(...) Este vorba de un tânãr publicist, militantpentru sãnãtatea planetei prin natura profesiei, darºi prin convingeri; redactor, editor on-line, mem-bru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din Româ-nia.

Constantin Vlaicu,fiindcã despre el estevorba, se impune în pei-sajul publicisticii ac-tuale, nu în chip spec-tacular ºi manifest, darferm ºi chiar cu graþie ºidezinvolturã, cu bun simþºi cu modestia - atât derarã în ziua de azi, o ade-vãratã floare de colþ asufletului uman.

El s-a hotãrât, prin totce întreprinde, SÃ FACÃLUMEA MAI BUNÃ. Cutoate mijloacele, dar, maiales, cu propriile jertfede zi ºi de noapte, paci-fist prin vocaþie, modera-tor ºi deschizãtor de dru-muri, este unul dintre beneficiarii Fericirilorcristice.

Carisma acestui discret locuitor al „RomânieiTainice”, proiect iniþiat de mentorul sãu, Prof. dr.Artur Silvestri, este prin urmare militarea pentrusãnãtatea planetei, proiecte educaþionale ecolo-gice, reînvierea tradiþiilor ºi datinilor strãmoºeºti,pãstrarea patrimoniului material, cultural, spiritualal neamului ºi, în chip deosebit, al zonei unde avãzut lumina zilei, Banatul montan, mai bine zis,localitatea Mehadia, judeþul Caraº Severin.

Despre începuturile sale publicistice, Con-stantin Vlaicu dã o mãrturie recentã, cu prilejulunui eveniment cultural: „Am devenit ziarist, mul-þumitã domnului Nicolae Danciu Petniceanu, carem-a încurajat, ajutat ºi publicat. Fãrã aportul sãu,gazeta „Vestea” n-ar fi existat”. (Revista „Vestea”nr. 28 / mai 2009).

Redactorul ºi publicistul Constantin Vlaicueste una dintre acele persoane „rara avis in terris”care, atent ºi responsabil la tot ce întreprinde, seoferã în slujba, nu numai a oamenilor, dar ºi a na-turii, a mediului, a planetei ºi chiar a cosmosului.

Este, nu numai o profesiune îmbrãþiºatã ºi exerci-tatã cu dragoste ºi conºtiinciozitate extremã, dar ºio profesiune de credinþã, aceea de a milita „pentruformarea unei conºtiinþe, a unei mentalitãþi în sâ-nul populaþiei, favorabile protejãrii mediului în-

conjurãtor.”El este unul dintre

acei puþini oameni carenu-ºi parcheazã maºinade-a curmeziºul, pe tro-tuar, care nu aruncã gu-noaie pe stradã, nu calcãspaþiul verde, nu rupeflorile, sãdeºte puieþi dearbori ºi, acolo undeîntâlneºte o floare rarã,nu-ºi pune întrebarea,precum Vãcãrescu: „zãriio floare / ca o luminã. /S-o tai se stricã / s-o lasmi-e fricã / vine altul ºimi-o rãdicã.” Pur ºi sim-plu, dacã îi place, ofotografiazã, prelucreazãimaginea ºi apoi o

dãruieºte cuiva, fãcându-ne adesea sã roºim penoi care, odatã ajunºi în pãdure sau la iarbã verdepe piciorul de plai mioritic, nu ne mai saturãm sãdistrugem, sã ne însuºim comorile naturii ea ºicând ni s-ar cuveni doar nouã ºi ar fi fost createanume pentru noi, culegând într-o veselie,buchete imense ºi cât mai pastelate, care imediatse vestejesc în borcane ºi vaze improvizate.

El ºtie cã, starea de graþie a unei flori este doarîn pãmântul din care a rãsãrit. ªi, mai mult decâtatât: îi pasã. Puþinor oameni le pasã de ceea ce vorlãsa în urma lor ºi exemplele sunt cu duiumul celasã turiºtii dupã ce pãrãsesc un loc de agrement.Prezentul, clipa conteazã. „Carpe Diem!” Copiilor,nepoþilor, rãmânã-le rãmãºiþele...

Respectul faþã de naturã este echivalent cu res-pectul faþã de tine însuþi ºi faþã de valorile neamu-lui tãu pe care nu tu le-ai construit, nu tu le-ai cul-tivat, ci le ai de-a gata. Doar sã te bucuri de ele ºi

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 7 (30). ANUL V. IULIE 2009. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

UUUUNNNN CCCCEEEETTTTÃÃÃÃÞÞÞÞEEEEAAAANNNN EEEEMMMMBBBBLLLLEEEEMMMMAAAATTTT IIIICCCC AAAALLLL RRRROOOOMMMMÂÂÂÂNNNNIIIIEEEE IIII TTTTAAAAIIIINNNNIIIICCCCEEEEªªªªIIII PPPPLLLLEEEEDDDDOOOOAAAARRRRIIIIAAAA SSSSAAAA PPPPEEEENNNNTTTTRRRRUUUU SSSSÃÃÃÃNNNNÃÃÃÃTTTTAAAATTTTEEEEAAAA PPPPÃÃÃÃMMMMÂÂÂÂNNNNTTTTUUUULLLLUUUUIIIIA fi responsabil într-o problemã, în

faþa unei sarcini, a unei obligaþii ºifuncþii înseamnã sã fii conºtient ºi sã teachiþi onorabil, la timp ºi calitativ, deceea ce ai de îndeplinit.

În ceea ce mã priveºte, în calitate deprimar, de alesul obºtei în fruntea ei,caut sã mã achit onest de aceastã în-datorire stipulatã prin lege. Mi se parecã legãtura, contactul cotidian, cu cetã-þeanul ºi problemele sale a fost ºi esteprioritar.

În afara orelor de audienþã, am statzilnic de vorbã cu cetãþenii, uºa prima-rului este zi-luminã deschisã pentru fie-care cetãþean. Am cãutat sã soluþionezcererile oamenilor în lumina legii, pen-tru cã legea e mai presus de oricine!Am soluþionat doleanþele oamenilor închip democrat, fãrã prejudecãþi confe-sionale, politice ºi rasiale.

Acelaºi lucru am pretins tuturorsalariaþilor primãriei, de la viceprimar,notar pânã la ultimul salariat. Nu amavut reclamaþii de comportament, dim-potrivã, sunt laude adresate unor sa-lariaþi precum: secretarul Gh. Panduru,secretara Simona Ionescu, casiera AnaBoþoacã, tehnician Bubã Nicolae ºi alþii.

Dacã primãria ºi oamenii sãi tratea-zã cu responsabilitate sarcinile profe-sionale în relaþiile cu publicul, apoi, so-cot, cã ºi cetãþenii comunei au la rândullor, în etapa actualã, de crizã financia-rã, datoria de-a se achita conºtiinciosde impozite pe clãdiri, pe terenuri agri-cole, pe profesii ºi firme autorizate etc.

Pentru înþelegere ºi sprijin, vã mulþu-mesc.

Cu responsabilitate

primar IANCU PANDURU continuare în pagina 3

CEZARINA ADAMESCUGalaþi, 25 mai 2009

Costel Vlaicu ºi NDP în documentare, la Topleþ, în mijloc profesoara Vlasie

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

CCOONNCCEEPPTTUULL DDEEMMOOCCRRAATT IICCÎn diversele dialoguri pe care le-am avut

cu mine însumi, adeseori am cãzut victimaunui avânt de moment, am fost dus de sub-þiori de opinia majoritãþii ºi mai ales m-amautopãcãlit ascultând cu seriozitate prelege-rile demagogice la modã. Nu spun cã totul afost degeaba, cã sunt decepþionat de ceea ceam trãit atât în fiinþa spiritualã cât ºi în cea lo-gic-intelectualã. Din contrã, sunt acum nevoitsã afirm cã experienþele de o viaþã, atât cele“negative”, cât ºi cele “pozitive (dacã aºa odiferenþiere existã cu adevãrat în lumea su-biectivitãþilor umane), au contribuit la for-marea unui conglomerat uman care are încãcurajul ºi mai ales curiozitatea nemãrginitã sãfacã parte ºi sã observe necondiþionat aceastãlume materialã ºi imaterialã în goana ei nebu-nã înspre necunoscut, înspre absurd.

CU ORICE PREÞ! Luaþi aminte, acesteasunt cuvinte cheie, sunt cuvinte de reþinut!Ele au, bine-nþeles, ca ºi alte cuvinte diversetãlmãciri ºi greutate, de exemplu pentrumine, “cu orice preþ” înseamnã libertatea de agândi ºi de a fi lãsat în pace ºi pentru acestlux sunt dispus sã lucrez din greu, sã fiu loialsã fiu aproapele aproapelui meu la oriºice ne-voie. Pentru alþii „cu orice preþ” înseamnã altelucruri, pe care eu câteodatã le observ, lecritic, cu toate cã nu sunt îndreptãþit sã o facºi undeva în confuzia terminologicã creatã

mie de experienþe umane contradictorii, “cuorice preþ” devine identic cu “democraþie”.

De exemplu, spre ruºinea ºi nedumerireamea actuala, îmi aduc aminte cã acum vreocinci ani, în numele “democraþiei”, am fost unsusþinãtor convins al invaziei din Irak. Eram,trup ºi suflet alãturi de vitejii americani, deenglezii ºi danezii ºi olandezii democratici,eram alãturi de toþi cei care nefiind subiecteirakiene, doream eliberarea sãrmanilor ira-kieni de teroarea impusã de Sadam Husein.ªi i-am eliberat! Eu sunt pãrtaº spiritual laeliberarea irakienilor ºi acum dacã nu aºiavea decenþa sã pun sub semnul întrebãriinoþiunea: “cu orice preþ” = “democraþie”, aºiînchide ochii ºi aºi accepta ceea ce se întâm-plã acolo. Mã întreb: care este victoria bunu-lui contra rãului în cazul Irakului. Câtã fericireºi libertate am putut noi “vesticii” dãrui aceluipopor chinuit sub dictatura unui despot caSadam Husein?

Democraþia cu orice preþ a format statulactual irakian, unde corupþia ºi criminalitateala nivel “guvernamental este un fenomen in-contestabil. Trecãtor, se spune. Intoleranþareligioasã între secte, fanatismul religios lasânul cãruia se dezvoltã o elitã de teroriºtinaþionali ºi internaþionali este un fenomen in-contestabil. Trecãtor, se spune. Americanii ºialiaþii vor sta acolo cât timp va fi necesar!Încã cinci ani sau încã cinci sute! În numeledemocraþiei cu orice preþ!

Kosovo, alt product al celor care acceptãcu uºurinþã exportul de concepte, alt productal celor care au ca þel introducerea democra-þiei „cu orice preþ”.

Mã întreb: de ce nu ºi Tibetul? Cum descapã privirilor de vultur ale celor care

neînfricat vegheazã asupra noastrã a tuturora,dorinþa de libertate etnicã, statalã ºi religioa-sã a paºnicului popor tibetan, cotropit ºisubjugat de trupele maoiste!?

Ce valoare are “democraþia” ºi când estevalabilã formula “cu orice preþ”?

ªi atunci nu îþi mai rãmâne nimic altcevade fãcut, decât sã te împãrtãºeºti, sã trimiþi unmesaj, în credinþa cã nu eºti singur, cã ºi alþiica tine aºteaptã un imbold care sã-i pregã-teascã pentru întâlnirea cu propria conºtiinþa,pentru reîntâlnirea cu un Eu mai înþelept, unEu mai liber, în care cuvintele; “democraþie”,“cu orice preþ”, “singurul adevãr”, “pentru bi-nele ºi viitorul” etc., se amestecã umil cu res-tul cuvintelor vorbite în toate limbile pãmân-tului.

Dr. DIMITRIE GRAMA

Danemarca, 18.03.2008

Moºtenire geneticãSângele meu are moºtenirea geneticã a nucului din ogradã,Frunzele lui, toamna, VIN SÃ MÃ VADÃ colorându-mi în tristeþe privirea.

De se aud guguºtiucii cântând în poezieînseamnã cã amintiri au cuibãritîntr-un anotimp incert ºi-nzãpezitpe-un drum ce mi se-aratã numai mie.

Caii duc înserãrile pe crupecolbul anilor stârnind sub copite,Când veºnicia ne ia pe sãritemustul amintirile le fierb în cupe.

De se aud guguºtiucii cântând în poezie înseamnã cã genetic se trag din ogradãcând caii mã duc fãrã tãgadãpe-un drum ce mi se-aratã numai mie.

AL. FLORIN ÞENE

Sonet, înverzind în sevã...

Sonet, vibraþie de culoare în ruginã

flacãra de sânge în toamna de luminã...

Uverturã din asfinþituri prin pensula nãscutã

ritm interior înverzind în seva de cucutã!

În acest tablou, portativ cu note culese în vale

culoarea vibreazã deshãmând

armonii virginale

ºi tãietura anotimpului se defineºte

pe alba-þi pãlãrie

Vise incerte urcând pe mâna ta, copilãrie.

AL FLORIN ÞENE

De dragul tãu...Aº vrea sã pictez un lan cu maci...

De-atâta roºu sã-mi îmbãt privirea.

Îþi împrumut ºi þie roºu-n vene,

Sã te sãrute însãºi nemurirea...

Dar cai nãrãvaºi din herghelie

Îmi iau tropot ºi cãrarea,

Mã lasã-n noaptea fãrã lunã

În lan, cu macii care se cununã...

De dragul tãu, am sã pictez vitralii,

Sã le atârn de clopotul din vale...

ªi în lumina ce se naºte-n tine

Vin roºii maci sã þi se-nchine!

BIANCA NEGRILÃ

Imagini în plinã democraþie româneascã

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

- Ai 20 de lei. Te duci la coope-rativã ºi cumperi o kilã de zahãr ºi unade orez, îmi zice mama într-o dimi-neaþã de varã.

Cu banii în pozonar ºi cu plasa îndreapta ies pe poartã.

În faþa casei lu’ nana Ion Florianvecini adunaþi la zbor. Când m-a vãzutmi-a fãcut semn cu degetul sã mãapropii ºi m-a cuprins cu mâna luimare ºi pãroasã pe dupã umeri.

Era îmbrãcat, aºa cum o fãcea demulte ori, cu „þoalele ale faine”, astaînsemnând cele mai vechi din casã. Înpicioare opinci sparte, nojiþele camrupte, curele înnodate ºi gurguie ine-gale, la dreptul mai scurt. ªtrimfii, dinculori ºi perechi diferite nu erau la felde lungi. Deasupra ºtrimfilor, nãdra-gii, cândva negri, cu douã petice în genunchi, lastângul mai mare ºi descusut în parte de sus. Înloc de curea, o bucatã de ºtric, înnodatã bine înfaþã. Chimeaºa, descusutã la umeri, vãduvitã debumbi, avea numai unul încheiat deasupra ºtri-cului, lãsând dezgolit pieptul mare ºi pãros. „A-proape un om de coasã”, cum spusese cândva.

Peste chimeaºã, laibãrul scãmoºat pe margini,fãrã bumbi, mucur la origine, dupã urma unui bu-zunar lipsã. Pãlãria, decoloratã, cu marginile vãlu-rate ºi lãsate în jos, fãcutã pe vremea lui FrantzJoseph, cu o gaurã în acoperiºul prin care ieºea unsmoc din pãrul lui rebel. Sub pãlãrie, doi ochisclipind de inteligenþã ºi ghiduºie.

Se îmbrãca aºa ca sã dea cu tifla celor care

uitau de unde au plecat ºi care dupãun an sau doi de ºcoalã la oraº dis-preþuiau opinca ºi coleaºa.

- Ce pus la patru ace eºti! Ai co-mandat þinuta la casa de modã dinTimiºoara? zicea unul care se credeaºugubãþ.

- Mããã... de când ai þoalele aleade malagambist nu mai ºtii sã vor-beºti ca la Plugova? Vrei sã minunezibabele cum o dai tu pe „nemþeºte”?Dacã te caut bine prin pozonare credcã gãsesc biletul pe care þi l-a cum-pãrat tat-tu când ai mers prima datãcu trenul.

Tonul ºugubãþ, zâmbetul larg ºinevinovat, sclipirea ghiduºã din ochite îndemnau parcã sã-i dai replica.Cei care nu ºtiau cu cine au de a face

„muºcau”. Vai de capul lor! Toþi sfârºeau cu coadaîntre picioare.

Nana Ion spre mine:- ªi unde zici cã te duci? La cooperativã? Hai

cã merg ºi eu în sat.Am plecat împreunã, el agale ºi eu mândru cã-mi

dã importanþã. GHEORGHE MIRULESCU

CCCCuuuu nnnnaaaannnnaaaa IIIIoooonnnn FFFFlllloooorrrr iiiiaaaannnn PPPPaaaannnndddduuuurrrruuuu.... .... ....

sã le pãstrezi cu sfinþenie. Cum? Distrugându-le?Acest om de toatã isprava a înþeles acest lucru:

cã doar protejând aceste valori, ajuþi Istoria sãmeargã mai departe. Aportul tãu, chiar dacã parenesemnificativ, are o însemnãtate majorã. ªi dacãfiecare ar înþelege acest lucru, Planeta nu s-arduce de râpã.

