Turism Montan În Apuseni

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARADFACULTATEA DE INGINERIESPECIALIZAREA Inginerie şi Management în Alimentaţie Publică şi Agroturism

LUCRARE DE LICENŢĂ

OFERTA TURISTICĂ MONTANĂ ÎN

MUNŢII APUSENI. STUDIU DE CAZ:

STAŢIUNEA STÂNA DE VALE

Coordonator ştiinţific: lect. univ. dr. ing. TRELLA ADRIAN IOAN

Absolvent: ULICSAK ERIKA

Arad,2011

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................3

CAPITOLUL I................................................................................................................4

MUNŢII APUSENI. CARACTERIZARE GENERALĂ..............................................4

CAPITOLUL II...............................................................................................................9

POTENŢIALUL TURISTIC AL MUNŢILOR APUSENI............................................9

2.1. Repere istorice......................................................................................................9

2.2. Obiective istorice................................................................................................12

2.3. Muzee, case memoriale şi statui.........................................................................27

2.4. Rezervaţii naturale..............................................................................................32

2.5.1. Rezervaţiile geologice..................................................................................33

2.5.2. Rezervaţii botanice.......................................................................................37

2.5.3. Rezervatii forestiere.....................................................................................41

2.5.4. Rezervatii mixte...........................................................................................42

2.5. Folclorul..............................................................................................................45

CAPITOLUL III............................................................................................................50

BAZA TURISTICĂ - INFRASTRUCTURA...............................................................50

3.1. Drumuri de acces................................................................................................50

3.2. Unităţile de cazare..............................................................................................50

3.3. Baza tehnico-materială de agrement...................................................................52

3.4. Baze de tratament...............................................................................................54

CAPITOLUL IV...........................................................................................................55

STUDIU DE CAZ: STAŢIUNEA STÂNA DE VALE................................................55

4.1. Prezentarea staţiunii Stâna de Vale....................................................................55

4.2. Posibilităţi de dezvoltare a staţiuni Stâna de Vale..............................................60

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................62

2

INTRODUCERE

Ca ramură a sectorului terţiar şi în acelaşi timp ca ramură de interferenţă,

turismul reprezintă în perioada contemporană o variantă strategică pentru numeroase

economii naţionale, fiind cunoscute efectele sale benefice în plan economic, social,

cultural şi, într-o anumită măsură, asupra mediului natural.

În plan social, turismul răspunde unei multitudini de nevoi umane - de odihnă,

recreere, cunoaştere, îngrijire a sănătăţii, destindere, îmbogaţire a orizontului cultural,

comunicare, aventură şi altele - ceea ce argumentează antrenarea unei ponderi ridicate

a populaţiei la circulaţia turistică. Din acelaşi motiv, turismul este considerat un

important indicator al calităţii vieţii şi totodată un mijloc de creştere a acesteia.

În larga paletă a formelor de turism, turismul montan deţine un loc aparte;

muntele a reprezentat din totdeauna o destinaţie preferată pentru refacere, odihnă,

aventură sau alte nevoi socio - culturale. În acelaşi timp, zona montană a atras atenţia

investitorilor şi organizatorilor de turism, datorită oportunităţilor oferite pentru

dezvoltarea unei activităţi turistice eficiente, astfel că putem vorbi astăzi despre

existenţa, pe plan mondial, a unei oferte complexe, diversificate (pentru toate gusturile

şi disponibilităţile băneşti) şi de mare atractivitate.

În ţara noastră, turismul montan se înscrie astăzi în tendinţele manifestate de

turismul românesc în general: transformări structurale generate de trecerea la

economia de piaţă, scădera circulaţiei turistice, a calităţii echipamentelor şi serviciilor,

din lipsa surselor investiţionale, dificultăţi generate de de întârzierea privatizării, de

fiscalitatea împovărătoare, care nu favorizează dezvoltarea turismului, de lipsa

coerenţei cadrului legislativ, de imaginea negativă a României propagată peste hotare

etc.. Aceste tendinţe demonstrează sensibilitatea turismului la stimulii economico -

sociali, la convulsiile conjucturale, iar turismul montan nu face excepţie.

3

CAPITOLUL I.

MUNŢII APUSENI. CARACTERIZARE GENERALĂ

Asezarea si limitele

Munţii Apuseni sunt localizaţi în partea central vestică a României, fiind

învecinaţi la est cu podişul Transilvaniei, la sud cu Mureşul, la nord cu podişul

Someşan şi Dealurile de vest, iar la vest Câmpia şi Dealurile de vest.

Figura 1.Aşezarea Munţilor Apuseni

Sunt mărginiţi la nord şi sud de paralela 46 O si 47 O şi prin centrul lor trece

meridianul de 23O.

Caracterizare geografică

Munţii Apuseni constituie coloana vertebrala a Carpaţilor Occidentali, fiind

dezvoltaţi sub forma unei palme. Au fost erodaţi de-a lungul timpului, fiind totodată

cea mai fragmentata grupa din Carpaţii romaneşti datorita culoarelor si depresiunilor-

golfuri care-i străbat, ceea ce a determinat un potenţial turistic deosebit datorită:

- păstrării patrimoniului cultural tradiţional (port popular, formaţie de dansuri şi

cântece populare din zonă);

4

http://www.carpati.org/geografie_articol/prezentarea_zonei_turistice/163/

- organizarii anuale de festivaluri şi tabere de dansuri populare;

- potenţialului turistic peisagistic

- existenţei unui nucleu puternic şi inovativ de practicare a agro-turismului

- existenţei unui centru de informare şi promovare a turismului rural

- aşezării geografice propice dezvoltării serviciilor, în special a celor turistice

Relieful

Apusenii reprezintă cel mai înalt şi mai complex sector de munţi din Carpaţii

Occidentali, ceea ce constituie un major punct de atragere a turismului, prin expunerea

unor peisaje de o frumuseţe rară.

Clima

Clima este un alt element de atracţie turistică ce reprezintă particularităţile

climatului deoarece favorizează desfăşurarea de activităţi turistice pe parcursul

întregului an. Zona munţilor Apuseni are un climat continental moderat cu

particularităţi determinate de poziţia sa, fiind sub directa influenţă a maselor de aer

umed şi răcoros dinspre vest peste care se suprapun influenţe sudice şi sud-vestice care

aduc în tot timpul anului mase de aer cald de origine tropicală. Apar şi influenţe

climatice nordice şi nord-estice purtătoare a unor mase de aer rece, de origine polară şi

arctică.

Datorită influenţei circulaţiei vestice umezeala aerului are valori medii de 75-

85%. Nebulozitatea cea mai accentuată (7 zecimi) se înregistrează în munţii Bihor şi

muntele Mare corespunzator umezelii de 85%. În ona înaltă zonele cu cer acoperit sunt

mai numeroase, în timp ce zilele cu cer senin se remarcă mai ales spre estul

teritoriului. Precipitaţiile sunt abundente în zona munţilor Apuseni, variind de la

1400mm, în vest, pe culmile înalte ale Bihorului şi muntele Mare până la circa 1100

mm,la Arieşeni -800 mm şi Avram Iancu-650 mm şi mai puţin de 800 mm spre vest.

Apele

Reteaua hidrografica este bine dezvoltata, fiind reprezentata de raurile: Aries,

Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Somesul Rece si Somesul Cald; acestea din

urma conflueaza la Gilau.

5

Apele statatoare sunt reprezentate de lacuri naturale (Varasoaia - lac format intr-

un tinut calcaros), si lacuri artificiale (Fantanele, Tarnita si Gilau pe Somesul Cald).

In zona muntilor vulcanici reteaua de ape freatice mineralizate reprezinta apele

subterane (Moneasa- bicarbonate si sulfurate). In regiunile carstice aceste retele de ape

sunt discontinue si formeaza grote si pesteri cum ar fi Peştera Urşilor (unul dintre

principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, )

Flora şi fauna

Vegetaţia este alcătuită din păduri de foioase şi conifere (la peste 1.300 m).

Speciile de plante sunt grupate intr-o etajare armonioasa dupa altitudine:

- etajul foioaselor (fag, tei, frasin, mesteacan, )

- etajul padurilor de amestec;

- etajul coniferelor

Din punct de vedere turistic fauna prezintă importanţă mai mult prin valoarea sa

cinegetică. Fauna de mare interes vânătoresc se concentrează în unităţile montane :urs,

mistreţ, cocoş de munte, cerb, etc.,dar şi în pădurile de deal şi câmpie.

În pădurile de foioase păsările au reprezentanţi tipici: ierunca, piţigoiul, mierla,

buha. În făgete trăiesc: şoarecele gulerat, viezurele, ursul brun, lupul, jderul, cerbul,

mistreţul, iepurele şi veveriţa.

Căprioara este mai des întâlnită în pădurile de stejar decât în făgete, iar păsările

sunt numeroase aici: sturzul de vâsc, potârnichea, ciocârlia de pădure, graurul,

ghionoaia sură.

O altă atracţie deosebită în bazinul Arieşului o constituie fauna piscicolă care

cuprinde mai multe specii de peşti, cum ar fi: păstrăvul, lipanul, scobarul şi cleanul.

Căi de acces

Datorita pozitiei sale in cadrul tarii, grupa Muntilor Apuseni este strabatuta de o

retea bine dezvoltata de cai de acces atat pe sosele, cat si pe cai ferate. Perimetrul

zonei este marcat de catre drumurile si caile ferate ce trec prin Oradea, Alesd, Huedin,

Cluj-Napoca, Turda, Alba Iulia, Sebes, Simeria, Deva, Lipova, Paulis, Arad, Ineu si

Tinca.

6

In cadrul muntilor se desfasoara o perdea de rute avand ca puncte de intersectie

urmatoarele localitati: Lunca, Varfurile, Brad si cel mai important, Campeni.

Din partea de nord se poate ajunge pe drumul secundar de la Huedin pana la

Belis, mai in amonte existand numai drumuri forestiere. O alta varianta ar fi calea

ferata pana la Cetatile, iar de aici se poate urma acelasi traseu rutier.

Se poate ajunge in Apuseni din Cluj-Napoca, urmandu-se drumurile E 60 sau E

81, pana in Turda, iar de aici fie pe DN 75 pana la Campeni, cu posibilitatea de a se

ajunge pana in Abrud si chiar mai departe, fie pe calea ferata, urmand acelasi traseu,

numai pana in Abrud.

Partea de sud-est are legatura cu municipiul Alba Iulia urmandu-se traseul DN

74 prin localitatile Zlatna, Abrud si Campeni.

Din sudul zonei se poate patrunde in amonte pornind din Deva, pe la Brad de

unde avem de ales intre doua variante de acces, fie pe la Buces spre Abrud, fie prin

Baia de Cris, spre Varfurile.

Vestul Apusenilor este accesibil datorita infrastructurii reprezentate de catre

drumul 79 A de la Ineu la Barsa spre Halmagiu si Brad, (aceeasi ruta fiind posibila si

pe calea ferata), sau de catre drumul E 79 care trece prin Oradea, Beius, Halmagiu si

Brad, in paralelul caruia se poate calatori si pe calea ferata intre localitatile Beius si

Nucet.

Nivelul de dezvoltare socio-economică

Arealul Muntilor Apuseni este o zona declarata in mare măsură ca fiind

defavorizata atat din punct de vedere economic cat si social, lucru datorat in special

trecerii de la o economie centralizata la cea de piata. Astfel s-a ajuns ca nivelul de trai

al locuitorilor sa scada alarmant in anii ce au trecut. Ocupatiile de baza ale acestora

sunt ca si pana acum, mineritul si prelucrarea lemnului, iar intr-o mai mica masura,

olaritul. Aici se cunosc anumite areale geografice precum este cel de la Zlatna, sau

cele din zonele miniere; areale, care au concentrat o mare putere de munca in perioada

comunista, dar care acum sunt nevoite sa faca reduceri de personal masive, pentru a

putea face fata necesitatilor si problemelor intampinate.

Dar acestea sunt si cele care au posibilitatea de a atrage investitii, un exemplu

elocvent fiind controversatul proiect de la Rosia Montana. Cu o perspectiva

7

promitatoare, se spera a se aduce o rezolvare problemelor socio-economice din zona pe

termen scurt si mediu, prin inceperea exploatarii zacamintelor de aur ce se afla aici.

Astfel, o buna parte a locuitorilor rezidenti isi vor putea gasi un loc de munca stabil,

exploatarile minere asigurand si dezvoltarea infrastructurii locale.

Cele mai mari centre urbane ale Apusenilor sunt Abrud, Campeni, Zlatna, Brad,

Vascau, Nucet si Huedin, toate, orase cu peste 15-20000 de locuitori, in care este

concentrata cea mai mare parte a populatiei.

8

CAPITOLUL II.

POTENŢIALUL TURISTIC AL MUNŢILOR APUSENI

Munţii Apuseni constituie o mare atracţie turistică a ţării, drept pentru care au

fost clasificaţi ca făcând parte din grupa munţilor de o foarte mare complexitate

turistică, alături de mult mai mediatizaţii săi fraţi, munţii din Carpaţii Orientali şi

Meridionali.

Moţii, locuitorii zonei delimitate de perimetrul Munţilor Apuseni păstrează şi

azi ocupaţiile străvechi precum sunt creşterea animalelor, prelucrarea lemnului,

mesteşugul, dovada făcând numeroasele obiecte şi unelte din lemn, ornate cu

incrustaţii şi motive decorative de o rara valoare şi frumuseţe.

