Tribuna 27

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 27 • 16-31 octombrie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

premiul Nobelpentru literaturãJ.M. COETZEE

STAMPE DE SÃRBÃTOARE

PENTRU NEGOIÞÃ IRIMIE

Mircea Muthu

PROZÃ deRadu Þuculescu

Plasticã micã de Nicolae Procopan

2 TRIBUNA • nr. 27 • 16-31 octombrie 2003

Legislaþia francezã a fost dintotdeaunaizvorul de inspiraþie în redactareaConstituþiei ºi a altor acte normative din

România. Ceea ce se petrece însã în acestmoment în þara noastrã are o semnificaþie aparte;suntem membru cu drepturi depline înConsiliul Europei, am fost invitaþi sã facem partedin NATO ºi Uniunea Europeanã. Aceste lucruriau determinat transformãri în structura econo-micã ºi socialã a þãrii. Este în fond vorba deadaptarea legislaþiei româneºti la legislaþia euro-peanã, capul de afiº în aceastã privinþã fiindConstituþia, care nu mai poate rãmâne în struc-turile adoptate dupã Revoluþia din Decembrie1989. Este evident faptul cã ceva s-a schimbat înRomânia, dar nu în mãsura în care putem fiprimiþi în Uniunea Europeanã. Existã rãmâneriîn urmã în ce priveºte reforma în justiþie,garantarea dreptului de proprietate, a drepturiloromului, a democraþiei în general. Constituþiavotatã de Parlamentul României ºi care va fisupusã Referendumului din 18-19 octombrie2003 vizeazã tocmai aceste modificãri. Aºadar,dreptul de proprietate este nu numai asigurat ci ºigarantat, adicã atribuirea dreptului de proprietatetrebuie sã fie sigurã, neechivocã, în afara oricãreiinterpretãri arbitrare, sã disparã celebra formulãcaragialianã... nu pot garanta cu nimic...

În justiþie lucrurile au trenat continuu,nepunându-se în practicã principii elementare dedrept: prelungirea arestãrilor preventive s-a fãcutîn mod defectuos, neexistând un punct de vedereunitar. Noua Constituþie eliminã aceste contro-verse ºi consacrã principiul potrivit cãruiaprocurorul poate aresta pe învinuit timp de 3 zile,dupã care prelungirea o face judecãtorul, încondiþiile în care procurorul prezintã elementenoi cu privire la învinuirile ce se aduc infractoru-lui. Aceste prevederi dau bãtaie de cap procuro-rului care în termen foarte scurt este obligat sãstrângã ºi alte dovezi care sã întãreascã învinuirea.

Justiþia este a treia putere în stat ºi nimeni nuare dreptul sã se amestece în treburile saleinterne. Se va pune capãt, prin noua Constituþie,tergiversãrilor, amânãrilor, întârzierilor în jude-carea proceselor. Stabilirea unor termene înlãun-

trul cãrora sã se efectueze urmãrirea penalã ºijudecarea unor cauze va avea drept efect rezolva-rea operativã a cauzelor cu garantarea efectului dereinserþie socialã. Prelungirea nejustificatã a so-luþionãrii unor dosare, depãºirea exageratã a ter-menelor stabilite pentru adoptarea unor soluþii auamplificat neîncrederea opiniei publice în justiþie.Nu trebuie omis nici faptul cã o sursã principalãde corupþie este datã de interpretarea arbitrarã adispoziþiilor legale pe fondul acestor disfuncþiona-litãþi. Tragerea la rãspundere penalã a unor per-soane dupã trecerea unui timp îndelungat de ladata sãvârºirii infracþiunii diminueazã considerabilefectul educativ al actului de justiþie. Magistratulcare cu intenþie pronunþã hotãrâri ilegale saucomite erori judiciare repetate din culpã, poate fiacþionat în justiþie pentru acoperirea prejudiciilor.

Sunt prevãzute modificãri esenþiale ºi în cepriveºte funcþionarea legislativã a celor douãCamere, care constituia de fapt un obstacol înbunul mers al activitãþii legislative. S-a restrânspe de altã parte dreptul parlamentarilor avocaþi dea pleda în procesele de corupþie sau spãlare debani. Constituþia ce va fi supusã Referendumuluidin 18-19 octombrie 2003 extinde considerabildrepturile minoritãþilor, care pot folosi în justiþielimba maternã, prin interpret. În condiþiile încare armata românã traverseazã o perioadã deprofunde transformãri calitative, serviciul militarnu mai este obligatoriu. Va exista o armatã despecialiºti, bine dotatã tehnic ºi logistic, care sãîntruneascã cerinþele de interoperativitate.

Noua Constituþie a României asigurã stabilitatesocialã, face funcþionale instituþiile statului dedrept, asigurã drepturile ºi libertãþile fundamentaleale cetãþenilor. Referendumul din 18-19 octombrie2003 este un act civic de importanþã primordialã,pentru cã votând aceastã Constituþie, votãm pen-tru primirea noastrã în Uniunea Europeanã, pen-tru democraþie, pentru ridicarea gradului de civi-lizaþie ºi culturã al poporului român.

n

n jurist Ion Ghercioiu

opinii

bour

Noua Constituþie a României TRIBUNA

Director fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Virgil Salanþiu Înserare

TRIBUNA • nr. 27 • 16-31 octombrie 2003 3

editorial

Î ntr-un peisaj în care totul pare a se nãruiimediat dupã ce a început, sau uneorichiar înainte de a începe, iatã cã o iniþia-

tivã a Uniunii Scriitorilor începe sã capetecheag. E vorba de „Zilele ºi nopþile de liter-aturã de la Neptun“, ediþia a doua. Cu puþinnoroc, plajele ºi faleze de la Neptun suntfrumoase la mijlocul lui septembrie. Zilelesunt luminoase ºi deja pustii, nopþile puþinreci ºi cutreierate de pale subþiri de vânt. Pegustul unora, care refuzã aglomeraþia ºi cãl-durile toride. Sau care doresc ca prezenþa lorsã nu anime prea mult spiritele.

Dar sã ne întoarcem la literaturã. Acestfestival, cum îi spun organizatorii, constãdintr-un colocviu tematic (anul acesta tema afost „Eu, celãlalt“) ºi dintr-un recital depoezie, ambele întinzându-se cam pe treizile. Colocviul este diurn, recitalul este noc-turn. Pe aleile pãrãsite de vilegiaturiºti, prinlabirintul vegetal dintre vilele închise, puteaivedea acum celebritãþi care se recunoºteauîntre ele dupã mapa coloratã, încercând pecât posibil sã respecte programul. O atmos-ferã degajatã în care bãnuiesc cã s-au avut învedere ºi momentele în care oameni careabia s-au cunoscut cautã un loc în care sãpoatã bea o cafea. Aºa se fac contacte, seschimbã adrese, un poet îºi gãseºte traducã-torul ideal.

În sala hotelului „Ambasador“ s-a con-centrat la un moment dat o cotã de inteli-genþã ºi talent care nu putea sã nu te impre-sioneze. S-au perindat pe la microfon vorbi-tori de francezã, englezã, italianã, portughezãºi românã, un adevãrat turn Babel ale cãruiiþe au trebuit sã le descâlceascã traducãtoarelecu cãºti la urechi, poate cele mai încercatefiinþe din tot festivalul.

Trebuie sã recunosc cã tema a fost binealeasã ºi sibilinic formulatã. Eu, celãlalt.Rimbaud spusese: eu sunt un altul, Gravesmãrturisea cã atunci când scrie „cineva“ i seuitã peste umãr. Traducãtorii nu mai ºtiu careeste „eu“ ºi care este „celãlalt“ – sau devin eiunul ºi acelaºi în actul traducerii?Contribuþiile s-au constituit de la sine oare-cum pe trei etaje. Amos Oz (ºi nu numai el,ci toþi cei care aparþineau OrientuluiApropiat, din zonele nefericite de conflict) ademontat mecanismul construirii inamicu-lui, al satanizãrii celuilalt, al transformãrii luiîn opusul tãu, al caricaturizãrii lui. Ne-a spuscum trebuie tãmãduit un fanatic. AntónioLobo Antunes, care a fost ºi medic pe frontuldin Angola, a avut ºi el de fãcut o mãrturisireîn acest sens. Irlandezii au avut ºi ei cevaexperienþã de împãrtãºit. Cum am spus, tra-ducãtorii aveau dihotomia lor: eul auctorialîn relaþie cu eul traductorial. Remarcabileaici contribuþiile lui Dan Shafran ºi

Antoanetei Ralian, n-ai fi crezut cã o muncãatât de puchinoasã, de fatã bãtrânã, cum esteactul traducerii, ascunde o relaþie atât de pro-fundã ºi compusã din amãnunte de fineþe. Altreilea etaj a fost cel al creatorilor pentru careatât eu cât ºi celãlalt se aflau în sine, „cel carepriveºte peste umãr“, cel pe care-l vezi înoglinda de pe masa de scris. Aici au dominatpoeþii. Unii din ei s-au dovedit tot atât debuni vorbitori, pe cât se vor dovedi seara deexperimentaþi recitatori. Meseria de poetîncepe sã capete un nou contur în climatulacesta al globalizãrii, inclusiv culturale.Artiºti ai festivalurilor specializate. O men-þiune specialã pentru Stefan Hertmans care,printr-un tur de forþã, ne-a demonstrat câtde greu e sã fii belgian, ce labirint introspec-tiv trebuie sã parcurgã un cetãþean al unio-nismului european pentru a putea demon-stra, eventual, cuiva dinafarã cine anume esteel. ªi nu pot sã nu pomenesc silueta elegantã,carismaticã, a lui Charles Carrére, care pãreaa fi o întrupare a lui Senghor, fãcând dinnegritudine un atribut aristocratic. ªi, desi-gur, nu puteai trece cu vederea urechileclãpãuge ale lui Puºi Dinulescu. Ori prezenþaextrem de civilizatã ºi franceza radiofonicã alui Dinu Flãmând. Dar mai bine sã ne oprimaici. Românii, mai puþini, au fost aleºi dupãcapacitatea de-a fi buni parteneri ai oaspeþi-lor, cunoscãtori de literaturã europeanã con-temporanã ºi vorbitori de limbi europene.

În contextul acesta, micile neajunsuri n-au mai prea contat, au constituit uneorimai degrabã sarea ºi piperul: faptul cã uniipoeþi au þinut morþiº sã cânte, cã MirceaDinescu a lansat un rachiu ce-i poartã

numele ºi cã preºedintele juriului înota une-ori pânã în larg, punând decizia finalã într-oanume primejdie. Sau cã Paul Vinicius aparepeste tot neinvitat.

Cei doi premiaþi, António Lobo Antunes– premiul „Ovidius“ ºi Ismail Kadare, care aluat Premiul Festivalului, sunt firi cât sepoate de diferite. Atunes era destins, pus peºotii, fericit cã se poate miºca fãrã sã-l recu-noascã nimeni într-o cafenea. Caravelele luipoposiserã la Neptun. Kadare era fragil ºiretras, puþin evitat de ceilalþi, înconjurat deaura suferinþelor ºi ambiguitãþilor din comu-nismul alabanez, sau al nostru, al tuturor.Pãrea sã aparþinã mai degrabã trecutului decare nu ne prea face plãcere sã ne amintim.Oz era degajat ºi sigur pe sine, cu o vitalitateaproape sportivã, ca un fost luptãtor de co-mando. Aceastã tripletã de Nobel n-ar fi avutcum fi mai echilibratã în opoziþie. Greutateaei a marcat festivalul ºi a surescitat ziariºtii.

Pentru cã veni vorba am vãzut ºi eu, decealaltã parte a liniei de data aceasta, cumpresa se strãduieºte sã strice socotelile pentrua transforma un eveniment cultural într-uneveniment de presã. Pripeala în deconspira-rea laureaþilor, insinuãri cum cã premiul luiKadare e unul de consolare, voalate aluzii laoriginea fondurilor folosite de organizatori –toate acestea au lãsat o umbrã ºi bãnuiala cãjurnaliºtii nu pot aprecia un eveniment înfondul lui, ci doar în aspectele minore, tra-tând scriitori serioºi ca pe niºte vedete pop.Ori la genul acesta de evenimente e adevãratcã nu încape prea multã fantezie (un discursal primarului, o vizitã în zonã profitând demomentul toamnei ºi de vremea bunã), camdupã acelaºi tipic se desfãºoarã ºi în strãinã-tate, doar cã acolo nu pot fi aºa uºor acuzatede, sã zicem, comunism rezidual. Dacã presanu vede cu discernãmânt lucrurile, dacã nu esolidarã cu nimic, s-ar putea sã împiedicelucruri pentru absenþa cãrora va cãuta la unmoment dat vinovaþii. O corecþie e necesarã,ºi aceasta trebuie sã vinã de la directorii publicaþiilor, uneori ei înºiºi scriitori – saufoºti scriitori.

n

Caravelele lui Antunes s-au oprit la Neptunn Alexandru Vlad

António Lobo Antunes

Ismail Kadare


cartea

DAN DAMASCHINÎndurãrile

Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002

Are, desigur, dreptate Al. Cistelecan cândremarcã singularizarea ca avantaj poetic pen-tru creaþia liricã a lui Dan Damaschin -

poetul fiindu-ºi propria-i generaþie. Desprinde-rea, cãutatã ºi asumatã, de circumstanþe protejeazãpersonalizarea fluxului expresiv, îl salveazã de larepetarea cerinþelor vremii, îl desensibilizeazã laavalanºa intruziunilor. Multe trebuie sã fi fostînãbuºite într-un suflet care ºi-a cultivat terapiarenunþãrilor, dar dupã absolvirea acestui ciclu deneobedienþã, ca în urma unui exerciþiu budist deridicare a penitenþei la rang de virtute, luminalãuntricã se vede într-o nouã, mai purã ºi maiintensã strãlucire. Pe faþa poetului, mereu încor-datã spre interiorul propriei personalitãþi, avândpe frunte sãpate ridurile îndârjirii spre un lãuntricgreu sondabil, stãruie aura diafanã a unei per-petue reculegeri de sine; ieºirea din social pare a-lrechema de undeva de departe, chiar ºi în inofen-sivele ºi inevitabilele conversaþii diurne. nevoia deexistenþã îl reactualizeazã totuºi în concret, dar înurma unui efort vizibil de a ieºi din reverie, astfelîncât orice adresare pare a-i fi o impietate. DanDamaschin este poetul care îºi trãieºte tragic exis-tenþa, dar fãrã s-o ºtie, sau fãrã s-o mai ºtie.

Dacã îi citim cartea recent apãrutã (Îndurãrile,Ed. Dacia, 2002, colecþia „Poeþii Echinoxului“)invers, de la ultima copertã spre prima, dãm de oAddenda, în care autorul îºi numeºte propriile-iTemeiuri pentru Poem, definite pe relaþia Poetului cusemnele timpului. Ceea ce-l obsedeazã devine reþetãpersonalã pentru poezie: receptarea semnelor di-vinului, trãirea pãtimaºã a revelaþiei blagian-dureroasã, temeiul iniþial ca ºansã a întemeierii;temeiurile poemului chiar îºi cautã autorul,printr-o alegere de exclusivitate. Avalanºa timpuluipanicheazã sacrul, în virtutea unui „strãvechiinstinct al autodistrugerii“ întipãrit cromozomial

în destinul „speciei sinucigaºe“. Trãim deci, cuînfrigurare ºi exaltare, „marea înfundãturã“, dincare numai sacerdoþiul liric ne mai poate salva:„silabele poemului, ºoapta rugãciunii“, iar con-fruntarea cu limitele nu desãvârºeºte purificarea(„ceea ce rãmâne neexprimat supravieþuieºte caremuºcare“). Omenescul este excedentar, darpuþin din el poate fi identificat („în cel cãruia nu-i ajunge durata unei vieþi/pentru a mãsura ome-nescul din sine“).

Acest poem programatic, deci cu valori expli-citare mai ridicate, dezvoltã o tensiune între reve-lare ºi mister, între rostire ºi ocultare, între trans-cendent ºi imanent care ne aminteºte drama rostiriidin poezia lui Arghezi ºi Blaga, însã în absenþaoricãrui decorativism angelic de tip Voiculescusau N. Crainic.

Progresând în lectura inversã, dãm deFragmente dintr-un poem neexprimat, în care amregãsit fiorii confruntãrii exprimabil/inexprimabildin Psalmii lui ªt. Aug. Doinaº, sub imperativuleminescian al întregirii („pe mine/Mie redã-mã!“). Este o invocaþie în versete pentru produ-cerea purificãrii creºtine, prin sporirea declan-ºatoare a maculãrilor. Invocarea ritualicã ºioficierea prin repetare tematicã pãstreazã tonul deceremonie simplã al textelor sacerdotale. Poetuloficiazã însã la un altar exclusiv, el nu se poateimpersonaliza în ritual. Chemãrile lui suntdirecte ºi imperative, iar în aceste calitãþi lirice stãºi putinþa omeneascã a generalizãrii. Garanþia pecare poetul (ºi-)o oferã este puterea încrederii cãexistã un ce ireductibil, cu rol transcendent defatalitate beneficã („Existã o rugãciune pe caremoartea nu o poate curma,/Existã o stare de extazdin care nu poþi fi izgonit,/Existã un sâmbure decredinþã mai anevoie/de sfãrâmat decât orice dia-mant./ Existã un nimb de sfinþenie de care numai/poþi fi deposedat nici dacã te vor/face ase-meni pragului/celui mai de jos“).

Secþiunea principalã este datã de ciclul titular.Îndurãrile sunt invocate din perspectiva umilinþei,a în orice autenticã rugã creºtinã. Ceea ce-i con-

ferã înãlþime liricã este distincþia rostirii, adicã„graiul sfintei sãlbãticii menit a redeºteptaobscure temeiuri/ale poemului sãu“. Însemnãriledin subteranã vin dintr-un „bârlog de remuºcãri“ ºiconfigureazã o „mãrturisire despre adâncul ni-micniciei mele“, dar fervoarea îl ridicã pe mãrtur-isitor la complexitatea androginiei etice: „deo-potrivã sunt preotul ºi viitorul sinucigaº care i/seconfeseazã“.

Urmãtoarele secvenþe din Cartea îndurãrilor secuprind în forma deductivã a versetelor. Nu doaraceastã opþiune formalã îl apropie pe DanDamaschin de importantul poet al exilului careeste Horia Stamatu ºi prin el de Sfântul Ioan alCrucii, ci ºi marcanta încãrcãturã intelectualã ascrisului, care nu atacã frãgezimea expresiei lirice,adâncimea fervorii, capacitatea de interogaþiiesenþiale, încrederea în rostire ºi evadarea dintimp pe aripile acestei încrederi.

Aceste versete urmeazã un ritm al solem-nitãþii. Ele par a fi rostite sub bolþi de biserici ºiproclamã nevoia iscodirii de sine. Proiecþia lorcuprinde spaþii largi, care sugereazã anvergurametafizicã a persoanei. De fapt, transcendentuleste pus sub semnul întrebãrii. Cum aminteammai înainte, poeticitatea nu este concuratã degravitatea adresãrii, din contrã, aceasta o stimu-leazã, îi dã o ardenþã a sensibilului. Iatã dovezi:„Tânguiri ale inocenþilor hãlãduiesc prin sihle deceaþã adãpostind pe cei care singuri s-au con-damnat la uitare. Pentru noi, palme de îngeri,împreunate ca jgheaburi, culeg lacrimi de arþar,tãmãduitoare“; „Dinspre un neîntrezãrit anotimpal harului, poemul nostru adie ca o rugãciunecãtre lumina înceatã. Ca aureolele pãpãdiilor, subvântul de varã scãpãtând, nimburile vocilor ni s-au spulberat deodatã“; „Cât aburii propriei guride aproape, un duh orfic, pentru o vinã de nes-pus, e sfâºiatã încã o datã. De o viaþã, buzele melese pregãtesc pentru un mare cântec, pe care nuºtiu dacã îl voi intona vreodatã“; „Am vãzut cãilepierzaniei, desprinse de astrul rãtãcitor, pãmântul,pe o hartã închipuind un hãþiº de linii înscrise înpalma unui zeu. Osânda încrâncenatã de a neînrãdãcina într-un humus necorupt, inefabil, secere luatã de la capãt, mereu ºi mereu“; º.a.

Maestrul acestor versete este un vizionar liric,un imaginativ al sensurilor esenþiale, un interlocu-tor al cerurilor. În carnea discursului sãu, starea desolitudine, remarcatã la început, alimenteazã inten-sitatea trãirilor, chiar asumarea ei devine sens:„consimþi la ispãºirea solitarã, de neîmpãrtãºit“,doar simbolul ei, somnul, o protejeazã ca o cortinã„îndãrãtul cãreia sã poþi plânge nestingherit,neºtiut“. Sufletul poetului este cartea oferitã citiriiproniei: „Dupã îndelungatã zbatere sub rafale devânt, filele sufletului, aidoma unei pajiºti aþipite,adastã a fi citite de Bunul Dumnezeu“. În aceastase cuprind ºi elemente de identificare: „Eu sunt untrunchi de cearã mistuit de flacãra unei însingu-rate, continue întrebãri, ce ºi l-a ales dreptmerinde“; „Scapãtã numele meu în cerul guriiîngerului, precum vedenia catã a fi alese temeliipentru sãlaºul zeului ce stã sã vinã“; „Eu sunt celcare nicicând nu va izbuti sã se cãiascã îndeajuns, oîndelung lãmuritã tânguire, ce în catacombelefiinþei nu înþelege a conteni“; „ Eu sunt cel carenicicând nu se va pierde pe sine, îndeajuns, încontemplaþia semnelor zeului ce stã sã vinã. fericitprecum ucenicul cãruia i s-a îngãduit a desluºibãtaia inimii dumnezeieºti, la cea din urmã cinã“.

Condensatã în revelaþii, gândirea poeticã a luiDan Damaschin gãseºte singurãtãþii sale limanede liniºte.

n

Singularizarea creatoaren Titu Popescu

Virgil Salanþiu Pe gânduri


GHEORGHE PÂRJA, ECHIM VANCEA, IOANA PETREUSPortret de grup cu Laurenþiu Ulici

Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003

N-aº fi crezut cã Laurenþiu Ulici a fost atâtde iubit de confraþii sãi de toate generaþiile.Eu unul i-am fost prieten adevãrat, fiind

convins atât de farmecul „omului de lume“, cât ºi decalitatea sa de critic literar, fiind unul dintre puþiniiexegeþi români cu idei personale (pe mine, m-aindispus dintotdeauna faptul cã teoreticienii noºtri,unii de notorietate, s-au mulþumit sã imite modele-le occidentale în loc sã creeze ceva sau mãcar sã în-cerce aceasta). Trei prieteni din nordul Maramure-ºului, unde Ulici îºi aºezase unul dintre pilonii ori-ginii sale (alþii fiind Ploieºtii ºi Buzãul), GheorghePârja (poet care-ºi dã sufletul pentru poeþi, Ulicifiind ºi poet), Echim Vancea ºi Ioana Petreuº adunãla Editura Dacia într-un masiv tom de 370 de paginice s-a scris într-un an ºi ceva dupã dispariþia atât denedreaptã a celui care a fost aproape un deceniupreºedintele Uniunii Scriitorilor – ºi sunt convinscã nu din obedienþã s-au semnat aceste articole, cicu o simpatie care n-a dispãrut odatã cu stingereapersonajului. Laurenþiu Ulici n-a fost un preºedin-te temut sau autoritar (cum a fost sã zicem ZahariaStancu), ci realmente îndrãgit (cu fireºtile excepþii,desigur, nemulþumiþi existând în orice relaþie, ori-cât ar fi ea de generoasã). A cultivat îndeosebi prie-tenia pe baze valorice, fie faþã de nenumãraþii debu-tanþi (cãrora le-a fost adevãratul, chiar dacã nu întrutotul necunoscutul mentor ºi „paznic de far“), dar ºifaþã de academicieni, fiind prea popular ca sã te în-

spãimânte, dar nu ºi populist ca sã uite. Nu cred sãexiste vreun alt scriitor român care sã fi avut partede atâtea recviemuri. Necroloagele sunã cel maiadesea oficial, uscat ºi mai trist decât s-ar cuveni.Cuvintele adresate lui Ulici de cãtre nenumãraþiilui prieteniparcã vin tot din Ulici, nu au nimicfunebru. Însumi, prezent în volum, am scris astfel,cu cãldurã, nu cu rãcealã funerarã. Foarte inspiratã,aceastã carte de omagii în tãcere se deschide cu unsplendid poem al lui Laurenþiu, cu care în 1979 seprefaþa la fel de frumosul volum Arte&meserie al luiRomulus Vulpescu. Versurile acelea „Mai iubind ofatã/Mai ratând o carte“, circulau deja în cercul intim-ilor ºi aveau o savoare care nu s-a pierdut pânã azi.Urmeazã câteva fragmente din eseistica lui Ulici,cuvinte dintotdeauna subtile, inspirate, insolite.Apoi încep vorbele de aducere aminte, calde, cumspuneam, în frunte cu Nicolae Breban ºi cu EugenUricaru ºi continuând cu cele mai diverse semnã-turi: Nicolae Manolescu, Cornel Ungureanu, IoanGroºan, Mihai Gãlãþanu, Ioan Es. Pop, Irina Petraº,Pavel Chihaia, Ion Beldeanu, Varujan Vosganian,Iurii Pavliº, George Vulturescu, Eugen Evu, Nico-lae Prelipceanu, Caius Traian Dragomir, HoriaGârbea, Gellu Dorian, Ion Zubaºcu ºi mulþi alþii,de toate vârstele, de toate orientãrile ºi culorile.Aceasta e secþiunea a douã cãrþi (Portret de grup).Similarã e secþiunea a patra, Viþã verde, iadãrã…, încare sunt cuprinse necroloagele propriu-zise la vre-me. Între aceste douã plângeri omagiale se adunã încapitolul De la prima ultima verba câteva tardive elo-gii aduse criticului, scriitorului. Brusc, unii critici ºicomentatori ºi-au adus aminte cã Laurenþiu Ulici ascris cãrþi fundamentale: Gabriel Dimisianu, IonPop, Emil Manu, Nicolae Balotã ºi alþi câþiva, prea

puþini ºi în lipsa multora consideraþi „mari“. Capi-tolul respectiv trãdeazã o stranie realitate: LaurenþiuUlici, deºi a scris despre, cred, toatã obºtea scrii-toreascã, cu mic cu mare, despre el s-a scris multprea puþin, iar critica „elitistã“ l-a ocolit cel mai ade-sea în mod inexplicabil. Cred cã de fapt el nici nu vaavea nevoie de o „susþinere“, pentru cã s-a sprijinitfoarte sigur pe sine însuºi. Ideile lui, mai todeaunaoriginale (vezi examenele premiului Nobel ºi maiales tandemul emblematic Miticã-Hyperion, dar ºiteoria spiritului dublu românesc, diurn-nocturn,care-l face pe român sã viseze ºi sã aspire la Emines-cu, dar trãieºte invariabil în Caragiale) provocau pru-denþã aºa-zisei ºcoli de criticã românã (care n-a exis-tat de fapt, preocupatã în special cu ancorarea lacurentele strãine, în loc sã gãseascã ceva autohton).Ulici, ca orice comentator sigur cita prea puþin, ceeace nu producea impresie bunã celor ce nu aveau altãraþiune decât a copia fraza întreagã din studiile unormari cercetãtori francezi, italieni sau anglo-ameri-cani. Nici prea multe premii n-a luat Ulici – multmai multe a dat, fiind obiºnuit al juriilor concursu-rilor de literaturã din þarã, deseori ca preºedinte allor. Nici prea multe noroace nu a avut LaurenþiuUlici. Pânã a ajunge preºedinte al U.S.R., doaratunci când ea fusese adusã în pragul falimentuluiºi inutilitãþii de cãtre Mircea Dinescu, dar pe care asalvat-o în chip miraculos, a fost toatã viaþa un rela-tiv modest redactor la „Contemporanul“ (1966 –dupã absolvirea facultãþii – 1989). Cred cã nici n-aurmãrit sã fie ºef, pentru cã nu considera cã aºaceva ar fi fost necesar pentru impunerea ideilorsale. Abia dupã 1989 a urcat vertiginos, datr tot atâtde brusc a cãzut în veºnicie. Laurenþiu Ulici armerita o monografie, mai mult decât alþi critici.Cartea prietenilor sãi maramureºeni e un punctbun de plecare spre aceastã meritatã admiraþie.

n

n Valentin Taºcu

Portret de grup cu Laurenþiu Ulici

MIHAELA PUSCASO candelã în varã

Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2003.

