Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Geografie

Specializarea Geografia Turismului

VALENŢE ALE TURISMULUI CULTURAL ÎN ORAŞUL CURTEA DE ARGEŞ

Coordonator ştiinţific

Lect. Univ. dr. Nae Mirela

Absolvent

Bucureşti

2012

CUPRINS

ARGUMENT 4

ISTORICUL CERCETĂRILOR 6

CAPITOLUL I. NOŢIUNI ŞI CONCEPTE 8

1.1. Conceptul de turism în literatura universală de specialitate........................................................8

1.2. Conceptele de turism cultural, turism religios şi de pelerinaj......................................................9

1.2.2. Turismul religios şi de pelerinaj la nivel internaţional......................................................10

1.2.3.Turismul religios şi de pelerinaj în România......................................................................11

CAPITOLUL II. RESURSE TURISTICE NATURALE ŞI ANTROPICE 13

2.1. Introducere................................................................................................................................13

2.2. Zona turistică a Văii Argeşului, element de influenţă în activitatea de turism a Municipiului Curtea de Argeş...............................................................................................................................13

2.2.1.Poziţia geografică şi accesibilitatea...................................................................................13

2.2.2. Resurse şi atracţii turistice ale cadrului natural de pe Valea Argeşului............................15

2.2.3. Resurse şi atracţii turistice antropice de pe Valea Argeşului, care completează oferta turistică a Municipiului Curtea de Argeş.....................................................................................18

CAPITOLUL III. POTENŢIALUL TURISTIC CULTURAL EFECTIV AL ORAŞULUI CURTEA DE ARGEŞ 25

3.1. Aşezare geografică 25

3.2. Scurt istoric al oraşului.............................................................................................................26

3.3. Situl urban ,,Oraşul istoric Curtea de Argeş”............................................................................27

3.4. Edificiile ecleziastico-istorice, suportul dezvoltării turismului cultural - religios şi de pelerinaj în Curtea de Argeş...........................................................................................................................28

3.5. Obiective turistice de natură arheologică.................................................................................38

3.6. Alte edificii culturale................................................................................................................40

3.6.1. Muzee.................................................................................................................................40

3.6.2. Case memoriale................................................................................................................43

3.6.3.Monumente şi statui............................................................................................................45

CAPITOLUL IV. INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ 48

4.1. Capacităţile de cazare şi alimentaţie publică.............................................................................48

4.1.1.Baze de cazare principale...................................................................................................49

4.1.2 Baze de cazare secundare (complementare).......................................................................52

4.2. Căi şi mijloace de transport turistic...........................................................................................52

2

4.3. Dotări pentru agrement.............................................................................................................53

4.4. Dotări auxiliare şi complementare............................................................................................54

CAPITOLUL V. CIRCULAŢIA TURISTICĂ 55

CAPITOLUL VI . TURISMUL DE PELERINAJ LA MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEŞ58

6.1. Scurtă prezentare......................................................................................................................58

6.2. Metodologia de cercetare..........................................................................................................58

6.3. Rezultatele chestionarului şi interpretarea lor...........................................................................60

6.4. Alte sărbători religioase, suportul desfăşurării pelerinajelor....................................................69

6.5. Impactul economic şi social al Pelerinajului la Mănăstirea Curtea de Argeş............................74

CONCLUZII GENERALE 77

ANEXA I 79

ANEXA II 82

BIBLIOGRAFIE 83

3

ARGUMENT

Turismul este o activitate umană aflată într-o permanentă dezvoltare, care a luat

naştere şi a evoluat în interacţiune atât cu mediul geografic natural cât şi cu elementele

antropice inserate sau nu în cadrul acestuia.

Cadrul de desfăşurarea a activităţilor din domeniul turismului trebuie să dispună de anumite

valenţe turistice foarte bine conturate, care prin valoarea lor calitativă şi cantitativă să

genereze un potenţial turistic în măsură să determine, în funcţie de capacitatea sa, un anumit

flux de turişti.

Potenţialul turistic al unui teritoriu este rezultatul acţiunii de modelare a factorilor

naturali şi a celor antropici asupra mediului înconjurător, în urma căreia spaţiul respectiv

devine suport de dezvoltare al unor activităţi uman – economice specifice turismului.

Un astfel de exemplu, un cumul de diversitate, valoare cantitativă şi calitativă a

resurselor turistice antropice şi deopotrivă naturale, prin influenţa regiunilor limitrofe, este

oraşul Curtea de Argeş. Acest teritoriu urban are o importanţă majoră în strategiile de

dezvolare turistică atât a oraşului propriu-zis cât şi a Zonei turistice a Văii Argeşului.

Unicitatea sa derivă din existanţa unor prestigioase monumente culturale, istorice şi

religioase încadrate într-un mediu natural deosebit de deal cu influnţe montane. Îmbinarea

acestor caracteristici asigură favorabilitatea necesară pentru stabilirea şi implementarea unor

strategii de dezvoltarea durabilă a turismului cultural, religios şi mai ales a celui de pelerinaj

datorită existenţei Mănăstirii Curtea de Argeş, cel mai renumit lăcaş de cult al Judeţului

Argeş.

Acest oraş are drept simbol capodopera arhitecturală a Meşterului Manole şi se bucură

de asemenea de ocrotirea spirituală a Sfintei Muceniţe Filofteia, care prin povestea şi puterea

ei de vindecare sufletească adună cu diferite ocazii zeci de mii de credincioşi, generându-se

astfel mai multe cicluri de pelerinaje de-a lungul unui an calendaristic ortodox.

Lucrarea de faţă ,,Valenţe ale turismului cultural în oraşul Curtea de Argeş”, vizează

următoarele obiective:

• definirea şi exemplificarea conceptelor de turism cultural, turism religios şi de

pelerinaj.

• analiza complexă a fondului turistic natural şi antropic, în special a celui antropic, cu

numeroase vestigii istorice, edificii religioase, edificii culturale şi a unor activităţi umane care

4

se îndreaptă spre acest domeniu: hramurile şi pelerinajele religioase, mai întâi a teritorilor

limitrofe şi ulterior a oraşului propriu – zis.

• evaluarea valorilor resurselor turistice naturale şi antropice, a infrastructurii generale

şi specifice turismului, a circulaţiei turistice şi dotărilor pentru agrement, auxiliare şi

complementare.

• studiul asupra organizării şi desfăşurării pelerinajelor la Mănăstirea Curtea de Argeş,

în special al celui din 15 august, ziua serbării Hramului ,,Adormirea Maicii Domnului”.

• impactului economic şi social al pelerinajului asupra oraşului.

Lucrarea de licenţă este structurată în 6 capitole, în cadrul cărora sunt susţinute

obiectivele prezentate mai sus şi probate prin prezentarea unor hărţi, schiţe de hărţi, grafice,

tabele, poze şi anexe.

Prin atingerea obiectivelor lucrării îmi propun să contribui la fluxul celor mai recente

publicaţii din domeniile prezentate în stadiul cunoaşterii actuale a turismului în Curtea de

Argeş, iar rezultatele acestor cercetări sunt concretizate în materiale cartografice şi grafice.

Acest demers de cercetare a literaturii geografice, istorice, religioase, de artă şi arhitectură,

româneşti şi străine, a fost completat cu identificarea pe teren a elementelor noi care au

intervenit în structura spaţială şi funcţională a oraşului, cu numeroase vizite de documentare

în căutarea de noi informaţii, documente şi poze, completate cu o serie de date obţinute de la

instituţii de specialitate: Primăria Municipiului Curtea de Argeş, Institutul Naţional de

Statistică Direcţia Judeţeană Argeş, Agenţii de turism, Mănăstirea Curtea de Argeş împreună

cu celelalte obiective turistice, Hoteluri, Pensiuni şi Vile.

Principalele metode utilizate în lucrare sunt metode specifice geografiei sau metode

aplicate şi de alte ştiinţe, metode GIS.

Din cadrul metodelor specifice geografiei cele mai uzitate au fost: metoda sintezei, metoda

analizei, metoda observaţiei, metoda comparativă, metoda statistico – matemaică, metoda

cartării geografice, etc. Instrumentele de bază pentru aplicarea acestor metode au fost

Microsoft Office (Word şi Excel) 2007, GIS.

5

ISTORICUL CERCETĂRILOR

Lucrări în care oraşul Curtea de Argeş să fie analizat din punct de vedere ştiinţific ca

întreg din perspective geografice nu există, însă oraşul este meţionat într-o mulţime de lucrări

din domenii conexe precum istoria, arta, religia dar şi din sfera geografiei şi a turismului.

Cercetările din domeniul geografiei turismului , în general, au început abia în prima

parte a secolului XX, iar printre oamenii de ştiinţă care au adus contribuţii la dezvoltarea

acestei discipline se numără E.Guy Treuler (1905), E. Picard (1910), Hunyiker şi Krapf

(1959) sau M.A. Ananiev (1968). În literatura naţională de specialitate există numeroase

studii de potenţial turistic şi de amenajare turistică a spaţiului, însă majoritatea sunt realizate

la scară naţională şi sunt foarte teoretizate. Primele studii de potenţial turistic al României

sunt realizate de M Ielenicz (1974), M. Ielenicz şi M. Ghincea (2003), G. Erdeli şi I. Istrate

(1996), M. Cândea şi G. Erdeli (2003) ,,Potenţialul turistic al României şi amenajarea

turistică a spaţiului”. În acest domeniu al geografiei turismului, una din cele mai importante

lucrări care prezintă detaliat potenţialul turistic al cadrului natural al Văii Argeşului

este ,,România – Potenţial turistic” (2006), scrisă de M. Ielenicz şi L. Comănescu (p. 251).

Turismul cultural este de asemenea puternic teoretizat la toate nivelurile, sub

paleta sa conceptuală intrând o mulţime de alte tipuri de turism: turism muzeal, turism

religios şi de pelerinaj, etc. În literatura naţională de specialitate mai mulţi specialişti în

domeniu s-au ocupat de studiul acestui concept. Dintre aceştia enumerăm lucrarea ,,Turism

cultural” a lui P. Cocean, 2006 (pag.88, 89) în care este definit turismul cultural, sunt

prezentate principalele însuşiri şi sunt analizate formele acestuia, ,, Tipologii şi destinaţii”,

2007, Ionica Soare, lucrare care analizează diferitele tipologii ale turismului, în special cel

cultural - religios şi de pelerinaj (pag.229 - 412) şi de asemenea lucrarea ,, Turism rural –

Turism urban”, 2008, elaborată de către Simion Tamara, Cândea Melinda, Tătaru Alexandra,

Bogan Elena care conţine concepte ale turismului cultural - religios şi de pelerinaj.

Majoritatea lucrărilor care definesc aspectele cultural - istorice ale oraşului

Curtea de Argeş sunt scrise la general pentru întreaga Românie, sau pentru judeţul Argeş.

Este cazul lucrării ,,ROMÂNIA, ghid –atlas al monumentelor istorice, elaborată de către V.

Cucu şi M. Ştefan, 1979 în care este prezentată o mică incursiune în istorie a oraşului Curtea

de Argeş (pag.79) şi sunt analizate detaliat principalele monumente istorice ale oraşului (pag.

80,81). Alte lucrări similare sunt şi cele ale lui Dumitru Almaş şi Ioan Scurtu, apărută în 1973

6

şi intitulată ,,Turism cu manualul de istorie” (pag. 68,69,70), sau ,,20 de zone turistice din

România”, (1969) lucrare scrisă Al. Puiu şi I. Istrate (pag. 39, 40,41), care urmăresc aceeaşi

structură, punând accent pe latura istorică a oraşului şi a monumentelor sale.

În ceea ce priveşte inventarierea recentă a monumentelor istorice din Judeţul Argeş şi

scurta lor prezentare din punct de vedere turistic, este realizată de către Constantin Augustus

Bărbulescu şi Ştefan Dănăilă în anul 2011 pentru întocmirea ,,Catalogului Monumentelor

Istorice din Judeţul Argeş”, lucrare editată de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi

Patrimoniu Naţional Argeş (pag. 46-55).

7

CAPITOLUL I. NOŢIUNI ŞI CONCEPTE

1.1. Conceptul de turism în literatura universală de specialitate

Turismul este un fenomen pe care marea majoritate a specialiştilor îl asociază

perioadei contemporane, însă primele încercări de definire şi caracterizare datează din ultima

decadă a secolului XX.

Prima definiţie dată turismului, catalogat la acea vreme drept un fenomen economic şi

social, îi aparţine lui E. Guy Treuler şi datează din anul 1880. În concepţia acestuia, turismul

este ,, un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii

şi schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate faţă de frumuseţea

naturii… rezultat al dezvoltării comerţului, industriei si perfecţionării mijloacelor de

transport”.

Această definiţie a reprezentat doar punctul de plecare în studiul acestui fenomen,

care în viitor a fost supus unui îndelungat proces de teoretizare, astfel că numeroşi specialişti

au abordat problema din diferite perspective, aducând în acest mod contribuţii considerabile

la tot ceea ce înţelegem astăzi prin noţiunea de turism.

După 1900, definiţiile sunt din ce in ce mai complexe. În 1938, Leville – Nizerolle,

formulează o definiţie mai expresivă si anume că ,, turismul este ansamblul activităţiilor

nonlucrative ale omului, în afara ariei de reşedinţă”. W. Hunziker si K. Krapf au realizat o

abordare si mai complexă a turismului, care a devenit ulterior moment de referinţă in

literatura de specialitate. Ei definesc turismul prin ,, ansamblul relaţiilor si fenomenelor ce

rezultă din deplasarea si sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atât timp cât sejurul

si deplasarea nu sunt motive de o stabilitate permanent sau o activitate lucrativă oarecare”.

O altă definiţie cu importanţă in istoria turismului este cea dată de Kaspar in anul

1975. Acesta defineşte turismul ca ,, ansamblul rapoartelor şi fenomenelor rezultate din

călătoria şi sejurul persoanelor, pentru care locul sejurului nu este nici rezidenţă principală si

durabilă, nici locul obişnuit de muncă. Deplasarea şi sejurul rămân componente

fundamentale, cărora li se adaugă transportul, cazarea şi comerţul’’.1

1 Tatomir E., (2010), Dezvoltarea turismului cultural, cu deosebire a celui religios şi de pelerinaj în Ţara Făgăraşului, Bucureşti, p.4.

8

1.2. Conceptele de turism cultural, turism religios şi de pelerinaj

1.2.1. Turismul cultural

Turismul cultural mai poartă denumirea şi de turism de vizitare deoarece practicarea

sa presupune ,,vizita” la un obiectiv, la o grupare de obiective sau la o resursă atractivă.

Acest tip de turism are diferite valenţe, fiind extrem de complex. Principalele obiective

rămân, în principiu, instruirea prin îmbogăţirea cunoaşterii, recreerea resimţită pe plan

spiritual şi cunoaşterea unor fenomene noi.

Dupa Giovanni M.P. de Santis ( R.Bernardi şi Emanuela Gamberoni – 2004) ,, în

turismul cultural motivaţia proeminentă a călătoriei sau a vacanţei este caracterizată de

îmbogăţirea cunoştinţelor. Cultura cuprinde in orizontul său nu numai artă, istorie sau

arhitectură , ci mai ales obiceiurile, traditiile, religia sau religiile unui popor. Turismul

cultural prezintă două caracteristici importante : este foarte eterogen şi nu este un turism de

masă, lucru care determină existenţa unor infrastructuri si servicii diverse.

Principalele însuşiri ale turismului cultural:

• Este practicat doar de către anumite categorii ale populatiei : intelectuali, elevi şi

studenţi, în special.

• Antrenează atât populaţia urbană, cât şi pe cea rurală, însă în raport cu

disponibilitatea timpului liber se dataşează clar prima categorie, deoarece este mai puţin

absorbită în munci cotidiene, în comparaţie cu cea rurală.

• Durata excursiei în acest scop este de obicei limitată, intervalul preferat de acest gen

de turişti fiind cuprins între 3 şi 7 zile. Un termen mai îndelungat al călătoriei în combinaţie

cu un traseu încărcat de obiective turistice duce la apariţia fenomenului de ,,saturaţie şi

inhibiţie”, astfel deplasarea în scopul cunoaşterii îşi pierde eficinţa.

• Distanţa variază în funcţie de cerere şi poziţia spaţială a produsului turistic.

• Eficienţa economică a turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile

analizate.

• Turismul cultural vizează obiective turistice de proveninţă antropică, spre deosebire

de turismul de recreere sau curativ, pentru care cadrul natural oferă majoritatea motivaţiilor.2

2 Cocean P., (2006), Turismul cultural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca. p. 88

9

1.2.2. Turismul religios şi de pelerinaj la nivel internaţional

În perioada contemporană, industria ospitalităţii, în general, şi călătoriile religioase

(turismul religios sau monahal), în particular, au cunoscut o dinamică deosebită la nivel

global, cu un flux turistic ce depăşeşte 300 de milioane de turişti.

