CAPITOLUL I

CRIMA ORGANIZATĂ

Secţiunea I

Noţiune, impactul actual şi modalităţi principale

de manifestare a crimei organizate

1. NOŢIUNE

Definirea noţiunii de crimă organizată şi mai ales definirea acesteia în

structura de ansamblu a criminalităţii, au constituit şi constituie şi constituie

subiectul a numeroaselor studii ale specialiştilor în domeniu.

Preocupările multiple pentru explicarea acestui fenomen sunt

justificate de necesitatea imperioasă de a cunoaşte dimensiunile şi

implicaţiile sale în societate şi, pe această bază, să se poată stabili acţiunile

şi măsurile cele mai eficiente de prevenire şi contracarare atât pe plan

legislativ, cât şi în cel al structurilor judiciare, cu precădere al poliţiei.

În concepţia specialiştilor din ţările în care crima organizată are

rădăcini adânci şi se manifestă permanent în viaţa cotidiană a societăţii,

aceasta este definită prin existenţa unor grupuri de infractori structurate în

ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale conspirate, având drept principal

scop obţinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Arsenalul complex al acestor grupuri de infractori cuprinde, în diferite

1

proporţii folosirea violenţei, şantajul, excrocarea forţei de muncă, traficul de

droguri, jocurile de noroc, camăta, răpirea de persoane, prostituţia,

contrafacerea şi plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea

fiscală, coruperea oficialităţilor publice şi chiar acţiuni aparent legale dar cu

urmări delictuoase, toate acestea în scopul acumulării unor venituri

substanţiale pe care apoi le canalizează în reluarea activităţii infracţionale la

niveluri superioare cu un grad de pericol social mai ridicat, inclusiv pentru a

penetra şi controla organismele puterii şi administraţiei statului.

Ca element esenţial reţinem că activităţile ce compun crima

organizată au un caracter secret şi bine organizat, din care cauză realizează

un impact social deosebit de negativ, în multe state el constituind “cancerul

perfid” care vlăguieşte puterea societăţii, ameninţă integritatea guvernelor,

determină creşterea taxelor care se adaugă la preţul mărfurilor, periclitează

siguranţa şi locurile de muncă ale cetăţenilor, aduce daune agenţilor

economici aflaţi în competiţie, controlează prin forţa banilor sindicatele în

final realizând o puternică influenţă în sfera economicului, socialului şi mai

ales a politicului.

În concepţia INTERPOL-ului organizaţiile criminale ar putea fi

împărţite în patru mari grupe distincte:

a. Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme

interne de disciplină, un cod de conduită şi mare diversitate de

activităţi ilicite (familiile italiene, americane, cartelurile

columbiene ale drogurilor, bandele de motociclişti, etc.)

b. Organizaţiile profesionale ale căror membrii, spre deosebire de

familiile mafiei, se specializează în una sau două tipuri de activităţi

criminale (laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor,

imprimerii clandestine pentru contrafacerea sau falsificarea

2

monedelor, furtul şi traficul cu maşini furate, răpiri de persoane

pentru răscumpărare, etc.)

c. Organizaţii criminale constituite pe criterii etnice care sunt de

regulă, rezultatul unor împrejurări specifice precum închiderea

graniţelor sau circulaţia dificilă peste frontiere, severitatea excesivă

a procedurilor de emigrare, expansiune geografică. În asemenea

situaţii se află societăţile criminale chineze (triadele), grupurile

criminale japoneze, grupurile jamaicane şi altele.

d. Organizaţii teroriste internaţionale care practică asasinatul,

deturnarea de avioane, răpirea de persoane sub diferite motivaţii,

de regulă politice, militare, religioase şi rasiale.

La aceste patru grupe mari mai putem adăuga şi organizaţiile apărute

recent, respectiv cele specializate în spălarea şi reciclarea banilor şi care au o

clientelă din ce în ce mai bogată compusă din îmbogăţiţi stânjeniţi de

milioanele de dolari lichizi obţinuţi din afaceri ilicite, oameni de afaceri care

doresc să se sustragă de la impozite şi taxe, deţinători de fonduri obscure

destinate mituirii unor funcţionari publici sau chiar persoane obişnuite care

încearcă să-şi ascundă capitalurile din diferite motive personale.

În general, crima organizată trebuie analizată ca o apariţie

neomogenă, cu o structură internă diferenţiată, pornind de la grupurile

organizate formate din infractori profesionişti, acţionând independent unul

de altul, până la structurile mafiote, toate însă având un set de particularităţi

minime obligatorii:

- stabilirea în cadrul asociaţiei infracţionale;

- o anumită structură internă şi diviziune a rolurilor între

membrii asociaţiei;

- continuitatea şi sistematizarea activităţii infracţionale;

3

- scopul principal al asocierii infracţionale să fie obţinerea

unor câştiguri importante;

- activitatea infracţională să fie profesionalizată.

Aceste trăsături sunt indispensabile şi fac o distincţie netă între crima

organizată şi grupurile de indivizi care se asociază relativ întâmplător şi

desfăşoară o activitate infracţională de amploare redusă uneori chiar

ocazională.

2. IMPACTUL ACTUAL AL CRIMINALITĂŢII ORGANIZATE

Extinderea crimei organizate într-un număr important de state a

fundamentat oportunitatea analizării acestui fenomen în organismele

specializate ale ONU şi Uniunii Europene, iar Conferinţa asupra crimei

organizate transnaţionale de la Neapole din 1994, care s-a desfăşurat sub

egida Consiliului Economic şi Social al Naţiunilor Unite, reprezintă cea mai

importantă dezbatere la nivel înalt care a propulsat criminalitate

transnaţională pe agenda subiectelor prioritare ale cooperării multilaterale

dintre statele lumii în general, şi ale Europei în special.

Rapoartele prezentate şi dezbaterile care au avut loc în ultima

perioadă în aceste organisme, au scos în evidenţă că eforturile întreprinse de

către state pentru a face faţă creşterii crimei organizate s-au soldat cu

rezultate minime, în unele ţări fiind chiar lipsite de succes, în timp ce o

multitudine de factori au determinat o rapidă internaţionalizare a

fenomenului.

S-a scos de asemenea în evidenţă că tehnologiile moderne din

4

domeniul bancar, din cel al comunicaţiilor şi electronicii au creat pentru

infractori posibilitatea de a fura sume enorme în devize care sunt spălate

apoi în alte state sau chiar pe alte continente. S-a estimat astfel că în anii ’80,

numai din traficul de droguri a fost obţinut un profil ilegal între 3 – 5

miliarde dolari, profiturile înregistrate din aceste operaţiuni conducând la

înlocuirea poziţiei ocupate în anii ’70 de “petrodolar” cu poziţia economică

a “narcodolarului”.

Este demnă de menţionat diversificarea de la zi la zi a fenomenelor de

manifestare a crimei organizate, acestea trecând de la domeniile tradiţionale

cum sunt jocurile de noroc, camăta şi prostituţia la traficul internaţional de

automobile furate, furtul obiectelor de artă şi arheologie, fraude cu cărţi de

credit, comerţ cu animale rare, trafic de arme şi altele culminând cu

organizarea activităţilor infracţionale după modelul companiilor legale, cu

sectoare de achiziţii, producţie, transport şi desfacere alături de care se află

sectorul de “constrângere” care intră în acţiune când una din rotiţele

sistemului se blochează.

În ultimii ani, ca urmare a conflictelor naţionale, etnice şi chiar

interstatale, un mare număr de depozite militare au căzut sub controlul unor

bande criminale creându-se riscul ca unele componente nucleare ale

arsenalelor armate să aibă aceeaşi soartă, fapt care constituie un grav şi real

pericol pentru securitatea mondială.

Organizaţiile criminale sunt implicate tot mai mult în practici ilicite de

dumping şi înregistrarea unor pierderi fictive, operaţiuni realizate deseori cu

complicitatea unor funcţionari corupţi, iar pieţele pot fi afectate de produse

necorespunzătoare sau chiar toxice, dăunătoare pentru viaţa oamenilor şi

animalelor.

O situaţie de noutate, exploatată de crima organizată este micşorarea

5

ofertei mondiale de organe umane pentru transplant. În acest domeniu s-a

dezvoltat o piaţă neagră care exploatează sărăcia îndeosebi din ţările

subdezvoltate, iar progresele înregistrate în tehnicile de conservare a

organelor prelevate sunt de natură a spori această activitate atât de sumbră.

Mai trebuie menţionat că sistemele electronice de comunicaţie nu pot

fi secretizate perfect din care cauză ele devin vulnerabile în faţa acţiunilor

criminale comise prin intermediul computerelor, împrejurare care

favorizează producerea unor prejudicii de milioane de dolari anual, iar

părerea specialiştilor în domeniu este că majoritatea delictelor comise prin

computere rămân necunoscute.

Desfăşurarea activităţilor criminale este legată întotdeauna de nevoia

de a spăla bani, operaţiune care în prezent se execută prin metode noi şi tot

mai sofisticate, prin intermediul cărora cartelurile criminale pot prelua chiar

controlul unor instituţii bancare. Cu toate acestea, spălarea banilor nu este

încă incriminată ca infracţiune în multe ţări printre care şi România, deşi

Convenţia ONU împotriva traficului de droguri şi substanţe psihotrope din

1988 obligă statele semnatare şi la adoptarea unor legi şi regulamente

bancare mai severe, care să combată tentativele de spălare a banilor

proveniţi din activităţi infracţionale în general şi din traficul de droguri în

special.

Alte noi domenii de manifestare a crimei organizate sunt fraudele în

materie de asigurări, falsurile de monedă şi bancruta frauduloasă, iar

corupţia este citată ca fiind cel mai distructiv fenomen ce însoţeşte comiterea

acestor genuri de infracţiuni. Coruperea funcţionarilor publici este de cele

mai multe ori preferată modului legal şi normal de desfăşurare a afacerilor,

în timp ce violenţa este tot mai puţin folosită din cauză că atrage de urgenţă

atenţia opiniei publice şi intervenţia organismelor coerciptive ale statului.