Una din multiplele calitãþi morale ale acestuicamarad de condei este aceea cã SE IMPLICÃ,acolo unde este nevoie. Câþi fac acest lucru? Câþise opresc în loc în faþa unui dezastru ºi, uitând degrija pentru propriul trup, pentru propria viaþã, sarîn ajutor, pun umãrul? Iisus ne-a lãsat pilda minu-natã a Samariteanului milostiv, exemplu luat înderâdere azi, de cei mai mulþi, persiflat pe toatecãile: „Ce eºti tu, samaritean? - fãrã ca acela carerosteºte aceste cuvinte sã înþeleagã mãcar sensulacestor cuvinte. Uneori, cei mai mulþi se tem sã seimplice din pricina reacþiilor potrivnice din jur.Convenþiile sociale sunt foarte puternice ºi oa-menii se feresc de ceea ce ar putea spune saugândi colegii sau prietenii despre ei, dacã ar aflacã s-au implicat în ajutorarea cuiva. ªi astfel trecpeste principii ºi peste acea virtute moralã careeste milostivirea creºtinã.

De fapt, cine este samariteanul milostiv ºi cinesemenul, în condiþiile actuale? Samariteni putem ficu toþii, ºi, de asemenea, putem ajunge, cu, saufãrã vrerea noastrã, în ipostaza de „semeni” cerândajutor ºi izbindu-ne de nepãsarea celorlalþi caretrec mai departe, fãrã ca mãcar sã întoarcã privireacãtre noi, astupându-ºi urechile ca sã nu audã þi-petele, gemetele noastre.

A avea o atitudine pozitivã faþã de oameni, o-biecte, naturã ºi fenomene, este un semn de sãnã-tate fizicã ºi spiritualã. ªi mai este o dovadã ne ne-grãitã compasiune, generozitate, deschidere sufle-teascã, rãbdare ºi o mare, nespusã Iubire. Fiindcãnimic nu se poate clãdi decât pe aceastã Temelie.

Iatã ce spune publicistul ºi ecologul Constan-tin Vlaicu într-unul din articolele recente: „O reali-

tate este faptul cã noi, românii, în general, ºi bãnã-þenii în mod special, prin muzica ºi portul popularam reuºit de-a lungul timpului crearea unei sim-bioze, simbiozã ce prin efectele sale a creat în su-fletele înaintaºilor noºtri, elementele care au datnaºtere acelui sentiment de mândrie naþionalã, adragostei pentru locul natal, pentru casa strãmo-ºeascã, a respectului faþã de semenii lor, faþã detradiþie, ce au creat ºi modelat sufletele înaintaºilornoºtri. Aceste elemente le gãsim astãzi ca fiindcomponente esenþiale ale culturii populare româ-neºti ce definesc puternice personalitate a poporu-lui român”. (Port, datinã, obicei, tradiþie în Banatulmontan, articol apãrut în revista on-line „PaginaVerde”.

„Crearea unei conºtiinþe ecologice” este prio-ritatea acestui tânãr bãrbat, prin toate mijloacele.ªi pentru acest deziderat nu precupeþeºte nici unefort ºi nu-ºi cruþã forþele. E mereu pe baricade.Conºtient. Treaz la datorie.

Pentru Constantin Vlaicu Pãdurea înseamnã,dincolo de arealul geografic unde s-a nãscut,VIAÞÃ. Înseamnã forþã, aer de respirat, mediu am-biant, locul numit Acasã. Ce face pentru ea? Totul.Mai mult decât totul. Peste poate ºi deasupra dea-suprelor. Pentru cã pãdurea a fost ºi este leagãnulsãu. Nu ca s-o colinde distrat, la pas, fluierândfãrã griji, mâncând seminþe, ca orice turist, ci înmod responsabil, angajat ºi cât mai serios. Pentruaceasta, pãdurea îl rãsplãteºte, de fiecare datã cufrumuseþile ºi comorile sale. E un contract perfectegal între doi parteneri serioºi ºi demni. El s-a an-gajat, de când se ºtie, s-o apere, s-o punã în va-loare, pentru cã, la rândul ei, pãdurea îl apãrã ºi ise oferã.

„Nu ºtiu ce m-aº face fãrã ea... Mã liniºteºte” -i-a mãrturisit odatã, mentorului sãu, profesoruluidr. Artur Silvestri. Relaþia om-naturã este una dedragoste ºi de respect reciproc, bazatã pe un legã-mânt sacru. Legat organic ºi spiritual de pãdure,dãruit cu totul ei, precum unei mirese, ConstantinVlaicu îºi trece viaþa, „luând foc” pentru pãdure.Protejând-o, cu propria sa viaþã. ªi acest transfer

de energie de la om la mediu este benefic. Pãdu-rea, Ia rândul ei îi dã viaþã, pentru ca omul sã i-oînapoieze, sã o întreþinã, sã aibã grijã de ea.

„Pãmântul este un organism viu; aºa cum sis-temul biologic al unui corp uman sãnãtos îi re-gleazã buna funcþionare, aºa existã sisteme decontrol care menþin Pãmântul în starea în care elpoate sã întreþinã viaþa” - scrie Constantin Vlaicuîn articolul: „A fi sau a nufi...ecologist” — publicatîn revista „Pagina Verde”, revistã on-line editatã deOcolul Silvic din Mehadia, al cãrei editor on-lineºi redactor ºef este.

Constantin Vlaicu este un luptãtor pentru pã-durea sa. „Viaþa existã pe Pãmânt de milioane deani. Azi omul este cea mai inteligentã formã deviaþã de pe Pãmânt iar rolul lui ar fi, în mod logic,de a fi pãzitorul vieþii pe aceastã planetã. Din pã-cate, inteligenþa a creat, prin dezvoltarea tehnolo-giei potenþial periculoase, posibilitatea distrugeriiplanetei, însãºi a vieþii pe aceastã planetã.

Supravieþuirea Pãmântului depinde în cea maimare mãsurã de actele noastre, sistemele de con-trol fiind în mâinile omului” (A fi sau a nu fi...ecologist).

Din fiecare rând, din fiecare cuvânt, rãzbate oîngrijorare justificatã, o preocupare majorã ºi maiales, o dragoste mutã pentru pãmântul care neþine.

N-am întâlnit nicicând o persoanã care sã facãpledoarie pro domo pentru pãmântul pe carecalcã.

Constantin Vlaciu transmite SOS-uri, facelobby, strigã, cere ajutor, vine cu argumentevalide, depune o muncã de cercetare, transpirã. Sãsperãm cã acest om sensibil, dãruit cu simþ este-tic, va fi auzit de cine trebuie ºi, mai ales, înaintede a fi prea târziu.

Iatã o devizã: Sã încercãm sã fim în fiecare ziecologiºti; viaþa aºa cum o trãim astãzi e frumoasãsã facem în aºa fel încât ºi nepoþii noºtri sã ocunoascã la fel ºi sã se bucure de ea. în acestcontext, a fi ecologist e o îndatorire ce o avem faþãde ei.” (A fi sau a nu fi... ecologist).

urmare din pagina 1

Ultima agapã la Mehadia, acasã la NDP. Prietenii mei, prof. NistorDop, Ion Florian Panduru (*), Aurel Turcuº, Iosif Bãcilã, Ion

Almãjan, prof. Mihai Belchite, ing. silvic Micºa, Prof. Ana Grivei(Grad). Mehadia, 29 iunie 1990

*

Am trimis mesajul de mai jos revistei“Vestea” (http://vestea.wordpress.com) opublicaþie periodicã ce apare prinîngrijirea Primãriei comunei Mehadia(Caraº-Severin) ºi a Societãþii Literar-artistice “Sorin Titel” din Banat. Estevorba despre o ineditã revistã de literaturãromânã contemporanã apãrutã într-o co-munã de la pragul de sus al Dunãrii româ-neºti, despre care am aflat întâmplãtor ºicare n-are parcã nicio treabã cu hãrmã-laia socio-economico-politico-imoralãnaþionalã. Este o revistã de literaturãdecentã, pertinentã, profund comuni-

tarã, imposibil de asemãnat cu oricemai apare acum prin România.

Urmãresc “Vestea” de circa un an, ocitesc on-line pentru cã am primit curegularitate veºti despre ea prin e-mail, laopinia-mea@acasamedia.com. Este opublicaþie de rãsfoit la lumina lãmpii de pebirou, seara. Poþi sã ignori, senin, pur ºisimplu, data de pe frontispiciu pentrucã mesajul revistei este peren.

Nu am putut rezista ºi le-am scriscolegilor de la “Vestea” aºa cum am simþit:“Dragii noºtri, echipa ziarului ACASÃ ceapare la Toronto este fericitã ºi emoþionatã

de eforturile ºi perseverenþa de care daþidovadã în pãstrarea ºi cultivarea valorilorlocale ºi naþionale. Publicaþia voastrãfereºte cititorul de viaþa tumultoasã aRomâniei de astãzi ºi seamãnã incre-dibil cu foarte multe publicaþii ale dias-porei române de pretutindeni. “Vestea”parcã opreºte ceasurile în loc ºi, înschimb, pune ceainicul la fiert pentru osearã de familie. Impecabilã publicaþie!Toate cele bune ºi suntem alãturi de voi.

MAGDALENA MANEA,

redactor ºef, ziarul „Acasã”, Toronto,Canada

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

TTTTRRRRIIIIPPPPLLLLÃÃÃÃ SSSSÃÃÃÃRRRRBBBBÃÃÃÃTTTTOOOOAAAARRRREEEEZiua de 9 mai are triplã semnificaþie:

proclamarea Independenþei de stat aRomâniei, victoria Coaliþiei Naþiunilor Uniteîn cel de-al Doilea Rãzboi Mondial(1939 – 1945) ºi Ziua Energiei.

La 9 mai 1877, Adunarea De-putaþilor ºi Senatul s-au întrunit însesiune extraordinarã ºi au procla-mat independenþa de stat a Ro-mâniei. Mihai Kogãlniceanu a rostitcelebrul discurs în care a exclamat:„suntem independenþi, suntemnaþiune de sine stãtãtoare”.

Ziua de 9 mai a fost aleasã ca zia Europei de cãtre Consiliul Euro-pean de la Milano începând cu anul1985, apreciindu-se cã punctul depornire al construcþiei Europei Unitea fost declaraþia prin care la 9 mai1950, Robert Schuman, ministru deexterne al Franþei,a propus Ger-maniei ºi altor state europene sãpunã bazele concrete ale uneifederaþii europene indispensabilepentru menþinerea pãcii.

Ziua de 9 mai 1945 reprezintãziua victoriei Coaliþiei NaþiunilorUnite în cel de-al Doilea RãzboiMondial în urma capitulãriinecondiþionate a Germaniei.

În ceea ce priveºte Japonia se hotã-rãºte folosirea bombei atomice pe 6 august1945 la Hiroshima ºi pe 9 august 1945 laNagasaki. În momentul aruncãrii celordouã bombe atomice, deºi rãzboiul din Eu-ropa sã terminase prin capitularea necon-

diþionatã a Germaniei, Imperiul Japoniei ºiSUA se aflau încã în stare de rãzboi.

Cele douã arme atomice au fost arme

de ºoc ºi teroare. Avantajul enorm alacestor arme nu a fost militar, ci politic.Din punct de vedere militar S.U.A. ar ficâºtigat puþin prin distrugerea a douã oraºejaponeze, dar din punct de vedere civil,Japonia avea sã piardã mult, þinta politicã a

bombelor nu au fost morþii de la Hiroshima,ci supravieþuitorii din Tokia. Noutateaadusã de armele nucleare a fost nu distru-

gerea la scarã largã, ci faptul cã ar-mele nucleare comprimã distru-gerea catastroficã într-o perioadãde timp scurtã, schimbã dramaticpolitica rãzboiului, motivaþia oame-nilor cu putere de decizie ºi capa-citatea de a reflecta în timp cerãzboiul se desfãºoarã.

Dacã lansarea bombei de laHiroshima mai poate fi explicatã,cea de-a doua bombã nu are jus-tificare. Un astfel de „test” nu arfi trebuit efectuat asupra oame-nilor majoritar nevinovaþi, deoa-rece a încãlcat legile morale ºi deegalitate. Bombele de la Hiroshi-ma ºi Nagasaki au ucis peste200.000 de oameni. Majoritateasupravieþuitorilor celor douã bom-bardamente au decedat ulterior dincauza unor boli declanºate prin ex-punerea la radiaþii.

Preotul Seiko Fukushima spu-nea: „Toþi suntem fiinþe umane ase-menea mie, important este sãgândeºti ºi sã acceptaþi cã toþisuntem la fel, iatã primul pas în

realizarea pãcii”.Este normal ºi omeneºte sã facem totul

pentru pace. ªi tu, cititorule, ar trebui sãlupþi împotriva rãzboiului! (Inclusiv ziariºtii -N.D.P.)

Prof. IONELA MIHAELA DOMILESCU

„Vestea” din comuna Mehadia, o revistã ce opreºte ceasurile în loc!!!

Armata românã alãturi de glorioasa Armatã Roºie pentrunimicirea hitlerismului cotropitor

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

MORÞII CU MORÞII, VIII CU VIII Din serialul „Ultimii soldaþi ai neamului românesc” - Note de cãlãtorie (5)

Printre arbori, se zãrea lunca Mehadia strã-lucind în soare. Priveam atent, dar privirea noastrãnu putea desluºi urmele vreunei cetãþi, cu toate cã„baleiasem” din mersul maºinii întreaga zonã.Comandorul frânã într-o zonã deschisã, rãbufnind:

- La dracu bãtrâne! Am impresia cã romanii s-au retras de aici cu castru cu tot!

- Ai rãbdare amirale, poate nu se vede de de-parte dar castrul acesta este binecunoscut. Desprealte fortãreþe romane nu se mai ºtie nimic pe unde-or fi deºi documentele vremii pomenesc despreele. Dup-atâtea bãtãlii, e plinã þara de castre ºi ce-tãþi romane la doi metri sub pãmânt! Malva capi-tala Daciei Malvensis, nu se ºtie exact unde a fost.Printre atâtea situri arheologice gãsite în sudul Ol-teniei e greu de identificat unde-a fost centrul decomandã. Existã în dreapta Oltului, o zonã arheo-logicã ce cuprinde satele Cioroiu Nou, Cioroiaºi,Cetãþuia ºi Periºor cu multe fundaþii ale unorconstrucþii foarte vechi.

- Ha, ha, ha, mãi ce nume! Adicã în urmaabandonãrii cetãþilor, acolo au rãmas doar ciorile?Perii pãdureþi?

- Asta cam aºa e, n-a mai rãmas mare lucru înurma bãtãliilor. In anul 245, Malva lui Traian dinDacia Inferior fu fãcutã praf de dacii liberi. Acolofusese mai înainte de venirea romanilor, o cetate ageþilor, pentru cã arheologii spun cã situl dateazãde douã milenii înainte de Hristos, sau dacã vrei,douã milenii înainte de venirea romanilor.

- Epoca bronzului?- Exact! Traian instalase capitalele la Malva ºi

Apulum - Alba Iulia de astãzi - împãrþind Dacia îndouã. În Transilvania era Dacia Superior iar în Ol-tenia, Dacia Inferior. Deci, Traian pãstrase ordinea„antebellum” a acestor douã provincii dace.

- Pãi dacã-i aºa, mai rãmâneau cam ºaseprovincii dacice necucerite! Unde dacii erau liberiºi ferice!

- Exact amirale! Romanii se mulþumiserã cuprovincia auriferã transilvanã ºi cu provinciasudicã, olteanã, de acces. Ce le mai trebuiau altelepentru opulenþa lor? ªtii cã în zona Cioroiu Nou s-a gãsit un templu, o necropolã de lux cu mormintesub formã de bolþi subterane dar ºi therme, adicãbãi romane, alãturi de clãdiri în faianþã încãlzitesofisticat prin instalaþii amplasate în podele?

- Pe toþi dracii! exclamã comandorul, mi-armai trebui vreo o sutã de mii de lei sã fac ºi eu astaacasã. Metoda romanã cu încãlzirea prin podea eastãzi mai valabilã ca oricând!

- În bogata Dacie, romanilor le convenea luxul.Dar pe mãsurã ce timpul trecea, dacii liberi fãceauescapade tot mai dese spre vechile lor cetãþicucerite de romani. Împãratul Marcus AureliusAntoninus, în deceniul II al secolului III, fu nevoitchiar sã dividã Dacia în trei zone diferite: DaciaApulensis, Dacia Porolisensis ºi Dacia Malvensis.Fu întãrit Porolissum, care se afla spre nordulClujului, în zona localitãþii Moigrad, judeþul Sãlãj.Numai cã dacii se organizarã ºi atacarã în sud. Iardupã un secol de hãrþuire, distrugerea Malvei se

înfãptui. Retragerea aurelianã la sud de Danubiusîncepea sã fie formula cea mai convenabilã pentruromani. La sud de Dunãre era liniºte.

- ªi castrul acesta de la Mehadia? Ce-i cu el?- E lungã povestea, bea cafeaua aia ºi dã

drumul corabiei tale într-acolo. Cum tot nu vedeam nimic din vârful de deal

unde oprisem, comandorul gândise cã a sorbi unpahar de cafea din termos ar fi o treabã mai avan-

tajoasã. ªi aºa, în lipsa unei hãrþi la scarã mare,trebuia neapãrat sã gãsim pe cineva în vale care sãne-arate locul. Comandorul deblocã frâna de mânãºi maºina porni singurã la vale. Deºi cafeaua îlînviorase, mi-aruncã glumeþ:

- Ia zi bãtrâne povestea cu Mehadia ca sã n-adorm la volan. Ce era cu castrul acela?

