Vestea - WordPress.com · mâne aºezatã pe permanenþe care dau unitate unui neam ºi istoriei...

Momentul ªaguna în istoria Bisericii ºi în destinul Transilvaniei seînscrie ca un moment de rãscruce pe o întindere de mai mult de unsfert de veac (1846-1873). Un sfert de veac mereu în dilatare pentrucã ªaguna a iniþiat ºi a trasat orientãri noi pentru Biserica ortodoxã a

vremii lui, dar beneficiile lor se resimt ºi azi ºi se vor resimþi pesteveacuri. Valorile fac istorie ºi cariere fãrã limite. Ele antreneazã înlucrarea lor mai multe generaþii ºi sunt ca pomii: înfloresc sireînfloresc, dau fructe într-un an ºi în anii urmãtori într-un perpetuumcare capãtã caracter de act genezic, fiecare sfârºit dovedindu-sepãrelnic, cãci se transformã într-un nou început.

Activitatea lui ªaguna e una de temelie. Pe o astfel de temelie sepot reface ziduri, se pot rectitori instituþii, în pas cu vremea ºi cu ce-rinþele ei, fãrã a se lua totul de Ia început. Aºa tradiþiile nu împiedicãdezvoltarea, iar dezvoltarea care e în firea lumii nu omoarã tradiþiile.Starea de continuitate ºi cea de înnoire e o mergere fireascã înaintemânã în mânã.

În cazul nostru chiar dacã societatea e într-o continuã evoluþie ea rã-mâne aºezatã pe permanenþe care dau unitate unui neam ºi istoriei sale.Cineva a spus despre ªaguna ca a fost “începãtorul a toate” ºi a fost aºa.El a dat consistenþã ºi o nouã conºtiinþã la tot ceea ce trebuia scos dinrutinã ºi trezit din somnul care uneori exprima oboseli nãscute din sufe-rinþe ºi din prea multã aºteptare. ªaguna a fost un dangãt de clopot uriaºcare a trezit din amorþire conºtiinþe ºi destine, a redat speranþe ºi vigoare,a pus plugul în brazdã ºi a desþelenit ceea ce ameninþa sã devinã o pâr-loagã. Ani ºi ani, ca într-un coºmar secular, ajuns sã numere optspre-zece secole, în care li s-a pândit limba ºi credinþa, elemente de identitate,Transilvania ºi transilvãnenii, Banatul ºi bãnãþenii au rezistat. ªi cândputerile pãreau sã se apropie de sfârºit, a venit ªaguna.

prof. doctor IULIAN LALESCU(continuare în nr. viitor)

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720025844

NUMÃRUL 7 (20). ANUL III. SEPTEMBRIE 2008. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEI

REDACTOR RESPONSABIL: NICOLAE DANCIU PETNICAEANU, CONSILIER: PROF. DOCTOR IULIAN LALESCU

În lunile iulie – august a.c. citi-torii s-au interesat de soarta „Ves-tei”, cauza pentru care ºi-a încetatapariþia, exprimându-ºi nedumeri-rea pentru aceastã „vacanþã” fortui-tã. Desigur, explicaþiile au fost vagi,cititorii înþelegând cã au fost unelevoci mai mult sau mai puþin anoni-me care au contestat apariþia „Ves-tei”, nemulþumite de conþinutul unormateriale ca de exemplu: s-au criti-cat unele persoane, s-a scris,chipurile, prea mult despre þigani,despre unele probleme ce nu s-aupetrecut pe raza comunei Mehadia.

Manifestãrile în cauzã îmbracãdouã aspecte: tenta xenofobã ºitransparenþa de inculturã din parteacelor în cauzã. Majoritatea cititorilorau înþeles cã o revistã, precum„Vestea”, nu se poate scrie cu mate-riale exclusiv de pe raza comuneiMehadia, pentru cã pe acest arealnu se petrec lunã de lunã problemece meritã a fi tratate în paginã. În a-ceastã situaþie ne-am extins raza deacþiune în zonele învecinate, iardespre þigani s-a scris în douã nu-mere, din cele 19 numere apãrute încei peste doi ani de la debutul edi-torial. S-a argumentat cã þiganiisunt þigani ºi nu romi, pentru a nuse crea confuzii în strãinãtate întreromâni ºi þiganii, care comit infrac-þiuni. Nu este vina „Vestei” cã unelepersoane sunt limitate în gândire,urmare a faptului cã nu citesc ºi nuprivesc la televizor.

În perspectivã ziarul va fi revistã,aria ei de activitate se va extinde, re-dactorul-ººef devine redactor res-ponsabil, colegul Vlaicu fiind ab-sorbit de urgenþele revistei de pe in-ternet, pentru care este retribuit.Vom pretinde ca lunã de lunã câteun consilier sã scrie un articol. Deaceastã problemã se va ocupa dl.prof. dr. Iulian Lalescu.

Vânt bun, Vestea! N.D.P.

„VESTEA”REVINE

Participanþi la Simpozionul“Un veac de culturã ºitradiþie orto-ddoxã laMehadia”, 20 iulie 2008

Preot românPreot român din largul zãrii, Preot de azi ºi din trecut, Pentru independenþa þãrii Ai fost ºi sabie ºi scut.

Te vãd mereu doar cu poporul, Legat total de-a lui viaþã, Împãrtãºindu-i visul, dorul, Istoricu-i destin în faþã –

Cu mâna ta bãtãtoritã Ce-mparte binecuvântare Ai mânuit pe sub rãchitã Un plug din zori pânã-nserare –

Ai mânuit pe coastã-o coasã Cu poporenii împreunã, Cu haina-n cot ºi-n poale roasã, Cu zâmbet ºi cu voie bunã –

Cu oile cuvântãtoare Ai frãmântat strãbuna glie ªi te-ai întors spre înserare Cu sapa-n spate din câmpie...

Duminica în liturghii Peste iþarii þãrãneºti Luai odãjdii aurii Cu vii motive româneºti.

Când birul apãsa un sat Riscând s-ajungi legat de brazdã Descãlecai cu el în lat Având drept munþii falnici gazdã

ªi pe poteci de munþi pitit În care urma þi se pierde Româna doinã-ai odrãslit Din fluier ºi din frunzã verde.

Sorbind din ºipot de izvor Cu palmele cãuº fãcute Ai împãrþit cu-acest popor Pâinea ºi visul, dor ºi munte.

I-ai fost alean în vremuri crunte ªi-n vreme de iznoavã-amarã ªi jalbe i-ai fãcut la curte Ca greul vieþii sã disparã.

Luptând cu mâna ºi pieptul –Pãstor, þãran ºi muncitor, Smeriþi, îþi recunoaºtem dreptul, Preot de sat, rupt din popor!

TEODOR PONEAVÃ, membru de onoare a Societãþii „Sorin Titel”

Simpozionul: „Un veac de culturã ºi tradiþie ortodoxã” la MehadiaMomentul ªaguna în istoria Bisericii

Transilvaniei ºi Banatului

Este pentru a treia oarã când persoanã uimitã nesocoteºte o „academie”, vizavi de valoarea comunicaþiilorce s-au fãcut în plenul unor simpozioane. Prin urmare:

- În vara lui 2007, de Sf. Ilie, Simpozionul Cetãþii (EdiþiaI-a) prezenþi, între alþii domnul prof. univ. dr. RichardSârbu din Timiºoara, ascultând comunicãrile colegilor,luând cuvântul, în final, a spus: „Comunicãrile fãcute înacest simpozion au fost de valoare ºtiinþificãacademicã. Am avut senzaþia stranie cã mã gãsescîntr-o academie!”

- A doua oarã, în iarna lui 2008, la Plugova, cu prilejulSimpozionului „Datini ºi obiceiuri”, prezent între alþiidomnul doctor Liviu Mãrghitan, membru corespondent alAcademiei Române, a spus: „Valoarea comunicãrilor afost academicã, ºtiinþificã, fapt ce m-a bucurat. Aveþispirit academic...”

- A treia oarã, recent, în timpul Simpozionului „Culturaºi tradiþia bisericeascã”, din 20 iulie 2008, prezent întrealþii domnul doctor Stãnculescu Bârda, preot, scriitor, a

spus: „Aici, la Mehadia, existã o academie! Sunteþioameni de ºtiinþã, expuneþi comunicãrile în spiritacademic, argumentat!”

Aceastã formulare de „Academie” îmi aminteºte deAcademia de inteligenþã de la Foieni (Timiº) fondatã debaronul avocat Andrei Mocioni, în 1852, care timp dezece ani a trimis la studii în strãinãtate tineri care au de-venit ziariºti, avocaþi, medici, profesori, cum ziarist a de-venit Iulian Grozescu, din Comloºul-Mare, viitorul redac-tor al lui Eminescu la „Familia” ºi coautor la schimbareanumelui din Eminovici în Eminescu. În fond, Grozescupropusese schimbarea numelui, propunere cu care a fostde acord directorul ºi proprietarul revistei, Iosif Vulcan.

Academia de la Foieni se fondase în urma ofenseloraduse în Parlamentul de la Budapesta românilor depu-

taþi: „Voi românii nu aveþi inteligenþã – cãrturari – sã vãconduceþi singuri, trebuie sã vã conducã alþii.” ªi azi semai gândeºte la fel...

Mehadia, 20 Iulie 2008. Biserica Ortodoxã Românã

din localitate, la iniþiativa preotului Ciprian Danci-

Zãrescu, s-a organizat Simpozionul „Un veac de

culturã tradiþionalã ortodoxã”, simpozion sprijinit de

primarul Iancu Panduru ºi de cãtre Societatea „Sorin

Titel” din Banat.

Au susþinut prelegeri cãrturarii:

- col. (r) Liviu Groza (invitat special al pãrintelui iniþiator

al simpozionului);

- preot doctor Stãnciulescu-Birda din Malovãþ

(Oltenia);

- prof. Pavel Panduru din Prigor (Caraº-severin);

- prof. N.D. Petniceanu, preºedintele Societãþii

„Sorin Titel” din Banat;

- prof. dr. Iulian Lalescu, de la liceul din localitate;

- prof. C. Juan Petroi, istoric din Orºova (Mehedinþi);

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

„Academia” de la Mehadia (Caraº-Severin)

Simpozionul „Un veac de culturã ºi tradiþie ortodoxã”

Primarul Iancu Panduru primeºteMedalia “Un veac de culturã ºitradiþie ortodoxã”

Vorbeºte prof. Pavel Panduru

Vorbeºte prof. C. Juan Petroi

Primarul Iancu Panduru deschide lucrãrile simpozionului

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

I. Plugova, 28 iunie 2008. Inimosul primar Iancu Panduru a par-ticipat ºi sprijinit la modul concret Simpozionul închinat memorieiprofesorului ºi scriitorului Ioan Florian Panduru, cu dezvelirea unei

plãci comemorative ºilansarea cãrþii “Au muritpoveºtile, Siminco!”, de I.F. Panduru, reeditare (E-ditura Gordian, Timiºoa-ra, 2008, prefaþã de în-grijire NDP). În faþa unuipublic numeros, în salaCãminului Cultural, auvorbit oamenii de culturã:- prof. univ. dr. Virgil Vin-

tilescu din Timiºoara;- doctorand Nina Cera-

nu, scriitoare din Timi-ºoara;- prof. Pavel Panduru

din Prigor (Caraº-Se-verin);

- Ignea Loga, poet ºi pictor din Timiºoara;- prof. Nicolae Cenda, din Oraviþa.

La dezvelirea ºi sfinþirea plãcii comemorative soborul de preoþi s-abucurat de prezenþa pãrintelui protopop Nicolae Pereº din BãileHerculane.

*Petnic, 29 iunie 2008. De ziua Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel,

în Biserica Ortodoxã Românã din Petnic, la finele slujbei, a avut locSimpozionul dedicat memoriei preotului revoluþionar Ioan Chendi, cu

participarea unor inte-lectuali de excepþie:- ing. Ioan Ciama, pre-

ºedintele SocietãþiiCulturale „AvramIancu” din Timiºoara;- Aurel Turcuº, poet ºi

folclorist, editor de re-viste, din Timiºoara;- doctor Iulian Lalescu,

profesor la Liceul dinMehadia;- Nistor Budescu, prof.

inspector din Dalboºeþ(Caraº-Severin);- Icoana Budescu-Cris-

tescu, profesoarã, din Dalboºeþ, autoarea unei monografii de excepþie;- prof. C-tin Giurginca, de la Liceul Militar Breaza;- protopop Nicolae Pereº de Herculane, teolog de excepþie.

Menþiune: valoarea simpozionului a fost limitatã prin lipsa intelec-tualilor din sat: prof. Domãºneanu, teh. Giurginca, ing. Brata, care auparticipat doar la dezvelirea plãcii comemorative. Aceºtia nu au intratîn bisericã (ºi nu intrã de o vreme!) adoptând o poziþie de afront faþãde preotul Ioan Draghicescu, cunoscut cu unele acte compromiþãtoarefaþã de cetãþenii din Petnic (Caraº-Severin).

*

13 august 2008, Mehadia (Caraº-Severin). Costel Vlaicu,redactor al unei publicaþii pentru tineret pe Internet, colaboratorul

domnului prof. univ. dr. Artur Silvestru, fondatorul Societãþii dePatrimoniu Român, a avut fericita idee a unei întâlniri spirituale cudomnul prof. dr. Alexandru Nemoianu, stabilit în America, participantla manifestãrile de la Prigor. Cu sprijinul aceluiaºi bãrbat, inegalabil înspaþiul mioritic al Banatului, primar Iancu Panduru, s-a realizat oasemenea întâlnire în Sala de protocol a primãriei. Cu Al. Nemoianus-a purtat un dialog fructuos, s-au pus mai multe întrebãri (vreme dedouã ceasuri) din partea domnilor: NDP, dr. Iancu Gogîltan, prof.Mihai Feneºan, preot Vasile din Globu-Rãu, dr. Iulian Lalescu, prof.Pavel Panduru ºi teolog Petricã Zamela.

NDP a lansat ideea cã rãspunsurile domnului prof. dr. Al. Nemoianusã fie tipãrite într-o broºurã. Acþiunea s-a realizat în chip de veneraþiedomnului Nemoianu, care a împlinit recent ºase decenii de viaþã.

O menþiune specialã: prof. dr. Al. Nemoianu este nepotul regre-tatului medic Virgil Nemoianu, trãitor în Mehadia înainte ºi dupã PrimulRãzboi Mondial. (N.D.P.)

*Prigor, la 10 august 2008. În satul profesorului Pavel Panduru,

director de ºcoalã, a avut loc o manifestare importantã, cum nu a fostîn Valea Almãjului din anul 1929, când s-a dezvelit statuia Murgu, înBozovici. Astfel, prin grija primarului din localitate ºi cu sprijinul spi-ritual al profesorului Pavel Panduru s-au dezvelit: un bust ºi o placãcomemorativã Coriolan Buracu, cu participarea multor intelectuali dinValea Almãjului. De la Mehadia au participat: NDP, Iulian Lalescu ºi C.Vlaicu.

S-a lansat cartea: „I.C.Buracu – O legendã vie (Ed. Timpul, Reºiþa,ediþie îngrijitã de Pavel Panduru)

Societatea „Sorin Titel” din Banat în slujbaculturii române, într-o varã fierbinte!

Primarul Iancu Pandurudezveleºte placa Ion Florian Panduru

Întâlnire între doi cãrturari de elitã: prof. univ.dr. Virgil Vintilescu

ºi prof. Pavel Panduru

Vorbeºte NDP la Simpozionul“Ion Florian Panduru”

Participanþi la Simpozionul “Ion Florian Panduru”: prof. univ. dr. Virgil Vintilescu, Alina Pãcurariu, NDP, Nina Ceranu, dr. Iulian Lalescu, prof. univ.

dr. Gheorghe Luchescu ºi preotul-pictor Ignea Loga

Zona Banatului “muntos” a avut o istoriedeosebitã dominatã, având de caracteristicãprincipalã, independenþa, libertatea locuitorilor ei.Din cele mai vechi timpuri, sub conducereafruntaºilor locali, a cnezilor, locuitorii acestei zoneau avut rosturi nobiliare, adicã libertateaindividualã ºi dreptul de a purta arme. În schimbei trebuiau sã apere zona de nãvãliri din afarã.Aceste rosturi s-au perpetuat în tot cursultimpului, în vremea ocupaþiei otomane prinnesupunere, prin “lotrie”, iar în vremea dominaþieihabsburgice sub ºi în sistemul “graniþei militare”.

Foarte multe dintre amãnuntele istorice au fostprezentate în studii, articole, lucrãri beletristice (ºicitez aici pe Ion Marin Almãjan ºi lucrãrile lui, “Mã-tuºa mea Maria Theresia” ºi “În afara Gloriei”).Ceea ce as vrea sã amintesc aici sunt câteva a-mãnunte care pot fi ilustrate prin cazul Vãii Almã-jului ºi al “casei” Boldea din Borlovenii-Vechi.

Aceºti locuitori cu rosturi nobiliare, dupãstatutele medievale, nu aveau nimic de a face cudecorul romantic care însoþeºte construcþiile ima-ginare. Acei oameni erau þãrani ºi cel mai adeseaþãrani sãraci. Dar aceastã împrejurare nu îi fãceamai puþin nobili. Dar circumstanþa cã erau liberi,cã aveau dreptul ºi voinþa de a apãra ceea ce eraal lor cu arma, la caz de nevoie, faptul cã rosturilemilitare îi purtau în locuri ºi împrejurãri diferite, îifãcea sã fie mental pregãtiþi sã accepte ºi sãînfrunte “noul”. Ei acceptau “noul” istoric dar rã-mâneau încrâncenaþi în rostul lor existenþial, întradiþia lor româneascã ºi a “locului”.

În veacul al XIX-lea aceastã deschiderementalã s-a manifestat prin grija de a da “înainte”ºi încã mai vârtos prin trimiterea, mãcar a unoradintre copii, la “carte”. Aºa a fost cazul “casei”Boldea din Borlovenii Vechi. Dascãlul PavelBoldea ºi-a trimis copiii la scoalã ºi unul dintre eia dat înainte ºi a devenit fruntaº în rândulpreoþimii militare ortodoxe din armata imperialãchesaro crãiascã. Colonelul K.u.K Pavel Boldea adevenit fruntaº dar în sufletul lui a rãmas ceea cefusese din naºtere, un þãran din Borloveni, cugrija pentru fraþii ºi rudeniile mai mici, cu grijapentru satul ºi “þara” lui, Almãjul.