6

Mita este considerată de către organizaţiile criminale drept o investiţie

bună şi eficientă, în multe ţări funcţionarii manifestând o vulnerabilitate

edemică, fiind chiar acceptată oficial în unele state.

Pe plan material, efectele corupţiei constau în încetinirea dezvoltării

economice, inerţia şi ineficacitatea aparatului administrativ cât şi instaurarea

unui regim fiscal tot mai împovărător pentru populaţie.

Tabloul crimei organizate în domeniul economic nu ar fi complet dacă

nu am arăta tendinţele societăţilor aflate sub controlul organizaţiilor

criminale de a înlătura concurenţa, ajungându-se la situaţii quasimonopol,

care forţează societăţile mai modeste să falimenteze.

Trebuie menţionat că eradicarea criminalităţii organizate şi mai ales a

efectelor acesteia constituie un obiectiv de primă importanţă pentru ţările în

curs de dezvoltare cât şi pentru cele dezvoltate, pentru că aceasta nu

reprezintă nimic altceva decât un atac masiv îndreptat împotriva bazelor

societăţii, care afectează practic toate componentele acesteia, fiind în acelaşi

timp o formă gravă de încălcare a legalităţii. Criminalitatea organizată

constituie o ameninţare majoră pentru toate elementele de bază ale

democraţiei, ea putând crea chiar o clasă politică alternativă, punând în

pericol pacea socială şi dezvoltarea efectivă a ţării în care se manifestă.

Pe lângă impactul economic, criminalitatea organizată ce se manifestă

în ultima perioadă produce şi un puternic impact politic, îndeosebi prin

controlul exercitat de unele organizaţii mafiote asupra unor politicieni veroşi

dar şi prin ameninţarea sau îngrădirea libertăţii de expresie obţinută din

aceste organizaţii prin controlul instituit asupra a tot mai multe mijloace de

comunicare în masă, care sunt transformate în instrumente deosebit de

eficace în apărarea intereselor de grup, în atacuri asupra celor incomozi.

Este unanim recunoscut de către specialişti în materie, faptul că

7

omenirea va fi confruntată în viitor cu o creştere explozivă a criminalităţii

organizate în materie de informatică, situaţie ce impune în scop preventiv

adoptarea de urgenţă a unei legislaţii adecvate, pregătirea de specialişti în

domeniu, inclusiv investigatori şi anchetatori, concomitent cu îmbunătăţirea

modului de supraveghere a sistemului financiar – bancar.

3. MODALITĂŢI PRINCIPALE DE MANIFESTARE A CRIMEI

ORGANIZATE

Referitor la crima organizată se poate afirma că aceasta s-a răspândit

în aproape toate ţările lumii dezvoltate, în curs de dezvoltare sau

nedezvoltate, uneori deschis, alteori în mod absolut conspirat, asemănător

unei maladii contagioase şi maligne. Ceea ce reprezintă o certitudine este că

această crimă organizată a invadat toate domeniile clasice ale activităţilor

infracţionale începând cu traficul de droguri şi de arme. Actualmente asistăm

la extinderea acestor structuri în domeniul falsurilor, a infracţiunilor

îndreptate împotriva proprietăţii, a celor cu violenţă, în domeniul financiar –

bancar şi în sfera delictelor asociate aşa-zisei “vieţi de noapte”.

Este de remarcat că succesul acestor organizaţii criminale devine tot

mai mare pe măsură ce activitatea lor este din ce în ce mai conspirată, din

care cauză nu s-a făcut suficientă lumină asupra adevăratelor dimensiuni ale

crimei organizate şi nu s-au elucidat decât în mică măsură consecinţele

negative pe care le produc.

Este absolut necesar să cunoaştem modalităţile principale de

manifestare a crimei organizate şi evoluţia acesteia, pentru că numai

cunoscându-se putem emite judecăţi de valoare referitoare la prevenirea şi

combaterea fenomenului.

8

A. Traficul de droguri

În ultimii 15 – 20 de ani asistăm la o generalizare a problemelor legate de

traficul de droguri, iar situaţia generală în acest domeniu s-a înrăutăţit foarte

mult atât din cauză că nu ne mai confruntăm cu situaţii particulare,

fenomenul cuprinzând toate regiunile lumii, cât şi pentru faptul că dacă

acum câţiva ani abuzul de droguri constituia o problemă pentru un număr

limitat de ţări, în prezent statele care nu se confruntă cu dureroasele

consecinţe ale consumului de droguri constituie veritabile excepţii.

Puterea economică şi influenţa pe toate planurile a cartelurilor

drogurilor sunt în continuă creştere, iar odată cu globalizarea consumului de

droguri se realizează o cooperare tot mai strânsă şi complexă între

organizaţiile criminale.

Se evidenţiază cu pregnanţă, pe de o parte o specializare a cartelurilor

pe diferite tipuri de droguri, iar pe de altă parte organizaţiile criminale

implicate în traficul de droguri sunt angrenate tot mai mult şi în alte forme

de activităţi infracţionale din ce în ce mai organizate şi violente, folosind

mijloace tehnice tot mai sofisticate, în felul acesta ele controlând întregul

circuit al drogurilor, de la producţie până la desfacerea cu amănuntul.

Se deţin date că organizaţiile criminale implicate în traficul de droguri

depozitează cantităţi mari în ţările al căror sistem legislativ este slab, sau

pedepsele prevăzute sunt mici, iar pentru tranzit sau trafic folosesc cu

predilecţie teritoriul statelor care nu sunt semnatare ale tratatelor

internaţionale privitoare la droguri sau nu au luat măsuri de aplicare a

prevederilor acestora. De asemenea sunt preferate teritoriile ţărilor care se

9

confruntă cu războaie civile, activităţi teroriste, instabilitate politică,

conflicte etnice, cele care nu pot asigura controlul guvernamental asupra

unor părţi din teritoriul naţional sau în care sistemele de control vamal,

financiar şi judiciar nu funcţionează cu eficienţa corespunzătoare.

În toate regiunile lumii se remarcă şi o creştere a consumului de

substanţe stimulante, În Asia de vest fiind capturate importante cantităţi de

fenetylină, în Africa crescând permanent consumul de amphetamine şi

phemolină, în Asia de sud-vest şoferii consumă curent amphetamine, aceste

substanţe constituind şi principalul drog consumat în ţările scandinave şi în

alte ţări europene. Folosirea şi abuzul de MDMA, mai cunoscut sub

denumirea de “Extazy” a condus la înmulţirea numărului de accidente rutiere

în Europa, America de Nord şi Asia de Est. Se înmulţesc laboratoarele de

producere a metamphetaminei. Comunitatea statelor independente şi

America de Nord se confruntă cu un consum crescut de efedrină.

În foarte multe state creşterea consumului de droguri este explicată şi

prin lipsa unei legislaţii eficiente şi a unui control corespunzător asupra

circulaţiei unor droguri ce se administrează pentru calmarea suferinţelor

unor bolnavi, fie în unităţi sanitare, fie în ambulatoriu. Într-un număr tot mai

mare de ţări se constată folosirea pe scară largă a produselor ce conţin

codeină ori ziperrol care dă efecte similare cu rezultatele în urma

consumului de opium. Un pericol deosebit îl reprezintă creşterea excesivă a

consumului de morfină, mai ales pentru tratarea durerilor deosebite, cifra

anuală a acestor produse opiacee consumate în lume depăşind 200 de tone

echivalent morfină. Cu toate măsurile luate pe plan mondial în vederea

reducerii zonelor de cultură a opiaceelor şi limitării posibilităţilor de

sustragere a acestor substanţe folosite în domeniul medical, mărirea

producţiei acestor narcotice a avut şi are în continuare un efect negativ

10

asupra raportului mondial dintre creşterea continuă a cererii şi consumul

produselor respective.

B. Traficul de arme

Dezvoltarea pieţei internaţionale a drogurilor s-a făcut în paralel cu aceea a

vânzărilor ilegale de arme. Fabricanţii din ţările dezvoltate vând aproape

toate tipurile de arme mişcărilor de rezistenţă şi chiar guvernelor din lumea a

treia prin intermediul marilor traficanţi, a comercianţilor oamenilor de

afaceri şi serviciilor secrete care obţin profituri considerabile în urma acestor

activităţi, profituri comparabile cu cele obţinute din comerţul ilicit cu

stupefiante.

Apariţia unor conflicte armate, la început în Asia şi în America

Latină, mai apoi în Orientul Apropiat şi în Africa au determinat escaladarea

rapidă a industriei de armament şi în paralel a pieţelor legale de material de

război.

Astfel, între anii 1970 – 1985 cheltuielile militare în ansamblul ţărilor

lumii au crescut de mai bine de două ori atingând un nivel de aproximativ

800 miliarde de dolari anual, în prezent acestea depăşind 1.000 miliarde.

Concomitent au crescut de cca 6 – 7 ori exporturile de armament, paralel cu

operaţiunile legale dezvoltându-se şi piaţa neagră a livrărilor ilegale de arme,

majoritatea operaţiunilor de acest fel vizând ţările Lumii a treia.

Restricţiile severe şi embargourile asupra vânzărilor de arme impusă

în ultima perioadă, concomitent cu sistemele de autorizare şi control a

mişcărilor de material de război adoptat de ţările producătoare au dat naştere

11

unei tendinţe tot mai accentuate de eludare a acestora, tendinţă transformată

în prezent într-o puternică impulsionare a tranzacţiilor ilegale şi dezvoltării

pieţei ilicite de armament. Pe lângă cei mai mari exportatori de arme din

perioada postbelică, respectiv SUA, URSS, Anglia, în ultimii ani alţi mari

producători, Franţa, Germania şi Italia joacă un rol deosebit de important pe

piaţa licită şi ilicită a materialelor de război. Competiţia a devenit tot mai

puternică pe măsură ce în tabăra furnizoare şi-au făcut apariţia ţări ca India,

China, Brazilia şi mai multe state din Europa, inclusiv fostul lagăr socialist.