Călătoria religioasă este cea mai veche formă de călătorie, cu peste 3000 de ani

vechime (încă de pe vremea civilizaţiei egiptene), când o mulţime de oameni participau la

ritualuri religioase. Ulterior , în anii mileniului I şi II, călătoriile religioase au început să ia

forma pelerinajelor, astfel locurile sfinte au fost privite ca obiective culturale, iar fiecare cult

prin particularităţile sale induce intensităţi diferite fenomenului turistic.

Încă din 1967, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a subliniat importanţa turismului ca fenomen

social care poate îngloba şi latura religioasă a spiritualităţii.

Marile pelerinaje medievale de la Mecca sau de la Santiago de Compostela prezintă

numeroase asemănări cu mişcarile turistice actuale.

Din secolul al XII-lea majoritatea mănăstirilor din vestul Europei deveniseră ţintă a

pelerinajelor. Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este reprezentat de Santiago de

Compostela din Galicia, care a devenit una dintre principalele ţinte de pelerinaj din lume

după ce a fost descoperit aici trupul Sfântului Iacob, mort la Ierusalim.(Soare,2007: 379)3

Astăzi, milioane de pelerini se îndreaptă spre locurile cu cea mai mare încărcătură

spirituală, centre ale marilor religii cum sunt cele de la Mecca şi Ierusalim, generând astfel

mari fluxuri turistice.

În ultimele trei decenii , acest tip de turism s-a dezvoltat din ce în ce mai mult şi datorită

credincioşilor care au început să pună un preţ mai mare pe calitatea produselor şi serviciilor

turistice (transport, cazare, alimentaţie).

În secolul XXI, turismul religios a ajuns să fie divizat la rândul lui în diferite

subcategorii, altele decât clasicele pelerinaje sau călătorii misionare (Fig. 1). 4

Fig.1 Categorii de vacanţe din sfera turismului religios

3 Soare Ionica (2007), Tipologii şi destinaţii, Editura Transversal, Târgovişte, p.379.4 Simion Tamara, Cândea Melinda, Tătaru Alexandra, Bogan Elena (2008), Turism rural – Turism urban, Editura Transversal, Târgovişte, p.182-183.

10

Sursa: Prelucrare după Simion Tamara, Cândea Melinda, Tătaru Alexandra, Bogan Elena, Turism rural –

Turism urban, 2008

1.2.3.Turismul religios şi de pelerinaj în România

Pe teritoriul României se poate vorbi despre turism religios după Decembrie 1989,

această dată reprezentând ,,deblocarea” drumului spre Biserică pentru toţi românii. De la o

orientare timidă a credincioşilor la început, s-a ajuns la desfăşurarea sub formă organizată şi

neorganizată a unei practici de vizitare , de închinare la locurile religioase, individual şi/sau

în grup restrâns sau lărgit, uneori cu aspect de pelerinaj, cei implicaţi fiind motivaţi de dorinţa

puternică de cunoaştere şi de apropiere de Dumnezeu.

Aşadar se introduce noţiunea de ,, pelerinaj”, recunoscută drept formă a turismului

religios, cu toate că unii teologi sunt refractari la această idee . Ei consideră ca a fi pelerin, a

participa la un pelerinaj este cu totul altceva decât un simplu excursionist , turist , care

vizitează anumite locuri religioase cu scopul de a cunoaşte, de a admira şi a se recreea;

pelerinul urmăreşte un scop sublim, acela de a se închina, de a se ruga simţindu-se mai

aproape de Dumnezeu.

11

TurismulReligios

TurismulReligios

Această formă de turism, nu este una nouă pentru noi românii, deoarece consolidarea cât şi

amploarea acesteia datează de la sfârşitul secolului XX. Vârstele, starea socială, gradul de

cultură, intensitatea credinţei, toate sunt diferite la nivelul turismului religios.

Această diversitate este mai evidentă mai ales la pelerinajele legate de hramurile locurilor

sfinte sau la sărbătorile sfinţilor patroni spirituali ai unor locuri (Fig. 2).5

Fig.2 Harta celor mai importante biserici şi ansambluri mănăstireşti renumite pentru

pelerinaje

Sursa : Soare Ionica, Turism – Tipologii şi destinaţii, Târgovişte, Editura Transversal, 2007

5 Soare Ionica, (2007), Tipologii şi destinaţii, Editura Transversal, Târgovişte, p.386.

12

CAPITOLUL II. RESURSE TURISTICE NATURALE ŞI ANTROPICE

2.1. Introducere

Regiunea Argeş a fost locuită din vremuri străvechi, favorizând dezvoltarea

aşezarilor geto – dacice care au devenit în timp centre economice puternice în schimburile

comerciale dintre populaţiile de la nord şi sud de Carpaţi, cât şi dintre daci şi greci.

Aceste aşezări reprezintă leagănul civilizaţiei feudalismului centralizat al Ţării

Româneşti. Aici, Seneslau şi-a stabilit curtea regală, iar nobilimea română şi-a stabilit

reşedinţa la Curtea de Argeş şi Câmpulung Muşcel, aceste localităţi devenind puternice

centre comerciale şi culturale.

,,Argeş” este un nume de istorie şi de legendă, un nume evocator de descăletori de

ţară, de voievozi şi de cetăţi. În acestă regiune au fost descoperite urme ale culturii de prund,

cea mai veche cultură din Europa, care atestă existenţa unor aşezări pe aceste meleaguri cu

600.000 de ani în urmă.

Siturile arheologice descoperite la Tigveni, Cepari, Ţitesti, Cetăţeni, dar şi în alte

localităţi argeşene, indică prezenţa geto – dacilor fără întrerupere, din secolul al VI-lea î.d.

Hr. şi până la cucerirea romană. După anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani, începe

o altă perioadă în istoria acestei zone, cea de formare a poporului şi a limbii române.

2.2. Zona turistică a Văii Argeşului, element de influenţă în activitatea de turism a Municipiului Curtea de Argeş

2.2.1.Poziţia geografică şi accesibilitatea

Zona turistică a Văii Argeşului se află în vestul Regiunii Sud de Dezvoltare a

României şi într-o oarecare măsură reproduce unele caracteristici de bază ale zonei

prahovene, însă la o scară mult mai mică comparativ cu aceasta, deoarece această zonă

turistică se află în prezent în curs de dezvoltare. Are o desfăşurare N – S, având în partea

sudică la contactul cu câmpia un important centru turistic, ,,Piteşti”, deosebit de important

prin obiectivele turistice de care dispune, cât şi prin activităţile turistice variate, iar în partea

13

nordică, în spaţiul deluros se adaugă Curtea de Argeş, cel mai important centru turistic al

zonei, recunoscut prin importanţa şi valoarea istorică şi arhitectonică.

Accesul la acestă zonă turistică este extrem de rapid datorită prezenţei autostrăzii A1

care face legătura cu zona Bucureşti, dar şi prin Transfăgărăşan cu zonele carpatice din nord.

Cea mai importantă arteră de circulaţie care străbate oraşul Curtea de Argeş este DN7C (Fig.

3), care porneşte din dreptul localităţii Bascov, comună limitrofă municipiului Piteşti. Din

dreptul localităţii Arefu, DN7C poartă denumirea de Transfăgărăşan deoarece străbate Muntii

Făgăraş, fiind a doua şosea din România care ajunge la peste 2000 m altitudine.

Transfăgărăşanul se termină în dreptul localităţii sibiene Cârţişoara la intersecţia cu DN 1.6

Fig.3 Hartă turistică D.N. 7C - TRANSFĂGĂRĂŞAN

Sursa: http://www.locatiicazare.ro/zone-turistice/transfagarasan/harta-turistica-transfagarasan/

Această arteră joacă un rol extrem de important în dezvoltarea turismului pe Valea

Argeşului şi implicit în Municipiul Curtea de Argeş, deoarece reprezintă principala cale de

legătură atât cu obiective situate la sud de oraş, respectiv cele din Municipiul Piteşti cât şi

6 Ielenicz M., Comănescu Laura , (2006), România – Potenţial turistic, Editura Universitară, p 250.

14

cele aflate la nord, mult mai numeroase (Cetatea Poenari, Barajul Vidraru, Lacul şi Cascada

Bâlea etc.).

La aceste rute importante la nivel naţional se adaugă mai multe culoare de vale : Râul

Doamnei, Vâlsan, Argeşel, cu dezvoltare dinspre Piteşti către Carpaţi ce se constituie în axe

turistice aflate în plin proces de dezvoltare, însă cu grad diferit de impunere pe piaţa turistică.

Nu trebuie omis nici traseul de la est ( Câmpulung ) la vest ( Curtea de Argeş –

Râmnicu Vâlcea) ce leagă aşezările muscelene din bazinetele depresionare sudice dezvoltate

pe un străvechi drum medieval şi care s-ar putea impune în perspectivă ca un segment dintr-o

axă ce s-ar lega pe de-o parte cu spaţiul nord –oltean, iar pe de alta prin Culoarul Rucăr –

Bran cu Braşovul şi ţinuturile limitrofe.7

2.2.2. Resurse şi atracţii turistice ale cadrului natural de pe Valea Argeşului

Odată ajuns în Curtea de Argeş, orice turist va dori să exploreze şi împrejurimile,

bogate şi ele în resurse turistice naturale şi antropice, care vin să completeze oferta turistică

de care dispune oraşul. Indiferent de direcţia aleasă la ieşirea din localitate, drumurile

călăuzesc spre locuri deosebite cu grad ridicat de atractivitate dat fie de peisajului pitoresc,

fie de vechimea, unicitatea sau frumuseţea unui obiectiv turistic.

În amonte de oraşul Curtea de Argeş, de-a lungul Transfăgărăşanului se găsesc cele

mai multe, mai atractive şi mai cunoscute obiective turistice ale cadrului natural de pe Valea

Argeşului. Drumul trece pe lângă Lacul Oeşti, Hidrocentrala de pe Argeş şi pătrunde în

munte printr-un impresionant defileu la capătul căruia se află Lacul Vidraru ( cel mai

important lac de acumulare de pe Argeş, având o suprafaţă de 900 ha, un volum de 465 mil.

m³ , o lungime a coronamentului de 307 m, 106 m înălţime şi 15 km lungime). De aici până

la obârşia glaciară (circuri, văi, praguri, cascade, morene) a celor două pâraie (Capra şi Buda)

ce formează Râul Argeş, peisajul este extrem de atragător datorită mixului natural format din

relieful muntos, hidrografia, vegetaţia şi fauna Muntilor Făgăraş (Foto. 1). Pe marginile

lacului şi şoselei au fost construite mai multe vile, hoteluri , cabane, locuri de agrement, cele

mai importante fiind Complexul Cumpăna şi cele de lângă baraj (Casa Argeşană) care

urmaresc să satisfacă nevoile a numeroase categorii de turişti prin serviciile oferite.

7 Ielenicz M., Comănescu Laura, (2006) România – Potenţial turistic, Editura Universitară, p 251.

15

În lungul acestui traseu există câteva obiective turistice naturale deosebit de frumoase

şi valoroase ce nu trebuie ratate. Dintre acestea amintim: Peşterile de la Piscul Negru,

Cascada Capra .

Foto. 1 – Munţii Făgăraş (Autor Nedelcu Sorina)

• Peşterile de la Piscul Negru

Sunt situate pe teritoriul administrativ al comunei Arefu, în Munţii Făgăraş şi au fost

cercetate începând cu anul 1986.

Peştera este situată la 310 m de la intrarea în haleria de prospecţiune, are 783 m

dezvoltare, fiind cavitatea cea mai lungă din Munţii Făgăraş, În interiorul ei pot fi văzute

16

cascade cu înălţimi între 0,5 – 8 m. Este animată de

muchii tăioase, hieroglife, şanţuri, cupole şi marmite

ascendente, şepte de tavan, şanţuri de tavan, şepte

laterale, excavaţii de rodaj, însă cele mai deosebite

forme sunt şahul de eroziune şi coroziune şi dinţii de

greblă.

Peştera 2 este situată la 348 m de la intrarea

în galeria de prospecţiune, are 130 m dezvoltare şi a

fost formată în calcare prin săpare sub presiune.

Peşterera 3 se situează la aproximativ 165 m

de la intrarea în galeria de prospecţiune, se dezvoltă

de ambele părţi ale galeriei şi are suprafaţa de 7,2 m,

este săpată în calcare cristaline şi are un aspect

colţuros.

Aceste peşteri au fost declarate monument al

naturii pentru protejarea formaţiunilor concreţionare.8

• Cascada Capra

Cascada Capra sau Cascada Iezerului, se află pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş la

altitudinea de 1690 m pe teritoriul judeţului Argeş, la aproximativ 5 km depărtare de Lacul

Bâlea. Apa cascadei provine din Lacul Capra aflată la 2241 m (Foto. 2).

Cascada este foarte populară în rândul turiştilor deoarece şoseaua Tansfăgărăşanului

trece chiar pe lângă ea, iar podul din faţa acesteia este întotdeauna asaltat de oamenii încântaţi

de spectacolul oferit de apa care cade de la aproximativ 35 m înălţime.

Foto. 2 - Cascada Capra

8 Bleahu M., Relief carstic, Editura Albatros, 1982, p 156.

17

(Autor Nedelcu Sorina)

2.2.3. Resurse şi atracţii turistice antropice de pe Valea Argeşului, care completează oferta turistică a Municipiului Curtea de Argeş

2.2.3.1. Edificiile religioase, care prezintă potenţial turistic, aflate în proximitatea oraşului

Judeţul Argeş este incontestabil un judeţ în care majoritatea populaţiei este creştin –

ortodoxă, iar acest lucru a determinat construcţia numeroaselor lăcaşuri de cult reprezentate

de biserici, mănăstiri sau schituri. Asa cum se poate observa şi în harta prezentată mai jos

(Fig. 4), în fiecare sat din judeţ există cel puţin un edificiu religios. Evident că marea

majoritate au fost construite pentru folosul comunităţilor autohtone şi că nu toate pot fi

exploatate în scop turistic datorită caracterului lor comun , fiind construite, în general, după

acelaşi plan şi având arhitectură şi pictură asemănătoare.

18

Fig.4 - Harta edificiilor religioase din Judeţul Argeş

Sursa: http://www.eparhiaargesului.ro/manastiri_ep_ag.html

În tabelul de mai jos, (Tabelul 1) sunt prezentate câteva edificii religioase cu valoare

turistică, care sunt situate în apropierea oraşului Curtea de Argeş şi pot fi vizitate prin

parcurgerea unor distanţe care nu depaşesc în medie 50 de km.

19

Tabelul 1 - Mănăstiri şi schituri aflate în proximitatea oraşului Curtea de Argeş

Tipul lăcaşului de cult

Denumirea Poziţia geografică

Distanţa faţă de Curtea de Argeş

Anul construcţiei

Caracteristicile principale

1.Mănăstirea Corbii de Piatră

Com. Corbi 35 km 1512 - Mănăstire rupestră, cu două altare dedicate unui hram dublu, caracteristic lumii bizantine din sec. X.

2.Mănăstirea Robaia Com. Muşăteşti

25 km 1843-1868 -Biserică din lemn iniţial, apoi din piatră.-construcţie inspirată din arhitectura tradiţională argeşană.

3.Mănăstirea Trivale Piteşti 40 km Datează din sec XV, dar a fost reînfiinţată în 1991.

Iniţial a fost construită din lemn, apoi reclădită din piatră şi cărămidă.

4.Mănăstirea Aninoasa Com. Aninoasa 30 km 1677 -săpată în piatră.-stilul arhitectonic este unul Brâncovenesc.-păstrează picturi ale lui Pârvu Mutu.

5.Schitul Bratăşeşti Com. Albeştii de Argeş

10 km 1735

-plan treflat cu abside poligonale;- Pictură în frescă neretuşată, datând din 1813.

6.Schitul Sf. Nectarie Brădetu

Com. Brădetu 17 km - Păstrează moaştele Sfântului Nectarie din Aeghina şi o icoană a Maicii Domnului, dăruite schitului de către Mănăstire a Sfânta Treime, din Aeghina.

7. Schitul Schimbarea la Faţă

Com. Arefu 84 km 1998 -se află pe drumul Transfăgărăşan, la Cota 2000.

Sursa: Tabel realizat prin prelucrarea datelor de pe site-ul http://www.crestinortodox.ro

20

2.2.3.2. Alte tipuri de atracţii turistice de natură antropică relaţionate cu oraşul Curtea de Argeş

Cele mai multe obiective turistice de pe Valea Argeşului, care pot fi relaţionate cu

oraşul Curtea de Argeş sunt de natură antropică. Prin oferta turistică de care dispune în

momentul de faţă oraşul Curtea de Argeş, un sejur de vacanţă petrecut aici se încadrează în

intervalul de 3 până la 7 zile. Pentu ca limita intervalului de 7 zile să poate fi atinsă este

nevoie ca orizontul turistului să fie larg şi să depăşească limitele oraşului, acest lucru fiind

valabil pentru o călătorie care depăşeşte sfera motivaţiei pur cultural-religioasă. Cel mai

apropiat şi mai important centru turistic al zonei, care dispune de un real potenţial turistic

antropic este Municipiul Piteşti (168.756 locuitori în 2002), situat la 37 km distanţă faţă de

Curtea de Argeş. Aici se realizează convergenţa a numeroase drumuri modernizate. Este o

veche aşezare, lucru aprobat de existenţa unor urme din comuna primitivă şi alte fortificaţii

geto – dace, ce a fost atestată documentar la 1385. Iniţial a fost un târg, în secolele XV – XVI

reşedinţă domnească, apoi târg meşteşugăresc , iar în prezent un important centru economic,

cultural şi turistic.

