INTERVIU CU TRADUCĂTOAREA SIMINA POPA:

„SARAMAGO ESTE UNUL DINTRESCRIITORII MEI PREFERAȚI, CARE MI-A INFLUENȚAT PĂRERI ȘI PRINCIPII“ANUL XV w NR. 659 w 12 – 18 OCTOMBRIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 8-9

30 DE ANI DE LIBERTATE. FITPTI ȘI TEATRUL ZILELOR NOASTRE

PAGINILE 10-13

PAGINILE 2-3

DOCUMENTAR ÎN PREMIERĂEmigrant Blues – un road movie în 2½capitole, scris și regizat de Claudiu Mitcu și Mihai Mincan, rulează în cinematografeleromâ nești din 11 octombrie.

Octombrie propune iubitorilor de teatru implicare, întoarcerea la jocurile copilăriei, bucuriarevederii cu actori talentați și versatili.

PAGINA 14

UN FESTIVAL CE DEVINETOT MAI MAREUN FESTIVAL CE DEVINETOT MAI MARE

© G

aby

Jong

enel

en

2ANUL XV NR. 659

12 – 18 OCTOMBRIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Documentând 30 de ani de libertate.FITPTI și teatrul zilelor noastre

Și în acest an, după Prolog șishowcase�ul Teatrului „Luceafă�rul“, diminețile de festival i�auchemat cu generozitate spre să�lile de teatru pe cei mici, iar se�rile au fost rezervate tinerilor și maturilor.

RAMONA IACOBUȚE

Adunându�se ca într�un cuib înjurul temei din acest an, Libertate,propunerile scenice venite de laregizori de top din toate generațiile,Gigi Căciuleanu, Alexandru Da�bija, Radu Afrim, Ada Milea, CristiJuncu, Bogdan Georgescu, IoanaPăun, Catinca Drăgănescu, Theo�dor Bogdan Olteanu au animatserile și nopțile, pentru că anulacesta insomniacii au putut să sebucure de artele spectacolului șidupă ora 22.00. Printre invitațiide mare calibru care au fost pre �zenți la FITPTI 2019 se numărăMarcel Iureș, Florin Piersic Jr.,Tudor Chirilă, Maria Popis tașu,Diana Cavaliotti, Rodica Manda�che, Ruxandra Maniu, NicoletaLefter, Ion Alexandru, RolandoMatsangos.

Legături primejdioase (Tea�trul Mic București), cu FlorinPiersic Jr. ca Valmont și Diana Ca�valiotti ca Madame de Merteuil,153 de secunde, un performancerealizat de Ioana Păun pe tematragediei produse în Clubul Co�lectiv, Cocoțat pe schele (Art NoMore București), un spectacolpentru tați realizat de Robert Bă �lan pe textele unor scriitori pă �rinți, Bun de export al CatincăiDrăgănescu (Teatrul Point Bucu �rești), care documentează experi �ențe personale ale plecării dințară (conform INS, din Româniaemigrează 1 român la fiecare 5 mi�nute și 27 de secunde), Taxime �triști, un spectacol despre România

văzută prin ochii celor care netransportă și care iau pulsul țăriiprin miile de povești pe care leaud și le spun, sunt doar câtevaexemple de spectacole care por�tretizează România la cei 30 deani de libertate pe care îi aniver�sează în 2019.

DE PE SCENĂ ÎN CULISELEUNOR LANSĂRI DE CARTE ȘI ÎNAPOI PE SCENĂ

O săptămână plină de teatru poa �te trece ca un vis, dacă oferta estesuficient de tentantă și echili�brată. Nici în acest an organizato�rii Festivalului Internațional deTeatru pentru Publicul Tânăr Iași(FITPTI) nu au dezamăgit. Încă dela debutul festivalului, exclusi �vitățile gata de a fi descoperite i�auașteptat pe spectatori.

Una dintre ele, ce a bucuratdeopotrivă copiii și adulții, a fostexpoziția interactivă Prietenii luiCrusoe. La 300 de ani de la publi�carea romanului Robinson Cru�soe, Compania Toc de Fusta dinSpania a adus la Iași, pentru pri �ma oară în România, o instalațieinteractivă realizată manual șiformată din automate de mari di�mensiuni, păpuși mecanice, jocurimecanice și puzzle�uri inspirate

de călătoria lui Crusoe. Acționatede vizitatori, exponatele s�au do�vedit a fi o invitație pentru fie�care, adult sau copil, de�a desco� peri mecanism cu mecanism și dea�și lăsa imaginația să zburde.

Gusturile se formează și seeducă. Tocmai de aceea, un festivalde teatru cu acoperire interna �țională, cum este FITPTI, trebuiesă ofere publicului cât mai multetrimiteri referențiale la context șila viața artistică dintr�o comuni�tate. Pentru a atinge un astfel deobiectiv, sunt mai mult decât ne�cesare, pe lângă reprezentațiilescenice propriu�zise, expozițiilecu tematică teatrală, lansările decarte, instalațiile interactive, se�minarele de critică teatrală, rezi �dențele pentru tinerii dramaturgi,spectacolele�lectură ale unor tex �te calde, care abia au fost scrisesau sunt în curs de scriere. Și elenu au lipsit nici de la ediția dinacest an a Festivalului Interna �țional de Teatru pentru PubliculTânăr Iași (FITPTI).

Astfel, după lansarea volumu�lui Dimineața actrițelor de AncaHațiegan, în Prologul festivalului,a venit și rândul altor cărți de a filansate și al altor autori de a�și ex�pune viziunea artistică. Spectaco�lele�lectură din 2019 Paradisul și

Viral le�au aparținut lui AndreiCrăciun și lui Bogdan Georgescu,autori care au câștigat câte orezidență în festival, în partene�riat cu FILIT.

Printre cărțile lansate și lec�turile propuse publicului la FITPTIse numără: Cătălina Buzoianu,magie, abur, vis; Dramaturgie grea �că contemporană; Miruna Run�can, Teatru în diorame. Discursulcriticii teatrale în comunism.Fluctuantul dezgheț 1956�1964;antologia Forme ale exilului, for �me ale rătăcirii.

De asemenea, după inaugura�rea de la BCU „Mihai Eminescu“,expoziția de fotografie Băieți, feteși împrejurimi aparținând regizo�rului Radu Afrim va avea prezenta�rea în ultima zi de festival, subochii curatorului Cristina Rusiecki.

DE LA O GENERAȚIE DEACTORI LA ALTA ȘI DE LATEATRU INDEPENDENT LA TEATRU DE STAT

Dar să revenim la reprezentațiileteatrale propriu�zise. Se poate spu �ne că obiectivul organizatorilor afost și în acest an găsirea echilibruluiîntre contemporan, inovație și gustreîmprospătat pentru esen ța teatru�lui, pentru minimalism, pentru tex�

tele bine scrise și rolurile bine ju�cate. Performance�uri dintre celemai diverse au fost completate cuspectacole în care ideile au fostfoarte bine puse în valoare de cătreactori cu experiență, cu sute de ro�luri jucate.

Nu este de mirare, așadar, căla un spectacol ca Moș Nichifor,după textul lui Ion Creangă, cuMarcel Iureș în rolul principal,sala a fost arhiplină. Nimic nu asurprins la acest spectacol în ceprivește scenografia sau mișcareascenică, întrucât regizorul Ale�xandru Dabija a ținut să se con�centreze pe relațiile dintre perso� naje. Nu e ușor să ții publiculatent, atunci când în scenă nu aidecât două personaje, câteva plă�pumi și câțiva saci plini, iar regi�zorul a plasat tot greul pe umeriiîndrăgitului Marcel Iureș. Acesta,ajutat de umorul lui Creangă, areușit să facă din personajul săuunul ghiduș, vioi, mereu surprin�zător, un atent mânuitor și al ver�balului, și al non�verbalului. Credcă fără Iureș spectacolul ar fi fostmai sărac. Însă savoarea limbaju�lui lui Creangă și tenta de erotismimprimată textului l�ar fi salvat,cel mai probabil.

Dacă tot menționam erotis�mul, un spectacol din a doua zi de

Începutul lunii octombrie este generos cu ieșenii careiubesc teatrul și le propune implicare, întoarcerea lajocurile copilăriei, bucuria revederii cu actori talentați șiversatili, prin intermediul agendei gândite de organizatoriiFestivalului Internațional de Teatru pentru Publicul TânărIași (FITPTI). Pentru cea de-a douăsprezecea ediție,

programată între 3 și 10 octombrie, selecționerafestivalului, criticul de teatru Oltița Cîntec, a pregătitîmpreună cu echipa sa multe exclusivități atât de la teatrele din țară, de stat și independente, cât și de la trupedin afară, din Japonia, Coreea de Sud, Finlanda, Egipt,Senegal, Mexic, Italia, Germania, Spania.

Legături primejdioase Moș Nichifor

3ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

festival, în regia lui Bogdan Geor�gescu și lucrat împreună cu trupade teatru rom feminist Giuvlipen,Sexodrom, a tratat în detaliu acestsubiect, aducându�l în zilele noas�tre și condimentându�l cu pican�terii care țin și de minoritățilesexuale. Dacă în trecut erau de re�găsit doar în culisele vieții sociale,în secolul XXI drepturile lor suntaprins discutate și recunoscute întot mai multe țări. Spectacolultrupei Giuvlipen se concentreazăînsă pe mentalități, pe comporta�mentul majorității în raport cuminoritatea, pe hărțuire și ex�ploatare sexuală, pe abuzuri fiziceși emoționale, pe puterea pe caremajoritatea și�o impune cu forțade multe ori.

Făcusem cunoștință încă deanul trecut cu trupa Giuvlipen șiam rămas cu convingerea că știesă sape după teme care ne privescpe toți, dar pe care puțini au cura�jul să le exprime, că talentul îi estecel mai bun aliat. Uneori le ajungeun microfon și un spațiu de dans,pentru că da, performance�urilelor îmbină munca de cercetare,poveștile reale cu fic țiunea, cudansul și muzica pentru a face unstatement.

Sexodrom este un spectacolviu, un spectacol dureros, dar ne�cesar, o oglindă a omului modern,care devine tot mai străin de ade�văratul sine. Ipocrizia, violențaverbală și fizică, suferința, trau ma,

inadaptarea, războiul sexelor suntelementele care îți nasc un gol înstomac. Cu un podium pe careper sonajele își expun, pe rând,suferințele și îngâmfările, la unmicrofon care face să ne țiuie ure�chile a ipocrizie sau a ne pu tință șicu prezența unor panglici roșiicare pulsează și străbat corpul spec�tacolului ca venele, actorii pre zențipe scenă au misiunea de spu nespectatorilor povești private șinarațiuni intime.

BĂRBATUL ȘI DIVERSELE SALE ROLURI SOCIALE

La ediția din acest an, aș puteaspune că bărbatul a fost un răs �fățat al regizorilor selectați săpar ticipe cu spectacole în progra�mul festivalului. Astfel, cel puțintrei dintre aceste spectacole, Taxi �metriști, Cocoțat pe schele și În�gerul pantofilor și�au luat capunct de reper bărbatul modern.

Taximetriști, spectacol regi�zat pentru Teatrul Apollo 111București de Bogdan Theodor Ol�teanu, după un text de BogdanTheodor Olteanu și Adrian Nico�lae, pune în prim�plan doi taxi �metriști care străbat străzile Bu �cureștiului și se întâlnesc cu oa�meni dintre cei mai diferiți și cusituații de o normalitate evidentăsau de un extrem care îi face săiasă din zona lor de confort. Aicibărbatul este prezentat cu tot cu

limbajul licențios și cu tot cupreconcepțiile și stereotipiile pecare o meserie ca cea de taxime�trist i le scoate la suprafață. Umo�rul este ingredientul principal decare se folosește Bogdan TheodorOlteanu pentru a caracteriza șicaricaturiza, în același timp, băr�batul familist și nefericit și bărba�tul macho, dar și societatea careîncurajează ca astfel de tipologiisă înflorească.

Pe de altă parte, Îngerul pan�tofilor și Cocoțat pe schele aducîn lumina reflectoarelor bărbatulîn rolul său de tată, un rol socialesențial care vine la pachet cumultă presiune și multe așteptăridin partea propriului sine, darmai ales din partea celorlalți.

Dacă în Îngerul pantofilor, unspectacol al Teatrului Coquettedin București, paternitatea estevăzută prin ochii unui copil cres�cut într�o societate extrem demercantilă, în care părinții suntobligați să muncească 24 de oredin 24 pentru succes și bunăstarematerială în detrimentul timpu�lui petrecut cu copiii lor, înCocoțat pe schele perspectiva estecea a bărbatului�tată.

Realizat de Asociația Art NoMore București, în parteneriat cuCentrul de Teatru EducaționalReplika, Cocoțat pe schele in�clude prelucrări ale interviurilorrealizate în perioada de docu�mentare, informații preluate dinmass�media sau din anumite stu�dii, ca și textele scriitorilor AndreiDoșa, Robert Șerban, Radu PavelGheo, Vasile Ernu și Igor Mocanu,scrise pentru acest spectacol.Cocoțat pe schele vorbește despretatăl timpurilor noastre, în diver�sele sale ipostaze: tatăl implicat,care citește cărți de parenting șimerge des cu copilul în parc, bachiar își ia concediu de paterni�tate pentru că soția câștigă maibine și preferă să o lase pe ea sămuncească, tatăl absent, dar cuun cont bancar generos și dispussă acopere orice nevoie materialăa copilului, tatăl care se simte în�străinat social și fără prieteni,tatăl în depresie după naștereacopilului. Și în acest spectacol,umorul este ingredientul careleagă toate poveștile mici într�unasingură, plină de înțelesuri.

REGIZORUL INGENIOS ȘITEATRUL DOCUMENTAR

Au mai fost două spectacole în ca�drul ediției din acest an a FITPTIcare mi�au ocupat mintea multdupă ce am ieșit din sală: Legăturiprimejdioase, în regia lui Cristi

Juncu, și 153 de secunde, regizatde Ioana Păun, după un text alpoetei Svetlana Cârstean.

Ceea ce pot afirma cu certitu�dine despre primul, Legături pri�mejdioase, este că te prinde în� tr�un vârtej estetic și senzorialcare te ține cu sufletul la gură treiore jumătate. Regia, scenografia șijocul actorilor din spectacolul luiJuncu, realizat după romanul luiChoderlos de Laclos, sunt depen�dente unele de altele într�un felcare le pune individual în evi �dență și le amestecă până la ul�tima replică pentru a oferi spec� tatorilor o experiență de neuitat.Jocul intrigilor amoroase este atâtde bine stăpânit de actorii dindistribuție (Florin Piersic Jr., Dia �na Cavallioti, Alina Rotaru, CezarGrumăzescu, Silvana Mihai, AnaBianca Popescu, Rodica Manda�che), încât îți este greu să îți alegipreferații. Ba mai mult, teatrul înteatru, ieșirile din rol, costumelecu note care trec de la aerul deepocă la tendințele modei punk,numerele de operetă cu ca re sejoacă regizorul par scoase din pă�lăria ingeniozității artistice.