Cele 450 de confruntări între statele europene, îndeosebi pe teritoriul

Africii, Orientul Mijlociu şi Americii Latine care au avut loc în ultimele

decenii au determinat un aflux de armament şi tehnologie militară

sofisticată, fiind dezvoltată o mare piaţă ilegală, un adevărat rai pentru

comercianţii şi traficanţii veroşi.

Traficul ilegal de arme şi muniţie a luat o amploare deosebită în

perioada post-comunistă, în multe din statele din estul Europei, îndeosebi în

cele desprinse din fosta URSS, fiind create condiţii favorabile sustragerilor

şi comercializării de arme şi muniţii din depozitele armatelor naţionale.

La acest apus de secol XX se prefigurează un nou “cavaler al

apocalipsului” mai periculos decât traficul de droguri şi cel de arme, acesta

fiind întruchipat de traficul de materiale radioactive. Deja unele cazuri au

fost descoperite în Polonia, Ungaria şi România, însă campioana rămâne tot

Rusia.

Pericolul deosebit constă în faptul că ţările cu regimuri dictatoriale sau

care duc o politică de înarmare precum Iranul, Irakul, Libia, Coreea de Nord

şi Pakistanul procură materiale radioactive pe orice cale pentru construirea

bombei atomice, nefiind exclusă nici posibilitatea ca organizaţii criminale să

fie tentate în confecţionarea de arme nucleare, îndeosebi pentru ameninţare

12

ori şantaj.

C. Traficul de autoturisme furate

Creşterea traficului de autoturisme furate în ultimii ani a devenit dramatică,

în majoritatea ţărilor europene reprezentând cel mai serios argument al

crimei organizate, după traficul de droguri. Astfel, în Italia, în 1995 s-au

înregistrat 259 515 furturi de autoturisme din care doar 40 – 45% au fost

descoperite. În Germania, în anul 1994 s-au reclamat 140 000 de autoturisme

furate, fiind recuperate doar 40%, iar în Franţa în anul 1995 s-au furat peste

300 000 de autoturisme fiind recuperate numai 200 mii.

Simpozionul internaţional “Furtul şi traficul de autovehicule” ce a

avut loc la Sinaia în martie 1995 a scos în evidenţă că nu numai ţările bogate

din Vestul Europei sunt atinse de acest flagel, fenomenul fiind într-o creştere

îngrijorătoare în aproape toate statele.

Recrudescenţa deosebită a acestui segment al crimei organizateîşi are

explicaţia în aceea că furtul de autoturisme a devenit o afacere deosebit de

rentabilă, preţul unui autoturism de marcă recunoscută fiind între 30 – 100

mii DM. Furtul de autoturisme mai este rentabil şi pentru cei care au

cumpărat asemenea maşini pentru că, deşi le cumpără la preţuri inferioare

celor de pe piaţa legală, în multe state ca Bulgaria, Ucraina, Ungaria, Cehia,

Rusia şi altele, chiar dacă infracţiunile sunt dovedite, legislaţia autohtonă

protejează proprii cetăţeni considerându-i de bună credinţă şi prin urmare se

refuză restituirea autoturismului furat către părţile vătămate sau societăţile

de asigurare.

Se cunoaşte că organizaţiile criminale implicate în traficul cu maşini

13

furate au legături în aproape toate ţările din Europa şi de pe traseele parcurse

până la locurile de valorificare reprezentate în general prin cele două pieţe

mari, respectiv: Comunitatea Statelor Independente – Extremul Orient şi

Asia Mică – Asia Centrală. Trebuie menţionat că se disting două tipuri

principale de bande organizate: menţionăm pe cele care se ocupă de furtul

autoturismelor de lux dar şi cel al căror obiect infracţional îl constituie

autovehicule de categorie mijlocie şi care se caută în unele ţări din Europa

Centrală şi de Est.

Aceste bande sunt organizate la rândul lor, în grupuri criminale

specializate pe diferite activităţi corespondente fiecărei porţiuni din lanţul

infracţional, la rândul acestora acţionând cu fermitate regula ca fiecare

infractor să nu cunoască decât pe cei care participă cu el la executarea unor

activităţi ilicite, practică ce limitează foarte mult numărul desconspirărilor,

în cazurile în care reţeaua este descoperită.

Cu tot dramatismul creşterii traficului mondial de autoturisme furate,

avem speranţa că fenomenul poate fi redus şi apoi stăpânit, mărturie fiind

succesele obţinute în ultima perioadă în depistarea autoturismelor furate,

succes datorat în mare parte unei cooperări din ce în ce mai strânse între

poliţiile naţionale, îndeosebi din statele care fac parte din principalele rute

folosite de traficanţi.

D. Traficul de carne vie

Un fenomen exploziv, manifestat cu pregnanţă după anul 1990 şi care a

căpătat un caracter tot mai organizat îl constituie proxenetismul şi prostituţia

“de masă”.

14

Proxenetismul, deşi nu este definit expres de legislaţia penală, a fost

interpretat de practica judiciară drept acţiunea de racolare de femei în

vederea practicării de raporturi sexuale, de regulă prin mijloace de

constrângere psihică, dar şi prin forţă fizică, traficul de persoane în acelaşi

scop cât şi simplul fapt de tragere de foloase de pe urma practicării

prostituţiei de către o persoană.

Prostituţia de masă este amplificată într-un ritm îngrijorător, în primul

rând datorită sărăciei şi mizeriei materiale care se extinde asupra unei pături

tot mai mari din populaţie cu precădere în ţările sărace şi în cele din Lumea a

treia, explozia producându-se în urma transformărilor socio-economice din

ţările fost comuniste.

Dorinţa de câştig facil şi rapid a determinat ca nu numai persoanele sărace să

se prostitueze şi chiar fete din familii oneste, echilibrate, decente, cu

pregătire medie sau chiar superioară, ceea ce a amplificat fenomenul în mod

îngrijorător. În acelaşi timp, multe prostituate active, dispunând de capital, s-

au asociat cu vechi proxeneţi devenind întreprinzători şi patroni ai unor

societăţi comerciale de diferite profiluri însă în paralel şi deghizat se ocupă

de plasarea de femei tinere în schimbul unor profituri sigure şi consistente.

Alte categorii de proxeneţi şi prostituate şi-au mutat raza de acţiune pe

teritoriul unor ţări unde legislaţia este îngăduitoare (Turcia, Cipru, Grecia)

sau în ţările bogate din Vestul Europei unde acest fenomen a devenit o

adevărată industrie eficientă.

În ultima perioadă se constată o restrângere semnificativă a

prostituţiei stradale luând însă amploare proxenetismul hotelier,

proxenetismul prin saloane de masaj dar şi cel domiciliar, comenzile fiind

făcute şi prin intermediul anunţurilor la mica publicitate.

Cu toate că în anul 1989 ONU a adoptat Convenţia Asupra

15

Drepturilor Copilului din care rezultă că minorii trebuie protejaţi împotriva

explorării sexuale, în fiecare an, mii de bărbaţi europeni şi americani

călătoresc în Thailanda, Sri Lanca şi Filipine pentru a întreţine relaţii sexuale

cu copii. Aceşti copii sunt fie forţaţi, fie corupţi la prostituţie, profiturile

uriaşe fiind însuşite de către cei care susţin această “industrie a sexului”.

În această activitate mafiotă, pe lângă prostituţie şi proxenetism, se

practică şi comerţul cu copii sub paravanul adopţiilor legale sau mai puţin

legale, în ultima perioadă discutându-se tot mai mult despre practicarea

acestei îndeletniciri în cazul transplanturilor de organe, operaţii care reclamă

existenţa unor rezerve sigure de material biologic care să poată fi conservate

sau prelevate de urgenţă.

E. Crima organizată şi terorismul

Este aproape unanim recunoscut că actualmente pentru statele europene,

problemele majore ale securităţii interne se structurează în jurul evoluţiilor

alarmante ale crimei organizate, extremismului politic şi terorismului cu tot

cortegiul de ameninţări şi implicaţii negative care derivă din acestea. Se

afirmă că, abia sfârşit un ciclu istoric – respectiv Războiul rece – un altul

începe şi că în starea haotică instaurată, cel puţin pentru moment, în lume ia

naştere o ameninţare considerabilă construită din conjugarea terorismului cu

crima organizată.

Termenul de terorism nu are o definiţie unanim acceptată, explicaţiile

date de către specialiştii în materie făcând referire îndeosebi la descrierea

fenomenului prin formulări sintetice, urmărindu-se surprinderea şi scoaterea

în evidenţă a formelor specifice de manifestare a motivaţiilor acestuia.

16

Putem afirma că terorismul reprezintă acea practică de rezolvare prin

mijloace violente a divergenţelor dintre grupuri de interese, organizaţii

criminale sau indivizi, precum şi pentru propunerea unor revendicări

politice, economice, religioase, etnice sau de altă natură, urmărindu-se cu

preponderenţă înspăimântarea opiniei publice care la rândul ei să exercite

pasiuni asupra autorităţilor pentru satisfacerea revendicărilor pretinse de

grupurile sau organizaţiile teroriste. Actele teroriste se deosebesc de crimele

de interes comun prin scopul şi urmările realizate, respectiv provocarea de

panică, dezordine şi teroare în sânul unei colectivităţi organizate.

Cauzele terorismului sunt complexe, de natură economică, politică,

socială, etnică, religioasă, ideologică şi pot fi împărţite în patru mari

categorii:

factori determinanţi care acţionează pe termen lung (crize

economice, regimuri totalitare, revolte şi conflicte armate de durată,

discriminări grave religioase sau ideologice);

factori care acţionează pe termen lung (conflicte etnice temporare,

declanşate spontan, etc.);

factori interni (motivaţii economice, sociale, etnice, religioase,

ideologice existente în interiorul ţării);

factori externi (în cazul în care motivaţiile nu izvorăsc din interiorul

ţării respective.

Ca mod de organizare a acţiunilor teroriste se reţine că acestea au la

bază, de regulă, o structură piramidală şi celulară cu explicaţia extrem de

riguroasă a principiului compartimentării care interzice circulaţia

informaţiilor în mod necontrolat prin respectarea regulii conform căreia

fiecare participant la o acţiune ia la cunoştinţă numai datele care îi sunt

necesare pentru îndeplinirea misiunii care I-a fost încredinţată.

