UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE … · Absolvent: Numele autorului, identic cu cel...

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID

PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE

A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE

ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE, BUCUREŞTI, 2019

2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID

PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE

A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE

ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

Autori:

Lect.univ.dr. Mihaela Corina ŢUŢU

Conf.univ.dr. Magdalena Beatrice MANU

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE, BUCUREŞTI, 2019

3

CUPRINS

Secţiunea I CUVÂNT ÎNAINTE 4

Secţiunea II ARGUMENT 4

Secţiunea III REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ ŞI/SAU

DISERTAŢIE

7

Secţiunea IV CICLURILE ŞI ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE 24

Secţiunea V SUSŢINEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ 30

Secţiunea VI CRITERIILE DE EVALUARE A LUCRĂRII DE

LICENŢĂ/DISERTAŢIE

30

Secţiunea VII BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 31

Secţiunea VIII ANEXE 32

Anexa 1 – Coperta lucrării de licenţă/disertaţie 33

Anexa 2 – Pagina de gardă a lucrării de licenţă/disertaţie 36

Anexa 3 – Model de cuprins al lucrării de licenţă/disertaţie 39

4

Secţiunea I: CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul Ghid de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie reprezintă

rezultatul experienţelor personale ale autoarelor, pe parcursul mai multor ani, în coordonarea

lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie.

Prin acest Ghid vă oferim dumneavoastră, studenţilor şi masteranzilor, etapele pe care

trebuie să le parcurgeţi în procesul de elaborare a lucrării, o varietate de sugestii şi comentarii

privind diferitele probleme (organizatorice şi/sau metodologice) cu care vă confruntaţi în

procesul menţionat, vă oferim consiliere privind modalitatea în care sunteţi nevoiţi să luaţi

diferite decizii privind lucrarea dumneavoastră de licenţă şi/sau disertaţie (cu accent pe

criteriile ce trebuie luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursă de inspiraţie

pentru întocmirea planului lucrării, al calendarului lucrării, pentru realizarea aplicaţiilor

practice, toate în conformitate cu: Legea Educaţiei Naţionale – Legea 1/2011, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/10.01.2011, Carta Universităţii Spiru Haret

(Titlul IV, Secțiunea 2, Cap. 7, Art. 117 - 119) şi Regulamentul propriu privind organizarea

şi desfăşurarea examenelor de licenţă/diplomă și disertaţie (aprobat de Senatul Universităţii

Spiru Haret).

Secţiunea II: ARGUMENT

Extras din LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE 1/2011: SECŢIUNEA a 6-a – Examene

de finalizare a studiilor

Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt:

a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă

pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;

b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master;

c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat;

d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;

e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor

care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în

lichidare.

5

(2) Examenele prevăzute la alin (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile

de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul

universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei

legi.

(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate

provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ

superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul

Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice.

(4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în

solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.

(5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către

cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de

doctorat.

EXAMENUL DE LICENŢĂ LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE

EDUCAȚIEI constă în două probe:

Proba 1 – Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate (susţinerea probei 1 se

face sub formă de lucrare scrisă).

Proba 2 – Prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă (susţinerea probei 2 are caracter

public). În vederea elaborării lucrării de licenţă, studenţii au la dispoziţie Ghidul privind

metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie în domeniul psihologiei

postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:

http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie/examen-de-licenta-psi

http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-ifr/examen-licenta-psifr

EXAMENUL DE DISERTAȚIE LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE

EDUCAȚIEI constă într-o singură probă, și anume: prezentarea şi susţinerea lucrării de

disertație, probă cu caracter public. În vederea elaborării lucrării de disertație, masteranzii au

la dispoziţie Ghidul privind metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau

disertaţie în domeniul psihologiei postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:

http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-clinica-si-interventie-psihologica/disertatie

https://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-organizationala-si-managementul-resurselor-

umane/disertatie

http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-judiciara-si-victimologie/disertatie

6

RESPONSABILITĂŢI:

I. Decanul şi Directorul de departament sunt responsabili pentru elaborarea şi afişarea

listei temelor propuse pentru lucrarea de licenţă şi/sau disertaţie.

II. Persoanele care răspund în solidar de orginalitatea conţinutului tematic al lucrării de

licenţă şi/sau disertaţie sunt:

• autorul: un absolvent al unui program de studii universitare, având toate examenele

din Planul de învăţământ promovate sau echivalate prin sistemul ECTS/SECT (credite de

studii transferabile)

• îndrumătorul ştiinţific: un cadru didactic titular sau asociat la Universitatea

Spiru Haret din Bucureşti, având calitatea de îndrumător ştiinţific prin aprobarea de către

Consiliul Facultăţii.

III. Îndrumătorii ştiinţifici sunt responsabili pentru:

• temele propuse sau acceptate la propunerea studenţilor/absolvenţilor;

• îndrumarea studenţilor/absolvenţilor în realizarea lucrării de licenţă şi/sau disertaţie;

• cunoaşterea şi aplicarea prezentei proceduri;

• asumarea în solidar cu absolventul a originalităţii conţinutului lucrării de licenţă şi/sau

disertaţie.

IV. Studentul-masterandul/absolventul este responsabil pentru:

• alegerea temei de licenţă/disertaţie şi înscrierea la cadrul didactic îndrumător

(coordonatorul/îndrumătorul ştiinţific), până în momentul afişării listei temelor pentru

finalizarea studiilor universitare;

• realizarea lucrării pentru finalizarea studiilor universitare conform normelor prezentei

proceduri;

• înscrierea la examenul de licenţă şi predarea lucrării pentru finalizarea studiilor

universitare la termen.

7

În cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației - Programul de studiu

Psihologie, planurile de învățâmânt pentru ciclurile de studii universitare de licență și de

master prevăd, pentru anul terminal - semestrul al doilea, disciplina obligatorie:

• Disciplina: Practica de cercetare în vederea elaborării lucrării de licență (pentru

studiile universitare de licență), disciplină care se finalizează cu colocviu.

• Disciplina: Documentare în vederea elaborării lucrării de disertație (pentru studiile

universitare de master), disciplină care se finalizează cu colocviu.

În acest sens, prezentul Ghid este util și în vederea evaluării finale la această disciplină.