Cazuri ca similare au fost numeroase întreRomânii banato-ardeleni în veacul al XIX-lea.Oameni care de la starea de fruntaºi sãteºti audevenit fruntaºi provinciali, profesioniºti care ºtiausã funcþioneze în lumea “nouã” ºi oameni carepãstrau intacte valorile morale þãrãneºti. Ei suntcei care au fãcut cu putinþã trecerea întregii“românimi” banato-ardelene pe o treaptã nouã aînþelegerii politico-sociale ºi ei sunt cei care, înesenþã anonimi, au fãcut cu putinþã Marea Uniredin Decembrie 1918.

Nu prin acte “eroice” personale, ci prin stator-nicia în valoare ºi tradiþie româneascã moºtenitãdin generaþie de þãran în generaþie de þãran, prinvalorificarea a mii de ani de “vigoare þãrãneascã”.

ALEXANDRU NEMOIANU

„...Este o cinste deosebitã pentru mine sã vorbescºi vã spun una emoþionantã, sã vorbesc despreunchiul Mihai Buracu, care ne-a împãrtãºit lucruri careîntr-adevãr sunt semnificative. Eu cred cã ceea cefacem acum nu este o comemorare, este de fapt oafirmare a unei prezenþe ºi spun asta pentru cã esteo anume greºealã de percepþie! Ne închipuim cãoamenii sunt suma realizãrilor lor. În realitate, acesterealizãri pãmânteºti din lumea asta sunt uitaterepede, se schimbã, devin altfel. Oamenii sunt, înrealitate, suma trãirilor consecvente. Prin urmare,pãrintele Coriolan Buracu ºi-a dedicat întreaga viaþã

ºi cinste promovãrii familiei, neamului, sub semnul bisericii. În aceste împrejurãri, totceea ce a fãcut atunci este la fel de adevãrat sub semnul trãirii morale, ca ºi acum,atunci, ca ºi acum, ca ºi în ziua de mâine. Pentru cã Dumnezeu este neschimbat,pretutindeni. Deci, când spunem comemorare, cred cã greºim pentru cã afirmãm oprezenþã. Ca sã exemplific acest lucru, am sã mã refer la câteva lucruri care þin de viaþafamiliei. La un schimb de scrisori care a existat între pãrintele Coriolan Buracu ºi membriifamiliei din Borloveni. Mã refer mai întâi la acele scrisori primite în tinereþe, în vremeacând era elev la Liceul din Braºov, scrisori între pãrintele Buracu ºi unchiul lui – pãrintelePavel Boldea. În acele scrisori, care sunt ale unui bãiat foarte tânãr, cred cã avea 14 –15 ani, apare frumuseþea scrisului caligrafic, nespus de frumos, cu trãsãturi gotice, unscris într-adevãr foarte frumos, ce denotã personalitate.

În plus, se vede acolo o minte cuprinzãtoare, un suflet avântat, interesat în literaturã,în viaþa publicã ºi, în plus, o exprimare într-o limbã fãrã egal, una de gazetar ardeleano-bãnãþean de la sfârºitul veacului al XIX-lea ºi începutul veacului al XX-lea, limba pe careo gãsim în gazetele „Telegraful Roºu”, „Tribuna”, „Drapelul” din Lugoj ºi atâtea altele. Iarîn conþinutul lor vedem personalitatea acestui foarte tânãr, adolescent în fond, cãtrebisericã, cãtre neam, cãtre locurile din care s-a zãmislit. Dupã aceea urmeazã o pauzãcare sigur a însemnat realizãri, împliniri ºi pe tãrâmul celor vãzute, dar mai ales al celornevãzute, care sunt pentru totdeauna. ªi la capãtul acestui ciclu sosesc alt numãr descrisori, încã mai emoþionante. Este schimbul de scrisori dintre Coriolan Buracu ºi vãrulsãu, Romulus Boldea... Îºi scriau pe cãrþi poºtale, erau anii teribili ai deceniului alcincilea, al nesiguranþei, al sângerosului veac care s-a dus, s-a încheiat. Erau trimise cãrþipoºtale pentru cã în felul acesta erau la vedere, nu puteau fi acuzaþi de cine ºtie ceconspiraþie, cum erau în vremea respectivã.

Scrisorile pãrintelui Buracu erau cu acelaºi scris caligrafic, cu aceleaºi litere gotice, înacelaºi duh al credinþei ºi al optimismului. Vã fac o mãrturisire: între aceste scrisori esteuna pe care am considerat-o atunci, o consider în continuare cea mai apropiatã dintrelucruri, care mi-au fost dat sã le trãiesc, care þine de tãrâmul miracolului! Este o cartepoºtalã care a ajuns la Borloveni în primele zile ale lunii august 1954, în timp ce buniculmeu, Romulus Boldea, avea domiciliul forþat, obligatoriu în comuna Sãveni. Nimeni nuºtia când se va întoarce de acolo, dacã se va mai întoarce ºi cum se va întoarce! Ceicare erau trimiºi în detenþie, în împrejurãri limitã, trãiau dincolo de tortura fireascã, otorturã psihologicã, a nesiguranþei. Era cea mai dureroasã. Aceastã nesiguranþã eratransmisã nu numai deþinuþilor, ci ºi familiei, respectiv necunoaºterea a ceea ce se vaîntâmpla cu cei dragi, în familie. La începutul lunii august 1954 soseºte la Borloveni ocarte poºtalã din partea pãrintelui Buracu ºi în ea era scris: «Dragã Romulus, îþi scriula Borloveni deoarece ºtiu cã aceastã carte poºtalã te va gãsi acolo. ÎntotdeaunaMaica Domnului a ajutat pe cei din neamul nostru, iar acum pe tine te va aduceacasã.» În 16 august 1954, Romulus Boldea ajungea la Borloveni. Mi se pare nespus deemoþionant ºi niciodatã n-am sã uit, aveam atunci 6 ani, când am citit-o ºi este la fel deemoþionantã ºi acum, cum mi-a fost ºi atunci. În încheiere aº vrea sã spun: noi astãzinu facem decât sã afirmãm o prezenþã, sã afirmãm un model existenþial, care s-arcuveni repetat din nou ºi din nou...” Pentru confirmare, N.D.P.

Mehadia, 11.08.2008


Prigor, la 10 august 2008Cuvântarea profesorului Alexandru Nemoianu,

la dezvelirea ºi sfinþirea bustului Coriolan Buracu

Casa Boldea dinBorlovenii-Vechi ºi Marea

Unire - câteva gânduri


Stimate Prozatorule,Mulþumiri ºi felicitãri pentru carte! Am citit-o abia acum, la sfârºit de august,

bucurându-mã mai mult, dacã ai putea crede, cã scrii atât de frumos ºi de exact,cã dezvãlui o lume atât de ineditã. Mi s-a pãrut adeseori cã sunt în plin Pavel Dan,dacã nu în sensul iniþiaticei, în sensul capacitãþii, atât de rarã, pe care a avut-omarele prozator de-a trece firescul din real în fantastic ºi de a cerceta straturile ºisubstraturile psihologiei þãrãneºti. Totuºi, dragã, dacã nu-þi cer prea mult, sã-mimai trimiþi câte ceva din ceea ce ai scris ºi ai tipãrit înaintea romanului, pentruizbândirea cãruia te felicit încã o datã, dorind din inimã, succese multe ºi mari!

Bucureºti, 31 VIII 1988Cu stimã ºi dragoste, ION LÃNCRÃNJAN

Pãrintele Iosif Coriolan Buracu a fost investitca preot în parohia Mehadia, în anulDomnului 1912, aducând cu el o anumezestre spiritualã religioasã ºi culturalã, propriespiritului naþionalist al vremurilor antebelice.

Desigur, în formarea ºi educarea copilului,

mai târziu a junelui Buracu, un rol important îljucaserã ºcolile pe la care umblase, între elamintim: Liceul din Braºov, o semnificativãenclavã spiritualã româneascã, în care seformase ºi ziaristul de temut Valeriu Braniºte,care fusese desemnat ºi trimis de Partidul Na-þional Român din Ardeal, sã fondeze ziarul„Dreptatea” (1984) din Timiºoara, avândºansa de-a da literaturii române întâia ziaristãprofesionistã, pe Emilia Lungu Puhallo, fiicadascãlului Traian Lungu, un român de frunteîn Cartierul Fabric din Timiºoara; dupã Bra-ºov, urmase Institutul Teologic, un adevãrat„cuib de vulturi”, devenind preot, în ideea divi-nã de a-l sluji pe bunul Dumnezeu din amvon,de-a sluji ºi ideea nobilã de identitate ºipãstrare a fiinþei naþionale în condiþii paupereimpuse de dualismul austro-ungar, ce vizamaghiarizarea forþatã a românilor din imperiu.

Aºadar, cu o asemenea zestre spiritualãromâneascã sosise pãrintele Iosif CoriolanBuracu la Mehadia, în aceastã binecuvântatãparte geograficã a Banatului, limitatã deDunãre ºi de Munþii Cernei, existând dincolode ape ºi mulþi, o Þarã cu nume de fecioarã:România!

Prin urmare, la Mehadia, la malul Belarecãiºi în coasta Muntelui Strãjoþ, pãrintele IosifCoriolan Buracu, încã din prima duminicã, în

timpul ºi dupã oficierea slujbei religioase, facecunoºtinþã cu câteva personalitãþi, aflate înatenþia poliþiei maghiare pentru românitatealor, cunoaºte pe: generalul Nicolae Cena, unînfocat susþinãtor al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne, cunoaºte pe doctorul Virgil Nemoianu,medic de faimã în zonã ºi nu numai în arealulMehadiei, întâlneºte pe dascãlul Nicolae Mer-gea, bãºtinaº din Pãtaº, sat în preajma satuluiBorlovenii-Vechi, despre care ºtia cã refuzasesã predea copiilor în limba maghiarã, mãsurãdrasticã impusã de Legea Apponyi ºi, tot aºa,face cunoºtinþã cu þãrani de frunte, cu putereeconomicã ºi buni români, care susþineaufinanciar lupta pentru românitate, ºi anume fa-miliile Chiticeanu ºi Cãpuºã, cu magazine ºidepozite comerciale în localitate, familii aflateºi ele în vizorul poliþiei ºi jandarmeriei ma-ghiare. Apoi, nu departe de Mehadia, doar la ofugã de cal, se afla o altã aºezare pur româ-neascã, Plugova, aºezare ce l-a dat, între alþii,pe iluministul profesor român Daniil Laitin,iubitor de acte româneºti.

La toate cele de mai sus, cititorul de astãzieste rugat sã ia aminte despre existenþa bune-lor relaþii spirituale cu românii din Orºova, Se-verin ºi chiar din îndepãrtata Craiovã; la Or-ºova exista dascãlul Traian Henþiu, un patriot,ºi corul înfiinþat de el, de la „Casa Meseriaºi-lor”, cum exista la Severin Reuniunea deCântãri „Doina”, patronatã de profesorul Pau-lian ªtefan, iar la Craiova reuniunea „Armonia”,care vor fi prezente la Mehadia cu cântãri na-þionale româneºti, contribuind prin cântecelelor la cimentarea ideii de Unitate Culturalã ºiPoliticã între fraþi, între români. Cu acesteentitãþi spirituale, pãrintele Iosif CoriolanBuracu a întreþinut ºi cultivat relaþii, mai mult orimai puþin transparente, devenind unul dintresuspecþii principali, alãturi de generalul Cena,al organelor de represiune maghiare.

Într-o asemenea ambianþã spiritualã, pãrin-tele Iosif Coriolan Buracu de îndatã numitpreot la Mehadia, primul sãu gând fusese a-cela de-a înfiinþa o agenþie a ASTREI de laSibiu, apoi de-a fonda o Bibliotecã Comunalãcu câteva sute de volume, de-a sprijini toateasociaþiile româneºti înjghebate pe razacomunei, de-a le sprijini financiar ºi de-a se-mãna în rândul membrilor lor ideea de pãstra-

re ºi conservare a fiinþei naþionale româneºti,ca în ºcoalã ºi pe stradã sã se vorbeascã doarromâneºte, de-a se purta costumul românesc,de-a afiºa în orice împrejurare semneletricolorului românesc. Într-un cuvânt, pãrinteleBuracu, secondat ºi încurajat de generalulNicolae Cena, crea ºi cultiva sentimenteproprii vieþii româneºti.

Suspectat de „agitaþie contra statului ungarºi de relaþii dubioase cu românii de dincolo demunþi”, pãrintele Iosif Buracu, generalul în re-

tragere Coriolan Buracu, Nicolae Mergea,þãranii pomeniþi mai sus, cu magazine pecentru, mai puþin doctorul Nemoianu, plecat laun bolnav, în afara localitãþii, fuseserã cu toþiiarestaþi, în ziua declanºãrii Primului RãzboiMondial, duºi la Orºova, unde exista oputernicã unitate militatã de honvezi, ºi de aiciîn temniþa de la Caransebeº, de unde dupã olunã de zile, sub presiunea unor români defrunte (inclusiv a generalului Gh. Domãº-neanu) cei în cauzã au fost eliberaþi ºi Buracutrimis pe front în linia întâi, generalul Cenatrimis cu domiciliul forþat la Viena, de unde seva întoarce, la Mehadia, la finele anului 1917,dascãlul Nicolae Megea destituit din învãþã-mânt, iar cei doi þãrani, proprietari de maga-zine, supuºi unor amenzi.

Primar IANCU PANDURU

ION LÃNCRÃNJAN DESPRE IONFLORIAN PANDURU

Ion Florian panduru ºi Aurel Turcuº, cu Ana Grad, încurte la NDP

TANDEMUL NAÞIONAL-CULTURAL CORIOLAN BURACU – NICOLAE CENA

Primarul Iancu Panduru la dezvelirea plãciicomemorative prof. dr. Ion Grigore. Recitã

actorul George LungociMehadia, 20.07.2007

Doi oameni de elitã: primarul IancuPanduru ºi notarul-jjurist Gh. Panduru


Dupã ce – în urmã cu optsprezece ani am lansat înBiserica de la Petnic romanul Tangou la Piave de

Nicolae DanciuPetniceanu – iatãcã, acum, în ace-laºi sfânt locaº,am pus în luminãmonografia Lumi-na de la Vãrãdiaa aceluiaºi fiu alacestei minunatelocalitãþi. Mi-a fã-cut plãcere sãvorbesc desprelucrarea aceasta,dedicatã vieþii ºiactivitãþii mareluicãrturar bãnãþeanPaul Iorgovici –prima monografie

a acestei personalitãþi, publicatã pânã în prezent. Ammenþionat cã unul din meritele fundamentale ale cãrþiiconstã în prezentarea activitãþii lui Iorgovici încontextul cultural-bãnãþean ºi european al epocii sale,în mod special în cadrul iluminismului din a doua jumã-tate a secolului al XVIII-lea. Totodatã, am subliniatanaliza tematicã pe care a fãcut-o Nicolae Danciu Pe-tniceanu opereiObservaþii delimbã rumâ-neascã de PaulIorgovici. Am e-videnþiat calitã-þile literare – ro-mâneºti chiar –ale multor pa-gini ale mono-grafiei, îndeo-sebi acelea pri-vind viaþa ºi de-cesul ilustruluicãrturar, astfelcã lucrarea seciteºte cu multã plãcere, adresându-se nu numaispecialiºtilor, ci ºi unui cerc mai larg de cititori.

Dar dincolo de acest eveniment cultural – al lansãriicãrþii – în biserica în care, cu peste ºapte decenii înurmã, a fost botezat fericitul autor, pentru mine a rã-

mas de neuitat Sãrbãtoarea Sf. Apostol Petru din Pet-nic, prin impresionanta adeziune a cucernicilor pãrinþide acolo, a primarului comunei, a consãtenilor autoru-lui, faþã de opera acestuia, faþã de destinul sãu de scrii-tor, de cercetãtor al culturii bãnãþene ºi de jurnalist (re-dactor-ºef al publicaþiei „Vestea” din Mehadia ºi al re-vistei „Eminescu”, editatã de Societatea Literar-Artis-ticã „Sorin Titel” din Banat). ªi, apoi, o chestiune per-

sonalã... Totuºi, nu îmi vine sã cred cã trecuserã – cape miraculoasa apã a Sfârdinului, din proza lui N.D.Petniceanu – atâta amar de vreme, taman optspre-zece ani, de când, cu ocazia lansãrii cãrþii Tangou laPiave, am mai fost, de Rugã, la Petnic. Atunci, însufletul meu era cântecul mirific al taragotului lui LuþãIoviþã ºi al „sturzului” locului, falnicul Iosif Puºchiþã.Acum, dupã lansarea, în timp ce participam la ceremo-

nialul de sfin-þire ºi dezvelirea plãcii come-morative, depe Casa Paro-hialã, a vredni-cului preot ºiluptãtor naþio-nal (memoran-dist) IoanChendi, luminalocului mi se a-duna în suflet,sporitã de „lu-mina de la Vã-rãdia”, de în-

treaga luminã a simþirii ºi cugetului înaintaºilor noºtribãnãþeni, care, cu cuvântul ºi cu slova, au înãlþat-o ne-pieritoare, strãlucitoare zariºte spiritualã.

AUREL TURCUª

Timiºoara, 16.07.2008

LUMINÃ DIN LUMINÃ

N.D.P. ºi preotul Nicolae Popescu,parohul actual de la Vãrãdia.

În procesul documentãrii, primãvara 2007. Vãrãdia (Caraº)

N.D.P. în aprilie 1968 la mormântul socrului sãu - NikiMircea - ºef de orchestrã, cu pãrintele Urechiatu ºi cu“prinþesa” Ana Danciu

N.D.P. fericit cã ºi-aa câºtigat un nou prieten: preot dr. Al. Stãnculescu-BBârla. În dreapta sa, prof. C. Giurginca, de Maovãþ, un vechi prieten

Eminescu ºi Biserica Românã„Românii au identificat religia cu naþiona-

litatea ºi-ii socotesc strãini pe toþi cei ce nu sunt delegea neamului românesc.”

