varicela

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT: PROF.

TIMIŞOARA2016

1

LUCRARE DE DIPLOMĂÎNGRIJIRIREA BOLNAVULUI CU VARICELĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT: PROF.

TIMIŞOARA2016

2

CUPRINS

ARGUMENT ...................................................................................................................... pag.4

CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE DESPRE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII

1.1. STRUCTURA MICROSCOPICĂ A PIELII ............................................................... pag.5

1.2. VASCULARIZAȚIA PIELII ....................................................................................... pag.7

1.3. INERVAȚIA PIELII .................................................................................................... pag.7

1.4. ANEXELE PIELII ........................................................................................................ pag.7

1.5. FUNCȚIILE PIELII ...................................................................................................... pag.8

CAPITOLUL II VARICELA

2.1. DEFINIȚIE ................................................................................................................... pag.11

2.2. EPIDEMIOLOGIE ....................................................................................................... pag.11

2.3. PATOLOGIE ................................................................................................................ pag.11

2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ ...................................................................................... pag.12

2.5. SIMPTOMATOLOGIE ................................................................................................ pag.12

2.6. EXAMINĂRI PARACLINICE .................................................................................... pag.13

2.7. DIAGNOSTICUL ......................................................................................................... pag.14

2.8. EVOLUȚIA .................................................................................................................. pag.14

2.9. COMPLICAȚIILE ........................................................................................................ pag.14

2.10. PROGNOSTIC ........................................................................................................... pag.16

2.11. TRATAMENT ........................................................................................................... pag.16

2.12. PROFILAXIE ............................................................................................................ pag.18

CAPITOLUL III CAZURI CLINICE

3.1 CAZUL NR. 1 ............................................................................................................... pag.22

3.2. CAZUL NR.2 ............................................................................................................... pag.28

3.3. CAZUL NR.3 ............................................................................................................... pag.32

CONCLUZII ........................................................................................................................ pag.37

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. pag.38

3

ARGUMENT

Ce-a mai frumoasă artă este de a îngriji omul. Ce frumos este să cunoști sufletul unui om, ce

mulțumire îți dă gestul de ajutor pentru cel care are nevoie de tine, ce optimism și putere de viață

prinzi după puținul de caldură oferit! Pentru a putea simți cu adevărat aceste sentimente trebuie să-

ți însușești temeinic cunoștințele de nursing care te apropie nu numai de oamenii bolnavi, ci și de

cei sănătoși.

Am ales această temă a lucrării mele ,,Îngrijirea bolnavului cu varicelă” din două motive: în

primul rând chiar un membru al familiei a suferit de această boală cu câțiva ani în urmă și prin

urumare cunosc nevoile pacienților de o asemenea afecțiune, iar în cel de-al doilea rând a fost unul

dintre stagiile efectuate în secția de Infecțio-Contagioase în care mi-a plăcut foarte multe deoarece

personalul medico-sanitar a arătat multă răbdare și încredere, având sentimentul că am fost util

atât pacienților cât și echipei care m-a îndrumat.

Prin această lucrare am încercat să arăt rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului care

se află în legătură directă cu oml suferind, îngrijindu-l, ajutându-l să mănânce, administrându-i

medicația, controlându-i temperatura și pulsul, tensiunea arterială, observând cantiatea de urină pe

care o elimina, a scaunelor, felul cum se odihnește, cum vorbește, cum reacționează, încercând să-

și facă o imagine asupra evoluției bolii în vederea recâștigării independenței aflate în suferință.

În concluzie actul medical implică un umanism spontan, caracterizat prin dragoste, afecțiune și

fericirea pe care bolnavul ți-o afișează la sfârșitul demersului de îngrijire.

4

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE DESPRE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII

Pielea este un înveliș conjunctivo-epitelial, care acoperă corpul în întrgime continuându-se cu

semimucoasele și mucoasele cavităților naturale.

1.1. STRUCTURA MICROSCOPICĂ A PIELII

Suprafața pielii este cuprinsă între 1,5 și 2 m și prezintă pliuri, unele mai mari (submamar,

interfesier, inghinogenital), altele discrete (pe fața de flexie a articulațiilor). Tot cu ochiul liber se

observă cartilajul normal al pielii, ce ia naștere prin întretăierea unor șanțuri fine. Pe suprafața

palmară și plantară, o serie de șanțuri, curbe ce delimitează dermatoglife, determinate genetic.

Grosimea pielii variază după regiunea topografică. Astfel la palme și plante atinge 4 mm, iar la

pleoape pripit între 0,2 - 0,5 mm. Diferă și în funcție de vârstă și sex. La femei, copii și bătrâni,

pielea este mai subțire. Culoarea depinde de cantitatea și tipul pigmentului melanic, de

vascularizația dermului superficial, de cantitatea de caroten din stratul cornos și hipoderm.

Structura organului cutanat este construită din țesuturi epiteliale (epiderm, glande, firul de păr,

unghii), din țesutul conjunctiv al dermului și hipodermului, la care adăugăm mușchii proprii,

vasele și hipodermul. De la suprafață spre profunzime, la microscopul optic întâlnim epidermul,

joncțiunea dermo-epidermică, dermul și hipodermul.

1. EPIDERMUL este un epiteliu pavimentos pluristratificat, în structura sa intrând din

profunzime spre suprafață, următoarele straturi:

stratul bazal sau germativ - reprezintă 18% din grosimea epidermului și este format dintr-un

rând de celule cilindrice cu nucleu voluminos

stratul spinos (stratul mucos al lui Malpighi) - este constituit din 6-20 rânduri de celule

poliedrice, eozinofile, interconectate prin desmozomi; reprezintă 53% din grosimea epidermului

stratul granulos - ocupă 10% din grosimea epidermului și este structurat în 2-4 rânduri de

celule romboidale, turtite, cu nuclei mici; celulele sunt bogate în granule de kerotohialină

(component al keratinei)

stratul lucidum – conține 2-3 rânduri de celule cu nuclei picnotici; este evident la palme și

plante

stratul cornos - reprezintă 18% din epiderm și este alcătuit din 4-10 rânduri de celule turtite,

anucleate încărcate cu keratină

Stratificarea prezentată nu trebuie privită static, ea reprezentând etape secvențiale în procesul de

maturare fiziologică a keratinocitelor, în migrarea lor din stratul bazal până la suprafața 5

epidermului, de unde se detașează după traumatisme minore. Reînoirea fiziologică a epidermului,

se realizează într-o perioadă medie de 26-2 zile, denumită turnover epidermic ce este sub influența

unor citokine, hormoni, etc.

2. DERMUL are în structura sa trei componente:

componenta celulară - este formată din fibroblaste, fiborcite, histocite, mastocite, celule

Langerhans, limfocite. La nivelul dermului migrează ocazional polimorfonucleare și monocite

fibrele dermului - marea majoritate este reprezentată de colagen, cele elastice și de reticulină

fiind în cantitate mică

substanța fundamentală - este formată predominant din glicozaminoglicani și din cantități

mici de hiparan - sulfat.

3. HIPODERMUL este format în cea mai mare parte din celule adipoase, organizate sub formă

de lobuli, despărtiți de septuri conjunctive. Între lobuli se găsesc vase sanguine, nervi, bulbi pilari,

glomeruli sudoripari.

1.2. VASCULARIZAȚIA PIELII

6

Pielea este un organ bine vascularizat, primind 10 % din debitul cardiac. Vasele sanguine sunt

dispuse la nivelul dermului și hipodermului, epidermal neavând rețea circulatorie. Rețeaua

vasculară a pielii este organizată în două plexuri:

plexul vascular profund, situat la granița dermo-hipodermică

plexul vascular superficial, situat în dermul papilar.

Din plexul superficial pornesc vase capilare care pătrund în interiorul papilelor dermice. Circulația

arterială este de tip terminal. Pielea conține și vase limfatice.

1.3. INERVAȚIA PIELII

Este reprezentată de ramuri senzitive ale nervilor cerebro - spinali, care asigură funcțiile senzoriale

ale pielii și filete vegetative, care sunt mai ales vasomotoare și influențează funcția secretorie.

Filetele nervoase se dispun în trei plexuri:

profund - la granița dermo – hipodermică

mediu - situat în dermul papilar

superficial - la joncțiunea dermo – epidermică

Tot la nivelul pielii, se întălnesc „corpusculi" senzoriali, specializați pentru

sensibilitatea tactilă - corpusculii Meissner, discurile Merkel, terminațiile nervoase libere,

dispuse în formă de coșuleț la baza foliculului pilos

sensibilitatea termică - corpusculii Krause pentru frig si corpusculii Rulani pentru cald

sensibilitatea la presiune corpusculii Vater - Pacini.

Durerea își are corespondentul anatomic în terminațiile nervoase libere. Nu s-auevidențiat terrmi-

nații nervoase specializate pentru prurit.

1.4. ANEXELE PIELII

Anexele pielii cuprind glandele, părul, unghiiie.

GLANDELE PIELII

Glandele sudoripare ecrine.

Sunt numeroase (2-5 milioane) distribuite pe întreaga suprafață cutanată, dar predomină pe palme,

plante, frunte. Anatomic au un glomerul situat în dermul profund, continuat cu canalul sudoripar

care se deschide la suprafața pielii, independent de orificiul pilar. Secreția acestor glande este

merocrină.