Secţiunea III: REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ ŞI/SAU DISERTAŢIE

Structura lucrării de licenţă şi/sau disertaţie va conţine obligatoriu:

o parte preliminară

conţinutul propriu-zis al lucrării

o parte finală

PARTEA PRELIMINARĂ A LUCRĂRII VA CUPRINDE:

� Coperta (pagina exterioară) (vezi Anexa 1). Aceasta va conţine:

Universitatea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii);

Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Bucureşti (pe partea de sus a paginii);

Departamentul Psihologie și Științele Educației (pe partea de sus a paginii);

Programul de studii universitare de licenţă: Psihologie (pentru lucrarea de licenţă);

Programul de studii universitare de masterat, în funcție de programul de master absolvit

(pentru lucrarea de disertaţie);

Lucrare de Licenţă / Lucrare de Disertaţie (central – pe mijlocul paginii);

Coordonator ştiinţific: gradul didactic, PRENUMELE şi NUMELE coordonatorului, –

pe partea stângă a paginii, mai jos decât „Lucrare de Licenţă” / „Lucrare de Disertaţie”;

Absolvent: Numele autorului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:

„NUMELE PRENUMELE”) – pe partea dreaptă a paginii, mai jos decât numele

coordonatorului;

Sesiunea/luna (iulie / septembrie / februarie) și anul depunerii lucrării de licență /

disertație (pe partea de jos a paginii).

8

� Pagina de gardă (vezi Anexa 2) va conţine aceleaşi elemente ca şi coperta, cu

precizarea că în loc de „Lucrare de Licenţă / Disertaţie” se va scrie titlul şi/sau subtitlul

lucrării.

� Cuprinsul va conţine:

• Lista tabelelor (opţional)

• Lista figurilor, graficelor, diagramelor şi schemelor (opţional)

• Lista abrevierilor (opţional)

• Pagina de dedicaţii şi mulţumiri (opţional)

• Rezumatul lucrării (în limba română)

• introducerea, capitolele, bibliografia și anexele.

� Capitolele și anexele vor fi numerotate fiecare cu cifre arabe (Capitolul 1, 2, 3...

ş.a.m.d.) (Anexa 1, 2, 3... ş.a.m.d.) și vor avea, fiecare, o denumire (titlu).

� Capitolele vor fi subdivizate pe două niveluri/subcapitole, marcate cu 1.1, 1.2,

1.3; 2.1... ş.a.m.d.; opţional, în cadrul capitolelor pot fi introduse trei

niveluri/subpuncte marcate cu 1.2.1, 1.2.2, 1.2.3 .... ş.a.m.d.

� Capitolele sunt subdivizate şi articulate în subcapitole, paragrafe şi

subparagrafe.

� Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrării să cuprindă aceleaşi subdiviziuni

analitice cu a celorlalte

� Capitolele se recomandă a fi cât mai analitice (divizate); există însă exigenţe de

discurs care pot cere ca un capitol să fie subdivizat în mai multe subdiviziuni, în

timp ce altele nu necesită acest lucru; există lucrări a căror temă nu necesită prea

multe subdiviziuni, deoarece diviziunea foarte minuţioasă ar fragmenta şirul

discursului).

PAGINA DE CUPRINS:

� are obligatoriu o anumiă structură - vezi Anexa 3;

� specifică în partea dreaptă, pe fiecare rând, pagina unde se regăseşte conţinutul

respectiv. Așadar, toate intrările din Cuprins vor avea menţionată paginaţia

corespunzătoare din text;

� este o grilă orientativă necesară pentru a oglindi structura logică a lucrării de

licenţă/disertaţie (centru şi periferie, subiect central şi ramificările sale).

9

Detalii privind conţinutul propriu-zis al lucrării

INTRODUCERE

Lucrarea de licenţă/disertaţie trebuie să aibă în debutul său o Introducere în care să prezentaţi

argumentul lucrării: motivația temei alese şi să descrieţi pe scurt tema, strategia de

investigare la care v-aţi gândit, atingând însă în expunere următoarele puncte:

a) care este problematica studiată

b) ce ipoteze aţi format referitoare la problematica studiată

c) ce implicaţii teoretice şi practice cere studiul întreprins

d) eventual, concluziile derivate

Introducerea:

� Reprezintă comentariul analitic al cuprinsului - este chintesenţa lucrării;

� Relatează despre ce anume vreţi să faceţi;

� Nu trebuie să fie lungă (maximum 2 – 3 pagini).

Observaţii: Este necesar să vă propuneți un plan de lucru, care să cuprindă de la

început titlul, cuprinsul şi introducerea. A scrie Introducerea înseamnă a avea idei clare

despre cum să începeţi; dacă aveţi idei clare despre cum să începeţi este pentru că „bănuiţi”

unde veţi ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a lucrării deja făcute. Introducerea şi

cuprinsul vor fi rescrise continuu pe măsură ce lucrarea înaintează; forma finală a cuprinsului

şi a introducerii pot fi, astfel, diferite de cele iniţiale (pe măsura elaborării lucrării).

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROBLEMATICA STUDIATĂ

� Trebuie să includă stadiul la care se află problema propusă, în literatura de specialitate.

� Nu se face prezentarea teoretică în sine, ci se selectează informaţiile cele mai

relevante pentru temă, ce prezintă un punct important de la care se pleacă.

� Se va acorda atenţie aspectelor controversate, asupra cărora studentul/masterandul

poate manifesta o evaluare critică (cu argumentare științifică).

� Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul de

elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca

10

studentul/masterandul să demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuţii teoretice în

unităţi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.

� Aprofundați noţiunile din Capitolul 1 cu specificitatea concretă aferentă

problematicii studiate/temei stabilite.

Greşeli:

referinţe bibliografice incomplete

prezentare expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate

prezentare nesistematică, lipsită de coerenţă

CAPITOLUL 2 - METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Obiectivele cercetării

Obiectivele lucrării reprezintă ghiduri ale întregii cercetări, ele justificând în mare parte însăşi

cercetarea.

2.1.1. Obiective teoretice (au caracter general teoretic- metodologic)

2.1.2. Obiective practice (au caracter ameliorativ)

Greşeli:

obiectivele cercetării nu sunt formulate clar;

întrebările cărora cercetarea trebuie să le găsească un răspuns, nu sunt explicite.

2.2. Ipotezele cercetării (formularea lor trebuie să fie explicită).

Greşeli:

ipotezele (care de fapt reprezintă răspunsurile pe care le dă cercetătorul la

întrebările cercetătii, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări) nu au legătură

cu obiectivele sau întrebările cercetării;

ipotezele nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic, ci

sunt generale:

ipotezele sugerează relaţia cauzală între variabile („determină”, „influenţează”),

atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;

ipotezele se referă la mai mult de două variabile, iar procedura de testare statistică

include numai două variabile.