- Un fel de bazã militarã NATO de astãzi.Romanii au plantat castre din pãmânt sau zidite,uneori chiar simple tabere în corturi, pe drumurileprincipale ale Daciei. Drumul care trece prinMehadia, fãcea parte din cele douã drumurioccidentale, ce duceau la centrul Sarmizegetusa.El se împreuna lângã Caput Bubali – CapulBoului, cu un altul ce venea prin Arcidava,Berzobis, Tibiscum, adicã Vãrãdia...

- Berzovia, Timiºoara ºi apoi un singur drumspre Sarmizegetusa, Caransebeº, Oþelu Roºu...

- Apoi Tapae, Ponte Augusti sau Poarta de Fiera Transilvaniei. Da, acestea erau drumurile occi-dentale ale Sarmizegetusei romane. Ele sunt în-scrise în Tabula Peutingeriana. Ad Media – Meha-dia ºi Pretorio – castrul, gãsindu-se în segmentulVII al hãrþii, care era numit pre limba geografilorromani, Lupio Hesperii Sarmategte.

- Tabula aceea nu avea doar caracter orienta-

tiv?- Strategic vorbind amirale, pe uscat nu e ca pe

mare. A planta manipule, cohorte ºi chiar legiunide-a lungul cãilor de comunicaþie spre cetateaprincipalã, însemna imposibilitatea de a te deplasaaltfel în acel teritoriu decât acela supervizat de di-viziunile armate romane asociate localitãþilor. Dealtfel tabula lupio – harta romanã a drumului –consemna nu numai localitãþile ci ºi diviziunile ar-mate staþionate în fiecare. Drumul pe care mergemacum, era marcat astfel de geografii romani: TiernaXI, Ad Media XIII, Pretorio IX, Ad Pannonio IX,Gaganis XI, Masclianis XIII, Tivisco XIII, AgnavieVIII ºi, în fine, Ponte Augusti XV, ultima înainte dea poposi la „Sarmategte” - Sarmizegetusa. Apoiprin Ad Aquas XIII, Petris IX, Germigera VIIII,Blandiana VIII se ajungea la Apula XII. Apula -Alba Iulia ºi Napoca XIII, erau cetãþi-centre foarteputernice cu dublu rol: militar ºi administrativ.

- Bãtrâne, m-ai lãsat fãrã replicã. Auzisem delegiunile romane, dar de cohorte ºi manipule n-ammai auzit. Ha, ha, ha! ia zi-mi cei aia o... manipulã?

- A treizecia parte dintr-o legiune. Iar dacã treimanipule fãceau o cohortã, câte cohorte avea olegiune?

- Hai, lasã-mã cu socotelile pentru cã desprecastrul roman de la Mehadia tot nu mi-ai spusmare lucru!

- Aha, n-o suci! Te-am prins! O legiune ladispoziþia unui consul sau pretor avea 10 cohorte,adicã 30 de manipule sau 60 de centurii. Ia ghicicâþi oameni avea o centurie?

- O sutã, na!- Cine a zis asta? - N-ai avut somn azi noapte, bãtrâne? Vãd cã

ce-ai citit toatã noaptea, visezi acum!- A spus Flavius Vegetius Renatus: „in legione

sunt centuriae sexaginta, manipuli triginta,cohortes decem”. Te-am dat gata!

- ªaizeci de centurii... adicã ºase mii deoameni?

- Teoretic. Mai erau rãniþii, morþii dupã vreoconfruntare, dar de regulã, legiunea ca unitatemilitarã nu putea fi mai micã de 4 200 decombatanþi.

- Dacã la Mehadia era un Praetorium înseamnãcã pretorul de aici avea la dispoziþie cinci-ºase miide oameni?

- Nu neapãrat la castru ci în zonã. Cercetãtoriide la Universitatea de Vest din Timiºoara afirmã cãaici s-au perindat în ordine urmãtoarele unitãþi:Cohors III Delmatarum, Cohors VIII Raetorum,Legio XIII Gemina, Legio V Macedonica , Legio VIIClaudia, Legio IIII Flavia Felix. Nu se ºtie preciscând acestea au staþionat la Mehadia însã seafirmã cã, „ºtampilele unitãþilor armate nu aparnumai în castru ºi thermae, ci ºi la edificiul de cultrecent descoperit, ceea demonstreazã activitateape întreg teritoriul acestui sit.” (...)

Prof. NICOLAE N. TOMONIU

continuare în numãrul viitor

NDP cu prof. Gruia Cinchezã, ºefulcatedrã de limba românã de la Liceul“Nicolae Stoica de Haþeg” (Mehadia)

Vom publica un serial din ºase episoade„fierbinþi” privind evenimentele din Decem-brie 1989, de la Timiºoara. Încercãm sãaducem în pagini însemnãri trãite pe viu decãtre autor, participant la evenimente fãrãpretenþii de revoluþionar, ci de MARTOROCULAR AVIZAT ºi de fidelitate faþã decititorii din þarã ºi strãinãtate (N.D.P.)

1. GHICI PENTRU CINE A CURSSÂNGELE PE TREPTELE CATEDRALEI?

Duminicã, 17 decembrie 1989. M-amsculat dis-de-dimineaþã pentru a prinderând la carne la magazinul de pe „Brân-coveanu”. Aveam în faþã destui amatori decarne, care fuseserã mai vrednici decâtmine. Apoi, în scurt timp coada se lungisepe trotuar. La coadã lumea, ca sã omoarevremea, trãncãneºte vrute ºi nevrute.

„- Magazinele, de la podul de pesteBega ºi pânã la garã, pe dreapta, suntsparte!” – spuse unul.

- Sunt sparte ºi devastate! – comple-teazã altul.

- În faþa librãriei „Sadoveanu” ard cãrþilelui Ceauºescu, grãise un tânãr.

- Cum ºi de ce? întreb eu.Nici un rãspuns. Se deschise uºa ma-

gazinului ºi lumea se îmbulzise înãuntru.Am primit carne, douã kile, categoria a

II-a, carne, ºi slãninã, ºaptesprezece leikila. Am tuns-o acasã, pe aproape, pe Lidia2/2. De acasã, fuga-fuguþa la „33”, în staþia„Arta textila”. Am urcat ºi am dat ochii depoetul Damian Ureche, condamnat pentrutentativã la trecerea frauduloasã a frontie-rei de stat.

- Servus, Damiane!- Servus, Nicule. Unde aºa matinal?- Ai auzit ce s-a întâmplat în oraº, azi-

noapte? rãspund eu cu o întrebare.- Auzit...În staþia „Maria” ne-am dat jos din auto-

buz. Am privit ºi am rãmas uimiþi! Magazinlângã magazin, de la podul de peste Begaºi pânã la intersecþia tramvaielor 1 cu 2sparte, jefuite ºi incendiate. Alimentare, far-macii, textile, încãlþãminte, electronice fã-cute praf! În faþa librãriei „Sadoveanu”, petrotuar, fumegau cotoarele de la „Omagiile”lui Ceauºescu. Trecãtorii în drumul gãrii mu-rmurau triºti din buze vãzând calupuri demedicamente zdrobite, cãlcate în picioare.

- Cine a putut face una ca asta?!- Cum, cine?! Revoluþionarii! Sunt destui

care nu-l au la inimã pe Ceauºescu, rãs-punse poetul, cu seninãtate în ochi. Apoi

încruntat îºi continuã gândul:- Vor urma, Nicule, zile grele. Apoi a dat

mâna ºi ne-am despãrþit. El se grãbea sã a-jungã la profesorul Marius Munteanu, undeera invitat la masã, eu grãbit spre casãpentru a împãrtãºi doamnei mele celevãzute.

*Pãstram contactul ºi fãceam schimb de

„ºtiri de ultima orã” cu vecinii noºtri: Jan ºiAurica Corhan, primul meºter, iar Aurica –funcþionarã la I.A.E.M. Timiºoara.

- JEAN CORHAN: Azi dupã-amiazã aufost împuºcaþi oameni în Piaþa Libertãþii, înfaþa Garnizoanei Militare.

- AURICA CORHAN: Împuºcãturi aufost ºi între Operã ºi Catedralã. A muritlume pe treptele Catedralei. Uºile de laCatedralã au fost închise în faþa copiilor dela orfelinat. N-a intrat un om în catedralã!Voiau sã se refugieze în Catedralã...

- Ana, doamna mea: e posibil aºaceva?!

Eu: Oricând ºi oriunde, pe lumea turcilorlumea se refugia în biserici ºi era ocrotitãde preoþi.

- JEAN CORHAN: La noi nu s-a putut! Omânã criminalã a zãvorât porþile.

- Eu ºi Ana, ºi Aurica: Oare cine n-apermis intrarea în Catedralã?!

Era dar o întrebare în 17 decembrie1989, seara, înainte de transmiterea ºtirilorla TVR ºi înainte de ora 22 – 23, cândputeam afla ceva sigur de la Radio „EuropaLiberã”.

*Televiziunea ºi Radio Bucureºti: „Ele-

mente turbulente ºi agentura strãinã se facvinovate de cele petrecute în Timiºoara...”

„Europa Liberã”: „Evenimente grave laTimiºoara soldate cu morþi ºi rãniþi”. Se

auzeau împuºcãturi, þipete ºi peste eletriumfa o voce bãrbãteascã, tânãrã: „Tragemã, în p... mã-tii! Trage! Era pentru sem-natarul acestor rânduri o voce cunoscutã!Oare cine o fi fost? Enigma o voi dezlegamult mai târziu.

*Eram revoltat pentru morþi ºi rãniþi. Pãstrasem o relaþie permanentã cu

Sfânta Mitropolie prin consilierul ei, preotPetru Dorobanþu, fiul lui Gh. Dorobanþu dinTopleþ, proiectant în Uzina „Magheru”.B.O.R. ºi B.O.C. (ortodocºii ºi catolicii dinTimiº) prin intermediul lui Petricã Doro-banþu beneficiaserã de serviciile mele pecând fusesem adjunct la „Paºapoarte”.

La ora nouã am intrat pe uºa mitropoliei.Pornisem de acasã animat de un singurgând: sã-l rog pe Înalt Prea Sfinþia Samitropolit Nicolae, cu care mã cunoºteam,prin acelaºi consilier Dorobanþu, sã deadispoziþie sã se tragã clopotele în bisericiledin Banat ca lumea sã afle despre celepetrecute în Timiºoara ºi sã se revolteîmpotriva lui Ceauºescu.

În secretariat erau adunaþi: vicarulMaier, consilierii Dorobanþu ºi Ilie Sârbu.Stãteau triºti în picioare. Secretarul, unpãrinte bãrbos, azi pensionar, era amiculmeu, soþiile noastre, telefoniste, erauprietene. Mi se oferise un scaun. Refu-zasem. Îl întrebai pe vicarul Maier:

- Doresc sã ajung la Înaltul!- Nu-i aici, rãspunse vicarul.- Unde-i? fac precipitat.- La Constantinopol. E plecat de câteva

zile, într-o delegaþie.- Când vine?- Nu prea curând, vorbi trist Dorobanþu.- Peste câteva zile, confirmã Ilie Sârbu,

consilier economic al mitropoliei.- E posibil, domnilor, sã se închidã

porþile catedralei în faþa lumii, care voise sãse refugieze în interiorul ei, sã se apere defuria gloanþelor? fac eu revoltat.

Nici un rãspuns. Consilierii Dorobanþu ºiSârbu nu se lãsarã priviþi în ochi. VicarulMaier pãrãsi încãperea, ieºind din joc.

*Dupã Decembrie 1989, consilierul Petru

Dorobanþu fusese numit reprezentantulB.O.R. la Vatican, graþie domnului Ion Tal-peº, consãtean. Talpeº era ºeful spionaju-lui românesc.

Papa nu i-a confirmat primirea. Petricã

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

“Dupã douãzeci de ani”“Dupã douãzeci de ani”

continuare în pag. 7

Iepele noastre, în manej, la Mangalia

s-a întors în Timiºoara. În curând îºi va dademisia din popie ºi va ajunge (cu unitalian) fabricant de scobitori. Azi e unul dinmilionarii Timiºoarei.

Din popie va ieºi ºi Ilie Sârbu, fecior demorar, de pe Valea Bistrei. Va ajungedirectorul unei firme agricole româno-ger-manã. Sprijinit de doctorul Dan Poenaru,(prefect de Timiº), va ajunge unul din ºefiipartidului condus de Ion Iliescu, apoi ºef departid ºi azi ministrul agriculturii. El –ministru iar fiica sa europarlamentarã.

Trec adesea pe la catedralã, acoloslujeºte popa Dimitrie Vana, care-l ºtie pede rost pe Octavian Goga ºi are un glas detenor, cum avusese doar popa TraianNemoianu din Petnic. Pe popa Vana l-am

cunoscut eu ºi regretatul poet George Voº-tinaru într-o ºezãtoare literarã organizatã laºcoala din Prigor, graþie profesorului PavelPanduru. Pe atunci, popa slujea în parohiaPrigor. Aºadar, îl vizitez pe popa Vana,administratorul Catedralei, cu „Vestea”, cuo carte, cu ce pot ºi eu, ºi popa mãrãsplãteºte împãrãteºte. La intrarea încatedralã de fiecare datã citesc ºi frãmânto lacrimã pentru morþii pe treptele cate-dralei. Pe frontispiciul Catedralei sunt douãplãci comemorative:

1) „Erou Gârjoabã Dumitru Constantin,nãscut 26.03.1965. Decedat în revoluþiadin Decembrie 1989. Dispãrut din spitalulJudeþean.”

2) Placã în limba francezã: „A lamemoire des enfants roumains morts pour

la liberte les granitiers vosgiens”. Nu preale am cu franceza, dar înþeleg cã au muritcopii români pentru libertate. Plec din faþaCatedralei ºi mã întreb ºi eu ca orice cu-

rios: oare cine a beneficiat dupã Decem-brie 1989, de sângele tânãr curs pe trep-tele Catedralei timiºorene? Vinovaþii?!?!

ªtiu, dar vã las pe dumneavoastrã sãghiciþi.

Aflu cã domnul ministru Ilie Sârbu, la ovânãtoare „regalã”; fusese împuºcat într-uncoi! A rãmas, bietul de el râncaci! Trãgã-torul fusese un ochitor slab...

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Daciana Sârbu, europarlamentar PSD

EBA - Elena Bãsescu - europarlamentarã(fiica preºedintelui Bãsescu,

fost ofiþer - ºeful Agenþiei Române din Anvers - Belgia)

urmare din pag. 6

Ilie Sârbu, ministru

Dacã-ai ºtii tu, Mircea, plânsul þãrii sale,Deºteaptã-te-ai, poate, din al morþii somn,Inima þi-ar bate, inundatã-n jale,Sufletul þi-ar cere sã fii iarãºi domn.

Privind cãtre munþii ce strãjuie valeaOftezi dupã anii trecutului totÎþi scalzi ochii-n apa ce-þi mângâie caleaCu murmure limpezi ºi nume de Olt.

În mânã toiagul, purtat prin rãzboaie,Îþi pare mai mare ºi calea mai lungãUn petic de þarã, datã de ploaieÎþi creºte puterea, durerea-þi alungã.

Te-aºezi pe o piatrã, pe unul din maluriTe uiþi cãtre Oltul ce anii de-a rândulÎþi curge frumosul croit printre valuriVeghindu-þi dormirea ºi-n pace mormântul.

Supus, cu sfialã, el pare a-þi spuneCu tremurul rece ºi freamãt în glas:„-Stãpâne, din toatã, a þãrii minuneDoar numele, graiul aceste-au rãmas.

Cãci martori sunt Marea, Câmpia, Carpaþiiªi fratele Mureº la fel þi-ar rãspundeCã þara-i vândutã, stãpânii sunt alþii,Pe-ai tãi dacã-i cauþi, gãsi-i-ai niciunde.

Cutez doar o clipã sã-mi fie iertateCã zbucium ºi lacrimi în suflet þi-am pusVãzând astãzi þara ºi caznele-i toateZadarnic prin lupte, oºtirea þi-ai dus!”

Acum voievodul, cu inima frântãAtinsã de jale ºi dor de pãmânt,În palme þãrâna strãinã frãmântãPustiu de putere, se-ntoarce-n mormânt.

LACRIMILE UNUI VOIEVOD

IONUÞ DRÃGAN, studentPlugova, Iulie, 2009

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Realizãrile Arhiepiscopului Valerian D.Trifa au fost peste mãsurã de numeroaseºi în cele mai diverse aspecte: conducãtorspiritual, administrator, editor. Cu toate a-cestea, una dintre cele mai remarcabilesfere ale activitãþii sale, cea de scriitor,a fost într-un fel mai puþin scoasã în evi-denþã.

În aceasta activitate, ca în toate cele-lalte, el a fost un om de acþiune. Preocupatnu atâta de mult în a afla “de ce”un lucru seîntâmplã ci mai ales de a afla “cum”. A-ceasta însemnând cum sã afle cea mai po-trivitã cale de a împinge lucrurile înainte. Închip consecvent cu cele arãtate, ca scriitor,el s-a arãtat nu ca autor de volume scolas-tice ci ca autor de articole nu foarte lungi,directe ºi fãrã echivoc.

În fapt el a fost un ziarist (scriind ºi ad-ministrând jurnale) de la o vârstã fragedã,atâta de fragedã încât se poate spune cã s-a nãscut ziarist. Dar aceastã activitate ºi-aatins zenitul în Statele Unite ºi conþinutulscrierilor sale a adresat probleme privindcomunitatea Românilor Americani. Dinaceastã cauzã Arhiepiscopul Valerian varãmâne nu numai ca un eminent scriitor delimba românã al comunitãþii RomânilorAmericani dar ºi ca unul care a avut oinfluenþã majorã asupra comunitãþii scriindîn limba românã. În covârºitoare majoritatescrierile sale au fost publicate în “Solia”,oficialul Episcopiei Române Ortodoxe dinAmerica. Pasiunea ºi dedicaþia pentruaceastã activitate au fost egalate probabildoar de smerenia cu care a fost fãcutã.Puþin sunt cei care au ºtiut sau ºtiu cãpentru mulþi ani Arhiepiscopul Valerian afost autorul majoritãþii articolelor publicateîn “Solia” cã el a fost editor, administrator,corector. În fapt singurele articole pe carele semna erau “Scrisorile Pastorale”.

Dupã conþinut, articolele sale pot fi îm-pãrþite în: teologice, pastorale, educaþio-nale.

În articolele teologice Arhiepiscopul Va-lerian a fost un înfocat apãrãtor ºi promotoral credinþei Ortodoxe. El a adresat proble-me teologice disputate ºi cu succes a a-pãrat credinþa Ortodoxã ºi dogmele ei.Pentru aceasta el a folosit o vastã in-formaþie ºi scrierile Sfinþilor Pãrinþi. A fãcut-o într-un chip delicat. Nicicând nu a cãutatsã etaleze erudiþia lui dar întotdeauna acãutat sã promoveze interesul Bisericii ºi alcetitorilor lui.

În demonstraþiile fãcute el a fost

convingãtor, calm ºi întotdeauna uman.Nicicând nu a diminuat calitatea informaþieidar mereu a fost conºtient cã cei cu maipuþinã educaþie sunt încã în mai mare lipsãºi îndreptãþire la înþelegere. A fost un neo-bosit ºi entuziast promotor al credinþei Or-todoxe. Cu pasiune a prezentat istoria, e-voluþia ºi frumuseþea ei. Articolele pastora-le au fost foarte numeroase. În asemeneaarticole însemnãtatea sãrbãtorilor ºi eve-nimentelor a fost explicatã. Aceste articole,de asemenea, au explicat nevoile spiritualeimediate ale comunitãþii Ortodoxe româno-americane. Aceste articole mereu au adre-sat ºi au dat rãspuns unor întrebãri mereuîn sufletele credincioºilor: ce este postul ºide ce sã postim; de ce sã fii cinstit, loial ºistatornic, de ce sã ne rugam.

Aceste articole au adresat, de aseme-nea, probleme de administrare biseri-ceascã imediatã: ridicarea de noi biserici,ºcolile duminicale, taberele de educaþiereligioasã de la “Vatra”. În aceste articoleArhiepiscopul a fost mereu direct, gata cusoluþii practice ºi cu exemple din viaþã.

În ceea ce poate fi grupat în categoriaarticole “educaþionale”, Arhiepiscopul Vale-rian a dat mãsura deplinã a principalei salefuncþii, aceea de Episcop care aratã ºi“drept învaþã” adevãrul. De fapt este destulde greu sã enumeri aceste articole, cãcitoate articolele lui au conþinut o cantitate deîndemn educaþional. Aceste articole s-auadresat tuturor credincioºilor lui: bãrbaþi ºifemei, bãtrâni, adulþi ºi tineri.

Pe cei bãtrâni i-a liniºtit ºi îndrumat sprevalori duhovniceºti. Pe cei adulþi i-a îndem-nat sã îºi foloseascã toate talentele ºi toatãenergia spre a-ºi îmbogãþi viaþa lor ºi pecea a comunitãþi cu fapte bune. În toateaceste articole Arhiepiscopul s-a ferit sãfoloseascã un ton solemn, sentenþios saugrav, care atâta de uºor, poate plictisi demoarte. El a folosit mai vârtos un ton direct,prietenos, personal ºi care adesea era pre-sãrat cu glume înþelepte, cãci el credea înceea ce Latinii numeau “ridendo castgatmores” (râzând sã îndrepþi obiceiurile).Pentru cei tineri, el s-a preocupat cu pa-siune.

Este bine ºtiut cã mereu Arhiepiscopul aavut o relaþie specialã cu cei tineri. Sebucurã sã îi vadã la “Vatra” ºi þelul sãu afost sã îi vadã implicaþi ºi dãruiþi vieþiiEpiscopiei.

El a insistat ca tinerii sã fie bine educaþica astfel sã fie garanþia viitorului. El a

crezut cu tãrie cã fãrã tineri nu exista viitorpentru comunitatea Românilor Americani.El îi iubea pe tineri atâta de mult încât îiaccepta aºa cum erau ºi îi îngãduia îninima lui cu toate limitele lor. În aceastãprivinþã o adãugare este de folos.

De multe ori s-a spus cã Arhiepiscopula fost un om cu o viziune trecând devremea lui ºi în aceastã privinþã modul încare i-a privit pe tineri confirmã.

A fost el cel care, fiind scriitor de limbaromânã, a înþeles cã viitorul tinereigeneraþii ºi de fapt al comunitãþii RomânoAmericane va fi în limba englezã. Este greude spus dacã a fost fericit cu acest fapt darel a înþeles cã acesta era un procesobiectiv dincolo de preferinþe personale. Afost el cel care a înþeles cã acest proceseste inevitabil ºi cã el nu poate fi ignoratfãrã consecinþe distrugãtoare. Ca atare afost el cel care a încurajat ºi promovataceasta tranziþie. Cu aceasta el a arãtat cãmotivele ºi interesele poporului sãu stãteaudeasupra sentimentelor intime ºi aceastaeste diferenþa dintre omul obiºnuit ºi celexcepþional. El a promovat folosirea limbiiengleze ºi el a ºtiut cã foarte curândaceasta va fi limba comunitãþii noastre dar,în acelaºi timp, el a fãcut tot ce era cuputinþã sã promoveze interesul în tradiþiileromâneºti ºi pentru a pãstra moºtenirea ºicaracterul Roman American al comunitãþii.

Am menþionat cã stilul sãu era foartedirect, pitoresc ºi mereu gata cu o soluþiepracticã. Articolele erau scrise în românã ºide aceea el a fost mai ales un scriitor delimba românã. Româna folositã de el eralimba românã a gazetelor ardeleneºti de lafinele veacului al XIX-lea. Aceastã limbã afost cultivatã de gazete faimoase care aupromovat interesele românilor. Era o limbãlimpede care era deopotrivã accesibilã in-telectualilor ºi celor mai putini educaþi. A-ceastã foarte frumoasã limbã a fost folositãºi încã mai este folositã în presa româno-americanã într-o superbã dovadã decontinuitate Româno-Americanã. În opiniamea Arhiepiscopul Valerian va rãmâne“maestrul” acestei limbi. Este important sãreamintim activitatea de scriitor aArhiepiscopului Valerian cãci aceasta dãîncã mai mare semnificaþie fãgãduinþeifãcute la 4 Iulie, 1952 de tânãrul Viorel D.Trifa abia ales Episcop “Va dau tot ceea ce

Dumnezeu mi-a dat mie”. Cu toatasiguranþa el a împlinit aceastã fãgãduinþã.

dr. ALEXANDRU NEMOIANU

AAAARRRRHHHHIIIIEEEEPPPPIIIISSSSCCCCOOOOPPPPUUUULLLL VVVVAAAALLLLEEEERRRRIIIIAAAANNNN DDDD.... TTTTRRRRIIII FFFFAAAA;;;; SSSSCCCCRRRRIIII IIII TTTTOOOORRRR

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

Un mare scriitor, prozator, dramaturg,publicist, traducãtor din maghiarã înromânã ºi invers. Un prieten al literaturiiromâne.

L-am cunoscut îndeaproape, l-am

vizitat adesea acasã, în Timiºoara, pe„Republicii”, pe aproape de teatru ºioperã.

Avea ce sã povesteascã. Fusesecomunist ilegalist, vizitase adeseaadresa „Vilhelm Mühle 12" (pe aproapede Piaþa Lahovari), unde locuia pictorulP. în podrumul cãruia se afla tipografiaclandestinã a P.C.R.

Dupã Decembrie 1989 mã chemasesã-i vãd o piesã de teatru ºi sã-i publicun fragment în „Vrerea”.

L-am întrebat:- Ce-i de fãcut? (mã refeream la

schimbarea regimului politic dinRomânia). Mi-a rãspuns în dodii:

- Poem Bem Gorbaciov...Era cãtrãnit. Apãruse o antologie cu

scriitorii maghiari din România. El nufusese precis în aceastã carte, chit cãscrisese în maghiarã.

Ungurii nu-l vedeau de-a lor. AnaviAdam era nãscut Frucht. Era evreu.

Sã-i fie þãrâna uºoarã.

N.D.P.

Personalitãþi ale scrisului românesc aufost atrase de mirajul fascinant al tãrâmu-rilor bãnãþene. Vasile Alecsandri, regeneîncoronat al poeziei române, premiat înFranþa pentru “Cântecul gintei latine, iarnãde iarnã într-o vreme din veacul sãu adastãla Herculane pentru o curã la “Bãile Ad-Mediam” (vezi scrisorile sale din Mehadia,a se înþelege B. Herculane), Badea GeorgeCoºbuc ºi domnia sa a poposit ºi cãlãtoritprin aceste locuri (vezi poezia “Prin Meha-dia”) iar conul Mihalache, adicãtelea MihaiSadoveanu, tot într-o vreme din anii sãi deglorie literarã, poposea la B. Herculane,unde era vãzut pe malul Cernei cu o pãlãriesolarã ºi în costum de pescar ademenit dejocul zglobiu al pãstrãvului din apele luiIovan Iorgovan, braþ de buzdugan. Seara,conu Mihalache, pe terasa din faþa Caseide Culturã prididea ore în ºir în faþa tableide ºah, avându-l adversar pe faimosul bi-bliotecar Iliescu, cocoºat ºi cu mustaþãîntre ei figurile de ºah ºi douã stacane detulburel cu miros de iambrã.

Între truditorii condeiului, Octavian Gogaa vizitat Banatul interbelic foarte des, atrasde peisajul legendar al Munþilor noºtri, dar

ºi de sufletul înclinat spre poezie ºi cântecal bãnãþenilor. Poposea la Timiºoara, laSânnicolau Mare, la finul Teodor Bucures-cu (cel ce ridicase în Banat primul monu-ment lui Eminescu), la Bãile Herculane, lavila colonelului Romulus Boldea (fiul ma-relui preot Boldea), dar mai adesea popo-sea la Oraviþa, la prietenul sãu dr. IonÞeicu, supranumit “doctorul sãracilor”, carelocuia, pe aproape de localul “Coroana”,unde cânta trubadurul cântecului bãnãþeanLuþã Iovitã torogotistul care fusese înbãtaia dintâi ordonanþã la doctorul Þeicu,ordonanþã ca sã poatã scãpa de linia întâiºi sã poatã veni, când ºi când la Caran-sebeº, în Ioºica 10, unde îºi avea soþia, peTitiana (Ana Lungu, din Obreja) ºi copiii sãi,între feciori, pe neasemuita MATILDA.

Octavian Goga a fost ºi în campanie e-lectoralã la Oraviþa ºi B. Herculane, în com-pania cunoscutului ziarist Ion Dobre, aliaspoetul Nichifor Crainic. Lui Goga îi plãceauserile petrecute la Grãdina de Tir, unde eraprezent de fiecare datã ºi fotografulLudovic Kovacs (bunicul din partea mameial profesorului timiºorean Mircea Bãlan,care, recent, a editat o carte de referinþã

“Istoria trãdãrii la români”.)Într-o asemenea ambianþã vãraticã

Octavian Goga a tãcut mãrturisiri:“...ºi vã spun sincer, cã nicãieri în

drumul la care am purces ca sã rãsco-lesc sufletul poporului, nu m-am simþitmai aproape de el, decât aici, între a-ceºti copaci, sub arcul albastru al ceru-lui, în mijlocul bãnãþenilor... Chiar dacãm-aº desface din toate îndeletnicirilemele de astãzi ºi atunci ar trebui sã viusã mã refugiez la voi, în cetatea cân-tecului ºi de unde eu însumi am plecat...

Sufletul vostru e mai sensibil decât altuturor celorlalþi români... de aici aupornit miºcãrile de avangardã, voi sun-teþi precursorii atâtor acþiuni politice,voi, cu soare în suflet ºi primãvarã încredinþã aþi fost vestitorii de drumuri ºiaþi mers totdeauna înainte”.

Octavian Goga, Oraviþa, 3 Iulie 1933(N.D.P.)

Bisericuþã din Albac,Tu eºti al vremurilor semn, Tot bietul nostru plâns sãrac E-nchis în trupul tãu de lemn.

Din ce-am cerut, din ce-am gândit, Atâtea rugãciuni cuprinzi. ªi-atâta vis neizbândit, Subt vechiul tãu tavan de grinzi...

Tu ºtii cum ne-am trudit stingher, De-a pururi fãrã crezãmânt La Dumnezeu, acolo-n cer,ªi la-mpãratul pe pãmânt...

De aceea, ostenit-acumDe zile rele câte-au fost, Bãtrânã te-ai pornit la drum Sã-þi deie fraþii adãpost...

Rãmâi aici, fã-þi un popas, Fii sfetnic bun din veac în veac ªi, spune-acasã ce-a rãmas, Bisericuþã din Albac!

OCTAVIAN GOGA

Octavian Goga ºi Banatul (1881-1938)

ANAVI ADAM (1909 – 2009)

BBii sseerr ii ccuuþþaa dd iinn AAllbbaacc

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

La începutul lunii iunie 1905, a vãzutlumina zilei în frumoasa localitate ªanoviþa,Nicolae Ursu, cel care avea sa devinã unmuzician total al Banatului. Timpul atrecut destul de repede de la naºtereaacestui mare bãnãþean, care a înzes-trat creaþia muzicalã din aceasta partede þarã cu un timbru speciile, eviden-þiind toate nuanþele posibile ale oame-nilor acestor locuri, muzician de mar-cã, continuator al cercetãrii folcloruluiautohton.

Face studii temeinice de muzicã ºidrept la Cluj ºi exploreazã, cu o rarãdãruire ºi cu o indiscutabilã compe-tenþã, melosul popular. A compus maimulte suite pentru cor mixt, a capellaºi soliºti, reuºind sã surprindã speci-ficul cântecului bãnãþean. O scrie destudii muzicologice i-au înlesnit cu-noaºterea fenomenului muzical de pepoziþia ªcolii sociologice a lui D. Gusti,argument ce l-a ajutat la o înþelegere avalorii ºi a sensului etic al muzicii po-pulare. În acest context se înscriu lu-crãrile cu caracter monografic despre ma-nifestãrile muzicale din Mãguri (judeþulCluj), 1940, Ohaba-Bistra, 1956, Naidãº, cã-rora li s-a adãugat un volum de cântece dinValea Almãjului (judeþul Caraº-Severin).

O merituoasã activitate a desfãºurat încadrul Asociaþiei corurilor ºi fanfarelor ro-mâne din Banat, alãturi de Ion Vidu ºi IosifVelceanu, de la care a învãþat multe lucruriprivind tainele muzicii noastre. A colaboratcu articole la presa localã, dar ºi la unelereviste de specialitate: „Muzica”, „Lucea-fãrul”’, „Armonia”, „Studii muzicologice” etc.

Nicolae Ursu avea calitatea rarã pentruun adevãrat culegãtor de folclor, de a ºti sãtreacã destul de repede peste o anumesuspiciune a omului de la sat. Felul sãusimplu de a fi, lipsit de aroganþã, modul încare ºtia sã se adreseze în grai bãnãþean,cu o blândeþe plinã de tact, „încãlzea” repe-de atmosfera. Când cel cãutat pentru infor-maþii nu era acasã, pornea în cãutarea in-terlocutorului, chiar ºi în câmp. Aici, pe ge-nunchi sau pe mese improvizate, N. Ursuschiþa, rapid ºi sigur, conturul melodiilor. El

avea o viziune complexã asupra valorii plu-rivalente a folclorului, ca o reflectare, înimagini artistice, a sensibilitãþii, a menta-

litãþii poporului, ca mijloc de comunicare asentimentelor ºi ideilor, a atitudinii omuluiîn faþa vieþii.

Pe teren dãdea sfaturi profesionale,muzicianul impunând respect prin felul sãude a fi. Se simþea bine alãturi de cei tineri,ale cãror glume le savura cu plãcere.Studenþii îi priveau cu interes, îi admiraufirea blândã, calmul, calitatea de a creaambianþa în care oamenii se pomeneaucântând din inimã, deschis ºi cu mult drag.

Culegeri masive, efectuate în toate zo-nele folclorice ale Banatului, dar cu predi-lecþie în Valea Almãjului ºi Valea Carasului,un îndreptar pentru cei care se dedicãcercetãrii ºi culegerii folclorului. Monografiamuzicalã a Naidãºului, precum ºi numeroa-se alte studii ºi articole apãrute în presacotidianã ºi de specialitate ºi în carefolclorul era privit printr-o prismã ºtiinþificã,alcãtuiesc o preþioasã zestre muzicalã ºiliterarã de tip popular. Multe din cântecelesale, piese corale de valoare antologicã, pelinia bunei tradiþii a lui Ion Vidu, au intrat înrepertoriul permanent a zeci ºi zeci de

formaþii de pe întreg cuprinsul þãrii.Meritã a fi amintite câteva culegeri, cer-

cetãri ºi studii aparþinând marelui com-pozitor: Contribuþii muzicale la mono-grafia comunei Sârbova, (Timiºoara,1939); O nuntã în Valea Almãjului, (Ti-miºoara, 1940); Îndreptar pentru cule-gerea cântecelor populare,(Timiºoara, 1942); Cântece ºi jocuriclin Valea Almãjului (Banat),(Bucureºti, 1958). De asemenea, acules 200 de doine, cântece ºi jocuridin Ardeal ºi Banat, 600 colinde clinaceleaºi zone, precum ºi folclormuzical din zona Porþilor-de-Fier.

Culege, sub egida Institutului So-cial Banat - Criºana, din localitateaSârbova (1940), 57 de melodii vocale(39 doine, cântece balade, opt colindeºi cântece de stea, douã pãpãrugi,cinci bocete) ºi 13 jocuri instrumen-tale. Tot din zona Lugojului, respectivdin localitatea Criciova, adunã cân-tece lumeºti, balade ºi melodii de joccu text, precum ºi jocuri sau muzicã

de dans fãrã text. Munca sa de folclorist afost apreciatã ºi de cãtre G. Enescu, care amenþionat calitãþile lucrãrilor sale: meticulo-zitate, competenþã ºi valoare documentarã,fiind, dupã opinia lui Doru Murgii, primulfolclorist care a clasificat jocurile în douãsubgrupe: cântece de joc cu text ºi jocuriinstrumentale (Doru Murgu, Nicolae Ursu -compozitor ºi folclorist, Editura Facla,Timiºoara, 1976, p. 1 19).

Volumul Folclor muzical din Banat ºiTransilvania (Bucureºti, 1983) cuprindecolinde ºi cântece clin cele douã provincii,pãpãrugi, cântece de joc, precum ºi jocuriinstrumentale, în total 300. A cules folclor,între altele, din localitãþile: Hitiaº (IonÞenchea), Lugoj (Gh. Avrãmuþiu), OhabaForgaci (Nicolae Gaºpar), ªanoviþa (Gh.Rujescu). De asemenea, face ºi o clasifi-care a colindelor: protocolare, profesionale,de falã, de flãcãu, familiale, edificatoaremoralizatoare, de trecere, colinde-baladã,colinde-cântece, colinde neîncadrabile,pluguºoare ºi urãri de Anul Nou.prof. univ. dr. GHEORGHE LUCHESCU

FOLCLORUL BÃNÃTEAN ªIFOLCLORUL BÃNÃTEAN ªINICOLAE URSU (1905-1969)NICOLAE URSU (1905-1969)

Medalion literar:

Aºadar, interlocutor, domnul Iliescu Gri-gore, zis Ceacã, cu sorginte în Valea Bol-vaºniþa, cãsãtorit ºi are 2 copii, ºeful pazeila firma Argirom S.A. Hercules, din BãileHerculane.

Intru în dialog:- Vã ocupaþi, domnule Iliescu, de „lupte”,

de când dureazã pasiunea aceasta la dvs.,pe cine aþi avut mentor?

- Pasiunea pentru sportul luptelor clasiceºi lupte libere dateazã de pe vremea tinereþii,când uceniceam la Reºiþa, l-am avut camaestru instructor pe dl. Ion Ionescu, de locdin Jupalnic, vestit antrenor, exigent din cale-afarã, care la rândul sãu a deprins taina lup-telor de la regretatul mare maestru Ion Cor-nianu.

- Ce rezultate aþi dobândit în arta lup-telor?

- Am fost vicecampion naþional în 1971.Am fãcut parte din lotul naþional de lupte ºiam activat în Divizia A la CSM Reºiþa pânã în1977.

- Acum?- Acum, fac pe antrenorul de lupte în

mod voluntar, fãrã nici o simbrie. Este o pa-siune ºi nimic mai mult. Vreau sã descopãrºi sã cresc talente aici în sudul Banatului.

- La ce club, asociaþie, activaþi?- La Asociaþia Sportivã „Hercules”, unde

avem secþii de: fotbal, lupte, carate, ºah ºi„lupte fete”, la nivel de Federaþie Românãde Lupte, iar pe plan zonal aparþine deClubul Sportiv Lupte Reºiþa. Avem treicategorii de vârste: copii, cadeþi ºi juniori.

- Am înþeles cã tot ceea ce faceþi, faceþidin pasiune fãrã un gram de beneficiu. În

ce condiþii vã desfãºuraþi activitatea?- Prin bunãvoinþa factorilor decizionali

din Herculane am la dispoziþie pentruantrenamente: Sala de Sport de la HotelRoman, Sala de forþã de la Hotel Paradis ºicam atât ºi suficient în Herculane.

- Copii, fete ºi bãieþi, de unde sunt?- Din zonã. Existã material uman

excelent în arealul Mehadiei, Herculane,Topleþ. Dovadã rezultatele concrete obþi-nute cu fetele luptãtoare:

- 2 fete: Huidu Maria ºi Gais Florina,care s-au calificat pe echipe, cu Clubul

Sportiv ªcolar Reºiþa. Gais Florina cate-goria 38 kg – locul I pe þarã la categoria ca-deþi, faza naþionalã Odorheiul Secuiesc,aprilie 2009. Gais Florina va merge lacampionatele europene de la Skoplie, înMacedonia.

Fetele sunt de la Herculane ºi de la Me-hadia. Am avut ºi de la Topleþ, dar nu maiam.

- Cauza?- Muncesc voluntar. Nu mi se decon-

teazã nici mãcar benzina! Nu mai am po-sibilitate financiarã pentru deplasare. Aºacã am renunþat la Topleþ. Vin la Mehadia,unde directorul Feneºan îmi pune la dis-poziþie sala de sport. Ajutor concret pri-mesc de la dl. director Filip Rãescu, de la„Hercules” ºi de la dl. Nicu Stanciu, patron

la „Afrodita” – Herculane. Fãrã ajutorul lor,activitatea sportivã pe linie de lupte ardispare!

- Judeþul, ce zice?- Promisiuni ºi nimic mai mult. Sper ca

doamna director Dacica, de la judeþ, sã-miîntindã o mânã, sã fiu înþeles, sper, ºtiindcã dl. Adrian Dacica, soþul sãu, a fost unmare luptãtor în lupte.

- Aþi apelat la sprijin din partea dlui DoruDinu Glãvan, directorul Academiei Olim-pice – Filiala Reºiþa?

- Nu! Nu-l cunosc...- Pãcat! Este un om cu orientare

europeanã ºi un mare iubitor de sport.Încercaþi ºi veþi fi în câºtig de cauzã.

- Încerc. Mulþumesc de sfat...A consemnat N.D.P.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

Gaiº Florina, cls. X-a, Mehadia

ªerban Magda, Liceul din Mehadia

Georgiana Leahu, cls. VI-a, lot lupte fete

Alexandra Huidu, cls. VI-a, Mehadia

GGRRIIGGOORREE IILLIIEESSCCUU –– UUNN NNUUMMEE PPEENNTTRRUUEETTEERRNNIITTAATTEEAA SSPPOORRTTUULLUUII RROOMMÂÂNNEESSCC!!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

MMMMoooonnnnuuuummmmeeeennnnttttuuuullll MMMMiiiihhhhaaaaiiii EEEEmmmmiiiinnnneeeessssccccuuuu ddddeeee llllaaaa DDDDuuuummmmbbbbrrrrããããvvvv iiii þþþþaaaaDuminicã, 14 iunie 2009, ora zece, o

duminicã însoritã, cu coroane ºi cu bu-chete de flori în faþa ªcolii Generale ro-mâno-maghiare din comuna Dumbrã-viþa. O comunã ºi o ºcoalã cu profundeºi multiple elemente urbanistice euro-pene, ordinea ºi curãþenia, meritul eco-

logic erau acasã, cum „acasã” vãzu-sem prin niºte localitãþi din Austria,Germania ºi Elveþia. ªi aceastã am-bianþã, cu un grad sporit de civilizaþie,în Mileniul III se datoreºte unui singurom: primarului român de etnie maghia-rã Geza Szilagyi. Felicitãri, domnuleprimar! Mahãrii de la judeþul Timiº ºi ceide la judeþul Caraº-Severin ar trebuisã-i plimbe pe unii primari din acestearii într-un schimb util de experienþã demodul cum se foloseºte banul public îninteresul comunitãþii.

Ideea unui monument Eminescu laDumbrãviþa a fost lansatã de Socie-tatea „Sorin Titel” din Banat, acceptatãºi transpusã în practicã de primarulGeza Szilagyi, un primar fãrã prejude-

cãþi, care gândeºte din mers ºi gân-deºte în spirit european. Între societateºi primãria Dumbrãviþa au fost investiþisã urmãreascã ºi sã participe la înfãp-tuirea monumentului Eminescu mem-brii Societãþii, poeta ºi pictoriþa MarianaSperlea ºi tovarãºul ei de viaþã, domnulConstantin Sperlea, tehnician în avia-þie, un oltean cu ºapte inimi în piept!

Pânã la aceastã datã în comunaDumbrãviþa, localitate cu populaþie ro-mâno-maghiarã, se pare cã elementuletnic maghiar este bine reprezentat, nua existat un simbol românesc, întimp ce ungurii aveau douã efigiiPetofi Sandor, poet maghiar, parti-cipant în Revoluþia maghiarã de la1848 – 1849.

Elementul maghiar din Dumbrãviþaºi nu numai de aici au condiþionat unmonument Eminescu de realizarea înparalel ºi a unui monument Petofi San-dor. Aºa cã duminicã, 14 iunie 2009, laDumbrãviþa s-a dezvelit ºi sfinþit douãmonumente postate în faþa ºcolii: stân-ga – Petofi Sandor, dreapta – MihaiEminescu. Dezvelirea celor douã mo-numente s-a efectuat de primarul GezaSzilagyi, secondat de câte doi elevi.

Sfinþirea ambelor s-a fãcut decãtre preotul Ioan Brânzei, din Timi-ºoara, membru de onoare a Socie-tãþii „Sorin Titel” din Banat. La festi-

vitate, a participat o delegaþie nume-roasã de maghiari din Ungaria, loca-litatea Sandorfalva.

Au þinut alocuþiuni, pe rând, trei ro-mâni ºi trei unguri. Astfel, au vorbitsuccesiv: primarul Geza Szilagyi, vice-primarul Sebestyen Andras, din loca-litatea Sandorfalva, profesorul univ. dr.Gh. Luchescu, profesorul de istorie dela liceul maghiar din Timiºoara, Maria-na Sperlea, criticul de artã JanosSzekernyes ºi, în final, scriitorul IonMarin Almãjan, membru fondator înSocietatea „Sorin Titel”.

Au recitat poezii din creaþia emines-cianã, actorii: George Lungoci ºiVladimir Jurãscu.

Au recitat poezii în românã ºi înmaghiarã mai mulþi elevi de la ªcoaladin Dumbrãviþa.

În final, un cor feminin din comunamaghiarã Sandorfalva au prezentat osuitã de cântece corale.

Asistenþa numeroasã s-a bucuratde prezenþa faimosului taragotistLuca Novac (ºi el membru în socie-tatea „Sorin Titel”) care pe parcursulîntregii manifestãri a cântat în surdi-nã doine româneºti. În cele din urmã,Luca Novac a tras o suitã de brâuri,hore ºi învârtite, încât N.D.P. a atrasfeþele maghiare într-o horã frãþeascã.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

((((TTTTiiiimmmmiiiiºººº)))) –––– eeeevvvveeeennnniiiimmmmeeeennnntttt ccccuuuullll ttttuuuurrrraaaallll iiiinnnntttteeeerrrrnnnnaaaaþþþþ iiiioooonnnnaaaallll*

Dupã vizitarea expoziþiei debibliofilie Eminescu ºi Petofi organizatãde prof. univ. dr. Ion Iliescu, au urmat,în sãli separate, simpozioanele cucomunicãrile de rigoare despre viaþa ºiopera literarã a celor doi mari poeþi. LaSimpozionul MIHAI EMINESCU auprezentat comunicãri: I.M. Almãjan,prof. Dorina Margineanþu, prof. univ. dr.Iulian Negrilã, prof. Geo Galetaru, prof.Cornel Boteanu, prof. Doina Drãgan,prof. Mariana Strundã ºi N.D.P.

Moderator: prof. univ. Gh. Luchescu.Prezentãm cuvântul prof. univ. dr.

Iulian Negrilã ºi poezia lui GeoGaletaru.

Menþiune: comunicãrile vor apareîntr-o carte, coordonatã ºi îngrijitã deprof. univ. dr. Gh. Luchescu.

*

La aceastã frumoasã manifestareculturalã de la Dumbrãviþa au existat ºiunele aspecte mai puþin plãcute:

- Primarul Geza Szilagyi nu s-aprezentat în faþa mulþimii în eºarfãtricolorã, aºa cum trebuie sã se

prezinte un primar în chip oficial.- Preotul ortodox ºi preotul cato-

lic din localitate, invocând motivepuerile nu s-au prezentat la sfinþireamonumentelor.

- Copiii români nu au ºtiut sã re-

cite poeziile. Ruºine pentru profe-soara de românã.

E dureros cã la aceastã insolitãmanifestare spiritualã n-a participatnimeni de la Direcþia de CulturãTimiº!!! Situaþia este la fel ºi pentruDirecþia de Culturã din Caraº-Severin.

În comuna Mehadia în ultimii ani aufost 7 simpozioane ºi s-au dezvelit maimulte plãci comemorative ºi nu aparticipat nimeni de la culturã. De ceoare?! De ce nu se instaleazã în posturide conducere în culturã persoane în

venele cãrora pulseazã sânge româ-nesc?! Este o întrebare cu rãspunspentru urmaºii cetãþii...

Voi publica comunicarea þinutã laDumbrãviþa, în serial. Cititorii cu inimãromâneascã, din þarã ºi strãinãtate, vorînþelege: „De ce???” N.D.P.

Societatea literar-artisticã „Sorin Titel”din Banat ºi-a propus pentru Jubileul de 160de ani de la naºterea Poetului Naþionalurmãtoarele:

- Monografia Revistei „Eminescu”;- Un calendar de buzunar cu fotografia ºi

versuri ale Poetului;- O carte poºtalã cu fotografia ºi versuri

ale Poetului;- Reeditarea Revistei „Eminescu” – numãr

festiv;- O placã comemorativã ce marcheazã

participarea junelui Mihai Eminescu la unbotez în oraºul Timiºoara (iulie 1868).

Totul este rezolvat. A rãmas editareaMonografiei Revistei „Eminescu”, peste optsute de pagini, cu fotografii, facsimile ºiilustrate. Nu primim sponsorizare de laGuvern.

Rugãm pe toþi aceia care au publicat înRevista „Eminescu”, precum ºi aceia caredoresc un exemplar din aceastã valoroasãcarte, sã trimitã o sutã lei (noi) la Editura ºi

Tipografia „Gordian” din Timiºoara, stradaHerculane 35, tel./fax 0256 / 215615, mobil0722719695 ºi 0723531611, cod IBAN –RO12TREZ6215069XXX003683 – TrezoreriaTimiºoara sau trimiteþi banii pe adresa luiN.D.P.

Odatã cu monografia doritorii vor primigratuit revista „Eminescu”, calendarul debuzunar ºi cartea poºtalã.

Cei care vor vãrsa aceºti bani sunt rugaþisã trimitã xerocopia actului pe adresa gazetei„Vestea”, în scop de evidenþã ºi achitarea deobligaþii.

Români! Rog, iubiþi-l pe Eminescu!Meritã cu prisosinþã!

Oricum, mulþumesc! Oricine poatecomanda o carte de excepþie.

Pânã în prezent au solicitat monografiaRevistei „Eminescu”:

- General de flotilã Ion Stoian – 2exemplare

- Prof. Doina Voina – 2 exemplare

- Vasile Barbu (poet, Uzdin) – 2exemplare

- Prof. Pavel Paduru – 2 exemplare- Ec. Iancu Panduru (primar) – 2

exemplare- Prof. dr. Alexandru Nemoianu – 2

exemplare- Ing. Ion Ciama – 2 exemplare- Lixandru George – 2 exemplare- Prof. Dãnilã Simion – 1 exemplar- Prof. Iosif Bãcilã – 1 exemplar- Ica Voºtinaru (vãduva poetului

Voºtinaru) – 1 exemplar- Tiberiu Popovici – 1 exemplar- Ignea Loga (pictor) – 1 exemplar- Preot Ioan Brânzei – 1 exemplar- Preot Teodor Poneavã – 1 exemplar- Prof. Caius Danciu – 1 exemplar- Ion Stoica (epigramist) – 1 exemplar- Ing. Nicolae Iosub – 1 exemplarPrecizare: elevii, studenþii ºi pensionarii

pot achita cartea în rate.Preºedinte prof. N.D.PETNICEANU

Ajutor pentru jubileul Eminescu (1850 – 2010)!

Eminescu la Dumbrãviþa

Preotul Ioan Brânzei ºi cei doi poeþi!

Vã mulþumim pentru invitaþiade a participa la aceastã mani-festare prestigioasã dedicatã ce-lor doi mari poeþi: Eminescu ºiPetofi – de la a cãror trecere înlumea umbrelor danteºti au tre-cut 12 ºi, respectiv, 16 decenii.

Evenimentul în sine este cuatât mai important cu cât are locîntr-o vreme în care societateanoastrã are prioritãþi economico-financiare într-o crizã mai multpsihologicã decât realã.

E vremea în care întâietateare aspectul material ºi mai pu-þin cel spiritual, cultural ºi literar.

Dvs. aþi ridicat aici, în Dum-brãviþa, busturile celor doi maripoeþi ºi veþi avea peste timp re-cunoºtinþa tuturor, pentru cã aþifãcut un gest de culturã.

În ceea ce-l priveºte pe Emi-nescu, trebuie sã ne reamintimcã primul monument al sãu, înspaþiul bãnãþean, este cel de laSânnicolaul Mare din 1925,realizat în urma apelului poetuluiO. Goga ºi a implicãrii totale a directoruluiºcolii, Teodor Bucurescu.

Iatã cã, dupã 84 de ani, Dumbrãviþatrãieºte cu frenezie spiritul eminescian,pentru cã marele poet a fost cel ce a scrisîn cartea veºniciei cu cerneala neagrã asuferinþelor sale. În fiecare poezie a lui,tremurã o lacrimã strãlucitã a plânsuluicurat, în zâmbetele lui ironice, râde inimamare de român. El a murit ca o noaptefrântã în noapte, pe care n-o mai cheamãmagica putere a luminii. A murit, ºi lamormântul lui s-au plâns plânsurile oficiale,dar mai ales plânsul poporului sãu.

Eminescu însã e viu între noi, s-a tãmã-duit din noapte, cãci ne dã viaþã moartealui, pentru cã scrierile lui trãiesc în mânanoastrã ºi din ele vorbeºte Eminescu,cãruia i-a fost sufleurul: Veºnicia.

În el trãieºte timpul vergin neîmpãrþit declipe ºi de ani. Viaþa lui nu e viaþa pãmân-tului, ci a stelelor la care muritorii privescuimiþi ºi înduioºaþi. Viaþa lui va fi viaþã pen-tru toate generaþiile, cãci poezia lui nu tre-ce, ea este altarul pe care nu ard lumânã-rile timpului, ci candela cu foc divin aleternitãþii.

Eminescu este simbolul geniului latin pe

care nu l-a putut înfrânge furtuna nopþilor,pentru cã a aprins în diamantele versuluietern simþirea ºi gândirea neamului sãudeopotrivã cu gândirea universalã.

M. Eminescu este contemporanul nos-tru pentru cã din adevãr a fãcut gând, dingând – credinþã, din credinþã – fapte. ªiînaintea faptelor cei morþi învie bucurându-se când li se strigã cu glasuri recunoscã-toare din drumul spre biruinþã: „Mãrire Þie!”

Eminescu

Istoria literaturii noastreîºi noteazã evenimenteleînainte ºi dupã era Eminescu...

Timpul în poeziese calculeazãdupã calendarul Eminescu

Corãbiile poeziilor se conducdupã catargul„Luceafãrului”!

Prof. univ. dr. IULIAN NEGRILÃ

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

MIHAI EMINESCU –MIHAI EMINESCU –CONTEMPORANUL NOSTRUCONTEMPORANUL NOSTRU

La steaua limbii românelui Mihai Eminescu

Ca o umbrã piere veacul,Peste noi îºi trece-aripa,Veºnicia ta rãmâneSã ne-nmiresmeze clipa,

Blând sã ningã cu vocalePe acest tãrâm-minune,Mântuitã gura noastrãÞie doar þi se supune,

Priveghind la steaua careLãcrimeazã-n înserare,Pruncii îºi îmbracã straiulDe cuvinte dulci-amare,

Prea plecaþi supuºi îºi suntem,Vinovaþi de-o grea iubire,De când te-am vãzut suitãPe un lemn de rãstignire,

Într-o mutã adorareFlacãra ta ne-nveºmântãªi atunci durerea însãºiE-o fântânã care cântã,

Cãci tu ºtii porunca sacrãRostuitã-n fiecare,Când ne pierdem pe subcrânguri,Duºi de-o cosmicã visare,

Peste vãmi ºi peste fire,Pe când toate se preschimbã,Numai tu rãmâi de-a pururi,Maica noastrã, dulce Limbã,

Nu mai vrem icoana-þi sfântãPe la-nstrãinate uºi,De-acum suntem pe veciePrea plecaþii tãi supuºi...

GEO GALETARU

În general definim educaþia ca pe un pro-ces de influenþare pozitivã de cãtre adulþi acopiilor. Orice acþiune a adulþilor asupra co-pilului produce ecouri largi, puternice în per-sonalitatea acestuia, generând ºi alte efectedecât cele scontate de adulþi.

Uneori, însãºi influenþa în scopeducativ de cãtre adulþi poate fi oacþiune eronatã, o mãsurã sau ointervenþie greºitã, ori corectã dinpunct de vedere psihopedagogie, daraplicatã într-un mod eronat.

Pe primul loc, într-un sondaj despecialitate, s-au situat greºelilefãcute de pãrinþi în educareacopilului, apoi de rude, mai alesbunici ºi abia dupã aceea de cãtreînvãþãtori sau profesori, ori de altepersoane. Din studiul fãcut a reieºitcã aceste greºeli sunt, de cele maimulte ori urmãtoarele: LIPSA UNUIREGIM DE VIAÞà ORDONAT, cu o împãrþireadecvatã vârstei în perioade de somn, hranãºi veghe sau joacã.

RÃSFÃÞUL, satisfacerea tuturor capricii-lor pe motiv cã e “mic ºi nu ºtie” ºi coborâreaºtachetei în ceea ce priveºte modul decomportare al copilului faþã de adulþi, sau îngeneral ºi faþã de responsabilitãþile acestuia,responsabilitãþi conforme cu perioada devârstã. În acest caz copilului nu i se refuzã ni-mic, îi sunt satisfãcute toate capriciile, îi suntpermise gesturi deplasate cum ar fi lovireaadultului care îl îngrijeºte, bunica, mama etc.,sau adresarea unor cuvinte urâte care nu suntpermise nici unui adult educat, totul scuzat

prin vârsta fragedã ºi neºtiinþa.MÃSURILE DE SEVERITATE EXCESIVÃ

cu reprimarea oricãrei libertãþi ºi iniþiative.Copilul nu are dreptul sã se joace cu ceea cevrea sau sã se îmbrace cu ceea ce doreºte laun moment dat, ci trebuie sã accepte tot ce îi

impune adultul fãrã obiecþie; în caz contrarfiind pedepsit, iniþiativa sau manifestareaunei dorinþe fiind catalogatã drept “neascul-tare”, “obrãznicie”.

DEZINTERESUL TOTAL AL UNOR PÃ-RINÞI FAÞÃ DE COPIL, totul reducându-se laa-i satisface nevoile de hranã ºi adãpost. Uniipãrinþi considerã cã dacã copilul are hranã,haine, jucãrii ºi un loc de odihnã, mai multsau mai puþin confortabil, copilul are tot ce-itrebuie ºi în consecinþã nu-i mai acordã nicio atenþie.

DECIZII ARBITRARE ºi de neclintit înlegãturã cu activitãþi sau dorinþe ale copilului,pretextându-se cã el nu ºtie ce e bine pentru

el, adultul ºtiind mai bine.CURMAREA BRUTALÃ A UNOR DORINÞE

ARZÃTOARE ALE COPILULUI pentru cã adul-tul are altceva în plan ºi din dorinþa de a-ºidemonstra autoritatea asupra copilului.

REPROªUL DE A SE FI NÃSCUT FATÃSAU BÃIAT, în timp ce pãrinþiidoreau un bãiat, sau o fatã ºicomparaþii în defavoarea unui sexsau a altuia, cu exaltarea virtuþilorsexului opus.

TRATAMENTUL PÃRTINITOR ªIDISCRIMINATORIU în raport cuceilalþi fraþi sau copii din anturaj,compararea copiilor între ei ºiscoaterea în evidentã a minusurilorîn evoluþie a copilului în cauzã.

APLICAREA UNOR PEDEPSEIRAÞIONALE ªI DISPROPORÞIO-NATE pentru orice abatere de laimaginea-model doritã de pãrinþi.

SUPRAESTIMAREA SAU SUBESTIMA-REA POSIBILITÃÞILOR REALE ALE COPILU-LUI datoritã necunoaºterii etapelor de dez-voltare psihicã ºi fizicã în raport cu vârsta.

INTERZICEREA PRIETENIILOR ªI A CON-TACTELOR SOCIALE cu alþi copii din veci-nãtate pe motivul cã ar fi nocivi, generatori deexperienþe negative, de obiceiuri reprobabile,din familii cu statut social modest etc., ceeace duce la izolarea copilului, la instalareaunor stãri de timiditate, de însingurare sau lao atitudine discriminatorie faþã de cei din jur.

SUPRAÎNCÃRCAREA cu activitãþi doritede pãrinþi, dar care nu fac obiectul interesuluicopilului, nu-i fac plãcere, ci îl streseazã.

ABANDONUL SOCIO-AFECTIV PÃRIN-TESC caracteristic cuplurilor tinere, angajateîncã în studii de calificare profesionala, saucare doresc o carierã deosebitã.

Urmãrile greºelilor “educative” ale adulþi-lor în evoluþia ulterioarã a copilului sunt mul-tiple ºi diverse, de la situaþii de eºec ºcolar ºisocial, conflicte cu cei din jur, insatisfacþii pediverse planuri, multiple dificultãþi de adapta-re socialã la un mediu schimbat, sentimentede însingurare, timiditate ºi multe altele, pânãla depresii, nevroze ºi alte tulburãri psihicegrave.

De aceea, o modalitate eficientã în preve-nirea acestor efecte nedorite este o informarecorectã ºi la timp a familiei “extinse” atâtasupra aspectelor importante referitoare ladezvoltarea normalã a copilului cât ºi asupraatitudinilor “corespunzãtoare” care trebuiescavute/afiºate.

DANIELA OPRESCU, studentã

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

Cele mai frecvente greºeli în educarea copilului

1. Prof. univ. dr. ION ILIESCU: „Emines-cu în galeria de onoare a cãrþilor noastre”,bibliografie, Timiºoara, Ed. Eurostampa,2009.

2. CEZARINA ADAMESCU: „Acasã în pa-radis”, versuri, volum omagial închinat în-vãþãtorului Artur Silvestri, Ed. Sinteze,Galaþi, 2009.

3. Prof. univ. dr. IULIAN NEGRILÃ: „Dic-þionarul scriitorilor arãdeni” (sec. 19 – 20),Editura „Vasile Goldiº”, Arad, 2009.

4. CEZARINA ADAMESCU: „Vã scriu îngenunchi”, versuri, Ed. Sinteze, Galaþi, 2009.

5. CEZARINA ADAMESCU: „Palatullumii”, povestiri pentru mici ºi mari, Ed.Diagonal, 1999, Iaºi.

6. CLEOPATRA LORINÞIU: Artur Silvestri– vocaþia cãii singuratice – confesiuniliterare, volum îngrijit de Mariana Brãescu-

Silvestri, Ed. Carpathia, Bucureºti.7. PAUL EVERAC: „Don Juan”, teatru, Ed.

Semne, Bucureºti, 2009.8. Conf. dr. BIANCA NEGRILÃ: „Aripã de

Argint” – versuri, Ed. Multimedia Internaþio-nal, Arad, 2009.

9. CORNEL BOTEANU: „Emil Manu” –monografie, Ed. Prier, Ed. Ecko Investr SRL,Drobeta-Severin, 2009.

10. IOSIF BÃCILÃ: Eftimie Murgu, eru-diþie ºi fapte, volum omagial, Ed. ExcelsiorART, Timiºoara, 2009.

11. Prof. univ. dr. MARIA-FFLORINA BÃ-CILÃ: „Întâlnire cu „Almãjana”, confesiuniliterare, Ed. Excelsior ART, Timiºoara, 2009.

12. Prof. dr. preot IONEL POPESCU:„Ecouri perene de luminã ºi credinþã dinÞara Sfântã”, memorial de cãlãtorie, Ed.Învierea, Timiºoara, 2009.

Muntele Strãjoþ sprijinã de milenii cu fruntea sa cerul Mehadiei

Cãrþi sosite la redacþie

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

Mehadia, prin aºezarea ei, a beneficiat de oimensã bogãþie, atât a subsolului cât ºi a so-lului, aceste bogãþii asigurând în decursulveacurilor traiul meginþilor. În cele ce urmeazãvoi vorbi despre una dintre aceste bogãþii:lemnul.

Astfel, în prezenþa aces-tei resurse, o preocupareimportantã a locuitorilorMehadiei a fost exploatarealemnului. Încã de la înce-putul secolului trecut aici,la Mehadia, a funcþionat oîntreprindere de exploatareºi valorificare a lemnului.Pentru a obþine date care sãne apropie cât mai mult deadevãr, am luat legãtura cunea Vasile Crudu, fost me-canic pe ,,Mocãniþa de Me-hadia” (locomotiva cu a-buri). Din spusele dânsuluiaflu cã primul patron de fir-mã ar fi fost un domn penume Weiss, ulterior preluând firma domnulMoraru.

Primul bazin forestier de exploatare alemnului a fost Eloca. Ceea ce am aflat m-auimit deoarece este greu de imaginat cã înacea vreme era posibil: era în anii 1930-1940;de la Eloca pânã în depozitul final, amplasatîntre staþia C.F.R. ºi râul Bela Reca, era linieferatã cu ecartament îngust, iar vagonetulîncãrcat cu lemn era tractat de un cal. Prin

configuraþia terenului, iniþial, în cale era ostâncã mare de granit, care nu ºtiu prin cemijloace (cu siguranþã însã, manuale), a fost

eliminatã. O adevãratã lucrare de artã, ce ºiastãzi poartã numele de PIATRA TÃIATÃ,nume sugestiv pentru o astfel de lucrare.Acesta piatra tãiatã poate fi o curiozitate pentrucei ce iubesc natura ºi pe care îi îndemn s-oviziteze fiind la doar cca 4 km de la podulpeste Bela-Reca, urmând cursul Sfârdinului

Revenind la acest prim bazin în care s-a în-ceput exploatarea organizatã a lemnului, vreausã vã fac cunoscut cã bazinul Eloca se sfârºeº-te în partea superioarã a Sfârdinului, adicã lacca 10 km. Alãturi, în bazinul Ramnit, erau înaºteptare, pentru a fi exploatate, sute de hec-tare cu masã lemnoasã, arborete de foioase ºirãºinoase ajunse la vârsta exploatabilitãþii.Singura soluþie în acele vremuri pentru trans-portul acestui lemn, cãtre punctele din care sevalorifica sau prelucra, era forþa apei Sfârdi-nului. Iniþial, odatã cu stabilirea acestui traseu,s-au delimitat 5 puncte importante în procesulde transport al lemnului de-a lungul Sfârdi-nului. Acestea erau: 1 – PORCÃREAÞA, 2 –DOIU, 3 – TREIU, 4 – FOªTAUS (Eloca) ºi 5 –RUCIURI (gura Suiacului). În toate acestepuncte se construiesc din buºteni aºa-zisebãltoace (opusturi), ce aveau rolul de a acu-mula apa, care mai apoi sã aibã forþa de atransporta lemnul pe canalul de apa (,,rol”).Acest canal era construit din scândurãîmbinatã în lungul ei în formã de triunghi. Laîmbinare se folosesc muºchi de pãdure pentrua nu se scurge apa. La fiecare din acele 5puncte, pentru a comunica între ele, era in-

stalat un telefon prin care cel din punctul deamonte transmitea cã lemnul a plecat dinbãltoc înspre punctul din aval. Pe parcursulcanalului, la circa 2 km distanþã unul de altul,patrulau aºa-ziºii ,,postaºi”, care erau dotaþi

cu un cârlig special. Ei a-veau rolul de a preîntâm-pina producerea ,,baurilor”(aglomerãri ale lemnului pecanal).

Precizez cã legãturatelefonicã era asiguratãprintr-un fir telefonic ce eraîntins din arbore în arbore,aceºtia þinând locul obiº-nuiþilor stâlpi. Specialist întelefonie era socrul meu,Ghiþã Cojocariu, el asigu-rând zilnic asistenþa tehnicãde telefonie. Formaþia detransport a materialuluilemnos era condusã deCosta Cincheza, iar ceilalþipoºtaºi de care-mi amin-

tesc: Enache Alexa, Pãtru Ananie, GhiþãAnchescu, Ion Suciu, Ilã Crudu.

Pentru debitarea buºtenilor ºi transforma-rea lor în scândurã, pe traseul canalului (,,ro-lului”), erau amplasate trei gatere ºi anume: laTREIU, cel a lui Pãþan, la DOIU, cel a lui Rada,la Porcãreaþa cel a lui Loga – proprietarii fiindtoþi cetãþeni ai Iablaniþei. Vã amintesc cã toateaceste gatere funcþionau prin forþa apeiSfârdinului.

Urmând traseul lemnului, ajuns la punctulnr. 5, numit RUCIURI, în aval de cascada de laBobot, lemnul este încãrcat în vagoneþii ce îltransportau pe linia îngustã, numitã C.F.F.,pânã în depozitul final aflat în faþa gãrii C.F.R.din Mehadia, de unde era încãrcat mai departeîn vagoanele C.F.R. În timp linia este moder-nizatã, patronul achiziþionând o locomotivã deo putere mai mare, cunoscutã în termeni po-pulari MOCÃNIÞÃ. Aceasta tracta cca 8-10 va-gonete, special construite, un vagon având ocapacitate de aproximativ 10 metri steri. Ple-carea trenului din depozit se producea în jurulorei 6. Ajungând în dreptul barierei C.F.R.locomotiva lui nea Vasile Crudu, mecanicul,prin ºuieratul sãu a cãrui sunet rãspândindu-se în vãzduh se spãrgea în dealul Strãjoþului înmii de sunete, anunþa meginþii, ºi le amintea,asupra începutului unei noi zile de muncã.

COSTA VLAICU, pensionar Ocolul silvic Mehadia

(continuarea în numãrul urmãtor)

PPAAGGIINNAA VVEERRDDEE

Paginã realizatã de COSTEL VLAICU

MOCÃNIÞA DE MEHADIA

Ieri - La RUCIURI buºteni de molid încãrcaþi în vagonet pentru a fitransportaþi cu mocaniþa

Sã-i aflu cãrarea

Pãduri vânzolite de ploaie nu mi-aþi vãzut viaþatrecând?Sã-i aflu cãrarea alerg,uitat-am de când.

Pãduri de secunde uitate, în foºnete vinami-aud.Iertaþi rãtãcitului paºii întrebãtori prin frunziºul ud.

Pãduri rãstignite, în viseºi astãzi ard urmede cuie.Mai daþi ajutor celui trudit, cãtre voi sã suie?

LIDIA STÃNILOAIE

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

MMEESSAAJJ DDEE LLAA OOBBRREEJJAA

Profesorul Petru Pilu, amicul domnuluidoctor Zeicu, a transmis redacþiei:

„Îl felicit pe primarul Iancu Panduru pen-tru Vestea ºi pentru aerul ozonat de la Me-hadia. Am avut doi oaspeþi de Paºte din Lon-dra ºi au testat aerul din Banat. Cel mai ozonataer este cel de la Poiana Mãrului ºi cel de laHerculane – Mehadia. Englezii au testat ecolo-gic aerul pentru a-ºi cumpãra case de vacanþã.Felicitãri!” Prof. PETRU PILU

Profanarea cimitiruluide la Þebea

S-a întâmplat în furia mulþimii, dupãDecembrie 1989. Mulþimea fusese minþitãde Ion Iliescu ºi „trupa” sa cã fuseserã uciºi60.000 (ºaizeci de mii) de români dinordinul lui Ceauºescu!!!

Mulþimea (anonimã) a smuls dinrãdãcinã stejarul (*) plantat de Ceauºescu,cu câþiva ani în urmã. Fusese profanatãistoria. (NDP)

TACITACIDespre lucruri fireºti,dumnezeieºti,Este mult mai “bine sã nu vorbeºtiªi bine faci dacã rabzi ºi taci;Decât sã vorbeºti prostii,Este mai bine sã te abþii.Comenteazã în sens general,Cã vorbele te poartã pe valªi decât sã vorbeºti despre nimic,E mult mai nobil sã taci chitic.La masã când te instalezi,Este bine sã nu vociferezi;Dacã vrei sã-þi exprimi o faptã,E mai bine sã vorbeºti în ºoaptã;N-ai voie sã cârâi sau sã mârâi,Cã dai naºtere la dispute ºi furii,Sã stai turceºte, sã taci ca un peºte.Eu scriu epigrame, bancuri ºi glumeªi le spun lucrurilor pe nume.Uneori, fac bine ºi nu rãspundªi mã retrag în eul meu profund;Decât sã dau vorbelor un avans,Tac raþional ca francezul “Silence”,Ascult glumele sãrate ºi vechiªi râd cu gura pân’la urechi,M-am prefãcut cã n-aud ºi-am tãcut,Pânã am devenit... SURDO-MUT!

ION PETRE STOICA

Mierea de albine

Produsele apicole - mierea, lãptiºorul dematcã, polenul, propolisul, veninul de albineºi ceara - contribuie la întãrirea organismului,astfel încât persoanele care le consumã reu-ºesc sã evite aproape în totalitate oriceafecþiune.

* * *Lãptiºorul de matcã se ºtie cã are un con-

þinut de vitaminã din grupa B mai ridicat decâtdrojdia de bere. Are un rol deosebit în meta-bolismul celular, în activitatea creierului, re-duce colesterolul din sânge, este util în diges-tie pentru combaterea insomniei, a anemieipernicioase ºi refacerea glandelor cu secreþieinternã.

* * *Polenul este un aliment proteic deosebit

de bogat în elemente necesare existenþei plan-telor, dar ºi organismelor animale. Într-unkilogram de polen se conþin atâtea doze zilnicede ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtor-va zeci de oameni pentru a preveni un acci-dent vascular la nivelul creierului. Un rol im-portant pentru funcþionarea normalã a siste-mului nervos revine unei alte substanþe con-þinute în polen - anevrina. În plus, polenul esteun stimulent al poftei de mâncare, înlesneºtedigestia, îmbunãtãþeºte tonusul, alungã obo-seala, previne rahitismul, cãderea pãrului ºichiar face sã creascã mai bine pãrul, hrã-nindu-i rãdãcinile.

* * *Ceara de albine a fost folositã încã în anti-

chitate ºi tot de atunci i s-au recunoscut virtu-þile terapeutice. ªi azi se foloseºte ceara de al-bine la prepararea unor unguente ºi balsa-muri. De asemenea, ceara este folositã ºi încosmeticã. Mierea se pãstreazã în vase bineînchise, la rece ºi la întuneric, în încãperi cu-rate ºi uscate. Atenþie, mierea nu se va pãstraîn apropierea substanþelor ce degajã mirosuritari, cãci absoarbe mirosurile. Mierea estecontraindicatã diabeticilor ºi obezilor.

Casele conspirativeale securitãþii

Într-un cotidian bãnãþean a apãrut ºtireacã un lider de partid ºi de putere executivãa fost gazdã de casã la întâlnire a organelorde Securitate cu reþeaua informativã.

Nimic de mirat! În felul acesta a proce-dat Siguranþa burghezã, Securitatea românãºi în acest fel a procedat ºi procedeazã or-ganele de informaþii din lumea întreagã, cupersonal care deserveºte reþeaua informa-tivã.

În cazul prezentat în cotidianul bãnãþeanera vorba de un domn tânãr, burlac, careprimise o garsonierã de la primãrie, unaprovizorie, cu intrare ºi ieºire discretã.

Doresc sã-mi informez cititorii, ca unulcare a folosit asemenea case. De foartemulte ori chiriaºul (gazda de casã) nici nuºtia cã deserveºte organele de securitate.Era cazul unor chiriaºi (gazde) care erauadesea plecaþi în deplasare cu serviciu, oricazuri unde frecvenþa vizitatorilor era foartemare, încât vizitatorii adesea nu se cunoº-teau între ei. Printre „oaspeþi” se strecurauºi informatorii cu cadrele de securitate.

Douã exemple întãresc regula: În Timi-ºoara, pe str. Lenin 7, scriitorul Sorin Titel,redactor la revista „Orizont”, primise ogarsonierã. El ºtia ºi nu ºtia cã locuinþa saera vizitatã de cadre de informaþii ale Secu-ritãþii. În unele zile, de marþi sau miercuri,acasã la Sorin Titel era un adevãrat cenacluliterar, cu studenþi, cadre universitare ºiscriitori consacraþi. Motivaþia era clarã.

Tot aºa s-a procedat ºi în cazul poetuluiNichita Stãnescu, în Bucureºti.

Întrebare: Putea Sorin Titel sau NichitaStãnescu sã se opunã vântului?! Nici vorbã...

NDP, vizitatorul Casei de pe Lenin 7Foto N.D.P., septembrie 1979

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

Vestea nominalizãriipentru primirea Premiului deExcelenþã al PatrimoniuluiNaþional pentru anul 2006am primit-o în februarie2006, veste ce mi-a fãcuto mare surprizã ºi odeosebitã plãcere.

Dupã o coresponden-þã de 2 ani cu regretatulprof. dr. Artur Silves-tri, prin care arãtamdespre mine cã mãpreocupã istoria þãrii, îngeneral, ºi a Bana-tului, în modspecial, viaþaculturalã,

etnografia, folclorul ºi tradiþia româneascã lagraniþa dintre imperii, fãrã a cãuta glorii deºarte,am creat pilde demne de urmat pentru tineri, dinfaptele de arme ale strãmoºilor noºtri, care ºi-aulãsat oasele pe câmpurile de bãtaie ale Europei,aducându-ºi din plin contribuþia la realizareamarelui vis ai românilor - România Mare.

Dorinþele mele de a cãuta rãdãcinile, izvoareleculturii la români, au coincis cu activitateaAsociaþiei Române de Patrimoniu imobiliar, istoricºi cultural, de sub auspiciile povãþuitorului nostru,dr. Artur Silvestri, de reîmprospãtare a sufluluispiritualitãþii româneºti, al culturii noastre vechi,pentru a se pãstra viu sentimentul de românism.

Pe lângã activitatea la catedrã, am scris zeci dearticole ºi studii despre istoria locurilor, etnografieºi folclor, viaþa culturalã a Banatului de Munte. Deasemenea, am scris monografii ale unor localitãþiºi personalitãþi culturale, militare ºi preoþi.

Ca urmare a acestei activitãþi pe tãrâm cultural,cred cã dr. Artur Silvestri ºi ARP m-au nominalizatºi mi-au acordat Premiul de Excelenþã pe anul2006 “pentru studiile ºi volumele de istorie localãºi ca o recunoaºtere publicã a stãruinþei admi-rabile ce aþi arãtat, pentru a se ºti ºi a se dezvoltaceea ce românii înfãptuirã în istoria lor presãratãde sacrificii”. (Dr. Artur Silvestri)

Ziua de 17 martie, când a avut loc ceremoniade decernare a premiilor, mi-a produs o puternicãemoþie; a fost ca un vis frumos. Am vãzut acolo oagora, un for academic cu oameni providenþialicare au contribuit ºi contribuie la zidirea culturiiromâneºti, cu un grandios laborator de teme.Când credeam cã poporul român ºi înfãptuirilesale sunt în pericol, a apãrut îndemnul ºi povaþasavantului enciclopedist Artur Silvestri, cu rolmesianic, ºi am simþit cã Dumnezeu ne-a trimis unpovãþuitor ºi un reazãm pentru a nu ne simþisinguri ºi fãrã leac la boala pierderii identitãþii.

Geniul Domniei Sale se revãrsabenefic asupra tuturor celor

prezenþi, electrizând ºi lumi-nând inimile cu darul de a

rupe rãdãcinile rãului ºi aschimba în bine pe cei dinjur. Am simþit atunci ºi

acolo duhul atâtor spiriteluminate care vine de

dincolo de vremi, spiritece lumineazã prezentul,asigurând un viitor pentru

români ºi românism.Premiul ARP a fost un

dar divin, o încununare amuncii de zeci de ani prin-tre oameni ºi pentru oa-meni. A devenit un izvorpururea viu al cuvântului

care zideºte, o încurajare,un îndemn spre faptã, talis-

man ºi prilej de apreciere ºi mân-drie. In el se gãseºte alinare ºi cãlãuzã pen-tru liniºtea sufletului în zbaterile vremurilor,

atât pentru mine, cât ºi pentru ceilalþi laureaþipe care i-am cunoscutcu acel prilej.

Cãrturarii pre-miaþi, adunaþi din toa-te colþurile lumii într-o “Românie tainicã”,au contribuit ºi con-

tribuie la re-c u p e r a r e aadevãratelorvalori naþio-

nale ºi au creat “Omul Mare” prin fapte, acþiuni,scrieri, ajutor pentru cei mulþi, dedicate bineluicoletiv. Au fost ºi sunt exemplu ºi model de marevaloare moralã pentru cei de azi ºi pentru cei demâine, fiind ieºiþi din înþelepciunea popularã. Inopera lor gãsim esenþialitatea în simplitate ceexprimã sacrul. Ea ne este spre învãþãturã, dar ºispre desfãtare ºi zidire, devenind altar alrecunoºtinþei în inimile contemporanilor ºiurmaºilor. Operele exprimã duhul locurilor,subliniind rolul naturii ºi al spaþiului românesc îndefinirea omului cu bunã cuviinþã ºi mãsurã, azi,când o parte din pseudo-cãrturari nu gãsesc decâtcuvinte de ocarã ºi denigrare la adresa poporului.

}ntâlnirea cu Maestrul Artur Silvestri s-a fãcutprin scris, fiind recomandat de cãtre scriitorii N. D.Petniceanu, Ion Marin Almãjan ºi Alexandru Ne-moianu, însã întâlnirea directã a avut loc la cere-monia de premiere din 2006, când am întâlnit opersonalitate ieºitã din comun care mi-a schimbatcursul vieþii, dându-mi încredere ºi speranþã.

Activitatea dr. Artur Silvestri de mare om deculturã ºi om al faptei a fost ºi va fi un izvor deluminã, inspiraþie ºi speranþã pentru a mergeînainte, sfinþind timpul vieþii noastre.

Cãrturarul patriot ºi savantul cu activitateenciclopedicã a fost ºi va fi un real sprijin pentrudatina strãbunã, pentru credinþa noastrã milenarã,devenind personalitatea de fundament pe carepoporul român o are în aceste vremuri de aprigecontestaþii, sensibilizând conºtiinþa naþionalã în ase pãstra ºi respecta tradiþiile de culturã ºi simþireromâneascã, esenþiale pentru istoria noastrã.Alãturi de alþi oameni mari, ºi-a pus viaþa în slujbaSfintei Tradiþii a culturii româneºti, dându-i ne-murire. Trãia în propria lui lume. Rolul eminentocupat în ultimele decenii în viaþa publicã româ-neascã de Artur Silvestri, complexitatea fiinþeisale, enciclopedismul sãu, i-au atras preþuirea

miilor de oameni adevãraþi. A fost una din aceleprezenþe prin care spiritualitatea noastrã ºi-adovedit vitalitatea, puterea de a învinge vicisitu-dinile vremurilor de azi, de a face ca valorileculturale ºi umane sã devinã o permanenþã a vieþiinoastre. Rolul pe care l-a avut Artur Silvestri peacest tãrâm a fost, de-a dreptul, ieºit din comun,þinând seama de multitudinea prezenþei sale,preocupãrilor sale, care nu a exclus nici o cale decomunicare, nici o categorie a publicului.

Dr. Artur Silvestri a fost un om de o mare deli-cateþe sufleteascã ºi un spirit aristocrat, spiritpractic ºi histrionic. La el am întâlnit o risipã deiubire ce îl detaºa de ceilalþi. Iubea munþii ro-mâneºti, unde este sacralitatea neamului ro-mânesc - lamura.

El a scris despre “o lume dintr-o altã lume,dintr-o altã datã”. Poate, cea mai bunã carac-terizare este o mãrturisire a sa: “Eu nu am pasiuni,am datorii morale. Scriu cu pasiune, dar aceastafiindcã am o datorie faþã de cultura ce m-a îngãduitîn cuprinsul ei” - pildã urmatã de toþi cei care l-aucunoscut ºi iubit.

Mulþumim lui Dumnezeu cã a rânduit sã intreîn viaþa noastrã prin opere ºi fapte personalitateadr. Artur Silvestri ºi ARP, devenind un far cãlãu-zitor, trezindu-ne la realitate ºi asigurându-ne cãnu suntem singuri în idei ºi speranþe.

Cu trudã ºi migalã, prof. dr. Artur Silvestri acreat Asociaþia Românã pentru Patrimoniu pentrubinele colectiv al românilor, o instituþie care repre-zintã, în mod incontestabil, cel mai puternicsimbol unificator de suflete curate ºi cinstite, dori-toare de a se pune în slujba culturii adevãrate,instituþie care ºi-a propus sã recupereze valorileignorate de politicieni ºi culturnicii oficiali, de-venind un impresionant izvor de cunoºtinþe ºidetalii semnificative pentru spiritualitatea ºi scri-sul românesc. ARP a devenit creuzetul stãrii deefervescenþã create de Artur Silvestri, menit sãmenþinã unitatea poporului român ºi sã afirme ve-chimea ºi identitatea româneascã în acest spaþiu.Sub conducerea dr. Artur Silvestri, ARP a reîm-prospãtat suflul spiritualitãþii româneºti ºi a cul-turii noastre vechi pentru a se pãstra viu sen-timentul de românism ºi de unitate naþionalã înspaþiul mioritic al Carpaþilor. Are darul de a trezi larealitate poporul român prin pãstrarea ºi cultivareatradiþiei creºtine. Opera dr. Artur Silvestri ºi a ARPeste o construcþie culturalã cu o altitudine valoricãde anvergurã, de naturã sacerdotalã.

