V* Acest» f6ia ese ^ i } cate 3 cole pe luna

si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii a s o -ciatiunei, era pentru

nemembrii 3 fr. Pentru străinătate

10 franci cu porto M v, duplu alu poştei, g/ V

rtj-^Vtj 1/>^5.

TRANSILVANIA. F d f a Asociat iuni i transi lvane pentru l i teratur 'a romana

si cultur 'a poporului romanu.

TSJTj*'*"

?T Abonamentulu se

face numai pe cate 1 anu intregu.

Se abonedia la Comi-tetulu aşociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii c o ­

lectori. <>

rs^v^ w ® &

i \ r . 17. Brasiovu 1. Septembre 1878. Amilii XI.

S u m a r i u : Consideratiuni ortografice. (Urmare.) — Cuventu de deschidere, rostitu prin direct, despart. XI . — Recensiu-nea unoru ABCdarie romanesci. — Vesuvulu. — Din eomitatulu Bistriti'a Naseudu. — Cronic'a scolastica din Romani'a. —

In temnitia. — Bibliografia.

Consideratiuni ortografice.

(Urmare).

Scopulu scientificu alu ortografiei DU pdte fi] de a subordiua structura organica a limbei la capritiele cele frivole ale diferi teloru idiome si moduri de pro-nuaciare; ci din contra — reducundu pe aceste tdte la adeverat'a loru valore, amesuratu insusiriloru fi-resci ale limbei, — tient'a ortografiei se fia, de a stabili atari norme pentru scriere, cari —- conservandu integritatea caracteristica a cuventului -— se lase locu de mişcare libera pentru pronuuciarea cea mai cor-recta a lui; — d. e. crescu — cresci — cresce, etc.

Acesta scriere concede pronunciarea si cea co­recta a Banatianului: cresce, si cea mai pucinu co­recta a Sibiîanului: creşte, — fara de a altera deri-vatiunea etimologica a cuventului si form'a cea na­turala a gramaticei.

Intrebamu — asia dara — pe fonetisti: cu ce raţiune scientifica scriu ei: cresc — creşti — creşte? — cu ce dreptu jefuescu ei o parte a romauiloru de o pronunciare mai pretinsa decatu a loru?

Ardeleanulu — candu scrie asia, dupa cum si pronuncia: făta, m£sa, tdta, frumdşa etc. nu impedeca pe celu din Bucuresci se pronuncie: fata, masa, toata, frumoasa; pe candu foneîistulu candu scrie „fată" — (si totuşi pluralulu f e t e? ) impedeca si pronunciarea si scrierea mai corecta. Se fia ore ast'a raţiune scien­tifica ?

Si coconasii dela Bucuresci, cărora limb'a cea subţire — eredîta dela ciocoii greci — li s'a mai ascutitu si prin guvernantele francese — cu ce re-sonu voru se silăsca pe toti romanii de a estermind sonulu „ci* din terminatiunea t i u n e , candu — in contra analogiei din cuventele: rogatiune, intielep-tiune, plecatiune, inchinatiune etc. — scriu: consti-tuţiune si constituţie, disposiţiune si disposiţie, na­ţiune si naţie etc. e t c? (dupa cum i mai place ex-celentiei sale d-lui ministru).

De unde au luatu ei r a ţ i u n e a (se nu-i di-cemu: raţi'a) s c i e n t i f i c a , candu scriu: Cluj, Blaj. Dej etc. dupa ce se scie, ca ele se deriva din cu­ventele latine: Clusium, Blasius, Desiderius etc, si

romanii nici nu le pronuncia cu j , dar cu « muiatu: Clusiu, Blasiu, Desiu e t c ?

Apoi ce consecintia scientifica potu se aiba fo-nestii cu lapedarea lui i in sufixele: a n t i a , e n t i a , in t i a, t i u , etc. candu scriu şedinţă, credinţă, preţ, etc. — pe candu pe de alta pai te si ei scriu: pa-renţi, înţelepţi, aştepţi, fara se lapede pe «*?

Mai departe, — daca fonetistii caută pentru fia-care sonu liter'a corespundiatdre, si de aceea punu la d, s, t cate o coditia, pentru ce nu sunt consecinti de a urmă asemenea si la c si g candu se inm<5ia inainte de e si i? — si pentru ce le impedeca. cu h, candu nu se inm<5ia? — Daca c si g au tonulu loru nestramutaveru, de ce nu scriu: i n c i p u i in locu de i n c h i p u i si g i m p e in locu de g k i m p e ? Ori daca se inmdia, de ce nu le cinstescu si pe ele cu ordinulu celu stralucitu alu cddei dobitocesci, d. e.: fac — faci, ori fac, fug — fugi, ori fug — etc. etc.

Eta asia dara din aceste pucine esemple vedemu, ca fonetistii prin modulu loru de scriere nu numai ca nu si potu ajunge scopulu de a scrie cum pro­nuncia, si de a afla pentru fia-care sonu si jargonu liter'a corespundietdre, — dara ei totu de-odata cadu si in cele mai mari înconsecintie, — stricandu si corumpendu formele de derivatiune ale cuvinteloru, intunecandu si complicandu regulele cele sistematice si simple ale gramaticei, — alunecandu asia pe unu terenu cu totulu strainu de natur'a limbeloru romanice.

In tdte aceste gresieli si scăderi cadu fonetistii numai si numai din causa, ca nu au peetrunsu cu deseversire in natur'a cea eminentu eaphonica a limbei romane, dupa care nu inriurinti'a cea străina, nu cârpiturile fonetice, ci aflarea reguleloru sympho-nice înnăscute limbei ndstre e bas'a, pe care trebue se se stabiliseze ortografi'a romana cu litere latine.

Mai inainte de a ne esplică mai lamuritu in pri-vinti'a ast'a, se vedemu si celelalte raţiuni, la cari se provoca fonetistii, spre justificarea sistemei loru.

R a ţ i u n i p e d a g o g i c e . Fonetistii dicu, ca : „ortografi'a fara semne e grea. E greu de a invetiâ pe copii si pe străini limb'a romana cu ortografia fara semne" etc.

Daca ortografi'a romana fara cdde si cdrne e 3 3

— 1 9 4 —

grea, apoi e grea numai pentru cei leneşi si idioţi, — dra pentru alţii nici decum.

Altu-cum se ne ierte fonetistii, — ortografi'a nu se face nici pentru copii, nici pentru străini, cu atatu mai pucinu pentru idioţi: ci pentru naţiunea romana.

Ortografi'a romana se invdtia de romani câ si de străini, de tineri câ si de betrani — in doue chipuri: adecă pe calea mechanica si pe calea scien­tifica.

Pe calea mechanica ori-cine o invdtia, de nu mai lesne, dar celu pucinu tocmai asia de lesne fara semne, câ si cu semne; — elu cuprinde cuventulu asia dupa cum i se infacisiddia mai antaiu, si prim'a intipuire ortografica i remane pana traiesce.

Asia candu s'a introdusu dincdce de Carpati ortografi'a Cipariana, toti, romanii, tineri si betrani, bărbaţi si femei, invetiati si neinvetiati, indata au cuprinsu nou'a ortografia fara semne singura pe calea mechanica; —- si se credeţi, eh pana si femeile si copiii, cari nu se ocupa seriosu de partea scien­tifica a ortografiei etimologice, scrieau si ceteau cu multu mai corectu fara semne fonetice, decatu mulţi fonetisti cu cdrne si cdde din diu'a de astadi!

Ddca inse cineva invdtia" ortografi'a romana in modu scientificu, apoi atunci chiaru ca sunt de pri-sosu si cdrnele si coditiele.

Fonetistulu — dupa cum amu vediutu mai susu — inca trebue se ia privire la fantan'a etimologica a cuventului, si trebue se scia ca unde se schimba d. e. vocalele: a, e in: ă, e, etc. — apoi consonan­tele: d, s, t — in: <J, ş si ţ etc. Era ddca scie, apoi nu mai are trebuintia de aceste cdrne si cdde; — si ddca totuşi le-ar mai folosi, apoi asta ar semena cu procederea caletoriului pe calea ferata, care ar' mai luâ cu sine si unu Cicerone, se i arate drumuln.

De aci se vede, ck fonetistulu, cu sofism'a ra-tiunei sale pedagogice numai cade intr'unu circulu vitiosu, din care nu pdte esi fara de a'si depune cdr­nele si cddele.

Apoi asiu vedd eu pe pedagognlu acel'a fone-ticu, in ce chipu va esplica elu invetiacelului seu gramatic'a fara u finale, care e bas'a toturoru fle-siuniloru in genu, numeru si casu, in modu, timpu si persdna e t c? — in ce modu va capacitâ elu pe scolariulu seu, ck din „tot" cum vine „totul," „toată" si „toţi?" de unde a intrat u intre / si l? — de unde a intre o si /? — de unde coditi'a la t? — de ce se pune dupa „ţ" si unu „î" la „toţî," la „Marţia" etc. dra la „foiţa" nu? — de ce se cetesce peatra si toata câ „pdtra" si "tdta," — dra: dealbare, pream-bulu, coaliatu etc. nu se pdte ceti câ delbare, prembulu, câliatu e t c? — ce deosebire e intre e, 6 si ea, oa? cum vine din oaia pluralulu oi, si din foaia — foi? — cum din rugatu, mutandu-se u in tune. se face rugăciune si nu rugatiune, dra din deputatu — mutan­du-se u asemene in iune, — totuşi nu se face nici: deputatiune, nici „deputaciune," ci „deputaţiune" sdu

chiaru „deputăţie" sdu ambele, dupa plăcerea dom­nului ministru?

Vedi bine, ck unde nu e cugetare, nu e nici consecintia; unde nu e gramatica, nu pdte fi vorb'a nici de ortografia!