11

2.3. Subiecții/participanții cercetării.

� descrierea subiecților/lotului de subiecţi/eşantionului (modul şi criteriile de constituire,

mărime, populaţie de referinţă, numărul de subiecţi în cazul cercetărilor

parametrice/cantitative să fie relevant);

� descrierea variabilelor cercetării.

Greşeli:

omiterea prezentării modului de constituire a lotului de subiecţi/eşantionului;

omiterea prezentării variabilelor;

� prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor

dependente şi a celor independente.

2.4. Descrierea metodelor şi instrumentelor/tehnicilor de cercetare.

Instrumentele utilizate în recoltarea datelor trebuie să fie descrise în mod adecvat:

� precizați modul de structurare a instrumentelor – număr de itemi, dimensiuni, variabile;

modul de interpretare, etalonare; trebuie să se facă referire la referinţele care le susţin din

punct de vedere teoretic şi aplicativ;

� precizați autorul, sursa, precum și modul de administrare a instrumentelor (creion-hârtie,

computerizat sau on-line);

� este interzisă utilizarea testelor psihologice cu licență (consultați-vă din timp în acest

sens cu coordonatorul/îndrumătorul științific al lucrării);

� atunci când utilizați inventare / chestionare pe care le-ați adaptat/elaborat personal (și cu

acordul prealabil al îndrumătorului științific), descrieți în detaliu modul în care acestea au

fost construite: analiză de itemi, consistenţă internă, validitate de construct (validarea

instrumentelor respective);

� fiecare instrument aplicat trebuie să se regăsească sub formă de prototip/model la sfârşitul

lucrării - la Anexe;

� baza de date brute obținute în urma aplicării instrumentelor va fi monitorizată de către

coordonatorul științific al lucrării.

Greşeli:

aplicarea instrumentelor înainte de formularea ipotezelor;

utilizarea unor instrumente ale căror caracteristici nu sunt cunoscute;

omiterea analizei caracteristicilor instrumentelor elaborate de autorul lucrării.

12

Precizări suplimentare:

� Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode și tehnici este incompletă, deoarece se

situează şi se finalizează într-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv); de aceea

se necesită utilizarea combinată a metodelor, pentru a se crea posibilitatea complementarităţii

şi comparării lor. Se pot face:

� combinaţii de gradul I (în cadrul aceleaşi metode) – combinaţia între concepte,

indicatori şi scale de măsurare în cadrul aceluiaşi instrument de măsurare sau

aplicarea repetată a aceluiaşi instrument de cercetare cu scopul de a verifica gradul de

stabilitate în producerea datelor şi nivelul de consistenţă a datelor empirice culese în

studii diferite;

� combinaţii de gradul II (între metode diferite) – pentru a elimina efectele induse de

particularităţile fiecărei metode în parte (unele fiind predominant cantitative, altele

predominant calitative, iar un fenomen nu poate fi redus doar la un singur aspect).

� A nu se confunda metoda cu tehnica/instrumentul! Faceţi distincţia clară între metodă şi

instrument/tehnică (de exemplu: chestionarul este tehnică/ instrument, iar metoda

corespunzătoare acestei tehnici este metoda anchetei).

� A nu se descrie teoretic metodele cunoscute! Ele doar se enumeră și se justifică în cadrul

lucrării (de ce anume le-am aplicat, ce am urmărit, care este specificul lor în raport cu

cercetarea noastră).

13

CAPITOLUL 3 - REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR

Acest capitol va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele

obţinute, în sprijinul verificării ipotezelor cercetării. În acest sens, se au în vedere două etape

succesive :

A. Prezentarea și analiza/prelucrarea datelor;

B. Interpretarea rezultatelor cercetării.

A. PREZENTAREA ŞI ANALIZA/ PRELUCRAREA DATELOR

� Există două modalităţi de prezentare a datelor (alegeți doar una dintre ele):

- Se prezintă datele în funcţie de ipotezele formulate (recomandarea noastră);

- Prezentarea datelor în funcţie de metodele folosite.

Notă: Pentru fiecare ipoteză se menţionează metodele și tehnicile aplicate.

�Analiza/prelucrarea datelor presupune ca datele statistice să fie supuse unei duble analize:

a) analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaţi scalei de măsurare a

variabilelor);

b) testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi caracteristicilor

variabilelor).

Greşeli:

prea multe grafice (a se selecta acele grafice care să ilustreze relaţii între variabile,

şi nu variabile individuale);

toate graficele sau tabelele sunt incluse la Anexe, fără a ţine cont de relevanţa lor în

text pentru facilitarea înţelegerii lucrării;

tabelele sunt excesiv încărcate cu cifre, devenind dificilă înţelegerea lor;

utilizarea unor prelucrări statistice nejustificate, neadecvate;

teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relaţiei dintre variabile;

rezultatele obţinute la testele statistice sunt trecute la Anexe (rezultatele se introduc

în text, acolo unde se discută semnificaţia lor psihologică);

rezultatele la testele statistice sunt prezentate incorect;

datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele de

prelucrare, ceea ce face dificilă înţelegerea rezultatelor.

14

B. INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII:

� Se referă la transpunerea rezultatelor statistice în concluzii cu semnificaţie psihologică.

� Se vor evidenţia relaţiile dintre rezultatele proprii şi cele raportate în literatura de

specialitate.

Greşeli:

prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a semnificaţiei statistice, fără a se

preciza semnificaţia psihologică a acestora.

Observaţie: În cadrul acestui capitol se va pune accentul pe următoarele elemente:

� Corectitudinea aplicării formulelor de calcul statistic;

� Analiza statistică a gradului de semnificaţie a rezultatului obţinut prin aplicarea

formulelor (teste de semnificaţie);

� Reprezentativitatea datelor obţinute şi semnificaţia psihologică.

15

CAPITOLUL 4 – CONCLUZIILE CERCETĂRII

4.1. Validarea / invalidarea ipotezelor cercetării

� Acestea sunt concluzii de tip parţial şi se raportează la obiectivele şi ipotezele

cercetării, cuprinzând o sumară reluare a obiectivelor şi motivaţiei cercetării, urmate de

sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiei acestora în contextul literaturii dedicate temei

analizate.

� Acest capitol trebuie să cuprindă maximum 3 pagini.

� Atenţie! În acest capitol nu se mai repetă și nici nu se adaugă noi informaţii

teoretice, decât ceea ce s-a obţinut în raport cu obiectivele şi ipotezele cercetării. (Toate

informaţiile teoretice trebuie incluse în primul capitol al lucrării!)

4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare

� Se vor identifica şi câteva concluzii generale ale cercetării.

� Se pot menţiona dificultăţile întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte

dificile/nevralgice care vor trebui evitate în viitor.