Performance�ul 153 de secun�de, regizat de Ioana Păun, ne rea�duce durerea destinelor schimbate

pentru totdeauna de incendiul dela Colectiv. Apetitul pentru teatrudocumentar al Ioanei Păun seamestecă în acest spectacol cu lirismul cotidianului pe care îl stă �pânește atât de bine poeta Svet� lana Cârstean, pentru a ne în�demna să nu uităm niciodată răulîn masă pe care nepăsarea și ne�asumarea îl pot stârni. Cu undecor format dintr�un cadru me�talic care se compune și se des�compune în câteva clipe, la fel caviețile celor care au ars la Colec�tiv, 153 de secunde este un spec�tacol�durere, un spectacol�nevoiede vindecare, un spectacol�lecțiipe care trebuie să ni le învățăm.

Ediția din acest an a FITPTI afost despre aceste spectacole șidespre mult mai mult de atât: jon�glerii, păpuși simpatice, actori�păpușari în mâinile cărora obiec� te banale au devenit obiecte depoveste, artiști de pe continenteîndepărtate veniți pentru a cu �noaște publicul din Iași. Liberta�tea ca temă de festival nu enici odată un loc de joacă prea mic,așa că nuanțele și complexitateaartelor spectacolului s�au revărsatîn 2019 spre publicul FITPTI ca unfluviu, adâncindu�l în visare, me �ditație, bucurie, plăcere. SDC

Nobelul pentru Literatură 2018: scriitoarea poloneză Olga TokarczukOlga Tokarczuk este laureata

Premiului Nobel pentru Literatură2018. Laureatul Nobelului literarpentru 2019 este Peter Hanke.

Cărțile Olgăi Tokarczuk au apă�rut în colecția Biblioteca Polirom,coordonată de Bogdan�AlexandruStănescu: Poartă�ți plugul peste oa�sele morților (2019, traducere deCristina Godun), Călătoria oameni�lor Cărții (2001, 2018; traducere deConstantin Geambașu), Ultimele povestiri (2018, 2019; traducere deCristina Godun), Rătăcitorii (2018,traducere de Cristina Godun), Străveacul și alte vremi (2002, traducerede Olga Zaicik). În pregătire, la Editura Polirom: Scripturile lui Iacob.

Născută în 1962, Olga Tokarczuk este unul dintre cei mai faimoșiși mai iubiți scriitori polonezi contemporani. Se numără printrecâștigătorii celei mai prestigioase distincții literare poloneze, premiulNike. În 2018, Rătăcitorii a fost recompensat cu Man Booker Interna�tional Prize.

De curând, Editura Polirom a publicat Poartă�ți plugul peste oa�sele morților, roman nominalizat la Man Booker International Prize2019 și transpus cinematografic în 2017 de regizoarea Agnieszka Hol�land. Filmul a obținut Ursul de Argint la Festivalul Internațional deFilm de la Berlin.

„Tokarczuk este unul dintre cei mai îndrăzneți și mai originaliscriitori din Europa.“ („Los Angeles Review of Books“)

„Olga Tokarczuk este probabil unul dintre cei mai mari scriitori în viață de care n�ați auzit“ („The Bookseller“) SDC

Taximetriști

Sexodrom

4ANUL XV NR. 659

12 – 18 OCTOMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Sunt nopți în care adorm doarpentru a visa că m�am trezitnegru și, așa, negru cobor în sub�teran și priviri ciudate se agațăde pielea mea, ce însemnătatepoate să aibă și visul acesta? Dece să mă trezesc negru?

Alteori visez că fac dragoste cuprima mea dragoste, facem dra�goste suspendați, dincolo de timpși de spațiu, dincolo de secole în�tregi, într�o geometrie hiperbo�lică, și până la noi nimic din zgo� motul inutil al lumii nu ajunge șitotul încă se simte.

Îmi place să�mi pierd timpulliber prin muzee mici, care nu aunici o capodoperă, privesc ta�blouri care nu sunt ordinare, darnu sunt nici capodopere, privescaceste tablouri din tărâmul demijloc și mi se face poftă să dresezlupi.

La Paris plouă mult și eu îmiridic gulerul gabardinei și mi se

pare că umblu cocoșat, sub apăsa�rea unui sac peticit în care porttoate visele și toate clipele fericite,uneori obosesc și îmi dau saculjos și scot din el amintiri care mise deșiră între degete, ca un ghemși nu e nimic de care să mă agăț, edoar timpul care cade și cădereaaceasta poate fi oprită doar cândîți umpli zilele cu ambiții și rate labănci, dar eu nu vreau nimic dintoate acestea, trăiesc blazat și înafara prezentului, n�am cunoscutnici un paradis, am încercat toatemeseriile, așa cum îți încerci pu�terile, m�am culcat cu femei detoate rasele și tot nu l�am pututuita pe Pascal, prietenul meu cucare bineînțeles că am vânat lei.

Eu i�am purtat fotografia înportofel – e o fotografie în careculorile au fost de la început șter �se, el e blond și părul îi cade fru�mos pe spate și fruntea lui înaltăpromitea că băiatul ăsta o să semai înalțe și o să frângă inimi și

mi se pare că seamănă cu un zmeucare nu se va da ușor îmblânzit,Pascal are un zâmbet care s�a to�lănit ca o pisică într�un colț al fi�gurii sale.

Sunt zile în care îmi fac pozela automatele de poze din subte�ran doar ca să mă privesc și să vădcă nu m�am trezit negru.

Umblu dintr�un loc în altul șichiar încerc să nu mă gândesc lanimic, am nevoie să mă liniștesc, măopresc să beau cafele pe terasepline de oameni care nu mă cunoscși nu�mi spun nici un cuvânt, deșine zâmbim politicos, cum se cuvine.

Încă mă întreb cum e în nirvana

și dacă Pascal, refuzând viața, aavut sau nu a avut dreptate.

Știu că nu e bine să îmi punasemenea întrebări, ar trebui săîmi umplu odăile cu nimicuri, săcumpăr!, să cumpăr!, și să mănâncmai sănătos, să fac sport și să măprefac fericit, să alerg la semima�raton și să fac voluntariat pentruoamenii străzi.

Le umplu paharele celor ti�neri și nu am nici un rost – sigurlipsa voinței m�a adus aici, lipsavoinței de a face în lume cevamăreț, văd directorași obosiți carese îmbată și își strâng cravatele înpumni, surmenați de ședințe în

care trebuie să dea socoteală pen�tru bunăstarea acționariatului.

Acționarii nu vin să bea aici –mi�i imaginez pe acționari pe ya�chturi la Saint�Tropez, cu femeipuține la minte și busturi gene�roase, cu buze enorme, care săstoarcă din ei toată lipsa lor de sens.Banii lor fac lumea să se învârtă.

Și lumea se învârte, pământulnu se oprește niciodată, când plo �uă privesc prin geamul cârciumiiploaia și îmi imaginez că așa cadepeste noi timpul și ploaia se scur �ge în canalizări și ajunge în mă�runtaiele pământului unde e oaltă lume, în care poate că trăiescoameni și mai bogați și iluminați,care și�au făcut acolo palatele, casă nu mai aibă de�a face cu noi. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Nirvana (II)

Am mai spus, sunt pasionat defolclor. Și găsesc în foarte multeculegeri de la începutul secolu�lui trecut povestea Fârtatului șiNefârtatului (Fărtache și Nifărta�che, în variantă din Moldova)care au făcut lumea împreună.

Poveste care – spre mirarea mea – adispărut total din folclorul contem�poran, care păstrează totuși poveștiși de acum două secole. De aceea,am încercat să să o înviez eu în treiepisoade literare ☺ Acum, finalul,continuarea din numerele trecute:

Nifărtache, văzând că nu do �vedește singur, s�a gândit deodatăsă aibă un tovarăș cu care să�l în�frunte pe Fărtache. Și�a smuls ocoastă și a făcut om. Dar, după i�adat ocol și l�a împuns cu degetul,a văzut că nu e bun.

– Ce�are, Fărtache, omul, de eașa scârbos și nu vorbește cu mine?

Când colo, ce să fie? Făcuseomul jumătate�bărbat�jumătate�femeie și pe dos decât trebuia, cutoate cele spurcate atârnând la unloc pe dinafară.

Fărtache i�a băgat omuluidintâi mâna pe gură, l�a întors pefață și a despărțit femeia de băr�bat, cum erau ei așa goi și lipițifață în față. Le�a pus minte în cap,i�a învățat să vorbească și să se

iubească unul cu altul. Deîndată,Nifărtache le�a dat puterea să�șifacă singuri năluci, să se certeîntre ei și să se urască.

Și văzând cât de frumoși ară�tau femeia și bărbatul, a zis Nifăr�tache:

– Hai să�i împărțim frățește,dacă tot îs doi. S�avem fiecare câteunu’ numai a’ lui. Ia�ți tu bărbatulși dă�mi mie femeia.

– Bărbatul e făcut pentru fe�meia lui, la fel cum femeia e fă�cută pentru bărbatul ei.

– Așa să fie între ei, în lumealor, n�am eu treabă cu asta. Darlasă�mi�i mie să�i îngrijesc, ca săam cu cine mă lua în singurătate.

– Nici asta nu se poate. Și nicinu e cinstit așa. Lasă bărbatul șifemeia să aleagă după capul lorde partea cui sunt.

– Dă�mi mie, rogu�te, măcar pecopiii lor, dacă nu vrei să mi�i lași pe ei!

– Las vorbă de�a pururea cași copiii copiilor lor să poate alegemereu între mine și tine.

Și�atunci Nifărtache a făcutpăianjenul care să întindă o pân �ză, ca să nu�l mai vadă oamenii peFărtache și să n�aibă de unde ale �ge. Dar Fărtache a făcut Vântulcare să destrame pânza păiajenu�lui ce acoperea cerul și, mai ales,ochii oamenilor.

(Și de�atunci femeia n�are de �loc la suflet păianjenul și tremurăsă�l stâlcească cu mătura sau țipă labărbat să se ducă și să�l ucidă).

Văzând că nu poate pune nă�dejdea numai în oameni, Nifărta�che s�a întins pe pământ, a clocitgânduri negre în mintea lui și afăcut niște ouă, din care să�i iasăajutoare ca să�i sperie și să�i ispi�tească pe oameni. Și din ouăleacelea au ieșit dracii și toate spur�căciunile pământului. Și�atunci

pe loc Fărtache a scuipat în pal �mă, a făcut îngerii și pe urmă i�asuflat în patru zări, ca să aibă oa�menii ajutor...

Și, tot așa, la tot ce a făcutstrâmb Nifărtache, de fiecare datăFărtache a venit să îndrepte, cău�tând să dea pentru orice câte onoimă.

Însă așa și de�atunci s�a făcutrăzboiul. Iar războiul nu e nicio�dată al nostru, cum pare să creadămai întotdeauna oamenii, arun�cându�se în luptă cu toate nălu�cile pe care sunt în stare să leplăsmuiască, uitând cu desăvâr �șire trecutul și începuturile salesau trăind numai în tâmpeniazilei de azi.

Noi, ca și restul lucrurilor, nusuntem decât niște biete unelte laîndemâna lui Fărtache și Nifărta�che, pentru a�și putea crăpa capulunul altuia. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Povestea lui Fărtache și Nifărtache (3)

Dacă ar fi să numesc acum unmoment de involuție din parcur�sul învățământului românesc, m�aș opri fără nici o șovăire laperioada de după 1990, care afost, practic, dezastruoasă pen�tru calitatea educației de la noi.Iar dezastrul a început – nu�inici un secret aici – cu aparițiaprimelor instituții de învă �țământ superior private.

Nu am nimic împotriva învăță �mântului particular și nici împo�triva inițiativelor private în gene� ral. Dar nu știu cum se face că lanoi modelele instituționale cueficiență dovedită în alte părți –de la cele democratice până lacele de care vorbesc aici – ajungsă funcționeze exact pe dos. Deexemplu, în sistemul educaționalanglo�saxon o școală cu internateste de obicei una prestigioasă, lacare acced elevi proveniți din fa�milii înstărite, cu statut social

înalt sau cu rezultate excepțio �nale la învățătură. În România, internatele liceelor adunau copiidin pătura săracă sau din zonelerurale, ai căror părinți nu aveausuficienți bani ca să le asigure olocuință – în chirie sau gazdă –departe de casă. La fel, univer �sitățile particulare din spațiulanglo�saxon sunt cele mai presti�gioase școli de pe glob, iar o di�plomă obținută la una dintre elereprezintă deja o garanție a valo�rii și, implicit, a succesului în ca�rieră. La noi universitățile parti� culare au ajuns să fie etichetatedrept simple fabrici de diplome –ceea ce adesea și erau. Sunt.

Evident, după Revoluția din1989 ele trebuiau să apară: erainevitabil și, într�o logică firească,era și necesar. Dar nimic n�a fostfiresc aici. O instituție de învă �țământ privată nu e doar o inves �tiție financiară, ci și una forma �toare. Nu e ghidată exclusiv de

profit, ci și de performanțele petermen lung – care vor aduce totprofit, doar că pe termen lung. Șicine avea răbdare să cultive, săconstruiască și să aștepte roade?Anii 1990, dacă vă amintiți, au fostepoca „tunurilor“ financiare și co�merciale. Nici universitățile pri�vate n�au fost scutite de ispitaasta. Iar statul, care ar fi trebuit săsupravegheze, controleze și sanc �ționeze derapajele, a ignorat pro�blema, deși nu era deloc minoră.Așa că s�au înființat universitățipe genunchi, au fost acreditate pefugă și neglijent, iar apoi aufuncționat ca niște imense benzirulante, în care la un capăt intrauabsolvenții de liceu cu banii detaxe, iar la celălalt capăt ieșeauabsolvenții de facultate cu di�plome de licență. Mai apoi, și cudiplome de masterat. Și de docto�rat. S�au înființat universități lip�site de condițiile minime presupusede așa�zisa educație superioară: cu

ore de curs desfășurate în săli im�provizate, lipsite de biblioteciproprii (cum funcțio nează oare ouniversitate fără biblioteci?), cupersonal insuficient și insuficientpregătit. Ce�i drept, era greu săgă sești îndeajuns de mulți oa�meni cu calificare și titluri univer�sitare pentru avalanșa de facul� tăți particulare apărute brusc, iarimprovizațiile făcute pe parcursn�au funcționat.

Sau au funcționat, depindecum privești lucrurile: studențiiplătitori de taxe erau din ce în cemai numeroși, diplomele se obți �neau ușor – și, adesea, foarterapid, chiar fără să ajungi vreo�dată la universitate –, deci toatălumea era mulțumită. Doar calita�tea pregătirii din facultățile res�pective era mai îndoielnică, darcui îi păsa? Un păgubos efect ime�diat a fost acela că și facultățile destat, cu prestigiu și pretenții mairidicate, cu un sistem de selecție

riguros și destul de dur al viitori�lor studenți, au fost nevoite săscadă standardele, pentru a nurămâne pur și simplu fără stu �denți. S�a ajuns astfel la situațiicaraghios de triste.