Glandele sudoripare apocrine

Sunt mai puține și se găsesc grupate în regiunile axilare, perimamelonare, inghinale, pubiană,

perineală. Se dezvoltă complet la pubertate. Canalul excretor se deschide în partea superioară unui

7

folicul pilar sau în apropierea lui. Secreția glandelor apocrine este de tip semiholocrin (eliminarea

concomitentă a unor fragmente din celulele glandulare).

Glandele sebacee

Sunt de tip holocrin, procesul secretor fiind însoțit de dezagregarea celulelor glandulare ce se

elimină odată cu secreția. În 24 ore ele produc 2 grame sebum, secreția realizăndu-se în flux

continuu. Ele sunt distribuite neuniform pe suprafața cutanată, densitatea maximă (400 -900 cm 2)

fiind pe pielea păroasă a capului, frunte, obraji, bărbie, regiunea mediană a spatelui și presternal.

Lipsesc pe palme și plante, iar pe restul tegumentului, numărul glandelor sebacee este de

aproximativ 100/cm2. Anatomic sunt glande acinoase, situate în apropierea firelor de păr

(formează împreună „folicului pilosebaceu”), iar canalul excretor se deschide în orificiul pilar.

Firul de păr

Firul de păr reprezintă în profunzime spre suprafată:

papila foliculară constituită din țesut dermic bogat vascularizat cu rol esențial în nutriția

firului de păr

bulbul - reprezentat de extremitatea profundă, bombată care coafează papila

rădăcina - reprezentată de porțiunea din grosimea pielii

tija - partea vizibilă a firului de păr.

Unghiile

Unghiile sunt lame cornoase situate pe fețele dorsale ale ultimelor falange. Partea vizibilă a

unghiei, asezată pe patul unghial se numește lamă unghială și ea continuă partea proximală,

denumită matrice, care este zonă generatoare.

1.5. FUNCȚIILE PIELII

1. Keratinogeneza proteinelor

Este funcția specifică prin care epidermul produce zilnic 0,6 - 1 gram keratină. Biosinteza

keratinei respectă schema sintezei, îngrijirea pacientului cu varicelă.

2. Melanogeneza

Reprezintă capacitatea de a produce și stoca pigmentul melanic. Melanina este sintetizată de către

melanocite pornind de la tirozină, procesul parcurgând mai multe etape. Pigmentul este transferat

keratinocitelor din apropiere.

3. Funcția secretorie

Este realizată de glandele sudoripare și glandele sebacee. Glandele sudoripare ecrine produc

sudoarea, un lichid apos ce conține 99% apă și 1 % substanțe solubile. Cantitatea zilnică de

sudoare este de 500 1000 ml, ajungând la 10 l în condiții de temperaturi înalte sau după efort fizic

intens.

8

4. Pilogeneza

Constă în capacitatea pielii de a forma și dezvolta firele de păr. Numărul acestora este determinat

genetic, iar viteza de creștere a unui fir de păr, în medie 0,3 mm pe zi, diferă cu vârsta, sexul și

anotimpul. Cresterea este mai rapidă la femei și în perioada martie - octombrie. În mod normal

zilnic cad 40 - 50 fire de păr.

5. Funcția de termoreglare

Piela este organul intermediar al schimbului de căldură între organiosm și mediul exterior.

Transferul de căldură se realizează prin iradiere, convecție și evaporare. Aproximativ 50% din

cantitatea de căldură eliberată de organism în mediu ambiant se realizează prin iradiere (unde

electromagnetice, radiații infraroșii). Convecția (transfer de căldură pe calea curenților de aer) și

conducția (transfer de căldură prin contact direct cu atmosfera) contribuie cu 25% la schimburile

de căldură. Restul pierderilor de căldură se realizează prin evaporare, pierdere care devine

deosebit de importantă în atmosfera uscată.

6. Funcția neuroexteroceptoare

Exteroceptorii de la nivel cutanat (tactili, termici, etc) fac ca pielea să fie un veritabil organ de

simț.

7. Funcția neurovasomotorie

Contribuie la adaptarea circulației sanguine prin vasoconstricți sau vasodilatație în raport cu

nevoile organismului.

8. Funcția neurovasomotorie

Contribuie la adaptarea circulației sanguine prin vasoconstricție sau vasodilatație în raport cu

nevoile organismului.

9. Funcția metabolică

Numeroase procese metabolice la nivei cutanat, corelate cu cele generate ale organismului,

contribuie la starea de troficitate a pielii.

10. Funcția de rezistență, elasticitate și plasticitate

Se realizează prin contribuția, în principal, a fibrelor dermului.

11. Functia endocrină

Keratinocitele produc colecalciferol sub acțiunea ultravioietelor.

12. Functia psihosocială

Sugestivă pentru aceasta, este inspirată definiție dată de Commel: «Organul cutanat reprezintă

fațada monumentală" a corpului uman».

13. Funcția imunologică

9

Pielea participă la procesele imunologice atât pentru keratinocite, cât și prin celulele Langerhans.

Keratinocitele produc numeroase tipuri de citokine: interlukine (IL - 1, IL - 6, IL -8) factori de

creștere, factori de stimulare. Celulele Langerhans au un rol major în reactivitatea imună a pielii,

principalele sale funcții fiind captarea, procesarea și prezentarea antigenelor exogene limfocitelor

T. Prin poziția sa de suprafață, pielea poate fi considerată avanpostul sistemului imun. În contextul

celor prezentate, putem spune că multiplele funcții ale organului cutanat sunt argumente

convingătoare pentru abandonarea punctului de vedere simplist, anume că pielea este numai organ

de protecție mecanică.

10

CAPITOLUL II

VARICELA

2.1. DEFINIȚIE

Varicela este o boală infecțioasă specifică omului, foarte contagioasă, semnalată în copilărie, ca

primo-infecții cu virusui varicelo zosterian, cu manifestări endemo - epidemice și caracterizată

clinic prin evoluție autolimitantă, exantem facultativ, veziculo - pustulos și imunitate durabilă pe

toată viața.

2.2. EPIDEMIOLOGIE

Varicela de asemenea este cunoscută sub numele de vărsat de vânt, este o infecție foarte

contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zoster (VVZ), din familia virusurilor hepatice.

Transmiterea virusului se face pe cale respiratorie prin picăturile de salivă emise de bolnav sau

prin contact direct cu veziculele. Incidența maximă este, în general în cursul lunilor martie-mai.

Transmiterea VVZ (virusului varielo zosterian) se realizează direct, prin secrețiile nazofaringiene

sau contactul cu tegumentele ori mucoasele purtătorului preinfecțios sau bolnavului cu fome

clinice tipice sau atipice. Numeroasele studii epidemiologice au demonstrat că este posibilă trans-

miterea tansplacentară a VVZ, determinând în primul trimestru de sarcină riscul de apariție a

malformațiilor congenitale. În lunile mai mari de sarcină, infecția fătului poate duce la forme

grave de boală sistemică la nou - născut (varicela congenitară). Transmiterea VVZ la făt se poate

produce transplacentar, după o viremie maternă la gravidă cu varicelă și boala poate apărea la făt

în aproximativ 2 zile după debutul varicelei materne. În general persoanele, care au avut varicelă

în copilărie dobândesc imunitate împotriva bolii, deși virusul nu este complet eliminat și poate

persista în stare latentă în ganglionii nervoși. Reactivarea virusului varicelo- zosterian este

responsabilă pentru zona zoster, ce se manifestă prin apariția unor erupții cutanate pe traiectul unui

nerv. Herpesul zoster este o boală mai frecventă la adulți. Varicela este o infecție ce afectează în

deosebi copiii. Înainte de introducerea vaccinului, peste 90% din copii sufereau de varicelă înainte

de vârsta de 15 ani. În prezent numărul cazurilor normale de varicelă au scăzut la 70%.

2.3. PATOLOGIE

Virusul pătrunde pe cale nazofaringiană sau conjunctivală. Multiplicarea are loc probabil, în trac-

tul respirator, după care virusul diseminează pe cale sanguină. El are un tropism special pentru

piele, unde se înmultește în straturile superficiale, realizând leziuni caracteristice (degenerescență

11

balonizantă a celulelor, acumularea de edem intracelular), care are ca rezultat formarea de

vezicule.

2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ

În frotiuri din leziunile tegumentare, se pun în evidență:

corpusculi elementari varicelici

celule gigante multinucleate, cu incluzii eozinofilice în nuclei

Leziunile din varicelă nu pot fi deosebite morfologic de cele din herpes zoster.

2.5. SIMPTOMATOLOGIE

Perioada de incubație, care durează de la expunerea virusului varicelei până la apariția semnelor

de boală, este de obicei între 14-16 zile care poate fi cuprinsă între 10-21 de zile. Primele

simptome ale varicelei sunt:

febră între 37 și 39,4° C

indispoziție, oboseală și stare de rău

apetit diminuat sau dispărut

cefalee și dureri musculare

Primele simptome de obicei ușoare, la copii, dar la adulți pot fi severe. Aceste semne persistă pe

toată perioada bolii. După 1-2 zile de la apariția primelor semne de boală, apare o erupție

trecătoare, de aspect scarlatiniform (rash), putând preta la confuzii de scarlatină.

Stadiile erupției cutanate din varicelă:

pete roșii sau umflături ce se transformă în vezicule pline cu lichid clar sau tulbure

veziculele se rup

veziculele rupte sunt acoperite de cruste

Cea mai contagioasă perioadă începe cu 2-3 zile înainte de apariția erupției veziculare, continuând

în timpul formării veziculelor (care durează în general 4-5 zile) până la momentul în care toate

veziculele au format cruste. În alte afecțiuni poate apărea erupție cutanată veziculară cu cea din

varicelă.

