48 FEMEIA. iulie

A

din viață

Anorexia anihilează gândirea. Evaporă kilogramele și scoate la suprafață un schelet care în ochii bolnavelor pare un corp umflat, gras, urât și imperfect. Vorbim despre momentul în care ali-mentele sănătoase și sportul în exces dăunează sănătății mintale și fizice. Din păcate, simptomele bolii sunt dificil de observat chiar și de cei apropiați.

Ca să aflăm mai multe despre ano-rexie și despre tratamentul ei, am stat de vorbă cu dr. Corina Ciobanu, medic primar neuropsihiatrie infantilă la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia“ și președinte al Asociației pentru Prevenirea și Tratarea Tulburări-lor Alimentare. „Anorexia nu este imedi-at recunoscută nici măcar de medici,

Adesea, trecem pe lângă persoanele din jurul nostru fără să ne gândim că ar avea vreo problemă gravă de sănătate care le pune viața în pericol.

kilogramele

Boala ratiunea si, ,care topește

iulie FEMEIA. 49

apoi nu este acceptată de părinți pen-tru că este o tulburare psihică. Boala are mai multe componente: psihologi-că, nutrițională, endocrină, dar și gine-cologică (dispariția menstruației e sem-nul la care fata se duce la medic).“Anorecticele slăbesc prin dietă drasti-că. Apelează la laxative, diuretice, pi-lule de slăbit, exerciții fizice exagerate. Au o frică exagerată de îngrășare.

O atmosferă propiceDin cazurile întâlnite de dna dr. Ciobanu a reieșit că dorința de a slăbi pleacă, de obicei, de la un moment de disconfort psihologic foarte mare: remarci ale celor din jur cum că ar fi grase; lipsă de apreciere a celor din jur, de exemplu, fete premiante cărora li se spune deseori de către părinți „De ce ai luat numai nouă?“.Cauzele bolii sunt diverse: stil de viață, diferite probleme, depresii „rezolvate“ cu dulciuri, evenimente în familie, ba chiar plăcerea părinților de a-și vedea copilul mâncând. Cazurile de anorexie apar și în familiile hiperprotective, care nu atribuie responsabilități fetelor, iar ele ajung în punctul în care se conside-ră incapabile.Modelele promovate în societatea actuală sunt o altă cauză a bolii. Percepția greșită despre frumusețe contribuie la motivarea fetelor de a avea aceeași siluetă ca modelele.Dar ce simt și ce gândesc fetele care suferă ori au suferit de această boală perfidă? Aflăm câteva amănunte de la Didi și Ioana, două fete de 17 ani care, pe nesimțite, au căzut în capca-na anorexiei.

O luptă continuăAm întâlnit-o pe Didi într-un moment greu al vieții ei: suferise o recidivă pen-

tru că a refuzat să își mai asculte medi-cul. Plângea întrucât i-a dezamăgit pe cei din jur, dar și fiindcă trebuia să se interneze și să repete tratamentul. Didi are 17 ani. Este o fată inteligentă și frumoasă. Când am stat de vorbă cu ea, în privire i se citeau tristețea, dar și o dorință impresionantă de a fi o fată normală. Numai că de data asta îi lipsise, pentru moment, voința. Printre lacrimi, mi-a vorbit deschis despre problema pe care se chinuiește de câțiva ani să o învingă.

Nu s-a mai plăcut pe sine„Totul a început în clasa a VIII-a, când am luat în greutate. Eram obișnuită cu mine mai slăbuță, aveam 42 kg. M-am îngrășat vreo opt kilograme.“ Apoi s-a decis să revină la silueta inițială mân-când foarte puțin. Astfel, coșmarul s-a instalat în viața ei. Până în vară a slăbit zece kilograme. „Atunci am ajuns la «Parhon», pentru că nu-mi mai venea menstruația. Aco-lo mi s-a pus diagnosticul de anorexie nervoasă, am început un program de îngrășare care nu a dat rezultate și am fost internată.“ Din păcate, deși se afla sub tratament, a continuat să slăbeas-că. „Trebuia să mă externez, însă m-au mai ținut un weekend, timp în care am reușit să iau un kilogram în greutate mâncând non-stop“, își amintește ea. Până în iarnă a ajuns la 45 de kilogra-me, iar doctorii i-au spus că este bine.

„Nu voiam să mă vindec!“Peste ceva timp, a avut o cădere. „Într-o lună, am slăbit foarte mult, nu știu de ce… s-a întâmplat ceva cu mine“, mi-a spus în timp ce își ștergea lacrimile. Internarea la „Obregia“ a fost inevitabilă. Prin tratament strict și susținere din partea familiei, a ajuns la

50 de kilograme. Considerând că e vindecată, nu a mai vrut să-și ia medi-camentele. S-a văzut iar grasă. „Peri-oada aceea a fost dezastruoasă. Am ajuns la greutatea «miraculoasă» de 32 de kilograme. Părinții m-au adus la spi-tal, însă eu nu voiam să mă vindec, nu voiam să mă îngraș.“ Pe durata noii șederi în spital, a cunoscut o fată cu o voință impresionantă: „M-a făcut să-mi schimb radical părerea. Așa mi-a apă-rut și mie dorința de vindecare. Inven-tam rețete și mâncam împreună.“ Din păcate, Didi nu și-a învățat lecția: s-a îngrășat, s-a simțit bine și iar nu a mai vrut să audă de pastile. Acum, trebuie să se interneze și să-și găsească voința necesară pentru a ieși la liman.