2.1. Repere istorice

Locuitorii Munţilor Apuseni sunt consideraţi ca descendenţi ai celţilor, datorită

culorii blonde a părului şi ochilor albaştri, elemente mult mai frecvente aici decât

altundeva în rândul românilor; ipoteza aceasta nu este acceptată însă de istorici,

datorită lipsei probelor în acest sens. Alte teorii îi prezintă drept descendenţi ai

slavilor, din acelaşi motiv, sau al alanilor, sau al triburilor germanice (Gepizi). Prima

şi totodată cea mai acceptată este aceea că ei sunt descendenţi direcţi ai dacilor.

Aşezaţi la răscruce de drumuri, într-un ţinut bogat, dacii au fost obligaţi să

lupte, să moară pentru dorinţa de a fi liberi. Duşmanii au încercat să le slăbească

puterea, să-i alunge pe alte meleaguri, însă ei reuşeau să se ridice după fiecare lovitură.

Istoria dacilor este tragică, aflându-se într-o permanenţă instabilitate şi luptă pentru

putere şi stăpânire, însă cultura, credinţa şi faptele lor relevă faptul că rezistenţa lor

este mai presus de înţelegerea noastră. Ei au rămas o adevarată sursă de energie psihică

pentru urmaşii lor, un laitmotiv al existenţei.

În timpul stăpânirii romane au fost întemeiate (datorită zăcămintelor miniere din

regiunea Apuseni) o serie de aşezări, ca de exemplu Apulum (astăzi Alba Iulia),

Ampelum (astăzi Zlatna), Apulon (astăzi Piatra Craivii) şi coloniile romane Aurelia

Apulensis, Nova Apulensis, Alburnus Maior (astăzi Roşia Montană), Brucla (astăzi

Aiud). Printre marile evenimente politice din istoria Munţilor Apuseni sunt:

9

Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan (1784)

Răscoala din 1784, numită şi „Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan”, a fost o

importantă acţiune de revoltă a ţărănimii iobage din Transilvania împotriva

constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari,

saşi de pe domeniile nobililor şi statului, mineri din Munţii Apuseni şi ocnele din

Maramureş, meşteşugari, preoţi etc. Răscoala a pus în discuţie statutul de toleraţi ai

românilor, ceea ce i-a conferit şi un caracter naţional . A izbucnit la 1 noiembrie 1784,

în satul Curechiu, Hunedoara, şi s-a încheiat la sfârşitul lui decembrie 1784, când au

fost capturaţi Horea şi Cloşca de către autorităţi.

După infrângerea răscoalei moţilor li se acordă libertatea păşunatului, scutirea

de cărăuşie, desfiinţarea servituţii personale şi a legării de glie (august 1785), căsătorii

fără consimţământul nobilului şi dreptul la învăţătură.

Răscoala s-a bucurat de un larg ecou în străinătate. Din Austria până în

Portugalia, din Germania până în Italia s-au publicat broşuri, calendare, articole de

presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură şi

filosofi au apărat şi explicat acţiunea ţăranilor. Lui Horea i s-a atribuit, cu precădere de

către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit "Rex Daciae".

Participarea moţilor la revoluţia (1848) sub conducerea lui Avram Iancu.

Revoluţia română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi

expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. Un factor

deosebit de important l-a constituit Revoluţia franceză din februarie 1848 care a avut

repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar,

revoluţia de aici a avut un predominant caracter social, pe când în celelalte ţări a luat

diferite forme, după necesităţile locale. Astfel că, principiul libertăţilor cetăţeneşti

cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale

pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate

naţională.

Revoluţia română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din

teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina), în

timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste, iar Muntenia,

suzeranitatea Imperiului Otoman.

10

La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea

lor la Adunarea de la Blaj, cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa

la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Unii revoluţionari

munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să

impună măsuri restrictive. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea

unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Al. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare

manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj, autorităţile au răspuns prin ridicarea

unui zid poliţienesc. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Mai

favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de

lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza, G. Sion, A. Russo, Lascăr Rosetti, Petrache

Cazimir, Nicolae Ionescu, V. Alecsandri, C. Negri.

Marea unire naţională de la 1 Decembrie 1918

Marea Adunare Naţională, simbol al afirmării hotărâtoare a poporului de a-şi

hotărî singur soarta, a fost convocată pentru ziua de 1 Decembrie 1918. Militanţii

români pentru unirea Transilvaniei cu România avea o largă concepţie democratică

despre unire, care o concepeau nu prin înlocuirea unui jug cu altul, ci prin asigurarea

condiţiilor prielnice de dezvoltare a românilor, cât şi a naţionalităţilor conlocuitoare.

Acest deziderat îl vedeau realizându-se nu prin forţă, ci în mod profund democratic,

prin afirmarea deschisă a voinţei întregului popor. Consiliul naţional român din Orăştie

popularizând, prin ziarul cu titlul semnificativ, „Libertatea”, convocarea Marii Adunări

Naţionale de la Alba-Iulia, adaugă:,, Această adunare este chemată să hotărască asupra

sorţii neamului românesc si să exprime voinţa nestrămutată a naţiunii române, care

pretinde sus si tare unirea naţională .

Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei

României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii,

unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele

din decembrie 1989 ziua naţională a României.

Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul

Naţional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe

reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria

acestui popor, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la

11

Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost

Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire

a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului,

Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară

o viaţă mai bună pentru neamul lor.

2.2. Obiective istorice

Reprezentand creatia umana, resursele turistice antropice sunt rodul eforturilor

tehnice, culturale si economice, cat si elementele materiale si spirituale traditionale ale

oamenilor de pe vaile ce strabat Muntii Apuseni, manifestate de-a lungul timpului într-

o îmbinare armonioasa cu natura.

In zona Muntilor Apuseni se afla un tezaur imens de vestigii arheologice,

monumente istorice, de arhitectura sau de arta, ca si un inestimabil patrimoniu care

atesta evolutia si continuitatea de munca si de viata pe aceste meleaguri, dezvoltarea

culturii si artei poporului roman. Tot acest fond cultural-istoric constituie o parte

însemnata a ofertei turistice potentiale si o componenta a imaginii turistice nationale si

internationale a Muntilor Apuseni.

Intre componetele resurselor turistice a obiectivelor istorice ale zonei Muntilor

Apuseni, cele mai reprezentative sunt:

Cetatea Alba Iulia-prima cetate medievala (sec. IX-X),

Cetatea bastionara de la ALBA IULIA (figura 2.12), edificata la scurt timp dupa

instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania, actuala cetate (1715-1738) este cea

mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip "Vauban" din tara noastra. Construita

dupa planul arhitectului Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului

Stefan de Steinville, comandant al trupelor imperiale din principat, cetatea este

alcatuita din sapte bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf. Stefan, Trinitarilor, Sf. Mihai –

demantelat partial – Sf. Carol, Sf. Elisabeta, Sf. Capistrano) si prezinta toate

elementele de fortificare adaptate tehnicii militare a timpului: clesti, reveline,

contragarda, sant, antesant si glacis, organizate pe principiul flancarii reciproce si al

apararii la distanta. Intrarea se face prin sase porti, dintre care patru sunt decorate cu

statui si reliefuri de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig. In totalitate

12

cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din

Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta

pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei.

Poarta I-a a Cetatii (Figura 2.13.). Situata la extremitatea estica a ansamblului,

poarta este cladita in forma unui arc de triumf prevazut cu trei deschideri. Deasupra

arhitravei, incadrand stema Casei de Austria, se afla statuile lui Venus si Marte

flancate, la randul lor, de reprezentarile a doua bombarde in pozitia de tragere.

Fatadele sunt decorate cu reliefuri inspirate de mitologia antica: Eneea salvandu-si

tatal, pe Anchise, din flacarile Troiei, si lupta lui Hercule cu Anteu la exterior, Perseu

cu capul Meduzei si Hercule in lupta cu leul din Nemeea, la interior.

Figura.2 Poarta I a cetăţii

Ruinele Cetatii Dacice-Capalna (sec. II î.Hr.-106 d.Hr.),

Căpâlna, sat în com. Sasciori (jud. Alba), pe teritoriul caruia pe "Dealul Cetatii"

s-a cercetat cetatea dacica (sec. 1 a. Chr. - 2 p. Chr.) (610 m alt.) Acesta se înalta în

stânga Sebesului, legat fiind de restul înaltimilor cu o sa îngusta si marginit de doua

pâraie: Valea Gargalaului si Pârâul Râpii. Saua de legatura a fost barata de daci (în

ordinea enumerarii) cu sant (larg la gura de 5 si adânc de 1 m), val semilunar (lat la

baza de 11 si înalt de 1 m) cu sant interior (larg la gura de 3,50 si adânc de 0,50 m), val

semilunar (lat la baza de 6 si înalt de 1,50 m) cu sant interior (larg la gura de 2,50 si

adânc de numai 0,40 m) si o palisada. Cetatea de la Capalna constituie una dintre

verigile lantului de fortificatii de pe cele doua versante ale Carpatilor, menit sa

13

supravegheze principalele treceri peste munti. Capalna si Banita sunt cele doua cetati

incluse in patrimoniul UNESCO ca parti ale sistemului defenisv dacic, dar care nu se

afla in muntii Orastiei, centrul regatului.

Figura. 3. Ruinele cetăţii Căpâlna

Blocurile de calcar utilizate la ridicarea turnului si zidurilor cetatii au fost

fasonate in cariera, iar la Capalna s-au mai executat doar mici ajustari. Intrarea in turn

se afla pe latura de SE, fiind placata lateral cu lespezi de calcar. Inaltimea zidurilor

este de aprox. 1,70 metri ele continuand vertical din caramida, ca si incazul trunurilor-

locuinta de la Costesti-Cetatuie. Maniera de amplasare a a turnului, pe traseul zidului

si formand un iesind din acesta, demosntreaza dubla menire a constructiei: element

defensiv, incadrat intre celelalte fortificatii, si, pe de alta parte, locuinta a

comandantului cetatii.

Principalul element de fortificare al cetatii Capalnei il constituie zidul de incinta

care porneste perpendicular de pe laturile de SE si NV ale turnului-locuinta. O parte a

zidului a fost construita in stanca, aceasta fiind anterior decupata, pentru a permite

constructia, pe o panta de aproape 70 de grade a versantilor dealului. Pentru a facilita

taierea stancii, ea a fost peste tot incalzita cu foc de lemne aprins la suprafata si

cioplita succesiv.

Ruinele Cetatii Dacice-Craiva (sec. II î.Hr.-I d.Hr.)

La aproximativ 20 km spre nord de Alba Iulia, pe o uriasa stanca, cu o

excelenta pozitie strategica, s-a descoperit o asezare importanta dacica cu o incinta

fortificata cu ziduri de piatra ecarisata (oppus quadratum), situata la 1083 m altitudine.

14

Asezarea se desfasoara pe terase, in cea mai mare parte a lor, amenajate artificial si

sustinute de ziduri. Pe asemenea platforme s-au construit turnuri de aparare. Tot aici

au fost dezvelite sanctuare cu baze de piatra, de genul celor de la Gradistea

Muncelului. Multimea materialelor descoperite: ceramica, unelte de fier, podoabe, ne

atesta o vie activitate economica ce se desfasura pe acest loc. Incinta fortificata,

acropola, este de forma patrulatera, masurand 67X36 m (grosimea zidurilor este de 3

m) fiind amplasat pe varful masivului stancos.

Cercetările în domeniul culturii materiale si spirituale a autohtonilor au avut

drept rezultat descoperirea de aşezări rurale, de fortificaţii (cetăţi) din piatră si, în

sfîrşit, sesizarea continuităţii elementului local în timpul provinciei romane Dacia (106

—271 e.n.) si, mai ales, după părăsirea teritoriilor în discuţie de către oficialităţile

imperiale şi armată, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, pe timpul

împăratului Aurelian.

Asezarea romana Ampelum - Zlatna;

Pe teritoriul localităţii Zlatna au fost descoperite urme de locuire ce indică

prezenta unei aşezări in acest loc inca din epoca bronzului (Cultura Wietenberg). In

perioada romana in acest loc a existat o asezare infloritoare ce purta numele de

Ampelum si care se pare ca a fost un important centru de exploatare a aurului care a

purtat chiar rangul de municipium. Urmele materiale descoperite constau din inscriptii

in latina, statui, monezi si ceramica.

Printre obiectivele acestei zone se află:

Biserica Ortodoxă (monument din secolul XV).

Castelul de la Izvorul Ampoiului.

Monumentul Eroilor Români din Primul şi Al Doilea Război Mondial.

Monumentul, cu o înălţime de 6 m, este realizat din piatră şi are forma unui

portal terminat cu un arc gotic, iar în vârf o cruce. Pe faţa nordică, deasupra

portalului, este sculptat un soldat cu suliţă, scut şi coif. În spatele monumentului

se află un osuar împrejmuit cu stâlpi de piatră uniţi cu lanţuri. Pe ambele laturi

sunt înscrise numele a 122 de eroi români, căzuţi în cele Două Războaie

Mondiale.

Rezervaţia naturală "Poiana Narciselor".

15

Ruinele cetăţii romane Alburnus Maior – Roşia Montană

Roşia Montană este situată în centrul Munţilor Apuseni, la poalele Munţilor

Metaliferi la 80 km de oraşul Alba Iulia, 15 km de Câmpeni şi 11 km de Abrud.

Figura 4. Ruinele cetăţii romane Alburnus Maior

Localitatea are o existenţă milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei,

amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu şi este una din cele mai vechi localităţi cu

tradiţie în exploatarea metalelor preţioase din Europa. A fost înfiinţată de către romani

în timpul domniei lui Traian ca oraş minier cu colonişti din Iliria.

Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a

specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.