Imaginați�vă un student laFizică în anul al II�lea, la o uni�versitate cu tradiție seculară,care nu are habar de legea lui Ar�himede. Sau un student la LimbiClasice care nu știe boabă de la�tină sau greacă. Sunt două cazurireale din, probabil, miile exis�tente în epocă. Iar din degringo�lada de atunci, când reperele,standardele și valorile s�au bul�versat cu totul, învățământul ro�mânesc nu și�a revenit nici înziua de azi. SDC

5ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Școala de ieri și de azi (III)

Puțini își închipuiau în 2016 căPSD va lua singur 46 la sută înalegeri. Liviu Dragnea condu�sese admirabil campaniile parti�dului din acel an, iar programulPSD de la parlamentare i�asedus inclusiv pe mulți alegătoride dreapta. Care fie au căzut înmrejele PSD, fie nu s�au mai dusla vot, mai ales că liberalii n�auprezentat alegătorilor vreoofertă credibilă.

Joia trecută, PSD a pierdut guver�narea, după un lung șir de trăsnăi,greu suportate de români. Să ai 46la sută și să fii scos înainte de ter�men de la putere, asta da perfor �manță. Dacă ar fi decis să intre în

opoziție în iunie, imediat dupăeșecul usturător de la europene,probabil că PSD ar fi luat ceamai înțeleaptă decizie din ulti�mii trei ani. Avea timp să se re�monteze, să�și recunoască gre �șelile și să pornească pe alt drumcătre șirul celor trei alegeri difi�cile care urmează.

Dar n�a fost să fie, pentru căacest partid nu știe să piardă șinici să accepte că uneori mai tre�buie să faci un pas în spate, pen�tru a reveni în prim�plan cu forțeproaspete. Ceea ce s�a petrecut lamoțiune era previzibil. Dacă nupica acum guvernul, probabil căs�ar fi întâmplat în martie sauaprilie. Se mai câștiga ceva timp,poate și un buget făcut cu dedi �cație pentru baronii din teritoriu,dar tot acolo s�ar fi ajuns.

Moțiunea a trecut, iar mulțise întreabă ce se va întâmpla încontinuare. Vom avea guvern con�dus de Ludovic Orban sau pre �ședintele va evita să�l trimită înprima linie chiar pe șeful libera�lilor? Întrebarea cheie nu e ne�apărat cine va fi premierul, ci cum

va reuși PNL să�și asigure majori�tatea. Guvernul format în jurulPNL va trece în prima fază, dar nue clar ce vor face liberalii în pri�măvară și cum își vor trece legileîn Parlament având doar 20 lasută din mandate. Probabil cănici șefii PNL nu�și imaginează căvor putea face mare lucru în anulrămas până la alegerile la ter�men. Soluția firească ar fi antici�patele, dar e aproape imposibil săse ajungă la consens pe aceastătemă.

Până la urmă ce așteaptă ro�mânii de la noul executiv? Pensiiși salarii mai mari? N�aș crede.Poate că unii visează într�adevărmăriri de lefuri, dar sacul bugetare gol. Bate vântul.

PNL poate face însă măcartrei lucruri mari și late în peri �oada imediat următoare: reveni�rea la două tururi pentru primari,reinstalarea încrederii în Justițieprin măsuri concrete, inclusivdes ființarea Secției Speciale, șievitarea unor decizii bruște cuefecte nefaste în zona economică.

Dacă PNL se apucă să promită

din start o sută de lucruri, adicăautostrăzi care să brăzdeze țara șitot felul de proiecte fantasmago�rice, nimeni nu va crede o iotă, iarliberalii vor intra cu stângul la Pa�latul Victoria.

Ce efecte va avea totuși schim�barea de putere pe termen scurt?Am intrat deja în campania pen�tru prezidențiale, iar Klaus Iohan�nis marchează un punct impor �tant, pentru că poate pune pemasă trofeul înlăturării PSD de laputere. Realegerea sa în frunteaRomâniei devine o formalitate,indiferent dacă adversar în finalăva fi Dăncilă, Barna sau Diaconu.

Problema e cum va evoluaPSD și ce va face Victor Ponta. Vafi dificil pentru PSD să defileze cuViorica Dăncilă, dar social�de �mo crații nici n�au loc de întors.Candidaturile sunt bătute încuie, astfel că Dăncilă va figurape buletinul de vot, indiferentdacă rămâne sau nu șefă la PSD.Dar câți dintre baroni vor maitrage pentru ea?

Nu cred însă că primarii PSD sevor înghesui să�l susțină automat

pe Mircea Diaconu, dar ne putemaștepta la o mobilizare redusă aactivului PSD în ziua votului. Dindemobilizarea PSD are de câștigatîn primul rând Dan Barna, dacăva ști să�și joace cartea. Dacă va fiîn continuare ezitant, atunci USR�PLUS va rata ocazia uriașă pe carei�o servește PSD, chiar fără voiaacestui partid.

Știrea la PSD după cădereaguvernului este că, imediat dupăprezidențiale, partidul va avea unnou președinte. Probabil că abiaatunci se vor regla conturile înpartid. Dăncilă s�a trezit cu postulde președinte doar pentru că erapremier, iar PSD n�avea altăsoluție, pentru că altfel pierdeaguvernării. Însă odată guvernareapierdută, ce nevoie vor mai aveacei din PSD de Dăncilă?

PSD va intra într�o bătălieaspră pentru putere, urmând a sedecide drumul formațiunii înanul 2020. Paradoxal, tot Ponta arputea salva partidul de la dezas�tru. Nu neapărat prin transferulpe bucăți al PSD către Pro Româ�nia, ci printr�o mare alianță astângii.

Vor urma luni interesate înpolitica românească. Până una�alta, prezidențialele sunt jucate,furtuna se va porni imediatdupă. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Ce urmează după Dăncilă

6ANUL XV NR. 659

12 – 18 OCTOMBRIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

„L-AM ADMIRAT ȘI L-AM IUBIT IMENS PE ACEST BĂIAT“

Un mare pianist, Artur Schnabel,și conexiunile sale românești (I)

Deși menționată în mai multe lu�crări în limbi de circulație inter �națională, relația specială dintreArtur Schnabel și Dinu Lipatti arămas necunoscută multora dincei care au studiat și au pus în va�loare viața și cariera artistică amai vârstnicului Schnabel, înce�pând de la editorii imensei luicorespondențe cu soția sa, mareaartistă Therese Bahr [Ein halbesJahrhundert Musik. Der Briefwe�chsel Artur Schnabel und ThereseBahr�Schnabel 1900�1951, îngrijitși editat de Britta Matterne și AnnSchnabel�Moittier, 3 vol., Wolke,2016]. Necunoscută le�a fost și au�torilor unui recent film omagial,Artur Schnabel:No Place of Exile,care, după proiecții exclusive pecanalele de televiziune (Arte, Pri meetc.), a fost prezentat pe mareleecran anul acesta în Statele Unite,la Los Angeles, în celebra Villa Au�rora, proprietatea și apoi sediulBibliotecii Memoriale a scriitoru�lui Lion Feuchtwanger. În fine,necunoscută mi�a fost și mie, laun prim articol despre pianist, în 2013, relația exactă a mamei luicu România.

***

În fapt, relația lui Artur Schnabelcu lumea românească își avea ori�gini mult mai vechi decât prieteniasa târzie pentru Lipatti. Mama pia�nistului, Ernestine Taube Schnabel(cu numele de fată Labin), se năs�cuse la Iași, așa cum o atestă actulei de deces, întocmit de un medicdin lagărul de concentrare Theren�sienstadt, în Cehia, la 4 octombrie1942. Se născuse la 1 septembrie1858 din părinții Jacob�Itzak La�bin (originar dintr�o localitate din

zona Lvovului) și Malka Labin șiavusese patru frați și surori, de �spre a căror soartă ulterioară înRomânia nu se știe mai nimic.

Ernestine, după căsătoria eila vârsta de numai 16 ani, în jurulanului 1875, cu Isidor Schnabel,un producător și comerciant detextile din spațiul polonez al im�periului austro�ungar, avea să pă�răsească Iașul, stabilindu�se încele din urmă la Viena. Păstra însăpașaportul românesc și de aiciavea să i se tragă în cele din urmămoartea, în ciuda eforturilorsusținute de a o salva făcute de în�treaga familie. Una din scrisorileaflate în Arhiva Schnabel, sem�nată de fiul ei Artur, de surorilelui Clara și Frida, și de nepotul, șiel pianist, Karl Ulrich Schnabel,adresată Departamentului de Imi �grare și Naturalizare de la Wash �ington, la 30 iunie 1941, stă măr� turie acestor tentative:

„Domnilor, Subsemnații copii și nepoți ai

Ernestinei Schnabel, în vârstă de

84 de ani, rezidentă în Viena, amaprecia extrem de mult să i seacorde permisiunea de a veni înAmerica. Ea încearcă de câțiva anisă vină în această țară, în bazacotei, dar până acum nu s�a ajunsla numărul ei și s�ar putea să nufie chemată pentru o lungă pe�rioadă, ceea ce la vârsta ei avan�sată ar putea însemna niciodată.[Fiecărui solicitant de viză i seacorda un număr în cadrul coteide imigrație în SUA aferent țăriide origine, prin care i se stabilealocul pe o listă de așteptare; V.E.]Facem apel la Dumneavoastră înmodul cel mai onest pentru a i seacorda o viză de imigrare în afaracotei. Ea a rămas singură în Viena,în timp ce toți copiii și nepoții eise află în această țară. Fiul ei, dis�tinsul pianist Artur Schnabel, i�aluat biletul necesar și a dat odeclarație sub jurământ și estemai mult decât capabil să osusțină financiar, așa cum sunttoți ceilalți copii, care vor aveagrijă de nevoile ei“ [Artur Schnabel

Musiker/ Musician 1882�1951.Stif tung Archiv der Akademie derKunste, Wolke, 2001, p. 189].

Dacă autoritățile americaneau răspuns acestei scrisori nu seștie. Ceea ce se știe însă cert estecă Ernestine Schnabel, mama pia�nistului, avea un pașaport româ�nesc, datorită faptului că se năs� cuse într�o localitate care, du pădestrămarea Imperiului în 1918,se afla în România. Familia încăspera în februarie 1941, în elibe�rarea unei vize de intrare în Sta�tele Unite. Cota americană pentruevreii români era însă extrem deredusă, iar Departamentul de Statavea să introducă, în același an1941, noi restricții imigrației evre �iești. Pentru com parație, Polonia,cu o populație în perioada inter�belică de 3,5 milioane de evrei,avea o cotă de imigrare stabilităanual la 6.524 de persoane, întimp ce cota românească, la opopulație de peste opt sute de miide evrei, se ridica la abia 377 depersoane.

Ultimele vești despre Ernes�tine Labin�Schnabel și situația eidisperată în Viena sub naziști îiparveneau lui Artur la sfârșitullui octombrie 1941. Nu se mai vă�zuseră din 1937... Mama îi mureaîn 1942, la scurtă vreme după de�portarea ei în lagărul Theresien�stadt, iar Artur Schnabel afladetalii abia după război, așa cumîi scria discipolei și iubirii luiamericane, Mary Virginia Fore�man, în iulie 1946, când se declaraincapabil „să diger, să reflectez, sămăsor – să aștept. [...] Mama a fostnemaipomenit de curajoasă.Aceste cărți poștale [opt, primitedin lunile în deportare] sunt docu�mente la care nimic nu mai poate

fi adăugat. Și totuși, mulți, inclu�siv evrei, fac pro pagandă pentru oreluare imediată a vechilor con�tacte. Ei bine, germanii au pierdutrăzboiul, ei pot acum din nou săstrângă mâ na cu orice. Dă mâna!“

La scurtă vreme după aceea,în cursul primului său turneu eu�ropean postbelic, Artur Schnabelavea să poposească în Elveția, la Sils Maria în Engadine, și să�l cunoască pe „băiatul“ pe care îl va „admira și iubi imens“, Dinu Lipatti. SDC

[Va urma]

În numărul din mai 1951, revista britanică „Gramo -phone“ publica o scrisoare a pianistului ArturSchna bel, omagiu adus cu întârziere lui Dinu Lipattila câteva luni după moartea sa. În ceea ce pare săfie un doar un fragment dintr-o scrisoare adresată luiWalter Legge, cunoscutul producător al com panieiEMI și apropiat în această calitate al lui Dinu Lipatti,Schnabel, el însuși foarte bolnav, nota: „Pentru mine,moartea lui Lipatti înseamnă o pierdere adevărată

și cu caracter personal. L-am admirat și l-am iubitimens pe acest băiat. Desigur, evenimentul tragic nueste pentru nici unul dintre noi o surpriză și, la urmaurmelor, este eliberarea lui dintr-un soi de semi-existență, pendulând la nesfâr șit între teamă șiprimejdie, între speranță și satisfacție temporară șiînapoi la disperare și mizerie și sufe rințe. A fost unadin personalitățile cele mai atrăgă toare pe care le-am cunoscut de-a lungul vieții mele“.

Actul de deces al Ernestinei Schnabel la Theresienstadt

Ediţia corespondenţei dintre ArturSchnabel și Therese Bahr-Schnabel

© W

olk

e Ve

rlag

Ernestine Labin-Schnabel cu fiul ei, pianistul Artur Schnabel

Produsă la Editura Polirom înaceasta vară și lansată la PrologulFestivalului Internațional de Tea�tru pentru Publicul Tânăr, alcărui curator sunt, cartea a fost oprefață perfectă pentru un eveni�ment coagulat în jurul genericu�lui „Libertate“, la 30 de ani de lacăderea comunismului. O prefațăurmată de o reprezentație a spec�tacolului Chiritza în concert (Tea�trul Național „Lucian Blaga“ dinCluj Napoca), pornind de la textescrise de Alecsandri pentru tra�vesti, un spectacol�concert reali�zat de o regizoare, Ada Milea, careși�a impus amprenta stilistică șiare mulțime de fani, cu o actrițăfoarte talentată, Anca Hanu, înrolul titular, consistent implicatăși ea în crearea melodiilor inse�rate în scenariu.

FEMEILE NU AU AVUTÎNGĂDUINȚA SĂ URCE PE SCENĂ

Din cartea Ancăi Hațiegan amdes coperit un detaliu inedit: pri �ma femeie care a jucat�o pe Chi �rița a fost Smaranda Merișescu.Millo impusese deja personajul,dar bardul de la Mircești a distri�buit�o pe actriță în Cucoana Chi �rița în balon, vodevilul abia scris,pentru că Millo era foarte solici�tat, dar și pentru că Meri șescu erafoarte talentată.

O știu toți cei ce iubesc artascenei: femeile nu au avut îngă �duința să urce pe scenă secole larând. Abia prin veacul al XVI�lea,

odată cu evoluția societății și cuajustările de mentalitate, acesteaau fost acceptate în trupele deteatru, unele chiar la conducerealor. La noi, decalajul de dezvoltarea făcut ca primele românce carese dedică teatrului să apară abiaîn prima jumătate a secolului alXIX�lea, trupele străine care călă�toreau și jucau spectacole înȚările Române fiind acelea careau adus moda încoace.

Interesant e că deja în primulspectacol de teatru în limba ro�mână, susținut la Iași, în caselehatmanului Ghyka, într�o între�prindere coordonată de GheorgheAsachi în decembrie 1816, rolul luiHloe din Mirtil și Hloe de Jean�Pierre Claris de Florian era sus �ținut de Elena Ghyka, nepoatahatmanului; Mirtil era GrigoreGhyka, cel care mai târziu vaajunge ultimul domnitor dinain�tea lui Al.I. Cuza. A juca în limbaromână era o tentativă „pe atunci,sumeață“, cum scria cărturarulproducător și regizor, cum i�amzice azi, iar Iașul și�a asigurat, prinîndrăzneala acestuia, un loc în is�toria națională a artei scenice.

