Transformarea NATO

1. Obiectivele Aliant(ei si atribut(iile sale fundamentale ın domeniulsecuritat(ii 2

2. Esent(a parteneriatului transatlantic 6

3. Consolidarea capacitat(ilor de aparare 9

4. Modificarea rolului fort(elor NATO 12

5. Extinderea securitat(ii prin parteneriat 16

6. Deschiderea Aliant(ei catre noi membri 20

7. Dezvoltarea de noi relat(ii cu Rusia 22

8. Un pateneriat special cu Ucraina 26

9. Dialogul cu statele mediteraneene 28

10. Ment(inerea pacii si gestionarea crizelor 30

11. Raspunsul la urgent(ele civile 34

12. Colaborarea ın domeniul stiint(ei si mediului 37

13. Modul de funct(ionare a NATO 40

14. Schimbare si continuitate 44

1

Obiectivele Aliant(ei si atribut(iile salefundamentale ın domeniul securitat(ii

> 1

Obiectivul esent(ial al Aliant(ei Nord-Atlantice esteacela de a veghea asupra libertat(ii si securitat(iituturor membrilor sai din Europa si America deNord, ın conformitate cu principiile CarteiOrganizat(iei Nat(iunilor Unite. In acest scop,Aliant(a ısi foloseste, ın egala masura, influent(apolitica si capacitat(ile militare, ın funct(ie de naturaprovocarilor la adresa securitat(ii cu care suntconfruntate statele membre ale Aliant(ei. Pemasura ce contextul strategic de securitate s-amodificat, s-a schimbat si modul ın care Aliant(araspunde provocarilor ın domeniul securitat(ii. Eacontinua sa asigure stabilitatea spat(iuluieuro-atlantic si se transforma pentru a ıntampinanoi amenint(ari, precum terorismul si alte provocarila adresa securitat(ii provenind din afara spat(iuluisau tradit(ional de responsabilitate.

Organizat(ia Tratatului Nord-Atlantic (NATO)este una dintre structurile-cheie prin caremembrii Aliant(ei ısi urmaresc obiectivele desecuritate. Este o organizat(ie inter-guvernamentala ın cadrul careia statelemembre ısi pastreaza pe deplin suveranitatea siindependent(a si care serveste drept forum ıncare acestia se consulta si adopta decizii ındomenii care le afecteaza securitatea.Structurile NATO faciliteaza, ın mod continuu,consultarea, coordonarea si cooperarea dintremembri ın domeniile politic, militar, economic silegat de aspecte de securitate, precum sicooperarea ın domenii nemilitare, precumstiint(a, informare, mediu si raspunsul ladezastre.

Dupa cinci runde de extindere, celor 12 membrifondatori ai NATO – Belgia, Canada,Danemarca, Frant(a, Islanda, Italia, Luxemburg,Olanda, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie siStatele Unite – li s-au alaturat Grecia si Turcia(1952), Germania (1955), Spania (1982),Cehia, Ungaria si Polonia (1999) si, ın cadrulcelei mai recente runde a extinderii, Bulgaria,Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia siSlovenia (2004).

Apararea comuna

Aliant(a funct(ioneaza ın baza principiului conformcaruia securitatea fiecarui membru depinde desecuritatea tuturor celorlalt(i. Daca securitateaoricaruia dintre ei este amenint(ata, tot(i suntafectat(i. Prin semnarea Tratatului de laWashington, carta fondatoare a NATO, fiecarestat membru se angajeaza ın fat(a celorlalt(i sarespecte acest principiu, ımpart(ind atat riscurilesi responsabilitat(ile, cat si avantajele aparariicomune. Aceasta ınseamna, de asemenea, camulte aspecte legate de planificarea apararii sipregatirile pe care fiecare stat le facea ınainte pecont propriu sunt abordate ın comun. Costurileasigurarii capacitat(ilor necesare fort(elor militarepentru a fi pregatite ın comun si pentru a act(ionaımpreuna sunt, de asemenea, ımpart(ite.

Fiecare membru ısi pastreaza independent(a silibertatea de a lua singur decizii, ınsa pe bazaplanificarii comune si a ımpart(irii resurselor,acestia se pot bucura ımpreuna de un nivel desecuritate de departe mai ınalt decat nivelul pecare oricare dintre ei l-ar putea atinge pe contpropriu. Acesta ramane principiul fundamental alcooperarii ın domeniul securitat(ii ın cadrulNATO.

Legatura transatlantica

Semnarea Tratatului de la Washington ın 1949nu a avut precedent ın timpurile moderne.Aceasta nu doar a diminuat riscul unei agresiuniexterne, ci a si facut ca mari state europene carese razboiau adesea ın trecut sa coopereze,asigurandu-se condit(iile necesare evitarii, pentrutotdeauna, a oricarui risc de conflict militar ıntreele. In realitate, acestea urmau sa devinadependente unul de altul si, ımpart(indu-sisecuritatea, sa fie ın masura sa colaborezeeficient ın multe alte domenii pentru a-si sporiprosperitatea. Semnificat(ia Tratatului de laWashington a mers ınsa mai departe. Acesta astabilit un parteneriat de securitate ıntre membriieuropeni ai Aliant(ei si Statele Unite si Canada,

2

creand o legatura transatlantica permanentaıntre Europa si America de Nord.

Transformarea NATO

Cand Aliant(a a fost creata ın 1949, UniuneaSovietica era perceputa ca amenint(areaprincipala la adresa libertat(ii si independent(eiEuropei Occidentale. Avand ın vedere ideologiacomunista, obiectivele si metodele politice,precum si capacitat(ile sale militare, indiferentcare ar fi fost intent(iile reale ale UniuniiSovietice, nici un guvern occidental nu si-ar fiputut permite sa ignore posibilitatea unuiconflict. Ca rezultat, din 1949 si pana la sfarsitulanilor ‘80 – perioada cunoscuta sub numele derazboiul rece – principala atribut(ie a Aliant(ei afost sa ment(ina suficiente capacitat(i militareastfel ıncat sa-si poata apara membri ımpotrivaoricarei agresiuni provenind din partea UniuniiSovietice sau a Pactului de la Varsovia.Stabilitatea furnizata de NATO ın timpul acesteiperioade a ajutat Europa Occidentala, ınansamblu, sa-si reconstruiasca prosperitateadupa cel de al doilea razboi mondial,conferindu-i ıncredere si predictibilitate,esent(iale pentru cresterea economica.

Politicile agreate de statele membre NATO auevoluat continuu ın lumina schimbarilor mediuluistrategic de securitate. Incepand cu sfarsitulrazboiului rece, politicile si structurile Aliant(ei aufost transformate fundamental pentru a reflectaschimbarile mediului politic si militar european,precum si iminent(a noilor amenint(ari la adresasecuritat(ii. Mai mult, conceptul de aparare a fostextins pentru a include dialogul si cooperareapractica cu alte state din afara Aliant(ei, camodalitatea cea mai eficienta de consolidare asecuritat(ii euro-atlantice.

Astazi NATO este mai mult decat o Aliant(adefensiva. Realmente, ea coopereaza acum cufosti adversari si act(ioneaza ın direct(ia construiriisi prezervarii pacii si securitat(ii ın ıntreg spat(iuleuro-atlantic. Pentru a atinge acest obiectiv,Aliant(a ısi stabileste un numar din ce ın ce maimare de atribut(ii si abordeaza, de o maniera dince ın ce mai flexibila, inovativa si pragmaticaprobleme complexe care trebuie solut(ionate. Inacest proces, rolul principal al NATO de agaranta securitatea ın spat(iul euro-atlantic a fostconsolidat, multe state partenere optand pentrua deveni membre ale Aliant(ei. Trei state dinEuropa Centrala si de Est - Republica Ceha,Polonia si Ungaria - au realizat acest obiectivdeja ın 1999. Alte sapte state - Bulgaria, Estonia,Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia- l-au atins ın 2004.

Transformarea NATO pe parcursul ultimuluideceniu a fost caracterizata de o serie de init(iativevizionare, care reprezinta abordari concrete sideosebit de pragmatice ale noilor provocari sioportunitat(i ın domeniul securitat(ii, ın contextulpost-razboi rece. Acestea includ Parteneriatulpentru Pace, relat(iile speciale cu Rusia si Ucraina,dialogul cu statele mediteraneene, Planul deAct(iune pentru Aderare pentru a sprijini statelecandidate sa atinga standardele NATO, precum sicooperarea eficienta cu Uniunea Europeana,Organizat(ia pentru Securitate si Cooperare ınEuropa si Organizat(ia Nat(iunilor Unite. NATOabordeaza, de asemenea, ın mod activ,provocarile emergente la adresa securitat(ii,

3

conducand operat(ii de gestionare a crizelor ınBalcani si angajandu-se sa act(ioneze, atuncicand si unde este necesar, pentru combatereaterorismului si a altor noi amenint(ari care semanifesta ın afara spat(iului euro-atlantic.

Mai mult, ın scopul unei mai bune pregatiri pentrua se angaja ın noi misiuni, NATO ısi adapteaza siconsolideaza capacitat(ile. Astfel, trei init(iativemajore au fost lansate cu prilejul summit-ului dela Praga din noiembrie 2002: crearea unei Fort(eNATO de Raspuns, reforma structurii militare decomanda si Angajamentele de la Praga ındomeniul Capacitat(ilor, prin intermediul carorainsuficient(a capacitat(ilor este abordata de statelemembre pe baza unor angajamente si init(iativede cooperare individuale.

Atribut(iile fundamentale ın domeniulsecuritat(ii

Conceptul Strategic al Aliant(ei, o declarat(ie deautoritate privind obiectivele si atribut(iilefundamentale ın domeniul securitat(ii ale Aliant(ei,ofera orientari ın ceea ce priveste mijloacelepolitice si militare care ar putea fi utilizate pentruındeplinirea acestora. Publicarea, pentru primaoara, a acestui document ın 1991 a marcat oruptura clara cu trecutul. In timpul razboiului rece,documente sensibile, comparabile din punct devedere strategic si de planificare, erau clasificate.

Prezentul Concept Strategic al NATO, publicat ın1999, descrie riscurile de securitate pe care leıntampina Aliant(a ca fiind „multi-direct(ionale sidificil de prevazut”. Atribut(iile fundamentale aleAliant(ei ın domeniul securitat(ii sunt definite prinintermediul urmatoarelor calitat(i:• act(ioneaza ca furnizor de stabilitate ın spat(iul

euro-atlantic;• serveste ca forum de consultari ın ceea ce

priveste aspectele de securitate;• contracareaza si apara de orice amenint(are

sau agresiune manifestata ımpotriva oricaruistat membru NATO;

• contribuie la prevenirea eficienta a conflictelorsi se angajeaza activ ın gestionarea crizelor;

• promoveaza parteneriatul, cooperarea sidialogul, pe scara larga, cu alte t(ari din spat(iuleuro-atlantic.

Evaluand provocarile si riscurile previzibile laadresa securitat(ii, Conceptul Strategic din 1999concluzioneaza ca mediul strategic este ıntr-ocontinua schimbare, ın general pozitiva, si ca, dela sfarsitul razboiului rece, prin comparat(ie cualte organizat(ii, Aliant(a a jucat un rol esent(ial ınconsolidarea securitat(ii euro-atlantice.

Cu toate acestea, desi amenint(area unui razboigeneralizat ın Europa practic a disparut, membriiAliant(ei si alte t(ari din regiunea euro-atlantica seconfrunta cu alte riscuri si incertitudini, inclusivconflicte etnice, ıncalcarea drepturilor omului,instabilitate politica si fragilitate economica. Inplus, proliferarea armelor nucleare, biologice sichimice, precum si a mijloacelor de transport alacestora reprezinta un motiv serios deıngrijorare, iar raspandirea tehnologiilor s-arputea solda cu sporirea accesului potent(ialiloradversari la capacitat(i militare sofisticate.

Mai mult decat atat, securitatea Aliant(ei trebuiesa t(ina seama de contextul global si poate fiafectata de riscuri mai mari, ca de pilda acteteroriste, sabotaj, crima organizata siıntreruperea fluxurilor de resurse vitale. De lapublicarea, ın 1999, a Conceptului Strategic si carezultat al atacurilor din septembrie 2001 asupraStatelor Unite, amenint(area terorista si risculdatorat statelor esuate sunt, ın modfundamental, reevaluate.

4

Prima invocare a Articolului 5

Articolul 5 este clauza esent(iala a Tratatului dela Washington, carta fondatoare a NATO, careafirma ca un atac armat ımpotriva oricarui aliatva fi considerat un atac ımpotriva tuturoraliat(ilor. Ca raspuns la invocarea Articolului 5,fiecare aliat determina, ın consultare cu ceilalt(ialiat(i, modul ın care poate contribui cel mai binela orice act(iune considerata necesara pentru arestaura si ment(ine securitatea spat(iuluinord-atlantic, inclusiv folosirea fort(elor armate.

Articolul 5 a fost pentru prima oara invocat la 12septembrie 2001, imediat dupa atacurileteroriste din 11 septembrie asupra StatelorUnite. Invocarea a fost, init(ial, provizorie, panacand a fost dovedit ca atacurile au fostdirect(ionate din afara. Acest lucru a fostconfirmat la 2 octombrie 2001, dupa ceoficialitat(ile SUA au prezentat ConsiliuluiNord-Atlantic rezultatele investigat(iiloratacurilor, concluzionand ca organizat(iaterorista Al Qaeda era responsabila.

La 4 octombrie, aliat(ii au agreat o serie demasuri pentru a sprijini campania condusa deSUA ımpotriva terorismului. Acestea includintensificarea schimbului de informat(ii si acooperarii, aprobarea survolurilor si aaccesului ın porturi si aeroporturi alaeronavelor SUA si ale altor aliat(i pentru adesfasura operat(iuni ımpotriva terorismului,precum si dislocarea, ın Mediterana de Est, aunei part(i a fort(elor navale permanente aleNATO si, ın Statele Unite, a aeronavelorAliant(ei avand la bord sisteme de avertizare sicontrol al spat(iului aerian (AWACS). In plus, caraspuns la solicitarile SUA, aliat(ii au contribut(iiindividuale, ın funct(ie de resursele sicapacitat(ile de care dispun. Asistent(a includesprijin militar, precum si masuri legislative sifinanciare adoptate pentru a ıntrerupe fluxurilede venituri avand ca destinat(ie organizat(iileteroriste.

5

Esent(a parteneriatului transatlantic > 2

Atribut(iile NATO ın ceea ce priveste asigurareasecuritat(ii tuturor membrilor si ıntreprinderea denoi misiuni pentru extinderea securitat(ii sistabilitat(ii se bazeaza pe un parteneriat de lungadurata ıntre membrii sai europeni si americani.Distrugerea statelor europene dupa cel de aldoilea razboi mondial le-a facut dependente, dinpunct de vedere al securitat(ii, de Statele Unite siCanada. Aliat(ii nord-americani au dislocat trupenumeroase pe teritoriul european. Inca de laınceputurile existent(ei Aliant(ei, aceste t(ari aucontinuat sa aiba un rol esent(ial pentrusecuritatea Europei – un rol care este centralpentru conceptul securitat(ii transatlantice siconstituie un pilier indispensabil ın cadrul Aliant(ei.

In decursul timpului, numarul trupelornord-americane ın Europa a scazut treptat.Majoritatea fort(elor disponibile Aliant(ei pentruapararea Europei au fost, timp de mult(i ani,asigurate de aliat(ii europeni. Mai mult, majoritateafort(elor de ment(inere a pacii din Balcani, aflatesub comanda NATO, care sunt, de asemenea,sprijinite de contingente semnificative de trupe dinstatele partenere si din alte state nemembreNATO, sunt asigurate de aliat(ii europeni.

Fara ındoiala, Statele Unite continua sa-si asumeo cota disproport(ionata din costurile de securitatea Aliant(ei si o cota neechitabila deresponsabilitate pentru act(iunile Aliant(ei, carezultat al dezechilibrului ıntre Statele Unite siceilalt(i aliat(i din punctul de vedere al capacitat(ilor

lor militare. Datorita faptului ca au beneficiat, laınceputul anilor ‘90, de dividendul de pace ınurma razboiului rece, aliat(ii europeni si Canada nuau facut investit(iile necesare pentru a-si adaptacapacitat(ile militare la noile provocari la adresasecuritat(ii. Aceste t(ari raman dependente deStatele Unite ın multe domenii-cheie, precumcapacitat(i de transport aerian necesare pentrudislocarea rapida de fort(e militare, comunicat(iiprin satelit si alte domenii privind capacitat(i careutilizeaza tehnologii avansate.

Insuficient(ele ın ceea ce priveste capacitat(ile deaparare europene au fost constatate mai acut ıntimpul conflictelor din Balcani, ın anii ’90, ceea cea demonstrat ca statele europene nu erau ınmasura sa act(ioneze fara sprijinul Statelor Unitepentru a preveni extinderea conflictelor. Lasfarsitul anilor ’90, ın cadrul NATO si al UniuniiEuropene (UE) au fost lansate init(iative separatede consolidare a capacitat(ilor de aparare. In 1999,cele doua organizat(ii au convenit sa stabileascaun parteneriat strategic ıntre ele.

Invat(aminte rezultate din Balcani

Cand, la ınceputul anilor ’90, ın Bosnia-Hert(egovina a izbucnit razboiul civil, UniuneaEuropeana a trimis observatori care samonitorizeze implementarea rezolut(iilor ONU, darnu a avut nici mandatul politic, nici fort(ele militaresa faca mai mult. Organizat(ia Nat(iunilor Unite adislocat fort(e dar acestea erau mai bine adaptate

6

operat(iunilor de ment(inere a pacii decat celor deimpunere a pacii – si, curand, a devenit evident caorice altceva decat folosirea fort(ei nu ar fi pututduce la terminarea conflictului. Aliant(a a fost, laınceput, reluctanta la a se implica deoarecechestiunea dislocarii de trupe NATO ın afaraspat(iului sau tradit(ional de manevra nu fusese ıncaabordata. Cu toate acestea, ıntrucat situat(ia sedeteriora, ıntre 1992 si 1995 NATO si-a sporitimplicarea, furnizand sprijin militar pentrumonitorizarea si implementarea rezolut(iilor sisanct(iunilor ONU. Pana la urma, cand acordul depace mediat de SUA a fost semnat la sfarsitulanului 1995, punerea sa ın practica a fost sprijinitade o fort(a NATO de 60.000 de militari, cuprinzandun puternic contingent american de 20.000 militari.

Patru ani mai tarziu, cand violent(ele ın Kosovo aucrescut ın intensitate si criza umanitara s-aınrautat(it, dupa esecul tuturor ıncercarilor denegociere a unei solut(ii, NATO, ca ıntreg, aact(ionat din nou. Aceasta criza a reconfirmatinsuficient(ele deja identificate la nivelulcapacitat(ilor europene. Pe durata campanieiaeriene, cele mai multe dintre operat(iuni au fostefectuate de aeronave americane iar cand s-apus problema dislocarii fort(ei de ment(inere a paciiın Kosovo, au fost necesare cateva luni pentru cafort(a sa ajunga la capacitatea operat(ionala.

In prezent, Europei ıi lipsesc capacitat(ilenecesare lansarii si sust(inerii ın teatru a uneioperat(iuni militare de tipul celei care, pana laurma, a dus la ıncetarea conflictelor din Bosnia siKosovo. Cu toate acestea, Uniunea Europeanaıntreprinde masuri serioase de consolidare acapacitat(ilor sale si a fost dezvoltat, deasemenea, un cadru de cooperare UE-NATO(descris ın cele ce urmeaza). Aceasta a permisNATO sa transfere Uniunii Europene misiuneadin Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei,unde fort(ele NATO au fost dislocate din 2001, la

solicitarea presedintelui t(arii, pentru a solut(ionacriza din aceasta t(ara (vezi capitolul 10). In martie2003, Uniunea Europeana, utilizand capacitat(ileNATO, a lansat Operat(iunea Concordia depreluare a responsabilitat(ii de la NATO, care afurnizat trupelor conduse de UE sprijin importantın domeniile planificarii si logisticii. Mai mult, ıniulie 2003, NATO si Uniunea Europeana auconvenit asupra unei abordari strategice comunepentru Balcanii de Vest si, ın prezent, suntdiscutate opt(iunile la dispozit(ia Uniunii Europenepentru preluarea, pana la sfarsitul anului 2004, aresponsabilitat(ii de asigurare a securitat(ii Bosniei-Hert(egovina, cu sprijinul NATO.

Consolidarea capacitat(ilor europene

Init(ial, ceea ce a impulsionat statele europene saact(ioneze au fost experient(ele Balcanilor.Uniunea Europeana si-a sporit eforturile dedezvoltare a Politicii Europene de Securitate siAparare, care ar urma sa fie dublata decapacitat(ile necesare pentru raspunsul la crize.La ınceput, aspectele legate de aparare sisecuritate au fost abordate, ın numele UniuniiEuropene, de o organizat(ie separata cunoscutasub numele de Uniunea Europei Occidentale(UEO)1. Cu toate acestea, cu prilejul summit-uluide la Helsinki, din decembrie 1999, UniuneaEuropeana a decis sa-si consolideze rolul ındomeniul securitat(ii si apararii si a demaratpregatirile pentru crearea structurilor necesarerealizarii acestui obiectiv. Sq i-a stabilit, deasemenea, asa-numitul Obiectiv Global de adeveni capabila, pana ın 2003, sa desfasoare sisa sust(ina ın teatru, pentru cel put(in un an, o fort(ade react(ie rapida de pana la 60.000 militari.

In ceea ce o priveste, Aliant(a s-a angajat saconsolideze pilierul sau european prindezvoltarea unei Identitat(i eficiente Europene deSecuritate si Aparare. Obiectivul acestei init(iative

1 Uniunea Europei Occidentale: Creata pe baza Tratatului de la Bruxelles, din 1948, ın domeniile colaborarii economice,sociale si pentru asigurarea, ın comun, a securitat(ii, semnat de Belgia, Frant(a, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie. Ulterior,s-au alaturat Germania, Grecia, Italia, Portugalia si Spania. Funct(iunile legate de gestionarea crizelor si aspecte umanitare aufost preluate de Uniunea Europeana, urmare deciziilor adoptate cu prilejul summit-ului UE de la Helsinki, din 1999. Angaja-mentele asumate prin Tratatul de la Bruxelles referitoare la apararea colectiva au ramas neschimbate iar secretariatul rezidualal UEO vegheaza la respectarea acestora. 7

a fost acela de a sprijini Uniunea Europeana ıneforturile sale de dezvoltare a unui rol credibil ındomeniul securitat(ii si, ın acelasi timp, de sprijin alcrearii unei legaturi transatlantice mai puternice simai echilibrate, permit(and aliat(ilor europeni saaiba o contribut(ie mai eficienta si mai coerenta lamisiunile si activitat(ile Aliant(ei. In acest scop, ınanii ’90, NATO s-a angajat ıntr-un proces menit saasigure o capacitate reala europeana degestionare a crizelor, cu evitarea dublariinenecesare a capacitat(ilor militare de care NATOdispunea deja. Conceptul esent(ial al acestuiproces a fost „fort(e separabile dar nu separate”,care urma sa permita utilizarea capacitat(ilorNATO ın eventuale operat(iuni de raspuns la crizeaflate sub comanda UEO.

In aprilie 1999, admit(and ca Uniunea Europeanaintent(iona sa devina un actor de securitate pecont propriu, liderii NATO, reunit(i la Washington,au afirmat ca erau pregatit(i sa defineasca si saadopte aranjamentele necesare pentru ca o parteınsemnata a capacitat(ilor militare ale NATO sapoata fi pusa la dispozit(ia operat(iunilor de raspunsla situat(ii de criza, aflate sub comanda UE, ın careNATO, ca ıntreg, nu ar fi fost angajat militar.Urmare deciziilor adoptate de UE la Helsinki,NATO a init(iat discut(ii si consultari directe cu UEprivind colaborarea dintre cele doua organizat(ii.

De atunci, au fost definite noi forme de cooperare.In decembrie 2002, NATO si Uniunea Europeanaau publicat o declarat(ie comuna privinddezvoltarea parteneriatului lor strategic iar ınmartie 2003, au convenit o serie de documenteprivind cooperarea ın domeniul gestionariicrizelor, inclusiv aranjamentele – cunoscute subdenumirea de aranjamentele „Berlin Plus” –privind utilizarea capacitat(ilor NATO ın operat(iuniconduse de UE, conferind astfel substant(aacestui parteneriat strategic si deschizandoportunitat(i pentru act(iuni coordonate.Aranjamentele permanente de legatura vorfacilita o mai buna cooperare si consultare la niveloperat(ional. S-a ajuns la consens privind creareaunei celule a UE la Cartierul Suprem al Fort(elorAliate din Europa (SHAPE) de la Mons, Belgia, sia unei reprezentant(e a NATO ın cadrul structurilormilitare ale UE.

NATO si Uniunea Europeana au ıncheiat, deasemenea, un acord menit sa asigureconsistent(a, transparent(a si consolidarereciproca ın procesul dezvoltarii capacitat(ilornecesare ambelor organizat(ii. In mai 2003, a avutloc prima reuniune a Grupului Comun alNATO-UE privind Capacitat(ile. Init(iativeleadoptate pentru consolidarea capacitat(ilor deaparare ale Aliant(ei (vezi capitolul 3) ar urma safie armonizate cu Planul de Act(iune al UniuniiEuropene privind Capacitat(ile Europene si cuprogresele privind Obiectivul Global si vor sprijiniprocesul atat de necesar al consolidariicapacitat(ilor aliat(ilor europeni ın domenii-cheie.

Aliant(a continua sa fie instrumentul prin care tot(imembrii NATO ısi vor asigura, ın mod colectiv,apararea. Ea ramane piatra de temelie asecuritat(ii euro-atlantice si ısi ment(ine mandatul sicapacitatea de a efectua misiuni de gestionare acrizelor, de impunere si ment(inere a pacii.Obiectivul cooperarii UE-NATO ın domeniulsecuritat(ii este cresterea opt(iunilor diponibilepentru gestionarea crizelor si conflictelor, cuevitarea dublarii eforturilor. Aceasta va consolidacapacitat(ile militare europene, astfel ıncat, pentrugestionarea crizelor ın care Aliant(a, ca ıntreg, nueste angajata, vor putea fi avute ın vedereoperat(iuni conduse de UE.

8

Consolidarea capacitat(ilor de aparare> 3

Aliat(ii depun eforturi concertate pentru consolidareacapacitat(ilor lor de aparare, astfel ıncat sa furnizezeAliant(ei fort(e care sa se deplaseze rapid oriunde arfi necesar, sa sust(ina operat(ii la distant(a si ın timp,precum si sa ısi atinga obiectivele cat mai rapid simai eficient posibil, minimizand efectele colateraleasupra non-combatant(ilor. Det(inerea de capacitat(imilitare adecvate si act(iunea comuna au o relevant(aesent(iala ın contextul actualului mediu desecuritate. In eventualitatea unor crize care ar puteaamenint(a securitatea membrilor Aliant(ei, fort(eleNATO trebuie sa fie capabile sa complementeze sisa consolideze act(iunile politice, precum si sacontribuie la gestionarea unor astfel de crize si lasolut(ionarea lor pe cale pasnica.

Tendint(a de consolidare a capacitat(ilor a fostinit(iata atunci cand liderii aliat(i, reunit(i ın aprilie1999, la Washington, au agreat viziunea uneiAliant(e pentru secolul 21: mai cuprinzatoare, maicapabila si mai flexibila, cu reiterareaangajamentului apararii colective si ın masura saıntreprinda noi misiuni, inclusiv sa contribuie laprevenirea conflictelor si sa se angajeze activ ınoperat(iuni de gestionare a crizelor si de raspunsla crize. Ei au lansat Init(iativa Capacitat(ilor deAparare (DCI), ın scopul consolidarii capacitat(ilorde aparare ale NATO ın domenii-cheie.

Pe parcursul urmatorilor trei ani, DCI a realizatprogrese ın anumite domenii, ın special ın cele carenecesitau mai put(ine resurse, dar au continuat saexiste deficient(e ın ceea ce priveste capacitat(ile deimportant(a critica, iar procesul de implementare afost lent. Intre timp, a crescut urgent(a adaptarii simodernizarii, datorita riscurilor generate deamenint(ari noi si asimetrice, adica a celor provenindde la adversari care ıncearca sa exploatezevulnerabilitat(ile societat(ii moderne, si de la puterimilitare dezvoltate, adesea folosind mijloaceneconvent(ionale, ın special terorismul. Atacurileteroriste din 11 septembrie 2001 ımpotriva SUA aureadus ın centrul atent(iei amenint(area terorismului,iar intervent(ia subsecventa condusa de SUA ınAfganistan a reliefat ment(inerea deficient(elor ınprivint(a capacitat(ilor aliat(ilor.

Astfel, la summit-ul de la Praga din noiembrie2002, liderii aliat(i s-au angajat sa acorde o atent(iemai mare consolidarii capacitat(ilor militare ale

NATO, ca parte a pachetului de masuri destinatecresterii eficient(ei viitoarelor operat(iuni dinıntreaga gama de misiuni ale Aliant(ei, inclusiv ınceea ce priveste lupta ımpotriva terorismului. Afost adoptata o abordare tri-dimensionala cuprivire la consolidarea capacitat(ilor de aparare aleAliant(ei: o noua init(iativa privind capacitat(ile -Angajamentele de la Praga privind Capacitat(ile, oFort(a NATO de Raspuns si o structura eficientade comanda. Mai mult, au fost lansate o serie deinit(iative ın domeniul apararii, ın principal pentru aaborda noile amenint(ari.

Progresele ın ceea ce priveste interoperabilitateadintre aliat(i si capacitat(ile de important(a critica vorpermite aliat(ilor europeni sa aiba o contribut(ie maiimportanta si mai coerenta la misiunile NATO, prinabordarea deficient(elor ın domeniul capacitat(iloreuropene de aparare. Astfel de progrese trebuie safie, de asemenea, corelate cu eforturile UniuniiEuropene de dezvoltare a capacitat(ilor militare si derealizare a Obiectivului Global privind crearea uneifort(e de react(ie rapid dislocabile, de dimensiuneaunui corp de armata.

Angajamentele de la Praga privindCapacitat(ile

DCI lua ın considerare capacitat(ile avute ın vederede Aliant(a, ca ıntreg, dar care nu implicauangajamente nat(ionale specifice. Cu toate acestea,ın baza Angajamentelor de la Praga privindCapacitat(ile, aliat(ii, ın mod individual, au facutangajamente ferme si publice sa-si perfect(ionezecapacitat(ile militare ın domenii-cheie, fixandu-sitermene specifice si un sistem de monitorizare, lanivel ınalt, a implementarii.

Capacitat(ile ın domeniile-cheie includ transportstrategic ın aer si pe mare, realimentarea ın aer,unitat(i dislocabile de sprijin ın lupta si de asistent(a ınlupta, comanda, control si comunicat(ii,supraveghere aeriana, informat(ii, supraveghere siidentificarea t(intelor, eficient(a ın lupta, inclusivmunit(ie ghidata cu precizie si neutralizarea aparariiaeriene a adversarului si capacitat(i de aparare ındomeniile chimic, biologic, radiologic si nuclear.

Consolidarea capacitat(ilor de aparare va necesitareprioritizarea bugetelor de aparare ale majoritat(ii 9

aliat(ilor, de exemplu pentru reducerea nivelurilorfort(elor si utilizarea resurselor pentru modernizareaechipamentelor. Cu toate acestea, ın multe cazuri,nu va fi suficient sa se cheltuiasca ın mod inteligent,fiind necesare resurse financiare suplimentare. Inprezent, sunt explorate solut(ii eficiente - din punctde vedere al costurilor - pentru deficient(ele ındomeniul capacitat(ilor de aparare, precum siposibilitatea unor contribut(ii specifice de capacitat(imilitare, sporirea rolului specializarii, achizit(ionareaın comun de echipamente si finant(area ın comun simultinat(ionala.

Odata implementate, Angajamentele de la Pragaprivind Capacitat(ile vor duce la sporirea, de patruori, a numarului de aeronave de transport de marecapacitate ın Europa si, prin punerea ın comun aresurselor, aliat(ii europeni ısi vor spori capacitat(ilede realimentare ın aer. Stocul munit(iei ghidate cuprecizie, lansabile din aer, provenind de la statealiate altele decat SUA, este prevazut sa creascacu 40% pana ın 2007.

Fort(a NATO de Raspuns

Fort(a NATO de Raspuns va asigura o fort(a deınalta tehnologie, flexibila, cu capacitate ridicatade dislocare, interoperabila si auto-sustenabila,cuprinzand elemente terestre, navale si aeriene,ın masura sa ındeplineasca ıntreaga gama demisiuni ale Aliant(ei. Dezvoltarea acestei fort(e cucapacitate ridicata de dislocare va reprezenta, deasemenea, un catalizator pentru promovareaprogreselor si a unei mai mari interoperabilitat(i ınprivint(a capacitat(ilor militare ale Aliant(ei, pentruasigurarea transformarii lor continue, ın scopulabordarii cu succes a provocarilor la adresasecuritat(ii.

Urmare unei prime conferint(e de generare a fort(eicare a avut loc ın iulie 2003, o fort(a prototip a fostlansata ın octombrie 2003. Se estimeaza ca ocapacitate operat(ionala intermediara va putea fiobt(inuta pana ın octombrie 2004 si ca fort(a va fi

complet operat(ionala pana ın octombrie 2006. Lamomentul respectiv, ea va fi alcatuita din 21.000de militari si va avea ın component(a avioane devanatoare de ultima generat(ie, nave de lupta,vehicule militare, sprijin si asistent(a ın lupta,logistica, comunicat(ii si informat(ii. Ea va putea safie desfasurata ıntr-o zona de criza ın termen de 5zile si sa ramana ın teren timp de 30 de zile.

Noua structura de comanda

La Praga, liderii aliat(i au agreat conceptul uneistructuri militare de comanda mai suple, maieficiente si dislocabile, coordonate de douacomandamente strategice, unul operat(ional sicelalalt funct(ional. Elementele concrete ale noiistructuri de comanda au fost finalizate ın iunie2003. Aceasta reflecta nevoia unei fort(e mai mici,mai flexibile si mai rapid dislocabile, mai bineadaptate noilor misiuni ale NATO. Numarulcomandamentelor regionale a fost redus de la 20la 11 si responsabilitat(ile lor au fost redefinite.

Toate comandamentele regionale operat(ionalesunt coordonate de Comandamentul Aliat pentruOperat(ii de la Cartierul General al Fort(elor Aliatedin Europa (SHAPE), situat ın Belgia. Activitateaacestui comandament este sprijinita de douacomandamente de fort(e ıntrunite, ın masura saactiveze un cartier general terestru pentru Fort(eOperative Multinat(ionale Inter-Arme (CJTF), si deun cartier general permanent de fort(e ıntrunite,robust dar mai restrans, avand capacitatea de aactiva un cartier general de tip CJTF pe mare.Structurile de comanda de tip CJTF sunt flexibilesi permit comandant(ilor militari sa utilizeze serviciiprovenind din diferite t(ari care, ın comun, vorputea ındeplini cerint(ele specifice ale uneianumite operat(iuni militare.

Un nou Comandament Aliat pentru Transformare(ACT) vegheaza asupra continuei transformari acapacitat(ilor NATO si promoveazainteroperabilitatea dintre fort(e. Acest

10

comandament ınlocuieste vechiul ComandamentAtlantic, este situat la Norfolk, ın Statele Unite, dareste reprezentat si ın Europa. Comandantul AliatSuprem pentru Transformare este, ın acelasitimp, Comandantul Comandamentului Fort(elorIntrunite ale SUA, motorul intern de schimbare afort(elor SUA, ceea ce aduce avantaje evidente.

ACT va avea un rol-cheie ın procesul de adaptarea capacitat(ilor si de dezvoltare a doctrinei pentru onoua Fort(a NATO de Raspuns.

Combaterea noilor amenint(ari

La Praga au fost adoptate cateva init(iative menitesa consolideze capacitat(ile de lupta ımpotrivaterorismului si a altor noi amenint(ari la adresasecuritat(ii. A fost adoptat si un concept militar deaparare ımpotriva terorismului. A fost, deasemenea, lansat procesul de cooperare custatele partenere sub forma Planului de Act(iuneımpotriva Terorismului, ın scopul efectuariischimbului de informat(ii si pentru sporireacapacitat(ii civile de lupta ımpotriva unor posibileatacuri chimice, biologice sau radiologice asuprapopulat(iei civile, precum si pentru a acorda sprijinın procesul de gestionare a consecint(eloracestora.

Au fost lansate cinci init(iative ın scopul consolidariicapacitat(ilor de lupta a Aliant(ei ımpotriva armelornucleare, biologice si chimice: un laborator prototipanalitic dislocabil, o echipa de react(ie laevenimente, un centru virtual de excelent(a ındomeniul apararii ımpotriva acestui tip de arme, orezerva a NATO de substant(e folosite pentruprotect(ia ımpotriva agent(ilor chimici si biologici si unsistem de supravehere a bolilor. Mai mult, un studiude fezabilitate al NATO privind AparareaAnti-racheta examineaza opt(iunile pentru protect(iateritoriului, fort(elor si populat(iei Aliant(ei ımpotrivaıntregului spectru de amenint(ari cu rachete. Sunt,de asemenea, consolidate capacitat(ile de aparareımpotriva atacurilor cibernetice.

La 1 decembrie 2003, un nou BatalionMultinat(ional de Aparare ımpotriva ArmelorChimice, Biologice, Radiologice si Nucleare(CBRN) a atins un nivel intermediar de capacitateoperat(ionala. Cu sediul la Liberec, ın partea denord a Republicii Cehe, batalionul ar urma saatinga capacitatea operat(ionala maxima pentrumisiuni NATO ın iulie 2004. La momentul lansarii,13 t(ari au participat la crearea acestuia: Belgia,Canada, Republica Ceha, Ungaria, Italia,Norvegia, Polonia, Portugalia, Romania, Spania,Turcia, Marea Britanie si Statele Unite.

11

Modificarea rolului fort(elor NATO > 4

De la crearea NATO, rolul fundamental al fort(eloraliate a fost acela de a garanta securitatea siintegritatea teritoriala a statelor membre. Atributulde asigurare a securitat(ii prin descurajare siaparare colectiva ramane una dintreresponsabilitat(ile fundamentale ale Aliant(ei dar,de la sfarsitul razboiului rece, rolul si organizareafort(elor NATO au cunoscut schimbari majorepentru a se adapta mediului de securitate dinamicsi pentru a promova cooperarea militara cu statelepartenere.

In timpul razboiului rece, sistemul NATO deplanificare a apararii era, ın principal, axat pement(inerea capacitat(ilor necesare aparariiımpotriva unei posibile agresiuni din parteaUniunii Sovietice si a Pactului de la Varsovia.Odata cu caderea zidului Berlinului, mult(i ausugerat ca NATO nu mai era necesara. Cu toateacestea, securitatea euro-atlantica, desi mai put(inconfrontat(ionala, a devenit mai complexa si multeprovocari noi au aparut din afara Europei, inclusivprovenind de la state esuate, proliferarea armelorde distrugere ın masa si a mijloacelor de transportal acestora sau terorism. Aceasta noua agenda ındomeniul securitat(ii a devenit clara la ınceputulanilor ’90, odata cu conflictele etnice din Balcani,cand fort(elor NATO li s-a solicitat sa joace un rol ındomeniul sprijinului pacii si al gestionarii crizelor.

Mai recent, atacurile teroriste din septembrie2001 si operat(iunile subsecvente din Afganistanmenite sa distruga radacinile Al Qaeda, grupulterorist responsabil pentru atacuri, au condus lasporirea preocuparilor privind amenint(arilegenerate de terorism, state esuate si proliferareaarmelor de distrugere ın masa. Fort(ele NATOcontribuie, ın prezent, la apararea ımpotrivaterorismului si joaca un rol mai substant(ial ıncadrul misiunilor internat(ionale de sprijin al pacii,care sunt ıntreprinse de NATO, pentru prima oaraın istoria sa, dincolo de spat(iul euro-atlantic.Astfel, chiar daca astazi amenint(arile cu care seconfrunta Aliant(a sunt mai put(in apocalipticedecat ın timpul razboiului rece, acestea suntfoarte reale, presante si adesea imprevizibile.

Fort(ele convent(ionale ale NATO

De la sfarsitul razboiului rece, dimensiunea deansamblu a fort(elor convent(ionale a fost redusasemnificativ: fort(ele terestre ale statelor membre,la dispozit(ia Aliant(ei, au fost reduse cu 35%;numarul navelor de mare capacitate a fost reduscu 30% iar cel al escadrilelor de lupta, cuaproximativ 40% de la ınceputul anilor ’90. Incazul majoritat(ii fort(elor, s-a renunt(at la nivelulınalt de capacitate de raspuns, acestea fiindrestructurate ın sensul dezvoltarii unei mai mariflexibilitat(i si mobilitat(i, precum si pentru a-siasuma un rol mai important ın domeniile de sprijinal pacii si gestionare a crizelor si de a cooperaeficient cu fort(e din state nemembre NATO.

Un exemplu al modului ın care noile circumstant(eau generat modificari ın ceea ce priveste felul ıncare fort(ele militare aliate sunt organizate estereprezentat de introducerea conceptului militar deFort(e Operative Multinat(ionale Inter-Arme(CJTF). Acest concept asigura o structura flexibilacare permite comandant(ilor militari sa accepteservicii provenind din t(ari diferite, ın scopulındeplinirii cerint(elor specifice ale unei anumiteoperat(iuni militare. Acesta faciliteaza, deasemenea, integrarea t(arilor nemembre NATO ınoperat(iuni de sprijin al pacii conduse de NATO sipermite derularea operat(iunilor militare condusede UE, pe baza utilizarii capacitat(ilor NATO. Noileroluri ale NATO ın gestionarea crizelor si sprijinulpacii (descrise mai detaliat ın Capitolul 10) ausporit ıncepand cu mijlocul anilor ’90. Intre 1992 si1995, fort(ele NATO s-au implicat ın razboiulbosniac, ın sprijinul Organizat(iei Nat(iunilor Unite,pentru a oferi asistent(a ın procesul demonitorizare si aplicare a sanct(iunilor ONU ınAdriatica, precum si ın zonele de interdict(ieaeriana aflate deasupra Bosniei-Hert(egovina, sipentru a furniza sprijin aerian Fort(ei de Protect(ie aONU din teren. Loviturile aeriene lansate ınaugust si septembrie 1995 pentru a opri asediulSarajevo-ului au ajutat la restabilirea echilibruluide putere si au asigurat o solut(ionare pasnica aconflictului. Ulterior, ın decembrie 1995, cumandat ONU, NATO a dislocat o fort(amultinat(ionala care sa puna ın aplicare masurilemilitare ınscrise ın acordul de pace.

12

In primavara anului 1999, rolul NATO ıngestionarea crizelor a fost consolidat odata culansarea, de catre aliat(i, a operat(iunilor aerieneımpotriva regimului iugoslav, pentru a-l fort(a sa seconformeze solicitarilor internat(ionale de a ıncetarepresiunile politice si etnice ın provincia Kosovo.O fort(a multinat(ionala de amploare, condusa deNATO, a fost mandatata sa contribuie larestaurarea stabilitat(ii.

Doi ani mai tarziu, la ınceputul anului 2001,NATO, ın cooperare cu noul guvern democraticiugoslav, s-a angajat ın prevenirea crizelor ınSerbia de Sud, o zona cu populat(ie numeroasade etnie albaneza. Mai tarziu ın acel an, NATOsi Uniunea Europeana s-au angajat ındiplomat(ia preventiva pentru a contribui laevitarea izbucnirii razboiului civil ın FostaRepublica Iugoslava a Macedoniei*, ıncurajandnegocierile unui plan de pace. O fort(a a NATOde dimensiuni reduse a fost dislocata ınperioada verii, ın scopul dezarmarii, ın modpasnic, a rebelilor si pentru a asigurasecuritatea observatorilor internat(ionali, astfelıncat stabilitatea a fost curand restaurata.

Operat(iunile din Balcani au permis fort(elor NATOsa acumuleze o experient(a semnificativa ınprivint(a operat(iunilor de sprijin al pacii sigestionare a crizelor, precum si ın activitatea deconducere a coalit(iilor multinat(ionale din care facparte si t(ari nemembre NATO. Aceasta face caNATO sa fie un instrument de o utilitateinestimabila ın mediul prezent de securitate. Dela atacurile teroriste din septembrie 2001, Aliant(aa fost din ce ın ce mai mult solicitata sa contribuiela consolidarea securitat(ii ın zonele deinstabilitate aflate dincolo de spat(iul euro-atlantictradit(ional.

In Afganistan, ın august 2003, Aliant(a a agreat sapreia comanda Fort(ei Internat(ionale de Asistent(apentru Securitate (ISAF), pentru a sprijiniprocesul de stabilizare a unui stat esuat,ındelung afectat de razboi civil si care a oferitadapost teroristilor. Sq i ınainte de aceasta, NATOa jucat un rol semnificativ ın sprijinul aliat(ilor caresi-au asumat roluri de lideri ın cadrul ISAF. Rolulsporit al NATO asigura continuitate si rezolvaproblema necesitat(ii de a identifica noi state caresa-si asume pozit(ia de lideri ai misiunii, la fiecaresase luni. Personalul NATO opereaza sub egidaISAF si continua sa act(ioneze cu mandat ONU,care a fost extins ın octombrie 2003 pentru apermite ca misiunea sa act(ioneze si ın afaracapitalei Kabul.

Angajamentul NATO ın Afganistan este primamisiune a Aliant(ei ın afara spat(iului euro-atlantic.Acest lucru reflecta decizia cruciala adoptata deministrii de externe aliat(i la reuniunea de laReykjavik din mai 2002, ın cuprinsul careia esteprevazut ca „NATO trebuie sa aiba capacitatea dea asigura fort(e care sa se deplaseze rapid,oriunde ar fi necesar, si sa sust(ina operat(iuni ladistant(a si ın timp.” Mai mult, urmare a intervent(ieiconduse de SUA ımpotriva regimului lui SaddamHussein, NATO a fost de acord sa sprijine diviziamultinat(ionala condusa de Polonia ın parteacentrala a Irakului, ın domeniile generarii fort(ei,logistic, comunicat(ii si informat(ii. Este pregatita saofere sprijin similar si altor aliat(i care ar solicitaajutor.

Mediul de securitate post-11 septembrie aexperimentat, de asemenea, folosirea clasica afort(ei navale ımpotriva noilor amenint(ari. Dinoctombrie 2001, ın cadrul Operat(iunii ActiveEndeavour, navele NATO patruleaza Mediterana

13

de Est, monitorizand traficul pe mare siidentificand si descurajand activitat(ile teroriste.De atunci, misiunea a fost extinsa pentru ainclude atribut(ii ın domeniul escortarii, la cerere, anavelor nemilitare prin Stramtoarea Gibraltar sisupravegherea sistematica a navelor suspecte. Inplus fat(a de descurajarea terorismului,operat(iunea navala s-a soldat cu cateva beneficiineasteptate si a avut un efect vizibil asuprasecuritat(ii si stabilitat(ii ın Marea Mediterana, cuefecte pozitive asupra activitat(ilor economice sicomerciale.

Fort(ele nucleare ale NATO

Politica NATO fat(a de armele nucleare este unuldintre domeniile politicii militare ın care, ın ultimuldeceniu, au avut loc cele mai radicale schimbari.In timpul razboiului rece, fort(ele nucleare aleNATO au jucat un rol central ın cadrul strategieiAliant(ei. Existent(a unui numar semnificativ alacestor fort(e si dorint(a afirmata a guverneloraliate de a le ment(ine si a avea ın vedere utilizarealor au fost menite sa act(ioneze ca un factordescurajant – nu doar ımpotriva utilizarii armelornucleare de catre alte t(ari, dar si ca ultima masuraımpotriva oricarei forme de agresiune.

La jumatatea anilor ’50, strategia numita „retalieremasiva” a scos ın evident(a descurajarea bazatape amenint(area ca NATO ar riposta, cu orice

mijloace aflate la dispozit(ie, ın special cu armenucleare, la agresarea oricaruia dintre membriisai. In 1967, a fost promovata strategia„raspunsului flexibil”, avand la baza descurajareaagresiunii prin crearea incertitudinii, ın minteaunui potent(ial agresor, cu privire la natura riposteiNATO, convent(ionala sau nucleara. Aceasta aramas strategia NATO pana la sfarsitul razboiuluirece.

Armele nucleare au un rol mult redus ın cadrulstrategiei de astazi a Aliant(ei. Fiecare dintre celetrei puteri nucleare ale NATO – SUA, MareaBritanie si Frant(a – si-au redus semnificativcantitat(ile de armament, ın unele cazuri chiarpana la 80%. Circumstant(ele ın care folosireaacestor arme poate fi conceputa suntrecunoscute ca fiind extrem de ındepartate, iaracestea nu mai sunt ındreptate ımpotriva vreunuistat sau a vreunei amenint(ari specifice.

Scopul fundamental al fort(elor nucleare ramaseeste politic: acela de a prezerva pacea si de apreveni coercit(ia, prin evaluarea riscului uneiagresiuni ımpotriva NATO ca incalculabil siinacceptabil. Impreuna cu capacitat(ileconvent(ionale, ne-nucleare, acestea creeazaincertitudine ın mintea oricarei t(ari care ar puteacauta avantaje politice si militare din amenint(areasau folosirea armelor nucleare, biologice sauchimice ımpotriva Aliant(ei.

14

In acelasi timp, aliat(ii NATO au un angajament petermen lung ın privint(a controlului armelornucleare, procesului dezarmarii si preıntampinariiproliferarii armelor nucleare iar NATO sprijinaeforturile de reducere a armelor nucleare ıntr-o

maniera prudenta si progresiva, precum sieforturile de limitare a proliferarii armelor dedistrugere ın masa (WMD). Un Centru WMD afost creat la NATO pentru a identifica cerint(ele sinevoia de schimb de informat(ii ın domeniu.

Fort(ele NATO

Termenul de fort(e NATO poate avea ointerpretare gresita. NATO nu are o armatapermanenta. In schimb, statele membre, ınmod individual, fac angajamente ın privint(atipurilor si dimensiunilor fort(elor care vor fi pusela dispozit(ia Aliant(ei pentru a duce la ındepliniresarcini sau operat(iuni agreate. Aceste fort(eraman sub control nat(ional pana ın momentulsolicitarii lor, dupa care sunt plasate subresponsabilitatea comandant(ilor militari aiNATO.

In fapt, NATO are put(ine fort(e militarepermanente. Personal integrat de micidimensiuni din cadrul diferitelorcomandamente multinat(ionale formeazastructura militara integrata a Aliant(ei. Catevafort(e operat(ionale, precum Fort(a Aeriana aNATO de Avertizare Timpurie, asigurafunct(ionarea permanenta a capacitat(ilor de

comunicare sau aparare si supraveghereaeriana. In ceea ce priveste Fort(ele NavalePermanente, care cont(in un numar mic de navesi personal provenind de la diferite fort(e navaleale unor aliat(i, acestea sunt dislocate pe bazaprincipiului rotat(iei.

Chiar daca NATO nu are o armata permanenta,ea poate mobiliza fort(ele a 26 de aliat(i. Structurasa multinat(ionala integrata a atins un nivel deinteroperabilitate fara precedent ın istorie ıntrefort(ele militare, ınzestrate si pregatite ın comun,pe baza unor standarde si proceduri comune.Aceasta, ımpreuna cu ani de experient(a ınconducerea operat(iunilor multinat(ionale degestionare a crizelor si ment(inere a pacii,confera NATO o valoare inestimabila ıncontextul actual de securitate, care necesita oact(iune internat(ionala coordonata pentruabordarea noilor amenint(ari.

15

Extinderea securitat(ii prin parteneriat > 5

Aliant(a s-a adaptat contextului strategicpost-razboi rece adoptand o definit(ie extinsa asecuritat(ii si lansand o strategie comprehensivade parteneriat si colaborare cu t(arile din spat(iuleuro-atlantic, care acum este apreciata dreptatributul fundamental al NATO ın domeniulsecuritat(ii. Procesul a fost init(iat ın 1990, candliderii aliat(i si-au ındreptat privirea peste linia dedemarcat(ie ıntre Est si Vest, propunand o nouarelat(ie de cooperare cu t(arile din Europa Centralasi de Est si cu fostele republici sovietice.

Aceasta a stabilit condit(iile crearii Consiliului deCooperare Nord-Atlantic (NACC), ın decembrie1991, ca forum de consultari menit saconsolideze ıncrederea reciproca. Cat(iva ani maitarziu, procesul de parteneriat a avansatsemnificativ, odata cu lansarea, ın 1994, aParteneriatului pentru Pace (PfP) – un importantprogram de cooperare bilaterala practica ıntreNATO si partenerii individuali.

Astazi, statele membre NATO si partenere seconsulta periodic ın ceea ce priveste aspectelede securitate si aparare, ın cadrul ConsiliuluiPartneriatului Euro-Atlantic (EAPC), care ın1997 a ınlocuit NACC. Fort(ele statelor membreNATO si partenere interact(ioneaza frecvent sidesfasoara exercit(ii comune, iar militarii lorparticipa ımpreuna la operat(iuni de ment(inere apacii conduse de NATO ın Balcani. Cu prilejulsummit-ului de la Praga din noiembrie 2002, aufost ıntreprinse eforturi privind consolidareacooperarii dintre NATO si parteneri, precum sireferitor la eficientizarea activitat(ilor departeneriat ın vederea abordarii provocarilor desecuritate ale secolului 21.

Parteneriatul pentru Pace

Una dintre cele mai remarcabile realizariinternat(ionale ın domeniul securitat(ii din ultimiizece ani a fost programul Parteneriatului pentruPace (PfP). De la lansarea acestuia ın 1994,invitat(ia de a se alatura Parteneriatului a fost

acceptata de 30 de t(ari: Albania, Armenia,Austria, Azerbaidjan, Belarus, Bulgaria, Croat(ia,Republica Ceha, Estonia, Finlanda, Georgia,Ungaria, Irlanda, Kazahstan, RepublicaKargaza, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia,Romania, Russia, Slovacia, Slovenia, Suedia,Elvet(ia, Fosta Republica Iugoslava aMacedoniei*, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucrainasi Uzbekistan. Intre acestea, zece state audevenit de atunci aliat(i: Republica Ceha, Ungariasi Polonia ın 1999, iar Bulgaria, Estonia, Letonia,Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia ın 2004.

Bosnia-Hert(egovina si Serbia-Muntenegru si-auexprimat, de asemenea, dorint(a de a se alaturaParteneriatului pentru Pace si ConsiliuluiParteneriatului Euro-Atlantic. NATO estepregatita sa ıntampine cele doua state ınParteneriat atunci cand acestea vor ındeplinicondit(iile stabilite de Aliant(a, inclusiv cooperareadeplina cu Tribunalul Penal Internat(ional pentrufosta Iugoslavie, ın special ret(inerea si deferireapersoanelor acuzate de crime de razboiTribunalului.

Avand la baza cooperarea practica siangajamentul fat(a de principiile democraticecare se afla la fundamentul Aliant(ei, scopulParteneriatului pentru Pace este de a sporistabilitatea, de a diminua amenint(arile la adresapacii si de a consolida mediul de securitate ıntrestatele partenere si NATO, precum si cu altestate partenere. Esent(a programului PfP esteparteneriatul stabilit, ın mod individualizat, ıntrefiecare stat partener si NATO, adaptat la nevoiindividuale si pus ın practica ın comun, la un nivelsi ritm alese de catre fiecare guvern participant.

Baza formala a Parteneriatului pentru Pace esteDocumentul Cadru. Acesta stabileste traseulspecific de urmat pentru fiecare stat partener sistatueaza angajamentul aliat(ilor de a se consultacu orice stat partener care ar percepe oamenint(are directa la integritatea sa teritoriala,independent(a politica sau securitate. Fiecare

16

stat partener ısi asuma un numar de obiectivepolitice pe termen lung pentru consolidareasocietat(ii democratice, respectarea principiilorde drept internat(ional, ındeplinirea obligat(iilorimpuse de Carta ONU, Declarat(ia Universala aDrepturilor Omului, Actul2 Final de la Helsinki siacordurile internat(ionale ın domeniul dezarmariisi controlului armamentelor, abt(inerea de laamenint(area sau folosirea fort(ei ımpotriva altorstate, respectarea frontierelor existente sisolut(ionarea pasnica a disputelor. Angajamentespecifice sunt asumate si ın domeniul promovariitransparent(ei planificarii si bugetarii aparariinat(ionale pentru stabilirea unui controldemocratic asupra fort(elor armate si pentrudezvoltarea capacitat(ii de init(iere a act(iunilorcomune cu NATO ın cadrul operat(iunilor dement(inere a pacii si umanitare.

Intre NATO si fiecare stat partener ın parte seagreeaza si se dezvolta, ın comun, un ProgramIndividualizat de Parteneriat. In funct(ie deinteresele si nevoile specifice ale fiecarui statpartener, dintr-un meniu extins de activitat(i -Programul de Lucru al Parteneriatului - seelaboreaza programe pe cate doi ani.Cooperarea, care se concentreaza ın special peactivitat(i din domeniul apararii, includecooperare de tip pragmatic ce vizeaza, practic,toate domeniile de interes ale activitat(ii NATO.Programul de Lucru ofera activitat(i ın pestedouazeci de domenii, ıncepand cu cel politic side planificare a apararii, relat(ii civili-militari,educat(ie si instruire, pana la aparare aeriana,sisteme de comunicat(ie si informat(ii, gestionareacrizelor si planificarea urgent(elor civile.

Pentru asigurarea nivelului de pregatire a fort(elorpartenere de a opera ımpreuna cu militarii NATOın operat(iuni de ment(inere a pacii, prin intermediulProcesului PfP de Planificare si Evaluare a

Fort(elor se furnizeaza asistent(a ın domeniulinteroperabilitat(ii si al necesarului de capacitat(i.Acest mecanism este modelat pe sistemul deplanificare propriu al NATO si este oferitpartenerilor pe baze opt(ionale. Obiectivele deplanificare sau Obiectivele de Parteneriat suntnegociate cu fiecare stat participant, iar evaluarileperiodice masoara progresele ınregistrate. Acestproces a contribuit, ın mod semnificativ, lacooperarea stransa a statelor partenere ın cadruloperat(iunilor de pace din Balcani.

In timp, abordarea operat(ionala a Parteneriatuluipentru Pace si implicarea statelor partenere ınprocesul PfP de adoptare a deciziilor siplanificare au sporit. A fost elaborat un Conceptprivind Capacitat(ile Operat(ionale, ın scopuldezvoltarii unei cooperari militare mai stranse simai eficiente, menite sa ımbunatat(easca, dinpunct de vedere militar, randamentul fort(elormultinat(ionale. Mai mult, a fost dezvoltat unCadrul Politic si Militar ın scopul intensificariiconsultarilor cu statele partenere pe durataescaladarii unei crize, prilej cu care ar putea finecesara desfasurarea unor trupe de ment(inerea pacii si implicarea acestora, ınca din fazele deınceput, ın discut(iile privind planul operat(ional siprocesul de generare a fort(ei.

Pentru o mai buna integrare a statelor partenereın activitatea curenta a Parteneriatului, ınstructurile unor comandamente ale NATO au fostcreate Elementele de Personal ale PfP, ın cadrulcarora ısi desfasoara activitatea ofit(eri din statelepartenere. Mai mult, la Cartierul General alFort(elor Aliate din Europa (SHAPE) de la Mons,din Belgia, o Celula de Coordonare aParteneriatului sprijina coordonarea pregatirii siexercit(iilor PfP, iar un Centru Internat(ional deCoordonare ofera facilitat(ile necesare pentrurealizarea de briefing-uri si activitat(i de

2 Actul Final de la Helsinki, adoptat ın 1975, cu prilejul celei de a zecea Conferint(e pentru Securitate si Cooperare ın Europa(CSCE), ın scopul stabilirii unor standarde privind conduita internat(ionala, al consolidarii masurilor de crestere a ıncrederii ıntreEst si Vest, al promovarii respectarii drepturilor omului si al ıncurajarii cooperarii economice, culturale, stiint(ifice si tehnice. 17

planificare pentru toate statele nemembre NATOcare contribuie cu trupe la operat(iunile dement(inere a pacii conduse de NATO ın Balcani siAfganistan.

Consiliul ParteneriatuluiEuro-Atlantic

Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic reunestemembrii NATO si partenerii, ın total, ın prezent,46 de t(ari, ın cadrul unui forum multilateral dedialog continuu si consultari privind aspectepolitice si de securitate. Acesta serveste si dreptcadru de colaborare bilaterala individualizata,dezvoltata ıntre NATO si statele care participa laParteneriatul pentru Pace.

Decizia din 1997 de creare a EAPC a demonstratdorint(a de a depasi realizarile din NACC si de aconstrui un forum de securitate care sa reflecterelat(iile din ce ın ce mai sofisticate care sedezvoltau cu partenerii ın conformitate cuParteneriatul pentru Pace si ın contextuloperat(iunilor de ment(inere a pacii dinBosnia-Hert(egovina unde, ın 1996, au fostdislocate trupe din 14 state partenere pentru aact(iona ımpreuna cu omologii lor aliat(i.

Crearea EAPC a complementat eforturileıntreprinse ın paralel, de consolidare a roluluiParteneriatului pentru Pace, prin sporireaimplicarii statelor partenere ın procesul deplanificare si adoptare a deciziei ın ceea cepriveste ıntreaga gama de activitat(i departeneriat.

In plus fat(a de consultarile pe termen scurt, ıncadrul EAPC, legat de aspecte de actualitatepolitice si de securitate, un Plan de Act(iune pe doiani al EAPC creeaza cadrul necesar consultarii sicooperarii pe termen lung ıntr-o gama larga dedomenii. Acestea pot include, dar nu se limiteazala gestionarea crizelor si operat(iuni de sprijin alpacii, aspecte regionale, controlul armamentelorsi chestiuni legate de proliferarea armelor de

18

distrugere ın masa, terorism internat(ional,planificare, bugetare, politici si strategii ındomeniul apararii, planificarea urgent(elor civile sicapacitatea de react(ie la dezastre, cooperarea ındomeniul armamentelor, securitatea nucleara,coordonarea civili-militari ın domeniul gestionariitraficului aerian si cooperarea ın domeniulstiint(ific.

Reuniunile EAPC se desfasoara lunar, la nivel deambasadori, anual, la nivelul ministrilor deexterne, ai apararii si ai sefilor de stat major,precum si ocazional, la nivel de sefi de state saude guverne. Incepand cu 2005, cate o reuniuneanuala distincta la nivel ınalt va dezbate politicileimportante de interes pentru comunitateaeuro-atlantica. Majoritatea statelor parteneresi-au deschis misiuni diplomatice la sediul NATOde la Bruxelles, care faciliteaza comunicarea pebaze permanente si asigura cadrul general deconsultari, oricand ar fi necesar. A fost, deexemplu, posibil, ca ambasadorii statelormembre NATO si partenere sa se ıntalneasca,de o maniera rapida, la 12 septembrie, imediatdupa atacurile teroriste asupra Statelor Unite dinseptembrie 2001. Solidaritatea exprimata la datarespectiva de catre tot(i membri EAPC –cuprinzand America de Nord si Europa, pana laAsia Centrala – si cooperarea manifestata, deatunci, ın sprijinul campaniei conduse de SUAımpotriva terorismului internat(ional, sunt odovada a modalitat(ii prin care init(iativeleparteneriatului NATO au creat fundamentul uneiadevarate culturi de securitate euro-atlantice.

Parteneriatul dupa Praga

Voint(a de a se alatura fort(elor care luptauımpotriva amenint(arii teroriste s-a conturat prinlansarea Planului de Act(iune al Parteneriatuluiımpotriva Terorismului, cu prilejul summit-ului dela Praga. Au fost, de asemenea, ıntreprinseeforturi pentru ımbunatat(irea cooperarii ıntrestatele membre NATO si partenere. O abordarecuprinzatoare a EAPC si a Parteneriatului pentruPace a recomandat consolidarea dialogului politiccu partenerii si sporirea implicarii lor ınplanificarea, desfasurarea si monitorizarea ıncare acestia participa. Mai mult, a fost creat unnou mecanism de cooperare, Planul de Act(iuneIndividualizat al Parteneriatului, care mai multdecat ca se inspira dintr-un meniu de activitat(i,permite Aliant(ei sa-si specializeze asistent(a catrestatele partenere care au solicitat un sprijin maistructurat pentru reformele interne, pe bazanecesitat(ilor specifice si a situat(iilor concrete. Inprezent, consolidand progresele ınregistrate laPraga, se formuleaza propuneri care sa fieaprobate cu prilejul urmatorului summit al NATOde la Istanbul, din 2004, ın scopul adaptarii, ıncontinuare, a Parteneriatului pentru Pace pentru aaborda importante dosare tematice si necesitat(ilesi capacitat(ile individuale ale partenerilor, alpromovarii reformei apararii care ıncurajeazatransformarile ın sectorul militar siinteroperabilitatea, precum si al intensificariicooperarii regionale si sprijinului reciproc.

19

Deschiderea Aliant(ei catre noi membri > 6

Aderarea la NATO este deschisa oricarui stateuropean. Articolul 10 al Tratatului de laWashington permite actualilor membri saadreseze invitat(ia de a deveni membru „oricaruistat european care demonstreaza capacitatea dea promova principiile acestui Tratat si de acontribui la securitatea spat(iului nord-atlantic.Aliant(a, avand la baza 12 membri fondatori,numara astazi 26 state, dupa 5 runde deextindere.

Usile NATO raman deschise. Dupa ultima runda aextinderii, cu prilejul careia Bulgaria, Estonia,Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Sloveniaau devenit membri ın 2004, alt(i trei aspirant(i,Albania, Croat(ia si Fosta Republica Iugoslava aMacedoniei*, spera sa fie invitat(i sa se alature, ınviitor, Aliant(ei.

Scopul fiecarei runde de extindere a fost de a largispat(iul de securitate euro-atlantic, de a spori fort(a,coeziunea si vitalitatea NATO, fara ca acestea safie direct(ionate ımpotriva intereselor de securitateale vreunui stat tert(. Fiecare runda a extinderii acontribuit la ment(inerea securitat(ii si stabilitat(ii ınEuropa si a vindecat ranile unui continent care asuferit de pe urma a doua razboaie ın primajumatate a secolului 20 si care a fost apoi divizatde o cortina de fier timp de 40 de ani. Grecia siTurcia au fost acceptate ın 1952. In 1955, lanumai 10 ani dupa terminarea celui de al doilearazboi mondial, a aderat Republica FederalaGermania, integrand definitiv t(ara ın Occident sicreand condit(iile pentru reunificarea Germaniei.Dupa dezbateri aprinse ın cercurile politice,Spania a aderat ın 1982, desi a ramas ın afarastructurii militare integrate a Aliant(ei pana ın 1998.Decizia adoptata ın 1997, cu prilejul summit-uluide la Madrid, de a invita Republica Ceha, Ungariasi Polonia sa ınceapa convorbirile de aderarepentru a se alatura NATO, a fost un pas importantın direct(ia depasirii diviziunilor cauzate derazboiul rece, creand condit(iile de aderare laAliant(a a fostilor adversari din Pactul de laVarsovia.

Prima runda a extinderii post razboi rece nu a fosto concluzie predeterminata si decizia a necesitatunanimitate din partea tuturor membrilor. S-au

facut considerat(ii de substant(a ın ceea ce privestement(inerea capacitat(ii Aliant(ei de a adopta deciziipe baza consensului si de a asigura ca extindereava consolida securitatea europeana. Un Studiuprivind Extinderea NATO, elaborat ın 1994 sipublicat un an mai tarziu, a concluzionat caacceptarea de noi membri si implicat(iile politice,militare si economice ale extinderii vor promovaobiectivul de baza al Aliant(ei, acela de a consolidasecuritatea si de a extinde stabilitatea ın spat(iuleuro-atlantic. In paralel cu dezvoltarea relat(iilorAliant(ei cu Rusia, Ucraina si alte state partenere,procesul ar servi intereselor ıntregii Europe.

Un subiect important pe parcursul deliberarilor, ınlegatura cu aceasta prima runda de extinderepost-razboi rece, s-a referit la corectareapercept(iei Rusiei fat(a de Aliant(a, ca bloc militarostil intereselor Rusiei. Aliat(ii au agreat ca Rusiaar putea aduce o contribut(ie importanta lastabilitatea si securitatea europeana si aurecunoscut ca preocuparile Rusiei ın privint(aprocesului de extindere trebuie luate înconsiderare. In acelasi timp, dreptul fiecarui stateuropean independent de a participa la acorduride securitate si de a apart(ine unor organizat(iiinternat(ionale trebuia respectat, dupa cum trebuiarespectat si dreptul membrilor Aliant(ei de aadopta decizii proprii. Inainte de lansarea deinvitat(ii cu prilejul summit-ului de la Madrid, NATOa cautat sa-si consolideze si sa-siinstitut(ionalizeze dialogul cu Rusia, pe bazaActului Fondator din 1997 (vezi Capitolul 7) si si-areiterat angajamentul de a nu amplasa armenucleare sau trupe straine pe teritoriul noilormembri.

Pe baza recomandarilor din Studiul privindExtinderea NATO si urmare a dialogului individualintensificat cu statele partenere interesate si aconsultatilor de substant(a ıntre aliat(i, RepublicaCeha, Ungaria si Polonia au fost invitate saınceapa convorbirile de aderare ın 1997 si audevenit, ın mod formal, membri ai Aliant(ei la 12martie 1999.

Cateva t(ari au fost dezamagite din cauza ca nu aufost incluse ın prima runda a extinderii duparazboiul rece, dar membrii NATO au subliniat ca

20

Aliant(a va ramane deschisa altor t(ari care ar dorisa se alature ın viitor. Cu prilejul summit-ului de laWashington din aprilie 1999, Aliant(a a lansatPlanul de Act(iune pentru Aderare (MAP), pentru asprijini statele aspirante ın procesul de pregatire aviitoarelor lor candidaturi la integrarea ın Aliant(a(vezi textul marcat). Sqapte dintre participant(iiinit(iali la MAP, si anume Bulgaria, Estonia,Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia,au fost invitat(i sa ınceapa convorbirile de aderarecu prilejul summit-ului de la Praga din noiembrie2002.

Dupa o serie de consultari extensive cu cele saptestate, aliat(ii au semnat protocoalele de aderare ınmartie 2003. Ulterior ratificarii acestor protocoaleın toate statele membre, ın baza procedurilor

nat(ionale si parlamentare ale fiecaruia, cei saptenoi membri au fost ın masura sa adere la tratatulfondator al NATO, la 29 martie 2004. Se asteaptaca noii aliat(i sa ınregistreze, ın continuare,progrese ın ındeplinirea angajamentelorimportante de reforma, ın special ın domeniulapararii.

NATO ısi ment(ine politica usilor deschise si dupacea de a doua runda a extinderii post-razboi rece.Ea a ıncurajat celelalte trei state participante laMAP - Albania, Croat(ia si Fosta RepublicaIugoslava a Macedoniei* - sa continue eforturile ındomeniul reformei, ın special ın sectorul aparariisi securitat(ii. In cazul Croat(iei, cooperarea deplinacu Tribunalul Penal Internat(ional pentru fostaIugoslavie va avea o important(a deosebita.

Planul de Act(iune pentru Aderare

Lansat ın 1999, pe baza experient(ei din primarunda a extinderii post-razboi rece, Planul deAct(iune pentru Aderare (MAP) sprijina stateleaspirante la aderarea la Aliant(a ın procesul depregatire a candidaturii lor la NATO. Noua state- Albania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,Romania, Slovacia, Slovenia si Fosta RepublicaIugoslava a Macedoniei* - au participat la MAPde la lansarea acestuia. Croat(ia li s-a alaturat ınmai 2002. Sqapte dintre aceste state au devenitmembre ın 2004.

Pentru a deveni membri NATO, aspirant(iitrebuie sa demonstreze existent(a unui sistempolitic democratic funct(ional si a economiei depiat(a, respectarea persoanelor apart(inandminoritat(ilor nat(ionale, ın conformitate custandardele OSCE, solut(ionarea tuturordisputelor cu vecinii si angajamentul desolut(ionare pe cale pasnica a disputelor,capacitatea si voint(a de a contribui militar laAliant(a si de a atinge un nivel deinteroperabilitate adecvat cu fort(ele celorlalt(imembri, precum si funct(ionareacorespunzatoare a relat(iilor civili-militari pebaza standardelor democratice.

Participarea la MAP nu garanteaza viitoareaintegrare. Cu toate acestea, permite tuturorstatelor interesate sa ısi concentreze pregatirileasupra obiectivelor si prioritat(ilor stabilite prinplan si sa primeasca asistent(a de specialitate sievaluari din partea NATO. Acestea acoperatoate aspectele legate de candidatura pentruaderare, inclusiv domeniile politic, economic, deaparare, resurse, informat(ii, securitate si juridic.

Fiecare stat participant ısi alege din MAPelementele care se potrivesc cel mai binenecesitat(ilor sale si ısi stabileste obiective sitermene proprii. Participarea la Parteneriatulpentru Pace, si ın special la Procesul PfP dePlanificare si Evaluare, este o parte integranta aprocesului, ıntrucat permite statelor candidatesa-si dezvolte fort(ele si structura fort(elor cel maibine adaptate sa act(ioneze ımpreuna cu fort(eleAliant(ei. Reuniuni de evaluare periodice,ımpreuna cu aliat(ii, se desfasoara pentru amonitoriza progresele si pentru a asigura caasistent(a si recomandarile formulate suntfurnizate. Implementarea MAP este evaluata ınmod constant de Consiliul Nord-Atlantic.

21

Dezvoltarea de noi relat(ii cu Rusia > 7

NATO a ınceput sa construiasca punt(i delegatura si sa dezvolte cooperarea cu Rusia de laınceputul anilor ’90. Motivat(ia cooperarii ıntrestatele membre NATO si Rusia este clara:provocarile comune la adresa securitat(ii sunt celmai bine abordate prin cooperare, iar implicareaRusiei este cruciala pentru orice sistemeuropean de securitate imaginat dupa razboiulrece.

In urma atacurilor teroriste din septembrie 2001,care au urgentat nevoia unei act(iuni coordonatede raspuns la amenint(arile comune,parteneriatul NATO-Rusia a capatat un nouimpuls si substant(a cu prilejul summit-ului de laRoma din mai 2002. A fost creat un nou ConsiliuNATO-Rusia (NRC), care reuneste aliat(ii NATOsi Rusia ca parteneri egali, ın scopul identificariisi promovarii oportunitat(ilor de act(iune comuna.Cooperarea se intensifica ın mod continuu, ındomenii-cheie de interes si preocupare comuna.

Decizia de a aprofunda parteneriatuldemonstreaza voint(a ımpartasita a statelormembre NATO si a Rusiei de a colabora maistrans ın vederea atingerii obiectivului comun deconsolidare a unei paci durabile ın spat(iuleuro-atlantic, care a fost pentru prima oaraexprimata ın Actul Fondator NATO-Rusia privindrelat(iile reciproce, cooperare si securitate din1997, care sta la baza parteneriatuluiNATO-Rusia.

Dezvoltarea relat(iilor

Rusia a fost unul dintre membrii fondatori aiConsiliului de Cooperare Nord-Atlantic, ın 1991,si s-a alaturat Parteneriatului pentru Pace ın1994, iar militarii rusi participant(i la fort(ele dement(inere a pacii au cooperat cu omologii lor dinNATO ın Balcani, ıncepand cu 1996 pana laretragerea lor ın vara anului 2003 (vezi textulmarcat de la pagina 25). Baza reala aparteneriatului solid si rezistent dintre NATO siRusia a fost ınsa Actul fondator, semnat la Paris,la 27 mai 1997. Acesta a condus la creareaConsiliului Permanent Comun (PJC), ca forum

de consultari permanente pe probleme desecuritate comuna, si la dezvoltarea unuiprogram de consultari si cooperare.

Progrese importante ın domeniul consolidariiıncrederii reciproce si al depasirii prejudecat(ilorprin dialog au fost realizate pe durata urmatorilor5 ani. In 1999, ın ciuda divergent(elor pe temacampaniei aerine din Kosovo, care a condus la oıntrerupere de lunga durata a reuniunilor PJC, unnumar de activitat(i, inclusiv de ment(inere a paciiın Bosnia-Hert(egovina, au continuat faraıntrerupere.

Cu toate acestea, ambit(iile Actului Fondator nuau fost niciodata atinse prin PJC. Formatul sau„NATO+1” ınsemna ca NATO venea la masanegocierilor cu o pozit(ie deja agreata ıntre aliat(i,iar NATO si Rusia au realizat un schimb deinformat(ii si au desfasurat consultari ıntr-omaniera mai mult sau mai put(in „bilaterala”, ceeace s-a dovedit dificil la momentul trecerii de laconsultare la punere ın practica. Cand nevoiaunei act(iuni concertate pentru abordareaterorismului internat(ional si a altor noi amenint(arila adresa securitat(ii a devenit urgenta ın urmaatacurilor din 11 septembrie, aliat(ii si Rusia s-augrabit sa fructifice oportunitatea de ridicare anivelului relat(iilor lor prin crearea ConsiliuluiNATO-Rusia ın scopul promovarii cooperarii caparteneri egali (vezi textul marcat).

Pentru facilitarea cooperarii, Rusia si-a creat omisiune la NATO ın 1998. De atunci, a fost creatun Birou de Informare al NATO la Moscova,pentru a explica noua NATO si a promovabeneficiile parteneriatului NATO-Rusia. OMisiune Militara de Legatura a NATO a fost, deasemenea, creata la Moscova ın scopul cresteriitransparent(ei si dezvoltarii cooperarii militarepractice.

Aprofundarea cooperarii

NRC se transforma ıntr-un mecanism eficient deconsultare, creare a consensului, cooperare,decizie comuna si act(iune comuna. Deja ın

22

primele sale 18 luni de existent(a, s-au derulatconsultari politice privind situat(ia din Afganistan,Serbia-Muntenegru si Bosnia-Hert(egovina, iarcooperarea practica a condus la obt(inereabeneficiilor concrete ın multe domenii.

NRC a stabilit crearea unui numar de grupuri delucru si comitete ın domeniul terorismului,proliferarii, ment(inerii pacii, apararii anti-racheta,cooperarii pentru gestionarea spat(iului aerian,urgent(elor civile, reformei apararii, cooperariistiint(ifice si provocarilor la adresa societat(iimoderne. Expert(ii au fost mandatat(i sa dezvolteproiecte individuale ıntro gama larga de altedomenii. Aproape ın fiecare zi se desfasoara oreuniune NRC, la diferite nivele, conducand la oamploare fara precedent a intensitat(ii contactelorsi consultarilor informale.

Lupta ımpotriva terorismului si a noilor amenint(arila adresa securitat(ii reprezinta domenii-cheie decooperare care genereaza un prim grup derezultate tangibile, pe baza relat(iei consolidateNATO-Rusia. Sunt formulate si actualizateevaluari comune ale amenint(arilor specifice ındomeniul teorismului si este explorat rolul fort(elorarmate ın combaterea terorismului. Cooperareaımpotriva proliferarii de arme nucleare, biologicesi chimice si, respectiv, a raspandirii tehnologiilorpentru rachete s-a intensificat: este ın curs depregatire o evaluare comuna a tendint(elor globaleın ceea ce priveste fenomenul proliferarii armelorde distrugere ın masa, iar cooperarea ın domeniulprotect(iei anti-racheta abordeaza pericolul faraprecedent generat de posibilitatea sporita dedet(inere a rachetelor din ce ın ce maiperformante. O Init(iativa de Cooperare ındomeniul Aerian urmareste sa consolidezecooperarea ın procesul gestionarii traficuluiaerian si a supravegherii aeriene, care va sporisigurant(a si transparent(a politicilor aeriene si vasprijini act(iunile de contracarare a amenint(arilorcu eventuala utilizare a aeronavelor civile ınscopuri teroriste.

23

Consiliul NATO-Rusia

Declarat(ia de la Roma din 2002, careconstruieste pe baza obiectivelor si principiilorActului Fondator din 1997, a creat ConsiliulNATO-Rusia (NRC) ca mecanism deconsultari, creare a consensului, cooperare,decizie comuna si act(iune comuna, ın cadrulcaruia aliat(ii, ın mod individual, si Rusiacoopereaza ca parteneri egali ıntr-o gamalarga de problematici de interes comun privindsecuritatea spat(iului euro-atlantic. Dialogulpolitic continuu pe probleme de securitateface posibila identificarea, din stadiu incipient,a problemelor a caror aparit(ie este iminenta,determinarea abordarilor comune sidesfasurarea de act(iuni comune, dupa caz.

Noul Consiliu, care ınlocuieste PJC,funct(ioneaza pe baza principiului consensului.El este prezidat de Secretarul General alNATO. Reuniunile au loc cel put(in o data peluna, la nivel de ambasador si reprezentantpermanent, de doua ori pe an, la nivel deministri de externe si ai apararii, precum si desef de stat major, iar ocazional, la nivel desummit. O dezvoltare importanta o reprezintaComisia Pregatitoare a NRC, care sereuneste cel put(in de doua ori pe luna pentrupregatirea discut(iilor ambasadoriale si pentrumonitorizarea tuturor activitat(ilor expert(iloraflate sub auspiciile NRC.

Activitatea NRC se concentreaza pe toatedomeniile de interes comun identificate ınActul Fondator. Cooperarea este intensificataıntr-un numar de domenii-cheie, care includlupta ımpotriva terorismului, gestionareacrizelor, neproliferarea, controlularmamentelor si masurile de crestere aıncrederii, apararea anti-racheta, logistica,cooperarea mil-to-mil, reforma apararii siurgent(ele civile. Cu consimt(amantul reciprocal membrilor sai, pe agenda NRC pot fiadaugate noi domenii.

Intrucat militarii moderni trebuie sa fie capabili saopereze ın cadrul structurilor de comanda si defort(e multinat(ionale atunci cand sunt chemat(i sacoopereze ın operat(iuni de sprijin al pacii si degestionare a crizelor, unul dintre obiectivele-cheie ale cooperarii militare este acela de a sporiinteroperabilitatea. In cadrul NRC, sunt ın cursde implementare un exercit(iu important si unprogram de pregatire. O alta direct(ie pe care seconcentreaza activitat(ile se refera la logistica,inclusiv teste de interoperabilitate pentruechipamente si pentru proceduri ın domeniiprecum transportul aerian si alimentarea ın aer.Dupa scufundarea submarinului nuclear rusescKursk, ın august 2000, si pierderea celor 118oameni aflat(i la bord, a fost intensificatacooperarea ın domeniul cautarii si salvarii pemare. In februarie 2003, NATO si Rusia ausemnat un acord cadru privind salvareaechipajelor de pe submarine.

Reforma apararii este un alt domeniu de interescomun. Rusia si statele membre NATO aunevoie de fort(e armate de dimeniunicorespunzatoare, pregatite si echipate pentru aaborda ıntreaga gama de amenint(ari alesecolului 21. Intrucat nu exista nici o ret(etapentru reforma militara, Rusia ar putea beneficiade experient(a statelor membre NATO, dintrecare multe au avansat reforme fundamentale ınultimul deceniu pentru a-si adapta fort(ele armatela necesitat(ile de astazi. Urmare unuibrainstorming desfasurat ın octombrie 2002, afost lansata cooperarea ın domenii diferite decooperare, precum gestionarea resurselorumane si financiare, aspecte macoreconomice,financiare si sociale si planificarea fort(elor. Suntextinse activitat(ile unui proiect comun de succeslansat la Moscova, ın iulie 2002, pentrureconversia personalului militar disponibilizatrusesc. In plus, ın 2003, Colegiul de Aparare alNATO de la Roma a creat doua burse pentru

cercetatori rusi ın scopul promovarii cercetariireformei apararii.

Rusia si NATO coopereaza din 1996 pentru adezvolta o capacitate de act(iune comuna caraspuns la urgent(ele civile, cum ar fi cutremure siinundat(ii, si pentru a coordona identificarea sievitarea dezastrelor ınainte ca ele sa se produca.O propunere rusa a condus la crearea, ın 1998, aCentrului Euro-Atlantic de Coordonare aRaspunsului la Dezastre (vezi textul marcat de lapagina 35). Diverse exercit(ii si seminarii ındomeniul asistent(ei ın caz de dezastre, adeseaincluzand participant(i din alte state partenere,sprijina dezvoltarea cooperarii civili-militari. Incadrul NRC, activitatea ın acest domeniu seconcentreaza, ıntr-o faza init(iala, peımbunatat(irea interoperabilitat(ii, a procedurilor sia schimbului de informat(ii si expertiza.

Cooperarea stiint(ifica si tehnologica cu Rusia,lansata ın 1998, s-a concentrat pe trei domeniispecifice de interes particular pentru Rusia, sianume fizica plasmei, biotehnologia culturilor siprevizionarea si evitarea catastrofelorindustriale. In cadrul Comitetului Sqtiint(ific ınformat NRC, cooperarea se axeaza ın prezent peaplicarea stiint(ei ın domeniul civil, ın sferaapararii ımpotriva terorismului si a noiloramenint(ari, cum ar fi detectarea explozibililor sauexaminarea impactului social si psihologic alterorismului. Problemele legate de protect(iamediului rezultand din activitat(i civile si militarereprezinta un nou domeniu de cooperare ıncadrul Comitetului privind Provocarile la adresaSocietat(ii Moderne, creat, ın format NRC, ın2003.

24

Ment(inerea pacii

Timp de mai bine de sapte ani (pana laretragerea din SFOR si KFOR din vara anului2003), Rusia a contribuit cu cel mai numeroscontingent la fort(ele de ment(inere a paciiconduse de NATO, sub mandat ONU, dinBalcani. Militarii rusi au act(ionat ımpreuna cufort(ele NATO si partenere ın sprijinuleforturilor comunitat(ii internat(ionale de aconstrui o securitate si stabilitate durabile ınregiune.

Fort(ele ruse de ment(inere a pacii au fost,pentru prima oara, dislocate ın Bosnia-Hert(egovina ın ianuarie 1996, facand partedintr-o brigada multinat(ionala din sectorul denord, responsabila pentru un domeniu extins,care desfasura zilnic patrule, controale desecuritate, sprijinind activitat(ile dereconstruct(ie si performand sarcini umanitare,cum ar fi ajutorul acordat refugiat(ilor sipersoanelor stramutate, pentru reıntoarcereaacestora la casele lor.

Rusia a jucat un rol diplomatic crucial ınasigurarea finalizarii conflictului din Kosovo, ınciuda divergent(elor politice privind campaniaaeriana a NATO ın Kosovo, ın 1999. Pana laretragerea acestora, trupele rusesti, init(ialdislocate ın iunie 1999, au facut parteintegranta din Fort(a pentru Kosovo, act(ionand

pentru ment(inerea securitat(ii brigazilormultinat(ionale din sectoarele de est, nord sisud ale provinciei, exercitandresponsabilitatea funct(ionarii aeroportului dinPristina, ın comun cu un contingent al NATOcare raspundea de deplasarile ın spat(iulaerian, si asigurand ajutoarele si sprijinulmedical ın Kosovo Polje.

Cooperarea stransa dintre NATO si Rusia ınBalcani a fost critica pentru ımbunatat(irearelat(iilor si consolidarea ıncrederii ıntre militariirusi si cei aliat(i. Increderea reciproca dobanditava asigura o baza solida pentru extindereacooperarii mil-to-mil. Mai mult, ın cadrul NRC afost agreat un concept generic pentruoperat(iunile de ment(inere a pacii, care dezvoltaabordari comune, stabileste un cadru deconsultari, planificare si adoptare a deciziilorpe durata unei crize ın desfasurare si definesteaspectele legate de pregatire si exercit(iicomune.

25

Un pateneriat special cu Ucraina > 8

Relat(ia NATO cu Ucraina recunoaste important(aunei Ucraine independente, stabile sidemocratice, precum si intent(ia declarata a t(ariide a continua procesul de integrare ın structurileeuropene si euro-atlantice. Acest lucru a fostexprimat ın Carta privind un Parteneriat Distinctiv,care asigura baza formala de consultari cu NATOın ceea ce priveste aspecte de securitate alespat(iului euro-atlantic si care a creat ComisiaNATO-Ucraina, cu rol de a conferi orientariactivitat(ilor de cooperare.

Relat(iile NATO-Ucraina dateaza din 1991, candUcraina s-a alaturat Consiliului de CooperareNord-Atlantic, imediat dupa obt(inereaindependent(ei odata cu dezmembrarea UniuniiSovietice. Aspirat(iile sale de integrareeuro-atlantica au fost manifestate mai tarziu, ın1994, cand a devenit prima t(ara din ComunitateaStatelor Independente care s-a alaturatParteneriatului pentru Pace. AngajamentulUcrainei de a contribui la securitatea euro-atlantica a fost, de atunci, demonstrat prin sprijinulacordat NATO si aliat(ilor sai ın operat(iuni dement(inere a pacii si gestionare a crizelor.

Pentru facilitarea cooperarii, ın 1997 Ucraina si-acreat o misiune la NATO si, ın acelasi an, unCentru NATO de Informare si Documentare a fostcreat la Kiev, pentru a ınlesni explicarea noiiNATO si pentru a promova beneficiileparteneriatului NATO-Ucraina. In 1999, la Kiev, afost creat un Birou de Legatura al NATO, care sasprijine eforturile de reforma a apararii ın Ucrainasi participarea sa la Parteneriatul pentru Pace.

La Praga, ın noiembrie 2002, au fost createcondit(iile aprofundarii si extinderii, ın modsemnificativ, a relat(iilor NATO-Ucraina, odata cuadoptarea Planului de Act(iune NATO-Ucraina(vezi textul marcat).

Cooperarea ın domeniul securitat(ii

NATO si Ucraina coopereaza activ ın ment(inereasecuritat(ii si stabilitat(ii ın spat(iul euro-atlantic. InBalcani, pe parcursul timpului, Ucraina a contribuitcu un batalion de infanterie, un batalion mecanizatde infanterie si o escadrila de elicoptere la fort(a dement(inere a pacii sub comanda NATO din

Bosnia-Hert(egovina, iar desfasurarile de trupe ınoperat(iunea din Kosovo au inclus o escadrila deelicoptere, precum si o contribut(ie substant(iala labatalionul comun ucraineano-polonez. Dovedind, ıncontinuare, voint(a politica de a contribui lastabilitatea internat(ionala, Ucraina permite dreptulde survol fort(elor coalit(iei dislocate ın Afganistan, caparte a Fort(ei Internat(ionale de Asistent(a pentruSecuritate (ISAF), ın cadrul careia aliat(i individualiau roluri importante de lideri si a carei comanda afost preluata de NATO ın august 2003. Ucraina adislocat, de asemenea, 1.800 militari ın cadrul fort(eimultinat(ionale conduse de Polonia ıntr-unul dintresectoarele fort(ei internat(ionale de stabilizare dinIrak, care include trupe de ment(inere a pacii din maimulte state membre NATO si partenere.

Sprijinul pentru reforma

Prin recomandari si asistent(a practica, NATO sistatele aliate, ın mod individual, sprijina eforturileUcrainei de a realiza o agenda de reformaambit(ioasa, stabilita ın cadrul Planului de Act(iuneNATO-Ucraina si legata de Planurile Anuale deObiective. Se ınregistreaza progrese importante,chiar daca mai raman multe lucruri de facut.Init(iativele legislative sprijina crearea fundamentuluireformei politice, economice si a apararii, ın timp ceau fost create un numar de structuri guvernamentalepentru a monitoriza implementarea si coordonareaeforturilor pentru reforma.

Una dintre prioritat(ile-cheie este reforma ınsectorul apararii, un domeniu ın care Ucrainapoate ınvat(a din experient(a si expertiza statelormembre NATO. Prioritat(ile curente ale Ucraineiprivesc dezvoltarea unui nou concept desecuritate si a unei doctrine militare, precum sifinalizarea procesului de evaluare cuprinzatoarea apararii. Cooperarea NATO-Ucraina seconcentreaza pe consolidarea controluluidemocratic si civil al fort(elor armate, sporireainteroperabilitat(ii cu fort(ele NATO si sprijinulacordat Ucrainei pentru a transforma structura defort(e, numeroase, greoaie si inadecvat echipate,mostenita si ın perioada post-sovietica, ıntr-ofort(a de dimensiuni mai reduse, moderna si maieficienta, capabila sa ıntampine nevoile desecuritate, precum si sa contribuie activ lastabilitatea si securitatea europene.26

Un Grup de Lucru Comun ın domeniul ReformeiApararii (JWGDR) faciliteaza consultarile sicooperarea practica privind aspecte referitoare laplanificarea si bugetarea apararii, restructurarea sireconversia fort(elor armate, tranzit(ia de la stagiumilitar obligatoriu la stagiu militar pe baza devoluntariat si relat(ii civili-militari. NATOpromoveaza, de asemenea, pregatirea ofit(erilor derang ınalt pentru a sprijini procesul de transformareın domeniul apararii si contribuie la organizareaprogramelor de reconversie pentru a facilitatranzit(ia personalului militar disponibilizat ucraineancatre performarea unor activitat(i civile. ComitetulMilitar cu Ucraina complementeaza activitateaJWGDR, furnizand expertiza ın diverse domeniicare sprijina cooperarea mil-to-mil cu Ucraina ıncontextul Planului Militar de Lucru NATO-Ucraina.Asistent(a primita din partea aliat(ilor, ın modindividual, pentru proiecte de demilitarizare privinddistrugerea ın sigurant(a a stocurilor de mineexcedentare si perimate moral det(inute de Ucrainaeste canalizata prin PfP Trust Fund.

Eforturile Ucrainei de sporire a interoperabilitat(iibeneficiaza, de asemenea, de participareaacesteia la Parteneriatul pentru Pace. Procesulde Planificare si Evaluare PfP identificanecesitat(ile-cheie ale procesului de planificare aapararii, ın timp ce o gama larga de activitat(i siexercit(ii militare din cadrul PfP permit personaluluimilitar ucrainean sa dobandeasca experient(apractica de cooperare cu fort(ele NATO.

Cooperare extinsa

Cooperarea ın domeniul planificarii urgent(elorcivile si al pregatirii pentru dezastre aducebeneficii directe Ucrainei. Una dintredirect(iile-cheie a fost aceea de a acorda sprijinUcrainei, ale carei suprafet(e vestice suntpredispuse inundat(iilor masive, pentru ca aceastasa se pregateasca mai bine ın cazul unor astfel deurgent(e si sa le gestioneze mai eficientconsecint(ele. Exercit(iile PfP, inclusiv celdesfasurat ın regiunea trans-carpatica a Ucrainei,ın septembrie 2000, sprijina testarea procedurilorde furnizare a asistent(ei ın caz de dezastre. Maimult, statele membre NATO si partenere auacordat asistent(a Ucrainei ın urma inundat(iilorsevere din 1995, 1998 si 2001.

Cooperarea stiint(ifica cu Ucraina a fost init(iata ın1991. De atunci, participarea Ucrainei la programulstiint(ific al NATO este evaluata ca fiind pe locul aldoilea, fiind depasita doar de Rusia. Cooperarea afost intensificata sub coordonarea Grupului deLucru Comun pentru Cooperare Sqtiint(ifica ınprobleme de Mediu. Prioritat(ile curente decooperare a Ucrainei ın domeniul stiint(ei sitehnologiei includ tehnologiile informat(ionale,biologia si biotehnologia celulei, noi materii siutilizarea rat(ionala a resurselor.

Planul de Act(iune NATO-Ucraina

Planul de Act(iune NATO-Ucraina pentru 2002are la baza Carta din 1997, care ramane piatrade rezistent(a a relat(iilor. Acesta asigura cadrulstrategic de consultari intensificate privindaspecte politice, economice si de aparare sistabileste obiectivele si prioritat(ile strategiceale Ucrainei pe calea spre integrare deplina ınstructurile de securitate euro-atlantice. Acestastabileste principii si obiective agreate ındomeniul politic si economic, informat(ii, alsecuritat(ii, apararii si militar, al protect(iei sisecuritat(ii informat(iilor, precum si legislativ.

Statele membre NATO sprijina reforma, oferindasistent(a si recomandari. Cu toate acestea,sarcina implementarii este, ın primul rand,responsabilitatea Ucrainei, care esteimpulsionata sa avanseze reforma, ın scopulconsolidarii democrat(iei, statului de drept,drepturilor omului si economiei de piat(a.Transformarea pe termen lung ın sectoareleapararii si securitat(ii necesita o atent(ie speciala.

Planul Anual de Obiective, inclusiv masurilespecifice ale Ucrainei si act(iunile comuneNATO-Ucraina, sprijina implementareaobiectivelor stabilite ın Planul de Act(iune.Reuniuni de evaluare au loc de doua ori pe ansi un raport de etapa este pregatit anual.

27

Dialogul cu statele mediteraneene > 9

Un numar de membri sud-europeni ai NATO seınvecineaza cu Marea Mediterana, drept pentrucare securitatea si stabilitatea spat(iuluimediteranean au o important(a majora pentruAliant(a. Intr-adevar, securitatea ıntregii Europeeste strans legata de securitatea si stabilitatearegiunii mediteraneene.

Din acest motiv, ın 1995 NATO a lansat un noudialog cu sase t(ari aflate ın partea de sud a regiuniimediteraneene, si anume Egipt, Israel, Iordania,Mauritania, Maroc si Tunisia. Algeria a ınceput saparticipe ın februarie 2000. Dialogul Mediteranean,care este parte integranta a abordarii de securitateprin cooperare a Aliant(ei, urmareste sa contribuiela securitatea si stabilitatea regiunii, pentru aatinge un nivel de ınt(elegere reciproca si pentru acorecta percept(iile gresite despre NATO ın randulstatelor din Dialog. Dialogul complementeaza alteinit(iative internat(ionale legate de acesta, dardistincte, cum ar fi cele ıntreprinse de UniuneaEuropeana si Organizat(ia pentru Securitate siCooperare ın Europa.

Dialog politic si cooperare practica

Dialogul asigura cadrul necesar consultarilorpolitice si cooperarii practice dintre stateleparticipante. Fiecarui partener mediteranean ıieste oferita aceeasi baza de discut(ii si activitat(icomune, dar nivelul de participare variaza de lat(ara la t(ara, ın funct(ie de interes.

Dialogul politic consta din discut(ii politicebilaterale periodice la nivel ambasadorial.Acestea creeaza oportunitatea unui schimb deopinii privind o gama larga de domenii relevantepentru securitatea spat(iului mediteranean,

precum si referitor la evolut(iile viitoare aleDialogului.

Reuniuni multilaterale ale Consiliului Nord-Atlanticcu cele sapte state ale Dialogului se desfasoara ınscopul informarii asupra activitat(ilor NATO sipentru a efectua un schimb de opinii ın domenii deactualitate. Astfel de ıntalniri au loc, de obicei,dupa fiecare reuniune ministeriala sau summitNATO, sau ın condit(ii except(ionale. La 23octombrie 2001, de exemplu, a avut loc o reuniunecu partenerii mediteraneeni ın legatura cu react(iaNATO la atacurile teroriste din 11 septembrie.

Cooperarea practica este organizata pe bazaunui program de lucru anual. Acesta includeinvitarea oficialitat(ilor din statele Dialogului saparticipe la cursuri ale Sqcolii NATO de laOberammergau, din Germania, si ale ColegiuluiNATO de Aparare de la Roma, din Italia. Astfel decursuri acopera domeniul ment(inerii pacii,controlului armamentelor, eforturilor ımpotrivaproliferarii armelor de distrugere ın masa,protect(iei mediului, cooperarii civili-militari ınsituat(ii de urgent(e civile si cooperarii ın privint(asecuritat(ii europene.

Alte activitat(i includ vizite la NATO ale liderilor deopinie, reprezentant(ilor mediului academic,jurnalistilor si parlamentarilor din stateleDialogului. In plus, Dialogul promoveazacooperarea stiint(ifica ın cadrul programului stiint(ifical NATO. Din 2000, mai mult de 800 de oameni destiint(a din statele Dialogului au participat laactivitat(i stiint(ifice sponsorizate de NATO.

Aspecte mai operat(ionale ale dimensiunii militarea programului creeaza oportunitat(i pentru

28

oficialitat(i din statele Dialogului sa asiste laexercit(ii PfP, sa participe la seminarii si ateliere delucru organizate de comandamentele strategicesi sa viziteze sediul structurilor militare ale NATO.In plus, Fort(ele Navale Permanente ale NATO dinMediterana viziteaza porturi din stateleDialogului. In 2002, 300 oficiali din state aleDialogului au participat la peste 50 de activitat(idiferite organizate ın cadrul programului militaroferit de NATO.

Trei dintre partenerii mediteraneeni – Egipt,Iordania si Maroc – au contribuit, ın trecut, lamisiunile de ment(inere a pacii conduse de NATOın Balcani. Pana ın mai 2002, doar Marocul maiavea ınca trupe ın SFOR si KFOR.

Un proces ın evolut(ie

Dialogul progreseaza ın termeni de participare sisubstant(a. Aceasta flexibilitate permitecont(inutului sa evolueze, iar numarul partenerilordin Dialog a crescut ın timp. In decursul anilor,discut(iile politice au devenit mai frecvente si maiintense. Dimensiunea practica s-a extinssemnificativ de la lansarea Dialogului, iar ınprezent acopera majoritatea activitat(ilor la careparticipa si celelalte state partenere.

Crearea unui Grup pentru CooperareMediteraneana ın 1997 a conferit Dialogului oorientare noua si mai dinamica. Acesta asigura unforum ın care pot fi schimbate opinii ıntre statelemembre NATO si cele ale Dialogului, pe temasituat(iei de securitate din regiuneamediteraneana si privind viitoarea dezvoltare aDialogului. Cu prilejul summit-ului de laWashington din 1999, s-a avansat pe calea

intensificarii dimensiunilor politica si practica aleDialogului, sporirii oportunitat(ilor de consolidare acooperarii ın domenii ın care NATO poate aducevaloare adaugata, ın special ın sectorul militar, siın alte domenii pentru care statele Dialogului aumanifestat interes.

Dupa 11 septembrie, NATO si statele Dialoguluis-au ıntalnit mai frecvent pentru consultari ıncadrul Consiliului Nord-Atlantic, atat pe bazeindividuale, cat si ca grup. O ridicare a niveluluiinit(iativei a fost anunt(ata la summit-ul de la Pragadin noiembrie 2002. Liderii Aliant(ei au agreat unpachet de masuri care sa sporeasca dimensiunilepolitica si practica ale Dialogului, facand dinconsolidarea si aprofundarea acestei relat(ii oprioritate pentru Aliant(a.

Aceste masuri includ un proces de consultarimai frecvent si mai eficient, identificarea unoractivitat(i mai concrete si o abordare diferent(iataa securitat(ii. Pe langa aprofundarea domeniilorexistente de cooperare, au fost sugerate sialtele noi. Acestea includ activitat(i specificeselective, menite sa consolideze capacitateastatelor Dialogului de a contribui la operat(iuni degestionare a crizelor de tip non-articol 5,conduse de NATO, reforma apararii si aspecteeconomice ale apararii, consultari pe tematerorismului si controlului frontierelor, precum sila gestionarea dezastrelor. Implementareaacestor masuri va sprijini transformarea naturiirelat(iei dintre NATO si statele Dialogului. Maimult, sunt ın curs de lansare opt(iuni de creare aunui cadru mai ambit(ios si extins al DialoguluiMediteranean, care vor fi avute ın vedere cuprilejul viitorului summit al NATO de la Istanbul,din 2004.

29

Ment(inerea pacii si gestionarea crizelor > 10

Unul dintre cele mai importante aspecte aletransformarii NATO l-a reprezentat decizia de aefectua operat(iuni de sprijinire a pacii si degestionare a crizelor ın spat(iul euro-atlantic si ınafara acestuia. In Balcani, unde NATO a fostangajat din 1995, instabilitatea si conflictul aureprezentat provocari directe atat asupraintereselor de securitate ale membrilor sai, cat sia stabilitat(ii si pacii europene. Recent, prinangajarea sa ın operat(iuni de ment(inere a paciiın Afganistan, Aliant(a a demonstrat ca este gatasa raspunda provocarilor la adresa securitat(iiprovenind din afara spat(iului sau tradit(ional deresponsabilitate.

Mai mult, implicarea NATO ın astfel de operat(iunia determinat o crestere a contactelor sicooperarii cu state nemembre NATO care aucontribuit cu trupe la aceste operat(iuni, precum sicu alte organizat(ii. Aceasta exemplifica tipul decooperare pentru securitate necesara astazi,cand relat(iile stranse cu organizat(ii internat(ionalesi neguvernamentale si cu state nemembreNATO, cum sunt cele care participa laParteneriatul pentru Pace, sunt cruciale.

Bosnia-Hert(egovina

Act(ionand ın direct(ia sust(inerii eforturilor ONUde a ıncheia razboiul din Bosnia ıntre 1992 si1995 (vezi si capitolul 4), NATO a desfasurat ınBosnia-Hert(egovina o Fort(a multinat(ionala deImplementare (IFOR), sub mandat ONU, lasase zile dupa semnarea Acordurilor de Pacede la Dayton, la 15 decembrie 1995, pentru aimplementa aspectele militare ale acordului depace. Misiunea sa a fost de a garanta ıncetareatuturor ostilitat(ilor, de a separa fort(ele armate,ın t(ara devastata de razboi, ale noilor entitat(icreate, Federat(ia Bosnia-Hert(egovina siRepublica Srpska, de a transfera teritoriul ıntrecele doua entitat(i. IFOR si-a ıncheiat activitateaıntr-un an si a fost ınlocuita de o Fort(a maimica, de Stabilizare (SFOR), ın decembrie1996.

In plus fat(a de descurajarea reluarii ostilitat(ilor sipromovarea unui climat ın care procesul de pacesa poata avansa, misiunea SFOR a fost extinsapentru a include sprijinirea agent(iilor civileimplicate ın efortul comunitat(ii internat(ionale de aconstrui o pace durabila ın t(ara. Trupele dement(inere a pacii au acordat asistent(a pentruıntoarcerea la casele lor a refugiat(ilor sipersoanelor stramutate si au contribuit lareforma fort(elor militare bosniace. Mai mult,SFOR a fost activa ın ret(inerea persoaneloracuzate de crime de razboi si trimiterea lor laTribunalul Penal Internat(ional pentru fostaIugoslavie de la Haga.

Dupa ce climatul de securitate s-a ameliorat,numarul trupelor a fost redus progresiv. Inprimavara anului 2004, SFOR era formata din7.000 militari, o reducere semnificativa de la60.000, cat(i au fost dislocat(i sub IFOR, reflectandprogresele ınregistrate de Bosnia-Hert(egovinaın privint(a autosust(inerii procesului de pace.Sunt evaluate opt(iuni privind dimensiunea sistructura SFOR, inclusiv o posibila ıncetare aoperat(iunii la sfarsitul anului 2004, cu o posibilatransferare a mandatului catre o fort(a aflata subconducerea UE, cu o ment(inere a prezent(eiNATO ın t(ara.

Kosovo

In 1998, conflictul deschis ın provincia iugoslavaKosovo, locuita ın mod preponderent de etnicialbanezi, a determinat peste 300.000 de oamenisa ısi paraseasca locuint(ele. Belgradul a ignoratrepetatele apeluri ale comunitat(ii internat(ionalede a retrage fort(ele sarbe si de a coopera pentruıncetarea violent(elor si a permite ıntoarcerearefugiat(ilor. Cand NATO a amenint(at cu atacuriaeriene, ın 1998, presedintele iugoslavSlobodan Milosevici s-a conformat solicitarilor,iar atacurile aeriene au fost anulate. Organizat(iapentru Securitate si Cooperare ın Europa(OSCE) a trimis observatori, ın timp ce NATO aefectuat supravegheri aeriene si a desfasurat o

30

fort(a militara ın Fosta Republica Iugoslava aMacedoniei*, fiind gata sa evacueze observatoriiOSCE ın situat(ia ın care reizbucnirea conflictuluii-ar fi pus ın pericol.

Violent(ele au reaparut la ınceputul anului 1999.Fort(ele sarbe si-au intensificat operat(iunile.Eforturile intense si concertate ale comunitat(iiinternat(ionale pentru solut(ionarea conflictuluiau esuat; misiunea observatorilor OSCE a fostretrasa ın martie. La cateva zile duparetragerea OSCE, ca ultima opt(iune, ocampanie aeriana aliata a fost lansataımpotriva unor t(inte din Republica FederalaIugoslavia. 78 de zile de lovituri aeriene aufort(at regimul lui Milosevici sa ıncetezerepresiunea si sa accepte solicitarilecomunitat(ii internat(ionale. Misiunile au fostefectuate de NATO, ca ansamblu, cautand saloveasca doar obiective militare sau aleregimului, ıncercand sa minimalizeze pagubelecivile. In acelasi timp, fort(ele aliate au contribuitla ameliorarea crizei refugiat(ilor din Albania siFosta Republica Iugoslava a Macedoniei*unde, ın momentele de criza, numarulrefugiat(ilor a atins 445.000 si, respectiv,330.000. In plus, s-a apreciat ca ın interiorulKosovo au fost stramutate 400.000 persoane.

Urmare ıncheierii Acordului Militar Tehnic ıntreNATO si comandant(i militari iugoslavi, o fort(acondusa de NATO pentru Kosovo (KFOR) a fostdesfasurata ın provincie sub mandat ONU.Misiunea sa a fost aceea de a descuraja reluareaostilitat(ilor, stabilirea unui climat de securitate sidemilitarizarea Armatei de Eliberare din Kosovo,precum si sprijinirea eforturilor internat(ionaleumanitare si activitatea Misiunii Administrat(ieiInterimare a ONU pentru Kosovo (UNMIK).

La capacitate maxima, desfasurarea init(iala aKFOR a numarat 43.000 oameni. Reduceriprogresive au diminuat la mai put(in de jumatateaceasta cifra. In iunie 2003, KFOR era alcatuitadin trupe provenind din majoritatea statelormembre NATO, 15 state partenere, precum sidin trei alte state, Argentina, Maroc si NouaZeelanda.

Urmare angajamentului Armatei de Eliberare dinKosovo de a se dizolva, KFOR a colectat sidistrus un numar semnificativ de arme usoare sia ajutat la crearea Corpului de Protect(ie Kosovo,o fort(a locala pentru urgent(e civile, careact(ioneaza sub autoritatea UNMIK si asupervizarii zilnice a KFOR. Trupele KFORpatruleaza, de asemenea, frontierele provincieiKosovo, punctele de trecere a frontierei siasigura paza obiectivelor importante. O fort(aimportanta este anagajata ın protect(iacetat(enilor sarbi care s-au ıntors ın provincie.

In stransa cooperare cu UNMIK, KFOR ajuta laconstruirea unui mediu de securitate ın care tot(icetat(enii, indiferent de originea etnica, sa poatatrai ın pace si ın care dezvoltarea democrat(ieipoate fi consolidata cu sprijin internat(ional.Aceasta reprezinta o misiune dificila si de lungadurata. De asemenea, reconstruct(ia civila este ındesfasurare si masuri de securitate si o viat(anormala au fost restabilite pentru locuitori.

Sudul Serbiei

La ınceputul anului 2001, NATO, UniuneaEuropeana si OSCE au continuat strategiaconcertata de prevenire a conflictelor pentrurezolvarea pasnica a conflictului armat din sudulSerbiei, care amenint(a stabilitatea regiunii.

31

Tensiuni au izbucnit la sfarsitul anului 2000 ınValea Presevo, unde importante comunitat(ietnice albaneze au ramas sub autoritate sarba,fiind lipsite de drepturi politice si socialeadecvate. Luptatori albanezi au lansat atacuriasupra fort(elor sarbe de securitate ın ZonaTerestra de Sigurant(a – o zona tampon de 5kilometri lat(ime de-a lungul frontierei interne aKosovo cu Serbia, ın afara spat(iului de act(iune aarmatei iugoslave, zona aflata subsupravegherea fort(ei pentru Kosovo conduse deNATO, ın baza dispozit(iilor Acordului TehnicMilitar dintre Aliant(a si armata iugoslava.

Viteza de escaladare a conflictului a prezentat unimportant risc de securitate, cu implicat(iiimediate pentru Kosovo. O solut(ie politica eranecesara atat pentru a garanta drepturiconsolidate pentru etnicii albanezi ın sudulSerbiei, cat si pentru a ment(ine integritateateritoriala si suveranitatea Republicii FederaleIugoslavia.

In cursul primaverii 2001, o serie de contacte lanivel ınalt ıntre NATO si noul guvern iugoslav dela Belgrad au determinat NATO sa accepte oreducere graduala a Zonei Terestre de Sigurant(asi sa permita armatei iugoslave sa restabileascacontrolul zonei. In schimb, s-a solicitat guvernului

de la Belgrad sa introduca un numar de masuride consolidare a ıncrederii, care ar putea saconvinga luptatorii albanezi sa depuna armele ınmai. O echipa NATO ınsot(ita de un reprezentantal UE a sprijinit negocierea ıncetarii focului sistabilirea unor canale directe de comunicareıntre autoritat(ile sarbe si grupurile albanezeınarmate.

Un larg spectru de masuri a fost agreat pentru afacilita o rapida integrare a etnicilor albanezi ınstructurile politice si administrative ale regiunii siıntoarcerea refugiat(ilor. Comunitateainternat(ionala a monitorizat si sprijinitimplementarea. OSCE a implementat unprogram de pregatire a fort(elor multietnice depolit(ie, pentru ca acestea sa fie desfasurate ınmajoritatea fostelor sate albaneze, ocupate, ıntrecut, de rebeli, si de asistent(a pentruorganizarea alegerilor locale, ın august 2002, ınscopul asigurarii unei reprezentari mai echitabilesi egale a grupurilor etnice.

Fosta Republica Iugoslava aMacedoniei*

Fort(ele NATO au efectuat misiuni de gestionarea crizelor ın Fosta Republica Iugoslava aMacedoniei*, ın 2001, la solicitarea guvernului.

32

Tulburari interne au izbucnit ın primavara anului2001, cand gupuri ınarmate de etnici albanezi auatacat autoritat(ile. NATO a condamnat atacurilearmate si a ıntarit controlul de-a lungul frontiereicu Kosovo, ın timp ce a solicitat guvernelor sacontinue reformele constitut(ionale pentru araspunde preocuparilor etnicilor albanezi,Secretarul General al NATO jucand un rolimportant.

In iunie, NATO a acceptat o solicitare deasistent(a militara pentru demilitarizarea etniciloralbanezi din organizat(ia Armata Nat(ionala deEliberare, cu condit(ia implementarii ıncetariifocului si a acceptarii planului de pace. Un acordcadru a fost ıncheiat ın august, care a permisNATO sa trimita o fort(a de 3.500 militari pentru30 de zile, ıntr-o misiune de dezarmare agrupurilor armate ale etnicilor albanezi.

La sfarsitul lui septembrie, dupa ıncheiereamisiunii, NATO fost solicitata sa ment(ina o fort(aredusa ın t(ara pentru a contribui la protect(iaobservatorilor UE si OSCE, care monitorizauimplementarea acordului cadru. Aproximativ 700trupe NATO au fost desfasurate pentru aparticipa la aceasta operat(iune, alaturandu-seunui contingent de dimensiuni reduse al NATO,deja instalat ın t(ara pentru a asigura liniile decomunicat(ii si logistice ale KFOR. Aceastaoperat(iune NATO s-a ıncheiat ın martie 2003,cand responsabilitatea ıntregii misiuni a fostpredata Uniunii Europene, ın baza acordurilorUE-NATO care permit folosirea de capacitat(iNATO pentru operat(iuni conduse de UE (vezicapitolul 2). Incepand cu 15 decembrie 2003,datorita succesului ınregistrat ın stabilizareasituat(iei, operat(iunea militara a UE s-a ıncheiat,fiind ınlocuita de o operat(iune UE de polit(ie.

Afganistan

In august 2003, NATO a preluatresponsabilitatea Fort(ei Internat(ionale deAsistent(a pentru Securitate (ISAF) IV ınAfganistan, pentru a asista AutoritateaProvizorie Afgana ın procesul de creare a unuimediu sigur pentru cetat(enii din Kabul si zoneleınvecinate. T(ara ıncearca sa se refaca dupadoua decenii de razboi civil si, mai recent, duparegimul distructiv al talibanilor, care au oferitgazduire teroristilor.

ISAF este o fort(a internat(ionala sub mandatONU, aflata ın teren de la sfarsitul anului 2001.Prima misiune a fost condusa de Marea Britaniesi a fost alcatuita din fort(e provenind din altestate, ın special din state membre NATO. ISAF IIa fost condusa de Turcia, iar ISAF III deGermania si Olanda. Mandatul init(ial limitaoperat(iunile ISAF la Kabul si zonele ınvecinate,iar din octombrie 2003, o rezolut(ie a Consiliuluide Securitate a ONU a autorizat extindereaoperat(iunilor si ın afara Kabulului.

NATO a acceptat sa ısi extinda misiunea ınAfganistan, ın special prin dislocari temporareın afara Kabulului si prin asumarea conduceriimilitare a unui numar substant(ial de Echipe deReconstruct(ie Proviniciale (PRTs), carecontribuie la stabilizarea regiunii. Incepand cusprijinirea PRT-ului Kunduz condus deGermania, ISAF ısi va extinde rolul pentru asprijini si alte PRT-uri. Cum comunitateainternat(ionala act(ioneaza pentru a ajutareconstruct(ia Afganistanului, multor provocaritrebuie sa li se faca fat(a ın Afganistan.Angajamentul NATO este de a ramane ınAfganistan atat timp cat este nevoie. Ostrategie comprehensiva pentru angajamentulNATO ın Afganistan va fi elaborata ın vedereaurmatorului summit al NATO de la Istanbul, din2004, ın stransa consultare cu alte organizat(iiinternat(ionale si Autoritatea ProvizorieAfgana.

33

Raspunsul ın cazul urgent(elor civile > 11

Toate t(arile sunt responsabile pentru luareamasurilor necesare la nivel nat(ional ın vederearezolvarii problemelor legate de situat(iile deurgent(a generate de accidente ce implicasubstant(e chimice ori scurgeri de substantetoxice, avalanse, inundat(ii, cutremure depamant, ori ın privint(a gestionarii consecint(eloractelor teroriste. Insa dezastrele, fie ele naturaleori provocate de catre oameni, nu recunoscgranit(ele nat(ionale, asa ıncat cooperarea siplanificarea la nivel internat(ional suntindispensabile.

Coordonarea ın interiorul NATO

In vederea unor raspunsuri eficiente ın caz dedezastre, este nevoie de coordonareacapacitat(ilor de transport, a resurselor medicale,a telecomunicat(iilor, a capacitat(ilor de raspuns ladezastre si a altor resurse civile. NATO a jucat unrol vital ın armonizarea planificarii ıntre statelemembre, asigurand funct(ionarea planuriloratunci cand este nevoie si disponibilitatearesurselor pe care acestea se bazeaza.

In interiorul NATO, mecanismul folosit pentrucoordonarea planificarii ın acest domeniu sebazeaza pe o serie de comisii si comitete deplanificare tehnica, care lucreaza subcoordonarea generala a unui Inalt Comitet Civilde Planificare a Urgent(elor. Periodic, acesteorganisme reunesc expert(i din cadrulguvernelor, al industriilor si armatelor nat(ionale,pentru a coordona planificarea ın privint(atransporturilor terestre de suprafat(a, atrasporturilor maritime, a aviat(iei civile, a postei sitelecomunicat(iilor, a problemelor medicale, aprotect(iei civile, a product(iei si distribut(ieiproduselor petroliere.

Extinderea cooperarii

Astazi, experient(a si cunostintele acumulate deNATO ın domeniul planificarii urgent(elor civilesunt ımpartasite si puse la dispozit(ia t(arilor

participante ın cadrul Consiliului ParteneriatuluiEuro-Atlantic si contribuie la consolidareacunostint(elor si capacitat(ilor de react(ie a acestort(ari. T(arile partenere NATO se implica din ce ınce mai activ ın forme concrete de cooperare, ınactivitatea comisiilor si a comitetelor iar,ıncepand cu 1998, a fost creat un CentruEuro-Atlantic de Coordonare a Raspunsului laDezastre (vezi textul marcat).

Planificarea urgent(elor civile reprezinta, deasemenea, un important aspect ın cadrulprogramelor cooperarii de ansamblu cu t(arilepartenere iar acum are semnificat(ia celei maiample componente non-militare a activitat(ilor dincadrul Parteneriatului pentru Pace. Astfel deactivitat(i includ seminarii, reuniuni de lucru,exercit(ii si cursuri de pregatire, la care participapersonal civil si militar de la diferite nivele aleautoritatilor locale, regionale si ale guvernelornationale. Alte organizat(ii internat(ionale precumOficiul Nat(iunilor Unite pentru CoordonareaAjutoarelor Umanitare si Inaltul Comisariat alNat(iunilor Unite pentru Refugiat(i, Agent(iaInternat(ionala pentru Energie Atomica siUniunea Europeana sunt, de asemenea,participant(i important(i, ca si organizat(iileneguvernamentale umanitare.

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 augenerat urgent(a cooperarii ın pregatirea pentruposibile atacuri teroriste asupra populat(iei civile

34

folosind arme chimice, biologice, radiologicesau nucleare (CBRN). Planul de Act(iune alParteneriatului Impotriva Terorismului,prezentat la summit-ul de la Praga dinnoiembrie 2002, ıncurajeaza schimbul deinformat(ii ın acest domeniu si participarea laplanificarea situat(iilor de urgent(e civile, ınvederea evaluarii riscurilor si reducereavulnerabilitat(ii populat(iei civile ın fat(aterorismului si armelor de distrugere ın masa.NATO si t(arile partenere lucreaza la un inventar

al capacitat(ilor nat(ionale care ar putea fi puse ladispozit(ie ın eventualitatea unui astfel de atac.Mai mult decat atat, un Plan de Act(iune ınDomeniul Planificarii Urgent(elor Civile a fostconvenit ın vederea asistarii autoritat(ilornat(ionale ın vederea ımbunatat(irii pregatirii lorcivile pentru un eventual atac terorist cu armeCBRN. De asemnea, au fost init(iate discut(iiasupra respectivelor roluri si capacitat(i aleNATO si Uniunii Europene ın domeniulplanificarii urgent(elor civile.

O capacitate euro-atlantica de raspuns la dezastre

Nevoia unei capacitat(i euro-atlantice decoordonare a raspunsului la dezastre a condusla stabilirea, la sediul NATO, ın iunie 1999, aunui Centru Euro-Atlantic de Coordonare aRaspunsului la Dezastre (EADRCC), pe bazaunei propuneri avansate de Rusia. Centrulact(ioneaza ca un punct focal pentru schimbul deinformat(ii si coordonarea raspunsurilor ladezastrele din zona euro-atlantica ıntre NATO sit(arile partenere. De asemnea, el organizeazaexercit(ii majore ın domeniul urgent(elor civile,care exerseaza raspunsurile la situat(iilesimulate de dezastre naturale si produse de om.

EADRCC a contribuit la operat(iunile de sprijinumanitar ın timpul crizei refugiatilor din Kosovosi si-a adus o contribut(ie valoroasa ca raspunsla inundat(iile majore care au avut loc ın Ucraina,Romania, Ungaria, Albania si Republica Ceha,cutremurul din Turcia din 1999, incendiile dinpadurile din Fosta Republica Iugoslava aMacedoniei* si din Portugalia, precum sicircumstant(ele meteorologice dificile dinUcraina si Republica Moldova.

Centrul lucreaza ındeaproape cu agent(iileNat(iunilor Unite care joaca un rol conducator ınprivint(a raspunsului la dezastreleinternat(ionale – Oficiul Nat(iunilor Unite pentruCoordonarea Ajutoarelor Umanitare si OficiulInaltului Comisariat pentru Refugiat(i – si alteorganizat(ii.

T(arile sunt ıncurajate sa dezvolte aranjamentebilaterale si multilaterale care sa priveascaprobleme precum reglementarea vizelor,regimul de trecere a frontierelor, de tranzit,vamal si statutul personalului. Astfel de masurievita ıntarzierile birocratice ın desfasurareaechipelor de sprijin si a ajutoarelor la locul undeau survenit dezastrele.

De asemenea, s-au facut aranjamente pentrucrearea unei Unitat(i Euro-Atlantice de Raspunsla Dezastre, pe baza participarii unor elementede diferite nationalitat(i, constituita si dislocatala locul de desfasurare a dezastrelor.

35

Colaborarea ın domeniile stiint(ific si alprotect(iei mediului

> 12

Doua programe distincte ale NATO implicaparticiparea, ın mod curent, a expert(ilor sioamenilor de stiint(a la activitat(i referitoare laprobleme de interes comun – Programul Sqtiint(ificın domeniul Civil, discutat ın cadrul ComitetuluiSqtiint(ific al NATO, si programul privind societateasi protect(ia mediului, discutat ın cadrulComitetului privind Provocarile la adresaSocietat(ii Moderne (CCMS). Ret(elele create princolaborare, care este o tradit(ie pentru oamenii destiint(a si o necesitate pentru progresul stiint(ific,au, de asemenea, un scop politic, acela aldezvoltarii ıncrederii si ınt(elegerii ıntrecomunitat(ile de diferite culturi si tradit(ii.

Programul stiint(ific, care a funct(ionat mai bine de 45de ani, a fost recent reorientat pentru a se focaliza,ın exclusivitate, asupra aspectelor legate deapararea ımpotriva terorismului sau a aparit(iei altoramenint(ari la adresa securitat(ii. Pe linia init(iativelorAliant(ei privind aparit(ia noilor amenintari, programulstiint(ific al NATO ın domeniul civil ısi concentreazasust(inerea asupra colaborarii pe problemele dinaceste sectoare. Pentru a reflecta aceastaschimbare fundamentala, a fost aleasa o nouadenumire pentru acest program, cunoscut caprogramul NATO pentru “Securitate prin Sqtiint(a”.

CCMS se ocupa cu probleme legate de mediu sisocietate, facilitand colaborarea diverselor

agent(ii nat(ionale prin intermediul unor studii pilotlegate de aceste domenii. Au fost recent definiteun numar de obiective-cheie legate desecuritate, pe care se va axa activitatea saviitoare. Programul contribuie la cooperarea intreNATO si t(arile partenere ın aceste probleme deinteres comun.

La fel cum promoveaza activitat(ile de cooperaredintre oamenii de stiint(a si expert(ii NATO cu ceidin t(arile partenere, init(iative speciale ale celordoua comitete stimuleaza sporirea cooperarii cucomunitat(ile stiint(ifice si de mediu din Rusia,Ucraina si t(arile din Dialogul Mediteranean.

Sqtiint(a ın scopul securitat(ii,stabilitat(ii si solidaritat(ii

Originile Programului NATO sunt ın anii ‘50, candprogresul ın stiint(a si tehnologie era consideratca fiind de mare important(a pentru viitorulcomunitat(ii atlantice. De aceea, a fost stabilit unprogram pentru a promova colaborarea stiint(ificasi, pentru urmatorii 40 de ani, colaborarea dintreoamenii de stiint(a din t(arile NATO a fostsust(inuta, stabilind ınalte standarde de excelent(aın stiint(a.

De la ınceputul anilor ‘90, dupa ıncheierearazboiului rece, programul a fost, ın mod gradual,

36

deschis participarii t(arilor nemembre NATO, iardin 1999 a fost complet convertit ın vedereafurnizarii sprijinului pentru colaborarea dintreoamenii de stiint(a din t(arile NATO si cei din t(arilepartenere sau din t(arile participante la DialogulMediteranean. Principala preocupare a fostpromovarea progresului si a pacii prin crearea depunt(i de legatura ıntre oamenii de stiint(a dinaceste comunitat(i care au fost multa vremeseparate.

Din 2004, o noua schimbare fundamentala adevenit caracteristica programului ca urmare anoii amenint(ari teroriste, precum si a altoramenint(ari la adresa societat(ii moderne. In viitor,programul va oferi sprijin pentru colaborarenumai pe probleme de cercetare prioritaraapart(inand celor doua arii de interes - “AparareaImpotriva Terorismului” si “Confruntarea cu alteamenint(ari la adresa securitat(ii”.

Obiectivul noului program “Securitate prin stiint(a”este de a contribui la securitatea, stabilitatea sisolidaritatea ıntre nat(iuni, prin aplicarea stiint(ei larezolvarea problemelor. Colaborarea, largirearet(elei de lucru si a capacitat(ilor sunt mijloacefolosite la ındeplinirea acestui deziderat. Diferitetipuri de ımprumuturi nerambursabile sunt oferiteoamenilor de stiint(a care lucreaza ın t(arile NATO,t(arile partenere si t(arile participante la Dialogul

37

Autostrada Virtuala a Matasii

Cel mai mare si mai ambit(ios proiect ce va fisponsorizat de catre Programul Sqtiint(ific alNATO a fost lansat ın octombrie 2001.Denumit Virtual Silk Highway (AutostradaVirtuala a Matasii) - o referire la DrumulMatasii care, odinioara, lega Europa deOrientul Indepartat, promovand schimburilede marfuri, cunostint(e si idei - proiectul aoferit ret(ele de calculatoare si acces lainternet pentru comunitat(ile academice sistiint(ifice din opt t(ari din sudul Caucazului siAsia Centrala.

Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan,Republica Kargaza, Tadjikistan,Turkmenistan si Uzbekistan se afla lamarginile spat(iului european de internet iarnivelul lor de dezvoltare face sa nu seıntrevada ca ele vor fi capabile sa-si permitaconexiuni prin fibra optica ın viitorulprevizibil. Prin acest proiect al NATO, relativieftin din punctul de vedere al costurilor,capodopera tehnologiei reprezentate decomunicat(iile prin satelit conecteazacomunitat(ile stiint(ifice si academice alet(arilor participante la intrenet prin intermediulunei obisnuite legaturi la satelit.Imprumuturile nerambursabile ale NATO aufinant(at proiectul de largire a benzii pentrusatelit si instalarea a noua antene pentrusatelit – opt mai mici aflate ın aceste t(ari,legate de una mai mare aflata la Hamburg,ın Germania, care serveste ca distribuitoreuropean. Alt(i co-sponsori au contribuit ınacelasi mod.

In 2003 s-a luat o decizie de extindere aAutostrazii Virtuale a Matasii catreAfganistan, prin instalarea unei stat(ii desatelit(i la sol, la Kabul.

Mediteranean, pentru a colabora pe aceste temeprioritare de cercetare. De asemenea, suntoferite ımprumuturi nerambursabile pentru aasista t(arile partenere ın constituirea ret(elelorcomputerizate.

Sqtiint(a civila s-a dovedit a fi un mediator foarteeficient al dialogului internat(ional datoritauniversalitat(ii sale si a abilitat(ii de a crea noi sifoarte eficiente ret(ele internat(ionale. Talenteleadunate ın aceste ret(ele stiint(ifice pot fi aplicatenoilor amenint(ari ın crestere la adresa Aliant(ei.Sqtiint(a este, ın acelasi timp, un mijloc de a gasiraspunsuri la ıntrebari critice si o cale de aconecta nat(iuni.

Raspunsul la provocarile societat(iimoderne

CCMS a fost creat ın 1969 pentru a raspundepreocuparilor privind problemele de mediu. Elofera un forum pentru expert(ii din diferite agent(iinat(ionale, ın cadrul caruia acestia ısi potımpartasi experient(ele si cunostint(ele legate deaspectele tehnice, stiint(ifice si politice aleproblemelor sociale si de mediu, atat ın sectorulcivil, cat si ın cel militar.

Proiectele ıntreprinse sub auspiciile CCMSpromoveaza cooperarea ın abordareaproblemelor care afecteaza mediul si calitatea

viet(ii, precum poluarea fonica si a mediului,problemele urbane, energia, sanatateapopulat(iei si impactul sectorului de aparareasupra mediului. In ceea ce priveste ultima sfera,domeniile predilecte de investigare suntproblemele legate de refolosirea terenuriloranterior utilizate pentru scopuri militare,metodologia de curat(are si sigurant(a mediului,de exemplu cu privire la conductele de petrol.

CCMS lucreaza pe baze descentralizate,cuprinzand activitat(i precum studii pilot, proiecte,ateliere de lucru si seminarii care sunt finant(atedin fonduri nat(ionale. Una sau mai multe t(ari ısiasuma rolul de lider si responsabilitateaplanificarii si coordonarii muncii. In ultimii ani,activitat(ile au fost extinse pentru a includeateliere de lucru si noi studii pe teme de interesspecific pentru t(arile partenere.

CCMS a definit, de asemenea, un numar deobiective-cheie pentru a-si ghida activitateaviitoare, dupa cum urmeaza: reducereaimpactului asupra mediului al activitat(ilormilitare, desfasurarea de studii regionale inclusivasupra activitat(ilor trans-frontaliere si prevenireaconflictelor legate de insuficient(a resurselor,abordarea noilor riscuri ın crestere asuprasocietat(ii si mediului, care pot cauza instabilitateeconomica, culturala si politica, abordareariscurilor neconvent(ionale la adresa securitat(ii.38

Vulnerabilitatea societat(ilor interconectate

Societatea de astazi este mai vulnerabila decatera ın trecut, din cauza sporirii continue aintreconectivitat(ii la toate nivelurile. Ocomunitate globala mai deschisa, sistemetehnologice mai complexe, o dependent(asporita de informat(iile electronice si desistemele de comunicat(ii, sistemeleinterconectate de product(ie si distribut(ie aalimentelor, sistemele de transport tot maidense si interconectate – toate acestea daunastere unor noi si dinamice manifestari alevulnerabilitat(ii. De exemplu, ıntrerupereatelecomunicat(iilor si a alimentarii cu energiepentru o mai lunga perioada de timp pot cauzapierderi majore. In urma dramei de la 11Septembrie 2001, au crescut si preocuparilelegate de amenint(arile teroristeneconvent(ionale, precum atacurile biologicesau razboiul cibernetic.

Pastrarea securitat(ii si protejarea societat(ii deo gama larga de amenint(ari necesita cooperaresi coordonare ıntre diferite agent(ii din multedomenii, atat la nivel nat(ional, cat siinternat(ional. Acest lucru a putut fi constatat ıncampania condusa de Statele Unite ımpotrivaterorismului, care a implicat nu doar cooperare

militara, ci si ın domeniile diplomatic, financiar,al serviciilor secrete, al serviciilor vamale si alpolit(iei.

Un proiect pe termen scurt a fost lansat ınmartie 2001, sub auspiciile CCMS, pentru a re-evalua provocarile obisnuite si pentru aidentifica domeniile care necesitau o mai marecooperare internat(ionala, ın vederea reduceriivulnerabilitat(ii sistemelor complexe siinterdependente care sunt vitale pentrufunct(ionarea societat(ii moderne. Norvegia apreluat conducerea acestui proiect, la careparticipa Danemarca, Georgia, Ungaria,Lituania, Republica Moldova, Polonia,Romania, Suedia, Elvet(ia, Turcia, Ucraina,Marea Britanie si Statele Unite ale Americii.

39

Cum funct(ioneaza NATO? > 13

NATO nu este o organizat(ie supranat(ionala, ciuna interguvernamentala. Este o aliant(a a statelorindependente suverane, care s-au unit pentru aasigura securitatea si apararea valorilor comune.Deciziile sunt luate pe baza consensului.

Pentru a facilita procesul de consultari, fiecaret(ara membra este reprezentata de o Delegat(iePermanenta aflata la cartierul general politic alNATO din Bruxelles, avand un ReprezentantPermanent, care este seful delegat(iei, si unReprezentant Militar. Fiecare dintre acestia estesprijinit de personal format din consilieri civili similitari care ısi reprezinta t(arile ın diferite comiteteale NATO.

Structurile separate civile si militare au fost createın cadrul NATO pentru a aborda dimensiunilepolitica si militara ale activitat(ii Aliantei. Ambelestructuri sprijina Consiliul Nord-Atlantic, cel maiınalt for de decizie al NATO.

Consensul si consimt(amantul comun

Aliant(a se bazeaza pe un angajament ımpartasital cooperarii practice si reciproce ın domeniileapararii si securitat(ii. La NATO nu existaproceduri de vot, iar deciziile sunt adoptate pebaza consensului sau a consimt(amantuluicomun. Asta ınseamna ca procesul de consultarepolitica este o parte vitala a procesului deadoptare a deciziilor. Toate forurile NATO suntalcatuite din reprezentant(ii t(arilor membre, alcaror rol este de a prezenta aliat(ilor punctul devedere al t(arii lor si de a raporta propriilor guvernepozit(iile celorlalt(i aliat(i.

In timp ce consultarea politica ın NATO este ocomponenta esent(iala a procesului de gestionarea crizelor si este adesea asociata perioadelor detensiune si dificultate, este, ın aceeasi masura, oactivitate de zi cu zi, care permite statelor membresa exploreze domeniile ın care se poate obt(ineconsens si ın care se pot formula politici petermen lung. Consultarea ia mai multe forme.Poate implica, pur si simplu, schimbul deinformat(ii sau opinii, comunicarea act(iunilor saudeciziilor pe care un anumit guvern le-a adoptatsau este pe punctul de a le adopta si care ar putea

fi legate de interesele aliat(ilor, transmitereasemnalelor de avertizare timpurie ın legatura cuact(iuni sau decizii ale guvernelor si a oportunitat(ii,pentru ceilalt(i, de a le analiza sau de a si le ınsusi,discut(ii ın scopul de a obt(ine consens privindpolitici care ar urma sa fie adoptate sau act(iunilecare ar urma sa fie ıntreprinse ın paralel sauconsultari menite sa permita t(arilor membre saagreeze decizii colective sau act(iuni comune.

Procesul de consultare este unul continuu. Decand reprezentant(ele statelor membre se afla ınacelasi cartier general de la Bruxelles,consultarea ıntre aliat(i poate avea loc lasolicitarea oricaruia dintre ei sau la init(iativaSecretarului General al NATO, ıntr-o manierafoarte rapida. Mecanismul de consultarefunct(ioneza ın asa fel ıncat asigura un dialogpermanent si oportunitat(i multiple de discut(ii siexplicat(ii legate de preocuparile manifestate.

In unele cazuri, statele membre ajung la consensdin toate punctele de vedere iar luarea deciziilornu pune probleme. Alteori, exista o opiniemajoritara, dar una sau mai multe t(ari au opiniidiferite, caz ın care sunt ıntreprinse eforturi pentrua micsora diferent(a si, daca este necesar, pentrua se ajunge la compromis. Este posibil,bineınt(eles, ca divergent(ele sa nu poata fireconciliate. In acest caz, statele membre, ın modindividual, sunt libere sa urmeze un curs preferatde act(iune. Nici un stat membru nu este fort(at saadopte un mod de act(iune sau sa ia deciziiımpotriva voint(ei sale. In general, totusi, spiritulcompromisului si convergent(a intereselor siobiectivelor asigura ca, ın ciuda diferent(elor deopinie, un numitor comun poate fi, de obicei,identificat. Odata adoptate, deciziile Aliant(eireprezinta voint(a comuna a tuturor statelorimplicate.

Structura civila a NATO

Cel mai important for decizional este ConsiliulNord-Atlantic. Este singura structura stabilita deTratatul Nord-Atlantic ca fiind responsabila pentrutoate deciziile NATO. Consiliul este, ın primulrand, un forum politic care reuneste reprezentant(iituturor statelor membre pentru a discuta aspecte

40

politice sau chestiuni operat(ionale. Se poate reunila diferite nivele, de obicei cel put(in o data pesaptamana, la nivel de ambasadori ai fiecarui stat,cel put(in de 2 ori pe an, la nivel de ministri deexterne sau ai apararii, si ocazional la nivel de sefide stat sau de guvern. La orice nivel s-ar ıntalni,deciziile sale au aceeasi autoritate si reflectaopiniile fiecarui guvern. In general, se reunestepentru a discuta probleme de interes comun saucare necesita decizii adoptate ın comun, dar nuexista restrict(ii asupra subiectelor pe careConsiliul le poate discuta.

Comitetul de Planificare a Apararii trateazamajoritatea problemelor de aparare si asubiectelor privind planificarea comuna a apararii.Transmite orientari generale autoritat(ilor militareale NATO si are aceeasi autoritate ca si Consiliulın probleme de competent(a sa. Ca si Consiliul, seıntalneste ın mod obisnuit la nivel de ambasadori,dar cel put(in de doua ori pe an se ıntalneste lanivel de ministri ai apararii. Ministrii apararii seıntalnesc, de asemenea, periodic ın Grupul dePlanificare Nucleara, care monitorizeaza politicanucleara a Aliant(ei si discuta o gama larga deproblematici referitoare la politici specifice legatede fort(ele nucleare, precum si chestiuni maigenerale, cum ar fi controlul si proliferareaarmelor nucleare. Frant(a, care nu este parte astructurii militare integrate a NATO, nu participanici la Comitetul de Planificare a Apararii, nici laGrupul de Planificare Nucleara.

Un numar mare de comitete, care discuta aspectereferitoare la politici specifice si fac recomandariın vederea adoptarii deciziilor finale, raporteazaConsiliului si Comitetului de Planificare a Apararii.Fiecare stat membru este reprezentat ın fiecaredintre aceste comitete. Un exemplu esteComitetul Politic, care se reuneste periodic, ladiferite nivele înalte de reprezentare, pentru aface recomandari Consiliului cu privire laproblematica de interes major pentru politicaAliant(ei. Altul este Comitetul de Evaluare aApararii, care monitorizeaza procesul deconsultari care conduce la adoptarea deciziilorreferitoare la nivelul fort(elor militare pe carestatele membre le vor pune la dispozit(ia structuriimilitare integrate a NATO pe durata urmatorului

ciclu de planificare. Comitetul de Infrastructura alNATO examineaza propunerile privind finant(areaın comun a capacitat(ilor care urmeaza sa fieutilizate de catre fort(ele NATO. ComitetulEconomic se axeaza pe evolut(iile economice careinfluent(eaza direct politica de securitate.Comitetele de Buget adreseaza Consiliuluipropuneri privind gestionarea bugetelor civile similitare la care contribuie fiecare t(ara.

Consultarile se deruleaza la nivelul ıntreguluispectru al activitat(ilor Aliant(ei. O Conferint(a aDirectorilor Nat(ionali ın domeniul Armamentelorse reuneste periodic pentru a analiza aspectelepolitice, economice si tehnice ale dezvoltarii siınzestrarii cu echipamente ale fort(elor NATO. Indomeniul informat(iilor, un Comitet al NATO pentrudiplomat(ie publica se concentreaza pe activitat(ilemenite sa conduca la ımbunatat(irea cunostint(elorsi a ınt(elegerii NATO si a politicilor sale, atat decatre NATO, cat si ın statele partenere.Problemele privind activitatea stiint(ifica a Aliant(eisi programele legate de mediului ınconjuratorsunt discutate ın cadrul Comitetului Sqtiint(ific si alComitetul privind Provocarile la adresa Societat(iiModerne. Alte comitete si grupuri, cum ar fiComitetul Director Politico-Militar privindParteneriatul pentru Pace, sprijina dezvoltarea simonitorizeaza cooperarea cu t(arile partenere.

Activitat(ile Aliant(ei ın care sunt implicate t(arilepartenere, cum ar fi ment(inerea pacii sauprogramele PfP, sunt discutate cu guverneleinteresate. Consultarile au loc ın forumurileadecvate, cum ar fi Consiliul ParteneriatuluiEuro-Atlantic, Consiliul NATO-Rusia si ComisiaNATO-Ucraina. In mod similar, activitat(ileDialogului Mediteranean sunt discutate cu stateleparticipante la Grupul pentru CooperareMediteraneana. NATO acorda important(afundamentala activitat(ii continue a acestorstructuri. Ele se dovedesc a fi mecanisme utile, ınspecial ın perioade de criza, cand pot fi discutate

41

diferent(ele de opinie si se poate realiza un schimbde puncte de vedere.

Structura militara a NATO

Structura militara a NATO este monitorizata deComitetul Militar, care este cea mai ınaltaautoritate militara a Aliant(ei, dar care ramane subautoritatea politica a Consiliului Nord-Atlantic.Comitetul ofera asistent(a militara Aliant(ei. Lanivelul lui cel mai ınalt, reuneste Sqefii de StatMajor dar, ın mod obisnuit, t(arile membre suntreprezentate de Reprezentant(ii lor Militari.

Comitetul Militar, de asemenea, stabilesteorientarile pentru activitatea Comandant(ilorStrategici ai NATO. Exista doi asemeneacomandant(i, si anume Comandantul Suprem alFort(elor Aliate din Europa (SACEUR), al caruisediu - Comandamentul Suprem al Fort(elor Aliatedin Europa (SHAPE) - se afla la Mons, ın Belgia, siComandantul Suprem al Fort(elor Aliate pentruTransformare (SACT), care se afla la Norfolk,Virginia, ın Statele Unite.

SACEUR coordoneaza Comandamentul Aliatpentru Operat(ii, care comanda fort(ele militare pecare membrii au agreat sa le puna la dispozit(iaNATO. De aceea, el este responsabil pentru toateoperat(iunile NATO, indiferent de locul undeacestea se desfasoara, si are o dubla atribut(ie,inclusiv ca si Comandant al ComandamentuluiEuropean al SUA.

SACT are un rol funct(ional. Ca sef alComandamentului Aliat pentru Transformare, eleste responsabil pentru promovarea simonitorizarea transformarii continue a fort(elor sicapacitat(ilor Aliant(ei. El are, de asemenea, odubla atribut(ie, inclusiv ca si Comandant alComandamentului Fort(elor Reunite ale SUA.

Impart(irea responsabilitat(ilor ıntre cele douacomandamente s-a facut, init(ial, pe bazacriteriului geografic, avandu-l pe SACEUR ınfruntea operat(iunilor NATO din Europa, iar peComandantul Suprem al Fort(elor Aliate dinAtlantic (SACLANT) responsabil pentruoperat(iunile de peste Oceanul Atlantic.

Eficientizarea structurii militare de comanda a fostınaintata spre aprobare si aprobata la summit-ulde la Praga din noiembrie 2002. Aceasta areflectat angajamentul NATO pentru dezvoltareacapacitat(ilor si ment(inerea capacitat(ii fort(elornecesare pentru gestionarea crizelor, sprijinulpacii si atribut(ii umanitare din si dincolo de aria satradit(ionala de responsabilitate. A fostcomplementata de crearea Fort(ei NATO deRaspuns si de lansarea Angajamentelor de laPraga privind Capacitat(ile (vezi Capitolul 3).

Adunarea Parlamentara a NATO

Aliant(a este o organizat(ie interguvernamentala,fiecare guvern membru fiind responsabil ın fat(apropriului sau parlament. De aceea, sprijinulacordat reprezentant(ilor parlamentari alesi ınmod democratic este important pentru scopurileAliant(ei. Adunarea Parlamentara a NATO esteforumul inter-parlamentar al t(arilor membreNATO, reunind legislatorii europeni sinord-americani pentru a discuta aspecte deinteres si preocupare comune.

Adunarea este complet independenta de NATO,dar constituie o legatura ıntre parlamentelenat(ionale si Aliant(a, care ıncurajeaza guvernelesa ia ın considerare preocuparile Aliant(ei atuncicand ısi armonizeaza legislat(ia interna. Aceastaact(ioneaza, de asemenea, ca un factor de controlal faptului ca deciziile interguvernamentaleaprobate de NATO sunt, ın cele din urma,dependente de acceptarea politica ın cadrulproceselor democratice nat(ionale. AdunareaParlamentara a NATO are, de asemenea,contacte importante cu parlamentele din t(arilepartenere, care trimit reprezentant(i sa participe ladiscut(iile si dezbaterile sale.

42

Rolul Secretarului General al NATO

Secretarul General al NATO promoveaza sicoordoneaza procesul de consultari si adoptare a

deciziei ın cadrul Aliant(ei. El este presedinteleConsiliului Nord-Atlantic si al altor comitete denivel ınalt si are o influent(a considerabila ınprocesul de adoptare a deciziilor. El poatepropune subiecte de discut(ie si poate face uz depozit(ia sa de presedinte independent si impartialpentru a ındrepta discut(iile spre consens, ıninteresele Aliant(ei ca ıntreg. Cu toate acestea,Secretarul General nu are puterea de a adoptasingur decizii referitoare la politicile Aliant(ei sipoate act(iona ın numele NATO doar cu acordulguvernelor membre.

El este, de asemenea, principalul purtator decuvânt al Aliant(ei si este seful SecretariatuluiInternat(ional, care sprijina activitatea statelormembre la nivelul diferitelor comitete.

Cine finant(eaza NATO?

Contribut(iile la bugetele NATO sunt calculate pebaza formulei agreate privind ımpart(ireacosturilor si reprezinta doar o mica proport(ie dinbugetele de aparare ale t(arilor membre NATO.

Bugetele finant(ate ın comun sunt gestionate debugetele separate civile si militare, precum si deun program de investit(ii ın domeniul securitat(ii.

• Bugetul Civil acopera costurile de funct(ionareale Secretariatului Internat(ional de la sediulNATO, programele si activitat(ile din domeniulcivil, construirea, funct(ionarea si costurile deıntret(inere a facilitat(ilor cum ar fi serviciile deconferint(a pentru ıntalniri ale comitetelor sigrupurilor de lucru.

• Bugetul Militar acopera costurile defunct(ionare si ıntret(inere a structurii militareintegrate, inclusiv ale Comitetului Militar,Statului Major Militar Internat(ional siagent(iilor acestora, celor douaComandamente Strategice, sistemeloraferente de comanda, control si informat(ii,

agent(iilor de cercetare, dezvoltare,ınzestrare si logistica si Fort(ei Aeriene deAvertizare Timpurie a NATO.

• Programul de Investit(ii ın domeniul Securitat(iifinant(eaza instalat(iile si facilitat(ile necesareNATO, ın plus fat(a de cele construite ınscopurile securitat(ii nat(ionale de catre statelemembre, de exemplu sistemele decomunicat(ii si informat(ii, radare, cartieregenerale militare, aeroporturi, conducte decombustibil, depozite, porturi si anexenavigat(ionale.

Aceste bugete sunt monitorizate de Comitetelede Buget Civil si Militar si de un Comitet deInfrastructura, care este responsabil pentrufinant(area ın comun a capacitat(ilor care sprijinafort(ele NATO. O Comisie Superioara deResurse monitorizeaza politica referitoare lafondurile militare comune. Fiecare stat membrueste reprezentat ın aceste structuri. Toatebugetele NATO sunt, de asemenea, subiect alcontroalelor externe.

43

Schimbare si continuitate > 14

Astazi, NATO este o institut(ie foarte diferita fat(ade cea creata ın 1949. Atat ea, cat si lumeaıntreaga s-au dezvoltat ın direct(ii pe carefondatorii Aliant(ei cu greu si le-ar fi putut imagina.NATO este o institut(ie diferita de cea care aaparat Europa Occidentala timp de patru deceniiın timpul razboiului rece sau chiar fat(a de ceacare a urmarit Europa ın tranzit(ie dupa razboiulrece, ın anii ‘90. In cat(iva ani de acum ıncolo, nueste nici o ındoiala ca se va transforma din nou,pe masura ce ısi dezvolta modalitat(i de react(iecoordonata la provocarile la adresa securitat(ii pecare le ıntampina statele membre la ınceputulsecolului 21. Intr-adevar, pe masura schimbariimediului strategic, NATO va trebui sa evoluezedin ce ın ce mai rapid pentru a aborda noileamenint(ari la adresa statelor sale membre. Cutoate acestea, doctrinele de baza ale cooperariiın Aliant(a, si anume valorile si intereselecomune, raman fidele principiilor din tratatul debaza.

In urma atacurilor din septembrie 2001 ımpotrivaStatelor Unite si a invocarii pentru prima data ınistoria sa a Articolului 5, NATO s-a implicatıntr-un proces de re-analizare fundamentala amodului ın care opereaza pentru a abordaamenint(arile generate de terorism. Chiar ınaintede atacurile teroriste, Aliant(a s-a angajat ıntr-unprogram intens de activitat(i, desfasurand treioperat(iuni de gestionare a crizelor ın fostaIugoslavie, pregatindu-se sa ıntampine noimembri si sa aprofundeze parteneriatele cu t(arilesi organizat(iile atat din spat(iul euro-atlantic, cat si

din restul lumii. Astazi, ıntrucat sarcina deasigurare a securitat(ii devine din ce ın ce maicomplexa, NATO s-a implicat ın prea multedomenii pentru ca activitat(ile sale sa fie reduse laun singur slogan sau la un singur semnal sonor.

NATO maine

Intrucat Aliant(a continua sa se extinda, NATO vatrebui sa acomodeze interesele unui numarcrescut de t(ari, astfel ıncat acestea sa act(ionezela unison. In acelasi timp, zona de stabilitate dinEuropa va creste si, odata cu ea, perspectiveleprosperitat(ii economice se vor ımbunatat(i. Infapt, pe masura ce Aliant(a va consolida relat(iilecu Rusia, Ucraina si alte state europene, Europava lasa ın urma trecutul sau divizat si va deveniun continent din ce ın ce mai stabil. Acestetendint(e pozitive vor fi cu atent(ie cultivate.

In timp ce natura amenint(arilor cu care seconfrunta statele membre si modul ın care NATOse organizeaza pentru a le aborda se modifica,rolu Aliant(ei ramane acelasi. NATO asiguracadrul transatlantic politico-militar pentrugestionarea provocarilor la adresa securitat(ii.Aliant(a contribuie la legatura dintre Europa siAmerica de Nord si echilibreaza o multitudine deinterese nat(ionale. Mai mult, pe masura ce NATOevolueaza de la un scut de aparare colectiva la unadministrator al securitat(ii ın sensul cel mai larg,ea a ajuns sa reprezinte o comunitate de valori,cum ar fi democrat(ia si drepturile omului, precumsi o comunitate de interese.

44

NATO / OTAN

Public Diplomacy Division / Division Diplomatie publique

1110 Brussels / Bruxelles

Belgium / Belgique

Web site : www.nato.int

Site Web : www.otan.nato.int

E-mail / Courriel : natodoc@hq.nato.int

NATO

TR

AR

OM

0604