Numai din confusiunea ast'a fonetica ni potemu esplica unele aparitiuni fojaetico-ortogrance câ cele urmatdre, mai cu sdma candu din intemplare se mai si perde peruc'a cu cdda, d. e. Fata de minister (fa-cia de ministeriu, ori fdt'a vr'unui ministru?), — dama de carne (se intielege ck cu coditia); — epistola adresata la Budău (Buzeu) din cauda (caus'a) coditei (coditiei) a ajuns prin Blaj (Blasiu) la Buda in Un­garia. Apoi Foita (sic) dela „Romanulu" nu e că Foiţa (nu scimu „foita," ori „foiţa") dela „Tel. Rom." etc.

Ce se mai dicemu de: căntă, mănă, fugi, boboci ? etc. Sunt aceste cânta ori cântă, — mâna ori mână, — fugi ori fugi, — boboci ori boboci? e tc Si prin­cipii (die Fursten oder Grundsâtze ?), cuscrii (cuscrii si cuscrie), copii (copil si copie), domnii (domnii ori domnii?). Sunt tdte aceste fete ori fetiori?

F t̂a asia dara d-loru dela fonetica, v'ati insusitu pana la unu locu etimologi'a, fara se ve tieneti cu consecintia de ea! Ati luatu sarcin'a fonetismului, fara se ve ajungeţi scopulu. Ati vrutu se inlesniti instrucţiunea limbei — făra de nici o raţiune pe­dagogica.

Copiii noştri invdtia cu multa usiurintia alte limbi cu ortografie cu multu mai grele: cum e cea fran-cesa, cea engiesa, pkna si cea germana, slava, un­gara etc. — de ce se nu pdta ei invetia si ortografi'a propriei loru limbi si fkra semnele fonetice, ce nu­mai li impedeca, dra nu usiurdza calea?

Dar ni se pare, ck nu disciplii, ci dascălii sunt acei ce nu-i taia capulu la ortografia.

Apoi strainulu — invetie si elu limb'a ndstra cea usidra, cum invetiamu noi pe a lui cea grea! De ce se ne facemu totu numai noi slug'a lui dârloga?

R a t i u u i economice . E destulu de cunoscutu, ck vechii romani erau calculatorii cei mai reali, si in cestiu-nile economice întreceau si pe englezii cei cu sânge rece de astadi. Cu tdte aceste ei in inzestrarea cuviin-tidsa a ortografiei loru n'au crutiatu nimica. In locu de senat au scrisu senatus, in locu de videm — vi-demus, in locu de prat — pratum etc. Va se dica, in locu se lapede ceva diu pronunciare, au mai adausu la ea cate doue litere us, um etc.

ltalianulu, in locu se scria in dialectulu neapo-litanu: u n u o m b u o n , mai bucurosu a primitu pe cela prodigu alu florentinului uno uomo buono etc. Asia francesulu, in locu de: nu som, t>u danse, el finis etc. scrie nous sommes, vous dansez, elles finis-sent etc.

Tdte aceste s'au facutu si se facu din conside-ratiuni mai superidre si mai generdse ale sciintiei, ale insusirii limbei, ale perfecţionării ortografice e tc , unde avariti'a nu are locu.

Numai romanulu fonetistu s'a vediutu indemnatu

— 1 9 5 —

de a fi mai mujicosu tocmai acolo unde nu trebue, — era unde pdte fi cu dreptu cuventu mai crutia-toru, acolo e cu man'a sparta. Elu d. e. elimin£za pe u finalu, care e simbolulu celu mai caracteristicu alu limbei romane, care e bas'a si punctulu de ma-necare a intregei gramatice, care in limba ndstra e aceea ce in limb'a latina us si um, in cea italiana o; elu ilu deseredităza din drăpt'a lui moscenire, in fa-vdrea lipituriloru fonetice, sub pretestu de economia.

Dar ce economia — rogu-ve! e aceea, candu lapedati unu w finale, si apoi incarcati cuventulu cu totu feliulu de gdnge, pe d'asupra si pe de desubtu, d. e.: împărtăşiţi, inveţătură, infăşaţî, ţărăneşte etc.

Ce economia mai pdte fi aceea, candu mai au-taiu trebue se scrie cuventulu, apoi se se rentdrne d'a capo, câ se puna cdrnele si apoi era se mai faca odată calea manzului. ca se puna si codele? Pana atunci etimologistulu, mergundu inaiute, a mai scrisu doue trei cuvinte cu u finale cu totu.

Ce ar' dice lumea de unu atare caletoriu, care ajungundu cu drumulu de feru pana la prim'a sta­ţiune, s'ar' mai int<5rce odată câ se-si iea si bagagi'a, apoi inca odată câ se-si mai iea cu sine si niscari servitori cari se-i arate drumulu? De buna sema ar' dice, ck e coptu pentru cas'a nebunilorn. Cale-toriulu cu mintea intrega intre aceea a înaintata cu trei staţiuni inainte. Si vedeţi, ast'a este raţiunea economica a fonetistiloru cu semnele loru, ce incurca calea pe de-o parte si pe de alt'a a cuvinteloru. Pana face fonetistulu 10 staţiuni, etimologistulu a percursu deja 30 de staţiuni, cu tdte ca la fia-care staţiune a mai stătu si pausatu cate ceva si in ha-terulu lui u finalu.*)

Fonetistulu nu gandesce nici aceea, ce perdere economica mai are si culegatoriulu de litere, care are se adune tipariulu dintr'atate litere, cate ceru semnele cornurate si codate? D'apoi corectur'a, re-visiunea?

Slavii, cari — din antagonismu catra biserie'a ortodoxa — au primitu literele latine celg nepotrivite limbei loru, — precum sunt Cechii, Polonii, Croaţii, Slovacii etc. — sunt cei mai necesitaţi de a recurge la semnele fonetice; dar' totuşi au avutu atat'a pre­vedere economica, incatu le-au asemnatu loculu nu­mai de-asupra, nu si de desubtulu cuvinteloru.

Ungurii cu ortografi'a loru eminentu fonetica s'au restrinsu pe langa punctuatiunile deasupra vo-caleloru, era consonantele derivate le au formatu — nu cu ajutoriulu de coditie, ci mai bine priu cotn-positiune, d. e. szeszgyâr, gyonybruseg etc. Si atunci candu literaţii magiari isi bătu capulu, ck cum aru pote* ei scrie si fkra accente, câ se nu fia siliţi a se mai intdrce spre a le pune pe de-asupra: romanii fonetisti introducu semnele de amendoue neamurile.

Germanulu a preferitu de a acumula doue trei litere pentru espressiunea unui sonu de consonanta derivata, decatu se fia silitu de a se mai int<5rce spre

*) Hateru cuventu turcescu = fav6re, gratia. Red, Tr.

a pune si pe de desubtulu cuventului semne fonetice. D. e. in locu se scria: „Wirtşaft" cu coditia, mai bine mai adaugă doue-trei litere si sene Wirthschaft si merge inainte. Englesulu asemene, pentru-ek tim-pulu e moneta!

Fonetistii, din economi'a loru cea intortocata, mai bine mutileza cuventele, câ se faca locu codâr-leloru: <|, ş,ţ, decatu se conserve pe semi i, ce le inrndia; si de aceea mai bine scriu: credinţa, fiinţa — in locu de credintfa, fiinti'a. Si totuşi, de eco­nomi buni ce sunt, in locu de e si 6, ce ocupa nu­mai cate unu spaciu simplu, scriu ea si oa, ce cu-prindu doue spacie, d. e. in locu: cera frumdsa, scriu ceara frumoasa. Dupa teori'a fonetica unu semnu incornuratu p<5te schimba sonulu lui a in „ă," era unu accentu de asupra lui e si o nu-lu p<5te straforma in e si o, ci trebue scrisu ea si oa. Ai vediutu mi­nune! Este asta raţiune economica? Este o conse-cintia?

Ei numera cati u finali, cati i de langa d% s, t? — cate accente de intonare de-asupr'a vocaleloru potu economisa? — eYa de miile de cdrne la ă, e, etc, de nenumeratele cdde la (J, ş, ţ, — de ea si oa cele destulu de dese, cu cari incarca si incurca cu­vintele , schimbandu-le in totu momentulu, nici o grigie n'au!

Se vede asia dara lamuritu, ck pentru nimene uu se potrivesce asia de bine proverbulu sântei scrip-ture, ck stracura tientiarii si inghitu cămila, — câ pentru fariseii fonetici.

(Va urma). #

Cuventu de deschidere, rostitu prin directorulu despartiementului Alimpiu Barbolo-viciu la ocasiunea adun. gen. a desp. XI. alu asociat, trans.

pentru literatur'a romana si cultur'a poporului romanU, tienuta la 16. Iuliu 1878 in comun'a Basesci.

Motto: „Latin'a ginte e Regina Intr'ale lumei ginte mari, Ea p6ita in frunte-o stea divina, Lucindu prin tempii seculari.

Aleesandri. Onorata adunare!