În cadrul sau există mai multe obiective cultural - istorice reprezentative, monumente

istorice, de arhitectură şi muzee între care : Biserica Domnească, (datează din secolul XVI, a

fost refăcută de Matei Basarab şi Constantin Şerban), Schitul Trivale (secolul XVII), Palatul

Culturii (1914, construit în stil neoclasic), muzeele de istorie, ştiinţele naturii şi de artă,

Parcul Trivale, lacul Bascov şi multe alte edificii moderne.

Spre sud – est, la mică distanţă de Piteşti, se află Complexul Muzeal Goleşti , situat în

conacul familiei Golescu (secţii : memoriale, istorice, etnografie) şi Muzeul pomiculturii şi

viticulturii.

Spre nord, între Piteşti şi Curtea de Argeş există lacuri de baraj, sate cu construcţii

specifice zonei etnografice argeşene, câteva mănăstiri vechi (Tutana, secolul XV - XVI) şi

peisajele deosebit de pitoreşti. În dreptul lacului de la Merişani se desprinde şoseaua care

urcă pe Valea Vâlsanului. În lungul acestuia în muscele reţin atenţia câteva loalităţi:

Muşăteşti ( colecţie muzeistică etnografică); Brădetu ( schit care datează încă din sec. XV ).

La fel ca şi în cazul resurselor naturale şi cele mai imporante obiective antropice, care

atrag cei mai mulţi turişti sunt concentrate în amonte de oraşul Curtea de Argeş, fiind foarte

accesibile datorită Transfăgărăşanului.

21

• Cetatea Poenari

Primul obiectiv care se evidenţiază este Cetatea Poenari (Foto. 3). Aceasta se află pe

cursul superior al râului Argeş, lângă actualul sat Căpăţânenii Pământeni din comuna Arefu,

judeţul Argeş. Aceast obiectiv atrage un număr foarte mare de turişti datorită poziţiei inedite,

dar mai ales prin istoria sa şi asocierea cu numele lui Vlad Ţepeş. Aflată la o altitudine de

850 de metri, Cetatea Poenari este cunoscută şi drept ,,cuibul de vulturi al vitejilor de demult”

şi făcea parte , cu veacuri în urmă, dintr-un lanţ de fortificaţii ce aparau hotarul nordic al Ţării

Româneşti. Cetatea Poenari se află la o distanţă de 27 de km de Curtea de Argeş şi 4 km faţă

de Barajul Vidraru, pe un mic platou în vârful Muntelui Cetatea, la care se ajunge urcând

1.480 de trepte de beton.

,,În urmă cu 700 de ani, exista doar un turn din piatră brută. Ulterior, în secolul al XV-

lea, acea fortificaţie a fost îmbrăcată cu ziduri groase din piatră căptuşită în părţile superioare

cu cărămidă. În ,,Letopiseţul Cantacuzinesc” se spune că cetatea a fost ridicată din porunca

lui Vlad Ţepeş care, voind să-i pedepsească pe boieri : ,, pe toţi i-a dus la Poenari şi au lucrat

la cetate până li s-au spart hainele de pe ei ”, însă atestările istorice au demosntrat că Vlad

Ţepeş s-a ocupat doar de refacerea şi completarea ei.

O mare parte din porţiunea nordică a zidului nu se mai păstrează deoarece s-a prăbuşit

odată cu stânca pe care se sprijinea, la cutremurul din 1915. Cetatea a fost restaurată ultima

dată între anii 1969-1972, când s-au consolidat şi înălţat zidurile şi s-au construit căi de acces

care permit vizitarea întregii fortăreţe în cele mai bune condiţii.”9

Foto. 3 - Cetatea Poenari (Autor: Nedelcu Sorina)

9 Cucu V., Ştefan M., România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1979, p. 87.

22

• Barajul Vidraru

O altă atracţie turistică, poate cea mai importantă a acestei zone turistice, este Barajul

Vidraru, situat pe Râul Argeş între versanţii Munţilor Pleaşa şi Vidraru, la circa 40 de

kilometri faţă de Curtea de Argeş (Foto. 4). Este o locaţie turistică apreciată pentru peisajul

deosebit în care este încadrat, dar şi pentru construcţia propriu – zisă care este considerată de

către specialişti adevărată bijuterie inginerească şi mai ales pentru posibiliatea practicarii mai

multor tipuri de turism: de vizitare, de agrement şi turism ştiinţific.

Foto. 4 - Barajul Vidraru ( Autor: Nedelcu Sorina )

Barajul Vidraru a fost construit între anii 1961 şi 1966. În momentul inaugurării era al

cincilea din Europa şi al nouălea din lume. În termeni tehnologici este catalogat drept un

baraj cu dublă curbură, având înălţimea de 166,6 metri şi o lungime de coronament de 307

metri. Noaptea, conturul este iluminat electric, fiind astfel vizibil chiar şi din avion.

Accesul la baraj se face pe malul estic al lacului, pe Transfăgărăşan, în traseul său către

Bâlea, iar din capătul barajului, în stânga, porneşte un drum forestier care merge către

Depresiunea Cumpăna.

Turiştii au posibilitatea de a admira frumuseţea împrejurimilor de pe platforma de Belvedere.

De asemenea, pe Muntele Pleaşa se află Statuia lui Prometeu cu fulgerul în mână (Foto. 5), ca

simbol al electricităţii, realizată de sculptorul Constantin Popovici.

23

La câteva sute de metri de Baraj se află ,, Casa Argeşeană” şi debarcaderul unde se

organizează curse de agrement cu vaporaşul (Foto.6). Pentru pasionaţii sporturilor extreme,

aici a fost amenajată cea mai înaltă pistă de lansare pentru Bungee Jumping.

Foto. 5 - Statuia lui Prometeu Foto. 6 - Curse de agrement cu vaporaş

(Autor: Nedelcu Sorina) (Autor: Nedelcu Sorina)

Cert este că indiferent de scopul vizitei în zonă, Barajul Vidraru atrage mii de turişti, chiar şi

străini, care rămân uimiţi la vederea acestui monument al tehnicii inginereşti.

24

CAPITOLUL III. POTENŢIALUL TURISTIC CULTURAL

EFECTIV AL ORAŞULUI CURTEA DE ARGEŞ

3.1. Aşezare geografică

Municipiul Curtea de Argeş este aşezat la sud de Carpaţii Meridionali, mai exact în

Subcarpaţii Argeşului în zona dealurilor cunoscute sub denumirea de Muscelele Argeşului, în

partea nordică a judeţului Argeş, având ca vecine următoarele comune: Valea Iaşului la nord

şi Băiculeşti la sud.

Oraşul este situat la intersecţia paralelei de 45⁰08` cu meridianul de 24⁰41` (Fig. 5),

se întinde pe aproximativ 75 km², se află la altitudinea de 450 m deasupra nivelui mării şi

este înconjurat de dealurile şi muscelele sudice ale Munţilor Făgăraş. Fiind situat într-o zonă

depresionară, Curtea de Argeş se încadrează în sfera bioclimatului sedativ, de cruţare ceea ce

îl transformă într-un loc propice pentru odihnă şi relaxare.

Fig. 5 - Harta localizării oraşului Curtea de Argeş (Autor Nedelcu Sorina)

25

3.2. Scurt istoric al oraşului

Curtea de Argeş este un oraş care atrage numeroşi turişti datorită istoriei sale vechi şi

bogate. ,, Descoperirile arheologice atestă existenţa unor populaţii dacice stabilite aici în

timpul primei perioade a fierului şi care au constituit marea uniune tribală geto-dacică,

condusă în sec III î. e. N. de Dromihete. Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247) menţionează

existenţa pe aceste meleaguri a unui voievodat condus de Seneslau. În 1359, sub domnia lui

Nicolae Alexandru (1352-1364), se stabileşte aici nou înfiinţata Mitropolie a Ţării

Româneşti. Deşi abia în timpul lui Vlaicu Vodă (1364-1377), aşezarea este atestată

documentar ca având curte domnească, este cert că încă Basarab I avusese aici o reşedinţă.

Situarea la intersecţia unor importante artere de legătură cu Transilvania a determinat un ritm

rapid de dezvoltare al localităţii. Ca dovadă a înfloririi sale economice stau numeroasele

monede din timpul lui Vladislav, scoase la lumină de arheologi la Curtea de Argeş.

Numele localităţii este legat de monumente istorice importante: aici şi-au avut

reşedinţa domnitorii Basarab I şi Vlaicu Vodă, Dan I (1383-1386) şi Mircea cel Bătrîn (1386-

1418).

Acesta este momentul maximei înfloriri a bătrânei aşezări, căci urmaşul lui Mircea, Mihai I, a

mutat capitala la Târgovişte, însă nu definitiv, căci o vreme Curtea de Argeş a îndeplinit

funcţia de oraş reşedinţă alături de Târgovişte.

În timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), la 1517, Mitropolia a fost mutată la

Târgovişte. Deşi localitatea începea o viaţă tot mai lipsită de importanţă, Neagoe, ajuns

domn, a ridicat Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, monument arhitectonic care a reuşit să o

revitalizeze la vremea respectivă şi continua să o facă şi în zilele noastre. 10

10 Cucu V., Ştefan M., România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1979, p. 80.

26

3.3. Situl urban ,,Oraşul istoric Curtea de Argeş”

În Curtea de Argeş există un perimetru potejat în interiorul căruia se află cele mai

importante obiective turistice cu o valoare istorică deosebită (Fig. 6), acestea datând din

intervalul secolelor XIII-XX. Această delimitarea a fost făcută şi avizată de către PUG.

Delimitarea sitului urban arată în felul următor:,, Fundătura Negru Vodă, Str.

Alexandru cel Bun, Str. Tudor Vladimirescu, Str. Dumitru Norocea, numerele fără soţ. Str.

Oituz, de la intersecţia cu Str. Mărăşeşti, excluzând nr.1-5. Str.Mărăşeşti. Str. Dumbravei. Str.

Castanilor. Str. Viorelelor. Str. Decebal. Str. Cimitirului şi Cimitirul Oraşului, Str. Heliade

Rădulescu. Str. Zorilor. Str. Alexandru Lahovary, până dincolo de ,,Biserica Sf. Îngeri”. Str.

Sân Nicoară. Str. Plopiş, până la nr. 3 inclusiv. Str. Cuza Vodă, nr.143 H – 203, resp. Nr.

120-123. Str.Despina Doamna, de la blocurile E 18 şi E 16, la piaţa din faţa Curţii Domneşti.

Str. Matei Basarab, fără blocuri. Str. Victor Ştefănescu nr.3 şi nr.2-18. Str. Mitripolit

Ghenadie. Str. Lascăr Catargiu nr.1-41, respectiv nr.6-26. Str. Mircea cel Mare. Str. Traian,

de la bariera CF până la Str. Negru Vodă. Zona căii ferate şi a Gării Curtea de Argeş, de la

bariera de pe Str.Traian şi Str. 1 Mai, pe o fâşie de 110 m, până la 170 m sud de autogară.

Zona Bisericii ,, Sf. Gheorghe”, între blocul E 15, Compexul Comercial, B-dul

Basabilor şi str. Mihai Bravu. B-dul Basarabilor nr.1-17, respectiv nr. 21-25, Casa Armatei,

nr.55,61, respectiv nr.28, 38-42 şi nr.56 – 60. Str. Eroilor, cu biserica şi cimitirul Flămânzeşti.

Cimitirul Eroilor, fântânile Episcopului Ghenadie şi a Meşterului Manole, cu zona podului şi

parcurile , până la nr.36 inclusiv.11

11 Bărbulescu C.A., Dănăilă Ş., Catalogul Monumentelor Istorice din JudeţulArgeş, Editura Tiparg, 2011, p 42.

27

Fig. 6 – Harta celor mai importante obiective turistice din Curtea de Argeş

(Autor Nedelcu Sorina)

3.4. Edificiile ecleziastico-istorice, suportul dezvoltării turismului cultural - religios şi de pelerinaj în Curtea de Argeş

,,Curtea de Argeş” ocupă un loc aparte în istoria poporului român, datorită celor două

titulaturi care îi conferă o valoare deosebită: cea de primă capitală cât şi cea de sediu al

primei Mitropolii din Ţara Românească. Datorită acestor atribute, oraşul se bucură de o

istorie bogată în evenimente, dar mai ales în monumente care servesc drept dovezi ale acelor

vremuri înfloritoare. Există numeroase obiective care pot susţine dezvoltarea turismului

cultural în acest micuţ oraş situat în pitoreasca zonă subcarpatică de la poalele Munţilor

28

Făgăraş, cele mai multe dintre acestea fiind actuale sau foste edificii religioase. Cele care sunt

funcţionale din punct de vedere religios atrag mii de credincioşi anual datorită slujbelor

deosebite, duhovnicilor recunoscuţi sau datorită istoriei locului, iar cele foarte vechi, rămase

în funcţiune doar ca monumente istorice înscrise sau nu în circuitul turistic, atrag turişti prin

vechimea şi unicitatea lor.

• Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş

,,Curtea de Argeş” se identifică în conştiinţa românilor şi nu numai, cu Mănăstirea

Curtea de Argeş (Foto. 7), aceasta fiind simbolul oraşului. În ceea ce priveşte dezvoltarea

turismului religios şi de pelerinaj în această zonă, Mănăstirea Curtea de Argeş reprezintă

punctul de plecare în demararea unei astfel de stategii.

Foto. 7- Ansamblul Mănăstirii Curtea de Argeş (Autor: Nedelcu Sorina)

Este monument istoric ,, de mare faimă şi admiraţie”, Scaun Episcopal între 1739 şi

1748 şi după 1990 , aşezământ episcopal şi monahal după această dată conlucrând în aceeaşi

incintă. Tot aici se află şi paraclisul cu hramul ,,Sfânta Muceniţă Filofteia” (7 decembrie), de

neam valah, sud-dunărean ocrotitoarea mănăstirii prin sfintele ei moaşte aşezate în Catedrala

29

Episcopală. Tot aici a fost canonizat Sfântul Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului şi

Mitropolit al Munteniei, iar Sfântul Martir Sofronie de la Cioara şi-a găsit refugiul .

Monumentul posedă multe piese de mare valoare din secolele XVI, XVII, XVIII,

printre care un fragment de stofă din mătase şi fir de la Neagoe Basarab, fragmente de frescă

din 1526, fragmente din tîmpla de lemn din 1682, icoane de lemn, argintărie şi Evanghelia

Învierii din Sâmbăta Mare , scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta (Foto. 8).

Tot în incinta mănăstirii se află şi necropola Regilor României, Neagoe Basarab (Foto. 9),

Radu de la Afumaţi şi Carol I, tablourile Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, dar şi figuri

ale domnitorilor români pictaţi pe pereţii pronaosului.

Foto. 8 – Evanghelia Reginei Maria Foto. 9 - Necropola lui Neagoe Basarab

(Autor: Nedelcu Sorina)

30

De cinci veacuri, monumentul a stârnit admiraţia tuturor prin măreţia construcţiei,

prin bogăţia podoabei sale sculpturale cât şi prin celebra legenda care spune că neobişnuita

construcţie artistică se datorează unei mari jertfe umane adusă de Meşterul Manole.

Ridicată de domnitorul Neagoe Basarab pe locul unei biserici ,,dărâmată şi neîntărită”, aşa

cum este menţionat într-o inscripţie, biseria este una dintre cele mai reprezentative realizări

ale arhitecturii religioase româneşti. Constucţiile au început în 1512 şi s-au terminat în 1517.

O altă caracteristică a acestui monument este bogăţia decoraţiei (peste 150 de motive

ornamentale), un brâu format din patru ciubuce de piatră împletite prinde biserica de jur

împrejur, împărţind biserica în două registre. Cel inferior este decorat prin panouri

dreptunghiulare încadrate de rame aplicate. În acelaşi mod au fost făcute şi ferestrele înguste

şi alungite pe verticală, dar prinse câte doua în acelaşi cadru pentru a da impresia că sunt mult

mai mari.(Foto. 10)

În registrul superior , decoraţia este mai variată şi mai complexă. Un şir de arcade cu

deschideri ample înlănţuieşte biserica şi în deschiderile lor cuprind firide în care au fost

executate rozete decorative. Legătura dintre arcade se face prin discuri cu motive

ornamentale arabe şi persane. Registul superior, în zona de sub acoperiş, se încheie cu o suită

de modele geometrice şi florale, care, datorită numeroaselor proeminenţe, creează impresia

unui brâu de ciucuri fixaţi pe pereţi. Culorile dominate ale decoraţiei sunt verdele, auriul şi

albastrul.