Perioada eruptivă (propriu - zisă)

Apare mai întâi pe corp (unde domină), apoi pe față, corp și membre, fiind însoțită de febră și ușor

prurit. Elementele eruptive constau la început din macule mici (2 - 6 mm), rotunde sau ovalare, de

culoare roșie. În căteva ore, maculele se infiltrează și devin papule, care trec în stadiul de vezicule,

așezate pe o bază eritematoasă („areolă" roșie). Prin situația lor superficială ("mai mult pe

tegument, decât în tegument"), forma rotundă și conținutul lor au fost comparate cu „picături de

rouă". Vezicula este uniloculară (când se rupe acoperișul subțire, la atingere sau la apăsare, lasă să

12

se scurgă întreg conținutul). În evoluția normală dacă nu este ruptă, vezicula se deprimă treptat,

începând din centru („ombilicare") , apoi se turtește prin reducerea conținutului, care se resoarbe și

se concentrează totodată, dând veziculei un aspect ușor tulbure. La sfărșit, vezicula se usucă,

formând o crustă, fără să lase cicatrice, cu excepția unei ușoare pigmentații trecătoare. Stadiul de

cruste poate dura 10 - 20 zile. Veziculele infectate cu germeni piogeni (stafilococi, etc) se tulbură

mult, conținutul devine purulent și pot lăsa cicatrice, după căderea crustelor. Unele elemente

eruptive pot fi „avortate", rămânând stadiul de maculă sau de papulă. Deoarece, pe de o parte, nu

toate elementele eruptive evoluează în acealși timp și pe de altă parte pot să apară elemente

eruptive noi, la un moment dat pe piele se constată diferite stadii evolutive ale erupției: macule,

papule, vezicule și cruste (aspect „polimorf"). Numărul elementelor eruptive este în general redus

(de la câteva zeci, la câteva sute). Uneori, mai ales la adolescenți și la adulți, numărul lor poate fi

încă considerabil. Topografic, erupția domină pe trunchi, având astfel un caracter „centripet". Pe

membre, elementele eruptive sunt mai multe, dispuse proximal, spre rădăcina lor, și preferențial pe

partea lor antero-internă, spre flexuri și-n axilă (unde, de obicei, nu lipsesc). Uneori, elementele

eruptive pot să apară și-n palme și pe plante. Erupția este, de asemenea, prezentă pe pielea capului

și pe față. Elementele eruptive apar și pe mucoase: îndeosebi în cavitatea bucală, unde acoperișul

fragil al veziculei esre repede rupt, lăsând o ulcerație cu aspect de aftă și provocând dureri la

masticație, și salivație abundentă. Mai rar, veziculele pot apărea și pe mucoasa laringiană (tablou

de crup varicelic), sau pe conjunctive (dureri, fotofobie, lăcrimare). Ele sunt prezente adesea pe

mucoasa genitală sau în regiunea anală. Elementele eruptive de pe mucoase se pot suprainfecta cu

ușurință cu germeni piogeni. În general, erupția se însoțește de puține alte simptome și starea

generală nu este sau este numai moderat afectată îndeosebi la copil. Febra însoțește fiecare puseu

eruptiv, dar de obicei este mică, putând lipsi în unele cazuri. Se constată o ușoară oligurie cu

albuminurie și hematurie. În ultimii ani s-au adus unele dovezi despre leziuni renale importante în

varicelă. Tabloul sanguin arată de obicei leucopenie și limfocitoză.

2.6. EXAMINĂRI PARACLINICE

Cea mai practică este metoda de diagnostic citologic pe frotiuri recoltate de la baza unor vezicule

proaspete, colorate cu Giemsa, se pot observa celule gigante cu mulți nuclei și incluzii

intranucleare eozinofile (acest aspect se mai observă și în herpes - zoster, herpes – simplex, însă

nu în erupții asemănătoare cu varicela: vaccina, impetigo, pemfigus, afte, sifilis, etc). Se poate face

o biopsie rapidă, pentru punerea în evidență a modificărilor caracteristice. Izolarea virusului în

culturi și metodele serologice nu sunt de uz curent. Recent autorii japonezi au introdus un test

cutanat de diagnostic, preparat din antigen viral varicelic (reacție cutanată de hipersensibilizare).

Intradermoreacția cu acest antigen varicelic este negativă la cei care nu au avut varicelă în trecut

13

(deci nu au anticorpi față de virusul varicelei) și dimpotrivă reacția este pozitivă < 5mm după 48

ore) la cei care au avut varicelă și dețin anticorpi.

2.7. DIAGNOSTIC

DIAGNOSTICUL POZITIV

Datele epidemiologice (contact infectant, absența bolii în trecut), datele clinice (erupție

veziculoasă) și (uneori) datele de laborator sunt folosite pentru diagnosticul pozitiv. În unele

cazuri cu diagnostic clinic nesigur, se poate face diagnosticul citologic, pe frotiuri recoltate din

vezicule, unde se pot vedea celulele gigante cu mulți nuclei (la fel ca în herpes - zoster și herpes -

simplex). Izolarea virusului este posibilă pe culturi de țesuturi umane și de maimuță. Examenele

serologice (fixarea de complement și țestul de neutralizare) sunt posibile, dar nu sunt de uz curent.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL se face cu următoarele entități clinice, care prezintă erupție

veziculoasă sau papulo - veziculoasă vaccina generalizată (anamneză), pemfigus, impetigo,

sudamina, eritemul polimorf, scabia, sifilisul variceliform, variola (mai ales formele atipice și

ușoare, varioloidul și alastrimul), rickettsioza variceliformă. Foarte frecvent se pune problema

deosebirii varicelei de erupțiile alergice (prurigo -strofulus sau urticaria papuloasă).

2.8. EVOLUȚIA

Evoluția varicelei este de obicei uşoară, spre vindecare. Problemele dificile pun unele forme

clinice și complicațiile. Vindecarea este urmată de imunitate durabilă. Evoluția varicelei la femeile

însărcinate nu pune probleme deosebite pentru mamă și nici pentru făt. Incidența malformațiilor

congenitale sau a avortului la gravidele cu varicelă în primul trimestru este neînsemnată, în

contrast cu a altor boli teratogene (rubeola, citomegalia). Se cunosc totuși cazuri izolate de

malformații fetale prin varicelă maternă, apărută în primele săptămăni de sarcină.

2.9. COMPLICAȚIILE

Complicațiile varicelei sunt rare, fiind determinate de localizări deosebite ale virusului varicelic

(grave prin sediul sau intensitatea procesului) sau de suprainfecții bacteriene. Localizările

respiratorii ale varicelei se cunosc mai bine din ultimii 10 ani, când examenul radiologic și

stematic al bolnavilor (mai ales la adulți) a arătat o frecventă mult mai mare, decât se credea a

acestora. Pneumonia variceloasă „primară" este datorată virusului varicelic. Frecvența ei poate

ajunge la adult la 16,3% (pe 110 bolnavi), la copil frecvența ei este mult mai redusă. Există forme

ușoare care se descoperă radiologic, cu expresie clinică redusă sau absentă, dar și forme severe, cu

dispnee, cianoză, spută hemoragică, iar radiologic prezenta de densități floculare și reticulare

14

pulmonare și infiltrații peribronșice. De obicei cazurile mortale de varicelă, observate la adult, au

prezentat o pneumonie variceloasă, cu fenomene hemoragice, uneori cu evoluție fulgerătoare în 48

de ore. Pneumonia variceloasă apare între a-2-a şi a-6-a zi de boală şi este rezistentă la tratamentul

cu antibiotice. Ea trebuie deosebită de pneumoniile secundare, bacteriene. Pentru diagnostic, sunt

utile examenul citologic al sputei (incluzii intranucleare)- examenul radiologic.

Complicaţii neurologice

Encefalita este complicaţia cea mai importantă. Apare foarte rar, mai ales la copil (s-au constatat

18 cazuri de encefalită la 6774 decazuri de varicelă, adică 0,26%, proporţie neobişnuit de mare).

Considerănd cazurile de varicelă din întreaga populaţie, incidenţa encefalitei este de1/10.000 de

cazuri. Encefalita poate să apară după 4-8 zile de la ivirea erupţiei. Patogenia este, probabil,

alergică, ca și la alte encefalite postinfecțioase. Histologic este o encefalită demielinizată, cu

infiltrații perivasculare și modificări degenerative neuronale.

Tabloul clinic

cefalee

convulsii

stupoare

iritabilitate

variate tulburări neurologice

Forma cerebeloasă cu ataxie, nistagmus etc formează 1/3 din cazurile de encefalită. Mortalitatea

este de 5 -10%. La circa 15% din bolnavi, rămân sechele neuropsihice; în restul cazurilor,

vindecarea este completă. Alte complicații neurologice meningită și reacție meningeană (de obicei

asociate cu encefalita), polinevrite, nevrite periferice. Alte complicații (rare): keratită, ulcerații

conjunctivale, ectropion, otită, apendicită, glomerulonefrită acută (complicație rară, dar gravă;

tablou de nefrită postsrteptococică, pus în evidență din stadiul inițial al varicelei, prin biopsii

renale; albuminurie, hematurie și alterarea funcției renale. S-a descris și varicelă complicată cu

sindrom Lyell (necroză epidermică toxică), probabil datorată reactivității modificate și unei

suprainfecții stafilococice).