Orizonulu limbei romane erâ intunecatu prin nuorii cei grei ai furtuneloru seculari, si numai din candu in caudu 'si reversâ radiele sale preste na­ţiune , câ se aprindă in ânim'a aceleia amdrea na-tiunei si schinteia civilisatiunei si a spiritului naţio­nale. Un'a dintre fiicele străbunei ginte latine, na­ţiunea romana, a fostu sguduita intr'atata de furtu-nele seculane, faţi'a ei cea mandra a fostu iu asia mesura negrită de plesnele visc<5leloru si incretîta de sîrdiele lacrimeloru, suferintieloru secularie, in cktu sororile ei nu mai poteau recundsee intr'ensa.?pre surceu'a trupinei gloridse a gintei latine. Inse s<5-rele, de si acoperitu de nuori intunecosi, totu sdre remane, si 'si concentr^dia in sine radiele lucinte, pentru câ dupa resfirarea nuoriloru impedecatori, cu

33*

— 196 —

atatu mai mare strălucire se se reverse preste ori-zonu. Asia a fostu aeoperita si limb'a romana de nuorii desastreloru secularie; inse si sub nuori aco­perita totu limb'a unei atarei naţiuni a remasu, a căreia mama străbuna Rom'a antica a condusu de­stinele lumei prin sciintia si prin braciu; ea a fostu numai întunecata si impedecata de a'si reversâ ra-diele sale stralucitdrie, dar nici odată n'au apusu de pre orizonulu natiunei romane. Si dta suflandu spi-ritulu simtiului natiunale si strabatendu preste ori­zonulu natiunei, a resfiratu nuorii cei negrii de pre sdrele lucinte alu limbei romane si stralucindu aceea din inaltimea orizonului preste faci'a natiunei romane, a stersu de pre aceea pdt'a cea ndgra, casiunata prin furtunele secularie, si prin foculu ei divinu a secatu lacrimele asia, catu faci'a ei si-a recastigatu mUn-drdtia-i originala intr'atata, catu representantii soro-riloru ei adunaţi la Montpellier in societatea limbe-loru latine, nu numai au recunoscutu intr'ensa pre dulcea loru sora, pre limb'a romana, ci ce e si mai gloriosu pentru limb'a ndstra, premiulu cupei de ar­gintii l'a judecatu autorelui laureatu alu cântecului gintei latine, lui V a s i l i e A l e c s a n d r i si prin-tr'ensulu limbei si natiunei romane. Din duledti'a acestei bucurii cu carea este impluta cup'a limbei si ânim'a natiunei ndstre, suntemu fericiţi si noi a gustă on. adunare, câ fii ai natiunei romane. Deci niciodată nu m'am simtitu asia de fericitu, asia de voiosu, de candu m'a onoratu încrederea iubirei dvdstre cu direc-toratulu despartiementului XI. alu asociatiunei tran­silvane pentru literatur'a romana si cultur'a poporu­lui romanu, câ si tocma in minutulu acestu solenu. candu am ondre a saluta pre on. adunare in limb'a dulce romanesca, in acea limba, pre carea au di-stinsu-o sororile ei in societatea limbeloru latine cu laurulu invingerei. Inse unu poporu, una naţiune, pre ai cărei poeţi 'i incoronddia cu laurulu invin­gerei gloridse bărbaţii celebri ai sciintiei pentru far-meculu dulce alu limbei si sborulu spiritului celu inaltu, e un'a naţiune plina de vitalitate si vidti'a; deci si naţiunea romana are vidtia, are viitoriu; si viitoriulu si'lu va prepara, vidti'a si-o va asecurâ sin­gura prin labore intinsa desvoltanda intru cultivarea limbei sale. Si ce este altu ceva scopulu asociatiu­nei transilvane, si prin urinare si alu despartiemen­tului nostru, in care suntemu intr'uniti, decatu culti­varea limbei si literaturei romane si a poporului no­stru romauu tieranu. Glon'a secerata prin limb'a nd­stra romana se ne impulpe spre cultivarea aceleia si a literaturei ei pre tdte terenurile activitatiei si in tdte treptele natiunei ndstre romane. Acdsta se si-o recundsca de datorintia sânta preotulu de pre am-vonu, invetiatoriulu din scdla, jurisconsultulu, indu-striariulu si plugariulu. — La labdre fratiloru! fia­care se'si implindsca cu scumpetate cliiamarea sa, si facundu acdsta, prin lucra, cultivarea limbei, litera­turei si a poporului ne va ajută Dumnedieulu pa-rintiloru noştri a ajunge la scopulu maretiu, care e

prepararea unui viitoriu mai ferice pentru naţiunea romana si eternisarea numelui ei in analele popdra­loru Europei civilisate. Si prin acestea, invocandu ajutoriulu Spiritului Santu, in numele Tatului si alu Fiului si Spiritului Santu, am ondre a dechiara sie­dinti'a de deschisa!

Adressa câtra Dn. Vas. Alesandri la Mircesci.

Domnule! Laurulu invingerei gloridse, care l'au seceratu

limb'a romana prin penelulu poeticu alu Domniei Tale, in societatea limbeloru latine, acordandu Ti-se premiulu meritatu pentru Cauteculu gintei latine, in-f'rumsetiddia si templele Natiunei romane dincdce de Carpati: prin urmare si ale despart. XI. alu asociat, trans. pentru literatur'a romana si cultur'a poporului romanu, pentru care primesce, Te rogamu, espres-siunea ondrei, devotamentului si iubirei ndstre fra-tiesci, care Ti-le cultivamu si eternisamu pentru totu-dduna, dorindu-Te ferbinte nu numai cu bracia, ci si cu anima deschise, câ se binevoiesci a luâ parte la adunarea generala a asociat, trans. pentru litera» tur'a romana si cultur'a poporului romanu tienenda in Sîmleulu-Silvaniei la 4. Aug. a. c. Te rogamu câ pre unu Mesi'a alu românismului se veni-Ti in midiulo-culu nostru, spre a ve potd sarutâ fruntea si manile,! care au eternisatu glori'a limbei romane in concer-/ tuia natiuniloru gintei latine.

Adunarea despart. XI. alu asociat, trans. pentru literatur'a romana si cultur'a poporului romanu tie-nuta in Basesci la 16. Iuliu 1878.

Al impiu Barbo lov ic lu , Vas i l iu P o p u , presiedinte. actuariu.

Marele poetu binevoi a respunde in urmatdriele : Mircesci, in Iuliu 1878.

Domnule presiedinte! Cu maVe multiamita am primitu epistol'a d-vd-

stra de invitare la adunarea generala a asociatiunei transilvane pentru literatur'a romana si cultur'a po-poporului romanu. Cu o tnultiamire inca mai viia a'si respunde acelei amicali invitări, ddca impregiu-rarile casnice mi-ar permite se me departediu in var'a acdsta dela Miresei.

Ar fi o adeverata serbatdre pentru mine, de a me gasi in midiuloculu iubitiloru mei fraţi romani din Sîmleulu-Silvaniei; inse neputendu a me afla in. persdna acolo la 4. Augustu, gundulu si ânim'a mea voru fi la d-vdstra, aducendu-ve urările mele cele mai ferbinti pentru prosperitatea, mărirea si glori'a ro­mânismului!

Primiţi, ve rogu, domnule presiedinte, asigura­rea simtiriloru mele de cea mai inalta consideraţia.

V. A l e s a n d r i .

Recensionea unoru ABCdarie romanesci. Secţiunile scientifice ale asociatiunei ndstre tran­

silvane s'au infiintiatu. Un'a din principalile lucrări ale sectiunei filologice va fi dopa a n<5stra părere, luarea la revisiune a cartiloru ndstre scolastice si inca din mai multe puncte-de vedere.

Ministerialii de culte si instrucţiune alu Româ­niei publica de unu anu incdce concursuri repetite pentru unu ABCdariu, din causa ca cele introduse in Romani'a nu ar fi la inaltimea pedagogiei mo­derne.

Dn. docente Xoanu Popu Reteganulu începuse in „Observatoria" cu ABCdariuln repausatului Ro-siescu, introdusu de catra ministeriulu ungurescu in scdlele de stătu, una serie de recensiunipedagogice. Noi l'am rogatu câ se le precurme acolo s i s e le continue in „Transilvani'a," că organu mai compe­tente in materii de acestea. D-sa se invoi cu atatu mai usioru, cu catu se scie, c» la publicatiuni lite-rarie se afla si bărbaţii cei speciali. Critic'a dsale pdte se producă prea usioru anticritice; dara in fine acesta era si scopulu. Acelea potu se traca apoi la respectiv'a secţiune, care le va face locu in coldnele publicatiuniloru sale. Red. Trans.

Antai'a carte de lectura si invetiatura de I. Popescu. Acesta carte are 80 de pagine si se divide in

6 parti : I. Pregătire pentru scrisu; trei pagine, cu di­

verse 6guri si o pagina cu litere, adecă: Pag. 1. linii verticale si horisontale, îmbinarea

de linii verticale cu orisontale si figurele „ferăstr'a si scar'a," cest'a din urma inse nu e bine făcuta, ck-ci fuscelii nu ajungu dela o lăture pana la ceealalta a latilora.

Pag. 2. linii piedisie dela drept'a spre stang'a si vice versa, îmbinarea acestora linii in diverse mo­duri, dandu asia diverse forme;

Pag. 3. contiene semicercuri si împreunarea a-cestora cu linii verticale, orisontale si piedisie*).

Pag. 4. seu, dupa cama e numerisata, a 6-a, contiene dela trasur'a paruale**) piedisia (prim'a tră­sura dela i, u, etc.) pana ce finesce totu alfabetulu micu scrisu. Acf ne aduce d-lu autoriu t<5te literele, acf ne inv£tia intreg'a scrisdre. In 2 renduri aduce d-Iu autoriu — pe acesta pagina, literele legate un'a cu alt'a că unu lantin, g inse si z fura lipsite de acestu dreptu, nu luară parte la „hora."

Ac6st'a fu partea I, la carea amu onore a face urmatdriele observări:

a) desemnulu se incepe ori unde dela (•), aci nu; b) erau destule si mai puciue figure, numai a-

cele se-si aiba obiectele reale, in natura, si inca a-pr<5pe de copii;

!) Nu ar fi mai bine curmedîsie? R ed. '*) Ce e paruala? D6r» paralela?

c) literele de pe pag. 6 poteau si trebuiau se lips^sca cu totulu; erau destule părticelele ( / / « » « « j ) l Z), din cari se compunu literele, ca-ci: a face nisce semne necunoscute, numai câ se ne deprin-* demu, si nu pentru a sci ce tacemu, n a e metodica. Legea dascalesca dice: „indata ce araţi obiectslu, spune'i numele!" Poftim a, aci câteva obiecte, tipuri, fara de nume si prin urmare fara intielesn. Deci: seu nu vei spune copilului ce are de a face, fara vei dice: „fa asta!" De te va întreba, i vei reapunde: „taci!"