17

Din presa mondială, dar şi din presa de specialitate, la ora actuală în

lume sunt cunoscute mai multe organizaţii sau grupuri de terorişti dintre care

putem exemplifica: “brigăzile roşii” din Italia, Armata Roşie Japoneză,

Fracţiunea Armata Roşie (RAF) din Germania, “Acţiunea Directă” din

Franţa, FTA din Spania, Armata Republicană Irlandeză (IRA), Frontul de

Eliberare Naţională Farabundo Marti (EMNL) din Salvador, Lupta Populară

Revoluţionară (ELA) din Grecia, Sendero Luminoso (Drum Luminos) din

Peru, Hezbolach sau Jihadul Islamic (Războiul Sfânt) organizaţie

palestiniană.

Toate aceste organizaţii, dar şi altele, au un numitor comun şi anume

formele de desfăşurare a actelor teroriste care constau în represiuni militare

duse de unele state împotriva altora, cunoscute şi sub denumirea de

“terorism de stat”; atentatul împotriva înaltelor personalităţi; atacul direct

sau indirect împotriva diferitelor obiective fixe (clădiri, poduri, tunele) sau

mobile (aeronave, nave, trenuri, autovehicule, etc.)

Acestor forme teroriste le corespund metodele specifice de comitere,

între care mai importante sunt: răpirea şi luarea de ostatici, deturnarea

mijloacelor de transport, atacul armat împotriva persoanelor şi obiectivelor,

ocuparea prin forţă a sediilor unor instituţii politice şi de stat, provocarea de

explozii, incendii şi avarii, acţiuni de “comando”, folosirea teroriştilor

sinucigaşi, expedierea de colete şi scrisori capcană, sabotaje în scop terorist,

iar în ultimul timp contaminarea radio-activă, chimică şi biologică a unor

suprafeţe de teren, culturi şi surse de apă precum şi a unor localităţi şi a unor

grupuri de oameni.

Ca urmare a unor acţiuni teroriste sunt de notorietate câteva asasinate

celebre petrecute în ultimii ani dintre care putem exemplifica: Indira Gandi,

fost prim ministru al Indiei; Olof Palme – fost prim ministru al Suediei;

18

Rasşid Karame – fost prim ministru al Libanului; Ziaul Hag – fost preşedinte

al Pakistanului; Iţac Rabin – fost prim ministru al Israelului.

Pe lângă aceste acţiuni teroriste consumate, organele de poliţie,

informaţie sau de protecţie au reuşit să prevină sau să dejoace atentate care

vizau alte mari personalităţi cum au fost tentativele de asasinat asupra unor

oameni politici cu funcţii mari în stat ca: Margareth Thatcher, Allan Garsia,

Gorazon Aquino, Augusto Pinochet, Andreas Papandreu, Helmuth Kohl,

Papa Ioan Paul al II-lea, Housni Mubarak, Yasser Arafat şi alţii.

O problematică de mare interes practic este rezultatul simbiozei dintre

terorism şi crima organizată, fenomen deosebit de grav cu o prezenţă

cotidiană în ultima perioadă. Această simbioză s-a realizat în primul rând din

motive practice, materiale având drept explicaţie principală faptul că

organizaţiile teroriste fiind tot mai puţin finanţate de unele state sau grupuri

sociale interesate, au fost nevoite să-şi caute surse proprii de procurare a

sumelor necesare pentru dotarea cu armament şi tehnică, plata membrilor

asociaţiei, a informaţiilor şi a altor cheltuieli. Ori sursa cea mai sigură,

rapidă şi eficientă de obţinere a sumelor de bani, este crima organizată.

Grupurile teroriste preiau tot mai mult experienţa, metodele şi

mijloacele folosite de organizaţiile criminale de tip mafiot. În unele cazuri

grupuri teroriste, care şi-au pierdut idealurile şi obiectivele politice, s-au

transformat în organizaţii criminale de tip mafiot, iar în alte împrejurări se

realizează o reală întrepătrundere între organizaţiile teroriste şi cele

criminale.

În aceeaşi ordine de idei, aşa cum grupurile teroriste urmăresc să

execute activităţi criminale, la rândul lor organizaţiile mafiote urmăresc tot

mai mult scopuri politice. Un aspect nou şi deosebit de nociv îl reprezintă

aşa-zisul “narcoterorism”, tot mai multe grupuri teroriste ocupându-se cu

19

producerea şi traficul de narcotice.

O a doua cauză care a dus la simbioza dintre terorism şi crima

organizată a fost prăbuşirea şi apoi dispariţia blocului socialist, numeroase

organizaţii teroriste, mişcări revoluţionare armate şi de gherilă nemaiavând

un simbol concret pentru luptă şi nici idealul unei forme statale de tip

socialist pe care doreau să-l instaureze în ţările de baştină.

Simbioza tot mai perfectă între organizaţiile teroriste şi marile carteluri

ale crimei, prezintă un pericol considerabil pentru viitorul omenirii întrucât

controlează în exclusivitate teritorii imense (mai ales în America de Sud şi

Centrală, Africa şi Asia) şi produc o implozie fără precedent şi o continuitate

în colaborarea dintre gherile şi traficanţii de droguri, dintre terorism şi marea

criminalitate mafiotă, făcând tot mai grea şi mai costisitoare lupta dusă de

state şi societatea umană împotriva acestui flagel mondial.

20

Secţiunea a II-a

Crima organizată în România şi

formele sale de manifestare

1. CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ROMÂNIA

Criminalitatea a devenit o problemă care preocupă în cel mai înalt

grad toate statele lumii, organismele internaţionale, inclusiv Organizaţia

Naţiunilor Unite. Fenomenul infracţional cunoaşte o creştere fără precedent,

iar prin formele noi de manifestare, prin caracterul tot mai organizat,

pericolul sporit şi internaţionalizarea evidentă constituie o ameninţare la

adresa comunităţii umane, a instituţiilor democratice şi chiar a statelor.

Nici România nu putea fi ocolită de acest flagel care, în special în anii

care au trecut de la Revoluţia din Decembrie 1989, a cunoscut creşteri

explozive. Rata criminalităţii a cunoscut creşteri însemnate, astfel că dacă în

anul 1990 rata criminalităţii era de 414 infracţiuni la 100.000 locuitori, la

sfârşitul anului 1996, aceasta a ajuns la peste 1.500, ceea ce reprezintă o

creştere de peste 250%.

Îngrijorător este faptul că au proliferat galopant tipurile de infracţiuni

cu caracteristici mafiote, acţiunile premeditate, folosirea armamentului la

săvârşirea faptelor, tâlhăria şi jaful în plină zi sub ameninţarea armelor de

21

foc, sechestrarea de persoane, impunerea plăţii taxei de protecţie, furturi de

bunuri din patrimoniul naţional, contrabanda, corupţia, evaziunea fiscală şi

alte fapte cărora poliţia şi celelalte organe şi organisme care concură la

înfăptuirea justiţiei au trebuit să le facă faţă.

În aproape toate sectoarele de activitate se constată abuzuri de

nerespectare a dispoziţiilor legale privind funcţionarea societăţilor

comerciale, acte de abuz şi corupţie, o stare totală de neimplicare a factorilor

responsabili în protecţia gestiunilor şi a societăţilor comerciale în ansamblul

lor, sub lozinca aplicării legilor specifice economiei de piaţă.

În această perioadă s-au înregistrat numeroase cazuri în care, prin

metode şi practici grosolane sau cu un anumit grad de subtilitate s-au

transferat ilegal din patrimoniul public imense valori care au alimentat

capitalul privat.

O analiză superficială sau pur matematică a cifrelor comparative

privind starea infracţională din care rezultă o creştere a criminalităţii de 4 – 5

ori în 1996 faţă de 1989, iar la unele genuri de infracţiuni chiar de 9 – 10 ori,

ar putea conduce la concluzia falsă că societatea post-decembristă a creat

condiţii optime de manifestare a comportamentului ilicit, iar societatea

anterioară ar fi fost una caracterizată printr-un înalt spirit de legalitate şi

ordine socială.

Realitatea este însă alta pentru că înainte de 1990 cifra neagră a

criminalităţii era cu mult mai mare decât cea actuală, şi aceasta din cauză că

unele fapte penale nu erau reclamate sau sesizate organelor în drept, dar şi

din cauza politicii penale a celor de la conducere care obligau ca multe

infracţiuni să nu fie înregistrate în evidenţele operative. Aceste aberaţii

profesionale au avut urmări dezastruoase pentru că determinau o reducere

artificială a fenomenului infracţional.

22

Trebuie precizat că reglementările impuse de sistemul totalitar extins

asupra tuturor sectoarelor de activitate, circulaţia deosebit de redusă în afara

frontierelor statului şi mai ales verificarea amănunţită a persoanelor şi

bunurilor ce intrau sau ieşeau din ţară, au constituit o piedică serioasă în

calea organizării unor reţele infracţionale de tip mafiot, iar traficul de

stupefiante, traficul de arme, comerţul cu autoturisme furate şi alte asemenea

fapte ce fac parte din “crima organizată” clasică, se săvârşeau doar sporadic.

Singurul domeniu în care se poate afirma că s-ai format nuclee ale crimei

organizate este cel economic, fenomen accentuat după 1980 ca urmare a

adâncirii crizei sistemului comunist. Conducerea strict centralizată şi

planificată a economiei naţionale limitau sau lichidau orice formă de

iniţiativă privată, iar ca urmare, cei întreprinzători şi dornici de înavuţire au

părăsit sfera activităţilor licite astfel că în perioada de referinţă s-a înregistrat

o creştere considerabilă a numărului deplasărilor şi abuzurilor în serviciu ce

erau comise de grupuri numeroase de infractori bine organizate care îşi

întindeau tentaculele până la nivele de decizie.