Fata cu voință de fierPlină de viață, deșteaptă și curajoasă, Ioana este o adolescentă care acum știe foarte bine ce vrea de la viață. Este hotărâtă, iar optimismul a ajutat-o să înfrângă repede anorexia.

„Dorin]a de a arăta cât mai bine, fondul psihologic fragil, perfec]ionismul sau criticile celor din jur, dar [i modelele de frumuse]e promovate favorizează apari]ia bolii.“

TEXT

: Cor

ina

Ma

tei

FO

TO: G

uliv

er/T

hink

stoc

k

50 FEMEIA. iulie

Cu un an în urmă, avea 73 de kilogra-me. Îi era dificil să-și găsească haine și încălțăminte pe măsură. Avea proble-me cărora o fată de vârsta ei cu greu le poate face față: mama ei fusese diag nosticată cu cancer la sân, bunicii erau și ei bolnavi, iar colegii de liceu o jigneau din cauza aspectului fizic. Așa a ajuns Ioana să ia o decizie drastică.

„Vreau să fiu slabă“În februarie 2014, s-a hotărât că vrea să slăbească până la 50 de kilograme. „Am fost atât de motivată, încât am eliminat de la bun început pâinea, dul-ciurile, produsele de patiserie și sucuri-le“, își amintește Ioana. Ținea dietă, făcea mult sport și slăbea un kilogram pe săptămână. Apoi, și-a micșorat și porțiile de mâncare: „Dimineața mân-cam doi biscuiți, la prânz – o jumătate de piept de pui (pe cealaltă i-o dă-deam câinelui), iar seara – câteva lin-guri de iaurt“. Efectele negative nu au întârziat: „Părul îmi cădea, unghiile mi se exfoliau, pielea mi se usca“.

Frica de mâncareCând a ajuns la 50 de kilograme, Ioa-na a vrut să ajungă la 47. „În acel mo-ment, începusem să am fobii legate de mâncare și mă simțeam vinovată pentru orice îmbucătură.“ Privitul în oglindă și cântăritul deveniseră ritualuri obsesive. „Într-o seară, m-am uitat în oglindă și am observat cum mi se ve-deau coastele, osul pieptului, clavicu-la, șira spinării și osul pubian. Mă uitam din toate unghiurile și îmi plăcea de mine. Credeam că arăt bine, chiar

dacă abia puteam dormi noaptea din cauza durerilor de oase.“ Menstruația i se oprise, i se înfundau urechile din ca-uza tensiunii scăzute și avea stări de amețeală. În iulie 2014, ajunsese la 46 de kilograme. Atunci, mama ei s-a spe-riat și a dus-o la nutriționist. „Se instalase deja psihoza, îi era frică de mâncare și de noi. Nu mai avea încredere în ni-meni“, mi-a spus, îndurerată, mama ei.

O boală gravăCum tratamentul nu a dat rezultate, nutriționistul i-a recomandat să meargă la psihiatru, unde a ajuns în octombrie. Acolo a fost diagnosticată cu anorexie nervoasă și a fost internată de urgență. Imaginea de acolo îi este vie și acum în minte Ioanei: „Am fost șocată când am văzut oamenii suferind de tot felul de boli psihice, inclusiv fete ca mine“. Atunci mama și-a dat seama de gravi-tatea situației, a înțeles că fiica ei se luptă, de fapt, cu o boală.

Primul pas spre reușităIoana lua multe medicamente. „La început am intrat în panică și iar mă vedeam grasă“. Tratamentul a dat însă rezultate, iar ea a acceptat kilo-gramele, fără să se mai sperie de ele. „Eram deja o altă persoană, priveam lumea cu alți ochi, cu mai mult opti-mism, eram mai bucuroasă, conștientă că sunt singura care putea să alunge această boală.“Acum, Ioana are o greutate normală, e fericită și se iubește așa cum este.

„Mă uitam în oglindă [i, de[i îmi ie[eau în eviden]ă toate oasele, eu consideram că arăt bine.“

Ioana

din viață

INFORMAȚII UTILEAnorexia: • Apare numai la persoane per ­

fecționiste și foarte perseverente. • Se consideră instalată în momen­

tul în care fetei i se oprește menstruația.

• Problema o rezolvă doar un medic specialist în tulburări alimentare.

• Fetele trebuie tratate cu mult tact. Sprijinul celor apropiați este esențial.

• Se poate vindeca numai cu tratament psihiatric adecvat.

• Consilierea psihoterapică împotri­va dezechilibrului emoțional trebuie să continue chiar și după dispariția bolii.

O persoană anorectică:• Slăbește mult în numai câteva

luni.• E depresivă, nu mai iese cu

prietenii.• Face exerciții fizice în mod

excesiv.• Are extremitățile foarte reci și vineții.• Își pierde masiv părul.

Mai multe informații despre cauzele, manifestările și tratamentul

anorexiei găsești pe site­ul APTTA (Asociația pentru Prevenirea și

Tratarea Tulburărilor de Alimentație), anorexie-bulimie.ro