Seu i vei spune ce face, si atunci va merge câ si cu az, buche, vede etc.; s6u na vei face nici an'a, nici alt'a că mene, ci vei trece la partea a II . pag. 7.

Partea a Il-a form£dia tractarea litereloru mici, dupa metodulu analiticu. Asia fiindu, are 20 de cu-vente normali, din cari sc<5te cele 21 litere resp. sunete principali. Primulu cuventu normalu e „ac" cu desemnulu relativu langa elu. Se ne insemnamu odată pentru totu-deaun'a, ca: fia-care cuventu nor­malu e insocitu de desemnulu relativu. Din acesta cuventu „ac" avemu de a scdte sunetele a si c. Lai „a" i dau bana pace, cu tdte ca vocalele i, u, e, o si unele consonante sânta mai usioru de scrisa ca" elu, ci, ca-ci „a" e vocale, e asemenea usioru de pronuntiatu că si celelalte vocale, si prin urmare usioru de tractatu. Lasu dicu pe a, ck-ci d£ca vre-unu invetiatiatoriu -» lasatu se treca tdte cele 4 pag. an­tecedente pe sub stilulu copilului — dreptu are dla autoriu — va sci face fara greutate pe „a," ck-ci l'a mai facutu de ckteva ori.

„c" inse nu are locu numai că membra alu cu-ventului „ac."

Catu de greu e de pronunciatu acestu sunetu, o scie totu natulu care si-a luatu ostenela a'lu pro-nnnciâ fara ajutoriulu vre-unei vocale, adecă eâ su­netu. E pre" grea, nu are locu câ litera inceputdrîa. Afara de acesta greutate mai avemu una: atâta li­terele a, c, catu si cuventulu „ac," ni se presenta, si câ tipărite, eVasi mai multe greutăţi de odată!

Alu doilea cuventu normalu e „sac" de unde trebue se scdtemu sunetulu , .s;" alu 3. „cal" sun. 1; alu 4. „car" sunet. ,,r" adecă: a, c, s, 1, r.

Cuventulu alu 5-lea e „mac," apoi „melc," dupa aceea om, focu, ursu, ham, nas, cort, pat, spic, pod, gard, jug, zale, bute, vultur; de unde scdtemu su­netele fundamentali; m, e, o, f, u, h, n, t, p,, i, g, j , z, b si v. In t<5ta tractarea de pana aci,"se vede ck dlu autoriu nu pune nici unu pondu pe litere, ca semne de scrisu; presupune ck literele le voru sci copii scrie numai decatu, dupa preparatiunile a-vute pe pag. cele 4 dela inceputu; nu mai trebue decj se le punemu câ se 6sa dresi-cumu un'a din alfa* ci le imprasciemu, câ fain'a orbului, cumu ne cada!

Pre candu tdta lumea ce scrie cu litere latine (ba chiaru si cu de cele jidovesci) scie ck: u se faoe> din i, m din n, a din o, b din 1 etc. pe atunci dft»i

— 198 —

Popescu sustiene ck ori in ce ordine, totu trebue se vina odată. Aci imi vine in minte ceva:

Unu cantoru un urmaria bucurosu tipiculu; stra-tnuta adecă cântările. D6ca-lu reflecta părintele din din altariu, ck „nu asta cântare urmeza," elu respun-dea: „d6ra si acest'a e a lui Dumnedieu !*' Asia si aci:

Literele, luate c& semne pentru sunete — dupa caînu suntu adecă, — sunt ordinate mtorsu. Pof-timu, ce consecentia, ce afinitate afla dlu autoriu — cu respecta la forma, ck ci candu e vorb'a de litere, numai cu form'a avemu de lucru, intre a si c; c si s, s si 1, 1 si r, r si m, m si e, e si o, o si f, f si u, u si h, h si n, n si t, t si p, p si i, i si d. d si g, g si j ; aci se afla, ck adecă acestu din urma nu e altu ceva decatu unu g fara o; ei, dar' ilu avemu si tiparitu, poftimu aci! apoi intre j si z, z si b si in fine intre b si v ? !

Lasamu form'a, cu tdte ck: t<5te lucrurile, numai in urm'a formei loru sunt, ceea ce sunt; mergemu la sunetu. Deca priviniu sonurile, cumu urm£dia unulu dupa altulu, adecă sonulu ce'lu dau literele susu numite, in ordinea aretata, vedemu ck nici aci nu e consecintia. Consecinti'a ar' fi atunci, candu ar' urma mai intaiu vocalele, ck-ci ele se potu pro-nuncia întregi; dupa ele — fara îndoiala, siuîerat<5-rele sunt mai usi(5re; apoi suflatdriele; dupa aceea licuidele si in fine mutele, la cari „c" se le inchida usi'a, adecă acelu „c" ce o deschise dlui Popescu.

Luaudu in considerare: a) ck sunetele nu stau in afinitate — luate ast-

modu; b) ck literele nu stau in afinitate — luate asia; c) ck avemu de lucru cu 2 soiuri de litere —

de odată; d) ck avemu mai multe greutăţi de odată cu

formarea cuventeloru in cari occuru cate 2 conso­nante înaintea vocalei, seu dupa ea;

e) ck avemu cuvente normali si mai multu de­catu din o silaba, luandu dicu aceste in considerare, trebue se damu dreptu acelor'a ce sustienu, ca par­tea acesta (II) a Elementariului dlui Popescu, nu e chiaru practica; cu privire la intielesulu cuventeloru inse, trebue se recunâsctmu, sunt cu pucina escep-tiune — usi<5re, intuitive si prin urmare lesne de tractata.

Pana nu trecemu mai departe, se amintimu ceva despre desemne, ic<5uele obiecteloru, numele cărora sunt luate de cuvente normali. Aceste de buna sâma sunt greu de imitatu, ba din partea copilului nici ck se pdte pretinde, precumu crediu ck nici dlu au-toru nu pretinde.

Cu aceste pana aci dise cugetu a fi disu destulu despre materi'a pusa pe 17 pagine. Nu voiu mai insemnâ de interpunctiuni, ci trecu la pag. 18. Aci urme'dia literele Alf. micu scrisu, intaiu vocalele, apoi consonantele; dupa aceea urm^dia literele mari si mici, ale Alfab. scrisu, d. e. a A, b, B etc. Literele

mari, ale Alf. scrisu, sunt de buna sama cam înflo­rite, le ar fi stătu mai bine d£ca erau mai simple. Candu ar' fi vre-o lectiune cu litere iniţiale mari de ale alfabetului scrisu, asiu face-o bucuroşii cunoscuta, ci asia trecu la pag. 18, unde- vinu literele mici si mari ale alfabetului tiparitu, dupa ele urmâdia lite­rele străine. Totu aci vedemu mai intaiu si com'a (,) printre litere. Mai avemu aci, pe pag. 18 si 21 cuvente incepute cu litere mari de ale alfabetului tiparitu, despărţite prin come. Ele dicu, suut ince­pute cu iniţiala mare, cu t6te ck singurulu „Ioanu" e nume propriu, la ortografia inse, nici aci ca ori unde, nu me mestecu.

Trecemu la partea I I I a, unde sunt tractate so­nurile diumetatite si cele derivate. Ace\sta parte con-tiene 11 pag. si adecă: 9 pagine se ocupa cu u si i cu sonu de diumetate; a, e, i cu sonu intunecatu; ea, ie, in, iu, ui, iau, se contopescu in unu sonu; e* ca ea; 6 ca oa (') apostrofulu in loculu unoru vo­cale ; c înainte de e seu i cu sonu muiatu; d inainte de i cu sonu muiatu; s, t inainte de i cu sonu mu­iatu. Aci se vede ck dlu autoriu a lasatu de o parte metodulu tolositu in partea a Il-a, adecă celu ana-liticu si s'a pusu a urmări metodulu sinteticu. Diceri, s£u cui i mai place, propusetiuni, inca a formatu dlu autoriu cam prea lungi. Din diceri cu multu mai scurte p<5te se formădie bucati întregi de lectura. Trebue se scimu ca pentru copilu si acesta e greu­tate, £ra noi suntemu datori a'lu scuti de greutăţi, ck-ci prin aceea ilu scutimu de mechanismu. De totu mechanismulu in cetire, cu greu voma scuti pe co­pilu si prin diceri scurte, dara apoi prin asia lungi!

Mai avemu 2 pagine din partea a IlI-a, pag. 29 si 30. Cea dintaiu contiene versulelulu „Copilulu calaretiu," £ra a 2-a semnele ce se punu de-asupra litereloru si printre litere. Aceste semne tdte obve-nira in partea a I l I -a ; nu sciu de ce le au mai in-sîratu si aci. Dupa mine, nici la finitulu cartiei nu au locu; regulele loru sunt prea abstracte pentru copii incepetori; d6ca inse occuru in scriere, le fa-cemu cunoscute atunci, candu ne vinu intretiesute in scriere, dara nu separate. Partea a IlI-ea se ter­mina cu aretarea numeriloru pana la 10, însemnaţi prin linie si cifre. 6 r e nu era mai bine, daca are­tarea numeriloru se punea inainte de pag. 26 undeva, ck atunci nu veneamu in contradicere cu adeverulu. Omulu are la amendoue manile diece degete; la pi-tidre £ra diece, adecă preste totu elu are douedieci de degete?! De ortografia tacu si mergu la partea a IV-a carea e compusa din bucati de lectura. Par­tea acăst'a e cea mai buna; aci numai atat'a mai era de doritu, câ mulţimea descrieriloru se fia mai tare intretiesuta de istoridre, naraţiuni e t c ; de altu-cumu bucăţile de lectura sunt tractate bine, usioru si nu ne face superare cu cuvente din regiunile su­perioare. Scurtu, partea a IV-a e fdrte buna, facia de părţile L, II. si III.