Totuşi avem reţineri în a încadra în noţiunea de crimă organizată

aceste reţele şi activităţi infracţionale pentru că unele trăsături şi principii

specifice activităţilor de tip mafiot nu erau realizate în totalitate.

În prezent, România a devenit un teritoriu preferat pentru tranzitarea

drogurilor din Orient sau America Latină către ţările din Europa de Vest. Tot

mai mulţi cetăţeni români sunt atraşi în diferite reţele internaţionale fiind în

prezent intermediari sau curieri, organizaţiile de tip mafiot din care

respectivii fac parte îşi întind astfel tentaculele în ţara noastră existând date

că o parte din “banii murdari” rezultaţi din traficul de droguri sunt “spălaţi”

în România. Ultimele evoluţii atestă faptul că există o anumită activitate

subterană a narcotraficanţilor rezidenţi în România, de a crea şi dezvolta

23

pentru început, o piaţă de desfacere a drogurilor uşoare cu accent pe

cointeresarea elevilor şi studenţilor ori a tinerilor cu afecţiuni de natură

comportamentală care pot deveni nu numai consumatori ci şi distribuitori.

O altă caracteristică a crimei organizate în România o reprezintă

contrafacerea, promovarea şi plasarea în circulaţia bănească autohtonă a

unor valute liber convertibile, îndeosebi dolari americani, mărci germane,

lire italiene şi altele, operaţiuni ce nu se pot realiza decât prin participare la o

diviziune internaţională a activităţii criminale.

Traficul ilegal de autoturisme, în special a celor de lux, furate din ţări

occidentale şi vândute în Orient sau CSI, reprezintă o altă latură a crimei

organizate în România, care se dezvoltă continuu datorită atât a profitului

mare care se realizează într-un timp extrem de scurt, cât şi taxele de import

pentru autovehicule care cresc permanent şi pot fi evitate prin procurarea de

autoturisme furate.

În anii 1995 şi 1996, grupurile criminale organizate au acţionat cu

multă intensitate săvârşind acte de mare violenţă şi şantaje, trafic de

armament, muniţie şi materiale radio-active, scoaterea din ţară a unor bunuri

făcând parte din patrimoniul cultural – naţional. În aceeaşi perioadă,

infracţiunile la regimul armelor, muniţiilor şi substanţelor toxice supuse

autorizării au dobândit noi caracteristici. Se constată o creştere a numărului

de persoane care încearcă sau introduc în ţară, în mod ilicit, arme şi muniţii,

în scopul utilizării lor pentru atac, răzbunări, ameninţări şi alte asemenea

fapte cu pericol social deosebit de ridicat.

În acelaşi timp se atestă indubitabil că organizaţiile criminale din

străinătate caută legături în rândul infractorilor autohtoni şi a unor oameni de

afaceri dispuşi a face compromisuri oneroase, astfel încât actele de

contrabandă, prostituţie, proxenetism, spălarea banilor, penetrarea sistemului

24

financiar – bancar, introducerea în ţară de deşeuri toxice şi multe altele, au

dobândit un caracter tot mai organizat.

Imaginea acestei realităţi este întregită de amploarea fără precedent a

actelor de corupţie, a proporţiilor tot mai îngrijorătoare pe care aceasta le

dobândeşte. Cauzele, condiţiile şi împrejurările expuse, radiografia cazurilor

instrumentate până în prezent, datele şi informaţiile obţinute de organele de

informaţii interne dar şi cele primite din exterior, atestă indubitabil că în

România există crimă organizată şi că ea este caracterizată de aceleaşi

elemente specifice oricărei organizaţii criminale internaţionale.

Pentru a dovedi această afirmaţie, dar mai ales ca toată lumea să

înţeleagă că în România există crimă organizată şi că ea întruneşte

elementele constitutive recunoscute şi evidenţiate de marii specialişti în

materie, este suficient să fac trimitere la cazul Zaher Iskandarani, mediatizat

de mijloacele mass – media şi atât de cunoscut opiniei publice româneşti.

Având la dispoziţie o grupare infracţională bine organizată,

asigurându-şi spatele prin relaţii multiple şi sus-puse constituite prin

corupţie, acest individ, încă din 1990 s-a ocupat cu traficul de maşini furate

din Occident, cu contrabanda intensă cu ţigări, cafea şi alte produse existând

probe că nu s-a dat înlături nici de la traficul de la traficul de stupefiante,

arme şi muniţii, iar în perioada embargoului a practicat trecerea peste graniţă

a unor cantităţi imense de produse petroliere. Cu toate că până în prezent au

fost dovedite cu certitudine pagubele produse prin actele de contrabandă şi

evaziune fiscală în valoare de aproape 100 miliarde de lei, putem afirma că

prejudiciul adus finanţelor publice de către Zaher, în cârdăşie cu mulţi

funcţionari corupţi, este în jur de 1.000 miliarde lei. Gruparea infracţională

pusă la picioare de sirianul Zaher este de tip mafiot pentru că întruneşte toate

elementele constitutive care caracterizează “crimă organizată”.

25

2. FORME DE MANIFESTARE A CRIMEI ORGANIZATE ÎN

ROMÂNIA

A. Mafia roşie

Odată cu schimbările politice din Europa de Est a fost favorizată

dezvoltarea criminalităţii şi pătrunderea delincvenţilor în toate zonele libere

în care nu acţionau infractori organizaţi sau acţiunile acestora erau

sporadice. De asemenea condiţiile de viaţă nesigure, economia aflată într-o

perioadă de tranziţie lentă, absenţa unor reglementări legale adecvate oferă

terenul favorabil pe care pătrunde şi se dezvoltă crima organizată.

Destrămarea structurilor statale ale fostei Uniuni Sovietice dar şi

puternicele transformări şi convulsii din Comunitatea Statelor Independente

au generat multiple fenomene sociale, unele cu efecte deosebit de grave,

altele scăpate complet de sub control, între care se remarcă europenizarea şi

internaţionalizarea infractorilor şi a organizaţiilor criminale.

Un alt factor care a spart echilibrul social îl constituie revenirea în

ţările de baştină de mii de militari din trupele ocupate sau aşa-zisele “zone

strategice” îndeosebi din Germania de Est dar şi de pe frontul din

Afganistan. Militarii cărora nu li s-au asigurat locuinţe şi locuri de muncă au

profitat de faptul că aveau largi cunoştinţe militare, organizatorice şi,

dispunând de armament adecvat s-au organizat ori s-au pus în subordinea şi

controlul unor filiere ale crimei organizate unde acţionează cu violenţă şi

chiar cu cruzime deosebită.

26

Unele din formele de organizare criminală în care şi-au găsit loc cu

predilecţie aceşti militari, au constituit-o grupările denumite “RAKET”,

denumire cunoscută încă de pe vremea în care lumea interlopă americană era

dominată de celebrul AL CAPONE. Aceste grupări sunt specializate în

obligarea prin mijloace violente ori ameninţări grave a patronilor prosperi, să

accepte “protecţia” altor bande de rău făcători sau infractori izolaţi,

prezentând în schimb, periodic, sume foarte mari de bani. În cazul în care

patronii vizaţi nu se conformau, erau supuşi unor suferinţe fizice, li se

distrugeau mărfurile sau locurile astfel încât până la urmă, aceştia acceptau

acest “soi” de protecţie.

Nenorocirea constă în faptul că acestor grupări nu le-a mai ajuns

teritoriul naţional profitând de noua situaţie geo-politică, de deschiderea

graniţelor şi libera circulaţie, au invadat mai întâi ţările vecine, ajungând

apoi în Europa Apuseană şi chiar în Statele Unite.

În contextul criminalităţii din România anilor ’90, primele manifestări

ale crimei organizate străine pe teritoriul ţării, au aparţinut acestor grupări de

“Rakeţi” care în marea lor majoritate au acţionat împotriva unor conaţionali

aflaţi la noi în interes de afaceri sau ca turişti.

Membrii acestor echipe acţionează de regulă în grupuri de 2 – 10

indivizi, conduse de foşti luptători în Afganistan, înarmaţi şi gata oricând să

folosească orice categorie de armament uşor, grenade sau exploziv.

Deplasarea grupurilor se face cu autoturisme, au în dotare staţii de emisie –

recepţie, iar unii membrii ai bandelor, în timpul anchetelor au declarat că

sunt dirijaţi din umbră de către organe de informaţii ale ţărilor de origine, în

favoarea cărora întreprind şi unele acţiuni de culegere de informaţii.

27

B. Mafia galbenă

O grupare etnică, aproape ermetică, cu o structură organizatorică tot

mai rafinată, cu implicaţii directe în peisajul infracţional din ţara noastră şi

cu riscuri de a se manifesta tot mai periculos pe principii mafiote, o

reprezintă unii cetăţeni chinezi, rezidenţi în România.

Pentru a-şi masca adevăratele preocupări şi scopuri urmărite, aceştia

înfiinţează societăţi comerciale, iar după obţinerea drepturilor de şedere îşi

retrag capitalurile depuse în bănci, în final toate demersurile lor finalizându-

se într-o crasă fictivitate acoperitoare pentru activităţi ilicite. Chinezii, odată

ajunşi în România se preocupă de aducerea altor concetăţeni, o parte din ei

membrii ai grupurilor infracţionale constituite în exterior sau în interior şi

comit o gamă foarte largă de infracţiuni, în special omoruri la comandă,

victimele fiind alţi conaţionali dar şi persoane de alte etnii.

Instrumentarea faptelor penale în care sunt implicaţi cetăţenii chinezi,

implică probleme deosebite datorită lipsei aproape totale de cooperare cu

poliţia, precum şi datorită faptului că aceste comunităţi sunt foarte greu de

pătruns şi de urmărit. În rândul lor sunt folosite peste 1.000 de dialecte ceea

ce face aproape imposibilă luarea unor măsuri atât operative specifice cât şi

de cercetare penală.

Sunt cunoscute şi au fost intens mediatizate cazurile de omor deosebit

de grav, săvârşite prin cruzimi, şantaje şi taxa de “protecţie”, precum şi alte

genuri de infracţiuni săvârşite în sânul acestei comunităţi.

28

C. Grupările internaţionale arabe şi turceşti

Se remarcă prezenţa activă în afara marii criminalităţi, a unor cetăţeni

arabi şi turci constituiţi în grupuri bine organizate şi ierarhizate, implantaţi în

România cu scopul de a comite infracţiuni şi a domina. În comunităţile arabe

şi turceşti stabilite în diferite localităţi din ţară, în ultima perioadă de timp,

acţionează tot mai frecvent grupuri de infractori din aceste etnii aflate în plin

proces de împărţire a capitalei şi a marilor localităţi arabe în “zone de

influenţă” şi care impun patronilor ori altor persoane prospere din punct de

vedere economic, taxe de “protecţie” sau pretind sume importante de bani

pentru răscumpărarea unor persoane răpite ori sechestrate. Grupurile nu se

sfiesc să acţioneze în plină zi, înarmate cu arme de foc ori arme albe şi nu s-

au mai complicat cu perceperea taxei de protecţie ci au acţionat direct şi au

tâlhărit pur şi simplu pe unii cetăţeni, oameni de afaceri.

D. Mafia ţigănească

O ameninţare deosebită pentru societatea românească o reprezintă

implicarea tot mai profundă în sfera criminalităţii şi în deosebi în cea a

infracţiunilor de mare violenţă, a ţiganilor. Această etnie recunoscută prin

incultură şi neştiinţă de carte, dar de o abilitate şi meschinărie deosebite,

sfidează la vedere, pe zi ce trece, legea şi ordinea de drept, organizând filiere

internaţionale prin care săvârşesc cele mai periculoase infracţiuni.

Potenţialul criminogen al ţiganilor este de câteva ori mai mare decât al

restului populaţiei României, situaţie ce are tendinţe de agravare dacă ţinem

seama că în ultimii ani, indicele de creştere a infracţiunilor comise de ţigani

29

a fost dublu faţă de indicele general de creştere a participanţilor la săvârşirea

de infracţiuni.

Înclinaţia spre delicvenţă a multor ţigani s-a manifestat cu

recrudescenţă sporită încă din primii ani de după Revoluţie, cu tendinţe de

îmbrăţişare a formelor superioare ale crimei, respectiv spre organizare şi

principii de tip mafiot. Se remarcă în acest sens, constituirea infractorilor în

grupuri mari, ierarhizate, cu conducători şi structură bine definită în care se

cultivă păstrarea deplină a secretului şi executarea fără rezerve a ordinelor

date de marii mafioţi. Ca mod de acţiune se remarcă jafurile organizate în

grup, “şmen-urile”, traficul de carne vie, sechestrarea de persoane, taxa de

protecţie, şantajul şi chiar spălarea banilor proveniţi din infracţiuni.

În acest sens putem exemplifica grupurile constituite pe principii

mafiote conduse de ţiganii Duduianu Petrişor, zis “Cristofor” (grup din care

fac parte peste 60 de ţigani), precum şi acela condus de Reget Petrişor, zis

“Istronom” din care fac parte peste 50 de ţigani, dar nu de mică importanţă

este şi grupul condus de Stoica Gheorghe, zis “Gigi Ursaru”, ori acela

condus de Ion Titişor, zis “Fane Spoitoru” sau Constantinescu, zis “Gigi

Boieru”.

30

CAPITOLUL II

BANII MURDARI

Secţiunea I

Crima organizată şi spălarea mondială a banilor;

Reglementări internaţionale, circuitele şi filtrele spălării

banilor murdari

1. CRIMA ORGANIZATĂ ŞI BANII MURDARI

În ultimii 10-l5 ani au avut loc schimbări importante în structura

mondială a banilor, în relaţiile dintre aceste instituţii, multe dintre ele

transformându-se în companii multinaţionale, cu reţele şi filiale în mai multe

state cu diverse forme de asociere, sporindu-şi activităţile financiare

internaţionale într-o manieră spectaculoasă. Se estimează că pieţele

financiare internaţionale efectuează zilnic tranzacţii în valoare de peste 20

miliarde dolari. În componenţa acestor tranzacţii financiare globale sunt

cuprinse pe de o parte investiţiile şi operaţiunile comerciale ce au loc în

economia mondială reală, pe lângă care însă, o bună parte o reprezintă “

31

capitalul fierbinte” speculativ, care se investeşte de regulă pe termen scurt

garantând profituri uriaşe şi mai ales anonimatul depunătorilor sau

investitorilor.

Trebuie menţionat că “ banii fierbinţi” sau capitalul “ fierbinte” nu

este tot una cu banii “murdari”, aceştia din urmă făcând însă parte din prima

categorie, deosebirea esenţială constând în aceea că dacă banii murdari

provin din afaceri criminale, cei “fierbinţi” au provenienţă legală, sunt

urmarea unor tranzacţii legale, dar devin ulterior “murdari” deoarece

deţinătorii lor îi investesc în practici ilegale precum contrabanda, evaziunea

fiscală, corupţia, exportul ilegal de capital şi altele.

Cea mai cunoscută sursă de bani “murdari” este traficul de droguri,

datorită faptului că prin el se generează la nivel planetar profituri anuale de

multe miliarde de dolari, iar prin operaţiuni financiare şi comerciale ilicite,

aceste imense sume dispar dintr-un loc pentru a apărea multiplicate în alte

locuri, căpătând astfel o aparenţă de legitimitate.

Profituri imense se obţin însă şi pe alte căi : comerţul ilegal cu arme,

traficul cu aur, traficul cu carne vie, dar şi prin alte forme ale delicvenţei ce

include corupţia politică pe scară mare, evaziunea fiscală, contrabanda,

falsificarea şi contrafacerea biletelor bancare şi altele.

Această mânuire a banilor prin diferite tranzacţii de natură să şteargă

urmele sursei şi originii acestora, constituie “ spălarea banilor” , termen tot

mai mult uzitat pe plan internaţional în mediile financiar-bancare şi chiar

guvernamentale.

În directiva Consiliului Comunităţii Europene nr.91/308 din 10 iunie

1991 se menţionează că “ spălarea banilor “ înseamnă următorul

comportament atunci când este comis cu intenţie:

transformarea sau transferarea unei proprietăţi, ştiind că aceasta este

32

derivată dintr-o activitate criminală sau dintr-un act de participare la o

astfel de activitate, în scopul ascunderii sau mascării originii ilegale a

proprietăţii respective;

ascunderea sau mascarea adevăratelor naturi, surse, amplasări, mişcări,

drepturi şi deţineri legale de proprietate ştiind că acea proprietate este

derivată dintr-o activitate criminală sau dintr-un act de participare la o

astfel de activitate;

achiziţionarea, posesia sau folosirea unei proprietăţi ştiind că, în

momentul primirii ei, acea proprietate derivată dintr-o activitate

criminală;

participarea, asocierea la comitere sau la tentativele de comitere,

precum şi fapta de a ajuta, facilita sau sfătui pe cineva în scopul oricărei

acţiuni menţionate în paragrafele anterioare.

Aceste acţiuni sunt făcute de subiecţii clasici, respectiv traficanţii de

droguri sau participanţii la infracţiunile ce reprezintă crima organizată.

Urmează apoi escrocii cu predilecţie care practică adevărate strategii de

fraudare a băncilor sau a altor instituţii financiare, manipulatorii

frauduloşi de bursă şi cei care falimentează ilegaL societăţile comerciale,

în realitate sustrăgând fondurile băneşti pe care le transformă sau transferă

în alte locuri în vederea sustragerii de la impozite şi taxe ori de la

obligaţiile ce le revin faţă de creditori.

Recurg la spălarea banilor cei care efectuează plăţi ilegale pentru

obţinerea de contracte sau licenţe, dar şi cei care îşi aduc contribuţii ilegale

la campaniile electorale.

În ultima perioadă spălarea banilor murdari este practicată pe scară

largă, de noi categorii de participanţi, între care se detaşează şantajiştii,

răpitorii de persoane, spărgătorii de bănci, contrabandiştii, evazioniştii fiscali

33

şi nu în ultimul rând teroriştii şi chiar spionii.

Indiferent de activităţile criminale din care provin banii murdari,

spălarea lor pe plan internaţional, presupune trei faze distincte:

a. Scoaterea banilor murdari, proveniţi din acţiuni ilegale în afara

ţării şi depozitarea lor într-un cont dintr-o bancă din străinătate.

Scoaterea fizică a banilor se face, de regulă prin curieri care trec

sume peste graniţă prin contrabandă. Alteori sumele de bani sunt

expediate prin colete poştale sau prin diferite obiecte de colecţie

ce se expediază peste graniţă. Cel mai des utilizată şi deosebit de

eficace în cazul sumelor de bani este scoaterea banilor murdari

prin tranzacţii financiare.

De regulă membrii bandelor criminale efectuează în ţara de reşedinţă

operaţii financiare aparent legale, între care emiterea de cecuri bancare

acreditive, instrumente de bursă, acţiuni la purtător şi în felul acesta sumele

ce trebuiesc spălate ajung în conturile din străinătate.

b. A doua fază o reprezintă legitimizarea fondurilor în cauză care se

face de regulă prin înregistrarea lor în conturile unor bănci din ţări

aşa-zis “paradisuri financiare”, preferate de răufăcători pentru că

băncile centrale sunt slabe din punct de vedere al supravegherii

generale a activităţii bancare.

c. Faza a treia este repatrierea fondurilor care se face de regulă prin

aşa-zisa “împrumutare a banilor” de la băncile sau firmele străine

care intrând în conturi bancare devin imposibil de controlat cu

privire la provenienţa lor, datorită secretului operaţiunilor bancare

sau comerciale.

Banii murdari sunt repatriaţi de regulă pentru ase putea realiza

reciclarea lor, respectiv investirea în alte activităţi criminale, de cele mai

34

multe ori la niveluri superioare.

