DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

După 2000, the American Broadcasting Company (ABC) şi-a trimis doi angajaţi, Chris şi Julie, să facă un „experiment” de teren, aplicând pentru ocuparea unor joburi publicate ca fiind vacante de către diverse companii. Chris şi Julie erau amândoi absolvenţi de colegiu, puţin peste 20 de ani, blonzi, supli şi bine îmbrăcaţi, prezentându-se cu CV-uri identice, dovedind aceeaşi experienţă managerială. Ceea ce potenţialii angajatori nu ştiau era faptul că cei doi erau dotaţi cu microfoane şi camere de luat vederi ascunse.

DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

Una dintre companii publicase mai multe joburi vacante. Când recruterul a stat de vorbă cu Julie, singurul job pe care i l-a oferit consta în a răspunde la telefon. Câteva minute mai târziu, acelaşi recruter a stat de vorbă cu Chris, căruia i-a oferit un post de management. La interviul care i-a fost luat ulterior de ABC, recruterul a spus că lui îi displace să-i răspundă la telefon un bărbat.

DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

O altă companie publicase vacante mai multe joburi de manager teritorial pentru servicii de tuns iarba. Proprietarul firmei i-a dat Juliei un test de dactilografiere, a pălăvrăgit cu ea despre afacerile logodnicului ei, după care i-a oferit un post de recepţioner, plătit cu 6 dolari pe oră. Când a discutat cu Chris, însă, i-a dat un test de aptitudini, a pălăvrăgit cu el despre modul în care îşi păstrează supleţea şi i-a oferit un job de manager teritorial, plătit cu 300 până la 500 dolari pe săptămână. Intervievat ulterior de ABC, el a comentat că femeile „nu se descurcă în poziţia de manageri teritoriali, care solicită oarecare efort fizic”. Potrivit acestui angajator, el mai angajase o femeie pe post de recepţioner şi alţi câţiva bărbaţi ca manageri teritoriali.

DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

Experimente similare sugerează că şi discriminarea rasială continuă să se practice. La începutul anilor 1990, câţiva cercetători de la Urban Institute au publicat un studiu, la care au participat mai mulţi tineri albi şi negri, egali în ceea ce priveşte capacitatea de comunicare, potenţialul energetic, coerenţa verbală, caracteristici fizice, îmbrăcăminte şi experienţă profesională. Au fost, de asemenea, introduse în experiment şi perechi similare de bărbaţi hispanici, fluenţi în limba engleză, şi tineri albi. Fiecare membru al fiecărei perechi a fost instruit şi antrenat, în cadrul unor interviuri simulate, să se comporte exact la fel ca şi perechea sa.

Apoi fiecare membru al fiecărei perechi a aplicat pentru ocuparea aceluiaşi job, fie acesta de muncitor sau de manager în diverse domenii – manufacturare, hoteluri, restaurante, lanţuri comerciale sau muncă de birou. În pofida faptului că erau cu toţii calificaţi pentru aceleaşi joburi, negrii şi hispanicii au fost angajaţi în 50% din cazuri, comparativ cu albii.

DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

Într-un alt studiu, publicat în 2003, studenţi albi au făcut perechi cu studenţi negri, după care au aplicat pentru diverse joburi prost plătite, la nivel de bază, în Milwakee. În vreme ce aplicanţii albi au declarat în CV-urile lor că stătuseră 18 luni la puşcărie, solicitanţii negri s-au prezentat fără antecedente penale. Şi totuşi albii care suferiseră condamnări au fost contactaţi pentru interviu în 17% din cazuri, pe când negrii fără condamnări au fost contactaţi în numai 14% din cazuri. Pe scurt, o piele colorată este aproape echivalentă cu o condamnare de 18 luni.

DISCRIMINAREA ÎN POLITICA DE ANGAJĂRI A COMPANIILOR

Într-un al treilea studiu, de asemenea publicat în 2003, CV-uri identice au fost trimise aleator la diferite firme din Boston şi Chicago, care publicaseră posturi vacante. Jumătate dintre CV-uri erau semnate cu nume de „rezonanţă albă”, precum Emily sau Greg, pe când cealaltă jumătate veneau din partea unor solicitanţi cu nume de rezonanţă „african-americană”, de genul Lakisha sau Jamal. Numele cu rezonanţă albă au primit cu 50% mai multe invitaţii la interviu.