Patru turle, fiecare cu câte opt ferestre înguste, decorate cu rame florale şi în vârf cu câte o

cruce triplă, sfârşesc construcţia. Turlele mici creează o impresie deosebită, întreaga lor

arhitectură fiind răsucită în jurul axului vertical. Chiar şi acoperişul, lucrat din plumb este de

a asemenea ornat, iar lanţurile care susţin crucile sunt asemănătoare unor bijuterii lucind în

soare. (Foto.11)

Planul bisericii poate fi uşor observat privind exteriorul : el cuprinde un pronaos

dreptunghiular şi un naos cu trei abside aproximativ egale. Singura intrare a fost poziţionată

în peretele vestic , pe unde, cu ajutorul unor trepte, se ajunge la masiva uşă de bronz.

Pronaosul dreptunghiular, mult lărgit, culatura mare perpendiculară pe axa bisericii, a creat şi

spaţiile necesare necropolei ctitorilor. Cele douăsprezece coloane, care delimiteză în centrul

pronaosului un spaţiu pătrat, poartă o cupolă înaltă. Trecerea în naos este marcată printr-un

portal de marmură cenuşie.

Naosul cuprinde altarul cu proscomidia şi diaconicul , iar la mijloc un spaţiu pătrat , iar

deasupra sa se ridică cea mai înaltă dintre turle, având o secţiune octogonală. Există o

inscripţie în care se sune că biserica ,,s-a zugrăvit la anul 7035 (1526) septembrie 10 zile, cu

31

mîna lui Dobromir Zugravul”, în timpul lui Radu de la Afumaţi, ginerele lui Neagoe

Basarab. În 1611, oştile lui Gabriel Bátory ,,au sfărâmat Mitropolia de la Argeş cea foarte

scumpă”. În 1640 , Matei Basarab i-a refăcut zidăria , dar o adevărată restaurare s-a făcut abia

în timpul lui Şerban Cantacuzino, în anul 1682. În 1761, biserica a fost zugrăvită la exterior.

În secolul XIX, mai exact în anii: 1800, 1802, 1838, 1845, biserica a fost supusă unor grele

încercări , iar în 1867, un puternic incendiu i-a adus grave prejudicii. În 1875 au început

restaurările care i-au dat înfăţişarea de astăzi. Lucrările au fost executate sub conducerea

arhitectului francez Lecomte de Nouy. Din păcate , vechea pictură a fost înlocuită cu una

nouă, mult inferioară ca valoare.12

În interior, pe lângă zugrăveala executată în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch.

Renouard şi de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeş, pe lângă panourile votive,

mormintele ctitorilor, tâmplăria făcută din marmură, bronz aurit şi onix, pe lângă icoanele ei

lucrate în mozaic, atrage atenţia ca o excepţională realizare sculpturală, grupul celor 12

coloane, original ornamentate floral, reprezentând pe cei 12 Sfinţi Apostoli; aceste coloane

dau impresia cu adevărat de viu şi mers aievea.

Vechea tâmplărie din secolul al XVII-lea, de o reală originalitate ornamentală şi

iconografică, adăpostită temporar în biserica de sat din Valea Danului, se află acum în

Colecţia de obiecte de artă bisericească din Mănăstirea Curtea de Argeş.

Această catapeteasmă, după stil, împreună cu câteva icoane datează din timpul domnului

Şerban Cantacuzino (1678-1688), care, în 1682, precum spune şi una din pisaniile de pe

peretele vestic al bisericii, a reparat sfântul lăcaş.13 (Foto. 12)

12Cucu V, Ştefan M., România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1979, pp. 85-86.13 Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului,2003, http://www.eparhiaargesului.ro/mrea_argesului.html.

32

Foto. 10 - Registrul inferior Foto. 11 – Registrul superior

(Autor: Nedelcu Sorina)

33

Foto. 12 – Catapetesma Mănăstirii Curtea de Argeş (Autor: Nedelcu Sorina)

• Biserica Domnească din Curtea de Argeş (Foto. 13), construită în cadrul reşedinţei

voievodale din secolul al XIII-lea a fost terminată în anul 1352 sub ctitoria lui Basarab I

(1310-1352).

Biserica este inclusă pe lista monumentelor istorice cu indicativul AG-II-m-A-13947 şi pe

Lista Indicativă UNESCO, datorită picturilor murale interioare care sunt deosebit de

valoaroase prin vechimea lor, fiind realizate între anii1364-1369.

,,Există o inscripţie zgâriată pe unul dintre pereţi care menţionează că în anul 1352,

Voievodul Basarab I a încetat din viaţă. Se presupune că la acea dată biserica era în

construcţie sau ,, terminată la roşu”, iar lucrările au continuat sub Nicolae Alexandru şi

Vlaicu Vodă. După cercetările recente se presupune că edificiul s-a construit în timpul lui

Vlaicu Vodă şi că el ar fi de fapt controversatul voievod îngropat acolo. În timpul săpăturilor

arheologice s-au descoperit urmele unor construcţii mai vechi, a căror realizare tehnică

prezintă foarte multe asemănări cu resturile construcţiilor anterioare ridicate de Basarab I.

Prima biserică a fost realizată din piatră de carieră şi bolovani de râu şi a suportat şi ea

efectele incendiului din 1330. Nefiind totuşi foarte afectată de acest incendiu a mai fost

folosită de către Basarab I. S-a presupus că Vlaicu Vodă a dărâmat-o complet, ridicând în

34

locul ei biserica ce s-a păstrat până astăzi. După o perioadă în care a fost părăsită datorită

mutării capitalei, biserica a fost reparată, modificată şi repictată în 1750. Peste 38 de ani, în

1788, un puternic incendiu a afectat din nou biserica, astfel că au fost necesare din nou

reparaţii, care s-au efectuat abia în 1827.Cu această ocazie s-au mai adăugat 2 turle ,

ferestrele au fost lărgite , iar zugravul Pantelimon a efectuat o nouă pictură. În 1920, sub

supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, biserica a fost restaurată şi consolidată,

redându-i-se aspectul iniţial şi totodată a fost readusă la suprafaţă şi o partee din pictura

iniţială.

Biserica Domnească este concepută după un plan dreptunghiular , împărţită în interior

în trei secţiuni (pronaos, naos şi altar) şi reliefează caracteristicile generale ale arhitecturii

bizantine, mai ales la nivelul modului de realizare al naosului. El are forma pătrată, cu patru

stâlpi la mijloc, care marchează un al doilea pătrat. Stâlpii susţin bolţile ale căror secţiuni

orizontale schiţează forma unei cruci cu braţe egale. Compoziţia realizată astfel poartă

denumirea de ,, cruce grecească înscrisă”.

Zidurile au fost constuite din fâşii de piatră, alternând cu straturi de cărămidă aparentă. În

afara cadrelor de piatră sculptată, adaugate la ferestre în secolul XVIII, exteriorul nu are

niciun fel de decoraţii. În afara importanţei pe care o are ca şi onument de arhitectură,

biserica păstează şi nişte fragmente valoroase din pictura efectuată în secolu XIV.

În mormântul lui Radu I, identificat ulterior ca fiind al lui Vlaicu Vodă, s-au găsit preţioase

elemente ale costumului domnesc din acea vreme , printre care şi binecunoscuta ,,pafta”. În

biserică au mai fost înmormântaţi şi alţi voievozi ( Dan I şi Dan II ).”14

14 Cucu V., Ştefan M., România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1979, pp. 85-86.

35

Foto. 13 – Biserica Domnească (Autor: Nedelcu Sorina)

• Biserica Drujeşti

Este consemnat în documente începând din anul 1760 ca una dintre ctitoriile fraţilor

Stoian şi Iorgu Druja. Biserica a fost refăcută prima oară între 1793-1795 şi apoi în 1875,

când i-a fost redată forma iniţială. Micul lăcaş de cult reţine atenţia prin valoare iniţială,

scoasă în evidenţă de planul echilibrat şi faţada cu linii simple, dar armonioase. Aşa cum se

poate observa şi în fotografiile 14 şi 15, faţada este împărţită în două registre inegale printr-

un brâu torsionat, păstrând urmele a două arcade oarbe, originale, din a căror pictură nu se

mai desluşeşte niciun element. În anul 1987 s-au efectuat săpături arheologice, prilej cu care

a fost scos la lumină un bogat material arheologic (monede din secolul al XVI-lea, un inel de

argint şi un vas funerar din sticlă), precum şi fundaţiile unei biserici din lemn cu plan

dreptunghiular şi absida altarului pătrată , anterioară bisericii actuale.15

15 Bărbulescu C. A., Dănăilă Ş., Catalogul Monumentelor Istorice din JudeţulArgeş, Editura Tiparg, 2011, p 44.

36

Foto. 14 –Faţada Bisericii Drujeşti Foto. 15 - Biserica Drujeşti

(Autor: Nedelcu Sorina)

• Biserica Olari

Biserica Olari (Foto.16) este un monument ecleziastico-istoric situat în vestitul cartier

de odinioară al olarilor . Acest lăcaş este micuţ şi are un aspect pitoresc, rural, îmbinând

elementele arhitectonice din lemn şi cărămidă. Planul este în formă de navă, cu turn-

clopotniţă lipit de clădire în dreptul pronaosului şi prezintă similitudini cu unele biserici

moldoveneşti, ridicate în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Interiorul biserici atrage

atenţia prin pronaosul poligonal cu acoperişul în formă de ,,a vela”, străpuns de opt lunete şi

de micul naos încoronat cu o calotă semisferică. Pereţii monumentului sunt decoraţi cu o

37

valoroasă frescă originală, restaurată între anii 1967-1969, de meşteşugari şi

ţărani.Construcţia actuală datează din a doua jumătate a secolului XVII-lea, neavând practic

nicio legătură cu prima biserică a breslei olarilor, ale căror urme din veacul al XV-lea au fost

descoperite în apropiere.16

Foto. 16 - Biserica Olari (Autor: Nedelcu Sorina)

• Biserica „Sf. Voievozi”- Flămânzeşti

Este construită în secolul al XVI-lea şi menţionată documentar la 21 august 1526, iar

în 1925 şi 1954 a fost reparată.

Biserica are un plan dreptunghiular compartimentat, cu absidă poligonală decroşată, fără

pridvor. Cloptniţa este octogonală şi situată deasupra pronaosului cu acces printr-o scară

elicoidală într-un turnuleţ alipit zidului nordic.17 (Foto. 17)

16 Idem , p. 45.17 Idem, p. 42.

38

Foto. 17 - Biserica ,,Sf. Voievozi” – Flămânzeşti ( Sursa: http://www.cimec.ro/)

• Biserica ,,Intrarea în Biserică”- Brad-Bătuşari

A fost construită în 1819, pe locul unei biserici ctitorite de Petru Cercel (1583-1585),

de către episcopul Iosif al Argeşului şi judelui Ioniţă Taftu. Planul Iniţial a fost extins printr-

un pridvor deschis, ulterior zidit , deasupra căruia se înalţă o clopotniţă. Plan bisericii este

unul dreptunghiular compartimentat, cu absidă poligonală decroşată.18(Foto.18 şi 19)

18 Idem, p.43.

39

Foto. 18 - Biserica Brad – Bătuşari Foto.19 – Frescă de pe Naosul Bisericii

Sursa: http://www.cimec.ro/

3.5. Obiective turistice de natură arheologică

• Ansamblul Curţii Domneşti

Cel mai important obiectiv arheologic din Curtea de Argeş este fără îndoială

reprezentat de ruinele ansamblului Curţii Domneşti situate în centrul oraşului. Incinta

patrulateră este înconjurată de ziduri de piatră (Foto. 20). Din construcţiile de odinioară se

mai văd doar două pivniţe de case domneşti. În urma efectuări săpăturilor arheologice s-a

40

stabilit că ansamblul a fost construit în stilul vechilor case ţărăneşti cu subsol, parter şi cu

pridvor. Casa dinspre nord a fost reşedinţa voievodului Neagoe Basarab, iar a doua a lui

Basarab I. În jurul anului 1330, Curtea Domnească a fost refăcută, iar în imediata vecinătatea

s-a construit şi Biserica Domnească (Foto. 21).19

19 Cucu V., Ştefan M., România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1979, p.87.

41

Foto. 20 - Ruinele Curţii Domneşti Foto. 21 – Biserica Domnească

(Autor: Nedelcu Sorina)

• Ruinele Bisericii Sân-Nicoară

42

Vis- a- vis de Ansamblul Curţii Domneşti există un mic părculeţ, numit Parcul Sân

Nicoară, pe platoul căruia se află ruinele bisericuţei cu acelaşi nume.

Ruinele Sân Nicoară reprezintă tot ceea ce a mai rămas dintr-o biserică de Curte din

secolul XIII-XIV (Foto. 22). Chiar şi astăzi se mai poate distinge nava micuţului edificiu, ce

se termină cu o absidă poligonală. Zidurile prezintă o alternanţă de şiruri de piatră de râu şi

cărămidă. Un zid gros, străpuns de o uşă, separă naosul de pronaos.

Săpăturile arheologice efectuate aici au scos la lumină resturi de ceramică smălţuită,

olane pentru acoperiş, fragmente de cahle, monede din argint şi aramă, inele de argint din

secolul XIV-XV, vase de sticlă şi fragmente de frescă.20

Foto. 22 - Ruinele Bisericii Sân Nicoară

Sursa: http://www.infopensiuni.ro/cazare-curtea-de-arges/obiective-turistice-curtea-de-arges/biserica-san-

nicoara_342

3.6. Alte edificii culturale

20 Idem p.88.

43

3.6.1. Muzee

Aparţin prin destinaţia bunurilor înmagazinate, grupei edificiilor culturale, adresându-

se celor interesaţi de resorturile intime ale creativităţii umane. Tipologia lor este foarte

variată. Astfel, întâlnim muzee de artă, etnografie, istorice, ale ştiinţelor naturii.

În general, valoarea şi mărimea muzeului este strâns corelată cu posibilităţile de

colectare, sistematizare şi conservare ale organizatorilor. Ca urmare, muzeele naţionale vor

concentra valori artistice de la nivelul întregii ţări, pe când muzeele regionale (judeţene,

districtuale), vor dispune de exponate recolatate dintr-o regiune dată, iar cele locale din

perimetrul aşezării gazdă, dar fără a se limita, totuşi, numai la zestrea acesteia.21.

• Muzeul Municipal Curtea de Argeş a fost inaugurat la 29 mai 1969. Acesta

dispune de 12.000 de piese muzeistice, dintre care 300 fac parte din Patrimoniul Naţional

Cultural şi este oraganizat în două expoziţii de bază, care constituie în acelaşi timp şi două

secţii distincte, atât ca patrimoniu cât şi ca locaţie pentru expunere : istorie şi etnografie.

• Casa Norocea – locaţia sectiei de etnografie

Secţia de etnografie şi artă populară , organizată între anii 1985 şi 1986 este expusă

în casa ce a aparţinut pictorului Dumitru Norocea şi prezintă o bogată colecţie de obiecte şi

artă populară privind ocupaţiile, îndeletnicirile şi meşteşugurile practicate de argeşeni din

cele mai vechi timpuri : olăritul reprezentat prin frumoasele vase de ceramică, deosebitele

cusături şi ţesături argeşene, costume populare specifice zonei, diverse obiecte folosite la

îndeletnicirile casnice, cultura plantelor, animalelor, pomicultură, păstoritul, vânatul,

pescuitul. (Foto. 23)

21 Cocean P., (2004), Geografia turismului, Editura Focul viu, Cluj-Napoca.

44

Foto. 23 - Casa Norocea şi expoziţia de la parterul acesteia

( Sursa: http://www.welcometoromania.ro/Curtea_de_Arges/Curtea_de_Arges_Norocea_r.html )

• Muzeul Municipal Curtea de Argeş - locaţia secţiei de istorie

Expoziţia de bază a secţiei de istorie este organizată începând cu 1987 în monumentul

istoric aflat în piaţeta din faţa Bisericii Domneşti (Foto.24). Pe baza unui bogat material

documentar şi arheologic sunt expuse cele mai importante episoade din istoria oraşului

Curtea de Argeş.

Expoziţia de bază a secţiei de istorie este organizată în 7 săli corespunzătoare

periodizării istoriei oraşului, de la vechi la nou. Aici sunt expuse documente relizate în

facsimil; portrete ale voievozilor care au domnit în Argeş, realizate în bronz; replici după

obiectele Domnitorilor de la Argeş ( paftale, inele, aplice, sigilii, săbii,etc.), o bogată colecţie

de numismatică, de medalii şi de decoraţii şi un valoros material arheologic.