Figura 5 Intrarea in galeriile romane

16

În ruinele fostului oraş, arheologii au descoperit locuinţe, morminte, galerii

miniere, unelte pentru minerit, multe inscripţii în limba greacă şi latină şi 25 de table

de ceară.Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din

Roşia Montană. Din istoria mineritului se mai poate aminti că pe valea Roşiei erau

şteampuri care funcţionau asemănător morilor de apă, fiind folosite pentru măcinarea

minereului, în perioada anului când pe valea Roşiei era debitul apei insuficient pentru

şteampuri, se deschidea stăvilarul unui lac (tău) artificial.

Dealul Cetăţii este probabil cea mai importantă mărturie istorică, aici putând

încă fi observate galeriile şi puţurile din fostele mine romane. Aici s-au găsit 25 de

table cerate care atestă existenţa milenară a oamenilor în aceste locuri. Cea mai

importantă este placa nr. XVIII, singura pe care este trecută data 6 ianuarie 131 d.C. şi

denumirea de Alburnus Maior. A fost descoperită în anul 1854 şi în prezent se află

expusă în Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatări miniere. Este şi locul

amplasării cetăţii Alburnus Maior.

Castrul roman Potaisa - Turda

Ruinele castrului (figura 2.20) au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu.

Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcţia a

numeroase clădiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte

vechi (piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripţii pe piatră, monede, obiecte

mărunte), cele mai multe dintre ele găsindu-se acum în diferite colecţii şi muzee din

ţară sau din străinătate.

Figura 6. Castrul roman Potaisa

17

Potaissa a fost cel mai mare castru de legiune cu funcţionare îndelungată în

Dacia. Cu laturile lungi (de nord şi de sud) de 573 m şi cele scurte (de est şi de vest) de

408 m, uriaşul dreptunghi pe care-l descrie ocupă o suprafaţă de 23,4 ha şi adăpostea

5.000 de militari. Zidurile aveau o grosime de 1,7-2 metri, fiind realizate din mortar şi

pitară. În faţa zidurilor exista un şanţ cu apă lat de 12 m şi adânc de 3 m . Avea două

străzi care se intersectau în cruce (Via Praetoria, Via Principalis) şi patru porţi (Porta

Praetoria, Porta Decumana, Porta Principalis Dextra, Porta Principalis Sinistra). Cea

mai importantă clădire din castru (Principia) a fost cea a comandamentului (cca 1 ha).

Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale

judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.

Obiectele descoperite aici sunt expuse la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud,

Budapesta şi Viena.

Cetatea Aiudului

În mijlocul oraşului Aiud se păstrează una din cele mai vechi cetăţi urbane din

Transilvania (sec.XIII-XVI), Cetatea Aiudului.

Figura 7. Cetatea Aiudului

În interiorul zidurilor cetăţii se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil

gotic târziu la sfîrşitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală

şi turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica

Evanghelică-Luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX, pe locul unei

capele construite în 1333-1334.

18

Pe latura de nord a cetăţii se afla Palatul Voievoidal (sec.XVI-XVII), care a

aparţinut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat

funcţionează Muzeul de Istorie din Aiud.

Printre alte obiective istorice importante mai putem aminti :

- Vestigiile asezarii romane de la Brucla-Aiud (sec. II-III d.Hr.), astazi doar

ruine;

- Cetate-Aiud (sec. XIII-XV), face parte dintre cele mai vechi fortificatii urbane

din Transilvania;

- Cetate-Cetatea de Balta (sec. I î.Hr.-I d.Hr.), astazi doar ruine;

- Cetate-Tauti (1276);

- Cetatea Uioara-Teleky (sec. XIII), astazi doar ruine;

- Asezarea romana Ampelum-Zlatna;

- Ocnele de sare romane-Ocna Mures.

- Palatul Voievodal-Alba Iulia (sec. XIII-XVIII), cladire impresionanta, datand

de aproape 5 secole, refacuta de Isabela si Ioan Sigismund, (la mijlocul sec.

XVI), fosta resedinta a lui Mihai Viteazul (1599-1600);

- Castelul Martinuzzi-Vintu de Jos (1550), construit de Gh. Martinuzzi, episcop

de Oradea si guvernator al Transilvaniei. Are o rezonanta sumbra, pentru ca aici

a fost asasinat guvernatorul din ordinul generalului Castaldo (1551) si a stat

închis, iar apoi ucis, domnul Moldovei, Aron Tiranul (1595-1597);

- Castelul Bethlen-Blaj (sec. XV.), in prezent gazduieste Muzeul orasenesc;

- Castelul Bethlen-Cetatea de Balta (1570-1580);

- Castelul Teleky-Ocna Mures (1742);

- Castelul Bethlen-Sanmiclaus (1668-1683), construit în stil renascentist tarziu.

2.3. Obiective religioase

O altă tendinţă a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur

în apropierea unor lăcaşe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale şi-au

realizat propriile case de oaspeţi în care primesc un număr redus de credincioşi şi în

care trebuie respectate anumite norme pe durata şederii, pentru a nu perturba ordinea

activităţii monahale. Intre turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii

pe baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţia turistului.

19

Munţii apuseni reprezintă un bogat focar de cultura si religie, mărturie ne stau

numărul mare de biserici şi mănăstiri din aceste locuri, cele mai importante dintre el

aflându-se în oraşele mari dar şi în cele mici, precum şi răspândite pe culmile sau văile

munţilor.

Cele mai însemnate biserici şi mănăstiri sunt:

Catedrala Ortodoxa a Reîntregirii din Alba Iulia

Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Încoronarii,

constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918.

Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in

curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce

si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.

Constructie impunatoare, ridicata între 1921-1923, dupa planurile arhitectului

D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost încoronati

suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de

Catedrala Incoronarii.

Figura 8 Catedrala Ortodoxa a Reîntregirii

Edificiul are forma de cruce greaca înscrisa, cu un pridvor deschis, în interior se

patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire în segment de arc

de cerc, un naos îngust si altar. Decoratia pictata în fresca este realizata în spiritul

iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.

20

De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor României Mari - regele

Ferdinand I Întregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia

istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de

stejar, prezentând aceleasi motive decorative de inspiratie brâncoveneasca. Ansamblul

este dominat de un turn -clopotnita, înalt de 58 m, terminat în forma de cupola

sprijinita pe coloane. În prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba

Iulia.

Catedrala Romano-Catolica dinAlba Iulia

Catedrala Romano Catolica-Alba Iulia (1246-1300), cel mai valoros monument

de arhitectura medievala din Transilvania, de aceeasi varsta cu celebra Notre Dame, a

fost ridicata pe locul unei biserici distrusa de tatari in 1241.

Actualul edificiu, in stil romanic tarziu, a fost inaltat in doua etape (1247-1291

si 1320-1356). Iancu de Hunedoara a restaurat-o si a facut din ea necropola familiei

sale.

Figura 9. Catedrala Romano Catolica-Alba Iulia

Biserica evanghelica-luterană -Sebes

Edificată în stil gotic în sec.XIII-XIV. A fost renovată ulterior în stilul

Renaşterii. O simbioza a stilului romanic si gotic, reprezintă (prin vechimea si

frumusetea sa), un valoros monument. Partea veche exista din timpul invaziei tatare

din 1241;

21

Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche

Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche, cel mai vechi monument păstrat

în Turda, este situată in centrul oraşului, în vecinătatea Pieţei Republicii,

Lapidariumului si fostului Palat Princiar (azi Muzeul de Istorie). Aceasta a fost

construită la începutul secolului 15, pe vremea regelui maghiar Sigismund de

Luxemburg (1387-1437), pe amplasamentul unei şi mai vechi biserici.

Biserica Romano-Catolică din Turda

Actuala Biserică Romano-Catolică din Turda a fost construită probabil între anii

1475-1504, pe amplasamentul unei biserici mai vechi.

Figura. 10 Biserica romano-catolică din Turda (faţada nordică)

Biserica actuală este o construcţie bine închegată, cu fundaţiile de la navă, cor si

sacristie ridicate într-o singură etapă. Materialele folosite au fost piatra de carieră de

dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman Potaissa, rebuturi de

piatră medievală prelucrată, precum şi pietre refolosite de la construcţia mai veche.

Biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca

Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail (în maghiară Kolozsvári Szent

Mihály-templom, în germană Klausenburger Michaelskirche) este unul dintre cele mai

valoroase monumente arhitectonice construite în stil gotic în Cluj-Napoca. Edificiul a

fost ridicat în piaţa centrală (actuala Piaţa Unirii) şi se numără printre monumentele

emblematice ale urbei de pe Someş.

22

Figura 11. Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail

Alături de Biserica Neagră din Braşov şi Catedrala Evanghelică din Sibiu,

Biserica Sf. Mihail din Cluj este considerată a fi unul dintre cele mai impozante

edificii gotice din România, cu 70 de metri lungime şi o înălţime maximă de aproape

80 de metri. În ciuda impozanţei sale, trebuie specificat că edificiul nu a fost şi nu este

catedrală, ci biserică. Edificiul este o catedrală cu altar alungit, boltit în cruce pe ogive

şi flancat de altare laterale. Bolta, vitraliile şi sculpturile se remarcă printr-o măreţie

surprinzătoare pentru acea vreme, întâlnite mai ales în catedralele vestice. Deasupra

porţii de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se

stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar şi a Regatului Boemiei.

Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în

prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a catedralei a avut loc între anii

1957-1960, moment la care au fost readuse la viaţă o parte din picturile secolelor XIV-

XV.

Biserica Reformată-Calvină din Cluj-Napoca

Ridicată între 1486-1516. Biserica mai este cunoscută şi sub numele de Biserica

Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor.

23

Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii şi dimensiunilor sale,

fiind una dintre cele mai mari construcţii gotice din Transilvania şi din sud-estul

Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din

toată Transilvania”. Are 34 m lungime şi 15 lăţime. Înălţimea pereţilor atinge 19 m.

Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau

stâlpi de susţinere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioşilor să nu le fie

perturbată atenţia de nimic. Mobilierul aparţine secolului XV, fiind realizat de mai

mulţi meşteri bistriţeni. Orga în stil rococco este din 1766 şi este a doua orgă ca

mărime după cea a Bisericii Negre din Braşov.

Manastirea Lupşa

Manastirea Lupsa una dintre cele mai vechi manastiri de pe valea Ariesului, sec.

XIV.

Figura 12 Mănăstirea Lupşa

A reluat traditia vechii mânastiri ortodoxe din secolul al XV-lea. Lacasul a fost

construit în anul 1429, fiind cea mai veche biserica de lemn existenta pâna astazi în

Transilvania, ctitorie a familiei cnezale Cândea, conducatoare a districtului românesc

de pe cursul superior al Ariesului. Mânastirea a fost un puternic centru cultural, aici

functionând, pâna la mijlocul secolului trecut, o scoala si un atelier de pictura

bisericeasca. Actualmente sunt 20 vietuitori, prin osteneala carora s-a construit un corp

de chilii si s-a restaurat pictura la biserica veche.

24

Mănăstirea Poşaga

Manastirea Posaga, manastire de calugari situata pe valea Posaga, cunoscuta

datorita izvorului din apropiere numit "Izvorul Tamaduirii".

Figura 13. Mănăstirea Poşaga

Este o adevarata bijuterie de sculptura in lemn. Ctitorita în 1935 de preotul

paroh din comuna Posaga de Jos, pr. Alexandru Rujdea. Închisa în perioada 1959-

1976, redeschisa si renovata între 1980 si 1989.

Mănăstirea Nicula

Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord.

Figura 14. Vechiul ansamblu mănăstiresc, de la Nicula

25

Aici s-a aflat renumita icoană pictată în anul 1681 de meşterul Luca din Iclod.

Conform unui proces-verbal întocmit de ofiţeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15

februarie şi 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis

a dus icoana în castelul său de la Benediugu Dejului, după care aceasta a ajuns la Cluj.

Papa Clement al XIII-lea a acordat în anul 1767 absoluţiune plenară pelerinilor care

călătoresc la Mănăstirea Nicula în sărbătorile mariane 15 august şi 8 septembrie.

Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată între anii 1875 şi 1879 pe

cheltuiala Episcopiei de Gherla. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui

lăcaş statutul de sanctuar marian.

Prin intermediul şcolii de meşteri iconari de la mănăstirea Nicula a pătruns în

Transilvania tehnica picturii pe sticlă, acest obicei avându-şi originea în Boemia,

Austria şi Bavaria, zone în care tradiţia manufacturilor de sticlărie s-a împletit cu

religiozitatea populară catolică. Între artiştii mai cunoscuţi care au activat la Nicula se

numără Emil Weiß, Moritz Hachmann şi Karl Müller

Mai putem aminti:

Biserica Romano Catolica-Abrud (1270);

Biserica reformata-Aiud (sec. XV);

Catedrala greco catolica-Blaj (1738-1745);

Biserica reformata-Cetatea de Balta (sec. XIII);

Biserica "Sf. Gheorghe"-Lupsa (1421), ctitorie a cneazului Vladislav;

Biserica romanica-Santimbru (sec. XIII), refacuta de Iancu de Hunedoara în

amintirea bataliei de aici;

Biserica reformata-Teius (sec. XIII);

Biserica romano catolica-Teius (1448);

Biserica ortodoxa-Zlatna (1424);

Manastirea minorita-Aiud (1724-1736);

Manastirea Ramet-Ramet (1240), la 18 km de Teius.