Partea a V-a contiene numai, 3 pagine, aducîin-

— 199 —

dn-ne pe cele dintaiu 2, literele ciriliane cu câteva esemple, ăra pe pag. 3-a aduce doue bucati de lec­tura „Testamentulu unui părinte" si „Rogatiune."

Partea a VI. Contiene esemple pentru deprin­derea in computu, in ciclulu numeriloru pana la 10.

Acăst'a e cartea dlui Popescu, carea adi e in­trodusa in tdte scdlele romane gr. or. si in multe gr. cat. din patria.

Tdte observările se referescu mai multu la par­tea a II-a, ck-ci aci e lucrulu celu mai delicatu, si la partea a IlI-a, aceste sunt mai detectuose. Dupa-ce 'si propuse dlu Popescu a ne dă amâna unu Abcdariu compusu dupa metodulu analiticu; dupa cei-i con­veni numai tractarea litereloru principale dupa acestu metodu; dupa ce voi! ca acăsta parte II-a se o in-tocmăsca conformu scriptolegiei mestecate, apoi se'si fi alesu baremu cuventele normali mai bine si era ceva; asia partea II, III, ba se nu dicu pre* multu, si cea I. ar trebui scdse frumusielu si inlocuite prin altele mai corecte, câ asia se nu dea atat'a necasu si greutate copiiloru si se fia mai usidra si pentru invetiatoriu, sciutu fiindu, ck invetiatorii — daca voru fi toti unulu ca unulu de cualificati, dupa cumu pre­tinde metodulu analiticu — mai au inca si altu lu­cru, ck-ci nu e numai Elementariulu pe care trebue se puua pondu.

Va urma.)

f / V e s u v u l u . Cine nu se infiorăza, audindu numai numele

acestui cumplitu munte vomitoriu? De ckte ori isi annntia elu poterniculu si minunatulu jocu naturale, totu-dăun'a diuariele aducu pe intrecute la cunos-cientia publica acea scire spaimantatdre. Nu va fi dar fkra interesu a ne ocupa pucinu in coldnele a-cestei foi cu descrierea Vesuvului dupa datele si scru­tările esite la lumina pana acumu, din cari vomu sedte celea mai momentudse. Caletorindu. din Nea-pole in direcţiunea snd-ostica, trecundu orasiele Por-tici-Resina (Herculanum) si Torre del-Greco, ajunge la Pompei si de aci in o diumatate de dra la Sca-fatti. Intre cetăţile acestea se afla muntele Vesuvulu intr'o inaltime de 3659 pitidre. Depărtarea muntelui Vesuvu de cetatea Neapole e de 17 2 milu; ăra de cetăţile Pompei si Scafatti e de o dra. Cercetătorii Vesuvului pleca de regula din Pompei si dupa o cale de 3 / t dra ajnngu la satulu Boscotre-Case, de unde apoi drumulu tiene numai ca */2 dra pana la pdl'a muntelui. Suirea de aci pe munte in pulberea lavei e unu» lucru fdrte ostenitoriu si cere tempu celu pucinu de una dra. Vesuvulu are o forma rotunda-plesiuga si e acoperitu cu lava. Elu nu sta in legă­tura cu munţii numiţi Apeninii; la pdlele si de la-turele sale se afla orasiele susu numite, fdrte avute si in stare infloritdria, ăra pana cktra cdsta, dălulu e plantatu si infrumsetiatu de viniele celea mai fru-

mdse, ce produou vinulu numitu „Lacrima Christi" si Vino greco — ceţu mai renumitu in lume.

In distantia de % milu totu jurulu seu se aco­pere cu lava ferbinte, candu adecă vulcanulu 'si ur-mădia eruptiunile sale. Cu tdte acestea, regiunea Vesuvului e infrumsetiata cu plante, de dre-ce pa-mentulu e fdrte fertile si asia devastatiunile causate prin lava se vindeca indata. Cktra virfulu muntelui pietrile sunt totu mai ferbinti si acoperite cu putidsa, ăra pamentulu aburădia. Craterulu giganţi cu cu stra­turile sale de putidsa roşia si galbina se afla tocma pe culmea muntelui, din care adese-ori se ridica cktra ceriu nuori mari de aburu. In partea de cktra apusu se afla altu munte acoperitu cu lava, care e despartitu de virfulu Vesuvului prin una curmătura afunda, de cktra orasiulu Somma. Asemenea se afla in partea apusăna si unu observatorii! meteorologicu (Reale observatorio meteorologico vesuviano) la inal-; time preste nivelulu marei de 2080 urme, care ob-servatoriu a'a construitu in anulu 1844. Unu pro­specta fdrte plăcuta se da privitoriului din virfulu Vesuvului spre Neapole, spre mare si campi'a Cam­paniei cktra Sorento si Salerno. Lucretiu si Virgiliu, poeţii din vechime numescu Vesuvulu „Vezeru," ăra geografulu Strabo, care a trăita pe tempulu lui Au­gusta scrie, ck muntele Vesuvu afara de virfu e fdrte avutu de plante, ăra virfulu lui e sterpu. Esterio-rulu lui are coldre cenuşia si e plinu de gropi, câ si candu l'ar fi arsn foculu. De aci se pdte con­chide, ck acestu munte au arsu candu-va, avendu era-teru vomitoriu de focu, inse finindu-se materi'a fo­cului, s'a pretacutu in cenuşia. Chiar din acăsta circnmsfantia se esplica fertilitatea lui asia, precumn cenusi'a Aetnei e producatdri'a vinieloru fructifere de acolo.

Dupa descrierea acăsta a lui Strabo, pe tem­pulu lui Nero in anulu 63 Vesuvulu 'si manifestase natur'a sa prin unu cutremuru de pamentu, nimi-cindu o mare parte a regiunei fructifere. Mai tare au suferitu atunci cetăţile Pompei si Herculanum. In anii următori, acestu cutremuru s'a repetitu; ăra pe tempulu domnirei lui Titus in anulu 79 d. Chrî Vesuvulu a vomitu unu focu infioratoriu, care a co-peritu cu lava ardiatdria si cenuşia tdta regiunea. Atunci s'au acoperitu cetăţile Pompei, Herculanum, Stabiae si alte orasie frumdse. Marele naturalista Plinius a peritu in midiuloculu abiirelui spaimenta-toriu esaminandu acea catastrofa. Eta cumu enarăza nepotu-seu Plinius intr'o epistola adresata istoricului Tacitu, acelu mare desastru: „S'a escatu unu cutre­muru infioratoriu de pamentu — dice elu, — sdrele s'a prefăcuta in intunereculu nopţii si a fosta astu­pata de nuori grandiosi de cenuşia. In acea întu­necime, flacare de focu sborau din internulu mun­telui, se vedău fulgere schinteitdre, marea siuiera, stancele de metale se topău, vaietele barbatiloni, muieriloru si ale copiiloru fugatori se audiau in tdte părţile; in loculu cetatiloru frumdse cu viile si cam-

— 200 —

piale loru fructifere se ridicau munţi de cenuşia, totulu era unu ce intristatoriu si infioratoriu . . . f t

Din acestea potemu conchide, că atunci s'a schim-batu form'a muntelui si s'a nascutu virfulu lui, care astadi se numesce „Vesuvu." De atunci Vesuvulu in niesura mai mare ori mai mica si-a repetitu mai de multe ori eruptiunile sale. Asia sub dotnni'a lui Sep-timiu Severu a. 203 , dupa aceea in a. 472 si mai tardiu drasi in evulu mediu. Eruptiunea cea mai in-fricosiata s'a intemplatu in an. 1631, care a tienutu mai o luna de dile. Inse inainte de acdsta muntele a fostu in linisce 131 ani , in care ; tempu la anulu 1538 langa Pozuoli de odată s'a ridicatu din pa-mentu Monte-nuovo (muntele nou), dr in Sicili'a mun­tele Aetna totu lucră necontenitu. Cu ocasiunea acelei eruptiuni s'a produsu uuu nuoru de aburi, care s'a intensu preste 12 mile _ ] . Din internulu muntelui au esitu siese riuri de lava, cari au ingropatu mai multe orasie. Aprdpe 4000 dmeni au peiitu, dra ventulu a dusu cenusi'a pana la tiermurii marei adria-tice, ba dupa cumu se vorbesce, chiar pana la Con-stantinopole. In anulu urmatoriu 1632 Aetna inca a inceputu a lucra, cu tdte ca pre candu Vesuvulu larmuiâ, Aetna cam pausâ. In a. 1660 lav'a incepu a curge fbra nici unu mugetu, care circumstantia se esplica de acolo, ca fluviulu si-a luatu calea pe celea trei crepaturi betrane si asia nici unu obstaculu nu avuse nu i-a stătu nimicu in calea sa. Periculdsa a fostu si eruptiunea din a. 1707 inceputa in Maiu si ter­minata abia in Augustu, candu acumu Neapole se astupase cu cenuşia. Asemenea eruptiunea din an. 1766 s'a inceputu in Martiu si cu pucina pausare a duratu pana in Decembre. In a. 1779 sardu stance ardietdrie cu gramad'a din crateru pana la inaltime de 2000 pitidre, candu in satele vecine, căldura era nesuferibila, omulu de abia potea se resufle, tusiâ necontenitu si ametiâ de capu. Paserile peria; aburi gigantici in form'a steleioru se ridicau din mnnte. In ndptea de 6. Aug. acelui anu se vedd falfaindu de asupra muntelui unu globu de focu, care semanâ multu cu lun'a resarinda. In cealaltă ndpte o pldia mare infricosiata cu sunete cumplite, dra stropii de pldia casiuna rane de focu. In diu'a urmatdria 8. Aug. a. 1779 s'a produsu unu tunetu teribile, care a causatu in Neapole derîmarea multoru edificie si spargerea multoru ferestri. Dupa acelu tunetu a sa-ritu una columna de flăcări, de 3 ori mai inalta de­catu muntele, dupa cumu marturisesce martorulu oculara Hamilton.