Mihai Eminescu („Timpul”, VIII, nr. 112, 20 mai 1883, p. 1 – 2)

13 august 2008 – la iniþiativa redacþiei publi-caþiei „Vestea”, scriitorul Alexandru Nemoianu adat curs invitaþiei participând la o întâlnire cu citi-torii. Aceasta a avut loc în sala de ºedinþe a Pri-mãriei. Discuþiile purtate au fost libere, nepro-tocolare, axate pe diverse teme, domnul Nemoianurãspunzând cu multã amabilitate întrebãrilor adre-sate de cãtre invitaþi. Temele foarte variate, de lasituaþia comunitãþii româneºti din Statele Unite,pânã la situaþia actualã a societãþii din România,au creat un bun prilej de informare pentru cei pre-zenþi dar au ºi dezvãluit totodatã imaginea unuiadevãrat filozof al culturii ºi al civilizaþiei, aºa cumeste considerat pe bunã dreptate profesorul ºiscriitorul Alexandru Nemoianu.

Prezent ºi în paginile publicaþiei noastre „Ves-tea” cu o serie de articole, domnul Nemoianu se do-vedeºte un bun cunoscãtor al locului, bunicul dân-sului, doctorul Nemoianu fiind una din perso-nalitãþile interbelice ale Mehadiei, ce a desfãºurat oimpresionantã activitate medicalã aici timp de 30 deani, fiind înmormântat în cimitirul ortodox din Me-hadia alãturi de fiul sãu, avocatul Virgil Nemoianu,tatãl scriitorului. (S-au fãcut fotografii la mormântuldoctorului Virgil Nemoianu, decedat în 1930.)

O primã constatare a fost faptul cã domnul

Nemoianu este un bun cunoscãtor al realitãþii ro-mâneºti; ceea ce m-a impresionat însã este remar-cabila sa modestie ºi puritate sufleteascã. În ciudacondiþiei de emigrant, spiritul „locului” ºi al „nea-mului” au rãmas nealterate în sufletul domnieisale, conturând astfel imaginea unui model exis-tenþial, model ce-l consider demn de urmat pentrutoþi concetãþenii noºtri. Unul dintre argumentele însusþinerea acestei afirmaþii ar fi un lucru, ce l-amsesizat mai demult la dânsul, acum concretizat, ºianume puternica prezenþã a fiinþei româneºti însufletul domniei sale, care, trebuie sã recunoaº-tem, este greu de pãstrat departe de þarã respec-

tând ºi trãind influenþat de valorile strãine. Domniasa, dupã atâþia ani, ºi-a pãstrat cetãþenia românã,iar constanta sa prezenþã în þarã, an de an, nupoate fi decât dovada cã existenþa spaþiuluiromânesc face parte integrantã, contopindu-sechiar cu existenþa domniei sale.

La finalul discuþiilor, directorul ºcolii din Prigor,profesorul Pavel Panduru, prieten ºi colaborator aldomnului Nemoianu, a prezentat cartea „Înþeleptuldin America”, realizatã de Asociaþia Românã de Pa-trimoniu la iniþiativa domnului prof. dr. Artur Sil-vestri, preºedintele acestei asociaþii. Cartea repre-zintã un documentar ce conþine o culegere de ana-lize, evocãri ºi comentarii asupra operei lui Alexan-dru Nemoianu conceputã cu sprijinul unor oameni

de culturã români din þarã ºi de peste hotare.Celor prezenþi li s-a înmânat o broºurã cu-

prinzând o serie de elemente biografice ale scriito-rului, realizatã de cãtre subsemnatul, pe care

domnul Nemoianu a avut bunãvoinþa sã acordeautografe. COSTEL VLAICU


În dupã-amiaza zilei de 20 iulie, la invitaþiaPrimãriei Mehadia (CS), preotul dvs. a partici-pat la simpozionul organizat de acea localitate

cu prilejul întâlnirii fiilor satului la împlinireaunui numãr de ani de la prima atestare docu-mentarã a comunei ºi de la întemeierea bi-sericii. Preotul dvs. a avut fericitul prilej sã des-copere ºi sã descifreze arhiva Protoieriei Meha-dia din perioada 1784 – 1886, material pe bazacãruia a editat o carte, mai multe articole, ºi-arealizat teza de doctorat ºi are douã cãrþi gata detipar. A fost invitat pentru a vorbi localnicilordespre moºii ºi strãmoºii lor. La simpozion afost o participare care a întrecut aºteptãrile. Salacãminului cultural a fost plinã, iar printre par-ticipanþi au fost nume sonore ale culturii româ-ne. A condus lucrãrile scriitorul Nicoae DanciuPetniceanu, un excelent cercetãtor al trecutuluibãnãþean ºi un fin scriitor contemporan. Sim-

pozionul a depãºit cu mult cadrul unui simplusimpozion din mediul rural. Preotul dvs. l-anumit chiar o adevãratã „sesiune a Academiei

Române”. Este acolo la Mehadia un primar demare valoare, cu mult respect faþã de culturã,cum puþini se aflã în România, Domnul IancuPanduru. Datoritã dumnealui, în Mehadia aparelunar revista „Vestea”, se þin aproape trimestrialsimpozioane, lansãri de cãrþi, conferinþe ºi se-siuni de comunicãri. La acest simpozion, preo-tul dvs. a prezentat aspectele istorice din arhivaProtoieriei Mehadia. Comunicãrile de la simpo-zion vor fi publicate într-o carte. Foarte inte-resant este ºi faptul cã în Mehadia, începând dela primar pânã la omul de rând, întâlneºti unrespect profund faþã de domnul colonel VasilePloºtinaru, fostul comandant al PoliþieiCaransebeº, fiu al satului Malovãþ.

preot dr. AL. STÃNCIULESCU-BBÂRDA

Vorbeºte preotul doctor Al. Stãnciulescu-BBârda

Scrisoare de la parohia Malovãþ – MehedinþiDe când îl iubesc pe Isus, mai’nalt mi se pare înaltul, cãrãrile urcã mai sus ºi soarele-i altul!

De când îl iubesc pe Isus, bujorii mai roºii se-aratã,iar stelele, cum ies în apus,n-au fost niciodatã.

De când îl iubesc pe Isus, aº vrea sã-L ador ca Debora,un cântec, pe aripi adusducând tuturora.

Ca Iacov o scarã aº vrea, spre nouri de albe rãsfrângeri, sã urc tot pãmântul pe ea, în murmur de îngeri.

De când îl iubesc pe Isus, mi-e drag sã vãd oameni cum cântã, cu lacrimi de freamãt nespus, pe Cartea cea sfântã.

ªi-aº vrea, cât cu dorul cuprind, când n-or mai fi arcuri ºi suliþi, s-aud lumea-ntreagã vorbind de Domnul, pe uliþi...

COSTACHE IOANID

De când îl iubescpe Isus

Liricãreligioasã

SCRIITORUL ALEXANDRU NEMOIANU LA MEHADIA

13.08.2008, MehadiaParticipanþii la întâlnirea cu prof. dr. Al. Nemoianu

Mehadia, 13.08.2008Întâlnire cu prof. dr. Al. Nemoianu din

America. În mijloc primarul IancuPanduru. În picioare prof. Pavel Panduru

Bustul Coriolan Buracu din PrigorÎn preajmã: prof. Pavel Pandurul,

primarul ºi prof. Al. Nemoianu

Prigor, 10.08.2008Dezvelirea plãcii comemorative Coriolan Buracu.

Prezenþi: prof. Mihai Buracu, prof. Pavel Panduru,ing. Tabugan ºi scriitorul Almãjan


Comentariul din articolul„Vestea” nr. 17:

Sunt siderat de finalul cuacel NU pentru NATO. Ce cri-minal l-a scris? Uitaþi proºtilorce v-a adus „prietenia ruseas-cã”? Sau sunt ºi bani ruseºti laaceastã fiþuicã care laudã înmod greþos un primar?

Eu sunt meginþ ºi fost deþi-nut politic dar mi-e silã de tonulacestei publicaþii.

Scrieþi mai obiectiv ºi atuncio sã fiþi mai apreciaþi.

Sunt ultimul Popescu înviaþã nativ din Mehadia ºi mãmândresc cã, deºi nu o maiam în proprietate, din multelecase care au fost ale familieimele în sat, casa în care amcopilãrit este încã în picioare încentru.

Rãspuns domnului Popescu,care face un comentariu peinternetul domnului CostelVlaicu (vezi textul alãturat)

Domnule Popescu!- NATO a adus ºi va aduce

doar moarte pentru români! Dum-neata ºi odraslele dumitale nu veþimerge mercenari în Irak ºi Afga-nistan, cum nu merg nici copiii par-lamentarilor noºtri, pentru cã dum-neata ºi ei aveþi osânzã, averi, bu-nuri, bani adunaþi, cum se adunãaverile azi!...

- Primarul Iancu Panduru îºimeritã osanalele noastre! Facemult pentru cultura unora ca dum-neata, adicã cei ce nu au culturã!

- Dacã ai fost deþinut politic, dece nu trimiteþi la redacþie undocument oficial. Poate ai fostdeþinut politic cum au fost GeluVoikan ºi Iosif Dan! Adicã puº-cãriaºi de drept comun!

Vino, domnule, cu documente,nu cu urlãturi! (REDACÞIA)

Invitaþie din SerbiaStudentul Ion Drãgan din Plugova a participat la concursul

internaþional de poezie „Drumuri de spice” organizat de So-cietatea Tibiscus din Uzdin, unde a obþinut diplomã.

Aceeaºi Societate, în septembrie, organizeazã „Festivalulinternaþional al rãchiei”, la care va participa o delegaþie a co-munei Mehadia, în fruntea ei a fost desemnat fabricantul derãchie Nica Drãgan, din Plugova (Caraº-Severin). Baftã!

(REDACÞIA)

Plugova, 24 ianuarie 2009- La 24 ianuarie 2009, domnule

Petniceanu, poporul român aniverseazã150 de ani de la Unirea Principatelor

Române. A fost un act politic, unul cuurmãri culturale, economice, militare, sprebinele românilor. Este? face primarulPanduru.

- Este, domnule primar! rãspundeN.D.P., în biroul primarului, simþindu-se dedata aceasta înfrânt de anticipaþia omuluidin faþa sa.

- Vã rog, domnule Petniceanu, faceþi unproiect pentru aceastã datã.

ªi N.D.P. a propus urmãtoarele:1. „Simpozionul cetãþii” (ediþia a II-a).

Vor fi invitaþi sã þinã prelegeri cãrturarii:Aurel Turcuº, Ignea Loga, Nina Ceranu(Timiºoara), Gheorghe Luchescu (Lugoj),Mihail Rãdulescu (Caransebeº), C. JuanPetroi (Orºova), dr. Þeicu ºi Vasile Zaberca(Reºiþa), prof. Zamela ºi Iosif Bãcilã(Bozovici), Vasile Barbu (Uzdin), IonCiºmaº (Vîrºeþ), doctor Stãnculescu-Bârda(Malovãþ), prof. Pavel Panduru (Prigor),Gh. Bodrog ºi A. Sitariu (ªopotul Vechi) ºiprof. Ion Cenda (Oraviþa).

2. Dezvelirea monumentului (bust) IonCornianu, maestru ºi antrenor emerit,comandor al luptelor clasice ºi libere dinRomânia.

3. Lansarea cãrþii dedicatã erouluiCornianu, cel care a adus peste 240 demedalii României, cu sportivii sãi.

4. Un program artistic susþinut de eleviiºcolilor de pe raza comunei Mehadia.

Programul a fost aprobat de primar ºiconsilierii sãi.

Un amendament: celor care vor susþineprelegeri sã li se deconteze cheltuielile dedrum ºi sã li se asigure cazarea pe noapte.

ªi ultima întrebare: pe când, DomnulePrimar, un bust pentru Generalul NicolaeCena, membru corespondent al Academieide ªtiinþã din Viena? (N.D.P.)

UN PRIMAR CARE GÂNDEªTE DIN MERS ªI ÎNUN PRIMAR CARE GÂNDEªTE DIN MERS ªI ÎNPERSPECTIVÃ, PENTRU BINELE CONSÃTENILOR SÃIPERSPECTIVÃ, PENTRU BINELE CONSÃTENILOR SÃI

Nicã Drãgan (pe scaun) laFestivalul rãchiei, Herculane, 2006

ProfesorulIon Cornian, antrenorulfederal

Genralul Nicolae Cena

Scrisoare din BucureºtiNe scrie domnul profesor universitar

doctor Livius Ciocârlie, unul dintre mariicãrturari ai Þãrii, cu sorgintea în banat, pelinie maternã, la Mehadia (de aici era mamasa), iar pe linie paternã în Eºelniþa (cred cãtatãl era din vechea Eºelniþa, în orice cazun domn la Primãria Timiºorii). Iatãconþinutul scrisorii d-lui profesor (francofonîn sensul bun al culturii):

„ (...) mulþumesc pentru cartea desprePaul Iorgovici, ca ºi pentru numerele dinrevista pe care o coordonaþi. Este remar-cabil efortul dvs. de a aduce noi luminiprivitoare la cultura din þinutul nostru.Prelungiþi astfel ºirul neobiºnuit de lungde cãrturari ºi scriitori ºi pentru contri-buþia dvs. la pãstrarea în amintirea local-nicilor a unchiului meu, Ioan Bãcilã”.

Cu deosebit respect, LIVIUS CIOCÂRLIE

Nota redacþiei:Vã mulþumesc, domnule profesor, pentru

vorbele frumoase, ele înseamnã pentru mine unimbold de-a mai face ceva în plus aici, laMehadia, promit sã fac în urmãtorii ani pânã nu-mi suie cancerul în oase, cancerul operat deprofesorul Drãgan Petricã.

Dumneavoastrã sunteþi un depozitar deculturã româneascã. V-am iubit ºi atunci cândnu aveam voie sã vã pronunþ numele!

Privindu-vã pe dvs., scriindu-vã, îmi trecedorul de Sorin Titel, care m-a debutat tamanacum 40 de ani. Dumnezeu fie cu dvs. ºi cu ceidragi, avem nevoie de dvs., mai bine zis literelebãnãþene respirã ºi prin plãmânii dvs.

Cu închinãciune, în faþa unui Altar Româ-nesc.

N.D. PETNICEANUMMoorrmmâânnttuullggeenneerraalluulluuii

NNiiccoollaaee CCeennaaSe aflã într-o stare avansatã de

degradare, parte din spaþiu ocupat demorþii din vecinãtate, prin lipsa de respecta celor în viaþã.

Iatã cã pãrintele Emilian Bãbuþã, aldoilea preot din Parohia Mehadia, areideea generoasã, a lansat-o la redacþie,de strãmutare a osemintelor în avliabisericii. Ar fi o cinste! Ar fi o onoare inmemoriam.

Sper cã ideea pãrintelui, cu acceptulpãrintelui Ciprian ºi al primarului IancuPanduru, sã demareze, sã se facãdemersurile legale necesare.

Primarul Iancu Panduru sã nu uitepromisiunea fãcutã redacþiei „Vestea”pentru un monument al lui Cena ºi indirectun monument al eroilor în centrul comuneiMehadia. De precizat cã nu avem laMehadia un asemenea monument.

(REDACÞIA)

Primarul trãieºte realmente istoriasatului sãu: Plugova.

În anul 2007 a sponsorizat o placãîntru comemorarea lui Ion Cornianu, ceamai ilustrã figurã din Plugova, omul care apurtat faima României peste mãri ºi þãri, înmaterie de sport (lupte greoco-romane ºilupte libere), omul care a ridicat prestigiulRomâniei, dar ºi prestigiul Banatului, înmaterie de sport.

Acum, Iancu Panduru a comandat unmonument Ion Cornianu (Nicã Cornianupentru cei dragi) ºi a mai comandat: viaþaromanþatã a consãteanului sãu. Vã rog,domnilor, români de pretutindeni, luaþi e-xemplul lui Iancu Panduru. Ungurii înArdeal ºi Banat aplicã plãci comemorativein memoria lui „x” ºi „y”. Noi ce facem?!Acþionaþi! Banatul ºi Ardealul aparþinromânilor ºi nu hunilor!

Petniceanu a isprãvit cartea coman-datã de Iancu Panduru: „Comandorul so-seºte sâmbãtã seara!”

Vã invitãm la lansare.


Merite pentru “Vestea”Societatea “Tibiscus” din Uzdin (Serbia)

conferã redacþiei “Vestea” “Diploma memo-rialã “Silvius Bata Miclea” cu ocazia “Zilelorpresei din Banat - 2008”.

Citez motivaþia: “Pentru contribuþii deo-sebite la propãºirea ºi afirmarea jurnalisticii înspaþiul Banatului”

Mulþumim, Tibiscus!(Redacþia “VESTEA”)

PRIMARUL IANCUPANDURU ªI

NICA CORNIANU!

Pe un cer întunecos ºi lãcrãmos, am primit trista vestecã domnul profesor universitar doctor GHEORGHE I.TOHÃNEANU s-a îmbarcat în luntrea lui Charon ºi atrecut apele Styxului!

Prin plecarea dumneavoastrã, domnule profesor, aplecat OMUL care l-a iubit, cel mai mult, pe Bãdia Mihai.Îl rog pe Dumnezeu sã vã aºeze la aceeaºi masã, ca sãtãinuiþi despre Odã.

Solidar cu durerea doamnei profesoare Ligia, umiluldumneavoastrã învãþãcel. (NDP)

Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã;Pururi tânãr, înfãºurat în manta-mi,Ochii mei nãlþãm visãtori la steauaSingurãtãþii.

Când deodatã tu rãsãriºi în cale-mi, Suferinþã tu, dureros de dulce... Pân-în fund bãui voluptatea morþii Nendurãtoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mãrii.

De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet, Pe-al meu propriu rug, mã topesc

în flãcãri... Pot sã mai renviu luminos din el ca Pasãrea Phoenix?

Piarã-mi ochii turburãtori din cale, Vino iar în sân, nepãsare tristã; Ca sã pot muri liniºtit, pe mineMie redã-mã!

(1883, decembrie)

ADIO, DOMNULE PROFESOR!

Mihai Eminescu

ODÃ(în metru antic)


MMIIHHAAII EEMMIINNEESSCCUU -- PPPPAAAASSSSIIIIUUUUNNNNIIII MMMMAAAAIIII PPPPUUUUÞÞÞÞIIIINNNN CCCCUUUUNNNNOOOOSSSSCCCCUUUUTTTTEEEEÎn viaþa sa, destul de scurtã, Mihai Emi-

nescu a avut diferite preocupãri în domeniulculturii ºi artei, cum ar fi: sufleor ºi chiar in-terpret de roluri în trupele de teatru; corector,redactor ºi redactor ºef la Curierul de Iaºi ºiziarul Timpul; bibliotecar ºi subbibliotecar laBiblioteca Universitarã din Iaºi; revizorºcolar pe judeþele Iaºi ºi Vaslui; profesor defilozofie, geografie ºi statisticã; culegãtor defolclor; traducãtor ºi altele. Mai puþin cunos-cute sunt o serie de preocupãri – pasiuni -pe care le-a avut în timpul vieþii sale cum arfi: vânãtor, jucãtor de ºah, colecþionar de nu-mismaticã, bibliofil. Vom prezenta, în cele ceurmeazã, aceste pasiuni ale lui Mihai Emi-nescu, pentru a fi cunoscute de colecþionariiºi pasionaþii de tema „Mihai Eminescu”.

MIHAI EMINESCU - VÂNÃTORÎn revista Manuscriptum nr. 1 din 1975,

este redatã o fotografie, provenitã din albu-mul de familie a lui Iacob Negruzzi, care în-fãþiºeazã un bãrbat matur, cu mustaþã, îm-brãcat într-un costum de cãlãrie, spriji-nindu-se de un scrin.

Revista Manuscriptum a iniþiat o anchetã,pe aceastã temã: „Reacþiile oamenilor deLitere se împart în douã categorii: unii refuzãcategoric sã-l recunoascã în fotografie peEminescu, alþii acceptã ca salutar acest nouargument. Argumentele celor dintâi neagãapartenenþa lui tocmai la imaginarul cliºeizatcare consacrã deja un mit, acestor argumente lelipseºte vigoarea, ele rãmân într-un domeniu alimpreciziei: „Nu-l vãd deloc pe Luceafãrul poe-ziei noastre în costum de cãlãrie ºi cu monoclu“, spunea ª. Cioculescu; Eminescu nu era aºa,aºa cum apare bãrbatul din fotografie, voinic ºi„stãpân pe sine”, iar ochii acestuia nu seamãnãcu Ochii poetului, susþinea I. Iordan”. Aceia careacceptã cã fotografia îl reprezintã pe Eminescurecunosc în ea tocmai atributele combãtute deceilalþi, ajustând ºi ei noile date la cele deja con-sacrate, cum este cazul lui Al. Phillippide. D. Si-mionescu recunoaºte aceeaºi frunte latã, pãrulpieptãnat peste cap, „ochii scrutând cu preciziespaþiul”, însã dovezile aduse de ei denotã, ca ºiîn cazul celorlalþi, o argumentare inconsistentã.

În anul urmãtor, 1976, revista Manuscriptum,publica o expertizã antropometricã, a unei spe-cialiste de la Institutul Victor Babeº din Bucu-reºti, asupra acestei fotografii, care ajunge laconcluzia cã, portretul respectiv poate aparþinecu multã probabilitate lui Eminescu. În acest fels-a procedat cu fotografia, consideratã a fi a luiEminescu, apãrutã în revista Ramuri din Craiova,folositã de G. Cãlinescu în „Viaþa lui Mihai Emi-nescu” ºi care, în urma unei astfel de expertize,s-a dovedit a fi a altcuiva.

Aceastã fotografie, în costum de vânãtor,poate fi a lui Eminescu, deoarece se cunoaºte cãpoetul era ºi vânãtor, încã din copilãrie. MateiEminescu, în scrisorile sale cãtre Corneliu Botez,în 1909, afirmã cã: „Când venea vara de vacanþede la Wiena, mergeam amândoi la vânãtoare deraþe selbatice la un iaz de pe moºia Cucoreni,proprietatea unui boier autochton tot de I-aordine ca ºi Balº, Hatmanul Anastasie Baºotã(cel cu institutul de la Pomârla), el cu puºcaadusã lui Iuraºcã de Jeltuchin, ºi pe care o luase

tata la moartea lui Iuraºcã ºi o transformase la unarmurier din Iaºi din cu cremene în cu capse, ºieu una mai micã pe care o avea tata de la Balº”(Scrisoare din 20 aprilie 1909).

ªtim, de asemenea, cã ºi GheorgheEminovici avea puºcã de vânãtoare, pe care ofolosea ºi pentru apãrarea moºiei sale, atuncicând era cazul. Arhimandritul Iachint Iuraºcu,moºul lui Eminescu, era ºi el vânãtor pasionat ºivenea uneori la Ipoteºti unde organiza partide devânãtoare, dupã cum spune Matei Eminescu: „Avenit odatã toamna pe când se duc cocorii laIpoteºti, cam prin anul 1865, ºi cât a stat la noi,mai în toate zilele mergea la vânãtoare, aduceaprepeliþe, iepuri, raþe sãlbatice. La plecare, mi-adat mie zece galbeni, Harietei 15 ºi Aglaiei 20”.

La aceste partide de vânãtoare, Iachint Iuraº-cu era însoþit, uneori, de Mihai ºi Matei, care, amvãzut cã aveau ºi ei arme de vânãtoare. În pe-rioada 1874-1877, când Mihai Eminescu a lucratla Iaºi, iar fratele sãu Matei era elev la ªcoala Mi-litarã, arhimandritul Iachint Iuraºcu era îngriji-torul bisericii Aron Vodã, sau Aroneanu, funcþiece o va deþine pânã în anul 1885. El era pasionatvânãtor ºi este posibil ca în zilele când pleca lavânãtoare sã-i fi luat cu el ºi pe nepoþii lui. Fiinddestul de înstãrit, Iachint Iuraºcu i-a ajutat ºi cubani, pe Mihai ºi mai ales pe Matei, cât a fãcutºcoala la Iaºi. Matei afirmã despre moºul sãu cã:arhimandritul era om înalt, dar nu gros, însã so-lid legat, foarte bun la suflet, vecinie cu zâmbetpe buze... Pasionat de vânãtoare, avea o sumã decâini prepelicari ºi copoi...Cam egoist, poza tot-de-auna în boeru, cu sania, cu trãsura, tot cupatru cai înaintaºi’”( Scrisoare a lui Matei Emi-nescu din 18.05.1909 ). Sau în altã scrisoare din16.05. 1909, Matei spune despre unchiul sãu:„...se ocupa cu agricultura (arendaº în tovãrãºiecu un anume Mândrea din Iaºi) umbla mai multcivil, nu cãlugãreºte îmbrãcat, vânãtor pasionatca ºi bãtrânul Iuraºcã, nu eºea la câmp fãrãpuºcã. Foarte inteligent ºi suflet nobil”. Dinscrisoare se poate deduce cã Matei cunoºtea

bine pe unchiul sãu, aducându-ºi aminte ºide câinii lui de vânãtoare, dovadã cã-ivãzuse ºi cã participase ºi el la vânãtoare.

Acest lucru este susþinut ºi de PavelÞugui în carte sa „Eminescu-Creangã - Do-cumente biografice inedite”, apãrutã laEditura Vestala din Bucureºti, în 1996: „Oarela aceste escapade cinegetice Iachint n-afost însoþit ºi de nepoþii sãi ªerban ºi Mihai?Oare în calitatea sa de superior la mãnãstireaAron-Vodã, cu moºii arendate la Roºcani,apoi în comuna Buzna, de lângã Iaºi, s-a in-teresat într-un fel oarecare ºi l-a întâlnit petânãrul lui nepot, Mihai Eminescu, poet, bi-bliotecar, ziarist în târgul Ieºilor din toamnaanului 1874 ºi pânã în toamna anului 1877?Rãspunsurile la aceste fraze retorice plutescîn presupuneri ºi ipoteze. Dacã însoþirea laexpediþiile vânãtoreºti pare a fi verosimilã,întâlnirea în Iaºi cu nepotul Mihai Eminescu(ºi Matei Eminescu, spunem noi), eventualalui sprijinire în rezolvarea unor probleme aletraiului zilnic, plauzibile la orice rudeapropiate, deocamdatã nu s-a gãsit nici oatestare documentarã”.

Totuºi, cele afirmate de Matei ºi bunã-tatea lui Iachint Iuraºcu, faþã de nepoþii sãi,ne duc la concluzia cã ei se vizitau atât timp

cât au locuit la Iaºi ºi participau ºi la vânãtorileorganizate de acesta, care se lãsau întotdeaunacu câte o masã vânãtoreascã îmbelºugatã.

Poetul iubea vânãtoarea ºi este posibil ca sãfi participat, câte-o datã, la partide de vânãtoare,împreunã cu unii membri ai Junimii ºi cu un-chiul sãu Pentru aceasta avea nevoie ºi de uncostum de vânãtoare, cu care se fotografiazã însalonul lui Negruzzi, sprijinit de un scrin, scrincare mai apare ºi în alte fotografii rãmase de laIacob Negruzzi,

Însuºi, Iacob Negruzzi a participat la vânãto-rile organizate la moºia tatãlui sãu din Trifeºtii-Vechi, astãzi Hermeziu, aºa cum îºi amintea înscrierea sa „Din copilãrie. Aduceri aminte ºi im-presiuni”: „...bãrbaþii mergeau de cu ziuã lavânat, cãci pe atunci se vâna în þara noastrã cândvoiai, ce voiai ºi unde voiai”.

Pasiunea pentru vânãtoare a lui Mihai ºiMatei Eminescu s-a format în familie, în perioadacât au copilãrit la Ipoteºti sau în timpul vacan-þelor de varã, când hoinãreau pe moºie sau su-pravegheau lucrãrile agricole. Gheorghe Emi-nescu, nepotul lui Mihai Eminescu, precizeazã înscrierea „Din viaþa lui Matei Eminescu” cã, tatãlsãu: „El era un vânãtor de mare clasã, avea unîntreg arsenal, vreo patru puºti de diferite calibre,maºinã de fãcut cartuºe, saci cu alice ºi cutii cupulbere, în grajdurile domeniului, o herghelie decai. Nu aveam nici o restricþie în întrebuinþareapuºtilor lui”. Probabil cã Matei Eminescu aºa seobiºnuise, atât cât a stat acasã la Ipoteºti.

Deºi Mihai Eminescu nu ne-a lãsat nici o in-formaþie privind preocuparea sa sporadicã pen-tru vânãtoare, datele prezentate mai sus, sunt su-ficiente dovezi despre aceastã pasiune a poe-tului, care iubea pãdurea ºi vieþuitoarele ei, des-pre care a scris atâtea poezii: Povestea codrului,Freamãt de codru, La mijloc de codru, Ce telegeni, Revedere ºi altele.

ing. NICOLAE IOSUH, Botoºani(continuare în numãrul viitor)

Constantin Sperlea ºi macheta - bust“Eminescu” pentru Dumbrãviþa

Costicã Sperlea ºi-a pus amprentasufletului sãu pe chipul machetei

Profesorul universitar dr. Ion Iliescu nu are,cred, nevoie de o prezentare specialã, deoare-ce întreaga sa “prestaþie”, dãscãleascã sau decercetare, îl recomandã de la sine. Debutulscriitoricesc s-a petrecut la “Steaua” clujeanã,cu peste o jumãtate de veac în urmã, fiind preo-cupat de domenii dintre cele mai variate: este-ticã, istorie literarã, culturã, folclor ºi folcloris-ticã, istorie, filosofie, sociologie, bibliofilie, mu-zicologie, filologie etc. Fie ºi numai înºiruirea a-cestor discipline, care vin în ajutorul cititoruluipentru a-ºi forma o imagine cât mai complexãasupra preocupãrilor dascãlului timiºorean.

Încã de la primele începuturi, I. Iliescu a a-vut o aplecare specialã pentru poetul naþional,Mihai Eminescu, cãruia, în 1964, îi închinã vo-lumul Eminescu în Banat, prilej de a pune înevidenþã relaþiile eminesciene cu aceastã partede þarã, relevând prezenþa poetului la Lugoj, Ti-miºoara, Oraviþa, prieteniile bãnãþene, recepta-rea operei în acest areal ºi multe altele. Au ur-mat, de-a lungul vremii, ºi alte “descoperiri”privind viaþa ºi activitatea poetului, consemnateîn presã: articole, studii, volume, expoziþii etc.Vom enumera, în continuare, fie ºi parþial, maimulte titluri, cu trimitere la marele geniu al ro-mânilor: Eminescu ºi teatrul (1964), Un vechicentru al admiraþiei pentru Eminescu (1970),Expoziþia “Mihai Eminescu” (1980), Sãrbãto-rirea Luceafãrului – 100 de ani de la apariþiapoemului lui Mihai Eminescu (1983), T.Maiorescu – editor al poeziei lui Eminescu(1983), Ediþia primã a lui M. Eminescu.Poezii (1983), Cartea – centenar, Eminescu,Poezii – o operã model (1983), Luceafãrul deMihai Eminescu în ediþie bibliofilã (1984),Eminescu – Creangã, centenar (album exe-cutat într-un singur exemplar, Timiºoara, 1989),Centenar Eminescu. Album bibliofil cu IonIliescu (1989), Centenar Eminescu 1889 –

1989, volum omagial (1989).Asupra articolului Eminescu în viziunea lui

Virgil Simonescu meritã sã ne oprim în moddeosebit, deoarece pictorul, nãscut în 1881 laGladna Românã, cu studii de specialitate în do-meniul picturii fãcute în Germania, Italia, Franþaºi Austria, a fost primul pictor bãnãþean care s-a aplecat asupra imortalizãrii chipului mareluipoet. Virgil Simonescu a fost profesor de desenla liceul “C. Brediceanu” din Lugoj ºi multe dinlucrãrile sale sunt picturi murale în diferite bi-serici bãnãþene. El este un colorist prin excelen-þã, a creat în stil clasic, tablourile sale purtândamprenta ºcolii müncheneze pe care a urmat-o.Întemeiazã o bogatã colecþie de portrete întrecare M. Eminescu ºi V. Alecsandri, tablouri des-coperite la Lugoj, în podul unei case.

Urmeazã alte evidenþieri, între care: Pas-caly ºi Eminescu la Timiºoara (1992), Legen-de – Eminescu (1992), Turneul lui Eminescula Timiºoara (1993), Eminescu la Arad(1993), Eminescu la Oraviþa (1993), MihaiEminescu, Nestemate (1995), ediþie bibliofilã,cu ilustraþii de ªt. Popa Popas, care conþine ze-ce poezii, zece ilustraþii color ºi zece xerografiidupã manuscrise, Mãrturii ºi informaþii ineditedespre Eminescu (1995), Ediþii necunoscutedin poeziile lui Eminescu (1995), Cele dintâiimprimãri pe disc pentru Eminescu (1995),Poezia vârstei fragede a lui Eminescu (1996),Eminescu în bibliofilie (1996), M. Eminescuºi alte scrisori mai noi (1997), Manuscriseale unor studii despre Eminescu (1997), E-minescu ºi corespondenþa (1997), Ce în-seamnã a colecþiona Eminescu (1997), De laEminescu pornire (1998), Corul “original” aldetractorilor lui Eminescu (1998), Eminescuprezent în antologiile strãine (1998), Emi-nescu se citeºte cu mai mare efervescenþã(1998), Editãri eminesciene peste hotare

(1998), Portrete Mihai Eminescu (1999), Câtefotografii avem de la Eminescu (1999).

Între alte lucrãri importante închinate lui Mi-hai Eminescu meritã sã remarcãm volumul Mi-hai Eminescu – crochiuri de bibliografie (Ti-miºoara, 2000), apãrut cu prilejul Anului Emi-nescu când au vãzut lumina tiparului ºi volume-le: Luceafãrul Eminescu din inimile noastre,O Yperion – Luceafãrul (apãrut la Atena, înlimba greacã), organizarea unor expoziþii cu te-maticã eminescianã la Timiºoara, Viena,Jimbolia etc.

Colaborãrile profesorului la presa judeþeanãºi centralã cu articole, eseuri, interviuri, cãrorale alãturãm emisiunile la radio ºi televiziune, darºi realizarea filmului Eminescu la Viena, toatesunt mãrturii care vin sã întregeascã ºi, uneori,sã completeze, sã precizeze cunoºtinþele noas-tre despre imaginea poetului naþional, care acunoscut un numãr atât de mare al editãrilor:peste 750, atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Secuvine ºi un cuvânt de mulþumire pentru editorii,traducãtorii, graficienii ºi pictorii care s-auocupat de poet, apreciaþi oameni de culturã ceau zãbovit la “fenomenul Eminescu”, atât deamplu, la care ºi-a adus o substanþialã contri-buþie ºi prof. univ. dr. Ion Iliescu.

Nu putem încheia aceste fugare însemnãridespre efortul cercetãtorului timiºorean închinatlui Eminescu fãrã a aminti ºi despre bibliotecapersonalã a acestuia, devenitã aproape pu-blicã, ba chiar academicã. Aici feluritele cãrþi –rare, princeps, vechi, ilustrate, interzise, de pa-trimoniu etc. – sunt aranjate pe colecþii, ea fiindvizitatã de un public numeros ºi variat. De altfel,conþinutul acestei biblioteci a constituit baza ex-poziþiilor publice organizate de-a lungul timpu-lui, dovedindu-se o eficientã formã de comuni-care a unor mesaje literare, artistice, ºtiinþificeetc. GHEORGHE LUCHESCU


Cei doi poeþi naþionali ai românilor ºi, respectiv,maghiarilor, Mihai Eminescu ºi Petöfi Sandor, vor fiomagiaþi în comuna periurbanã Timiºoarei,Dumbrãviþa, prin ridicarea, în aceastã toamnã, în faþaºcolii din localitate, a douã busturi de bronz care sã-ireprezinte. Iniþiativa a fost lansatã, acum o lunã, deSocietatea Literar-Artisticã “Sorin Titel”, fiind imediatîmbrãþiºatã atât de autoritãþile locale, cât ºi de comu-nitatea dumbrãviþeanã. Lucrarea a fost încredinþatãartistului plastic Luigi ªtefan Varga, care a prezentat,deja, machetele celor douã busturi, realizate la scarade 1:6,5, ele putând fi admirate în holul primãriei.Proiectul va fi finalizat, ne-a precizat primarul GezaSzilaghyi, cel mai târziu la 15 ianuarie, ziua de naºterea lui Eminescu. “Este salutar cã oamenii noºtri resimto atare nevoie culturalã, a ridicãrii de statui care sã o-magieze personalitãþi - ºi sper cã, în viitor, vor fi avuþiîn vedere ºi reprezentanþi ai ºtiinþei ºi tehnicii, nu nu-mai scriitori” ne-a mai declarat edilul dumbrãviþean.

(L.N., „Renaºterea bãnãþeanã”, Nr. 5650, sâmbãtã, 09.08.2008)

PASIONAT DE POETUL NAÞIONALPASIONAT DE POETUL NAÞIONAL

EMINESCU ªI PETÖFI SEMUTÃ LA DUMBRÃVIÞA


Pictorul Diodor Dure s-a nãscut la 5septembrie 1926 la Lugoj, în familia unuistrãlucit artist plastic.

În anul 1943 se înscrie la ªcoala de ArteDecorative din Timiºoara. Aici se bucurã depreþuirea unor maeºtri ca Iulius Podlipny,Catul Bogdan, Anastase Denianu, RomulLadea ºi Aurel Ciupe.

La trei ani de la Absolvirea ªcoliidecorative este primit în Uniunea ArtiºtilorPlastici. În aceastã perioadã a muncit enorm.Realizeazã numeroase portrete ºi compoziþiide o mare limpezile pe care le expune laBucureºti, Lugoj ºi Timiºoara, dar ºi înstrãinãtate la Modena, Italia, sau la Troisdorf,

în Germania. Face studii de documentare înRusia, Germania, Bulgaria, Ungaria.

Scriu cu profundã cãldurã despre creaþiasa Dincã Schilern ºi Negoiþã Lãptoiu. Iatãcum îl portretizeazã ultimul critic: „Bãnãþeanneaoº, Diodor Dure e sociabil, comuni-cativ, interesat în tot ceea ce face sauglãsuieºte. Are, într-un cuvânt, farmec.

Aruncã sacadat expresii scurte, plinede duh, mizând ºi pe efectul unor regio-nalisme. Are mulþi prieteni între colegiide breaslã, scriitori, oameni de culturãîn genere, la loc de cinste aflându-se co-lecþionarii. Poþi sã îl prinzi în clipe de o-bosealã dupã o zi anterioarã mai încãr-

catã ºi-atunci cu greu îl scoþi din tãcere.Sunt momente când se vrea numai al

sãu, dãruindu-se total creaþiei – o operãmajor împlinitã.”

De la maestru Diodor Dure ne-au rãmas –fiindcã s-a stins din viaþã în iarna anului 2003,peisaje unice despre câmpia Banatului, pecare a strãbãtut-o în sunetul toamnei, dar ºiun ºir de portrete care confirmã un neasemuitcunoscãtor al sufletului omenesc.

IGNEA LOGANota redacþiei:

C-tin Dure, bunicul pictorului Diodor Dure,a fost preot la Mehadia între 1900 – 1910.(N.D.P.)

Între 8 – 11 iulie 2008, cunoscutul pictorIgnea Loga, membru în Societatea „SorinTitel”, prezent la Mehadia în câtevarânduri, colaborator al „Vestei”, a expus ogalerie de tablouri în Sala Muzeului din

Bãile Herculane.A vândut mai multe tablouri, chiar ºi

unor vizitatori din Japonia ºi Danemarca.Felicitãri, Maestre!

N.D.P.

Anul 2008 marcheazã împlinirea a cincisecole de la apariþia „Liturghierului” lui Ma-carie, prilej cu care „Romfilatelia” aintrodus în circulaþie emisiunea filatelicã„500 de ani de la tipãrirea primei cãrþi peteritoriul României”. Prima carte ieºitã desub teascurile unei tiparniþe pe teritoriulþãrii noastre este „Liturghier”, tipãritã deMacarie, ieromonah sârb din Muntenegru,format ca meºter tipograf la Veneþia, caretipãrise deja 5 cãrþi (între 1493 ºi 1495). Întipografia domneascã de la MãnãstireaDealu condusã de el s-au mai tipãrit:„Liturghier” (1508), „Octoih” (1510) ºi

„Evangheliar” (1512), toate în slavonã,limba oficialã folositã atunci. Marca poºtalãa emisiunii cu valoarea nominalã de 4,30lei reproduce imaginea unei pagini din„Liturghier”, bogat ornamentatã, cu textroºu.

Marca poºtalã a coliþei filatelice cu va-loarea nominalã de 9,10 lei reproducedouã pagini din „Liturghier”, bogat orna-mentate, cu text roºu ºi negru, iar pemanºeta coliþei se aflã imaginea domnuluiRadu cel Mare, ctitorul Mãnãstirii Dealu dinTârgoviºte, unde s-a tipãrit cartea.

C.V.

1. C. Juan Petroi: „Biserica cu hramul Sf.Nicolae din Orºova”, Ed. Didahia, Severin.

2. Aurel Cosma-junior: „Amintiri despreNicolae Titulescu”, ediþie îngrijitã de AurelTurcuº, Ed. Zamolsara, Timiºoara, 2006.

3. Gh. Rancu-Bodrgo: „Istoria bisericilorortodoxe din Almãj”, Ed. Neutrina, 2007.

4. x x x „Dicþionar de evenimente ºipersonalitãþi din Banatul istoric”, Intergraf,Reºiþa, 2007.

5. Ionel Bota: „Homo fictus”, Clubul„Mitteleurpa”, Oraviºa, 2008.

6. Nic. N. Tomoiu: „Neamul întemeietor allui Bãsãrabã”, Ed. Carpathia Poess,Bucureºti, 2008.

Olga Neagu ºi NicolaeStoica de Haþeg

Pânã în prezent doi cãrturari bãnãþeni ºi-au imaginat (dupã lectura „Cronicii Banatu-lui”) cum ar fi arãtat Nicolae Stoica de Haþeg.

Prima datã sculptorul-pictor Victor Gaga afãcut un desen care seamãnã pe undeva cuel, desen ce a fost predat liceului din Me-hadia ce-i poartã numele. Dupã acel desen s-a efectuat o efigie, ce s-a montat, dezvelit ºisfinþit pe faþada ºcolii. A rãmas în suspensieideea nerealizatã de-a fi montatã efigia pe oplacã de marmurã, ºi sub ea sã se încrustezeun citat din Nicolae Stoica de Haþeg. S-au datcinci mostre de citate d-lui director M.Feneºan, dar nu pricep de ce se amânãpromisiunea de-a isprãvi un lucru început?!

Al doilea desen este cel fãcut decunoscuta poetã reºiþeanã, Olga Neagu,aflatã temporar în Italia.

Diodor Dure- pictor -

Medalion

Nicolae Stoica de Haþeg vãzut de poeta Olga Neagu

500 ani de la tipãrirea primei cãrþi în România

Emisiune filatelicãEmisiune filatelicã

Expo Ignea Loga – Herculane, vara 2008

Cãrþi noi sosite la redacþie:

Neliniºtea-i prin floriPrin mai spunea un zeu cuvinte culorate

Îmi apãra nesaþul pânã în gleznele uºor glorificate-n timp prin unde somnolente zise în lamentabile cuvinte le vedeam învechite într-o tãcere tulbure care-ºi consuma sunetul grãpiº prin flori

Mai sus ºi mai sus nefericita de roatã tot mai întorcea timpul înaintea sorþilor pe o banchetã din spatele maºinei

NELINIªTEA MEA-I CONTOPITÃ-N ELE

Suc de umbreUmbre verzi, umbre uscatetoate-s în rãgazuri tulburatevãtãmateºi strivite ºi ºoptitede trecuturi adormite

Camera ascunsã era în clipa destinului amestecatã cu un pãmânt rãscolit fãcea poze cu priviri ascunse vorbea ºovãind în armurã cãderile de cuvânt


NNNNiiiiccccoooollllaaaaeeee MMMMããããrrrrggggeeeeaaaannnnuuuu –––– 88880000!!!!Bijutierul verbului ro-

mânesc, cotat astfel decãtre confraþi, e vorba demaestrul Nicolae Mãrgea-nu, dacã ar fi trãit ar fi îm-plinit în acest septembrie2008, frumoasa vârstã de80 de ani! Nu a fost sã fieaºa, a decedat ceva maidevreme.

Dupã opinia mea,scriitorul Nicolae Mãrgeanu este creatorul romanului poliþist modern(„Cercul magic”), al scenariului poliþist. Dar, domnia sa a scris ºiromane propriu-zise, precum „Fuga lui Valer”, inspirat din luptapartizanilor din Munþii Banatului, personajul Plugovanu nu este altuldecât Daia-Cristescu din satul Plugova. Personal m-a fascinat romanul„Vremea crizantemelor” (Editura Militarã, 1984), o carte inegalabilã înliteratura românã. În cartea aceasta, evocatoare, maestrul Mãrgeanueste cu adevãrat un ºlefuitor de diamante veritabile.

Recent, am descoperit, graþie doamnei Mãrgeanu, cã Nicolae Mãr-geanu a fost ºi poet. Publicãm o perlã poetice semnatã de N. Mãr-geanu.

La aceste însemnãri adaug un fapt insolit: de cinci ani mã chinui de-a monta o placã în memoria scriitorului pe faþada casei în care s-anãscut ºi în care, varã de varã, era prezent ºi scria, scria mai alesnoaptea. Multe din cãrþile sale s-au scris la Mehadia.

În fine, doamna Mãrgeanu a fost de acord, de acord a fost ºiprimarul Iancu Panduru, un om cu inima în palmã pentru culturã. I s-aconfecþionat o placã ce poartã data de 20 septembrie 2008, dar demontat se va monta când va voi doamna Mãrgeanu. Vom respectaritualul creºtin. (N.D.P.)

Un poet din Voivodina:AUREL MIOC

Douã furturi recente!Poliþia nu se sesizeazã!

Poate acum...- La redacþie s-a prezentat doamna colonel Ana Sârbu de

pe Mala Micã din Mehadia ºi reclamã furtul a zece clasoarede timbre, valoare de patrimoniu! Are trei suspecþi. Între ei,faimosul om de culturã (sic) din Mehadia, Bloju.

- La redacþia noastrã s-a prezentat ºi domnul Simuþ, dinMehadia, care reclamã cã i-au dispãrut trei streazuribradoane (cade în care se pun prunele la fermentat). Are unsingur suspect: Bloju.

Ce facem, domnilor poliþiºti?! Am reclamat ºi eu povesteapompei mecanice ºi nu aþi schiþat nimic?! Vã rugãm sã intraþiîn atribuþiuni. Conform ordinelor de linie informativ-operativãsunteþi în temeiul legii de a vã sesiza din oficiu!

Vã rugãm acþionaþi. (CARABINÃ)

Ruginitul cuþitDeparte Vis Durere Zâmbet reminiscentSperanþã aceeaºi speranþã mereu aceeaºi ºi plânsullacrimile ce nu se vorPresimþire a toamnei pustiul vuindSperanþa murind ºi durerea ºi aprigul dorªi amintirea murind ºi sufletul însuºi chircindu-se

Istovite superbe corãbiile mãrii pierzându-se-n indiferenþãªi nimic nu e de fãcutNimic? Înfige ascuþitul cuþit al speranþeial deznãdejdii cuþit ruginit înfige-lrana lãrgeºte-o sângele fã-l sã curgã ºiroaiedin toþi porii din ochi sã þâºneascãziua ºi noaptea clipã de clipã in somn în visclipã de clipã în râs ºi-n tãcerile lungiRana lãrgeºte-o neîncetat ºi presarãfãrã ezitare presarã munþii de sare ai mãriiArde cu fierul roºu al soareluicu scrâºnet mut tãvãlindu-te în nisipul plajeiDurerea Speranþa Zâmbetul Licãrirea o depãrtatã sunt moartea viaþa ta sunt ºtii bine

Inocenþã ºi urã Speranþã ResemnareAºteptare a infinitului Securea timpului ridicatãdeasupra creºtetului ºi depãrtarea ºi multmai mult decât atât - mirajul spulberându-seîn gol Atârni vlãguit de crengile putrede ale ameninþãrilorªi totuºi crezi Zâmbetul îl auzi strigându-te Tresariºi reîncepe totul - Vis Suferinþã Speranþã aceeaºi mereuFlacãrã purã eºti Strigãt peste ore ChemareZâmbet tu însuþi regãsit incomparabil zâmbetcu celãlalt întâlnindu-sedincolo de uitarea posibilã Douãfulgere nevãzuteDepãrtãrii i-ai sucit gâtul Timpulþi se gudurã la picioare

Banatul de munte - locul unde istoria noastã sfântã este rostitã cuevlavie de înaintaºi, spre a rodi în faptele noastre, este o parte dinarmonia cosmicã, o tainicã corespondenþã între sfinþenia ºi miracolulvieþii, între divin ºi uman, între terestru ºi cosmic.

De aici au rãsãrit ca flori ale minþii, care prin nobilitatea sufletuluilor au contribuit la formarea culturii româneºti, creându-se o tradiþieromâneascã ºi creºtinã. Una din aceste flori a fost nobiliara familieÞeicu din Ilidia - Caraº-Severin, la care faptele bune au înflorit însumedenia de acþiuni culturale ce au creat covârºitoarea lorpersonalitate. Valoarea lor constã în harul divin, în îndumnezeirea lorpentru mântuirea neamului.

Patrioþi ,,fãrã pereche” - ºi-au adus din plin contribuþia la realizareaunitãþii naþionale ºi apoi la propãºirea RomânieiMari.

Din familie se remarcã Ion Þeicu - medic,poet, om de culturã - prieten al marilor creatoriprecum Octavian Goga ºi domnul Dimitrie Gra-ma medic, poet ºi filozof, fiul Floricãi Þeicu, fatalui Adam Þeicu frate cu Ion Þeicu. Domnul Dimi-trie Grama, medicul nãscut în oraºul Reºiþa, la„cãldura furnalelor centenare” într-o comunitateconºtientã ºi generoasã cum o numeºte Dom-nia Sa. Verile copilãriei le petrece la Ilidia, la bu-nicii materni, unde a desprins noþiunile fundamentale despre viaþã,începând sã înþeleagã lumea sufletului strãmoºilor, vajnici apãrãtori aidreptãþi, ai adevãrului ºi ai libertãþii. Primeºte un simþ adânc al legãturicu pãmântul românesc „Cu siguranþã cã cea mai importantã etapã îndezvoltarea mea ca om a fost cea a copilãriei” recunoaºte Domnia Sa.Aici ºi acum cunoaºte cântecul ºi poezia ca izvor de luminã, ca o calede comunicare, ca izvor de putere pentru mersul înainte, ceea ce acontribuit la formarea sa ca om al „cuvântului”, a cãrui patrie estelimba „românã”. Aici a înþeles cã pãrinþii ºi strãbunicii noºtri au trãit înrespect ºi cucernicie faþã de tot ceea ce a fost creat de cãtre SpiritulDivin al Universului ºi faþã de pãmântul strãbun. Datinile ºi tradiþiilesunt o formã a acestui respect iar varietatea lor reprezintã infiniteleresurse ale spiritualitãþii neamului nostru, cu care trebuie sã nemândrim - ceea ce nu fac prinþii întunericului de azi.

Crescut în aceastã atmosferã a devenit unul din cei mai aprigiapãrãtori a Sfintei Tradiþii, a identitãþii poporului român, ai continuitãþiilui în spaþiul mioritic.

Spiritul citadin îmbinat cu omenia þãranului cãrãºan ce vine din „evboieresc”, exponent al sufletului ºi cugetului românesc i-au creat opersonalitate atât de complexã încât este greu de definit, ducând maideparte flacãra aprinsã a strãmoºilor sãi Þeicu ºi Grama.

L-am cunoscut din revistele domnului Nicolaie Danciu Petniceanuºi revistele A.R.P conduse cu deosebitã râvnã ºi competenþã de sa-vantul enciclopedist - Domnul dr. Artur Silvestri.

Domnul Grama, credincios rãdãcinilor româneºti, cinstindstatornicia sufletului ºi pe de altã parte iubind zborul liber încearcã o

cale interogativã pentru a cunoaºte esenþele a noi modele existenþiale.Astfel în 1969 pãrãseºte România stabilindu-se în Suedia, la numai

20 de ani, unde-ºi face studiile universitare, devenind o importantãpersonalitate a medicinii europene, profesând în Danemarca ºi MareaBritanie cu mare succes.

„Opera literarã s-a constituit târziu dar într-un mod uimitor deaccelerat, fiind un intelectual cultivat esteticeºte ºi arãtând osensibilitate neîngrãditã de moda trecãtoare, o voce liricãdistinctã ce meritã sã se facã auzitã” (Ar. Silvestri). Se compune dincãrþi pilduitoare pentru cultura românã, fiind o epopee a sufletului, avieþii românului, omului de pretutindeni. Lucrãrile - redau o culturãmoralã la concurenþã cu marile culturi ale umanitãþi luminate de„Rãsãritul cel de sus”.

Cãrþile domnului Grama sunt un document sufletesc ce aºeazã înlumina cuvintelor experienþa proprie, ca o nevoie disperatã de acomunica imensele sale trãiri de o viaþã. Textele sale strãbãtute de oluminã nouã, menitã sã sporeascã taina lumii prin originalitate ºiclarviziune, exprimã forþa geniului sãu.

Duhul acestor cãrþi lumineazã mintea ºi purificã sufletul. Ele vin dedincolo de vremuri ºi sunt talisman pentru prezent. Din cãrþile sale re-iese autenticitatea geniului sãu, deopotrivã cu originalitatea, unicitateasituaþiei sale, potrivite alcãtuirii firi sale. Omul se identificã cu felul dea vorbi, exprimând gânduri cu limpezime de izvor, având un gen depuritate originarã - „Eu sunt român pentru cã aºa simt ºi vorbesc”.

Gãsim în lucrãrile lui Dimitrie Grama esenþialitatea în simplitate, ceexprimã sacrul, impresionând mintea cu gest deseninãtate ºi înþelepciune.

Personalitate armonioasã, de formaþieenciclopedicã, cu o uimitoare perspicacitate ceexprimã mãreþie, demnitate, sugerând înpersoana lui un spirit luminat care aduce vederiînaintate menite sã împrospãteze cultura ºi sãdeschidã societãþii perspectiva progresului.

E un gânditor autentic, ce vine cu elementenoi în toate problemele tratate. „Fãrã urmã deîndoialã cã este un om de mare sensibilitate

ºi mare caracter. Doar un asemenea om poate înþelege esenþarelaþiei dintre om ºi Dumnezeu care este umilinþa” (Al. Nemoianu).

Este un înger pãzitor al neamului, al limbii române, patriaDomniei Sale - împotriva glasurilor de sirenã ale „nefârtaþilor” ceplaneazã asupra naþiunii ºi macinã tot inclusiv identitatearomâneascã.

Acesta este genialul fiu al Banatului de munte, al României ºi allumii întregi - medic eseist, filozof, poet, enciclopedist ºi poliglot - om

socratic, - exprimat total în universul Tradiþiei, una din cele maisingulare prezenþe intelectuale din literatura românã ºi pentru careparadisul este la Ilidia - Dl Dimitrie Grama.

prof. PAVEL PANDURU,membru de onoare a societãþii “sorin Titel” din Banat


DIMITRIE GRAMA – DIMITRIE GRAMA – medicul poet

Bãile Herculane, mai 2008Lansare de carte semnatã de Dimitrie GramaDeschide lansarea ex-pprimarul, ing. I. Oprescu

Poetul ºi prozatorul Dimitrie Grama, în dreapta primarului (ex), ing. I. Oprescu. A doua din dreaptaautorului, dr. Dana Bãlãnescu din Reºiþa

N.D.P., iniþiatorul lansãrii ºi ziaristulFlorian Copcea din Drobeta Tr. Severin

Prin anii ’50 ºi mai târziu, în orice caz în Obse-dantul Deceniu, tineri muncitori erau selectaþi dinproducþie ºi trimiºi la studii, la Timiºoara. Întreaceºti tineri se nimerise sã fie ºi unul dinMehadia. Dupã o vreme, vecinii întrebau, seinteresau din simplã curiozitate:

- Ioane!- Aud, vecine!- Cum merge Pãtru cu ºcoala?- Mulþam de întrebare, merge fain-frumos, e

printre primii, rãspunde fãlos tatãl lui Pãtru.- Bravo lui ºi bravo vouã, pãrinþilor, cã aveþi

gloatã ca lumea!- Mulþam lu Dumnezeu, vecine...Tata Ion nu ºtia carte, într-adevãr provenea

dintr-o familie de oameni sãraci, vara fãceacãrãmidã, iarna scotea la pruni bãtrâni pe la unulºi pe la altul. N-avea pãmânt ºi n-avea trãgaci.

Într-o zi, ºi în multe alte zile, tata Ion, vecinul,îl rugase pe Niculiþã, ºcolar în a ºaptea primarã,din vecini, sã-i scrie o carte poºtalã lui Pãtru,

studentul. A scris dupã cum îi dictase:„Dragã Petre, tata îþi trimite douã sute lei, sã ai

de una, de alta, dar sã nu ºtie mumã-ta, cã-i tarerea ºi tare zgârcitã. Tu grijeºte de examene, cã tataîþi trimite bani.”

În altã zi, ºi în multe alte zile, mama Ana îlroagã pe acelaºi ºcolar din vecini sã-i scrie o cartepoºtalã lui Pãtru, la Timiºoara, cã ea nu ºtia carte.ªi iarãºi dupã dictare a scris:

„Dragul mamii, mama îþi trimite trei sute lei,dar sã nu ºtie tatã-tu, cã ºtii cã-i zgârcit ºi mãbombãne întruna. Tu grijeºte de examene cãmama îþi trimite bani. Te þucã, mama.”

ªi Pãtru a grijit de examene. Dupã câþiva ani s-a întors în sat cu diploma de... dansator de rumbe,foxtrot, tangouri celebre ºi valsuri nemuritoare,învãþate la ªcoala Uliczai, din Iosefin.

Prin urmare, Pãtru n-a ajuns inginer, cum auajuns alþii, trimiºi la studii din producþie, pe baniistatului, el a ajuns ciocãnar la Uzina „Magheru”din Topleþ. Bãtea cu ciocanul de sãreau scântei în

forjã, bãtea ºi juca rumba de se prãpãdea de râsinginerul Ciocºerescu. De atâta bãtut în fum ºi foci se albiserã dinþii în gurã ºi primise „bãtãi” lainimã. La ieºirea din schimb avea vorba lui, pecare mulþi au pus-o dupã ureche: „Cine face camine, ca mine sã pãþeascã!”

(ªTEFAN MÃGRIN)


Dimitrie Grama:Dimitrie Grama: „Belfast, oraºul oamenilor care merg pe jos”„Belfast, oraºul oamenilor care merg pe jos”Dimitrie Grama este un important scriitor român,

care trãieºte, de mulþi ani, în Danemarca; în acelaºitimp, este ºi doctor chirurg, de renume european. Pelângã numeroasele volume de poeme, dintre carecel mai rãsunãtor este “Bastian, ºi alte confesiuni”(2005), Dimitrie Grama pregãteºte acum un volumde eseuri (“Cotidianul mistic”) ºi o carte decãlãtorie, de unde desprindem ºi fragmentulurmãtor despre Belfast. (Redacþia)

Belfast, de fapt ca toate celelalte oraºe dinIrlanda de Nord sau De Sud, are o istorie lungã ºiturbulentã. Este fãrã îndoialã un oraº de faþadã“Janus”, faþada cizelatã în timp atât de irlandeziicatolici cât ºi de scoþienii ºi englezii protestanþi.

Istoria oraºului este marcatã de neliniºti civice,sãrãcie, miºcãri revoluþionare, recorduri mondialeindustriale, etc. ªi toate aceste “moºteniri” au creatpânã la urmã un spirit tenace care emanã unoptimism demn de invidiat.

Menþionat prima datã la 666 AD ca Beal Feirsde(gura de la încruciºãri, în celticã), ca loc de bãtãliiîntre vechile popoare irlandeze, rãmâne oricum unloc neînsemnat pânã în 1177 când Ulsterul (Irlandade Nord) este cucerit de normanzi. Abia dupã ceconducãtorul normand John de Courcy a construitun fort normand de apãrare la gura de vãrsare arâului Lagan în 1178, Belfast a devenit o aºezarepermanentã. De menþionat este faptul cã dintre toatetriburile irlandeze, ferocii rãzboinici celþi din Ulsterau fost cel mai greu învinºi, indiferent de putereaarmatã sau de faima cuceritorului.

De-a lungul Evului Mediu propriu-zis, oraºul acunoscut o stagnare sau, în cel mai bun caz o dez-voltare foarte lentã ºi abia dupã 1650 Belfastul a în-ceput sã prospere în felul unui centru comercial,profitând în mare mãsurã de o industrie localãdezvoltatã pentru acea vreme, mai ales cea a inului,construcþiilor navale (de corãbii ºi mai târziu devapoare), produse care luau calea Angliei, Franþei ºiSpaniei.

În acea perioadã prosperã de la sfârºitul sec.XVII ºi începutul sec. XVIII, Belfastul ºi-a dublatpopulaþia cu fiecare deceniu. Tot atunci apare primulziar al oraºului, la 1737, prima bancã - la 1752,primul teatru - la 1768 ºi primul spital - la 1815. Din1870, Belfastul a început sã producã cele maifrumoase, cele mai mari ºi mai rapide vapoare dinlume. Cel mai faimos este desigur, “Titanicul”, vasulnescufundabil, care în prima lui cursa transatlanticã

de la Southampton la New-York în 1912, a fostînvins de un “ice-berg” abia vizibil la suprafaþaoceanului. Când vestea scufundãrii Titanicului aatins Belfastul, majoritatea populaþiei s-a adunat încentrul oraºului plângând. A murit unui din copiii eidragi. ªi acum soarta Titanicului este vie în memoriaºi imaginaþia acestor oameni mândri.

Era modernã nu a adus cu ea doar prosperitateºi fericire în Belfast. În timpul celui de-al doilearãzboi mondial, el a fost unui din cele maibombardate oraºe britanice, Luftwaffe distrugândmai bine de 25.000 de case ºi parte din industria denave de rãzboi ºi de armament, dar nu le-a trebuitmai mult de ºase luni acestor oameni sã se punã pepicioare ºi chiar sã mãreascã producþia industrialã.

Toatã lumea îºi aduce aminte de anii ºaptezeci,de “Bloody Sunday”, când armata britanicã, în 1972,în Derry a împuºcat mai mulþi “Civil Rights”,demonstranþi, declanºând un val de asasinate ºiteroare, iniþiat ºi executat de IRA (Irish RepublicanArmy). Doar într-o singurã zi au explodat patruzecide “car bombs” în acest oraº unde atmosfera erasimilarã cu cea a Bagdadului actual.

Dupã 1998 strãduinþa ºi ambiþia pacifistã au datrezultate ºi acum Belfastul se bucurã de o perioadãnouã de pace ºi bunã-stare.

Când te apropii de el, mai ales de pe mare,Belfastul te întâmpinã brusc, ca o “arãtare” sau maicurând ca un “Hibernian Rio”, cum l-a numit unscriitor irlandez, înconjurat de dealuri înalte, demare si de valea râului Lagan. Nu are mai mult de500.000 de suflete, dar parcã toate pulseazã cu unoptimism molipsitor cu renumita ospitalitateirlandezã.

Cu toate cã existã autobuse cu etaj descoperit,speciale pentru “sight-seeing”, Belfatul este un oraºuºor de parcurs ad modum “perpedesapostolorum”. Lume plãcutã, bulevarde intime ºi ladistanþe omeneºti, “Puburi”...

Pe lângã numeroasele clãdiri exuberant “Victo-riene” ºi “edwardiene”, cu sculpturi ºi ornamenteartistice, Belfastul se mândreºte ºi cu cel mai mare“port pe uscat” din lume, unde braþele enorme alemacaralelor strãpung norii.

O bunã parte din centrul oraºului este“pedestrianizat”, înlesnind astfel omului plimbareade la un magazin la altul, de la o instituþie la alta ºidin loc în loc, în puncte strategic bine alese, suntbãnci pe care poþi sã te aºezi sã-þi odihneºtipicioarele, sã mãnânci un sandwich sau doar sã

priveºti piaþa cu capete de poeþi, oameni de ºtiinþã,regi ºi regine sculptate în granit.

Primãria oraºului, “City Hali”, construitã prin1903 în marele stil al Renaºterii clasice, cu coloaneºi interioare de marmorã italianã, dominã piaþacentralã ºi cartierul comercial al oraºului.

“Queen’s University” mi-a atras îndeosebiatenþia, nu pentru faptul cã ar fi aºa de bãtrânã sauaºa de impunãtoare ca cele din Oxford ºiCambridge, pe care de fapt eu le cunosc mult maibine, dar aceastã Universitate din 1849, construitãde Charies Lanyon, are un charm deosebit,întâmpinându-te cu cãldurã, ca un vechi prieten. Nuare deloc atmosfera închisã, austerã a unei instituþiicu tradiþii ºtiinþifice ºi educative, ci mai curândsuflul unui “Music-Hall”. Însã entuziaºtilor dupãspectacole “Grand Opera House” le oferã unprogram bogat ºi variat, de la pantomimã la operã ºipe lângã ea mai sunt câteva teatre cu programextrem de interesant cum ar fi; Belfast City ArtsTheatre, Lyric Theatre, Ulster Hali, ca sã numescdoar câteva din ele.

Dar ceea ce mie personal mi-a plãcut, avânddeja dinainte o admiraþie ºi fascinaþie pentru muzicaceltã irlandezã, a fost posibilitatea de a-mi petrecepuþinul timp liber în acele “puburi” care în fiecaresearã au un repertoar de muzicã “live”. Acolo,consumându-þi în liniºte halba de bere ºi mâncândniºte cârnaþi, sã asculþi muzicã tradiþionalã, folk,jazz, blues, sau muzicã rock. Depinde de ce pubalegi. Diverse formaþii de muzicã sau trubaduriirlandezi, care mai apoi au devenit celebri, ºi-auînceput cariera muzicalã în astfel de localuri.Iubitorii de muzicã poate cã recunosc numele VanMorrison, originar din acest oraº.

La fel vreau sã-l amintesc pe unul din contem-poranii mei în sport ºi unul din marele talente alefotbalului european, George Best, care tocmai acumse luptã pe viaþa ºi pe moarte cu o infecþie dupã untransplant de ficat.

Normai ar fi trebuit sã fie mort de câteva zile, darspiritul ºi tenacitatea lui tipic irlandezã îl mai þin înviaþã ºi cine ºtie, cu voia lui Dumnezeu, poate îl vomîntâlni la anul în vreunul din puburile pe care cumare plãcere le mai frecventa!

Cu toate cã am stat trei sãptãmâni în Belfast, nuam vãzut tot ce aº fi vrut sã vãd ºi parcã mã desprindcu greu de acest oraº primitor cum puþine oraºe maisunt pe lumea aceasta.

DIMITRIE GRAMA

maestrul Jean Uliczay

Pãrinþii trebuie iubiþi ºi preþuiþi, ºi nu pãcãliþi ºi batjocoriþi!Student la Timiºoara


Ambele instituþii au scopul principal de ada societãþii elemente potrivite vieþii sociale.Educaþia nu constã în altceva, decât în pregã-tirea generaþiei noi, pentru traiul în societate.Prin urmare, atât ºcoala, cât ºi familia au roleducativ. Adevãrat, cã în actuala ei organi-zare, ºcoala are mai mult scop instructiv, adi-cã a-l ajuta pe ºcolar, sã asimileze o mulþimede cunoºtinþe prevãzute în programele învã-þãmântului de diferite grade ºi categorii. Ma-rele rol educativ ar reveni deci, în cea maimare parte, familiei ºi îmi amintesc de acelecuvinte înþelepte în sensul cãrora „prima ºiadevãrata educaþie a copiilor o fac exemplelecele frumoase ale pãrinþilor.” Cu regret însãputem constata, cã cuvintele de mai sus îºigãsesc o aplicaþie cât se poate de rea. Puþinesunt acelea case, unde într-adevãr educaþiacopiilor, formarea caracterului lor, se face prinfrumoasele exemple vãzute la pãrinþi. Sunt,din contrã, multe case unde copiii, din frage-dã copilãrie, au ocazia a vedea lucruri cât sepoate de urâte la pãrinþii lor, pe aceºtia eicautã sã îi imite ºi vor avea o mulþime de de-prinderi rele. ªi e bine sã se ºtie, cã aseme-nea crime împotriva copiilor nu se sãvârºescnumai în familiile claselor de jos ci ºi în fami-liile burgheze ºi chiar în pãtura de mai sus. Înfelul acesta, societatea este sortitã sã pri-meascã în mijlocul sãu o mulþime de ele-mente, potrivnice ei, care vor cãuta sã-i surpetemelia. A mai rãmas însã o rezervã edu-cativã a societãþii pentru noii pretendenþi laviaþa socialã, este ºcoala.

Menirea ei este, deci, a extirpa toatedeprinderile rele pe care le are un copil fie cãle-a dobândit în familie, fie cã sunt datorite firiisale asemãnãtoare cu a sãlbatecului. Fireacopiilor este foarte diferitã. Unii sunt blânzi,ajunge câte o vorbã pentru a-i tempera, alþiiînsã sunt adevãraþi sãlbateci, faþã de care pã-rinþii epuizeazã toate metodele pãrinteºti decorecþie, fãrã a reuºi sã-l îmblânzeascã pemicul sãlbatec. Tot ºcolii îi revine rolul de astârpi moºtenirea sãlbatecã ºi din sufletul u-nui asemenea copil. Nu de puþine ori am auzitmãrturisirea plinã de sfialã a câte unui pã-rinte, cã nu mai ºtie ce sã facã cu copilul sãu.Toatã speranþa ºi-a pus-o în ºcoalã, aceea vareuºi sã facã om, dintr-un mic incorijabil.

Cum am spus însã, ºcoala la noi în primulrând are rol instructiv. Programa analiticã im-pune predarea ºi asimilarea unor cunoºtinþeîn cursul unui an ºi de la care nu existã aba-tere. Cât pentru educaþie, legea învãþãmân-tului secundar prevede o orã sãptãmânalã dedirigenþie. Recunoaºte oricine, cã din orele destudiu prea puþin se poate rupe pentrueducaþie -neplãtitã nici ala - este neînsem-natã pentru opera educativã a ºcolii.

În felul acesta, va trebui sã ne resemnãmfie sã primim în mijlocul nostru elemente dince în ce mai dãunãtoare vieþii sociale ºi de

stat totodatã. Credem însã, cã în aceastã si-tuaþie nu mai putem rãmâne. Ce e prin urma-re de fãcut ? Fiecare instituþie socialã educa-tivã, sã-ºi îndeplineascã menirea. ªcoala a-plicând cu multã conºtiinciozitate legea ei deorganizare, iar familia, fãcând adevãrata ºifrumoasa educaþie a copiilor. Sarcina formãriicaracterelor sã nu fie lãsatã pe ºcoalã. Deºiea este obligatã sã formeze caractere, nu vareuºi, cãci vorba de la ºcoalã nu se potriveºtecu faptele de acasã ale pãrinþilor ºi apoi e lu-cru elementar, cã de copil se prinde mai multce vede ºi aude în casa, decât ce i se spunenumai în ºcoalã. Credem, cã în îndeplinireaoperei educative, familia ºi-a negat în bunãmãsurã rolul. Ceea ce e ºi mai trist, însãºiºcoala este împiedecatã în educarea copiilor.ªi piedica provine de la pãrinþi. Ei au un scopprecis, anume copilul lor sã promoveze an cuan clasa, indiferent de e pe merit ori nu ºi in-diferent de purtarea copilului. O pedeapsã a-plicatã de ºcoalã în loc sã fie un bun aver-tisment pentru pãrinþi ºi în loc ca sã fie urmatã

ºi de o corecþie din partea lor, din contrã, pã-rinþii se supãrã pe ºcoalã ºi recurg la toatemijloacele - multe necuviincioase - pentru în-lãturarea pedepsei datã de ºcoalã. Când co-pilul este pedepsit sau nepromovat, vina estea ºcolii, copilul fiind totdeauna presupus dinpartea pãrinþilor, a fi înzestrat cu toatecalitãþile bune.

Astfel stând lucrurile, când familia îºi ne-glijeazã sarcina-i educativã, când în acelaºitimp ºcoala are puþin timp destinat educaþiei -rolul sãu fiind mal mult instructiv, - cândºcoala este împiedecatã în opera-i educativãde familie prin exemplele urâte ale pãrinþilor ºiprin justificarea din partea lor a tuturor abate-rilor copiilor lor, nu e de mirare, cã elementelerele în societate se înmulþesc ºi cã pe zi cetrece, societatea noastrã se înrãutãþeºte. Asosit însã timpul sã se punã stavilã rãului.ªcoala a fãcut ºi face tot cel stã în putinþã, areînsã nevoie de concursul neclintit al familiei.

prof. TIBERIU MITÃR(Rãsunetul, nr. 35, august 1932)

ªªªªccccooooaaaallllaaaa ººººiiii ffffaaaammmmiiii llll iiiiaaaaREMEMBERREMEMBER

Matematicã


Un pian de vânzare!Un pian vienez, placã de bronz, coadã lungã, îl are de vânzare (cinci

sute lei noi) domnul C-tin (Ticã) Teodorescu din Mehadia nr. 106.Grãbiþi-vã sã nu pierdeþi chilipirul!

Consiliul local al Comunei Mehadia înºedinþa de constituire din 18 iunie 2008.

În temeiul art. 36 ºi 54 din Legea nr.215/2001, Legea Administraþiei Publicelocale, republicatã,

HotãrãºteArticol unic. Se constituie comisiile de

specialitate dupã cum urmeazã:1. Comisia de studii, prognoze

economico-sociale, buget, finanþe,administrarea domeniului public ºi

privat al comunei, agriculturã, gospodãriecomunalã, protecþia mediului, servicii ºicomerþ, în urmãtoarea componenþã:

1. Cârstoiu Victor - preºedinte2. Stângu Traian3. Pepºilã Matei-Agasin4. Bãºulescu Nistor5. Botoacã Dumitru

2. Comisia pentru învãþãmânt,sãnãtate, culturã, protecþie socialã,activitãþi sportive ºi de agrement, înurmãtoarea componenþã:

1. Cornean Mihai - preºedinte2. Cristescu Pavel3. Belchite Mihai4. Lalescu Dan-Iulian5. Zarescu Emil

3. Comisia pentru administraþie pu-blicã localã, juridicã, apãrarea ordiniipublice, respectarea drepturilor ºi libertãþi-lor cetãþeneºti, în urmãtoarea componenþã:

1. Lalescu Ionuþ-Nistor - preºedinte2. Radu Iosif3. Zaberca Gheorghe

Este în floarea vârstei, înaltã, suplã ºifrumoasã, desigur aceste trãsãturi e-xterioare sunt impre-sionante pentru strã-inul care îi trece pra-gul casei din Plugo-va. Omul coliliu, cumcoliliu sunt eu, arãmas adânc miºcatde trãsãturile dom-niei sale interioare,trãsãturi ce þin defrumuseþea eternã,chiar ºi atunci cândnu mai suntem aºade tineri.

Trãsãturile inte-rioare, în cazul doamnei Marioara, conþinchintesenþa hãrniciei, casa sa este unpahar de cristal, cu care poþi bea apã fãrãreticenþe; copiii sãi, doi la numãr, o fatã,rubedenia Dianei, zeiþa vânãtorilor, estestudentã ºi dedatã sã o ajute pe mamaMarioara în treburile casei, iar feciorul, Ian-cu, nume de domn viteaz, este încã elev laliceu, frumos îngrijit ºi frumos educat.

Reþineþi, doamnelor: femeia este într-adevãr cheia casei, dar ea trebuie sã fie ºicheia volitiv-educativã a propriilor copii, sa-tul, judeþul, þara are nevoie de oameni fru-

moºi croiþi pe dinafarã ºi pe dinãuntru.Doamna Marioara a înþeles aceste

deziderate majore,fapt pentru care ofelicit, cu gândul laSfânta Marie Mare,când am gustat dinbucatele alese ieºitedin mâna sa de aur!

Uneori noi, bãr-baþii, mai ales noi ca-re am prins o funcþiede responsabilitate ci-vicã, uitãm cã la suc-cesul nostru a con-tribuit ºi Ea, Doamna,jumãtatea noastrã.

Vorbind de doamna Marioara, primãriþanoastrã, în faþa ochilor mi-au apãrut altedouã Marioare: e vorba de MarioaraVoiculescu, actriþa tragedianã, cu studii laSorbona, doamna Teatrului românesc ºimai apare Regina Maria, alintatã Marioarade Regele Ferdinand. Regina Maria-Marioara, s-a dovedit mama soldaþilorrãniþi în rãzboiul reîntregirii noastre.

Iatã, stimaþi cititori, v-am vorbit de treiMãrii ºi Marioare, una mai frumoasã decâtalta!

N.D.P.

Laura Anghel putea fi moartã!!!

În ziua de 3 august 2008, spre searã,puºtanii au încins în strada Pãdurii omiuþã. Strada e îngustã, betonatã de neaCosticã Budãnescu, ºi s-a umplut decopilamã, care zi de zi bat mingea. ªi suntmulþi la numãr.

Cineva a venit sã testeze o minge defotbal veritabilã. A tras un ºut puternic ºimintea a nimerit în capul fetiþei Laura depatru luni, care se afla la 3 – 4 metridepãrtare în braþele bunicului Gh. Anghel.Fetiþa a învineþit, nu a mai avut aer, fugacu ea la sora Aglaia, am înþeles cã s-afugit ºi la poliþie. Greu s-a trezit micuþa,fiind la un pas de moarte!

Ce facem, domnule primar IancuPanduru, cu terenul de joacã promis în2007, pentru martie – aprilie 2008?! Vãrugãm revedeþi agenda dumneavoastrãcu promisiunile din campania electoralã,binevoiþi rezolvaþi chestiunea cu terenulde joacã. Este o problemã vitalã, va fiprea târziu dupã ce se va consuma onenorocire, cum se putea consuma încazul copilei Laura. Cine garanteazã cãmicuþa nu a rãmas cu sechele?!

Este un semnal de alarmã, nu numaipentru copii, ci ºi pentru liniºtea publicã,conturbatã la ore matinale. Poliþia nu eprezentã! LAE CARABINÃ

Rugã la MehadiaDe la an la an, muzica de nedeie, la Mehadia, e tot mai slabã, mai ºtearsã, mai

distonantã. Anul acesta, ca niciodatã. Cei care au venit la rugã „gurã cascã”, precumautorul acestor rânduri, au venit sã-l asculte pe Cãlþun-Brancu, care de la o vreme la altastrãluceºte, prin ineditul pieselor muzicale, iar textele sunt de nota bene! Felicitãri!

În rest, noii consilieri comunali ºi-au propus sã aducã ei muzicã pentru nedeia din2009! Solidar cu voi, copii! LAE CARABINÃ

Dupã alegerile electorale din mai 2008HOTÃRÂRE

Nr. 6/41 din 18 iunie 2008

Doamna Marioara

Doamna Marioara Panduru ºi prietenasa, doamna Drãgan, Plugova,

19.02.2008

Un an de doliu!SS-aa ssccuurrss uunn aann ddee

ddoolliiuu ººii jjaallee ddee llaa ttrreecceerreeaaîînn eetteerrnniittaattee aa bbuunnuulluuiinnoossttrruu pprriieetteenn NNiiccoollaaeeBBooþþooaaccaa zziiss CCuulliiþþãã,, mmoorrttîînn CCaannaaddaa..

FFiiee-ii þþããrrâânnaa uuººooaarrãã!!ACHE ººii N.D.P.


Fostul lider al minerilor din Valea Jiului,Miron Cozma, a declarat la Petrila, cã vacandida la Preºedinþie, însã acest lucru nueste posibil pânã când nu îi expirã perioadade reabilitare, ºi cã va înfiinþa un partid almuncitorilor. (Vreau adeziune - N.D.P.)Cozma a declarat, la conferinþa organizatãde liga care îi poartã numele, cã a stat operioadã “în umbrã” pentru a se puteaodihni ºi de a se “debarasa de anumite rea-litãþi”. “Eu sunt într-o perioadã de revenireacum. Voi candida pentru preºedinte, darasta numai dupã ce mã voi reabilita. ªtiþi cãmie mi s-a interzis dreptul de a candidapentru vreo funcþie”, a afirmat Cozma. El aadãugat cã nu are voie sã candideze lafuncþii publice timp de ºapte ani. “Oare dece?”, s-a întrebat retoric Cozma, în cadrulaceleiaºi conferinþe. (Rãspuns: pentru cãn-a furat ca Bãsescu - N.D.P.) Miron Coz-ma a spus ºi cã intenþioneazã sã înfiinþezeun partid al muncitorilor ºi a þinut sãdefineascã muncitorul, afirmând cã acestase încadreazã de la categoria “ºomer pânãla savant”. “Un partid prin care sã fie apã-rate drepturile oamenilor. Vom discuta cuaceºtia problemele lor”, a declarat fostullider al minerilor, subliniind cã va colaboracu sindicatele pentru a afla problemele oa-menilor. În opinia lui Cozma, este “inadmi-sibil” ca sindicatele sã nu fie reprezentateîn Parlament, fiindcã “vocea poporului tre-buie sã fie sindicatul”.

Miron Cozma a mai declarat cã maimulte personalitãþi publice i-au propus, înnenumãrate rânduri, graþierea în schimbulunor “trocuri”, dar cã a refuzat pentru cãacceptarea ar fi însemnat recunoaºtereafaptelor de care era acuzat. “Dacã m-aº fi

gândit numai la mine, aº fi acceptat acestlucru (graþierea - n.r.). Dar n-am putut faceasta, nu m-aº mai fi putut uita în ochii voºtriºi ai copiilor voºtri”, le-a spus Cozma oa-menilor strânºi la Casa de Culturã “Ladis-lau Schmidt” din Petrila. “În ‘99, Constanti-nescu mi-a propus graþierea în schimbulunui troc, respectiv sã-l dau în gât pe Ilies-cu ºi sã-l acopãr pe Roman”, a spus Coz-

ma, care a adãugat cã nu a fost de acordcu aceastã propunere din mai multe mo-tive. “Dacã aº fi acceptat aceastã propu-nere ar fi însemnat tocmai recunoaºtereafaptelor de care ei mã acuzau. Ar fi însem-nat cã eu v-am condus, eu am contribuit lanenorocirile de la Bucureºti”, a afirmat fos-tul lider al minerilor. “Nu l-am iertat ºi nu-lvoi ierta niciodatã pe Iliescu pe Petre Ro-man, actualul preºedinte al Partidului Pen-sionarilor, nu le va putea apãra drepturile a-cestora, mai ales cã nu a fãcut acest lucruniciodatã”, a adãugat el. Cozma a spus cãnu a vrut sã mãrturiseascã de la începutceea ce s-a întâmplat în perioada mineria-delor, dintr-o raþiune foarte simplã. “Cine

era preºedinte atunci? Asta ar fi însemnatca eu sã-i cer preºedintelui Iliescu sã iamãsuri împotriva sa”, a declarat fostul lideral minerilor din Valea Jiului. Miron Cozma afost eliberat la începutul lunii decembrie aanului trecut din Penitenciarul Rahova, du-pã ce a ispãºit zece ani de închisoare pen-tru subminarea puterii de stat. În cazul luiCozma, înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie adecis, la începutul lunii decembrie 2005,contopirea pedepselor pe care acesta le-aprimit pentru implicarea în douã mineriade:ºapte ani ºi 11 luni închisoare (pedeapsãexecutatã deja pentru mineriada din 1991)ºi zece ani de închisoare (pedeapsã apli-catã de instanþa supremã pentru mineriadade la Costeºti, din februarie 1999). MironCozma are interdicþie pentru o perioadã decinci ani de a intra în Bucureºti ºi Petroºani,dar poate merge la Lupeni sau în celelalteoraºe din Valea Jiului. Aceasta este o mã-surã complementarã dispusã de instanþasupremã în februarie 1999, când l-a con-damnat la 18 ani de detenþie pentru mine-riada din septembrie 1991, soldatã cu cã-derea Guvernului Petre Roman.

(Mediafax)

Inginerul colonel Ionel Sârbu, originar

din Mintia de Hunedoara, a fost colonel in-giner constructor în conducerea Ministe-rului de Interne, Departamentul Pompieri.

Când s-a pensionat, în 1986, a ales caloc de bãtrâneþe comuna Mehadia, satulDoamnei sale, pe Mala Micã nr. 162(Caraº-severin)

În Mehadia, a fost model de om, asprijinit cetãþenii în legãturã cu cu-noaºterea legislaþiei, cu varia construcþii, alucrat în grãdina casei, fiind un bungospodar al problemelor de agriculturã.

În Monografia comunei Mehadia, învã-þãtorul Ion Bãcilã îl pomeneºte cu ad-miraþie. A avut pasiunea timbrelor vechi,care înseamnã istorie ºi culturã în patri-moniul românesc. Zece clasoare a lãsatmoºtenire, baºca flori de mincã, toate audispãrut din casa soþiei, din Mehadia, str.Mala Micã nr. 162. Furii au dat târcoalecasei dupã moartea sa.

UN FOST COLEG

Miron Cozma din Mehadia!În ziua de 26 iulie 1914, când s-a de-

clanºat Primul rãzboi mondial, jandarmiiunguri au pãtruns la ora nouã în BisericaOrtodoxã Românã din Mehadia ºi în tim-pul liturghiei au arestat pe preotul Iosif Co-riolan Buracu, au arestat ºi urmãtorii cre-dincioºi: Dimitrie Cerbu, Nicolae Chiti-ceanu (comercianþi) ºi Miron Cozma.

Miron Cozma: funcþionar sau tehnicianla Mina de cãrbuni din Mehadia, originardin Ardeal, din Valea Jiului?! Nu ºtim!

Preotul ºi enoriaºii au fost arestaþi, duºiîn garnizoana militarã (unitate de honvezi)din Orºova, de aici transportaþi în închi-soarea din Caransebeº, unde au stat circa4 – 6 sãptãmâni.

Semnul mirãrii! Oare existã vreo legã-turã între Miron Cozma, minerul, din 1914ºi Miron Cozma, minerul, din vremearevoltelor din anii 1990 – 1999? Nu ºtim!ªtim cã prietenul minerilor (liderul adevã-rat al minerilor din România) se interesea-zã de ortacii sãi de la Mina Mehadia: cefac, cum o duc, cum trãiesc, cum pot fiajutaþi. Felicitãri, frate Miron! (NDP)

Cauþi o slujbã de preot?Nimic mai simplu! Contacteazã Episcopia

Caransebeº ºi vei afla cã Parohia Petniceste vacantã!

Câþiva petniceni l-au cunoscut pe preotulVasile din Globu-Rãu ºi tare mult ar dori sãle fie preot în satul lor. Ce ziceþi, pãrinteVasile? Petnicenii sunt oameni ca lumea,dar au ºi câþiva cârcotaºi cu acte în regulã!Probeazã... (L.C.)

Zece ani de la moartea colonelului Ionel Sârbu (1930 – 1998)

MIRON COZMA SE VISEAZÃ PREªEDINTE... (De ce NU?)


Într-o emisiune din 4 august 2008, ora7,25 se comenta la modul laudativ ºi cuadâncã nedumerire faptul cã un simplu portarAlãmoreanu de la Spitalul („Nas, gât ºiurechi”) din Timiºoara de pe B-dul Revoluþieinr. 4 – 6 (fost B-dul 23 August) a donat câtevamilioane lei (noi) pentru Spitalul MunicipalTimiºoara.

Pentru Radio Reºiþa, pentru cititori ºiascultãtori vin cu detalii, cine a fost ºi cine esteportarul Alãmoreanu. A nu se confunda curevoluþionarul Pompiliu Alãmoreanu, fostprimar, îndepãrtat de timiºoreni din scaunulprimãriei.

Prin urmare: amicul meu, Lucian Alãmoreanu, lucreazã ca portar la Spita-lul de mai sus, domiciliazã în Moºniþa, fiind fiul unor þãrani cu stare materialã.

Înainte de decembrie 1989, a avut o relaþie cu o nemþoaicã, a fãcut cu eaun copil, s-au cãsãtorit ºi nemþoaica, în baza actelor legale, a emigrat cucopilul în Germania. Alãmoreanu a refuzat sã emigreze. Nu putea sã-ºipãrãseascã pãrinþii ºi nici satul, Moºniþa, ca sã nu mai zic cã nu putea sãplece din România, din motive patriotice.

În ziua de 20 decembrie, cu bicicleta pe lângã el, încadrat de mine ºi depoetul Damian Ureche, însoþindu-ne o mamã tânãrã cu o fetiþã de 7 – 8 ani,am strãbãtut Bulevardul Victoria ºi 23 August unde erau trupe militareînarmate, în timp ce „Continentalul” timiºorean era locul de adunare alrevoluþionarilor. Noi cei ce strãbãteam oraºul pe jos, la ideea mea, am cerut

soldaþilor sã nu tragã în demonstranþi cã ºi „Voi, soldaþilor, dormiþi în frig,mâncaþi prost, cã acolo sunt pãrinþii voºtri!” Soldaþii aveau asupra lor douãrânduri de cartuºe: oarbe ºi adevãrate! Ni le-au arãtat. Ne-au promis cã nu vortrage! Ne-au rugat sã le facem rost de apã! Mama cu fetiþa, cum, necum, afãcut rost de-o sticlã cu apã ºi a întins-o soldatului Alãmureanu. A rãmasportar fãrã blazon de luptãtor.