� Se vor preciza deschiderile, recomandările către alte direcţii de cercetare legate de

tema respectivă.

� Se vor menţiona contribuţiile personale la realizarea lucrării. Într-un paragraf

denumit „Contribuţii originale”, se pot menţiona acele aspecte care reprezintă o noutate

științifică în raport cu tema studiată.

16

PARTEA FINALĂ A LUCRĂRII

În partea finală a lucrării vor fi puse în ordine succesivă:

• Lista referinţelor bibliografice

• Anexele

Anexe

În Anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru

ca aceasta să fie înţeleasă sau care prin introducrea lor în text ar fi îndepărtat cititorul de la

cursivitatea ideilor. Anexele pot cuprinde: instrumentele utilizate, ilustraţii sau tabele

suplimentare, prelucrări statistice suplimentare, orice alte materiale considerate relevante

pentru temă. Este indicat ca numărul și volumul anexelor să nu fie excesiv.

Lista referinţelor bibliografice

Stabilirea Listei bibliografice reprezintă un criteriu deosebit de important în

elaborarea și evaluarea lucrării de licență/diserație, deoarece pune în evidență aria de

acoperire a temei și a problemei studiate, respectiv efortul studentului/masterandului de

selectare a surselor documentare relevante și adecvate în raport cu subiectul abordat.

Lista referințelor bibliografice va fi elaborată după următoarele cerințe obligatorii:

� va fi plasată la sfârșitul lucrării, la capitolul Bibliografie.

� va cuprinde lista lucrărilor citate: toate lucările citate în textul lucrării (indiferent de

capitol, inclusiv Introducere). Astfel, orice citat sau referință bibliografică din textul

lucrării trebuie se regăsească în Lista bibliografică, și invers: orice lucrare inclusă în

Lista bibliografică trebuie să se regăsească în textul lucrării. Această regulă este

valabilă indiferent de natura surselor documentare. publicate sau nepublicate/în

manuscris; scrise, electronice/internet, orale, audio-video, materiale ilustrative – tabele,

figuri/diagrame/scheme, imagini).

� va fi ordonată obligatoriu alfabetic, după numele de familie al primului autor al lucrării,

cu indentarea agățată/Hanging Indent (1 cm) a liniei a doua şi a celor următoare (dacă

există).

� va fi elaborată obligatoriu conform standardelor de redactare APA (American

Psychological Association), Ediția a 6-a.

17

Câteva exemple / reguli de formatare/tehnoredactare a bibliografiei/listei bibliografice

(conform standardelor APA):

Cărți de autor:

Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. Locul apariției: Numele

Editurii.

Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe

<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

Numele editorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (Ed.) (an). Titlul lucrării. Locul apariției:

Numele Editurii.

Numele editorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe

<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

Capitole din cărți:

Autor, A. A., & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Editorul, B. Editorul, & C. Editorul

(Eds.), Titlul cărţii (pp.- pp.). Locul apariției: Editură.

Autor, A. A, & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Editorul, B. Editorul, & C. Editorul

(Eds.), Titlul cărţii (pp.- pp.). [Online] Disponibil pe <URL> pagina web [Accesat la

data de ZZLLAAAA].

Articole în reviste:

Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială., Numele autorului, Prima iniţială. A doua

iniţială., & Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul articolului. Titlul

jurnalului, Numărul volumului, paginile între care este cuprins articolul. citit de la: adresa

paginii de Web de unde a fost citit articolul şi, eventual, data la care a fost accesată această

pagină, dacă conţinutul său este posibil să fie schimbat în viitor.

Autor, A. A, Autor, B. B., & Autor, C. C. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, volumul

(numărul), pp-pp.

Autor, A. A., Autor, B. B., Autor, C. C., Autor, D. D., Autor, E .E., Autor, F. F., ... Autor,

Y.Y. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, volumul (numărul), pp-pp. [Online]

Disponibil pe <URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

18

Conferințe / Simpozioane:

Colaborator, A. A., Colaborator, B. B., Colaborator, C. C., & Colaborator, D. D. (an, lună).

Titlul lucrării. În Titlul conferinței / simpozionului. Lucrare prezentată cu ocazia

[Numele Organizaţiei], Locul apariției.

Prezentator, A. A. (an, lună). Titlul lucrării / posterului. Lucrare / poster prezentat cu ocazia

[Numele Organizaţiei], Locul apariției.

Lucrări nepublicate:

Author, A. A. (an). Titlul manuscrisului. Manusris nepublicat [sau "Manuscris trimis spre

publicare" sau "Manuscris în curs de pregătire"].

Internet / Pagină web

Precizarea paginilor de unde au fost preluate citatele sau ideile altor autori.

Câteva exemple de reguli privind formatul de citare - în textul lucrării

(conform standardelor APA):

În textul lucrării modul de citare a surselor bibliografice se va face obligatoriu

conform standardelor de citare APA, Ediția a 6-a.

� În text, citarea se face indicând între paranteze numele autorului urmat de anul

publicării lucrării citate. De exemplu: „... text... (Johns, 2014)”, sau „...aşa cum afirmă Johns

(2014)”.

Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată.

De exemplu: „text citat” (Johns, 2014, 115).

� La citarea surselor secundare se folosește apud (care înseamnă citat după.../prin

intermediul...). În acest caz, în text se vor indica ambele surse: sursa primară

(lucrarea/autorul din poziția 1 - cea a autorului la care s-a avut acces prin studierea directă a

lucrării) şi sursa secundară (lucrarea/autorul din poziția 2 - (atunci când se citează o

lucrare/un autor care care nu a fost studiată/studiat în mod direct, ci a fost citată/citat în altă

lucrare/autor). Sursa secundară va fi deci precedată de menţiunea apud. De asemenea, în

cadrul citării se va menționa anul de apariţie a sursei secundare. În lista bibliografică (la

sfărșitul lucrării) se va menționa numai sursa secundară (cea parcursă/citită).

Exemplu:

- În text: Stănescu (apud Johns, 2014) a definit .....

- În lista bibliografică: Johns, G. (2014). Titlul lucrării. Locul apariției: Numele Editurii.

19

� Se va utiliza un singur stil de citare (APA – ediția a 6-a) pe tot parcursul lucrării.

� Sursele bibliografice trebuie să fie preponderent actuale (ultimii 10 ani).

� Se recomandă utilizarea și a bibliografiei străine, a bazelor de date internaționale.

� Atenție! Utilizați numai acele surse de informații (tipărite și electronice) acreditate din

punct de vedere științific (lucrări de specialitate, articole, studii).