Manastirea albac

26

2.3. Muzee, case memoriale şi statui

Printre atracţiile Munţilor Apuseni se află şi muzeele şi casele memoriale ale

personalităţilor de seama care au trăit in aceste locuri. Printre cele mei importante

amintim :

Muzeul Avram Iancu

Figura 15. Muzeul Avram Iancu

Unul dintre conducatorii revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania a fost

Avram Iancu (1824 -1872), S-a născut în Munţii Apuseni într-o familie de moţi

înstăriţi. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar, apoi jude dominal. Având o

situaţie materială bună, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului şi Abrud,

gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Începând

cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist

la Târgu Mureş. Îşi ia examenul de avocat în anul 1848. După înfrângerea revoluţiei,

bolnav si adânc îndurerat de nedreptăţile ce se făceau ţăranilor, a căror eliberare reala

nu o putuse vedea înfăptuita, Avram Iancu a rămas printre moţi, in Munţii Apuseni, în

memoria colectivă ca umblând din sat în sat şi cântând din fluier. S-a stins din viaţă la

10 septembrie 1872 la Baia de Criş. A fost îngropat la Ţebea, jud. Hunedoara, lângă

"Gorunul lui Horea".

27

In muzeul memorial din comuna care-i poarta numele, sunt stranse laolalta

obiecte de port popular si de uz caznic, arme proclamatii, documente referitoare la

revolutia din 1848 si fotografii. Casa in sine - o constructie tipic mocaneasca - atrage

atentia vizitatorului, ea fiind declarata monument de arhitectura.

Muzeul aurului de la Brad

Muzeul aurului, unicat în Europa, cu o bogată colecţie de exponate metalifere

din România şi din alte ţări, al exploatarii miniere Barza, care infatiseaza un istoric al

mineritului in Romania, prezentand totodata minerale provenite din minele din zona,

din Maramures si Ocna de Fier, precum si esantioane de aur nativ gasite in Muntii

Apuseni.

Figura 16. Exponate din Muzeul aurului de la Brad

Muzeul cuprinde în prezent peste 2500 esantioane de minerale dintre care cca.

1000 cu aur, alaturi de piese arheologice cu caracter minier. Totodata, muzeul

gazduieste si o colectie de mineralogie sistematica, o colectie ce cuprinde minerale

descrise pentru prima data din România (nagyagit, silvanit, telur, pseudobrookit etc.) si

una de agate din România.

28

Muzeul casa lui Horea

Asezarea se intinde de-a lungul vailor Arazii si Albacului, chiar la confluenta

acestora. Locuitorii se ocupa in special cu mineritul, exploatarea lemnului si cresterea

vitelor. Materialele moderne de constructie au prins radacini adanci pe aceste locuri,

traditia lemnului pierzandu-se insa treptat.

In centrul asezarii se afla bustul lui Horea, realizat in piatra de sculptorul Ion

Vasiu. Horea a fost de patru ori la Viena pentru a cere imparatului drepturi sociale si

libertate nationala pentru poporul roman, eliberarea motilor din iobagie. Anual la

Horea, in luna august, se organizeaza serbarea folclorica "Ziua Lemnarului", unde

mesterii lemnari isi etaleaza calitatile.

Casa memorială Cloşca din Cărpiniş

Casa memorială a fost ridicată în anii din urmă din bârne de lemn închetorate cu

scopul de a adăposti un mic muzeu. Muzeul este dedicat lui Ion Oargă, zis Cloşca, fiul

satului Cărpiniş, erou al răscoalei de la 1784, şi cuprinde exponate cu caracter istoric şi

etnografic.

Figura 17. Casa memorială Cloşca

În actuala casă memorială se păstrează un fragment din meştergrinda casei cu

anul 1752, care nu poate fi decât anul ridicarii construcţiei, şi trei rozete decorative,

care probabil au marcat mijlocul casei de locuit.

29

Biblioteca Batthyaneum-Alba Iulia (1792, iar cladirea din 1784),

Biblioteca Batthyaneum, infiintata de episcopul Ignat Batthyani, a fost instalata

intr-o cladire ce apartinea unei manastiri. In fondul bibliotecii se afla 1665 manuscrise

rare printre care o parte din vestitul Codex aureus scris cu aur pe pergament (secolul al

Vlll-lea) si Liber de bello Jugurthino (secolul al X-lea) precum si 609 incunabule,

dintre care mentionam: Hervidum epistolarum (tiparit !a Milano 1494) si Cosmografia

lui Ptolemeu (1482). In cladlrea bibliotecii, Batthyani a instalat primul observator

astronornic modern de pe teritoriul Romaniei (1779) inzestrat cu cele mai

perfectionate aparate din acea epoca.

Dispune de peste 55.000 carti, 19.000 documente, 1230 manuscrise, 500

incunabule si este între cele mai valoroase din Romania.

Muzeul Unirii-Alba Iulia

Muzeul National al Unirii din Alba Iulia se numara printre cele mai importante

institutii muzeale din Romania, atat din punctul de vedere al patrimoniului sau, cat si

al prestigiului stiintific. Inceputurile institutiei sunt legate de "Societatea de istorie,

arheologie si stiinte naturale din judetul Alba", infiintata in 1887, care a inaugurat

primul sediu al muzeului in actuala cladire a Scolii generale nr. 3, unde au fost

adapostite peste 1000 de piese arheologice si numismatice. Colectia a sporit prin

activitatea remarcabila a primului director, Adalbert Cserni, care pana la moartea sa in

1916, a efectuat ample cercetari arheologice in diverse puncte ale orasului, editand

totodata primele 18 fascicule din publicatia muzeului.

Figura 18. Muzeul National al Unirii din Alba Iulia

30

Casa memoriala "Blaga"

Casa Memoriala "Lucian Blaga", casa copilariei poetul si filozoful Lucian

Blaga (1895 - 1961) ofera vizitatorilor o incursiune in viata familiei Blaga,

reconstituita prin mobilier, fotografii, manuscrise, tablouri de familie, editii princeps

ale operei lui Blaga. Satul natal (Lancram), casa parinteasca si imprejurimile ei au

format universul miraculos al copilariei poetului, dramaturgului si "domnului filosofiei

romanesti", Lucian Blaga. În anii '50, cand Blaga a fost nominalizat pentru premiul

Nobel, autoritatile romane ale timpului nu i-au permis sa raspunda anuntului facut de

Academia Regala din Suedia. Insa, daca autoritatile timpului i-au anulat dreptul la

Premiul Nobel, nimeni nu va putea influenta destinul operei pe care Blaga a lasat-o

urmasilor sai.

Muzeul de istorie din Aiud

Muzeul de istorie aiudean se constituie ca institutie culturala de sine statatoare

in anul 1950. Patrimoniul s-a imbogatit cu vestigii descoperite in Aiud si regiunea din

preajma. In prezent intregul patrimoniu al muzeului se ridica la aproximativ 30.000

obiecte muzeale, din care aproximativ 2/3 apartin domeniului arheologic. Muzeul de

Istorie este amplasat inca din 1950 in Palatul Princiar, parte componenta a

complexului de arhitectura medievala biserica fortificata, numita si Cetatea Aiudului.

Edificiul pastreaza in memoria zidurilor sale de piatra si caramida amintirile unor

insemnate evenimente din istoria medievala si moderna a Aiudului si imprejurimilor

sale.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este un muzeu în municipiul Cluj-Napoca.

Muzeul a fost înfiinţat la 16 iunie 1922, fiind una dintre realizările culturale ale

perioadei următoare Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Cu peste 80 de ani vechime

neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România şi unul dintre cele

mai prestigioase din Europa.

Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular şi

mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupaţiile populaţiei

transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine

31

completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte

etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupaţii, Port, Locuinţă-

alimentaţie, Obiceiuri, Secţia în aer liber şi Secţia internaţională. Există 50.000 de

fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.

Statuia ecvestra şi basorelieful închinat lui Mihai Viteazul

Amplasata in fata Palatului princiar, in spatele statuii ecvestre, basorelieful a

fost realizat de catre Horia Flamandu (1975) si-l reprezinta pe Mihai Viteazul primind

omagiile celor trei tari romane unite. Basorelieful are o lungime de 6,20 m si o latime

de 3 m, iar la baza se afla o placa pe care este însemnat „Aici la Alba Iulia in anul

1600 ca un simbol al dreptului istoric al poporului roman de a trai unit, liber si

independent s-a infaptuit prin lupta si vointa neamului, prin vitejia si geniul marelui

voievod Mihai Viteazul, maretul act al primei uniri politice a celor trei principate

romane – Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania – mai 1975".

Obeliscul, lui Horea, Closca si Crisan

Situat in fata portii a III-a a cetatii a fost ridicat in anul 1937, din initiativa

„Astrei" si cu contributia populatiei, un frumos obelisc inchinat memoriei

conducatorilor rascoalei de la 1784 – 1785.El a fost realizat din granit de catre

arhitectul E. Mihaltan si sculptorul Negrulea. La baza se afla o celula simbolica, in

partea de est o Victorie Inaripata tinand in mana o cununa de lauri, iar in partea de vest

un basorelief reprezentandu-i pe Horea, Closca si Crisan. Pe soclul obeliscului apare

inscriptia: „Smerita închinare lui Horea, Closca si Crisan", ceea ce exprima omagiul

adus celor trei martiri.

2.4. Rezervaţii naturale

Pentru a se păstra nealterata frumuseţea lor, o parte din monumentele naturii

sunt ocrotite de lege, spre a putea fi transmise în cat mai buna stare generaţiilor care

vor urma, chiar în condiţiile puternicelor influente pe care le exercita omul.

Ocrotite si declarate monumente ale naturii sunt plante ca: floarea de colt,

întalnita pe stancile calcaroase din Muntii Bihor, Muntele Gaina, Muntele Mare si

Muntii Trascau; strugurele ursului de la Scarite-Belioara (Muntele Mare); pinul de pe

32

stanca din albia Ariesului de la Salciua; "Fagul împaratului" de la Baia de Aries;

frasinul de la Aiton, avand varsta de circa 300 de ani si circumferinta de 7 m.

In cadrul faunei sunt declarate "monumente ale naturii" acvilele, corbii, pasarile

insectivore.

De asemenea, în zona Muntilor Apuseni se individualizeaza o serie de rezervatii

naturale de mare interes cu regim special de vizitare, dar cu mare atractivitate pentru

turisti, după cum urmează:

2.5.1. Rezervaţiile geologice

Dealul cu melci (1 ha) se afla în vestul comunei Vidra, reprezentand un celebru

recif senovian prin întinderea apreciabila, variatia speciilor de animale si marea

diversitate a organismelor.

Figura 19. Dealul cu melci

Forma dominanta o reprezinta melcul Acteonella cu speciile Gigantea si

Lamavki Cenura, care, asa dupa cum apreciaza specialistii, se afla într-un numar foarte

mare, respectiv sute de mii de exemplare, acumulate pe un spatiu relativ restrans în

marea senoviana (Cretacic superior), cu peste 70 milioane de ani în urma;

Detunata Goala (24 ha) se constituie într-o faimoasa rezervatie, remarcabila

prin prezenta coloanelor de bazalt, de forma prismatic hexagonala. Aflate în nesfarsita

"mare" de culmi ale Muntilor Metaliferi, aceste varfuri deja modeste ca altitudine,

reprezinta puncte de puternica atractie pentru iubitorii naturii. In timp ce Detunata

Flocoasa (1258 m), care îsi datoreaza numele padurii de molid, nu ofera din cauza

33

acesteia, posibilitatea examinarii structurii geologice. Detunata Goala (1158 m) fiind

lipsita partial de padure, dezvaluie spectaculoasa "anatomie" magmatica;

Figura 20. Detunata Goala

Complexul carstic Scărişoara (200 ha) este format dintr-un sistem exo-carstic

cu o vale oarba ce are puncte de pierdere regresive si un sistem etajat de pesteri,

rezultat în urma adancirii retelei hidrografice. Accesul în aceasta pestera se face printr-

un aven care da într-un sistem de galerii etajate însumand 2500 m lungime si o

denivelare de 220 m. Unele galerii sunt active, apa disparand într-un mic sifon, pentru

a iesi la zi prin izbucul ce formeaza Paraul Politii, un afluent al raului Garda.

Un al doilea sistem de drenaj, complet fosil, se gaseste deasupra precedentului,

fiind constituit din renumitele pesteri Scarisoara si Pojarul Politei. Intrarea în aceste

pesteri se face prin avene, ambele avand decoratiuni de calcit extrem de bogate si de

spectaculoase. Pestera Pojarul Politei se distinge prin formatiuni perlate (coralite) si

cristalictite - un adevarat muzeu cristalografic, fiind socotita astfel pe buna dreptate

una din cele mai frumoase pesteri din tara.

34

Figura 21. Peştera Scărişoara

Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1165m, pe Creasta Pirjolii, care

domina versantul stang al Vaii Girda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltidu-se

pana la 400m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Girda,

situata pe valea Ariesului Mare la 32km amonte de Cimpeni (pe DN75). Din centrul

comunei se desprinde drumul carosabil de pe Girda Seaca pe care se ajunge, dupa

aproximativ 1km, la gura Vaii Ordincusa. De aici exista doua variante. Prima o

constituie poteca turistica marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine

strinse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai

domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final,

dupa un traseu de 8km, la fosta cabana turistica Scarisoara. Cea de a doua varianta este

reprezenteta de drumul asfaltat de pe valea Ordincusei, care dupa 18km, ajungand la

izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia - Scarisoara, care dupa

mai bine de 5km ajunge la catunul Ghetar. De aici (pe vreme uscata) se poate ajunge

cu masina pana la cabana Scarisoara, situata la o departare de aproximativ 600m, si tot

de aici se ajunge si la pestera pe traseul marcat cu punct rosu, care porneste de la

cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400 m. De pe Valea Ordincusei se

desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra care razbate tot la cabana

Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5km amonte de gura acesteia, in locul numit

"Moara lui Ivan", urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si

coborand apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu (practicabil

numai vara) este de 2,5km. In sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la

35

dispozitie alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu,

in lungime de 10km, care traveraeaza Valea Girda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat

cu banda albastra, in lungime de 20km, care trecee pe la obarsia Vaii Izbucului si prin

Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce

vine de la Ursoaia. In imprejurimile fostei cabane Scarisoara exista terenuri potrivite

pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii.

Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta

in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul

acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care

dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza

podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan

abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici

apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale

caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din

fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona

turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica,

cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se

desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata inalt de 15m. In latura din stanga

se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata dar inclinat,

lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri

masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si bolovani se amesteca cu

limbi lungi de gheata. Aceasta este Galeria Maxim Pop. In amindoua rezervatiile, la o

anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii reapar stalagmitele de gheata,

dintre care unele au o existenta permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc

in intregime in cursul verii, dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare

in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, aspectul pesterii se

schimba total, locul ghetii fiind luat de concretiuni de o mare diversitate si frumusete.

Acestea abunda mai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari

- care coboara in panta aceentuata pana la adincimea maxima de 105m a pesterii,

apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului

carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat

cindva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, dar

36

care s-a infundat cu darimaturi si concretiuni. Considerata in ansamblul sau, pestera se

prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac.

Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care "cade" in pestera in timpul

iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea are o

densitate mai mare decat atmosfera subterana. In cursul verii, cind raportul

temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu

mai poate patrunde in adincul pesterii. In acest fel, aerul de sub pamant se mentine

rece an de an. Blocul de gheata are o structura stratificata, vizibila in lungul marii

faleze care flancheaza Rezervatia Mica. Cum aceasta structura conserva toate

modificarile climatice contemporane existentei ghetii in pestera, ea confera ghetarului

o mare valoare stiintifica.

Sectorul turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si

Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac

inutil un echipament special. Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un

proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni

de iarna, cind aceste farmatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o

frumusete intr-adevar neobisnuita.

Complexul carstic Scarisoara, pe langa faptul ca se constituie ca una dintre cele

mai interesante formatiuni de acest gen din tara sub raport stiintific, prezinta totodata,

datorita frumusetii sale, o deosebita atractivitate turistica, fiind absolut necesara

amenajarea ei pentru vizitare.

- Rezervatia geologica de la Ampoita este situata pe Valea Ampoitei, fiind

formata din trei masive de calcar izolate. Cel mai mare dintre ele are un diametru de

200 m si o inaltime de 25m, continand resturi fosile cu o deosebita importanta

stiintifica, ducand la declararea calcarelor din Muntii Metaliferi ca monumente ale

naturii.

-

2.5.2. Rezervaţii botanice

Rezervatia naturala de la Scarisoara - Belioara este situata la o altitudine de

1350 m în nordul masivului calcaros cu acelasi nume din estul Muntelui Mare. Desi

are caracter botanic, nu este lipsit de interes nici relieful carstic, în general relieful

calcaros, ce se remarca prin peisaje de o mare spectaculozitate. Zona ocrotita este

37

situata în partea superioara a masivului, avand aspectul unui platou. Aici cresc

smocurile de ierbi tepoase, însotite de plante saxofile. In aceasta subasociatie regionala

se remarca si argintica, precum si strugurii ursului, sau dupa numele dat de localnici

sarbazele. Reprezentand specia caracteristica a rezervatiei, strugurii ursului se remarca

printr-o însemnatate deosebita pentru procesele migrationale ale florei din Romania.

De mare interes este si padurea de pe versantul nordic al masivului calcaros, unica în

felul ei, alcatuita din molid, pin, ienupar si bradu-ciumei, cetena de negi si larice.

Cu alte cuvinte, rezervatia Scarisoara - Belioara impresioneaza atat prin

exceptionala importanta stiintifica, cat si prin frumusetea peisajului, dat în special de

prezenta reliefului carstic;

Peştera focul viu, consta in doua sali, prima din ele de mari dimensiuni avand

un imens ghetar. Accesul la pestera se face printr-o galerie pe o scara de lemn. Tavanul

acestei sali mari este deschis printr-o fereastra naturala uriasa prin care o mare

cantitate de busteni si zapada a cazut de afara, transformandu-se intr-o imensa gramada

in centrul salii.

Figura 22. Peştera focul viu

Bustenii au fost prinsi ca intr-o capcana de gheata, capetele lor ramase libere au

putrezit si au colorat astfel gheata. Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina

pentru a dezvalui spendoarea bucatilor stalagmitice de gheata care se afla in partea

opusa intrarii in pestera. In jurul pranzului, razele de soare creeaza o scena de basm.

Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din crevasa adanca dintre stanci.

O galerie aflata dincolo de stalagmite duce catre sala mica a pesterii coborand

cu grija cam 4 m pe partea stanga a alunecarii de gheata. Aceasta sala nu are lumina

38

naturala. Exista cateva concretiuni de calciu aranjate printre stalagmitele de gheata de

diferite dimensiuni, depinzand de anotimp. Pestera se incheie cu o gaura verticala

blocata.

Iesirea din pestera este foarte placuta, in special vara cand temperatura de afara

este mult peste cea din pestera. Exista doua motive pentru care gheata se pastreaza in

pestera: tavanul deschis care invita aerul rece inauntru si lipsa ventilatiei care il

pastreaza rece in timpul anului.

Peştera gheţarul de la vârtop, este situata in muntii Bihor, in apropierea

catunului Casa de Piatra, pe malul sting al vaii Garda Seaca.

Acest catun este legat de comuna Garda pritr-un drum forestier lung de 12km.

El isi rasfira casele intr-o poiana larga, care se desfasoara in panta domoala in dreapta

drumului(cum urcam) si care este flancata in latura din amonte de un perete prelung de

stinca, aflat la originea numelui dat acestei pitoresti asezari motesti.

Figura 23. Peştera Gheţarul de la Vârtop

Pestera are intrarea, la o altitudine de aproximativ 1200m, inchisa de o poarta

metalica ce o apara de posibile acte barbare. Vizitarea este permisa numai cu ghidul

care locuieste in apropiere. Numele de "ghetar" dat acestei pesteri nu are aceeasi

semnificatie ca in cazul "Ghetarului de la Scarisoara", deoarece aici nu este vorba decit

de zapada ce dainuie mai mult timp decit cea de la exterior, in zona de la intrare.

Este o pestera fosila, cu lungimea de aproximativ 300m. Prima sala, cea mai

mare, este acoperita cu gheata. Urmeaza un coridor care da in "Sala Domului". Tot de

aici pleaca spre stinga un culoar ingust numit "Culoarul Rosu". Dincolo de "Sala

39

Domului" galeria se largeste si devine ascendenta atingind punctul culminant in ultima

sala, "Sala Mare". Pestera este destul de bogata in concretiuni ceea ce incinta ochiul

vizitatorului. Pentru vizitare nu este necesar nici un echipament special.

Ghetarul de la Vartop este renumit, in afara de bijuteriile din calcar, de prezenta

unor urme lasate in crusta de calcit, vechi de peste 25000 de ani, de catre HOMO

SAPIENS FOSSILIS sau "Omul de la Vartop".

Pestera este rezervatie speologica si se poate vizita doar in prezenta ghidului. Ea

este declarata monument al naturii fiind cu adevarat splendida, fiecare centimetru fiind

acoperit cu concretitiuni incredibile si frumos colorate ca intr-o lume de basm.

Peştera urşilor

Figura 24. Peştera Urşilor

Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de

formatiuni speologice, din care punct de vedere este indiscutabil, unicat in randul

pesterilor amenajate pentru turism. Tot aici se gasesc un mare numar de resturi fosile

ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut de aproximativ 15000 de ani.

Intrarea in pestera (altitudinea 482 m) se face printr-un pavilion de exploatare

turistica, unde sunt amenajate o sala de asteptare, un bar si stand cu produse de

artizanat. Lungimea totala este de peste 1500 m, din care nivelul inferior cu o lungime

de aprox 700 m, este rezervatie stiintifica.

40

Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de

847 m si se compune la randu-i din trei galerii, in ordinea vizitarii: Galeria "Ursilor",

Galeria "Emil Racovita" si Galeria "Lumanarilor".

Prima galerie este putin mai saraca in formatiuni, bogata in schimb in resturi

scheletice ale ursului de pestera, adevaratele frumuseti fiind concentrate in celelalte

doua: "Mastodontul", "Palatele ferrmecate", "Casuta Piticilor", "Lacul cu nuferi" sunt

doar cateva din denumirile simbolice date grupurilor de formatiuni de catre ghizi si

vizitatori. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu lumanari, ultima sala fiind

simbolic denumita "Sfatul Batranilor".

Vizitarea dureaza aproximativ 45 min, in grupuri conduse de ghizi autorizati.

Temperatura in pestera este constanta in jur de 10-15 grade celsius, iar umiditatea de

97%. Programul de vizitare - tot timpul anului - zilnic intre orele 10-17, luni inchis.

- Rezervatia Capatana se afla pe culmile largi dintre Balomireasa si Muntele

Mare, unde se gasesc cele mai înalte tinoave din tara, numite de moti "molhasuri".

Situata la peste 1600 m, rezervatia este formata din muschii Sphagnum si

Holytrichum, cu mai multe specii de Vaccinum si elemente arctice foarte rare, palcuri

de Pinus mugho s.a. Molhasurile de la Capatana cuprind de asemenea numeroase alge,

în varietati si forme noi;

- Rezervatia Negrileasa este formata din poienile de narcise care apar în masiv.

2.5.3. Rezervatii forestiere

- Paduricea de larice de la Vildom este situata pe stancile calcaroase ale

Muntilor Trascau, la sud de Aries. Laricele apare mai ales în locurile luminate, în

palcuri sau arborete destramate. In timp ce în alte zone ale Carpatilor laricele creste la

altitudini mai mari, corespunzatoare limitei superioare a etajului boreal, respectiv a

coniferelor, în Muntii Trascau el se întalneste în cadrul etajului nemoral (al fagului).

Este vorba de prezenta unei formatiuni relicte, ramasa aici din epoca glaciara;

Rezervatia naturala forestiera, padurea de larice Vidolm este o rezervatie

stiintifica forestiera aflata in muntii Trascau ce contine formatii vegetale seculare de

larice (numita popular brad rosu fiind singurul conifer cu frunze cazatoare din

Europa).

41

2.5.4. Rezervatii mixte

- Cheile Turzii (125 ha) reprezinta o uriasa spintecatura în bara de calcare

jurasice, la jumatatea Culmii Petrestilor. Desfasurata pe 15 km lungime, între Buru si

Tureni, culmea respectiva este formata din stive de calcare jurasice cu grosimi de peste

600 m.

Figura 25. Cheile Turzii

Avand peste 2900 m lungime, cheia este strajuita de pereti verticali ce ating

înaltimi de peste 300 m si care pe alocuri sunt surplombati. Raul Hasdate coboara de la

460 m, cat are la intrarea în cheie, pana la 420, la iesire, realizand astfel o panta medie

de 13 m/km.

Deosebit de interesanta este fauna din rezervatia Cheile Turzii, dar mai ales flora

întalnita aici. In timp ce în raul Hasdate traiesc specii comune de pesti si batracieni,

fauna de pasari este în schimb foarte bine reprezentata, numarand 67 de specii, dintre

cele mai interesante fiind cojoaica de munte, presura de stanca, acvila etc. Dintre

mamifere, vulpea este cea mai comuna.

Flora din Cheia Turzii cuprinde raritati remarcabile, nu numai pentru Romania, ci

si pentru Europa. Interesanta este astfel, o specie specifica de usturoi, care constituie

de altfel faima cheii, aceasta planta gasindu-se în afara tarii noastre numai în

Turkestan.

Iata asadar ca Cheia Turzii, pe langa importanta geologico-geomorfologica, se

remarca si în raport biogeografic prin existenta unor specii de animale, dar mai ales de

plante, deosebit de importante pentru stiinta. Astfel, toate componentele amintite mai

sus fac din Cheile Turzii una dintre cele mai renumite rezervatii ale naturii.

42

- Cheile Rămeţului, dezvoltate in estul Muntilor Trascaului, pe cursul mijlociu

al paraului Ramet, Cheile Rametului se inscriu printre cele mai importante obiective

turistice din zona Muntilor Apuseni.

Datorita cadrului natural spectaculos si a elementelor carstice deosebite pe care le

prezinta, au fost declarate rezervatie geologica, paleontologica si speologica.

O larga dezvoltare prezinta marmitele, atat la nivelul apei, cat si cele suspendate,

care reflecta etapele adancirii paraului in bara de calcar.

Cele mai impresionante marmite se gasesc in sectorul numit "La cuptoare", unde

cheile se ingusteaza foarte mult (3-4 m), iar versantii sunt in surplomba.

In partea centrala a cheilor exista un tunel cu o lungime de circa 15 m si o

inaltime de 4-5 m. In imediata apropiere se afla Manastirea Ramet cea mai veche

manastire din Muntii Apuseni.

Se afla in imediata apropiere a manastirii Ramet si se remarca prin salbaticia si

pitorescul peisajului.

- Rezervaţia naturală Padiş, Zona turistică Padiş este situată în ramura nordică

a Munţilor Bihor, lanţ din Munţii Apuseni sau Carpaţii Occidentali. Din punct de

vedere administrativ, zona Padiş este situată în sud-estul judeţului Bihor, pe raza

comunei Pietroasa, până la graniţa cu judeţele Cluj şi Alba.

Zona turistică Padis este străbătută de drumul forestier Răchiţele- Ic

Ponor - Padiş - Boga - Pietroasa, cu o lungime de 53 km..