Complicații bacteriene

La nivelul leziunilor cutanate, se pot produce infecții secundare, variate în special cu coci piogeni

erizipel, abcese, flegmoane, septicemie, scarlatină, otită, pneumonie bacteriană. Existența unor

multiple infecții supurative cutanate poate genera nefrite (în focare sau glomerulonefrită acută

difuză). Complicatii posibile înregistrate la copiii născuți de mame care au prezentat varicelă în

timpul gravidității.

Anomalii cutanate

cicatrice

15

tulburări pigmentare

hemoragii

bule necrotice atrofie cutanată

Anomalii oculare

chorioretină anizocorie

microftalmie

cataractă

mistagmus

artrofie optică

Anomalii musculo scheletale ale unui membru

hipoplazie

deget / absent

contractură și atrofie musculară

Anomalii neurologice

microcefalie

encefalită

hipotonie

retard mental

atrofie corticală

disfunctia sfincterului anal

deces precoce

greutate mică la naștere

2.10. PROGNOSTIC

Prognosticul varicelei este favorabil. Varicela necomplicată se vindecă totdeauna. Mortalitatea

este extrem de mică (0,01 - 0,05%) fiind datorată formelor severe (varicela hemoragică) și

complicate (pneumonia variceloasă, encefalită, complicații bacteriene).Varicela diseminată și

aproape confluentă, cu localizări pulmonare, așa cum apare adesea la adult, are o evoluție severă și

poate fi uneori fatală.

2.11. TRATAMENT

Tratamentul este simptomatic și de prevenire a complicațiilor, prin mijloace cât mai simpie și se

execută la domiciliu, în condiții de izolare. Spitalizarea este rezervată numai cazurilor severe și

complicate. Îngrijirile curente vizează împiedicarea infectării elementelor eruptiv printr-o strictă

tehnică aseptică din partea personalului de îngrijire. Vizitele vor fi întrerupte. Se evită contactul cu

16

orice persoană cu dermatoză sau cu leziuni supurative. Dezinfecția continuă (pentru dezinfecțiile

nazofaringiene și obiectele contaminate), precum și dezinfecția terminală sunt necesare. Nu se va

permite baia până la uscarea crustelor, deoarece prin decapararea precoce a veziculelor se deschid

porți de intrare pentru bacterii. Se vor efectua tot timpul măsuri de igienă corporală (cu apă

alcoolizată). Pentru calmarea pruritului, se folosesc talc mentolat 1%, loțiuni cu alcool mentolat

sau soluție de mentol - fenol 2%. La nevoie, se dau antihistaminice (Romergan, Feniramin). Pentru

a împiedica copiii mici să se scarpine și să-și rupă leziunile, se aplică bandaje la degete, mănuși

sau degete de carton. Leziunile infectate se tratează cu unguente cu antibiotice. Leziunile

mucoaselor (bucală, conjunctivală), se tratează prin spălături cu ceai de mușețel. Pe mucoasa

bucală, se fac aplicări locale cu un tampon de vată muiată într-o soluție apoasă de violet de

gentiana 2%. Repausul este obligatoriu în pat pentru circa 7 zile, prelungindu-se în funcție de

apariția unor noi vezicule sau dacă este o formă severă. Dieta ușoară de febril, la început, se

compietează imediat ce febra a scăzut.

Medicamente

Nu există o medicație specifică antivirală. Pentru atenuarea erupției s-au încercat totuși:

imunoglobuline preparate din sânge, recoltat de la bolnavii de herpes - zoster, citarabine

(citozinarabinosid), nucleotid pirimidinic cu acțiune antivirală, dar cu rezultate nesemnificative.

Utilizarea de rutină a antibioticelor pentru profilaxia infecțiilor secundare bacteriene este

indezirabilă. Numai în unele cazuri de varicelă severă, diseminată, confluentă, antibioticele pot fi

utilizate „preventiv". Antibioticele sunt însă ferm indicate (doze mari, alese în funcție de

sensibilitatea germenului) în complicațiile bacteriene ale varicelei. Rifampicina (600 mg/24 ore, la

adult) ne-a dat bune rezultate în tratamentul varicelei cu erupții intense la adult (accelerarea

retrocedării erupției și prevenirea suprainfecției). Hormonii corticoizi au un efect nefavorabil

asupra varicelei, favorizând generalizarea și agravarea erupției, mai ales dacă sunt administrați în

primele zile de boală. Sunt cunoscute cazuri de varicelă mortală la bolnavii surprinși de boală în

cură de hormoni corticoizi (se pare că totuși evoluția letală este decisă mai mult de boala de bază).

În aceste cazuri se recomandă continuarea corticoterapiei, cu doze mai mici, deoarece oprirea

bruscă a acesteia este periculoasă. Corticoterapia a fost încercată, cu rezultate bune, în tratamentul

formelor severe toxice de varicelă și în encefalita postvariceloasă. Tratamentul pneumoniei

variceloase necesită adesea respirație asistată cu aparate adecvate, într-o unitate de terapie

intensivă.

17

2.12. PROFILAXIE

La ivirea unui caz varicela este boală de declarare obligatorie, dar nu nominal, ci numeric, pe dări

deseamă periodice. Izolarea se face la domicilu (sau în spital, în cazuri motivate), timp de 6 zile de

la apariția eruptiei. Izolarea bolnavilor în spitale necesită măsuri riguroase de separare. Contacții

adulți sunt lăsați liberi. Contacții copiii (receptivi) pot fi lăsați la scoară circa 10 zile (de la ziva

contractului), apoi vor fi izolați timp de 11 zile (unii consideră inutilă această măsură). Contacții

imuni nu sunt supuși carantinei. Dezinfecția continuă și terminală este indicată. Imunizarea

contacților nu este posibilă. Gamma - globulinele „standard" nu au efect preventiv față de varicelă,

ci numai modificator (boala evoluează mai ușor, cu mai puține vezicule și cu febră mai mică).

Varicela poate fi prevenită cu imunoglobuline umane specifice preparate de la donatorii

convalescenți recenți de herpes - zoster, dacă administrarea se face în primele 3 zile de la contactul

infectant. Indicațiile profilaxiei cu imunoglobuline specifice sunt persoanele receptive, sub vârsta

de 15 ani, contacți de varicelă, care se află în următoarele condiții de rezistență scăzută

imunodeficientă congenitală ori câștigată; leucemie ori limfoame. De asemenea, sunt indicate la

nou – născuți din mame cu varicelă. Mai pot fi protejate femeile gravide, receptive și contacte de

varicelă. Măsurile generale de prevenție în varicelă se bazează pe acele atitudini care reduc riscul

prezenței de surse de agent patogen, importante mai ales pentru indivizii cu rezistentă generală

nespecifică, redusă. Un aspect particular îl reprezintă măsurile adoptate de către personalul din

unitătile medicale. Riscul este considerat crescut prin expunerea la VVZ în timpul activității de

îngrijire ale bolnavilor. Măsurile de igienă generală și individuală permit reducerea probabilității

de contaminare. În spitale, epidemiologia varicelei prezintă anumite particularități, având în

vedere contagiozitatea ridicată a acestuia și posibilitatea apariției unor cazuri de îmbolnăvire la

personalul medical. De aceea, se va asigura izolarea pacienților cu varicelă în boxe separate, cu

sistem propriu de ventilație prin presiune negativă, care să asigure evacuarea de aer spre exterior.

Singurele persoane autorizate să îngrijească acești pacienți ar trebui să fie numai cele care au avut

deja varicelă în antecedente. Pentru aceasta ideal ar fi să se cunoască fondul imunitar al întregului

personal medical. De aceea, într-un studiu efectuat de Weber, se recomandă reducerea numărului

personalului medical din anumite servicii cu risc major: triaj pediatrie obstetrică – ginecologie

dermatologie onco - hematologie; precum și efectuarea unei anamneze privind antecedentele de

varicelă a fiecărei persoane în contextul derulării unei epidemii. Analiza rezultatelor unei anchete

epidemiologice efectuate la un lot de 209 asistente medicale dintr-un spital de pediatrie american,

a evidențiat faptul că 51% cunoșteau că au prezentat varicelă în copilărie, iar examenul serologic a

demonstrat prezența anticorpilor anti - VVZ. Totodată, în proporție aproape egală au existat titruri

crescute ale anticorpilor specifici și la grupul asistentelor care nu știau să fi prezentat varicelă în

18

antecedente. Numai procentul de 5% din personalul acestui colectiv nu posedș anticorpi anti -

VVZ.

Prevenția specială

Doza recomandată este de 0,4 - 1 mg/kgc Ig standard administrată în primele 1 - 3 zile după

contactul infectat. Reacțiile locale sunt rare ori semnalate. Eficacitatea administrării Ig - VVZ în

prevenția compicațillor fetale nu este încă binecunoscută. Femeile care sunt receptive pentru

varicelă încă din perioada copilăriei și confirmate ca receptive, înainte de a rămăne însărcinate,

reprezintă, de asemenea, o importanță grupă cu risc pentru infecția cu VVZ și necesită

administrarea de vaccin cu virus viu atenuat și deci nu de Ig specifice. Nu există, pănă în prezent,

date care să susțină eficacitatea administrării Ig la femeia însărcinată, receptivă la infecția cu VVZ.

Nu se recomandă administrarea Ig specifice la femeia care a trecut prin boală în prima perioadă a

sarcinii din cauza lipsei informațiilor în ceea ce privește efectul acestora asupra produsului de

concepție. Copiii născuți din mame cu varicelă, la care boala a debutat cu 4 zile înainte de naștere,

prezintă risc crescut pentru complicațiile severe și ca atare, pot primi imunoglobuline anti -varicelă

- zoster. Dacă expunerea mamei a fost certă și la mai puțin de 72 de ore, administrarea de

imunoglobuline polivalente (Polygamma) duce la diminuarea riscului infecției cu VVZ (doza

0,4g/kg/zi intravenos lent. Nu se recomandă administrarea aciclovirului în scopul prevenției

infecției, deoarece varicela este o afecțiune benignă, iar costul acestei terapii ar fi prea mare și

riscul efectelor secundare și selecționării unor tulpini rezistente, ar fi crescut. Pacienții contaminați

cu HIV, care au o receptivitate deosebită pentru a contacta infecția cu VVZ, pot beneficia de

preparate antivirale de tipul vidarabine și aciclovir. Ca urmare a utilizării lor și în special a

aciclovirului, s-a constatat o reducere a cazurilor cu diseminare viscerală a VVZ și a riscului

apariției infecțiilor latente care determină herpes -zoster. Într-un studiu realizat în SUA, la copiii

cu boli maligne limfoproliferative și tumorisolide, bolnavii care nu au primit antivirale (fie pentru

boala primară, fie pentru recădere) au dezvoltat varicela „progresivă" în cazul unui contact cu

VVZ, față de cei care au fost protejați, aproximativ 1/3 au dezvoltat boli „progresive", cu atingeri

poliviscerale (plămâni, ficat, SNC). Feldman a ajuns la concluzia că, dacă chimioprevenția se

oprește cu 5 zile înainte de debutul bolii, scade și riscul varicelei progresive.

Preventia specifică

Se realizează prin administrarea de Ig specifice și îndeosebi a unui vaccin cu virus viu atenuat

(VVZ-viu atenuat, tulpina OKA), care a fost pentru prima dată cercetat în Japonia, în 1974.

Experimentul japonez a permis reducerea morbidității prin varicelă la copiii normali, iar protecția

s-a dovedit a fi optimă atunci când administrarea s-a practicat la 3 zile de la expunere. Răspunsul

19

în anticorpi este crescut la 94 - 100°/0 dintre vaccinații cu imuno -deficiente. Vaccinul nu

impiedică însă apariția ulterioară a varicelei sub o formă atenuată la 1 - 5% din vaccinații expuși la

un contact infectant. Răspunsul imun favorabil a fost apreciat a avea o durată de aproximativ 5 ani.

Un studiu realizat în Franța de către Institutul Merieux, în ceea ce privește toleranța și

imunogenitatea vaccinului, atât la copiii sănătoși, cât și la cei cu imunodeficiente sau la populația

adultă, a adus date care au pledat pentru vaccinarea la nivel populațional. După administrarea

subcutană a unei doze de 0,5 ml de vaccin cu virus viu atenuat, titrul anticorpilor a înregistrat o

creștere geometrică, cu excepția unui număr redus de cazuri care au rămas seronegative.

Imunogenitatea și toleranța bună au fost confirmate și în alte țări, prin experiențe paralele.

Reacțiile adverse au fost observate în 6 - 47% dintre cazuri s-au tradus prin dureri de intensitate

redusă, exclusiv la locul administrării, roseață și indurație, care au dispărut după un interval scurt

de timp. Într-un studiu s-a testat toleranța vaccinului la adulții sănătoși. Seroconversia la

persoanele imunizate a fost de 82% după o primă doză și 94 % după a doua administrare. Nu au

avut loc efecte adverse deosebite. Ulterior, subiecții seropozitivi au fost expuși la WZ prin

contracte repetate cu bolnavi de varicelă. Aproximativ 25 % dintre persoanele vaccinate care au

prezentat titruri mici de anticorpianți - VVZ după vaccinare au fost protejate față de formele grave

de varicelă, iar cei ce au înregistrat titruri crescute au prezentat un risc extrem de redus de a face

boala. Concluzia care a rezultat în urma acestor cercetări a fost că vaccinul oferă o protecție

importantă chiar și la adulți. În cazul copiilor bolnavi de leucemie, s-a demonstrat că imunizarea

cu vaccin cu virus viu atenuat are efect protectiv, în sensul că, după un interval lung de la

vacinare, s-a înregistrat un număr nesemnificativ de cazuri de herpes - zoster, forme ușoare și fără

diseminare metamerică întinsă. Cercetăriie seroepidemiologice la vaccinați, pacienți cu deficite

imunitare, aflați în perioada de remisie, au evidențiat că imunitatea indusă conferă o protecție

eficientă și pe o durată de timp de până la 3 ani. Vaccinarea cu vaccin cu virus viu atenuat, tulpină

OKA, asigură o protecție față de o infecție secundară prin reexpuneri la VVZ, ca o consecință a

instarării imunității umorale și secretorii. Forma clinică de varicelă care apare la pacienții

seronagativi este beningnă cu un exantem mult mai limitat. Acest lucru ar susține ideea că

pacienții vaccinați care au devenit după un interval de timp seronegativi beneficiaza totuși, de o

protecție parțial față de varicela. Administrarea vaccinului cu virus viu atenuat a fost demonstrată

a avea efecte protect ivesimilare cu trecerea prin boală, în perioada copilăriei, dar necesită

prudență în administrarea la adulți. Această rezervă se impune ca urmare a faptului că virusul

conținut în vaccin ar putea genera o infecție artificială, dobăndită, latentă, ceea ce ar crește

frecvența formei clinice de herpes - zoster. Totuși, protecția eficientă pe o durată de pănă la 5 ani,

prin determinarea apariției unor titruri în anticorpi, cu efect protector înalt, chiar și la persoanele

cu imunodeficiențe, recomandă acest vaccin pentru a fi utilizat în cazul în care contextul

20

epidemiologic o impune. Cu toate că nu există recomandări clare pentru personalul medical,

utilizarea vaccinului cu virus viu atenuat poate fi luată în considerație. Deși protecția conferită nu

depășește 60%, manifestările clinice și contagiozitatea varicelei sunt mult atenuate. În S.U.A., se

utilizează vaccinul Varivax antivaricelă, cu virus viu atenuat, care este contraindicat gravidelor,

deoarece efectele posibile asupra fătului nu sunt cunoscute. Transmiterea virusului vaccinal la

contacții receptici ai celor imunizați este posibilă mai ales în cazul gazdelor imuno compromise și

atunci când administrarea a generat apariției exantemului post - vaccinal. Incidența herpes - zoster

după vaccinarea antiovaricelă este de aproximativ 18 °/0000 persoane vaccinate / an, față de

valoarea de 77°/0000 cazuri întâlnită ca urmare a infecției cu virus sălbatic. Vaccinoprevenția

după contaminarea certă este eficientă în proporție de > 90% dacă administrarea preparatului s-a

realizat în primele 3 zile de la contact. Studiile asupra cost - beneficiului rezultat în urma aplicării

vaccinării relevă o rată de 1 : 0,90 (40$/doză), dar eficiența imunizării pe termen lung este de

necontestat. În prezent, chiar dacă formele grave sunt rare la copilul sănătos, costul social

determinat de boară face să se prevadă în viitor, introducerea vaccinării sistematice anti – VZ în

asociere cu preparatul trivalent anti - rujeolo - rubeolo - parotidian. Imunoprevenția pasivă se

realizează prin administrare de Ig specifice obținute din seruri cu titruri înalte de anticorpi anti –

VVZ. În doze mari, Ig poate atenua boala, dar nu asigură o prevenție completă. În practică s-a

demonstrat că la copiii fără tare organice sau imunocompetenți nu este recomandată administrarea

Ig specifice în scop prevențional, dar acest fapt se impune la imunodeficienți, nou – născuți ale

căror mame au contactat boală în timpul sarcinii; prematuri, copii cu diabilități având vârsta mai

mică de 6 luni; pacienți sub tratament cu corticoizi. Administrarea Ig specifice la bolnavi poate

ameliora evoluția varicelei sau a zonei, mai ales la adulții supuși contactului infectant cu VVZ. În

cazul în care infecția apare, evoluția este benignă, subclinică.

21

CAPITOLUL III

CAZURI CLINICE

3.1. CAZUL NR. I

NUME ŞI PRENUME: P.D

DATA NAŞTERII:15. 09. 1987

VĂRSTA: 18

SEX:F

DOMICILIUL: Timișoara

DATA INTERNĂRII: 04.03.2016

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: varicelă

MOTIVELE INTERNĂRII:

stare generală alterată

febră înaltă

erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: medii

Bolnava stă într-o locuinţă parţial igienică, consumă o alimentaţie neregulată, consumă cafea

moderat şi nu consumă alcool. Din discuţiile purtate cu bolnava am constatat că nu prezintă

deficienţe sau proteze, nu prezintă alergii la medicamente sau la alte surse (praf, puf, polen).

Religia pacienei este ordodoxă, naţionalitate română şi limba rostită este tot limba română.

ISTORICUL BOLII

Bolnavă în vărstă de 18 ani este internată în secţia boli infecţioase pentru: stare generală alterată,

febră înaltă, erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet. Din afirmaţiile

bolnavei reiese că debutul afecţiunii datează de circa 2 - 3zile. N-a urmat tratament ambulator cu

antitermice, antihistaminice, simptomatologia agravându-se, motiv pentru care s-a prezentat la un

control de specialitate.