Wikipedia - nu reprezintă o sursă de informații (și de citare) academică/ științifică.

REGULI DE EDITARE

Lucrarea va fi editată pe computer/electronic (în programul Microsoft Word) şi

tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie să respecte următorul set de criterii:

� La tehnoredactarea lucrării se utilizează obligatoriu diacriticele românești (ă, â, î, ș, ț)

� Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o faţă

� Marginile paginii (Page Setup):

interior/stânga (Left): 3,5 cm, exterior/dreapta (Right): 2,5 cm;

sus (Top): 2,5 cm, jos (Bottom): 2,5 cm

� Tipul fontului: Times New Roman – dimensiunea 12 puncte

� Capitolele și anexele vor fi numerotate fiecare, consecutiv, cu cifre arabe (Capitolul 1, 2,

3... ş.a.m.d.) (Anexa 1, 2, 3... ş.a.m.d.) și vor avea, fiecare, o denumire (titlu).

� Capitolele vor fi subdivizate pe două niveluri/subcapitole, marcate cu 1.1, 1.2, 1.3; 2.1...

ş.a.m.d.; opţional, în cadrul capitolelor pot fi introduse trei niveluri/subpuncte marcate cu

1.2.1, 1.2.2, 1.2.3 .... ş.a.m.d.

� Titlurile capitolelor: centrat (Center), cu majuscule, cu litere Bold şi pe pagină nouă

� Titlurile subcapitolelor/ subpunctelor: în continuarea textului, la 3 linii distanţă, cu litere

Bold

� Spațiere între rânduri pentru textul lucrării: 1,5 linii; între paragrafe: 2,5 linii

� Aliniere text: stânga-dreapta (Justified);

� Primul rând al fiecărui paragraf va avea un alineat de 1,27 cm (Special - First line)

� Tabele şi figuri (grafice, diagrame, ilustrații, desene etc.) – conform standardelor APA,

ediția a 6-a. Tabelele se numerotează consecutiv, cu cifre arabe, de la 1 la n (Tabelul 1,

Tabelul 2 ....); fiecare tabel are număr și titlu, care se menţionează deasupra tabelului,

centrat. Figurile se numerotează consecutiv, cu cifre arabe, de la 1 la n (Figura 1, Figura

2....); fiecare figură are număr şi titlu, care se menţionează sub figură, centrat.

Numărul şi titlul unui tabel apar deasupra acestuia, în timp ce numărul şi titlul unei figuri

apar sub imagine.

20

Imediat sub tabel/grafic/figură se specifică sursa de proveniență (aceasta se menționează

și la Bibliografie - sfârșitul lucrării), indicând în mod obligatoriu: numele autorului, anul,

titlul, pagina, localitatea, editura/ sau pagina de Internet cu link complet, în funcţie de

situaţia dată.

În textul lucrării - se face trimitere la numărul tabelului/ figurii respective. Sunt greșite

formulările de tipul: „tabelul/figura de la pagina x/ de la capitolul y; „tabelul/figura de

mai jos /de mai sus”.

� Numerotarea paginilor: centrată (Center) şi poziţionată în subsolul paginii (Bottom).

Se va face numerotare integrală pornind de la pagina de titlu până la Anexe (anexele nu se

paginează), dar numărul de pagini va apărea vizibil începând cu partea de Introducere.

� Forma de predare a lucrării de licență/disertație la secretariatul facultății: copertată și

cusută/legată clasic (nu se poate modifica ulterior conținutul); copertă cartonată – scrisă

cu auriu sau argintiu metal; culoare copertă: negru/ bleumarin/ verde/ vișiniu/ rosu, maro.

� Numărul de exemplare. Lucrarea în format tipărit se depune în două exemplare, și anume:

1. un exemplar la secretariatul facultății (lucrarea cu copertă cartonată și cusută) o

dată cu dosarul de înscriere la examenul de licenţă/masterat, însoțit de referatul

îndrumătorului științific și formatul electronic (CD / DVD) al lucrării: extensie

.doc sau .docx sau pdf;

2. al doilea exemplar al lucrării: la îndrumătorul științific (în acest caz, lucrarea

poate fi legată cu arc şi copertată - copertă transparentă), însoțit de formatul

electronic (CD / DVD) al lucrării: extensie .doc sau .docx;

Variantele electronice și tipărite (predate la secretariat și îndrumătorului

științific) trebuie să fie identice, în niciun caz diferite.

Nu este impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între

60 şi 80 de pagini (în afară de anexe: anexele nu se paginează).

Numărul de pagini în sine nu reprezintă însă un criteriu de acordare a notei.

În general, trebuie respectată următoarea pondere din numărul total de pagini:

� 30-40% din lucrare - partea teoretică

� 60-70% din lucrare - partea experimentală (de cercetare concretă)

21

RECOMANDĂRI STILISTICE:

→ lucrarea va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I).

→ se va folosi un limbaj simplu şi clar.

→ informaţiile vor fi prezentate într-o manieră directă şi inteligibilă, într-o structurare logică

şi coerentă.

→ se va acorda atenţie eliminării greşelilor gramaticale şi de editare; se va verifica dacă

lucrarea este scrisă integral cu diacritice românești.

CERINŢE ETICE:

A plagia înseamnă a-ți însuși în mod direct/intenționat sau indirect/involuntar, integral sau

parțial, ideile, ipotezele, teoriile, argumentele, expresiile, textele, creațiile altora (publicate

sau nepublicate), fără a cita deloc sau fără a menționa într-un mod corect/clar sursa/sursele

de unde au fost preluate - sursele/referințele bibliografice în text și la sfârșitul lucrării (la

Bibliografie).

Surse din care se poate plagia: tipărite / electronice (carte/capitol de carte; articole din

reviste/ziare; traduceri; rezultate de cercetare; tabele; figuri etc.), audio-video.

Modalități frecvente de plagiat:

- preluarea identică (copierea cuvânt cu cuvânt) a unui text (expresii, fraze), tabel, figuri,

imagini, fără a preciza sursa de unde au fost preluate aceste citate;

- parafrazarea – reformularea greșită a unui text, integrală sau parțială, dintr-o

carte/articol etc.

- rezumarea greșită a unui text;

- plagiatul digital/on-line – nerespectarea regulilor de citare electronică și preluarea

identică (Copy-Paste) a unor texte de pe internet, fără a menționa sursa în text și la

sfârșitul lucrării (la Bibliografie).

Plagiatul reprezintă una dintre formele grave de încălcare a normelor etice în redactarea

unei lucrări științifice.