Dacã un cititor oarecare ar deschide pentruprima oarã o revistã literarã cât de câtcunoscutã ºi ar parcurge paginile dedicate

poeziei, ar pricepe imediat care este planul liricsau pseudo-liric cel mai asaltat de reprezentanþiinoii promoþii de poeþi: sexualitatea coroboratã cufel de fel de procese schizofrenice. În contextulacesta, destul de explicabil pentru secolul XXI,Mihaela Puºcaº este o poetã ce vrea parcã sã seautoizoleze, sau, de ce nu?, sã se “salveze”,debutând de curând cu un volum de poeme reli-gioase, adunate sub titlul “O candelã în varã” (Ed.Limes, 2003). Este, evident, greu de prevãzut careva fi destinul acestei cãrþi. Nu pentru cã am trãiîn postmodernism, sau pentru cã secolul acestaabia început va fi definitiv secularizat (sunt sigurcã nu va fi), ci pentru cã, aºa cum am semnalat,majoritatea tinerilor poeþi par a se menþine cuîncrâncenare departe de o astfel de zonã tematicã.De altfel, experienþa religioasã nu este la îndemâ-na oricui. La fel cum receptarea poemelor pro-puse de tânãra autoare nu poate avea loc în cazulneiniþiaþilor. Iar prin neiniþiaþi îi subînþeleg ºi pe

cei care teoretizeazã religiosul, fãrã însã a seapropia de esenþa lui (în sens practic).

Calitatea cea mai importantã a cãrþii MihaeleiPuºcaº este unitatea. “O candelã în varã” nu pãcãtu-ieºte prin evanescenþa tipic postmodernã. Altfelspus, nici un poem nu-ºi uitã miza ºi nu alunecã înmeditaþii patetice, exterioare ei. Situarea primuluipoem în afara celor trei pãrþi (plus epilogul) ca uncuvânt de deschidere, este una fericitã, el oferindcititorului cheia cãtre miezul volumului: “Omul, camic Dumnezeu, responsabil de cuvânt,/ de Cuvân-tul ales,/ de cuvântul roditor, existã, iar poezia/ emodul sãu de a fi.” (Poezia ca mod de a fi). Aºadar,poezia poate fi pentru omul actual nu doar o con-solare esteticã, ci o legãturã directã între el ºiDumnezeu, prin intermediului “Cuvântului ales”,spre deosebire de simplul “cuvânt”. Aceasta este“teza” cãrþii, cea pe care poeta o construieºte ºi con-solideazã cu fiecare poem în parte, fãrã rãtãcirilespecifice începãtorului. De-a lungul volumului,autoarea cautã ºi gãseºte cuvântul susceptibil de arealiza legãtura mai sus amintitã. ªi el ar putea fiidentificat pe rând cu oricare dintre virtuþile teolo-gale prezentate într-un catehism: de la credinþã laiubire, de la umilinþã la statornicie: “Ascult inimacum bate/ în poarta cerului.” (Clopot în iarnã); “Ampornit peste pietre, cãutând cu pasul/ statornicia…”(Pietre luminate); “Doamne nici un cuvânt!/ Doariubire, Iubire, IUBIRE!” (Toate, Domnul meu tare,

toate) etc. Ideea de comuniune cu universul esteomniprezentã, ºi nu cade în binecunoscutul pan-teism eretic. Lumea concretã îi apare autoarei cafiind una vie numai prin intermediul Cuvântuluicare a fãcut-o posibilã: “Acesta este Cuvântul./Numele lui fie dor, timp, tãcere, izvor” (Troiþã).Este, cred, limpede faptul cã autoarea atinge, înmanierã liricã, toate implicaþiile pe care le areCuvântul, ca izvor a ceea ce este, transformânduniversul ºi, cu el, propriul suflet, într-un poemdedicat divinitãþii.

S-ar putea vorbi, aºadar, de un discurs poeticdestul de bine închegat, destul de coerent, însã, dinpãcate, nu destul de matur. Poemele Mihaelei Puº-caº au ºi o suferinþã: sunt excesiv de personale. Au-toarea nu pare sã fie conºtientã de existenþa unuireceptor idolatru. Ea se adreseazã doar iniþiatului,ignorând un posibil proces mistagogic. De altfel, lanivelul trãrilor interioare, volumul este de o purita-te admirabilã. Mihaela Puºcaº pare cã ºi-a scris poe-mele de-a lungul unei succesiuni de contemplaþii,la cald, adicã, lipsindu-le de ceea ce era mai impor-tant: starea de crizã. Or, fãrã aceasta, îndrãznesc sãspun, poemul religios, chiar dacã are omizã inte-rioarã bine definitã, este încã departe de a fi un poemautentic. Citind-o pe Mihaela Puºcaº, mi-am datseama de ce Adrian Popescu este unde este. I-aºrecomanda autoarei o pãrãsire a contemplaþiei pen-tru o ascezã dusã printre cãrþile poeþilor actuali. Asta,desigur, dacã þinta ei este publicul. ªi nu vãd de ce n-ar fi, cu atât mai mult cu cât are talentul necesar.

n

Poeme religioasen Dorin Mureºan


premiul Nobel pentru literaturã

Romancierul sud-african J[ohn] M[axwell]Coetzee, nãscut în 1940 la Cape Town,este laureatul Premiului Nobel pentru li-

teraturã pe anul 2003. Decizia, anunþatã ceva maidevreme ca de obicei, nu a fost, pentru cei cu ooarecare orientare pe mapamondul literar, o sur-prizã de proporþii egale cu cea de anul trecut,când premiul i-a fost decernat cvasinecunoscutu-lui romancier evreu de origine maghiarã ImreKertész. Chiar dacã n-a fost încã tradus în limbaromânã, fiind deci posibil ca mulþi cititori pasio-naþi de roman universal sã nu fi auzit de el, J. M.Coetzee este un romancier cu o reputaþie conso-lidatã, câºtigãtor al multor premii literare, printrecare – performanþã unicã în istoria acestei dis-tincþii – de douã ori Premiul Booker, în 1983 ºi1999. În plus, citim în presã cã este unul dintrescriitorii din “rezerva de cadre” a PremiuluiNobel, el figurând an de an printre candidaþi,împreunã cu autori reprezentativi pentru stareaactualã a artei narative, precum M. V. Llosa,Philip Roth, A. Lobo Antunes.

J. M. Coetzee, reprezentant de frunte al litera-turii post-coloniale, face parte din valul deromancieri de limba englezã proveniþi din þãrileCommonwealth-ului sau din alte regiuni limi-nare ale spaþiului în care se vorbeºte aceastãlimbã, iar biografia sa este ilustrativã în acest sens.Având rãdãcini de familie atât printre coloniºtiiburi, cât ºi printre cei englezi, el a optat de tim-puriu pentru limba englezã ca mediu de creaþie,deºi afrikaans a exercitat o anumitã fascinaþieasupra sa de-a lungul carierei. Micul roman defacturã auto-biograficã Youth (Tinereþea, 2000)este lãmuritor în aceastã privinþã. Expatriat debunã voie la Londra, unde îºi câºtigã traiul caprogramator, protagonistul, la început autor depoezii specioase, îºi dã seama cã nu poate dobândiforþã ca prozator decât exploatându-ºi propriaexperienþã africanã, folosind fascinantul materialde viaþã pe care i-l oferã acea þarã a contrastelor,spaþiu multicultural, casã comunã a unor civiliza-þii aparent incompatibile, zãmislitor de atitudinipolitice intolerante, de probleme etnice ºi rasiale,dar ºi de posibile scenarii ale acceptãrii Celuilaltºi convieþuirii, de împãcare în diversitate. Aceastava fi, de altfel, ºi tematica oarecum previzibilã ascrierilor ieºite pânã acum de sub pana acestuioriginal scriitor, care a trãit totuºi destul de multîn Marea Britanie ºi în Statele Unite, fiind înprezent profesor de „literaturã generalã“ laUniversitatea din Cape Town.

În 1974, Coetzee a publicat Dusklands , unvolum format din douã nuvele relativ extinse,una despre experienþa americanã din Vietnam,cealaltã – o scriere cu caracter istoric – despre uncolonizator bur al Transvaalului, având ca numi-tor comun tema abuzului de putere. Urmãtoareacarte, From the Heart of the Country (Din inima þãrii,1977), acuzatã de critici de excese stilistice, seînscrie în sfera fanteziilor interioare de tipul celeia lui Molly Bloom din Ulysses, protagonista, ofrustratã domniºoarã bãtrânã, încercând sã-ºireorganizeze mental viaþa prin uciderea imaginarãa tatãlui. Waiting for the Barbarians (În aºteptarea barbarilor, 1980) este o reuºitã redare ficþionalã asentimentului de angoasã provocat de aºteptareaneprevãzutului de la marginea marilor imperii, o

carte înruditã, prin atmosferã ºi stare psihologicã,dacã nu prin subiect, cu Deºertul tãtarilor, maicunoscutul roman al lui D. Buzzati. Adevãrataconsacrare internaþionalã i-o aduc cele douãromane încununate, la un interval destul demare, în timpul cãruia Coetzee n-a produs nimicnotabil, cu Premiul Booker, The Life and Times ofMichael K. (Viaþa ºi epoca lui Michael K.) ºi Disgrace(Ruºinea). Cel dintâi descrie viaþa durã ºi luptapentru supravieþuire a unui marginalizat, fiulunei spãlãtorese, dezavantajat de o înfãþiºareneatrãgãtoare (buzã de iepure) ºi handicapat deoriginea sa umilã ºi de apartenenþa la o rasã aºa-zis „inferioarã“. Distribuit implacabil într-un rolde victimã ºi de þap ispãºitor, Michael K. rezistãaproape impasibil la toate nenorocirile, susþinutde un sentiment invincibil al demnitãþii; mica saodiseee (încearcã sã-ºi ducã mama bolnavã acasã,în satul ei natal, strãbãtând o þarã sfâºiatã de lupteºi neînþelegeri, trece prin experienþa închisorii, aspitalelor, a lagãrelor de muncã, nelepãdîndu-sede credinþa cã se poate trãi curat ºi cinstit prinaderenþa la adevãrurile simple, cele pe care lecunoaºte intuitiv din experienþa sa de grãdinar)devine emblematicã pentru soarta omului simplu,care poate renunþa la multe, dar nu ºi la calitateasa de om. O carte cu un subiect liniar, scrisã sim-plu, firesc, ºi care tocmai de aceea devine o afir-mare neostentativã, credibilã, a speranþei ºi vieþii.

David Lurie, eroul celui de al doilea roman allui Coetzee distins cu Premiul Booker, este pro-fesor de poezie romanticã la UniversitateaTehnicã din Capetown. La 52 de ani este divorþat,trãieºte singur ºi crede cã a rezolvat problemasexului având o întâlnire sãptãmânalã cu prosti-tuata Soraya. Ulterior se înfiripã o legãturã senti-mentalã cu o studentã, Melanie, al cãrei tatãdepune contra lui o plângere de hãrþuire sexualã.Comisia de onoare care îl ancheteazã îl gãseºtevinovat ºi Lurie, prea mândru ca sã se cãiascã înpublic, demisioneazã ºi se retrage la ferma izolatãa fiicei sale, Lucy, din puþin populata provincieEast Cape. O vreme, influenþa femeii ºi ritmurilenaturii promit sã-i restabileascã armonia inte-rioarã. Dar Lucy ºi el devin victimele unui violentatac din partea a trei negri. Lucy, violatã, rãmâneînsãrcinatã. Viaþa la fermã devine din ce în ce maigreu de suportat, deºi Lurie are o nouã legãturãcu o doctoriþã veterinarã, Bev Shaw, pe care oajutã sã eutanasieze câinii vagabonzi. Lurieîncearcã sã reintre în universul pierdut al vieþiisale anterioare: se întoarce la Capetown, unde îiviziteazã pe pãrinþii lui Melanie, dar i se admi-nistreazã o asprã admonestare, în spiritul moraleicreºtine. Vorbeºte, fãrã vreo finalitate practicã,despre Lucy cu fosta sa soþie, Rosalind. Melanie adevenit, între timp, actriþã; David asistã la unspectacol al ei, dar este alungat de prietenul aces-teia. Revenit la ferma din East Cape, aflã cã fostulargat negru al fiicei sale, Petrus, a devenit pro-prietar ºi comploteazã sã punã mâna ºi pe pãmân-tul lui Lucy. Mai mult, flãcãul care a participat laatac ºi la viol este ruda lui Petrus, care îl apãrãîmpotriva legii. David este disperat, vãzând cã nupoate contribui cu nimic la înfãptuirea dreptãþii.În plus, primitivismul ºi violenþa, ilustrate dePetrus ºi ai sãi, par sã câºtige, inexorabil, teren.Încã mai nutreºte vaga intenþie de a scrie o operã

despre prezenþa lui Byron la Ravenna ºi iubireaacestuia pentru Contesa Guiccioli. În ultimelepagini, însã, îºi sacrificã ºi ultima legãturã senti-mentalã cu lumea: pe costelivul câine de pripascare pare sã reacþioneze la muzica sa. Scris într-unstil rece, constatativ, romanul este, indirect, uncomentariu sceptic despre posibilitatea stabiliriide legãturi adânci, semnificative, între rasele dinAfrica de Sud. Comportamentul violent alafricanilor de culoare ºi indestructibila lor soli-daritate tribalã sunt ameninþãtoare ºi incompre-hensibile pentru omul alb. În romanele luiCoetzee nu existã „discriminare pozitivã“: albii ºinegrii, de-a valma, pot fi agenþii binelui sau airãului, ambii sunt capabili de sentimente la fel deînalte sau de josnice. Este interesant de observatcã problemele politice complexe ale Africii deSud din timpul apartheid-ului ºi de dupã nu ocupãdecât un loc de fundal în scrierile acestui autor.Ele au, în schimb, o certã înrudire subteranã cuexistenþialismul ºi opera literarã de care amintesc,prioritar, este Strãinul lui Camus.

În 1994, Coetzee a primit premiul pentruficþiune al cotidianului The Irish Times pentruromanul The Master of Petersburg (Maestrul dinPetersburg).

Ultima carte a lui J. M. Coetzee, ElisabethCostello: Eight Lessons (Elisabeth Costello: Optlecþii), combinã proza de ficþiune cu eseul ºi esteimpregnatã cu filosofie; exact opusul prozei salede pânã acum, care este scrisã într-un stil behavi-orist clasic, de o simplitate rece ºi un laconismextrem de eficace, cu o lipsã totalã de comentariimoral-filosofice ºi fãrã nici o propensiune pentrugeneralizãri.

Dupã Nadine Gordimer, Africa de Sud are,aºadar, un al doilea laureat al Premiului Nobelpentru literaturã, un romancier preocupat detemele grave ale contemporaneitãþii ºi un superbstilist.

n

n Virgil Stanciu

Un Nobel pentru Africa de Sud


comemorare

Celebrativã ºi gracilã este dedicaþia versificatãa lui Negoiþã Irimie - redactor ºi poet alTribunei clujene, dispãrut în lumea

umbrelor înainte de a deveni septuagenar. Scriituraartizanalã, aluvionatã de o melancolie discretã ºiutilizând sugestii din imaginarul plastic particula-rizeazã aceastã sensibilitate liricã turnatã de obiceiîn tiparul prozodiei clasice. Scrisorile cãtre prieteni, cuprecãdere poeþi sau plasticieni, se gãsesc disemi-nate în plachetele antume Colorând o frazã (1978),Desen dupã naturã (1988), dar ºi în culegerea pos-tumã Nouri, fregate, corãbii... (2000), îngrijitã cudevoþiune de Gabriela Leoveanu. Gândul de a leaduna într-un singur volum era însã mai vechi, devreme ce, într-un caiet cu spiralã, autorul alcãtuise– în creion ºi cu scrisul sãu citeþ – un sumar cutitlul Scrisori cãtre prieteni, la care adãugase o Adendaliricã – In memoriam. Marcase de asemenea o „pre-faþã“ (Baia de plantededicatã lui Vasile Lucaciu) ºi o„postfaþã“ (Alter Neco). Rareori „scrisorile“ suntportrete sau evocãri directe, ele restituie maidegrabã atmosfera literarã a deceniilor ’60-’70,proiectatã în ºi dinspre orizontul transilvan.

Amintirea þinutului Târnavelor cu „micaRomã“, unde clopotele catedralei „cu turnurile,trei“ se împleteau cu „lecturile particulare“ aleºcolarului de altãdatã, boema artisticã a oraºului„latinizând prin Transilvanii“ ºi tutelat de statuarulînchinat celor „trei corifei“ de cãtre Ladea, „umbraIancului“ prinsã în plumbul literei de jurnal sauamintirea, mereu proaspãtã, a unei joie de vivre„spre sfârºit de secol douãzeci“ unificã scrisorile ºipe liniamentul unui mimetism superior, agremen-tat cu referiri la spaþiile picturii. Iatã, „în nucul dela Otopeni,/Domnul Chagall, vezi, iarãºi zboarã/Pe-acoperiºuri de licheni“, citim într-o Chagallianãdedicatã lui Geo Dumitrescu. Altãdatã, „Sub cer cao conºtiinþã treazã,/Amestecând culori umile/Blândul Domenico picteazã/Exact portretul uneizile“ (Quatrocento florentin), iar plierea simpateticãpe o reproducere dupã Van Gogh fructificã înaceastã stampã sui-generis: „Pinul cel mare întoamna aceasta/Fugind din peisaj îºi scuturã creas-ta.// Sã plouã cu verde, cu galben, cu mov,/Colorându-i auzul presimþirile fauve.//Vertical caun þipãt într-o ramã strãveche//În verde ºi mov ise-ascute-n ureche“ (Pinul lui Van Gogh). E, defapt, un limbaj transferat ºi în paginile semnate decronicarul plastic. Astfel, Crochiurile plastice, editateºi acestea postum, rãmân probante pentru reversulvizualizãrii imaginii din poezie. Miºcarea inversã,de literaturizare, se rezumã la simplã asociere sau,dimpotrivã, la comentariu apropiat. Alfred Griebde pildã ar fi un „Panait Cerna al penelului“, învreme ce, contemplând sculpturile lui RomulLadea, simte „fluxul metaforelor lui Rilke, trecândprin întruchipãrile de bronz ale lui Rodin“. Darpoetul e mai pregnant în lectura ciclului DonQuijote al lui Ioan Sbârciu, „în care tãcerile seadunã cuminþi din þãndãrile amurgului ºi întrezenit ºi nadir, între noapte ºi zi galopeazã prinþulpenumbrelor, Cavalerul tristei figuri“ etc. Atras, înegalã mãsurã aº zice, de cele douã tipuri de ima-gine – literarã ºi plasticã, poeticã ºi picturalã –Negoiþã Irimie face parte din falanga, nu preanumeroasã la noi, a artiºtilor care încearcã resin-cretizarea artelor. De aici recursul – reiterat ºi înaceste scrisori – la asocierea, scurtcircuitarea („fier-

berea împreunã“) ºi decantarea în forme sinteticeºi, dacã se poate, strãlimpezi. Baia de plante este, înacest sens, o metaforicã ºi sugestivã ars poetica pusã,în final, sub semnul unui nou Orfeu. Tonul eaproape baladesc, amintindu-l pe Radu Stancacãruia îi ºi dedicã un poem (Cravatã fluturând).Accentul se mutã însã pe alchimia creaþiei: „Lamiezul de noapte am pus iar sã fiarbã/Ierbareleverii în baia de plante,/Ce cântã în clocote vii, deli-rante,/Pânã albeºte iarba din barbã.//Spre sacrelefocuri, din vechi dicþionare,/Pãianjenul toarce chiarfirul de plumb,/Fãcând dintr-un verde ocean deporumb/Un golf ca o lacrimã de disperare“.Decoctul iese la luminã, jubilativ: „Tuia, narcisa,chiar lemnul cîinesc,/Feriga, salcâmul, suaveacante,/Fug din reþetele reci ºi savante/ªi în culoride rai izbucnesc“ etc. Declarativul se conjugã,paradoxal aproape, cu umilinþa neofitului într-ogramaticã apropiatã de aceea neoromanticã, spri-jinitã de recuzita pe mãsurã: cântecul justiþiar alistoriei ardelene, „hamletizarea“ în cadrul urbansau natural, excursul livresc însã lipsit de ostentaþieori agapele sentimentalizate firesc de scriitorul careavea un cult al prieteniei dezinteresate. Evocându-lpe Lucian Blaga în Paºii poetului prin cetate , dar ºiobiºnuita Cafea de dimineaþã, poetul rãmâne un de-licat scriptor, sensibil în egalã mãsurã la „provin-ciile“ lui Adrian Popescu sau la pânzele lui VirgilSalanþiu (Ca o ninsoare). Dincolo de toate – fie cã eBlajul copilãriei sau Ora de desen – se strecoarãamãrãciunea stoicã din Hamlet copil (poem intitulatNume ºi prenume în Scrisori cãtre prieteni), acompani-at de zâmbetul subþire al celui care trãieºte, prinasumare, perisabilitatea lumii: „Albeºte iarna-n ca-lendare/Ca palimsestu-n biblioteci/ªi rimele sunttot mai rare/În acest secol douãzeci.//ªi ne vomstrânge în volume/Nu mai subþiri decât o lamã/Unnume simplu cu prenume/Ce tot mai simplu sedeclamã.// Hamlet – copil prin palimseste/Mai rãs-foieºte abecedare/Cãci restul, ºtim, tãcere este/Ca-n turnul chioºcului de ziare“.

n

n Mircea Muthu

„Stampe de sãrbãtoare“

Spre anul 2001Se face frig ºi iarnã ca-ntr-un astruÎn care doarme-un vreasc albastru.

Prin hornurile lunii mai dau semneScînteile din putredele lemne,

Vãtraiul ruginit de dupã uºeCe spulberã imperial de cenuºe

Citind cãrbunii descântaþi în sobeªi hãituind sub cer pasãrea cobe.

Trecut-au anii, trece încã unul,Ne va-ncãlzi cafeaua ºi tutunul,

ªi amintirea unui rece astruUrcând din ceºti precum un ºal albastru.


T rec, aproape nepãsãtor, pe lîngã casa ma-meibãtrîne, pãºesc peste podeþul din bîrneînnegrite ºi zãresc cele cîteva mese rotunde,

din tablã cu vopseaua scorojitã, puse afarã în faþabirtului, aproape de drum. Au umbrele, asta mãface sã rãsuflu uºurat, înseamnã umbrã, rãcoare.De-ar avea birtaºul ºi o bere rece, nu doar rachiu,vodcã ºi lichior. La mese, cîteva persoane. Maiexact, trei. Hermanpeter, ce-l întîlnit la ieºirea dinsat, cînd conduceam maºina cu destinaþia Almaº.Poºtaºul Burdazoli plus o persoanã pe care nu orecunosc încã. La cîþiva paºi de crîºmã, pe malulînverzit al pîrîului se aflã fidela iapã a lui Burda-zoli, bãtrîna Ema. Oare cîþi ani sã aibã? Dupãpoveºtile auzite despre ea, pare de cînd lumea, de-o sutã de ani, de cînd existã satul. E tolãnitã, cul-catã pe-o rînã, aºa cum stau caii culcaþi, ºi picoteºteori, chiar doarme. Înseamnã cã poºtaºul a încheiatziua de muncã, geanta-i este goalã, fãrã bani, fãrãcorespondenþã, poate fi lãsat de capul sãu, lipsit de-o supraveghere atentã. Bunã fatã, Ema asta, maigrijulie cu stãpînul decît o mamã, meritã toþi baniidin lume. Mai puþin cei aflaþi în geanta luiBurdazoli, pensiile bãtrînilor din trei sate.

„Ia te uitã, domnul Radu!“, aud exclamaþia ºidespre mine e vorba, eu sînt domnul în cauzã,„stai cu noi la una micã...“

„Stau, bunã ziua“, zic, „la o bere rece, dacãexistã...“

„Existã“, confirmã Burdazoli cu obrajii con-gestionaþi. „Chiar ºi Ema a bãut una. I-am fãcutcinste. O sticlã, aici nu se dau halbe. I-am turnat-o într-un vailing. Acum a apucat-o somnul, încãnu-i obiºnuitã cu lichidul cel spumos. Are timpsã se obiºnuiascã. Ia loc.“

Al treilea de la masã e Timar, vecinulmameibãtrîne, cel recãsãtorit la ºaptezeci de anicu Bori, cea mai econoamã femeie din lume! Daumîna cu toþi. Aici aºa e obiceiul, ori de cîte ori teîntîlneºti cu cineva, chiar ºi-n aceeaºi zi, la inter-vale mici de timp, se strîng mîinile.

Hermantibi se uitã la mine cu un ochi, cucelãlalt la Burdazoli. Timar are o faþã blîndã ºi

tîmpã. Miºcã din cap, aprobînd mereu, chiar ºiatunci cînd nimeni nu vorbeºte.

„Ne-am întîlnit pe drum“, zice Hermantibi ºinu pricep dacã se referã la mine ori la poºtaº.

„Fii mai clar, Tibi!“, zice Burdazoli. „ªtiedracul la cine te uiþi, tu ai o privire împrãºtiatã întoate direcþiile, ai fi fost bun de ciurdar...“

Rîd toþi, cu Hermantibi în frunte, ãºtia nu sesupãrã repede, îmi zic, chiar dacã au înghiþit dejacîteva pahare de rachiu stins cu bere. Obraji pur-purii, ochi strãlucitori, vene umflate la tîmple.

„Cu domnul Radu“, precizeazã Hermantibiînclinîndu-se spre mine ºi atingîndu-mã cuborurile pãlãriei sale din paie. „O ducea pe babãcu maºina...“

„Unde?“, întreabã Burdazoli iar Timar aprobãîntrebarea.