Piesele şi obiectele muzeistice etalate în vitrinele acestui muzeu sunt cu atât mai valoroase

întrucât provin din descoperirile arheologice de pe raza oraşului Curtea de Argeş şi din

împrejurimi, dar şi din achiziţii şi donaţii.22

22 Bărbulescu C. A., Ştefan Dănăilă, Catalogul Monumentelor Istorice din JudeţulArgeş, Editura Tiparg, 2011, p. 46.

45

Foto. 24 - Muzeul Municipal Curtea de Argeş - locaţia secţiei de istorie

(Autor Nedelcu Sorina)

3.6.2. Case memoriale

Sunt edificii cu funcţie turistică de o mare varietate a atracţiei. Pot înmagazina

referinţe privind personaje politice, artistice, culturale. Ele înglobează un cumul de obiecte şi

mărturii despre viaţa şi personalitatea celui care s-a născut, a locuit sau a creat în respectivul

edificiu.23

• Casa memorială Goangă de pe Strada Viorelelor, este un important obiectiv

turistic din Muntenia, ce merită vizitat. A fost construită în secolul al XVIII-lea, în stilul

arhitecturii locale ( Foto. 25). Casa a fost cumpărată în 1840 de Ştefan Goangă şi moştenită

ulterior de către fiul său Ion Ştefănescu – Goangă. În intervalul 1840-1850 casa a fost

restaurată, fiindu-i adăugată aripa dinspre strada Negru Vodă, iar între 1885 -1890 i-a fost

adăugată aripa dinspre piaţă. După 1920 au mai fost făcute repaţii generale, în prezent casa

având planul în formă de U, cu trei corpuri distincte, pe două nivele, edificate în perioadele

menţionate.24

23 Cocean P., (2004), Geografia turismului, Editura Focul viu, Cluj-Napoca.24 Idem , p 45.

46

Foto. 25 - Casa Goangă (Autor Nedelcu Sorina)

•Casa memorială Norocea. La etajul clădirii este realizată o expoziţie cu lucrări de

artă plastică realizate de pictorul Dumitru Norecea şi obiectele ce au aparţinut acestuia în

timpul vieţii.

Practic acest monument istoric îndeplineşte dublă funcţie , cea de muzeu etnografic

datorită exponatelor de la parter şi de casă memorială a pictorului Dumitru Norocea prin

prisma celor expuse la etaj.25

Tabelul 2 - Case din Curtea de Argeş înscrise pe Lista Munumentelor Istorice din

Judeţul Argeş

Casă Cod Localizare Datare1.Vila Rozelor AG-II-m- B-13632 Bd. Basarabilor 47 19302.Casa Chiriţă AG-II-m –B-13633 Bd. Basarabilor 55 Mijl. sec. XX3.Casa Vâlsănescu AG-II-m-B-13635 Bd. Basarabilor 106 Sf . sec. XIX4.Casa Tică AG-II-m –B-13636 Str. Castanilor 3 Sf. sec. XIX5. Casa Achim AG-II-m-B- 13637 Str. Castanilor 5 Sf. sec. XIX6.Casă, fost sediu CLF

AG-II-m-B-13638 Str. Castanilor 14 Sf. sec. XIX

7.Casa Ciolculeştilor AG-II-m-A-20194 Str.Călinescu Armand 3

1851

8.Casa Călinescu AG-II-m-B-20195 Str.Călinescu Armand 5

1850

9. Casă cu prăvălie AG-II-m-B- 13640 Str. Decebal 3 Sf . sec. XIX10.Casa Corbeanu AG-II-m-B-13642 Str. Decebal 8-10 193011. Casa cu parter comercial

AG-II-m-B- 13643 Str. Decebal 9, 16 1880, refăcută în 1902

25 Idem

47

12.Casa Gheorghe Niţulescu

AG-II-m-B-13651 Str. Negru Vodă 135 1911-1914

13.Casa Florian Constantinescu

AG-II-m-B-13652 Str. Plopiş 1 Sf. sec. XIX

14.Casă, azi anexă a pensiunii,,Casa Domnească”

AG-II-m-B- 13653 Str. Plopiş 3 Mijl. Sec. XIX

15.Casa Deleanu AG-II-m-B- 13654 Str.Rădulescu Ion Heliade 1

1830

16. Casa Teodorescu AG-II-m-B-13657 Str. Ştefănescu Victor 10

Înc. Sec. XX

17.Casa Feri AG-II-m-B-13660 Str.Vladimirescu Tudor 13

Înc. Sec. XIX

18. Casa Gogulescu AG-II-m-B-13661 Str.Vladimirescu Tudor 24

Înc. Sec. XIX.

Sursa: Date prelucrate din Catalogul Monumentelor Istorice din Judeţul Argeş , lucrare editată de către Direcţia

Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Argeş, 2011.

3.6.3.Monumente şi statui

Reprezintă o grupare aparte de obiective turistice de proveninţă antropică a căror

edificare este legată de nevoia elogierii şi comemorării unor personalităţi şi evenimente

istorice, culturale şi artistice. 26

• Statuia lui Neagoe Basarab

Este amplasată pe platoul din faţa Mănăstirii Curtea de Argeş, fiind opera sculptoriţei

Doina Lie şi fost dezvelită în anul 1969. Domnitorul este înfăţişat îmbrăcat în haine domneşti

cu coroană voievodală pe cap, iar pe faţadă este săpată inscripţia: ,,Neagoe Basarab 1512-

1521”.27( Foto. 26)

26 Cocean P., (2004), Geografia turismului, Editura Focul viu, Cluj-Napoca.27 Bărbulescu C. A., Dănăilă Ş., Catalogul Monumentelor Istorice din JudeţulArgeş, Editura Tiparg, 2011, p 47.

48

Foto.26 – Statuia lui Neagoe Basarab

(Autor Nedelcu Sorina)

• Fântâna Meşterului Manole

În apropierea mănăstirii se află fântâna (Foto. 27) constructorului legendar, Meşterul

Manole, eroul mai multor balade populare. Locul în care este amplasată fântâna este legat de

o legendă care spune că atunci când domnitorul a văzut minunata construcţie i-a întrebat pe

cei zece meşteri dacă mai pot construi o mănăstire şi mai frumoasă decât aceasta. Meşterii au

răspuns afirmativ, iar domnitorul pentru a împiedica construirea unui lăcaş mai frumos a

ordonat demolarea schelelor, iar meşterii au rămas blocaţi pe acoperiş. Pentru a coborî si-au

confecţionat aripi din şindrilă şi s-au aruncat,însă nici unul nu a supravieţuit.

În locul în care s-ar fi prăbuşit, sufletul său s-a preschimbat în izvor.28

28 Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului,2003, http://www.eparhiaargesului.ro/mrea_argesului.html.

49

Foto. 27 - Fântâna Meşterului Manole (Autor: Nedelcu Sorina)

• Bustul lui C. Dobrescu-Argeş

Este amplasat în curtea Grupului Şcolar Agricol ,,C. Dobrescu-Argeş” din Curtea de

Argeş, Str. Basarabilor 15 care datează din a doua jumătate a secolului XX.29

Tabelul 3 - Alte Monumente Istorice din Municipiul Curtea de Argeş

Denumire Cod Localizare Datare

1.Fântâna

Episcopului

Ghenadie

AG-IV-m-A-13945 Str. Eroilor 45 Sec. XIX

2.Mormântul

arhitectului Emile

André Lecomte du

Noüy

AG-IV-m-B-13942 Str. Eroilor 46 în

curtea Bisericii

Flămânzeşti

1914

3.Cruce de piatră AG-IV-m-A-13941 Str. Basarabilor 1 în 1662

29 Constantin Augustus Bărbulescu, Ştefan Dănăilă, Catalogul Monumentelor Istorice din JudeţulArgeş, Editura Tiparg, 2011, p 47.

50

incinta Curţii

Mănăstirii Argeşului.

4.Cruce de piatră AG-IV-m-A-13943 Str. Cuza Vodă 134

la 5 m S de Biserica

Olari.

Sec. XVII-XVIII

5.Crucea Eroilor

1916-1918

AG-IV-m-A-

13655.03

Str. Sân Nicoară 1 1916-1920

Sursa: Sursa: Date prelucrate din Catalogul Monumentelor Istorice din Judeţul Argeş , lucrare editată de către

Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Argeş, 2011.

Străbătând oraşul Curtea de Argeş ai ocazia să întâlneşti la tot pasul locuri încărcate de istorie

şi spiritualitate care au capacitatea de a-ţi îmbogăţi orizontul cultural indiferent de scopul

călătoriei. Obiectivele turistice culturale aşa cum am arătat de-a lungul acestui capitol se

încadrează în diferite categorii, aşa încât se pot adresa mai multor tipologii de turişti.

CAPITOLUL IV. INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ

Infrastructura turistică însumează totalitatea bunurilor şi mijloacelor prin care

resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic. În marea majoritatea a cazurilor,

elementele sale componente nu au fost create pentru a satisface nevoile recreative sau

curative, acest atribut l-au dobândit pe parcurs, odată cu iniţierea activităţilor turistice în acel

teritoriu.

4.1. Capacităţile de cazare şi alimentaţie publică

51

Alcătuiesc, împreună cu resursele atractive şi căile de transport, vectorii fundamentali

ce definesc turismul ca activitate umană. Însăşi expresia economică propriu-zisă a actului

turistic, primeşte contur numai odată cu existenţa şi funcţionalitatea lor. Între introducerea în

circuitul turistic a unor obiective şi construirea bazelor de cazare şi alimentaţie publică există

un paralelism evident.30

Fig. 7 – Evoluţia structurilor de cazare din Curtea de Argeş între anii 1990 - 2010

Sursa: date Institutul Naţional de Statistică (2011)

Curtea de Argeş este un oraş care dispune de o infrastructură turistică cu funcţiuni de

cazare bogată şi de diferite tipologii. Urmărind graficul de mai sus ( Fig. 7) se poate observa

că unităţile de cazare erau foarte puţine la începutul anilor `90. Din 1990 şi până în 2006,

numărul maxim de unităţi de cazare din acest oraş nu a depaşit pragul de 3 unităţi.

Întâmplător sau nu, din anul 2007 (anul aderării României la Uniunea Europeană) se poate

observa o creştere semnificativă a unităţilor de cazare din acest teritoriu, ajungând în prezent,

conform datelor emise de INS la 9 unităţi de cazare. Acestea sunt împărţite în două categorii:

baze de cazare principale şi baze de cazare secundare.

30 Cocean P., (2004), Geografia turismului, Editura Focul viu, Cluj-Napoca.

52

Din anii `90 şi până în anul 2011, bazele de cazare secundare sunt cele care au

înregistrat o creştere explozivă, în intervalul 2007 – 2011, numărul acestora dublându – se de

la 3 unităţi în 2007 la 6 unităţi în 2011.

4.1.1.Baze de cazare principale

1.Hotelurile au apărut ca unităţi de cazare la sfârşitul Evului Mediu , îmsă afirmarea

lor explozivă a avut loc în secolul XX, odată cu intensificarea caracterului de masă a

turismului, având ca principală funcţie aceea de cazare. Pe lângă funcţia de cazare , hotelurile

moderne se adaptează tipurilor de turism practicate în sfera lor de influenţă.

Astfel, în cazul turismului cultural, aceste baze vor fi dotate cu săli de conferinţe şi

proiecţii, cu spaţii expoziţionale sau pentru reuniuni ştiinţifice, iar dacă hotelurile sunt situate

într-o zonă caracteristică turismului de recreere , din structura lor nu vor lipsi piscine, terenuri

de tenis, popicării, discoteci, baruri, restaurante, etc.

Hotelul Posada este cea mai importantă şi complexă unitate de cazare din Municipiul

Curtea de Argeş (Foto. 27, 28, 29). A fost modernizat în anul 2009 şi clasificat la categoria

de 3 stele. Este situat pe B-dul Basarabilor, nr. 27-29, la 300 m de celebra mănăstire constuită

de Meşterul Manole. Are o capacitate de 68 de camere (duble ,single şi apartamente) şi oferă

condiţii optime pentru organizare de evenimente corporate cât şi pentru odihnă şi recreere.

Hotelul oferă următoarele servicii: restaurant, bar de zi, sală de conferiţe, spălătorie, parcare

gratuită, internet şi telefonie directă, cât şi accesul cu animale de casă.31

Foto. 28- Hotel Posada Foto. 29 - Sală de conferinţe, Hotel

Posada

31 http://www.posada.ro/index.php/hotel-posada-curtea-de-arges/prezentare-hotel-posada

53

Foto.30 - Interior cameră şi grup sanitar, Hotel Posada

Sursa: http://www.cazari.ro/hotel_posada_curtea_de_arges_arges/

2. Spaţiile de cazare situate în arhondaricul mănăstirilor

În continuă dezvoltare, numărul de locuri de cazare a crescut spectaculos în ultimii ani

(2007-2011) în Curtea de Argeş, datorită extinderii, pe scară tot mai largă a turismului

religios.

Activitatea de cazare este legată de sărbătorile şi pelerinajele religioase, în special, la

hramurile mănăstirilor şi sărbătorilor religioase: 15 august (Sărbătorirea Hramului Mănăstirii

,,Adormirea Maicii Domnului”), 7 decembrie (Sărbătorirea Sfintei Muceniţe Filofteia),

Izvorul Tămăduirii, Sărbătoarea Paştelui şi Sărbătoarea Crăciunului.

• Centrul ,,Casa Pelerinul” este situat în incinta Mănăstirii Argeşului şi a fost ridicat

din iniţiativa şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Calinic, Epscopulul Argeşului şi

Muscelului, sub directa supraveghere şi coordonare a consilierului eparhial pentru Patrimoniu

şi construcţii şi deschis în data de 6 iunie 2009.

Dispune de 25 de camere mobilate modern ce au în dotare baie cu duş, grup sanitar, încălzire

centrală, o sală de mese şi o bucătărie unde se pot servi mâncăruri tradiţionale argeşene.

(Foto.31)

Aici se desfăşoară activităţi pastoral-misionare, culturale şi social-

filantropice.Înfiinţarea acestui centru vine în completarea şi sprijinirea misiunii Bisericii

argeşene dea promova spiritualitatea ortodoxă atât în ţară cât şi în străinătate, oferind

pelerinilor bucuria duhovniceascăde a participa la Sfintele Slujbe şi de petrece mai mult timp

în rugăciune la Mănăstirea Argeşului.

Centrul ,,Casa Pelerinul” din Curtea de Argeş este deschis pelerinilor dar şi

participanţilor la diferite întruniri duhovniceşti, teologice, naţionale şi internaţionale.

54

Astfel, pelerinii care sosesc la Mănăstirea Argeşului au la dispoziţie şi un loc de

cazare la această casă de oaspeţi, situată în spatele mănăstirii, cu intrare de pe strada

Meşterului Manole.32

Foto. 31 – Casa Pelerinul

Sursa: http://www.eparhiaargesului.ro/cazarecasapelerinul/index.php

4.1.2 Baze de cazare secundare (complementare)

32http://www.eparhiaargesului.ro/arhiepiscopiaargesuluisimuscelului/index.php?option=com_content&view=article&id=153&Itemid=85

55

Îndeplinesc o funcţie de unităţi ,,pioniere”, fie un rol de circumstanţă în desfăşurarea

activităţilor turistice. Dintre aceste baze, menţionăm: adăposturile şi refugiile, pensiunile

turistice şi campingurile.33

Tabelul 4 - Bazele de cazare secundare din Curtea de Argeş

Tip de cazare Denumire Clasificare Capacitate de

cazare

1.Pensiunea Jankovic * * * 18 camere

2.Pensiunea Ioana * * * 4 camere

3.Pensiunea Cristiana * * * 7 camere

4. Pensiunea Casa Domnească * * * * 12 camere

5.Pensiunea Mara * * * 10 camere

6. Pensiunea Matrix * * * 8 camere

Sursa: Tabel realizat prin prelucrarea datelor de pe site-ul: http://www.turistinfo.ro/curtea_de_arges/cazare-

hoteluri-vile-pensiuni-curtea_de_arges.html

4.2. Căi şi mijloace de transport turistic

Constituie pentru turism o reţea densă de linii şi noduri de-a lungul căreia are loc un

ansamblu de distribuţii şi redistribuţii a fluxului şi produsului turistic. Principalele căi şi

mijloace de transport implicate în turism sunt cele obişnuite , însă există şi altele specifice

turismului: căi rutiere, feroviare, aeriene, navale şi mijloacele de transport special.

În Curtea de Argeş sunt utilizate următoarele mijloace de transport cu implicaţii directe în

dezvoltarea turismului.

• Căi şi mijloace de transport rutiere

33 Cocean P., (2004), Geografia turismului, Editura Focul viu, Cluj-Napoca.

56

Acestea au cea mai largă răspândire. Turismul utilizează reţeaua de drumuri construite

cu scop economic, social, strategic, dar şi o serie de sectoare de drumuri a căror singură

utilitate este deschiderea accesului direct către resursele turistice atractive.

Cele mai importante arteră rutiere naţionale care strabat oraşul Curtea de Argeş sunt

D.N.73C, axa principală a zonei, care leagă oraşul Câmpulung de Râmnicu Vâlcea şi D.N.

7C, Transfăgărăşanul, care este perpendicular pe precedentul şi constituie axa secundară a

zonei asigurând comunicarea spre nord cu Munţii Făgăraş.

Legătura cu restul ţării este asigurată de drumurile: D.N7/E81, în vest şi D.N.73/E574, în est.