22

PLAN DE ÎNGRIJIRE

NEVOIA PROBLEMA MANIFESTARI DE

DEPENDENTA

SURSA DE DIFICULTATE

DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI AUTONOME/DELEGATE

1.NEVOIA DE A EVITA

PERICOLELE

-pericol de contaminare-potențial decomplicații-durere la nivelulleziunilor cutanate simucoase

-boala cu erupțiecutanată și mucoasăcu risc mare de contaminare

-contactulcu persoaneinfectate-adaptarea dificilă la mediul spitalicesc-părăsirea mediuluifamilial-imunitate scăzută

-pacient cu potențial de contagiozitate și predispunerea lacomplicații

-izolarea pacientului-prevenireași combatereacomplicațiilor

-se izolează pacientul-se asigură condiții de microclimat-se umidifică aerul din încăperefolosind vase cu apă-se ferește de curenții de aer-se limitează contactul cu vizitatorii-se respectă circuitele funcționale custrictețe-se supraveghează permanent funcțiile vitale, starea generală-se anunță medicul atunci când se constată apariția complicațiilor-supravegherea stării generale-asigurarea unor condiții optime de spitalizare-îngrijirea corespunzătoare a tegumentelor-respectarea circuitelor în secție-tratarea corespunzătoare a afecțiunilor corespunzătoare-respectarea măsurilor de igienă-aplicarea corespunzătoare a tratamentului simptomatic

2. DE A FICURAT,

ÎNGRIJIT, AAVEA

TEGUMENTELEINTEGRE

-afectarea integri-tatii tegumentelorsi mucoaselor

-eruptie initial petorace, apoi pe tot tegumentul inclusivpielea capului-prurit tegumentar-eruptie bucala,

-boala infecto-contagioasa

-eruptie la nivelultegumentelorsi mucoaselor(bucala,faringianasi conjunctivala)

-combaterea pruritului-ingrijirea corespunzatoarea mucoasei sitegumentelor

-asigurarea toaletei personaleprin efectuarea toaletei peregiuni folosind compreseumezite cu apa alcoolizata-asigurarea repausului la patasigirarea igienei cavitatii

23

faringiana, laringiana(crup varicelic),-eruptie conjunctivalagenitala si anala-macule eritematoasevezicule( picatura deroua) si cruste-durere conjunctivala-fotofobie lacrimala-disconfort legat de afectarea tegumentara-prurit.

bucale prin spalarea dintilor-protejarea narilor folosindcreme simple-prevenirea uscarii mucoasei nazale prin asigurarea in salon a umidificarii aeruluifolosind vase de ceai de musetel asezate pe surse de caldura-instalarea in sacul conjuncti-val de3 ori pe zi a cate o picatura de clorocid-baia generala este permisain perioada de covalescenta-combaterea pruritului prinpudrarea tegumentelor cutalc mentolat.

3.NEVOIA DE A MENTINE

TEMPERATURA CORPULUI IN

LIMITE NORMALE

-febra 39 C

-febra,frison, cefalee,disconfort,tegumente rosiifierbinti, transpiratiesi tahicardie

-eruptie cutanata-proces infectios

-febra datorataprocesului infectios

-mentinerea temperaturiiin limite normale-combatereafrisonului

-aplicarea de comprese reci pefrunte si torace-asigurarea unui climat corespunzator-asigurarea repaosuli la patpe perioada febrei-incalzirea pacientului in timpulfrisonului cu sticle cu apa caldainvelite in flanela,invelirea pacientului cu inca o patura-administrarea de ceaiuri,sucuri de fructe-schimbarea lenjeriei de patsi de corp la nevoie-supravegherea pacientului si observarea apetitului-administrarea de antitermiceParacetamol,supozitoare sau

24

solutie orala, 4.NEVOIA DE A

RESPIRA-dificultate in a respira

-respiratie anevoioasa datoritacongestiei mucoasei nazalesi faringiene-tuse-zgomote respiratorii

-boala infecto-contagioasa cutransmitere aerogena-complicatie pulmonara

-respiratie dificila,tuse

-combatereatusei-obtinereaunei respiratiicorespunzatoare

-umidificarea aerului din incapere-asigurarea conditiilor corespunzatoare de microclimat-la indicatia medicului se administreaza :Ambroxol,Stodal(expectorante) si Aciclovir

5.NEVOIA DE A INVATA

-lipsa de informatie la nivelul familieicopilului

-cunostinteinsuficiente -lipsa de informare-nu intelege necesitatea de a invata

-oboseala-neadaptarea lanoul mediu-nivelul socialdin care provine

-cunostinte insuficiente infamilia copilului

-se ajuta familiasa acumulezenoi cunostinte

-explorez nivelul de cunostinteal familiei privind boala si modul de manifestare-in timpul discutiei cu bolnavulse va face educatia sanitaraexplica nu-i necesitatearegimului igieno dietetic-identificarea obiceiurilor si deprinderilor gresite ale bolnavului-se va folosi un limbaj cu termenisimpli care sa fie pe intelesulbolnavului si se va raspunde cu intelegere si rabdare la toate intrebarile pe care le pune-incurajez familia si o ajutla dobandirea deprinderilor legate de ingrijirea copilului-prezint cunostinte de educatiesanitara privind bolile infecto-contagioase ale copilului.

6.NEVOIA DE A MANCA SI A

BEA

-inapetenta-dificultati de a se alimenta

-consumarea de alimente incantitate insuficienta-apetit redus-refuzulalimentelor

-febra-eruptie la nivelul mucoaselorbucale-proces infectios

-consum de alimente si lichide in cantitatiinsuficiente -inapetenta

-alimentareasi hidratareacorespunzatoare-combatereainapetentei

-supravegerea pacientului siobservarea apetitului-supravegherea tolerantei alimentare-asigurarea unui regim dieteticin raport cu varsta si

25

indicatiile medicului-in perioada febrila se asiguraun regim alimentar hidrozaharatbazat pe ceaiuri ,sucuri de fructe,compoturi,urmarind prinaceasta inlocuirea lichidelor pierdute si asigurarea unui aport energetic corespunzator-asigurarea unui aport suficientde vitamine :vitaminaC,vitamine-le din grupul Bsi minerale-dupa trecerea perioadei febrilealimentatia se imbogateste cupiureuri moi,fructe coapte,supe de zarzavat si carne ,paste fainoa-se,,branza proaspata,iaurt,oua,-se vor evita alimentele prajelile,conservele,afumaturilebauturile acidulate si care contin cofeina.

7.NEVOIA DE A PRACTICA RELIGIA

-bolnavul nu-si poate respectaobiceiurilereligioase si de a participa la slujbe

-anxietate-apatie-mediu inadecvat

-izolare in salonul de boli infecto-contagioase

-dificultate in a actiona conformcredintei proprii

-asigurarea condintiilor demediu pentrua-si practicaobiceiurilereligioase-respectarea nevoilor denatura religioasaale bolnavului

-a se evita schimbarea obiceiurilor religioase alebolnavului-bolnavul va fi pus in legatura cu alti bolnavi carepractica aceeasi religie si caresa imprumute carti

8.NEVOIA DE A DORMI SI A SE

ODIHNI

-dificultateain a adormisi a seodihni

-oboseala-strees-treziri repetate-imposibilitatea de

-prurit-procesinfectiosmanifestat

-somn insuficientcalitativ si cantitativ

-bolnavul sa seodihneasca

-supravegherea somnului-asigurarea linistii in salon-asigurarea unor conditii de microclimat ;aerisirea salonului,

26

a se odihnidatorita prurituluisi eruptieitegumentare

prin eruptiecutanata-conditii de spitalizare

asigurarea unei temperaturicorespunzatoare 20-22 C-asigurarea cu lenjerie curatade pat si de corp

9.NEVOIA DE A SE RECREA

-dificultateade a participala activitatirecreeativeobisnuite

-disperare-diminuareainteresului-incapacitatea de a trece pestedificultati-limitarea mijloacelor de recreere

-stres-anxietate-spitalizare-proces infectios

-pacient cudificultate in a se recreea

-sa gaseasca noimijloace de recreere

-sa indrume pacientul spreacele activitati care suntatractive

27

3.2. CAZUL NR. II

NUME ŞI PRENUME: T.S.A

DATA NAŞTERII: 24.03.1993

VÂRSTA: 12

SEX: M



DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: varicelă complicată cu pneumonie



febra înaltă

tuse

dispnee



CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ:

satisfăcătoare

bolnavul stă într-o locuinţă igienică, consumă o alimentaţie regulată, nu consumă cafea şi alcool

bolnavul nu prezintă deficienţe sau proteze

religia pacientului este ordodoxă

naţionalitate română şi limba rostită este tot limba română.

ISTORICUL BOLII

bolnavul în vârstă de 12 ani este internat în secţia boli infecţioase pentru: stare generală alterată,

febră înaltă, tuse, dispnee, erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet.

debutul bolii a fost în urmă cu circa 4 - 5 zile, n-a urmat tratament

elementele eruptive s-au înmulţit, au devenit pruriginoase, motiv pentru care s-a prezentat la

medic.