- Rezervaţia naturala Cetăţile Ponorului, Cetatile Ponorului sunt fara doar si

poate cea mai grandioasa formatiune carstica din Romania, cunoscuta in acelasi timp

in toata lumea. Pentru inceput va trebui sa mentionam ca turistii care vor ajunge in

zona vor fi uimiti de minunata munca a naturii care, intrecand toate asteptarile a creat

in apropiere o imensa cetate de piatra.

Cetatile Ponorului constau in 3 cercuri mari de stanci asezate intr-o depresiune de

300 m adancime si mai mult de 1 km in diametru la nivelul cel mai de sus. Cununa de

munti ce inconjoara si inchid depresiunea este taiata doar intr-un singur loc de Valea

Cetatilor. Cetatile Ponorului au fost declarate rezervatie naturala inca din 1952,

obtinand apoi statutul de monument al naturii si trecand in custodia Academiei

Romane.

43

Numele de "Cetati ale Ponorului" vine în primul rând de la ceea ce s-ar putea

considera ca fiind sectorul de suprafata al acestui grandios fenomen carstic. Este

vorba de un ansamblu de trei mari circuri calcaroase, dintre care cel central

reprezinta închiderea în fund de sac a Vaii Cetatilor.

Figura 26. Peştera Cetăţile Ponorului

Albia acesteia, tranformata într-un haos de blocuri enorme de piatra, ia sfârsit la

picioarele unui perete de peste 100m înaltime, în care se decupeaza poate cea mai

extraordinara intrare din carstul românesc: Portalul Cetatilor Ponorului. Imediat dupa

portal, în dreapta, o panta abrupta urca pâna în fundul celui de al doilea circ, ai carui

pereti perfect circulari strajuiesc o incinta complet închisa, cu un diametru la gura de

aproximativ 70m.

Coroanele întunecate ale brazilor împrejmuiesc deasupra capului o portiune

circulara de cer. În latura din stânga, o spartura raspunde în bolta galeriei care

prelungeste sub pamânt albia Vaii Cetatilor. Scurgerea acesteia se îngemaneaza sub

portal cu un puternic izbuc care tâsneste din peretele stâng si care aduce pentru o

farâma de timp la lumina apele înghitite de întuneric prin ponorul de la Caput.

Cel de al treilea circ, de altfel si cel mai mare, este despartit de depresiunea

centrala ce închide Valea Cetatilor printr-o înseuare strabatuta de marcajul turistic.

De forma vag triunghiulara, cu latura masurând pâna la 300m, ultima veriga a triadei

de circuri calcaroase are peste 200m pe verticala.

44

O singura cale de continuare a potecii, un fel de scoc de grohotis se afla pe fata

opusa înseuarii si permite vizitatorilor sa razbata în urcus pieptis si foarte obositor

pâna deasupra Cetatilor (la Balcoane). În latura din dreapta a celui de-al treilea circ,

la picioarele peretelui vestic, se deschide o a doua gura de pestera, neînsemnata în

comparatie cu imensitatea marelui portal dar de dimensiuni totusi apreciabile.

De aici începe o galerie lunga de 110m, care coboara în panta accentuata spre

cursul de apa si care constituie calea cea mai usoara de patrundere în sectorul

subteran al Cetatilor Ponorului.

Acest sector începe de fapt din dreptul portalului si este format dintr-o galerie

vasta, lata de pâna la 10m si cu bolta înaltata pâna la 20m sau chiar 70m.

Zona Muntilor Apuseni dispune de o mare bogatie de factori naturali de cura,

care pot fi structurati dupa importanta lor în turismul balnear în:

- ape minerale si termominerale;

- lacuri si namoluri terapeutice;

- plante medicinale;

- factori climatici (aeroterapie si cura de teren);

- cure de aeroionizare.

2.5. FolclorulArta populara a Romaniei isi are radacinile in trecutul indepartat si tumultos al

regiunii. Fiind situata la intersectia marilor civilizatii istorice –Greaca, Romana,

Bizantina, Orientala si Occidentala – elemente ale acestor civilizatii au fost absorbite

de locuitorii acestor regiuni, toate acestea rezultand intr-o viziune originala care se

gaseste in arta, mestesugurile si muzica Romaniei.

Folclorul romanesc este cel mai bine conservat din lume iar manifestarile sale

sunt evidente in intreaga tara. În Muntii Apuseni cele mai reprezentative sunt

costumele populare artistice, sculpturile in lemn, sarbatorile populare, constructiile din

lemn, iar cele mai importate le voi detalia in continuare, si anume:

Textile si ţesături

Camerele caselor taranilor romani sunt decorate cu tesaturi manuale, broderii,

covoare, fete de masa si elemente din matase si bumbac. Fiecare regiune are caracterul

sau unic sau este cunoscuta pentru elementele proprii.

45

Costume Populare

Costumele romanesti taranesti sunt specifice regiunilor din care provin,

conditiilor geografice si climatice, indeletnicirilor si artei populare locale si

obiceiurilor si ceremoniilor stramosesti. Desi costumele atat barbatesti cat si femeiesti

sunt caracterizate de fondul alb cu broderii colorate si maneci largi, exista deosebiri

intre acestea . Barbatii poarta curele sau braie late, bundite sau veste din blana de miel

sau oaie, cizme si palarii.

Ceramica

Originile ceramicii romanesti se pierd in negura timpului. Traditiile antice

Romane sau Dacice se regasesc in ceramica neagra, rosie sau alba.

Sticla si oua pictate

Obiceiul stravechi de a picta pe sticla a fost pastrat in satele Romaniei.

Subiectele prezentate in picturi sunt inspirate din teme din viata si religia romaneasca.

Maiestria acestor artisti populari poate fi regasita in zonele transilvane ale Fagarasului,

Lazu, Sibiel, Sibiu si Brasov . Colectii ale acestui gen de arta pot fi de asemenea

vazute la Muzeul Brukenthal din Sibiu, si la Muzeul de Arta al Romaniei din

Bucuresti.

Un alt gen de arta poate fi vazut pe ouale pictate. Aceste oua golite de continut

sunt impodobite si pictate cu modele complicate si viu colorate, fiind considerate unele

dintre cele mai raspandite exemple de arta si decoratii populare.

Sculptura in lemn

Sculptorii romani in lemn sunt foarte buni si priceputi artizani, si creaza obiecte

de o frumusete extraordinara pentru uz casnic cum ar fi linguri, polonice, cutii, scari,

banci, instrumente muzicale cum ar fi naiul, fluiere si multe altele. Modelele si

picturile complicate sunt deasemenea un element important al mobilierului rural si

decoratiilor interioare.

Arhitectura

Casele taranesti traditionale sunt de obicei micute si pitoresti, deseori cu usi si

ferestre vopsite in albastru viu pentru a contrasta cu peretii varuiti in alb in unele parti

ale tarii sau in diferite culori in alte parti.

46

Figura 27. Casă tradiţională din Munţii Apuseni

Prispele si stresinile ce la acopera sunt elemente intalnite peste tot. Mobila,

scoartele, presurile si obiectele de imbracaminte sunt deseori confectionate manual in

gospodarie. Maiestria extraordinara a lucratorilor in lemn din Romania se vede cel mai

bine in cladirile acestora, unele case de la sate fiind nu numai construite din lemn, dar

si impodobite cu sculpturi elaborate. Bisericile si portile din lemn sunt cele mai bune

exemple ale acestui gen de arta. Acestea desi au fost construite din lemn prelucrat

manual si fara a se folosi cuie metalice, au rezistat secole intregi.

Muzică, dansuri şi festivaluri

Muzica populara romaneasca si dansurile populare romanesti sunt pline de

energie antren si pot fi savurate la nenumaratele festivale traditionale ce au loc in toata

tara . Muzica intensa si ritmica este creata in principal din trei instrumente: cetera,

care se aseamana cu o vioara care scoate sunete inalte; zongora, tot un instrument cu

corzi mai mare, si doba, o toba din lemn si piele de capra. Dansatorii sunt imbracati in

costume populare de sarbatoare si executa dansuri vioaie, energice si pline de viata,

dansurile fiind in cerc sau cu parteneri. Cintatul si batutul din palme acompaniaza de

regula muzica in timpul dansului.

Printre cele mai reprezentative festivaluri amintim:

Târgul de fete de pe Muntele Găina. Pe Muntele Găina in fiecare an se

organizează in cea mai apropiata duminica de 20 iulie, cea mai mare sărbătoare

tradiţionala româneasca in aer liber “Târgul de fete“.

47

Figura 28.Targul de fete de pe muntele Găina

Sarbatoarea reuneste formastii artistice din judetele Alba, Hunedoara, Cluj,

Bihor, Arad si din alte judete ale tarii, realizand un adevarat festival al cantecului si

jocului, al traditiilor si datinilor stramosesti. Originea acestei sarbatori se pierde in

negura vremii, Strabo, parintele geografiei spunea ca dacii au un munte “cogaiom” nu

prea departe de capitala lor Sarmisegetuza, unde se aduna in fiecare an pentru a aduce

ofranda zeului lor. Nu putem avea certitudinea ca este vorba de Gaina, cert este ca in

Muntii Apuseni in urma cu circa o jumatate de secol asfel de sarbatori erau in multe

alte varfuri (Calineasa, Dealul Stanii, Capatana, Dealul Marcului, Negrileasa)

Targul de fete este mentionat prima data in anul 1816 dar cu siguranta vechimea

lui vine din indepartata activitate. Aristotel spunea ca barbarii ca si grecii ofera zeilor

locurile cele mai inalte, barbarii fiind socotiti de greci toti cei ce erau in afara Greciei

si Romei antice.. Vin la targ locuitori ai Apusenilor de pe Crisul Alb, Bihor, Aries,

schimband intre ei produsele lor traditionale dar si voia buna si cantecul strabun.

Deschiderea traditionalei sarbatori o fac de multi ani tulnicaresele din Avram Iancu,

instruite si organizate de pasionata si priceputa prof. Elena Pogan, fiica a satului Tarsa

in venele careia curge sangele clocotitor al dragostei pentru creatia populara si patria

strabuna.

48

Ziua lemnarului

Evenimentul reuneşte an de an peste 40 de meşteri populari, specialişti în

prelucrarea lemnului, din 10 - 12 comune din judeţul Alba, dar şi din judeţele

învecinate. În cadrul manifestărilor programate pe durata a două zile, organizatorii,

Consiliul Judeţean Alba împreună cu Consiliul local şi Primăria comunei Horea,

pregătesc o mulţime de surprize miilor de participanţi ce vin an de an în această zonă a

Munţilor Apuseni.

Figura 29 La Ziua Lemnarului

Astfel, se vor organiza mai multe expoziţii ale unor produse de artizanat,

inclusiv de produse din lemn (ciubere, doniţe, şindrilă), dar şi expoziţii gastronomice,

cubucate tradiţionale din comuna Horea. Interesant este faptul că în acest an vor

participa şi reprezentanţi ai tuturor comunelor şi localităţilor cu numele Horea sau

Horia din toată ţara, care vor îmbogăţi zestre etno-folclorică a evenimentului din

Munţii Apuseni.

Trebuie spus că toţi participanţii vor putea câştiga unul din zecile de premii

puse în joc, dar cel mai gustat moment al sărbătorii populare va fi concursul celor mai

buni lemnari, în cadrul căruia meşterii în doborârea şi fasonarea arborilor îşi vor da

întreaga măsură a măiestriei lor.

Iată aşadar un bun motiv pentru cine nu a participat la un tradiţional concurs

moţesc să dea o fugă până în inima Apusenilor şi să judece dacă întrecerile dintre

meşterii lemnari români nu sunt mult mai spectaculoase şi mai apreciate decât

celebrele întreceri ale tăietorilor de lemne din America.

49

CAPITOLUL III.

BAZA TURISTICĂ - INFRASTRUCTURA

3.1. Drumuri de acces

Datorita pozitiei sale in cadrul tarii, grupa Muntilor Apuseni este strabatuta de o

retea bine dezvoltata de cai de acces atat pe sosele, cat si pe cai ferate.

Perimetrul zonei este marcat de catre drumurile si caile ferate ce trec prin

Oradea, Alesd, Huedin, Cluj-Napoca, Turda, Alba Iulia, Sebeş, Simeria, Deva, Lipova,

Paulis, Arad, Ineu si Tinca.

In cadrul munţilor se desfăşoară o perdea de rute având ca puncte de intersecţie

următoarele localităţi: Lunca, Vârfurile, Brad si cel mai important, Câmpeni.

Din partea de nord se poate ajunge pe drumul secundar de la Huedin pana la

Belis, mai in amonte existand numai drumuri forestiere. O alta varianta ar fi calea

ferata pana la Cetăţile, iar de aici se poate urma acelaşi traseu rutier.

Din sudul zonei se poate pătrunde in amonte pornind din Deva, pe la Brad de

unde avem de ales intre doua variante de acces, fie pe la Buces spre Abrud, fie prin

Baia de Cris, spre Varfurile.

Vestul Apusenilor este accesibil datorita infrastructurii reprezentate de catre

drumul 79 A de la Ineu la Bârsa spre Halmagiu si Brad, (aceeaşi ruta fiind posibila si

pe calea ferata), sau de catre drumul E 79 care trece prin Oradea, Beius, Halmagiu si

Brad, in paralelul caruia se poate calatori si pe calea ferata intre localităţile Beiuş si

Nucet.

3.2. Unităţile de cazare

Baza de cazare a Munţilor Apuseni, deşi oarecum proporţional distribuita in

zona nu se ridica nici ca număr de locuri si nici sub aspectul gradului de confort, la

nivelul potenţialului turistic. Din punct de vedere administrativ, unităţile de cazare

sunt răspândite in sase judeţe: Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara si Sălaj.