Cunoașterea și respectarea normelor/regulilor de redactare și citare academică reprezintă

conduite și norme etice obligatorii, iar încălcarea acestora (în mod voluntar/intenționat sau

involuntar/prin neglijență) atrage după sine sancțiuni disciplinare universitare (avertisment

scris, exmatriculare cu drept de reînmatriculare / exmatriculare fără drept de

22

reînmatriculare), sancțiuni prevăzute în Codul de etică și deontologie universitară cu

respectarea prevederilor legii:

� Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea

tehnologică, lege actualizată (modificată și completată) prin: Legea nr. 398/2006,

Ordonanţa Guvernului nr. 28/2011

� Legea Educaţiei Naţionale 1/2011 - Art. 319-320

� Carta Universităţii Spiru Haret, București, 2017 - (Secțiunea 6)

� Codul de etică și deontologie universitară (Extras din Carta Universităţii Spiru

Haret) – Art. 14 (5)

� Regulamente aprobate de Senatul Universităţii Spiru Haret:

→ Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de Etică Universitară

– Art. 32-33, 35-36

→ Regulament pentru activitatea profesională a studenților – Art. 23 (4)

→ Regulament propriu privind organizarea și desfășurarea examenelor de

licență/diplomă și disertație – Cap. VII, Art. 52.

Universitatea Spiru Haret dispune de un program/software de identificare a textelor

plagiate, prin care textul lucrării trimis/predat de către absolvent în format electronic este

introdus în baza de date a software-lui și verificat/confruntat cu textul original

(al autorului/autorilor din care s-a plagiat).

Evitarea plagiatului involuntar / neintenționat / prin neglijență

Septimiu Chelecea, în cartea sa „Cum sa redactăm” (2003) propune câteva reguli pentru

evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică, cât şi pentru citarea

electronică:

- „să închidem între ghilimele orice text care aparţine altora;

- să menţionăm numele, titlul lucrării, locul de apariţie, editura, anul, pagina;

- să fim atenţi la distincţia dintre cunoştinţele comune, care au intrat în patrimoniul

ştiinţei şi informaţiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;

- să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menţionând corect

autorul şi opera care ne-au inspirat;

- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din

opera citată”. (Chelcea, 2003, 39-40)

23

Rezumatul lucrării (în limba română): constă într-o prezentare concisă, sintetică și

coerentă a lucrării; un text scurt, de aproximativ două pagini (500 – 550 de cuvinte; verificare

cu Word Count).

Ca structură, rezumatul va cuprinde:

Tiltlul lucrării

1. Suportul teoretic (tema investigată)

2. Metodologia cercetării (obiective, ipoteze, subiecți, metode și tehnici utilizate)

3. Rezultate obținute

4. Concluzii

Deși rezumatul se elaborează după finalizarea lucrării, în pagina de cuprins va fi

amplasat la început (vezi Anexa 3).

24

Secţiunea IV: CICLURILE ŞI ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE

(Zlate, 2000)

Elaborarea lucrării de licenţă presupune o anumită procesualitate, desfăşurată pe parcursul a

trei mari cicluri, fiecărui ciclu al cercetării corespunzându-i anumite etape:

I. Ciclul preparator (anticipativ) � Conţine toate operaţiile intelectuale ale cercetătorului menite a pregăti desfăşurarea

concretă a cercetării, de la formularea problemei de cercetare până la stabilirea anticipativă a

instrumentelor de recoltare a datelor.

� Presupune parcurgerea următoarelor etape (demersuri):

1. delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare;

2. informarea şi documentarea;

3. specificarea obiectivelor sau a scopurilor;

4. formularea ipotezelor şi a variabilelor;

5. definitivarea metodelor, procedeelor şi a tehnicilor de investigare;

6. alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor.

II. Ciclul productiv � Vizează acţiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltării

datelor şi apoi a prelucrării lor.

� „Produce” date, concluzii, idei inovatoare.

� Presupune următoarele etape:

7. aplicarea metodelor şi recoltarea datelor;

8. prelucrarea datelor recoltate;

9. formularea concluziilor;

10. validarea concluziilor în vederea generalizării lor.

III. Ciclul final � Se referă la finalizarea întregii lucrări de la reluarea ei.

� Încheie cercetarea cu două etape:

11. comunicarea sau publicarea rezultatelor şi concluziilor cercetării;

12. reluarea întregului ciclu.

25

Observaţii:

a. Demersurile intelectuale şi practice întreprinse de cercetător de-a lungul celor 3

cicluri, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase şi variate. Ele se înlănţuie unele de

altele, după schema logică prezentată, chiar dacă aceasta nu este rigidă şi ireversibilă.

b. Primul ciclu este interactiv- cercetătorul îl poate repeta până când este convins de

fundamentarea sa riguroasă. Pe măsură ce intră în posesia unor noi informaţii, el îşi poate

schimba sau reformula ipotezele, poate renunţa la unele instrumente de investigaţie, poate

concepe altele noi. Din momentul în care a aplicat însă metodele de cercetare şi a recoltat

primele date (deci când a trecut la ciclul productiv), nu mai are voie să se reîntoarcă la primul

ciclu pentru a schimba ipoteza, fundamentarea metodologică. Ele este obligat să-şi aplice

integral proiectul de cercetare, chiar dacă unele date recoltate îi vor invalida ipotezele.

Pertinenţa rezultatelor, a interpretării şi a concluziilor formulate vor justifica ciclul final-

comunicarea şi publicarea lor, iar invalidarea lor va constitui prilejul redeclanşării unui nou

ciclu al cercetării.

Detalii privind etapele cercetării:

1. Delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare

� Cu această primă etapă debutează orice cercetare, ea condiţionând într-un fel

derularea întregului ciclu al cercetării.

� Pentru elaborarea unei lucrări de licenţă, studentul va trebui să circumscrie mai

întâi domeniul, apoi tema şi în fine problema de cercetare. El trebuie să opereze o serie de

selecţii succesive care îl vor conduce spre formularea precisă a problemei ce urmează a fi

investigată.

� „Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute

sau neinvestigate până la un moment dat, ci şi cele foarte bine cunoscute, mult investigate şi

teoretizate, însă insuficient, neconvingător sau unilateral abordate. De asemenea, ideile,

punctele de vedere şi conceptele controversate constituie probleme de cercetare.

� Cu cât problema de cercetare va fi mai bine şi mai exact circumscrisă, cu atât va

creşte probabilitatea soluţionării ei corecte.

� Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate

căpăta pe parcurs, mai ales în urma celui de-al doilea ciclu al cercetării.