28

PLAN DE ÎNGRIJIRE


DEPENDENTA

SURSA DE DIFICULTATE

DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI

AUTONOME/DELEGATE

EVALUARE

1.NEVOIA DE A EVITA

PERICOLELE

-pericol decontaminare-potential decomplicatii-durere la nivelul leziunilorcutanate simucoase

-boala cu eruptiecutanata simucoasa cu riscmare de contamina-re-complicatiipulmonare-durere vie si prurit manifestatla nivelul leziunilor

-contactul cu persoane infectate-adaptarea dificilala mediul spitalicesc-parasirea mediu-lui familial-imunitate scazuta

-pacient cupotential decontagiozitatesipredispunerea la complicatii

-izolarea pacientului-prevenirea si combaterea complicatiilor

-se izoleaza pacientul-se asigura conditii de microclimat-se aeriseste camera-se umidifica aerul din incapere folosind vasede ceai de musetel si muguri de brad-se fereste de curenti de aer-se limiteaza contactul cu vizitatorii-se respecta circuitele functionale cu strictete-se supravegheaza permanent functiile vitale si starea generala-se anunta medicul atunci cand se constata aparitia complicatiilor-supravegherea starii generale-asigurarea unor conditii optime de spitalizare-ingrijirea corespunzatoare a tegumentelor-respectarea circuitelor in sectie -tratarea corespunzatoare a afectiunilorexistente-respectarea masurilor de igiena-aplicarea masurilor corespunzatoare a trata-mentuluisimptomatic-combaterea febrei

-pacientul va ramaneizolat in perioada decontagiozitate-nu apar alte complicatiipe parcursul evolutiei bolii.

2. NEVOIA DE A FI CURAT, INGRIJIT, DE

A-SI PROTEJA TEGUMENTE

LE SI MUCOASELE

-afectarea integritatiitegumentelorsi mucoaselor

-eruptia initiala pe torace, apoi petot tegumentulinclusiv pieleacapului-prurit tegumentar-eruptie bucala,faringiana,laringiana(crup varicelic),erup-tie conjunctivala,genitala si anala-macule eritematoase,papule,vezicule(picatura de roua) sicruste-durere conjunctivala-fotofobie lacrimala-disconfort legat


-eruptie la nivelul tegumentelorsi mucoaselor(bucala,faringi-ana si conjunctivala)

-combatereapruritului -ingrijirea corespunza-toare a mucoasei sitegumentelor

-asigurarea toaletei personale prin efectuareatoaletei pe regiuni folosind comprese umezite cu apa alcoolizata-asigurarea repaosului la pat-asigurarea igienei cavitatii bucale prin spalarea dintiilor-protejarea narilor folosind creme simple-prevenirea uscarii mucoasei nazale prin asigurarea in salon a umidificarii aerului folosind vase de ceai asezate pe sursa de caldura-instalarea in sacul conjunctival de 3 ori pe zi a cate o picatura de clorocid-baia generala este permisa in perioada de covalescenta-combaterea pruritului prin pudrarea tegumentelor cu talc mentolat

-eruptia tegumentara si mucoasa evolueaza fara complicatii.

29

de afectarea tegumentara-prurit

3.NEVOIA DE A-SI

MENTINE TEMPERATURA IN LIMITE CONSTANTE

-febra39 C -febra,frison,cefalee,disconfort,tegumente rosii sifierbinti sitranspiratie ,tahicardie


-febra datorataprocesuluiinfectios

-mentineratemperaturii in limite normale-combaterea frisonului

-aplicarea de comprese reci pe frunte si torace pentru combaterea febrei-asigurarea unui climat corespunzator-asigurarea repaosului la pat pe perioada febrei-incalzirea pacientului in timpul friso-nului cu sticle cu apa calda invelite in flanela ,invelirea pacientului cuinca o patura-administrarea de ceaiuri,sucuri de fructe-schimbarea lenjeriei de pat si de corp la nevoie-supravegherea pacientului si observarea apetitului-administrarea de antitermiceParacetamol,supozitoare sau solutieorala

-terperatura se mentine 2 zile lavaloare de 38-39 C-apoi scade la37,5 C.

4.NEVOIA DE A RESPIRA

-dificultate ina respira

-respiratie anevoioasadatorita congestiei mucoasei nazale sifaringiene -tuse-zgomote respiratorii

-boala infecto-contagioasa cutransmitere aerogena -complicatie pulmonara

-respiratie dificila,tuse

-combaterea tusei-obtinerea unei respiratiicorespunzatoare

-umidificarea aerului din incapere-asigurarea conditiilor corespunzatoarede microclimat-la indicatia medicului se administreaza Ambroxol, Stodal (expectorante)si antibiotice injectabil (Ampicilina,Gentamicina)

-in urma interventiilorstarea pacientuluise imbunata-teste.

5.NEVOIA DE A MANCA SI

A BEA

-inapetenta-dificultati de a sealimenta

-consumarea de alimente in cantitateinsuficienta-apetit redus-refuzul alimentelor

-febra-eruptie la nivelulmucoaselor bucale-proces infectios

-consum de alimente si lichide in cantitatiinsuficiente-inapetenta

-alimentarea si hidratareacorespunza-toare-combaterea inapetentei

-supravegherea pacientului si observa-rea apetitului-supravegherea tolerantei alimentare-asigurarea unui regim dietetic in raport cu varsta si indicatiile medicului-in perioada febrila se asigura un regim-alimentar hidrozaharat bazat pe ceaiurisucuri de fructe,compoturi,urmarind prinaceasta inlocuirea lichidelor pierdute siasigurarea unui aport energeticcorespun-zator-asigurarea unui suficient de vitaminevitamina C,vitaminele din grupul B siminerale-dupa trecerea perioadei febrile alimentatia se imbogateste cu piureuri moi,fructe coapte,supe de zarzavat si carne,

-pacientulconsuma alimente si lichide in cantitati satsfaictoaare

30

paste fainoase,dulciuri,branza proaspataiaurt,oua-la indicatiile medicului se administreaza tratament

6.NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI

-dificultateain a dormi sia se odihni

-oboseala-stress-treziri repetate-imposibilitatea dea se odihni datoritapruritului si eruptieitegumentare

-prurit-proces infectiosprin eruptiecutanata-conditii de spitalizare-stare de agitatie

-somn insuficientcalitativ si cantitativ

-bolnavul sase odihneasca corespunzator

-supravegherea somnului-asigurarea linistii in salon-asigurarea unor conditii de microcli-mat,aerisirea salonului,asigurarea unei temperaturi corespunzatoare20-22 C-asigurarea cu lenjerie curata de pat side corp

-pacientul este mailinistit si mai putinobosit-reuseste sa doarma 7-8 ore penoapte.

31

3.3. CAZUL NR. III

NUME ŞI PRENUME: T.V

DATA NAŞTERII:16. 09. 1988

VĂRSTA: 19

SEX: M



DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: varicelă



febră înaltă

tuse

dispnee



CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: medii

Bolnavul stă într-o locuinţă igienică, consumă o alimentaţie neregulată, consumă cafea moderat şi nu

consumă alcool. Din discuţiile purtate cu bolnavul am constatat că nu prezintă alergii la medicamente

sau la alte surse (praf, puf, polen). Religia pacienului este ordodoxă, naţionalitate română şi limba rostită

este tot limba română.

ISTORICUL BOLII

Bolnavul în vărstă de 19 ani este internat în secţia boli infecţioase pentru: stare generală alterată, febră

înaltă, tuse, dispnee, erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet. Din afirmaţiile

bolnavului reiese că debutul afecţiunii datează de circa 2 – 3 zile. N-a urmat tratament ambulator cu

antitermice, antihistaminice, simptomatologia agravându-se, motiv pentru care s-a prezentat la un

control de specialitate.

32

PLAN DE ÎNGRIJIRE


DEPENDENTA

SURSA DE DIFICULTAT

E

DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE

INTERVENTIILE ASISTENTEI

AUTONOME/DELEGATE

EVALUARE

1.NEVOIA DE A EVITA

PERICOLELE

-pericol de contaminare-potential decomplicatii-durere la nivelulleziunilor cutanatesi mucoase

-boala cu eruptie cu-tanata si mucoasa cu risc de crisc risc mare de contaminare

-contactul cu persoane infectate -adaptarea dificila lamediul spitali-cesc -parasirea mediului familial-imunitate scazuta

-pacient cu potential decontagiozitate si predispunerea la complicatii

-izolarea pacientului -prevenirea sicombatereacomplicatiilor

-se izoleaza pacientul-se asigura conditii de microclimat-se aeriseste camera-se umidifica aerul din incapere folosind vase de ceai cu musetel si muguri de brad-se fereste de curentii de aer-se limiteaza contactul cu vizitatorii-se respecta circuitele functionale custictete-se supravegheaza permanent functiillevitale si starea generala-se anunta medicul atunci cand se constata aparitia complicatiilor-supravegherea starii generale -asigurarea unor conditii optime de spitalizare-ingrijirea corespunzatoare a tegumentelor-tratarea corespunzatoare a tratamentuluisimptomatic-combaterea febrei

-pacientulva ramaneizolat inperioada de contagiozitate-nu apar altecomplicatiipe parcursulevolutiei bolii.

2.NEVOIA DEA-SI MENTINE

TEMEPRATURA IN LIMITE

CONSTANTE

-febra 39 C -febra,frison,cefalee, disconforttegumente rosiisi fierbinti-transpiratii si tahicardie


-febra datorataprocesului infectios

-mentinerea temperaturii in limite normale-combaterea frisonului

-masurarea temperaturii de minim2/zi si ori de cate ori este nevoie si notarea valorilor in foaia de temperatura cu creion albastru-aplicarea de comprese reci pe frunte si torace pentru combaterea febrei-asigurarea unui climat corespunzator-asigurarea repaosului la pat pe perioada febrei-incalzirea pacientului in timpul frisonului cu sticle cu apa calda invelite in flanela ,invelirea pacientului cu inca o patura-administrarea de ceai uri,sucuri de fructe -schimbarea lenjeriei de pat si de corp la nevoie

-temperatura se mentine2 zile la valoarea de 38-39 C-apoi scade la 37,5 C.