SUMARUL E GENEROS

Cartea Dimineața actrițelor (untitlul metaforic, acroșant, carearată atașamentul emoțional alautoarei pentru subiect și pionie�rele domeniului) e structuratăîntr�o logică diacronică, fortificatăde apelul consistent la surse docu�mentar�istorice privind evoluția

artei scenice și biografia protago�nistelor. Plus fragmente de textdramatic inserate agreabil printreconcluziile autoarei, într�o carto�grafiere completă a contextuluiau tohton și european, perspectivecare s�au întrețesut continuu de�alungul timpului. Exemplele con�crete abundă, ilustrând idei și con�cepte, scoțând la lumină biografiiși cariere artistice ale unor artistedespre care lumea nu știa sau știaprea puține. Câteva fotografii reîn�vie vizual trecutul acestora, dân �du�le mai multă concretețe.

Sumarul e generos: un capi�tol îi e consacrat celei consideratea fi primul critic femeie de la noi,Maria Rosetti; un altul, Conserva�torului Filarmonic�Dramatic dinIași, ca pepinieră de artiste alescenei; un altul, precursoarelor,primelor doamne care au jucat înlimba română și multe altele,într�o viziune ce panoramează otemă inedită la noi.

Pentru Dimineața actrițelor,Anca Hațiegan a realizat o cerce�tare autentică, în cel mai profundsens noțiunii. E o carte care infor�mează și sensibilizează, făcând oreverență recuperatoare acestorprime doamne care au avut curajulși tenacitatea să înfrunte men �talități patriarhale și să croiascădrum într�o zonă aproape delocumblată. Stilul Ancăi Hațiegan eun alt atu imbatabil al lucrării. Orie chiar primul. Autoarea to pește înpagini pe care�ți face plăcere să leparcurgi, informații exacte, citate,analizând și sintetizând cu aplomb,oferind un material extrem deagreabil la citit. Care îmbogățeștelectorul cu date istorice, reînviindun trecut ce se cerea limpezit, într�o exprimare elegantă, limpede, cal �dă, care te face să nu lași cartea dinmână. Și să tot revii la ea. SDC

7ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Zorii actoriei de gen femininDespre preocupările Ancăi Hațiegan în privințastudierii rădăcinilor istorice ale practicilor acto -ricești feminine am aflat accidental. Mă docu- mentam eu însămi pentru un articol apărut chiaraici, la rubrica mea (intitulat De când joacă ac -trițele teatru?), despre primele femei actrițe dinEuropa și, navigând online, am dat peste ceea cepublica în serial în revista „Vatra“ de la Tg Mureș.Așa încât am așteptat cu mare interes editarea învolum a rezultatelor cercetării sale întinse pedurata a trei ani, cum avea să-mi relateze autoareadupă lansarea de carte.

8ANUL XV NR. 659

12 – 18 OCTOMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU TRADUCĂTOAREA SIMINA POPA

„Saramago este unul dintrescriitorii mei preferați, care mi-a influențat păreri și principii“

ALINA VÎLCAN

Pentru început... Cum a începutatracția ta pentru limba portu-gheză, cum ai ales să studieziportugheza?

Probabil ne�am ales una pe alta.Era o secție mică și discretă peatunci la Facultatea de LimbiStrăine (n.r.: la Universitatea dinBucurești), limba se învăța de lazero, deci cu toate premisele pen�tru a�și face studenții să fie în �curajați și să se simtă aparte. Nuștiam nimic despre limbă, nici de �spre țară. A fost un binevenit nouînceput, cu iz exotic. Apoi, când amdat cu nasul de limbă, ca să spunașa, a fost dragoste la prima ve�dere. Cum fiecare limbă străină eun alter ego, mă simțeam surprin�zător de bine în portugheză.

Cum devii traducător. De la astudia o limbă străină până la atraduce cărțile unor mari scrii-tori din limba respectivă este undrum. Cum a fost acest drum încazul tău?

Am avut vreo două scurtături. Maiîntâi, faptul că portugheza e o„limbă mică“, așa cum se spune întermeni editoriali – denumire cucare m�am obișnuit cu greu. Noiam terminat cam opt oameni îngrupa de portugheză în 2004, iarmajoritatea nu s�au dus spre lite�ratură.

În facultate am prins drag deMioara Caragea (1954�2018), pro�fesoara noastră de civilizație și li�teratură, a fost perioada în caretraducea și titlurile cele mai

importante ale lui Saramago. Nepovestea despre cum îl traduce, cegreutăți întâmpină, ce i se pareamuzant, cum a stat de vorbă cuel. Mi�a plăcut ce auzeam.

A doua scurtătură e chiar ca�doul pieței editoriale de aici.Fiind o limbă mică, editurile alegmajoritar autori mari, care suntdeja recunoscuți internațional, aupremii sonore și multe traduceri.A fost copleșitor și derutant să fiutraducător începător cu numemari. Dar și o școală foarte bună.

În laboratorul traducătorului.Cum ai descrie procesul de tra-ducere a unei cărți? Care suntpașii pe care îi urmezi, cum lu-crezi, cum arată laboratorul tăude traducător?

Procesul s�a schimbat odată cuanii, în bine, zic eu. Am o fazăinițială de cercetare, în care citesccartea, critica, interviuri cu auto�rul. Apoi faza de traducere, careimplică revizuiri și corecturi pemăsură ce înaintez. După care tre�buie să mă răcoresc puțin dupăatâta dans, ca să pot relua cu o co�rectură finală. Așa arată scenariulideal, desigur, depinde și de câttimp am la dispoziție ca să încapătoate aceste etape.

Laboratorul meu? Depindecum privești – poate fi descris orica foarte concentrat, în capulmeu, ori ca foarte haotic, ba pe unscaun incomod de birou, ba pe ocanapea, ba în cafenele.

Traducător în România. Ce în-seamnă să fii traducător literarîn România mileniului III?

Nu mă simt în putere să dau odefiniție atât de generică. Pentru

felia mea, de traducător literardintr�o limbă de răspândire micăîn România, înseamnă că trebuiesă mai fac și alte lucruri. Dar știucă se aplică majorității traducăto�rilor literari, indiferent de limbilede lucru.

În esență, înseamnă, cred, ace �lași lucru ca în mileniile trecute.Dai povestea mai departe. În de�taliu, te poți bucura de facilitățiletehnologiei – dicționare, mate�riale și articole despre orice. Șidacă tot veni vorba, în materie detraducere literară, nu simt tehno�logia ca pe o amenințare.

Cotidian. Cum (aproape) nimeninu trăiește numai din traducerila noi, cum trăiești în viața de zicu zi? Ai un job, cum îți împarți

timpul între traduceri și restul?

Pentru limba portugheză nu amavut niciodată mai mult de douăcărți pe an de tradus, deși am avutde lucru constant. Așa că da, mă îm�part între diferite joburi. Îmi placesă organizez sau să iau parte la pro�iecte culturale. Momentan fac unpodcast chiar pentru promovareacărților și a lecturii – literatură

contemporană română și traduceridin limbi mici, firește. Se cheamăFață/ Verso și e de gă sit online.

Dar asta nu înseamnă că nuîncercăm să îmbunătățim situațiatraducătorilor. Alături de colegiimei de breaslă, mă implic pe câtposibil în activitatea ARTLIT –Asociația Română a Traducători�lor Literari. Plata și statutul tra�ducătorilor literari merită toatăatenția noastră, a celor din jurulcărților. De aceea, invităm cu ori �ce ocazie traducătorii literari să nise alăture în asociație.

La fața locului. Cum ai descriecălătoriile tale de până acum înțări de limbă portugheză? Ceamintiri ai adunat astfel?

Călătorii propriu�zise am făcutdoar în Portugalia, unde mă în�torc de câte ori am posibilitatea,fiindcă am doar amintiri plăcute.Am reușit astfel să nu mai vorbesc„ca bunica“, așa cum mi s�a spusprima dată când m�am dus, obiș �nuită fiind cu limbajul cărților desecol XIX pe care le studiam peatunci la facultate. Așa am prinsși izul personalității culturale.Portugalia îmi dă o stare apartede îndată ce ies din aeroport.

În alte țări de limbă portu�gheză – Brazilia, Angola, Mozam�bic – am fost doar prin interme�diul cărților traduse.

Eu le consider călătorii și peacelea, doar că rămân cu aminti�rile scriitorilor.

Cred că situaţiacea mai fericită eatunci când tra-duci texte care îţiplac, indiferent decât de mare escriitorul.

Născută în 1981 la București, Simina Popa a tradus deja din portugheză

cărțile unor autori importanți, precum José Saramago, Rui Zink, José

Eduardo Agualusa sau Mia Couto. În rândurile care urmează, vorbește

despre ce înseamnă să fii traducător literar în România mileniului III,

despre provocări și călătorii datorate textelor traduse. © G

aby

Jong

enel

en

9ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

O altfel de călătorie: Angola luiAgualusa. Una dintre cărțile pecare ai tradus-o recent la Editu-ra Polirom este Teoria generalăa uitării de José Eduardo Agua-lusa. Ce a fost cel mai plăcut șice a fost cel mai dificil în tradu-cerea romanului, cum a fostpentru tine întâlnirea cu acest

scriitor?

E o carte greu de lăsat din mână.Povestea și scrierea simplă, daristeață, mi�au plăcut cel mai mult.Agualusa construiește și rezolvăsituații din cele mai complexe șidelicate în două pagini și treimișcări. Mai dificil, pentru țărileafricane în general, este să găseștiinformații pentru unii termenisau pentru unele descrieri de lo�curi și lucruri, fiindcă internetulnu e nici pe departe la fel de gene�ros ca în alte situații. Știam cărțilelui Agualusa de ani buni, și m�ambucurat mult să îl pot traduce.Mulțumită mileniului III, am pu �tut să îl caut pe Facebook și să vor�bim pe messenger pentru câtevalămuriri. E o experiență să vezi peecran „José Eduardo Agualusa ți�atrimis un mesaj“. Sper să apară șialte titluri de�ale lui curând.

În lumea lui Saramago. Unuldintre marii scriitori ale căruicărți le-ai tradus este José Sara-mago (Cain, Lucarna, Ridicat dela pământ, Halebarde, halebar-de, Caietul, Ultimul caiet). Câttimp ai petrecut în lumea lui Sa-ramago, cum ai regăsit aceastălume și care au fost principaleleprovocări pentru tine?

Mi�a fost de ajutor că am începutcu scrierile de jurnal ale lui Sara�mago și apoi am trecut la ficțiune.Presiunea în mintea mea erafoarte mare. În primul rând pen�tru că este unul dintre scriitoriimei preferați, care mi�a influențatpăreri și principii. Apoi pentru căpreluam ștafeta de la profesoaramea, Mioara Caragea, pe care oconsider o traducătoare excelentăși care a tradus cele mai impor�tante romane ale lui.

Din 2010 până în 2016 a ieșit înfiecare an (cu excepția unuia) câte otraducere. Stilul lui mi se lipise descriere, de frazare, de umor. Pe mă�sură ce începeam traducerea unuinou titlu, era din ce în ce mai ușor șimai frumos, ca și cum reluam con �versația cu cineva foarte apropiat.

Departe, cu Mia Couto. Un altroman fermecător pe care l-aitradus este Confesiunile leoai-cei de Mia Couto. Cum îți amin -tești de întâlnirea ta cu această

carte cu acțiune africană?

Nu mai tradusesem portughezăafricană până atunci și eramfoarte nerăbdătoare. Ca la Agua�lusa, Mia Couto este unul din au�torii cei mai dragi la care m�aadus portugheza. În prima parte ascrierilor lui, Mia Couto inventafoarte mult în limbaj, era marcalui și probabil bătaia de cap a tra�ducătorilor. Confesiunile leoaiceiface parte dintr�o etapă mai re�centă, în care nu mai construieștecuvinte noi, dar scrierea lui mi�zează mult pe ritm și pe o gingășiepoetică pentru a derula povestea

unei realități dure. A fost o provo�care foarte plăcută să încerc să lepăstrez și în română.

Marile provocări. Care considerică au fost cele mai mari provo-cări de până acum pentru tine,ca traducător?

Aș numi aici statutul acestei pro�fesii, care are nevoie de consolidăriși îmbunătățiri în ce privește plata,termenii contractuali, dialogul cuediturile. E foarte important săpoți lucra cu redactori buni, să poțigăsi un partener de comunicare îneditură. Apoi, am simțit lipsa unorrezidențe de creație, a unui sprijinpentru a putea păstra legătura cucultura din care traduci.

Satisfacții. Dar principalele talesatisfacții? La ce să se aștepte ti-nerii care își doresc, la rândullor, să traducă din scrierile unormari scriitori?

Cred că situația cea mai fericită eatunci când traduci texte care îți plac,indiferent de cât de mare e scriitorul.Toată buchiseala care înseamnă tra�ducerea – munca de detectiv, ritmul,cuvântul potrivit etc. – mă face ungeekfericit. Traducătorii – tineri saunu – trebu ie să�și cunoască dreptu�rile și îndatoririle în primul rând. Șisă fie foarte insistenți.

Wishlist. Care sunt scriitorii saucărțile din care visezi să traduci?De ce?

Am o listă foarte lungă, din care maipropun periodic editurilor, deșipână acum fără succes. Ca să alegdoar câțiva, pe continente, din Africami�ar plăcea să continui cu JoséEduardo Agualusa și Mia Couto,pentru că aș vrea să�i invit la un mo�ment dat în România. Din Brazilia,proză scurtă de Clarice Lispector, oscriitoare fabuloasă din anii ’60�’70,care abia de curând a început să fiedescoperită internațional. Din Por�tugalia, ca nume noi, Valter HugoMãe sau Afonso Cruz cred că ar

prinde foarte bine la publicul ro �mân, iar dintre cei cunoscuți dejaaici, aș îndrăzni să continui Rui Zink.

Rătăciri într-o carte. Din tot ceai tradus până acum, care a fostcartea care ți-a ocupat cel maimult timp, care a ajuns să te ob-sedeze mai mult decât altele?Cum ai descrie experiența? Câtde absorbit poți deveni de oscriere ca traducător?

Trebuie să revenim la Saramagoaici. Cel mai mult timp mi�a ocupatRidicat de la pământ (Polirom,2016), unul dintre motive fiind vo�cabularul legat de agricultură –obiecte, proceduri, denumiri de totfelul, care mă încetineau conside�rabil. Dar cel care m�a marcat maimult a fost Cain (Polirom 2012), încare trebuia, chit că doar ca tradu�cător, să dialoghez, să mă cert cuDumnezeu în stilul colocvial, iro�nic și bine țintit al lui Saramago.

Scrierile te absorb, vrei – nuvrei, când traduci; ca să le desco�peri mecanismul, trebuie să te de�dici doar autorului tău. Dar peunele le uiți apoi mai repede, al�tele îți rămân ca niște prieteni.

