BOESKY, MILKEN, AND INSIDER TRADING

BOESKY, MILKEN, AND INSIDER TRADING

În a doua jumătate a anilor 1980, SUA au traversat o perioadă de restructurări corporative. Operaţiuni de takeover şi de mergers între companii se făceau în draci. Zvonurile despre astfel de operaţii erau frecvente şi se răspândeau cu iuţeală. Valoarea stocului unei companii devenite ţintă pentru o tentativă de takeover creştea, de regulă, deoarece investitorii care urmăreau să preia controlul asupra companiei ţintă erau nevoiţi să cumpere acţiunile companiei la un preţ mai mare decât preţul curent al bursei, ca să acumuleze un stoc suficient pentru a prelua controlul. Oricine ştia ceva despre operaţiunea de takeover şi despre numărul de acţiuni vizate ar fi deţinut o informaţie privilegiată, păzită cu străşnicie.

BOESKY, MILKEN, AND INSIDER TRADING

În ianuarie 1985, Ivan Boesky, liderul Ivan Boesky Corporation cu sediul în New York, a primit un telefon din partea lui Michael Milken, şeful departamentului de securities al firmei financiare Drexel, Burnham, Lambert, Inc. din Beverly Hills. Cei doi mai lucraseră împreună şi aveau încă să mai colaboreze, câştigând peste un milion de dolari. Cinci ani mai târziu amândoi urmau să ajungă la închisoare.

BOESKY, MILKEN, AND INSIDER TRADING

Dar în acea zi de ianuarie, Milken i-a spus lui Boesky că aflase despre o fuziune între Occidental Petroleum Corporation, pe care o reprezenta Milken, şi Diamond Shamrock. Potrivit termenilor fuziunii, care nu erau destinaţi publicului, preţul stocului de acţiuni ale Diamond Shamrock urma să crească, iar preţul acţiunilor Occidental Petroleum urma să scadă. Atât legile în vigoare, cât şi politica firmei Drexel, Burnham, Lambert îi interziceau lui Milken să tranzacţioneze acţiuni ale companiilor implicate, drept pentru care el l-a sunat pe Boesky.

BOESKY, MILKEN, AND INSIDER TRADING

Înţelegerea prealabilă dintre cei doi era să împartă profiturile în mod egal. Bazându-se pe telefonul primit, Boesky a început de îndată să cumpere cât putea de multe acţiuni Diamond Shamrock. În acelaşi timp a vândut convenabil câte acţiuni Occidental a putut, anticipând să le răscumpere mult mai ieftin după căderea preţului acestora. Se puteau scoate astfel bani frumoşi tranzacţionând ambele stocuri.

BOESKY, MILKEN, AND INSIDER TRADING

Deşi informaţia din interior era corectă, lucrurile nu au mers aşa cum era de aşteptat. Boardul de directori ai Diamond Shamrock au refuzat în ultima clipă fuziunea. Milken habar nu avea de ceea ce avea să se întâmple pe neaşteptate, aflând şi el ştirea din presă. Nimeni nu a mai cumpărat acţiuni Diamond Shamrock, al căror preţ a căzut dramatic, în vreme ce preţul acţiunilor Occidental a crescut. Până când Boesky avea să vândă stocul său Diamond Shamrock şi să-şi refacă stocul de acţiuni Occidental, el şi Milken au pierdut 10 milioane de dolari.

BOESKY, MILKEN, AND INSIDER TRADING

Trecând peste faptul că fapta lor era ilegală, se poate spune că Boesky şi Milken au procedat imoral? Are vreo importanţă faptul că au pierdut, în loc să câştige bani? Contează faptul că informaţia lor privilegiată, deşi corectă, nu s-a confirmat în cele din urmă? În acest caz, există vreo diferenţă semnificativă între informaţia deţinută de ei şi zvonurile ce se puteau răspândi în urma unei mari achiziţii de acţiuni Diamond Shamrock, respectiv a unei vânzări masive de acţiuni Occidental?