33

-supravegherea pacientului si observarea apetitului-administrarea de antitermice Paracetamol,supozitoare sau solutie orala,

3. NEVOIA DE A FI CURAT SI

INGRIJIT SI A-SI PROTEJA

TEGUMENTELE SI MUCOASELE

-afectarea integritatii tegumentelorsi mucoaselor

-eruptia initiala petorace,apoi pe tottegumentul inclusivpielea capului-prurit tegumentar-eruptie bucala,faringiana,laringiana(crup varicelic)eruptieconjunctivala,genitala si anala-macule eritematoasepapule,vezicule (picatura de roua) si cruste-durere conjunctivala-fotofobie lacrimala-disconfort legat deafectare tegumentara-prurit

-eruptie la nive-lul tegumentelorsi mucoaselor(bucala, faringiana si conjunctivala)


-combaterea pru-ritului -ingrijirea corespunzatoarea mucoasei sitegumentelor

-se asigura bolnavului materialele necesare efectuarii toaletei precumsi lenjeriei de pat side corp-se va supraveghea bolnavul urmarin-du-se modul in care respecta regulile de igiena-asigurarea toaletei personale prinefectuarea toaleta pe regiuni folosindcomprese umezite cu apa alcoolizata-asigurarea repausului la pat-asigurarea igienei cavitatii bucale prin spalarea dintilor,gargara cu ceaide musetel folosind comprese sterile-protejarea narilor folosind crème simple-prevenirea uscarii mucoasei nazale prin asigurarea in salon a umidificarii aerului folosind vase de ceai de musetel asezate pe surse de caldura-instalarea in sacul conjunctival de 3ori pe zi cate o picatura de clorocid-baia generala este permisa in perioada de covalescenta-combaterea pruritului prin pudrarea tegu-mentelor cu talc mentolat

-eruptiategumentara simucoasaevolueaza faracomplicatii

4. NEVOIA DE A RESPIRA

-dificultate in a respira

-respiratie anevoioasa datoritacongestiei mucoasei nazale si faringiene-tuse-zgomote respiratorii

-boala infecto-contagioasa cu transmitere aerogena-complicatie pulmonara

-respiratie dificilatuse

-combaterea tusei -obtinerea unei respiratii corespunzatoare

-umidificarea aerului din incapere -asigurarea conditiilor corespunzatoare de microclimat-la indicatia medicului seadministreaza :Ambroxol,Stodal(expectorante) si antibiotice injectabil (Ampicilina,Gentamicina)

-in urma interventiilor starea pacientului se imbunatateste

5.NEVOIA DE A MANCA SI A BEA

-inapetenta-dificultati de a se alimenta

-consumarea dealimente in cantitate insuficienta

-febra-eruptie la nivelulmucoaselor

-consum de alimente si lichide in

-alimentarea si hidratarea corespunza-

-supravegherea pacientului si oservarea apetitului-supravegherea tolerantei alimentare

-pacientulconsuma alimente si

34

-apetit redus-refuzul alimentelor

bucale-proces infectios

cantitati insufi-ciente -inapetenta

toare-combaterea inapetentei-educarea bolnavuluiin vederea respectariiregimului alimentar-stimularea apetitului

-asigurarea unui regim dietetic in raport cu varsta si indicatiile medicului-in perioada febrila se asigura un regim alimentar hidrozaharat bazat pe ceaiuri,sucuri de fructe,compoturi ,urmarind prinacesta inlocuirea lichidelor pierdute si asigurarea unui aport energetic corespunzator-asigurarea unui aport suficient de vitaminevitamina C,vitaminele din grupul Bsi minerale-dupa trecerea perioadei febrile alimentatia seimbogateste cu piureuri moi ,fructe coapte,supe de zarzavaturi si carne,paste fainoase ,dulciuri ,branza proaspata ,iaurt,oua.-se vor evita alimentele grase ,prajelile,conser-vele,afumaturile,condimentele ,bauturile acidu-late,si care contin cofeina-se evita lichidele foarte dulci pentru ca dau senzatie de satietate ceea ce duce la un consumscazut de alimente-la indicatiile medicului se administreaza tratament.

lichide in cantitati satisfaca-toare-bolnavul accepta alimentatia deregim ,intelegandrolul ei in dobandi-rea starii de sana-tate ;-bolnavul se alimenteaza multumitor.

6.NEVOIA DE A SE ODIHNI

-dificultate in a dormi si a se odihni

-oboseala-stress-trziri repetate-imposibilitatea de a se odihni datoritapruritului si eruptiei tegumentare

-prurit-proces infectiosmanifestat prin eruptie cutanata-conditii de spitali-zare-stare de agitatie

-somn insuficient calitativ sicantitativ

-bolnavul sase odihneascacorespunzator

-supravegherea somnului -asigurarea linistii in salon-asigurarea unor conditii de microclimat :aerisirea salonului,asigurarea unei temperaturi corespunzatoare 20-22 C-asigurarea cu lenjerie curata de pat si de corp

-pacientul este mai linistit si mai putin obosit -reuseste sa doarma7-8 ore pe noapte.

7. NEVOIA DE A PRACTICA RELIGIA

-bolnavul nu-si poate respecta obiceiu-rile religioase side a participa laslujbe

-anxietate-apatie-mediu inadecvat

-izolare in salonul de boli infectioase-contagioase

-dificultate in aactiona conformcredintei proprii

-asigurareaconditiilorde mediupentru a-sipracticaobiceiurilereligioase-respectareanevoilor de natura religioasaale bolnavului

-se va evita schimbarea obiceiurilor religioase alebolnavului-bolnavul va fi pus in legatura cu alti bolnavicare practica aceeasi religie si care sa imprumute carti

-realizarea obiceiurilor religioase nusunt posibile intotalitate.

8.NEVOIA DE A COMUNICA

-comunicare inadecvata

-comunica doar cuun numar restransde persoane(membrii familiei)

-izolare in salonulde boli infectioasecontagioase

-pacient cu o comunicare inadecvata

-sa-l ajute sacomunice mai bine

-cadrele medicale vor gasi mijloace de comunicare astfel incat sa poata exprima ceea ce simte pentru a putea

-se realizeaza ocomunicare pentrua putea obtine rezultate utile

35

observa evolutia bolii si folositoare.

9.NEVOIA DE A SE RECREEA

-dificultatea de a participa laactivitati recreativeobisnuite

-disperare-diminuarea intere-sului -incapacitate de a trece peste dificultati-limitarea mijloacelor de recreere

-stress-anxietate-spitalizare-procesinfectios

-pacient cu dificultate in ase recreea

-se gasescnoi mijloacede recreere

-sa indrume pacientul spre acele activitati care sunt atractive

-copilul participadoar la anumitejocuri

10.NEVOIA DE A FI UTIL

-pierderea dorintei de aactiona

-diminuarea interesului-incapacitatea de a exercita actiunizilnice

-apatie -anxietate-mediu de spital-ruperea de activitatile zilnice

-stare de pasivitate -antrenarea bolnavului inactivitati utile

-se va indruma sa-si aleaga activitati utile-sesizez orice forma de interes si-l ajut in desfasurarea ei -sustin pacientul in stabilirea unor proiecte

-se linisteste din punct devedere,psihicdisparindu-istarea de apatie.

36

CONCLUZII

În concluzie, varicela este o boală infecțioasă specifică omului foarte contagiosă, semnalată

în copilărie, ca primo – infecție cu virusul varicelo - zosterian, cu manifestări endemo -

epidemice și caracterizată clinic prin evoluție autolimitantă, exantem facultativ, veziculo -

pustulos și imunitate durabilă pe toată viața.

Varicela generează o morbiditate crescută, astfel că 75% dintre copiii de până la 15 ani și

90% dintre persoanele de peste 20 de ani prezintă anticorpi ca urmare a trecerii prin boală.

Cele mai frecvente probleme care apar în contextul infecției cu VVZ, sunt în prezent,

discutate în concordanță cu sporirea numărului persoanelor cu receptivitate crescută, urmare a

imunodepresiei și a apariției rezistenței la antiviralele clasice, întâlnită la persoanele infectate cu

HIV. Cauza cea mai frecventă de deces a constituit-o encefalita postvariculoasă și, rareori,

pneumonia, septicemia și fenomenele de coagulare intravasculară diseminată.

În Romănia, varicela a prezentat o morbiditate raportată care a avut între 373,2 cazuri la

100.000 locuitori în 1994, valoarea maximă din ultimii 30 de ani la 94,67 cazuri / 100.000

locuitori în 1985, valoare în 1999, incidența varicelei a fost de 225,3 cazuri / 100.000 locuitori.

37

BIBLIOGRAFIE

,,Anatomia și fiziologia omului”, Editura Didactică și Pedagogică București, 2000, dr. Alexandru

Teodor Ispos

,,Medicina internă” – bolile aparatului respirator vol.I, Editura Medicală București, 2001

Regimul alimentar în tratamentul bolilor, Editura Triumf, 2002, dr. Popesu Aurel Balcescov.

Titircă Lucreția, Tehnici de evaluare și îngrijire acordate asistentelor medicale, Editura Viața Medicală

Românescă, 2002

Titircă Lucreția, Ghid de nursing, Editura Viața Medicală Românescă, 1996

38

39

40

41

Date post:	12-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	hoidrag
View:	29 times
Download:	1 times

varicela

Documents