Între traducători. Ai făcut partedintr-un program internațional,CELA – Connecting EmergingLiterary Artists, unde ai întâlnitscriitori și traducători din diferi-te țări. Discutând cu traducătoridin Olanda, Italia, Spania sauPortugalia, ce ți s-a părut altfella această meserie în țările lor?

Programul CELA a fost o bucurie – șiîmi imaginez că așa va și rămâne –pentru cei care vor participa laedițiile următoare. Multiculturalis�mul mă pune la punct întotdeauna,prin puzderia de perspective și bu �pnăvoința de comunicare. Am avutocazia să discutăm, între traducă�tori și nu numai, și de modalități delucru, și de formare, și de colaborăricu editurile, dar ce a rămas altfel afost plata. Diferențele de tarif și faptul

că în Olanda și Belgia traducătoriiprimesc un mic procent și din exem�plarele vândute.

Timp liber. Cât timp liber îi ră-mâne unui traducător, cum esteîn cazul tău și ce îți place să faciatunci când nu ai nimic de fă-cut? Chiar așa, ce cărți citești întimpul liber, ce scriitori prefe -rați ai, dincolo de cei de limbă

portugheză?

Timp liber rămâne oricând maifur printre rândurile listei de în�datoriri. Încerc să mă țin la curentcu muzica, ascult podcasturi, adunzeci de tab�uri cu articole de peinternet, plănuiesc vacanțe imagi�nare. Dar cel mai mult îmi placesă stau „la două degete de vorbă“,cum zic portughezii, cu prietenii.

În lecturi, rămân fidelă fic țiuniiși ciupesc din când în când din poezie.E adevărat că m�au cam acaparatscriitorii portughezi, dar ca să zic câ�teva nume pe care le�aș recomandaoricând, zic Cortázar, Truman Ca�pote, Steinbeck, Boris Vian. Am des�coperit�o de curând pe Lucia Berlin,un deliciu. Mi�ar plăcea mult să maicitesc ceva de Matei Florian. Îmi placeGabriela Adameșteanu. Și trebuie sărecunosc, tocilărește, că proza fantas�tică de Eliade și Eminescu încă măține foarte atentă, când revin la ea.SDC

Toată buchiseala care înseamnă traducerea – munca de detectiv, ritmul, cuvântul potrivit etc. – mă face un geek fericit.

10ANUL XV NR. 659

12 – 18 OCTOMBRIE 2019

A DOUA SEARĂ FILIT

Rețeta unei seri perfecte: Richard Ford și Marius Chivu la FILITRichard Ford a fost capul de afișla cea de�a VII�a ediție a FILIT.Întâlnirea cu acesta a avut loc vi�neri, 4 octombrie, la TeatrulNațional „Vasile Alecsandri“ Iași.Cea de�a doua Seară FILIT a fostprezentată de jurnalistul CătălinSava, iar gazda serii a fost scrii�torul, criticul literar și traducă�torul Marius Chivu. A fost uneveniment cu totul și cu totulspecial, genul acela de discuțiesavuroasă, cu doze perfecte deumor, căldură și miez.

ELI BĂDICĂ

Richard Ford este unul dintre ceimai apreciați scriitori americanicontemporani. Născut în 1944, înJackson, Mississippi, a publicatșapte romane, trei volume deproză scurtă și un volum de me�morii. Dintre toate, în limba ro�mână i�au apărut până în prezentCronicarul sportiv (1986, Huma�nitas Fiction, 2008, trad. Irina Ne�grea), Ziua Independenței (1995,Humanitas Fiction, 2009, trad.Iulia Gorzo), Rock Springs (1987,Black Button Books, 2017, trad.Marius Chivu), Femei cu bărbați(1964, Vellant, 2018, trad. Vali Flo�rescu), Între ei: amintiri desprepărinții mei (2017, Black Button

Books, 2019, trad. Anca Dumi�trescu), Viață sălbatică (1990,Black Button Books, 2019, trad.Anca Dumitrescu și Elena Marcu).Este cunoscut și pentru faptul căeste primul scriitor care a primitîn același an atât Premiul Pulitzer,cât și PEN/ Faulkner Award forFiction, pentru romanul ZiuaIndependenței. Al treilea volum alseriei, The Lay of the Land (2006),a fost tradus la Humanitas Fiction,dar încă nu a fost publicat.

Sprințar, cu simțul umorului,firesc, deschis, Richard Ford și�acucerit pe loc publicul român, carenu numai că l�a primit călduros, cia și reacționat constant la tot ceeace spunea, a aplaudat, a râs, i�aadresat întrebări. Iar Marius Chivua ghidat cu măiestrie această călă�torie, reușind să scoa tă la supra �față tot soiul de confesiuni ineditede�ale scriitorului american. Ast�fel, în timpul celor aproape douăore petrecute pe scena Na țio �nalului ieșean au fost atinse ex�trem de multe subiecte, de laco pilărie, părinți, iubire, relațiafoarte apropiată cu soția sa, Kris�tina, la scris (de exemplu, are tottimpul la el, în buzunarul de lapiept, un carnețel în care își no�tează ideile care îi vin), roman sauproză scurtă (apropo, Ford consi�deră că The Communist este ceamai bună povestire de�ale sale),

memorii, competiție, următoareasa carte (a cincea cu protagonistulFrank Bascombe, care va fi în con�textul Americii de astăzi), admi �nistrația Trump (pentru care și�amanifestat antipatia și pe care acriticat�o dur), frici (a mărturisitcă are o singură temere, să nuaibă o viață prea lungă), prietenie(Ford a vorbit despre legătura sacu Raymond Carver, de pildă, dela care spune că a învățat, printrealtele, cum să fii faimos și totușisă rămâi tu însuți, firesc și fericit),încălzirea globală (ferm, scriito�rul a făcut apel la acțiune pentruo lume mai bună pentru cei carevin), arme etc.

COPILĂRIE, PĂRINȚI, SOȚIE –ELIBERARE

Discuțiile au debutat cu copilărialui Ford. Autorul afirma că a fostuna „chiar foarte fericită. La unmoment dat, văzându�i surprinșipe cei din jur că spun asta, am în�ceput să mă întreb dacă nu cumvareprim vreo amintire“, încheie elrâzând.

Dislexic, Ford a citit prima sacarte „serioasă“, Absalom, absa�lom! a lui William Faulkner, lavârsta de 19 ani. Până atunci, ci�tise cărți mai ușoare, literaturăpentru copii. Adaugă: „Tatăl meunu a citit niciodată vreo carte, iar

mama citea bestselleruri. Proba�bil a crezut că nu eram interesatsă le citesc. Și nu eram. Ea se bazape școală ca să mă învețe să citesc,iar eu eram încet, foarte încet“.

Cu acest context în minte,Marius Chivu l�a întrebat care eraușansele ca tocmai cineva ca el săajungă un scriitor de un asemeneacalibru. Autorul a răspuns mono�silabic: „Zero“. A dezvoltat dupăaceea, precizând că o im portanțăfoarte mare a avut�o moartea ta�tălui său, pe când avea 16 ani: „unact eliberator al vieții mele care afăcut lumea să pară mai deschisă.(...) E pur și simplu trist și tragic căși�a pierdut viața la 55 de ani. Dara fost ceva care a avut un efect eli�berator asupra mea. E ceva atuncicând tatăl îți moare în brațe, iarmama e pierdută într�un fel...acele momente (...) sunt instruc�tive. (...) Am fost foarte trist să�mipierd tatăl, l�am iubit pe tatafoarte mult... dar, pentru mine,este pur și simplu o jale în care seamestecă multe“.

Părinților săi le�a dedicat unvolum de memorii. „S�au iubit înașa fel încât eu am fost mereu pelocul al treilea. Nu am resenti�mente, nu�mi doresc să fi fost alt�fel. A fost important pentru minesă înțeleg asta“, a spus el și a com�pletat: „Eu am intervenit întrepărinții mei“. Despre tatăl săupovestește că „era un om obiș �nuit. Nu l�am avut prea mult timpîn preajmă, nu a fost la fel de pre�zent în viața mea ca mama. Mi�autrebuit 50 de ani ca să acumulezmaterial brut despre el, să măgândesc cum o să pot, de fapt, săîncadrez povestea pe care o spu�neam despre viața lui. Dar a fost obucurie și o mare ușurare să scriudespre tata“.

În strânsă legătură cu acestlucru, scriitorul american afirmăcă îi place să scrie despre lucruriobișnuite pe care nimeni nu le�aabordat până atunci – „Uită�te laasta, nu ai mai văzut așa ceva. Ni�meni nu ți�a zis că e important, îlvezi zilnic. Poate o să îți dai seamacă e mai important decât credeai.Atunci ai putea crede că și viața tae mai importantă decât credeai“.Cât despre viața lui fără copii,

Ford a declarat, simplu, că esteuna reușită: „Și, dacă singurătateaeste o boală, povestea este leacul”.

De aici și până la a aminti deKristina, soția sa, nu a fost decâtun pas. Ford consideră că actul deeliberare de la moartea tatăluisău a fost continuat de aceasta:„M�a eliberat mai mult decât oricealtceva. Pur și simplu, prin carac�terul ei“. Cei doi sunt căsătoriți de51 de ani, iar relația lor e specială,similară celei pe care părinții săiau avut�o. Marius Chivu a îndrăz�nit, prin urmare, să pulseze: „Kris�tina a fost ultima iubire. A fost șiprima?“. Ford a răspuns elegant,cu zâmbetul pe buze: „Asta e o în�trebare foarte personală! Da!“.Apoi, a completat: „Am crezut me �reu că o căsătorie e pentru tot�deauna“. De altfel, autorul vorbeș� te foarte des despre Kristina și câtde mult a însemnat aceasta în ca�riera lui literară, dar nu a scris șinu va scrie niciodată despre ea.

FRAGMENTE DESPRELITERATURĂ, SCRIS,COMPETIȚIE ȘI CREDINȚĂ

„Îmi place cel mai mult când suntîn mijlocul unei cărți – când aicam uitat începutul și nu prea știiîncă cum se va termina. Ai atâteaposibilități să faci lucrurile cumtrebuie, să le faci mai bune... Emomentul în care poți să fii cuadevărat prezent.“

„În funcție de câtă energiecred că am, decid ce voi scrie:pro �ză scurtă sau roman.”

„Lumea nu are nevoie de multecărți de�ale mele, ci de câteva, darbune. Asta e prioritatea mea. Dacăfaci lucrurile rapid, de obicei nu iesprea bine. Așa că nu fac nimic pefugă. Așa funcțio nează creierul meu.“

„Nu mă gândesc niciodată căvolumele mele sunt mai bunedecât ale altcuiva. Pentru mine aînsemnat mai mult să îi pot spunelui John Updike cât de mult mi�aplăcut una dintre cărțile lui decâtsă mă compar în vreun fel cu el.Nu pot concura cu alți scriitori.“

„Pentru mine, singura cre �dință este imaginația. Ima gina țiaeste dovada că există lucruri ne�văzute.“ SDC

www.suplimentuldecultura.ro

11ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 2019

A TREIA SEARĂ FILIT

Cum s-a îndrăgostit Iașul de sinceritatea lui Mihail Șișkin„Atunci când ies în stradă să�șiapere demnitatea, oamenii suntîntotdeauna frumoși“, spunescriitorul rus Mihail Șișkin și ro�pote de aplauze venite din toatepărțile sălii Teatrului Național„Vasile Alecsandri“ din Iași parsă�i înghită vorbele cu totul. Esâmbătă, e cea de�a treia seară aFestivalului Internațional de Li�teratură și Traducere din Iași(FILIT) și gazda serii, de aceastădată chiar prezentatorul deja cu�noscut publicului ieșean dintimpul celor anterioare, CătălinSava, pare că nu�și mai încape înpiele de emoție. Onoarea de a�lavea alături de Mihail Șișkin econtagioasă – se desprinde departenerul său de conversațiecare�și caută loc în fotoliu și selipește puternic de fiecare omdin public.

ARYNA CREANGĂ

SUCCESUL

Întrebările lui Cătălin Sava, deșise întind pe câteva zeci de se�cunde, reușesc să plaseze fiecareînceput de discuție într�un con�text al ei și să ofere oamenilor dinsală informații necesare, pentru aaprecia răspunsurile pe îndelete.Când spune publicului faptul căMihail Șișkin a primit toate celetrei mari premii literare rusești,gazda conduce încetișor discuțiacătre a descoperi ce înseamnă,pentru un scriitor atât de valoros,succesul. Modest și sincer, fărăvreo teamă de a�și lăsa descope�rită vulnerabilitatea, Mihail Șiș kinspune că nu știe, pentru că pare căîncă nu l�a cunoscut. „Îmi apareprima dată o carte, știți? Și carteamea este tradusă și pri mește celemai bune critici. Dar apoi nu sevinde. Apoi apare următoarea, șiurmătoarea – și toate au aceeașisoartă.“ Publicul din sală zâm �bește, iar autorul continuă, sfâr �șindu�și ideea cu afirmația că„succesul este ca atunci când ți seoferă să mănânci mai întâi o lin�gură de miere, ca apoi să ți se deaun butoi cu lături“.

De la succes, discuția pare căpoposește într�o zonă idealistă, lacare până și publicul pare cumvasă participe. „Literatura poate saunu salva lumea?“ Mihail Șișkinpare emoționat la comparația cuTolstoi sau Gogol, însă des fiin �țează imediat orice apropiere,spunând că „marea literatură ru �să nu a salvat Gulagul, i�a ajutatpe cei de acolo să supraviețuiască.La fel și în Germania. Nici cea maimare carte din lume nu a oprit unrăzboi. Spuneți, a făcut asta Bi�blia, spre exemplu?“. Conversațiaalunecă ușor către tristețe, atuncicând scriitorul lansează câtevaidei, întrebând retoric dacă oame�nii care au mers, ulterior, la răz�boi, ei nu�i citiseră oare înainte pemarii scriitori ruși? Particular,Mihail Șișkin își dă propria trăiredrept exemplu și spune, fărăvreun ocoliș, că „Numai gândul cărușii care strigau, pornind laluptă, «Crimeea este a noastră!»sunt cititorii mei, sau m�au cititvreodată, mă îngrozește pur șisimplu“.

MAMA

Mihail Șișkin e plin de căldură, iarsinceritatea vorbelor lui pare cădezarmează pe oricine. De la po�vestioare scurte și introductive,monologurile sale prind formă și

curg către public, parcă făcân�du�și loc să răscolească adânc însufletul fiecărui spectator. Cândvorbește despre ce anume în�seamnă „acasă“ pentru scriitorulrus, spune că acasă ar fi extrem desimplu de asociat cu patria, cuțara. Faptul că din cauza dezacor�dului puternic pe care�l resimtefață de politica de la Kremlin as�tăzi a ales să emigreze și să locu�iască împreună cu familia sa înElveția nu�l condamnă însă nicipe departe la tăcere. Poziția safață de felul în care reprezentanțiiputerii din Rusia aleg să se mani�feste este una fermă – dezaprobăacțiunile Rusiei și susține că sta�tul rus e un stat criminal, cu alecărui fapte n�ar vrea să se aso�cieze niciodată.