Printre cele mai pitoreşti unitatea de cazare ale Munţilor Apuseni se număra

cabanele, exemple de marca fiind cele prezentate mai jos:

50

- Cabana Baisoara (Munti Gilaului), cu o capacitate de 85 de locuri in camere cu

4-5 paturi si dormitoare comune cu priciuri.

- Cabana Cheile Turzii (Muntii Gilaului) are 24 locuri, in acmere cu 2, 3 si 4

paturi si 20 de locuri in casute, in apropierea ei aflandu-se si terenuri de schi

pentru incepatori.

- Cabana Scarisoara (Muntii Bihorului) are o capaciatte de 57 de locuri, in

camere cu 3-10 paturi si un dormitor cu priciuri.

- Cabana Somesul Rece (Muntii Gilaului) in camere cu 2, 3, 4, 6, 12 paturi

cumuleaza un numar de 71 locuri.

- Cabana Stana de Vale (Muntii Vladeasa) are 104 locuri in camere cu 3-15

paturi. Si aici se gasesc in imprejurimi terenuri de schi pentru incepatori, dar si

pentru avansati.

- Cabana Vadu Crisului (Muntii Padurea Craiului) are o capacitate de 131 de

locuri in camere cu 2-10 paturi si priciuri.

- Cabana Vladeasa (Muntii Vladeasa) intruneste un numar de 33 locuri in camere

cu 3-15 paturi. Nici de aici un lipsesc terenurile de schi.

- Pensiunea Perla Arieşului, in localitate Albac, cu capacitate de 70 de locuri in

28 de camere.

Conform unor statistici, în anul 2010, situatia locurilor de cazare si a gradului

de ocupare a acestora era următoarea: numărul total al locurilor de cazare din zona

Munţilor Apuseni este de 425, din care 288 in tabere şcolare. In ceea ce priveste

numarul total al turistilor care si-au petrecut vacantele aici, acesta este de 8537, dintre

care 4577 in taberele scolare. Tot aici, numarul turistilor romani este de 8532, lasand

ca turistii straini sa fie in numar de doar 51.

Deşi este o zona montana, predomina numărul locurilor de cazare in hoteluri

(53, 64%), explicaţia fiind legata de prezenta aici a unor staţiuni balneoclimaterice

renumite, precum Geoagiu Bai, Moneasa, Stana de Vale;

In cadrul hotelurilor se remarca ponderea mare a numărului de locuri de

categoria o stea (76, 5%), ca si lipsa locurilor de categoria 3-5 stele, respectiv a

condiţiilor pentru desfăşurarea unui turism de calitate superioara sau chiar de lux;

51

In cazul vilelor, deşi ocupa locul al doilea ca pondere (16, 0%), dupa hoteluri,

structura pe categorii de confort este destul de diversificata, desi, si in acest caz,

predomina (62, 3%) cele de o stea, urmata de cele de doua stele (32, 5%);

Motelurile, deşi reprezintă doar 10, 2% din totalul bazei de cazare, are proportii

aproximativ egale de locuri de o stea (59, 0%) si de doua stele (41, 0%).

In privinţa cabanelor, un paradox il constituie faptul ca circa 55% din totalul

locurilor de cazare il reprezintă cele de 2-3 stele; (insa, unele dintre cabane ar putea

intra usor in randul hotelurilor);

De remarcat lipsa unor unităţi cu specific vânătoresc, pescăresc, tradiţional

păstoresc precum si a unor unităţi de elita (de lux), capabile sa preia o clientela

formata din turişti străini cu anumite pretenţii, sau grupuri organizate pentru excursii

tematice.

3.3. Baza tehnico-materială de agrement

In concepţia actuala agrementul constituie o latura predominanta a activităţii

turistice in general si in mod special in oferte turistice a căror specialitate este însăşi

forma de agrement (turism montan, turism de litoral, etc.). Gradul de atracţie al unui

produs turistic, cat si de punere in valoare a patrimoniului turistic este in strânsa

corelaţie cu nivelul dotărilor si mijloacelor pentru agrement.

Faţă de necesităţile de agrementare, localităţile din Munţii Apuseni dispun in

prezent de dotări edilitar gospodăreşti specifice localităţilor urbane, mai puţin de dotări

necesare agrementului.

Element esenţial in turismul montan, agrementul se compune in zona Muntilor

Apuseni doar din domeniul schiabil, mijloace de transport pe cablu si trasee montane.

Domeniul schiabil cunoscut in zona este concentrat in special la Arieseni,

Stana de vale si Baisoara.

La scara nationala, ponderea domeniului schiabil din Muntii Apuseni este de 3,

8%, cu un numar de 5 partii de schi. In ceea ce priveste capacitatea optima a

domeniului schiabil (pers./ora), la Baisoara aceasta era in 1995, de 900, la Fantanele

270, la Arieseni 360, iar la Stana de Vale 270;

Mijloacele de transport pe cablu (teleferice). Domeniul schiabil este viabil, util

si eficient din punct de vedere economic in conditiile in acre este asigurat cu mijloace

52

de transport pe cablu adecvate, ca structura si capacitate, iar cu structurile de primire

se afla in raporturi bune. Pentru urmarirea unui asemenea fenomen, in amenajarea

turistica montana se utilizeaza indicii de corelare functionala, care reprezinta expresia

numerica a raporturilor dintre: domeniul schiabil si teleferice; domeniul schiabil si

structurile de primire; teleferice si structurile de primire.

Din analiza datelor se constata lipsa unor instalatii de capacitate mare (gen

telecebina, telegondola, sau telescaun), precum si dotarea necorespunzatoare sau lipsa

totala a dotarilor in majoritatea masivelor.

In privinta elementelor specifice de asigurare functionala a domeniului schiabil

sunt de retinut urmatoarele:

- Dotarile si amenajarile aferente domeniului schiabil sunt

necorespunzatoare sau lipsesc cu desavarsire;

- Lipsesc telefericele de acces la domeniul schiabil;

- Unitatile si dotarile conexe sunt ca si inexistente.

- Traseele turistice montane. In zona Muntilor Apuseni sunt inregistrate

si marcate 69 trasee turistice destinate urmatoarelor tipuri de excursii

sau forme de turism.

- Drumetie de vara: toate traseele marcate sunt accesibile drumetilor cu

pregatire medie. In zonele abrupturilor si pe cursurile apelor cu chei si

defilee, unde nu sunt amenajate poteci si punti de trecere accesul este

mai dificil. Greu accesibile sunt si traseele in lungul firului apei, mai

ales in pesteri, acestea devenind impracticabile in timpul ploilor

abundente;

- Drumetia de iarna se limiteaza la statiunile si localitatile bine

amenajate turistic, traseele greu accesibile fiind recomandate numai

drumetilor foarte bine pregatiti;

Aplinism: peretii calcarosi, deseori verticali din Cheile Turzii, Cheile Aiudului,

permit practicarea alpinismului pe trasee de la cele usoare pana la cele mai dificile;

Speoturism: se dezvolta mai ales in masivele unde pesterile si avenele sunt

numeroase si multe dintre ele foarte interesante. Cele deschise pentru turisti sunt:

Pestera Ursilor, Scarisoara, Meziad, Vadu Crisului. Toate acestea pot fi vizitate numai

cu ghid. Partial amenajate sunt si pesterile: Cetatile Ponorului si Cetatea Radesei.

53

3.4. Baze de tratament

In staţiuni, alături de procedurile de baza, se asigura bai termale in cazi sau

bazine, impachetari sau aplicatii cu namol, bai cu apa gazoasa sau sulfuroasa, cure

interne cu ape minerale. De asemenea, au fost create conditii pentru efectuarea mai

multor tipuri de proceduri asociate: electroterapie, termoterapie, saunoterapie,

hidrofizioterapie, kinetoterapie, inhalatii, aerosoli, etc.

Zestrea de factori terapeutici naturali din zona Muntilor Apuseni, una dintre

cele mai bogate si diversificate din tara, este constituita din:

- Ape carbogazoase;

- Ape sulfatate si sulfuroase;

- Izvoare cu ape bicarbonanate, calcice, magnezice, sodice, hipotone;

- Ape concentrate, de tip cloruro-sulfatic si salifero-sulfuric;

- Ape geotermale;

- Namoluri de tip vegeto-mineral;

- Climatul, caracterizat prin presiune atmosferica scazuta, radiatie solara

intensa, ionizare crescuta.

Cele mai cunoscute statiuni din zona Apusenilor care beneficiaza de baze de

tratament sunt Geoagiu Bai, Stana de Vale, Vata si Moneasa.

54

CAPITOLUL IV.

STUDIU DE CAZ: STAŢIUNEA STÂNA DE VALE.

4.1. Prezentarea staţiunii Stâna de Vale

Statiunea balneoclimaterica Stana de Vale se afla în Muntii Padurea Craiului

din Carpatii Occidentali, pe versantul vestic al Muntilor Bihor, la o altitudine de 1100

de metri, intr-o depresiune inconjurata de munti. Locatia se intinde pe o suprafata de

2.700 de hectare de teren, este renumita in tara si strainatate pentru tratament, odihna

si recreere, constituie un important “nod” de plecare pentru numeroase trasee turistice

in Apuseni.

Zona beneficiaza de un climat sub-montan cu o temperatura medie anuala de 5

grade Celsius, aer bogat in ozon, nebulozitate redusa si zapada din abundenta. La

Stana de Vale, principalii factori de cura sunt apele oligominerale si feruginoase,

bioclimatul tonic, caracterizat printr-o presiune atmosferica scazuta, radiatia solara

intensa si ionizarea crescuta a aerului, ceea ce o recomanda pentru tratarea si

ameliorarea afectiunilor endocrine, a cailor respiratorii si a nevrozei astenice.

Statiunea Stana de Vale, situata in judetul Bihor, inclusa in comuna Budureasa,

din Muntii Vladeasa a fost infiintata in anul 1880 de episcopia greco-catolica pe un

domeniu ce se intinde pe o suprafata de 2700 de hectare, cedat in secolul al XVIII-lea

de Biserica Romana Unita cu Roma, de imparateasa Maria Tereza. Aerul bogat in

ozon, existenta a numeroase izvoare cu ape minerale, oportunitatile de tratament si de

drumetii sunt atuu-rile principale ale zonei, atat vara cat si iarna. Aflata intr-o

depresiune inconjurata de munti, cu o temperatura medie anuala de 5 grade,

nebulozitate redusa si zapada abundenta, iarna, statiunea asigura conditii optime de

practicare a sporturilor specifice-dispune de cateva partii de schi si de sanius, un

teleschi (650 de metri lungime).

Stana de Vale, cu un aer puternic ionizat este un mediu ideal pentru petrecerea

unei vacante in mijlocul naturii, avand o serie de atractii turistice, peisaje si trasee

montane deosebite. Ofera turistilor posibilitatea de a efectua excursii la Izvorul

Minunilor, Cascada Iadolina, drumetii montane pe 16 trasee marcate, unde se poate

55

admira cea mai mare cascada din Romania « Saritoarea Bohodei », cu o inaltime de 96

de metri, deplasari la Pestera Ursilor, Pesterile Ferice, Onceasa, Alunului, si Meziad,

excursii la popasul Pescaresc Cefa, Pastravaria Stana de Vale, gratare in aer liber,

focuri de tabara, mese festive si simpozioane.

In perioada de iarna, partia de schi este dotata cu instalatie de urcare pe cablu si

se poate practica pe langa schi, sanius, coborari neconventionale. Din primavara si

pana toamna tarziu, bioclimatul tonic, stimulant pentru organismul uman, determina ca

turistii ajunsi pe aceste meleaguri sa li se ofere oportunitatea unor excursii inedite, pe

trasee marcate, spre cascadele Iadolina, Iedutului, Moara Dracului, spre pesterile din

imprejurimi-Cetatea Radesei si Focul Viu, spre complexul carstic Cetatile Ponorului

sau spre cabana Padis.

La Stana de Vale se poate ajunge pe calea rutiera urmand traseul Oradea-Beius,

pe DN 76 (86 de kilometri) sau pe calea ferata- pana in statia CFR Beius, iar de aici cu

un autobuz care circula pe un traseu de 24 de kilometri.

Principalii factori de cura pentru care statiunea atrage anual mii de turisti sunt

apele oligominerale, feruginoase, bioclimatul tonic, caracterizat prin presiune

atmosferica scazuta, radiatia solara intensa si ionizarea crescuta a aerului.

Indicatiile terapeutice pentru care opteaza cei ce ajung aici sunt afectiunile

endocrine, nevroza astenica si afectiunile cailor respiratorii. Printre cele mai solicitate

tratamente locale se numara fitoterapia (baile de plante), electroterapia, masajul, sauna

si gimnastica medicala. Efecte certe dovedite in timp au fost observate in cazul

hipertiroidiei benigne si al bolii lui Basedow in stadiile I si II. De asemenea, nevroza

astenica, afectiunile cailor respiratorii, starile de debilitate, surmenajul, rahitismul si

tulburarile de crestere la copii sunt alte afectiuni ameliorate aici.

Exita si contraindicatii, in cazul unor boli acute, al hemoragiilor abundente

repetate, al bolilor grave ale sangelui (leucemii, anemia pernicioasa etc.), parazitoze,

boli venerice in stadiu contagios, boli infectocontagioase, tumori maligne, stari

casectice, psihopatii, epilepsie. De asemenea statiunea nu este recomandata femeilor

insarcinate dupa luna a III-a, in sarcinile patologice in orice luna si nici mamelor in

perioada de alaptare.

Stâna de Vale este o destinatie preferata si de cei care practica sporturile de

iarna aici existand partii de schi dotate cu instalatii de transport pe cablu. De asemenea

56

este un punct de plecare pe unele trasee de drumetie montana ce duc spre Vladeasa,

Piatra Talharului sau Padis.