Trebuie să amintim aici şi despre aşa-zisa “economie clandestină” sau

“subterană” care include acele tranzacţii financiare sau comerciale care nu

lasă urme în documentele oficiale contabile sau fiscale. Deosebirea esenţială

dintre sumele de bani ce formează economia subterană şi cele ce reprezintă

“banii murdari” este aceea că primele provin din activităţi legale şi nu din

acte criminale, însă nu sunt introduse în circuitul legal pentru a putea fi

sustrase de la plata impozitelor şi taxelor legale, într-un cuvânt ele formează

obiectul “evaziunii fiscale”.

Această “economie subterană” devine o problemă deosebit de critică

nu numai pentru ţările dezvoltate din Vest. Exemplu SUA pierde anual

conform calculului specialiştilor, 100-150 miliarde dolari care reprezintă

sume ce trebuie să fie încasate ca impozite sau taxe. În Italia economia

clandestină este de circa 21 la sută din venitul naţional, iar în Franţa aceasta

reprezintă valoric 8-10 miliarde dolari.

2. Reglementări internaţionale privind spălarea banilor murdari

În luna iulie 1989 la Paris, şefii de state sau guverne ale celor 7 ţări

industrializate şi Preşedintele Comunităţii Europene, au convenit înfiinţarea

Grupului Operativ de Acţiune Financiară (FATF) cu scopul de a declanşa

lupta comună împotriva spălării banilor. Alături de cei 7 (SUA, Japonia,

Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada) alte opt ţări (Suedia, Olanda, Belgia,

Luxemburg, Elveţia, Austria, Spania şi Australia) au aderat la FAFT în

intenţia de ase lărgi experienţe şi a putea fi exprimate punctele de vedere şi

35

concluziile desprinse din lupta împotriva spălării banilor la nivel naţional şi

internaţional.

Ca punct de referinţă în procesul de reglementare pe plan internaţional

a concepţiei de luptă împotriva traficului ilegal de stupefiante şi implicit a

spălării banilor murdari este de reţinut Convenţia Organizaţiilor Unite

adoptată la 19 decembrie 1988 la

Viena, precum şi Directiva nr.91/308 din 10 iunie 1991 a Consiliului

Comunităţii Europene care a adus o nouă definire mai realistă a noţiunii de

spălare a banilor, definire la care m-am referit anterior.

În contextul promovării de reglementări juridice la nivel internaţional,

un loc important îl ocupă documentele adoptate la Strassburg de către

Conferinţa Europeană privind spălarea banilor, respectiv de către Comitetul

European pentru probleme criminale, în perioada 28-30 septembrie 1992.

Acestea sunt de natură să completeze

Convenţia relativ la albirea banilor, depistarea, urmărirea şi

confiscarea produselor infracţiunilor. Au valoare deosebit de semnificativă,

din acest punct de vedere, recomandările formulate în cuprinsul Convenţiei

privind:

- adoptarea de către părţi a măsurilor legislative sau de altă natură

care să permită utilizarea tehnicilor speciale de investigare în

scopul identificării şi cercetării cazurilor;

- realizarea unei largi cooperări internaţionale, în sensul că părţile

trebuie să-şi acorde, la cerere ajutor reciproc pentru a identifica

instrumentele, produsele şi orice alte bunuri susceptibile de

confiscare;

- dreptul unei părţi de a lua, la cererea unei alte părţi care a declanşat

36

procedura de confiscare, măsuri provizorii care se impun chiar şi

aplicarea sechestrului, pentru a se preveni înstrăinarea bunurilor ce

fac obiectul cercetărilor;

- faptul ca una din părţi să nu poată invoca secretul bancar pentru a

justifica refuzul său în cooperarea solicitată.

3. CIRCUITELE ŞI FILIERELE SPĂLĂRII BANILOR MURDARI

A. Filiera Pizza

Pentru traficanţii de droguri prima etapă constă în transferarea în

afara ţării lor a unor importante sume de bani lichizi provenite îndeosebi din

distribuţia drogurilor pe străzi. Sumele sunt depuse ulterior în conturi

bancare deschise în numele societăţilor de complezenţă în bănci îndepărtate

de zona respectivă. Fondurile, după aceea, urmează să fie virate în alte

conturi deschise în numele unor societăţi paravan din ţări care au deja

reputaţie de “paradisuri bancare”.

Cea de a doua fază are în vedere repatrierea fondurilor pentru a putea

fi utilizate în mod legal. Tehnica utilizată este aceea de plată a împrumutului

sau de ase împrumuta de la sine însuşi. Societăţile controlate de traficanţi

acordă oficial împrumuturi destinate achiziţionării de bunuri imobile sau

comerciale.

În cazul acestui tip de circuit al fondurilor murdare, faptul care a atras

atenţia serviciilor de specialitate a fost acela că patronii reţelelor de pizzerii

37

au cedat tentaţiei înavuţirii rapide şi au început să comercializeze stupefiante

în paralel cu produsele de bază.

B. Tehnici elaborate

Atunci când traficanţii controlează mai multe socieţăţi în diverse ţări

şi pot utiliza tehnica denumită “a dublei facturări” conform căreia societatea

cumpără la preţuri supraevaluate bunuri şi servicii ale unei societăţi instalate

într-o altă ţară, de preferinţă un refugiu fiscal. Acest sistem permite să se

scoată cu uşurinţă peste graniţă un surplus de fonduri obţinute în mod ilegal

din activităţi criminale.

Specularea imobiliară simulată, un alt tip de tehnică elaborată, constă

în achiziţionarea unui bun imobiliar subevaluân valoarea sa reală şi

vânzându-l ulterior la această valoare.

Tehnica aplicaţiei este la rândul său o monedă utilizată de mai mulţi

ani în vânzările fictive de acţiuni la bursa de valori. Ea constituie astăzi una

din metodele cele mai evoluate în reciclarea banilor. Conform metodei

clasice a vânzărilor fictive persoanele care încearcă să manipuleze cursul

pieţei deţin în numele lor un pachet substanţial de acţiuni ale societăţii

vizate. Este suficient ca o societate paravan să se stabilească într-o ţară cu

domeniul respectiv nereglementat şi să devină partener de afaceri. Această

metodă se poate utiliza pentru repatrierea fondurilor încredinţate societăţii.

Paravan sub acoperirea profiturilor obţinute din activităţi de bursă legale.

O altă tehnică este metoda HAVALA (denumire de origine arabă,

utilizată în ţările musulmane şi însemnând transferul de bani sau de

informaţii între două persoane prin intermediul unei a treia) care se bazează

38

pe sistemele bancare clandestine. Anumite comunităţi care au încredere în

sistemul bancar tradiţional au stabilit sisteme paralele pentru transferarea

fondurilor. Principiul acestui sistem constă în depozitarea fondurilor la un

particular din ţara sa şi recuperarea fondurilor de la o altă persoană dintr-o

ţară terţă.

C. “ Modelul” Francez

În lumea băncilor, circuitele financiare cele mai “eficace” nu sunt de

multe ori cele mai importante. Sistemele denumite “furnici” sau “strumfi”

generează retururi de profituri cele mai puţin detectabile.

Lumea jocurilor este în mod tradiţional o lume închisă, dar ea poate

deveni unul din sectoarele privilegiate ale spălării fondurilor, aceasta ca

urmare a unor tehnici diverse.

Un prim exemplu constă în convertirea sumelor cheş, a căror origine

ilicită poate fi identificată în sume anonime. Pentru aceasta s-a recurs la

cazinouri în care se poate schimba suma cheş contra unor fise de joc şi după

un timp acele fise se vor reconverti în CEC-uri sau în sume cheş.

O a doua modalitate se bazează pe justificarea resurselor prin câştiguri

de joc. Este vorba de a achiziţiona fonduri prin plătirea unei supraprime la

biletele câştigătoare, la loterie şi de multe ori de a face apel la complicitatea

organismelor de pată.

O altă modalitate se bazează pe utilizarea mecanismelor de

funcţionare a lumii jocurilor. În jurul oricărei table de joc se află jucători

care ţin ceea ce se numeşte banca. Aceşti “bancheri” joacă împotriva

celorlalţi jucători. Pentru a putea acoperi pierderile de moment banca trebuie

să dispună de rezerve importante. Aceste rezerve sunt aduse de membrii

39

consorţiului, de cele mai multe ori din surse oculte. În final pe o lungă

perioadă banca este întotdeauna câştigătoare.

3. Recomandările GAFI asupra spălării capitalurilor

Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) în Conferinţa cu

privire la spălarea banilor în ţările aflate în tranziţie – care a avut loc la

Strassburg în perioada 29 noiembrie – 1 decembrie 1994, a făcut unele

recomandări privind spălarea capitalurilor, dintre care cele mai importante

sunt:

1. Ameliorarea sistemelor juridice naţionale de luptă contra spălării

capitalurilor.

- definirea infracţiunii de spălare a capitalurilor;

- măsurile provizorii de confiscare.

2. Întărirea rolului sistemului financiar.

- reguli de identificare a clienţilor şi de conservare a

documentelor;

- diligenţe cerute instituţiilor financiare ;

- măsuri pentru a face faţă problemelor din ţările care nu au deloc

sau au numai parţial, dispozitive de luptă împotriva spălării

capitalurilor ;

- alte măsuri pentru evitarea spălării banilor lichizi.

3. Întărirea cooperării internaţionale.

- schimbul de informaţii cu caracter general ;

- schimbul de informaţii privind tranzacţiile suspecte;

- cooperare între autorităţile juridice.

40

Secţiunea a II a

Criminalitatea financiar – bancară

Rolul “ Gulerelor albe “ din România în spălarea

banilor murdari

1. INFRACŢIONALITATEA ŞI STRUCTURILE FINANCIAR –

BANCARE

O categorie distinctă de infracţiuni în peisajul atât de vast al

criminalităţii economică-financiare o reprezintă actele săvârşite în structurile

financiar - bancare sistemului economic, pagubele produse prin acestea

atingând de fiecare dată dimensiuni considerabile.

Deşi legiuitorul nu a prevăzut în Legea nr.33/1991 privind activitatea

bancară infracţiuni distincte ce pot fi comise în legătură cu derularea

operaţiunilor, totuşi din activitatea practică şi din statisticile oficiale a

rezultat că infracţiunile cele mai frecvente sunt: falsul, înşelătoria, luarea şi

darea de mită, primirea de foloase necuvenite şi abuzul în serviciu.