Militează mai simplu, spuneel, prin dramaturgie, căci astfelpoate să trateze mai limpede temeale societății actuale și spunetotuși că în literatura sa, în roma�nele sale, „eu nu voi scrie nicio�dată despre Putin“. Intervențiaarmatei ruse din Ucraina și�a lăsatși ea amprente adânci în sufletulscriitorului, care declară publicu�lui că, dacă tatăl său era rus, mamasa era originară din Ucraina. „În2014 a fost prima dată când spuncă m�am bucurat că părinții meiau murit și că nu sunt nevoiți sătrăiască această tragedie.“

O amintire a scriitorului, carecondamnă întreaga sală la o tă�cere deplină, e una din ado les �cență legată de mama sa, care eraprofesoară. „Eu o vedeam atuncica fiind persoana care min te și îiinfluențează pe alții, așa că am în�cercat să mă revolt. Nu i�am vor�bit jumătate de an –locuiam înaceeași casă, ne întâlneam, darnu�i spuneam nimic. Mie mi sepărea că fac ceva important, darmai târziu am înțeles că de faptgreșeam și că revolta mea nu însemna decât supărarea unuicopil.“

În literatura sa însă, mama areo prezență puternică. „Și atunci, totmai târziu am început să scriu și săport în scris discuția pe care n�amreușit s�o am niciodată cu mama –așa, scriind, am reușit par că să�ispun: «Mamă, stai jos, așază�te șihai să vorbim».“

LIMBA

Mihail Șișkin își compară viațapetrecută în Rusia cu un drumpe care un călător îl face cu untren. Petrece o perioadă înăun�tru, iar la un moment dat co�boară într�o haltă, în timp cetrenul o ia tot înainte. „Ce să faceu? Să fug după el?“ Trenul pe careMihail Șișkin nu și�l mai do reș�te transformă, spune el, scriitorii

stabiliți în Rusia în niște ostatici,răpindu�le și ultima fărâmă deinde pendență.

„Mă doare, în legătură cu scri�sul meu, un lucru – anume înstrăi�narea de limba rusă. Limba vorbită,limba străzii, ea se schimbă foarterepede – și ăsta e avantajul scriito�rului rus din țară, pe care eu nu�lam. Nimic nu expiră atât de repedeca limba. Dacă ai locuit într�o țară30 de ani, nu vei mai ști nimic noudespre ce se întâmplă acolo, înapoiacasă, cu ea.“

Când Cătălin Sava îl întreabăpe autorul rus cum este relația cutraducătorii săi și cum lucreazăcu traducătoarea cărților sale înlimba română, Antoaneta Ol�teanu, Mihail Șișkin spune căpentru el traducătorul e un mem�bru al familiei: „Nu eu sunt auto�rul cărților mele în română, ciAntoaneta este“.

Mai departe, măr turisește căn�a înțeles cât de dificil e procesultraducerii și cât de important esteca autorul să aleagă un traducă�tor potrivit personalității lui,până în momentul în care a pri�mit trei traduceri în limba en�gleză, de la trei traducători di� feriți, a unei scrisori din Scrisorar.„Citeam și nu�mi venea să cred;părea că citesc trei manuscrisetotal diferite“, spune și zâmbește.

***

Scrisul îl păstrează pe MihailȘișkin aproape de publicul ie �șean, iar căldura și sinceritateapar să�i coloreze încetișor, înjuru�i, un soi de aură fermecată.Întrebările publicului par nesfâr �șite, iar voluntarii FILIT nu maicontenesc să le strângă din sală.

După discuții delicioase de �spre literatură și curajoase de �spre militantism și activism, oîntrebare îndrăznește să maizguduie puțin tihna tuturor –„Nu vă este teamă să vă pozi țio �nați așa ferm anti�Rusia?“, iarrăspunsul scriitorului, care trageîncet draperia peste întreagaseară, vine pe măsura mărețieiasumării lui: „Nu vedeți că um �blu cu propria sticlă de apă dupămine?“. SDC

www.suplimentuldecultura.ro

12ANUL XV NR. 659

12 – 18 OCTOMBRIE 2019

A PATRA SEARĂ FILIT

Un soi de spectacol: scriitorii Mathias Énard și Matei Vișniec Cea de�a patra și ultima SearăFILIT a avut loc duminică, 6 oc�tombrie, tot la Teatrul Național„Vasile Alecsandri“ din Iași. SalaMare a fost, și de data aceasta, ar�hiplină. Programul ultimului eve�niment din cadrul celei de�a VII�aediții FILIT, prezentat de jurnalis�tul Cătălin Sava, a fost divizat îndouă părți, ca de obicei: în primaa avut loc decernarea „Premiuluiliceenilor pentru cea mai îndră�gită carte“, iar în cea de�a douapublicul l�a putut asculta pescriitorul francez Mathias Énard,într�o discuție moderată de bine�cunoscutul dramaturg și scriitorMatei Vișniec. La final, ca în fie�care an, minunații voluntari aifestivalului au urcat pe scenă, înaplauzele călduroase ale oameni�lor prezenți.

ELI BĂDICĂ

Momentul decernării „Premiuluiliceenilor pentru cea mai îndră�gită carte“ a fost emoționant, e în�totdeauna grozav să ți se confirmecă la Iași există deja o masă con�sistentă și rafinată de tineri citi�tori. Juriul premiului a fost al� cătuit din nouăsprezece elevi dela unsprezece licee ieșene, care auurmărit impactul lectorial, origi�nalitatea viziunii scriitoricești,polifonia mesajului, arhitecturaoperei și stilul și limbajul în celecinci cărți nominalizate: Fontanadi Trevi, de Gabriela Adameșteanu,Cartea numerilor, de Florina Ilis,O formă de viață necunos cută, deAndreea Răsuceanu, Avalon. Se�cretele emigranților feri ciți, deBogdan Suceavă, și Transparență,de Radu Vancu. Din partea aces�tora, au ținut câte un discurs faindoi reprezentanți: Ioana Tătăru �șanu, elevă la Colegiul NaționalIași, și Christian Flandorfer, elevla Colegiul Pedagogic „VasileLupu“ din Iași. Romanul desem�nat câștigător a fost Tran spa �rență, de Radu Vancu, care a spus,la rândul său, câteva vorbe vi�brante de mulțumire.

Seara a fost continuată, așacum aminteam mai devreme, cu oîntâlnire „cu de toate“, să zic așa,cu Mathias Énard.

Scriitorul francez s�a născutîn 1972. A studiat civilizațiile ara �be și persane și a petrecut câțivaani în Orientul Mijlociu pentrucercetare. În prezent predă la Bar�celona, traduce din limba arabă șiscrie despre arta islamică. În 2003a debutat cu romanul La Perfec�tion du tir, care a primit Premiulcelor 5 continente ale Francofo�niei. În 2008 a publicat Zone, unroman despre care s�a scris foartemult (mai ales pentru că estecompus dintr�o singură frază depeste 500 de pagini) și care a luatșase premii literare importante.În 2010 i�a apărut volumul Vor �bește�le despre bătălii, regi șielefanți (tradusă la Editura Ne�mira, 2017), și acesta un succes decritică, recompensat cu PremiulGoncourt al Liceenilor. În 2015,Énard câștigă prestigiosul premiuGoncourt pentru romanul Busola(Ed. Nemira, 2018) și devine, ast�fel, cunoscut în toată lumea. Întotal, până acum i�au fost publi�cate nouă volume. Cel mai recentapărut în limba română – chiarînainte de venirea sa la FILIT – senumește Dorință și este o carte cutotul atipică pentru cariera sa descriitor de până acum. Toate celetrei traduceri din limba francezăapărute în România au fost sem�nate de scriitorul și traducătorulCristian Fulaș.

O întrevedere cu Énard nuavea cum să fie altfel decât extremde reușită. Dacă l�ați mai văzut/ascultat, știți deja că este un eruditget beget, poliglot, are o tolbă depovești care par să nu se termineniciodată, peste care presară umorși o energie ce pot aca para o salăîntreagă. Pe scurt, este un povesti�tor la fel de fermecător ca în căr �țile sale. Iar duminică seara, pro �vocat și ghidat de partenerul săude dialog, Matei Vișniec (care, cuochiul său de dramaturg, a pus înscenă un soi de spectacol), a de�monstrat�o cu vârf și îndesat, dez�văluind tot soiul de detalii despreviața sa personală, despre formarea

sa, lecturile sale cele mai însem�nate, scriere, Orient și Occident,cum i�a schimbat Premiul Gon�court viața, despre intervențiaSta telor Unite și a Europei în țăridin Orientul Mijlociu, literaturaangajată, dar și cea subversivă dinlumea arabă, imigranți, situațiapolitică din Catalonia ș.a.m.d.

Reiau, în cele ce urmează, câ�teva dintre lucrurile pe care Énardle�a afirmat în ultima Seară FILITși care mi s�au părut a fi grăitoarepentru întreaga atmosferă.

l „Viața mea a fost schimbatăde mai multe ori de cărți. Voiaminti de două dintre momenteleacestea. Mai întâi, pe la 12 ani,când am văzut o carte imensă, Omie și una de nopți. Nu am citit�oatunci, dar știu că m�a impresio�nat. Îmi amintesc de acele ima gini,au fost primele care m�au trans�portat departe. Un alt fapt defini�toriu a fost istoria artei. Eramfascinat de un curs de istoria arteiislamice și profesoara m�a îndem�nat să mă înscriu la cursul de lim �ba arabă și persană. Am renunțatla istoria artei pentru a mă dedicacelor două limbi.“

l „Cărțile mele oferă posibili�tatea unei reflecții îndelungateasupra societății și a vieții. Elesunt opusul fluxului continuu alinformațiilor cotidiene. Nu suntmanifeste, sunt angajate, dar într�unmod special. Relația mea cu realul

este angajată politic în sensul celmai larg al termenului.“

l „Nu vă imaginați că jurna �liștii francezi sunt înnebuniți du �pă literatură. Dar ziua aia este onebunie. În ziua cu Goncourt,toată Franța respiră literatură.“

l „Primirea Premiului Gon�court schimbă, să zicem, orarul zi�lelor care urmează. Iar oamenii terecunosc pe stradă. Dar nu du�rează mult, doar vreo trei săptă�mâni. E ca un proiector. Are ecouîn lume.“

l „Mă bucur de șansa de a fifrancofon, mai degrabă decât de afi francez. Mă simt onorat să fiuconsiderat astfel, mai ales că deaproape treizeci de ani nu mai lo�cuiesc în Franța. Dar acolo îmirămân mama și limba. E, poate,un clișeu să consider că limba epatria mea, dar asta e, mi�o asum.“

l „Sunt multe zone de fron�tieră între Orient și Occident. În�trebarea e de ce privim în conti �nuare spre Orient cu teamă? Dece nu reușim să schimbăm ideeaaceasta? (...) Pentru că politicieni�lor le convine situația aceasta. (...)Cred că ar trebui să ne întrebămcum am creat noi imaginea aceas �ta de secole. (...)

Europa e un ansamblu careproduce foarte multe imagini.Poate nu atât de multe ca Statele

Unite. Exportăm mult din ceea cegândim, modul de viață.“

l „Problema independențeiCataloniei nu ar trebui privită caun pericol pentru Europa, catala�nii sunt inofensivi. Problema ecum să ieșim din acest blocajinstituțional. Ar fi o adevărată si�nucidere politică pentru cel carear propune un referendum acum.Toată lumea este de acord că Spa�nia are nevoie de o schimbareconstituțională, dar nimeni nuștie cum.“

l „În lumea arabă – spunemașa, dar de fapt este vorba desprețări foarte închise, nu există echi�valent al Uniunii Europene – căr �țile nu circulă. Se găsesc foartepuține cărți de literatură contem�porană din alte țări din zonă, latârguri și festivaluri găsești maidegrabă cărți religioase și litera�tură veche, mai puțin alte tipuride volume; iar de traduceri, nicinu prea putem vorbi. Există șiinstituții prestigioase, precumArabic Booker, care ajută ca unautor să devină recunoscut și peplan internațional. În linii mari,situația cărților arabe pe planinternațional e foarte tristă. (...)Mai e o problemă, nu se scrie înlimba în care se vorbește. Trebuiesă fi mers la școală, să ai un anu�mit nivel de educație pentru aputea citi aceste cărți. Sunt multețări în care oamenii nu au sufi�ciente cunoștințe pentru o face.Este vorba despre cărți scrise înaraba literară. În anii 1980�1990,în Egipt, în perioada dictaturii,dacă erați poet și scriați lucruriîmpotriva guvernului armatei înaraba clasică, puteați trăi liniștit.Dacă scriați un singur poem într�undialect arab despre situația reală,împotriva presiunii politice, ajun �geați imediat în închisoare. Astaspune multe despre conștiințaconducătorilor. (...) Un alt exem�plu elocvent: în multe locuri, tea�trul în dialectele arabe a fostinterzis.“

Soluția e să scăpăm de diho�tomia aceasta. SDC

www.suplimentuldecultura.ro

13ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 2019

25 de întâlniri între elevi și scrii�torii și traducătorii invitați laFILIT 2019, în care programulScriitori printre liceeni a fost ca�drul pentru 16 dintre ele. Acestaeste un posibil rezumat, foartescurt și care nu spune până laurmă mai nimic. Dar în realitatelucrurile sunt cu mult mai dina�mice și, să o recunoaștem, maiimpresionante.

RADU CUCUTEANU

Prezența scriitorilor printre li�ceeni este, în mod clar, o idee stră�lucită a organizatorilor. Pentru căuneori e mai simplu să meargă

Mahomed la munte din prima șiprin aceasta să deschidă căi pen�tru viitor. Și numele de Scriitoriprintre liceeni subliniază foartebine această dimensiune: în mij�locul lor, stând de vorbă cu ei, po�vestind din viața și experiența lor,discutând pe marginea cărților.32 de scriitori au interacționat di�rect cu elevii, stând la taclale,povești și schimbându�și ideile.

Programul acesta a fost du�blat și triplat de alte evenimente,de acum parte cu totul din struc�tura festivalului. Mă refer aici lacele organizate în colaborare cuAlecart și cu Logos, care au pre�supus o altă abordare și o altăformă de cunoaștere.

Inedită a fost prezența în

program a dezbaterilor în limbafranceză, desfășurate la ColegiulNa țional „Mihai Eminescu“. Onouă modalitate găsită de organi�zatori pentru a îi atrage pe elevicătre interacțiunea cu cei „din in�dustria cărții“.

Imaginația oamenilor nu arelimite. Însă singură își ridică pie�dici. Iar una dintre ele este rapor�tul dintre cititor și autor, așa cumși�l proiectează un elev. Ei bine,această suită de întâlniri repre�zintă la o adică și o răsturnare aacestor raporturi imaginate. Unscriitor, indiferent de ce anumeproduce, nu este intangibil, ci e oființă din carne și oase care, uite,se află în fața ta, lângă tine, îțipovestește despre el, prin ce a

trecut, cum a devenit cine este as�tăzi. Iar abolirea acestei distanțegenerează, în timp, noi atitudini,noi apropieri. Este formarea unor

generații ce vor veni din urmă.Este un viitor pentru literatură,indiferent de ce parte a cărții teafli. SDC

Viitorul literaturii – manual de cultivare

În numărul precedent al „Supli�mentului de cultură“ scriam des�pre seria de evenimente Scriitoriîn centru și relevanța pe care oau aceste întrevederi cu publicul.