„La medic în Almaº“, rãspund ca la interoga-toriu. „Pentru picior, i s-a umflat peste mãsurã ºia crãpat...“

„La mãcelarul ãla?!“, izbucneºte Burdazoli.„Pãi, ãla ar fi fericit sã ne vadã pe toþi în groapã,dispãruþi de pe suprafaþa pãmîntului!“

„Dispãruþi, dispãruþi...“, aprobã Timar apoisoarbe din pahar.

„Are baba viaþã în ea“, zice Hermantibi. „Nupiere chiar aºa uºor. Straºnicã femeie a fost la vre-mea ei!“

„Spui asta cã-i domnu Radu de faþã“, cîrîieBurdazoli. „Altãdatã o fãcea-i cu ou ºi oþet, pecînd trãia tãcuta de nevastã-ta.“

„Tãcuta, tãcuta“, repetã Timar, clipindmãrunt.

„Recunosc“, recunoaºte Hermantibi cu vocegrosã ºi calmã, devenindu-mi, habar n-am de ce,tot mai simpatic. „Pe cînd trãia nevasta o bîrfeam,uneori, pe babã. De ciudã. Era prietenã cu Kati.Acum, dupã ce a murit, pot spune adevãrul.“

„E adevãrat cã aþi trãit zeci de ani împreunã,fãrã sã vorbiþi unul cu celãlalt?“, scap întrebarea,involuntar.

„Ascultã-mã, domnu Radu“, zice Hermantibi,împungîndu-mã cu borurile pãlãriei ºi fixîndu-

mã cu un ochi holbat, blînd ºi apos. „Dupã ce tevei însura, va veni o vreme cînd îþi vei dori canevastã-ta sã fie mutã, cusutã la gurã, fãrã limbã.Habar n-ai cîtã liniºte a fost în casã! Nici un þipãt,nici o înjurãturã.“

„Cum e la Nanapeter“, îmi exemplificãBurdazoli

„Pe ãla îl aude ºi domnul Radu“, ziceHermantibi

„Aude, aude“, confirmã Timar.Crîºmarul apare cu sticla de bere plus un

pãhãrel plin cu un lichid maroniu. E transpirat pefrunte ºi are o burtã cît un butoiaº pentru þuicã.Zice, în timp ce trage un scaun:

„Mã scuzi pentru întîrziere. Am avut oarecediscuþie cu nevasta. E rece, berea, ºi... beau cu voiun rom, dacã e voie...“

„Dai un rînd, te lãsãm“, zice Burdazoli, mai înglumã, mai în serios.

„Dau“, zice crîºmarul pe cel mai serios tonposibil. „Pentru cã domnul Radu e , prima oarã,clientul meu.“

„Mulþumesc“, zic ºi mi se prefigureazã olungã pãlãvrãgealã în jurul mesei, a sticlelor ºipãhãrelelor sub umbra rotundã.

„E bine cu o nevastã mutã“, zice crîºmarul,semn cã a auzit replica lui Hermantibi, „dar sã-þifacã de mîncare! Altfel, eu i-aº fi tras, zilnic, cîteun toc de bãtaie!“

„Ei, asta a fost“, zice Hermantibi cu aceeaºiblîndeþe în glas.

„Iar cînd s-a îmbolnãvit, i-ai gãtit tu, ba ai ºiîngrijit o femeie care patruzeci de ani ºi mai binenici mãcar un nasture nu þi-a cusut!“, se mirãcrîºmarul, cine ºtie pentru a cîtea oarã.

„Þi-am mai explicat de cîteva ori, cap dedovleac“, reacþioneazã Hermantibi în felul sãumolcom. „S-o umilesc, de asta m-am purtat aºacu ea cînd bolea, sã sufere, sã regrete pe patul demoarte tot ce... n-a fãcut pentru mine...“

„ªi a regretat?“, întreb.„De unde sã ºtiu“, rãspunde Hermantibi rîn-

jind. „A rãmas mutã pînã ºi-a dat duhul. ªanseprea mari n-am sã aflu. ªi de-o voi întîlni-o pecealaltã lume, tot nu-mi va vorbi.“

„Aflã, domnu Radu, cã Timar al nostru s-aînsurat cu o adevãratã vrãjitoare“, zice Burdazoliarãtîndu-mi dinþii care i-au mai rãmas în gurã iarTimar aprobã, fericit. „Face mîncare din mainimic, de mãnîncã pe sãturate ºi le rãmîne ºi pe-adoua zi. De exemplu, tocãniþã din trei ciuperci.

n Radu Þuculescu

Iapa Ema ºi corespondenþaprozã

Virgil Salanþiu Stava


Mãmãligã dintr-o lingurã de mãlai. Compot dindouã prune. Brînzã dintr-o canã de lapte...“

„Paparã dintr-un ou...“. completez eu pro-ducînd în rîndul auditoriului o explozivã mirare.

„Ohooo, eºti la curent“, exclamã Burdazoli.„Am uitat cã baba e vecinã cu Timar al nostru.“

Nu-mi place cum o numesc beþivanii pemamabãtrînã dar mã abþin sã le spun. Poate înurechile lor cuvîntul sunã mai puþin hidos decîtîntr-ale mele.

„Cu aºa o nevastã ca Boti, faci avere Timar,numai zile sã mai ai de trãit“, conchide Burdazoli,cuprins de veselie iar Timar se molipseºte, începesã rîdã fericit, bîþîind din cap.

„Tu nu te poþi plînge, Zoli“, intervineHermantibi. „Ai nevastã ºi... amantã. Amanta astaþi-e mai credincioasã decît zece neveste la un loc,are grijã de tine, fãrã ea de mult ajungea-i la pîr-naie. O fi Ema acum bãtrînã ºi crãcãnatã, cammioapã ºi cam dornicã de bãuturã dar.... teiubeºte ºi dacã nu-þi vorbeºte.“

„De-ar avea în loc de copitã, o labã cu degete,i-ar scrie ºi poezii“, completeazã Timar, lãsîndu-ne perplecºi. O asemenea replicã în gura sa eprilej de uluire. Se face liniºte, preþ de cîtevaclipe. Bem din pahare, din sticlele cu bere. Înafarã de mine, toþi înalþã mici rotocoale de fum.Mã simt bine, m-am rãcorit pe dinlãuntru. Pedinafarã continui sã transpir ponderat. Umbrelade deasupra capetelor noastre îºi face datoriaacceptabil.

„Din cauza iepei, Zoli n-a pierdut niciodatãun leu“, zice crîºmarul. „Precis þi-a povestit cîteceva baba.“

Dinspre malul pîrîului în care mai existã doarun firicel de apã lipsit de personalitate, speriat depropria-i înfãþiºare, se aude un zgomot gros,zãftos, de-o sonoritatã prelung trîmbiþatã. Ema

înalþã capul, priveºte miratã-n spatele ei în timpce Burdazoli izbucneºte în hohote.

„Straºnicã bãºinã a tras!“, eclamã, încîntat.„Sãnãtate curatã. E ºi ea miratã. Numai în iepepoþi avea încredere deplinã.“

„O datã, însã, i-a fãcut figura Ema“, îmi zicecrîºmarul. „Cu scrisorile din geantã... cînd airãmas fãrã mustaþã...“

„Asta-i povestea mea, eu o spun“, sareBurdazoli, astupîndu-i gura. “Deci, domnu Radu,iapa, dupã cum ºtii, m-a salvat de multe ori, mi-asalvat geanta cu pensiile babalîcilor din trei sate ºiaºa mai departe, cã ºi în cur aº pupa-o drept rãs-platã! Într-o dimineaþã încep sã mã rad. Ca deobicei, am la oglindã o sticluþã cu rachiu, asta casã înceapã ziua cu dreptul. Din cînd în cînd, întimp ce dau cu lama, mai trag cîte un gît. Ca omul.Devin bine dispus, puþin îmi pasã de probleme. În dimineaþa aia, mã ºi sculasem bine dispus, aºa cã am tras cu ºi mai mare bucurie din sticluþã, ceeace, pînã la urmã, mi-a produs un mic necaz. Mi-am ras, din greºealã, jumãtate din mustaþã.Ce-am mai rîs, cînd am vãzut în oglindã cumarãtam. Prima datã am vrut sã rãmîn aºa, sã-i facpe þãrani sã se holbeze la mine cu ochii cît cepele.Pe urmã m-am rãzgîndit, am ras frumuºel ºicealaltã jumãtate. De unde naiba sã ºtiu cã Emanu mã suportã fãrã mustaþã!? Arãtam, într-adevãr,de parcã n-aveam gurã, ori aveam, da una micã ºiidioatã, ca de fatã mare. Cînd m-a vãzut Ema,înainte s-o încalec, a tras cîteva nechezaturi lãsîn-du-mã tare mirat. Habar n-aveam ce-a apucat-o.Am plecat la Almaº dupã corespondenþã ºi altele,nu era zi de pensii. Dupã ce am luat ce era deluat, am tras, ca de obicei, la birt. Acolo am întîl-nit cunoºtinþe, toatã lumea mã ºtie, de fapt. Cîþivapensionari, bucuroºi cã mã vãd, au fãcut cinste,am povestit de ne-au durut fãlcile, toþi sîntem

mari povestitori în crîºmã. Apoi am ieºit, m-amurcat pe spinarea Emei ºi am pornit-o, cu geantape umãr. Eu, dupã ce pãrãsesc Almaºul, întot-deauna mã opresc la margine de pãdure ºi îi tragun pui de somn la umbrã. E necesar, îmi refacforþele, un poºtaº trebuie sã arate bine cînd aducecorespondenþa, veºtile. Deci, mã culc ºi adormimediat. Normal. Cînd mã scol, sã înlemnesc nualtceva. Ce-a fãcut Ema, în timp ce sforãiam? Ascos din geantã toate scrisorile ºi le-a mestecatzdravãn în gurã, cu dinþii ãia laþi ai ei, apoi le-ascuipat, sub formã de cocoloaºe, în jurul meu.Parcã aveam zeci de sateliþi, aºa arãtam, Zãu de-am priceput atunci ce dracu o apucase, mã gîn-deam c-o fi bãut naibii ceva ºi ea, s-o fi îmbãtat.Cînd nu mã mai þin picioarele, Ema se guguleºteca s-o pot încãleca. Ei bine, din ziua aia nu s-amai gugulit, pînã ce nu mi-a crescut mustaþa laloc. ªi de cîte ori avea prilejul, scotea scrisorile ºile fãcea fleaºcã, scuipîndu-le cocoloaºe. Abia cîndmi-a crescut mustaþa, am înþeles. Se liniºtise, caprin minune. Îi trecuse... boala. Mã iubea, dinnou. ªi eu era cît pe ce s-o vînd... draga de ea... s-o trimit la abator...“

„La ce mustaþã ai tu, Burdazoli, normal cãînnebuneºti pînã ºi iepele...“, conchide Her-mantibi iar Timar aprobã, bolborosind ceva nedesluºit.

Mustaþa lui Burdazoli e una cît se poate debanalã, îngãlbenitã de nicotinã ºi mereu umedãde bãuturã, cu fire lungi care încearcã sã-ipãtrundã în gura ºtirbã.

Fragment din romanul Povestirile mameibãtrînen

Una dintre cele mai frumoase defiþii aletragediei este, în acelaºi timp, una dintrecele mai rar citate. Ea aparþine lui Gorgias

din Leontion: “TRAGEDIA e o înºelãciune (subl.n.), în care cel care înºalã este mai deºtept decîtcel care nu înºalã, iar cel înºelat - mai înþeleptdecît cel neînºelat! “. De meditat...

*Atunci cînd refuz sã cred într-un Caragiale

jucat în costume de azi (vezi spectacolele luiCorniºteanu, Scarlat, Tocilescu) ºi cînd accept unSofocle (ori un Racine) în costume treimiiste, amîn minte ºi constatarea marelui teoreticianCarandino: “...Mai apropiaþi sunt elisabethanii desensibilitatea noastrã, decît naturaliºtii de la1900!”.

Tot aºa, cred cã un Goethe poate fi acompani-at muzical de Vangelis, ori Eric Clapton; darMazilu are nevoie de Beethoven ºi Wagner, nu dePink Floyd! E o nescrisã lege a compensaþiei care,se pare, funcþioneazã!

Aºa cum mi-a plãcut, atunci cînd la Giuleºtise monta Bãrbierul din Sevila a lui Beaurnarchais,cã doamna Deleanu (directoarea instituþiei) mi-aspus, mîndrã: “Nu se va folosi, în spectacol, unacord din Rossini!”.

Pe de altã parte, de multã vreme mã bate gîn-dul unui Hamlet f’ãrã cuvinte, cu muzica opereilui Pascal Bentoiu. Om muri ºi om (mai) vedea...

*Vãd, cu mult interes, un reportaj al festivalu-

lui de teatru de la Sibiu - mult apreciata mani-

festare beneficiind de o sumedenie de relatãrimass-media. Nu zic cã nu mã încîntã, pe alocuri,ceea ce vãd. Sunt de acord cã azi se face un teatruprioritar-criptic, în care tema aleasã de regizorpoate sã nu aibã nici o legãturã cu ceea ce se vedepe scenã. Spui, spre exemplu, Othello ºi arãþisecvenþe care sunt adecvate la încã un milion desubiecte. Spui Iov ºi dacã iei sonorul, poþi credecã asiºti la Jurnalul unui nebun. Sau, cum ziceachiar Biþã Banu, într-un comentariu filmat al fes-tivalului, Turghenievul propus de regizorulucrainean aducea teribil cu oricare din montãrilelui Robert Wilson...

Ceea ce mã îngrijoreazã, ca om care, pesemne,sunt de modã veche, este lipsa simplitãþii ºi a claritãþii acestor spectacole.

*Cît de scrupulos... în imaginãri, devine uneori

marele critic George Banu! (cã tot l-am pomenit,mai devreme). Iatã, despre pluºul care despartescena de salã, face o afirmatie care sunã atrãgãtor,dar e strãinã spiritului european: “Numai me-ditînd asupra conceptului de CORTINÃ, unfilosof ºi-ar putea umple viaþa toatã!”.

ªtim azi cã ilustrul nostru compatriot i-a de-dicat cortinei, o carte; dar mã-ndoiesc cã printrenoi ar exista un asemenea ascet!...

* Se vorbeºte însã, des, despre teatrul total; înca

din adolescenþã aud (citesc) sintagma, cu indul-genþã. Am considerat-o, atîta vreme, normalã.

Pînã zilele trecute, cînd recitind fragmente dinPerrucci, m-am uitat ºi pe prefaþa ediþiei române,

unde am gãsit o anulare laconicã a asocierii celordoi termeni: “Teatru total = non-sens. Teatrul totaleste teatrul, pur ºi simplu!”... Chiar aºa.

*Atîta vreme mi-a fost teamã de teatrul lui

Sebastian. Am considerat cã nu se lasã regizat.Mi-a plãcut întotdeauna Steaua fãrã nume , spreexemplu, dar mi-a fost fricã de ea. Mi se pãrea cãacolo subiectul era atît de evident , încît n-aveai ce(cum) sã miºt din text, spre scenã fãrã sã strici.Am crezut, stupid, într-o regie prudentã, vis-a-visde aceste texte.

Pînã într-o searã cînd, influenþat pesemne demulte filme americane, mi s-a pãrut cã Monavine-n casa lui Miroiu nu de la Sinaia, ci... dintr-o altã dimensiune! ªi nu întîmplãtor, în seara încare acesta primise cartea sacrã, opul care descifra,în mod periculos, tainele cerului. Fiindcã profe-sorul se tot zgîia pe cer, deoarece descoperise ostea (cine ºtie ce importanþã strategicã avea acelastru) ºi fiindcã acum avea ºi un ghid periculos înmînã, provincialul Prospero e atacat de un sol alCerului. O femeie care-l fascineazã, imposibil defrumoasã, o slujbaºã a lumilor îndepãrtate, care etrimisã pe pãmînt sã-i fure lui Miroiu telescopul ºicartea vrãjitã.

Atunci ce-i cu Grig? Ce sã fie, fiindcã Monasimte, rapid, o simpatie nesãnãtoasã pentru acesttãrîm ºi reprezentanþii lui candizi, Grig e ºi eltrimis pe pãmînt, s-o recupereze pe rãtãcitã ºi sã oajute sã ducã sus uneltele periculoase pentrunevãzuta civilizaþie. Cît priveºte rostuldomniºoarei Cucu în scenariul nostru, cred cã-ncepe sã vã fie clar: ea e... ministrul de interne!Un fel de Anna Pauker, cuplatã cu Radu Timofte.Ea asigurã reîntoarcerea celor doi intruºi, înlumea lor suspectã.

Acestea fiind clare, ar mai rãmâne sã facemspectacolul.

n

n Bogdan Ulmu

File dintr-un jurnal teatral

(continuare din nr. trecut)

Aceastã goanã dupã noi orizonturi (indife-rentã la riscurile ºi costurile inerente) afiinþei-proiectate-spre-zare, a fiinþei

condiþionate ontologic spre depãºirea limanuluivizual ºi existenþial (materie primã din care suntconfecþionaþi aventurierii, exploratorii, “descope-ritorii”, toate acele spirite neliniºtite, de neînþelespentru “oamenii cu scufii în cap…oamenii fãrãnãzuinþe”), se vãdeºte aºadar interesatã nu dedimensiunile mizei, ci de semnificaþiile ei: în þinutulneexplorat “Ar putea sã fie pãduri, sau lacuri, saumunþi, sau câmpii, sau deºert, sau toate la un loc,sau nimic deosebit. Cu sau fãrã ele, mersul vieþiipe pãmânt rãmâne acelaºi. ªi totuºi… chinuitor ecã nu ºtim”, cãci “prin firea lui omul e împins sãafle tot, sã nu-i rãmânã nimic necunoscut”. Dardacã în romanul lui Radu Tudoran setea decunoaºtere îºi pãstreazã, în ordine pragmaticã,puritatea prin gratuitate, în schimb în ordine ide-alã ea nu rãmâne deloc gratuitã, dobândind astfelo frumuseþe ºi o nobleþe sporite. Într-adevãr, “Ceice cãlãtoresc sub îndemnuri necunoscute oricui,fac ca oamenii sã ºtie mai multe despre lumea lor,ºi cu cât ºtii mai multe, cu atât te poþi socoti maistãpân pe ea”. Cu demnitate, modestie ºi devota-ment, mateloþii români acþioneazã aºadar pânã lacapãt în numele Omului, pentru binele întregiiumanitãþi (ºi pentru cinstea neamului lor) ºi o facîntr-o manierã profund altruistã. Mai mult: sub-ordonând (fãrã nimic demonstrativ, cu o neaoºãnaturaleþe), idealul cunoaºterii celui al compasiunii,al ajutorãrii semenilor (episodul cu alcalufii), eiajung sã reprezinte nu doar omenirea ci, maiimportant (ºi mai dificil), omenia . Dincolo însã deelanul nestãvilit al aventurii o notã gravã,rezonând nostalgic, melancolic, avertizeazã cãasistãm la o radicalã mutaþie istoricã. Într-adevãr,“timpuri paºnice se aºezau asupra lumii”: însuºi“Pãmântul s-a micºorat” (dupã cum constata camîn aceiaºi ani ai secolului XIX Phileas Fogg, cele-brul personaj al lui Jules Verne), petele albe de pehãrþi sunt tot mai rare ºi marea epopee a cuceririispaþiului terestru se apropie de sfârºit. E acestasfârºitul unei lumi , al unei epoci, al unui mod deviaþã ºi al unui soi aparte de oameni (strãvecheaspecie a exploratorilor), dar ºi sfârºitul unei vârstea libertãþii, a speranþei, a iluziei ºi a inocenþei pecare doar promisiunea unui mereu nou/alt ori-zont o fãcuse posibilã. Când ultimele orizonturiau fost cucerite, când cad (cam în aceeaºiperioadã) ºi ultimele redute ale acestei vârsteeroice (mãrile ºi oceanele, Vestul sãlbatic etc.),zãrile se închid, epuizate de avântul omului, trau-matizând profund imaginarul colectiv modern(care abia recent va reuºi sã recupereze acest vitalmit soteriologic al “ultimei frontiere” prinproiectarea acesteia în spaþiul cosmic). Or, într-olume în care pragmatismul ºi certitudinea alungãtreptat pura aspiraþie spre orizont ºi mister (aºacum eficientele cargoboturi vor alunga ultimelecorãbii), marinarii de pe “Speranþa” sunt ultimiiromantici, ultimii visãtori ºi cavaleri ai Idealului care,dincolo de culoare ºi pitoresc, rãmân sã maiîntruchipeze, cu o candoare unicã în literatura degen, aceastã fundamentalã aspiraþie a omului, deºiprin chiar succesul misiunii lor ei îºi grãbesc cu

inocenþã, cu încã puþin, momentul propriei lorieºiri din scenã; dacã “secolul nu mai are mãreþie”(cum exclamã la un moment dat Pierre Vaillant),eroii lui Radu Tudoran dovedesc astfel cã (mai)au ei forþa de a-i conferi mãreþie, adeverind cãîntr-adevãr cei de felul lor “înfrumuseþeazã faþapãmântului ºi înnobileazã sensul vieþii noastre, atuturora!…”. În sfârºit, romanul e ºi o cãlãtorieiniþiaticã (ordonatã de trei chemãri: a depãrtãrilor, aprieteniei ºi a iubirii). Pornind domol de la Galaþiºi Sulina (cãci suntem “la poarta Levantului undetimpul nu costã bani”) ºi trecând printr-unLevant multiplu ºi contradictoriu, colorat întonurile unei nostalgii contemporane cu însuºiOdysseu, cel al cãrui traseu prin Mediteranãgoeleta româneascã îl repetã în bunã mãsurã (unLevant care, de la Stambulul adormit de secole lalumea solarã ºi dinamicã a Greciei, pare sã luptedin rãsputeri pentru a se emancipa de sub povaraunei prea îndelungate ºi sufocante istorii), itinera-rul “urcã” mai apoi pe hartã (dar ºi pe scara tim-pului) spre porturile modernei Europe, cu tre-pidanta lor activitate patronatã de o nouã zodie, aaburului, doar pentru a recoborî, de-a lungulcoastei sud-americane, de la civilizaþia in statunascendi din porturile Braziliei, Uruguayului sauArgentinei la existenþa preistoricã a populaþiilorÞãrii de Foc ºi pânã la regresiunea finalã spre sta-diul sumbrei Naturi primordiale – purã geologieºi biologie – de dinainte de Om, din þinutulneexplorat. Simbolicã peregrinare nu doar prinSpaþiu, printre tãrâmuri ºi popoare dintre celemai felurite, ci ºi prin Timp, prin vârstele istoriceale omenirii, prin chiar Aventura Omului, cãlãto-ria constituie un traseu iniþiatic organizat dupã unprincipiu labirintic, presãrat cu tot atâtea încer-cãri-probe (dintre care nu lipseºte nici chiar ispitarenunþãrii) la capãtul cãrora indivizii (pelerini acãror condiþie esenþialã este miºcarea) îºi(auto)confirmã umanitatea, omenia lor funciarã.Cartea se dovedeºte astfel ºi un bildungsroman,un roman al formãrii ºi forjãrii, (re)cristalizãriiunor caractere prin ucenicia la ºcoala unor aspreîncercãri. De altfel (avertizeazã scriitorul înPrefaþã) “prima mea dorinþã, odatã ce m-am învoitcu mine însumi sã scriu cartea, a fost ca oameniisã existe, vii ºi credibili, proiectaþi peste aventuraimaginatã ºi poate imposibilã”. ªi într-adevãr,Anton Lupan (exemplarul lup de mare urmat cudevotament de oamenii sãi – un erou pozitiv carenu plictiseºte), Gherasim (vajnicul cârmaci tãiatparcã în stâncã), buclucaºul (dar inimosul) Ismail,iscusitul þintaº Ieremia, cârcotaºul “don Juan”Haralamb, tãcutul Cristea Busuioc, naivul, darpromiþãtorul ucenic-marinar Mihu (stãpânulcurajosului ºi credinciosului dulãu Negrilã, mas-cota echipajului), frumoasa ºi nevinovata “sirenã”Adnana (protagonistã, alãturi de Anton Lupan, adelicatei intrigi erotice ce nu putea lipsi din pove-stire), cruntul pirat Spânu, excentricul gangsterStricland, tragicul metis Black Pedro etc., sunt totatâtea reuºite artistice ale scriitorului, niºte per-sonaje de neuitat, ce clocotesc de viaþã (ficþionalã)pânã la a evada din paginã. Nu mai puþin preg-nantã este însã întreaga umanitate care populeazãaceastã epopee maritimã (de la pestriþa faunã aporturilor Levantului sau ale Apusului ºi pânã lapopoarele continentului sud-american), o umani-

tate bogatã, diversã ºi coloratã, adusã la viaþã celmai adesea prin doar câteva trãsãturi de penel.Un rol aparte în economia ansamblului revinelui Pierre Vaillant, un frumos ºi ciudat personaj-absenþã ce patroneazã (ºi impulsioneazã) aventu-ra, ca un discret, dar mereu prezent (în filigran)spirit tutelar; mãrii (surprinsã în tablouri de neui-tat, fie în clipele ei de liniºte, fie în cele dedezlãnþuitã furtunã, o prezenþã cu chipuri ºi rit-muri infinit variate ce “umple” cartea, marelesuprapersonaj în raport cu care destinele tuturorcelorlalte personaje se definesc); ºi corãbiei înseºi(marea “Speranþã”, cvasi-mi(s)ticul vehicul alAventurii echivalat unei fiinþe vii ºi îndrãgite).Construite de regulã (potrivit tradiþiei genului) înjurul unei trãsãturi caracteristice ºi distinctive,personajele (de o structuralã mobilitate) nurãmân totuºi niºte schematice creaturi de hârtie,ci constituie mai curând niºte siluete clasice, acãror logicã internã nu exclude însã nuanþa.“Pozitivi”, eroii lui Radu Tudoran nu sunt niºtefantoºe didactice: ei au ºi probleme, slãbiciuni,pofte, momente de “cãdere” etc., decât cãprin/peste toate acestea ei reuºesc sã rãmânãesenþialmente curaþi: aspri “lupi de mare”, ei îºipãstreazã prin cele mai grele încercãri puritateasufleteascã ºi inocenþa (deloc “infantilã”) a unorcopii mari, o candoare fãrã vârstã (extrem de difi-cil de realizat literar) care cucereºte fãrã rezerve;la rîndul lor “negativii” primesc niºte binevenite“umbre” suplimentare menite sã le sporeascãcomplexitatea. De altfel individualitãþile “specia-lizate”, dar complementare ale protagoniºtilor(adevãraþi muºchetari ai mãrii a cãror devizã arputea fi cea a eroilor lui Dumas, “toþi pentruunul ºi unul pentru toþi”), reprezintã totodatã ºipremisa reunirii lor armonioase în acea entitateorganicã (superioarã pãrþilor) care e însuºi echipa-jul “Speranþei”. Mostrã de umanitate idealã, voitexponenþialã, echipajul ca întreg e ºi el o izbândãsemnificativã a cãrþii, fiind deopotrivã un micro-cosm masculin (în care apariþia elementului femi-nin, factor perturbator, constituie un moment decrizã – prilej de redefinire a identitãþii indivi-duale, de grup ºi de gen, dar ºi a prioritãþilor –urmat de restabilirea unui nou echilibru, maicuprinzãtor); un creuzet multietnic (expresie sincerã– nu datoratã vreunui comandament moral(auto)impus – ºi fidelã a sufletului multiplu ºitradiþional tolerant al Levantului); ºi un microcolec-tiv urmãrit în complicata lui dinamicã de grup(raportul lider–echipã, alianþe, solidaritãþi, con-flicte etc.). Ca structurã narativã, Radu Tudoranrãmâne ºi acum credincios aceluiaºi gen deroman, epic ºi empiric (“roman anglo-saxon”,“romanul – roman”, Vl.Streinu) adoptat încã dela început, o formulã esteticã “de ºcoalã veche”,idealã însã pentru subiectul abordat. Pe parcursulsãu diversitatea ritmurilor naraþiunii traduce fidelsuflul specific fiecãrui episod în parte, dupã cumdecupajul precis ºi montajul alert, contrapunctic,asigurã story-ului o desfãºurare fluidã, cine-matograficã. Organic împletit cu epicul (adeseachiar generat de acesta), lirismul atotprezent con-ferã cãrþii o vibraþie adâncã (deºi discretã), con-tribuind din plin la senzaþia de autenticitate.Consubstanþial perspectivei romantice propuse deautor (iar nu adãugat) ºi justificat astfel întrutotul (prin viziune, epocã, atmosferã, întâmplãrietc.), lirismul parcurge aici o amplã gamã, de lalirismul nostalgic al evocãrii unor lumi ºi epocidispãrute, la delicata emoþie liricã a discretei ispiteerotice care e tânãra Adnana, ºi pânã la poeziaesenþial(izat)ã (“sã vã spunã corãbierii…”) a omu-lui singur (dar ºi tovarãº cu alþii), susþinut întredouã spaþii infinite, cel al bolþii înstelate ºi cel alîntinderilor de ape, de o simplã îmbinare de