Padis – cel mai important nod turistic din Muntii Apuseni Turistii ajunsi la

Stana de Vale au posibilitatea de a face numeroase drumetii in zona pe diferite trasee

montane cu grade diferite de dificultate. Cele mai vizitate sunt Grota Ursilor, cabana

Padis, Moara Dracului, Saritoarea Iedului, cabana Meziad, Pestera Alunului. Daca

sunteti posesori de autoturism, va recomandam un traseu in care frumusetea si

salbaticia locurilor sunt impresionante: Stana de Vale-Remeti (se traverseaza pe Valea

Iadului, pe langa lacul Lesu si cascada Valul Miresei). Alte excursii in munti se pot

face pe trasee marcate, spre cascada Iadolina, spre pesterile din imprejurimi sau spre

grotele, platoul si cabana Padis. Excursii montane se fac si pe vaile Iad si Dragan,

cascadele Iadolina si Moara Dracului. Padis este considerat de majoritatea tur-

operatorilor de turism cel mai important nod al muntilor Apuseni, datorita reliefului

carstic care a favorizat aparitia nenumaratelor pesteri, doline, uvale, avene, izbucuri si

ponoare.

Poiana Padis este situata la altitudinea de 1200 – 1280 de metri, reprezentand

un platou larg, cu numeroase doline. Peisaje salbatice, trasee turistice variate Un traseu

deosebit, pe care il pot urma turistii care au o buna conditie fizica porneste de la Stana

de Vale spre Saua Cumpanatelul (1640 de metri) - Poiana Varasoaia - cabana Padis

(1280 de metri). Este marcat cu banda rosie, distanta parcursa fiind de 20 de kilometri.

Practic, din Stana de Vale, turistii urmeza drumul forestier de la statia meteo, de langa

hotelul Iadolina. Se urca continuu pana la iesirea spre golul alpin, dupa care se ajunge

in apropierea varfului Poieni, la un izvor, de unde se poate vedea o panorama superba

spre valea Aleu si spre varful Bohodei. De la izvor, se coboara pana in saua Bohodei

(1469 de metri) de unde se desprinde traseul marcat cu triunghi albastru spre

Saritoarea Bohodei si un marcaj cu cruce galbena, spre creasta Custurii. Drumul

continua prin stanga culmii, ocolind varful Bohodei si iese intr-o sa larga situata intre

Bohodei si varful Fantana Rece. La dreapta, o poteca marcata cu banda albastra

coboara abrupt spre Boga. Apoi, drumul larg ocoleste varful Fantana Rece, trece pe

langa un izvor si se continua lin pana in saua Cumpanatelu (1640 de metri), lasand in

urma spre stanga bazinul Draganului. Din sa avem o larga perspectiva spre platoul

Padis: putin spre stanga vederea cuprinde largul bazin al vaii Somesului Cald, iar in

57

fata, spre sud se desfasoara platoul carstic Padis, strajuit la orizont de Varful Tapu si

creasta muntelui Biharea, iar spre dreapta de salbaticele vai cu pante abrupte care

coboara la Boga. Din sa, se poate continua drumul, la stanga, spre cabana Vladeasa pe

banda albastra, spre pestera Onceasa (cruce rosie) sau spre pestera Alun (cruce

albastra). Traseul continua sa coboare, trece pe langa poteca care se desprinde in

stanga spre Somesul Cald (punct rosu) apoi intalneste poteca cu banda galbena (care

vine din Stana de Vale pe la Piatra Talharului si poiana Onceasa). In final, drumul iese

intr-o poiana larga – Varasoaia (in dreapta, la baza unor pereti de calcar, firele de apa

se pierd intr-un ponor).

Drumul traverseaza poiana, intalnind in stanga unul dintre capetele circuitului

Somesului Cald, urca intr-o sa si iese intr-o poiana intinsa ciuruita de doline, una

dintre ele avand un ochi de apa - Taul Varasoaia. Poteca care o ia spre sud urca intr-o

sa unde se afla pestera Padis. De aici, coborand spre stanga se ajunge la cantonul Padis

de unde punctul rosu ne duce la pestera Sura Boghii. Pentru a ajunge insa la Padis, de

la lac o luam spre stanga, pe drumul forestier, trecem pe langa cabana Varaioaia si

continuam pana iesim la drumul neasfaltat care vine de la Boga. Un alt traseu turistic

porneste de la Stana de Vale spre Cornu Muntelui – Boga si are o distanta de 16

kilometri si durata de 5-6 ore. Urcusurile insumate sunt de 795 de metri, iar marcajul -

banda albastra. Traseul este comun cu banda rosie pana la saua dintre Bohodei si

varful Fantana Rece.

Localitatea turistica Boga este situata la altitudinea de 550 de metri, fiind

strajuita de stanci proeminente care se inalta pana la 1652 de metri formand o

adevarata cetate. La intrarea in Boga se gaseste cabana Boga (12 locuri de cazare si

restaurant), iar in aval de aceasta cabana Piatra Bulzului - cu 30 de locuri de cazare.

In imprejurimi se pot vizita Cheile Vaii Boga (cascada Boga, Oselul, izbucul

Boga), valea Rea, cu sectoare de chei si mici cascade, cheile vaii Bulbuci si valea

Plaiului.De la Stana de Vale turistii pot face si circuitul cascadei Bohodei pe o distanta

de 15 kilometri si o durata de 8-9 ore. Este marcat cu triunghi albastru. Traseul este

mai usor de parcurs in sens invers, dinspre Valea Aleului, deoarece are portiuni de

catarare pe stanca (zone cu lanturi). Traseul este comun cu banda rosie pana la saua

Bohodei. De la cantonul Aleu se ajunge tot pe triunghi albastru la Pietroasa.Tot de la

Stana de Vale se poate ajunge la pestera Onceasa, dupa un traseu de 20 de kilometri-5

58

ore si jumatate de mers, iar circuitul izvoarelor Somesului Cald (21 de kilometri,

durata de 13-14 ore) reprezinta o alta varianta care include cea mai complexa zona

carstica din Muntii Bihor- pesteri, canioane, izbucuri, grupate intr-o regiune deosebit

de salbatica.

Alte trasee turistice care pornesc de la Stana de vale au drept tinta cascada

Moara Dracului, varful Buteasa, cascada Saritoarea Iedutului, cabana Meziad sau

motelul Lesu Baraj. De la Stana de Vale se poate ajunge si la Pestera Ferice sau se

poate face circuitul Custurii. Cazare in casute, la camping sau hotel La Stana de Vale,

cazarea se poate face in casute, la camping, vile sau la hotel.

Hotelul Iadolina, de trei stele, este situat la aproximativ 200 de metri de partia

de schi, dispune de trei corpuri de cladire, bar de zi, seif, bar de noapte, discoteca, sala

de conferinte, restaurant, parcare, spatii de cazare de doua si, respective, trei stele.

Hotelul dispune de o capacitate de 107 locuri de doua stele si alte 35 de locuri de trei

stele. Se asigura tratament si masaj. Are camere duble, cu baie cu dus, televizor color;

camere triple (baie cu dus, tv color); apartamente de doua stele ( dormitor, living cu

canapea, tv color, baie cu cada), camere duble- baie cu dus, tv color, frigider. Alte

posibilitati de cazare sunt in camere single de trei stele si apartamente tot de trei stele.

In restaurantul Iadolina, de categoria I, masa se asigura in sistemul bonurilor valorice.

Pretul unei camere single pe noapte este de 1,1 milioane de lei, iar a uneia duble este

de 1,6 milioane de lei, cu mic dejun inclus.

O alta posibilitate de cazare pentru turisti o reprezinta hotelul si vilele Izvorul

Minunilor, de patru stele, situate la aproximativ 300 de metri de partia de schi. Sunt

dotate cu doua dormitoare, living, au incalzire centrala, aer conditionat, bucatarie. In

camere sunt televizoare color si baie. Masa se serveste tot in sistemul bonurilor

valorice.

Statiunea Stâna de Vale, deosebit de pitoreasca dispune de un climat de

depresiune intramontana tonic-stimulant cu ierni reci si veri racoroase. Canitatile de

precipitatii sunt dintre cele mai mari din Romania, Stâna de Vale avand si renumele de

a fi polul precipitatiilor din Romania cu valori ce depasesc 1200-1400 mm anual.

Acest lucru are drept rezultat prezenta stratului de zapada din luna noiembrie uneori

chiar pana in martie-aprilie.

59

Statiunea poate fi un loc ideal pentru tratarea nevrozelor astenice si a

afectiunilor endocrine fie ca este vorba de boala Basedow (in stadiu incipient, dupa

tratament cu medicamente) sau de hipertiroidie benigna. De asemenea pot fi tratate si

afectiunile respiratorii sau starile de debilitate, surmenaj fizic si intelectual, tulburarile

de crestere la copii.

In tratarea acestor afectiuni se utilizeaza atat apa minerale existenta in statiune

(feruginos, hipoton) cunoscuta sub numele de Izvorul Minunilor cat si instalatiile si

procedurile de tratament din statiune ce includ bai in cada, sauna, masaj,

magnetodiaflux, ionogalvanizari.

Frumusetea linistitoare a peisajului, aerul pur fara praf si particule alergice

bogat in ozon, presiunea atmosferica relative coborata, multele posibilitati de trasee

montane, sunt elemente care contribuie la reusita vacantelor petrecute aici sa fie

relaxante si ajuta la refacerea sanatatii si a capacitatii de munca.

O caracteristica a acestei statiuni o reprezinta precipitatiile abundente si

caderile masive de zapada. Statiunea dispune si de izvoare cu ape minerale feruginoase

si hipotonice.

4.2. Posibilităţi de dezvoltare a staţiuni Stâna de Vale

Staţiunea Stâna de Vale se integreaza in sfera turismului recreativ (drumetii

montane, sporturi de iarna, alpinism, speoturism, vanatoare si pescuit). Turismul

recreativ si culturalizant ocupa si ele pozitii apropiate celui dintai, inclusiv prin

interferenta reciproca. Nota comuna a tuturor tipurilor de turism ramane insuficienta

dezvoltare si calitatea modesta a serviciilor.

Agroturismul are mari perspective de afirmare, primele pensiuni si ferme

turistice deschizandu-si portile in zona bordurii nordice (Belis - Rachitele - Calatele -

Sancraiu).

Datorita faptului ca aceasta zona montana prezinta o mare varietate de valori

culturale traditionale - arta populara, folclor, etnografie, traditii - valorificarea

potentialului turistic latent prin intermediul pensiunilor si gospodariilor agroturistice

este o activitate de perspectiva cu mari promisiuni in viitorul apropiat, observandu-se

60

totodata o cerere crescanda de astfel de servicii de cazare si agrement, cerere venita

atat din tara cat si de peste hotare, intr-un procent tot mai mare.

Un alt avantaj al acestei zone este faptul ca inaltimile muntilor sunt reduse, iar

relieful montan de aici este cel mai fragmentat din intreg lantul Carpatic, accesul

facandu-se cu o mai mare usurinta decat in cazul altor grupe.

În vederea dezvoltării staţiunii consider cp trebuie avute în vedere următoarele

aspecte:

amenajarea corespunzătoare a partiei de schi, pornind de la o eventuală mărire a

lungimii sale şi dotarea cu tunuri de zăpadă artificială.

dotarea staţiunii cu un patinoar, pentru diversificarea activităţilor de agrement

ale turiştilor.

îmbunătăţirea calităţii traseelor turistice, prin amplasarea de marcaje,

înştiintarea turiştilor despre dificultatea lor şi a eventualelor pericole, în acest

mod potenţialii turişti vor putea fi preveniţi şi nu se vor aventura spre locuri

asupra cărora nu sunt informaţi;

crearea unui centru de informare turistică local, în vederea informării şi uşurării

desfăşurării de către turişti a activităţilor practicate în zonă, această măsura va

ghida turiştii spre punctele turistice cele mai vizitate din zonă şi vor conştientiza

însemnătatea lor asupra ecosistemului staţiunii;

încurajarea turiştilor de către autorităţile locale de a vizita şi împrejurimile, prin

distribuirea de pliante informative, vizitarea unor localităţi în care se practica

agroturism, etc.

o promovare mai agresivă a turismului din zonă, pentru atragerea unui număr

mai mare de turişti; chiar şi în prezent, staţiunea nu este ocupată la maxim în

sezonul hivernal.

promovarea agroturismului în gospodăriile existente în interiorul staţiunii, prin

dotarea tehnico-edilitară a acestora, fapt care va duce la creşterea veniturilor

acelor locuitori.

dotarea cu spaţii de divertisment destinate tinerilor, cum ar fi: cluburi, săli de

jocuri moderne,un eventual teren de sport.

dezvoltarea infrastructurii turistice;

conservarea mediului natural al staţiunii.

61

BIBLIOGRAFIE

1. Munţii Apuseni Bihor Vladeasa –M.Bleahu,S.Bordea,Editura Uniunii de

Cultura Fizica si Sport

2. Munţii Codru-Moma -Bleahu Marcian, Ghid turistic, Editura Sport-

Turism,1978,Bucureşti

3. Munţii Apuseni -Ilie Mircea, Editura pentru turism, 1974,Bucureşti

4. Munţii Apuseni -Muzeu istoric şi etnografic al poporului român, Editura

Turism,1980,Bucureşti

5. Ţara moţilor -S.Bordea, Ghid turistic,Editura pentru turism, 1982,Bucureşti

6. www.wikipedia.org/wiki/Munţii_Apuseni.ro

7. www.carpati.org

62

Date post:	18-Jul-2016
Category:	Documents
Upload:	trella-adrian-ioan
View:	118 times
Download:	8 times

Turism Montan În Apuseni

Documents