ELI BĂDICĂ

Nu mă dezmint nici acum și voirelata succint despre încă o astfelde întâlnire – poetică, de astădata –, ultima din cadrul edițieide anul acesta a FILIT.

După�amiaza de duminică, 6octombrie, i�a surprins pe mulți –cititori, poeți, profesioniști ai căr �ții – în Casa FILIT, unde s�au adu�nat să�i asculte pe Svetlana Cârs �tean, Irina�Roxana Georgescu șiMihai Vieru. Discuția a fost mode�rată de Doris Mironescu.

Evenimentul a început cu olectură inedită de poezie: fiecaredintre cei trei invitați a venit cupoeme noi, ceea ce firește că ne�abucurat pe toți cei prezenți. Apoi,a urmat un ping�pong de întrebăriși răspunsuri. S�a vorbit de spremomentul debutului, originea at�mosferei interioare a poemelor, ceface un poem să fie bun și altul săfie slab, importanța de a avea citi�tori apropiați, care să te ghideze,

comunitate, construc ția volume�lor de poezie, selecția poe melorș.a.m.d. Dialogul consistent s�a în�cheiat cu câteva curiozități venitedin public și cu încă o lectură.

Decupez câteva pasaje dintrecele rostite pe scena Casei FILIT,le grupez în funcție de emițător șivă las în compania lor.

Svetlana Cârstean:„Pentru mine, e important să nu

mă plictisesc de mine însămi“

„Cred că am avut, cel puțin par țial,un debut ratat – în sensul că, întredebutul din volumul colectiv Ta�blou de familie (din 1995) și debu�tul individual în volum cu Floarea

de menghină (în 2008) au trecutfoarte mulți ani. (...) Mă uimește câtde mult se grăbesc astăzi oameniisă publice. Nu e bine nici să aștepțifoarte mult, cum am făcut eu, darnici să te grăbești foarte tare.“

„Atmosfera interioară a poe�melor e o chestiune pe care e greusă pui degetul. Vine din niște re�surse de care devii conștient întimp și pe care le activezi.“

„Floarea de menghină n�avenit nicicum din dorința de ascrie despre comunism, departede mine gândul ăsta. (...) Aveamde reglat niște conturi cu mine.“

„În tot ceea ce scriu, pentrumine e important să nu mă plicti�sesc de mine însămi.“

„O poezie e bună sau proastăîn funcție de cine te ascultă, cegusturi are, câtă poezie a citit șitot așa. Nu e o rețetă.“

Irina�Roxana Georgescu:„Nu mă pot obișnui cu ideea

că sunt poetă“

„În cazul debutului în volum, nucred că m�am bucurat cum ar fitrebuit de el. Și asta pentru că numă pot obișnui cu ideea că suntpoetă. (...) Nu am trăit momentulacela la intensitatea cuvenită.“

„Cred în existența mai multorvârste poetice, iar eu am tatonatmulte până astăzi. Dacă mă uit lace scriam acum zece ani, nu credcă mă mai recunosc în poemelerespective. “

„E dificil să emiți o judecatăde valoare asupra unui poem. Însăpot să dau un exemplu concret,din experiența mea de predat. Ele�vii mei mai vin la mine câteodatăși mă roagă să le citesc poeziile.Dacă sunt clasa a IX�a, le duc maiîntâi câteva teancuri de cărți depoezie și le spun să le citească;după aceea, dacă încă mai vor săvorbim, o facem, aplicat, pe poe�mele lor, peste câteva luni, o jumă�tate de an. Dacă sunt mai mari și

am avut vreme să lucrez cu ei, ac�cept să le citesc și să lucrăm pe ele.Din experiența aceasta, pot spunecă există o mare apetență pentruadjective, tot din școală li se trage.“

Mihai Vieru: „Sunt cel maianticompetitiv personaj“

„La mine, debutul a fost pe re�pede înainte. (...) Primul meu vo �lum, de fapt, a ars pe o sobă în� tr�un bar. Dar e foarte bine că s�a întâmplat asta, era slab. (...) Șiera cât pe ce să apară volumul aldoilea de poezie înaintea primu�lui. Ar fi fost o situație inedită înspațiul nostru.“

„Sunt cel mai anticompetitivpersonaj.“

„Nu tot ceea ce scrii trebuie săpublici.“

„Omul, când citește, se trans�pune pe el însuși. Aici e adevăratafrumusețe.“

„Ce face un poem să fie bun șialtul să fie slab? Întrebarea e pre�sărată de capcane. Cred că auten�ticul, dacă e bine cantonat în poem,e de dorit; apoi, contează celălaltca cititor și cum asculți o poezie –o tăcere lungă poate fi un poemreușit, de exemplu. Restul e gra�matică.“ SDC

Scriitori în centru: Svetlana Cârstean,Irina-Roxana Georgescu și Mihai Vieru

www.suplimentuldecultura.ro

Lungmetrajul documentar Emi�grant Blues: un road movie în 2½capitole, scris și regizat de Clau�diu Mitcu și Mihai Mincan, varula în cinematografele româ �nești din 11 octombrie 2019. Fil�mul, al cărui motto e „Acasă nu edecât distanța dintre unde ești șiunde visezi să fii“, abordeazătema emigrației într�o manierămai neobișnuită:, îi vedem pe ro�mâni mai mult pe drum, de�a lun�gul orelor interminabile înautocar la dus, respectiv la întors,când aparatul de filmat însoțeștesicriul unei românce decedate înSpania. Între aceste momente,realizatorii au introdus un mon�taj din filmulețe video filmate cutelefonul de români din Spania(petreceri familiale, maneleromânești cântate în mașină, în�tâlniri la sosirea autocarului etc.).

Filmul e o coproducție româ�nească între DeFilm și Wearebas �ca, iar premiera lui a avut loc încadrul Festivalului Internațio nalde Film Transilvania (TIFF) 2019.

Claudiu Mitcu și Mihai Min�can ne�au dat mai multe detaliidespre motivele pentru care auales această formulă.

IULIA BLAGA

Care e jumătatea de capitol la care se referă titlul?

Claudiu Mitcu: Începutul filmu�lui. Am optat pentru o introdu�cere în poveste care să�l ajute pespectator să înțeleagă că, deșisunt la mii de kilometri depărtarede România, oamenii din docu�mentarul nostru trăiesc aproapede România, cumva. Au postul lorlocal de radio, magazine româ �nești, simt nevoia să vorbeascăromânește, să vorbească cu se�meni care îi înțeleg mai bine de �cât spaniolii.Mihai Mincan: „Jumătatea de ca�pitol“ din titlu e preluată dintr�unroman scris de Julian Barnes, pecare l�am citit cu mulți ani în

urmă. La montaj, când am începutsă legăm bucățile, ne�am dat sea �ma extrem de rapid că filmul paremai degrabă un eseu. Fiecare seg�ment are o altă stilistică și niciunul nu�și propunea să�ți ofere ointerpretare clară a ceea ce vezi.Așa că am ales să anunțăm, încădin titlu, cam la ce să se aștepteprivitorul. Secvența în sine a fostaleasă de la început pentru că eamuzantă, tristă și înduioșătoare,simultan. Cam așa am perceput șinoi oamenii pe care i�am întâlnitîn Spania.

Filmul pare să fie mai mult de -spre distanțe decât despre feno-menul emigrației. Cum ați ajunsla conceptul filmului și de ce ațipreferat un road movie unui filmmai așezat? De ce nu v-ați apro-piat mai mult de românii caretrăiesc în Spania?

CM: Aș începe prin a spune că ne�am apropiat foarte mult de ro�mânii din Spania. Cât timp câtaceș tia au fost de acord să ne pu �nă la dispoziție orice înregistrareexistentă în telefoanele lor mobilesau în arhivele personale, dovadămai mare de apropiere nu cred căexistă. Am optat pentru acest gende film după ce am trecut prinmai multe variante de montaj, iarvarianta finală ni s�a părut cea

mai sugestivă pentru prezentulpe care îl trăim. Vorbim despre ocategorie socială care își petrecemare parte din viață pe drumuri.Acesta e mediul lor, și�au asumatdestinul acesta.

Și aici nu e vorba doar deSpa nia; sunt peste cinci milioanede români care trăiesc în afaragranițelor – și în Italia, Franța,Germania sau Anglia. Atunci cândse întorc stau cu gândul la stră�inătate, iar când ajung în țărileadoptive se gândesc doar la Ro�mânia. Paradoxul acesta a dat for�matul de road movie.MM: E interesantă observația de �spre cum filmul a ajuns să fie maimult despre distanțe. Am simțit șinoi asta, încă din montaj. Cred căare legătură mai mult cu ce NUam vrut să facem: un alt docu�mentar compus din interviuri cuemigranți români și secvențe încare e descrisă viața de zi cu zi aacestora.

Și asta nu pentru că ar fi cevaîn neregulă cu astfel de demers,dimpotrivă. Ci pentru că s�a totfăcut și răsfăcut (mai bine și maipuțin bine), dar și pentru căamândoi am crezut că un docu�mentar de cinema sau festival nuar trebui să meargă pe drumurilebătătorite de presa scrisă sau au �dio�vizuală.

Interviuri cu oameni au exis�tat și la noi, zeci de ore de discuții,dar când am decis să nu le folosim,să lăsăm imaginile să vorbeascăcum pot, am descoperit un formatcare ne�a intrigat. E un film despredistanțe, e adevărat, dar nu neapă�rat geografice, cât emoționale. Dis �tanțe între oameni, să le spunem.

În partea a doua a filmului emi-grantul decedat aproape că nuexistă în cabina din spate a ma -șinii. Aceasta a fost și intenția?

CM: N�a fost vorba despre nici unfel de intenție, nici să fie mai pre�zent, nici mai absent. Am fost doarniște observatori la cum decurgeun astfel de drum. Nu am influențatîn nici un fel povestea asta.MM: Și dacă am fi vrut să�l facemmai prezent, n�am fi putut. Ca�bina din spate nu avea geamuri,deci nici lumină. Pe de altă parte,nu cred că filmarea unui coșciugaflat în spatele unei mașini spu�nea ceva despre personajul acela.Poate ar fi spus despre noi, carefăceam asta, dar ceva mai degrabăobscen. În plus, oricât de cinic arsuna, cred că lipsa decedatului efoarte aproape de realitate. Pen�tru cei doi șoferi care au aduscoșciugul în țară, în spatele ma �șinii lor nu se afla un om, o ființă,ci un obiect. Un colet care trebuielivrat la timp.

Ce au presupus filmările dinpunct de vedere logistic?

CM:Nu au fost niște filmări simple.Drumul cu autocarul a durat peste50 de ore, iar cel pentru repatrie�rea decedatului a fost de patru zile,dus�întors. Am făcut teste cu ca�mera, atât în duba cu care s�a tran �sportat decedatul, cât și în autocar.Împreună cu DOP�ii cu care am lu�crat (Laurențiu Răducanu și Ge�orge Chiper�Lillemark) ne�am gân �dit în detaliu la aceste drumuri, amîncercat să anticipăm probleme,pentru că odată porniți la drum arfi fost mult mai dificil să le rezol�văm. Spre exemplu, la drumul derepatriere din final, dintr�o altă

ma șină, aflată imediat în spateledu bei celor doi, auzeam tot cevor beau ei. MM: În autocar s�a filmat cu o ca�meră mare, blocată în spate, îndreptul coridorului, pe care oame�nii o puteau vedea tot timpul. Oaltă cameră, mai mică, a fost plim�bată prin autocar pentru restulcadrelor. Toți oamenii au părutîncântați, au fost foarte săritori șirăbdători cu noi. Ne întrebau doarla ce post TV se pot ve dea și ei.

Românii din aceste home mo-vies-uri par în majoritatea cazu-rilor grobieni, vulgari, ascultămuzică proastă etc. A existatvreo intenție în alegerea acestor materiale sau majorita-tea erau așa?

MM: Nu ne�am gândit nici o se�cundă așa. Nu cred că modul încare un om vorbește sau muzicape care o ascultă îl face mai bunsau mai rău ca altul. În facultate,în camera de cămin de lângă ceaunde stăteam, locuia un băiatcare visa să devină mare pianist.Era o fire foarte romantică, un tipfoarte inteligent și introvertit.Ziua repeta Chopin, noaptea îșisnopea în bătaie prietena. Câtdespre vorbit urât, vulgar, cred căpe parcursul filmărilor noi doi amspus lucruri și mai urâte decâtcele pe care le zic oamenii dinfilm. Am ales ce am primit de laoameni, acceptând implicit că lu�crăm cu ființe vii, ca și noi, fiecarecu bucuriile și frustrările lor.

Care e mesajul pe care îl transmite filmul?

MM: Dacă e ceva cu care am vreasă rămâne oamenii după ce pri�vesc filmul, cu siguranță n�ar fi unmesaj. Poate o stare. Pe mine, deexemplu, drumul cu autocarul dela început mă face să mă gândescla drumul din Târgu�Mureș spreBucurești, după ce intrasem la fa�cultate și�mi părăseam definitivorașul. Amestecul ăla de atunci,teamă, bucurie și emoții, e ceva ceface parte din viața mea. SDC

ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 201914 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

DOCUMENTAR ÎN PREMIERĂ: EMIGRANT BLUES – UN ROAD MOVIE ÎN 2½ CAPITOLE

„Când se întorc stau cu gândul lastrăinătate, iar când ajung în țărileadoptive se gândesc doar la România“

Mihai Mincan Claudiu Mitcu

Am ascultat prima dată The Beatles,Abbey Road, împreună cu domnulConstanda Leonard, zis și scris Kuki,un profesor proaspăt repartizat lașcoala din Morteni, în 1969.

Beatles era un nume ce plutea înaer, cum se spune. Mulți aflaserădespre el chiar și�n satul nostru,uitat de civilizație la nici 71 km decentrul Bucureștilor, acolo unde,lângă Kilometrul 0, se deschide ușaFacultății de Geografie absolvite lacursurile de zi de tânărul născut înCrângurile, la 12 km de noi. În loc săne învețe geografie, domnul Kuki nespunea bancuri și ne punea muzicăpop�rock la un radio Selena, dacănu greșesc numele firmei. La radioascultam „melodii preferate“ cu TheBeatles, dar treceau prin și pe lângăurechile noastre, mici pui sălbaticide țărani fără pământ, cu ochii belițispre plecare din sat sau din țară.Cum anume ne�a convins domnulKuki să stăm cuminți la audiție șicât din disc am reușit să auzim, uitecă nu mai rețin! Și n�am habar de cemi�au rămas imprimate în memoriedouă piese:Maxell’s Silver Hammerși Carry That Weight. Noi cântam

deja cu avânt „Obla�di, obla�daaaa/așa�i viaaaaa�țaaaaa/ viață frumoa �să ești tu!“. Nu ne interesau aventu�rile lui Desmond și Mony, dar nicireflecțiile filosofice ascunse în ver�suri mai mult sau mai puțin erme�tice. Inutil să vă spun de ce, nu�i așa?