r emember

n Lionel D. Roºca

Radu Tudoran Toate pânzele sus! (2)

lemne, rod al nemãsuratei sale ingeniozitãþi, darºi al curajului sãu prometeic, în sfârºit un lirismce condenseazã pe alocuri în veritabile (mici)poeme în prozã (“glasurile mãrii”, “cânteculsirenei”, “ºi oamenii au tainele lor” etc.) lucratecu artã de giuvaergiu. Întemeindu-se într-o vi-ziune fundamental romanticã (romantismul perenºi neîngrãdit de poetici, curente, ºcoli literare etc.al unei întregi vârste a Aventurii – o vârstã istoricã,a omenirii, dar ºi una sufleteascã, a omului), Toatepânzele sus! este o carte a setei de orizonturi, darnu una nostalgic-pasivã, a vagului melancolic ºi areveriei simboliste. Degajând un optimism pro-fund ºi sãnãtos ce nu cunoaºte opreliºti, ea este,dimpotrivã, o carte activã, ce pledeazã pentru forþavisului treaz (care atunci când se conjugã cu ener-gia ºi voinþa se încheagã în proiect pentru a setransforma în cele din urmã în destin), ca un ade-vãrat poem al voinþei, al energiilor pozitive (epitetdeloc ruºinos) concentrate în vederea atingeriiunui scop general uman. E de altfel incontesta-bilul merit al lui Radu Tudoran de a fi reuºit(cum foarte rar se întâmplã) sã aducã în scenãeroi pozitivi ce promoveazã tradiþionalele valoripozitive (masculine) ºi marile valori moraleumane universale (prietenia, dragostea, solidari-tatea, camaraderia, cinstea, preþuirea pentru drep-tate, adevãr, frumos, curajul, voinþa, dârzenia,omenia, toleranþa, compasiunea, devotamentul,respectul, încrederea, speranþa, discreþia, decenþa,setea de cunoaºtere, fantezia, capacitatea minþii –ºi a voinþei – de a scurtcircuita obstacolele realu-lui, avântul, dãruirea, spiritul de sacrificiu, patrio-tismul etc.) ºi aceasta într-un mod absolut cuceri-tor ºi convingãtor, prin evitarea oricãror tonurifalse, moralizatoare, didactice ºi/sau plictisitoare.Cronicã a unei cãlãtorii anunþate (ce n-a (mai)avut loc decât întru ficþiune), în (micã) partetrãitã, dar integral visatã (pânã la intensitatea viziu-nii), cartea existã plenar în zodia Idealului, fructi-ficând astfel “întreaga disponibilitate lingvisticã ºiimaginarã” (Vasile Popovici) a autorului; de altfelînainte de a fi transpusã în fapt, aventura iamereu naºtere, întreagã, mai întâi pentru autor,dar ºi pentru personaje, în primul rând în vis . Pede altã parte acest specific îi asigurã naraþiunii obeneficã detaºare ºi distanþare ce transformã totulîntr-un joc superior, bazat pe un pact implicit (darºi explicit formulat în Prefaþã) cu cititorul (cãruiaautorul de altfel i se adreseazã adesea direct, pestenaraþiunea principalã la persoana a III-a), pe oînþelegere conform cãreia romancierul îºi ia defapt libertatea de a regiza Povestea (ºi Aventura)într-un registru ludic ºi ironic… tratat cu toatãseriozitatea (cu precizarea – scriitorului – cã“Garanþia înþelegerii noastre rãmân oamenii,imutabili, peste timp ºi peste aventurã”). Alãturide vibraþia genuinã a Vieþii ce freamãtã în paginilecãrþii, acest permanent “zâmbet în colþul gurii”afiºat de autor (ce merge însã de la râsul liniºtit lacel dezlãnþuit, umorul fiind o dimensiune consti-tutivã ºi esenþialã a romanului) converteºte, înspirit (post)modern, convenþia (una dintre cheileîntregii creaþii a lui Radu Tudoran) – o convenþiede altfel ostentativ etalatã printr-o abundentã acu-mulare de locuri comune ale literaturii de aven-turi (epave misterioase, echipajul pitoresc, insuleºi comori ale piraþilor, mesajul din sticlã etc.) –dintr-o summa a stereotipurilor de gen într-unscenariu exemplar, într-un traseu arhetipal în caretoate aceste cliºee, resemantizate, devin repere deneocolit. De- ºi re- construitã astfel (prin zâm-bet=distanþa asumatã ºi prin autenticitate), con-venþia (genul) e salvatã de la inactualitate,cãpãtând o viaþã nouã, cu termen nelimitat. Unrol aparte în excepþionala receptare a romanuluirevine fãrã îndoialã momentului istoric alapariþiei lui: într-o epocã de neagrã teroare fizicã,psihicã ºi ideologicã ºi într-o literaturã invadatã larândul ei de monstruoºi eroi de import sau auto-

htoni (precum “celebrii” Pavlic Morozov sauLazãr de la Rusca etc.), Toate pânzele sus!, oazã deculoare ºi libertate, ºoca ºi cucerea prin refuzuloricãrui angajament faþã de politica, morala, este-tica vremii etc., ea revendicându-se în totalitate(ºi cu o superbã normalitate) de la niºte valoriumane perene, ferite cu grijã (ºi cu succes) deimixtiunea desfiguratoare a ideologicului. Darmagia (inefabilã ºi intraductibilã) a acestei cãrþispeciale (care, asemenea cãrþii vrãjite din Povestefãrã sfârºit a lui Michael Ende, pare a dispune demisterioasa capacitate de a-l absorbi chiar ºi peblazatul cititor de azi în lumea ei imaginarã, îndurata ei proprie) trebuie cãutatã dincolo de oricefactor circumstanþial ºi dincolo chiar de ceea ceinstrumentarul analitic al criticului ar putea sãformuleze conceptual: citind-o, trebuie evitatorice exces hermeneutic în încercarea de a regãsiromantismul originar, inocenþa , candoarea tinereþii înfaþa orizonturilor etern misterioase ale lumii,adicã tocmai acea stare a fiinþei din care vrajacãrþii ia naºtere în chip primordial. Într-adevãr,acestei privilegiate stãri de spirit (nu doar biologi-ce) îi aparþin de fapt toate marile puncte de atrac-þie ale naraþiunii (care nu e totuºi una doar “pen-tru copii”– obiºnuitul stigmat al criticii: ViniciuGafiþa nici nu o include, de pildã, în Bibliografia sade literaturã românã pentru copii). Între acestepuncte de atracþie ale cãrþii (contopite însã toateîntr-o unicã notã distinctã prin talentul, inspiraþia,inteligenþa ºi subtilitatea scriitorului) ar putea fiamintite: pura fascinaþie a Aventurii (acel “senseof wonder” al criticii anglo-saxone); superioara eigratuitate; finalul deschis (ce trimite totodatã –simetric – la început) al Poveºtii ce creºte din eaînsãºi, (“aventurile cãrþii constituind un segmentdintr-o virtualã succesiune fãrã început ºi fãrãsfârºit”, M. Popa) ºi care ne face astfel sã trãim(exclusiv sub semnul Plecãrii) o eternã aventurã aSperanþei , cruþatã de tristeþea întoarcerii acasã, tri-umfând veºnic la zenitul timpului aventurii;pitorescul ºi exoticul peisajelor geografice ºiumane (închipuite cu o rarã forþã de sugestie) care,fãrã profunzimi cu tot dinadinsul cãutate, oferã înprimul rând un prilej de purã jubilaþie esteticã (ºiludicã) ºi splendoare; copleºitoarea poezie a ele-mentelor (pãmânt, apã, vãzduh, foc) în toatãdiversitatea lor (priveliºti, vietãþi marine, furtuni,constelaþii etc.); o naturã ale cãrei nenumãrateipostaze proiecteazã un fundal de o mãreþie egalãaventurii umane (ºi nu o datã solidar cu aceasta);farmecul acestui jurnal de bord a cãrui atmosferãevocã fidel solemnitatea uºor vetustã, dar extremde atractivã, în nuanþa sepia a ilustraþiilor deepocã, a imaginilor de acum un veac ºi mai bine(aºa cum apãreau ele de pildã în – pe atunci –abia înfiinþata revistã National Geographic sau înalte buletine ºtiinþifice ale vremii), o atmosferãcare, deºi veche, nu e deloc învechitã cãci, dãruitãparcã cu tinereþe fãrã bãtrâneþe, ea se dovedeºtecapabilã sã rivalizeze încã cu succes cu imagisticaºi coloristica mult mai violente ale ficþiunilorcontemporane; nostalgia luminoasã, de un caldlirism, prilejuitã de culorile, aromele ºi vocileirepetabile ale unor epoci ºi lumi apuse (ca acelunic Levant în cvadrupla sa determinare româno-greco-otomano-arabã ori ca negurosul tãrâm mis-terios din emisfera australã); legendara poezie avechilor porturi ºi a vieþii bãtrânilor lupi de mare,a ciudatelor lor unelte de navigaþie, precum ºiseducþia muzicalã (amintind tonalitãþile marinelorlui Minulescu) a tuturor acelor corãbii ºi vele“care legau marea cu cerul” (mesageri ai depãr-tãrilor ºi-ai plecãrilor, ai absolutei independenþe)ce continuã încã sã bântuie (sub forma iahturilorºi a ambarcaþiunilor de plãcere) subconºtientulomului modern, sedentar, domestic, civilizat;mirajul Drumului în sine, mai important chiardecât þinta sa; “balsamul dulce ºi amar al depãrtã-rilor”, vraja nesfârºitelor orizonturi acvatice, dar

ºi setea de zãri îndepãrtate ºi de þinuturi neînce-pute; haloul mitologic al întregului imaginar creatîn jurul piraþilor, comorilor, Orientului, prafuluide aur etc.; fascinaþia pentru un moment în carelumea mai pãstra, “dincolo de curcubeu”, un restde tainã încã necartat, neclasificat; dorul de evazi-une, legat de amintirea ultimei epoci a libertãþii(metafizice) din istoria omului (libertate al cãreisuprem, baudelaire-ian simbol rãmâne Marea), alibertãþii, a inocenþei ºi a credinþei (încã neridi-cole) în valorile pozitive pe care evul (post)mo-dern le-a pierdut; atractivitatea invitaþiei la (re)-descoperirea lumii dinafarã ºi dinãuntru pe care,cititã la o vârstã fericitã, o face cartea (în spiritulcãlãtoriei reale intenþionate de autor, a cãrei ipos-tazã imaginarã este); elanul romantic autentic alunei atari viziuni (cuplat totuºi cu o solidã meto-dã realistã); puritatea, candoarea ei; lipsa oricãreiideologii coercitive (fie ea de naturã politicã, este-ticã, moralã, pedagogicã etc.); umorul sãnãtos ºiubicuu (adesea antologic) care echilibreazã dispo-ziþia liricã, cenzurând totodatã orice exces patetic,sentimental sau nostalgic; caracterul solar al aven-turii, ce nu are nimic cu adevãrat tenebros odatãce în umbra celor mai înfricoºãtori tâlhari ºi acelor mai abominabile fapte se întrezãreºte întot-deauna acelaºi surâs complice al autorului; modulconvingãtor în care prevaleazã în roman bogãþiileinterioare, perene, asupra celor exterioare, amãgi-toare ºi efemere; mesajul de speranþã transmis deaventurã; funciarul, copleºitorul ei optimism,luminos ºi senin; acea frumoasã tonalitate mas-culinã a cãrþii, de o mare puritate, suplimentarînãlþatã prin diezul diafanului etern feminin;suavitatea cavalereascã a intrigii erotice; inepuiz-abila paletã de culori, sunete ºi senzaþii; firesculfermecãtor al povestirii, ce trãieºte în fond subzodia memoriei (cãci întreaga odisee îi este de faptrelatatã – mãrturisitã – naratorului, zeci de ani maitârziu, de cãtre Haralamb); claritatea ºi mãsurastilului; recursul la simplitate (una a esenþelorînsã, deloc “simplistã”), deopotrivã cheie a viziu-nii ºi a stilului; expresia bogatã, fluentã ºi clarã, deo perfectã naturaleþe etc. Iubitã cu consecvenþã decãtre tinerii (ºi nu numai…) din toate generaþiile,care au crescut având în ea un reper deloc neglija-bil al devenirii lor spirituale ºi sufleteºti, Toatepânzele sus! a fost totuºi trecutã sub tãcere cuaceeaºi consecvenþã de cãtre critica literarã oficialã(sau colegialã) – o criticã frecvent (dez)interesatãideologic, tradiþional solidarã cu o culturã patriar-hal-gerontocraticã în care Copilul (ca instituþieinclusiv literarã) încã nu s-a nãscut ºi cu o litera-turã continentalã obsedatã de pãmânt (cu foarterare deschideri spre spaþiul marin), de o frapantãºi cronicã ignoranþã/aroganþã ºi inapetenþã pe ori-zontala genurilor, dar ºi înzestratã cu un bogatarsenal de prejudecãþi (faþã de tipul de roman,faþã de genul literar, faþã de succesul de publicetc.). Dar dacã establishment-ul literar continuãsã o ignore (uneori chiar cu ipocrizie), unii dintrecopiii de odinioarã (azi la rândul lor la vârsta con-sacrãrii) dovedesc luciditatea de a aprecia corectreala pondere a cãrþii ºi curajul de a o recunoaºte,înfruntând tãcerea “oficialã”. “La vârsta ºcolarã”mãrturisea la un moment dat Mircea Cãrtãrescu(în “Curentul”, nr.174/27 iulie 1999) “citim cãrþi«pentru tineret»: aventuri, SF, cãlãtorii care nemarcheazã viaþa mai mult decât orice carte vomciti în viitor (n-aº fi scris Levantul dacã n-aº fi cititde zece ori în copilãrie Toate pânzele sus !, desprecare susþin cã este una dintre cãrþile determinanteale culturii româneºti”).

n



1

26 decembrie 1985- la lumînare -

Borca

Iubite pustnic,

Rãmas în panã de cãrþi, sedus ºi abandonat ovreme, trist pînã la a visa noapte de noapte aero-portul Orly, n-am mai ajuns cu furtunile mele încasa ta! Sã mã ierþi cã vin aºa tîrziu! Nu te iubescmai puþin, evident. Se-ntîmplã, însã, uneori ceeace nu dorim.

Izolat aici în munþi, mereu dorind sã plec, un“scandalagiu” de care toþi se despart (aici), nu-mirãmîn decît cãrþile. De fapt, eu nu vreau sã trã -iesc, eu vreau sã citesc!

Plec peste cîteva zile la Iaºi – pentru a-iînapoia lui Luca Piþu (ºtii, celãlalt Foarþã alRomâniei; Luca e un poliglot ºi mai ºi; ºi nunumai!) cîteva cãrþi (Ionesco – “Journal enmiettes” + “Antidotes” ºi un Blanchot!), apoicobor la Bucureºti – cã n-am mai fost din varã,când m-am întîlnit cu Marta Petreu. O sã-mi maiaparã la C[artea] Rom[âneascã], în ’86,“Biblioteca din Nord”. Mã bucur ºi pentruantologia ta!

Sper c-o duci mai bine ºi domnia ta! Pe noine leagã aºa mult pustiul ºi depãrtarea!

Îþi doresc un an bun + tot binele pe care-lpoþi suporta!

LA MULÞI ANI!Te ambrasez cu toatã dragosteaprieteniei,

Aurel Dumitraºcu

P.S. – Te rog sã-mi confirmi primireacãrþuliei!

A.D.

2

Borca, 20 februarie 1986

Iubite domnule schivnic,

Detest iernile ºi abia-mi dau de capãt cel maides, motiv pentru care nici de mine nu sespînzurã “scriptorul”, însã în seara aceasta ningecu un fel de prispe zemoase – de aceea-þi scriu.Cînd mi-e frig, la mine nici patriotismul nufuncþioneazã. O spun mereu pentru a-mi amintimereu cã Nordul îmi place ca... sonoritate, însãnu ca arºiþã. Îþi mulþumesc mult pentru cuvinte,chiar dacã ne împrietenesc destule versuri! ªi sãnu deranje acest “îþi”. Politeþea nu mi se pare ochestiune de limbaj, dupã cum dragostea nu esteun caravanserai de urãri. Îmi permit aceastãfamiliaritate dintr-o dragoste evident curatã pen-tru cãrþile pe care le scrii. ªi pentru cã nici dum-neata ºi nici eu nu trãim nemaipomenit. BavardulDan David mi-a spus multe despre pustiul tãu,într-o toamnã în care învolburam împreunãVrancea. Cred cã tot el mi-a dat ºi adresa, însã oºtiam deja dintr-un volum de versuri. Toþi foºtiimei elevi te-au citit ºi ascultat! O porþie de Azaple plãcea întotdeauna. Mie însumi îmi place sã terecitesc în nenumãrate zile. Am fãcut aceste pre-cizãri în... favoarea familiaritãþii permise. Eºti atîtde fain în ceea ce scrii, încît nu pot crede cã ai 47de ani! Am în casã “Bocceluþa cu plãpînde”,“Eþetera”, “Roxana” ºi discul lui Vintilã. Pe cele-lalte nu le-am citit ºi nici nu le-am gãsit.

Îþi scriu ºi îmi dau seama cã nu-mi gãsesctonul, pur ºi simplu nu vreau nici sã te deranjez,nici sã fanfaronez, deºi-mi face sincerã plãcerefaptul cã îþi scriu. Dumneata sã-mi spui ce nu-þiconvine! Dincolo de POEZIE sînt atîtea conve-nienþe stupide. Nu-mi permit sã bat pe umãr prie-teneºte pe cei mai învãþaþi cu timpul decît mine,dupã cum nici convorbirile didactice ºi cafedralenu-mi sînt pe plac. În prima epistolã cred cã-þiscriam ca un “tînãr autor” ce te iubeºte. În aceastãa doua epistolã, permite-mi bîlbele! A treia epis-tolã ºtiu cã va avea tonul cel mai potrivit. Eºti ºidumneata un “maudit” ºi aceasta ne leagã mult,desigur. Sînt destule de spus. Dupã Anul nou amplecat la Bucureºti, via Iaºi. În Iaºi mã simt bineprin cîteva locuri sfinte ºi prin marii mei prietenide acolo. Oraºul în totalitate, însã, nu-mi place!Am trecut pe la iubitul singuratic (universitar)Luca Piþu, pentru a-i înapoia cãrþi ºi pentru a luaaltele. ªtii, el e celãlalt Foarþã al republicii, deºi eucred cã e ºi mai ºi, doar cã n-are vocaþia exterio-rizãrii. Am mai luat un roman kafkian al lui

Blanchot ºi “L’Amour et l’Occident” a luiRougemont. Am citit atîtea cãrþi rare datoritã lui!La Bucureºti mã simt întotdeauna bine. În acesttrecut ianuarie – mai bine ca oricînd! Caut acestoraº ca ºi cum aº cãuta un parc naþional, o rezer-vaþie, însã mã abþin de la comparaþii care l-ar...ruina ºi mai ºi. Sigur, nu caut Bucureºtiul pentrucã aº accepta sã trãiesc în haitã, nici pentrubiberoanele sale fandosite. Sînt, însã, acolo mulþioameni pe care-i iubesc ºi pe care îmi place sã-irevãd. Dupã atîtea luni de pustiu montan, întîl-nirile cu ei îmi fac bine. E drept, mã umblu camcu aceeaºi. Petre Stoica, Eugen Suciu, Groºan,ªtefoi, Cãrtãrescu, Viºniec etc. De data aceasta, deneuitat rãmîne plimbarea prelungitã prinCiºmigiu cu domnul Paler. Þinuse sã nu plecpînã nu mã vede. Am avut destule sã ne spunemacum cînd haimanalîcurile se þin lanþ... pentru cãse instituþionalizeazã! Vorba lui Evgheni ªvarþ:“Sîntem atît de fericiþi, cã nici nu ne vine sã cre-dem”. Îþi spun sincer: eu nu-s mielul care s-arãtãcit de turmã, sînt cel care s-a plictisit deturmã! Voi crãpa în Bibliotecã. Mi-e destul ca sãpot începe zilele senin. Rãmîn dintre cei carepreferã sã fie împuºcaþi, dar nu sã stea îngenunchi. Sînt oarecum retoric! Într-o groapã. Seumple ea ºi groapa aceasta... Mã duc la o ºcoalã ºiconstat zilnic cretinizarea sistematicã a puºtimii.O, ce s-ar mai amuza Dali dacã ar ºti! Sper sã plecde aici, la P[iatra] Neamþ! Aici nu mai am cucine mã certa. ªi-s scandalos de singur.

Tudoriþa!? Hm! E o fostã elevã. Are vreo 17ani. La un moment dat mi s-a înscenat o mas-caradã proletcultã (acum doi ani!), cu primar, ºefde post ºi alte acareturi din astea. Eram aproapeindezirabil pentru eclatantul învãþãmînt româ-nesc, deºi calomniile lor nu se (ºi nu s-au!) ade-vereau (adeverit). Mi se reproºa cã umblu ºi cupuºtoaicele etc. Pe acest fond, ca sã le fac pe plac,am tipãrit multe texte dedicate unei eleve. Ca sãsucombe, nu alta, eticii ãia! Asta e povestea lui T.O emoþie care m-a devastat, e drept, cu ani înurmã, ea iscînd o carte pe care nu e dispusnimeni sã mi-o tipãreascã: “Tratatul de ereticã”.

Te aºtept în “Hyperion”! Il faut! Excelenttitlul “Cri”! Cum adicã trudeºti cu braþele?! DanDavid îmi spusese cã eºti pensionat.

Cãderea ALBATROS-ului – o durere!Mi-a scris o fatã (Silvãºan) din zona ta! Te

invocã mereu! Am sã-i scriu.Sîmbãtã am vorbit cu Bãlãiþã la telefon ºi mi-a

reconfirmat faptul cã mã va scoate spre sfîrºitulanului! La Bucureºti nu l-am cãutat. Eu îl sunacasã, de obicei.

Bucurie ºi dragoste!Cu gândul cel bun,

Aurel Dumitraºcu

3

Borca, 24 martie 1986

Dragul meu,

Am cam ieºit din iarnã ºi constatarea aceastamã face sã cred cã sînt ºi viu. Oare am vreun

Începând din acest numãr al revistei noastre, publicãmzece scrisori inedite ale lui Aurel Dumitraºcu (21 no-iembrie 1955-16 septembrie 1990), adresate, între anii1985-1989, poetului Gheorghe Azap. Scrisorile suntrelevante atât în ceea ce priveºte personalitatea artisticã ºiintelectualã a celor doi corespondenþi, cât ºi în ceea ce

priveºte condiþia artistului, în speþã a scriitorului, înultimii ani ai dictaturii comuniste din România.Redacþia mulþumeºte ºi pe aceastã cale poetuluiGheorghe Azap pentru amabilitatea de a ne pune ladispoziþie manuscrisele celor zece scrisori.

I.P.A.

arhiva

Epistolar inedit Aurel Dumitraºcu - Gheorghe Azap (I)


merit cã încã sînt viu!? Îmi închipui cã se-ntreabãalþii una ca asta. Am tãiat lemne, am citit unstudiu al lui Cioculescu despre afectivulIbrãileanu, am citit mai multe pagini dinLovinescu (lecturi pentru sesiunea din aprilie!),am cetit ºi “Sportul” ºi alte gazete autohtone, amfost ºi la telefon ca sã mi se spunã (AmzaSãceanu) dacã mã mutã de aici (nu mi s-a spus;slavã nimãnui!), am dat ºi pe la ºcoalã puþin – aºas-a fãcut ora la care-þi scriu. E 17 ºi ceva. N-audcu o ureche, de cîteva zile. Val Condurache, amconstatat în iarnã la Bucureºti ºi mi-a confirmat ºiel, n-aude cu urechea stîngã, deloc, de la 9 ani.

Am fost plecat pe la P. Neamþ o vreme,aproape o sãptãmînã. Ca sã vãd filme ruseºti(pentru cã sînt singurii care au rãmas poeþi încinematografie!), ca sã mã mai îmblînzesc întrepuºtoaice, ca sã mai joc ºah cu Adrian AluiGheorghe, ca sã hoinãresc pe strãzi. Era ceaþã ºi ofoamete doldora de înjurãturi. Eu mãnînc labufetul ziarului “Ceahlãul”. Altfel...

La douã sute de metri de stiloul cu care-þiscriu (un dar de la draga mea Marta Petreu)începe pãdurea. Deci nu am stradã. Uliþe doar,cred. Pune Borca, nr. 35! Laud intenþia-þi de a-miexpedia douã volume pe care nu þi le-am citit!Te-mbrãþiºez pentru cã te-ai gîndit aºa! Borca arevreo 7000 de locuitori împrãºtiaþi în mai multesate, dar eu sînt singurul Dumitraºcu de pe aiciºi, în plus, mã ºtie toatã lumea, cu atît mai multpoºtaºii! Deci, pentru poºtaºii din zona ta, nu enici o problemã! Sã le spui. Aºtept cãrþile! Pentrucã întotdeauna te citesc cu bucurie ºi mareplãcere.

Nu înþeleg de ce zici cã recitind antologiapentru Hyperion ai sentimentul cã rãsfoieºtianacronisme! Te rãsfeþi. Nu se poate sã nu ºtii cãte iubesc ºi criticii ºi cã niciodatã cãrþile tale nurãmîn în librãrii. ªi tonul tãu nu-l mai are nimenila noi!