În activitatea de acordare a creditelor, unii funcţionari bancari, desigur

în schimbul primirii de foloase necuvenite, nu mai verifică garanţiile de

rambursare, obligaţie prevăzută de dispoziţiile legale, ajungându-se la

prejudicierea gravă a unităţilor bancare şi a acţionarilor.

41

Neverificarea faptică a garanţiilor în baza cărora se acordă credite, din

neglijenţa unor funcţionari bancari sau prin coruperea acestora, este o altă

formă de prejudiciere tot mai frecvent utilizată.

Un alt fenomen de amploare, cu care se confruntă destul de des

societăţile bancare este cel al emiterii de către diverşi agenţi economici, a

unor CEC-uri din carnete cu limită de sumă care însă nu au acoperire în

disponibil în cont.

Alături de acestea, în practică mai pot apărea şi celor prevăzute şi

sancţionate tot de Codul Penal: delapidarea, furtul, gestiunea frauduloasă,

trafic de influenţă, etc.; trebuie menţionat faptul că societăţilor bancare,

funcţionând ca societăţi comerciale, le sunt aplicabile prevederile Legii

nr.31/1990 şi le sunt opozabile faptele incriminate ca infracţiuni în acest act

normativ.

Din datele oficiale rezultă tot mai evident că unele societăţi

comerciale, îndeosebi cele cu participaţie străină, încalcă în mod vădit

legislaţia economică actuale, producând grave prejudicii intereselor

economico-financiare ale statului şi ale unor întreprinzători particulari, prin

atragerea acestora în afaceri ilicite. În unele situaţii, anumiţi cetăţeni străini,

profitând de carenţele existente în legislaţia economică şi lipsa unor

sancţiuni severe, şi-au creat societăţi comerciale cu sedii fictive, în scopul

vădit de a se sustrage organelor de stat urmărind derularea unor operaţii

comerciale frauduloase sau neplata către stat a taxelor vamale ori impozitul

pe circulaţia mărfurilor şi pe profit.

2. ROLUL “GULERELOR ALBE” ÎN SPĂLAREA BANILOR

Un alt domeniu de larg interes pentru criminalitatea organizată din

România, ca şi din întreg Estul şi Centrul Europei, l-a constituit apariţia

42

sectorului bancar particular. Înfiinţarea şi dezvoltarea băncilor comerciale a

pus la dispoziţia crimei organizate şi a reţelei de infractori cu gulere albe nu

numai posibilitatea de a produce bani prin activităţi bancare, ci şi de a

ascunde, spăla sau reinvesti profiturile lor.

Spălarea banilor proveniţi din operaţiuni ilicite este numai unul dintre

multiplele aspecte al unui proces mult mai vast, bazat pe de o parte pe

operaţiuni financiar-bancare, pe investiţii şi operaţiuni comerciale ce au loc

în economia reală, iar pe de altă parte pe tranzacţii care au loc în economia

subterană, paralelă cu cea reală.

Creşterea unei imense mase monetare speculative în toată lumea, ca şi

în România, în detrimentul rezervelor statului, este legată de diverşi factori

economici care operează cu predilecţie în această perioadă de tranziţie,

fenomene care sunt de natură a descuraja orice încercare de control asupra

tranzacţiilor financiar-bancare de către o singură instituţie, aşa cum este

Banca Naţională şi creează condiţii de comercializare a “banilor murdari”

sau “fierbinţi”.

Pentru a înţelege mai bine motivele creşterii explozive a masei de

capital speculativ care circulă prin venele circuitului financiar-bancar

românesc dar, în corelaţie cu finanţele internaţionale trebuiesc amintite

câteva procese strâns legate de spălarea banilor murdari.

Un prim proces este acela de dezvoltare şi integrare, atât pe plan

intern cât şi pe plan internaţional, al “pieţelor ilicite”. Această dezvoltare a

pieţelor ilegale, cu prioritate în centrul şi estul Europei, după anul ’90 a

determinat o expansiune corespunzătoare a delicvenţei transnaţionale şi a

necesităţii imperative ca aceasta să stabilească legături cu instituţiile

financiar-bancare care găzduiesc “banii murdari" sau “capitaluri fără patrie”.

Se poate afirma că orice acţiune criminală de anvergură, care îşi propune

43

realizarea de câştiguri mari, dar în acelaşi timp urmăreşte şi evitarea

controlului şi măsurilor represive ale instituţiilor specializate ale statului,

trebuie să-şi formeze legături strânse în sistemul bancar şi financiar.

Reţelele criminale complexe, care includ şi infractori străini ori au

legături cu reţele internaţionale, recurg la “spălarea” câştigurilor realizate

prin instituţii banker străine, care practică curent asemenea operaţiuni şi au

drept clienţi reţelele mafiote transnaţionale. În asemenea situaţie, sumele în

valută realizate din activităţi criminale desfăşurate în România sunt scoase

peste graniţă fie prin operaţiuni comerciale deghizate, fie prin scoaterea

fizică peste frontieră prin curieri specializaţi.

Un al doilea proces cu o contribuţie importantă din punct de vedere

cantitativ la formarea “banilor murdari” sau “fierbinţi” este constituit din

activităţile economice “subterane”.

Referitor la ţara noastră, Comisia Naţională de Statistică a elaborat un

procent de 25% ca fiind echivalentul economiei subterane, iar Raportul

Serviciului Român de Informaţii a avansat ipoteza că economia subterană

deţine 35 – 45% din PIB al României – ipoteză pe care o considerăm mai

realistă.

Este evident că prezenţa economiei subterane este o sursă foarte

importantă pentru producţia de bani murdari sau fierbinţi, care în final se

transformă în mase de capital speculativ, atât în ţară cât şi pe plan

internaţional.

Cel de-al treilea izvor de bani murdari sau fierbinţi care alimentează

crima organizată transnaţională, este exodul de capital din ţările din Lumea a

treia, inclusiv din România şi celelalte state din fostul lagăr comunist, către

ţările occidentale dezvoltate. Afacerile deosebit de păguboase făcute de către

unor societăţi bancare, urmărirea de către acestea cu preponderenţă a

44

intereselor personale, a avut drept urmare faptul că ele şi-au pierdut

credibilitatea în faţa cetăţenilor, care în loc să depună economiile personale

în conturi, preferă să le tezaurizeze, să ţină banii “la ciorap” şi să-i consume

rapid. Aspectul este deosebit de dăunător pentru că prosperitatea unei naţiuni

nu constă într-un consum neraţional şi continuu, ci în venitul naţional care se

îmbogăţeşte şi prin economiile făcute de cetăţeni şi depuse în societăţile cu

profil bancar.

În al doilea rând, urmărind satisfacerea intereselor proprii, societăţile

bancare nu şi-au adus contribuţia necesară în relansarea economiei naţionale,

prin investirea de fonduri în proiecte de anvergură, în domeniul industrial şi

agricol şi care să asigure un nivel ridicat de siguranţă pentru Statul Român,

dar şi pentru fiecare cetăţean.

Contrar acestor principii, cadre cu funcţii de conducere şi administrare

în domeniu, în complicitate cu elemente autohtone şi străine, multe făcând

parte din reţele ale crimei organizate, experimentate în operaţiuni

frauduloase au folosit metode şi tehnici abile pentru acoperirea infracţiunilor

deosebit de grave săvârşite, producând pagube de proporţii unor instituţii

bancare prin spolierea de fonduri ceea ce însemnează mii de miliarde de lei,

cu repercursiuni deosebit de negative asupra situaţiei economice a întregii

naţiuni.

Cea mai mare a faptelor grave constatate în prezent în sectorul

financiar – bancar a fost favorizată şi chiar determinată de nerespectarea şi

nesocotirea prevederilor legale, de atitudinea arbitrară a organismelor de

control social.

45

BIBLIOGRAFIE

1. Constituţia României

2. Codul Penal al României – Partea generală

3. Legea pentru modificarea şi completarea Codului Penal nr.104/92

4. Legea pentru modificarea şi completarea Codului Penal nr.140/96

5. Codul de procedură penală al României

6. Legea pentru modificarea şi completarea C.p.pen. nr.45/93

7. Legea pentru modificarea şi completarea C.p.pen. nr.141/96

8. Legea nr.31/90 – privind societăţile comerciale

9. Legea nr.33/91 – privind activitatea bancară

10.Legea nr.34/91 – Statutul Băncii Naţionale a României

11.Aurel Dincu – Bazele criminologiei , editura Proarcadia, 1993

12.Costică Bulai, G.Antoniu – Practică judiciară penală, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 1992

13.Recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI)

asupra spălării banilor

14.Documentele de lucru ale Conferinţei organizate de Consiliul Europei cu

tema – Spălarea banilor în statele aflate în tranziţie – Strassburg (29.11.

– 01.12.1994)

15.Ion Pitulescu şi alţii – Forţele de poliţie şi prevenirea criminalităţii,

Editura Romfel, Bucureşti, 1996

46

16.Ion Pitulescu – Al 3-lea război mondial – Crima organizată, Editura

Naţional, Bucureşti, 1996

17.Costică Voicu – Banii murdari şi crima organizată, Editura Artprint,

Bucureşti, 1995

18.Rapoartele de analiză asupra măsurilor intreprinse de Poliţia Română

pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii în perioada 1990 – 1996

19.Dan Banciu şi Sorin Rădulescu – Corupţia şi crima organizată în

România, Editura Continent XXI, 1994

20.Rodica Mihaela Stănoiu – Tranziţia şi criminalitatea, Editura Oscar

Print, 1994

21.Inspectoratul General al Poliţiei – Documentar privind crima organizată,

1993, 1996

22.Inspectoratul General al Poliţiei, Documentar privind terorismul, 1993 –

1996

23.Revista Poliţia Română – Colecţia 1996, 1997

24.Ordine şi Instrucţiuni ale MI şi IGP privind formele de manifestare ale

crimei organizate în România

47