Eruptiunile mai dincdce ale Vesuviului s'au in­templatu in anii 1804, 1805, 1822, 1850, 1855, 1858, 1861 si 1872. In a. 1822 a vomitu o pldia cu ce­nuşia asia de mare, in catu in Neapole diua trebuiau dmenii se aprindia luminele câ se se vedia, dra ce­nusi'a s'a intinsu in distantia pana la 105 mile ita­liano. Prin eruptiunile dela a. 1850 pana 1861 cra-terulu de susu s'a cufundatu in diosu Ia distantia de 180 pitidre. In a. 1861 au patimitu fdrte orasielulu

Torre del Greco. In a. 1872 directorele observato-riului de pe Vesuvu, profesorele Palernu, pre langa totu periclulu ce 'lu amenintiâ, nu si-a parasitu lo-culu seu de observare asupra semneloru premerga-torie si inceputulu eruptiuuei, despre care scrie ur-matdrele: „In 23. Maiu la 3 dre d. a. a inceputu se dsa lav'a din partea sudica dintr'o crepatura angusta a unei stance. Acea crepatura s'a vediutu desu de demandtia aprdpe de craterulu celu mare si s'a fa-cutu sub cutremurări de pamentu, care au tienutu 48 dre. Catra sdra crepatur'a era asia de mare, in catu facu altu crateru. Câtra mediulu ndptei acestu crateru impreuna cu celelalte presentâ unu fenomenu fdite frumosu. Partea din susu era incungiurata cu focu, din care s'au facutu mai multe pâraie de lava, si acestea se versau in tdte părţile in diosu. Cau-tandu prin perspectiva, muntele infaciosiâ una jo-caria de focu. De catra diua eruptiunea a incetatu, inse in interiorulu muntelui se audia unu murmura fiorosu. Acestu murmura facu nu numai pre dmenii din Torre del Greco se petrdca tdta ndptea in pi­tidre, ci chiaru si regele privf fenomenulu din culmea muntelui Capo de Monte langa Neapole, unde se află palatulu regescu.

Candu Vesuvulu 'si anuntia eruptiunea sa, o frica mare cuprinde pre toti locuitorii acelei regiuni. Avuţii si seracii parasindu'si bunurile si vetrele loru fugu in tdte părţile, câ se scape de periclulu ce li amerintia. Aici unu tata ori mama cu anima franţa si desperata isi caută copii perduti; colo betrani ne-potintiosi se rdga de ajutoriu spre a potea scapă dinaintea diluviului de focu, si asia bietulu poporu fuge sermanulu in cete numerdse catra Neapole, unde auctoritatile civili si militari facu totu ce se pdte pentru scăparea loru.

Siomcut'a mare, finea lui Iuliu 1878. E l i a P o p u , invet. normale.

Din comitatulu Bistriti'a-Naseudu. 12 Iuliu 1878.

D o m n u l e R e d a c t o r i n ! La noi romanii de dincdci de betranii Carpati,

sunt rari, nu dilele, catu mai multu momentele de mângâiere, momentele de bucuria sufletdsca, pre ori-sontulu vietiei bisericesc!, şcolari si sociali, — dra de vidtia politica nu pdte fi vorb'a.

Si tocmai pentru-ca sunt rari atari momente cari revarsă in ranele ânimeloru ndstre teoplesite de amarire sufletdsca cate unu picura de balsamu alina-toriu, se cuvine, câ toţii cati amu remasa ne atinşi de crassulu pessimismu, — se ne comunicamu unii altor'a multiamirile ndstre.

Triumfulu eluptatu de curendu de mus'a romana dela Mircesci, in concertulu museloru latine dela

— 201 —

Montpellier, — justifica pe deplinu asertulu de mai susn, firesce intr'unu cercu de activitate cu multu mai inaltu, intr'unu sensu eminenta literariu.

Dar' se nu me estindu prea departe! Vorb'a este de îmbunătăţirea spirituale a starei institutului^ preparaudiale gr. cat. din Gherl'a. Se me esplicu: Este cuuoscutu tuturoru romaniloru din Transilvani'a, ck Naseudulu indata cu inceputulu absolutismului de candu dateza de comunu si inceputulu scdleloru ndstre, dete acestora invetiatori si inca buni, dupa împreju­rările timpului de atunci. — Invetiatorii esiti din preparandi'a Naseudului, condusa dela 1858—68, de dester'a mana a bravului ei profesoru B. Petri, a in-plinitu pe deplinu scăderile vedite pe ici colea in instrucţiunea poporale. Dar' apoi la atat'a au si re­masu scdlele ndstre din dieces'a Gherlei si cu densele mass'a poporului. Ck-ci cu strămutarea institutului pedagogicu dela Naseudu la Gherl'a ^ in locu se se fi stramutatu si spiritulu si disciplina, adecă poterile de instrucţiune, deja bine otielite in sfera loru de activitate, au inceputu a se dispune la catedrele pro­fesorali dela institululu pedagogicu Gherlanu totu dmeni tineri, fara jiici-o pregatîre de Ddmne-ajuta, intielegu pregătire pedagogica; teologi tineri, absoluţi de prin seminariale catolice de prin Pesta si aiurea, unde firesce abstragundu dela aceea, ck se ocupară mai multu cu dogmele si cu institutiunile bisericei catolice, dar netrecundu-le nici prin mînte ck voru fi aplicaţi câ profesori de preparandia, nu se mai ocupară cu studia didactice si pedagogice.

Nici cu atat'a nu e destulu. In Gherl'a dupa cumu m'am informatu insu-mi, dispuşii de profesori se incarcara si cu alte oficii diecesane (actualulu ad-minist. j | lu St-Margitei) si asia timpulu care li-ar' fi remasu 'spre perfecţionare pre cale autodidactica, ilu folosiră la alte lucruri, esactorali, consistoriali etc. De aci nu e mirare, ck intregu contingentulu de in­vetiatori datu de acdsta preparandia dela 1868 pana astadi, nu 'si cundsce, si apoi firesce nici nu 'si_pdte împlini chiamarea. Esceptiunile sunt fdrte rari. Celu ce au asistatiTTa vre-unu esamenu, datu de vre-unu invetiatoriu esitu din preparandi'a gherlana, va cu­ndsce usioru pre magistru, din discipulu. Eu unnlu si cu mine alţii cari cugetamu ck pricepemu cate ceva din instrucţiunea poporale, ni-amu • convinsu despre tristulu adeveru. Se ne mai miramu apoi, ck, poporulu nostru nu voiesce se'si dea pruncii la scdla si se dea plat'a dascălului; ck-ci precumu bine dice: nu cundsce nici unu sporîu. Si apoi de unde se si pdta face sporiu bietulu dascalu, candu elu numai cu numele e dascalu, ck-ci candu 'lu întrebi de metodu istoricu, geograficu, ori alu calculatiunei, de alu sciintieloru naturali, elu iti respunde ck de acelea n'a auditu in preparandia, ci numai de metodu scriptologicu.

Asia firesce ck nu potea merge. Neindestulirile poporului cu progresulu invetiatoriloru, se vede ck au ajunsu si la urechile venerab. consistoriu gherlanu,

ceea ce deducemu dîn impregiurarea, ck precumu amu intielesu, ba chiaru scimu, cu inceputulu anului espiratu scol. 187 7 / 8 vener. consist, episcopescu a dispusu fdrte nimeritu de profesoru preparandiale pre D. Basiliu Borgovanu, unu tineru bine cunoscutu prin părţile ndstre inca de pre candu finise in Na­seudu studiale pedagogice sub Petri , apoi totu aci gimnasiulu cu celu mai străluci tu succesu; dupa aceea asculta intre altele studia filosofico-didactice la uni­versitatea din Vien'a si BPest'a. Pregătirea D. Bor­govanu pe terenulu pedagogicu dupa principiale mo­derne o potu cundsce altu-cumu si cei cari nu au avutu ocasiune a'lu cundsce in persdna, din opsiorulu dsale, lucratu in decursulu a. c. in graba si din im­perativa necesitate: „Metodulu compututui in scdla poporale." Gherl'a 1878, din care se vede'(vorbindu cu cuvintele unei critice făcute asupra cartei in Bu-kovinaer paedagogische Blaetter Nr. 3 si 4 pag. 38 — 39) ck autoriulu nu este patrunsu numai de prin­cipiale moderne, pre cari radima scdl'a popolara, dar ck si intielege cumu se potu pune in praxa aceste principia etc. Dreptu ce gratulamu preparandiei din Gherl'a si multiamimu venerat, consistoriu pentru acdsta alegere nimerita, asecurandu ambe părţile, ck si-au aflatu in d. Borgovanu pre profesorala adeve-veratu, carele va sci se ridice cu ajutoriulu vener. consistoriu institutulu preparandiale la înălţimea chia-marei sale. Si acestea tdte sunt caus'a bucuriei ndstre. Altu-cumu trebue se recundscemu, câ institutulu a-cesta câ multe alte de asta natura, a fostu si mai este si astadi lipsitu de multe mijldce subsidiari' in invetiamentului preparatoriu pentru invetiatori buni. Si pre catu este bucuri'a de mare, pre atatu ar' fi durerea, candu, dupa cumu se camu intempla, din considerare facia de alti individi, s'ar' încerca vre-o suplinire nenimerita, spre daun'a ndstra, a invetia­mentului si imputarea autorităţi loru ndstre.

La atare nefericita încercare, la carea nu ne asteptamu, nu amu lipsi a da spressiune simtiemen-tulm nostru de durere.

U n a N a s e u d e a n u .

Chronic'a scolastica din Romani'a.

Din conspectulu ce publicaramu si noi in Nr. 16 pe pag. 192 s'a vediutu, ck in scdlele R o m â ­n i e i incependu dela elementarie pana susu la uni­versităţi, invetiara in a. 187 V 8 aprdpe la 100 de mii şcolari si studenţi, dintre carii 558 au fostu la cele doue universităţi, dela Bucuresci si Iasi. Mai invdtia si in Franci'a, Belgiu, Itali'a, Germani'a celu pucinu un'a miie de teneri romani.