Iaºii?! Îi iubesc prin cîteva locuri sfinte, princasele vechi, prin cartierele mãrginaºe, prin prie-tenii de acolo, dar numai oraºele labirintice îmiplac, cele “fãrã margini”, or, la noi, numaiBucureºtiul îmi dã cît de cît aceastã... bucurie.

Am 30 de ani! Pe 21 noiembrie voi avea 31!Ceea ce mi-ai spus de tatãl tãu m-a cam desfi-

inþat ºi zile în ºir m-am tot gîndit trist la aceasta.Pur ºi simplu îmi veneau în gînd mereu cuvinteletale. De aceea, cred, nici nu þi-am scris mairepede. De unde-þi mai iei, totuºi, puterea ºihazul?! Eºti puternic, dragule! Mon père s-a dus

dincolo de lume prin 1971, eram în clasa a 9-a.Am început sã scriu puþin dupã aceea, într-o ziploioasã. Ador ploile! Sînt între cele mai grozavebucurii pe care le pot avea pe Pãmînt! Cînd eramla Sulina, stãteam singur pe þãrm, ziua orinoaptea, în ploi ºi vînturi, bolnav de mulþumire,de spectacol, de izolare. Am destule neuitãri dinSud! În Deltã ajung în fiecare an aproape. E ca ºicum m-aº cãuta pe mine însumi, cel trist ºi maitînãr, cel pierdut cîndva.

Pe 4 aprilie voi fi la Iaºi. Stau o sãptãmînã.Poate fug ºi pînã la Bucureºti. Dar nu mi-am pusîn ordine manuscrisul. ªi mai am de citit pentruexamene. ªi...

Insistã ca titlul cãrþii de la Facla sã fie “Cri”!N-au nici un motiv sã-l schimbe, sã nu-l accepte!Toþi cei cãrora le-am spus de titlul tãu s-auamuzat ºi au zis cã e grozav!

În Convorbiri literare nr. 2 am patru poeme subo fotografie în care semãn cu Ben Corlaciu.

Daniela Silvãºan e talentatã, într-adevãr! I-amscris. Acum trebuie sã-i scriu din nou. Am vãzut-oºi într-un almanah al BTT-ului, dar textele deacolo nu mi-au plãcut, fiind de un teribilismextrem.

Îþi mulþumesc pentru cele douã poeme! Sîntexcelente! Nu le ºtiam.

Am primit din Franþa ultima carte a luiBachelard, “Le droit de rever”. Aºtept sã ajung laIaºi, pentru a mã mai aiuri printre cãrþile luiLuca!

Voi reveni cu veºti, dupã aceea!Tu, desigur, scrie-mi! Sper sã fiu mai puþin

grãbit, indiferent ce-i cu examenele acelea insipi-de!

Bucurie ºi sãnãtate ºi POEZIE!

Te îmbrãþiºez,Aurel Dumitraºcu

4

Borca, 8 iunie 1986

Dragule,

Te îmbrãþiºez pentru cele douã minunatecãrþi! Nu ºtiu ce alt elogiu mai frumos sã-þi aducdecît acela de a te citi tuturor elevilor mei în orelede Limba Românã, spre încîntarea lor fãrã demargini. De fapt, eu le înfrumuseþasem timpul

ºi-n anii din urmã cu poemele tale. De fapt,cãrþile tale nu se gãsesc niciodatã prin librãrii. Defapt, iubirea mea de cititor pentru tine este unuldin cele mai fireºti lucruri pe care le mãrturisesc.Te îmbrãþiºez, încã o datã, pentru cãrþi ºi-þimulþumesc mult, cu toatã poezia de care sîntcapabil! Mi-ai fãcut o realã bucurie. Cãrþile talesînt mereu tare frumoase! Îmi pare rãu cã necon-cordanþe neplãcute îþi amestecã zilele, cã uneori oduci mai greu decît mine. Cred, însã, cã tot acestrãu ne rãmîne pentru a ni-l mãrturisi, în fond elfiind absolut constructiv pentru poem. Cîndva,zãpãcit de criteriile subþiri ale lacrimei, mi s-apãrut cã avem prieteni pentru a avea cui neplînge. Singurãtatea noastrã este altceva decît opuºcãrie, din moment ce o hulim ºi o iubim înacelaºi timp. Ne rãmîn destule ceruri prin care sãnu ne aglomerãm cu sfinþii. ªi n-avem nici unmotiv sã ne ducem în ceriul central, unde e dejamare aglomeraþie de sfinþi. Cînd mã uit în jur ºivãd cîþi sînt cei care trãiesc doar pentru ei înºiºi,îmi spun cã este mai mult decît bucurie sã trãieºtipentru a dãrui, pentru a împrãºtia (cum zicea ºiRilke).

În ultima vreme, “Biblioteca din nord” mi-amîncat zilele ºi nopþile. Dar încep sã fiu mulþu-mit de ea. Pe 16, 17, 18, 19, 20 mai am fost laBucureºti. Fãrã manuscris, însã. Pentru cã nueram mulþumit de el ºi nici nu-l terminasem debãtut la maºinã. Bãlãiþã mã înþelege ºi mã ºtie demulþi ani. Voi face cartea cu Mircea Ciobanu. Amsã i-o trimit în sãptãmîna care vine. O sã mã ducmai pe urmã sã vorbim mai adînc. Bucureºtiulera mizer, mizer. Am preferat compania luiEugen Suciu, care mã introduce la filme laCinematecã, ºi, tot ca de obicei, pe Petre Stoicacel drag, Vasile Vlad, Matei Viºniec ºi MirceaCãrtãrescu (dar berea pe care am ales-o la“Berlin” cu acesta nu ne-a prea plãcut, întrucîtdorisem s-o degustãm numai în doi!). Sigur, l-amvizitat ºi pe D.R. P[opescu], care s-a scandalizatdin nou cã nu m-am mutat la P. Neamþ, faptuldepinzînd de Amza Sãceanu ºi alþii cu galoaneasemãnãtoare.

Am o lunã grea, acum. Abia am terminat devopsit tabla de pe casã. Singur. ªi de pe 1 iulie voifi în Iaºi, pentru primul examen (cred cã cel maidificil din toatã facultatea – Istoria limbiiromâne!). Deci am mult de-nvãþat. Searã desearã, pour vivre, mã duc patru kilometri pentru aprivi meciurile de la C.M. de fotbal. Cele de la21. ªi-n zori la ºcoalã! ªi-s obosit. Pe acest fond,le-am rugat pe toate nuligestele sã facem o pauzãîn convorbiri pînã pe 15 iulie. Se impunea. […]Eu traversez crize de misoginism, recunosc!Marea mea iubire din aceºti ani, o Maria(Tudoriþa e cea mai profundã emoþie!), a vrut sãse sinucidã pentru cã eram pe strãzi cu o alta. Cepuþine sînt lucrurile pentru care trãiesc ele! Astae! La ora aceasta nu pot vorbi prea frumos despredezmãþ, chiar dacã în mod serios nu cred decît îniubire.

Cu Cri! Sînt de-a dreptul de luat în rîs! “Iartã-i, Doamne, cã nu ºtiu ce fac!” (Evangheliadupã Luca).

Îþi pun grupajul din Convorbiri nr. 2/1986.Bucurie ºi sãnãtate ºi poezie! Mulþumesc încã

o datã pentru minunatele cãrþi!

Al tãu, cu dragoste de frate,Aurel Dumitraºcu

n


n Daniel Moºoiu

Poem ºãgalnicAm intrat ºi eu la facultate.rezolvasem o problemã importantã a vieþii mele.seara târziu mã încuiasem în camerã,stãteam aplecat cu genunchii pe covorul de iutã,cu mâinile împreunate. rosteam o rugãciune în gândºi rugãciunea îmi despica inima ca o sabie. aºa am

aflat.cã intrasem la facultate. am tras din greu.altfel, cine ºtie, suplinitor rãmâneam la ºcoala din

sat.aº fi þinut ºi eu important ca un profesor cu diplomã

catalogul sub braþ.cu dinþii mei de lapte aº fi muºcat din umerii încer-

caþi ai tinerei profe de mate.cu ea aº fi rãmas în cancelarie dupã program.cu ea m-aº fi pierdut fericit în colbul auriu al unui

lan de porumb.sau poate la bibliotecã sã mã fi angajat.cu degetul tremurând aº fi cãutat pe pagini urme

calde de lacrimiîn romanele triste citite de tânãra inginerã din sat.poate chiar la IAS aº fi muncit o vreme de dragul ei.sau, cine ºtie, m-aº fi aciuat la oraº, om al muncii aº

fi fost,negreºit la fabrica de þevi, acolo unde lucreazã de ani

bunitoþi unchii ºi verii mei. sâmbãta i-aº fi adus mamei

într-o geantã soioasãdin fâº o amãrâtã de salopetã. s-o spele. seara aº fi

bãut berecu flãcãii de-o seamã. la birtuþul din sat.prin perdelele negre de fum razele lunii s-ar fi tocit

lunecând pe zgrunþulºtirbit al meselor grele din fier.ca o oglindã ar fi primit umerii noºtri lãsaþi razele

calde de lunãºi lumina becului chior ºi pãtat.cine ºtie unde m-ar fi gãsit apoi vânzoleala din

optzeciº’ nouã.poate cã m-ar fi izbãvit, poate cã m-ar fi întors pe

dos ca o mãnuºã,poate cã m-ar fi luat ca din oalã.mã puteam bunãoarã angaja chiar în sat la primul

patron. îmi dãdea maºinã, cãram marfã, aº fi fluierat într-o dungã

trecând de-al dracului claxonândîn vitezã pe lângã ºcoalã. aº fi fost tare. pânãºi pe tata l-aº fi dus încolo ºi-ncoace bucuros cu

maºina.uite, mãi, tatã, civilizaþie, nu cum m-ai dus tu când

eram mic cu bicicleta.mã însuram ºi eu cu una din sat ºi-mi ridicam o

casã.o mândreþe de casã. ce mai, mã puneam biniºor pe

picioare.s-ar fi uitat sãtenii la mine cu jind.duminica la bisericã mi-aº fi gãsit fãrã doar ºi poateun loc în colþul celor cu stare. creºteam un copilºi-l dãdeam negreºit la facultate. sã-l las pe el sã

trãiascãce n-am trãit eu. poate.m-aº fi fãlit cu el prin sat când venea în vacanþe.

cine ºtie.ce-i e scris omului nu se aflã în carte. aº fi pututajunge foarte bine un terchea-berchea, la felcum aº fi putut ajunge departe.

dar am intrat ºi eu la facultate.am rezolvat totuºi o problemã importantã a vieþii

mele.am ºi eu altã faþã. nu miros a grâu, nici a var.n-am nici urme de motorinã arsã pe mânã.pânã ºi acasã oamenii mã privesc parcã altfel.mã întorc în sat la sfârºit de sãptãmânã. uneori ºi

mai rar.într-o geantã din piele fluturatã ºãgalnic pe umãr

aducun braþ de cãmãºi ºi ciorapi pe care mama le spalã

seara târziuîn curte, lângã fântânã. deasupra ei se coºcovesc

îmbãtrâniþi prunii.o privesc fumând cocoþat pe capra de lemne.fumul þigãrii înnoadã ca o funie albãstrie lumina

ºtearsã a lunii.tata slobozeºte apa în gãleþile din plastic.

apoi gãleþile din plastic în oalele moi din tablã.apa pleoscãie vânturatã iute de mâna crãpatã a

mamei.pe stradã gâfâind un tractor sparge-nserarea în

aºchii.zice tata blând: nici o grabã, nici o grabã.þigara cu gâlme din colþul buzelor nu-l arde

ajungându-i la capãt.iar eu tresar într-o doarã: nici nu mai ºtiu cum aratãprofesoarele noi din sat. pe uºa bibliotecii a ruginit de

multiºor un lacãt.de ceva vreme profa de mate s-a încurcat cu proful de

sport. om însurat.de vechiul IAS s-a ales praful. inginera a rãmas grea

cu ºefu’ de post.au dus-o într-o zi cu salvarea din sat. nu s-a mai

întors.la doi paºi, îmi spune tata, om deºtept, vecinu’ ºi-a

fãcut din bucãtãria de varãbufet. mã înghionteºte cum stau aºa adormit pe capra

de lemneºi zice cã n-ar strica sã radem ºi noi, acolo, o bere…

în rest, e bine.cum spuneam, am rezolvat o problemã importantã a

vieþii mele.am intrat la facultate. învãþ.o sã am diplomã. iar de distrat, mã distrez de mi-

nune.bunãoarã acum sunt la chef. într-o camerã de cãmin.ce-i drept, cheful s-a spart.au plecat care încotro. care cu cine a putut.he, he, numai eu am rãmas.stau întins lângã o tipã pe pat.stau întins ºi mã ard degetele ei alunecându-mi pe

piept.ºi ºuviþele moi din pãrul ei castaniu.îi simt respiraþia uºoarã aproape. ºi umãrul cald.hm, sunt cam nehotãrât. sigur, puþin ºi timid.deocamdatã stau întins lângã ea ºi-i vorbesc.îi vorbesc de somnul dogmatic care-l furase pe kant.

n

Virgil Salanþiu Niºte þãrani

poezia

Virgil Salanþiu De vorbã


– Acum câþiva ani buni aþi publicat în revista„Tribuna” din Cluj-Napoca. Cum s-a întâmplat?

– În 1968, fiind student la Cernãuþi ºi aflân-du-mã în vacanþã, am plecat în România, în bazaunei invitaþii obþinute de la o sorã a tatei, carelocuia la Rãdãuþi. Tata, care ºi-a fãcut serviciulmilitar la Deva ºi Braºov, fiind trimis apoi pefrontul din Moldova, avusese un camarad arde-lean, despre care douã decenii ºi ceva nu ºtiusenimic. Curiozitatea m-a mânat în Ardeal; amajuns în satul Unirea II de lângã Ocna Mureºuluisau Uioara ºi, prin intermediul preotuluiMoldovan de acolo, l-am gãsit pe acel IonuþPopa, zis al lui Cucoº.

Dupã câteva zile de ºedere în Unirea de lângãRãzboieni, în drum spre Bucovina, m-am oprit laCluj. Nu cunoºteam pe nimeni, dar am avutimboldul de a cunoaºte oraºul despre careauzisem cã se aseamãnã foarte mult cu Cernãuþii.De la garã am luat-o pe jos, spre centrul oraºului.Într-un anticariat, mi-am cumpãrat un dicþionarenciclopedic în limba francezã, apoi am admiratmonumentele Clujului. Aveam intenþia sã vizitezGrãdina Botanicã, sã vãd Universitatea, dar pe ostradã oarecare m-am oprit în faþa unei clãdiri ºisufletul meu parcã a fremãtat. Acea clãdire gãz-duia redacþia revistei „Tribuna”. Am bãtut sfios lauºã, am dat bineþe ºi am zis: „sunt român dinnordul Bucovinei”. Un domn simpatic s-a ridicatsurâzãtor de la birou, mi-a întins mâna ºi mi-arãspuns: „Bine ai venit, bãiete”. Era MironScorobete. M-a condus la redactorul-ºef,Dumitru Mircea. A vrut de la bun început sã aflede unde ºtiam despre existenþa „Tribunei”. Cumsã nu fi ºtiut despre revista pe care uneori ociteam în una din sãlile de lecturã ale BiblioteciiUniversitãþii din Cernãuþi? M-a întrebat dacã ºtiusã scriu româneºte. Am dat din cap afirmativ. Mi-a pus în faþã o coalã de hârtie ºi m-a îndemnat:

– Scrie, sã vãd, dar scrie-mi câteva strofe. Cândi-am înmânat hârtia cu cele douã poezii de-alemele, le-a citit, m-a privit atent, ºi mi-a zis:

– Sã treci pe la mine la orele 16! A chemat uncolaborator (era unul din corectori, D-l Aurel Di-mitriu) ºi l-a rugat sã mã conducã, într-un local, casã iau masa, sã-mi arate oraºul ºi numaidecât, Uni-versitatea „Babeº-Bolyai“. Când m-am întors, D-lMircea mi-a înmânat o hârtie, prin care eram în-ºtiinþat cã cele douã poezii se pãstreazã în portofo-liul redacþiei pentru a fi publicate. Nici nu mã aº-teptam la aºa ceva! M-a condus la contabilitate,

unde am obþinut 500 de lei, adicã onorariul înavans. M-a luat la el acasã D-l Dimitriu. A doua zim-am revãzut cu Miron Scorobete, care mi-a fãcutcunoºtinþã cu Al. Cãprariu, Ion Oarcãsu, Al. Lun-gu. Am primit cu autografe unele cãrþi ale lor, mi s-au fãcut cadou ºi cãrþi de alþi autori. Ca sã nu amprobleme, am fost sfãtuit sã fac un colet la vamadin Cluj ºi sã expediez cãrþile prin poºtã. Am stat înCluj trei zile. Am revenit la Rãdãuþi ºi de acolo ampornit spre casã. Mare mi-a fost surpriza când, înoctombrie 1968, un coleg de facultate mi-a arãtat lacãmin un numãr al „Tribunei” în care au fost inse-rate ºi cele douã poezii ale mele. În anul urmãtoraveam sã public ceva în „Unirea” de la Alba Iulia,însã în 1970, în februarie, am publicat un ciclu deversuri în „Viaþa Satului” de la Bucureºti. Subpseudonimul Dumitru Sireteanu, în numãrul din 5februarie 1970, am publicat, prin bunãvoinþa D-luiAdrian Pãunescu, un poem în „România Literarã”.Pretutindeni, în þarã, am fost încurajat sã scriu, amgãsit sprijin moral ºi material, dar adevãratul debutl-am fãcut la „Tribuna” clujeanã, fapt cu care mãmândresc.

– Dupã aceastã întâmplare, spuneþi-ne cine sunteþiDumneavoastrã „românul-ucrainean”, DumitruCovalciuc?

– Cine sunt adicã? Sunt Român, dar cetãþean alUcrainei. Satul meu de baºtinã, Opriºeni, se aflãla numai 10 km de oraºul Siret, punct de vamã înRomânia, ºi la 30 km de Rãdãuþi. Pânã la raptulsovietic din 1940, Opriºenii fãceau parte din plasaSiret (a doua capitalã a Moldovei medievale) ºidin judeþul Rãdãuþi (oraº cu un bogat trecutvoievodal). Poate cã satul meu n-ar fi nimerit subocupaþia bolºevicã, dacã trupele sovietice n-ar fidepãºit linia de demarcaþie, stabilitã, dupã o hartãa Moscovei. Am avut o copilãrie grea, deosebit degrea, dar interesantã. În casa noastrã, în nopþileploioase de toamnã ºi în cele lungi de iarnã seadunau participanþi la cele douã rãzboaie mondi-ale. Fumau tutun învelit în hârtie de ziar ºi po-vesteau întâmplãri de pe fronturi. Femeile tor-ceau fuioare de cânepã, lampa cu petrol pâlpâiaiar eu mã prefãceam cã dorm. „Antenele” sufle-teºti, însã, înregistrau scene de luptã la Odesa,Crimeea, Stalingrad ºi Cotul Domnului, în Mol-dova pe linia Iaºi-Chiºinãu. Cei mai bãtrâni îºiaduceau aminte despre calvarul din primul rãzboimondial, despre luptele din Albania, Bosnia ºidespre formarea legiunilor române din Italia din

care unii fãcuserã parte. Unii îl ascultaserã acolope Vasile Lucaciu, alþii îl vãzuserã pe Iuliu Maniuîn Viena când se dezmembra Imperiul habsbur-gic. La un moment dat se lãsa o tãcere de mor-mânt. Tata ieºea afarã, sã se încredinþeze cã încurte, sub gard, sau la poartã nu se afla vreoiscoadã a stãpânirii, apoi venea ºi deschidea apara -tul de radio. Ascultau bieþii þãrani o voce de de-parte ºi aºteptau sã vinã americanii sau britanicii.Au murit cu nãdejdea c-or veni ºi românii ºi cãruºii se vor duce. Ruºii s-au dus, dar românii n-au venit.

Uneori tata le citea dintr-o carte româneascãºi când obosea mã îndemna sã continuu. Primacarte pe care am citit-o cu glas tare, în faþa a celpuþin 10-12 vecini a fost „Negura” de EusebiuCamilar. Am prins gust pentru lecturã. Cãrþilemã vrãjeau. Prin podurile bunicilor am descoperito carte de poezii de G. Coºbuc ºi niºte culegeride cântece ale legionarilor. Nu aveam încã 6 anicând cunoºteam pe din afarã „Moartea lui Gelu”.Când am mers în clasa întâi ºi când am fost silitsã deprind un alt alfabet, am izbucnit în plâns.Poate atunci am înþeles cã voi avea o viaþã zbuciu-matã, marcatã de multe suferinþe. Abia în clasa aºaptea ni s-a dat voie sã-l cunoaºtem peEminescu. La o ºedinþã ºcolarã am recitat„Speranþa”, „Epigonii” ºi un fragment dintr-o„Scrisoare”. Mã izolam ºi trãiam cu Eminescu îngând. La absolvirea clasei a opta, am fost întrebatde directoarea ºcolii ce doream sã devin în viaþã.I-am rãspuns cã popã ºi bietul tata a avutnecazuri. La ºcoala medie din satul vecin,Tereblecea, un profesor evreu cu studii supe-rioare obþinute, pânã la rãzboi, la Cluj, mã scoteala tablã ºi-mi spunea:

– Mãi, române prost, nu l-ai citit peAgârbiceanu, pe Gârleanu, pe Pavel Dan.

Nu ieºeam din biblioteca ºcolii pânã nugãseam cãrþile. La urmãtoarea lecþie de „literaturãmoldoveneascã” îl înfruntam ºi din nou mãprobozea în public.

– Nu l-ai citit pe Goga, pe ªt. O. Iosif, peRebreanu… îi citeam. Goga ºi Rebreanu m-au fas-cinat. Dupã mulþi ani, când aveam ºi eu un rost înviaþã, acel profesor evreu pornit sã pãrãseascãCernãuþii pentru a se reuni cu familia, mi-a destãi-nuit cã numai prin acea metodã mi-a putut stimulainteresul faþã de literatura românã, fapt pe care îlaºtepta de la alþi colegi ai mei. I-am rãmas, oare-cum, recunoscãtor. N-am uitat niciodatã cã suntromân, cã am ºi eu o menire, cã trebuie sã lucrezvârtos întru progresul naþional-cultural al neamu-lui românesc din Bucovina. Loviturile am începutsã le primesc încã din anii studenþiei. M-amobiºnuit ºi cu arestul la domiciliu, ºi cu regimul delagãr, ºi cu interogatoriul ºi cu „prietenii care scri-au denunþuri” ºi cu situaþia de a fi pus în imposi-bilitatea de a-mi câºtiga o bucatã de pâine.

– Ce aþi publicat în acest rãstimp?

– Când mi-a fost mai greu, lãsat fãrã serviciu,neavând casã, nici masã (1972-1975) atunci amcutreierat satele bucovinene ºi am cules folclor.Aºa am adunat ceea ce public în ultimii ani, fiindcãcolecþia mea de poezie popularã ºi de basme e decirca 4000 de pagini. Pe la 1986 s-a simþit laCernãuþi nevoia de a începe munca de valorificarea trecutului nostru istoric ºi cultural. UniuneaSovieticã se dezmembra ºi eu trebuia sã-mi servescneamul, ºi cu peniþa. Scriam despre înaintaºii noº-tri ºi despre idealurile lor. Neplãcerile se þineau

„De la o vreme încoace,Þara nu se prea vede ºi nu ne prea aude“

n Dumitru Covalciuc

Dumitru Covalciuc s-a nãscut la 2 ianuarie1947, în comuna Opriºeni, regiunea Cernãuþi.Între 1960-1971 a urmat cursurile Facultãþii deLimbi Romano-Germanice a Universitãþiicernãuþene. Din 1970 lucreazã la ziarul regional„Zorile Bucovinei”. Între 1970-1980 a publicatversuri, povestiri, traduceri ºi studii, urmate deapariþia romanului „Revolta”. Începând cu 1992 iconcentreazã atenþia asupra culegerilor de folclorbucovinean, publicând volumele: Cucule, ce peneporþi?, Cântece de cãtãnie ºi rãzboi, Sculaþi, gazde, nudormiþi!, Poveºti ºi snoave din Bucovina, Legende po-pulare din Bucovina , 202 cântece populare din Buco-

vina, Basme bucovinene , Folclor românesc din nordulBucovinei . În anul 2002, Editura ArhiepiscopieiSucevei ºi Rãdãuþilor îi tipãreºte primul volumdintr-o trilogie Tinereþea lui Doxachi Hurmuzachi.

În deplasarea de câteva zile efectuatã ntr-olunã de varã canicularã, la Cernãuþi, pe liniaschimburilor academice, am reuºit sã întâlnescmai mulþi bucovineni (eu aº zice români dinUcraina). Dumitru Covalciuc, cred cã nu greºesc,este o excepþie prin informaþiile pe care le posedã,prin felul cum le prezintã ºi mai ales prin ambiþiaºi rezistenþa care-l caracterizeazã.

G. V.

interviu

à


lanþ, dar nu m-am lãsat bãtut. M-am aflat, în mai1989, printre fondatorii „Societãþii pentru CulturãRomânã Mihai Eminescu” al cãrei vicepreºedintesunt în prezent. Din martie 1990 mã aflu în frun-tea Societãþii culturale „Arboroasa“, ºi în februarie1992 am înfiinþat „Institutul obºtesc de istorie,restituiri literare ºi folclorice D. Onciul”. Tot în1992 am scos la Cernãuþi revista „Mioriþa”, primarevistã româneascã din nordul Bucovinei, dinperioada postbelicã. A urmat „Calendarul Poporu-lui”, revista „De la Nistru pân’ la Tisa (în colabo-rare cu un grup de intelectuali români din dreaptaTisei). Editurile noastre vremelnice s-au numit„Arboroasa” ºi „Gruparea de Nord”. Cu sprijinulPatriarhiei române, am scos douã numere ale Ca-lendarului creºtin ortodox al românilor bucovi-neni. Apoi, din 1994 pânã în 1997, am editat, cusprijinul revistei „Vatra” ºi al Tipomurului, revistade istorie, literaturã ºi folclor „Codrul Cosminu-lui”. Cu sprijinul Bibliotecii Judeþene Mureº, alSocietãþii „Vasile Netea” ºi al Ministerului Culturiidin România, la Târgu-Mureº apare anual Almana-hul cultural-literar al românilor din nordul Bu-covinei „Þara Fagilor”. Activitatea editorialã a„Arboroasei” este foarte intensã. N-am primit denicãieri ajutoare, dar numãrul cãrþilor tipãrite, denoi, aici, acum este de circa 60. Din 1994 scoatemanual „Calendarul creºtin ortodox, de perete” pecare îl difuzãm atât în Bucovina, cât ºi înTranscarpatia. Activitatea editorialã este doar olaturã a muncii pe care o depun pentru programulcultural al neamului românesc din Bucovina.

Nu sunt de profesie istoric, dar ca român, dacãa trebuit am scotocit arhivele ºi am scris crâmpeiedin zbucimata istorie a Bucovinei. Nu sunt peda-gog, dar când s-a tras semnalul, am participat cu celmai mare entuziasm la deschiderea claselor ºi ºco-lilor bucovinene ameninþate de pericolul înstrãi-nãrii. Nu sunt traducãtor, însã dacã a trebuit, amtradus pentru uzul ºcolilor româneºti din Ucraina,din limba rusã ºi ucraineanã, 125 de manuale. Nusunt paznic de cimitir, dar când ni s-au profanatmormintele, mi-am suflecat mânecile ºi am restau-rat, cât am putut, din 1988 încoace, monumentelefunerare de la cãpãtâile unor mari înaintaºi. Amgrijit de pãstrarea unor monumente ecleziasticeromâneºti. Mi-am adus contribuþia la deschidereamuzeelor sãteºti de istorie, amenajarea cabinetelorºcolare de istorie a românilor, la elaborarea unormonografii de sate. ªi toate acestea le-am fãcut caromân. Ca cetãþean al Ucrainei, respect legile þãriiîn care trãiesc, mã bucur de aceleaºi drepturi decare se bucurã ºi alþii, iar dacã bat cu insistenþa lavreo uºã, mi se deschide.

– Sub conducerea Dumneavoastrã, apare la Târgu-Mureº almanahul „Þara Fagilor”, o revistã plinã desurprize pentru mulþi români.

– Visez de mult sã scot de sub tipar „Carteaneagrã a Bucovinei”, ca neamul întreg sãcunoascã prin ce metode ne-au nimicit bolºevicii,de ce ne-am pomenit atât de puþini români înactuala regiune Cernãuþi ºi anume fiecare volumal „Þãrii Fagilor” este parcã o treaptã spre ridica-rea unui veritabil monument publicistic în me-moria victimelor regimului totalitar sovietic. Înpaginile acestui almanah, la rubrica „Golgota nea-mului românesc” ºi „Documentar” sunt publicatemãrturii îngrozitoare despre masacrarea români-lor la Lunca ºi Fântâna Albã, în februarie ºi aprilie1941, deportãrile masive ale bucovinenilor înKazahstanul de Nord ºi Siberia, internarea lor îngulagurile de dincolo de Cercul polar, extermina-rea lor prin foame ºi frig în lagãrele din Komi,Karelia, Armenia, despre strãmutarea unor sateîntregi în regiunile sudice ale Ucrainei, despremiile ºi miile de victime ale „deschiaburirii ºicolectivizãrii forþate”, despre întemniþãrile pemotive religioase, despre vânãtoarea la care în anii

’80 ai secolului trecut au fost supuºi sute de„naþionaliºti burghezi români” etc. etc.

Nu fac altceva prin „Þara Fagilor” decât sãadun între coperþi durerea unui neam pãrãsit,îngânând douã versuri dintr-o poezie a lui VasilePosteucã: „Românie, Românie ce-ai lãsat ruºii sãvie?” Încerc sã las posteritãþii o amintire despreBucovina, „diamant din coroana lui ªtefan”, cumspunea Eminescu despre o Bucovinã româneascãmartirã, dar nesupusã, deºi, vorba cântecului:

„Trece-un greu ºi altul vineNu-i nãdejde de mai bine…”Un participant la rezistenþa antisovieticã, un

luptãtor care a condus un detaºament de parti-zani, care cu armele în mâini au încercat sã-ialunge din Bucovina pe ocupanþii sovietici, mi-aspus cu mândrie „pentru Þara mea nici rãnile numã dureau”. Spun ºi eu cam la fel, numai cã de lao vreme încoace, Þara nu se prea vede ºi nu neprea aude, poate cã Ardealul mai þine minte cã areo sorã mai micã, Bucovina…

– Faceþi drumuri tot mai multe în România. Aveþidoi bãieþi, unul actor la Teatrul din Arad (Florin) ºiCiprian, student la Universitatea din Timiºoara. Cume viaþa de pãrinte, cu copiii în România?

– Vin rar în România, de trei, patru ori pe an,deºi ambii feciori sunt acolo. Vin doar atuncicând mã strãbate dorul de ei sau când apar miciprobleme. Trec totdeauna prin Cluj, dar prefer sãnu cobor din tren. În toamna anului 1993, amfost invitat la dezvelirea statuii lui Avram Iancu.Reprezentam împreunã cu vicepreºedintele„Arboroasei” partea detrunchiatã a Bucovinei, mis-a oferit ºi cuvântul. Dar când ceremonia s-aîncheiat, am fost lãsaþi în stradã, fãrã bani de trenbarem pânã la Suceava. Domnii s-au dus la unrestaurant de lux ºi de noi au uitat. SlavãDomnului cã s-a gãsit un om care nu s-a dezlipitde noi, pânã nu s-a pus trenul în miºcare. Nici n-a dorit sã se prezinte. Atât ne-a spus: „Sunt unromân din Cluj ºi-mi pare rãu cã cei ce v-au invi-tat aici s-au purtat aºa cum s-au purtat”.

Poate cã într-o zi, totuºi, îmi voi cãlca peinimã ºi de la garã voi apuca-o în sus, spre piaþacu statuia Corvinului…

n

Virgil Salanþiu Dimineaþa pe Valea Caprei

Virgil Salanþiu Portrete de ciobani din TransilvaniaInterviu realizat de GABRIEL VASILIU


Dacã o cauþi pe hartã, Valea Vaserului sesitueazã exact sub icul prin care Ucraina„muºcã” din România, cel mai sudic

punct al extremului nostru nord. Ea ocupã, toto-datã, zona rãsãriteanã a judeþului Maramureº,oprindu-se la frontiera occidentalã a judeþuluiSuceava. În acest fel, þinutul denumit dupã prin-cipalul curs de apã din zonã – ºi nu dupã munþiicare îl strãjuiesc cu strãºnicie – separãMaramureºul de Moldova. Când Dragoº Vodã atrecut munþii, în faimoasa lui expediþie cinegeticã,greu de scos din legendã ºi plasat în realitateaistoricã, el a putut urma drumul Borºei, traver-sând pasul Prislop. Aºa pare sã fi crezut N. Iorgaatunci când scria Neamul românesc în Ardeal ºi ÞaraUngureascã la 1906: „Apa care trece aice cu unmare zgomot fâºâitor, ce se aude pânã departe înpacea nopþii, se chiamã Bistriþa aurie. Venitã dinaceºti munþi, ea curge, supt Rotunda ºi urmareaei, Prelucile, cãtre Bucovina unde, contopindu-secu altã Bistriþã, apucã drumul spre Moldova demunte, a cãrii viaþã ºi podoabã de cãpetenie estepânã la vãrsarea-i în Siretiu, în margineaBacãului. Acesta e râul care a cãlãuzit spre Baia,spre þara pe care el era sã o întemeieze ca domnie,pe voievodul Bogdan, pribeagul maramurãºean,vânãtorul de zimbri al poveºtii. Aceasta e mãreaþacale pustie pe care a trecut unul din întemeietoriivieþii noastre istorice” (N. Iorga, Pagini alese dinînsemnãrile de cãlãtorie prin Ardeal ºi Banat,Bucureºti, Ed. Minerva, 1977, p. 61). Se preapoate ca primul voievod de la rãsãritul Carpaþilorsã fi luat aceastã cale. Dar asta numai atunci când,fermecat de frumuseþea locurilor unde ajunsesepurtat de vânãtoare, s-a întors însoþit de ceataapropiaþilor sãi. Nu este de crezut ca, alergândînnebunit de spaima vânãtorii ce i se pregãtea,bourul sã fi urmat un traseu la îndemâna cavale-rilor care îl hãituiau. Mai de crezut este cã el aluat calea codrilor aproape de nestrãbãtut de peVaser, urmând firul apei spre suiº, deci spre est, ºipierzându-se apoi mai departe, dincolo de cul-mile Carpaþilor. Cãlãreþii n-au avut deci ce face,în tenacitatea lor ardeleneascã, decât sã-ºi îmbold-eascã bidiviii pe prundiºul din marginea îngustã arâului plin cu pãstrãvi care mai poate încã fi vãzutîn toatã splendoarea lui agrestã, înghesuit întrepantele pãduroase. Ei „... au aflat sub munþiiînalþi urma unui bour ºi au pornit pe urma bou-rului prin munþii înalþi ºi au trecut peste plaiurileînalte ºi au ajuns pe urma bourului la locuri deºes ºi frumoase...” (Cronica moldo-rusã). Trecereaîntemeietorului n-a avut nimic din, totuºi, banalautilizare a unui traseu consacrat de convoaielenegustorilor ori coloanele înzãuate ale vreuneioºti, tot aºa cum tãrâmul descoperit dincolo deculmi i s-a revelat ca un adevãrat Canaan, în fru-museþea ºi îmbelºugarea sa naivã ºi frustã.

La astfel de lucruri mã gândeam pe când, lapuþinã vreme dupã ce lãsasem în urmã depourileexploatãrii forestiere din Viºeu, mã îmbarcasempe platforma pornitã în zi de sãrbãtoare – SfântaMaria! -, dupã o negociere minuþios ºi din vremestabilitã de prietenii care mã invitaserã, spre aurca Vaserul. Mica linie feratã, despre care pli-antul parcimonios în informaþii al AgenþieiVasertour din Viºeul de sus menþiona cã fuseseconstruitã, pe vreo 60 de km, prin anii 1930-

1933, urma cu fidelitate cursul râului al cãruinume simplu ºi strãin îºi trãda fãrã efort origineagermanicã. „Apa” era, într-adevãr, energizantãchiar ºi la simpla întrezãrire, cu clocotul ei printrepietre iþite peste bulbuci ºi debitul scãzut, însãiute, care-i pãstra în întregime transparenþa, con-ferindu-i, totuºi, pe alocuri, profunzimea unorochi verzi, inegalabili. Alexandru Filipaºcu deDolha ºi de Petrova punea pe seama colonizãriiteutone din vremea lui Andrei al II-lea defriºareapãdurilor realizatã pe un teritoriu care pornea dinbazinul Tisei ºi ajungea pânã la Teceu, ºi careincludea întemeierea aºezãrilor Viºc (Wisck),Hust (Husst) ºi Teceu (Deutsch), ca ºi cetãþileHust, Viºc, Nealabul de pe lângã Craia ºiBãrãnicã, de pe Valea Bârjavei. Tot ei ar fiexploatat minele de sare din Ariniº (Irholcz, adicãErle-Holz, lemn de arin), ca ºi minereurile de peValea Râului, un alt nume al Vasserului. Acest dinurmã nume se folosea deja la 1549 (IstoriaMaramureºului, Baia Mare, Ed. Gutinul, 1997, p.33). Urmele unei locuiri germanice sunt indu-bitabile sub raport onomastic – ºi nu numai -, darnimic nu vine astãzi sã sprijine teoria colonizãriiteutone a Maramureºului în secolul al XIII-lea.„Oaspeþii regali” au ajuns aici abia mai târziu,începând cu 1246, în vremea lui Bela al IV-lea, peurma pustiirii tãtãreºti din 1241-1243, ºi mai alesîn a doua jumãtate a veacului respectiv,dobândind privilegii de la Andrei al III-lea ºi de laalþi regi maghiari. Când regii noii dinastii, deAnjou, au instituit ºi în Maramureº organizareade tip apusean, comitatensã (între 1303 ºi 1327),conflictele dintre oaspeþi ºi comite nu au întârziatsã aparã. Între 1317 ºi 1329 tensiunile ºi disputeleau fost, practic, continue, cãci comitele primisedrept de jurisdicþie ºi asupra oaspeþilor, ceea ceacestora din urmã li se pãrea intolerabil. Totacum, confruntãrile dintre strãinii colonizaþi ºiromânii maramureºeni pentru terenurile lãzuitesurveneau în mod curent. În aceastã perioadã,pânã în 1329, comitele lua partea românilor înconflictele de acest fel, fiindcã, spre deosebire deoaspeþi, aceºtia erau supuºi regalitãþii. Practic,între 1317 ºi 1329 ar fi fost românii înfeudaþi, înviziunea istoricului Ioan Moga, care a reconstituitaceste procese sociale complexe. În 1329 însã,oaspeþii au obþinut o victorie importantã: li s-aurecunoscut ºi lor drepturile de care beneficiaudeja oaspeþii din Seleuº (Ugocea). În acest fel, operioadã de frãmântãri lua sfârºit, pentru a faceloc alteia. De acum înainte, vreme de douãdecenii (1327-1349), comitele dispare dinMaramureº, semn cã regele se gândea la soluþiidiferite, în speranþa unei înstãpâniri scutite derezistenþele întâmpinate pânã atunci. ªi, într-ade-vãr, la 1343 era pomenit primul voievod românmaramureºean, semn cã, poate, se încerca oadaptare instituþionalã mai suplã la realitãþile dinteritoriu.

Una peste alta, însã, numele german alVaserului, legat – necesarmente – de o prezenþãgermanã, rãmâne cumva suspendat în aer, chiardacã ar putea trimite la epoca evocatã anterior.Pãtrunzând pe firul de apã în sus, rãmâi pânãastãzi izbit de atmosfera aproape atemporalã alocurilor. Casele sunt puþine, nu ajung – din câtemi-am putut da seama – sã alcãtuiascã aºezãri;

nici mãcar cãtune. Ici douã, dincolo, peste sute demetri sau chiar kilometri, altele douã... Un drumforestier care urcã spre culmile împãdurite, opotecã ce duce, destul de abrupt, spre o poieniþã...ªi terasamentul vechi ºi nesigur, adunând înzilele lucrãtoare muncitori cu târnãcoape ºispinãrile transpirate, dezgoliþi pânã la brâu, ca-nmarea epocã a colonizãrii vestului american.

Sunt ºi locuri databile. Undeva în dreapta,într-un perete de stâncã, soldaþii ImperiuluiAustro-Ungar au sãpat un... spital de campanie.Unii turiºti s-au adãpostit în cele douã sãli pãs-trate de aproape un secol la vreme de ploaie. LaFãina, pe un deal apropiat de cele douã cabane si-tuate de-o parte ºi de alta a liniei mocãniþei, aus-triecii au construit o bisericuþã în care, din câtemi-am putut da seama, privind prin fereastrãinteriorul dotat cu cele necesare cultului, încã semai slujeºte. Alãturi, un monument funerar depiatrã menþioneazã numele vânãtorilor de munteºi al ofiþerilor cãzuþi la datorie în Marele Rãzboi;nu mai mult de patru sau cinci.

ªi lumea pe care o poþi vedea pe aici se reducela câteva categorii fundamentale. Am întâlnitpatrule de grãniceri – Ucraina începe la cincipânã la ºapte kilometri mai încolo – ºi un poliþai,muncitori forestieri ºi de la calea feratã, turiºtisolitari cu cortul în spate, mãrºãluind cu pasulaºezat, sau grupuri vesele de drumeþi. Mai poþivedea vaci placide, sau cai – care uneori trebuiecãutaþi în pãdurile dimprejur... La cabana în caream locuit vreme de câteva zile, un dulãu ciobã-nesc ºi o cãþea scundã, erau nelipsiþi de la meselenoastre, petrecute în aer liber, cãtre apã. Dar peurmã, noaptea, nimeni strãin nu se putea apropiade uºã, iar în drumeþiile pe calea feratã, cãtrezmeuriºurile de pe coaste ori cãtre izvoarele cuapã mineralã, ne flancau, ori amândoi, ori mãcarunul.

Pe Valea Vaserului, colonizarea e departe de ase fi produs încã. Nici exploatarea lemnului nu adevenit, deocamdatã, nemiloasã. Nu s-au înfiripatcãtune, iar satele le gãseºti doar pe cursul inferior,în apropiere de Viºeu. Nici vorbã, aºadar, ca întrecut aici sã se fi putut organiza vreun nucleucoerent de viaþã feudalã, ca în alte locuri – fie ºimaramureºene – unde patru-cinci sate (când nu,direct, zece sau douãzeci) au cãzut la învoialã sãridice din rândul lor un sfat al bãtrânilor buni ºiînþelepþi iar mai apoi un conducãtor comun, cudrept de judecatã ºi poruncã în vreme de rãzboi.Suntem, altfel spus, în istoria dinainte de istorie,acolo unde socialul încã nu ritmeazã viaþa natu-ralului. Nu ne putem lãuda cu multe locurirãmase în acest stadiu paradisiac, deºi aspru, înRomânia. Unele dintre cele vechi au devenit satede vacanþã, afectând de-acum un aer frivol estival.Altele, ca Delta Dunãrii, sunt ameninþate depoluare ºi nepãsarea turiºtilor. Nu cred cã ar fiprea târziu pentru a limita previzibila extindere acapitalismului sãlbatic printr-o lege care sã facãdin Valea Vaserului o rezervaþie naturalã aEuropei, ocrotitã de foruri naþionale ºi inter-naþionale.

n

atitudini

n Ovidiu Pecican

Valea Vaserului


Î n perioada 12-26 septembrie, la Cluj s-adesfãºurat cea de a XXXVII-a ediþie aFestivalului „Toamna Muzicalã Clujeanã”. Ar

putea sã fi fost cea de a XXXVIII-a, însã despreacest fapt cu o altã ocazie. Chiar dacã sponsorii aufost numeroºi – cincisprezece la numãr (Ursus,Kopiernicus, Carpatair, Monolit Construcþii º.a.),un coorganizator – Clipart Advertising, cuparteneri media precum CD Radio, ZiarulClujeanului, Pro FM – Festivalul clujean s-aarticulat în calitatea lui de festival „al casei”.Bineînþeles, nu pot fi articulate pretenþii atâtatimp cât la Bucureºti exploda „supernova”mastodonticului Festival „Enescu” – nume cele-bre, transmisiuni TV, onorarii ameþitoare, atmos-ferã de show, în care vedetele sunt plimbate înfaþa unui public ameþind doar la rostirea numelorsacrosancte, sãli arhipline, bilete la preþurileegalând o pensie medie... Aºa a fost la Bucureºti.

... un început fulgurant

La Cluj totul a fost mult mai intim ºi maicald. Aceasta a fost, aºa cum am simþit-o eu,atmosfera concertului de deschidere din 12 sep-tembrie la Biserica Reformatã de pe str.Kogãlniceanu. Cu Florentin Mihãescu la pupitru,în faþa publicului clujean a evoluat Orchestrasimfonicã a Filarmonicii din Târgu Mureº cu unprogram conþinând lucrãri de Csiky Boldizsár –„Cântece de vitejie”, de J. Sibelius – Concertulpentru vioarã ºi orchestrã în re minor, op. 47, cuGabriel Croitoru la vioarã ºi de J. Brahms –Simfonia a 2-a în Re major, op. 73. Personalitãþicu un foarte avansat potenþial de individualitate,dirijorul ºi solistul s-au amplificat reciproc într-ointerpretare mai degrabã spumantã, deºi echili-bratã, bine controlatã ºi ghidatã, aº spune, maidegrabã de luciditatea ºi flerul dirijorului, ideeconfirmatã chiar prin interpretarea, aº spune,asimilatã în totalitatea ei de cãtre FlorentinMihãescu. Surpriza a constituit-o personalitateasonorã a Orchestrei simfonice din Târgu Mureº –suculentã, densã, energicã ºi foarte dinamicã, casã nu mai vorbim despre acurateþea interpretãriicu precãdere la compartimentul alãmurilor.

... surprize, surprize!Un asemenea debut parcã ar fi pus „pe roate”

desfãºurarea celorlalte evenimente. Iar în calitatede eveniment ar trebui pomenitã prestaþia diri-jorului japonez Michi Inoue, care în concertulsimfonic din 19 septembrie (Casa de Culturã aStudenþilor !!! – acusticã „surdã”, spaþiu inadec-vat, condiþii improprii) a reuºit un veritabil „tourde force”, fiind secondat – în interpretarea con-certului pentru vioarã ºi orchestrã de AramHaciaturian – de cãtre violonista „germanã”Mihaela Martin. Atât celebra uverturã beethove-nianã „Coriolan”, dar ºi nu mai puþin celebramuzicã a Suitei din baletul „Romeo ºi Julieta” deSerghei Prokofiev au surprins prin prospeþimea ºi

farmecul bine ºi puternic relevat ºi realizat decãtre dirijor.

Iar ceea ce ar fi putut fi un eveniment alîntregului Festival – despre concertul deînchidere este vorba, ceva similar unei „chei deboltã”, s-a dovedit a fi un concert despre care nuvoi scrie cã a fost un concert bun. „Damnaþiunealui Faust” de Hector Berlioz a fost, poate, unspectacol care a adunat multã lume pe scenã, însãfãrã a fi motivat prin calitatea interpretãriiprezenþa unui ansamblu atât de numeros deinterpreþi. Au fost patru soliºti – mezzo-sopranaMonica Mascus – Germania, tenorul DanielGalvéz-Vallejo – Franþa, basul Gheorghe Roºu ºibaritonul Adrian Mircea Sâmpetrean – România,Orchestra ºi Corul Filarmonicii „Transilvania”din Cluj, totul fiind realizat în cadrul mani-festãrilor bicentenarului Hector Berlioz. Ori, odatã cu desfãºurarea sonoritãþii devenea evidentcã o asemenea lucrare nu este, de ce sã nu ospunem franc, pe mãsura puterii ansambluluiclujean. ªi nu este vorba aici despre capacitatea dea „citi” o partiturã, de a cânta pur ºi simplu niºtenote muzicale, ci despre capacitatea de a realiza înlimitele ºi la nivelul propriu-zis al concepþiei artis-tice o asemenea scriere. Altfel spus, a fost o mizãimposibilã cu consecinþe care nu mai necesitãcomentarii.

... un alt fel de cameralitate

În „opoziþie” cu greutatea genului simfonic-concertant s-au situat nu atât concertele declaratcamerale – Recitalul de orgã a lui Erich Türk (13septembrie), concertul de trio-uri (15 septem-brie), recitalul de oboi ºi orgã (17 septembrie,Aurel Marc – oboi, Ursula Philippi – orgã), con-certul Cvartetului Transilvan (18 septembrie) saurecitalul de lied (24 septembrie, BiancaManoleanu – sopranã, Monica Mascus – mezzo-sopranã ºi Remus Manoleanu – pian), ci, sur-prinzãtor, mai degrabã cele trei concerte cu titu-latura „Panoramic componistic contemporan” I,II ºi III, care s-au impus prin „polarizãri” multi-ple atât la nivelul concepþiei artistice, cât ºi prinmodelele specifice de expresie. O primãpolarizare semnificativã a putut fi sesizatã prinvigoarea ºi densitatea expresivã a muzicii luiVasile Herman – lucrarea „Hebriz-eimos” (primaaudiþie absolutã, Liliana Cadar – flaut, FlaviusTrif – clarinet) ºi a Sonatei nr. 7 a lui DanVoiculescu (prima audiþie absolutã, CãtãlinCostea – flaut) pe de o parte ºi a muzicii unei noigeneraþii de compozitori clujeni – Tudor Feraru,Rãzvan Metea, ªerban Marcu, ºi Cristian Bence-Muk (proaspeþi absolvenþi ai Academiei deMuzicã „Gh. Dima”), într-o „interstiþie”, oare-cum, situându-se muzica tinerilor compozitori caIonicã Pop, Iulia Cibiºescu-Duran ºi AdrianBorza. O a doua polarizare, puternicã, originalã,sã-i spunem – realã, a constituit-o reluarea operei„Oedipe-Oreste” de Cornel Þãranu (concertuldin 22 septembrie, cu formaþia „Ars Nova”) ºilucrarea „Amor sanctus” de Ede Terényi (concer-

tul din 25 septembrie, Muzeul de Artã, CarmenVasile – sopranã, Daniel Goiþi – pian, SilviaSbârciu – pian-clavecin), amândouã lucrãrile„þintind”, prin sugestibilitate ºi expresie zonaarhetipalului, simbolicului, imaginarului cu mul-tiple ºi fructuoase consecinþe în planul relevãriistructurilor dinamice ale subconºtientului.

... per aspera ad astra Ne este suficient cã avem un Festival doar al

nostru, pentru noi, un Festival care ne satisface ºine place, cu atât mai mult cã în acest an „ToamnaMuzicalã Clujeanã” a fost dovada clarã a iniþia-tivei ºi entiziasmului factorilor de conducere ºi,bineînþeles, de decizie ai Filarmonicii„Transilvania”. Scoºi afarã din sala de concerte,scoºi pânã ºi din birouri, mutaþi la Casa Învãþã-torului (clãdirea Inspectoratului ªcolar dinvecinãtatea Operei Române), operând cu dosare,primind ºi dând telefoane în înghesuiala celor 2-3birouri ce le-au fost alocate, printre grãmezi dehârtii, dulapuri, scaune, computere, angajaþiiinstituþiei au fãcut posibilã aceastã ediþie atradiþionalului Festival clujean. Cu atât mai multmeritã pomenit numele doamnei directoare aFilarmonicii – Denisa Piteiu, dar ºi a secretaruluiartistic – Adrian Pop, nemaivorbind de întregcolectivul administrativ ºi artistic al instituþiei. Iarîn încheiere meritã citate cuvintele Denisei Piteiudin cãrticica-program (redactatã cu multã inge-niozitate): „...În ciuda dificultãþilor pe careFilarmonica trebuie sã le depãºeascã – în primulrând lipsa sãlii de concerte – este poate de sub-liniat cã ea a fost ºi continuã sã fie un plãmân alsperanþei, o respiraþie armonicã, un spaþiu al li-bertãþii. Fãrã el, comunitatea noastrã ar fi infinitmai puþin bogatã sufleteºte. Voi pune deci acestînceput de festival ºi stagiune muzicalã sub triplulsemn al speranþei, continuitãþii ºi maturitãþii”...Fãrã comentarii. Clar ºi cuprinzãtor.

n

muzicã

n Oleg Garaz

Toamna muzicalã la Cluj


arte

Pe vremuri mi-l închipuiam printr-un iluzoriumimetism aidoma personajelor sale cu chip de om, cuchip de necuvântãtoare.

Din magma culorilor, se închega o atmosferãcotruºianã. Bivoli care se încãpãþâneazã a încãlzipãmântul cu antracitul veºmintelor noroioase.

Plugul rãnind trupul þãrânei pentru a-i altoisãmânþa dãtãtoare de viaþã.

Acelaºi plug scrijelind chipul þãranilor ºi palmele lorcrãpate de muncã cu care frãmântã pâinea noastrã cea detoate zilele. ªi turmele unui neam de oieri cãlãuzindu-se dupã stele din mãrginimea Sibiului în stepele eurasi-atice sau coborând spre adierile mediteraneene alePeloponezului.

Dar, mai presus de tot ºi de toate, medicul ºi artistulplastic Virgil Salanþiu ne-a dãruit un mit strãvechi, unmit al eternei reîntoarceri, visul de libertate al centauru-lui. Cãlcând în copite trufaºa gravitaþie care ne apleacãspre glie, dionisiaca beþie a vitezei, vârtejul libertãþii,simbioza dintre om ºi animal traverseazã întreaga istoriea umanitãþii.

Dincolo de muºchi, oase, sânge ºi þesuturi, calulîntruchipeazã nestãvilitul dor de libertate care se poateîmplini pentru fiecare dintre noi. ªi chiar dacã slava s-arisipit în deºertul tranziþiei spre configuraþia satuluiglobal, ne-au rãmas caii verticali ai lui Salanþiu. Un visfrumos, omenesc, prea omenesc, dãruit doar centaurilor.Un vis care, în vremea cãruntei antichitãþi putea sã fieînchipuit drept realitate dar care, pentru noi, niciodatãnu va fi.

(Constantin Dumitrescu)

Per Aspera…

Sunt nãscut la data de 7 aprilie 1933 în oraºulCristurul Secuiesc, judeþul Harghita, orãºelîn care singurul edificiu reprezentativ era

ªcoala Normalã unde tatãl meu, Iustin Salanþiu,era profesor de limba românã ºi latinã, citez peMarin Preda – “un profesor admirabil a fost IustinSalanþiu care preda limba românã ºi era directorul ªcoliiNormale la care învãþam”, ºi continui “îmi ia mie cai-etul, citeºte întâi în gând ºi apoi deodatã exclamã: Cefrumos! Ascultaþi aici: ºi începe sã citeascã cu glas tarecompunerea mea. Pe urmã se duce la catalog, îl deschideºi-mi pune zece. Excepþional! zice. Bravo! Ai sã ajungiun mare scriitor.”

Duminicile elevii cei mai dotaþi erau invitaþi lamasã. Preda era de nelipsit. Acesta era mediul încare am crescut pânã la refugiu. Mama mea picta,a fost profesoarã de desen ºi probabil o genãundeva…

Din copilãrie am simþit o înclinaþie spre pic-turã. Cutia cu culori constituia cadoul cel mai depreþ iar posibilitatea peregrinãrii prin muzee,însoþirea unor pictori în naturã, dicuþiile pe acestãtemã, cea mai mare plãcere. În acelaºi timp mãsimþeam atras de problemele de biologie, cele 14volume “Viaþa animalelor” ale lui Brem devenindcãrþile mele de cãpãtâi. Pãrinþii mei doreau sãstudiez o profesie “serioasã”; aceasta era mentali-tatea lor în acea perioadã grea de dupã rãzboi.

Am ajuns la medicinã veterinarã, picturadevenind un hobby practicat abia la maturitate,când am trecut deja de marile obstacole ale vieþiididactice: doctorat, contracte de cercetare, disputapentru ocuparea unui loc în ierarhia universitarã.

Am absolvit Facultatea de Medicinã Veterinarãdin Arad în 1956, apoi am fost angajat ca medicveterinar la Staþiunea Experimental ZootehnicãJucu-Bonþida, judeþul Cluj. Aici, în mod perio-

dic, veneam în contact cu cei mai iluºtri cercetã-tori în zootehnie din cadrul Institutului Centralde Zootehnie Bucureºti. În aceastã perioadã amstat mai mult în ºa decât pe scaun, trãind în graj-duri ºi pe pãºuni alãturi de pacienþii mei. În 1959am fost transferat la IAS Poiana, judeþul Cluj,unde am venit în contact cu problemele medicaleale zootehniei intensive. În 1961 am fost angajatprin concurs la Facultatea de Medicinã Veterinarãdin Cluj-Napoca, unde am parcurs toate gradeledidactice de la ºef de laborator pânã la acela deprofesor. În cadrul facultãþii am pus bazele la treidiscipline: Semiologia medicalã veterinarã, în1973; Radiologia clinicã veterinarã, în 1974 ºiEtologia (Psihologia animalã), în 1990, disciplinãde premierã la noi în þarã, fiind pasionat allucrãrilor lui Konrad Lorenz, Frisch, Tinbergen,laureaþi ai Premiului Nobel în 1973. În perioadaianuarie 1990 – februarie 1992 am funcþionat caºi decan al Facultãþii de Medicinã Veterinarã. Ceamai mare realizare în aceastã funcþie a fost intro-ducerea învãþãmântului de 6 ani cu un nou plande învãþãmânt.

Pe parcursul carierei mele profesionale, amdesfãºurat o bogatã activitate de redactare a cur-surilor ºi cãrþilor de specialitate atât ca prim autor,cât ºi în colaborare, participând la geneza a treidiscipline, Semiologia a trebuit adoptatã patolo-giei creºterii intensive, Radiologia clinicã a fostintrodusã în premierã ca disciplinã independentãiar Etologia – primul manual de specialitate la noiîn þarã.

Activitatea ºtiinþificã a constat în susþinereadoctoratului în 1970, în 148 de lucrãri publicateîn þarã ºi strãinãtate, 15 lucrãri contractuale ºiîndrumarea a 151 de lucrãri de stat. În prezent, încalitate de profesor consultant, îndrum 12 doc-toranzi ºi am contribuit la absolvirea a 7 docto-ranzi. Fac parte din comitetul – The AmaricanBiographical Institute Research Association încalitate de Deputy Governor. Membru alNational Geographic Society, încã o pasiune amea. Am socotit munca ºtiinþificã o componentãa profesiei mele de medic veterinar ºi o cinstire amemoriei înaintaºilor noºtri.

Amiaza vieþii – drumul spre artãParcã retrãiesc ºi azi momentul în care profe-

sorul I. Adameºteanu, cel mai ilustru reprezen-tant al profesiei noastre de medici veterinari(eram ºeful lui de lucrãri) m-a chemat în miculbirou de la fermã într-o searã ce preceda o zi decurs: ”- Salanþiu, mâine am curs. Deschide o carteºi îmi pune semne: am nevoie de urmãtoarele plan-ºe…”, ºi îmi indicã figurile din curs, una, douã…circa 14 imagini. Stãteam noaptea ºi le fãceam. ªiasta sãptãmânal, pânã epuizam paginile ºi apoialtele ºi altele pe care le colecta. S-au adunat sute.Lucram repede, câºtigam manualitate, învãþam sãintuiesc o formã, o miºcare pe care o doream saumi se cerea. Acesta a fost primul imbold.

S-au împlinit 33 de ani de când am fost invitatla primul Salon de Iarnã al medicilor din România,unde îmi selectam cele mai bune lucrãri de pestean, baza de plecare a 67 de expoziþii personale ºi 36colective, lucrãri rãspândite în 16 þãri din lume.

Mentorii mei spirituali? – Am îndrãgit “ªcoalade Baia-Mare” – pe Aurel Pop, Holosy, Tormay,Vass Albert, cel din urmã mi-a oferit cunoºtinþele

elementare privind problemele de tehnologie,Nagy Imre (în perioadele lui de rãstriºte de lafabrica de zahãr din Tg. Mureº), I. Bene –“Salanþiu, lipseºte ceva în pictura ta – femeia, nu þãran-ca, nudul”. Încep sã mã documentez, examenul deacasã – “când vei avea 70 de ani vei putea aducenuduri în casã”. Acum cã am împlinit 70 de anisoþia a ridicat ºtacheta, deci subiectul rãmâne pro-hibit. Sã continui: Vremir, Sima (bãtrânul ºitânãrul), Mohi, fiecare cu o îndrumare, încurajaresau o criticã asprã. Toate mi-au fost de folos.Poeþii: Aurel Rãu, a fost tot timpul alãturi demine prin prezenþã la expoziþii, articole, spaþiipentru imagini în revista “Steaua”; Negoiþã Iri-mie cu întregul sprijin în cadrul revistei “Tribu-na” dedicând cele mai frumoase versuri bivolilormei în “Ca o ninsoare” (Ed. Dacia, 1978,“Colorând o frazã”); colegul nostru Dr. Ghila;istorici de artã: Dr. Gh. Arion, Dr. Alexandra Rusm-au însoþit prin prezenþa ºi articolele lor lamajoritatea expoziþiilor mele, iar Vasile Rus Batin,pe lângã îndrumãrile de specialitate, mi-a devenitprieten de suflet; Dr. Livia Drãgoi – directoareaMuzeului de Artã din Cluj, ziariºti – Ilie Cãlian,Cseke Peter, Veres Peter.

Ajutorul colegilor din Institut a fost deosebit.Am simþit în permanenþã prezenþa lor încuraja-toare ºi aceasta indiferent de funcþie, de la studentla rector. Când ai de fãcut o frescã pe un peretealb imens, îþi trebuie curaj, nu numai de a fi pe oschelã la 8 metri înãlþime de unde solul parefoarte îndepãrtat, dar ºi de a putea acoperi osuprafaþã ce adesea depãºea 50 de metri pãtraþi.Acest curaj, aceastã încredere a avut-o ºi condu-cerea pentru a-mi încredinþa în repetate rândurirespectiva lucrare. Soþia mea, Nina, a fost alãturide mine cu îndrumãri de perspectvã (fiind ingi-nerã), prin înþelegere – pictura este o preocuparecostisitoare, poluarea mediului de lucru, sacrifi-carea timpului liber în detrimentul familiei ºi anopþilor de somn. Azi, când stau sã meditezasupra celor peste 6.700 de tablouri create în 30de ani (am fãcut ºi picturã monumentalã ºi ilus-traþie de carte), cât am dãruit ºi cât mi-a fostdãruit – balanþa înclinã cred spre cel din urmã.

n Virgil SalanþiuCavalcada cailor albaºtri

à


film

ChicagoChicago, SUA/Canada, 2002. Regia: Rob

Marshall. Cu: Renee Zellweger, Catherine Zeta-Jones, Richard Gere, Colm Feore, John C. Reilly,

Lucy Liu.

Trebuie sã spun de la început cã filmele cu preamulte premii mã fac reticent. Apoi, nu iubesc înmod deosebit cinematograful american (fãrã a-iignora forþa ºi importanþa). ªi, mai apoi: nu suport,de-a dreptul, muzicalurile americane (excepþiefãcând Cabaretul lui Bob Fosse), nici cele clasicenici cele mai din zilele noastre (la Evita n-am rezi-

stat mai mult de 15 minute). Dar Chicago (înciuda Oscarurilor luate!) e un fenomen, e specta-col pur, în cel mai bun sens al termenului. Cu unscenariu impecabil construit (subiectul nici nu areimportanþã, fiind oricum extrem de banal), jucat –pe linie – de nota 10, cu un montaj uluitor, o core-grafie impecabilã ºi o regie perfectã (adicã profe-sionistã, fãrã accente de “geniu neînþeles”) Chicagonu poate lãsa indiferent pe nimeni.

Povestea, repet, este banalã: Velma Kelly(Catherine Zeta-Jones), actriþã de vodevil, îºiomoarã soþul ºi sora, din motive de infidelitate.Roxie Hart (Renee Zellweger) îºi omoarã amantulcare-i înºelase aºteptãrile, respectiv promisiunea dea o introduce în lumea spectacolului. Cele douãajung vedetele aceleiaºi închisori, (Precizare nece-sarã: suntem în perioada interbelicã, în Chicago,

când lumea era interesatã mai mult de spectacolulîn sine decât de adevãr sau vinovãþie. Ca ºi azi, dealtfel.), ºi, mai mult decât atât, clientele aceluiºiavocat (Richard Gere, într-un rol de excepþie),specializat în apãrarea femeilor acuzate de crimã.Finalul poate fi uºor bãnuit, aºa cã nu insit.

Acest fir narativ este doar un pretext pentru oimpresionantã demonstraþie de virtuozitate core-graficã. ªi nu atât muzica impresioneazã, nu existãcântece memorabile (ca în Evita, de exemplu), câtmometele de dans ºi, mai ales, luciditatea, “rãceala”construcþie, a montajului: nu existã secvenþe înplus, totul se leagã, are ritm, secvenþele sunt con-struite la secundã, renunþându-se cu cruzimeaproape la tot ce ar fi putut încãrca inutil spectaco-lul vizual (probabil cã metrajul iniþial a fost cel pu-þin dublu faþã de forma finitã a filmului). O sec-venþã antologicã: step-ul solo al lui Richard Gere.

n

Am fost întrebat de un scriitor dacã pictura m-aapropiat mai mult de oameni sau de Dumnezeu.Cred cã apropiindu-te de oameni, te apropii, înaceeaºi mãsurã, ºi de Dumnezeu.

ªtiinþã – cunoaºtere – artãPersonal sunt legat de pictura animalierã mai

întâi prin profesie ºi apoi, în continuarea acesteia,prin iubire, aceasta fiind singura trãire care-þi per-mite ataºarea de o fiinþã apropiatã, fãrã o motivaþiebiologicã anume. Oraºul nostru se mândreºte cutrei statui ecvestre de valoare, respectiv statuile luiSf. Gheorghe (Martin ºi Gheorghe, 1370), MateiCorvin (Janos Fadrusz, 1902) ºi Mihai Viteazu(Budunoiu, 1975). Fiecare din aceste opere de artãse subsumeazã unui anumit context cultural mar-când o experienþã (artisticã ºi tehnicã) adecvatãmomentului istoric în care au fost realizate. Calul,alãturi de om, a fãurit gloria la Podul Înalt sauCãlugãreni, a ilustrat basmele copilãriei ºi pieþeleoraºelor purtând pe spinarea lor de aramã destinelepãmântului românesc.

La un simpozion la Sinaia, Radu Florescu,istoric ºi critic de artã de marcã, spunea cã a avutprilejul sã constate în pictura mea o îmbinaredintre puterea cunoaºterii pe care þi-o oferãºtiinþa ºi posibilitãþile artei de a le reprezenta.

Faptul cã am avut prilejul de a trãi ºi de a munciîn mijlocul unor mari grupãri de animale, mai peurmã în învãþãmânt predând anatomia iar în finaletologia (comportamentul animal), m-a apropiatpânã la o adâncã cunoaºtere de tot ce însemna exis-tenþa animalã sub toate aspectele ei. Impresia demoment pe care o provoacã o colectivitate de ani-male este aceea a unei existenþe idilice. Aceasta încadrul unei colectivitãþi mai restrânse – pãsãriledintr-o gospodãrie, un padoc de iepuri, o cireadã devaci sau un stol de ciori. Nimic nu se desfãºoarã laîntâmplare, nimeni nu este propriul stãpân. Existão ierarhizare a capacitãþilor de dominare pe care leîntâlnim la lupi, la crocodilii ce populeazã un braþde fluviu, la o cireadã de vaci, la liliecii locatari aiaceluiaºi turn pãrãsit ºi în cadrul numeroaselor altespecii. Aceastã definitivare a funcþiilor dominanteîn cadrul colectivitãþilor de animale înseamnãpacea. Pacea apare atunci când ierarhia socialã a fostconstituitã cu ghiarele, cu dinþii, cu copita, cuciocul, când fiecare îºi cunoaºte locul, de la mascu-lul cel mai rãzboinic la femela cea mai supusã.Aceste înfruntãri, adesea crunte, sunt necesare pen-tru a evita orice neînþelegeri ulterioare ºi de a insta-

la starea de pace. Sã exemplific printr-un tablou:“Balada toamnei” – ciobani cu oi ºi mãgãruºi întranshumanþã. Oile din prim plan sunt oi hârbarecare mãnâncã din mâna ciobanilor sau din hârb(oalã, în Transilvania) – sunt oi dominante ce alcã-tuiesc legãtura realã dintre cioban ºi restul turmei.Ciobanul dirijeazã doar aceastã oaie, celelalte ourmeazã. Mãgãruºii constituie nucleul social alturmei. Poartã toatã averea ciobanului. În desagisunt mieii sau cãþeluºii care încã nu pot umbla. Ofamilie mobilã, organizatã, o transhumanþã.

Fiecare miºcare, atitudine, facies, îºi au propriileexplicaþii comportamentale. Devin pictor animalier,creez compoziþii în atitudini fireºti; în fundal plasezun décor adecvat mediului autentic iar omul care-ivegheazã este specific þinutului respectiv.

În “Enigma Otiliei” Cãlinescu spune: “Unmunte de noroi se apropie de ºareta noastrã” –sunt bivoli. Scriitorii picteazã ºi ei, o fac cu sufle-tul dar pe baza cunoaºterii.

Drumuri ºi poteci în anotimpulsintezelor

Omul, artistul (ce titulaturã omagialã), nu seregãseºte sub aspectul lui fizic în imaginaþia ama-torului de tablouri. O studentã de la Filologie îºiimagina dupã vizionarea unor tablouri cu cai: “este înalt, brunet, cu ochii albaºtrii” – afarã deochi, restul rãmâne o doleanþã a tinerei imaginaþii.Încerc o altã caracterizare realizatã de scriitorulAurel Rãu: “un om în halat alb, nu voinic, nu înalt,expeditiv, timid, dinamic, deci nu un om de zãpadã,cu ceva din bucuria unui copil ce descoperã ocomoarã”, parcã se apropie de realitate.

Nu mã consider un artist, acest atribut are ovaloare postumã, doresc sã etalez în imagini valoa-rea unui sentiment legat de cunoaºterea omuluialãturi de care trãim, a pãmântului ºi vietãþilor saleprin care trãim. În expoziþii caut sã ofer o pãrticicãdin respitaþia pãmântului ºi a oamenilor din spaþiultransilvãnean. Omul tablourilor mele îmbracã, celmai adestea, înfãþiºarea femeii, prezenþã respons-abilã în viaþa agriculturii tradiþionale, dar ºi con-temporane, copleºitã de trudã ºi de îndatoririlesociale. O totalã reconsiderare a rolului femeii înviaþa satului, un profund omagiu. Ideea care cir-culã în lume este cã noi, cei care lucrãm în agricul-turã suntem abrutizaþi de preocupãrile noastreprofesionale, ceea ce consider cã este o inexactitate.Un Rebreanu în prozã, Coºbuc în poezie, Enescuîn muzicã, Grigorescu în picturã s-au inspirat ºi aucreat din cãldura pãmântului românesc.

Am participat la emisiuni televizate unde amfost chestionat asupra preþului tablourilor mele,ele fiind mult prea reduse. Eu socot cã nu trãimîn America unde valoarea unei opere de artã estedictatã de preþ. Am un buget echilibrat, sunt pen-sionar, cu o pensie sub nivelul unui portar. Învaloarea unui tablou (nu valoarea artisticã, desi-gur) includ preþul fondului, al culorilor, ramelemi le confecþionez singur ca sã mai reduc dinpreþul de cost, deplasãrile pe teren în cãutare desubiecte etc., ajungând la un preþ rezonabil. Ladeplasãri mai beneficiez de prevederile Legii 42acordate luptãtorilor în Revoluþie. Sigheros, unremarcabil grafician mexican, spunea: “Arta pentrua penetra în mase trebuieºte sã fie accesibilã valoric ºiapropiatã ca imagine percepþiei populaþiei”. Este foarteadevãrat. Testez în permanenþã aprecierile pozi-tive sau criticile aduse de beneficiari. Dezvoltideile mele dar þin cont ºi de pãrerile lor. Nu mãizolez estetic, izolarea o concep doar prin tehnolo-gia proprie de lucru, pe care o supun unei continueremanieri ºi exigenþe în funcþie de materialele noide care dispun ºi de evoluþia esteticã a proprieimele imagini artistice asupra subiectului dat.

Am pictat portrete ale unor scriitori, istorici,academicieni, cercetãtori, colegi etc. Nu am pictatpersonaje supuse omagiilor ºi falselor aplauzedictate de cele mai umilitoare fenomene de masã.Am participat la Revoluþie, plin de speranþe, amsperat într-un miracol ºi ne-am trezit într-uncoºmar. Ne izolãm unii de alþii, ne intereseazãdoar banul ºi ne izbim de sãrãcie. Dorim artã ºiatârnãm obiectele pe pânzã când le-ar sta maibine într-o debara. Constatãm starea de neofiliefiziologicã – de nedezvoltare, de stagnare com-portamentalã, generalizatã în rândurile tineretului– dar nu numai, putem vorbi de o neofiliepoliticã ale cãrei consecinþe le suportãm de 13ani. Am ajuns la o vârstã când în jurul meu esteun gol. Un copil de pe scara blocului mã între-abã: - “Tu ai prieteni? – Da. – ªi ei sunt tot atâtde bãtrâni ca ºi tine?“ Era sã-i rãspund cã ei numai sunt. Mai bine sã vorbim despre Eutonie –avem un fizic bãtrân dar sufletul ne rãmâneveºnic tânãr. Avem nevoie de încurajare, dealinare, de iubire. Avem un surplus de afecþiunepe care suntem gata sã o dãruim.

Transmit pe aceastã cale un mesaj pentru re-tinã ºi suflet – încerc cu o picturã.

Echinocþiul de toamnã 2003n

à

n Ioan-Pavel Azap


Ecouri ale verii 2003Vara aceasta cancelarul Schroeder s-a dus

totuºi în Italia. La Verona, el a putut vedea„Carmen”, opera lui Bizet, dar dacã s-ar fi dus laPesaro, ar fi putut viziona magnifica încheiere aFestivalului Rossini, cu „Contele Ory”. Un regalcu noul tenor minune, tânãrul peruan JuanDiego Florez, într-un Teatro Rossini impecabilîntreþinut, cu un public rafinat, fãrã uraleleexagerate ale galeriei, atât de la modã, mai nou.

Altã atmosferã la Salzburg, unde ziariºtii ger-mani acreditaþi la Festival se aºteaptã de acum la oprezenþã accentuatã a forþelor aeriene în culturã,de vreme ce a 75-a aniversare a lui Karl-HeinzStockhausen s-a fãcut printr-o demonstraþie aeri-anã: un cvartet de coarde prezentat drept cvartetde elicoptere.

De altfel, al doilea an sub conducerea lui PeterRuzicka aratã un succes de casã, deºi comentariilejurnaliºtilor, vorbind despre necesitatea moderni-zãrii Festivalului, folosesc sintagma: „un festivalpentru cetãþeanul dezorientat”.

Din Mexic, în El Angel (suplimentul culturalal ziarului Reforma), scriitorul andaluz JustoNavarro descoperã cã arºiþa acestei veri se mani-festã precum într-o piesã de literaturã fantasticã:„Cãldura asta mã terminã !” devine fapt real. Artrebui aºadar sã ne obiºnuim cu gândul cã, dacãlucrurile merg aºa mai departe, vom muri pur ºisimplu din nimic, din cauza vremii.

În Franþa, o varã într-adevãr ucigaºã, cu mii demorþi în august, mai ales printre oamenii învârstã, lãsaþi doar în grija unui personal angajat defamilia plecatã în concediu, ºi datoritã administrã-rii unei medicaþii sedative, aºa cum este obiceiul.Dar ºi istoria vorbeºte de valuri groaznice de cãl-durã în Franþa: în 1636, cu o jumãtate de milionde morþi, în 1718, aproximativ 700.000 (conformlui Emmanuel Le Roy Ladurie, Istoria climei).

Încãlzirea climei este totuºi o realitate. De alt-fel, guvernul american se confruntã cu mari pre-siuni din partea organizaþiilor de protecþia mediu-lui ºi din partea unor guverne strãine, sã semnezeacordul de reducere a emisiilor de noxe în atmos-ferã. Douã teme de reflecþie: pulverizarea în ulti-ma vreme a unei uriaºe banchize de circa 150 demile pãtrate, de pe teritoriul nordic canadian, carea rezistat circa 3.000 de ani, dar acum se topeºte,ºi dezbaterea acerbã asupra deschiderii exploatãri-lor de petrol din nord-estul statului Alaska, de laMarea Beaufort, în Arctic National WildlifeRefuge.

AniversãriSaxofonistul de jazz Wayne Shorter are 70 de

ani.Actorul Richard Attenborough a împlinit 80

de ani.Societatea “Eranos” din Elveþia a ajuns ºi ea la

70 de ani.30 de ani de la puciul împotriva preºedintelui

chilean Salvador Allende. Conform informaþiilor mai noi, se considerã

cã nici una din cele douã supraputeri n-au pututfolosi la nimic „socialismul în libertate” al luiAllende. La 11 septembrie, un concert aniversarpe stadionul din Santiago, acolo unde au fostadunaþi ºi maltrataþi atâþia oponenþi ai luiPinochet.

Arhitectul instalaþiilor olimpice din Tokio, unuriaº al modernismului, a împlinit 90 de ani:Kenzo Tange.

O aniversare americanã la firma Chevrolet:legendarul model Corvette a ajuns la 50 de ani,circulã ºi este prezent peste tot în lume, pânã înziua de azi.

Despre prezenþa Americii în lume, însã dintr-o altã perspectivã, aflãm din Litera-

turnaia Gazeta, unde, în articolul “Arhitecþii uneinoi ordini”, datoritã cãutãrii agresive de asociaþi„civilizatori” în lumea occidentalã, înainte ºi dupãrãzboiul din Irak, americanilor li se reproºeazã unanume „iacobinism bolºevic, chiar dacã în formãcapitalistã”.

“Bolºevicii au pornit de la convingerea cãsocialismul se va instaura prin reducerea la tãcerea opozanþilor sãi, dar s-au înºelat.”

Literaturnaia Gazeta face ºi un calcul aritmetical scãderii popularitãþii lui George W. Bush, înfuncþie de numãrul militarilor americani decedaþiîn Irak dupã încetarea rãzboiului.

Dacã vorbim de noua ordine, poate decesul la95 de ani al lui Edward Teller, fizician prodigios decreativ ºi expert în armament, ne-ar putea limpeziefectul anumitor influenþe personale asupra istoriei.De numele lui Teller sunt legate aspecte controver-sate, pornind de la rolul sãu în procesul lui J. R.Oppenheimer, conducãtorul proiectului bombeiatomice americane din cel de-al doilea Rãzboimondial. Refugiat din Ungaria natalã, a jucat un rolminor în proiectul bombei atomice, dar a pusbazele laboratorului în care a ºi creat bomba cuhidrogen, mai puternicã ºi mai eficace. Imagineahollywoodianã a strategului militar nebun, figuracelebrului Dr. Strangelove al lui Kubrick, în carecriticii îl vãd pe Teller însuºi, acoperã rolul jucat deel în crearea Iniþiativei de apãrare strategicã (sis-temul de apãrare anti-rachetã) american al luiRonald Reagan ºi în conceptul de apãrare prinsateliþi militari activi, cunoscut sub numele de„Rãzboiul stelelor” (Star Wars).

Interesantã de amintit aici este opinia expusãîn New York Times: „Poate cã Edward Teller va fimiºcat lucrurile un pic mai repede ici ºi acolo.Însã chiar ºi fãrã el, lumea de azi n-ar fi fost multprea diferitã”…

Tema Europei frãmântã în continuare conºtiin-þele. În Süddeutsche Zeitung s-a prezentat activitateatenace a ministrului culturii din Danemarca, BrianMikkelsen, de „de-socialdemocratizare a þãrii”, încontextul Uniunii Europene. Dar cum poate oarearãta o asemenea întreprindere ºi la ce rezultatpoate ea duce? Confruntarea valorilor se referã defapt la o schimbare de sistem, la o transformarespiritual-moralã.

În Germania, unde se vorbeºte foarte multdespre un „Memorial al deportãrii”, voci precumcea a lui Günther Grass considerã un asemeneamemorial drept o misiune a Europei întregi ºi nudoar una germanã. Memoria celor nãpãstuiþi în ºide pe urma rãzboiului este însã atât una transna-þionalã cât ºi una legatã de cei ce au suferit ori aufost uciºi prin faptele sau datoritã eºecurilor pro-priei naþiuni.

Încercarea din 2002 a lui Michnik ºi Krze-minski de a muta un asemenea „Centru împotri-va deportãrii” în Breslau (Wroclaw) în Poloniacunoaºte un refuz total din partea intelectualilorpolonezi ºi germani: „nu va aduce nici un folos

prelucrãrii critice a istoriei”. Existã temerea inter-pretãrii „conflictelor sociale exclusiv prin cate-gorii etnice” (Neue Zürcher Zeitung)

Tot în Germania, decesul cineastei LeniRiefenstahl, creatoarea unor celebre filme propa-gandistice naziste, reaprinde unele discuþiiistorice ºi etice. Vãzutã de unii ca o „maºinã deluptã de carierã”, iar de alþii ca o „bizarã icoanãmediaticã”, se considerã cã avut de luptat dingreu ca sã se transforme dintr-o „rocã bazalãnazistã, demnã de urã”, într-un „svelt model pen-tru vârsta a treia a culturii globaliste occidentale”.

Oricum „o bucãþicã de Germanie neplãcutã amurit” odatã cu ea.

În Neue Zürcher Zeitung, Peter W. Jansen scriedespre moartea regizoarei favorite a lui Hitler:“Rareori a existat atâta concordanþã între un be-neficiar, care eºuase ca artist ºi artista care l-a aju-tat sã dea expresie materialului care trãia în el.Nu se mai pot deosebi, în regizãrile marºurilor ºiprocesiunilor, în iconografia politicã a puterii,imaginea de replicã, de imaginea filmicã, organi-zatã ca o compoziþie vizualã… Montajul, o operãde ireproºabilã frumuseþe – care impregneazãîncã o datã filmul de voinþa de artã – este exclusivopera lui Riefenstahl. În el domneºte un anumeterorism al frumuseþii, de care se poate intoxicadupã dorinþã sufletul nevinovat”.

În Le Nouvel Observateur, într-un material-dez-batere, filosoful iranian Dariush Shayegan apãrãexistenþa valorilor universale. El descoperã înmulticulturalism o tendinþã extremã, anume de adeveni un fel de “politicã identitarã” în care“noþiunea de culturã se amestecã în mod infailibilcu o identitatea etnicã redusã la maximum”.Shayegan spune: “De fapt, toate civilizaþiile suntetnocentrice, chiar ºi Islamul, cu toate învãþãturilesale despre toleranþã. Abia foarte târziu, datoritãînceputului modernitãþii, în Apus a luat naºtere onouã viziune asupra lumii. Oamenii au început sãse îndoiascã de exclusivitatea cu care se puneausemne de egalitate între virtuþi ºi calitãþile proprieietnii sau religii. ªi oamenii au început sã se intere-seze de ceea ce este comun tuturor oamenilor, din-colo de particularitãþile ºi de atavismele tradiþionale.Iar aceasta mulþumitã unei însuºiri care esteîmpãrtãºitã de toþi oamenii, indiferent de rasã,limbã ori însuºiri etnice: anume raþiunea”.

Ultima sa carte se numeºte “La lumiere vientde l’occident” (Lumina vine din Apus) ºi sebucurã de mare atenþie în Iran.

Dar iatã cã existã ºi filosofi ai spiritului, dupãcum este considerat neuropsihologul LutzJaenke. Cercetãrile sale asupra activitãþii cerebraleîl conduc la concluzii demne de toatã atenþia.“Creierele muzicienilor sunt extraordinar depotrivite pentru a studia plasticitatea cerebralã,deoarece mulþi dintre profesioniºti încep încã dincopilãrie ºi studiazã adeseori multe ore pe zi, peparcursul întregii vieþi. Acest fapt influenþeazãpãrþile de creier care participã la îndemânarea di-gitalã, la iscusinþa mâinii („îndemânare”).”

n

flash-meridian

Paginã realizatã de SORIN T. ªTEFAN

În 30 august anul acesta, Charles Buchinski amurit la vârsta de 81 de ani, din cauza uneipneumonii. Sunt sigur cã puþini dintre citi-

torii noºtri ar fi dat atenþie acestei morþi, chiardacã ar fi fost o ºtire pe prima paginã a ziarelordin România. ªi la fel s-ar fi întâmplat lucrurile ºiîn America. Totuºi, milioane de iubitori ai filmu-lui ar fi recunoscut pe loc numele lui CharlesBronson, actorul american cu figura necizelatã,care a jucat în 93 de filme în cei 47 de ani de cari-erã cinematograficã. O datã Bronson s-a descrispe sine în felul urmãtor: “Cred cã arãt ca o cari-erã de piatrã pe care cineva a dinamitat-o”.

Charles Bronson s-a nãscut la 3 noiembrie1921, în Ehrenfeld, Pennsylvania, fiind unul din-tre cei 15 copii ai unei familii de emigranþi litu-anieni. Se pare cã pe când era copil în familie nuse vorbea limba englezã. În timpul adolescenþei alucrat ca miner în mine de cãrbune ºi a practicatboxul. El a reuºit singurul din familie sã termineliceul, fiind un tânãr dificil.

În 8 decembrie 1941, când America a intrat încel de-al doilea Rãzboi Mondial, Charles s-aînrolat în armata Statelor Unite. A luptat încadrul Forþelor armate aeriene (astãzi UnitedStates Air Force). Dupã rãzboi ºi-a plãtit, cu baniicâºtigaþi în timpul cât a fost în armatã, studiile deartã, pasiunea sa de o viaþã. A lucrat o perioadã cascenograf în Philadelphia, Pennsylvania, plecândapoi spre vest pentru a se înscrie la PasadenaPlayhouse, în California, ºi astfel ºi-a început, înstudenþie, cariera de actor.

Primul sãu rol de film a fost în The PeopleAgainst O’Hara (Poporul contra lui O’Hara) , în1951. A lucrat mult pentru televiziune între anii1953 ºi 1967. Cu toate acestea s-a fãcut cunoscutdatoritã cinematografiei. Regizorul italian SergioLeone i-a oferit rolul principal în westernul clasicA Fistful of Dollars (Pentru un pumn de dolari), în1963, dar Bronson a refuzat oferta ºi rolul a fostjucat de Clint Eastwood, cel care a fãcut faimosgenul “spaghetti western” în întreaga lume.Înainte de aceasta, în 1960, Bronson fãcuse partedin distribuþia filmului The Magnificent Seven (Ceiºapte magnifici), alãturi de Yul Brinner, JamesCoburn, Steve McQueen, Robert Vaughan ºiactorul german Horst Buchholz. Filmul era onouã versiune a peliculei clasice japoneze Ceiºapte samurai , a lui Akira Kurosawa. Au urmat apoialte filme exemplare: The Great Escape (Mareaevadare) 1963, The Dirty Dozen (Doiºpe oameni rãi)1967, Once Upon A Time In The West (A fost odatãîn vest) 1969, cu Henry Fonda. The Valachi Papers(Dosarele Valachi) a apãrut în 1972. Era povesteaunui mafiot în anii de constituire a mafieiamericane.

Charles Bronson devenise un actor de filmrecunoscut în Europa, dar în propria sa þarã aajuns la acelaºi statut doar în 1974, când a jucatrolul principal în filmul Death Wish (Ultima do-rinþã). Aici interpreta rolul unui arhitect care a

început sã caute rãzbunare dupã ce soþia ºi fiica îi fuseserã violate ºi ucise. Au urmat încãpatru serii ale acestui film, ultima în 1994. Ele au produs o reacþie controversatã în America,din cauza subiectului lor, dar au avut în acelaºitimp un succes extraordinar. Atingeau o coardãsensibilã a multor americani care constatau faptul cã erau neputincioºi în faþa criminalitãþii ce nu mai putea fi þinutã în frâu. Pentru cã nuerau în stare sã îi punã la punct pe criminali eiînºiºi, fãceau acest lucru la cinematograf, prinintermediul lui Charles Bronson. El era cel care dãdea viaþã viselor lor. Imaginea lui de rãzbunãtor dur, hotãrât ºi neîndurãtor a avut un puternic impact asupra psihiculuiamericanilor.

De-a lungul unei cariere remarcabile, CharlesBronson a ieºit doar rareori din tiparele persona-litãþii sale. Era “adevãrat” în roluri precum aceleadin westernuri sau din Death Wish (Ultimadorinþã). Când mã gândesc la el îl compar cu ClintEastwood ºi Lee Marvin, dintre actorii americani.În filmele sale era genul de om raþional ºi dur.Italienii îl porecliserã “Il Brutto” (Urâtul), iarrãufãcãtorii învãþau repede cã era periculos.Totuºi, exista o anume blândeþe care ieºea laivealã din când în când, în unele dintre partiturilesale, ca aceea a lui Bernardo în The MagnificentSeven (Cei ºapte magnifici). Ca ºi John Wayne, el ajucat roluri care i-au adus recunoaºterea. Faimalui se baza pe imaginea de bãrbat dur. În 1971 acâºtigat premiul Globul de Aur pentru rolurimasculine, la categoria “World Film Favourite”,împreunã cu actorul Sean Connery. CharlesBronson nu a fost niciodatã rãsplãtit cu premiulOscar, dar fanii nu au încetat nicicând sã meargãsã îi vadã filmele. Cu toate cã mai târziu alte stelede cinema l-au eclipsat, el a fost cel care, alãturide Eastwood, a fost un deschizãtor de drumuri ºia schimbat faþa cinematografiei. S-a cãsãtorit detrei ori ºi a jucat în 15 filme alãturi de a doua luisoþie, Jill Ireland, care a murit în 1990, dupã 21de ani de cãsnicie.

Filmul pe care eu îl prefer dintre toate cele încare a jucat Charles Bronson este unul mai puþincunoscut, intitulat Hard Times (Luptãtorul din NewOrleans), apãrut în 1975. Acþiunea se petrece întimpul recesiunii economice din anii 1930, dinNew Orleans. Este un film simplu despre unvagabond care îºi câºtigã existenþa luptând cuorice mijloace, disputând meciuri cu mâna goalãcu oricine ºi cu toþi. Personajul Chaney este unbãrbat care vorbeºte puþin, dar are pumni ucigã-tori. Jill Ireland joacã rolul principal feminin, iarJames Coburn interpreteazã rolul manageruluilui Chaney. Cunoscutul actor Strother Martinjoacã rolul lui Poe, un fost student la medicinã,dependent de droguri, care îngrijeºte rãnile luiChaney. Acest film este plin de realism ºi onesti-tate. Eu îl consider printre cele mai bune dinrepertoriul lui Charles Bronson.

În 1998, Charles Bronson a suferit o operaþiela ºold ºi la scurt timp dupã aceea s-a cãsãtorit cuKim Weeks, cea de a treia lui soþie. Ultimii ani i-au fost marcaþi de boalã. Cei mai mulþi dintrenoi nu ºtiu faptul cã era un artist desãvârºit ºi unsoþ devotat.

Iatã câteva dintre filmele pe care vã recomandsã le vizionaþi, dacã vreþi sã vã formaþi o pãrereobiectivã asupra carierei de actor de cinema a luiCharles Bronson: The Magnificent Seven (Cei ºaptemagnifici), The Great Escape (Marea evadare), TheDirty Dozen (Doiºpe oameni rãi) , Once Upon A TimeIn The West (A fost odatã în vest), Death Wish(Ultima dorinþã) ºi Hard Times (Luptãtorul din NewOrleans).

n


corespondenþã din SUA

A fost odatã în vestn Paul Lowry

EratãÎn prezentarea poetului american Paul

Lowry, din Tribuna nr. 25, p. 24, primul paragrafse va citi: “Paul Lowry s-a nãscut în 1948 înUnion, Carolina de Sud, SUA, într-o familie demuncitori din industria textilã. Strãmoºii sãi auemigrat în America în 1720 din Irlanda, undeveniserã, în 1690, din Scoþia. Rãdãcinile salesunt de origine celticã.”

Traducere realizatã de LUCIA NEIESCU


teledependenþa

…etotul, de la brînzã pînã la creier –cel necomestibil (dar mai ºtii?). Sevinde produsul funcþiilor avansate

ale creierului, avînd aceeaºi cãutare pe piaþã capiesele industriei grele de fabricaþie localã. Cinese crede scutit de apelativul “proletar”, bine înfo-folit în diplome, titluri, premii º.cl. poate uitã, orinu-i convine se i se reaminteascã denumirea cla-sicizant înnobilatã de istorie ºi “lunga tradiþie deluptã” a vechiului “barbarism”: proletar: respectivomul a cãrui forþã de muncã e cumpãratã dealtcineva suficient de convins de profitulinvestiþiei sale. E omul “exploatat”, aºadar, cel cedoar îºi duce traiul, nu-l trãieºte, fiindcã nu esteel “profitorul” priceperii sale (al forþei de muncã),ci altul, hoþomanul de “patron”, de boutique saude minister, de teritoriu, nu mai conteazã… Nicio subtilitate a ºtiinþelor socio-umane nu-l dizlocãpe marele sau micul “patron” din febrilitateasocotelilor. Dar ce e rãu în faptul cã unii seîmbogãþesc, au iscusinþa de a profita de pe urma“sudorii frunþii” altora, sudoare a frunþii ce tot

mai rar de la braþe purcede ºi tot mai des dintresãrirea creierului unor trupuri în explozienumericã la aºezarea pe scaune? Nimeni nu neopreºte sã avem curaj ºi iniþiativã, chiar dacã sezvoneºte azi, în tãvãlugul globalizãrii, cã cinesusþine ºi aplicã formula umanistã “omul estãpînul vieþii sale”, nu ºtie ce vorbeºte. Dar nu egrav, nici finanþiºtii nu prea ºtiu ce vorbesc… ºiadeseori par a nu fi convinºi nici de ceea ce gîn-desc atunci cînd muncesc.

Deschideþi orice paginã de ziar la Mica publici-tate, rubrica vînzãri ºi vezi gãsi coloane inter-minabile ale ofertei înfruntînd cîteva timidepãtrãþele rezervate cererii. Concluzia se impune dela sine: e totul de vînzare, dar cine mai cumpãrãce? Ei bine, o singurã marfã n-are limite de preþ:imaginea. Deºi o afli pretutindeni, e tot mai solici-tatã. Unii îºi vînd imaginea cu succes, dar profitule mai mare cu imaginea altora – de regulã, ceanegativã. Astfel, e înghesuialã la machiori ºimachieuze, la tratamentele ºi farmecele de avanta-jat imagini ale Imaginii. Aºa cum pe vremuri, prag-

matismul te obliga sã-þi cumperi bãtrîni dacã nu-iaveai, astãzi, în plin cult al eternei tinereþi, trebuiesã-þi asiguri imaginea: din gras în suplu, din obositîn entuziast perpetuu, din pungaº în individonorabil - de se poate ºi cu funcþii, din prost îndeºtept, din mîrlan în “om de lume”, din ºmecherîn partener de afaceri, din lup în miel, din þoapã înpersonalitate, din locatar la bloc în proprietar devile, din votantul unei Legi în votantul alteia înfolosul cîtorva, etc. Nici un efort nu trebuie pre-cupeþit, nici un efort nu e prea mare cînd ai decîºtigat imaginea credibilitãþii. Iar “credibilitatea”odatã obþinutã, cînd ai fost acceptat în clubul selectal miruiþilor, sã vinã taraf ºi chef sã fie! Asta pînã cemuzica ºi ciozvîrtele chermezei stîrnesc “haita”flãmîndã. Atunci operaþiunea e reluatã, cresc pro-gramele de divertisment cu premii, pe toate audio-video-canalele, pe site-urile net explodeazã ofertetentante, anesteziante împreunã cu imagini alenenorocirii altora, mereu ale altora. Dar printretoate acestea, în pofida bunei regii de transmisie, amachiajului abundent, se strecoarã aidoma bãlã-riilor în culturi, perii albi ºi ridurile spiritului critic- foarte temut ºi detestat fiindcã dã semnalul drep-tului la viaþã ºi nu doar la supravieþuire al celorlalþi.Iar unde e drept nu încape tocmealã. Cel puþin ovreme.

n

De vânzaren Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Într-o amiazã de soare blând, mã preumblam ºieu prin centrul aglomerat al urbei, la loc central,cu sumedenie de oameni de afaceri dotaþi cu

telefoane mobile, grãbiþi, concentraþi, care ascul-tând, care vorbind la telefoanele încinse de atâtautilizare, chiar ºi pe trecerea de pietoni. Nu lipseaunici trecãtorii ceva mai degajaþi, cãscând gura marela vitrine, comentând ceea ce se vede la luciul lor;cupluri ºi grupuri de tineri veseli, povestind cu evi-dentã plãcere. Pe marginea trotuarului, din loc înloc, femei bãtrâne, gata sã vândã ºi ele flori decâmp, strânse în buchete mici, niºte buchete înzes-trate cu o duioºie ºi un farmec intruvabile la fal-nicele exemplare vândute pe tarabe special amena-jate, strânse sub învelitori de-a dreptul sofisticate.Prin zarva generalã apar ºi individualitãþi marcante,purtãtoare ºi vânzãtoare de lucruri mai puþinobiºnuite: vreo doi-trei þigani oferã binocluri,preþul exprimat la simpla întrebare este de 700.000mii lei, dacã te opreºti ºi cercetezi obiectul, preþulscade pânã la 500.000 mii lei; se învârte printretrecãtori ºi un fecior de 10-12 ani, tapetat pur ºisimplu cu umeraºe ºi linguri de lemn, cu dimensi-unile variabile; într-o mânã deþine ºi o pocnitoare,tot de lemn, model vechi, ancestral de-a binelea, lanumai 30.000 mii lei, funcþioneazã impecabil,zbârnâie de mama focului. Diferenþa de preþ dintrecele douã obiecte e considerabilã, dar nu e numaiuna de preþ: ce dracu sã mai vezi special cu un bi-noclu, totul se petrece acum la vedere; alcovul e unsoi de maidam care apare fotografiat pe mai toatepaginile revistelor ºi ziarelor înconjurãtoare, ceea cenu trebuie vãzut, nu iese la ivealã prin mânuireaunui binoclu; cu pocnitoarea lucrurile se prezintãaltfel: în primul rând conteazã ºi uimeºte faptul cã

este confecþionatã numai ºi numai din lemn, nimicaltceva; apoi, e remarcabil efectul pe care îl pro-duce, ea poate irita, poate amuza, poate chiar speria.Cu tot aerul ei vetust, strãvechea pocnitoare estemai caldã, mai umanã, mai apropiatã decât un bi-noclu. Pot demonstra diferenþa de calitãþi, de vir-tuþi, cu un exemplu: scrie la gazetã cã e greu ºi curegii „La mai puþin de o sãptãmânãdupã ce ºi-a ales ne-vasta cu numãrul 11 dintre miile de tinere din Swasiland

ºi dupã ce a fost pus într-o situaþie jenantã de publicareaunoe informaþii potrivit cãrora soþia cu numãrul 5 l-ar fiînºelat cu un sud-african mult mai tânãr, regele MswatiIII (33 de ani) ºi-a luat, joi, nevasta cu numãrul 12.Fericita mireasã este Nomonde Fihlawas, de 18 ani, care afost încoronatã, luna trecutã, regina concursului MissSwasiland.“ Acum, ce conteazã cã omul îl poateurmãri pe regele poligam lecuindu-ºi tristeþea dupãtrãdarea nevestei cu numãrul 5 cu nurii nevestei cunumãrul 12, bucuriile legale nu pot fi prea multdiferite de cele încercate cu plutonul deja existent,mare lucru deosebit n-ar dezvãlui utilizarea unuibinoclu. Pe când, aºa, din senin, pe neaºteptate,rotirea veselã a unei pocnitori ar putea producereacþii surprinzãtoare, cine ºtie cum ar reacþiona ºiregele, ºi nevasta proaspãtã din dotare….

n

Binoclul, pocnitoarea ºi regele supãrat eroticn Mihai Dragolea

Virgil Salanþiu Pe Criºul Negru


opiniiIon Ghercioiu: Noua Constituþie a României • 2

editorialAlexandru Vlad: Caravelele lui Antunes s-au oprit laNeptun • 3

carteTitu Popescu: Singularizarea creatoare • 4Valentin Taºcu: Portret de grup cu Laurenþiu Ulici • 5Dorin Mureºan: Poeme religioase • 5

premiul Nobel pentru literaturãVirgil Stanciu: Un Nobel pentru Africa de Sud • 6

comemorareMircea Muthu: „Stampe de sãrbãtoare“ • 7

prozãRadu Þuculescu: Iapa Ema ºi corespondenþa • 8Bogdan Ulmu: File dintr-un jurnal teatral • 9

rememberLionel D. Roºca: Radu Tudoran. Toate pânzele sus! (2) • 10

arhivaEpistolar inedit: Aurel Dumitraºcu – GheorgheAzap (I) • 12

poeziaDaniel Moºoiu • 14

interviuDumitru Covalciuc • 15

atitudiniOvidiu Pecican: Valea Vaserului • 17

muzicãOleg Garaz: Toamna muzicalã la Cluj • 18

arteVirgil Salanþiu • 19Livius George Ilea: Veriga lipsã • 24

filmIoan-Pavel Azap: Chicago • 20

flash-meridianSorin T. ªtefan • 21

corespondenþã din SUAPaul Lowry: A fost o datã ca niciodatã în vest • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Binoclul, pocnitoarea ºi regelesupãrat erotic • 23

teledependenþaMonica Gheþ: De vânzare • 23

arteSUMAR

Nesusþinute de coerenþa unui programspecial, dupã 1989, tentativele de recu-perare a reperelor valide, fundamentale,

oferite de climatul de un dinamism fãrã prece-dent al vieþii artistice româneºti interbelice s-austins treptat materializându-se, cu câteva excepþiinotabile, sporadic ºi aleatoriu sau prin simple,conjuncturale declaraþii de intenþii.

Extinzându-ºi aria de cercetare a publicaþiilorromâneºti preocupate de artã*, a personalitãþilorimplicate în consemnarea ºi evaluareafenomenelor artistice autohtone pânã în jurulanilor 1900, Rodica Pascu îºi orienteazã investi-gaþia preliminarã înspre descoperirea filiaþiilor ºiprecursorilor cronicii ºi criticii de artã interbelice.

Reviste precum “Contemporanul”,“Sãmãnãtorul”, “Luceafãrul” sau “Literatorul”,intrate în conºtiinþa publicã prin prisma istorieiliteraturii sunt amintite aici pentru spaþiul pecare-l acordau începând cu primele lor numerecronicii de artã, menþionându-se ºi modul lor deprezentare graficã în raport cu tendinþele lor ide-ologice declarate.

Contribuþia teoreticã este amintitã printr-unprim manifest, legat de numele lui ªt. Luchian,intitulat “Sciziunea artisticã”, inclus ulterior înprogramul societãþii “Ileana“ (1897-99), care aveadrept subtitlu un modern deziderat cultural:“Societate pentru Rãspândirea Gustului Artisticîn România”. Este enunþat aici ºi refuzul partici-panþilor de a se autoproclama “campionii uneiarte noi”, o problemã care ulterior va preocupa ºicritica de artã interbelicã atunci când se va referila “ªcoli”.

Încercarea de contura statutul, rolul ºi impor-tanþa criticului prin prismã istoricã prilejuieºteautoarei prezentarea unor personalitãþi ale timpu-lui implicate nemijlocit în reflectarea fenomenu-lui artistic, a tipului de criticã practicat, “impre-sionist” sau profesionist.

Sunt amintiþi Tudor Arghezi, Francisc ªirato,N. N. Tonitza, ªtefan Neniþescu – autor al uneiinteresante “Istorii a artei ca filozofie a isto-riei”(1925), Aurel D. Broºteanu sau JacquesLassaigne (care constatã lipsa unui statut binedeterminat al criticului de artã). Este citatã opiniade datã recentã a lui A. Pleºu, care fãrã a lua înconsiderare datele obiective privind firavele ten-tative de “implementare” ºtiinþificã a studiilor deistoria ºi teoria artei în epocã, deplânge lipsa unuiaparat terminologic specific care face spectacolulintelectual oferit de critica de artã interbelicã“mult mai palid, mai arbitrar, mai inconsecvent”.O încercare de clasificare a cronicarilor de artãeste întreprinsã pe baza apartenenþei acestora laun grup profesional sau de interese: cronicari-artiºti, literaþi, cadre didactice sau colecþionari.

Disputele tradiþionalism versus modernismsunt purtate în cadrul înfãptuirii României mo-derne. Specificul naþional este prezentat cu dis-tincþia fãcutã de L. Blaga între etnic ºi naþional(identificabil “prin ritmul lãuntric, prin felul cumtâlcuieºte o realitate, prin adânca afirmare sautãgãduire a unor valori ºi prin ocolirea altora“).

“Noul Clasicism” este pus în contextultradiþiei, artei populare ºi artei religioase de sursãbizantinã, numind ºi artiºti transilvãneni con-generi: Tasso Marchini, Sabin Popp, SandorSzolnay, Letiþia Munteanu, Hans Eder, SandorZiffer, Eugen Pascu º.a., constituindu-se de faptca o reacþie împotriva disoluþiei formei plastice ºia subiectivismului exacerbat manifestat demiºcarea de avangardã.

Rodul unei ample munci de documentare,prezentãrile publicaþiilor “Revistei FundaþieiRegale”, “Arta ºi Tehnica Graficã” sau a efe-merelor reviste de avangardã reconstituie par-fumul ºi culoarea unei epoci în care, în pofidacarenþelor terminologice, problemele artei au fost dezbãtute cu cea mai mare seriozitate, în consonanþã ºi sincrone cu dezbaterile purtateîn marile centre artistice europene. Analizânddiscursul vizual în publicaþiile de avangardã,autoarea descoperã clivaje între discursul teoreticºi vizual al acestora, oscilaþiile între poliitradiþionaliºti ºi moderniºti efectuându-se cumoderaþie, sub semnul echilibrului ºi fãrãexcluderi reciproce. Discursul tranºant, extremist al avangardei are în aceste circumstanþeo slabã aderenþã la artiºtii vremii ºi cu atât maipuþin la publicul larg sau la criticii ºi cronicariispecializaþi.

Fãrã a avea pretenþia de a epuiza sursele primare ale studiului întreprins, Rodica Pascurealizeazã structura unei posibile istorii afenomenului artistic interbelic. Catalogarea personalitãþilor implicate ºi a opiniilor acestora,preocuparea pentru calitatea discursului vizualpromovat ºi sublinierea temelor principale reflectate ºi dezbãtute în publicaþiile timpuluirecomandã aceastã carte drept o sursã documen-tarã extrem de utilã pentru cercetãtorii în dome-niu. Publicului larg i se oferã ºansa unei lecturiagreabile ºi instructive, prilejul de a avea revelaþiaunor ascunse linii de forþã care strãbat spaþiulartistic românesc modern în cãutarea unui model identitar ideal ºi reclamându-ºi vocaþiauniversalitãþii.

n

Notã:* Pascu, Rodica, Publicistica de artã interbelicã , Timiºoara,

Editura Marineasa, 2002

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

n Livius George Ilea

Veriga lipsã

Date post:	28-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	masteringlove
View:	32 times
Download:	0 times

Tribuna 27

Documents