26

2. Informarea şi documentarea

� Constă mai întâi în localizarea (identificarea) informaţiei utile cercetării problemei

propuse şi apoi, în lecturarea şi asimilarea ei.

� Presupune rezolvarea următoarelor aspecte de către cercetător:

a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informaţiilor necesare?

(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor)

b. De unde recoltează informaţiile? (publicaţii, comunicări ştiinţifice, lucrări de

popularizare)

c. Care sunt formele recenzării informaţiilor?

� Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea şi soluţionarea problemei respective, la

conturarea punctelor „tari” şi „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre cercetători, a

căilor posibile de investigare.

3. Specificarea obiectivelor

� Obiectivele unei cercetări reprezintă ghiduri sau principii călăuzitoare ale întregii

investigaţii, ele justificând, în mare parte, însăşi cercetarea.

Observaţie: cercetarea nu are un scop în sine („cercetăm de dragul de a cerceta!”), ci

este subordonată fie asigurării avansului cunoaşterii ştiinţifice (scop teoretic), fie optimizării

acţiunilor şi activităţilor umane (scop practic).

� Există 2 mari tipuri de obiective:

a. Teoretice (generale):

� au caracter teoretic-metodologic, cum ar fi: formularea unor teorii, concepţii, puncte de

vedere; stipularea unor teorii, concepţii deja elaborate de alţi autori; corijarea unor explicaţii

avansate în alte cercetări; analiza comparativă a unor teorii sau soluţii în vederea desprinderii

asemănărilor şi deosebirile dintre ele; sintetizarea concepţiilor şi teoriilor existente cu scopul

surprinderii continuităţii sau rupturii dintre ele, a progresului sau regresului realizat prin

trecerea de la unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-integrative; conceperea unor noi

instrumente de investigaţie; descoperirea unor noi variante de prezentare şi prelucrare

statistico-matematică a rezultatelor etc.

b. Practice (aplicative):

� Cu caracter ameliorativ

� Ţintesc spre intervenţia în realitatea studiată în vederea ameliorării funcţionalităţii ei

� Pot fi propuse programe de intervenţie, menite a contribui la soluţionarea unor probleme

practice.

27

Observaţii:

� Claritatea, exactitatea şi pertinenţa obiectivelor (teoretice şi practice) evidenţiază

ancorarea şi anvergura aspiraţiilor şi demersurilor cercetătorului, capacităţile lui

novatoare şi previzionale.

� Obiectivele oferă cercetătorului prilejul ca la capătul investigaţiilor sale să se întoarcă de

unde a pornit pentru a vedea dacă ceea ce şi-a propus a fost sau nu realizat.

4. Formularea ipotezelor şi a variabilelor

� Constituie cel mai important demers pentru o cercetare ştiinţifică (ele au fost considerate

ca reprezentând „nucleul” unei cercetări ştiinţifice).

� Rolul lor este acela de a ghida, de a direcţiona întreaga cercetare.

� Câteva definiţii:

c. REBER (1995) – „O ipoteză este o propoziţie sau asumţie care serveşte în

explicarea câtorva fapte”.

d. LENY (1997) – Ipoteza este o „propoziţie teoretică supusă probei faptelor”.

e. KERLINGER (1964) – „O ipoteză este un enunţ conjunctural despre relaţia dintre 2

sau mai multe variabile”.(rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci

probabilă).

f. GALTUNG (1967) – „O ipoteză este o propoziţie despre felul în care un set de

unităţi S este distribuit într-un spaţiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.

� Structura ipotezei include:

� O unitate (grup, societate, instituţie, persoană etc)

� O variabilă (coeziune, inteligenţă, democraţie, ierarhie etc)

� Un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepţională etc)

� Exemple de ipoteze (tipuri de formulări):

� Cu cât oamenii sunt mai inteligenţi, cu atât coeziunea grupului din care fac parte

este mai mare.

� Dacă societatea este autentic democratică, atunci ierarhia organizaţională în instituţii

nu este prea înaltă.

� Pentru a fi valide, ipotezele trebuie să se fondeze pe fapte reale, să fie verificabile

(confirmarea/infirmarea lor) şi specifice (să nu se piardă în generalităţi).

� Cel mai frecvent, ipoteza este formulată în termenii: „dacă”….. „atunci”....

� În cadrul unei cercetări, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de lucru):

observând faptele şi fenomenele din viaţa cotidiană cercetătorul formulează ipoteze despre

28

regularitatea probabilă a producerii lor, despre legăturile posibile dintre ele, sau analizând

datele din cercetările empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.

g. Metodele de cercetare sunt deja elaborate şi disponibile. În acest caz, trebuie

selectate metodele cele mai adecvate cercetării în funcţie de concepţia general-teoretică

împărtăşită, de obiectivele şi ipotezele cercetării.

h. Elaborarea şi constituirea unor metode noi (situaţie în care este strict necesară

validarea instrumentului de cercetare).

5. Alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor

� Cine vor fi subiecţii pe care urmează a se aplica metodele şi tehnicile de cercetare

definitivate în etapa anterioară? Ce caracteristici trebuie să deţină aceştia? De unde vor fi

selecţionaţi?

� Alegerea subiecţilor se va face în funcţie de natura problemei studiate şi de

intenţiile cercetătorului (de a aplica metodele şi tehnicile pe unităţi mai mari sau mai mici de

indivizi).

� Aspecte ce vizează stabilirea eşantionului, mărimea şi reprezentativitatea lui.

� În psihologie, cercetările nu se fac atât pe eşantioane, cât pe grupuri de subiecţi

(grupuri naturale, grupuri experimentale şi de control).

6. Aplicarea metodelor şi recoltarea datelor

� Vizează măsurarea variabilelor şi testarea ipotezelor formulate.

� Se pune problema modului de aplicare a metodelor şi instrumentelor de cercetare şi

locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influenţa calitatea cercetării.

7. Prelucrarea datelor recoltate

a. Analiza rezultatelor:

� permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de

către fapte, precum şi precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate modulează

sau completează primele concluzii referitoare la ipoteze.

� poate fi cantitativă (surprinderea relaţiilor cantitative, numerice dintre variabilele

studiate) şi calitativă (interesate de substanţa fenomenelor, de aspectele calitative).

29

b. Interpretarea rezultatelor:

� Constă în corelarea şi integrarea tuturor informaţiilor rezultate în urma analizei, fie în

vederea formulării de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerării unor moi direcţii de cercetare.

� Este dependentă de gradul de confirmare a ipotezei:

� Confirmarea completă a ipotezei creează cele mai puţine probleme de

interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel măsurat.