• Căi şi mijloace de transport feroviar

Una din cele mai vechi linii de cale ferată din ţară este cea care face legătura dintre

Piteşti şi Curtea de Argeş. Deşi s-a pus problema restructurării acestei linii datorită

competitorilor rutieri, această cale ferată este funcţionabilă în prezent asiguând legătura cu

Bucureştiul prin 2 curse zilnice interregionale şi 4 curse regionale şi interregional cu oraşul

Piteşti, Curtea de Argeş fiind capăt de linie al acestui tronson feroviar.

4.3. Dotări pentru agrement

În Curtea de Argeş aceste dotări se găsesc sub diferite forme, au funcţii complexe şi

sunt asociate de obicei bazelor de cazare, însă se pot constitui şi entităţi distinct în cadrul

oraşului. Funcţionarea acestor dotări are, uneori, ca support, elemente de ordin natural,

existente în zona receptoare de turişti, dar în unele cazuri, sunt create şi susţinute printr-o

implementare exterioară.

Dintre dotările specifice agrementului cu caracter permanent, de care dispune oraşul,

cele mai importante sunt: terenurile pentru parcticarea diferitelor sporturi în aer liber (fotbal,

tenis, volei, baschet), piscinele, bibliotecă, parcurile cu locuri amenajate pentru copii, cluburi,

pub-uri, casă de cultură în care se organizează diferite expoziţii de artă, spectacole de muzică

şi teatru.

De asemenea, există şi dotări pentru agrement cu caracter temporar determinat de

organizarea anuală a unui parc de distracţie. Acestă amenajare este prezentă în oraş pentru o

saptămână şi este relaţionată cu sărbătorirea hramului Mănăstirii Curtea de Argeş din 15

august.

57

4.4. Dotări auxiliare şi complementare

Reprezintă totalitatea mijloacelor şi instituţiilor economice, sociale sau cultural la

care turitul apelează în perioada călătoriei şi a sejurului său. Fac parte din acestă categorie

magazinele comerciale, poşta şi telecomunicaţiile, bănciile şi oficiile de schimb valutar,

agenţiile de bilete şi turism, etc.34

Marea majoritate a acestora sunt destinate deservirii întregii populaţii din regiune,

turismul integrându-le în sfera sa de acţiune ca bun comun al infrastructurii de ansamblu din

oraşul Curtea de Argeş.

CAPITOLUL V. CIRCULAŢIA TURISTICĂ

Potenţialul turistic, în totalitatea structurii sale (resurse atractive şi infrastructură),

reprezintă factorul static al fenomenului analizat. El asigură motivaţia declanşarii actului

34 Cocean P., (2004), Geografia turismului, Editura Focul viu, Cluj-Napoca.

58

recreativ, îi favorizează desfăşurarea, dar numai în contextul existenţei turistului, ca element

dinamic.

Fluxurile turistice interne, formate din turişti autohtoni sau străini, preferă vizitarea

unor atracţii turistice , sau obiective turistce locale, în special vara, pe perioada concediului,

după care pleacă spre alte destinaţii, de aici rezultând clar caracterul de tranzit al circulaţiei

turistice.

Se constată o intensificare a circulaşiei turistice la mănăstirile ortodoxe , cu ocazia

hramurilor sau a sărbătorilor mari religioase , în special de Paşti, Crăciun şi mai ales pe ,,15

august-Adormirea Maicii Domnului”.

Fig. 8 - Evoluţia sosirilor turistice în structurile de primire turistică din Curtea

de Argeş între anii 2001 şi 2010

Sursa: Date Institutul Naţional de Statistică (2010)

Sosirile turistice sunt un indicator extrem de dinamic care înregistrează valori diferite

de la an la an. În Figura 8 se poate observa că în anul 2001 s-au înregistrat aproximativ 16.

000 de sosiri turistice în oraşul Curtea de Argeş. Din 2001 până în 2006 numărul sosirilor a

scăzut constant ajungând până la valoare de 13. 000 . Anul 2007 a reprezentat apogeul, când

59

aproximativ 24 000 de persoane au sosit în oraş. Creşterea spectaculoasă a sosirilor din 2007

poate fi corelată şi cu apariţia noilor spaţii de cazare date în folosinţă în acelaşi an.

Fig. 9 - Evoluţia înnoptărilor în structurile de primire turistică din Curtea de

Argeş între anii 2001 şi 2010

Sursa: Date Institutul Naţional de Statistică (2010)

Graficul înnoptărilor ( Fig. 9) în structurile de primire turistică din Curtea de Argeş se

află în strânsă legătură cu graficul sosirilor turistice înregistrând, în principiu, aceleaşi

tendinţe de creştere şi scădere ca şi în cazul acestora. Minimul de înnoptări s-a înregistrat în

anul 2006, circa 14.000, iar valoarea cea mai mare s-a înregistrat un an mai târziu, în 2007

când numărul înnoptărilor s-a dublat, ajungând la valoarea de 30.000. Anul 2008 a fost de

asemenea un an prosper pentru industria hotelieră argeşeană, însă din 2009 au început să se

înregistreze scăderi ale numărului de înnoptări.

Tabelul 5 - Evoluţia volumului cererii turistice din Curtea de Argeş

Anul Sosiri turistice Nr. înnoptări Durata medie a Rata de

60

sejurului ocupare

2001 17.049 24.448 1,43 28,06%

2010 19.266 26.371 1,56 30,96%

Sursă: Tabel obţinut prin prelucrarea datelor de la Institutul Naţional de Statistică (2010)

În tabelul 5 sunt prezentaţi comparativ anii 2001 şi 2010 din următoarele perspective:

sosiri turistice, număr de înnoptări, durata medie a sejurului dar şi rata de ocupare a

structurilor de cazare turistică. Astfel se poate observa o creştere în anul 2010 faţă de 2001 în

cazul tuturor aspectelor evaluate, semn că turismul se află pe o pantă ascendentă, fiind în

continuă dezvoltare în această zonă.

În urma efectuării calculelor de rigoare, prin împărţirea numărului de înnoptări la

numărul de sosiri ale turiştilor, s-a ajuns la concluzia că durata medie a unui sejur petrecut în

oraşul Curtea de Argeş este 1-2 zile.

CAPITOLUL VI . TURISMUL DE PELERINAJ LA

MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEŞ

6.1. Scurtă prezentare

61

Mănăstirea Curtea de Argeş este situată în capătul Bulevardului Basarabilor împânzit

de-o parte şi de alta de tei bătrâni de sute de ani. A fost ctitorită de către Neagoe Basarab,

între anii 1512 – 1517 şi mai este cunoscută drept Biserica Episcopală, deoarece a fost scaun

Episcopal între anii 1739 şi 1748.

Această mănăstire este an de an locul de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioşi, atât pe

15 august, de ,,Adormirea Maicii Domnului”, pe 7 decembrie când se celebrează Sfânta

Muceniţă Filofteia, cât şi cu ocazia altor sărbători.

,,Noţiunea de ,, pelerinaj” este recunoscută drept formă a turismului religios, cu toate

că unii teologi sunt refractari la această idee . Ei consideră că a fi pelerin, a participa la un

pelerinaj este cu totul altceva decât a fi un simplu excursionist , turist , care vizitează anumite

locuri religioase cu scopul de a cunoaşte, de a admira şi a se recreea; pelerinul urmăreşte un

scop sublim, acela de a se închina, de a se ruga simţindu-se mai aproape de Dumnezeu.

Această formă de turism, nu este una nouă pentru noi românii, deoarece consolidarea cât şi

amploarea acesteia datează de la sfârşitul secolului XX. Vârstele, starea socială, gradul de

cultură, intensitatea credinţei, toate sunt diferite la nivelul turismului religios.”35

6.2. Metodologia de cercetare

Pentru a evalua amploarea turismului de pelerinaj în oraşul Curtea de Argeş, am ales

ca abordare cercetarea cantitativă.

Cercetarea cantitativă este una de profunzime , concluzivă şi presupune intervievarea

unui număr mare de persoane, datele putând fi analizate din punct de vedere statistic. Este

extrem de utilă deoarece prin intermediul ei se obţin date precise , riguroase şi reprezentative

din punct de vedere statistic. Cele mai utilizate metode de cercetare sunt ancheta sociologică,

sondajul de opinie şi studiile de piaţă, iar tehnica de investigare este chestionarul prin

intermediul instrumentului de investigare reprezentat de grila de intrebări.

Eşantionarea este reprezentativă la nivelul universului studiat (de tip probabilistic,

multistadial), prin eşantioane pe cote , pe baza celor mai recente date furnizate de Institutul

Naţional de Statistică.36

Cea mai uzitată metodă de cercetare cantitativă este ancheta prin chestionar.

35 Soare Ionica (2007), Tipologii şi destinaţii, Editura Transversal, Târgovişte, p.386.36 http://www.imas-inc.com/cercetare-cantitativa/

62

Ancheta este o metodă cantitativă de culegere a informaţiilor carea foloseşte chestionarul ca

instrument de investigare. Informaşia nu este culeasă oricum, ci prin intermediul unor

proceduri standardizate care face posibilă extrapolarea cu o eroare acceptabilă a rezultatelor

de la o parte a populaţiei investigate la toată populaţia de ansamblu. Ancheta nu îşi propune

să descrie indivizii particulari care fac parte din eşantion ci să obţină un profil al populaţiei

vizate.37

Am ales ancheta prin chestionar faţă în faţă deoarece aceasta răspunde mai bine

obiectivelor lucrării, care urmăresc un studiu despre percepţia credincioşilor participanţi la

pelerinajele organizate la Mănăstirea Curtea de Argeş, în special al celui din 15 august, ziua

serbării Hramului ,,Adormirea Maicii Domnului”, asupra organizării şi desfăşurării actului

religios de la acea dată.

Etape ale aplicării chestionarului:

• alegerea populaţiei ţintă : un eşantion de 50 de persoane participante la pelerinaj;

• perioada - 15 august 2011;

• elaborarea chestionarului;

• structura chestionarului – Chestionarul este alcătuit dintr-o materie de întrebări închise cu

răspuns codificat referitor la motivaţia, factorii, sursele de informare, intervalul de timp

alocat călătoriei;

• prelucrarea şi interpretarea rezultatelor chestionarului în Microsoft Excel 2007.

6.3. Rezultatele chestionarului şi interpretarea lor

,, Hramul sau sărbătoarea lăcaşului de cult, se petrece când în calendarul creştin –

ortodox corespunde ziua Sfântului pretector tutelar pe care îl are, de regulă, fiecare biserică

ortodoxă, căruia i se închină, sau evenimentul religios care îl patronează”.(Soare, 2007:

392)38

37 http://www.infomass.ro/metode-de-cercetare/ancheta/38 Soare Ionica (2007), Tipologii şi destinaţii, Editura Transversal, Târgovişte, p.392

63

În calendarul creştin – ortodox, în ziua de 15 august, la Mănăstirea Curtea de Argeş se

prăznuieşte hramul Mănăstirii, ,,Adormirea Maicii Domnului” sau ,,Sântămăria Mare”, aşa

cum mai este numită de popor.

,,Adormirea Maicii Domnului” este una din sărbătorile cele mai importante de peste an din

Calendarul Ortodox . În fiecare an, pe 15 august se celebrează ridicarea Maicii Domnului la

Cer, care fusese vestită de un înger cu trei zile înainte.

Biserica, ceremoniile care se organizează cu acest prilej, dau o imagine aparte.(Foto.32)

Foto. 32 - Mănăstirea Curtea de Argeş în ziua pelerinajului de pe 15 august 2011

(Autor Nedelcu Sorina)

Pelerinajul la Mănăstirea Curtea de Argeş începe în seara de 14 august, atunci când în

timpul vecerniei Sfânta Muceniţă Filofteia este scoasă din paraclis şi este depusă în

Baldachinul Mănăstirii unde pelerinii vin i să se închine.

Mulţi pelerini vin chiar din acea seară pentru a participa la întreaga procesiune. Unii

dintre ei aleg să rămână în incinta curţii mănăstirii până a doua zi când are loc Slujba

Liturghiei, ingnorând disconfortul cortului sau al dormitului sub cerul liber (Foto. 33 ), iar

alţii aleg variante de cazare clasificate, confortabile în pensiunea ,, Casa Pelerinul” din

apropierea mănăstirii sau în alte baze de cazare disponibile în oraş.

64

Foto. 33 - Pelerini care aleg să doarmă în curtea Mănăstirii

(Autor Nedelcu Sorina)

Acest eveniment adună an de an în Curtea de Argeş zeci de mii de pelerini, care străbat

adesea distanţe considerabile pentru a participa la pelerinaj.

Pentru a afla ce influenţă are pelerinajul, privit ca fenomen turistic, asupra oraşului

Curtea de Argeş, am realizat o anchetă prin chestionar pe un eşantion de 50 de persoane

rezidente şi non-rezidente care se aflau la procesiune în ziua de 15 august 2011.

În urma aplicării chestionarului alcătuit din 10 întrebări cu răspuns codificat referitor

la distanţa parcursă pentru participarea la pelerinaj, motivaţia călătoriei, factorii determinanţi,

sursele de informare, intervalul de timp alocat călătoriei şi intenţia de vizitare a altor

mănăstiri din zonă şi cea de revenire la acest pelerinaj au fost obţinute următoarele rezultate,

materializate în tabele şi ulterior în grafice menite să evidenţieze opiniile generale ale

pelerinilor cu privire la fenomenul turistic care se conturează în jurul acestui eveniment.

Fig. 10 - Distanţa parcursă pentru participarea la pelerinaj

65

În urma intervievării celor 50 de respondenţi se poate constata, aşa cum reiese din Fig.

10 , că majoritatea pelerinilor participanţi la evenimentul din 15 august 2011 au provenit din

oraş şi zonele limitrofe, circa 46 % , 34% au parcurs distanţe de până într-o sută de

kilometri , iar 20% au depus un efort mai mare pentru a se deplasa ei fiind nevoiţi să parcurgă

distanţe considerabile, de minim 100 km.

Astfel, se poate observa că majoritatea celor care vin şi iau parte la slujbele acestui pelerinaj

sunt persoane din partea locului care cunosc istoria şi însemnătatea acestui act religios, însă

există şi persoane alohtone care sosesc aici în căutarea unui nou loc de închinare şi curăţire

sufletească.

Fig.11 - Motivaţia călătoriei

Aşa cum se poate observa

în Fig.11, în cazul aflării

motivaţiei care a stat la

baza participării la

pelerinaj, 72% dintre

credincioşii chestionaţi, au

răspuns afirmativ la

întrebarea dacă principala

motivaţie a călătoriei a

fost cea religioasă .

66

Ponderea răspunsurilor negative a fost de 18 %, acest lucru putând fi explicat datorită

turismului de tranzit, foarte frecvent în oraşul Curtea de Argeş datorită poziţiei geografice la

contactul Muscelelor Argeşului cu zona montană a Munţilor Făgăraş, în acest caz participarea

la pelerinaj putând reprezenta doar un popas la Mănăstirea Argeşului.

Fig. 12 - Factorul determinat al călătoriei

Ca şi factor determinant în alegerea săvârşirii pelerinajului la Mănăstirea Argeşului, marea

majoritate a răspunsurilor, 74%, au vizat existenţa Moaştelor Sfintei Muceniţe Filofteia, 20%

au susţinut că au fost determinaţi să aleagă acest lăcaş datorită frumuseţii deosebite a

arhitectonicii şi doar 6 % din cei intervievaţi se aflau la pelerinaj datorită duhovnicilor

deosebiţi.

Fig.13 - Participarea la pelerinaj

În prezent, la Mănăstirea

Argeşului se organizează anual

3 pelerinaje: pe 15 august, în

ziua Hramului Mănăstirii când

se celebrează ,, Adormirea

Maicii Domnului”, pe 7

decembrie, de ziua Sfintei

Filofteia şi pe 26 august în ziua

canonizării domnitorului

Neagoe Basarab. Cu toate că de fiecare dată este sărbătorit alt Sfânt, procesiunile

67

pelerinajului oficiat în oricare din cele 3 dăţi, o au ca protagonistă pe Sfânta Muceniţă

Filofteia, căreia credincioşii vin să i se închine.

Din graficul referitor la participarea la pelerinaj (Fig. 13) reiese că 58% dintre pelerinii

chestionaţi participă anual la procesiunile din 15 august, acest lucru determinând caracterul

de tradiţie al acestui eveniment.

Fig. 14 -Intervalul de timp alocat călătoriei

Aşa cum am arătat şi în capitolul anterior că durata medie a sejurului petrecut în Curtea de

Argeş este de aproximativ 1 - 2 zile, aşa reiese şi din Fig. 14, 74% dintre persoanele

respondente au afirmat că intervalul de timp alocat acestei deplasări este acelaşi cu durata

pelerinajului şi că nu intenţionează să-şi mai petreacă timpul liber în localitate după

terminarea procesiunilor.

Totuşi, chiar dacă într-un procent scăzut de doar 18 %, mai există şi doritori care vor să

exploreze acest mic oraşel, care dispune însă de un potenţial turistic ridicat din punct de

vedere cultural şi religios, alegând astfel un interval de timp mai mare cuprins între 3 şi 7

zile.