Mentorul ºi creatorul ARP a înfiinþat un numãrmare de reviste on-line care au devenit un izvor decunoºtinþe pentru toþi iubitorii de culturã. Deasemenea, în cadrul ARP, a fost creat grupul Inter-mundus Media în care dr. Artur Silvestri, un me-cena al scrisului, a publicat tinere talente prin sur-se proprii, cât ºi numeroase alte cãrþi ale mem-brilor ARP. Cu generozitate ºi efort, dr. ArturSilvestri ºi ARP au donat cãrþi pentru biblioteci dinþarã ºi strãinãtate, generozitate de care s-au bucu-rat ºi ºcolile din “Þara Almãjului” (Caraº-Severin).

Prin revistele ARP se cultivã tradiþia vie înculturã, tradiþia moralã, creând un ideal de careoamenii aveau nevoie. Au devenit coloanã deluminã ºi culturã a neamului românesc creºtin ºiortodox.

Asociaþia Românã pentru Patrimoniu, pilon aidentitãþii noastre româneºti, a creat o stare despirit, devenind un nucleu de rezistenþã format dinoameni cinstiþi, cu credinþã în Dumnezeu ºisperanþã spre normalitate, dupã modelulmentorului - prof. dr. Artur Silvestri.

Prof. PAVEL PANDURU Loc. Prigor, nr.220 Jud. Caraº-Severin

10.05.2009

Prof. dr. Artur Silvestri ºi premiile ARP

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

Este o mãsurã specialã de protecþie adrepturilor copilului prin care se stabileºtefiliaþia între cel care adoptã ºi copil, precumºi rudenia între copil ºi rudele adoptatorului.Adoptat poate fi copilul pânã la dobândireacapacitãþii depline de exerciþiu. În mod ex-cepþional poate fi adoptatã ºi persoana care adobândit capacitate deplinã de exerciþiu.

Adopþiile interzise:adopþia între fraþi este interzisã;

adopþia unui copil de cãtre mai multe

persoane (cu excepþia cazului în care ea seface de cãtre soþ ºi soþie, simultan sausuccesiv).

Persoanele ce potadopta:

persoanele care au capacitate deplinã de

exerciþiu ºi care sunt cu cel puþin 18 ani maivârstã decât cei pe care doresc sã-i adopte(pentru motive temeinice, instanþa judecãto-reascã va putea încuviinþa adopþia chiar dacãdiferenþa de vârstã între adoptat ºi adoptatorieste mai micã);

persoanele sau familiile care prezintã

condiþiile materiale ºi garanþiile morale nece-sare asigurãrii dezvoltãrii armonioase acopilului.

Consimþãmintenecesare:

consimþãmântul, exprimat în formã au-

tenticã, al pãrinþilor sau, dupã caz, al pãrin-telui la adopþia copilului de cãtre o persoanãsau familie propusã de Comisia pentruProtecþia Copilului;

avizul favorabil al Comisiei pentru Pro-

tecþia Copilului în raza cãreia se aflã domi-ciliul copilului;

consimþãmântul copilului care a îm-

plinit 10 ani;consimþãmântul persoanei sau familiei

care adoptã.

Consimþãmântulpãrinþilor:

Consimþãmântul pãrinþilor poate fi ex-primat numai dupã trecerea unui termen de45 de zile de la naºterea copilului.

Pãrintele poate revoca (retrage) consimþã-mântul în termen de 30 de zile de la dataînscrisului autentic prin care a fost exprimatdupã expirarea acestui termen, consim-þãmântul pãrintelui devine irevocabil.

În cazul în care copilul este declaratjudecãtoreºte abandonat, nu este necesarconsimþãmântul pãrinþilor.

Încredinþarea copiluluiîn vederea adopþiei

În cazul în care sunt îndeplinite toatecondiþiile legale, pentru ca adopþia sã poatã fiîncuviinþatã, Comisia pentru Protecþia Copi-lului poate încredinþa copilul în vedereaadopþiei unei persoane sau familii carebeneficiazã de atestat care confirmã cãaceasta e aptã sã adopte.

Comisia pentru Protecþia Copilului poateîncredinþa copilul în vederea adopþiei ºi uneipersoane sau familii care nu are cetãþeniaromânã, dar care are reºedinþa pe teritoriulstatului român de cel puþin ºase luni.

Încredinþarea copilului în vederea adopþieidureazã minimum 3 luni. Perioada pentrucare copilul este încredinþat se stabileºte deComisia pentru Protecþia Copilului, odatã cuîncredinþarea copilului în vederea adopþiei.

Eliberarea avizuluiLa sfârºitul acestei perioade Comisia

pentru Protecþia Copilului hotãrãºte asupraeliberãrii avizului referitor la încuviinþareaadopþiei. Eliberarea avizului prelungeºte dedrept perioada pentru care copilul a fostîncredinþat în vederea adopþiei, pânã laîncuviinþarea sau respingerea cererii pentruîncuviinþarea adopþiei de cãtre instanþã.

Organul competentpentru primirea

cererilor.Cererile persoanelor sau familiilor cu

domiciliul sau reºedinþa pe teritoriul statuluiromân care doresc sã adopte vor fi transmiseComitetului Român pentru Adopþii, dupãeliberarea atestatului, numai prin intermediulserviciilor specializate din subordineaComisiilor pentru Protecþia Copilului sau alorganismelor private autorizate.

Instanþa competentãÎncuviinþarea adopþiei este de competenþa

instanþelor judecãtoreºti.Cererile privitoare la încuviinþarea adop-

þiei se judecã în primã instanþã de tribunale.Hotãrârile date în cauzele având ca obiect în-cuviinþarea adopþiei nu sunt supuse apelului.

Instanþa competentã este cea în a cãruirazã teritorialã se gãseºte domiciliul copi-lului. Cauzele pentru judecarea cãrora nu sepoate ????? instanþa competentã se judecãde tribunalul municipiului Bucureºti.

Acþiunile ºi cererile privitoare la încu-viinþarea adopþiei sunt ??? de taxa de timbru.

Efectele adopþieicopilul dobândeºte prin adopþie numele

celui care adoptã. Dacã adopþia se face desoþi care nu au nume de familie comun, aceº-tia sunt obligaþi sã declare instanþei numelepe care copilul urmeazã sã-l poarte.

pe baza hotãrârii irevocabile de încu-

viinþare a adopþiei, serviciul de stare civilãcompetent va întocmi, în condiþiile legii, unnou act de naºtere al copilului, în careadoptatorii vor fi trecuþi ca fiind pãrinþii sãifireºti. Vechiul act de naºtere se va pãstra,menþionându-se pe marginea acestuiaîntocmirea noului act.

adopþia îºi produce efectele de la data

rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecã-toreºti.

Desfacerea adopþieiAdopþia poate fi desfãcutã la cererea

copilului care a împlinit vârsta de 10 ani saua Comisiei pentru Protecþia Copilului în razacãreia se aflã domiciliul acestuia, dacã des-facerea este în interesul superior al copilului.

Instanþa se va pronunþa ºi cu privire lanumele copilului.

Pãrinþii fireºti ai copilului redobândescdrepturile ºi obligaþiile pãrinteºti numai dacãinstanþa nu decide o altã mãsurã de protecþiea copilului, în condiþiile legii.

Cererea de desfacere a adopþiei urmeazãaceleaºi reguli de competenþã ca ºi celepentru încuviinþarea acesteia.

Obligaþiile pãrinþiloradoptatori

de a informa copilul cã este adoptat de

îndatã ce vârsta ºi gradul de maturitate aacestuia o permite ºi de a notifica acest lucruComisiei pentru Protecþia Copilului;

de a exercita drepturile ºi obligaþiile

pãrinteºti.

Sancþiunifapta pãrintelui, tutorelui sau ocro-

titorului legal al copilului, care pretinde sauprimeºte, pentru sine sau pentru altul, banisau alte foloase materiale în scopul adopþieicopilului se pedepseºte cu închisoare la 1 la5 ani;

fapta persoanei care, în vederea obþi-

nerii unui folos material necuvenit, inter-mediazã sau înlesneºte adoptarea unui copilse pedepseºte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuriprimite se confiscã,iar dacã acestea nu segãsesc, condamnatul este obligat la plataechivalentului lor în bani.

Secretarul Primãriei Mehadia,jurist GH. PANDURU

Adopþia

Un Bob de Rouã era în vorbã cu o Razã de Soare. O iubea nevoie-mare, de copilã, îi jurase credinþã ºi o voia mireasã. Toatã lumea ºtiaºi cu toþii aºteptau logodna, cu gândul la nunta din toamnã. Doamne,ce petrecere va fi, una ca-n Caraº.

Într-o searã, ostenit de truda de peste zi, Bobul de Rouã iese însat, la Deal, ºi se opreºte, deh, la un pahar de vorbã cu amicii. Aicidã cu ochii de-o veche cunoºtinþã, de un Bob de Strugure unul cambãtrâior, omenea de ziua lui pe cei de faþã. Fu poftit la masasãrbãtoritului ºi din vorbã în vorbã, din urare în urare, se bãu zisaPoetului ca la Cana Galileii. Se ameþise de-a binelea!

În drum spre casã, poposi în oceanul verde. Obosit ºi uºor ameþitadormise buºtean. S-a trezit dis-de-dimineaþã îmbrãþiºat de un Fir deIarbã. El, ca orice bãrbat, curtenitor, alunecã în sus ºi în jos pe inimafirului ademenitor.

Douã Frunze, din Plopul de la Râu, îºi dau coate ºi ºuºotesc, caniºte femei bãtrâne. Destul cã vorbele zburarã la urechea Razei deSoare. Fata, mândrã icoanã, se fãcu galbenã de gelozie, dãdu fuga cu

sufletul la gurã, sã vadã cruduladevãr, hotãrâtã sã rupã logodna cujunele Bob de Rouã.

O Bubuzurã, vecinã bunã, fluturãdin aripioare ºi dãdu de veste. Bobulde Rouã se ascunse la rãdãcinaFirului de Iarbã ºi, de acolo, printr-ouºã dosnicã, pe aici þi-e drumul

Raza de Soare, încântatã cã nimicnu-i adevãrat, din cele zvonite, se opriîn holdã ºi se arãtã vrednicã, gândindla colacii de nuntã.

Mincinoase au rãmas cele douãFrunze Bãtrâne, din plopul de la râu.

(N.D.P.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Restituiri„România literarã”, Anul XXII, nr. 49,

joi, 7.12.1989Albastru de Reºiþa (Azi, în 2009, Negru de Reºiþa – nota redacþiei)

(...) Este, mai întâi, dominant, cu prioritateabsolutã, roºiii flãcãrii furnalelor ºi oþelãriei. Unroºu fierbinte, dogorind ea însuºi sângele ºiconºtiinþa celor ce vegheazã cuptoarele. ªi, odatãcu el, inevitabil, negrul cenuºiu, prãfos, al zgurii.Existã o neostoitã încleºtare a acestor douã culori,din care, prin fapta de conºtiinþã a siderurgiºtilorReºiþei, învingãtor iese mereu, firesc, roºul arzãtoral biruinþei. Iar cu negrul prãfos al zgurii au înce-put sã lupte ºi edilii oraºului, tot mai mult adepþiai culorilor deschise, pastelate. Dar ºi cei care auîn grijã puritatea aerului pe care-l respirãm. Dealtfel, zilele trecute, dr. Traian Bucãþea, din cadrulInspectoratului sanitar judeþean Caraº-Severintocmai sublinia acest aspect, prin prisma pre-vederilor Programului - Directivã pentru Con-gresul al XIV-llea al Partidului Comunist Român:

- Trebuie sã pãzim cerul Reºiþei de poluare. Sãredevinã albastru pur. Iatã, la oþelãrie, am oprit otehnologie dãunãtoare: insuflarea de oxigen încuptoare. Sã punem în funcþiune instalaþiile defiltrare ºi sã plantãm mai mult spaþiu verde, caresã constituie o perdea protectoare. Aºa cum însuºitovarãºul Nicolae Ceauºescu, secretarul general alpartidului, ne-oo cere, îndemnându-nne mereu sãveghem, sã acþionãm pentru protecþia mediuluiînconjurãtor, condiþie esenþialã a vieþii omului, a

nivelului sãu de trai.Astfel cã ne apropiem din nou de albastrul de

la care am plecat. Chiar dacã talentaþii pictorireºiþeni Petru Galiº sau Petru Comisarschi mã vorcontrazice, cã ideea ar fi împotriva teorieiculorilor, trebuie sã amintesc cã albastrulvãzduhului pe care-l respirãm, ºi-n care clãdimnostalgia înaltului, se armonizeazã frumos aici cuverdele pãdurilor din jurul Reºiþei, Cât de simpludevin ele complementare în viaþa oraºului!

Privesc, a câta oarã, clãdirea aceasta albastrã,monumentalã, a cãrei imagine se proiecteazã pedealul din jur. De fapt, este o secþie industrialã. Ohalã ca o corabie albastrã, amintind ºi prin culoarecã aici se munceºte în directã legãturã cu oceanulplanetar. Iar în aceastã secþie a întreprinderii deConstrucþii de Maºini din Reºiþa, singura produ-cãtoare de mari motoare navale din þarã, prietenulnostru Iosif Gurãmare ºi ai sãi marinari de uscatmeºteresc uriaºe ºi complicate inimi de naveromâneºti. Mai multe ºi trainice, cu consum redusde combustibil, mai puternice, ducând pe mãri ºioceane mesajul constructiv de pace al românilor.Motoare navale concepute ºi construite la Reºi-þa, de meºteri fauri iscusiþi, într-o secþie ca oenormã corabie albastrã.

ªi tot la Reºiþa, locul unde se-aadunã tineriiscriitori - tot mai mulþi ºi cu zbor mai înalt - se nu-meºte chiar aºa: Sala Albastrã. Parte din Centrulde Creaþie ºi Culturã Socialistã „Cântarea Româ-niei” al sindicatelor din Reºiþa. Aºa i-au zis chiarbeneficiarii acestui loc de întâlnire a muzelor. ªiaºa i-a rãmas numele. Iar volumul unuia dintre ei,poetul muncitor Nicolae Irimia, laureat ºi animatorîn cadrul Festivalului Naþional „Cântarea Româ-niei”, poartã un titlu semnificativ, în acelaºi sens:„Albastru de ochii tãi”.

- Tocmai a fost la mine Horia Pãtraºcu, de larevista „Flacãra”. Zicea cã-i place mult culoarea

albastrã a tramvaiului. M-am bucurat cã esteremarcat efortulnostru de-a da o altãnotã unui oraº-industrial. Iaralbastrul tramvaiului,al unor blocuri dinoraº, simbolizeazãpentru noi oraºul maiapropiat de oameniilui. El nu poate fi înþeles însã deplin fãrãreconstrucþia centrului ºi a tramei stradale, fãrãcele peste 22 de mii de apartamente ºi numeroaseobiective social-cculturale ridicate la Reºiþa în aniiEpocii „Nicolae Ceauºescu”. Ne strãduim sãconstruim durabil ºi frumos, pentru constructoriisocialismului, în aceºti ani de patos constructiv.Iar acest patos îl vãd eu la izvorul Albastrului deReºiþa. Culoare de cer curat, pe care aºa îl vrem.Culoare de tramvai ºi salã de cenaclu, de halãunde se zãmislesc motoare navale ºi drapel.Simbol al speranþei. Culoarea ochilor copiluluimeu. A ochilor copiilor.

Un albastru alert ºi sigur pe el. Înãlþãtor,durabil, inconfundabil. Poduri zvelte spre albastrazare. Albastru de Reºiþa. Mesaj generos ºi pecetedeschisã larg spre Mâinele pe care-ll visãm lucidºi pe care-ll anticipeazã, clarvãzãtor ºi temerar,Programul-DDirectivã ºi Tezele pentru Congresul alXIV-llea al partidului, aflate pe masa de lucru aîntregii naþiuni române. Albastru de Reºiþa.

NICOLAE SÎRBU

(Text scris de Sârbu în iureºul evenimentelordin Decembrie 1989, când românii se gândeau laSCHIMBARE... Domnule preºedinte Frunzãverde!Ne vor judeca urmaºii! Schimbaþi acest “calmuc”din funcþie. La pensie cu el. Îl aveþi pe neamþulÞigla acolo, om cu “mâinile” curate ºi capabil....)

Umor negru (râsul curcilor)Umor negru (râsul curcilor)UN BENEFICIAR AL EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989, UN CALMUC, RAS ÎN CAP...UN BENEFICIAR AL EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989, UN CALMUC, RAS ÎN CAP...

Cititorii din þarã ºi strãinãtate vor sãciteascã pe viu ceva scris de zelosul zia-rist comunist Nicolae Sârbu, directorulBibliotecii Judeþena „Paul Iorgovici”.

Le satisfacem mai jos doleanþa. (NDP)

Bobul de rouãcârcotaºilor mei

N.D.P. în rol de preot