Este usu vechiu in Romani'a, câ in 29 si 30 Iuniu st. jul. se se tiena solemnitatea impartirei de premie la tenerimea de ambele sexe si inca ddca se pdte, in presenti'a D o m n u l u i t e r e i . Intoema se

3 4

- 202 —

intemplk si asta-data. Monitorulu oficiale descrie so­lemnitatea din 29 Iuniu asia:

. Diu'a de 29 Iuniu fiindu, in toti anii, destinata pentru solemnitatea distribuirei premieloru şcolare, in anulu acesta acdsta di s'a serbatu, câ si in anulu trecutu, in palatulu universitatiei (sal'a Senatului), pen­tru tdte scdlele de baieti din capitala, conformu pro­gramului publicatu mai dinainte prin „Monitoru."

In acdsta di, cu multu mai nainte de or'a fic-sata prin programu, atatu sal'a Senatului josu destulu de spatidsa, catu si tribun'a publica susu, erau pline de asistenţi si de tdte clasele societatiei, asteptandu deschiderea solemnităţii. Intre asistenţi se vedea fi-gurandu dn. primu-presiedinte alu inaltei curţi de casatiune, do. Calenderu, membru, si alti înalţi func­ţionari.

M. S. Domnitorulu esprimandu inalt'a dorintia de a asista, ca si alte dati, la aceste solemnităţi şco­lare, la orele 12 si jumătate a si sositu insocitu de dn. maresialu alu curtiei si de unulu din adjutanţii domnesci; la coborire din trăsura a fostu salutatu de music'a gardei civice si la scar'a principala, pri­mita de catra d-nii miniştri de interne si instrucţiune, dn. rectoru alu universitatiei, dnii membrii ai consi­liului permanentu de instrucţiune si dn. directoru ge­nerale alu ministeriului instructinnei, care au insocitu pe Mari'a Sa, in snnetulu musicei, pana in sal'a so-lemnitatiei, unde Mari'a Sa 'si-a luatu loculu in faci'a tronului pe estrad'a făcuta inadinsu, avendu la drdpt'a pe dn. ministru de interne si la stang'a pe du. mi­nistru de instrucţiune.

Solemnitatea s'a inceputu prin esecutarea „Can­tului gintei latine," de distinsnlu nostru poetu V. Alesandri, de catra elevii conservatoriului de musica si de ai ceîorulalte coruri insocite de orhestra, com­pusa din profesorii si elevii conservatoriului.

Dupa acdst'a dn. Aromi Florianu, vice-presie-dintele consiliului permanenţii de instrucţiune, inain-tandu in faci'a Măriei Sale, a pronuntiatu urrnatoriulu discursu:

P r e a in al ti a t e D d m n e ! Presenti'a Augustei Persdne a Măriei Vdstre la

acdsta solemnitate consacrata tinerimei studidse din diferitele institute de instrucţiune si educatiune din capi­tala, spre a'si lua recompens'a diligentiei si labdrei depuse in cursulu anului scolariu trecutu, este prob'a cea mai evidenta de viulu interesa ce Mari'a Vdstra pdrta progresului si prosperităţii morale si materiale a tierei, care cu tdta siguranti'a si-a incredintiatu de­stinele in manile Măriei Vdstre.

Candu devis'a timpului in care traimu este pro-gresulu si cea mai mare posibila desvoltare a acti-vitatiei omenesci, era fdrte naturalu câ, dupa esem-plulu natiuniloru civilisate, se se creeze si in Roma-ni'a felurite iustitute de cultura, in cari tinerimea se'si pdta desvolta si a'si face utile facultăţile sale fi-sice si intelectuale spre ondrea tierei si binele umanitatiei.

Seculii trecuţi, Prea Inaltiate Ddmne, n'au fostu, din nefericire, nici de cumu favorabili progresului si culturei României; si pe candu alte naţiuni rivalisau intre densele spre a'si intinde sfera ideiloru si cu-noscintieloru si a se intrece unele pe altele in des­coperiri si inventiuni, de cari na minunama astadi, romanulu cu arm'a la bratiu se lupta cu eroismu pentru independenti'a tierei, pentru libertatea si chiaru esistenti'a ei.

A trebuita se vina timpi de resuflare, de linisce si pace, pentru a se potea funda si in Romani'a scdle si institute de diferite ramuri ale cunoscintieloru omenesci, de arte si sciiutie, si apoi prin zelu si ac­tivitate a rescumpera timpulu si a deveni demna de a figura câ membru căutata si respectata in con­certata tieriloru culte.

N'averuu pretentiunea, Prea Inaltiate Ddmne, de a compara tinerele ndstre institute de instrucţiune si educatiune, cari datdza abia de eri-alalta eri, cu ale altoru tieri mai inaintate si cari sunt fundate si functiondza de sute de ani; dara, multiamita impul-siunei patriotice si naţionale a guvernului, potemu constata cu o modesta bucuria, ca ele, dupa condi-tiunile in cari se afla, 'si dau fructele dorite si aş­teptate cu sete de intrdg'a naţiune.

Astu-feliu scdlele rurale dau pe totu anulu cate unu numeru insemnatu de copii dotaţi cu cunoscin-tiele elementarie cerate de program'a oficiala; din scdlele primărie urbane de ambe secse ese pe fia-care anu unu numeru si mai mare de baieti si fete, cari si-au procuratu cunoscintiele necesarie cerute de o cultura mai îngrijită; seminariele dau preoţi petrunsi de missiunea loru si demni de a invetiâ pe poporu religiunea si a propaga moral'a evangelica; din scd­lele de agricultura esu tineri cu cunosciutie teoretice si practice pentru esploatarea bogatiiloru pamentului; scdlele de meserii si profesiuni promitu ck peste pu­cinu se va emancipa industria romana; gimnasiele si liceele prepara cu succesn pe tineri pentru spe­cialităţile universitarie, pentru necesităţile Statului si pentru a se forma o elita de bărbaţi, cari se dea tonu societatiei; in fine scdlele normale de baieti si fete prepara invetiatori si invetiatdre, dotaţi cu cu-noscintie pedagogice, metodice si didactice.

Fiindu recunoscuta, Prea . Inaltiate Ddmne, ck cultur'a si civilisatiunea mai înalta nu se improvisdza, romanulu modesta nu pretinde a face sfortiari im­posibili, ca se ajungă curendu marile ideale din se-colulu lui Pericle, Augusta si Ludovicu XIV; dara cu credinti'a in Dumnedieu si cu speranti'a in sti­mularea si incuragiarea guvernului, aspiratiunile lui tindu câ prin munca si labdre, prin răbdare si aş­teptare, celu pucinu se se apropie de acei dmeni mari, cari au ilustratu acele secole ce nu se voru şterge nici odată din memori'a umanităţii, si vom fi totu-deaun'a ideale si modelle de imitatu.

Despre inteligenti'a, atitudinea si curagiulu ro­manului avemu probele cele mai strălucite si mai

— 203 —

apropiate, cele doue victorii reportate in dilele tre­cute: un'a pe campulu de bătălie, unde araiat'a ro­mana sub comand'a Măriei Vdstre, s'a incarcatu de gloria pentru eroismulu seu, si alt'a pe campulu li-terariu câştigată de simpaticulu poetu Alesandri cu ocasiunea concursului intre naţiunile de origine latina pentru compunerea cantului gintei latine. Aceste doue victorii, dupa ce au trimbitiatu in lume numele de romanu, geniulu si talentulu lui, si au incarcatu de gloria pe victorioşii luptători, voru implea doue pagine din cele mai frurndse ale istoriei naţionale, spre a servi de esemplu geueratiunei contimporane si celoru viitdre si a fi unu monumentu sublimu pentru intreg'a naţiune romana.

Terminandu, nu potu a nu ve adresa câteva cuvinte, si voue eleviloru, cari prin diligenti'a in stu­diu si bun'a conduita in cursulu anului scolariu es-piratu, ati meritata distinctiunea de a fi recompen­saţi pentru ostenelele v<5stre. Veniţi acumu de primiţi premiele ce vi s'au destinatu, si nu uitaţi, ca prin tr'acâst'a ati luatu obligaţiunea, câ si in viitoru pana la finele carierei şcolare, prin zelu si activitate, se fiti demni de a participa la asemenea onore. Păstraţi in adânculu inimei vdstre recunoscinti'a cea mai cu rata pentru parinteWa solicitudine si amdre, cu care Prea Inaltiatulu nostru Domnu a bine voitu a pre-sida acesta solemnitate si a incrimina labdrea si si-lintiele vdstre. Aduceti-ve totu-deauna aminte de intîeldpt'a povatia ce v'o da poetulu filosofii din an-ticitate:

Qui cupit optatam cursu pertingere metam. Mulra fecit, tulitque puer, sudavit et alsit.

Sapati adencu in ânim'a vdstra trinitatea cea nedespărţita pe care o formeza: Dumnedieu, Patri'a si Justiti'a, care se ve fia steVa polara, spre a ve conduce la portu pe marea furtun<5sa a vietiei, fia publica, fia privata. Numai astu-feliu veti deveni creştini adeverati, omeni buni si cetatieni patrioţi si oneşti spre ondrea tierei si binele umanitatiei.

Trăiască Romam'a! Trăiască Man'a Sa Domnitoriulu! Trăiască Marfa Sa Ddmn'a! Dupa acestu discursu M. Sa Domnitoriulu a

bine-voitu a respunde in terminii următori:

„ D o m n i l o r u p r o f e s o r i ! D o m n i l o r u i n s t i t u t o r i !

Simtiu o deosebita nmltiaraire a Me afla in mij-loculu tinerimei studiase in diu'a impartirei premie-loru, si a potea incununa cu man'a Mea silintiele si diligenti'a la invetiatura.