În ianuarie 1990, Alãmureanu a venit la mine acasã, pe Lidia nr. 2/2,însoþit de un bãtrân, slab ºi coliliu, capul revoltaþilor din 20 Decembrie 1989,de la Continental, ca sã mã cunoascã ºi sã-mi ofere legitimaþia derevoluþionar. I-am mulþumit ºi am refuzat, cum refuzase ºi Alãmoreanu. El arãmas pe mai departe portar la Spitalul de „nas, gât ºi urechi” (patronat pevremea aceea de doi doctori faimoºi: prof. dr. Marin ºi simpaticul dr.Cotulbea), iar eu un scrib pensionar, unul cu 24 de cãrþi, refuzat de UniuneaScriitorilor de a le fi membru pe motive (zice evreul Dimisianu) cã am fostcomunist ºi securist.

ªtie oare careva cã atunci, în 20 decembrie 1989, aveam la mine în geantãmanuscrisul poetic anticomunist al poetului Damian Ureche, care va apareîndatã dupã decembrie 1989, prin ianuarie – februarie 1990, sub numele„Timiºoara martirã”, o parte din versuri, socotite slabe, le-am publicat eu(sunt excelente) în volumul „Adio, în septembrie”, în 1995, la un an dupãmoartea poetului Damian Ureche, în chip de omagiu. „Mare scofalã!” zice unpersonaj al meu din „Apa de duminicã”.

Aºa se scrie, domnilor, adevãrata istorie a evenimentelor timiºorene dinDecembrie 1989. În anul 1990 au apãrut revoluþionari (sic) care nu au fost pestrãzile oraºului: ªerban, Mihãieº, Vig etc.

N.D. PETNICEANU

Simt imperios nevoia de-a mã destãinui, de-a mãrturisi prietenilor ºi cititorilor. Mãrturisescceea ce nu ºtiþi dumneavoastrã, nu aveþi de undesã ºtiþi, un fapt istoric inedit, despre care nu s-avorbit ºi nu s-a scris, poate nu a fost permis.Nouã, la câþiva dintre noi, implicaþi vizual fãrãvrerea noastrã, am fost atenþionaþi: „Evenimentpolitic de importanþã deosebitã”. Nu comunicaþidecât pe fie guvernamental, telefon: 555!

23 August 1968, ora nouã dimineaþa, înPunctul de Frontierã Moraviþa – rutier. Cupuþinã vreme în urmã, preºedintele României,Nicolae Ceauºescu condamnase cu fermitateinvazia Uniunii Sovietice în Ceholsovacia. Dreptreplicã, Armata Sovieticã se afla comasatã lafrontiera românã de rãsãrit, aºtepta semnalul de-a invada þara noastrã.

Eram ofiþer, cu gradul de cãpitan, pe funcþiede ºef de turã (schimb), pe zi, în frontiera româ-no-iugoslavã, Punctul de Control Trecere Fron-tierã Moraviþa. ªeful de turã la vamã era Con-stantin Leghin, cu familia în Deta, avea un frateprocuror în Reºiþa, afirmativ era bãºtinaº din Bu-covina. Soldatul de la barierã mã face atent (co-dificat) cã în graniþã pe pista de ieºire sunt treilimuzine oficiale. În pas alergãtor ies cu colegulLoghin pentru identificare ºi control de rutinã.

Îmi faþã îmi iese un ins scund, chelie fronta-lã, costum la patru ace. Îi ºopteºte cã este o de-legaþie oficialã, cu tov. Ceauºescu. ªtampilezpaºapoartele, le restitui ºi ies la pistã însoþit deLoghin. Poziþie de drepþi ºi cu mâna la caschetã.Trei limuzine, în prima cinci persoane, în a douadoar trei, ºoferul, Nicolae Ceauºescu ºi pe ban-cheta din spate un alt ins, cu un „diplomat” alã-turi. În maºina a treia alte patru sau cinci persoa-ne. Erau „bãieþii noºtri”. Îi simt cale de-o poºtã!Priviri, gesticã, semne etc. Cu toþii au trecutgraniþa în Jugoslavia. Între noi ºi sârbi 750 metridepãrtare, între Moraviþa – rutier ºi Vatin – rutier.

Am pus în miºcare telefonul 555. În rest pauzã.În cursul aceleiaºi zile am aflat tot ce se

putea afla. Colegii iugoslavi nu erau atât desecretoºi cum eram noi de noi. Telefonam uniila alþii, ne vedeam la noi în Punct sau la ei înPunct pentru varia probleme oficiale, încheiate

cu un mic protocol, noi îi cinsteam cu coniac, eine cinsteau cu viniak, plecam de la ei cuciocolatã cu orez fabricatã în Vârºeþ, iar eiplecau de la noi cu „oras”, cu sâmburi de nucã.

Aºadar, am aflat despre întâlnirea dintreNicolae Ceauºescu ºi Iosip Broz Tito, careavusese loc în ziua de 23 august 1968, ora zeceîn local la „Bãcãluþã”, un român, fost partizan înarmata mareºalului Tito. La aceastã întâlnirepresantã pentru români, Nicolae Ceauºescu acerut urmãtorul sprijin din partea lui Tito:

- În caz de invadare a României de cãtrearmata sovieticã, femeile, copiii ºi bãtrânii dinþara noastrã sã poatã fi gãzduiþi în Jugoslavia;

- În cazul înfrângerii armatei române sã i sepermitã acesteia pentru a se refugia ºireorganiza pe teritoriul jugoslav.

La aceste solicitãri, Ioan Proz Tito a fost deacord, cu un singur amendament: armata româ-nã sã se refugieze în scop de refacere pe teri-toriul jugoslav fãrã armament ºi muniþie. Va pri-mi armament ºi muniþie de la armata jugoslavã.

O altã observaþie a lui Tito a fost aceea cã i-a cerut lui Ceauºescu sã o lase mai moale, sã numai critice aºa dur pe tovarãºii sovietici.

Delegaþia din Jugoslavia s-a întors laBucureºti cu avionul.

În ziua de 23 august 1968 avusese locmitingul ºi demonstraþia de Ziua EliberãriiPatriei. Vorbise de la tribuna oficialã sosia luiCeauºescu. În vremea aceea, Ceauºescu se aflala tratative cu Tito.

Venise ºi rãsplata din martie 1999: avioaneleamericane zburau de pe aeroportul dinTimiºoara ºi au bombardat Belgradul, aubombardat spitale, ºcoli ºi internate, poduri ºigarnituri de trenuri personale. Sub ploaiabombelor stãteau oamenii muncii din Belgradlaolaltã cu Miloºevici, conducãtorul lor. În celedin urmã Miloºevici a fost socotit criminal, dusla Haga, unde i s-a grãbit sfârºitul.

Întrebare: când vor fi duºi la Haga ºi cei doiBush, tatãl ºi fiul?

NICOLAE DANCIU PETNICEANU, scrib de Banat,

Mehadia, 04.08.2008

Transfer de trãdare! Ruºine Serbia!Preþul intrãrii în Uniunea Europeanã a fost

vânzarea luptãtorului sârb Radovan Karadzici! Totun preþ al trãdãrii fusese ºi predarea eroului sârbSlobodan Miloºevici.

Pânã mai ieri credeam cã trãdarea s-a nãscutexclusiv în România, gândind la trãdarea lui TudorVladimirescu, la trãdarea lui Mihai Viteazu, latrãdarea lui Horia ºi a tovarãºilor sãi, la trãdarealui Avram Iancu, la trãdarea lui Antonescu,rãsplãtitã de ruºi cu „Ordinul Pobeda” ºi cu unavion – darul lui Stalin pentru ex-regele Mihai.

Acum, sârbii s-au molipsit de la români!Oare a murit neamul studentului Princip Gavril?!

Nu cred! S-a vãzut în cazul lui Slobodan Miloºevicice a pãþit trãdãtorul! Aºteptãm sã vedem urmarea încazul vânzãrii lui Radovan Karadzici. Sârbii ade-vãraþi nu vor pieri! Cum nu vor pieri nici româniiadevãraþi. Moarte trãdãtorilor de neam! (NDP)

Rãzboiul din Georgia, rãzboiul din Rusia!Despre cele ce se petrec în Georgia vinovatul

principal este ºeful acestui stat, cu populaþiedensã de origine rusã, fãcând parte din „Uniuneastatelor ieºite din URSS”. Acesta contrarangajamentelor la „ieºire ºi la aderare” a permisbaze militare americane ºi prezenþa a peste o miede ofiþeri – instructori, inspectori americani înaceastã þarã. Lanþul de baze americane din jurulRusiei (România, Polonia etc.) au un scop unic:destrãmarea Rusiei în voievodate ºi cnezatemedievale ºi ocuparea lor.

Cu decenii în urmã, în epoca Hruºciov, ameri-canii au fost pe picior de rãzboi cu URSS, când ru-ºii au cãrat rachete în Cuba! Ruºii au fost obligaþi sãle retragã, altfel era rãzboi. Acum, cu bazeleamericane în graniþa Rusiei, la ce sã ne aºteptãm?E bine sã fie conºtientizat cititorul român cãAmerica vrea rãzboi ºi în acest rãzboi România vajuca rolul pe care l-a jucat în Al doilea RãzboiMondial. Bãieþii ºi nepoþii noºtri vor fi carne de tun.

De la Rusia putem obþine tezaurul ºi Basarabiadoar pe calea tratativelor. Dar, din pãcate, în anii1990 – 1991, nu am avut conducãtori cinstiþi ºiinteligenþi, patrioþi.

Chestia cu „Scutul anti-rrachetã” din Poloniaeste un al doilea pas spre rãzboi împotriva Rusiei,rãzboi în care vom fi antrenaþi. Nu vom câºtiganimic în afarã de morþi, foamete ºi pãduchi, cumam mai câºtigat. Rusia nu poate fi învinsã. Rusiaeste o pasãre Phoenix! (NDP)

23 AUGUST 1968!

Pentru Radio Reºiþa ºi nu numai..Pentru Radio Reºiþa ºi nu numai..

Lucian Alãmoreanu

Hipertensiunea arterialã este o maladiecare afecteazã zeci de milioane de per-soane în lumea întreagã. Existã, însã, câ-teva recomandãri simple pentru a preveniaceastã maladie ºi efectele ei nefaste.Specialiºtii francezi spun cã hipertensiuneaarterialã afecteazã aproximativ 80% dintrepersoanele cu vârsta peste 65 de ani. Însãaceastã maladie poate apãrea în oricemoment al vieþii. În ciuda unor factori carenu pot fi modificaþi - vârstã, sex, ereditate,este posibil sã se previnã aceastã boalã,dacã se respectã câteva reguli de igienãde viaþã.

Limitarea consumului de sareExcesul de sare creºte riscul de

tensiune arterialã. Cea mai simplã metodãeste evitarea felurilor de mâncare careconþin prea multã sare. În plus, se preferãapele minerale care conþin mai puþin de150 de miligrame de sodiu pe litru. Încomerþ existã sare fãrã sodiu, care areacelaºi gust ca cea tradiþionalã.

Supravegherea greutãþiiExcesul ponderal constituie unul dintre

factorii agravanþi ai hipertensiunii arteriale.Tinerii din þãrile industrializate sunt din ceîn ce mai afectaþi de exces ponderal ºiobezitate. Ei sunt, deci, mai expuºi acesteimaladii. Din acest motiv este obligatoriu sãse cunoascã indicele de masã corporalã(TMC) pentru a afla dacã greutatea estepotrivitã înãlþimii.

Controlarea nivelului de colesterol

Excesul de colesterol “rãu” este dãunã-tor sãnãtãþii ºi favorizeazã apariþia hiper-tensiunii arteriale, pentru cã fragilizeazãarterele. Se adoptã în acest sens oalimentaþie sãracã în grãsimi ºi bogatã înlegume ºi fructe. Peºtele se preferã cãrniiroºii, pentru cã aceasta din urmã are unnivel ridicat de colesterol “rãu”.

Diminuarea consumului de alcool

Creºterea consumului de alcool este

strâns legatã de creºterea tensiunii arte-riale ºi a frecvenþei cardiace. Se recoman-dã limitarea consumului zilnic de alcool ladouã pahare, în caz contrar putând fiafectate ficatul ºi inima.

Renunþarea la fumatNicotinã deterioreazã arterele, provo-

când îmbãtrânirea mai rapidã a acestora.Un bun motiv pentru a renunþa la viciu.

Renunþarea la sedentarismCa ºi în cazul altor boli, sportul poate

avea rol de prevenire. Zilnic se recomandã30 de minute de mers pe jos ºi se preferãjoggingul, înotul, ciclismul sau plimbãrile.În cazul persoanelor cardiace, se reco-mandã o electrocardiogramã, doar mediculfiind acela care poate indica sportul potrivit.

Verificarea tensiunii arterialeMedicul sau farmacistul poate verifica

mãcar o datã pe an nivelul tensiunii arte-riale. Hipertensiunea arterialã este asimp-tomaticã ºi trece adeseori neobservatã.

Apitcrapia, cunoscutã ºi sub numele de„terapia prin albine”, este una dintre celemai cunoscute terapii alternative. Aceastaeste folositã în tratarea unor afecþiuni prinproduse obþinute din venin provenit de laalbine, precum ºi cu mierea acestora. Lea-curile folosite în apiterapie includ polenul,propolisul, mierea neprelucratã ºi lãptiºorulde matcã. În ultimii ani, produsele precumlaptele de matcã se bucurã de o popu-laritate tot mai mare ºi se vând pe post de„ser de energie”. De asemenea, veninulalbinelor poate fi folosit pentru a trataafecþiuni ale articulaþiilor, iar înþepãturileajutã în tratarea reumatismului. Existã cinciproduse apicole de bazã în apiterapie.

PolenulPoate fi considerat un bun tratament

pentru alergiile sezoniere ºi este vândutdes ca supliment energetic. În mod frec-vent, polenul este folosit în produse de în-frumuseþare ºi specialiºtii susþin cã poateîncetini procesul de îmbãtrânire.

PropolisulAlbinele au capacitatea de a-ºi crea

propriul lipici pentru a-ºi uni fagurii ºi a lerepara pereþii. Acest lipici este numitpropolis ºi se obþine din seva plopilor. Eleste considerat de apiterapeuþi a fi unfoarte bun antioxidant.

MiereaConþine din plin vitaminele din com-

plexul B ºi acþioneazã ca un acceleratorenergetic, fiind similarã cu zahãrul brunsau fructoza. Dar aici nu vorbim de miereaprelucratã, ci de cea care nu a fost filtratãsau supusã unor tratamente termice. Prinaplicarea unei cataplasme cu miere brutãpe o ranã deschisã se poate încetini foartemult întinderea infecþiei, izolând bacteriile.Mierea neprelucratã poate conþine spori demucegai. De aceea, pacienþii care suferãde SIDA ºi folosesc antioxidanþi dinpropolis pot fi afectaþi în mod negativ deconsumul de miere prelucratã.

Laptele de matcãEste produs de glandele salivare ale

albinelor lucrãtoare, cu scopul de a-ºi hrãniregina, de unde ºi denumirea de „lãptiºorde matcã”. Acest tip de substanþã, albã calaptele, ajutã regina sã supravieþuiascã.Unele cercetãri ºi experimente pe oameniau demonstrat cã laptele de matcã scadenivelul colesterolului.

VeninulPoate fi injectat sau se poate permite în-

þeparea, de cãtre albine, a zonei infectate.Aceasta este cea mai complexã formã de

apiterapie, de aceea este necesar sã con-sultaþi un practician, dacã doriþi sã o urmaþi.Dacã suferiþi de tendonitã, douã-trei ºe-dinþe vã pot ajuta. În acelaºi timp, efectelebolilor mai serioase la nivelul oaselor pot fiameliorate prin ºedinþe, pentru un intervalde la o sãptãmânã la ºase luni. Înainte sãapelaþi la acest tip de terapie, însã, faceþi-vã un test de alergie. Veninul conþinesubstanþe chimice antiinflamatorii, caresunt mai eficiente pentru tendonitã ºi artritãdecât orice alt medicament.

Un alt beneficiu al apiterapiei îl repre-zintã diminuarea cicatricelor în domeniulcosmeticii. Apiterapia ajutã, de asemenea,ºi în diminuarea oboselii ºi a convulsiilor.Unele dintre antitoxine pot fi benefice înprevenirea contactãrii viruºilor ºi gripei decãtre bolnavii de SIDA.

Sunt trei lucruri esenþiale pe care NUtrebuie sã le uitaþi despre apiterapie. Nuomiteþi testul de alergie! Dacã sunteþialergic la polen, trebuie sã renunþaþi la unastfel de tratament. Dacã suferiþi de boli deinimã sau de diabet, de asemenea, nutrebuie sã optaþi pentru apiterapie. ªi altreilea lucru: NU daþi miere copiilor subºapte ani.

Societatea „Sorin Titel” a fostmedaliatã de Sfânta Bisericã Or-todoxã Românã din Mehadia, prin pa-rohul Ciprian, pentru plãcile come-morative ºi simpozioanele dedicateunor preoþi naþionaliºti.


Liga scriitorilor din România

Scriitorul ºi ziaristul N.D. Petnicea-nu a fost invitat sã facã parte din pres-tigioasa Ligã a Scriitorilor din Ro-mânia. Este unicul condei din aceastãzonã solicitat sã facã parte din acestfor spiritual al condeierilor români.

ªªaappttee rreegguull ii îîmmppoottrr iivvaa hh iippeerr tteennss iiuunnii ii aarr tteerr iiaa lleeColþ senin.Medicul vãsfãtuieºte

RReemmeeddii ii dd iinn mmiieerree ºº ii ddeerr iivvaatt ee ll ee ee ii

Date post:	12-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	12 times
Download:	0 times

Vestea - WordPress.com · mâne aºezatã pe permanenþe care dau unitate unui neam ºi istoriei...

Documents