Doar 8% dintre cei chestionaţi au răspuns că sejurul lor depăşeşte 7 zile, semn că deocamdată

acest areal turistic nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a atrage turişti pentru o perioadă

îndelungată de timp.

Fig.15 - Cazarea

68

Construirea unei baze de cazare care să asigure o gamă largă de servicii (cazare, alimentaţie

publică, etc.) în incinta mănăstirii a făcut ca tot mai mulţi pelerini să aleagă această

alternativă. 48 % dintre aceştia au ales să se cazeze la ,,Casa Pelerinul” din diverse motive:

existenţa unor servicii de calitate, apropierea de mănăstire şi implicit de centrul oraşului şi

raportul convenabil între calitatea serviciilor oferite şi preţul prestat. 28% au răspuns că s-au

cazat în alte structuri de primire turistică din oraş, iar restul de 24% dintre respondenţi au

spus că au ales să se cazeze la rude sau prieteni, aşa cum reiese din Fig. 15.

Fig. 16 – Organizatorul călătoriei

Figura 16 este dedicată

oraganizatorului călătoriei.

Se poate observa că 56%

dintre pelerini şi-au

organizat singuri călătoria ,

iar 34 % au venit datorită

prietenilor sau rudelor. Doar

10% au ajuns aici prin

intermediul unei agenţii de

turism, semn că încă se

practică predominant tot turismul tradiţional, iar agenţiile de turism nu au reuşit deocamdată

să pătrundă suficient pe acest sector turistic.

69

Fig. 17 - Sursa de informare

Figura 17, sursa de informare asupra călătoriei, este legată de precedenta figură. După cum se

poate observa procentul celor care au aflat de acest pelerinaj dintr-o agenţie de turism

coincide cu cel al organizatorului călăloriei, ambele reprezentând 10% din totalul

respondenţilor. Sursa de informare cu cea mai mare pondere, de 64% este reprezentată de

prieteni/ cunoştinţe şi rude, ceea ce denotă din nou o formă de tradiţionalism, de comunicare

pe cale orală a evenimentelor. Totuşi , au existat şi răspunsuri în proporţie de 26% cu privire

la sursa de informarea prin intermediul mijloacelor media, ceea ce înseamnă că şi astfel de

evenimente stârnesc interesul ascultătorilor şi îi determină să participe.

Fig. 18 - Intenţia vizitării altor mănăstiri

Aşa cum se poate

observa în Figura 18,

mai mult de jumatate

(52%) dintre cei

chestionaţi au afirmat că

intenţionează să viziteze

şi alte obiective cultural

– religioase din oraş, 28

% au spus că nu vor să mai viziteze altceva în afara mănăstirii, iar 20 % au susţinut că nu ştiu

ce vor face după terminarea pelerinajului. Faptul că majoritatea pelerinilor doresc să vadă sau

70

să revadă şi alte locaţii monahale arată orizontul lor larg către cunoaştere, îmbogăţire

spirituală şi de asemenea un anumit nivel de pregătire intelectuală, iar în mod evident acest

lucru are o influenţă pozitivă asupra dezvoltării turistice a oraşului deoarece în acest fel creşte

notorietatea şi celorlalte obiective turistice religiose, care deşi au un potenţial extraordinar

sunt ignorate din cauza mult preacunoscutei Mănăstiri a lui Manole.

Fig. 19 - Intenţia revenirii la Pelerinaj

În ultima figură, Figura 19, sunt reprezentate răspunsurile cu privire la intenţia de revenire la

acest pelerinaj. 72% dintre participanţii intervievaţi la pelerinajul de pe 15 august 2011 şi-au

confirmat revenirea şi anul viitor, 18% nu au dat un răspuns concret şi doar 10% au spus că

nu vor mai participa.

În urma aplicării anchetei prin chestionar mi-am format o părere pozitivă asupra

fenomenului turistic generat de acest pelerinaj. Faptul că majoritatea pelerinilor vor să revină

şi să refacă acest pelerinaj nu poate decât să confirme continuitatea acestui act religios, care

va fi înfăptuit an de an de către cei în căutarea unei oaze de linişte, pace, purificare

sufletească şi de asemenea de cunoaştere şi înţelepciune.

71

În ziua de 15 august a fiecărui an, oraşul Curtea de Argeş este luat cu asalt de mii de

vizitatori, care, aşa cum am demonstrat şi în partea grafică a anchetei (Fig.11), sunt motivaţi

în primul rând din punct de vedere religios să poposească aici.

Pe lângă cea religioasă mai există şi alte valori de care dispune această mănăstire care se

transformă în motivaţii de vizitare.

Îmbinarea acestor valori a determinat unicitatea, originalitatea şi frumuseţea

deosebită a Mănăstirii Argeşului.

Acest lăcaş de cult este cel mai important loc de pelerinaj şi de rugăciune din judeţul

Argeş, având hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” şi este atracţia turistică principală a

oraşului Curtea de Argeş din mai multe perspective: religioasă, istorică sau arhitectonică.

1.Valoarea religioasă este cea mai importantă şi reprezintă motivaţia principală a

participării credincioşilor la pelerinajele organizate în cadrul Mănăstirii Curtea de Argeş

datorită asocierii acesteia cu numele a numeroşi Sfinţi recunoscuţi de către Biserica Ortodoxă

sau de existenţa unor obiecte cu valoare cultural - religioasă.

În cadrul Mănăstirii se găsesc Moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, părţi din Moaştele

Sfinţilor Serghei, Vach şi a Muceniţei Tatiana şi Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare,

scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta.

2. Valoarea istorică, este la fel de importantă ca şi cea religioasă şi poate genera

motivaţii de vizitare pentru diferite categorii de turişti, de la cei veniţi în scop religios sau

cultural, până la cei care doar tranzitează zona.

Principalele motivaţii de vizitare care se regăsesc în această categorie sunt: existenţa

necropolelor Regilor României, Carol I (domnie între 1866 – 1914) , Ferdinand (1914 –

1940) şi a Regelui Carol al II- lea precum şi ale Reginelor Elisabeta şi Maria.

Cunoaşterea activităţii pe care aceştia au întreprins-o de-a lungul anilor în care s-au

aflat la cârma ţării, stârneşte admiraţia şi nevoia de omagiere a multor oameni.

Dintre evenimentele importante din Istoria României relaţionate cu aceste personalităţi

amintim:

2.1. Consolidarea sistemului democratic, ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman şi

declanşsrea Războiului de Independenţă de către primul rege al României, Carol I.

2.2. Regelui Ferdinand i se mai spune şi ,,Întregitorul”, deoarece el a fost încoronat la

Alba Iulia ca Rege al României Mari. Deşi avea un caracter naiv şi complexat dublat

de o suferinţă fizică canceroasă, el a reuşit să se ţină deasupra politicii dâmboviţene.

2.3. Regina Maria rămâne poate cea mai de seamă figură feminină a istoriei pre şi

postbelice prin energia ei pusă în slujba unei ţări care a adorat-o şi a iubit-o. A rămas

72

o femeie demnă de toată admiraţia românilor datorită inteligenţei sale politice şi

implicării în ajutorarea soldaţilor în timpul Războiului Balcanic şi de pe frontul din

Moldova în timpul Primului Război Mondial.

Puţini dintre cei care ajung la mănăstire ştiu că aici sunt îngropaţi regii noştri, majoritatea

vizitatorilor insistând pe aflarea detaliilor legate de ctitor şi de legenda Meşterului Manole.

3. Valoarea arhitectonică. Mănăstirea Curtea de Argeş atrage o mulţime de vizitatori

şi datorită arhitectonicii sale unice (Foto. 34). Este construită din piatra făţuită şi profilată şi

are un plan triconic, inspirat din planimetria bisericii Mănăstirii Vodiţa, reluat ulterior şi în

alte construcţii (Mitropolia din Bucureşti, Mănăstirea Tismana).

Înfăţişarea din prezent a suferit mai multe restaurări, ultima fiind făcută în a doua

jumătate a secolului XIX-lea de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, chemat în

România de către Regele Carol I pentru restaurarea mai multor lăcaşe de cult.

Foto. 34 - Vederea din spate a Mănăstirii Argeşului

(Autor Nedelcu Sorina)

6.4. Alte sărbători religioase, suportul desfăşurării pelerinajelor

• Sărbătorirea ocrotitoarei spirituale a oraşului, Sfânta Muceniţă Filofteia

,,Sfinţii nu sunt consideraţi proprietari ai unei zone sau biserici, deşi moaştele lor

sălăşluiesc înt-o biserică, ei sunt universali. La cinstirea lor iau parte credincioşii din mai

73

toate zonele ţării pentru că, cu toţii, au simţit ajutor, rezultând astfel pelerinaje care reprezintă

modalităţi de interrelaţionare, de îmbogăţire şi dăruire spirituală.”(Soare, 2007: 391)39

În fiecare an în zilele 6 şi 7 decembrie, după calendarul ortodox , Curtea de Argeş, este din

nou luat de asalt de către mii de pelerini care vin să se închine, de această dată chiar în ziua în

care se celebrează Sfânta Muceniţă Filoftei (Foto 35). Procesiunea este similară celei de la 15

august, Sfântuliţa fiind scoasă în timpul vecerniei din seara de 6 decembrie şi depusă în

Baldachinul Mănăstirii spre închinare.

Foto. 35 - Sfânta Muceniţă Filofteia în Paraclis

(Autor Nedelcu Sorina)

• Legenda Sfintei Muceniţe Filofteia

39 Soare Ionica (2007), Tipologii şi destinaţii, Editura Transversal, Târgovişte, p.391.

74

Sfânta Muceniţă Filofteia a trăit în secolul al XIII, în sudul Dunării, însă nu se stie cu

exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. A fost martirizată la doar 12

ani, după ce a fost omorâtă de către de tatăl său cu o secure.

Mama Filofteiei a fost o creştină evlavioasă, care a învăţat-o iubirea de Dumnezeu şi

de aproapele său, milostenia, postul şi rugăciunea. Aceasta a murit însă de tânără, iar tatăl

pentru a face faţă greutăţilor pe care le presupunea creşterea unui copil a decis să se

recăsătorească.

Legenda spune că noua soţie nu era o bună creştină şi nici cu Filofteia nu avea o relaţie foarte

bună, mai ales când fetiţa mergea la biserică, se ruga şi işi arăta mărinimia sufletului. A

început să o persecute , trimiţând-o la diferite munci grele şi în acelaşi timp a început sa-l

întoarcă împotriva ei pe tatăl sau.

Una dintre îndatoririle fetiţei era cea de a-i duce mâncare tatălui său, care muncea la câmp. Pe

drum însă, întâlnindu-se cu oamenii săraci, care îi cereau măcar un colţişor de pâine, nu o

lăsa inima să treacă nepăsătoare mai departe aşa că le dădea din mâncarea tatălui ei.

Nemulţumit de porţiile primite, bărbatul îşi ceartă soţia, iar aceasta pentru a se apăra aruncă

vina pe Filofteia, spunând că împarte mâncarea săracilor. Tatăl îşi pândeşte fiica şi o

surprinde în timp ce făcea milostenia obişnuită şi mâniindu-se peste măsură aruncă spre ea cu

barda ce o purta la brâu. Tânăra Filofteia a fost grav rănită la picior, iar la puţin timp a şi

murit din cauza acestei răni, la vârsta de doar 12 ani.

Înspăimântat de fapta sa, tatăl a încercat să îi ridice trupul, pentru a o înmormânta.

Dar Dumnezeu a preaslăvit-o, iar trupul ei a devenit atât de greu, încât nu l-a putut clinti,

deşi a chemat şi alţi oameni în ajutor. Îngrizit de această minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul

de Târnovo. Acesta a venit însoţit de un alai de preoţi şi credincioşi, citind mai multe

rugăciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei în Catedrala din Târnovo. Sinaxarul

spune că, nedorind să meargă acolo, trupul s-a lăsat greu ca printr-o minune. Astfel, ierarhul a

început să rostească numele mai multor oraşe, aflate de-o parte şi de alta a Dunării. Când a

pronunţat numele Cetăţii de la Argeş, trupul s-a uşurat dintr-o dată, Filofteia arătând astfel

unde dorea să fie dusă.

Istoria arată însă că moaştele Sfintei Filofteia au fost duse iniţial la Târnovo, unde au

rămas până în anul 1393. În acel an Ţaratul Bulgar a fost ocupat de turci , care au stat puţin

timp, probabil până în 1396, iar ulterior pentru a fi ferite de ameninţarea turcă, moaştele au

fost oferite domnitorului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386 – 1418). Acesta le-a

aşezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul ,,Sf. Nicolae”, de la Curtea de Argeş, pe

atunci catedrală mitropolitană. Astfel se explică şi alegerea zilei de 6 decembrie drept zi de

75

pomenire (imediat după ziua hramului). După construirea noii biserici de către Neagoe

Basarab, sfinţită la 15 august 1517, moaştele au fost aşezate aici a doua zi, când s-a făcut şi

proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului.

Moaştele au rămas la Curtea de Argeş până în 1893, când datorită stării avansate de

degradarea bisericii, au fost mutate în bisericile ,, Sf. Gheorghe” şi ,,Adormirea Maicii

Domnului”- Olari, din aceeaşi localitate. În timpul primului război mondial , datorită mutării

frontului în apropierea acestei localităţi, moaştele au fost aduse în paraclisul Mănăstirii

Antim din Bucureşti. După terminarea războiului , au fost readuse la Curtea de Argeş, iar

1949 se află în paraclisul acestei Mănăstiri.40

Pelerinii care au trecut de-a lungul timpului pe la racla Sfintei Muceniţe Filofteia

(Foto) au lăsat mărturii atât despre numeroasele minuni care se săvârşeau aici, cât şi despre

evlavia de carea se bucură în rândul credincioşilor de pretutindeni.

Chiar dacă pelerinajul se desfăşoară în condiţii vitrege, frigul aspru este îndurat eroic

de către miile de pelerini, de toate vârstele, care stau la coadă chiar din seara de 6 decembrie

pentru a se închina şi a-i atinge moaştele Sfântuliţei care a rămas peste veacuri protectoarea

celor mici şi neajutoraţi.

Pe 7 decembrie numărul pelerinilor creşte simţitor, oamenii se prind într-un lanţ al

credinţei, aşteptându-şi rândul la închinare . Ei aduc diverse obiecte personale, de la haine

până la podoabe şi le aşează pe sipetul în care se aflau rămăşiţele sfintei basmale pentru a-şi

sfinţi lucrurile şi astfel să fi protejaţi un an întreg împotriva bolilor şi necazurilor.

• ,,Ciclul sărbătorilor de iarnă (din 24 decembrie, ajunul Crăciunului, şi până pe 7

ianuarie, când ortodocşii îl celebrează pe Sf. Ioan , cel care l-a botezat pe Iisus Hristos în

apele Iordanului) şi al sărbătorile pascale după calendarul creştin – ortodox.”

Ciclul sărbătorilor de iarnă gravitează în jurul Crăciunului, sărbătorit la 25 decembrie.

În această perioadă este o adevărată epopee a bucuriei, a datinilor,a obiceiurilor

populare şi a speranţelor pe care o trăiesc, în special românii creştini – ortodocşi.

,,Complicatul ritual al celor 12 Douăsprezece Zile”, aşa cum îl numeşte Mircea

Eliade, are rădăcini în preitorie şi, în întregul său cuprinde ceremonii, jocuri , cântece,

dansuri, cortegii de măşti animaliere, un anumit număr de colinde au fost ,,creştinate” , în

sensul că au împrumutat personaje şi teme mitologice din creştinismul popular. (Elide: 233)41

40 http://www.crestinortodox.ro/.41Eliade M., (1988), Istoria Religiilor, vol. III, Bucureşti, p. 233.

76

Farmecul acestor mari sărbători din calendarul ortodox dă naştere unui turism, fie

individual, fie de masă în oraşul Curtea de Argeş, atât datorită slujbelor deosebite oficiate cu

prilejul acestor sărbători ,cât şi datorită cadrului natural ce privilegiază această mănăstire.

• Sărbătorile Pascale le urmează pe cele de Crăciun, la un interval de câteva luni.

Noaptea Învierii este noaptea cea mai încărcată de sacralitate. Atunci mii de

credincioşi din oraş, din împrejurimi sau veniţi de pretutindeni participă la slujbă, după ce în

prealabil s-au curăţit trupeşte şi sufleteşte.

Ambele cicluri de sărbători sunt considerate cele mai importante ale creştinătăţii şi

tocmai de aceea ele atrag numeroşi credincioşi.

Pentru Mănăstirea Curtea de Argeş o mare insemnătate o are Izvorul Tămăduirii,

sărbătoare închinată Maicii Domnului celebrată în prima vineri de după Paşti.

În această zi creştinii ortodocşi vin la Biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a

apei, cunoscută sub numele de Agheasmă Mică. În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, mii de

pelerini din întreaga ţară vin la Mănăstirea Curtea de Argeş pentru a se închina la Moaştele

Sfintei Filofteia, fiind să participe la slujba oficiată de Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscop

al Argeşului şi Muscelului şi să ia apă sfinţită. (Foto.36)

Foto. 36 - Apa sfinţită de la Fântana Meşterului Manole, Izvorul Tămăduirii

(Autor Nedelcu Sorina)

Cu această ocazie, Racla cu Moaştele Sfântuliţei este depusă în foişorul din curtea Lăcaşului

Sfânt.

77

Există şi numeroase obiceiuri şi tradiţii legate de această sărbătoare: se spune că

poartă noroc să aduni nouă pietricele din locul peste care trece racla şi soborul de preoţi.

Începând cu anul 2011 Oficialii Episcopiei Argeşului şi Muscelului au introdus în

calendarul pelerinajelor şi alte sărbători menite să atragă pelerini deopotrivă rezidenţi şi non –

rezidenţi. De pildă, s-a hotărât ca Sfânta Muceniţă Filofteia să fie dusă în fiecare an în data de

26 septembrie la Biserica Domnească, ocazie cu care i-a naştere al treilea pelerinaj de peste

an la această mănăstire. S-a ales această dată deoarece atunci se sărbătoreşte canonizarea lui

Neagoe Basarab.

Prin urmare, Mănăstirea Curtea de Argeş poate fi clasată în topul celor mai vizitate

lăcaşe de cult din România datorită importantelor valori religioase, istorice, arhitectonice cât

şi datorită fluxurilor turistice înregistrate în cele trei perioade de pelerinaj care corespund

omagierii celor mai importante entităţi religioase relaţionate cu acest oraş: Sfânta Muceniţă

Filofteia şi Neagoe Basarab.

6.5. Impactul economic şi social al Pelerinajului la Mănăstirea Curtea de Argeş

• Impactul economic

Curtea de Argeş este un oraş mic, cu o populaţie de aproximativ 32. 000 de locuitori.

În prezent, asemenea altor oraşe, se confruntă cu procesul de restructurarea economică,

situaţie extrem de alarmantă care trebuie însă rezolvată cu calm prin stabilirea unor noi

oportunităţi şi strategii de dezvoltare a oraşului.

Turismul a devenit o alternativă fiabilă la această problemă, astfel că s-au luat măsuri

în acest sens. Avându-se în vedere notorietatea mănăstirii şi participarea la pelerinajele

organizate aici an de an, a unui număr impresionant de credincioşi s-a hotărât dezvoltarea

acestui sector turistic prin investiţii în bazele de cazare şi alimentaţie publică. Acest lucru

vine în sprijinul pelerinilor care îşi doreau să participe la aceste evenimente, însă erau

condiţionaţi în trecut de absenţa structurilor turistice specifice.

Începând cu anul 2007, numărul structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare

a cunoscut o creştere continuă, acest lucru fiind în fond o consecinţă a creşterii cererii de pe

piaţa turistică. În egală măsură cu creşterea cererii turistice totale s-a înregistrat şi o creştere a

cererii pentru turismul de pelerinaj astfel că în anul 2009, în incinta mănăstirii s-a construit

78

Centrul ,,Casa Pelerinul”, la iniţiativa Eparhiei Argeşului. Acest centru are o deosebită

importanţă economică deoarece îndeplineşte diferite funcţii: de cazare, de alimentaţie

publică, se desfăşoară activităţi pastoral – misionare, culturale şi social – filantropice.

Cele trei pelerinaje organizate în fiecare an aici, influenţează în mod categoric

economia oraşului deoarece în acele perioade se înregistrează cele mai mari fluxuri de turişti,

ceea ce determină o creştere a consumului produselor turistice din oraş sub toate aspectele

sale: cazare, alimentaţie publică, vizitarea unor obiective ce necesită remunerare sau

achiziţionarea de suveniruri, etc.

Imaginile de mai jos,(Foto 37 şi 38) au fost surprinse în ziua Pelerinajului din 15 August în

apropierea Mănăstirii Curtea de Argeş şi reprezintă standuri cu diferite obiecte artizanale

comercializate cu ocazia acestui eveniment. Acestea acoperă o gamă largă de produse, de la

obiecte artizanale din lemn sau textile până la diferite produse comestibile naturale (miere).

Foto. 37 , 38 - Activităţi economice întreprinse cu ocazia Pelerinajului

(Autor Nedelcu Sorina)

• Impactul social

Actul de pelerinaj, spre deosebire de alte activităţi turistice, impune pe lângă plata

necesară confortului material şi implicaţiile legate de împlinirea nevoilor sufleteşti.

Un pelerin nu are ca scop petrecerea timpului liber în condiţii de odihnă şi relaxare, el

îşi doreşte să depună efortul necesar îmbogăţirii sale sufleteşti prin participarea activă la

procesiunile pe care le solicită un astfel de eveniment.

79

Astfel că a face pelerinaj, nu înseamnă a beneficia de un concediu itinerant , a vizita

obiective monumental – istorice, ci a te dedica cu toată fiinţa acestei activităţi duhovniceşti

învăluită de prezenţa lui Dumnezeu.

În linii mari acestea ar trebui să fie motivaţiile şi scopurile unui pelerinaj, numai că în

ultimii ani la Mănăstirea Curtea de Argeş, trăirile şi satisfacţiile rezultate din săvârşirea unui

asemenea act religios sunt profanate de infiltrarea unor aşa – zişi ,,pelerini” în rândul celor

care într-adevăr îşi doresc să participe la slujbele religioase.

,,În Ajunul Sfintei Maria, în timp ce în Mănăstire se oficia slujba Vecerniei în urma

căreia Sfânta Filofteia urma să fie scoasă din Paraclis, la câteva sute de metri unii ,,pelerini”

au încins grătarele cu mici, carne de porc sau pastramă de oaie , iar ritmurile orientale

răsunau din maşinile luxoase sau din căruţele cu coviltir.

Pelerinii veniţi pentru a se ruga cu adevărat privesc de la distanţă spectacolul grotesc

care se desfăşoară în faţa lor, dar mai ales în faţa lăcaşului de cult.”42

Aceste evenimente au un impact negativ asupra desfăşurării activităţii religioase şi

deopotrivă a celei turistice, deoarece perturbă atât procesiunile pelerinajului cât şi liniştea

pelerinilor veniţi să se roage şi să-şi regăsească liniştea sufletească.

42 Comunicat de presă, Pro TV , 14 august 2011: http://stirileprotv.ro/stiri/social/sfanta-maria-sarbatorita-cu-mici-si-bere-la-manastirea-curtea-de-arges.html

80

CONCLUZII GENERALE

Analiza potenţialului turistic a oraşului Curtea de Argeş şi a zonelor limitrofe aflate în

strânsă legătura cu acesta a presupus, pe de-o parte, parcurgerea literaturii de specialitate din

domeniul geografiei turismului şi din domeniile conexe, iar pe de-altă parte aplicaţiile

practice şi cercetarea pe teren prin care s-a urmărit stabilirea gradului de valorificare turistică

a obiectivelor turistice culturale, în general şi a celor cultural – religioase în particular, cât şi a

obiectivelor naturale şi antropice aflate în imediata apropiere a oraşului.

Lucrarea de faţă se bazează pe o analiză complexă asupra resurselor turistice care aparţin

cadrului natural din spaţiul limitrof şi cadrului antropic din interiorul oraşului, cât şi a

infrastructurii şi circulaţiei turistice care influenţează activitatea turistică din oraşul Curtea de

Argeş.

Cadrul antropic al oraşului a fost analizat pe categorii de monumente istorice

religioase, într-o primă fază deoarece acestea reprezintă suportul desfăşurării turismului

religios şi de pelerinaj, după care am realizat şi analiza celorlalte componente ale turismului

cultural practicat în Curtea de Argeş reprezentat de muzee, case memoriale, obiective

turistice de natură arheologică, monumente şi statui.

În urma analizei tuturor acestor componente turistice se constată că oraşul Curtea de

Argeş reprezintă prin complexitatea peisagistică, diversitatea , valoarea calitativă şi cantitaivă

a resurselor naturale şi antropice un teritoriu cu un grad ridicat de atractivitate , care

îndeplineşte condiţiile pentru implementarea strategiilor de dezvoltare a turismului cultural şi

în special a turismului religios şi de pelerinaj.

Am ales să includ în zona de cercetare şi teritorii limitrofe deoarece acestea sunt

legate funcţional de oraş prin căile de comunicaţie în lungul cărora se află importante

obiective turistice care prezintă un grad ridicat de atracţie. De exemplu, Transfăgărăşanul,

şoseaua care ajunge la aproximativ 2200 m altitudine traversând Munţii Făgăraş, dispune de

un peisaj natural deosebit şi de numeroase obiective turistice naturale şi antropice deosebite:

Barajul Vidraru, Cetatea Poenari, Cascada Capra, Peşterile de la Piscul Negru etc.

Am vizat o cercetare complexă asupra spaţiului monahal al Mănăstirii Argeşului, al

activităţilor religioase de tipul pelerinajelor care se desfăşoară aici de-a lungul anului.

81

Mănăstirea Curtea de Argeş îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a fi gazda unor

astfel de evenimente datorită:

- Existenţei Moaştelor Sfintei Filofteia, ocrotitoarea spirituală a oraşului a cărei

raclă se găseşte în Paraclisul mănăstirii.

- Frumuseţea deosebită a mănăstirii conferită de arhitectura unică.

- Existenţa a numeroase baze de cazare şi alimentaţie publică în apropierea

mănăstirii, iar din 2009 funcţionarea centrului ,,Casa Pelerinul” chiar în incinta

ansamblului monahal care îndeplineşte mai multe funcţii: cazare, alimentaţie

publică şi locaţie pentru diferite întruniri duhovniceşti, teologice, naţionale şi

internaţionale.

- Existenţa mai multor sărbători religioase direct relaţionate cu mănăstirea, care prin

importanţa lor au determinat apariţia pelerinajelor:,,Adormirea Maicii Domnului”

– 15 august, ,,Sfânta Muceniţă Filofteia” – 7 decembrie, ,,Canonizarea lui Neagoe

Basarab” - 26 septembrie (pelerinaj săvârşit pentru prima dată la 26 septembrie

2011).

Am stabilit câteva concluzii referitoare la impactul economic cât şi la cel social pe

care pelerinajele le au asupra comunităţii autohtone. Se poate afirma că din punct de vedere

economic, pelerinajele nu fac decât să ajute la dezvoltarea economică a oraşului, care

asemenea altor localităţi se confruntă cu fenomenul de restructurare economică. În perioadele

pelerinajelor creşte cel mai mult fluxul turistic din oraş, ceea ce înseamnă o creştere

semnificativă a consumului produselor turistice.

La nivel social au fost detectate câteva probleme referitoare la percepţia diferită a

participanţilor a noţiunii de pelerinaj. S-a constatat existenţa a două tipuri de participanţi:

tipul pelerinilor propriu-zişi, al căror scop este participarea la procesiuni şi tipul

pelerinilor ,,petrecăreţi” care vin, îşi instalează corturile în apropierea mănăstirii, încing

grătarele şi ascultă muzică fără să le pese de faptul că la câţiva metri faţă de ei se oficiază una

dintre cele mai importante slujbe din calendarul ortodox.

În concluzie, Curtea de Argeş este un oraş care dispune de un potenţial ridicat al

resurselor antropice de ordin cultural şi mai ales cultural – religios care prin diversitatea,

multitudinea şi unicitatea lor creează un cadru propice pentru delurarea activităţilor turistice

din sfera turismului cultural, cultural – religios şi de pelerinaj.

82

ANEXA I

CHESTIONAR

1. Ce distantă aţi parcurs pentru a putea participa la acest pelerinaj?

a. Locuiesc în zonă

b. > 100 km

c. < 100 km

2. Principala motivaţie a acestei călatorii a fost cea religioasă?

a. Da

b. Nu

c. Nu ştiu/ Nu răspund

3. Când aţi ales această călătorie, care a fost factorul determinant în alegerea destinaţiei?

a. Frumuseţea deosebită a mănăstirii

b. Existenţa moaştelor Sf. Muceniţe Filofteia

c. Existenţa unor duhovnici deosebiţi

4. Participaţi la acest pelerinaj :

a. Pentru prima dată

b. Anual

c. Ocazional

83

5. Care este intervalul de timp alocat acestei călătorii?

a. Strict durata pelerinajului

b. 3-7 zile

c. Mai mult de 7 zile

6. Aţi ales să vă cazaţi:

a. În incinta ansamblului monahal

b. În altă structură de cazare

c. La prieteni / la rude

7. Cine s-a ocupat de organizarea acestei călătorii cu motivaţie religioasă?

a. Eu însumi

b. Prieteni / familia

c. Agenţia de turism

8. Care a fost sursa de informare cu privire la desfăşurarea acestui pelerinaj?

a. Prieteni / cunostinte / familie

b. Mijloace media ( radio, TV, publicatii religioase)

c. Agenţie de turism

9. Intenţionaţi să vizitaţi şi alte locaţii monahale din Curtea de Arges?

a. Da

b. Nu

c. Nu ştiu

84

10. Vă doriţi să mai participaţi şi anul viitor la acest eveniment religios?

a. Da

b. Nu

c. Nu ştiu

85

ANEXA IIBaza materialelor grafice din Capitolul VI

BIBLIOGRAFIE

• ALMAŞ D., SCURTU I., (1973), Turism cu manualul de istorie, Editura Sport –Turism.

• ANDRONESCU Ş. C., (2002), Biserica lui Neagoe din Curtea de Argeş, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti.

86

• BARON P., (1999), România – Schituri, Mănăstiri , Biserici, Editura Royal Company,

Bucureşti

• BĂRBULESCU C. A., DĂNĂILĂ Ş., (2011), Catalogul Monumentelor Istorice din Judeţul

Argeş, Editura Tiparg.

• BLEAHU M., (1982), Relief carstic, Editura Albatros.

• CÂNDEA MELINDA, SIMION TAMARA, BOGAN ELENA, (2012), Patrioniul turistic

al României, Editura Universitară, Bucureşti.

• COCEAN P., (2004), Geografia turismului, Editura Focul viu, Cluj-Napoca.

• COCEAN P., (2006), Turismul cultural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj –

Napoca.

• CUCU V., ŞTEFAN M., (1979), România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura

Sport - Turism, Bucureşti.

• DIMITRIE B., GHINEA A., (1933), Călăuza Drumeţului, Editura Tiparul Impr. Fundaţiei

Culturale Principele Carol, Bucureşti

• ELIADE M., (1988), Istoria Religiilor, vol. III, Bucureşti.

• GHEORGHILAŞ A., (2008), Geografia Turismului, Editura Universitară, Bucureşti.

• GHEORGHILAŞ A., (2004), Turism urban şi turism cultural, Editura Credis, Bucureşti.

• IELENICZ M., COMĂNESCU LAURA, (2006), România – Potenţial turistic, Editura

Universitară, Bucureşti.

• IONESCU G., (1940), Istoria oraşului prin monumentele lui, Editura Fundaţia pentru

literatură şi artă ,,Regele Carol II”, Bucureşti.

• MOISESCU N., (1980), Muzeul Municipal Curtea de Argeş, Editura Sport –Turism,

Bucureşti.

• MUSICESCU MARIA –ANA, (1967), Biserica Domnească din Curtea de Argeş, Editura

Meridiane, Bucureşti.

• NEAGOE M., (1968), Curtea de Argeş, Editura Tineretului, Bucureşti.

• PUIU AL., ISTRATE I., (1969) 20 de zone turistice din România, Editura Meridiane.

• SIMION TAMARA, CÂNDEA MELINDA, TĂTARU ALEXANDRA, BOGAN ELENA

(2008), Turism rural – Turism urban, Editura Transversal, Târgovişte.

• SOARE IONICA (2007), Turism - Tipologii şi destinaţii, Editura Transversal, Târgovişte.

• ŞERBAN C., MOISESCU N., (1980), Curtea de Argeş în documente, Editura Sport –

Turism, Bucureşti.

• TATOMIR E. (2010), Dezvoltarea turismului cultural, cu deosebire a celui religios şi de

pelerinaj în Ţara Făgăraşului , Bucureşti.

87

Instituţii

• Institutul Naţional de Statistică al Judeţului Argeş.

• Ghid turistic – Curtea Domnească de Argeş, capitală a turismului românesc, (2011),

Primăria Municipiului Curtea de Argeş.

Surse web

•http://www.eparhiaargesului.ro/arhiepiscopiaargesuluisimuscelului/index.php

•http://www.crestinortodox.ro

•http://www.cimec.ro/

•http://www.infopensiuni.ro/cazare-curtea-de-arges/obiective-turistice-curtea-de-arges/

biserica-san nicoara_342

•http://www.cazari.ro/hotel_posada_curtea_de_arges_arges/

•http://www.turistinfo.ro/curtea_de_arges/cazare-hoteluri-vile-pensiuni-curtea_de_arges.html

•http://www.imas-inc.com/cercetare-cantitativa/

•http://www.infomass.ro/metode-de-cercetare/ancheta/

•http://stirileprotv.ro/stiri/social/sfanta-maria-sarbatorita-cu-mici-si-bere-la-manastirea-

curtea-de-arges.html

88