Mari si, pentru tier'a ndstra, pururea memora­bile evenimente M'au impiedecatu anula trecutu a Me afla in capitala in timpulu acestei solemnităţi, dara si atunci amu serbatu diu'a de astadi in acea parte a tierei, care a fosta in totu-deaun'a cuibu de vitejie si de fapte romanesci, in Olteni'a, ai cărei fii I rivalisandu. in curagiu si abnegatiune cu fraţii loru I

de dincdce de Oltu si de dincolo de Milcovu, au justificatu inca odată vechiulu lora renume.

Puţine cuvinte voiu avea de adaogatu la cele ce ve diceamu acumu doui ani, spre a lauda zelulu si activitatea d-vdstra, dloru profesori si dlpru insti­tutori: spre a imbunatati silintiele si aplicatiunea vdstra la- invetiatura, iubiţi copii, prin care voi faceţi nu numai fericirea parintiloru voştri, dara prin care veti potea intr'o di deveni cetatieni buni si folositori ai Patriei.

Frumds'a si nepretiuît'a comdra a stravechiei ndstre măriri s'a mai inavutitu, in cursulu anului in-cetatu, cu noue si strălucite fapte si astu feliu pre-sentulu, destainuindu ne trecutulu, ne-a deschisa porţile măreţie ale viitoriului, eatra care man'a nevediuta a provedintiei a condusu pnrurea naţiunea ndstra, fa-când'o se invinga pana in sfirsitu tdte greutăţile.

Pe de o parte, vitejii noştri osteni impletea erasi dafini pe gloridsele loru steguri si făceau că betran'a Dunăre se tresalte din nou la numele de romanu, ăia pe de alt'a bardulu nostru nationalu ducea acestu nume neperitoriu in tierile depărtate si înrudite, unde elu culegea înflorită cununa a museloru. Acestu nume de romanu, cuventatu astadi cu stima si cu respecta in tdte părţile, voi trebue dara, iubiţi şcolari, se ve siliţi a'i face ondre, imbogatîendu ve mintea, desvol-tandu-ve si cultivandu-ve inteligenti'a, intarinda-ve ânim'a cu morale si religidse precepte, cu mari si patriotice esemple.

Era d-vdstra, d-loru profesori si d-lorn institu­tori, cari înzestraţi si înarmaţi junimea ce ve 'este incredintiata eu valdrea sciintiei, cu poterea si cre-dinti'a in Dumnedieu, in adeveru si in virtute, aveţi un'a diu cele mai importante missiuni in Stătu si meritaţi astu feliu cea mai de aprdpe solicitudine din parte'i. Piti siguri, domniloru, câ un'a din cele mai constante preocnpatiuni ale guvernului Meu este si aceea, de a ve inlesni, pe catu se va potea mai multu, împlinirea cu succesa a nobilei d-vdstre sarcini, pu-nendu-ve, pe catu se va potea mai bine, in positiune de-a ajunge la scopulu căruia v'ati devotatu.

Societatea intrega ve va fi astu-feliu recunosca-tdre de bun'a direcţiune ce veti da acestora tinere fiiutie, si dens'a va bine-cuventa ostenelele d-vdstra.

Aci in scdle odraslescu fragetele lăstare, cari 'si voru desfasiura mai tardiu numerdsele loru rainure' in tdte direcţiunile activitatiei naţionale; faceţi dara că, aceste lăstare se devină intr'o di poternicii stejari, sub cari se se pdta umbri cu încredere si eu mân­dria scump'a si iubit'a ndstra mama, Romani'a."

Acestu respunsu, plinu de patriotismu si incu-ragiare pentru domnii profesori, tu intreruptu de mai multe ori prin aplause prelungite.

îndată dupa respunsulu Măriei Sale s'a facutu apelulu nominale alu eleviloru de premiatu, cari s'au presentatu succesivu de si-au primitu cununele si !

premiele din manile M. S. Domnitoriului. Premiaţii I eu cununa erau salutaţi la încununare

— 204 —

de catra music'a gardei, era premiaţii absolvenţi de licee, seminariu, scdlele comerciala si normala, pe langa premiele date de ministeriu, au mai primitu si cate unu deosebitu premiu din partea M. S. Domnitoriului, consistându in cârti, atlase si tablouri, premie trâ­ntise anume de Marfa Sa pentru acesta ocasiune, ca semna de mare interesu si inalta solicitudine ce are pentru instrucţiune in genere si pentru elevii dili­genţi in parte.

Dupa terminarea acestei solemnităţi, Mari'a Sa adresa cate-va cuvinte unora din domnii profesori si apoi parasf sal'a in urările asistentiloru si canteculu musicei, fiindu condusu pana la scar'a de josu de aceleaşi persdne cari 'L-au internpinatu la intrare.

In t e m ni t i a. Scrisu-mi-a fostu ca 'n vietia se nu mai amu parte Macaru o di'buna se dicu c'am traitu, Ci spre cbinu, necasuri si spre suferintia Fara nici o mila sortea m'a menitu.

Dara cu răbdare si resignatiune Voiu goli paharulu implutu cu veninu, Âvendu consciintia, ca pe santu altariulu Dieitatii mele viati'a mi-o inchinu.

Cernautiu in 10 AuguBtu st. n. 1878. C. Morariu.

Adunarea generale a asociatiunei transilvane pentru literatur'a si cultur'a poporului

romanu. Acesta adunare se tienu pentru a. c. la orasiulu

S î m i eu in comitatulu Selagiului, in 4 si 5 Augustu si a fostu una din cele mai bine cercetate. Intru aşteptarea proceseloru verbali ale adunarei, noi amu lipsitu pana acumu a descrie decursulu aceleia, pre-cumu facura celelalte foi periodice romanesci de din­coace de Carpati; era procesele verbali nu s'au potutu publica pana acumu, din cause i n d e p e n d e n t e de vointi'a redactiunei; ele inse, de si mai tardioru, ne voru veni de siguru, era lectorii voru fi desdaunati chiaru prin coprinsulu loru carele, deca vomu re­flecta la regiunea in care se tienu adunarea, precumu si la relatiunile ethnographice ale aceleia, este mai interesanta decatu multe altele din trecutu; ca-ci daca de es. din regiune» Brasiovului, ori de pe la Sibiiu, Blasiu, Alb'a, Fagarasiu, Nasaudu, Deva, Abrudu, Reginu, Lugosiu, Aradu etc. Se voru aduna la unu locu cate 5—6 sute de romani, bărbaţi si femei la vreo serbare naţionale l i t e r a r i a si s c i e n t i f i c a , nu va fi nici-o mirare; dara candu cu asemenea scopu vei vedea adunatu acelasiu numeru, său si

mai mare in regiuni mai depărtate de centruri, câ in Siomcut'a, Sîmleu, Satmariu, Sigetulu-Marmatiei s. a., satisfactiunea si bucuria trebue se fia firesce îndoita mai mare, si credinti'a in vitalitatea natiunei se cr^sca in aceeaşi proportiune. Una proprietate caracteristica mai avu adunarea ndstra dela Sîmleu: ck dspetii ro­mani fusera primiţi cu t<5ta buna-vointi'a si de catra populatiunea magiara, carea pre catu se pare, mai nu pricepe de locu aprigele dissensiuni romano-magiare din Transilvani'a, care in adeveru sunt si remanu, celu pucinu pana acumu, neintielese de t<5ta lumea.

In acesta adunare s'au tienutu doue dissertatiuni istorice despre sc<51e si de mersulu civilisatiunei la romani, de catra dnii profesoru dr. Grigorie Silasi et dr. Iosifu Hodosiu; s'au votata câ si in alti ani, mai multe burse pentru studenţi si subventiuni pentru inve-tiacei si sodali dela diverse professiuni industriarie; s'au inscrisu membrii noi si s'au incassatu 628 fi., suma considerabile destulu, deca vomu reflecta si la spe­sele p<5te de una miie fiorini, pe care confraţii noştri locuitori din acea regiune le facura cu nobilele scopu de a recepe cu tdta demnitatea pe dspetii veniţi din tienuturi depărtate, cumu si a inaltia prestigiulu a-dunarei si a'i imprime timbrulu naţionale, ceea ce le si succese preste tdta aşteptarea, mai alesu candu si discussiunile in siedintiele publice, si petrecerea la mes'a comuna, si balulu de a dou'a di decurseră cu tdta moderatiunea si demnitatea.

Una singura impregiurare fu regretata de toti cei adunaţi: ck eminenţii nostrii dni presiedente pre-positulu T i m o t e u Ci p a r i u si v-presiedente I a -c o b u B o l o g a impedecati din cause grave, n'au potutu participa si conduce acea adunare in totu respectulu memorabile, si asia dens'a isi alese unu presiedinte ad hoc.

B I B L I O G R A F I A . Din tipografi'a Romer & Eamner se potu trage urma-

toriele cârti: Mannaiu asupra procedare! in căuşele mat mennnle

procesuali Civile (Articlulu de lege XXII, 1877) scrisu pre Bem'a poporului romanu, in specie pentru judecatoriele co­munale de Iosifu Popu, jude cercuale regescu. Pretiulu 80 cr.

Handbnch fiber das Verfahren in Bagatellangelegen-hciten (Gesetzartikel X X I I vom Jahre 1877) geschrieben fur das Volk, insbesondere zum Gebrauche bei den Gemeinde-gerichten von Iosef Popu, konigl. Bezirks-Richter. Deutach von Julius Reich, geprilfter Richter. Preis 80 kr.

CartC de lectura romanesca pentru clasele gimnas. inf. si reali I., II. o. III., IV. broch. 50 cr.

Gramatic'a romana pentru clasile gimn. part. form. de Munteanu, broch. 80 cr.

Gramatic'a romana pentru clasile gimnas. part. sint. de Munteanu, broch. 1 fl. 15 cr.

Editoriu si provedietoriu: Comltetulo. — Bedactoriu G. Barltia, secretariulu I. alu asociatiunei. — Tipografi'a RSmer & Kamner.