� Confirmarea parţială (atunci când rezultatele obţinute nu acoperă decât o

parte din ipotezele de la care s-a pornit)

� Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridică cele mai

multe şi mai grave probleme de interpretare.

În ultimele două cazuri, cercetătorul trebuie să dea dovadă de mare prudenţă,

propunând strategii de cercetare care să fie confirmate în viitor (în cazul confirmării

parţiale) sau întreprinzând analiza erorilor metodologice, chiar a poziţiilor teoretice

inexacte de la care s-a pornit (în cazul infirmării ipotezelor).

8. Formularea concluziilor:

� În urma analizei şi interpretării datelor recoltate, a stabilirii semnificaţiei lor în raport cu

problema abordată şi mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea concluziilor

întregii cercetări (concluzii finale).

� Concluziile:

� Sunt exprimări sintetice care conţin sau rezumă esenţa rezultatelor obţinute în

cercetare.

� Pot avea un caracter mai general sau mai particular în funcţie de generalitatea sau

specificitatea obiectivelor şi ipotezelor iniţiale.

� Relevă gradul de originalitate a cercetării, dacă s-a ajuns la idei noi care le

depăşesc sau continuă pe cele deja cunoscute sau dacă ideile deja cunoscute sunt

doar confirmate sau întărite.

� Conţin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetări (este de dorit însă

formularea explicită a acestor sugestii).

30

Secţiunea V: SUSŢINEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Susţinerea lucrării de licenţă/disertaţie, în faţa comisiei de specialitate, trebuie să se încadreze între 10 - 15 minute.

Absolventul trebuie să prezinte lucrarea conform următoarelor obiective operaţionale: � Să facă o scurtă introducere, în care să menţioneze:

� numele și prenumele absolventului � gradul didactic/științific, numele și prenumele coordonatorului ştiinţific � titlul lucrării � actualitatea și argumentul temei

� Să prezinte principalele idei din conţinutul lucrării, accentul fiind pus pe Metodologia

cercetării (obiective, ipoteze, metode şi tehnici utilizate, lotul de subiecţi, rezultate);

� Să prezinte aspectele de originalitate a lucrării, avantaje şi limite ale cercetării, sugestii

pentru cercetări viitoare.

La finalul prezentării, membrii comisiei vor adresa întrebări pentru a verifica mai ales dacă absolventul:

→ cunoaşte bine tema (problematica) abordată;

→ a formulat în mod corect obiectivele şi ipotezele cercetării;

→ a stabilit în mod adecvat subiecții/ lotul de subiecţi;

→ a aplicat în mod corect şi personal instrumentele/tehnicile de cercetare;

→ a utilizat în mod adecvat bibliografia.

Secţiunea VI: CRITERIILE DE EVALUARE A LUCRĂRII DE LICENŢĂ / DISERTAŢIE

1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretică şi cea aplicativă (cu pondere pe cercetarea aplicativă).

2. Noutatea şi actualitatea temei.

3. Capacitatea de formulare clară şi riguroasă a obiectivelor şi ipotezelor.

4. Contribuţii personale:

� În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitări conceptuale etc.

� În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creaţie de metodă, de

tehnici de investigaţie.

5. Informare bibliografică – recenţa bibliografiei, variaţia, adecvarea la subiect, selecţia.

6. Respectarea regulilor de citare și de editare conform prezentului Ghid.

7. Aspecte de design a lucrării: structurare, punere în pagină, reprezentare grafică etc.

8. Modul de prezentare și susţinere publică (în cadrul comisiei de licență/disertație) a lucrării.

31

Secţiunea VII: BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

American Psychological Association (APA) (2010). Publication Manual of the American

Psychological Association, Sixth Edition. (Chapter 5. Dysplaing Results; Chapter 6.

Crediting Sources; Chapter 7. Reference Examples). Washington, DC: American

Psychological Association.

https://www.apastyle.org/manual

American Psychological Association (APA). Frequently Asked Questions About APA Style:

https://www.apastyle.org/learn/index?_ga=2.151737465.1115170886.1550771930-

198208104.1548252138

https://www.apastyle.org/learn/faqs/index

https://www.apa.org/search?query=references

Chelcea, S. (2003). Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol

ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane. Bucureşti: Comunicare.ro

Eco, U. (2006). Cum se face o teză de licenţă: Disciplinele umaniste. Iaşi: Polirom.

Zlate, M. (2000). Cercetarea psihologică. În: Introducere în psihologie. Cap. X. Iaşi: Polirom.

32

Secţiunea VIII - ANEXE

33

ANEXA 1 – COPERTA LUCRĂRII DE LICENŢĂ / DISERTAŢIE

34



DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ:

DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Prenume)

ABSOLVENT:

(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI

sesiunea/luna și anul depunerii lucrării

35




PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:

DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

LUCRARE DE DISERTAŢIE



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI


36

ANEXA 2 – PAGINA DE GARDĂ A LUCRĂRII DE LICENŢĂ /

DISERTAŢIE

37




PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ:

DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

TITLUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ

SUBTITLUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ (opțional)



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI


38




PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:

DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

TITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

SUBTITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE (opțional)



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI


39

ANEXA 3 - MODEL DE CUPRINS AL LUCRĂRII DE

LICENŢĂ/DISERTAŢIE

40

Model de cuprins

CUPRINS

Lista tabelelor (opțional) ............................................................................................................................ pag.

Lista figurilor (opțional) ............................................................................................................................ pag.

Lista abrevierilor (opțional) ....................................................................................................................... pag.

Mulțumiri (opțional) ................................................................................................................................... pag.

Rezumatul lucrării .......................................................................................................... pag.

Introducere ..................................................................................................................... pag.

Capitolul 1. Aspecte teoretice privind problematica studiată .................................... pag.

Capitolul 2. Metodologia cercetării ............................................................................. pag.

2.1. Obiectivele cercetării .............................................................................. pag.

2.1.1. Obiective teoretice ........................................................................... pag.

2.1.2. Obiective practice ............................................................................ pag.

2.2. Ipotezele cercetării .................................................................................. pag.

2.3. Subiecții/participanții cercetării ............................................................ pag.

2.4. Metode şi instrumente utilizate ............................................................. pag.

Capitolul 3. Rezultatele cercetării și interpretarea lor ............................................... pag.

Capitolul 4. Concluziile cercetării ................................................................................. pag.

4.1. Validarea/invalidarea ipotezelor cercetării .......................................... pag.

4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare .............................................. pag.

Bibliografie ...................................................................................................................... pag.

Anexe

Date post:	06-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	21 times
Download:	0 times

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE … · Absolvent: Numele autorului, identic cu cel...

Documents