Curios: dacă stau strâmb și în�cerc să�mi amintesc limpede, nu ne�au atras mai deloc piesele TheBeatles din prima perioadă, cele ge�neratoare de „beatlemanie“. Campână la Help, The Beatles parcă nicinu exista pentru noi (eram pre �tențioși, nevoie�mare, te joci?!). Apo�geul interesului sau al iubirii pentrumuzica trupei care în vreo șapte ania revoluționat artele ultimei jumă �tăți de secol XX se ridică, la fel ca periscopul deasupra mării, pemo(nu)mentul Yellow Submarine. Așfi prea rezolut să emit opinii asupră�i.Mi se pare suficient să mărturisesc:ne plăcea și fredonam des versiuneaîn românește, adaptată, bănuiesc, deDorin Liviu Zaharia („Trăiască neaMarin/ căpitan de submarin!“). Cu�noscătorii știu bine: „Chubby“ Zaha�ria a făcut multe asemenea isprăvicu/ pe textele Beatles, ulterior intra�te în folclorul deșteptănacilor ca

producții ale inegalabilului cabotinFlorian Pittiș.

Ani la rând, pe când mă cre�deam un tip „coolt“ și mă suspectamde înțelegerea muzicii rock, am con�siderat că The Beatles merită maipuțină atenție decât oricare trupădin vremea de aur, dat fiind că se di�sipaseră în vulgata genului și pă�reau uciși de propriul succes. Or cefel de „iestet“ puteam pretinde cămi�s, dacă nu�mi externalizam pre �țuiala pentru niscai trupe obscure,scufundate în haosul sonor generatde beție și halucinații? Dar a venitun ceas, către finele deceniului no �uă, când mi�a picat la pick�up o ver�siune, onorabil ștanțată prin fostaURSS, a vinilului din 1969.

Poza copertei, emblematică șienigmatică, îi înfățișează pe cei patrufabuloși traversând strada cu numesimbolic. Nu mi�am făcut�o afiș, deși măfermeca. Repetata audiție din acei anifunebri mi�a relevat CAPODOPERA,

fără adjective indimenticabile. Sgt.Pepper... și celelalte pot fi pentruoricine Opera Magna; mie mi�e deajuns Abbey Road, cu lumina luicaldă și aurie, cum cade câteodatătoamna, la amiază, pe străzile șiulițele copilăriei. Mă bucur de mu�zică și nu�i caut subtilitățile, trimi�terile, sensurile ascunse. Nu le negprezența ori importanța, dar dacă

fraza muzicală nu mă atrage și numă extrage din contextul existențeimundane, parcă mi se par inutile...

Reeditarea (2019, Calderstone/Apple Music), blu�ray în HiDefini�tion & Surround, mi l�a readus înmemorie pe profesorul Kuki. Per �miteți�mi să depun micul omagiude față, ca o floare de prun pe mor�mântul său aproape uitat. SDC

ANUL XV NR. 65912 – 18 OCTOMBRIE 2019 15opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Pe drumul abației

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Cum i-au supărat pe chinezi un joc video, NBA și South ParkDouă companii de jocuri video, ală�turi de NBA și South Park, sunt înmijlocul unor controverse legate deprotestele din Hong Kong. Este vor �ba în primul rând de felul în careacestea au abordat susținerea afișatăpentru protestatari. Ceea ce com�plică situația sunt banii chinezilor.

Compania Blizzard, cea care a creatWorld of Warcraft și Diablo, a trans�mis zilele trecute un anunț neaș �teptat din partea unui producătorde jocuri. Compania americană i�ainterzis oficial unui jucător profe�sionist să mai participe la campio�natele de jocuri video, pentru căacesta a transmis un mesaj de spri�jin al revoltelor din Hong Kong. Deasemenea, compania i�a luat înapoicei aproximativ 10.000 de dolaricâștigați în turneul respectiv. 

Pentru că nu mă pricep la uni�versul jocurilor video, mi�a luat și

mie un pic de timp să înțeleg de cese vorbește de „interviuri“ și „tur�nee“ și „dolari“, în legătură cu jocu�rile video, așa că aici e pe scurtcontextul: există turnee de jocurivideo transmise în direct, extrem depopulare. Ca la un turneu de tenis,există jucători profesioniști care seînfruntă, comentatori, o miză finan�ciară, iar campionul dă un interviu.Chung Ng Wai, cunoscut în joc subnumele de blitzchung, tocmai câș �tigase un turneu de Hearthstone șidădea un interviu, când a decis săîși pună pe față o mască asemănă�toare celor purtate de protestatarii

din Hong Kong și să le transmită unmesaj de susți nere. Transmisiuneas�a întrerupt imediat, iar conse �cințele pentru jucător au fost celemenționate mai sus. Compania dejocuri și�a motivat decizia spunândcă jucătorul a încălcat una dintreregulile campionatului, respectivfaptul că „a jignit o parte din au �diență“ prin declarația sa. Întâm�plător, acea audiență jignită arefoarte mulți bani.

Decizia Blizzard a stârnit con�troverse imense, mai ales în propriațară, în Statele Unite. O parte dintreangajați au plecat de la birou în mij�locul zilei, în semn de protest. Au fostimplicați și senatori americani, careau dat de clarații publice despre pe�ricolul ca o companie americană săfie atât de obedientă față de intere�sele Chinei. Iar competitorii Blizzard,Epic Games, au identificat imediatocazia de imagine și au declarat

public că ei nu ar cenzura niciodatălibertatea de expresie a jucătorilor. 

Controversa a apărut la scur tăperioadă după ce și NBA se aflase înmijlocul unui scandal similar. Ma�nagerul echipei de baschet HustonRockets, care este extrem de popu�lară în China, scrisese un mesaj desusținere pentru protestatarii dinHong Kong pe contul său personal.

Ca rezultat, televiziunea chi�neză a declarat că nu va mai difuzameciurile echipei, la fel și echiva�lentul ei digital, compania Tencent;iar compania de echipament spor�tiv Li�Ning a anunțat că își retragesponsorizarea acordată echipei.Managerul și�a cerut scuze, NBA și�a cerut la rândul său scuze, subli�niind că Morely vorbise doar înnume propriu. Doar după ce auapărut presiuni mari din societateaame ri cană, NBA și�a nuanțat de cla �rația, spunând că NBA nu va cenzura

părerile jucătorilor, angajaților sauproprietarilor, chiar dacă vor existaconsecințe negative.

Cea mai simpatică implicare înaceste controverse le�a aparți nutanimatorilor de la South Park, caresunt pe fază, ca de obicei. Cel mairecent episod din serialul animat afost cenzurat în China pentru căvorbea despre cenzura chineză.Realizatorii au transmis următoa�rea scuză oficială spre chinezi: „Ase�menea NBA, și noi îi primim cu dragpe cenzorii chinezi în inimile și ca�sele noastre. Și noi iubim banii maimult decât libertatea și de mo cra �ția!“. Este, din păcate, rezumatulperfect a ceea ce s�a întâmplat aces �te zile cu libertatea de expresie. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

16ANUL XV NR. 659

12 – 18 OCTOMBRIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Marea nebuneală

Exact asta m�a întrebat Radu, celmai adjunct redactor�șef al Supli�mentului. Deși poate părea o inte�rogare cu iz comic, vă asigur căeste doar malițioasă. În primulrând mi�a sugerat, în mod indi�rect, să nu scriu despre moțiuneade cenzură, deși nu aș avea cescrie fiindcă fix în momentul ăstaîncă se votează și nu știu ce ur�mează să va fi fost.

În al doilea rând, folosindu�sede psihologia inversă de Bahlui,Radu mi�a sugerat să nu îmi mai fo�losesc spațiul din ziarul ăsta pen�tru a face reclamă la ceva sau cuiva,indiferent dacă este vorba despreun eveniment cultural sau vreunnene care vinde Di Box�uri pentruchitare electroacustice (mulțu �mesc, Cristi Gârlea). Partea cea maiproastă este că, nefiind ziarul meu,trebuie să mă conformez.

O fac însă cu inima strânsă, fi�indcă produsul ăsta despre care nuam voie să scriu este absolut revo �luționar, putând salva viața oricăruiturist european care s�ar nimeri

într�o piață agroalimentară dinChina. Fiindcă există această proba�bilitate, să vizitezi China și să ți sefacă poftă de brânză cu mămăligă șismântână. Te duci frumușel la piațăși te oprești în fața unei babe careseamănă izbitor cu una de�a noas�tră, doar că are ochii oblici. S�o crezitu! Baba din China este de fapt unmaestru kung fu femeie, care stă �pânește niște tehnici de ologit oa�meni cu lingura din oala de smân� tână. Tu, neștiutor fiind, îi zici„săr’na, babo“, fapt care te expuneriscului unei linguri înfipte în capprin tehnica cocorului femelă. Dece? Uite de aia, fiindcă în chineză

cuvântul „baba“ înseamnă tată,adică tu tocmai ai râs de pilozitateafacială a unei bătrâne, fapt care le�zează la moral. Cum eviți asemeneasituații? Nu am voie să vă spun, fiind �că, vezi Doamne, e reclamă. Cum arveni, hai să lăsăm turiștii europenisă umble prin China cu linguri încap, ca niște marțieni falși, nu?

Îmi pare rău, dar nu suportideea asta. Deci, măi oameni buni,există o soluție. Este vorba despreun aparat pe care îl ții în buzunar șiîți traduce aproape din orice limbăîn orice limbă. Îl activezi și dintr�o �dată ai impresia că toată planetavorbește românește. Că Turnul

Ba bel este în Berceni. Este ca și cumo ai pe Irina Margareta Nistor înurechea dreaptă. Toți chinezii parbrusc niște moldoveni din Hușicare se uită oblic la tine, iar bătrâ�nica ucigașă îți face chiar și redu�cere la brânză. Cu acest aparat poțisă comunici cu orice pământean șisă�i spui pe limba lui că tocmai acăzut guvernul. SDC

S�a produs o mutație genetică înregizorul Todd Phillips astfelîncât să treacă de la Marea mah�mureală/ The Hangover, o du�bioasă comedie de băieți, laJoker, un film�far al societății deazi, care nu putea să nu ia Leulde Aur la Veneția? Deloc.

Nu e prima dată când Festivalulde la Veneția oferă trofeul unorfilme americane discutabile (veziForma apei/ The Shape of Water,de Guillermo del Toro, în urmă cudoi ani), probabil un rezultat alunei politici împăciuitoare care�lface să premieze filme ale marilorstudiouri hollywoodiene, să ia încompetiție titluri refuzate la Can�nes sau să premieze cineaști pecare tot Cannes�ul i�a supărat(vezi premiul dat lui Almodóvarpentru întreaga carieră în contex�tul în care Dolor y gloria n�a luatPalme d’or�ul anul ăsta, deși eraprintre favoriți).

Mutația genetică e mai de�grabă în cei care consideră Jokerun film valoros. Joker e apogeulunui gen de cinema pe carecineaști cu mai multă experiențăși mai mult talent ca Phillips îlpractică de câțiva ani – AlejandroGonzález Iñárritu și ChristopherNolan fiind exemplele cel mai vi�zibile. Un cinema cu pretenții deartă, dar calofil, autist și autosufi�cient, hrănit în egotismul lui debugete mari, de progrese tehnice,dar și de laude nemeritate, însă

tot mai sărac în idei și tot maipuțin original. Inima pe care o in�vocă Iñárritu când spune că „tre�buie să facem filme cu inimă!“(sau ceva de genul ăsta) nu mai ede mult un organ viu, ci o preafrumoasă pompă din plastic, vop�sită în roșu intens.

Spre deosebire de Omul�pa�săre/ Birdman al lui Iñárritu, cucare seamănă întrucâtva, Joker ede�a dreptul toxic și nu�i de mi�rare că a băgat FBI în priză. Acum,nici societatea în care trăim nuprea mai e sănătoasă, dar nici nupoți să nu te gândești că, așa cumdupă fiecare masacru mediatizatniște persoane cu probleme psi�hice se activează și prind curaj, lafel un film despre Arthur Fleck –neiubit, abuzat în copilărie șiciuca bătăii de joc pentru proble�mele lui psihice până la a deveniserial killer și simbol al anarhieisociale sub numele de Joker (șiadversar al lui Batman) – poateda încredere și curaj unor per�soane labile. Dar problema nu stă

în subiectul de benzi desenate, câtîn felul neinspirat în care e tratat.

Lipsit de adâncime psiholo�gică, filosofică sau de orice fel,Joker se păstrează permanent lanivelul simptomului, pe care�l re�petă până la exasperare. Asta�irețeta. Râsul patologic al lui Ar�thur (Joaquin Phoenix e oricumterifiant cu cele 24 kg lipsă și pri�virea demonică) e un semn alincontinenței emoționale și, încontextul filmului, o metaforă(deloc nouă) a societății care facedin orice dramă un spectacol.(Toată așa�zisa simbolistică a fil�mului e la fel de străvezie cum erași în Birdman.) Superficialitateași inumanitatea societății de azi,stimulate de industria entertain�mentului, contrastele mari dintreclasele sociale nu sunt nici ele noi,iar paralela dintre Gotham City șiNew Yorkul de azi e clară (chiardacă acțiunea e plasată în anii ’70,sacii de gunoaie și șobolanii suntla ordinea zilei).

Ce e periculos în Joker e, însă,subversivitatea politică livrată lapachet cu un soi de legitimare aviolenței a cărei sursă e explicatăsimplist prin felul în care Arthurse transformă dintr�un copil neiu�bit într�un monstru și un instru�ment al revoltei sociale (căci toatălumea, cu foarte puține excepții,profită, râde sau îl bate pe Arthur).

Evident că Joker e un omagiula Taxi Driver și, în subsidiar, la TheKing of Comedy, ambele semnate

de Martin Scorsese și avân du�l peRobert De Niro protagonist. Phil�lips și cei de la Warner Bros. spe�rau ca Scorsese să devină pro �ducător al filmului, dar acesta n�aacceptat. Chiar dacă De Niroapare în film în postura gazdeiunei emisiuni de divertisment,Joker nu se apropie de Taxi Driverdecât prin apropourile mecanicepe care le bate, nu prin subtilitate,umanitate sau vreo scânteie regi�zorală. Phillips a intenționat untablou al societății de azi, schi�zoide și inumane, care determinăun om obișnuit să se alieneze (unTaxi Driver 2), dar, confundândmediul cu mesajul, a ieșit un pro�dus al epocii, nu o oglindă. Un filmlipsit de virtuți estetice, dar la felde bolnav ca lumea în care trăim

și pe care pretinde că o denunță.E ceva angoasant în repetarea

râsu’�plânsului lui Arthur pânăpeste nivelul de pericol și a tuturortrucurilor rezultate din meseria luide clovn, de parcă spec tatorul artrebui să plătească pentru curajulde a fi intrat la film. Joker te lu�crează, dar nu pe planuri subtile,nici estetice. Ar fi periculos să con�funzi perversa lui plăcere de a su�pralicita sentimentul ororii cu ocoborâre în străfundurile psihicu�lui uman. El e centrat pe simptom,nu pe cauză, și nu pune degetul perană, ci o zgârie sadic, cu unghia. SDC

Joker, de Todd Philips, cu: Joa�quin Phoenix, Robert De Niro,Frances Conroy, Zazie Beets,Brett Cullen

659

IULIA BLAGAFILM

Săptămâna asta ce promovăm?BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE