Traian Tandin - Dilemele Capitanului Roman_AN

7/22/2019 Traian Tandin - Dilemele Capitanului Roman_AN

http://slidepdf.com/reader/full/traian-tandin-dilemele-capitanului-romanan 1/242



TRAÍAN TANDIN

DilemelecăpitanuluiRoman

EDITURA MILITARÁ - 1979



Coperta : AL. ANDREI



Presimţirea

Iarnă. Noapte. Erâ un frig de crăpau pie-trele, însă căpitanul Roman tot mai stătea la pîndâ întrun loc de parcare, unde presupunea că vor apărea hoţii.Frigul îl îndîrjise şi mai mult. Se iviră zorile, dar hoţiinu apărură...

„Probabil că se relaxează, au dormit toată noaptea ca să prindă forţe,,iar eu...“

...Sosind la birou, căpitanul se prezentă la şeful său :

■— Să tr ăiţi !— Noroc ! Ia loc, îl invită şeful. Cum a fost azinoapte?— Frig, tovarăşe colonel !— Altceva ?— Nimic, în afară de frig.:— Mda. Să ţî spun de ce team chemat. Am pr im it cm

poşta de azidimineaţă o anonimă spirituală. Te priveşte în

mod direct, preciză colonelul, deschizînd coperta uneimape.. — Scriptorul şia lăsat amprentele pe ea ? privi Roman

spre mapa de pe birou.— Nu, anonimul a avut grijă săşi şteargă amprentele.„Anonimul, deci nu scriptorul !“ sesiză căpitanul.— Cu alte cuvinte, depeşa nu e scrisă !— Da, ai sesizat bine, zîmbi şeful. Este alcătuită din

litere decupate din ziare. Autorul ei vrea să fie prudent,să nu facă nici o greşeală ! Citindo am rem arcat că a făcut totuşi cîteva greşeli de... gramatică. Dar au numaiatît... Te rog, citeşte !

Căpitanul Roman luă hîrtia şi o citi cu mult interes.

3



„Tovarăşe căpitan Roman. Se vorbeşte multe lucrurielogioase la adresa dstră. Hoţi zice că aveţi fler de maivcopoi şi că cunoaşteţi bine viaţa din metrou. Spune că nuvă daţi bătut pînă nui prindeţi şi îi înfundaţi bine ca pesticlele cu vin de Drăgăşani de care îi place şi lui băiatu...“

.Ajungînd aici, ofiţerul rîse scurt. Anonimul voise să pară

spiritual, dar din textul agramat se putea înţelege că vaveni şi rîndul lui să fie „înfundat“. Cili mai departe : „Di*data asta trebuie să recunoaşteţi că vaţi dat bătut c;iturcii la Călugărcni. Aţi pierdut bătăliile şi la Podul înaltsau Podu Basarab, la Griviţa sau pe Calea Griviţei, laGiurgiu sau pe Şoseaua Giurgiului, precum şi la PoartaAlbă sau Balta Albă. Aţi pierdut fiindcă noi sîntem patruapostoli neduşi la bisei’ică şi lucrăm în viteză, depăşindlimita legală în localităţi. Avantajul călăreţului... Acum vălăsăm, că la următoarea bătălie vă vom felicita tot înscris. P.S. Nu vă obosiţi să căutaţi am pren te că navem .“

■— Ei, cum ţi se par cei „patru apostoli“ ? zîmbi colo-nelul.

— Cei ,,patru apostoli“ au fost trei, Luca şi Matei, daram tras cu tunul şiam văzut doar unul ! glumi Roman cu

subînţeles.— Drăguţ, rîse şeful. Rimează bine.— Rima ar mai putea continua...■— Mai, încă una şi gata ! îngădui şeful.— Scriind anonima, cu multe sa trădat, deci cu

toată stima, îl şi văd... înfundat. !— Fo ar te drăgu ţ ! rîse el din nou. Ai talent... Dacă am

început de lunea cu momentele vesele, înseamnă că o săne meargă bine toată săptămîna. Dar să revenim. Spunemi*te rog, mai ai nevoie de locotenentul Muşat şi plutonierulDrăgan în această acţiune ? Sa ivit un alt caz, un furt debutelie, şi nu prea am pe cine să trimit.

—■ Acum, după ceam citit anonima, cred că pot re-nunţa la ajutorul celor doi. Voi organiza pîndele folosindumă numai de agenţii de ordine din cursul nopţii. De

fapt, însuşi „apostolul“ mia dat o mai clară orientareasupra zonelor în care sămi concentrez atenţia. Locurile„bătăliilor pierdute“, enumerate de ei, sînt exact locurileunde au avut loc furturi din maşini. Dacă le unim între

4



ele, sc va forma un triunghi cu centrul în jurul PieţiiUnirii. Astami spune foarte mult...

— Ca si încercarea lui de a ne convinge că avem deaface cu mai mulţi infractori, cu un grup, din moment ceau acţionat întro singură noapte pe o rază aşa de întinsă.

— Fără îndoială. El sa trădat singur, în însuşi cu-prinsul anonimei, că posedă un autoturism, de care sefoloseşte la comiterea furturilor. Şi nu este unica greşeală...Am mai dedus c l \ locuieşte în Bucureşti, în perimetrultriunghiului acela, cunoaşte expresiile argotice de ultimăoră, ceea ce mă îmbie să presupun că trăieşte în lumeacelor certaţi cu legea sau are legătură cu ea...

— Trăieşte şi are legătură cu ea ! accentua colonelul.

Să ne gîndim numai la valorificarea obiectelor furate,unde are nevoie neapărat de o a doua sau chiar a treia„mînă“.

• — Da, aprobă căpitanul. E posibil să nu fi suferitnici o condamnare, să nu fi fost amprentat niciodată, dupăcum se înţelege din postscriptum. Mai ştim despre el căeste căsătorit sau a fost căsătorit, are un copil sau locuieşte împreună cu un copil în clasa I. Dovada : multe dintreliterele lipite provin dint run alfabe tar ! De aici se poateemite şi supoziţia că nu prea posedă ziare sau cărţi, co-lecţia sa fiind foarte săracă în acest sens.

— ...Şi mai bogată, poate... în sticle de „Drăgăşani“ ¡ su-rise colonelul. Oricum, „apostolul nea oferit date pre-ţioase despre el, cea mai importantă fiind aceea că lu-crează singur, ajutînduse de un autoturism, şi, deci, că

nu ne confruntăm cu mai mulţi, infractori diferiţi, aşa cumam presupus pînă acum. Ai dezlegare, în^numele meu, săfoloseşti în pînde agenţii de ordine din zonele respective,iar dacă va fi. nevoie, şi pe sectorişti. Mai rămîno, aşadar,să vă confruntaţi şi cu frigul şi cu voi înşivă, deoareceştiu că o pîndă îţi macină nervii.

— Cred că mai urmează să ne confruntăm şi cu oeventuală greşeală a infractorului ! mai adăugă Iloman.

A făcut prea multe greşeli cu anonima, şi crede preamult în „izbînzile“ sale, încercînd să ne persifleze şi penoi. Această atitudine îl va duce în pragul unei noi gre-şeli. Deaici i se va trage capitularea, presimt !

5



— De 'regu lă cam'aş*a se' întîfnplă’ cu* oei care îşi i au„aripi“ ca el, dar noi trebu ie1să** fi to pru denţa să ' ampla-săm^ bine5posl&uife’.ş l să riu^ aşteptăm, numai; o< greşealădea? sa.1

—■ AttiJîîiţ&lesv dar eu sîfl&dfe părere :că> tocmai prudenţadespre: care/ vorbiţii du m neav oastră i îl, va împinge la gre

şeală^! _ — Tot cese poate, dar nu cumva profunzimea^ presim*ţirii: tale. izvorăşte diflttvum pic; de: pdzmă i îl. privi şefulpe sub sprînoenev.

— Nu, tovarăşe co lo ne l! reacţibnă căpitanul; Namnimic cu „spiritua la“ aiiommăj care^m iestea Îdresată în moddireet. Dim po trivă !1Miar. face plăcere ca în fiecare, cazderoane mă .ocup să primesc, „şt ir i“ de* la iomul necunoscutpe.care lup*: săi îl deseopăr. Gel p uţin m a r hrăni, cu conrvingerea că este sănătos, că are umor... Dacă sar putea,teraşda şi adresa debacasă numai,să^mi,scrie...

— Bine, îi strînse. mîna coloneluL Atunci aştept săţivăd „p res im ţirea“ în ca rne şi .oase !

— S ă . trăiţju!...Trecuse de miezul nopţii, iar frigul 'devenise tot

mai aprig. Zgîrciţi în mişcări, pentru a nu se desconspira,colaboratorii aflaţi la pîndă erau gata să intervină ori decîte ori se apropia sau se depărta vreo maşină. Aflatundeva, îr^ mijlocul dispozitivului, căpitanul Roman ţinealegătura cu ei. prin staţia de. emisierecepţie. Un semnal,şi sar fi îndreptat imediat întracolo, dar „apostolul“ în^tîrzia,..

Frigul îi intrase în. oase: şi căpitanului, dar acum parcă

îl. suporta mai. uşor ca în alte nopţi. „Să fie, oare, presim-ţir ea ?...“ Mai sorbi, o gură de: ceai din termosul pe. carei1 dăduse Elena şi îşi mai aranjă puţin fularul în j,urulgîtului. „Bine,, că; nu ninge sau. viscoleşte. Asta: neâr maifi lipsit !“ Deodată, aparatul începu să hîrîie. Se. prevesteaemiterea unui mesaj. Recepţionă. „Aici, postul numărul,pat ru !/ auzi vocea ag itată a unui subofiţer. Infrac toru lşia făcut apariţia în zona mea, dar a reuşit să fugă ! Estecu o Dâcia 1300; albastlră !“

Căpitanul se îhdrep tă glonţ spre postul nu m ăru r patru.„Dacă nu* Iâm7prins« acum; aşao sămi petrec nopţile pînăla pensie !“ îşi zfee;

6



— Eram prea departe úe e l ! ,zi&e su bo fiţerul respi-rând ripéete. ¡A iw « t ,să işpaţgă .0 maşin ă tocmai /acolo, laal xâoitea stîlp, &m .ñjgit .şpre ,el., rdar ia .avut timp să facă.rîtewa; i^nev ir e >desperate .cu,m aşin a <şi .so ;ia ,pe :Staăduţa întunecoasă* din laterală.

— Iaţi observat nu m ărul ?~ Nu. (Distanţa;şi.în tunericul iau, miau perm is.— Formidabil ! exclamă . Rom an supăra t, ândasînduş i

■căciulapie cşp. Şi ,U!nde zici că ra întoris. maşina ?’— Uitaţi acolo, lîngă /troianul de zăpadă (afînată, din

[marginea dru m ulu i !Roman studie bine locul, urmele de roţi.— ;A .dato şi înapoi,, se .vede ! m u rm u ră el.

,— <Da, şi încă ide două ori ! zise /subofiţerul. Ultima'dată a intrat bine de tot cu spatele în sapada. Mă hucuramcă aici va rămîne. A reuşit totuşi so urnească...

— Formidabil ! êxclamă iarăşi .căpitanul,,dar mult.mai,tare ;decît(pr im a oară.

Subofiţerul îl privi .der.ia.tat. ,De lastă dată, exclamaţiaera detbucurie.

— Ha, ha ! rîae subofiţerul tCÎnd îşi dădu seama despre

ce era vorba.— .Iram, spus eu tovarăşu lui coloncl ,că .hoţul va face ogreşeală ! zîmbi Roman. Hai, acum, la miliţie să identi -ficăm ^presimţirea“ şi apoi să facem cunoştinţă cu ea încarne şi oase !

•*

../Splaiul Independenţei. Autüturismiil miliţiei opri înspatele unei Dacii 1300, albastre, parcată pe trotuar, lîngă'O poarta.

— Asta e 'maşina, *roâti sUbtfîiţeriU. 5^19... Da, ega rată chiar în fa ţa curţii lui.

Afară se luminase. M ra ră m curte şi>dupăce studiară►casa dmtr*o .privire, ibaalbură la 10 mşiă. :Xn prag, apăru unbărbat în pijama şi cu ochii roşii de nesomn.

— iCiLae «etffce '?— Miliţia ! îi ară tă l ^ tM i^ a ra ^ăpbtanwl.

, — Aveţ i m andat ? zise gazda icu ¿tupeu* >iidicmduşimîneca pijamalei ¡şiprivind ,1a jceas.

7



— Avem, bineîn ţeles ! Poate că vă deran jează că vamsculat odată cu găinile, dar am ţinut cont că vaţi culcatodată cu ele !... replică Roman caustic. De fapt, ne puteţişi confirma, din moment ce cronometraţi timpul atît debine, îneît nici noaptea nu vă lipsiţi de ceasul de la mînă...Ce oră e acum ?...

Bărbatul privi derutat la ofiţer, apoi îşi consultă ceasul.— E »şase :ş.i patru m inte ! zise el crispat.— Deci, sîntem cu patru minute după ora legală de

începerea unei percheziţii ! ţinu căpitanul săi arate cucine a intrat în joc. Atunci săncepom ! îi făcu semn gazdeică1 urmează.

— Vă rog să mă scuzaţi, dar nam vrut să vă jignesc,

se dădu bărbatul întro parte. A fost numai o glumă...— La mine na fost glumă ! Iată autoriza ţia de pe r-cheziţii4.

— Bine, dar sar putea să fie, lotuşi, o greşeală, în-cercă gazda cu un aer inocent. Eu mă numesc PăunAlexandru. Poate căutaţi pe altcineva ?...

Nu caut pe nimeni în afară de dumneata ! Numele,prenumele şi adresa sînt scrise clar în autorizaţia de per-

cheziţie.— Aşa este... dar mai sînt şi alţii cu numele de Păun,forţă gazda.

Poale că au fost ! îi aruncă o priv ire căpitanul.? !

• Da, pentru că înafară de dum neata şi de acarPăun, ou nu cunosc pe altcineva cu acest nume. Numai că

Păun a fost coca ce ştim cu toţii, iar dumneata... eşti altPăun !— Mă rog, dacă eu sînt persoana care vă interesează, aş

putea să ştiu ce urm ăr iţi cu acostă percheziţie ? zise el,indreptînduşi bluza pijamalei.

— Da, sigur că da. Urmărim un... alfabetar !— Vorbiţi ca la clasantîi ? căută Păun să nu se trădeze

nici macar cu un gest. *

— Probabil, ca şi el !... arătă căp itanul ghetele unu icopil cc» stăteau orînduile în antreu.

.— A nepotumeu ! — Şi el ştie că-i lipsesc litere din alfabetar ?

8



— Nu ştiu, zău, tovarăşe căpitan, dar aveţi, aşa, un felde a vă exprima, că omul nu mai ştie cînd glumiţi saucj'nd vorbiţi serios, zîmbi ştirb Păun. Ce naiba...

' — Deci nu eşti convins că mă interesează un aiiabetar, că mia plăcut anonima, chestiile cu turcii...

Păun căpătase o paloare ciudată. „Dracu’ ma pus...J?Nu, trebuie să fiu ta re ! se îndrep tă e l de spate. O găsiliterele lipsă, căi isteţ, se vede, dar nu va da peste marfă, că e dusă ! Apoi, nare cum să facă dovada că în seara astaam fost la furat, deoarece nu ma prins !...“

La percheziţie nu se constată nimic altceva, decît lipsaacelor litere din alfabetar, ce fuseseră aplicate pe anonima,precum şi prezenţa în cămară a ^numeroase sticle goale...

de „Drăgăşani“ !— E suficient ceam găsit, zise Roman.— Cum adică, vreţi să mă înfundaţi cu probe lipsă ?

Iia , Ha ! zîsc Păun plin de sine.— Probele ,,lipsă“ vor fi completate cu faimoasa urmă

de la iocul fap tei ! veni r îndul lui Roman să trium fe.— Ce urmă dom 'ne ? Naveţi nimic ! îi pr ivi in frac-

torul de sus.

Ba e prea clară, deşi en toarsă ! inte rveni subofi-ţerul care tăcuse pînă atunci. Numa’ so vezi !...— Da, numai so vezi !... în tări şi căpitanul.Iloţul fu luat în maşina miliţiei şi dus, spre convingere,

la locul de unde reuşise să fugă cu cîteva ceasuri mai înainte. El rămase ..consternat, cînd dădu cu ochii de urmacare îl învinuia ca o oglindă, căci şi oglinda are darulde a prezenta imaginea inversă a realităţii...

Recunoscu faptele şi făcu declaraţii complete în legă-tură cu tăinuitorii şi plasatorii cărora le încredinţase obiec-tele furate spre valorificare.

...Căpitafiul Roman bătu la uşa şefului său.— Intră ! auzi vocea groasă a colonelului.■— Să trăiţ i ! sa lută el vesel.■— Iar vreo rimă ? presimţi colonelul.

—■ Dacămi permiteţi ?...— Bine, dar să fie ultima.— Cei „patru apostoli“ au fost trei, Luca şi Matei, dar

am tras din tun, şia rămas Păun... Păun Alexandru ! O»»Presimţire“ în carne şi oase !..,

9



— Bravo ! Felicitări ! îi strînse mîna colonelul. Ai fostla înălţimea... presimţirilor mele. Şi alor dumitale, bine- înţeles ! completă imediat.

Căpitanu l rîse...— Şi mai laso încolo de rimă ! se „ în cru ntă“ şeful,

— Dar, dacă mai primesc o anonimă ?...

Lăsîndu1 pe Păun cu jurămintele şale, că nu va rnaiscrie niciodată o anonimă de „spirit“ pe adresa miliţiei,dumneavoastră vaţi dat seama, stimaţi cititori, care afost urma pe care a lăsato la locul faptei şi pe baza căreiaa fost identificat ?

‘Greşeala locotenentului

Intro zi geroasa, intre staţiile C.F.R. PoianaŢapului şi Buşteni, pe linia ferată, se găsi cadavrul unuibărbat. Aparţinea unui muncitor din Sinaia, un navetist,care lucrase în Buşteni, la Fabrica de hîrtie. Lîngă ca-davru, zăceau răvăşite mai multe obiecte : o mapă dinvinilin, un pieptene, un abonament C.F.R., un ceas demînă spart, o oglindă, o batistă, un portmoneu cu acte,un stilou şi un portchei.

Căpitanul Roman fu chemat la faţa locului şi preluaconducerea cercetărilor. Era însoţit de locotenentul Muşat.

Exam inară cadavrul, împreu nă cu medicul legist.— Ce părere aveţi pînă aici ? întrebă acesta.Ofiţerul tăcu, mulţuminduse doar să.l privească enig-

matic pe sub sprîncene.— Atunci, îl putem ridica ?— Pen tru ce ?... se prefăcu nedumer it căpitanul.— Pe nt ru a1 transpo rta la morgă. N um ai du m nea -

voastră puteţi încuviinţa !

10



— Autopsia ?... în trebă pe acelaşi ton ofiţerul.Medicul legist se arătă puţin stânjenit. Nu ştia prea

bine ee rost avea această întrebare, din moment ce însăşimiliţia îl solicitase la faţa locului.

— Nu doriţi să autopsiez cadavrul ?— Vi sa r pă rea curios dacă vaş spune că nu ?...

— D ar este vorba de o moarte vio lentă ! pro testă me -dicul legist.

— Cu atît mai mult ! îl puse pe jar căpitanul Roman,presim ţind că m anev ra îi va reuşi.

— Tovarăşe căpitan, nu vreau sa mă dezamăgiţi, vă rog.Lăsaţio încolo de treabă ! îşi căută medicul, nervos, pa-chetul de ţigări.

— Pentru un anume motiv şi eu aş putea fi dezamăgit,ţinti mai aproape ofiţerul. Niciodată nam fost împotrivaxnedicinei legale. Ea vine întotdeauna în ajutorul nostru.

— Atunci, carei m otivul ? '— Pentru a rezolva un caz trebuie, în primul rînd, să

nu fac nici cea mai mică .greşeală, şi asta, cu at ît mai mult,la cercetarea la faţa locului.

— Şi în meseria m ea cea mai mică greşeală poate

costa, trase medicul adînc din ţigară. Sînt de acord cuasta. Totuşi, num i dau seama unde vreţi să ajungeţi.— Vreau să vă cer un ajutor imediat, privi atent căpi-

tanul la ţigara medicului.— Doriţi cumva o ţigară ?— Nu. Mulţumesc. Am ţigări, dar niciodată nu fumez

la faţa locului. Privirea mea a vrut numai să vă sensibili-zeze... Unde veţi arun ca mucul de ţigară ? in că nam

cercetat terenul din jurul cadavrului, şi sar putea să am„şansa“ să interpretez acest muc de ţigară drept o urmămaterială care ar putea avea vreo legătură cu cazul defaţă... Şi să vedeţi, atunci, unde poate duce cea mai mică„greşeală“...

— Mda... Mea culpa ! Medicul legist str ivi mucul deţigară în celofanul de la pachetul de ţigări. Atunci, cu cevă pot ajuta imediat ?

— Cu autopsia ! 1— Cu... Aha... Deci să fac autopsia pe loc.— Da. Ştiu că la morgă aveţi cu totul alte condiţii şi că

acolo var fi convenit mai mult. Eu nu vă pot obliga să

11



faceţi autopsia aici, dar sînt sigur că mă veţi înţelege. Sîntanumite situaţii cînd noi avem nevoie urgentă de diagnos-ticul médicolégal. Dumneavoastră, venind cu acest diag-nostic în întîmpinarea operativităţii cercetărilor, ne ofe-riţi astfel şi posibilitatea de a nu face nici cea mai micăgreşeală la cercetarea la faţa locului. Şi, implicit, neajutaţi la stabilirea diagnosticului juridic al faptei.

— Şi eu care eram tentat să cred că nu suportaţicadavre, clătină medicul uşor din cap. Totuşi, nu maţilămurit suficient. Nu miaţi justificat pe deplin grabadumneavoastră în aflarea diagnosticului medicolegal.

— Depinde de argumente !— Anume ?

■— Nu .ştiu de care preferaţi : argumente judiciare sauargumente medicolegale ?„Interesant miliţian, gîndi medicul în sinea sa. Ce

argu men te medicolegale miar putea aduce ? ! Curios î ‘— Prefer argu m en te medicolegale ! alese el.— Perfect. Cum vă explicaţi, spre exemplu, fractura

oaselor craniului, în raport cu secţionarea antebraţuluistîng şi a gambei stîngi ? Doresc o explicaţie provizorie,

evident.— Prin alunecarea victimei, sub roata trenuluj.— Alunecarea presupune şi o cădere ?— Nui exclus.— Scara trenului, de pildă ?— Nui exclus.— Sau omul na fost în tren !

Medicul îşi dădu seama că, răspunzînd şi acum cu acel :„Nui exclus“, intră sigur întro contradicţie de... exclusi-vitate.

— Tovarăşe căpitan, eu nu mă pot pronunţa decit dupăautopsie, răbufni el. Explicarea mecanismului produceriileziunilor depinde şi de ce veţi stabili dumneavoastră inanchetă.

— Aşadar, un argum ent judic iar ! privi căpitanul

triumfător spre strănepotul lui Esculap.__Nu. Şi medicolegal !__Atunci, înţelegem amîndoi că argumentele medico

legale se împletesc perfect cu cele judiciare.

12



— Gata, maţi convins ! gesticu la medicul. îşi scoasemănuşile.

...Autopsia se termină. Medicul legist vru săşi aprindă0 ţigară, insă privi imediat la căpitan ; nu putea citi nimicpe faţa acestuia. Vîrî pachetul de ţigări în buzunar. Căpi-tanul Roman se uita undeva, în vîrful muntelui care do-

mina priveliştea. Parcă nu1 mai interesau, acum, cauzelemorţii omului de la picioarele sale.— C araimanul ! privi şi medicul întracoU). Ma frapa t

ca, In timpul autopsiei, aţi tăcut tot timpul.* — Şi tăcerea este un răspuns, rosti profesional căpi1anul.

— Asta înseamnă că naveţi sămi puneţi nici o între-bare, îl încercă medicul pe ofiţer, mutînduşi din nouprivirea spre coama muntelui. Atunci să recapitulăm.Moartea acestui om sa datorat fracturii oaselor craniu-lui, cu hemoragie intracraniană şi externă consecutivă.Toate leziunile pledează pentru o cădere din tren. Apoi,trenul ia prins mîna stîngă şi piciorul stîng...

— Ce păre re aveţi despre hemalomul din regiuneaoccipitală ?

— Aici e ceva cît se poate de curios ! în tim pul autop-siei, am surprins deja întrebarea de pe chipul dumnea-voastră. în contextul mecanismului de producere a leziuni-lor, acest hematom rămîne undeva pe dinafară. Nui potgăsi locul. Ar fi posibil... Nu... Nu mă pot pronunţa... Rămîne săl explicaţi dumneavoastră, prin argumente judi-ciare. Pînă aici sper că vam ferit de cea mai mică greşeală.Restul... depinde de dumneavoastră.

Ofiţerul şi medicul legist îşi strînseră mîinile. Se des-părţiră. In mintea căpitanulu i Roman încolţise o întrebare, încă de la autopsie, odată cu ivirea acelui hematom : estevorba despre o cădere accidentală din tren, sau... ? ! îm-preună cu locotenentul, cercetă amănunţit terenul din

jurul cadavrului'. Căpitanul dădu peste o sticlă de o jum ă-tate de litru. Era spartă. O studie atent : nu purta nici ourmă digitală. Mirosea a coniac.

— O fi aruncato careva din tren, zise locotenentul. Nuvedeţi ce muzeu de resturi menajere este pe aici ? Parcănar fi cutii de gunoi în fiecare compartiment. Ce oameni,domnule !...

13



.— Sticla aceasta prez intă , însă, interes pentru noi.— Sînl; ceva urme pe ea ?— Nu. Miroase doar a coniac.— Vreţi să spuneţi că urm ele digitale au fost şterse ?— Nu. Am fi găsit urme digitale pe sticlă, numai dacă

cel care a aruncato şiar fi scos mănuşile. Este frig, nu

glumă !...— Just.— Ori, din moment ce nu şi lea scos, înseamnă că el

a aruncat sticla din tren, fiind undeva pe culoar, saulîngă uşă. 0

— Sigur. Dacă ar fi stat în compartiment, la căldură,şiar fi scos mănuşile.

— Evident. Dar mai putem trage nişte concluzii caresar întinde şi ele pe „aţa“ cazului nostru. Cam subţiri, caşi „aţa“, adevărat, însă, puse cap la cap, senoadă.

— Sincer să fiu, numi pot da seama ce alte legăturisar putea face. Vă ascult.

— Mai bine priveşte sticla. De cît timp crezi că stă aici?— A fost aruncată de puţin timp. Da... Sigur că da.

Nui brumată, asta este.

— în plus, ea se află la numai douăzeci de metri devictimă, şi pe aceeaşi parte a berasamentului liniei ferate.Gîndindune la o legătură criminală între victimă şi sticlă,am putea spune că, dacă trenul venea de la Poiana Ţapu-lui spre Buşteni, întîi a fost aruncată sticla şi apoi vic-tima. Acum invers : dacă trenul venea de la Buşteni sprePoiana Ţapului, întîi a fost aruncată victima şi apoi sticla,

— însă numai cu o condiţie.— Să nu ţinem cont de locul unde se află victima,spuse rapid locotenentuL

— Da, aprobă căpitanul. Victima se află la mijloculdistanţei între Buşteni şi Poiana Ţapului, pe partea terasamentului unde sînt situate şi cele două gări. Ajungîndaici, trenul dezvoltă viteza maximă admisă, ceea ce în-seamnă că victima şi sticla au fost aruncate aproape în

acelaşi timp.— La viteza maximă» a trenului, douăzeci de metri re-

prezin tă doar "cîteva frac ţiun i de secundă, aprecie t în ăru lofiţer.

14



— Perfect. Şi acum, să revenim la o idee iniţială, cea.cu mănuşa. Am dedus că cel care a aruncat sticla purtamănuşi, de aceea nam găsit urme digitale pe ea.

— Şi că a aruncato de pe culoar sau de lingă uşă, înnici un caz din tru n compartiment.

— Da. Interpretînd, acum, acest aspect, în lumina frac-

ţiunilor de secundă despre care am vorbit, rezultă că, înorice sens al mersului trenului, au existat cel puţin douăpersoane pe culoarul vagonului. Una dintre ele a fost,fără îndoială, victima. în momentul căderii din tren, eatrebuia să fie în mod obligatoriu lingă uşă, iar persoanacare a aruncat sticla, undeva, pe culoar. Dar trenurile fiinddestul de solicitate în această perioadă — sintem doar îna junu l sărbă torilo r de iarnă ! — cred că pe culoar eraumai multe persoane.

— Şi carei legătura ?— Puţină răbdare. Persoanele de pe culoar trebuiau să

vadă cînd bărbatul acesta a căzut din tren, ca să nu maivorbim de cel care a aruncat sticla, aproape în acelaşi

, mom ent. Şi, totuşi, h im eni din tre cei aflaţi în tren , pe cu -loar, na anunţat miliţia. Cadavrul a fost găsit de cefe-

riştii care făceau revizia liniilor. După cum observi, liniadinspre Z^mora este în reparaţie, deci se circulă în ambelesensuri numai pe cealaltă linie. Atunci, de ce călătorii depe culoar nau an un ţat accidentul ?

— Tovarăşe căpitan, nu vreau să fiu insinuant, dar în-trebarea sună şi astfel : de ce 'persoana care a aruncai sticla na anunţat accidentul ?

— Bun. Aşa me.rge şi mai bine.

— Fiindcă na av ut interes, eu aşa cred.— Ba, nu. Fiindcă a avu t interes' !— Ce interes a avut ? !... Şi dacă lucrurile au stat aşa,

de ce nau anunţat ceilalţi de pe culoar care au văzutaccidentul ?

— Fiindcă nau văzut accidentul!— Cum adică ?

— Erau eu faţa. spre Zamora şi n u spre Caraiman.— ?!— Gîn deştete că de la un vagon la altul, se trece

şerpuind.

15



— Staţi !... înseamnă că victima se afla după culoar,Kngă uşa de la toaletă, probabil la ultimul vagon.

— Perfect 1— întrucît victima a căzut din tren pe partea dinspre

Caraiman, atunci ar fi trebuit ca celălalt să fi aruncatsticla dinspre Zamora.

— Acum, este clar ?— Hm !... Crimă ! Sticla a arunca to pe uşa în carestătea victima.

— După cea lovito în cap şi ia făcut vînt din tren !preciză căpitanul.

— Formidabil ! De la o sticlă aruncată la întîmplarc, am ajuns să ne dăm seama de o crimă.

— Nu numai de la sticlă, zîmbi căpitanul. Şi de laconţinu tul ei.

— Ce vreţi să spuneţi ?■—■ Am văzut că ai exam inat şi dumneata îmbrăcăm intea

victimei.— Da. Şi ?...■— Ai comis o greşeală.— Care ? rămase perplex locotenentul.

— Bei coniac ? îl întoarse căpitanul.— Da... Ca fiecare, acolo. Chiar cu dumneavoastră ambăut odată unu1mic.

— Cu atît mai mult.— Nu înţeleg unde am greşit.— Hai să ne gîndim puţin la fler, la miros...— Aaa..., înţelese aluzia locotenentul, dînduşi seama

imediat de greşeală. Este adevărat că am examinat hainele î adavrului şi că leam ţinut în mîini, aşa, mai la distanţă.Dar să ştiţi că nu mă sfiesc să le duc şi la nas, se scuzătînărul miliţian. Cunosc destul de bine inconvenientelemeseriei.

— Bino. Ştiu că nu eşti din ăia caro dau înapoi, îl priviprietenos căpitanul pe tînărul său colaborator, însă dedata asta, ai greşit... Nam vrut s*ăţi spun greşeala de la

început, ca săţi dai seama cit near fi costat acum. Gule-rul paltonului victimei, la spate, miroase a coniac.— Deci, în momentul în care victima a fost lovită în

cap, restul de coniac din sticlă i sa scurs pe gulerul palto

16



nulul. Mi se pare chiar normal să fie aşa, se gîndi locote-nentul. De aceea sa spart sticla !

— Da. Acuma, sînt convins că ţiai dat seama cît nearii costat, dacă nu găseam „arma rece“ şi dacă nam fi cu-noscut amănuntul cu coniacul de pe gulerul paltonuluivictimei.

— ...Şi tot astfel dacă dumneavoastră naţi fi interpre-tat în mod just hematomul din capul victimei ! Mia plă-cut cum laţi determinat pe medicul legist să facă autopsiaaici. îmi dau seama perfect de greşeala mea, dar de ceaţifolosit pluralul : „...dacă găseam... dacă nam fi cunoscut...“,din moment ce meritul este al dumneavoastră ?

— Deoarece trebuie să învăţăm amîndoi din greşeli,

fiindcă amîndoi sîntem o echipă. în echipă, ne ocupăm deacest caz, iar mîine va trebui să rezolvi singur anumitespeţe ; fiindcă sîntem un tot.

Tînărul ofiţer simţi o mare bucurie în suflet că se aflaJîngă acest om, că forma cu el „o echipă“, că erau „un tot“.

...Criminalul a fost prins. El se urcase împreuna cuvictima întrun tren personal BraşovBucureşti, tren careplecase din gara Buşteni la ora 14,21.

La anchetă, făptaşul a încercat să scape, invocînd faptulcă victima na călătorit în acelaşi tren cu el, ci probabilcu u rm ăto rul , cu personalu l de la ora 15,26. Motivul :victima ieşise din schimb, de la Fabrica de hîrtie Buşteni,abia la ora 14,30, dovadă fiind însuşi pontajul de la poartă.

Părea să fie o situaţie neaşteptată, însă căpitanul Roman îi şopti locotenentului :

— Are tupeu, nu glumă. Profită de faptul că noi. nulam putut stabili pe cel căruia victima ia încredinţat fisasa de pontaj, rugîndu1 să io perforeze în locul său lapoartă, la ieşirea din schimb. Dar navem de ce să nealarmăm. Ştiind ora la care sa comis crima, dovedim,implicit, şi cu ce trc"n a călătorit victima. Şi acum, ca săţi îndrepţi greşeala, spunemi la ce oră sa comis omorul ?

— La ora 14,24 ! răspunse prompt locotenentul.— Cum ai calculat ?— Adăugind la ora 14,21 — ora la care victima şi auto-

rul au plecat din gara Buşteni — cele trei minute cit facetrenul din această gară pînă la locul faptei.

17



—: Bravo, ţiai reparat prim a greşeală. De data aceasta,ai fost atent. Să mergem să ducem proba la tribunal...

Dum neavoastră ştiţi, stimaţi cititori, cum şia dat se am a .locotenentul Muşat de ora comiterii omorului şi care a fostproba pe care ofiţerii au duso la tribunal şi care a infir-mat evident „apărarea“ criminalului ?

„M are le Şarpe11

— Prinde ţi hoţu l ! Pr ind eţi hodeodată, în plină stradă, o femeie. A vrut sămi smulgăpoşeta !...

Auzind strigătele femeii, un bărbat în vîrstăî po-

trivit de statură o luă la fugă după infractor. Hoţul sedovedi insă mai sprinten decît urmăritorul său şi reuşi săscape...

în goana sa, îi căzu basca din buzunarul paltonului.Basca fu ridicată de cetăţeanul care voise săl prindă şi pre-dată la miliţie căpitanului Roman.

Ofiţerul o examină cu gr ijă şi, după ce recoltă cîteva

fire de păr de pe ea, o puse în cuier. îl rugă apoi pe loco-tenentul Muşat so invite pe rec lam antă în birou'.— Vai, tovarăşe căpitan, spuse femeia agitată, nu miaş

fi închipuit că pot exista indivizi în stare de asemenea lu-cruri. Noroc că am fost atentă şi am ţinut strîns de toar-tele poştei, că altfel no mai vedeam...

— Spuneţimi, vă rog, veni Roman mai aproape de ea,

hoţul, a ap ărut din spatele dum neav oastră sau din faţă ?— Are vreo im portan ţă ? îl privi atentă femeia.— Sigu r că da, îi răspunse căp itanul. P en tru că âceşti

hoţi au o anumită psihologie.

18



— Psihologie Zse m iră femeia.— Exact. De exemplu, în cazul nostru, hoţul nar fi

îndrăznit să vă smulgă poşeta dacă în ju ru l dumneavoastrămai erau şi alte persoane, deoarece acestea îl puteauurmări.

—■ Mda, medită interlocutoarea. Cred că aveţi dreptate,sînt lucruri la care eu nu mam gîndit niciodată. Legatde întrebarea dumneavoastră, pot să vă spun că individulna venit din faţa mea, ci din spate.

— ...Cu paşi mari, sau mărunţi ?— Şi m ari şi m ărunţi, ră spun se interlocutoarea ridicînd

ager din sprînoene.Roman nu se lansă cu o nouă întrebare. Presimţi că

femeia „detectase“ foarte bine comportamentul individu-lui şi că urmau noi explicaţii.— Fugea, tovarăşe căpitan, asta am vrut să spun; con-

tinuă femeia sigură de ea. Numai că venind din spate, fu-gea cu paşi mai mărunţi ca, apoi, după ce a încercat sămismulgă poşeta, so ia la fugă în paşi de galop. Vă mul-ţumeşte răspunsul meu, vă poate ajuta cu ceva ?

— Da, spuse căpitanul, mă ajută mult. Datorită luimiam putut da seama că nu am deaface cu un „individcare a vrut să vă smulgă poşeta, aşa, la întîmplare, dintropornire de moment, ci cu unul care şia gîndit fapta.El face parte probabil din „clientelă“.

— Bine, dar dacă venea din faţa mea, la aceeaşi con-cluzie ajungeaţi ? nuşi stăpîni femeia curiozitatea. ^

— Poate că da, poate că nu, îi zîmbi Roman. Aş fi

tentat să cred că nu ajungeam, totuşi, la aceeaşi concluzie.De ce ?...

— Pentru că venind din faţă, iaţi fi reţinut figura şi,bineînţeles, laţi fi putut recunoaşte ulterior.

— Aa, da, interesant !... aprecie interlocutoarea. Ade-văra t, eu lam văzut .numai din spate şi nu cred că amreţinut la el'mare lucim,ca să vă pot fi de folos. Do fapt,

eram şi foarte emoţionată...— Şi, totuşi, eu sînt convins că aţi reţinut mai multeamănunte decît credeţi dumneavoastră, spuse Roman peun ton profesional, în pofida emoţiilor generate de astfel

19 -



de întîmplări, femeile sînt mult mai perspicace decît băr-baţii. De aceea vă rog sămi descrieţi cum arăta persoanarespectivă. Bineînţeles, din spate...

Femeia. Tăcu o scurtă pauză ca săşi adune gîndurilc,apoi relată :

— Era un bărbat înalt, spătos, aşa, la vreo treizeci şicinci de ani, blond şi fugea cam .întro parte.— îmbrăcămintea ?— Era îmbrăcat cu un palton maron şi pantaloni gri.— Pe cap avea ceva ?■— Nu, căci altfel poate nu sesizam că avea părul blond.— Dar în picioare ?

— Vedeţi, la picioare nam mai avut timp să mă uitşi de aceea nu pot să vă descriu ce fel de pantofi purtasau măcar culoarea lor. Am reţinut cam puţine elementedespre el, aşai ?

— Dimpotrivă, zîmbi căpitanul, miaţi oferit mai multeamănun te decît mă aşteptam.

— Adevărat ? nui veni să creadă reclamantei. Care ar

fi argumentele ?— in primul r'ind dumneavoastră aţi reţinut amănuntemult mai complete şi semnificative decît a reţinui ViorelComşa. Apoi, unul dini re aceste am ănu nte este deosebiide interesant.

— Cine este... Viorel Comşa ?— Este martorul care la urmărit pe infractor... Şi care este acel amănunt interesant ? nu mai avu

ea răbdare.Roman o privi scurt, apoi zise :— Faptul că individul şelvioapălă !...— Şchioapătă ?!...— Da. Aţi putea sămi spuneţi pe ce parte ?— Aa, abia acum înţeleg de unde aţi ajuns la această

concluzie ! se lumină chipul femeii. Da, îmi aduc bine

aminte : mergea clătinat spre dreapta.'Hm, interesant, me-dita ea, deci piciorul lui drept este mai scurt !...

— Aşadar, vaţi convins de afirmaţia mea că femeilesînt mult mai perspicace....

20



— Da, mam convins..., surise femeia, da r fineţeainterpretării psihologice vă revine dumneavoastră !

— A, deci, bărbaţi lo r ! făcu Rom an o glumă.— O, nu ! tresări interlocutoarea. Chiar dum neavoastră

aţi demonstrat contrariul..,. Eu mam referit la meritulefiţeriior de miliţie !

— Atunci vă mulţumesc !...După plecarea reclamantei, căpitanul Roman îl trimise

pe locotenentul Muşat cu o maşină în strada Ghiocei nr. 7.Aici locuia singurul suspect cunoscut de ofiţer, care aveaun defect la piciorul drept, era blond şi în general cores-pundea tuturor semnalmentelor. Pînă la sosirea locote-nentului, ofiţerul se întreţinu cu martorul Viorel Comşa.

îi spuse acestuia că intenţionează săi demaşte pe suspectprintrun joc.

■— Rolul dumneavoastră , îi explică Roman, se rezum ănumai la simplul fapt de a asista la desfăşurarea scenelor.

— Şi de ce maţi ales tocmai pe mine ? întrebă'Comsa.— Pe ntru că suspectul, dînd cu ochii de dumneavoastră,

sar putea să vă recunoscă în persoana urmăritorului său,

ceea ce lar deran ja ' psihic, situa ţie ideală pentru joculnostru. In al doilea rînd, avem nevoie de un martor asis-ten t în adevăra tul sens. al cuvîntulu i, pentru a nui daposibilitatea să nege ulterior cele petrecute.

— ...Şi apoi sar putea săl recunosc şi eu !... adăugiiComşa căruia îi plăcu explicaţia.

— Sar putea, zîmbi Roman. Nefiind însă un lucru

cert, nam pomenit de el pînă acum.— Interesantă tactică dar, sincer să fiu, nu văd mijlo-cul ei de finalizare. Bănuiesc că suspectul este şi. el foarteabil, mai ales că, după cîle am reţinut, e „umblat" prinlumea interlopă.

— Nu vă grăbiţi, o să aveţi ocazia să savuraţi acest joc şi săl demascăm pe suspect dacă, intradevăr, el este

autorul faptei.—■ Abia aştept, spuse Comşa cu vădită nerăbdare în glas....Uşa biroului se deschise larg şi în prag apăru o veche

„cunoştintă*1a căpitanului : Valentin Duca !

?1



— ’T r ă i ţ i ! intră Valentin, aruneînduşi paltonul încuier, ca la el acasă. Fără poteră nu se putea ?... făcu dlaluzie la loco tenentul M uşat care îl seconda.

— Nu, nu se putea , se ridică Roman în picioare. Ar tr e -bui chiar să te bucuri că nai fost prins în „laţ“ de dum-

nealui ! şi arătă solemn spre Viorel Comşa.— Eu să fiu prins... de dumnealui ! De ce ? se prefăcuValentin privindu1 iscoditor pe m arto rul asistent.

— Pe nt ru ceai vru t să faci, bineînţeles, da r dacăclînsul na reuşit să te prindă acum o oră, are totuşi satis-facţia că team prins noi acum.

— Pe mine ? Ha !... Pe mine nu mă mai prinde nimenicu nimic, pentru că nu mai trag cu praştia! zise el în ar-

goul hoţilor. Mă „prind“ însă că aţi înscenat ceva şi căvreţi sămi legaţi de gît vreun sac cu poveşti, dar la minenu se loveşte cu „zumbai, zumbai bidineaua !“

— Nui nici o poveste, nici o ¡bidinea... cum Vorbeştidumneata, se revoltă Viorel Comşa care îl recunoscuse.Păcat că nam reuşit eu să te prind, că... mai fi cunoscutmai de aproape, fii sigur! Deşi teai încrezut în fugadumitale, uite că oamenii legii nu dorm, domnule...

— Valen tin Duca ! interveni căpitanul Roman, satis-fac ul, de noua conjunctură.

— Încînta t de cunoştinţă ! «puse Comşa pe acelaşiton acuzator. Nam să uit acest nume pînă la terminareaprocesului.

— Ce proces, dom’ne ? Ce fugă ? Cei cu toată udătura asia ? Ce vreţi sămi puneţi în cîrcă ?

— Nimic din ceea ce nuţi aparţine ! îşi intră Roman în rolul său. Ne cunoaştem de mai m ult timp şi şti i binecă eu dau cezaru lui cei al cezarului !

— Da, dom’ şef, vă cunosc şi vă respect pentru „aca-demia“ dumneavoastră, dar de data asta, zău, aţi dato în bară !

— Cu tine ? Poate numai... în ba ra acuzării din instanţă!— Nu, dom’ şef, că asta ar însemna să mă trimiteţi

acolo... şi ar fi o lovitură în „bară“ pentru mine... Hî, haicâ vreţi să m ăn toa rc eţi!

— E şi normal, replică Roman pe un ton sever. „în-toarcerea“ este un proces sigur şi ireversibil pentru oei

22



ca tine. De aceea te voi „în toa rce“ şL eu la locul de undeai plecat ultima dată, aşa cum tu ai vrut să „întorci“poşeta femeii aceleia, de pe stradă.

Ofiţerul sesiză că Valentin era în mare derută şi trecula atacul decisiv.

— Şi acum, ca so scurtăm, spuse Roman consultînduşiceasul, îţi dau o oră Ia dispoziţie ca să reflectezi singur cărecunoaşterea faptei îţi va uşura situaţia. Iaţi paltonul şipleacă ! Ne întîlnim aici la orele 17,10.. Liber !...

Valentin Duca se ridică de pe scaun consternat. Priveaperplex la ofiţer, nu ştia ce să creadă... •

— Ljber ! îl auzi din nou pe căpitan.Fără a fi în stare să mai reacţioneze în vreun fel, sus-

pectul se întoarse cu spatele, se duse la cuier... şi apoi,ieşi.~ Cum, tovarăşe căpitan, iaţi dat drum ul ? întrebă

derutat martorul Viorel Comşa.— Da, dragă, dar nu definitiv..., privi Roman şiret la

locotenent. Nu înţeleg !...— Va veni înapoi cu ofiţerul de serviciu !— De ee cu... ? !

Deoarece jocul psihologic a luat sfîrşit.— Cum a luat sfîrşit, că eu nu am înţe les nimic ! ri-

dică Comşa din umeri.— Ai să vezi imediat, îi spuse căpitanul în timp ce în

uşă se auziră cîteva bătăi firave.— Intră Valentine !... strigă Roman.

în chenarul uşii se ivi trupu l mătăhălos al infractoru-lui. IncrucLşînduşi privirea cu a căpitanului, pe chipul săuap ăru un zîmbet chinuit.

— Maţi lucrat fin, dom’ căpita n! str ecură Valentin,scoţiiiduşi basca din cap. Nam încotro, trebuie să.recu-nosc că obiectu’ îmi aparţine. Eu sînt omul care am vrutsăi smulg poşeta femeii aceleia. Hm, maţi lucrat fin, dom*

căpitan ! nuşi putu lua gîndul Valentin de la jocul psiho-logic.

Dumneavoastră, aţi sesizat, stimaţi cititori, care afost' momentul cheie al jocului psihologic ?

23



„Profesor doctor"

Era pe la ora prânzului, cînd miliţia a fostsesizată telefonic de Spitalul nr. 9 Bucureşti, secţia neuro-

chirurgie, că fusese operată o pacientă a cărei ident itaterămăsese necunoscută. Se impunea identificarea ei.— Ce vîrstă are pacienta ? întrebă căpitanul Roman.— Sub treizeci de ani, i se răspunse.— Bine, am să vin acolo.— Vă aşteptăm.Ofiţerul îl chemă pe locotenentul Muşat dintrun birou

alăturat şi îi relată despre telefonul primit de la spital.

— Pînă vin eu de acolo, îi spuse Roman, te rog informeazăte asupra cazurilor de dispariţii reclamate, casă putem compara, apoi, datele cu cele pe care le voi obţineeu despre tînăra în cauză.

—■ Am înţeles !Căpitanul plecă la spital. Fu întîmpinat de medicul

prim ar care o operase pe tînără. Făcură cunoştinţă.— Spuneţimi, vă rog, ce aţi dori să ştiţi în legătură

cu acest caz şi eu vă stau la dispoziţie, îl invită medicul.— Aş dori să ştiu... lotul ! zîrnbi Roman.— Bine, înţelese medicul. Noi vă putem spune totul,

mai puţin identitatea tinerei. Mai tîrziu, cînd dumnea-voastră veţi afla întradevăr totul, ne va face plăcere săcunoaştem şi noi identitatea ei.

îi întinse ofiţerului foaia de observaţie clinică şi o

radiografie craniană.— Pacienta, începu el, a fost adusă de doi cetăţeni,soţ. şi soţie, care au fost martorii nefericitei întîmplări.Tînăra, circulînd pe stradă, a leşinai; la un moment datşi, în cădere, sa lovit puternic cu capul de bordura tro-tuarului.

— Fractură tem popar ieta lă stingă ! descifră Romanpe radiografie.

—̂ întocm ai ! confirm ă medicul. Văd că vă pricepeţi şi îmi face plăcere. Tînăra a trebuit să fie operată imediat,datorită hcmatomului extradural care se formase.

— Leziuni de con tra lovit ură, nimic ?

24



. — Aveţi cunoştin ţe frumoase în traum atolog ia c raniocerebrală, aprecic medicul cu satisfacţie.

— Meseria... strecură Roman.— Meseria, ca meseria, dar şi omul... privi medicul

admirativ la căpitan. Da, au fost şi leziuni de contralovi

tură, reveni el la fondul discuţiei, tocmai de aceea fata atrebuit să fie supusă unei intervenţii chirurgicale foarte'complicate. Şi, daca ne este permis să ne lăudăm, pot săvă spun că operaţia a reuşit foarte bine.

—■ Ştiu că acestea sînt operaţii foarte grele. Felicitări î — Vă mulţumesc. Meseria... veni rîndul medicului să

fie modest. Totuşi trebuie să vă spun că pacienta încă nueste restabilită — şi, ca urmare, dintre cuvintele pronun-ţate de ea, foarte puţine sînt coerente şi cu un conţinutlogic.

— Bine, dar asta înseamnă că o discuţie cu ea nu numaic ă ar obosio, ci chiar iar dăuna.

— Da, dar mam consultat cu ceilalţi medici şi cu uncoleg psihiatru şi am ajuns la concluzia că se poale sta devorbă cu ea, bineînţeles puţin şi cu o concentrare minimă

de probleme.— Vă înţeleg, zise căpitanul. înseamnă că este tocmaio:*azia favorabilă de a încerca săi aflăm identitatea prin

întrebări, puţine, scurte şi fără a o obliga la eforturi degîndire.

— Sigur că da, deasta am şi recurs la ajutorul dum-neavoastră. Sînteţi specialist, vă pricepeţi... Noi am totaşteptat să vină cineva din familie, să dea cineva un semnde viaţă, dar nu sa prezentat nimeni. Probabil ca familianu bănuieşte că ca este la noi.

— Acelaşi lucru îl cred şi eu mai ales că, după cîle am înţeles, tînăra este de condiţie socială bună. A fost unaccident neprevăzut;, pe care familia nu la putut intuişi, în consecinţă, o caută prin alte părţi. E posibil să fireclamat cazul şi la miliţie, dar poate că nici noi nam

prevăzut o asemenea ,,pistă“.— . Presup un că vă con frun taţi cu multe cazuri deaşazise dispariţii, cîte nu se întîmplă întro metropolă,

însă t înăra noastră trebuie identificată cît mai repedeposibil. Vă daţi seama ce efect are asupra vindecării bolii ei

25



ambianţa, părinţilor, a persoanelor îndrăgite, ac^lclimat j

de siguranţă de care a re ; nevoie. j— Ştiu, ap robă Roman. Voi fac e tot cemi stă în 1

putinţă.... înainte, însă, de a sta de vorbă eu .tînără, aşdori să aflu dacă colegul dumneavoastră, psihiatrul, a

examinato cît de cit.— Da, sigur că da, altfel nu şirar fi ex pr im at acordulcă se poate încerca o discuţie cu ea. Var interesa cevadeosebit ?

— Mar inte resa să aflu dacă dînsul a făcut vreoapreciere în legătură cu cuvintele pronunţate de pacientăşi, evident, cu conţin utu l logic al acestora. Mai exact, ,aşdori să ştiu dacă ele sînt pronunţate întotdeauna la înce-

putul frazei sau sînt amestecate cu altele.— Numai la începutul frazei ! spuse sigur medicul. Amdiscutat îndelung această problemă...

— Atunci, înseamnă că neau mai crescut şansele cuceva, zîmbi ofiţerul. Să mergem.

îm brăcat în halat de medic, căpitanul Roman intră* înrezerva tinerei împreună cu însoţitorul său. Fata deschiseochii şi tresări uşor. Ar fi vrut săi. salute cum se cuvenea,

d;n imobilitatea capului său nui permitea. închise numaiprelung din pleoape...Vizitatorii îi mulţumiră pentru salut şi începură so

alini' cu cuvinte calde. Apoi, medicul, cu care pacientaera desfuî de familiarizată, îi prezentă celuilalt cîtevasimptume ale bolii, dealtfel destul de uşoare, după cum se.înţelegea din discuţie, 'precum, şi ga ran ţiile vindecării ei.Roman aproba de fiecare dată, venind chiar cu supraargumente, care confereau un nou ton garanţiilor de vinde-cări' a bolii.

— De fapt, este şi tînără şi are un organism foartesănătos ’! concluziona el.

— Absolut ! confirmă medicul gazdă.Ajuns la acest punct al discuţiei, Roman fu tentat so

întrebe p e tînără ee vîrstă are, dar îşi aduse am inte că

ea nu. putuse răspunde medicilor la această întrebare. Oaborda mai subtil.— Vă plac» copiii, ? ii yimbi e i— Da... da, îngîn ă t înără cu o pr ivi re mai vioaie.

Jucării,, balsamul roţilor... geme... pomii uscaţi...

26



Căpitanul înţelese că „jucării“ fusese ultim ul’ cuvîntcoerent1. Restul;..

— Aveţi copii ? o întrebă pe un ton cgild.— Nu... nu:., munţii îngălbeniţi... apele ce curg la vale...— Sînteţi căsătorită ? o mîngîie uşor pe frunte.—1 Nu... nu... nam fost niciodată ! av ură efect mîn

gîierile sale. Cămila în pustiu... iureşul furtunii...— Sînteţi o tînără frumoasă şi o să vă faceţi bine,

continuă Rom an so mîngîie. Şi în fotografii sînteţifrumoasă ?

— Da... scăpă ea o lacrimă. La mare... la munte...tablouri...

— Şi în cea din bu letin sînteţi tot aşa de frum oasă ? i

— Da... la mare... munte... tablouri...— P urta ţi codiţe cînd aţi făcut poza ?... o privi galeş

ofiţerul.Tînăra zîmbi :— Prima dată cu codiţe... păr negru... strada noastră

cu castani... grădina cu narcise... cerul înnourat... pereţiiprea albi...

— Şi cînd aţi făcuto pea doua ?— De doi ani !... se forţă ea şi închise pleoapele.— Aa, cu pă r n e g n r bogat, ca acum... Deci tot f ru -

moasă î o măguli căpitanul, înţelegînd că discuţia nu maiputea continua. Eu vă las şi vă urez însănătoşire grabnică.La revedere !

Tînăra deschise pleoapele, zîmbi recunoscătoare, apoile închise din nou. Vizitatorii se retraseră în linişte.

— Nu cred că aţi a flat mare lucru, aşai ? îl întrebămedicul pe ofiţer.

— Ba nu, am aflat destul de mult, iar ideea dumnea-voastră de ami înlesni o discuţie cu ea sa doveditfructuoasă.

— Nu prea înţeleg ce aţi aflat, doar am fost şi eumartor la discuţii, zise medicul cu o uşoară mirare în glas.

— Am aflat că are douăzeci şi şase de ani, ceea ce înseam nă un pas foarte m are în acţiunea de identificare,dacă ţinem seama că la ora actuală nu mai putem obţinenimic mai mult de la ea.

27



— Bine, înţeleg că reprezintă mult să ştiţi ce vîrstă are,că prin scădere ajungeţi, apoi, la anul naşterii, dar numidau seama cum aţi aflato ?

— Prin interpretarea răspunsurilor clare de la înce-putul fiecărui dialog.

— E greu... se dădu medicul bătut.

— Atunci să vă explic, îşi aprinse Roman o ţigară.In prima poză pentru buletin...— Purta codiţe ! interveni interlocutorul.— Aţi sesizat foarte bine. Apoi...După ce căpitanul îi explică în continuare, raţiona-

mentul său, totul era cît se poate de clar pentru medic.— Vedeţi, eu nu mam gîndit să fac aceste calcule, deşi

sînt foarte simple, zise doctorul. Mă rog, perspicacitatea

dumneavoastră! Mai rămîne să am plăcerea de a primiun telefon prin care să mă anunţaţi despre idenlitaleatinerei.

...Intrînd în biroul său, căpitanul îl găsi pe Musai, gatade plecare.

■— încotro ?— Pînă la ofiţerul de serviciu !— De ce ?...— Sa prezentat cineva, care reclamă că ia dispărut

fiica.Cu ce team rugat cu. cum stăm ?

— Uitaţi, am adunat aici, întro mapă, toate cazurilede dispariţii, inclusiv comunicările primite în acest sens dela celelalte organe de miliţie.

— Există printre ele vreun caz cu o tînără de douăzeci

şi şase de ani ?— Douăzeci şi şase do ani ? repetă locotenentul. Namremarcat ! zise el după o pauză. Sar putea...

— Douăzeci şi şase de ani şi locuieşte pe o stradă cucastani ! m urm ură Roman mai mult pe nt ru sine, deschizîndmapa din •f aţa sa. Bine, îţi mulţum esc ! Mergi să nuaştepte reclamantul.

Muşat ieşi din birou, în timp ce căpitanul Roman seapucă să studieze cazurile. Trecură cîteva minute şi ultimafilă din mapă fu întoarsă cu faţa în jos. Nu dăduse pestenici un caz cu o tînără de douăzeci şi şase de ani. îşi

28



aprin se' o ţigară şi începu să se plimbe prin camera,meditînd cum să procedeze, încotro so apuce ca să poatăstabili identitatea tinerei, Gîndurile îi fură întrerupte,deodată, de zbîrnîitul pre lun g al telefonului. Ridicăreceptorul.

— Alo !

— Să t răi ţi ! recunoscu imediat vouea locotenentului.— Ce santîmplat ?— O stradă cu castani aţi spus ?— Da... Şi probabi l o cu rte cu narcise ! zise căp itanul

aproape nemişcat.— Tatăl fetei este aici, lingă mine. Gabriela Oancea

o cheamă pe fată !

— Nui spune nimic, deocamdată. Invită1, te rog, lamine în birou. Trebuie mai întîi săl pregătim pentru aprimi o asem enea veste...

Cunoscînd, acum, că tînăra a fost salvată, că şia găsitambianta familială în care boala ei se va vindeca ma:uşor, dum neavoastră pu teţi răspunde, stimaţi cititorienigmişli, la în tre bare a : cum şia dat seama căpitanulRoman de vîrsta Gabrielei Oancea ?

Atenţie, martori !

Intro dimineaţă, dispeceratul MiliţieiCapitalei este anunţat că pe bulevardul Ana Ipătescufusese accidentată mortal o bătrînică, iar vinovatul fugis.de la locul faptei. La cîteva minute de la sesizare, o echipăoperativă a miliţiei, condusă de căpitanul Roman, se pre-zentă la locul tragicului eveniment.

Bulevardul Ana Ipătescu, un bulevard foarte larg, este îm părţit în jum ătate de un şir de ronduri de flori multircolorc, care, de fapt, delimitează şi cele două sensuri de

>9



circulaţie. Victima zăcea în mijlocul părţii carosabile asensului de mers Piaţa Romană — Piaţa Victoriei.

înainte de a începe cercetarea locului faptei, ofiţerulascultă depoziţiile martorilor asistenţi. Erau vreo zece.

— Eu am văzut primul accidentul. Eu iam făcut atenţişi pe ceilalţi din troleibuz ! ieşi mai în fa ţă un bă rbat

roşcovan. Cred cjk eu sînt cel mai în măsură să vă daudetaliile necesare.— Dacă aşa stau lucrurile... vă ascult.— Toţi cei care sîntem aici, începu martorul, călătoream

cu troleibuzul 83. Cel de colo ! arătă el spre un troleibuzoprit pe cealaltă parte carosabilă a bulevardului, dar multmai înainte de perpendiculara cu locul unde se aflau ei.

— înţeleg, Deci dumneavoastră circulaţi în sens invers,spre Piaţa Romană...

— Da... Eu mă aflam pe platforma din spate a trolei-buzului şi chiar priveam emoţionat la miresele care nuse mai sfîrşeau.

— „Emoţionat ?“ Ce fel de mirese nuşi stăpîniRoman curiozitatea.

— A, vă rog să mă ie rt a ţi ! înţelese .roşcovanul că

dăduse naştere unei confuzii. Sînt horticultor de meserieşi aşa numesc eu florile : mirese ! Nu pot să nu le admirşi să nu mă încînt ori de cîte ori le întîlnesc. A iubi florile

înseamnă a iubi viaţa.. . începuse el să se desfăşoare întropledoarie patetică, dar se opri imediat dnd ochii îi fu-giră la tabloul sinistru din faţa sa, la chipul încleştat şiprin de.s înge al femeii din mijlocul d rum ulu i, şi ale căreinumi încremeniseră ca la o rugăciune spre rondul de flori.

•Parcă de la ele sperase întro ultimă salvare a vieţiisale... îl încercă o lacrimă, apoi continuă cu privirea dusă în altă parte. Şi cum admiram florile din mersul troleibu-zului, văd deodată, pe cealaltă parte a bulevardului, oDacie — .1300, roşie, în plină viteză, iar pe capota ei ofemeie. O scenă groaznică.!... Am strigat tare : „Accident !Accident L.*‘ iăeind u i aten ţi şi pe ceilalţi că lăto ri dintroleibuz. A purtato aşa pe femeie cîţiva metri, apoi biatabătnriică a căzut de pe capotă, rămînînd nemişcată înmijlocul drumului. Bestia, nici măcar na oprit. Şiac<.fl.>tmuat drumuri cu aceeaşi viteză de bolid. Totul sapetrecu! fulgerător, aproape cît ai clipi din ochi. !

30



— In ee parte a maşinii a căzut femeia de pe capătă ? în trebă ofiţerul.

— în pa rtea dreap tă ! răspunse prom pt roşcovanul.— Aţi văzut şi momentul cînd a luat contact cu asfal-

tul ?— Nu, era imposibil. Din locul unde mă aflam eu nam

p u tu t să văd acest mom ent, fiindcă a mascato maşina.Dacă ar fi căzut în stînga maşinii, în partea rondului deflori, atunci ar fi fost chiar la vederea mea.

— Da, aveţi dreptate, îl aprobă căpitanul. întradevăr,naţi putut vedea şi acest moment... Vam pus totuşiaceastă întrebare ca sămi dau seama pe ce bandă circulaautoturismul. Acum îmi este clar : din moment ce victimaa căzut de pe capotă în partea dreaptă a maşinii, ceea cecorespunde cu mijlocul şoselei, înseamnă că autovehicululcirpula pe banda a doua.

— Da, sigur. B anda d insp re rondu l de flori ! intervenimartorul.

— Circulînd pe această bandă îmi explic mai bine şi dece autovehiculul avea viteză marc, mai ales că în aceastăzonă nu se află nici o trecere de pietoni.

— Dar cred că depăşise cu mult viteza legală. Seapropia de suta de kilometri pe oră !— Pe ce vă bazaţi cînd faceţi această apreciere ?— Pe faptul că sînt şi eu conducător auto, iar în al

doilea rînd pentru că am o vedere foarte bună„ dovadăcă na mai sesizat nimeni înaintea mea accidentul, sefuduli puţin roşcovanul.

— Vă referiţi, desigur, la călătorii din troleibuz.— Absolut.— Atunci o explicaţie există, analiză Roman. Dumnea-

voastră circulaţi cu troleibuzul întrun sens, iar acci-dentul sa produs pe această parte a bulevardului undese circulă în sens invers. Faptul că nu toţi călătorii auperceput accidentul se datoreşte momentului produceriilui, respectiv cînd Dacia roşie nu se afla în planparalel

cu troleibuzul, ci ele se depă rtau un a de alta. în această si-tuaţie, e şi normal ca accidentul să fie văzut de călătoriide pe platforma din spate a troleibuzului, care priveaufie înapoia lui, fie spre partea decirculaţie din sens invers.

31



— ...Cam aveţi dreptate, trebui sa recunoască roşco-vanul.

— Are chiar foarte multă dreptate ! se acizi vocea unui.lînăr, după înfăţişare student. Şi eu stăteam pe platforma«lin spate a troleibuzului, dar mă uitam înainte şi măvindeam la ale mele. Vedeţi, se adresă el roşcovanului, nu

loată lumea din troleibuz privea, ca dumneavoastră p*fereastră. Apoi... fiecare cu gîndurile lui.

— Dumneavoastră ceaţi văzut ? i se adresă ofiţerul.— Cînd dînsul a strigat : „Accident !*‘, mam ui ta t şi

ru în această direcţie şi am văzuto pe bătrînică pe capotaDaciei roşii. Sinis tru ! Fem eia a 'scăpat de prim a maşină,Har a doua ia fost fatală !

— Despre ce maşină mai vorbiţi ?— Pe prim a bandă mai circula o maşină. Tot oDacie — 1300, dar era albă, explică studentul. Avea şi eaviteză. Poate la fel. de mare ca cea roşie.

— Cum aţi dedus acest lucru ? îl întrebă căpitanul şipe el.

— Pentru că mergeau aproape paralel.

— Pe direcţia dumneavoastră de vedere, nu ? doriRoman o precizare.— Evident.

Eu nam mai pomenit şi despre Dacia albă, deoarecer.u iam găsit un loc important, nu se lăsă roşcovanul maipr« jos.

.. Pentru mine totul este important, apăsă căpitanulpe ultimul cuvînt. De pildă, mă întreb de ce conducătorul

acestei maşini na frînat sau na schiţat vreo manevră deocoliri' cînd a avut totuşi pericolul în faţă.

— Penlru că la el pericolul a fost numai momentan.Pentru că bătrîna. conti.nuînd traversarea ilegală a străzii,a ieşit de pe prima bandă şi a intrat pe a doua, fu depărere studentul.

— Nu ştiu, dar ar fi interesant de aflat, făcu Roman.

Mai departe, ofiţerul stătu de vorbă şi cu restul marto-rilor. Toţi fuseseră în troleibuz şi nu văzuseră secvenţomai importante ale accidentului. In consecinţă, cei maivaloroşi martori rămăseseră roşcovanul şi studentul.

32



— Cine dintre dumneavoastră a văzut accidentul maide aproape, de aici, de pe trotua r ? se adresă căp itanu lmulţimii care se adunase.

Nimeni. Ar fi fost bine pentru el să găsească şi un ase-menea martor, care să poată explica „mai pe fază*‘ cumse întîmplase accidentul. Dar aşa, în lipsa lui, trebuia să

se rezume la ce aflase pînă atunci.— A re ţinut cumva, cineva, nu m ărul maşinii roşii ?Din nou tăcere. Cetăţenii se uitau curioşi unul la altul,

numai roşcovanul îşi menţinea un aer triumfător. Venisemomentul săi convingă pe ceilalţi pe deplin de superiori-tatea calităţilor sale vizuale.

— Numai eu... numai eu am reţinut numărul maşinii,zise el cu vădită mîndrie. Scoase, apoi, o cutie de chibrituridin buzunar şi citi notaţia de pe ea : 2B47... !

în rîndul mulţimii se auzi fream ăt de voci.,,Bravo !ki îi aru ncă cineva. „Aveţi ochi, nu jucăr ie !“Căpitanul Roman îi mulţumi şi el şi notă numărul

maşinii întrun carneţel. împreună cu locotenentul Mu.sat/ şi ofiţeru l de la tehnicoştiin ţific se apucă, apoi, săcerceteze locul faptei.

Spre surp rind erea ofiţerilor, în afară de cadavru, nugăsiră nici un fel de altă urmă materială, nici un indiciutehnic care săi fi putut ajuta în explicarea mai clară amecanismului de producere a accidentului.

— Cum naiba, nici măcar o peliculă cît de mică devopsea, nici măcar un ciob, nimic ? era oţă rît Muşat.

— ...Nimic, ridică Roman din umeri.Măcar o urmă firavă de pneuri !

— Nu este. Autovehiculul na frînat deloc. Ghinionulnostru, trebuie, să recunoaştem !

— Nu miam putut închipui pînă acum că se poate întîm pla un accident mortal de circulaţie fără să se gă-sească urme la faţa locului.

— Uite că se mai întîmplă şi minuni ! privi căpitanulla locotenent. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea

că, în cazul de faţă, am avut şi noroc. Sînt rare situaţiileeînd un martor asistent, fie el puţin lăudăros, dar prevă-zător, săşi concentreze atenţia în acele secunde asupranumărului de circulaţie al autovehiculului vinovat.

33



Căpitanul Roman n+apucă bine să sfîrşească acestecuvinte, că un autoturism Dacia — 1300, roşu, frînă pu-ternic în apropierea locului accidentului. Zgomotul <produs de pneuri determină privirile curioşilor săşi îndrepteatenţia spre el.

— E m aşina carc a acciden tato pe bâ trîn ă ! strigă

roşcovaTiul. 2B47 .. !Din autoturism coborî o femeie elegantă, cu un chipcrispat si m a rc a t evident'de un efort neobişnuit.

— Bună ziua J se ad resă ea miliţienilor.— Bun ă ziua ! îi răspunse Roman.— Accidentul s~a produs în fa ţa mea !...<nuşi putu

dezlipi ea privirea de la figura moartei. Imbecilul ! în locsă frîneze, să facă ceva, a izbito în >pflin !

— Nu ştiu cum să vă spun, căută căpitanulplivirearoşcovanului şi a studentului, dar noi avem »informaţii căaccidentul sa produs..., în fa ţa maşinii ¡dumneavoastră !

— Cum, vre ţi să spuneţi că eu. am a cc id en ta ta ? o 4>recu,un fior rece pe femeie.

—■ Aşa au văzut doi martori.— Cine sînt ? sentoarse ea spre mulţime.

— Eu şi cu dînsul, zise roşcovanul cu o voce mai moale.— Şi aţi văzut dumneavoastră că am accidentato eu ?rosti femeia cu nervozitate.

— Da. Eram în trole ibuz cîncl am văzu t scena.— Ce scenă ?,„*— Cînd bătrîna era pe capota maşinii dumneavoastră.— Sînteţi plătiţi de vinovat să daţi asemenea decla-

raţii ? se enervă ea.

— Vai... da r cum vă perm iteţi să ne jigniţi ?— Cum vă perm iteţi dumneavoastră, n u eu ! A învinuian om nevinovat de o faptă pe care na comiso, este maimult de cî t o jigni re ! se dezlăn ţuiră n erv ii femeii. Vă potda în judecată ! Adică eu mă sacrific să urmăresc bestiacu chip de om care a fugit de consecinţele faptei salemurdare, iar dumneavoastră mă învinuiţi că eu am comisaccidentul ! Cum este posibil aşa ceva, tovarăşe căpitan ?Spuneţi şi dumneavoastră !

Ofiţerul îi explică femeii unde se afla troleibuzul întimpul survenirii accidentului şi cei relataseră toţi m a r -torii asistenţi»

34



— Imposibil ! Imposibil ! începu ea să plîngă. Nu eusîn t vinovata , vă rog să m ă credeţi ! Dacia albă* carecircula pe prima bandă; a lovito pe bătrînă şi a ridicatope capotă ! Văzînd că nu opreş te1la locui1accidentului, cidimpotrivă accelerează, marar lansa t în urm ăr irea luiA luato la dreapta, pe Clopotarii Vechi: Mergea1ca un

nebun;.. La un moment dat, la Piaţa Dorobanţ mi~a ieşit în cale un miliţian. Iam spus în grabă că urm ăream unautoturism ce a comis un accident şi lam rugat' să seurce în maşină; Dînsul însă nu m a crezut şi ma refuz atDe fapt, autoturismul urmărit dispăruse:..

— Aţi reuşit săi reţineţi num ărul ?'— NUmai pe jumătate... îngînă femeia. Tot timpul am

fost preocupată să nu comit eu vreun accident. La o ase-menea viteză, trebuia să stăpînesc bine volanul, vă ima-ginaţi. Apoi sînt femeie^ cu mai puţin sînge rece decîtbărbaţii, iar maşina o conduc numai de doi ani.

— Dacă lucrurile sau întîm pla t aşa cum spuneţidumneavoastră, înseamnă că aţi avut destul sînge rece,zise căpitanul.

— Dacă ar fi fost; şi un martor care să fi văzut acci-

dentul de aici, de pe trotuar, şi nu dMtrun troleibuzcare circula în sens invers, cred Că vaţi fi convins cuadevă rat că sînt nevinovată, intui femeia că ofiţeru î

încă se îndoia de spusele ei.— Mă rog, o să facem un apel prin presă şj poate o sâ

găsim un martor. Şi ce anume aii reţinut din numărulDaciei albe ?

— Că începea cu „ÎOB“. Atît...

Şi, pentru moment, mai mult de „atît", căpitanul Romanna mai putut obţine nimic în legătură cu misterul ce învăluia acest caz. Cine avea dreptate ? Martorii din trolei-buz sau posesoarea Daciei 1300, roşie .

încercă m area cu degetul şi a doua zi, în ziare apăruun anunţ cu titlul „Cine poate da relaţii' ' . Se arăta pe scurllocul, data şi ora accidentului, cu rugămintea ca persoanelecare au fost martorii evenimentului sau pot da anumiterelaţii, să telefoneze la miliţie. Se miza pe faptul că poatemai văzuseră şi alţi martori accidentul, dar fie din grabafie din alte motive, nu rămăseseră lâ faţa locului pentru aoferi explicaţii organelor de miliţie.

35



Încercarea se soldă cu rezultat negativ. La miliţie nuse primi nici măcar un singur telefon. Ce era de făcut ?

Ofiţerii hotă rîră să verifice p ista cu ,,10B...“, deşi împotriva posesoare! Daciei roşii existau două depoziţiiacuzatoare, iar asupra ei planau şi unele suspiciuni legatede întoarcerea sa la locul accidentului. Dacă ea era au-toarea accidentulu i, atunci revenirea la locul faptei seexplica p rin faptul că îşi croise alibiul cu urm ărirea ,chipurile, a autovehiculului vinovat, iar pentru a fi maibine crezută, interpelase şi un subofiţer de miliţie. Din ra-portul subofiţerului rezulta să fusese oprit, întradevăr,de femeie, dar refuzase să dea curs cererii sale întrucî!afirmaţiile ei i se păruseră iluzorii de vreme ce nu văzuse

nici un alt autovehicul în zonă. Pe cine să urmărească?Operaţiunea de triere a autovehiculelor Dacia — 1300,culoare albă, ale căror numere de circulaţie începeau cu„10—Bu, se desfăşura destul de greoi, cînd miliţia fu sesi-zată despre găsirea unui autoturism accidentat undeva peun drum de ţară, la ieşirea din Bucureşti. Era oDacie — 1300, culoare albă, cu numărul 10B7...

Căpitanul Roman se gîndi că ar putea fi vreo legătură

între această maşină şi accidentul mortal din bulevardulAna Ipătescu şi hotărî să se deplaseze personal la faţalocului.

— Verifică cine este proprie taru l autotu rismului, şidacă e găsit, invită1 la miliţ ie p înă vin eu ! îi ordonălocotenentului Muşat înainte de plecare.

...Autoturismul se lovise de un stîlp de înaltă tensiunedin marginea drumului şi îl încălecase puţin.

— Curios ! exclam ă căpitanul. Numai bara din faţă esteuşor îndoită, în rest nici un fel de avarii !— Şi nu există urm e de frînare —derapare, deşi te-

renul se pretează foarte bine la asemenea manevre încaz de evitarea unui accident, adăugă mirat însoţitorulsău.

— Dar nu numai atît, examină Roman uşile autovehi-culului. P riveşte, sînt încuiate ! Oare aşa nea înv ăţa tpractica

Volanul şi broasca contactului, de asemenea nu erauafe cta te eu nimic, ceea ce arăta că se fo los iseră. cheileoriginale ale autoturismului. Concluzia finală : acolo

36



navusese loc un accident p ropriuzis, ci o înscenare !Persoana care regizase pretinsul accident avusese maregrijă ca maşina să nu sufere avarii mari, ceea ce ar ficomplicat reparaţia ei ulterioară, şi încuiase bine uşile cahu cumva să poată fi prădată de vreun „binevoitor“ pînava fi găsită de organele de miliţie.

Ofiţerul ardea de nerăbdare să dea ochi cu proprietarimaşinii, ll găsi cu Muşat întrun birou.— Maşina ia fost fu rată ieri dim ineaţă ! raportă lo-

cotenentul. A anunţat furtul la Circumscripţia 14 miliţie,undo domiciliază.

— Cînd laţi anunţat ?— Teri dimineaţă, evident, spuse reclamantul.— La ce oră ? îi ceru scurt Roman.— Cam aşa... pe la zece. Atunci am constatat furtul...— Eram sigur ! triu m fă căpitanul. Accidentul de pe

bulevardul Ana Ipătescu sa produs la ora opt. Atît v atrebuit, două ore, ca să înscenaţi furtul, accidentareamaşinii şi apoi să ajungeţi la Circumscripţia 14 miliţie,undo să „reclamaţi“ cazul. Mai bine doscărcaţivă con-ştiinţa şi relataţine cum aţi comis accidentul de pe Bule-

vardul Ana Ipătescu !— Dar eu nam... nam... nam comis nici un accident,se pierdu ,,reclamantul“.

— Inutil ! ripostă căpitanul. Femeia din Dacia 1300,roşie, care va urmărit, a reţinut perfect numărul decirculaţie ! se folosi el de un truc.

— ...Şiatunci de ce nu maţi luat de ieri ? abia mairespiră omul, pleeînduşi capul în pămînt.

— Pentru că nam avu t răgazul să aflăm unde văeste maşina, ceaţi făcut cu ea ! continuă Roman cu aceeaşisiguranţă.

, — Daţimi, vă rog o coala de hîrtie ......Eleganta proprietară a Dacici roşii veni la miliţie mai

mult decît îngîndurată.— Ştiu că iar trebuie so iau de la capăt, că trebuie sa

vă relatez noi amănunte... se aşeză ca posomorită pe scaun..— Nici poveste de aşa ceva, îi zîmbi căpitanul. Vam

chemat ca să vă mulţumesc pentru atitudinea dumnea-voastră civică şi plină de curaj de a urmări Dacia1300,— culoare albă, cu numărul de circulaţie 10B7...

37



Femeia tresari şi. deodată, chipul 1se umplu de bucurie.— Deci. ‘l~abi. găsii ! se ridică ea exuberantă în picioare.— Da. Gonducătorui ei. este vinovatul !— Vai ce terne... Miaţi. luat o mare piatră de pe

inima ! în lot acest timp. nam putut mînca, nara putu tdormi, gîndindumă că am să fiu învmiaiiă de omorîreabie'tei băl rme. Stuipidă Mimplare '!

;— Trebuia să speraţi că adevărul se va descoperipiînă la urmă.

— :.ISPiei un ¡moment nam renunţat la această speranţă,dar gîndurile role mă chinuiau groaznic. îmi dădeam seamacă dumneavoastră nu eraţi convins de explicaţiile mele.mai ales că >mă acuzau doi martori, şi nu ştiam ce să fac

ca să vă pot convinge. După c.eam discutat cu dumnea-voastră la tektfon si miaţi spus că după anunţul de la„Faptul Divers", încă na apărut martorul aşteptat, văvog să mă cuedeţi că mă batea gmdnai să aranjez cucineva care să vină la miliţie şi să declare că a văzulaccident uiI de pe trotuar aşa cum vi 'lam relatat eu şi cum,de fapt. sra şi .petrecut in realitate. Aşa eram de îngrozită. .

— Vă cred.

— Doi martori dintrun troleibuz erau să mă bage înbelea ! Nui aşa că <daeă nu1 găseaţi pe adevăratul vino-vat, eram bănuită în continuare. ?

— Nu ! primi un răspuns categoric şi la care nu seaştepta.

— De ce ?... întrebă derutată.— Pentru că în ur m a experim entu lui pe care lam

făcut miăm dat seama câ} intradevăr. nu sînteţi vinovată,

— Şi martorii— Ei au fost de 'bună credinţă şi au declarat aşa cumau văzut.

— Adică cei doi martori chiar ,au văzut femeia pecapota maşinii mele ?... Nu prea înţeleg...

— Da, num ai că această imagine sa dato ra t unei.iluzii de moment. Dacă ei ar fi văzut de 4a început toatefazele accidentului, ar îi fost altfel, dar aşa...

— Ce fe3 de iluzie ? navu răbdare femeia.— O iluzie...Căpitanul ‘Rom an îi explică în 'continuare despre ce

iluzie era vorba şi îi arătă planşa fotografică executată cu

38



ocazia escperimentului1judiciar de care pomenise. Foto-grafiile color erau foarte concludente.

— Mda, m urm ur ă femeia dup ă ce căpitanul închisedosarul'. Martorii au fost de bună credinţă. Ce să faci,momentul !... Apoi zîmbind : Bănuiesc că după o asemenea

întâmplare... cu iluzii, m îine am să citesc la „FaptulDivers“ un articol de urmare, cu titlul : „Atenţie, martori!“Sugestia femeii sa dovedit binevenită şi articolul de

urmare a apărut â doua zi . Dar nu pentru a se savuraspectaculosul întâmplării, ci pentru a atrage atenţia cetă-ţenilor asupra răspunderii 'cu care trebuie privită cali tateade martor... ocular !

Dumneavoastră vaţi dat seama, stimaţi cititori, desprece iluzie optică a fost vorba ?

„Fîntina hoţilor"

„Cursa de pasageri Bucureşti—Timişoara aate riza t ! Cursa de pasageri Bu cureşti—Timişoara a ater i-zat !“ an unţă la difuzoare le aerop or tului o voce caldă,de femeie.

Pe scara avionului coborî un bărbat cu un aer joviaL îşi făcu loc prin tre ceilalţi pasageri şi se îndreptă cu paşirepezi spre ieşirea aerogării. Fu întîmpinat de7doi ofiţeride miliţie, care îrzîmbiră...

Dacia 1300 demară puternic şi apoi se lansă întro cursăsolitară pe şosea. Sirena maşinii nu se mai auzi, iar„licuriciul“ ei se pierdu în întuneric...

Aşa a început, la 24 august, misiunea pe meleagurilebănăţene a căpitanului Roman.

Miliţia.

39



— Bine aii venit la noi î îl m tîm pină căpitanul Cernat,şeful miliţiei din localitate. Vam chemat, fiindcă avemnevoie ele ajutor. Nu este o spargere tocmai „curată“...

Ce se Intimplase ? în dimineaţa acelei zile, casa de bania casieriei centrale de la autogara unei localităţi fusesegăsită descuiată. Dispăruse o sumă mare de bani.

Pentru aŞi atinge scopul, infractorul forţase o uşă dinsala de aşteptare a autogării, apoi mai multe uşi şi gra-tiile de la casieria centrală.

Căpitanul Roman se apropie de casa de fier şi o examină cu multă atenţie. Ea nu prezenta nici un fel de urme.Ofiţerul căută privirea colegului său, Cernat.

— ...Ce vam spus, nu i o sparge re „c ura tă “ ! dăduacesta din cap, înţelegînd cear fi vrut să zică şi Roman.

— Manevre şi iar manevre !... rosti Roman cu un surîssemnificativ în colţul buzelor. Sa chinuit degeaba să nederuteze spărgînd atîtea uşi...

.... Oricum, navea de ales alt traseu.— Da, sînt de acord. Dar din moment ce a reuşit săşi

procure o cheie de la casa de bani sau copia ei, iar fifost cu siguranţă foarte uşor să le procure pe cele de la

nslul de uşi...— Adevărat. Spunemi, te rog, întrebă Tlomnn, pînă unde a con-

dus ci inele de urmăr ire ?— Pînă la gară.— Aha, e demn de re ţinut ! Şi cîţi bani au fost în casă?— De ordinul zecilor de mii.— Oho, as ta e prea demn de reţinu t ! işi apr inse ţi -

gara puţin uimit.— Ieri, fiind sărbătoare, continuă Cernat, cota vînzari

lur de bilete de călătorie pe autobuzele I.T.A. a atinsvalori maxime.

— De unde se poatei deduce că infractorul a ştiut căsînt mulţi bar>i în casierie ! zise Roman ca şi cum ar fivrut să încheie ideea colegului său.

— Mai mult ca sigur, îl aprobă şeful miliţiei din lo-calitate.

— Bun. Atunci vom admite ca ipoteză de lucru faptulcu furtul a fost comis de o persoană care a avut posibili

40



lalea să procure cheia de la casa de bani sau să confec-ţioneze una falsă ; o persoană care, întrun fel sau altul,e „deal casei“, cum se zice. Acum, pentru început, aş vreasă stau de vorbă cu casierul. '

— ...Casieriţa ! îi info rmă Cernat. E în tr u n birou;alături. Încă mai plînge...

Roman o calmă cu vorbe calde pe tînăra casieriţă,apoi o întrebă ce a făcut in ziua precedentă.—■ Am venit la serviciu ca de obicei, începu ca relata-

rea. Aici, am încasat banii de la casierii colectori şi de lataxatorii de pe autobuze, după care miam făcut borderoul. Lau luat colegii dumneavoastră !

— Ştiu ! o privi blînd căpitanul. Vă rog, povestiţimimai departe.

■— După ce miam făcut bord eroul şi am nu m ăratbanii încă o dată, am închis bine casa de fier, apoi naşacasieriei, grilajul, şi am plecat spre locuinţa mea. Acasă,mam spălat, am servit masa şi mam culcat. Azidimineaţă, am fost trezită din somn de o colegă de serviciu,care mia adus cea mai... nenorocită... veste... din viaţiimea...

— Tovarăşă Eli sa beta, aşa ştiu că vă cheamă, nu maiplîngeţi. Plînsul nu ajută cu nimic întro astfel de si-tuaţie. Vă rog să vă adunaţi gîndurile, fiindcă doresc sămirăspundeţi la cîteva întrebări.

— Bine, nu mai plîng..., se şterse ea cu batista la ochi.Dorea din toată inima să colaboreze cu ofiţerul, sălajute ca să prindă hoţul.

— Spuneţimi la ce oră aţi început serviciu] şi la ce

oră laţi părăsit ?— Lam început la orele 13,00 şi lam părăsit la orele21.00, răspunse ea strict la obiect.

— Bun. Vă amintiţi dacă nu cumva aţi părăsit încăpe-rea casieriei în acest timp, fie chiar şi pentru cîteva clipe?

— Ştiu la ce vă referiţi. Dacă nu cumva, din nea-tenţie, am lăsat nesupravegheate cheile de la casa de bani,asta aţi vrut să mă întrebaţi. Nu, niciodată nam părăsit

casieria fără să încui bine şi să iau cheile la mine ! ziseea ferm. Şliam cit mă poate costa o asemenea neglijenţă...— Şi totuşi sa folosit o cheie pe ,,măsura“ casei de

bani... s troc ură Roman.

41



— Se poate, dar eu nam nici o vină, vă rog să măcredeţi ! o încercară iarăşi lacrimile.

— Vă rog sămi răspundeţi la o altă întrebare, ocolicăpitanul orice cuvînt de consolare. Aveţi prietene ?

— Sigur că dâ, răspunse Elisabeta. Am şi eu o prietenă,Viorica o cheamă, şi lucrează tot ]a autogara noastră. E

contabilă.:.— Căsătorită ?— Dâ, cu tovarăşul dispecer şef. Au şi doi copii mari.

E cotata ca una dintre cele mai bune salariate.— Bine, zîmbi căpitanul. Am înţeles, deci, că aveţi o

prietenă. Dar un prieten ?Elisabeta nu se aştepta la o asemenea întrebare. Se

foi stînjenită pe scaun.— Dacă credeţi că este necesar să aflaţi şi acest lucru...

Da, am ! zise ea pu ţin apăsat. Este u n bă iat foar te bun,cuminte şi intenţionăm să ne căsătorim.

— Foarte frumos, aprobă Roman. Şi unde lucreazăprietenul dumneavoastră ?

— La autobaza noastră, este tehnician auto.— Locuiţi împreună ?— De cîteva luni, ocoli ea privirea căpitanului.— Cum se numeşti.' ?— Sobastian Grigoriu ! pronu nţa ca, p.rivindu1, acum,

'în iaţă. pe ofiţer. E un băiat cinstit, să nu vă imaginaţicumva că...

Eu nu am niciodată idei preconcepute, simţi Romancă se impunea o asemenea precizare. Ori de cîte ori cerretez un caz, convingerile mele.le „probez“ întotdeauna

ele nu îmbracă niciodată... decîţ haina adevărului !— Da, înţeleg, roşi puţin Elisabeta. Sper că nu vamsijparat cu ceva.

— ¡Nu. Dimpotrivă, poate că eu am să vă mai sup ărpuţin întrebînduvă unde a fo st ieri prieten ul dumnea^voastră.

— A fost de serviciu ! răspunse simplu casieriţa. A fostofiţer de serviciu pe autobază. A ieşit la orele 23,00, după

care a venit imediat acasă.— Bine, vă mulţumesc. Dacă o să mai am nevoie deanumite relaţiide la dumneavoastră, am să vă chem eu.

lloman răm ase singu r eu căpitanul Cernat,

42



— Ei, cum ţi >sa. păru t casier iţa ?— Se .pare «eăi o f ată sinceră, da r cam prea sigură

de ea !— Asta nui bine...— Categoric. E tinără, n are încă suficien tă.experie nţă

de viaţă şi se poate înşela. Unde mai pui că este şi îndră-

gostită !.... .— .îndrăgostită ? Aha, demn de reţinut !— Dem n de reţinu t, desigur ! zîmbi Roman. Trimite,

te rog, un ofiţer iscusit care să afle cîte ceva deşpre.Sebastian Grigoriu.

Gata, .am plecat. Ţi f tr im it pe paznicul care a fostde serviciu azi noapte.

*

•Paznicul ioan Belciu păşi.în:birou cu teamă.■.. Să t ră iţ i î il.salu'tă e'J pe.căpitan ,irotinduşi pr ivi rea

prin încăpere... Bun ă ziua! Luaţi ioc ! îl inv ită Roman. Nu mai

este nim eni în cameră, sîn t singur. Va tem eţi de ceva ?

— Nu... zise m oale ¡Belciu, dar am auzit că sînteţi dela Bucureşti...— Şi asta vă; de term ină să aveţi reţ ine ri ?— Nu... dar ştiţi dumneavoastră, unii oameni sini mai

aşa, cu frica lui Dum nezeu, ca mine.— Dacă ̂ sînteţi un> om . corect, de ce să vă fie frică ? îl

încu ra ja căpitanul. Hai să discutăm deschis despre necazulacesta cu casa de bani. Cînd crezi dumneata că a putut

intra h oţul în autogară ?— Dracu să m ă ia dacă îmi dau seam a ! se lamentăBelci u. Aici e m ar e ciudăţenie. Toată noap tea am stat însalşi de aşteptare. Şi nam fost singur. Am mai chemat treioameni care pierduseră Ultimul autobuz spre Leţcani şitrebuiau să aştepte pînă dimineaţa. Erau cam prăfuiţi,.:

— Dar cheia de la uşa de intrare în săla de aşteptare

un de a fost ? — La mine ! Am luato cu mineşi cînd am făcut conJtro lu i la. autobază.

— Cît a du rat controlul ?

43



— Cam o jum a’ de ceas ; în tre orele 21.30 si 22.00.Cînd am revenit, am descuiat uşa si iam chemat pe ăiatrei.

— Cînd a plecat casieriţa aţi fost de faţă ?— Da. Doar eu am încuiat uşa de la autogara în

urma ei !

Dacă paznicul fusese tot timpul lîngă autogara, atuncicînd se comisese furtu l ? La mijloc e ra ceva ciudat,foarte ciudat ! Ar fi putu t, oare, chiar paznicul să facă oasemenea ispravă ?...

Fură identificaţi şi invitaţi la miliţie, cei trei cetăţenicare stătuseră noaptea în autogară.

— Cît noi am stat acolo, nam văzut nimic suspect,

Fpuse unul dintre ei. De fapt, nam fost nici prea atenţi.Eram obosiţi, alipiserăm... Dar pînă să vă invite paznicul, unde aţi stat ?— IV o bancă de pe peronul autogării.— Şi cît aţi stat pe peron, na ţi observa t pe cineva t a re

să intre în autogară ?— Nu... Nici nu puteam să vedem !— De ce ?

— Păi. era tras un autocamion chiar în faţa uşii.Toan Belciu nu relatase nimic despre acest autocamion.Căpitanul Roman trimise imediat după el.

— Era maşina de serviciu a autobazei, explică pazni-cul. Venise cu ea, în control, ofiţerul de serviciu' tovarăşulGrigoriu. După ceam făcut controlul împreună, sa urcatla volan şi a plecat. Nam ştiut că vă interesează acestamănunt...

Acest „amănunt“ era de mare valoare... De la autogarăşi pînă la autobază era o distanţă de numai două sute demetri şi care se parcurgea, în pas normal, în cîtcva minute.Aşadar, pentru două sute de metri, nu era nevoie de unautocamion cu care să pleci în control...

„Ba era nevoie , pentru aşj pune planul în executare !răstălmăci imediat căpitanul Roman. Altfel, lovitura nulear fi reuşit. O lovitură de teatru !...“

— Intradevăr, o lovitură de tea tru ! rămase uim itCernat. Sebastian Grigoriu şia jucat bine rolul. El atras „cortina“ în faţa „scenei", care nu trebuia văzutăde nici un „spectator“.

44



— „Scenă“ la care, evident, nu mai aveau nevoie deteatru !... zîmbi Roman satisfăcut de progresele anchetei.

— Fără îndoială.— Pentru a identifica coautorul care a fost „acope-

rit“ de Grigoriu, trebuie să verificăm urgent prietenii şian tu ra ju l acestuia. Apropo ! A sosit ofiţerul pe care lai

trimis săl verifice pe Grigoriu ?— Nu, îl aştept.— Trebuie să ştiu mai întîi cea aflat el ! în birou îşi făcu apariţia şi ofiţerul aşteptai. El ra -

portă rezultatul investigaţiilor sale. Sebastian Grigoriunu era omul acela curat, pe caro îl „vedea“ Elisabeta. Eraun tip aventurier şii plăceau mult jocurile de noroc, însă,faţă de casieriţă, îşi mascase viciile cu destulă abilitate..

— Anturajul ? îl întrebă Roman. Cel mai intim prieten al său este un oarecare Lau

renţiu Scarlat, sudor la autobaza I.T.A. Este necăsătoritşi locuieşte în comuna Dealul cu Flori, la cincisprezece kilo-metri de oraşul nostru. Face naveta cu trenul.

— Cea făcut ieri, aţi putu t afla ceva ?— Am aflat că ieri dupăamiaza a fost văzul in res-

taurantul „Ursul Negru“. Cam atît...— Vă mulţumesc ! spuse Roman. Aţi făcut o treabăfoarte bună, dar aş dori să o duceţi pînă la capăt.

— în ce sens ? nu înţelese ofiţerul.— Scarlat trebuie adus imediat la miliţie, explică Ro-

man. Dar discret, fără să tulburăm apa !— Da, vă înţeleg...— Maş fi dus eu sau tovarăşul Cernat, dar am bate

la ochi.,—■ Bine gîndit, spuse Cernat. Desigur că, după lovitură,ei au luat întrun fel legătura, însă acum stau cît maideparte unul de celălalt pentru a nu bate la ochi.

— Aşa este, confirmă Roman. Trebuie să ne prevalămde faptul că, după lovitură, ei nau avut timp suficient săse pună de acord în toate privinţele. „Balanţa“ este departea noastră, mai ales dacă ne gîndim că trebuie să

facem o breşă în alibiul lui Scarlat.— Mda. îng înă Cernat. Comparat iv cu alibiul lui

Grigoriu, care e bine regizat, cel cil lui Scarlat trebuie săaibe undeva o fisură. Scarlat sa expus mai mult...

45



— Aşadar, recapitula Roman, Scarlat trebuie adus la ;miliţie, fără ca Grigoriu să prindă de veste. în caz con ;trar, el ar schimba locul banilor şi am întîmpina mari jgreutăţi după aceea. j

Ofiţerul însărcinat cu noua misiune plecă. Rămaşi în '

birou, Roman şi Cerna t întocm iră un' plan de finalizareaacţiunii. Rep artizară oamenii care urm au săşi ocupe„poziţiile“ la semnalul lui Roman.

...Sosi şi clipa mult aşteptată.— Intră, intră, amice Scarlat î îi făcu semn căpitanul

de cum îl văzu. .Am. venit tocmai de Ia Bucureşti să facemcunoştiinţă !

— Să trăiţi ! salută sudorul intimidat. Nu cred că vaş

putea fi de folos cu ceva...— Aha, interesant spărgă tor ! făcu Roman la Cernat. încă nici nu ştie ce urmează să discutăm şi, gata, nu nepoate fi de folos.

— Nu fiţi rău, se încruntă Cernat. Ştie, ştie foarte binede ce este aici şi ce urmează să discutăm.

— Să mor, dom’ şef, dacă ştiu ceva ! se jelui Scarlat.Aa, ridică el din sprîncene, dacăi vorba despre furtul de

la autogara, despre care vuieşte tot oraşul, poate aş maiputea să vă spun c:î.te ceva..... Zău ? Atunci teascultăm.— Păi, pot să vă spun şi eu ce vorbeşte lumea, asta

am vrut să zic.— Şi ce vorbeşte lumea ?...— Că ar fi un hoţ de la Bucureşti, că de aceea aţi venit,

dumneavoastră.— in te re sa nt ! Continuă.—...... Unii mai zic că complicele e d e la noi. de la I.T.A., că..

— Stop ! îl opri ofiţerul. Era mom entul sai exploatezepropriile cuvinte. Mai repetă odată ce~ai spus !

— ...că complicele...— Complice, deci, apăsă Roman. Şi nu ţiai auzit

numele ?— Eu ? !... Cum sămi aud numele ?— Teai trăda t singur, amice Scarlat ! îl atacă promt

căpitanul. Numai tu şi cu Grigoriu ştiţi din tot oraşul ăstacă spargerea a fost comisă de un autor şi un complice.

v

46



Eu ? Nu dom’ şef, eu ieri am fost beat cri ţă !— Undeai băut ? Spune repede tot ce~ai făcut ieri !

'nul lăsă Român să se reouleagă.— Ieri, ieri... începu sudorul să se bîlbîie, am băut

pînă pe la nouă seara, la „Ursul negru“. La plecare, fiindfăcut bine, ;am cumpărat un litru de coniac de la bar. Nu

ştiu und e dra cu ’ lam băut şi cu cin e/ da r azinoapte pela trei mam trezit pe o bancă, pe peron la Runculeţu.— Cine tea văzut ?— Nu ştiu, dar cred că mo fi văzut cineva !— Spune ¡mai departe ceai făcut.

Mam ridicat de pe bancă. îşi umezi el buzele, şimam dus la fîntîna de pe peron. Am scos o găleată cuapă, am băut, apoi mam dus la panoul cu mersul trenuri-lor să văd cînd am leg ătu ră la Dealul cu Flori. Dupăaceea...

Scarlat încetă săşi mai depene povestea şi fu bucuros•că mai răsuflă puţin ; anchetatorul fusese făcut atent decăpitanul Cernat să se uite pe o hîrtie. Roman citi ceiscrisese colegul său pe bileţel, apoi parcă exploda :

— Minţi ! Minţi ! Teau trădat p ropriile tale minciuni !

Fîntîna de care ai pomenit, e „fîntîna hoţilor“ !— Cum ?... Ce fîn... hoţi.,,, simţi infractorul câ i se în-moaie picioarele.

— Citeşte L. îi întinse hîrtia căpitanul.Scarlat luă hîrtia cu frică şi o citi.— Formidabil, ce tîm pit pot să fiu ! se bă tu el cu palma

peste frunte, lăsînduse moale pe scaun. Doar ştiam şi euasta de doi ani...

Ce a urmat în continuare cred că este lesne de înţeles.El a recunoscut cu lux de amănunte, modul cum a comisspargerea, cum a fost „acoperit“ de autocamionul lăsat deGrigoriu „întâmplător“ în faţa uşii autogării. De fapt,prietenul casieriţei pusese la cale furtul, obţinînd foarteuşor un mulaj după cheia casei de bani. în final, Scarlat

îi conduse pe ofiţeri la domiciliul său, unde, sub un pomdin grădină, îngropase banii într un borcan mare de

murătur i .— Şi cum ai intrat în -.autogara ? îl mai întrebă Roman.— Fiind camuflat de camion, am împ ins de uşă. A cedat

repede.. . Dup ă ceam lu at banii, am tra s 'la loc atî t uşa care

47



dădea în holul autogării, unde sînt casele de bilele, cît şiuşa principală. Totul era planificat...

— Acum era limpede de ce paznicul, cît si martoriicare rămăseseră noaptea în autogara nu remarcaseră nimicsuspect la uşi. ’

Sebastian Grigoriu fu arestat sub privirile scăldate înlacrimi ale Elisabetei. O scenă cum nu se putea maidureroasă pentru ea...

— Pen tru ce mia ţi pus cătuşele ! Pen tru ce matiarestat ? încercă Grigoriu să joace rolul inocentului.

— Pen tru regie" ! îi răspunse Roman cu dezgust.— Ce regie ?...— Nai jucat destul teat ru pînă acum ? si căpitanul

făcu semn să fie introdus Scarlat.— Eu ? ! Nu ţine cioaca ! răspunse el în argoul hoţilor

«înd îşi vă/u complicele. Poate că el..., că e ţamhălacjiu decînd îl ştiu !...

— Nu : amîndoi ! El a recunoscut totul, zise Roman, şidacă este vorba să interpretez o idee pe fondul cuvîntuJui „ţambal“, află că a învăţat că „cînte“ o melodie nouă:„Banii furaţi, naduc fericire !“

Grigoriu încercă să mai spună ceva, dar în faţa sa apăruun borcan maro, cu mulţi bani în ol.Navu încotro : recunoscu totul...

Prin ce minciună — sesizată de Cernat şi transmisăprin bileţel căpitanului Roman — sa dat de gol Scarlat?

5 000 dolari pentru „şerifi"

•— încotro, mergem, şerifule ?

— La vînătoare !— Asta ştiu, dar ai fixat vînatul ?— Păi, tu ce crezi... în meseria noastră, dacă nu si

fler şi inspiraţie, nu faci două parale. Apropo, ieri cîte parale am făcut ?

¡48



— 500 de „dolari“ ! Cam puţin...— Şi cîţi am tras în ţeapă ?— Pat ru ! Na mers treaba cum am fi vrut.— Ai drepta te. „Ultimul 4Mohican“ nea dat şi cam

mult de furcă. Deşi la un moment dat se cam lăsase ceaţa, am satisfacţia că, pînă la urmă, tot lam f r ip t

— Şi, azi, pe cine frigem ?•— Ehei... e un vîn at care ţ ine bine...— Deci e gras !— Foc, nu altceva. Azi eşti inspector la I.C.R.A.L. ?— Inspector la I.C.R.A.L. nui o funcţie prea mică

pentru un şerif ca mine ?— Nu dragă, p’ăsta nu mai aşa îl deschidem la teş

cherea ! Are boala lui, lam „pipăi t“ eu.— Nu trebuie să te supere noul titlu de inspector din

moment ce între confraţii, de Văcăreşti eşti recunoscutmare şerif. Ultima dată ai „împuşcat“ doar unsprezece lunipentru înşelăciune. Eşti „grand“. Acum, mă rog, eşti şi şerif inspector. Un ti tlu în plus, vezi ! Şi încă ce frumos...Dar mai bine Lrageţi pălăria pe o c h i , inspectore, că am şiajuns.

— Sînt gala. îl luăm fin sau prin surprindere ?— Fin ! Fines......Petre M unteanu , auzi soneria ., „O fi venit inspecto-

rul !“ se gîndi şi se duse repede să deschidă uşa.— Bine aţi venit ! Bine aţi venit ! Poftiţi ! îi întîmpină

el bucuros pe cei doi oaspeţi.;— Dum nealu i este inspectorul Cornel Voicu de la

I.C.R.A.L.! făcu prezentările Radu Ionescu. E un băiatbun...— Cred, dacă spuneţi dumneavoastră î zise gazda,

oferindule două scaune.— Eu nu prea am timp de stat, interveni „inspectorul“,

Să intrăm direct în problemă. Cîte apartamente doriţi ?— P atru ! răspunse sec amfitrionul. Ştiţi, am pa tru

copii mari şi vreau săi văd la casele lor, cum se zice.— Mai exact la apa rtam entele lor, îi luă vorba „inspec-

torul“, surîzînd fals.— Da, aşai, că la bloc vreau săi văd. Şi cam cit

m ar costa afacerea ?

49



— Nu~i chiar atît de uşor să aranjezi repartizarea apatru apartamente din fondul locativ. Vă daţi seama, e unangrenaj complicat, se defectează repede, şi trebuie „uns“bine, nu glumă.

— înţeleg, d’as ta am şi ape lat la dumneavoastră'.Bănuiesc, că aveţi o poziţie solidă, acolo la I.C.R.A.L.

— O poziţie cheie ! interven i „şer ifu l“ Ionescu, da rtrebuie să „împingă“ şi el, că singur... nui de ajuns.

— Cred, îmi dau'seama, atunci carei preţul ?— Deoarece îl cunoaşteţi pe prietenul meu, domnul

Ionescu, am să vă mai scad preţul „oficial“. Afacerea văcostă în. total 6 000 lei, deci 1 500 lei pentru fiecare aparta-ment ! .

— Aşa de mult ?... se miră gazda,— Nui mult. în numele prieteniei de care vam vorbit,

vam scăzut deja cîte o mie de lei pentru fiecare aparta-ment. Dacă nu vă convine...

— Ce să mai zic, am mare nevoie... spuse amfitrionul.Rămîne la preţul ăsta.

— Plus cheltuielile de deplasare ! adăugă Ionescu. Mienumi trebuie nimic. E vorba de domnul inspector. Vaţi

dai seama că e băiat fin, fade şi măsurătorile L»— Ce măsurători ? se miră din nou gazda.— Cubajul ! rînji „inspecto rul“. Voi m ăsura camerele,

ca să pot arăta la centru că aveţi un spaţiu de locuit necorespunzător, că sînteţi mulţi, că staţi înghesuiţi, etc.,etc.,...

— Da, sigur, e bine aşa, spuse Petre Munteanu încîntat că „inspectorul“ se dovedea un om de treabă, un om

de acţiune... Vă plătesc şi cheltuielile de deplasare. Cît ?— Nu prea mult ; 500 lei !— Hm !... mă rog, dacă e bal, bal să fie. Pînă măsuraţi

dumneavoastră camerele, mă duc să vă pregătesc şi cîteo cafeluţă.

„Inspectorul“ se apucă de m ăsura t locu inţa cu paşii.. R ă-mas în cameră cu „şeriful“ Ionescu, îi şopti :

— Radule, habar nam să fac cubaju ! Tu ştii ?— Da de unde dracu, doar nam lucrat în silvicultură!Dacă ştii tabla înmulţirii, tot e bine ! înmulţeşte şi tu acolodouă cifre şi termină cu istoria asta, că vine acuma cucafeaua ! Şi dăte jos cu pantofii de pe fotoliul omului.

50



— Atunci e d a r, .mia venit în min te 2x 4, înm ulţireamea preferată,, de la şcoală !

Gazda sosi cu cafeluţele.— Gata măsurătoarea ?— A mers repede ! răspunse „inspectorul“. Cam mic,

2X4: !' — Cum ad ică 2X4 ? Doar în total am şaisprezece metri

pătraţi !— Lasă bre, nu te grăbi ! o întoarse Ionescu. Atî ţia

ia ieşit şi dumnealui la cubaj. E vorba că staţi prea mulţi în acest spaţiu mic, adică patru copii şi încă două per-soane, matale cu soţia. Acumâi clar ?

— Da, dar dîn su a zis 2X4!

— Are d repta te amicul meu, na i înţeles ! spuse Voicudupă ce sorbi din cafeluţă. Cu înmulţireai altceva. Sînteţi mulţi, fraţilor, iar eu trebuie Să vă înmulţesc greută-ţile cînd prezint situaţia la „centru“, să le dublez, e limpede ?

— Acum a da, mai zic şi eu ! se ară tă gazda foartemulţumită. Gata, vă pricepeţi, miam dat seama !

— Păi, vezi, nea Pet re ! întinse Ionescu mîinile teatral.

Ce ţiam spus eu, e un om greu. Ai adus banii ?— Da, uitei aici ! spuse Munteanu, scoţînd un teancde sute clin buzunar. Totuşi, ce garanţie am că mi se re-zolvă treaba ?

— Vai de mine ! se ridică „inspectorul“ în picioare»Atunci plec...

— Nea Petrică, nu1 lăsa să plece, interveni Ionescu,că pierzi cel mai bu n tre n d in viaţa dum itale şi rămîi caun peron în gară, ţio spun eu !

— Vă rog să nu vă supăraţi, domnule inspector, îl rugăamfitrionu l pe omul îmbrăcat, cu un costum imaculat şicăm aşa albă, apret ată. Vă rog să luaţi loc, ce naiba. Măscuzaţi, dar am zis şi eu aşa, că nu vă cunoşteam.

— Atunci mă jigneşti pe mine, nea Petrică ! dăduIonescu să plece. înseamnă că nai încredere în mine,doar eu lam adus, nu ? Hai inspectare, e în joc obrazulmeu, ce ne tîrguim pe el !

— Sta ţi fraţilo r, no luaţi aşa ! zise nea Petrică^Dom ’ inspector, vino’nicoa de la uşă. Ia loc, ce dracu“ 1

51



— Păi, se poate, nea Petrică ? Păi, se poa te ?... seÎntoarse Ionescu la masă, arătînd cu degetul la obraz.

— Hai, dom’ inspector, ia banii de aici şi să batempalma ! se ridică gazda de pe scaun. Nu sîn t toţi, dar o săvă dau si restul. Pe cînd văd repartiţiile ?

— O lună, cel mult două, răsp unse „inspectoru l“, băgînd

repede banii în buzunar, fără săi numere.— Da, dar înainte, vreau să văd apartamentele», casămi fac si eu nişte socoteli î

— Gata, nea Petrică ! se bă tu „inspectoru l" cu palmapeste piept. Poimîine, ne înt îlnim şi le vezi ! Unde le vrei,

în BaltaAlbă sau în Drumul Taberii ?— In Drumul Taberii, nici nu discut altfel. Şi să nu

fie la parter !Oaspeţii plecară, iar nea Petrică savura o ţigară în

fr>1oiiul său, moale, făcînd inspecţia celor patru apart a -mente, care îi apăreau aievea.

— Cu eît ţia bătut palma, inspcctorc ? îl întrebă dinmers — mai mult fugă decît mers — „şeriful“ Ionescu pecelălalt „şerif“ care număra banii.

4 000 ,,dolari“ ! 500 pentru deplasare şi 3 500 pentru

apartamente ! Restul cred că nui mai vedem !...Mulţumeştele cu cit ai, aşa zice la Biblie, că el şiaşa nui mai arc ! risc Ionescu. Ce dacă nu mai vedemrestul ? Ce, el vede apartamentele ?

Vedenii... ! izbucni în rîs şi Voieu. Da’ stai, de văzuttot le vede !

— Cum adică ? Nu ştii"schema ? Nu i le vom prezenta noi, poimîine?

— Aaa... da, uitasem. Vine şi Tiţă, băiatu — său, o bun de fript şi el.— Pînă atunci, hai In cartier să cău tăm blocul.Două zile mai tîrziu, „şerifii“ îşi conduceau „clienţii“

la un bloc în construcţie, din cartierul Drumul Taberii.— Este că vă place ? zise „inspectorul“.— Bune, bune ! răspunse nea Petrică. Confort I, cadă,

debarale, balcon, e la fix, gata !...— Şi toate la etajul I, completă Ionfcscu. O să fiţi pe

palier ca întro familie !— Da, da, aşai ! radie nea Pe trică. Miam văzu t

visu’ cu ochii !... Şi pe cînd repartiţiile ?

52



— y iţi fără grijă, o să le primiţi acasă. Mai dureazăcă, vezi şi matale, blocul nui terminat.

— Bine taică, aşteptăm !......Şi au aşteptat mai bine ele trei luni, pierzînd înc^

1 000 ele ,,dolari", pe 'care Tiţă îi dăduse pe sub mină vins-

pectorului“, ca săi dea fără ştirea tatălui său, apartamentulacela mai bun de lingă lift.A urmat, apoi, cum probabil aţi bănuit, o reclamaţi«'

îa miliţ ie. Ea a fost repartizată spre rezolvare căpitanuluiRoman. Ofiţerul îl chemă pe nea Petrică la sediul miliţii ipentru ai preciza amănunte referitoare la semnalmentelecelor doi excroci şi în baza cărora urma săşi desfăşoareacţiunea de identificare şi de prinderea lor. De fapt,Roman, încă de la birou îşi îndreptase bănuielile asupra adoi infractori cunoscuţi de el şi care mai folosiseră un modde operare asemănător. Tocmai din aceste considerente, îşi procură fotografiile acestora şi le introduse înirur;album cu alte fotografii. 'Petro 1VJ. un tea nu urm a săi c o n -firme sau nu bănuielile ofiţerului.

Aşezat pe scaun în faţa căpitanului, nea Petrică lăsa>e

capul în jos de ruşine'.— Chior, să fi fost, tovarăşe căpitan, şi nu mar ¡iputut „orbi“ în aşa măsură. Ai dracului, mi sau părutoameni onorabili !

— Onorabili, aţi spus ? accentua cu subînţeles ofiţerii].Nu c redeţi că cel mai bine era să alegeţi calea legală ?Atunci, am fi putut vorbi întradevăr nu numai de oa-meni onorabili, şi spun asta fiindcă problema sar fi re-

zolvat în mod sigur, dar şi, de calea cea mai onorabilă pecare o îmbrăţişează foţi cetăţenii noştri. Cei care proce-dează altfel, ajung în situaţia dumneavoastră, deci întropostură nu tocmai... onorabilă !

— Aveţi dreptate, tovarăşe căpitan, spuse Petre Munteanu posomorit. Cine va face ca mine, ca mine să pă-ţească...

Căpitanul Roman lăsă să se scurgă acele clipe chinui-toare pentru orice reclamant aflat în postura lui PetreMunteanu şi îl întrebă în legătură cu semnalmentele in-fractorilor. Obţinînd o descriere amănunţită a excrocilor,

îşi întări convingerea că aceştia nu puteau fi dccît foştiisăi „clienţi*', li prezentă păgubaşului albumul cu fotografii

53



Răsfoind albumul, nea Petrică tresări, deodată, .brusc ş\ arătă cu degetul două poze.

— Aceştia ! exclam ă el. cu o mină de satisfacţie. Sîn ta i es Laţi ?

— De ce întrebaţi dacă sînt arestaţi ? îl. privi căpitanulpe sub.sprâncene.

— Deoarece, bănuiesc că avînd fotografiile la dumnea-voastră.. iaţi şi. arestat.

Oi’iţerul zîmbi şi apbi.sp.use : Nu, nu i**am arestat acum, ci altă'dată... Pentru fapta

prezentă... urmează.— A. atunci înseam nă căi uşor ! se lumină la chip

nea Petrică.

« — Nui totuşi chiar aşa. îşi aprinse Roman o ţigară.Vă imaginaţi cum am putea demonstra vinovăţia lor, res-pectiv [’aptul că au primit de la dumneavoastră şi de laTi ţa, cinci mii de lei ?

— Păi nu sîntem noi martori ? reacţionaneaPetrică.—...... Bine, dar şi ei sînt martori.

Cum adică ? holbă ochii păgubaşul;

— Sînt martori, unul, pentru altul, cănauprimit banido la dumneavoastră, sau de la Tiţă.— Păi cum vine asta ? Doi la d o i ! Adică, eu şi cu

Tiţă nu4 putem dovedi pe ei doi ?.,*— E uşor a spune a dovedi, se lăsă ofiţeru l moale pe

scaun. Am vrut num ai să vă ară t că nesocotiinţa dum nea -voastră aduce anumite implicaţii şi greutăţi, inclusiv în

dovedirea făptaşilor.Lăsîndu4 pe nea Petrică în birou, căpitanul Romanse deplasă imediat la domiciliul escrocilor. Ei locuiau împreună.

— Oo, ce plăcere, să trăi ţi, tovarăşe căpi tan ! f ă c u ' oscurtă reverenţă „inspectorul“. Aţi venit aşa, întro scurtăvizită de „prietenie“ sau alte treburi mai serioase vă abat

pe aici ? în virtutea respectului pe care v i4 purtăm ,sîntem gata să ajutăm miliţia cu tot ce putem, Sa datvreo lovitură prin;cartier,,.ceva.

— Da, dragă Voicule, cum ai ghicit ?

54



— E, păi avem şi noi flerul nostru,, se lăudă acesta.— Adevărat, aveţi flerul vostru şi credcă aţi înţeles

din prima clipă, că lovitura despre care este vorba, văaparţine. Nui aşa, Ionescule ? adăugă, ofiţerul privindsever la celălalt „şerif“.

— Noi, nu, dom’... Neam lăsat...'

— Atunci, am să vă las şi eu, dar după ce facem o micăpercheziţie. Poftiţi autorizaţia !...Escrocii se priviră o clipă cu teamă> apoi „inspectorul“

spuse :— Puteţi, să căutaţi unde doriţi dumneavoastră, că la

noi no să găsiţi nimic care să ne acuze cu ceva. Deşi nulucrăm nicăieri, asta nu înseamnă că putem fi suspectaţide CC: se în tîmplă prin cartier.

— Voi sînteţi autorii escrocheriei cu celé patru aparta-mente !

— Degeaba ne învinuiţi, ripostă Voicu cu aplomb.Acuma, bănuiesc despre ce este vorba. Neau rugat doiinşi să le facem rost de nişte apartamente; dâr am refuzatcategoric, fiindcă am rupto cu trecutul şi neam făcutoameni de treabă.

— Dacă, în tradevăr, vaţi făcut oameni de treabă,din ce trăiţi ?— Lucram cu ziua, pe unde apucăm ! răspunse mieros

„inspectorul“.— Nu merge, făcu căpitanul. Asta ar însemna să vă

ieşiţi din „stil“. O cămaşă albă, cu guler apretat, nu poate fi murdărită cu praf de cărbuni să zicem !

... Ba da, interveni Ionescu pe un ton subţire. Nemaiajută şi norocul...

— Norocul ? Interesant.—'Da, că am cîştigat 15 000 lei la loz în plic: !— Mai avem şi acu’ 5 000 lei din ei. ! veni.Voicu în

ajutorul lui Ionescu. Sîntem oameni cumpătaţi.} iam pusla CEC, săi avem acolo la nevoie...

•— Şi cînd ia ţi cîştigat ? se uită Roman cînd la unul,cînd la celălalt.

— Păi, să fie... vreo trei luni de atunci, răspunse in-spectorul“. Am fost cu Ionescu întro seară la restaurantul„Cişmigiu“ şi a venit un cetăţean cu lozuri la masa noastră.

55



Făcuse vînzare serioasă, că era plin de bani. Am tras treilozuri, din care ultimul a fost cu norocul cel mare. Nu văimaginaţi ce bucurie a fost pe noi. Nea dat banii pe loc şiam chefuit în continuare pînă la închidere. Norocul ţinecu noi, dom’ căpitan !

— Nu numai cu voi, dar şi cu miliţia !...— Cum şi cu... ? fu derutat „inspectorul“.— Am săţi explic puţin mai tîrziu, surise Roman

triumfător. Pînă atunci, arătaţimi şi mie cecul desprecare miaţi vorbit. ^

Voicu se duse cu paşi nesiguri la dulap şi se întoarseinmînînd ofiţerului un cec. Roman îl deschise şi observă

câ data depunerii coincidea cu data cînd fusese excrocatPetre Munteanu.Căpitanul închise carnetul C.E.C. , şil introduse în

buzunar.Ce... ce faceţi cu cecul ? rămase surprins lonescu

do gestul ofiţerului.— îl iau cu mine ! îi răspunse Roman, nu înainte de

ai consemna în procesulverbal de percheziţie. El consti-

tuie proba materială care vă acuză de escrocheria cuapartamentele.— Nu cred, spuse Voicu cu tupeu. Ştiţi bine că avem

experienţă în ,,meserie" şi la noi nu ţine cu spoiala.Nu credeţi că ar fi cazul să verificaţi şi ceam spus

noi. că banii iam cîştigat la loz în plic ?— Nui nevoie ! rîse căpitanul. Dovada este şi făcuta !

Naţi cîştigat nici un ban la loz în plic, iar cei cinci miide lei de pe CEC sînt banii lui Petre Munteanu.• Lăsaţi, nu ţine, zise sarcastic infrac torul. Să

vedem dovada !...Şi ofiţerul lea făcut dovada, care dealtfel nu consta

decit în explicarea unei situaţii neco.nforme cu realitatea.In fala ei, escrocii au fost nevoiţi să se dea bătuţi, recu

n< >scî nd u şi vinovăţia.Dumneavoastră ştiţi, stiniaţi cititori, cum şia dat

seama căpitanul Roman că infractorii nu cîştigaseră cei15 000 lei, pretinşi de ei, la loz în plic ?

56



Momentul psihologic

Ninsese toată naaptea. Afară era un frig, cănu prea te încumetai să ieşi din casă. Maria Răutu, privind

pe fereastră în ograda vecinei sale, se întrebă m ira tă ;„Ce naiba, ţaţa Joiţa doarme la ora asta ?“...Poarta era dată la perele. Bătu la uşă, dar nu răs-

punse nimeni. Ştia că bătrîna era cam fricoasă şi, de cînd îi murise bărbatul, obişnuia să închidă bine uşa pe dină-untru. încercă încă o dată. Acelaşi „răspuns“... Apăsăpe clanţă şi împinse. Uşa era descuiată. Ajunsă în mij-locul casei, femeia rămase locului. Bătrîna stătea în pat,

dar nu se putea mişca, iar pe faţă avea vînătăi.— Ce ai păţit, ţa ţă Jo iţă ? o în trebă ea pe bătrînă.Femeia încercă să se ridice în capul oaselor, dar nu

reuşi. Vocea îi scăzuse. Vorbea rar, cu gesturi ostenite.— Azinoapte am fost prădată, maică. Era un tînăr

mascat cu o basma neagră. Avea şi revolver. Mia luattoată agoniseala. Dute la miliţie...

Maria Tudor se duse întro fugă. Nui venea să creadăspusele bătrînei. Cum putea fi un bărbat atît de crud cuo femeie fără puteri ? De ce se mascase ? Şi de unde naibarevolver în zilele noastre ? Apoi, de o fap tă ca asta, nuauzise niciodată în oraşul lor. „Ceva tot a fost“, îşi spuseea gîndinduse la vînătăile femeii. La miliţie, povestitotul căpitanului Roman.

...O maşină de serviciu a miliţiei se îndreptă în viteză

la locul evenimentului. Severifică sesizarea. Bătrîna JoiţaDrina, nu minţise. Pe la orele 1—2 noaptea fusese trezităclin somn de un necunoscut care, sub ameninţarea unu]pistol, îi ceruse săi dea banii pe carei avea în casă.

— Zadarnic am încercat săi arăt că nu am bani, re-lată victima. Ma lovit peste faţă şi mia pus revolveru! în mînă pentru a mă convinge că are armă. Ma am enin -ţat că, dacă nu i dau 3 000 lei, mă împuşcă. A zis că arenevoie de aceşti bani, să nu intre la închisoare. Ca să numai ţip, şia luat basmaua de pe faţă şi ma legat cu ea Ligură. Nam avut încotro şi iam arătat locul din dulap,unde aveam, întro batistă, 3 000 lei. Ce fel de bani ? Toţi

57



de cîte 100. îi strînsesem din ■ pensioară. 6 â săi ară t locuiunde sînt banii, ma luat în braţe pînă la dulap, apoi,ma adus în pat. La lumina lanternei de care sa folosit,am văzut că era tînăr, părul bălănel, cu faţa rotundă şiobrazul curat ! Altceva nu mai'ştiu, eram speriată...

O în treba re dom ină discuţiile : pe unde a intrat? încasă ? Se cercetează atent locuinţa victimei. Răspunsul nu întîrzie : prin acoperiş, de unde au fost dislocate cîtevaţigle î

— în altă parte, na mai; um blat ? încercă Romans ă mai obţină ceva de la bătrînă.

— A, da... După ce iam dat banii a mai'umblat' princutia metalică* undemi ţin actele şi diverse însemnări, îşi

mai aduse aminte femeia. Lea cercetat pe toate. „Nu maiai nimic însemnat pe undeva? ma întrebat el iscoditor.Ştiu cai lucrat la S fa t şi obişnuieşti, săţi notezi tot !“Iam răspuns că poate căutaunde vrea şi nu va mai găsinici un petic de hîrtie în casa mea.

...Aşa sa născut dosarul de cercetare penală, pe acărui copertă era scris: „Tîlhărie comisă în noaptea de25/26 februarie 1974j victimă Joiţa Drina, autor,..“ Rubricaautor era goală.

— Această faptă este opera unui. infractor foarte peri-culos, analiza căpitanul Roman cu locotenentul Muşat. Deşivictima este în etate şi a fost luată prin surprindere, ea areţinut' dialogul cu auto rul şi unele se mnalm ente ale aces-tuia. ele care noi trebuie să ţinem cont şi să le valorificăm

judicios în cercetări. Este frapant că agresorul ia cerut

3 000 lei, exact suma pe care Joiţa Drina o avea agonisită.Aspectul că agresorul a „aterizat“ la punct fix în privinţabanilor şi că, la un moment: dat, a ren un ţa t la basm auacu care era mascat; intercsîndu1 mai puţin că poale fi„pozat*4, ne conduce la concluzia că a avut un complice.El a stat afară. Urmele de paşi. găsite în curte vin şi ele în sprijinul acestei afirmaţii. Complicele a cunoscut bine1locuinţa, dar ca să nu rişte a pref erat •săl lase pe celălalt

să intre, deoarece nu era cunoscut de victimă şi, mascat,avea, întradevăr, şansa să fie de „nerecunoscut“.

— în plus, Joiţa Drina nu sa destăinuit nimănui că arposeda ceva bani, zise Muşat. Duce o viaţă modestă şi, deci,

58



nar ii putut atrage atenţia unui infractor din afară. Maimult, cu circa un an în urmă, îşi înmormîntase soţul.Banii cheltuiţi la funeralii îi ţinuse la un loc cu cei careulterior iau fost furaţi. Nar fi exclus ca cineva sări ifivăzul. •

— Complicele, deoarece autorul în nici un caz nu a

ştiut unde erau ţinuţi, banii şi, de aceea, a ameninţato săiindice locul. Trebuie să acordăm atenţie şi persoanelordin anturajul victimei care au vizitato în ultimul timp.Apoi este.foarte importantă şi motivaţia agresorului : „Amnevoie de aceşti bani ca să nu intru, la închisoare“. Ea poateilustra că acesta, eventual şi complicele, sînt fără ocupaţieşi au avut nevoie de 3 000 lei pentru a scăpadintrun liti-giu care, altfel, lear fi.aduso. condamnare penală. Se parecă nevoia de aceşti ban i a fost destul de .presantă de vremece scopul lea scuzat asemenea mijloace. Deci, să avem în„obiectiv“ .persoanele fără ocupaţie, infractorii şi... jude-cătoriile !

Mai trebuia lămurită o.problemă. De ce fusese nevoiede arm ă pe ntru a „su pune“ o victimă sleită de pu teri ?Autorul se temuse ca nu cumva, în locuinţa victimei, să

se afle şi o altă persoană ? Probabil aflase că bătrîna, după înm orm întarea soţului, obişnuia să mai cheme cîte unnepot, să doarm ă noa ptea la ea.

Dupa „modus operandi“, un caz similar nu mai fusese înregistrat, însă logica demonstrase că cel puţin, compliceleera din „partea]locului“.

în aceeaşi zi, se clarif ică situaţia majorităţii suspecţilorintraţi în zona vizuală a grupei operative. Mai rămaseră

în cercul de bănuiţi cinci persoane. O nouă selecţie. Celmai suspect,părea a fi tînărul blond, Miliai Iancu, cunoscutinf racto r care plecase d in oraş cu.2 —3 ani în urmă. Lucraseo vreme prin Bucureşti, iar de un an, se angaja pe labîlciuri. Ultima dată lucrase cu Nicolae Botezan din oraîlor, pro pr ie ta ru l unu i „ lan ţ“ — cum se spune p rin (părţileacelea.

— Lam angajat pe Mihai la mine. Aveam nevoie dûn lăcătuş care sămi repare motorul, lanţurile şi ce semai strică pe la comedie, se destăinui Botezan. Lucram

îm preună .şi,dormeam in ,acelaş i vagon. în tro zi mia luat6 000 lei şi a. d ispărut . Vazînd că nuriom de tre abă să^mi

59



restituie banii, lam dat în judecată. Ultima înfăţişare amavuto luna trecută, în ianuarie. Ştiam că nare serviciuşii vai de capul lui ! Iam pretin s,' ca să ne împăcăm,sămi dea numai3 000 lei, renunţînd la restul banilor.Lam avertizat serios, că altfel nu merge cu oameni dinăştia : „Dacă numi dai banii, eu nu te mai iert, să le ierte

legea, ai grijă !u. Dar iacă, a trecut o lună şi el na venit cudatoria. Ce să fac ? !......Ofiţerii poposesc la locuinţa lui Mihai Iancu, situată

în cartierul „Bataga“, nu departe de cea a victimei.— Ziua bună ! spuse căpitanul Roman mam ei băn uitu -

lui care le ieşise în întîmpinare.— M ulţam’ ! Ziua bu nă şi la dumneavoastră ! răspunse

interlocutoarea. Ce vînt vă aduce pe la noi ?■— Mihai, băiatul, este acasă ?— Da ce aveţi cu el ? Mai nimic, vrem doar să stăm dovorbă înfro pro-

blemă.— Nui acasă, a plecat disdedimineaţă la Bacău, după

nişte acte pentru încadrare în serviciu. Dc ce, aşa, cu noaptean cap ?

Era evident că întrebarea o neliniştea. După un scurtrăgaz de gîndire, femeia răspunse :— Păi, na dormit, destul, toată noaptea !— Altcineva mai este acasă ?— Sigur că da, bărbalumeu !— Nu vrei săl chemi, puţin, pînă afară ?— Cum să nu, dacă doriţi...Femeia se întoarse şi plecă. Mersul i se schimbase.

Păşea greu, cu capul plecat între umeri.La întrebările ofiţerilor, tatăl lui Mihai, răspunse fărăezitare :

—• Nu taică, na venit acasă toată noaptea ! Dracu ştie,pe unde umblă !

Suspiciunile asupra lui Mihai Iancu capătă contur.Se intensifică măsurile investigative de verificare a legătu -rilor sale şi a locurilor unde îşi putea face apariţia. Astfel,se stabileşte că bănuitul are o prietenă cu care inten-ţionează să se căsătorească.

’ La ceas1;.! cînd ziua se transform ă în noap te, ofiţeriidescind la locuinţa prietenei, unde Mihai Iancu este găsit,

60



iu companiei unor perechi, pregătinduse să plece la unbal. Esle adus la sediul miliţiei. Ridica nedumerit dinumeri, privindui contrariat pe ofiţeri.

— De ce sînt adus aici ? întrebă el.— Chiar nu ştii nimic ?— Nimic dom’ şăf, să mor !

— Scoate tot ce ai în buzunare, i se adresa ofiţerul peun ton mai ridicat.Tînărul păli. Mîinile îi tremurau. Cu mişcări stîngace,

îşi scotoci buzunarele şi puse lucrurile pe masă : 40 lei şi un pachet cu ţigări.

— Astai tot ?— Tot ! exclam ă el cu faţa crispată şi plină de su-

doare.— Da’ ce dom n’ şăf, doar nu am făcut nimic !Nu arc încotro şi trebuie să se supună percheziţiei. în

buzunarul de la spate, se găsi o bancnotă de 100 lei.— Cu asta cei ? întrebă căpitanul.— Nu ştiu !— Eşti chiar aşa mare bancher că nu mai ştii cîll

bani ai în buzunare ?

— Nu s înt bancher, dom’ şăf, ştiţi bine ! Sînt fărăocupaţie, cum se zice la dumneavoastră, dar mă angajez,zău, mă angajez ! Maţi luat tare, de aia mam cocofel.ilaşa. Cum să nu ştiu de sută, se poate ? E de la Mariana,logodnica mea. Iam împrumutat ca săi avem la bal,dar văd că am ajuns la altfel de bal ! Sînt nevinovat, pacinstea mea !...

— Despre cinstea ta o să mai vorbim...

*

Tînăra se aşeză pe scaunul oferit de ofiţerul din faţasa. Stînjenită de întrebări, răspundea numai după opauză, ticluinduşi bine frazele,

—■ De la Bacău, Mihai mia adus o pereche de pantofi,altceva nimic. Şia mai cumpărat, pentru el, o căciulă şi opereche de mănuşi.

—■ De unde ă avut bani ?— P en tru panto fi’îi dădusem 500 lei încă de cînd umbla

prin Bucureşti, probabil ia păstrat!

61



De atunci, lai mai împrumutat cu ceva bani ?— Nu tovarăşe căpitan, cu nimic;— Sigur ? Sigur !— Dar el pe tine ?La această întrebare, tînăra se gîndi ceva mai mult.

Mi ini Ie sale f răm întau toar ta une i elegante poşete. Eraceva ? ! Răspunse cu un : „nu“ sugrum at şi neconvingător.Mi hai Ianeu este din nou anchetat.— Mai repetă, te rog, versiunea eu provenienţa banc-

notei de 100 lei, i se adresă Roman. Mariana este încamera de alături.

— Sîn t banii mei ! exclamă el. Degeaba încercaţidumneavoastră... Mam lăsat de „beţe“; nu vreau să maiajung la mititica !

— Teai lăsat ? Bine ! Atunci, despre procesu l cuNicolae Botezan ce ai de spus. ? Suma de 3 000 lei nuţisare în ochi ?

— Sămi sară, donV şăf, dacă mint ceva ! Cu Botezane altă poveste, treburi „familiare“,, adică... plînger'e preala-bilă, judecătorie, împăcarea părţilor, ehei, ştie b ăiatu’ !

— Atunci ce ştie băiatu despre cei 3 000 lei pe care iarestituit reclamantului ?—....... Eu ? Nam dat nici un sfanţ înapoi, de unde, dac

nu lucrez ?Următoarele întrebări căzură ca un buchet de fulgere

pentru Ianeu.— Atunci, de unde ai avut bani să te duci la Bacău şi

să cumperi pantofii Marianei, căciula, şi mănuşile pentru

tine ? Ai tai, nau avut de unde. Şi restul de bani de ceiai dat ?Ultimul fulger : „de ce iai dat“ îl descumpăni de tot.

Nu mai ştia ce să creadă... Ceru. o ţigară, pentru a cîştiga timp. Nefiind refuzat, înţelese că anchetatorii erau„pe fază“. „Oare, ştiu tot?“ se întrebă el. Trase un fum,arătînd cu mina la bancnota de 100 lei de pe birou.

— Am să vorbesc, dacămi cumpăraţi, din banii aceştia,ţigări şi ceva de mîncare, fiindcă ştiu ce mă aşteaptă; O săvii dea bătrînu’ înapoi.

Căpitanul Roman sesiză că acesta era momentul psiho-logic.

62



— De acord, puseelOhirt ia de 100 iei în dosar şii dădului Muşat o bancno tă de 25 lei de , pe masă. Du*te, te rog,şi cumpărăi ceva ţigări şi mîncare. Apoi îşi încrucişăbraţele şil privi pe lancu plin de înţeles. Aştept mărtu-risirea.., Ţiai dat seama...

Infractorul m ărtur isi...

Logodnica lui Mihai lancu este din nou introdusă înbirou.

— De ce nu ai recunoscut de la în cepu t ? o în tre băcăpitanul.

— Despre cei vorba ? se prefăcu ea că n u înţelege,— Despre bani !— Dar, vam spus, nu iam dat nimic în afara celor

500 lei !— întoarce, te rog, tabla de şah, domnişoară, E vorba

despre banii pe care ia adus la dumneata. Nu are rostsă negi. Mihai a recunoscut că a jefuit o băttîriă...

Auzind ultimele cuvinte, tînăra începu să plîngă, lăsînduşi capul în inîini.— Nam ştiut că este un tîlhar, se adresă ea, în cele

din urmă, căpitanului. Lam crezut om cumsecade şi amconsimţit să ne căsătorim. în seara zilei de 25 februarie aplecat de la mine pe la nouă, spunînd că se duce acasă.A venit aseară, de la Bacău, eînd mia adus pantofii. Maiavea Ia el 1 000 lei pe care ia lăsat acasă, săi avem pen-

tru nuntă. Lam acoperit în privinţa banilor, crezînd că~inevinovat. Nu am ştiut despre ce este vorba,..Ofiţerii rămaseră singuri.— Declaraţia lui lancu, zise Roman, nu corespunde

realităţii. El recunoaşte săvîrşirea tîlhăriei, dar nu aratănimic despre armă sau despre complice. Or, faptul căia cerut bătrînei săi indice locul unde se găseau baniidemonstrează, pe lingă faptul că él a comis 'tâlhăria, cănumai complicele a ştiut de la început de existenţa lor,

— întrad evăr, aşa stau lucrurile, confirmă locote-nentul. Prada a fost împărţită în raport cu contribuţia la.săv îrşirea 'infracţiunii. Aşa se . şi explică de ce lancu a

63



primit partea leului deoarece, evident, a riscat mai mult şipăstrează totodată şi,arma. Acesta este motivul pentrura re face m ăr turis iri incom plete şi nu1 demască pecomplice...

*

— Nu Înţeleg de ce trebuie să ne faceţi percheziţie, seadresă ofiţerilor, mama lui Mihai. Sintem oameni cinstiţi,i u frica Iui Dum nezeu ! Mihai nici nu i acasă, doar vamspus, este plecat la Iaşi.

— Lasă dragă, nu. te mai amesteca, in terveni tat.51băiatului. Ştiu dînşii ce caută. Altă dată, să mă asculţi

pe mine şi să nui mai iei apărarea lui Mihai. Este fiulrneu şimi vine greu, dar, dacă e ceva necurat la mijloc,adevărul tot se află.

Percheziţie. Păr in ţii infractorului sîn t stupefia ţi ! în.şifonier, intrun buzunar al paltonului mamei, se găsi unpistol „Bereta“ cu trei cartuşe. Mai reţinură atenţia obasma neagră şi. o lanternă.

Ieşind în curte, ofiţerii auziră în urmă ultimele cuvinte

ale unui glas, mai mult mort dccit viu :— Vai ! nenorociţ ii’, cu basmaua mea...Dezarmat, în faţa probelor de netăgăduit, infractorul

începu să mărturisească :— Eu am jefuito pe bătrînă. „Pontul“ mi la vinciul

losif Păcuraru, nepotul ei, care, nu de mult, ia zugrăvitrasa. Ma ajutat să mă urc pe acoperiş, după care a rămas

să păzească, afară. De la el am primit şi pistolul. Iamdtat, din bani, 1 000 lei, iar restul iam oprit eu. Am luattoată vina asupra mea, sperînd că nu veţi descoperipistolul.

*

Uşa biroului se deschise larg.

— Ooo... ce surpr iză ! zise căp itanu l Roman. Zugra -vul nostru ocazional !losif nu scotea nici o vorbă. Privea la cei din jur;

aproape pierdut. La percheziţia corporală se găsi 400 lei:

64



— Acum cred că ştii de ce ne vizitezi, spuse ofiţerulfluturînd bancnotele.

— Da, să tră iţi, ştiu ! răspunse Iosif privindu1 fix,pe ofiţer. C’am jucat table pe lovele cu Constantin Rotescu, frizerul ! D’acolo am banii, jur !

— Bine. Să vedem, frizerul ce spune ?

în birou fu introdus u i\ cetăţean care ţinea capulplecat în pămînt.

— lVIie ruşine, dar ce să fac ? zise el. Am jucat, ieri,amîndoi, table pe bani, dar Iosif a pierdut !

După ce frizerul părăsi încăperea, anchetatorul scoase,dintrun sertar, un pistol „Bereta“ şi trei cartuşe. Apoi,adreslncluse infractorului :

— Acum, poţi să juri că... pistolul nuţi aparţine ?— Nare rost să mai mint, lam găsit !...Pe coperta dosarului de cercetare penală, în rubrica

răm asă goală, o mînă energică com pletă : „Autor, Mihailancu. Complice, Iosif Păcuraru“.

Cum vă explicaţi mom entul psihologic ? Cea gînditMihai lancu ?

Bomboana fondantâ

O zi obişnuită de vară, dupăamiaza. Terminuid programul, căpitanul Roman şi locotenentul Muşatpărăsiră sediul organului de miliţie şi ieşiră în stradă.

— Ce program ţiai făcut pe ntru astăseară ? îl în -trebă Roman pe tînărul său coleg.

— Mă întîlnesc cu Monica, roşi puţin locotenentul, şi

mergem la teatru. Vrem să ne mai descreţim frunţilepuţin...— Foarte bine. Şi ce vedeţi ?— ...Micul infern“ !

65



— A, la Nottara ! Splendidă piesă. Splendidă... Va fiseară foarte plăcută în care se va rîde mult.

— Dumneavoastră ?...— Eu, ce săţi spun, dragă Muşat... eu în seara aceasta

:sl. au acasă. Fac lecţiile cu Isabela, apoi la televizor. Amfi ieşit şi noi undeva, dar sînt cam obosit. Am pierdui ceva

nopţi în ultimul timp. ştii bine...— Da, grupul ele hoţi din maşini condus de GhebuMireea nea cam dat serios de lucru, dar pînă la urmă (<>t.iam prins.

— ...Păi se pu tea altfel ? sencruntă în glumă căpitanul.

— Nuu, doamne fereşte ! rîse Muşat. Atlta iar Îi tre-buit şefului !...

Din vorbăn vorbă, ajunseră în faţa restaurantului,,Perla"', în staţia de autobuze, unde drumurile lor urmau,să se despartă.

Muşat vru săşi ia ia revedere de la căpitan dar, privindui chipul, renunţă. Roman devenise, deodată, gindiior, iar ochii săi căprui urm ăreau cu agerime pe cinevadin mulţimea adunată în staţie.

— Ce este ? întrebă în şoaptă Muşat.O veche cunoş tin ţă ! tresăr i Roman. Un hol, debuzunare foarte versat. Tu nu1 cunoşti !

* Care este ?...Tipul acela cu cămaşă verde şi pantaloni negri \

Muşat îl căută cu privirea pe cel descris, dar nu reuşisăl repereze. Erau şi foarte mulţi oahieni în staţie.

— ...Cel care e cu Ura pe mînă ! se scăpă căpitanul.

Cu... ? !— lartăm ă, se scuză Roman, în argoul hoţilor debuzunare. Ură înseamnă obiectul de care ei se servescpentru aşi masca mîna cu care operează.

Da... mlaţi mai spus, îşi aduse aminte locotenentul.A, deci este cel cu puloverul pe mînă ! găsi el ţinta de astădală : un slăbănog gîrbovit.

— Exact ! îi confirmă Roman. Sincer să fiu, am cam

uitat de el... De fapt, a fost şi bolnav în ultima vreme.— De unde ştiţi ?— Tot de la o veche cunoştinţă, cu care m am intîl

nit întîmplător pe stradă, întro zi. Cîndva ei au făcui

66



ceea ce se cheamă o echipă, în sensul că operau împreună.Acum, ei spun că sau lăsat de „treabă“, că au intrat înriadul oamenilor cinstiţi.

— Cît de cinstit este celălalt, nu ştiu, dar în ceea cepriveşte pe cel din staţie, îl putem verifica chiar în minu-tele următoare... Căci, o anume „intenţie“ de a intra în

rîndul oamenilor cinstiţi se „vede“, doar e în faţa noastrăL,făcu cu ochiul Muşat. — îţ i mulţum esc ! îi zîmbi Roman colegial. Cum lam

văzut cu puloverul pe mînă, mia dat imediat de gîndit.Apoi să nu uităm că el locuieşte în Militari...

— ...Şi că acum este ora cînd oam enii se întorc de laslujbă, iar aglomeraţia creşte vertiginos, completă ideeatînărul ofiţer.

— Evident, dădu Roman din cap.— Cum îl cheamă ?— Mir cea Bebe, zis „Oase de babă“ !— Ce poreclă ! rîse scu rt locotenentul. Chiar că numai

ciolanele sînt de el !... Aşa a ară ta t în totdeau na ?— Cam aşa. Se pa re însă că, în ultimul timp, aslă-

bit şi mai mult datorită bolii. A fost operat de ulcer.

— Hm, auzi : „Oase de babă !...“ se amuză în conti-nuare Muşat.— Hai să facem un scurt plan de bătaie, zise căpitanul.

Întrucît pe tine nu te cunoaşte, te vei plasa imediat inspatele lui. Trebuie să te lupţi în aglomeraţie pentruacest loc, căci altfel, dacă se interpune o altă persoana între W e şi el, operaţiunea ele demascare poate fi ratată.

— Ştiu.— Eu voi fi undeva în apropierea ta, ca să te ajut înmomentul cînd îl vei prinde de mînă. Fii atent ca nucumva să dea drumul la bani sau să facă altceva cu ei.

— Am înţeles, spuse locotenentul foarte atent. Sper săfiu la înălţime.

— Nuţi va fi chiar aşa de uşor, mai ales că vei avea

emoţii în momentul cînd, urmărind mina de sub pulover,o vei vedea, deodată, cum iese plină cu bani.— îmi voi învinge şi emoţiile şi voi învinge şi pute

rtra hoţului ! zise Muşat încrezător în sine.

67



— Bine, îi zîmbi Roman prieteneşte. Şi dacă intir/Aem,cum rămine cu „Micul infern“ ?...

— Păi navem „Micul in fe rn “ aici ? îşi roti p rivirealocotenentul la oamenii care începuseră deja să se îmbul-zească văzînd că soseşte un autobuz „3.1 R“. O săi dau tele-fon Monicăi... şi va înţelege „piesa“ ! O săi placă grozav

cînd io voi povesti... Cealaltă, o vedem no.i altă dată...Profitînd de „micul infern“ din staţie şi mai ales dinautobuz. Mircea Bebe îşi alese victima în voie, o bătrînicăcu plasa plină de cumpărături, şi se urcă în maşină, înspatele ei. De jos, de pe scară, oamenii se împingeau de zorspre interiorul autobuzului, nelipsind micile altercaţiidintre călători. Era, aşadar, un cadru cum nu se puteamai prielnic pentru infractor.

Dacă1 urmărea cineva ? „Nu, nui nici un ginitor paTaici !“ sembărbătă el. „Ce, nam eu luneta formată, cedracu* !... Ăsta micu', din spatele meu, trase cu coadaochiului la Muşat, e o bomboană fondaniă, după cum îlarată tapiţeria ! Ar ii fost bun şi el de înţepat /...“

Autobuzul se puse în mişcare, în timp ce presingul celordin spate, al celor de pe scară, continua. Bătrînică din

faţa lui. Bebe abia îşi mai trăgea sufletul şi se apăra cumîinile ca să nu fie presată. Buzunarul rochiei sale dezveliochiului „expertului“ iradierea mirifică a unei sute de lei.După cum banii erau făcuţi sul, probabil că buzunarulascundea mai multe sute de lei.

Un nou val din spate, o uşoară frînă a şoferului, oscurtă privire în ju r şi gata momentul prielnic ! Hoţuî introduse' fulgerător mîna în buzunarul femeii şi apucă de

bani. Curios, ei opuseră puţină rezistenţă, dar la o nouămanevră, puţin mai brutală şi însoţită de un scurt pîrîit. îşi făcură loc, pe sub pulover, în mîna hoţului.

Bătrînică nici vorbă săşi dea seama ce se întâmplase. înschimb tînărul ofiţer îl apucă repede de mină pe hoţ,fără ca acesta să reuşească să bage banii în buzunar. Utrase violent de mîna, spre spate, şi strigă tare :

— Hoţul de buzunare ! Hoţul de buzunare L.

Cetăţenii priviră în jur. Muşat îl ţinea puternic peinfractor cu mîna în sus, care strîngea tare ceva în pumn.

...Căpitanul Roman făcea eforturi mari să se apropii'de cei doi. Cînd îl văzu, hoţul avu o ezitare de moment, dar

68



îşi veni repede în fire şi luă o decizie îndrăzneaţă, lacare numai un infractor de talia lui se putea gîndi. Profitînd că locotenentul îl ţinea cu amîndouă braţele de mînadreaptă, el se folosi de mîna stîngă pentru aşi pune pla-nul în aplicare. O ridică în sus prin faţa capului şi, cu omişcare scurtă, luă mototolul de hîrtie din pumnul mîinii

drepte şil introduse repede în gură. Degeaba reuşise Ro-man să ajungă lîngă hoţ şi încercase săi deschidă gura !El mestecase şi înghiţise bancnotele...

— Gumă de mestecat ! Gumă de mestecat, asta a fost!icni Bebe cu un aer triumfal. Avea neapărat nevoie deapă, că începuse să senece ca puii de curcă ce se încumetăsă înghită un cocoloş prea mare. Hîî Hîî !... hîî... Aoleu !Ah ! !... se încovoie el, deodată, ţin înduse cu mîinile destomac. Apă, apă...

Autobuzul îşi devie traseul pînă la miliţie. Bebe sedădu jos din maşină la fel de încovoiat.

— Gumă de mestecat ! Gumă de mestecat, asta a fost!repetă el să audă lumea. Da’ se digeră ! Se digeră... sembărbătă el, mascînduşi durerile. încercă să se mai îndreptepuţin şi observă că durerea îl mai lăsă. Se digeră, ceam

zis eu !... îi scînteiară ochii de bucurie. îmi place al draculuiguma de mestecat !... Dar nu termină bine fraza că sencovoie la loc. Ah ! Ah ! !... se ţinu el şi mai strîns cu mîi-nile de stomac.

— Nu prea se digeră !... îi zise Roman, după ce ascultăla ureche cei şopti păgubaşa.

— De ce să nu se digere ?... Se digeră, lăsaţi ! făcuBebe cu palma, îndreptînduse iarăşi puţin.

— Nu se digeră, că au fost două !... Nui aşa măicuţă ?ii zîmbi femeii.

— Ce... două ? se strîmbă Bebe.— Două sute !...— Nu maică, ferească Dumnezeu ! nu sesiză nua nţa

bătrîniea.— Cum bunicuţă , nau fost două... ? spuse Roman.

— Da, două ! intră femeia fără să vrea în jocul căpi-tanului.— Două su te de lei ! abordă Roman privirea nătîngă a

lui Bebe.

69



— Da... două ! începu să priceapă jocul păgubaşa. Douăşi două L.

— Degeaba încercaţi să mă duceţi cu preştf. dom ’căpitan ! se dezmetici Bebe. Eu nam Luat aici tm ban j r Apoi., nu vedeţi că babetu’ nici nu ştie cî<ţi bani a avui iaea ? Aci zice dtauă, aci zice patru î... Trimiteţiô taculcare,

că ia pierdut, se vede clar !— Săţi 'fie ruşine pe ntru vorba ta necuviincioasă,de maidan, nesocotitule ! răb ufni bunicuţa. Cum să nuştiu cîţi bani am avut în buzunar ? Am avut două sute delei ! Două... şi două !... îi făcu ea cu ochiul ofiţerului.

— Care, bre, nu vezi că lencurci ? Ah ! ! ! îl străpunsedin nou durerea în pîntece pe Bebe. Apoi, ridicînduşi.pr ivirea : Nu vă faceţi probleme în pr ivinţa mea. Gri/.ao. de la ulcer ! Am fost operat recen t şi se pare că rananu sa închis bine. Ma mai pus păcatul deam înghiţif,şi eocoloşul ăla de gumă de mestecat... Dar se digeră.,este dom’ căpi tan ?... deveni el flegmatic. Se digeră, caorice probă ce este împotriva mea...

— Două se digeră, dar două nu !— Ce tot îi trageţi întruna cu „două şi douăi; ăsta ?

nu putea pricepe Bebe despre ce era vorba.— De fapt, ştii şi singur, că leai înghiţ it ! îl puseRoman şi mai mult pe jăratec. Dar dacă ţii neapărat săa Iii num ai de la cineva, a tunci acela va fi un medic.

— Ce legătură are medicul cu mine ? Nu văd ! se enervăhoûl. Fiecare cu boala lui !...

— Bine zici, „fieeaire eu boala lui“, îl privi Roman cirdezgust. Tu cu boala furatului...

— Eu mam referit la ulcerul meu ! Nu la...— Ei, atunci află că şi din acest punct de vedere ţi se

va înfunda, dacă nu vei accepta să fii operat, să le scoatem,aşa cred eu. De, nici... ulcerul nu merge de multe ori laapă ! Singur ţiai făcuto !

— Cum ? Vreţi să fiu operat, ca să mi se scoată... mârog, sutele ? recunoscu indirect Bebe.

— Numai două ! îl ameţi de tot căpitanul.— Cum nu m ai două ? Parcă aţi pom enit cifra p atru

mai înainte ? L.— Cifra, da, însă sute sînt numai două !

70



— Da, maică, interveni şi bătrîna. Două sute şi două... ghici ce ?

— Nu mai înţeleg nimic ! simţi hoţul o căldură în toi. «orpul. Doar nu cumva vreţi să obţineţi proba furtului prin operaţie ?

— Probele !... auzi glasul metalic al căpitanului. Pro

bele chirurgicale şi, implicit, ale furtului !— E spre binele tău, maică, altfel o să mori !... o mai auzi şi pe bătrînă.

Căldura aceea dinăuntru, cu vî-rfuri de lănci înţepătoare în stomac, îl învăluise complet. Mireea Bebe leşină...

Fu transportat imediat la Spitalul de Urgenţă.— Bănuiala dumneavoastră s-a adeverit! îi spuse căpi

tanului un medic chirurg. Va fi operat imediat ! Radiografia este grăitoare în acest sens. Ele s-au prins bine de peretele stomacului chiar în locul operat, şi la cele mai mici convulsii există riscul să-l perforeze. Incredibil, totuşi, ce procedeu a ales, numai ca să nu-1 prindeţi cu mîţa-n sac, cum se spune !

— Nu şi-a dat seama că... Acesta era un. obicei al fe

meii, ca să nu piardă banii în aglomeraţie...Dumneavoastră bănuiţi, stimaţi cititori, de ce a fost

necesară intervenţia chirurgicală ?

Raza de lumină

Ziua aceea de august era deosebit de toridă. Mai ales la ora prînzului, cînd la judiciar, rămăsese

în birou, de „strajă“ evenimentelor, un singur ofiţer : căpitanul Roman. Tocmai se ştergea pe faţă de sudoare cînd zbîrnîi telefonul. Ridică receptorul şi recunoscu vocea ofiţerului de serviciu. Modulaţiile ei prevesteau ceva grav:

71



— Tovarăşe căpitan, am fost anunţa t despre furtulunei sume de o sută cincizeci de mii de lei !

— Cui i sau furat banii ? Unde ? răsună glasul căpi-tanului. 1

— Unui casier, în pia ţa gării. La o coadă, asa se pare...— Cine tea anunţat ?

Băieţii din gară, de la transporturi feroviare. Miaucomunicat că păgubaşul se află acolo.— Comunicăle că vin imediat, apoi sunăl acasă pe

locotenentul Muşat şi spunei să vină şi el la gară. Cereiscuze din partea mea, pentru că iam stricat ziua sa liberă,

— Am înţeles. Să trăiţi !Căpitanul Roman ieşi agitat din biroul său. Intro

mină ţinea o mapă, iar în cealaltă o pereche de cătuşe.Pe scări îl întîlni pe locotenentul Atomii de la economic*

— Culiţă, ha i cu m ine ! îi zise căpitanul. Sau fu ra to sută cincizeci de mii de lei şi naiŢi ajutoare.

— Merg, tovarăşe căpitan ! răspunse prompt tînăru lofiţer.

...In faţa postului de miliţie din spatele gării. C.F.R,,scîrţîiră roţile unui autoturism. Primul care coborî fu un

bărbat zvelt şi cu ochii pătrunzători. Avea un aer elegantpoate datorită nu numai uniformei de miliţie, ci şi şuviţe-lor încărunţite de la tîmplo.

Intră în post urmat de un civil.Şeful de post stătea de vorbă cu un bărbat lac de apă

şi eareşi răsucea întruna pălăria în mîini. Agitaţia care1maci na pe om, transfig urarea şi ochii ieşiţi din orbite do-vedeau că era întro stare de disperare. Cum îl zări pe

căpitan, veni spre el brusc :... Tovarăşe căpitan, mam nenorocit ! Mam nenoro-cit L.

— Liniştiţivă, îi vorbi calm Roman. Mai în tîi liniştiţivă.

. Cum să mă liniştesc ! Hoţii mau nenorocit ! Sîrvtun om nenorocit !...

Cmd îşi mai veni în fire, Pompiliu Vlad, casier la unC.A.P., povesti ce se întîmplase.

— Am venit la oraş după banii CA.P.ului, reluă el începutul unei fraze, şi am ajuns la bancă pe la orele 11,30,

72



Am fost însoţit de contabila şefă, tovarăşa Aura Oprea.Ştiţi, aşa cer instrucţiunile, să am însoţitor.

— Ştiu, încuviinţă Roman din cap. Mai departe.— Am luat banii şi, la ieşire, tovarăşa Oprea mia

spus că are de făcut nişte cumpărături de la magazine,

că pot să ajung şi singur cu banii la C.A.P., că trebuie so înţeleg şi pe ea. Nam insistat să mă însoţească şi a ple-cat clupă treburile ei. Eu mam dUs la gară. Deoarece pînăla orele 14,00, cînd pleca trenul, mai aveam de aştep-tat, mam dus pe la magazinul din Piaţa Gării sămi facşi eu unele cumpărături. Am intrat mai întîi la aprozar şiam cumpărat nişte roşii şi ardei, pe care leam pus întroplasă. în cealaltă mînă ţineam servieta cu bani. De la

aprozar am plecat la pîine, dar aici nu ştiu ce naiba sa întîmplat cu mine, că ma îmboldit diavolul să las geantacu bani pe pervazul geamului şi să mă aşez la coadă.

... Şi sacoşa cu zarzavaturi ? interveni Roman.tu încăpere se aşternu o linişte chinuitoare pentru ca-

sier. Lăsă capul în jos, ruşinat, şi strecură cu un aernătîng :

— Sacoşa cu zarzavaturi am continuat so ţin în mînă...

Ofiţerul tăcu. întoarse numai capul, ca să nu1 maiprivească pe casier. Se scurseră aşa cîteva clipe. Nu maiavea rost ca Roman să~i ţină o „lecţie“ casierului, însăgreşala acestuia, care însemna mai mult decît nepăsare,

îi lăsase' o greutate pe suflet. Mai departe intui ce se în(împlase. Ascultă, totuşi, atent, pentru a nui scăpa amă-nuntele care urmau săi servească la identificarea şiprinderea hoţului.

...

Mam aşezat la coadă, continuă casierul cu o vocescăzută, şi văzînd că treaba merge cam încet, am insistatsă mi se vîndă pîine în aintea celorlalţi, mot i.vînd. că pierdtrenul. în acest moment, o ţigancă mai scuturată care seaşezase între timp la coadă, a venit în faţă peste mine,bruseîndumă că nam acest drept, că ea trebuie să cum-pere prima, deoarece este gravidă. Avea, întradevăr, o

burlă foarte mare.— Era, cumva, o ţigancă înaltă, robustă ? tresări căpi-tanul.

— Da, şi purta plete mărunte făcute colac în creştetulcapului.

73



T— Mda. Continuaţi, vă rog,— in. One, după acest incident, la care sau adăugat

şi vociferările celor din jur, miam adus aminte de ser-vietă. Cînd mam uitat, nu mai era pe pervazul ferestreiDispăruse... Disperat, am început să ţip : „Prindeţi hoţul !

Mia furat servieta cu bani ! Prindeţi hoţul !“... Am fugitafară din magazin, dar niQi picior de hoţ. Numi dau seamacum a putut să dispară atît de repede. Parcă a lucrat cuiuţeala fulgerului !...

— Nu chiar cu o asemenea iuţeală, dar cu mare abili-tate da, zise Roman îngîndurat. Dacă dumneavoastră aţi fireţinut cîte ceva din semnalmentele persoanelor caresau aşezat ultimele la coadă, neaţi fi ajutat foarte mult

în „lum inarea“ drum ului către autori, dar aşa...— Dar de ceaţi pronunţat cuvîntul „autori“ ? îl între-rupse ca1ierul mirat. Credeţi că sînt mai mulţi ?

— Absolut. Este greu de închipuit ca o asemenea lovi-tură să fie opera numai a unui infractor. De unde a putuişti el de unul singur ce „ave re“ conţinea servieta ? Aţiputea găsi un răspuns plauzibil la această întrebare ?

— N u. răspunse Pom piliu Vlad încurcat.<— Atunci, vă rog sămi relataţi mai pe larg, ceaţi

făcut cînd aţi ieşit de Ia bancă. De pildă, unde vaţi des-părţit de însoţitoarea dumneavoastră ?

— In faţa băncii... Ba nu, lîngă hotelul ..Central“ ! secorectă casierul.

— Aţi mai umblat cumva la servietă ?— Da. înainte de a mă despărţi de tovarăşa Oprea,

mam mai uitat o dată în servietă şi am controlat banii.Ştiţi, instinctul...— în momentul acela, aţi observai pe cineva prin apro-

piere ?Casierul privi cumva ciudat. Răspunse :— Nuu. Trecea atîta lume...Căpitanul Roman se frecă la ochi, apoi îşi continuă

ideea :

— Dar pe drum, în urma dumneavoastră ?— Nu, nu mam uitat. Nu mam gîndit că...— Poate că în staţia de autobuz aţi sesizat ceva.— In staţia de autobuz ? !... se frăm întă Pompiliu

Vlad. Nu, nam sesizat ceva deosebit. Chiar mam amuzat

74



de o 'ţigancă care se trăgea mereu de păr. Cred că eranebună...

— Mai era cineva lingă ea ? se sensibiliza Romandintro dală.

— Mai erau cîteva ţigănci bine îm brăca le, da r nupăreau să f ie îm preu nă eu cea nebună.

— Sau urcat şi ele în autobuz ? .***,— Da.— Mulţumesc, zise căpitanul, Fără să vreţi, m iaţi

oierii ,.ra/a de lumină“ de care aveam nevoie în acest întuneric

— Nu vă înţeleg... îl privi casierul foarte atent.Ţiganca aceea, care se trăgea mereu de păr, nu era

nebună. Ea a fost persoana care va văzut banii în ser-vietă, cind iaţi controlat în faţa hotelului, ^poi va urmă-rit pînă şia găsit complicele îr> staţia de autobuz.

Pompiliu Vlad era uimit de ce auzise.— Şi de ce se trăgea de păr ?... întrebă el nedumerit:— Pentru că acesta este un gest tipic, hoţilor de buzu-

nare, hoţilor de teapa celor care vau sustras servieta.’El are o semnificaţie deosebită, anume de a arăta şi con-

vinge că ,. fra ierul“, respectiv persoana care urmează a fi,,operată“... în continuare, ofiţerul ia explicat lui Pompiliu Vlad

care era semnificaţia acestui gest.

Eu, însă, stimaţi cititori, nu vi1 explic pe moment;pentru a vă lăsa pe dumneavoastră să discerneţi asupratainelor lui, pen tru a fi du m neavoastră pe „viu** în

haina şi postura unui ofiţer de miliţie judiciară, în p o s -tura căpitanului Roman. Cunoscînd, deci, datele probie;mei, puteţi intui care era semnificaţia acestui gest ?

Dacă nu, să-l urmărim mai departe pe căpitanul R o m a n 1sperînd că „raza de lumină“ vă va apare pe parcursulevenim entelor ce se vor succeda. ^

— Aş dori să faceţi un efort şi să-mi descrieţi cît decît cum arăta ţiganca care se trăgea de păr, îşi duse ofiţerul scaunul mai aproape de casier.

Pompiliu Vlad se strîmbă puţin, semn că nu-i venea chiar aşa de uşor, dar se concentra foarte repede.

75



— Piva mare lucru n-am reţinut, spuse el. Brunetă...' >ar gura ¡c.ca ceva aparte. Era mare şi... cînd rîdea îi mgea aproape pînă la urechi.— Navea cumva o cicatrice la buza superioară, chiar

mijloc ?•— Ba da ! co nf irm ă repede P om piliu Vlad. Parcă sein-

ul pornea de la nas în jos.— înseamnă că „raza de lumină“ se transformă întrun

*‘a r“ , zise căpitanul sa tisfăcu t, în tim p ce în birou intrăcotenen tul Muşat.

— Să trăiţi ! strecură el, vrînd să se aşeze pe un scaun.— Nu te aşeza, se rid ică Rom an. Plecăm imediat.■— Unde ? în tre bă M uşa t cu ae rul cel mai nevinovat.

— La o „floare”.— Floare ?!...1— La Lu lughia !— Lulughia ? !... in tră şi mai m ult în dilemă tînă rul

Liţer. C ăp itanu l zîmbi.— Pe ţigăneşte Lulughia înseamnă floare, dar aceasta

ste şi porecla unei hoaţe de buzunare, Argentina Lălaie.— O ştiu, îngîriă Muşat, care începuse: săşi cunoască

clientela“ din oraş. Nu se lasă de meserie.— E destul de versată şi nu ne va fi uşor, căci a intrat^ cîrdăşie cu Jubelina. Alerta pe urmele nepăsării, făculuzie căpitanul la casier, abia acum începe !

Miliţienii se urcară în maşină, lăsînd în urma lor unm cu capul plecat. Dato rită „ins tinc tulu i“ său de aontrola în plină stradă o servietă cu bani, operaţiuneautilă dacă ne gîndim că făcuse acelaşi lucru înainte de a'şi de la bancă, trei ofiţeri de miliţie, compuşi adhoc

/itro echipă operativă, se înfrăţeau în gînduri şi înxpte pentru a readuce zecilor de oameni din cadrul unuiÎ.A.P., banii care le aparţineau. Aceşti oameni naveau dende şti că o neglijenţă incredibilă de a se abandona la

j coadă, în trun centru de pîine, o servietă cu banii lorn ea, în favoarea unei plase cu roşii şi ardei !... le pusesen „avan ta j“ pe nişte rău făcătoare ce se cereau a fi do ve-lite nu mai pr in iscusinţă şi inteligen ţă. Şi poate că acesti'urt nu sar fi întîm plat dacă contabila şefă a C.A.P.ului,f\ura Oprea, şiar fi luat în serios rolul de însoţitoare şinar fi profitat de această deplasare ca săşi rezolve tre-

76



burile personale, dacă... Dar mai bine, în locul acestui„dacă“, săi lăsăm pe cei vinovaţi săşi facă autocritica,săşi primească „darurile“ şi săl urmărim pe căpitanulRoman şi echipa sa, cu frămîntările lor, în dificila, darnobila lor misiune.

...Maşina miliţiei rula cu cea mai mare viteză, iarofiţerii îşi dezbăteau plan ul de acţiune „din m ers“ .— Nu credeţi car fi mai bine să mergem la Jubelina ?

se adresă căp itanulu i locotenetul Atomii.— Nu, Culiţă, îi răspunse Roman. Intre munca de ju-

diciar şi cea de economic sînt mici, mari diferenţe, zîmbiRoman. Te rog să nu te superi.

— Vai de mine... făcu Atomii. L ocotenentul Mu.şat

tăcea. El trecuse de faza pionieratului.— Ca să înţelegi mai bine, am săţi explic în cîlevacuvinte anumite lucruri despre familia Lulughiei şi aJubelinei, despre „familia“ hoţilor de buzunare.

— Vă ascult !— Ambele fam ilii fac pa rte din categoria ţiganilor

zavragii şi cam toţi majorii lor au trecut prin boxa acu-zaţilor de la judecătorie. Ei se ocupă îndeobşte cu furturilede ocazie, iar cei mai „calificaţi“ cu furturile din buzunare.Mă refer la cei infractori, bineînţeles. Fiecare familie ope-rează în echipă independentă şi devine rivală celeilalte.De regulă, „rivalii“ se asociază în foarte rare cazuri şinumai atunci cînd se află în joc o miză mare, aşa cum afost şi în cazul de faţă. în general, hoţii de buzunare expe-rimentaţi, pentru a nu risca „la pomană“, cum zic ei, îşi

vînează victimele în magazine, în mijloacele de transport în comun, în gări, autogări, pieţe, restaurante, etc. şi dupăce se conving că acestea posedă destui bani, deci fac obiec-tul, le urmăresc pînă găsesc momentul propice să acţio-neze, acest moment alegîndu1, desigur, tot întrun locaglomerat. Cei mai elevaţi, însă, cei cu „guguştiucul bun“f aşa cum sînt recunoscute „inteligenţele“ dintre ei, cum-

pără ponturi din locuri mult mai rentabile, mă înţelegi.— Da, aşa cum a fost în cazul nostru, din faţa băncii,descifră Atomii.

— întocmai. Aici, pontul a fost ghicit de Lulughia, însădînduşi seama că afacerea este prea mare şi tot atît de

77



driseanvă, sa colat eu Jubelina, rivala sa, de care aveaabsolut nevoie ea să joace la „înaintare“.

— Chiar aşa ?— Da, dragă Culiţă, Jubelina şia conferit un mod pro-

priu de operare datorită grăsimii sale exagerate, careida aspectul de femeie gravidă. întotdeauna cînd i se iveşte

ocazia, ea se foloseşte de această particularitate a corpu-lui său, fie pentru a „scutura“ singură buzunarele clienţi-lor, fie pentru a crea complicilor condiţii de furt sau aiscăpa dintro încurcătură.

— Mda. Acum îmi este clar ce rol a avut ea în centruldo pîine, spuse Atomii. Dacă descindem la ea, no să găsimdeocamdată nimic. Pentru rolul de „înaintaş“ pe care la

jucat, o săşi primească partea mai tîrziu, cînd apele sevor mai limpezi. Pînă atunci, principala lor problemă esteascunderea banilor întrun loc sigur. Aveţi dreptate, mer-gem la Lulughia !

— Acum, cînd teai convins ce interesantă este muncanoastră, poate te hotărăşti şi tu să vii la judiciar, interveniMuşat nu fără oarecare răutate. Pînă atunci tăcuse chiticşii studiase reacţiile colegului său.

— Să nu ziceţi de două ori ! senvolbură Atomii.— Nu zic, nai grijă, se lăsă Muşat leneş pe spătarulscaunului. Cînd ai să vezi şi restul..., şi îi arătă eu ochiul

înspre căpitanul Roman, ai să zici tu singur a doua oară.Căpitanul Roman zîmbea amuzat. De fapt, în sinea sa,

Si dădea dreptate lui Muşat. Munca de ofiţer de miliţiela judiciar, lupta perpetuă cu necunoscutul, cu cele maineprevăzute situaţii, era pentru Roman cea mai frumoasă

muncă din lume. „Dovada ?...“ Era chiar în faţa sa !■— Opreşte maşina ! Opreşte ! îi ordonă, deodată, căpi-tanul şoferului. Pe cealaltă paiete a trotuarului, în acelaşisens cu ei, circula un ţigan în vîrstă.

Roţile maşinii scrîşniră puternic. Şocat de zgomotulroţilor, ţiganul se opri înfrigurat şi aşteptă.

— Bună, bulibaşă ! se apropie Roman de el.

— Respectile mele, dom’ şăf al şăfilor !— încotro ? Dar fără... (fără minciuni, lăsă să senţeleagă).

Luai aşa, tamnesam, bătrînul zise fără să se gmdească :

78



— La fiicămea, Ia Lulughia.— Atunci urcă !*— Da?dă şe ?...— Fiindcă avem acelaşi drum, îi răspunse' repede Ro-

man. Sus !Maşina miliţiei demară din nou. Coti la dreapta, la

stînga, iar la dreapta, apoi se lansă pe drumul nepietruital unei străzi, cu case mici şi joase. Opri în faţa unei curţi,cu gardul dărăpănat şi fără poartă.

Coborînd din maşină, căpitanul văzu în curte două ţi-gănci care, observîndu1, dispărură repede în spatele casei.Atitudinea lor suspectă îl determină pe ofiţer să sendrepteglonţ după ele. Lulughia tocmai îşi dezbrăcase taiorul depe ea şil aruncase repede peo masă. Ca să înşele aparen-ţele, se spăla de zor pe mîini întrun butoi cu apă. Cea-laltă ţigancă, Garofiţa, sora mai mică a Lulughiei, rămă-sese ca o stană de piatră lîngă butoi. Era clar, voiseră săascundă, să acopere ceva, da r tim pu l scurt n u le. permisese.

— De mult ai obiceiul ăsta ? se adresă Roman Lulu-ghiei.

— A, să ru mînuţili , dom’ căpitan. Ma şpăl ! Ma spăl !...

spăl !...— Aha, te speli fiindcă ai mîinile „m urdare“ ...— Ma şpăl ! Ma şpăl ! repetă em oţionată Lulughia.— Dar pe faţă de ce nu dai ?— Ee...Apă rură şi ceilalţi doi ofiţeri.— Controlaţi taioru l de pe masă ! le spuse Roman pri-

vind la Lulughia. Uitătura ţigăncii îi „confie“ pe loc că

haina era cu bucluc.Locotenenţii controlară taiorul. Dintrun buzunar,ieşiră la iveală un teanc de bancnote de cîte o sută de lei.Căpitanul rulă bancnotele la un capăt, ca şi cum ar fi vrutsă le numere. La contactul cu degetul, ele fîşîiră. Eraunoinouţe.

— Vai, inema ! se auzi, deodată, glasul Lulughiei, caresi căzu la pămînt.

— Să vină doftoru’ ! Fugiţi după doftor ! strigă ţiganulcel bătrîn la ortacii săi.

— Nu mişcă nim eni ! ordonă Roman băgînd mîna Iahaină, acolo unde. ţiganii ştiau că trebuie să aibă pistolul.

79



Un pas în plus şi sa zis ! Am pus mîna pe şoşoi ! Ţiganiirămaseră la locurile lor ca încremeniţi, ll ştiau de cei

în stare. Băgaţio în butoiul cu apă şi îşi revine ! le spuse,apoi, tine rilor ofiţeri.

— Ba nu, ca acuşilea ma simtără mai în stare, prinse„viaţă“ ţiganca. Ma luatără, aşa, nişte rîzgaieli pa inemă.

— Atunci, sus !De frica butoiului cu apă, Lulughia se ridică fără amai aştepta o nouă comandă. Era greu săl păcăleşti pe„dom’ şăf al şăfilor“.

Se numărară banii : şapte zeci de bancnote aşezate înordinea seriilor, de la 238001 la 238070. în total, 7 000 lei!

— Şi restul pînă la 150 000 lei ? se încruntă căpitanulla Lulughia.

— Cari rest, bre ?— Deci nu ţiai.dat seama că ordinea seriilor şi bancno-

tele noinouţe, „vorbesc“ singure ?— Şe sa vorbiască, bre ?— Că sînt de la bancă, de la casier ! ridică tonul ofi-

ţerul.— Da, ăşa ie, bîne zîci, iubitear toati femeili, ca pă

acolo, pă lan bancă, iam găşit. Irau pă ştradă.Ca şi Lulughia, nici Garofiţa nu era dispusă să recu-noască ceva. De multe ori, chiar cînd îi prinzi cu mîţansac, infractorii nu mărturisesc faptele comise pînă nu„simt“ că au căzut toţi în „laţ“«Unul dacă scapă pentru eie încă bine, că se va îngriji de „marfa“ ascunsă şi, implicit,şi de ei.

Convinşi, acuma, că .„familia“ Lulughiei fusese angre-

najul principal în acest furt, ofiţerii trecură la percheziţionarea locuinţei, dar nu mai găsiră nimic. Arestaţii furăaduşi la miliţie.

Puţin mai tîrziu, uşa biroului se deschise larg şi înprag apăru, însoţită de doi miliţieni, o femeie înaltă, ro-bustă... Jubelina. îi scrută dintro privire pe cei din încă-pere şi înţelese repede că odată cu ea era prezentă acolo

toată „trupa“.Fără să fie nevoie de a fi confruntată cu martori,recunoscu imediat altercaţia avută cu Pompiliu Vlad încentrul de pîine. Cît despre existenţa vreunei complicaţii...

80



— Văleu, da’ nu ştiţi că mam lăsat dă... Gatî, sînlărăşinstită !

— M inţi ! o privi sever Roman. Dacă eş ti cinstită, dece teai dat drep t g ravidă ? Doar îţi cunoşti meteahna.

— Hă, hă î rîse ţiganca în colţul gurii. Aţ’ uitatără camea ve nită ră şi mie om u’ dă la închisoare ? Şi acu’ dă,poate că sînt... Hă, hă, hă... !

Jubelina avea mult tupeu. Era arhicunoscută pentruasta. Dar era tot la fel de cunoscută că nu admitea să fietrasă pe sfoară atunci cînd opera în cîrdăşie cu cineva.Deci, avea şi ea un punct sensibil. Căpitanul Roman iicunoştea însă mai multe...

— Poate' că te aştep ţi săţi revin ă o sumă mare, o in-

vită el să ia loc pe scaun în biroul său.Jubelina se aşeză ca şi cum no interesa cei spuneaofiţerul. Urechilei erau, însă, pe recepţie, că nuşi preaaducea aminte cînd o mai invitase „şariful“ să ia loc pescaun.

Roman continuă cu aerul său caracteristic care, de cesă nu fie sinceră, dintrun anumit punct de vedere iiplăcea Jubelinei ; nu m ai el reuşise săi pu nă legăturile, a se

citi cătuşele, lui Lică zis „Mînă scurtă“, cel mai „bla-goslovit“ hoţ pe care ea îl întîlnise vreodată.— Şi, iată, Jubelino, că a venit timpul cînd să te văd

şi „friptă“ !— Şarifule, făcu ea ochii mari, fără şforL..— Nu, dragă Jubelino nu trag cu ochii la zar, o pă-

trunse căpitanul cu privirea. Ne cunoaştem de mult şi ştiică joc cinstit, dar de data asta Lulughia tea „fript“.

— Dovezi, dovezi, că nus venită cu scoica la mal.— îm i place de tine, vorbeşti ca din carte, atinse Roman

o altă notă din po rtativ ul sensibilităţii ei.— Dar şe, matali crezi că eu nu ştiam şi d’astea ? se

împopoţonă Jubelina.— Bine, atunci să discutăm deschis. Ascultă : intr înd

imediat pe „fir“, am găsit la Lulughia, cu ocazia perche-

ziţiei, 7 000 lei d in „pradă“. As ta înseam nă că Lulughiadupă cea înşfăcat „pomana“, a ascuns caimacul înfond, tu naveai de unde să ştii cîţi bani erau în servietăşi ea a profitat de acest lucru. Necazul mare este că eu am

81



găsit doar 7 000 lei şi nu cunosc ce alte sume a mai lăsat pela celelalte rude ale ei,

— Şarifule, se foi ea pe scaun, juri pa şoşoi că jocicinstit ?

— Să jur nu pot, Jubelino, sînt omul legii... Dar cea

mai bună garanţie pentru tine este că ne cunoaştem demulţi ani şi niciodată nam spus un lucru numai de dragulca să fie spus sau ca să obţin avantaje în anchetă. întot-deauna am ţintit acolo unde trebuie, dar fără „artificii“.

— Asta, aşai. Ieşti drept, ca cea mai dreaptă legedintre legi.

— Atunci ?— Vreau să ştiu cîţi bani au f os tară în geantă, spuse

Jubelina.— Dacămi ceri asta, înseamnă că tu nu eşti dreaptă.— Ba sînt dreaptă, nu te oţărî ! Pen tru mine, ori că

mă înşeală cineva cu cinci franci, ori cu zece mii., totlea tu ’ ăla ie. în tre barea a fost numai aşa, pentru su fletu’meu.

Dacăi aşa, atunci îţi spun, se aşeză Roman din noupe scaun. Se aşeză şi Jubelina. în servietă erau 150 000 lei!

— Numan atît ?— Atît.— Valeu, şi io cari ma gîndeam la două, tri meleoane !Căpitanul izbucni în rîs.— Rîzi de mine ? sticli ochii Jubelina.— O, nu... Cum crezi că încap trei milioane înlro

servietă ?

— Pa, io aşa m~am gînditără.— Vai, Jubelino, mă faci să nu te recunosc. Se poate...— Ee, am glumitără şi io ! îşi îndreptă ea basmaua,

scăpînd un surîs fals în colţul buzelor. Da’ întro oră,o saveţi toţi banii ! bătu ea mărunt din picior. Lasaţimănuma’ sa intru între ei.

Căpitanul încuviinţă.— Da' io cît o sa iau ? sen toarse ea, deodată, din prag.— E, un an, doi, acolo, dar pun o vorbă bună la jude-

cătorie, să fie cu... muncă corecţională !— Valeu ! sări ca arsă Jubelina. Adicătelea io nam

munci tară la bărbat şi muncesc acu’ la şta t ? !

82



;— De, nu eu le-am „fript“, ci Lulughia ! se abţinu Roman să nu rîdă.

— Da’ intră şi ei la... Este ?— Altfel cum, doar n-aţi fost cu toţii...— Bine grăieşti, îşi suflecă mînicile Jubelina, d-a' pune

0 vorbă la judecătorie, ca pă ei să-i dea ma-n jos ! şi dispăru....Căpitanul Roman nu intră imediat în camera de ală

turi, unde Jubelina împărţea judecata. Un anchetator, mai ales în chestiuni de „familie“, trebuie să fie un foarte fin psiholog. Pătrunse în birou numai cînd spiritele se încălziseră tare.

Jubelina se plimba nervoasă dintr-un capăt la altul al camerei ; ceila lţi abia îndrăzneau să-i arunce cîte o privire.

— Dom’ şăf al şăfilor, îl întîmpină ea pe căpitan, mergeţi cu Lulughia la marginea oraşului şi vă va arăta locu’ unde a ascuns restul de bani, într-o movilă cu gunoi de grajd. Da dă azi înainte să le intre bine-n devlă acostor nătărăi, se-ncruntă ea la ortaci, că Jubelina e

cinstită în judecata sa !Jubelina n-apucă să-şi continue fraza că o podidi

plînsul. Căpitanul Roman era de-a dreptul uimit de comportarea ei. N-o văzuse niciodată plîngînd. Ce se-ntîmpJase cu ea, ce voise să mai spună ?

O mîngue uşor pe umăr şi o îmbărbăta cu o voce blajină :

— Hai, zi-i !...că de azi încolo, Jubelina nu va mai ciordi ne micaşi îşi va luă sărvici la ştat ! izbucni ea în tr u n pjîns şimai neguros.

Dar, nu plîngea numai ea, plîngeau toţi infractorii..:

1 Aşa a luat sfîrşit alerta a trei ofiţeri de miliţie peurmele nepăsăiii. Şi poate ea ar mai fi durat şi astăzî, dacă „raza aceea de lumină“ n-ar fi fost interpretată corect de căpitanul Roman, „rază“ care avea să-l conducă nu numai la descoperirea făptaşilor. Vă puteţi da seama, acum,-stimaţi cititori, care era sem nificaţia acelui gest ? ^

83



O întimplare nedoritâ

Liziera era mult mai răcoroasă decît şioimaginase căpitanul Roman în maşină. Adia un vînt uşor,

care tembia la meditaţie, iar frunzele salcîmilor fluturaumărunt. Culoarea lor, de un verde pal, îi aduse în mintesatu l copilăriei sale, cu. case purta te în cîrcă de un dealplin de copaci, poiene şi flori. Iar la poalele dealuluişerpuia, printre tufe de răchită şi salcîmi, un pîrîu canpoveştile lui Creangă. Salcîmii aveau însă frunzele mailate decîl cele din această lizieră. De ce oare ?

— Nu veniţi ? simţi căpitanul o mînă prietenească peumăr. i

— A, da. Cum să nu.— Cred că sînteţi obosit. Ştiu că azinoapte aţi fost

de serviciu. Fără să vreau a venit rîndul meu să vă ră-pesc ziua dumneavoastră liberă.

— Nui nimic. Am făcut un duş rece şi mă simt ca unnou născut.

...La capătul lizierei de salcîmi, spre nord, îi aşteptaşeful postului de miliţie Mogoşoaia. Văzîndui pe ofiţeri,plutonierul îşi îndreptă cascheta. Căpitanul îi făcu semn sărenunţe la formula de raport.

— Sînt căp itanul Roman ! îi întinse el m ina subofi-ţerului.

— Să trăiţi !

— Iar dumnealui este colegul meu, locotenentul Muşat.— Să trăiţi ! dădu mîna şeful de post şi cu Muşat. Dar

vă cunosc, ca dealtfel şi pe tovarăşul căpitan Roman. De unde ? îl priv i curios căpitanul.

.. Cum, chiar dum neavoastră aţi u ita t ?...Roman era vădit încurcat, iar Muşat era şi el nedumerit.— Din cartea dumneavoastră „Enigmele căp itanului

Rom an“ ! făcu vesel subofiţerul.— Aa... se lumină Roman la faţă, apoi tăcu pentru că

nu era în obiceiul lui să vorbească despre sine, nui plă-cea să fie lăudat.

84



— Cartea dum neavoa stră am „devora to“ pu r şi simplu,ca dealtfel şi ceilalţi tovarăşi ai noştri. Neam regăsit cutoţii în ea...

— Mă rog... Asta mă bucură, zise căpitanul cu o anu-mită stîngăcie în glas. Să vedem însă dacă acum sîntem

în stare să dezlegăm enigina care ne aşteaptă.

Intrară în liziera de salcîmi. Lîngă o tufă, erau înveliteintrun ziar mai multe obiecte de îmbrăcăminte. Pachetulse afla la zece metri de şanţul drumului care ducea însatul Buciumeni.

— Au fost găsite de un cetăţean din comună carecăuta ciuperci. Dincă îl cheamă, explică şeful de post. Unlucru este însă foarte curios. A observat un tînăr caresondrepta spre ele. Avea în mînă şi o cazma. Cînd lazărit pe moş Dincă, individul a rupto la fugă cu cazmacu tot. A luato spre sat, spre Buciumeni. Sînt cam patrukilometri pînă acolo.

— A pus m îna cineva pe obiecte ? într eb ă Roman.— Nu. Moş Dinc^ spune că nu sa atins. Cred că este

cazul să le examinăm noi. Se observă clar că sînt plinede sînge.

— Nu trebuie să ne grăbim. Întîi va intra în joc Ringo.Dar unde este cîinele ? sentoarse Roman spre locotenent,sesizînd abia acum că Ringo nu era prezent la datorie.

— Este bolnav, rap or tă Muşat. E gr ipa t !...— Şi ceare aface ! Eu de cîte ori n am fost gripat şi

am venit to tuşi la dato rie ! zise căp itanul cu o notă derăutate.

în realitate, nu1 caracterizau astfel de trăsături, însă

„răutatea“ sa de acum avea nuanţa regretului de a nuputea folosi pe cel mai bun prieten al miliţienilor, care îi scosese din m ulte încurcături. Apoi, după calculele luiRoman, prezenţa unui cîine de urmărire era foarte nece-sară în acest caz. Bunăoară, el ar fi luat cel puţin urmapro aspă tă a tînărului cu cazmaua şi ar fi lăm urit cineera acast personaj misterios.

— Să vină Ringo ! se decise Roman în cele din urmă.

A nu nţă prin staţie să sosească cît mai repede.Locotenentul execută ordinul şi apoi se întoarse lîngă

căpitan.— Vine...

85



— Mulţumesc. Fîi*ă atunci, ca să nu stăm degeaba, neputem permite numai să desfacem hainele uşor, cu penseta,şi să le examinăm sumar, ferindune să lăsăm noi vreourm ă de miros.

Desfăcură hainele cu grijă. Ieşiră la iveală un raglanbej, gen „Garbo“, fără doi nasturi de jos. Era plin de pete

de s$nge uscat şi era siîşiat în două locuri. Pe spate aveamai multe striaţii. Căpitanul Roman le privi mai atent culupa.

— Urme de tîr îre ! se pronun ţă el. — Curios... murmură şeful de post.Examinară mai departe îmbrăcămintea. Erau numai

lucruri fine : un pu lover din m ohair, de culoarea vişinei

putrede, o fustă din tergal, de culoarea cafelei cu lapte,o bluză galbenă, din mătase, un furou alb, dantelat, unsutien cu dantelă neagră, un chilot şi o pereche de ciorapidin nylon. Majoritatea erau sfîşiate şi murdare de sînge.

— Dar pantofii ? întrebă copilăreşte Muşat, ca şi cîndar fi trebuit săi găsească neapărat acolo.

— Nu sînt, nu vezi ? ridică Roman scurt din umeri.Poate tocmai pantofii or să ne aducă o rază de lumină m

această afacere.Dacăi găsim, zise plutonierul.

Nu ştiu, şovăi căpitanul, însă ciorapii si.nl murdaride pămînt la tălpi. Poate că femeia a mers în ciorapi pe-rinde va.

— Atunci trebuie să recoltăm probe de pămînt pentruanalize de laborator, fu de pă rere locotenentul.

— Trebuie, da, îl aprobă Roman gînditor.— Bine, dar aici este iarbă ! interveni subofiţerul.Atunci de unde să recoltăm probe comparative ?

— Deocamdată nici eu nu ştiu. Ne aflăm în faţa uneiîmprejurări negative, aşa cum este den um ită aceastăsituaţie în criminalistică, şi pînă nu vom stabili loculproducerii evenimentului, al infracţiunii, nu mă pot pro-nunţa de unde să recoltăm prdbe de sol pentru compa-raţie. Poate că acest loc este întrun alt punct al lizierei,sau poate că el este undeva mult mai departe. Esenţialuleste ca, pe baza datelor ce ni le oferă acest pachet de hainer,să putem interpreta corect cu ce infracţiune ne confrun-

86



tam şi numai după aceea vom încerca .să „detectăm“ şi loculunde ea sa produs.

— Aveţi dreptate, îi plăcu lui Muşat. Din moment cenu cunoaştem despre, oe faptă este vorba, cum să neorientăm în găsirea locului unde ea s~a comis ? Ar fi foarteureu, dacă nu chiar imposibil.

— ...Şi aşa este foarte greu, încuviinţă căpitanul. Nuşi iu care crim inalist sa r încum eta să tragă o concluzienulă asupra existenţei unei infracţiuni, doar pe bazaexaminării unor haine. Este un paradox atîta vreme cîtişti privat de victimă, de cadavru., şi, de ce nu, de loculconsumării acţiunii delictuale. Noi, totuşi, să încercămsă ne adunăm gîndurile, experienţa şi să construim celpuţin raţionamente care să stea la baza acţiunilor ce levom întreprinde. Vă ascult opiniile.

— în ce mă priveşte, începu locotenentul, judecindcrupă multitudinea petelor de sînge şi după aspectele deiaurturi pe care le prezintă hainele în anumite locuri, aşi i tentat să îmbrăţişez ipoteza omorului.

— Mobilul ? îi ceru Roman.— Poate răbunare, poate gelozie... doar era femeie.

— Nu crezi că acest mobil este... p rea m obil ? Cumputem promova o astfel de ipoteză cînd nici măcar nucunoaştem femeia care a purtat aceste haine, relaţiileei... Unde se află cadavrul ? Cine este el ?

■ Cred că ar trebui să solicităm un detector de cac'avre şi să sondăm toată liziera de salcîmi, fu de părereş e f u l de post. Sar putea crede că tipul cu cazmaua poatefi asasinul şi a îngropat cadavrul în lizieră.

— „Sar putea crede“, îl imită Roman, însă aceastăsupoziţie nu răspunde la o întrebare logică : de ce presu-pusul asasin n a îngropat hainele o dată cu cadavrul ?

— Da, chiar... medită plutonierul. Pentru ce sa com-plicat ? Pen tru ce a fost nevoie să rişte a doua oară depomană ?... încîlcită treabă !...

— Eu sînt de părere, interveni Muşat, să începem veri-ficările de la data de ieri, înscrisă pe ziar.

— De acord, spuse Roman, dar încotro ne îndreptămcercetările, pe cine verificăm ?

Locotenentul ridică din umeri. Şeful de post nu arătanici el mai dumirit.

87



— înţeleg deci că aţi cam renunţat la ipoteza omoru-lui...

— Dacă navem cadavrul... dacă navem... era încurcaiMuşat.

— Hai să promovăm atunci altă versiune, nuşi pierducumpătul căpitanul, deşi, ipotetic vorbind, se poate admitevi omorul, dar autorul nu poate îi cel cu lopata.

'■— Bine, dar care ar fi atunci rolul lui ? senlrebăsubofiţerul.

— Deocamdată, nedefinit... m urm ură Roman. Apoi,după o pauză : La urma urmei poate că na avut nici unrol. Un asasin nar fi lăsat pachetul cu haine aici, undepoate fi văzut din drum, ci lar fi dus cît mai departe. în

mijlocul lizierei,— Bine, dar reţin că mai înainte aţi fost inlrucîtvade acord cu ipoteza omorului.

— Am fost şi sînt, dar cu rezerva că hainele victimeiau ajuns aici întîmplător.

— Şiatunci tot „întîmplător“ veneşi ţînăru.1 cu cazmauasă lengroape ? nu se pu tu abţine Muşat. Tot ,,întîm plă -tor“ lipsesc şi pan tofii ? De ce nu ia lăsat împreună cuhainele ?

Căpitanul Roman nu mai avu „puterea“ să aducă vreunnou argument cu care săşi susţină ultima idee formulată.Şi Muşat avea dreptate. în lipsa unor elemente clare caresă poală fi luate în discuţie, îşi făcea loc jocul necu-noscutelor.

— Dar de ipoteza unui accident de circulaţie ceaţi

zice ? mai încercă Roman. Se gîndea la cîteva semne maipalpabile : la nasturii lipsă de la raglan, la rupturile haine-lor şi la striaţiile longitudinale de pe ele, semne care deregulă se întîlnesc în cadrul accidentelor de circulaţie.

— Bine, dar pe drum nu exis tă nici o urm ă de acci-dent, ţinu să precizeze subofiţerul. Am controlat foarteatent.

Poate că accidentul sa comis în a ltă parte.— Şiatunci ce cau tă hainele aici ? îl întrebă locote-nentul.

— Poate că au fost aduse... presupuse Roman.

88



— Sdrţîie... făcu Muşat. Vedeţi, ajungem din nou dounde am plecai, la problema bă iatu lui ^cu cazmaua. De ceaa îngropat hainele ieri şi a încerca t abia astăzi V Dacăel nar ii implicat în afacere, ar mai fi avut interes să le îngroape ? Apoi, avem noi cadavrul #ca să ne dăm seama

că a fost victima unui accident ? Navem. Ca atare, sepoate interpreta că nasturii de la raglan sau rupt întimpul unei eventuale lupte dintre victimă şi agresor,iar striaţiile de pe haine provin, să zicem, de la tîrîreacadavrulu i în lizieră.

— Mda... trebui să admită căpitanul. Nu se poate veni în întim pinare cu nici un fel de răspuns cert, iar deducţiilese împotmolesc şi ele cînd sînt aproape să contureze un

indiciu mai ca lumea. în acele momente de cumpănă, speranţa nem ărturisită a miliţienilor se îndreptă spre Ringo, care trebuia săsosească din moment în moment. Abia acum locotenentulMuşat şi şeful de post îşi dădeau seama cîtă dreptateavusese căpitanul Roman cînd apelase la serviciile luiRingo, chiar dacă animalul era gripat. Era o soluţie, poatesalvatoare, de care trebuia să se iacă uz.

— Dacă Ringo ne va dezamăgi, veni căpitanul în întimpinarea gîndurilor cei frămîntau şi pe colegii săi, vom

începe prin investigaţii în satul Buciumeni. Poate provi-denţa ne va ajuta să dăm peste un om şi o lopată.

— Şi peste ceva roşu şi rotund ! adăugă şeful de post.Căpitanul se uită uimit la subofiţer.— Vă rog să mă scuzaţi, tresări subofiţerul, dînduşi

seama de uimirea celorlalţi. Am uitat să vă raportez,e vina mea, că moş Dinică a spus despre tîriăr că purta uncostum de culoare închisă, iar în mînă ţinea ceva roşu şirotund !

Maşina se opri şi primul care coborî fu Ringo. Cînd îlvăzură, miliţienii îl înconjurară ca pe un copil şi începurăsăl dezmierde. Ringo era moleşit şi marcat de suferinţă.Totuşi, el se ridică în picioare şi se mai învioră puţin cînd

Roman îl mîngîic afectuos. Era singurul miliţian, în afarăde conductorul său, căruia îi îngăduia săl mîngîie. Ţi-neau mult unul la altul şi nu numai pentru că Roman îşigăsea întotdeauna timp să se joace cu el, dar şi pentru fap-tul că ei colaboraseră împreună în numeroase misiuni

89



grele, iar ofiţerul se pricepea ea nimeni altul să-l felicite j !>e Ringo pentru succes, dar şi să-l consoleze dnd aveai ghinion.

— Hai, Ringo ! Hai !... îl îmbărbătă prietenul său.Cîinele . ştia bine ce însemnau aceste cuvinte. Mail

ştia că se află în atenţia tuturor, că de la el se va aşteptaj

un rezultat care să le lumineze chipurile. Privi cu înţeij legere la căpitan, apoi se lăsă condus de lesă de stă-ij pînul său.

— Nu garantez pentru el, dar voi încerca, zise condue-s torul cîinelui, dîndu-i urma de miros de la hainele dos-! făcute.

— Hai, Ringo ! H a i!...’Cîinele mai întoarse o dată capul spre .căpitan, apoi

adulmecă urma de miros. O adulmecă bine şi vru să plece în cursă cu tot elanul, dar se-nfrînă singur. Părea dezamăgit. Ridică privirea la conductorul său. Subofiţerul pricepu că este în impas şi-i mai dădu o dată hainele să le miroasă. Ringo îşi luă din nou elan, dar nu «:■ avîntă în vreo direcţie. înconjură numai hainele de cîteva ori, apoi se aşeză pe ¡burtă cu spatele la miliţieni.

— V-am spus că nu garantez pentru el, zise con.duvl.orul dezamăgit. Gripa i-a afectat mirosul.— ...Dar nu şi flerul ! zise Roman radios, spre mirau ,)

celor de faţă.— Bine, dar la el flerul este egal cu mirosul... îngîna

conductorul cîinelui.— Absolut ! întări căpitanul. Deşi gripat, el şi-a făcut

pe deplin datoria. Ruşinos cum îl ştim, s-a întors cu

spatele la noi, pentru că nici el nu este sigur, dacă, în sfe- rea în care se află, ne-a fost de folos cu ceva. Brave .Ringo !

Atît îi trebui cîinelui să audă, că se sculă vioi în picioare cu faţa la miliţieni.

— Bravo, Ringo ! îl mîngîie Roman pe după urechi. Bravo ! Eşti cel mai bun cîine poliţist ! Fără tine ne-am fi chinuit în van să descoperim cum au ajuns aceste haim?

aici.Animalul era deosebit de bucuros şi se aşezase în iaţ i

căpitanului de parcă ar fi vrut să-i intre în suflet. Siilo- rinţa-i dispăruse.

90



— Bravo î îl mai mîiigîie o dată. Ai văzut, oe ţlamspus l Am fost si eu gripat de multe ori şi mia trecut 1La noi boa ia nuşi facc cuibar L.

Cîteva clipe, nimeni nu mai spuse nimic. Scena im-presionase...

■* Şi carei rezolvarea, tovarăşe căpitan ? îndrăzni, de post.

— Foarte simplă, doar ai văzut ! Pac hetu l cu haine a ajuns în marginea lizierei printro simplă mtîmplare !

Mda, aveţi dreptate, descifră şi subofiţerul atitu-dinea lui Ririgo. de a da cîteva tîrcoale hainelor.

Dumneavoastră vă puteţi da seama, stimaţi prieteni ai

căpitanului Roman, cum se „traduce“ comportamentul cli-nei uî, de a înconjura hainele de cîteva ori, fă ră a se lansamtro aşteptată cursă de urmărire ? Insistaţi !... Ringo văiubeşte şi vă vrea alături de el, dar pentru asta pretinde•>ă fie înţeles...

Am avut mitre* noroc că tînărul cu cazmaua naapucai să se atingă de haine, fu de părere; Mu.şat, căciIRi ago iar fi luat urma.

De ce noroc, poate chiar nenoroc ! in te rp re tă Romanmult mai matur. Cred că o dată cu el, limpezeam altfelf.reburile. Dar bine că avem idee cum a;u ajuns hainele

‘.i

Să le fi adus viratul ? spuse întrebător plutonierul. Nu este posibil, erau prea grele, aprecie căpitanul.

Cred că este vorba despre un alt „vînt“. Aţi înregistratcumva vreun caz de dispariţie în u ltimul timp ? Mărefer la o femeie, evident.

— De fapt eu abia azi d imineaţă am venit din concediu,dar după eîte ştiu sînt ani de zile de cînd noi nam mai

înregistrat o astfel de reclamaţie, răspunse subofiţerul. Dar vreun caz de moarte accidentală sau moarte

patologică. aţi avut în ultimele zile ?Nu... Ba da ! făcu ochii mari plutonierul. Ajutorulmeu m ia spus, azidiminea ţă, că ieri a decedat în Bucureştiuna dintre farmacistele noastre. Locuieşte în Buciumeni

91



Se pare că a fost victima unui accident. Nu cunosc exacl îm prejurările. ^

— Era tînă ră ? întreb ă căpitanul.— Douăzeci şi doi de ani. j— Elegantă ? »— U lt ra j. începu să facă legătu ra şi şeful de post. • ]

— Căsătorită ?— Dă, cu... Ah ! „Ceva roşu şi rotund“ ! Cum draeu* d€

nu miam dat seama ! izbucni el. Soţul ei este impiegat demişcare. Aşadar, cascheta...

— ...Noi putem pleca ? au ziră în spatele lor pe conduc;torul lui Ringo.

— Da, bineînţeles, încuv iin ţă Roman. Noi vă mulţumim*

Totuşi, căpitanul nu se putu despărţi chiar în aceştitermeni de cîine. \ Bravo, Ringo ! Laba ! îi ceru el an imalu lui. Bravoj

Ringo ! I...Mihai Cornea, impiegatul de mişcare din staţia C.F.R.

Buftea, fu chemat de un cetăţean pînă la Consiliul Popu-lar, în legătură cu formalităţile de înhumare ale soţieisale. Fu invitat întro cameră unde, spre surprinderea lui,dădu cu ochii de trei miliţieni.

— Să tră iţ i ! îi salu tă el cu oarecare jenă.— Luaţi loc ! îl invită căpitanul Roman. Şi vă rog din

capul locului să nu vă faceţi nici o problemă. Am luat legă-tura cu miliţia Capitalei şi am aflat în ce condiţii a fostaccidentată soţia dumneavoastră de maşina aceea bleste-mată. Deşi şoferul îşi va primi pedeapsa cuvenită, ştiu că

pierderea pe care o suferim împreună este ireparabilă. Vărugăm să primiţi condoleanţele noastre.— Mulţumesc... îngînă Cornea cu ochii împăienjeniţi

de lacrimi. O iubeam mult...— Şiacum să vă spun de ce vam chemat, continuă

căpitanul după o pauză. Vă rog să ne scuzaţi că neamfolosit de stratagema cu actele de înhumare, cu Consiliu]Popular, dar am considerat că aşa este mai bine, că nu

trebuie să ştie nimeni că aţi fost chemat de lîngă mort 3amiliţie. Ştiţi, sar putea ca unii oameni să creadă verzi şiuscate şi atunci sar da naştere la fel şi fel de comentariinedorite.

92



— Chiar au şinceput ! zise im piegatu l iritat. Apoi,pe un ton mai liniştit : Aţi procedat foarte bine aşa şi euvă mulţumesc pentru asta. Dacă ar fi auzit rudele ei că amfost chemat la miliţie, cred că miar fi crăpat capul, nualtceva !

— Ce cuvinte sînt astea ? sencruntă Roman.— Sînt ! se agită Cornea. Pentru că unii dintre eî auscos vorbe că eu aş fi omorîto, că eu aş fi aruncato înfaţa maşinii ! Degeaba leam explicat că eu eram la ser-viciu în timpul acela, că pot să verifice dacă doresc, ei nuşi nu... o ţin tare pea lor, că eu iam făcut de petrecanie.Fratele ei mai mare ma am enin ţat că tot îmi va luagîtul, iar un unchi, pe nume Iordache, a lansat zvonul cămiliţia tot mă va demasca pînă la urmă. Mă veţi demascadupă hainele ei pe care miau rămas amprentele criminale.

— Mda... Şi ştiind că aţi pus mîna pe haine, intui maideparte căpitanul, că leaţi împachetat întrun ziar, cîndvi lea dat de la morgă, că...

— Da... lăcrima im pegatu l, că la morgă iam adushaine noi, iar cînd am venit cu mortul spre casă, cu

camionul...— E suficient, renunţă Roman la celelalte detalii. Defapt, noi pentru asta vam chemat, cred că vaţi datseama, Cineva a găsit hainele în marginea lizierei şi chiarera gata să vă surprindă cînd urma să le îngropaţi, si deaici a ieşit o întreagă tărăşenie care near fi dat bătaiede cap poate mult şi bine, dacă nu ne ajuta un foarte bunprieten al nostru. Întîmplarea cu hainele, de fapt o întîmp'lare banală, putea să alerteze zeci si sute de miliţieni,zeci si sute de oameni care se ofereau să ne ajute. O ase-menea inlimplare naş mai dorio nici unui poliţist, fieel chiar şi căpitanul Roman !

— Vă rog să mă iertaţi, numai eu sînt de vină, plecăimpegatul capul în pămînt. Aş merita să...

— Vă rog'!îl opri căpitanul. înţeleg că naţi bănuitcc implicaţii putea să creeze gestul dumneavoastră. Acummergeţi acasă şi vă asigur că după înmormîntare o săchemăm noi la miliţie toate rudele neîncrezătoare şi o săle convingem despre adevăr.

93



— Vă mulţumesc, sînteţi tare bun, după ce că v~ccreat atîtea necazuri...

— Puteţi merge.— Plec imediat, se ridică impegatul, dar aş vrea să

rog, dacă nu este secret, sămi spuneţi şi mie cine eiprietenul dumneavoastră care va scos din încurcături

Maţi făcut tare curios.— Nui nici un secret, zîmbi Roman. Acest prieten ei un mare iubitor al oamenilor. El este un cîine poliţistse numeşte Ringo.

Acum, în final, cînd puteţi aprecia singuri, stimaţi prteni ai lui Ringo şi ai căpitanului Roman, ce contribuvaloroasă a avut cîinele în dezlegarea iţelor încîlcite î acestui caz, vă puteţi explica comportamentul lui de

înconjura hainele de. cîteva ori ? Ce a semnificat el şi cia ajuns pachetul cu haine în marginea lizierei de salclm

Hoţul de pâsâri

Intrun cartier din marginea oraşului dpăruseră de la un cetăţean mai multe găini. CăpitarRoman şi locotenentul Muşat se deplasară imediatlocul faptei.

— Cred că vam chemat degeaba, vă rog să mă ierte îl întîmpină păgubaşul. Găinile au fost luate de o vul

— Ce vă face să credeţi asta ? îl întrebă Roman curi— După ceam dat telefon la miliţie, am găsit păr

vulpe în coteţ şi în aprop ierea lui.— Vă rugăm să ne conduceţi şi pe noi acolo.

Ofiţerii cercetară în amănunt coteţul de pasări împrejurimile. în coteţ, erau împrăştiate pe jos diverse pene şi fu

de pasăre, pete de sînge şi douăsprezece ouă.

94



* — Cîte găini vau dispărut ?— Toate, zise cetăţeanul«— ...Douăsprezece ?— Num ai zece, înţelese om ul că ofiţerul num ărase

ouăle. Toate zece erau ouătoare, însă două dintre ele sen

vredniceau de două ori pe zi. Soţia mea na strîns ouăleaseară şi a uitat să închidă uşa de la coteţ. Aşai cînd e sădea „norocul“ peste tine...

Căpitanul Roman mai găsi în coteţ şi fire de păr devulpe.

— A avut de lucru serios, cumătră ! strecură el privindla penele de pasăre şi stropii de sînge din coteţ, care duceaupînă In fundul grădinii.

Da, aş a sîn t vulpile... zise gazda abătută. Ele nu seopresc* la cit le trebuie, ci mai mult omoară !

— Naţi auzit nici un fel de zgomot peste noapte ?Nu, nam auzit, ridică omul din umeri. Şi nici

cîine nu am. Dai clinii vecinilor nau lătrat ?— Nu iam auzit, de ce să mint.

Miliţienii căutară urme şi dincolo de fundul grădinii,insă nu mai găsiră nimic.Acum ce faceţi, mai întocmiţi acte ? se adresă gazda

lui IVluşat care aduna părul de vulpe întrun plic.Dumneavoastră £e părere aveţi? îl sondă locote-

nentul. Eu zic ca nu, din moment ce lea luat vulpea.—. Noi, totuşi, facem acte pentru această „vulpe“, îi

făcu cu ochiul căpitanului. Trebuie săi întindem o cursăsi so prindem. Dacă mai dă „iama“şi prin alte coteţe, nu?— Bine, cfcir no puteţi trimite în judecată dacă o

prindeţi ! nu pricepu omul aluzia tîn ăru lui ofiţer. Aşaceva nam auzit de cînd mă ştiu L.

— Depinde cîte picioare are vulpea..., ridică Romandin sprîncene.

— Cum adică ?

— Dacă are doua picioare, sau chiar unul, — în cazulcă e .şchioapă —, noi o trimitem totuşi în judecată.

— Zău dacă mă taie capul la ce vă referiţi dumnea-voastră ! Dumiriţimă şi pe mine, zise rugător păgubaşul.

~ Mă re fe r la un om şiret ca o vulpe, îi explică Roman.

95



— Adică la un hoţ, vreţi să spuneţi ! îşi schimbă omuprivirea.

— Exact. La un hoţ, poate chiar mai şiret decît o vulpedin moment ce se şi foloseşte de blana ei.

— Cum aţi ajuns la această concluzie ?— Relativ simplu, zîmbi căpitanul. Spre exem plu

dincolo de fundul grădinii, fulgii de găină şi petele de sîng<au dispărut cu desăvîrşire. Să admitem, hai, că fulgiia luat vîntul, dar sîngele ?...

Mai departe Roman îi înşiră şi alte argumente, ultimudintre ele fiind dea dreptul miraculos pentru păgubaş

— Şi cît e de simplu ! Hm !... zvîcni omul din cap, neluînduşi gîndul de la argumentul hotărîtor. E ca poveste,

cu oul lui Columb.A doua zi dimineaţă, miliţia fu sesizată despre dispariţia unor găini de la un alt cetăţean din cartier. Vinovata, desigur... tot o vulpe !

— Ale dracului jivine ! Şi crezusem cam scăpat diele, îşi puse păgubaşul mîinile în şold. Nui nici o şăptămînă de cînd am fost la vînătoare de vulpi în pădure

— în care pădure ? se interesă căpitanul.

— Cea din coasta dealului, din faţa dumneavoastră.— Recolta ?— Şase vulpi. Aveau părul la fel cu cel pe. care lar

găsit în coteţ. Ale dracului, ce se* pr icep la fu rat. .. O Jvulpe sau vulpoi ? frecă omul, preocupat, între degete, u)smoc de păr maroroşcat.

— Vulpoi ! rîse căpitariul. încotro trebuia săşi îndrepte căpitanul Roman cer

cetările ? O idee io insuflase ch iar al doilea paguba!cînd se referise la vînătoarea de vulpi. Logica ofiţerultera urm ătoarea : ca să procure p ăru l de vulpe, au toriparticipase la respectiva vînătoare luînd contact cu vinatul pe care avusese grijă săl „scarmene“ puţin. în cazi

în care nu participase la vînătoare, el trebuia să fivreun braconier ce întinsese capcane clandestine.

Căpitanul Roman verifică ce persoane locuiau în zonşi care se puteau preta la furturi de păsări. Identifică patrsuspecţi. Unul dintre ei, Jan Zeicu, suferise în trecutcondamnare pentru astfel de furturi, numai că atun<operase simplu şi nicidecum ca o „vulpe“. Dacă el era omt

96



căutat, ofiţerul trebuia să acţioneze cu multă prudenţă,ţmînd seama nu numai de iscusinţa hoţului, dar şi de difi-cultăţile de probaţiune pe care le prezintă aceste cazuri.

Produsul infracţiunii, respectiv păsările, sînt tăiate, pre-parate şi consumate, uneori găsinduse doar penele carenau cine ştie ce valoare individuală de identificare şi

pot fi justificate numai printro simplă afirmaţie. Alte-ori ele sînt vîndute pe piaţă şiatunci...

Căpitanul stabili că toţi cei patru suspecţi luaseră partela vînătoarea de vulpi în calitate de gonaci. Pe trofeele devânătoare puseseră mîna mai multe persoane, fiind foartegreu de stabilit în exclusivitate numărul lor. Romannici nu intenţiona să facă investigaţii în acest sens printre

participanţii la vînătoare, deoarece ar fi aflat şi autorul,ba poate fără să se ştie sar fi putut sta de vorbă chiarcu el, şiatunci acţiunea ar fi fost ratată. Interesul era cahoţul să creadă în continuare că ia indus pe toţi îneroare, inclusiv miliţia, şi că „vulpea“ poate săşi facămai departe de cap.

Animat de o intuiţie de moment, ofiţerul luă hotărîreasăi facă o vizită lui Jan Zeicu. îl luă cu el şi pe loco-

tenentul Muşat.— O ! Ce onoare ! îl întîmpină Jan cu gesturi largi.Salut poliţia de coastă ! Chiar îmi era dor să mai vădun poliţist în curtea mea.

— Dacăţi era chiar aşa de dor... uite cam venit, zîmbiRoman prcfăcînduse că nu ia în seamă ironia.

— Vă rog să luaţi loc, îi invită gazda. Da’ arătaţi bine,

dom’ căpitan, să mor eu ! Luaţi „Gerovital“, cu ce naibavă trataţi, că eu pot să fac şi „Boicilforte“ şi tot nu mă mai îndrept de şale. Şiapoi mă pieptăn cu prosopul, dupăcum vedeţi...

— Şi cu toate acestea eşti foarte sprinten şi vioi, îladm iră ofiţerul.

— Lăsaţi... Mă flataţi;— Deloc, zise căpitanul cu o mină serioasă. Numai un

asemenea om poate să sencumete să alerge la o vînătoare.— Aa, acum ştiu la ce vă referiţi, se lumină el imediat

la faţă, dar la vînătoarea aia mai mult am urlat decîtam fugit.

97



— Zău ! Nici să faci mult ca lupu l nui uşor, glumicăpitanul. Cere antrenament.

— Hai căi bună, rîse gazda. Apropo, ştiţi bancul cu Bulă şi bunicul, de 1& păcălit păl bătrîn să facă în faţacopiilor ca lupu’ ?

— Nu, răspunse Roman. E bun ?

— Grozav. Cică...Zeicu povesti bancul, iar ofiţerii seamuzară. „Dacămarele şarpe rezistă şi‘la bancuri cu Bulă, înseamnă căvizita, lui este întâmplătoare, că nu vrea sămi facă vreun,,şanj“, presupuse Zeicu. Cine ştie după ce ghiocel maiumblă ?“

— Şi cu ce treburi pe la mine, dom' Roman ? întrebăel după un timp.

— Cu nimic deosebit. Am trecut numai pe aici şi iarxizis tmărului meu coleg săţi facem o vizită..

— Bine aţi făcut.Cînd miliţia calcă pragul casei unui om, nu în-

seamnă că ea a venit neapărat cu temirice probleme,adăugă ofiţerul. Doar oameni sîntem şi noi...

— Aveţi dreptate. Atunci înseamnă că puteţi servi şiun

păhărel.— Do cc' nu.Zeicu aduse o sticlă cu vişinată şi o turnă în trei

păhărelc\ ' Trăiască poliţia de coastă ! ură el şi dădu paharul

pcgît.—- Noroc ! Să ştiţi că întradevăr am noroc, îşi dădu drumul

îa gură. Am un serviciu bun, salariul la fel... nam de cemă plînge. Acum îmi dau seama cam fost un 'nătă răucînd mă ocupam de găinării. Mia plăcut al draculuicarnea de coreoviţă, mai ales cînd e prăjită bine şi emazilită prin usturoi. Dacă iai dilit şio mămăliguţă,mamă !... După aia poţi să spargi avioane, nu altceva !Am bani sămi satisfac hatîrul şi de cîte două ori pe zidacăm i place. Ştiţi ce este în spatele casei mele ? Nu

ştiţi, de unde să ştiţi. Crescătorie de înaripate, dom5Roman!Am treizeci de corcoviţe (găini), zece raţe şi şapte gîste\ Dacă doriţi şi aveţi puţintică răbdare, trîntim la fix douăorătănii întro tigaie.

98



— Nu, mulţumesc. Eşti drăguţ. Am servit masa.'— Atunci un p ăh ăru ţ tot mai merge.— Merge... nu1 refuză căpitanul, dînduşi seama că

omul o rupsese cu trecutul.— Aţi fost băiat de etichetă cu mine, dom’ Roman,

umplu el din nou paharele. Dumneavoastră miaţi făcut

eapu’ mare să intru la serviciu şi eu, băiat fin, vam ascul-tat. Doamne, ce bine mia prins ! Cînd v am văzut căintraţi pe poartă miam zis că iar vreţi sămi băgaţimortu’ în casă, dar acum mam liniştit.

— înseamnă că aveai totuşi un m otiv ,. de vreme cetcai temut, speculă ofiţerul vorbele gazdei.

— Nu pentru mine mă temeam, să mor... convinseZeicu prin. candoarea sa, ei pen tru jagardeaua aia deCojocaru, care mie prieten întrun fel. Am crezut că î sa lipit mîna de ceva, că tot îl cieălesc să intre la noi lafabrică, dar zice căi mai bine aşa... căi trebuie timp pînăsă senveţe să se scoale la cinci, odată cu găinile. Da’găini îi place, muşamaua naibii... aruncă Zeicu cu ouşoară revoltă.

— E, poate nu chiar aşa de mult ca dumitale, „înţepă"

căpitanul.— Chiar aşa nu, dar le prăpădeşte cînd le are pe masă. înainte de vînătoare, a venit la mine şi ma rugat săidau din orătăniile mele^ că botează copilul lui fiisu. Miazis cămi dă banii mai tîrziu. „Fugi bă... caţaro lă ! iamzis. Eu am faţă de papleaeă, de încărcător şef ca tine, căle cam suge, ăstai adevărul. Cînd oi lucra ca mine lafabrică, e altceva. Baţi palma ?“ Na vrut. Da nu mai pun

un păhărel, dom’ Roman ?— Pune... observă căpitanul că băutura îi dezlega binelimba gazdei. După cum miai spus, înţeleg că nu prea aiargumente săl convingi săşi ia serviciu.

— Nu prea am, da, recunoscu Zeicu. Şi dacă aţi ştide cîte ori. am încercat... Se mai duce aşa, cu ziua. A fost şicu mine la vînătoare sămpuşte un pol, doi, acolo. Eumam dus de plăcere, că am un prieten pădurar şi marugat că nu aveau oameni. Iam zis şiatunci de serviciu,dar nfmic. Umblă numai după ciubucăreală... A jupuit şi ovulpe împuşcată şi ia luat blana so repare, doar, doar oscoate cîţiva lei pe ea.

99



— Ciubucar, da,... aprobă formal ofiţerul. Dar de ce vulpea na fost preda tă odată cu celelalte ? lar tăm ă de

întrebare... instinctul profesional.Vănţeleg, făcu Zeicu. Dar nui nici o hibă la mij-

loc. Au tras mai mulţi vînători în ea şiau ciuruito capeo ţintă. Blana nu mai era bună de nimic.

— Aha...— Ştiţi la ce mam gîndit eu, dom’ căpitan, şi vă rogsă mă iertaţi de Îndrăzneală, schimbă el tonul.

— Ascult.— Acum, ̂ fiindcă tot aţi dat pe la mine şi veni vorba

de Cojocarii, naţi vrea să intraţi dumneavoastră pe fir şisăi faceţi o vizită ? Numai miliţia cred că iar putea con-vinge. Ştiţi dumneavoastră, frica... Dar nu vă supăraţi că îndrăznesc, zău !

— Nu mă supăr, ba dimpotrivă, chiar îmi face plăceresă ajut un om/decît mîine, poimîine săl am ca „musafir“.

~~ Dar naş vrea să ştie că...— E limpede. Nu va afla niciodată că ştim ceva de la

dumneata.— Sînteţi om cu stilou, dom' Roman, şi vă pricepeţi la

oameni, de aceea vă rog săl faceţi să sufle bine în goarnă...Bine. Ţiam promis căi fac o vizită, dar leaş în-treba de ce nu renunţi la jargoane cînd vorboşli ? Ţiarşade mai bine.

Zeicu lăsă capul în jos pentru moment, apoi zise :— Acolo... la facultate, am învăţat să vorbesc aşa. Acum

îmi vine greu să...— încearcă şi vei reuşi, îl încurajă căpitanul. Ai avut

o ambiţie de invidiat şi nu cred că nu ţia mai rămas nimicdin ea. Batem palma ?— Batem ! se angajă Zeicu. Deacum încolo am să în-

cerc să vorbesc ca şi cum aş avea o carten gură.— Bine, risc Roman.Ofiţerii plecară.— Intui ţia dum neavoastră sa dovedit a fi do bun

augur, zise Muşat, Lam fi suspectat degeaba pe Zeicu şiam fi pierdut şi timp.— De... aşai în meseria noastră, zîmbi căpitanul.

Esenţialul este că putem salva un om, apăsă el pe ultimile

100



cuvinte. De mîine ne vom ocupa de Cojocaru în sensul casăl avertizăm săşi întrerupă „vicleniile“ şi săl ajutămsă se' încadreze în tr u n serviciu. E mai onfeneşte aşa.

— De acord, se bucură locotenentul.A doua zi, însă, ofiţerii trebuiră să descindă la locuinţa

lui Cojocaru în altă calitate. Peste noapte se furaseră de laun alt cetăţean din cartier douăzeci şi doi de curcani, ceeacc însemna că „vulpea“ prea îşi dăduse în petic şi nu putearămîne... nebotezată.

Miliţienii intrară brusc în casă, tocmai în bucătărieunde Cojocaru şi soţia sa admirau preţioasele „trofeede vînătoare“. Cînd văzu miliţienii în uniformă, femeiaera gata să leşine : „Vai...“

— Curcanii !... contin uă cu um or ideea căpitanul.Vulpea nea trimis aici. Am vorb it cu ea la telefon 1Cojocaru arăta ca un om pierdut, ca o curcă plouată.

Mai bine mă duceam la fabrică... se sprijini el deperete.

Întorcînduvă cu gîndul la primul furt de păsări, aţi

intuit în ce a constat argumentul „miraculos“, care la urmăi se păruse păgubaşului atît de simplu ca povesteâ cu oullui Columb (!) şi care demonstra indubitabil prezenţa Ja.locul faptei a unui hoţ ?

... Pentru ultima data

O locuinţă undeva, în marginea Bucureşţiului. Iosif şi Paulina Avram, soţ şi soţie, sînt foarte feri-

ciţi. Sau ju ra t că nu se vor mai certa niciodată, că, de acum înainte, vor pune punct oricărei neînţelegeri. Prilejulcare li se oferise era minunat : Iosif cîştigase la loto două-zeci de mii de lei !

101



— Şi ce facem cu banii, iepuraş ? îşi aminti bărbatulde vorbele sale tandre din tinereţe.

—'Ne ciînipărăm... ne cumpărăm de toate, iubiţeV! iirăspunse Paulina. Ce plăcut e cînd oamenii îşi vorbescfrumos !... Vai, dar ai uitat săţi faci pantofii ! Se poate?...Adumi, te rog, peria şi crema că ţii fac eu imediat ! seoferi .ea binevoitoare. *

— Cuo singură condiţie !— Care ?... se miră Paulina.

* — Săţi cură ţ şi eu cizmele tale !...— O, ce drăguţ ! îl sărută femeia. Parcă întineresc, nu

altceva...— Şi eu ! îţi mai aduci aminte... arătă el cu capul spre

o fotografie mare din perete. O mireasă şi un ginere lezîiubeau jovial...

— Cum să nu, spuse nostalgic Paulina. Lucrurile fru-moase nu se uită niciodată... Dar, îmi promiţi că nu maiboi, asai ? se ivi un fior pe chipul ei.

— Nu, nu le mai şpriţuiesc aşa, de să mă sărute aldeAzorică de pe stradă. Am să mai beau şi eu un pahar,

două, că nu pot să mă las definitiv, înţelegi, dar o să beaucu măsură, ca orice om cumpătat.

— Bine, deci ca un om cumpătat... nu cu viu sura ! îldojeni Paulina.

— ...nu cu măsura !... rîse Iosif.— Hai, atunci să ne îmbrăcăm mai repede, că, sinceră

să fiu, nu mai am răbdare pînă~nu mă văd ajunsă acolo,

la C.E.C.— Bine, dar la întoarcere venim cu taxiul ! zise iosif ca

un copil.— Fie !... încuviinţă femeia.Plecară la CEC. De acolo se opriră la un restaurant

luxos, apoi prin diverse magazine, iar spre seară untaximetru îi aduse pînă în faţa porţii lor plină de parfumul

amintirilor de odinioară. Totul era o feerie...Deşi obosită, Paulina se apucă să desfacă pachetele cu

cumpărături. Ardea de nerăbdare să mai probeze încă odată rochiile, pantofii... „Altfel e la tine acasă, la oglindă!...“



zîm bi ea peste umăr, strîng îndu -şi m ai. tare cordonul n oii rochiţe. „îmi vine minunat cu bleu. E superbă

— Eu mă duc pîn ă la vecinu l Costache ! îl auzi ea pe Iosif.

în m înă ţinea o sticlă de coniac.

— P ’asta cînd ai mai cum părat-o ? se miră fem eia.— Ee, cînd ai fost tu pe la cabinele de probă... Doar era ditamai m agazinu l şi ţinea de toate... .

— Bine, omule, dar n-ai băut destul ? Ai văzut, eu am fost înţelegătoare, am mers cu tine, te-am lăsat... Ştii bine ce mi-ai promis.

— Da, dar sticla asta nu-i pentru m ine ! se clătină Iosif uşor. E pentru nea Costache, doar un vecin mai ca lumea avem şi noi. Ştie omul că am cîştigat la loterie .şi trebuie să fiu atent cu ceva faţă de el, nu ? Înţelegi şi tu !...' — înţeleg, dar tu să nu mai bei. Las-o naibii deotravă!...

— Gata, eu nu... zău ! o asigură Iosif, apoi ieşi.„Ar fi un băiat bun, dacă n-ar mai bea ! rămase Paulina

cu gîndurile ei. Băutura o să-l ducă de rîpă I L-am luat şi

tu binişorul, şi cu zorul, dar tot degeaba. Dacă nici doctorul nu l-a putut convinge, eu ce naiba să mai fac ? T r e -buie să-i ascund băutura, măcar atîta... Nu se poate să nu fi cumpărat şi pentru el o sticlă. Cred că a ascuns-o în cămară, că de la poartă nu s-a dus în altă parte, ci a intrat odată cu mine în casă ! Of, doamne

Iosif Avram nu plecă de la vecinul Costache pînă nu se

goli ultimul strop de coniac din sticlă. Găsi cu mare greutate clanţa uşii sale şi se culcă îmbrăcat în patul din bucătărie.A doua zi, dimineaţă, Paulina abia reuşi să-l trezeascii.— Iar te-ai făcut cuc şi altă pasăre ! Halal de tine ! îl

apostrofă ea.— Zău, n-am vrut... bîlbîi Iosif mahmur. „Mamă,

ee-ar merge acu’ una mică 1... se frecă el la ochi. Că, vorba aia, cui pe cui se scoale, ştiu eu... Măcar un deget, două, şi tot ar fi ceva, îşi umezi buzele cu limba, simţind o sete năpraznică. Ah, sînt salvat !... apăru, deodata, o umbră de bucurie pe chipul său ponosit. Era gata să uit de la mînă pîn’ la gură *v

103



— Hai, nu mai picoti ! îl zgîlţîi soţia supărată. Spalătsi aranjazăţi costumul ele pe tine, că nu poţi merge aşla serviciu !

■*

...Iosif ic,şi din cămară, ţinînduse cu o mînă de stoma<,,A dracii’ băutură, nu mai merge ! Şiam luat numi:

o cluşcă... Cred că plămînii îmi fac festa ! Beau prea mulzău ! Uite, măcar nici numi aduc aminte cînd am băudin sticla de coniac, din cămară, că numai de un lat dpalmă mai este în ea... Şi doar ieri dupămasă leam cumparat. Un litru pentru nea Costache şi o jumătate deiitr

pentru mine ! Oi fi băut din sticlă azinoapte, cînd am vcnil de la vecin, numai aşami explic ! Da, oricum, nu mcrezist la coniac ! Nu mai rezist la băutură ! Gata, sînt hotărit să mă las de ea ! Sînt hotărî! !...“

Se duse la bucătărie să prepare două cafele. După u:timp veni şi Paulina.

— Te'rog să mă ierţi ! îi spuse soţiei ne îndrăznind sprivească.

Pentru a cita oară ?... . iSă zicem pentru ultima oară, ţiar place ?

— Miar place, da r nu cred !— Dar ce ţiam cumpărat ieri, îţi place ? folosi el u

şiretlic.— Îmi place mult ! răspunse femeia ca o adolescenţi— Atunci mai lasă supărarea, că poate astăzi o să1

placă mult şi de mine, deoarece am luat hotărîrea să nmai beau !...

Paulina îl privi atentă. Ca niciodată, avu presimţirecă hotărîrea lui Iosif va prinde viaţă, că va fi şi ea, întradevăr, fericită.

Băură cafelele întro ambianţă plăcută, iar un sfert doră mai tîrziu, plecară de braţ la serviciu. în timp c

călătoreau cu tramvaiul, deodată Iosif căzu jos si începisă se zvîrcolească, ţinînduse strîns cu manile de stomacLa gură îi apăru un fel de spută.

— E bolnav de epilepsie ?! strigă o femeie. Are criză !.

104



Văzîndu1, P au lin a . simţi că leşină. Cineva din spateo sprijini însă puternic de braţ. Cînd îşi reveni se aplecădeasupra soţului. Zăcea nemişcat !

...Căpitanul Roman fu înştiinţat că la morgă fuseseadus cadavru] lui losif Avram, din Bucureşti, a căruimoarto ora suspectă. Se duse la morgă împreună cu loco-tenentul Musai. Ofiţerii aflară de la medicul legist carefăcuse autopsia că moartea survenise în urma intoxicaţieicu parathion. .

— Aţi putea face nişte precizări în legătură cu dozade parathion ingerată ? întrebă Roman.

— Ştiu de cemi puneţi întrebarea, îşi aprinse o ţigară

medicul legist. Cetăţeanul a decedat în tramvai şi atuncisc ridică problema cînd a ingerat toxicul sau, mă rog, ince doză.

Căpitanul îl aprobă din cap.— După cum ştiţi şi dumneavoastră, continuă medicul

legist, în astfel de cazuri moartea intervine foarte repede,după prezenţa parathionului în organism. Contează şi doza,evident... mai trase el un fum. Examenul toxicologic va

stabili exact şi doza, dar pînă atunci eu pot să vă spun că, în raport cu leziunile pulmonare ale lui losif Avram, eaa fost suficientă pentru ai produce moartea, nu fulgeră-tor, bineînţeles, ci întrun ritm pe care îl apreciez plnăla circa o oră sau poate chiar mai puţin !

Roman fu mulţumit de răspuns. Formulă o alia întrebare :

— Ce aţi găsit în stomac ?

— Resturi de cafea, at'it ! Vă mai pot spune doar că elemana un miros puternic de alcool. Am recoltat, de fapt,toate probele, necesare pe care leam trimis la laborator în vederea stabilirii alcoolemiei.

— Cine a însoţit cadavrul ? se mai interesă căpitanul.— Soţia decedatului ! Era cu el îţi tramvai...— E cumva peaici ?— Nu. Sa dus să se îngrijească ele formalităţi. Eră

distrusă...— Vă mulţumesc.Ofiţerii pă răsi ră morga şi se urca ră în maşină.•— încotro ? îi în trebă şoferul. Roman tăcea.— Caftie rul Străuleşli, strada Luje rului ! zise Muşat.

105



r Căpitanul încu viin ţă şi el din cap, bătîndu1 uşor pesteum ăr pe locotenent. Zîmbi.

— Ai început să le pricepi bine, tinere !Muşat roşi puţin.— Păi, nu la locuinţa decedatului trebuie să găsim

urmele ? zise el apoi, ca şi cum ar fi ştiut acest lucru pedinafară.

...Strada L ujerului. In tra ră întro curte plină cu flori.In pragul uşii ap ăru o femeie plînsă. E ra Pau lina Avram.

Ofiţerii se legitimară.— Intraţi în casă ! îi invită femeia cu un gest moale.

7 Paulina le povesti despre viaţa pe care o dusese cuJosif, despre patima lui pentru băutură, despre, ce se întimplase în ziua precedentă şi apoi dimineaţa, pînă în monlentul decesului.

— Nu pot sămi dau seama cea băut ca să conţinăotra vă ? ! zise ea plîngînd. Vam spus, na băut decît apăşi o cafea pe care a prep arat o to t el !...

Căpita nu l Roman îl trimisese de ja pe şofer cu ceşti le decafea la analiză. Noroc că nu fuseseră spălate. Muşat seocupa cu investigaţiile prin vecini.

— Totuşi a mai băut ceva, altfel nu se explică ! în-cercă Roman so convingă pe femeie.— Vă rog să controlaţi peste tot, poate găsiţi dumnea-

vo astră ceva, că eu un a nu pot săm i dau seama ! spusefemeia c ăutînduşi batista.

Roman se ridică în picioare şi începu să caute acel ceva,care trebuia să poarte urmele toxicului. Intui, după răsu-flarea femeii care îl urma, că era privit cu insistenţă, că

i sestudia fiecare gest.— „Verde de Paris“ aveţi în casă ? •sentoarse el spre

Paulina.Femeia tresări, apoi pronunţă un „nu“ înfrigurat.După ce controlă în bucătărie, în sufragerie şi în dor-

mitor, căpitanul se opri în faţa unei uşi.— Aici ce aveţi ?

— Căm ara ! răsp un se femeia pe un ton nefiresc.Pe rafturile cămării erau mai multe sticle. Roman le

examină pe fiecare, mirosind conţinutul lor. Din cînd înclnd arunca cîte o privire discretă spre Paulina. Şi ea îl

106



iscodea. Apoi, era neliniştită, semn că ascundea ceva:Ofiţerul dădu, după un borcan* peste o sticlă de coniac„Vrancea“, de o jumătate de litru. Era neîncepută, cu eti-cheta neatinsă*

■— De cînd e aici ? o în trebă pe fem eie,

— A, de vreo cinci, şase luni ! zîmbi ea fals. Aveamobiceiul săi mai ascund băutura !— Cind iaţi ascuns băutura ultima dată ?— Sticla asta â fost cea din u rm ă ! o încercă o lacr im ă

pe Paulina.— Şi cum vă exp lica ţi că dea tun ci şi pînă acum nu

sa depus nici un fir de pra f pe sticlă ? o ţin tu i Romancu privirea.

Femeia nu se aşteptase la o asemenea întrebare, darfiind inteligentă găsi repede o cale de scăpare.— Dar bine, tovarăşe căpitan, zise ea cu o uşoară mi-

rare în glas, o gospodină oare face curat şi şterge prafulla un an o dată ?...

— A, da,’ m ă scuzaţi ! făcu căpitanu l, înţelegînd cucine are deaface.

Luă, totuşi, sticla şi o duse în bucătărie.

— Ce faceţi cu ea ? Bănuiţi ceva ?...— Bănuiesc ceva, întradevăr ! o săgeta Roman. Vreausă fac o probă !

— ...probă ?!— Daţimi, vă rog, o sticlă curată de o jumătate de

litru şi o pîlnie.Pau lin a se m iră şi. mai m ult. Aduse sticla şi pîlnia*1

timp în care intră pe uşă şi locotenentul Muşat.— Aţi găsit cuiul ? privi el curios la sticla de coniac da

pe masă.— Încă nu ştiu, îngînă Roman spre şi mai marea ne-

dumerire a femeii. Să vedem ce ne iese la „laborator“ [ apucă el pîln ia şi o intro duse în gu ra sticlei goale. i

Desfăcu, apoi, banderola d<? la gura sticlei de coniacşi înlătură hîrtia protectoare, de staniol. După cei scoaseşi dopul, tu rnă coniacul în cealaltă sticlă. , J

— Ei, acum să.vedem !... apropie sticlele căpitanul.Roman se lăsă în jos, pînă la nivelul sticlelor şi le

studie de aproape, ca un laborant. îl interesa, de fapt;

107



numai o singură sticlă, cea în care fusese coniacul, însămişcările sale erau de natură so deruteze şi mai mult pefemeie. *

— Da... e clar ! zise Roman ridicînduse. Uităte şi tu ! îi făcu semn locotenentului săi ia locul. Paulina Avramsusţine că acest coniac a fost cumpărat de soţul său în

urmă cu cinci, şase luni. La început am crezuto, dar acum îmi este imposibil, deoarece analizele de „laborator“ autrădato că a minţit. Priveşte, te rog, să vezi cît de lim-pede e totul !

Paulina se îngălbenise şi privea cu emoţie cînd la că-pitan, cînd.la sticlele de pe masă.

„Cum şia dat seam a că am m inţit ? ! se chinuia ea.Dacă o fi numai o cursă ?...“

— Da... e clar ! repetă şi Muşat care pricepuse desprece era vorba. Coniacul a fost cumpărat mult mai devreme...chiar foarte devreme! acoentuă el ultimele cuvinte, pri-vind cu coada ochiului la Paulina. Femeia nuşi mai găsealocul pe scaun şi îşf freca mecanic mîinile la spate. Dar nucumva ocoleşte adevărul, fiindcă e vorba chiar de sticlade o jumătate de litru, cu etichetă de coniac „Vrancea“, în

caro vecinul Marin Costache lea dat „Verde de Paris“acum o lună ?... lansă locotenentul. Căpitanul fu surprinsde intervenţia lui Muşat.

Tînărul ofiţer nu apucase săi raporteze rezultatulinvestigaţiilor sale, deoarece sosise chiar în momentul încare Roman începuse experienţele de „laborator“. Oricum,amănuntul aflat de locotenent era deosebit de interesant,iar intervenţia sa deosebit de utilă în acel moment cheie

il jocului psihologic.Căpitanul Roman se apropie de Paulina şii arătăsticla carei dezvăluise minciuna.

— Vreau adevărul ! zise el pe un ton categoric.După ce se uită la sticlă, la acel amănunt pe care nu1

ştiuse, femeia îşi lăsă capul în palme şi dădu întrun plînsneguros.

— Nu lam ucis eu ! Nu lam ucis eu ! clătina din cap.Băutura la ucis ! Băutura...Locotenentul Muşat îi dădu un pahar cu apă, apoi ofi-

ţerii aştep tară pînă se mai linişti.

108



— Dumneavoastră maţi bănuit, fiindcă maţi găsitacasă şi nu eram deja plecată să mă ocup de formalităţilede înmormîntare, ştiu eu ! îşi şterse lacrimile Paulina. Da,am venit acasă repede, ca să ascund sticla de parathion,fiindcă am bănuit că numai de aici i sa putut tragemoartea.

Căpitanul vru so întrerupă, dar se abţinu fiindcă îşidădu seama că nu ar fi fost momentul oportun. Femeia în-ţelese însă destul de bine ce intenţionase ofiţerul şi, dupăce se mai şterse o dată cu batista la ochi, reluă pe un tonmoale :

— Cred că ar fi bine să vă povestesc de la început înlegătură cu „Verdele de Pa ris“.

Roman o aprobă din cap.— Acum o lună de zile, vecinul Costache nea adus nişte

„Verde de Paris“, de la I.A.S.ul unde lucrează ca paznic,deoarece îşi făcuseră apariţia nişte gîndaci la bucătărie.Otrava a aduso întro sticlă de o jumătate de litru,cu etichetă de coniac pe ea. Sticla nu era plină, ci cam jumătate. Restul am completat cu apă. Iosif a dat cusoluţia prin bucătărie, ca să stîrpim gîndacii, dar ia mai

rămas din otravă. A pus sticla în cămară, gîndinduse căpoate mai avem nevoie de ea şi altă dată.— Aţi făcut vreun semn pe sticlă, aţi luat, mă rog,

vreo măsură ca să se deosebească de celelalte care nu con-ţineau otravă ? o întrerupse de astă dată căpitanul.

— Nu, eu una nu iam făcut nici un semn, şi niciIosif... începu să plîngă femeia din nou. De aici i se tragemoartea !...

Căpitanul Roman îşi aprinse o ţigară în tăcere. Aşteptă.— Da, deaici i se trage moartea, că nu se mai săturade bă utu ră ! suspină Pau lina. Aseară, după ce a plecat laveciniv Costache, am bănuit că a cumpărat ceva băuturăşi pentru el şi că a ascunso în cămară. Mam dus încămară şi am găsit sticla de coniac pe care aţi golitodumneavoastră şi care... „Şi care ma trădat că am minţit!“dădu de înţeles m im ica, sa. Am ascunso p rin tre sticle;

undeva la fund, după un borcan, acolo unde aţi găsitodumneavoastră ! Azidimineaţă, după ce mam chinuit să'ltrezesc pe Iosif, lam văzut, la un moment dat, că. iesedin cămară tuşind, de ziceai că se sfîrşeşte. Am bănuit

109



imediat că a găsit jumătatea de coniac pe care o pitisemşi ca a băut din ea. Mam dus în cămară şi observînd 'căna găsito, deci că na umblat la ea, miam văzut âe treburile mele. Abia în tramvai, cînd a căzut jos, miamdat seama că el a băut din sticla cu „Verde de Paris“, care,

fiind tot de jumătate şi avînd etichetă de coniac, a con-fundato cu cea pe care io ascunsesem eu... Doamne, cenenorocire ! o podidiră iarăşi lacrimile. Mai bine nui as -cundeam băutura L.

— Mai bine le ascundeaţi pe amândouă, dar în primulrînd otrava ! spuse Muşat impresionat ele ce auzise.

— Şi unde aţi aruncat sticla cu restul de „Verde deParis “ ? o întrebă căpitanul.

— în magazie, după nişte lemne !Roman se duse să caute sticla. Ieşind în curte, dăducu ochii de şofer care venea întrun suflet.

— în afară de cafea na ieşit nimic la analiză, tovarăşecăpitan ! zise şoferul.

Ştiu !— Atunci de ce maţi mai trimis cu cafelele la ana-

liză, de era să rămîn şi fără pingele ?...

— Ştiu numai de cîteva minute, îl bătu Roman pesteumăr, dai* fără confirmarea ta, tot naş fi îndrăznitsă ştiu !

— Aha... făcu şoferul. Deci e gata cazul !— Gata ! în timp ce căpitanul Roman şi şoferul găseau sticla

cu urmele ucigaşe, Muşat o întrebă în casă pe Paulina :— Şi de ce a trebu it să ne ascundeţi adevărul ?

— Mia fost teamă să nu credeţi că lam omorît eu,ca să rămîn cu banii cîştigaţi la loto. Acuma ce să fac cuei, dacă nu1 mai am pe e l ! zise Pau lina am ărîtă. Nuştiu de ce, dar ca un făcut, necazul a dat buzna peste minetocmai cînd ceva, din interiorul meu, îmi spunea că Iosif no să mai bea, că o săl iert pe ntru ul tim a dată...

Aşa sa încheiat povestea unei anchete şi a unui bărbat

cu nărav, care a fost iertat de soţie pentru ultima dată... fiRevenind, după această tristă întâmplare, la ancheta

propriuzisă, căpitanul Roman vă pune următoarea în-trebare :

110



Ce anume „ascyncfea“ sticla dş coniac golită, aspect pebaza căruia ofiţerul şia putut da seama foarte uşor căPaujina minţise cînd afirmase că aceasta se afla în cămarăde cinci, şase luni ?

în garda cu... Cassius G ay

— Blestemat să fie cine osalariul în restaurant ! îşi muşca buzele omul din faţa..căpi-tanului Roman. Nu era mai bine dacă mă duceam directacasă ?

— Ba da, îl aprobă ofiţerul, totuşi de ce naţi venitsă reclamaţi cazrul aseară ?

— Am vrut săl dibuiesc singur, crezînd căi vorba

despre o răzbunare. 'Eram şi cam „făcut“... ^bia azidimineaţă, cînd mam trezit, miam dat seama de realitate...— Ce va luat ?— Portofe lul cu ban i şi ap ara tu l de fotografiat ! Dar,

la urm a urmei, nu apara tul sau banii sînt^ importanţi, ciactele din portofel, legitimaţia de serviciu, vă daţi seama!,..

— Vă înţeleg, spuse căpitanul, însă pentru mine pre-zintă importanţă absolut tot ce şia însuşit infractorul.

Cîţi bani aţi avut în portofel ?— Naş putea să vă spun exact, că am cheltuit foartemult la restaurant şi, apoi, am cumpărat şi drăcia aia deaparat. Oricum, în jur de trei mii lei tot mia luat.

— Aş dori să fiţi mai explicit, interveni ofiţerul. în-cercaţi să vă reamintiţi suma aproximativă pe care aţicheltuito la restaurant şi, apoi, faceţimă să înţeleg deunde si In ce împrejurări aţi cumpărat „drăcia aia“.

— Vă rog să ţnă iertaţi, tovarăşe căpitan, se scuzăpăgubaşul, dar de atîta supărare...

— Se mai în tîmplă , spuse Roman împăciuitor, dcirpînă sămi povestiţi cum sau petrecut lucrurile, vă rog

111



sămi spuneţi dacă va văzut vreun doctor. Doresc să vjaştiu în siguranţă din punct de vedere medical.

— Vă mulţumesc p en tru grija dum neavoastră. Mavăzut un doctor de la chirurgie. Deşi lovitura de pumn afost foarte puternică, dumnealui mia garantat că nu sevor produce nici un fel de complicaţii.

— Asta mă bucură. Acum vă ascult rela tarea propriuzisă...

— Păi, să vă povestesc..., răsuflă greu reclamantul. Ieri,după ce am luat salariul, mam dus cu cîţiva colegi larestaurantul „Mioriţa“, la o bere. Numai că timpul a trecutrepede şi dintro bere sau făcut patru, apoi zece, apoi...,cemi mai reamintesc precis este că la urmă sa lăsat cu

şampanie. Prostie mare, tovarăşe căpitan, dădu IonelStoica din cap. Nu ştiu, dar cînd te prinde băutura, îţiia dumnezeu minţile !... Dar să revin. Pe la orele 20,30, apoposit la masa noastră un tip bine îmbrăcat, cu o figurăblajină, care ma întrebat dacă nu mă interesează un apa-rat de fotografiat. A sesizat probabil că din tot grupulnostru eu eram cel mai bine dispus şi foarte generos labuzunar. Astai. m eteahna mea la bău tură L. Iam răspuns

că nu mă interesează aşa ceva, că habar nam să foto-grafiez şi, în concluzie, laş cumpăra de pomană. EI, însă,şia tras un scaun lîngă mine şi a început sămi aratecum se mînuieşte aparatul. Urmărindu1 atent, mi sapărut că este uşor să faci poze şi atunci mam hotărî! sălcumpăr, pentru ai face o surpriză soţiei mele.

— Şi cît aţi plătit pe nt ru el ? îl în trerupse Roman.— Trei sute de lei ! Nu era prea scump, cel puţin aşa

mau asigurat şi colegii mei.— Cunoaşteţi marca aparatului ?— Da, era un „Smena 2“.— Continuaţi.— Ce aş vrea să mai adaug în legătură cu aparatul,

spuse Stoica, este că omul care mi la vîndut nu părea afi un bişniţar. El se pricepea foarte bine la tehnica foto

şi sa arătat foarte amabil, dovadă că nea făcut o foto-grafie la toţi cei de la masă, după care mia dat aparatulcu rolfilm cu tot.

— Vaţi no tat cumva seria şi nu m ărul ap aratului ?

112



— Nu, răspunse interlocutorul. Nam bănuit ce urmasă mi se întîmple...

— Mda. Cine a plătit consumaţia ?— La masa, au plătit şi alţi colegi, dar partea cea mai

mare din consumaţie am achitato eu, Cred că am dat în ju r de 500—600 lei, asta în afară de banii pe aparatul foto.

La închiderea localului, am plecat cu toţii acasă, eu fiindlovit şi jefuit pe aleea aceia, lîngă cabinele telefonice.— Cum, au fost de fa ţă şi colegii dumneavoastră ?

întrebă Roman puţin mirat.— Numi aduc aminte ! răspunse Stoica. Sub nici o

formă nu îmi pot aduce aminte !... Atunci, pe moment,aşa cum dealtfel vam spus la început, am crezut căivorba de o răzbunare din partea vreunui coleg. Abia dimi-neaţă, cînd mam dezmeticit, miam dat seama că nu seputea lua în discuţie aşa ceva. La birou, miam întrebatcolegii ce şa întîmplat aseară, după ora închiderii. Numaiunul dintre ei mia p u tu t da un fir ; ceilalţi nuşi maiaminteau nimic...

— Ce anume va spus colegul ?— Mia spus că eu mam dus pînă la toaletă şi nam

mai revenit. Mau căutat, dar negăsindumă au crezutcă am plecat.

— Vă puteţi totuşi aminti ceva din ce sa întîmplatdupă ce aţi fost la toaletă ?

— Nu, imposibil ! se foi Ionel Stoica pe scaun. Băuturaşia făcut de cap cu mine...

— Cîţi inşi a ţi fost la masă ? încercă Roman să re înnoade o idee.

— Patru, şi cu mine cinci !— Ceilalţi colegi au stat cu toţii pînă la sfîrşit ?— Da, eu aşa îmi aduc aminte, şi, apoi, aşa miau spus

şi ei azidimineaţă.— îmi puteţi spune cine va servit la masă ?— Da. Un ospătar tînăr, cu o mustaţă stufoasă şi o

picoliţă blondă, cu o minijupă foarte, foarte scurtă.

— Hm, „m iniju pă foarte, foarte scurtă ?“ cău tă ofi-ţerul privirea reclamantului.— Da..., zise Stoica, avea picioare foarte frumoase şi

era, aşa... mai mult decît amabilă, înţelegeţi

113



— Mai erau şi alţi consumatori în local ?— Da, mai erau, însă nu ma interesat ce făcea fiecare— Eu vă mulţumesc , spuse în fina l ofiţerul, şi voi fac<

tot cemi stă în putinţă ca săl găsesc pe tîlhar. Mergeţi şvă vedeţi de treabă, iar în cazul cînd voi avea nevoie d<dumneavoastră, am să vă sun acasă sau la birou.

— Credeţi că o să mai in tru în posesia actelor, tovarăşe căp itan ? îndrăzni să în trebe Ionel Stoica ridicînduse de pe scaun.

— Vam spus, am să fac tot cemi stă în putinţă s;le găsesc.

♦

Restaurantul „Mioriţa“.— Da, sigur că da, am trimis' să] cheme pe ospătar

se arătă deosebit de amabil responsabilul localului. Chia:aţi avut noroc, că sa schimbat tura, tovarăşe căpitanPicoliţa nu sa p rezen tat însă la serviciu, nu ştiu 'ce s<fi întâmplat cu ea...

Sa mai întâmplat să lipsească şi a ltă dată ? s<

interesă ofiţerul...

Daa... Nu este o salariată conştiincioasă. Nui primidală cînd îmi ridică probleme.

Anume ?— ...Chestiuni nu tocmai plăcute.•"* Chiar aşa ? deveni Roman şi mai atent.— Mda, şi nu cred că nu ştiţi cîte ceva de la colegi

dumneavoastră de la moravuri.

— Evident, evident, dar după cum vă puteţi imaginaamănuntele, şi mai ales cele culese de la locul de „producţie“, mă interesează deosebit d6 mult.

— *Atunci, ca ultim e noută ţi, pot să vă spun că s« înhăitat cu un pletos, care mie personal mia făcut <impresie dintre cele mai urîte;

— De ce, aţi avut vreo altercaţie, oeva ?

— Da, cam aşa sar putea traduce, însă, de fapt, el ;fost cel care mia adresat cuvinte murdare şi chiar a intenţionat să mă lovească.

— Deci e şi agresiv ! îl incită ofiţerul

114



“ Da, nici nu încape vorbă ! Îmi arăta braţele îndoite;vezi doamne, că are muşchi şi, ca să mă intimideze, selăuda că lar doborî şi pe Cassius Clay.

— Să fie oare chiar aşa de puternic ?— E, pe naiba !... Dar e în stare să lovească pe oricine,

fiindcă are un temperament violent. Astfel de oameni cred

eu că nu se dau înapoi de la fapte josnice.— Chiar pînă acoio... „fapte josnice“ ? mişcă Romandin sprîncene.

— Da. Ce, bişniţăi nimic ? ridică tonul gestionarul.— Dacăi aşa, atunci aveţi oarecare dreptate, înclină

căpitanul uşor din cap. Şi totuşi de ce a intenţionat săvă lovească ?

— Din cauza Mihaelei, a picoliţei. întro seară, ea aplec'at împreună cu un consumator care era în stare gravăde ebrietate. Iam atras atenţia că nui frumos ce tace...Peste puţin timp a apărut „boxerul“ ei, care a sării lamine foarte revoltat că mă leg de logodnica lui.

— Curios, în loc ca el să fie intrigat că fata contrac-tase o legătură imorală, îi ia apărarea...

— Păi da !

— Şiapoi, faptul că el a apărut la puţin timp dupăaceea denotă că aştepta undeva în apropierea restauran-tului.

— Bineînţeles, altfel nici nu se explică.— Hm, „E ceva putred în Danemarca !“... Aveţi adresa

Mi hac‘lei ?— Da, vo dau imediat. Responsabilul răsfoi un caiet

cu adresele angajaţilor săi, apoi spuse : Strada Tutunului

or. 28 ! Vă interesează şi numărul de telefon ?— Dacă1 aveţi;.,— Da, 14.09...In uşă bătu cineva, apoi intră. Era ospătarul care servise

în raionul reclamantului.— Dînsu l este de la miliţie, Gogule, spuse responsabilul.

Vrea să te întrebe cîte ceva despre consumatorii deaseară.Eu vă las, tovarăşe căpitan, am o mulţime de trebuii de

rezolvat, se scuză el politicos şi ieşi.— Ia loc ! îl in vită Rom an pe ospătar. ~— Nu mulţumesc ! refuză acesta. Mai bine mă simt în

picioare. Meseria...

115



Căpitanul îl puse în temă cu problemele care1 intresau.

— Da, eu iam servit pe cei cinci cheflii, zise GogErau în vervă mare...

— Sa băut mult ?■— Mult... Dacă doriţi vă fac o copie după nota de plai

— Nui rău, dar aş dori mai întîi^ să aflu cine a achitat— Primele zece sticle de bere leau achitat „stude

ţeste“, apoi tot cea urmat după aceea, începînd cu cniac şi mîncare şi terminînd cu şampanie şi banane,plătit tipul care a cumpărat aparatul de fotografiat. Avîrlea cu sutarele ca la nuntă L.

— Ştii cumva cine este persoana de la care a cumpăraparatul de fotografiat ?

— Nu, nu lam mai văzut pînă atunci, dar credera fotograf, că avea mai multe aparate la el. Asearăfost intro mică încurcătură.

— Ce Lei de încurcătură ?— ...Financiară ! clipi Gogu. A ven it cu prie ten a 1

la restaurant şi, la un moment dat, după ce făcuse dejaconsumaţie consistentă, şia dat seama că uitase port

felul acasă. Pentru a scăpa onorabil din încurcătură, făca prietena să bage de seamă, a găsit o cale de ieşire prvinderea unuia dintre aparatele sale de fotografiat.

— Dacă na avut altă soluţie, înseamnă că sa desencat bine, spuse Roman şi întinse pachetul său cu ţigiospătarului. Fumezi ?

— Da, vă mulţumesc. îşi aprinseră ţigările, apoi căpitanul spuse :

— Acum aş vrea să te întreb altceva. Prietenul Mihacla fost şi el în local ?Gogu îl privi bănuitor pe ofiţer şi, după ce trase \

fum de ţigară, zise scurt :~ ’Fost !

Şi a plecat cu Mihaela ?— Cred. Bănuiesc... Eu iam lăsat la masă cu tipu.

— Care tip ? Cel cu...— Da, cu tipul care a plătit consumaţia la masa chef

Hw, confirmă ospătarul.— Zău, dar cum au ajuns totuşi împreună ?

116



— Păi, Mihaelei îi cam fug ochii..., rîse Gogu şmeche-reşte, dar cred că Gioni sa împrietenit cu tipul.

— Gioni e probabil prietenul ei, nu ?— Da. Cînd tipul a mers la toaletă, cred că Gioni sa

dus după el, că iam văzut după aceea împreună la o masădin grădină. Mihaela lea adus o sticlă de şampanie.

— Deci, se pare că au plecat în trei !— Cam aşa am jn ţe le s şi eu, îi răspunse Gogu.— Spunemi, te rog, ce impresie ţia făcut Gioni ?— Un golan, răspunse ospătarul.— Ştii cumva cum îl mai cheamă ?— Staţi numai puţin, sămi amintesc. Mihaela mia

ară tat odată o fotografie a lui Gioni în postu ră de boxer.Poză â la „Cassius Clay“. Sub fotografie era scris numelelui adevărat. Mihaela se mîndrea cu această fotografie,lăudînduse faţă de mine că artistul ei practică boxul la„Metalul“ Bucureşti. Zicea căi mare campioni. Gata,miam amintit ! se lumină, deodată, ospătarul. GheorgheMunleanu, scria cu majuscule sub fotografie.

Sar pu tea să fie boxer, îşi dădu cu pă rerea căpitanul, dar eu unul, deşi urmăresc cu pasiune cronicile

sportive, numi amintesc să fi citit, sau să fi auzit despreun asemenea nume în lumea boxului.— Nici eu, tovarăşe căpitan ! De fapt, eu mai mult cu

fol.balul sînt... Mă rog, pasiuni şi pasiuni... Aş mai avea acum o

singură întrebare, care se leagă şi de perspicacitatea dumi tale destul de dezvolta tă după cîte am observat, îlmăguli Roman. întrebarea sună cam aşa, spuse căpitanul,

privindu1 atent : Ai sesizat în restaurant, fie înainte deora închiderii, fie după aceea, vreun individ suspect caresar fi putut deda la vreo lovitură ? Mă refer la cei care îşi „cumpără“ victimele din restaurante.

— Nu, zise ospă tarul cu o undă de reg ret în glas.— Nui nimic, eu îţi mulţumesc şi pentru atît ! în tors la miliţie, Roman îl chemă pe locotenentul

Mu sat şi, după ce1 puse în tem ă cu rezu lta tul cercetări-lor sale de pînă atunci, îl trimise la secţia de box a clu-bului sportiv „Metalul“, pentru a face investigaţii în jurullui „Cassius Clay“'şi ai afla adresa.

117



— In acest timp, eu voi faqe verificaţi în ju ru l Mihaeleraportă Roman şefului său. Voi trece mai întîi pe la br:gada moravuri.

— Cred că aceasta este pista cea mai bună, îi spu^şeful. Demascarea autorului, sau a autorilor tîlhăriei pre-

zintă greută ţi fiindcă sîntem handicapaţi de eventualrecunoaştere a infractorilor de către victimă. De acee;şansele noastre depind în mare măsură de operativitatecu care vom acţiona. Urmeazăţi firul cercetărilor ; dacai nevoie de ajutor, telefoneazămi. Eu îţi doresc succes

— Vă mulţumesc.Căpitanul Roman află de la brigada moravuri c

Mihaela avea o reputaţie deocheată. Se plimbase cu sei

viciul pe la mai multe localuri şi existau date că arprietena unor infractori cunoscuţi, că se ocupă cu atacedubioase, ea servind drept momeală pentru atragerea viitualelor yictime. Chiar fusese implicată întrun asemenecaz, însă miliţia nu putuse furniza probe de vinovaţi*deoa rece. păgubitul îşi retractase depoziţiile de învinui nde teamă să nu afle soţîa sa în ce împrejurări îi dispariseră banii.

Roman se întîlni în biroul său cu locotenentul Muşa— Hai, spune repede ceai constatat !— Gheorghe Munteanu este un tip destul de periculo

tovarăşe căpitan, începu Muşat. A practicat, înti>adevăboxul la acest club, însă a fost exclus de un an de zile, pertru abateri grave de la viaţa sportivă. Din dosarul sărezultă că na ajuns la cine ştie ce performanţe.

— Acum lucrează undeva ?

— Se pare că nu. Gazda sa mia spus că dă foarte npe acasă şi că în ultimul timp la văzut împreună cu o falblondă. Este vorba despre Mihaela, aşa am dedus.

— Aseară a fost acasă ?— Nu. Cred că este la ea.— Da, este la ea ! certifică Roman.— Sînteţi sigur ?

— Absolut !.., zîmbi Roman. Cu cîteva minute în urmam puso pe secretară să formeze numărul Mihaeleiia răspuns un bărbat nu prea politicos, probabil trezdin somn de acest telefon. Acum pregăteştete, căi voiface o „vizită“ Mihaelei. Lui „Cassius Clay“, iam pregăt

118



şi un partener în caz de nevoie,., pe ofiţerul nostru, PaulDobrescu, fostul boxer.

Garsoniera Mihaelei. Ofiţerul Paul Dobrescu apăsă pesonerie. După cîteva momente de aşteptare, în prag apăruun tînăr spătos, îmbrăcat în chilot şi maieu.

— Ce doreşti ? întrebă tînărul frecînduse la ochi. Mi-rosea a băutură de la o poştă.— Să citeşti ce scrie aici ! îi întinse Dobrescu o hirtie.— C eiast a ? Cine eşti matale ?... se holbă Gioni.— Dacă nu mă cunoşti, atunci să mă prez int : Paul

Dobrescu ! zise ofiţeru l, sehiţînd cu rap id ita te poziţia debox. Iar astai provocarea L. îi flutură, apoi, hîr tia pesub nas.

— Aa..., îl recunoscu Gioni pe fostul campion de box şipe care îl invidiaso de atîtea ori pentru forţa şi.tehnicaBei.. Ce provocare, bre, nea Paule !... zimbi el strîmb...

— Citeşte !... îi întinse din nou hîrtia ofiţerul.,Gioni piivi derutat la Paul Dobrescu şi încercă să facă

un pas înapoi. Imposibil. în spatele său se şi înfiin ţaserădoi inşi. Luă hîrtia cu gesturi forţate şi citi : „Autorizaţie

de percheziţie“.— Intraţi, zise moale Gioni. Dar nu eu locuiesc la¿iceastă adresă... Şi eei cu matale, pe aici, bre, nea Paule ?...ii strecură el fostului campion în timp ce păşeau în încăpere.

Să intrăm în „ring.“ şiapoi ai să vezi ! *îi răspunserece Dobrescu. Dînsui „a rb itruljudecă to r“ !... şi arătăspre căpitanul Roman.

Percheziţie. Mihaela stătea întrun colţ al camerei şiurm ărea mişcările mi li ţi (inilor. Pe chipul ei se pu tea citio mare îngrijorare, ce căpătă amplitudine atunci cîndRoman deschise sacoşa ei de piele, pe care o purta zilnicla serviciu. Din sacoşă ieşi la iveală un aparat de fo-tografiat.

— Al dumitale este aparatu l ? privi căpitanul laMihaela.

— Nu, al lui !. arătă ea spre Gioni..— Da, e a.l meu ! confirma Gioni.— De unde1 aveţi ? nu1 scăpă Roman cim ochi pe

„Cassius Clay“.

119



— De la magazin în nici un caz ! sc lansă tînărul întro explicaţie impertinentă.

— Asta ş tiam $i eu. surise căpitanul eu subînteleiSă ascultăm poveştile...

. — Lam cumpăra t ,.la negru “, astai toi ! zise Giorcu mîinile în buzunare. Mulţumit ?

— Cînd laţi cumpărat ?— Acu' vreo săptămînă, în pasaj la „Majeslic“. Ajung

explicaţia ?...Roman nui dădu nici o replică. îi puse o alta îhirebart— La ceţi foloseşte aparatul ?— Ha, ha, hai că astai bună î rînji Gioni. Şi eu car

mă aşteptam la o întrebare marcantă...— Chiar te aşteptai, zău ? îl privi ironic capitanu

Atunci iată şi întrebarea... marcantă, apăsă el pe ultimicuvînt. Ce marcă are aparatul ?

în cameră se aşternu liniştea. Gioni era întro .vădit încurcătură, iar aerul său şmecheresc îi dispăruse subiMihaela sesiză pericolul situaţiei şi încercă săşi scoatprietenul la „suprafaţă“ printro stratagemă,

— Tovarăşe căpitan, începu ea.

— Mai bine taci, că şi aşa nu ştii ce marcă are aparatulio tăie Roman. De azinoapte şi pînă acum naţi avutimp suficient ca să vă memoraţi marca aparatului...

Ce insinuare ! găsi Gioni o cale de a ieşi momenladin încurcătură. Hî ! Auzi, do azinoapte...

Răspunde la întrebare ! ridică tonul căpitanul.— ■ Nu cunosc marca, e bine ? făcu el pe iritatul. D

fapl, nici nu ma interesat. Esenţial este că ştiu să iote

grafiez !E, nu mai spune..., coborî tonul ofiţerul. Atunci svedem dacă ştii să fotografiezi.

— Da, ştiu ! se îndreptă Gioni să ia aparatul de pe pa.— Pardon ! îl opri Roman. Fără aparat !... El poart

urmele tîlhăriei. drăguţule. Şiapoi. nai pus odată „mînape el ? Lasă1, că trebuie săl mai restituim şi chefliului.

,,Cassius Clay“ se făcuse palid la faţă şi făcea efort uidisperate săşi menţină aerul de nevinovat.— Cum vreţi !... navu el puterea să găsească o replic

mai convingătoare.

120



— Vei fotografia la „rece“ ! îşi mută Roman privirea IuMihaela, studiindui reacţiile. îngălbenise şi tremura.

— Şi... cum să fotografiez la „rece“', dacă nam aparat?spuse Gioni agasat.

— Foarte simplu, numai îţi imaginezi că fotografiezi,

se apropie căpitanul de el.— Cum ?— Spunîndumi ce diafragmă şi ce timp de expunere

vei folosi ca să faci o fotografie acum, în această încăpere.In cameră se aşternu din nou liniştea. Acum, ea era,

însă, pentru „Cassius Clay“ mai chinuitoare ca oricînd.— Cred că în jur de jumătate ! încercă Gioni un răs-

puns ambiguu, ca săl poată potrivi la nevoie şi să1

întoarcă în favoarea sa.— Te referi la diafragm ă, nu ? îl în trebă Roman.— Da, bineînţeles, crezu „Cassius Clay“ că a ghicito şi

că balanţa se înclină în favoarea sa.— Deci jumătate, asta înseamnă cincizeci dlntro uni-

tate sau 0,5. Este ?— Daa, confirmă larg Gioni. „Hai, ca ţinut !“ sembăr

bătă în sinea sa. Diafragma cincizeci !...

— Şi timpul de expunere ?— Favorabil, bineînţeles !... se lansă „Cassius Clay“, in

Uvrpretind figura de om învins a ofiţerului.— Lasăte, mister C l e i ! Eşti tare de „diafragmă“, se

vede ! arătă el cu degetul la cap. în privinţa celuilalt fac-tor, al timpului..., o să am grijă să te „expun“ cît mairepede completului de judecată, „favorabil“, bineînţeles.Dumneata pentru tîlhărie, iar Mihaela pentru complicitatela tîlhărie !

— Degeaba, naveţi probe ! îşi dezvălui şi Gioni ade-vărata sa „personalitate“. La mine nu ţine cu vraja. Vreauprobe, nu iordane !

— Dacă crezi că probele materiale nu sînt grăitoare,ară tă Roman apa ratu l de fotografiat, atunci o săţi aduc în„ajutor“ şi probe testimoniale.

— Ce probe test..., lăsaţivă de teste, că nu merge, zău,gesticula Gioni. Vreau probe, cu testele nu ţine, nunghitebăiatu' !

121



:— O probă testimonială Înseamnă o probă cu martori»fu nevoit săi explice căpitanul.

— Ce martori ! răbufni „Cassius Clay“. Naveţi nici unmartor împotriva mea !

— Ba am, drăguţule ! îl privi Roman de aproape. Şi nuunul... cinci !

— Dacă nui secret aş putea săi ştiu şi eu ?— Cum să fie secret, din moment ce ei vor apărea înfaţa judecătorului, chiar dacă nu vor fi acolo ?

— Nu vedeţi că nu iese la vopsea!, zise Gioni cu unaer triumfător. Cum să apară cinci martori fără să fie defaţă ? Ha, ha, ha...

— Nu ştiu dacă ai să mai rîzi cînd ioi vedea şi pebiroul meu ! schimbă tonul căp itanul. Ei te vor acuza defurtul aparatului de fotografiat, mai bine decît ar puteaso facă Ionel Stoica, păgubaşul, care se află şi el printre ei.

— Aha, vă referiţi la tipul care mia făcut cinste euun pahar de şampanie şi la cei pat ru prie ten i ai lui cu caresc' afla la masă...

— întocmai ! îl aprobă Roman. Ei rep rezin tă „ochiul“nevăzut !...

— Naş crede, nu mar fi p utu t vedea ! replică„Cassius Clav“.

— Ba da, pentru că ei reprezintă... „ochiul“ nevăzut dedum neata ; apăsă vorba căpitanul. Cînd vom ajunge Iamiliţie, o să am plăcerea să ţii prezint pe cei cinci mar-tori, fără ca ei să fie în birou... Acum să trecem să redac-tăm procesul verbal de percheziţie, mai adăugă Romaniacîndui semn ûi Muşat să se apropie. Tu iao înainte

şi pregăteşte martorii ! îi şopti locotenentului.— Am înţeles, dar „fără ca ei să fie acolo“ !... îl para-frază pe căpitan făcîndui cu ochiul.

...La miliţie, cum intră în birou, Gioni se lămuri căRoman avusese dreptate. Cinci martori acuzatori, printrecare şi chefliul tîlhărit, îi stăteau în faţă şil acuzau de

însuşirea aparatului... El recunoscu tîlhăria comisă şi

indică locul unde ascunsese portofelul cu acte şi bani.Aşa sa încheiat, o zi de lucru a căpitanului Roman, înt imp ce un ce tăţean pleca bucuros de la miliţie, m urm ur înd:„Cit oi trăi, nam să mai intru cu salariul în restaurant !“...

122



Dumneavoastră ştiţi, stimaţi cititori, care a fost probacelor cinci martori „nevăzuţi“ şi care lau acuzat cate-goric pe Gioni ca autor al tîlhăriei ?

O scrisoare pierduta...

La miliţie se prezentă un tînă r foarte

abătut. Căpitanul Roman înţelese că i se întîmplase ceva. îl invită să ia loc.— Ce necaz vă aduce la noi ? îl întrebă.— Nu ştiu cum să încep, se foi invitatul pe scaun, dar

mă simt tare rău pentru ce învinuiri mi sau adus acumo jumătate de oră. Asemenea cuvinte nu mi sau spusniciodată... Dar. mai bine, să iau firul întîmplării de lacapăt.

Vă rog.Mă numesc Gheorghe Lsae, am nouăsprezece ani *şi

locuiesc în provincie, la CImpina. Am luat bacalaureatulanul acesta şi mam hotărît să dau examen de admiterela Facultatea de Drept. Miar place mult să fiu jurist...Dar să revin la întîmplarea mea. După ce miam luatbacalaureatul, am plecat întro scurtă vacanţă, apoi mam

apucat să învăţ serios pentru admitere la facultate. Nutrecuseră decît cîteva zile de cînd mă apucasem de învăţat,cînd a venit la Cîmpina unchiul Loghin, fratele mameiinele, care locuieşte aici, la Bucureşti. Întrucît era detaşatpentr u două luni pe litoral, iar în apa rtam en tul său numai rămînea nimeni, este necăsătorit, ma rugat să lo-cuiesc eu acolo, timp în care să mă pregătesc în voie.Singura condiţie era să am grijă de apartament şi săi

trimit la mare toată corespondenţa pe care o primea înBucureşti. Am dat curs rugăminţii sale şi am venit laBucureşti ; unchiu l a plecat la Mamaia, lăsîndum iadresa undei puteam scrie şi unde săi trimit scrisorile.

123



La circa trei săptămîni de la plecarea sa, am văzut oscrisoare în cutia poştală. Voind so iau/ miam dat seamacă unchiul numi lăsase cheia de la cutie. Am căutato îri apartament, dar nam găsito . Am rugat cîţ ivavec ini sămi împrumute cheile de la cutiile lor de scrisori,

însă nici* una nu sa potrivit. Mam hotărît atunci săiscriu unchiului meu. Şi iam scris, rugîndu1 sămi spunălocul unde a pus cheia de la cutia poştală. Astăzi a venitde ia mare şi m ia prezen tat o scrisoare p rin care . miademonstrat că îmi răspunsese. îşi cerea scuze în scrisoarecă uitase sămi lase cheia, şimi preciza că ea se află înbibliotecă, în volumul lui Caragiale, intitulat „O scrisoarepiei ciută“. Citind unde pusese cheia, am zîmbit. Un zîmbet

care ma costat scump... adăugă trist.— în ce sens tea costat scump ? îl întrebă căpitanul.Doar naveai nici o vină, din moment ce el uitase săţispună locul unde ţinea cheia. Apoi este atît de simplu şi chiar hazliu...

— Aşa este, da, aţi sesizat „cheia“ problemei, spuseGheorghe Isac, dar unchiul nici măcar na vrut să măasculte, deşi singur putea săşi dea seama de gafă. Dar

nu ma lăsat să scot o vorbă, pur şi simplu. Cum a venita început să mă facă cu ou şi cu oţet. Mia aduâ tot felulde învinuiri, dar cea mai dureroasă a fost că ma făcuthoţ. Adică... complice la furt, ceea ce este tot una.

— „Complice la 'furt“ ? La ce furt ? se miră ofiţerul.— La furtul moştenirii sale !— Nu înţeleg. Fii mai clar.— Scrisoarea din cutia poştală, pe care nu iam trimiso

la mare, conţinea testamentul bunicului, respectiv altatălui unchiului meu. în una dintre clauze, bunicul con-diţiona că dacă unchiul Loghin nu va plăti cinci mii delei pînă la 15 august a.c,, atunci partea lui de moştenire vareveni mamei mele. Şi astăzi sîntem în 20 august...

— Cui trebu ia săi plătească unch iul tău cinci miidv lei ?

— Unui prieten deal bunicului, în contul unei datorii.Scrie acolo !

— Mda, şi pentru asta tea învinuit de... complicitatela furt, zîxntrf căpitanul.

124



— Da..., că maş fi,înţeles cu mama să mti trimitemscrisoarea, ca sa tresică termenul de 15 august. în reali-tate nam nici o vină, vaţi dat seama, nu ?

— Ai avut totuşi una, îl privi ofiţerul cu subînţeles.— Da, îmi dau seama, dădu Gheorghe din cap. Trebuia

să mă gindesc înainte de a pune mîna pe stilou...

— Vezi ? Un. viitor jurist trebuie să stea bine cu logica.Dar, mă rog. nai prevăzut, şi nici unchiul tău. Aceastăsituaţie poate fi. însă demonstrată foarte uşor la tribunal— caz fortuit se numeşte, ai să înveţi la facultate — şiunchiul tău va fi repus în drepturile de moştenitor, dupăce va achita suma de bani menţionată în clauză de tes-tator. adică de bunic.

. Tovarăşi) căpitan, aş avea o rugăminte, ziseGheorghe.

— Te ascult.— Naţi dori să veniţi cu mine, săi explicaţi dumnea-

voastră unchiului meu aceste lucruri ? IViie frică să numă bată. atît e de nervos. Vă rog...

Căpitanul se gîndi puţin, apoi zise :Fie, dar trecem gestul în contul colaborării noastre

viitoare ea jurişti ! şii făcu cu ochiul.

, Djînne av oas tră ştiţi, stimaţi cititori, de ce Gheorghei.'.îic nu ia putut totuşi trimite unchiului său, la marc, scri-soarea cu pricina ?

Fluturele... de hîrtie

în birou sună telefonul. Căpitanul Roman

ciclică receptorul. Directorul maternităţii îl sesizează că,hx orele 12,00, fusese adusă o femeie în virstă de 21 ani,ia stare foarte gravă, stabillnduise diagnosticul : avorttoxicoseptic.

125



— Vin imediat ! răspunse prompt ofiţerul....Coborî treptele în grabă. Maşina de serviciu îl

aştepta afară cu motorul deja pornit. Plecă. Autoturismulgoni cu toată viteza, dar ajunseră prea tîrziu pentru apu tea sta de vorbă cu tînăra. Intrase în comă. In pofida îngrijirilor, starea sa generală se înrăutăţi şi, la scurttimp, femeia deceda. Cît fusese în viaţă, Eugenia refuzasesă dezvăluie medicilor ceva în legătură cu avortul şi nuavizase părinţii sau rudele apropiate.

De ce Eugenia ascunsese adevărul, riscînd un siîrşit,tragic ? Nu era uşor de răspu as la această în trebare. încăutarea adevărului, trebuia să se pătrundă peste vălulaparenţei, dincolo de suprafaţa unei motivaţii puse pe

seama unei vîrste tinere ori, poate, pe teama victimei dea nu ajunge în faţa instanţei de judecată.Ofiţerul îşi propuse să înceapă cercetările prin stabi-

lirea cercului de cunoştinţe ale victimei.— Nu ştiu nimic, răspunse, printre lacrimi, mama Eu-

geniei. O vreau pe fata mea !...Era zadarnic să continue discuţia. Părinţii, în faţa

crudei realităţi, nuşi puteau veni în fire.

...Camera Eugeniei. Lenjerie, haine, cărţi, bibelouri, înscrisuri. .. Reţin atenţia o agendă, o schiţă şi cîteva însemnări.

...O fată tînără, zvdtă, fu invitată să ia loc. Tristă, seaşeză, încet, pe scaun. Privirile i se pierd pe podea. Căpi-tanul, care îşi pusese mari speranţe în ascultarea acesteipersoane, i se adresă pe un ton cald :

— îmi pare rău de acest deznodămînt, nar fi trebuitsă se întîmple. Eugenia nu a procedat bine ascunzind se-cretul sarcinii şi mai ales avortul. Putea fi salvată...

— Nam nici o vină, spuse fata, izbucnind în plins.Deşi sînt sora ei, nu mia mărturisit nimic şi nici eu nuam observat vreo schimbare.

Este întrebată dacă cunoaşte persoana cu numele de

Cornel, care figurează în mai multe scrisori găsite laEugenia.

— îl cunosc, sigur că da. A fost, cu mult timp în urmă,prietenul sorei mele, însă, de cînd sa bătut cu tata, au

126



în trerupt orice legătură. Acum are o altă prietenă. Amvăzuto odată, cînd am fost cu Eugenia şi cu părinţii lacinema...

— Cînd sa întîmplat asta ?t— Acum o lună, răspunse fata. Eugenia a cumpărat

biletele, nea făcut o surpriză... De fapt, demult nu maifusesem toată familia la cinema.— Şi unde laţi văzut pe Cornel cu noua sa prietenă ?— Chiar la cinema, atunci. Erau cu două rînduri mai

în faţă...Din investigaţiile care urmară, rezultă că sora Eugeniei

nu minţi se. Cu un an în urmă, Cornel v rusese săl ba tăpe tatăl fetei, dar se alesese cu un maxilar fracturat. Con-

flictul fusese grav şi inconciliab.il. Familia îi interziseseEugeniei sa se mai întâlnească cu Cornel.Investigaţiile continuară. Fu identificată o colegă de

liceu a Eugeniei, în care aceasta avea multă încredere.... Nu mia confiat decît un singur lucru, declară fosta

c<»iegă, anume că, In urmă cu eîteva zile, fusese la Iaşifără ştirea părinţilor.

...Ajuns la Fabrica de Mobilă, ofiţerul cercetă cu pri-

virea angajaţii care ieşeau pe poarta fabricii. Ii reţinuatenţia un tînăr, cu un aer vesel şi îmbrăcat întrun cos-tum de culoare închisă.

— Sînt căpitanul Roman, de la miliţie, i se adresă,arittîndui legitimaţia. Vă rog să urcaţi în maşină, dom-nule Cornel !

...Locuinţa lui Comei. Percheziţie. In coşul de gunoi segăsiră resturile unei reţete, în care se prescriau, pe nu-mele unei o a re ca re ‘M arina Dobrescu, din Iaşi, te traciclinăsi B complex !

Cornel fu într eb at despre provenien ţa reţetei.— Vă chinuiţi degeaba, spuse el. Nu ştiu ce urmăriţi,

dur pot să vă asigur că la mine no să găsiţi nimic, în-tru dt. nu mă cert nicioda tă cu legea/ Despre reţetă, cesă vă spun ? ! Am multe rela ţii şi sînt viz ita t ‘ adesea de

prieteni din Iaşi. Acolo am făcu facultatea. Numi dauţJeama cum a rămas reţeta la mine. Nu ma interesat şi...■tm lăsato în coş. Poate a rămas de la vreun prieten...

— Pe reţetă este un num e de femeie, interven i ofiţerul.— Mă rog, prieten, prietenă, tot una !

127



Reţeta fu, apoi, expertizată în laboratorul criminalistic,identificînduse emitentul. Era vorba de doctorul LiviuNan, de la circumscripţia medicală nr. 108 adulţi, policli-nica spitalului Iaşi. „Să aibă, oare, reţeta vreo legăturăcu acest caz ? Probabil că da, îşi spuse căpitanul. Ase-menea medicamente se prescriu şi în cazul evitării unor

infecţii. In triunghiul Cornel — Eugenia — doctorul LiviuNan, există un factor comun : laşul. Şi nu este exclus catriunghiul să aibă... patru laturi, atîta timp cît rolul aceleiMariana Dobrescu, titulara reţetei, nu este încă definit“.

...Cornel, omul în care se întrevăzuse cheia enigmei,negă cu hotărîre :

— Nu ştiu nimic. Pe Eugenia nam mai văzuto, deatunci, de la scandal !

„Şi, totuşi, Cornel ţine ceva zăvorit în conştiinţa sa“,gîndi căpitanul Roman.

...Cornel fu introdus în birou. Deodată, privirea îi fugi îa cuier, apoi, pe masă, la scrumieră...

Vorbele i se sugrumară. Mărturisi :— Din momentul cînd maţi întrebat dacă am citit dala

de pe reţetă, miam dat seama că dumneavoastră ştiţi

adevărul. Am bănuit că aţi aflat despre drumul meu lalaşi, din acea zi. Este adevărat că, după conflictul cu tatălEugeniei, am continuat să mă întîlnesc cu ea la mineacasă. Ne iubim. In martie, Eugenia a rămas însărcinată.Am căzut de acord să „scape“ de copil. Am plecat îm-preună la Iaşi, pe banii ei, deoarece eu naveam de undesăi dau. Neam întors a doua zi. Avortul i la provocat

doctorul Liviu Nan, la domiciliul prietenului meu DionisieRaicu, din Iaşi. Şi medicul îl cunoaşte, sînt prieteni.Apoi, medicul ia prescris reţeta pe care aţi găsito. Nu-mele de pe reţetă este fals. Eu nu mam amestecat cunimic, am stat afară... Cemi pare bine, este că Eugeniatrăieşte. Orice sar întîmpla cu noi, tot ne vom căsători...

Ofiţerul îşi dădu seama că Cornel era destul de versat

şi juca tare....Acceleratul de Bucureşti sosi în gara C.F.R. Iaşi cu15 minute întîrziere. Un bărbat de statură potrivită, zveltşi brunet, coborî. Era căpitanul Roman.

128



...Autoturismul miliţiei opri în faţa unui bloc din car-tierul Copou. Se identifică un martor. Ofiţerul îi arătă ofotografie.

— O cunoaşteţi, aţi mai văzuto ?— Eu ştiu ? ! Apoi, după. o pauză : O cunosc, gata ,

miam am intit ! Acum cîteva zile a fost la Dionisie Raicu îm preună cu un bărbos. Au coborît dintro Dacia1300,albastră. Bărbosul ţinea întro mînă o gean tă faină.

...Dionisie Raicu este invi ta t la miliţie* şi cercetat.— Nu ştiu nimic, sînt nevinovat !— Zadarnic încercaţi să juca ţi rolul nevinovatului,

spuse căp itanul. Aţi fost văzut cu Eugenia în bloc...Doctorul. Liviu Nan răspunse cu amabilitate invitaţiei

ofiţerului de a1 însoţi pînă la miliţie. Ajunşi în birou,surpr iză : Dionisie Raicu ! Tremurînd, doctorul se aşezăpe scaun.

— Eu am mărturisit totul, i se adresă Raicu. Aşa că...Şi doctorul a mărturisit şi el şi o dată cu mărturisirea

sa, dosarul părea încheiat. Mai era, însă, ceva. Acel „ceva“la care se gîndise căpitanul Roman după „mărturisirea“lui Cornel.

— Cîţi bani aţi primit pentru această... afacere ? îl în-trebă pe medic.— 3 000.— Şi de la cine iaţi primit ?— Nu ştiu, banii erau pe fotoliu...— De cînd îl cunoaşte ţi pe Cornel ?— Lam văzut prima oară atunci, cînd am provocat

avortul prietenei sale.Ofiţerul scoase dintrun dosar o bucată de hîrtie. Io

arătă doctorului, apoi, spuse :— Minciună ! îl acoperiţi degeaba pe Cornel. El va

dat banii. Vreţi săl scăpaţi, fiindcă vă cunoaşteţi mai demult. Pe această schiţă, găsită la Eugenia, unde este con-semnată adresa dumneavoastră, sau identificat ampren-tele lui Cornel şi ale...

— Şi. ale mele, t îngînă medicul abătu t, recunoscîndschiţa pe care el o întocmise. Este adevăra t, el mia datbanii. în ziua aceea, am primit trei mii, pe urmă încă două,dar nu din mîna lui...

129



Cornel fu introdus în birou.— Cîţi ban i iai dat doc torulu i ? îl luă Roman.— Nici un ban, doar vam spus că nam avut !— Degeaba minţi, uite, şi doctorul recunoaşte. Iai

lat trei mii şi, apoi prin Raicu, încă două.— Nui adevărat. El şi cu Raicu sînt prieteni şi vor să

mă bage la apă ! Deatunci, descind am fost cu Eugenia,eu nam mai dat prin Iaşi.— Ştiu asta şi mai ştiu că după aceea nici Raicu na

fost la dumneata, dar nu contează. Priveşte ! îi arătă ofi-ţerul un fluture de hîrtie. Merge, nu ?...

Cornel era dezarmat.— Este adevărat că eu am organizat totul, mărturisi

el. Mă uitasem, însă, întrun cod penal şi voiam să nu mădovediţi cu banii, ca să nu fiu trimis în judecată dreptcomplice.

— Ţi~ai făcut iluzii, zise căpitanul. Oricum, tot lacomplicitate urmai să fii încadrat. In înţelesul dreptuluipenai, citez : ,,Complice este persoana care, cu intenţie , înlesneşte sau ajută în orice mod săvîrşirea unei fapteprevăzute de legea penală“. Deci, ai reţinut : „...care, cu

intenţie , înlesneşte .sau ajută în orice mod...“..„întors la Bucureşti, căpitanul Roman se prezentă laşeful său.

Ai lucrat frumos, i se adresă comandantul. în lipsata, am răsfoit agenda Eugeniei. Conţine multe nume. Cetea făcut, totuşi, să te opreşti, de la început, la Cornel ?

— Biletele de cinema. Aflasem că Eugenia fusese cu

familia ia cinema. Ma frapat amănuntul că ea cumpărasebiletele, iar Cornel, cu noua sa prietenă, au stat „întîmplător“ cu două rînduri mai în faţă. De aici, miam dat seamacă totul fusese un aranjament. Eugenia, la gîndul că se vaafla despre sarcină, dorise săşi asigure familia că Cornelnu are nici o vină, că toate relaţiile dintre ei fuseseră

întrerupte. La iubit mult ...

Dumneavoastră ştiţi, stimaţi cititori, ce reprezentafluturele de hîrtie pe care căpitanul Roman i la arătat lujCornel şi care, bineînţeles, la demascat definitiv ?

130



Resortul vigilenţei

în acea seară de duminică, la restaurantul„Modern“ era veselie mare. O nuntă can poveşti, judecinddupă buna dispoziţie a tuturor, după feluritele soiuri debucate scumpe care aproape că nu mai aveau loc pe masă.

— Vinurile, sînt nemaipomenite.,. P a tru feluri, u ite şimatale ! îşi goli p ah arul un bă rbat cu ochii roşii şi cucravata întro parte. Se cunoaşte că gineriea e şef la„VinalcoP ! Mie ăsta roşu îmi. place al dracului ! Şialunecăpe gîi ca untdelemnul...

— Pe mine rozeul mă furnieăn tălpi ! ridică paharulşi vecinul său de masă. Să trăiască mirele,, căi barosan !...La un alt colţ de masă.— D a’ cîntă bine, Lenuţieo, lău tarii ăştia ! îţi merge

la inimă, zău...— Aşai bărbate, zise femeia melancolică. îmi aduce

»minte de nunta noastră. Cum mai trec anii... Hai maibine să dansăm şi noi.

— Bine, da7 să aşteptăm, un tangou că la astea mo-derne atîta te scuturi de teapucă frigurile.., nu merge...,— Da... ai drep tate. Ia uită te cum dansează soţia

contabilului şef ! Zici că scutură un pom...Pretutindeni, atmosfera era dominată de voie bună,

distracţie, chef, însă, ca la orice nuntă, nau lipsit nicivorbele de invidie sau. discuţiile mai „discrete".

— Ce noroc pe capul ei, dragă ! comenta o femeie

grasă şi cu părul lins. Ia pus Dumnezeu mînan cap...Parcă nu merita, zău, să dea peste ea o asemenea plăcintă !— Da, tu ! o susţinu vecina de m asă .. Barem* dear fi

frumoasă !— Frumoasă nu, dar e tînără ?Asta cred că la tentat.— Bine, dragă, dar, e prea mare diferenţa dintre ei,

zău ! Asta no săi facă prea m ulţi puric i la uşă...— O fi, însă pînă atunci are ea grijă să pună mîna pe

ceva bănişori şi pe niscaiva lucruri, că nu pare proastă,Numai de aici, de la nuntă, or să plece cu o poală de bani.Nu vezi ce de mai şefuleţi au acceptat să vină la nunta lui?

— De, sor fi gîndiţ că au nevoie de el !

131



— Păi da, al tfel cum !— Auzi, dragă, da r de ce na venit la nun tă nici •

r u d ă dea ei ?— Poa te că no avea ! O fi vreuna dealea care a

crescut la orfelinat !... zise femeia grasă cu un surîs batjocoritor în colţul buzelor.

— Bine, să zicem... Dar, nu tu prietenă, nu tu colege dserviciu ?■— O avea vreo reputaţie... înţelegi tu cum !— Parcă naş crede, zău : un şef ca mirele, care s

pricepe la vinuri, să nu se priceapă şi la femei... Sculeagă una, aşa, de pe drumuri...

— Fugi tu, nu i din lum ea bună, asta e ! Nimerdeaici nu ştie de unde e şi ce hram poartă. Mam intcresat şi eu, dar toţi ridică din umeri.

— Zău ?...—* Da... Şiatunci ce să te mai mire că na venit nimer

din partea ei !...Undeva, mai încolo, şuşoteau doi bărbaţi.— Să fie el, oare, chiar aşa de... ! că nu are pînă acur

nici casă proprietate personală, nici maşină ? zise cm

mai tînăr.— O ii, din moment ce omir nu apare cu nimic p piaţă ! Poale că pierde banii la cărţi sau te miri ce vieiimai avea şi el ! Lumea asta e mare, măi Mitică...

— Poate că strînge banii la ciorap. Pregăteşte el vrelovitură, nea Sandule l

La masa mirelui şi a miresei, veselia era în toi.

,,Săţi trăiască mireasa !“, „Săţi trăiască mirele !“, „£fiţi fericiţi şi saveţi o droaie de copii !“, „Să vă vă întro vilă elegantă şi în trun Ford Taunus !“ venea distînga şi din dreapta . „S ărutaţi vă !“, „Sărutaţi vă !...

Neavînd încotro, ginerică îşi îmbrăţişa mireasa şisărută teatral.

— „Încă odată !“, „încă o dată !...“Căsătoriţii repetară figura şi se aşezară pe scaune î

aplauzele celor din jur.— Dar ştii să săruţi !... nprecie mirele care o săruta«

atunci pentru prima oară.

132



— O dată în viaţă... cred şi eu ! strecură fala o aluzie.Doar o primul şi ultimul sărut !

— Mda... clătină el uşor din cap. De mîine, divorţul !— De ce de mîine ? pă ru ea p uţ in surprinsă . Din

no ap tea asia ! Am şi bile t la tren !...— Da... bineînţeles, încuviinţă mirele. îţi dau partea

. prom isă şi ne vedem la trib un al !— Nu cred, doar ţiam spus că eu nu vin nici la divorţ.

Se va judeca în lipsă...— Asta e clar, ştiu, dar mam referit după divorţ, dacă

U vor chema ăia...— Nau de ce, doar ai atîţia martori la nuntă ! în ce

priveşte acum, cred cămi joc perfect rolul de mireasă şi aiputea să mai adaugi ceva la preţ !

— Bine, dar .şi aşa nui destul de mult ; cincizeci !...— Cum să fie ? Dacă după divorţ mă vor chema ăia ?...

întoarse mireasa cărţile de partea ei. Apoi, după cumara tă clientela, vei scoate bani frum oşi aici ! scru tă easala cu o privire şireată. Despre banii ăştia nam vorbitnimic !

— Bine... fie ! îţi mai dau zece pe deasup ra î zise gine-

rele cu un gust amar, în timp ce mireasa triumfa.Ţinînd tonul Periniţei la vioară, se apropie de ei şefulorchestrei. Se aplecă la urechea mirelui şi îi şopti :

— începem lefte rea la, conaşule ? Că au cam obosii,fraţii ele atîta dans. Or mai dansa şi după... Careor maiavea chef ! adăugă, apoi, apăsat, făcînd cu ochiul.

—■ înce pem ! făcu mirele nu prea vesel. D a’ să nu.cumva să întoarceţi din bani, că sa zis cu halviţa.

Vai de mine, conaşule ! Ch iar aşa de naşparlii necrezi ? Nam făcut în viaţa mea...— Gata , la trea bă , dacă vrei să vă pice gras !O rch estra trase cîteva acorduri cu „Mulţi ani tră

iască !...“ şi Ccipel-maistrul anunţă că urmează darul. Vocile din sală scăzură din amplitudine şi atenţia se în-dreptă spre şeful de orchestră. Primul cu care se înccpu

iu naşul.— Din pa rtea na şu lui, cincizeci de mii de lei ! strigă ţi-

ganul, transpirînd cînd văzu atîta bănet. Mămicule, cinci-zeci de mii !... îşi trase o palmă scurtă.

133



In sală se aşternu pentru cîteva clipe o linişte mormîn- talâ, apoi rumoarea aproape că estompă tonurile melodiei muzicanţilor.

Această scenă se repetă apoi, cu cîteva diferenţe, pinăce fusese strigată ultima rudă mai apropiată a mirelui.Restul mesenilor nau mai contat. Diferenţele au constatnumai în cifre.

Patruzeci de mii... douăzeci şi cinci de mii... douăzeci demii... cinsprezece... In tradev ăr, o nu ntă can poveşti !

Mireasa ? Ne... potrivire de caracter ! Spre dimineaţă,ia cîteva ceasuri după dar, fusese văzută în gară, urcînduse întrun tren. Purta cu ea numai o simplă geantăde voiaj. Atît !...

Plecarea ei subităl chiar în noaptea nunţii, a stîrnitmulte comentarii în urma sa, dar a intervenit divorţul şilotul a rămas în mintea oamenilor ca o întîmplare dinviaţă. Fostul mire ? A trebuit să se consoleze, jurînd că nuva mai încerca niciodată săşt ia o nevastă mai tînără cudouăzeci de ani decît el. în căutarea unei soţii pe măsură,şia cumpărat o vilă ultraelegantă şi o maşină „FordT'aunus“, singurele lucruri care sau adeverit ca preziceriia nunta aceea blestemată..

„Nuntă blestemată“ ? Da, pentru că adeverirea acestorpreziceri a atras după sine şi un proces pe rol la judecăturie pentru dobîndirca de bunuri pe căi ilicite. Fostul.mire sa apărat însă ferm şi a arătat că totul este o eroare,uâ banii au fost primiţi în dar la nuntă, martorii fiindposi.e două sute de persoane...

*

în biroul căpitanului Roman zbîrnîi telefonul. Ofiţefx;! adică receptorul

— Alo ?— Roman ? .

— Da, eu.— Noroc, căpitane ! Tudor la telefon. Tudor Valentin !— O, respect ele mele.,. Ce mai faci, prietene ? Nu

te-am văzut cam de multişor,

134



— Am fost cam aglomerat; am avut multe procese înultimul timp, explică judecătorul, dar acum vreau să tevăd neapărat.

— Vreo problemă presantă ?— Nu. Mai deg rabă un caz deosebit ! Ai putea sămi

faci o vizită la judecă torie ?

Roman îşi consultă ceasul :— Bine. Vin chiar acum.Judecătorul Tudor Valentin îşi aştepta prietenul cu un

dosar pe masă. Dosarul privea bunurile dobîndite în ultimavreme de un oarecare Iulian Voicu. Totuşi nu era un „oare-care“, era un fost mire dintro nuntă can poveşti...

Judecătorul îi relată căpitanului despre obiectul do-sarului, despre justificarea lui Iulian Voicu că vila şi ma-şina le cumpărase cu banii prim iţi în dar la nuntă.

— Mda, făcu Roman după ce Tudor termină de poves-tit. De ce vezi tu aici un caz deosebit ? îşi iscodi şiretprietenul.

— Pentru că ceva nu e în regulă, se agită judecătorul.Pentru că scîrţîie ceva...

Ce să scîrţîie din moment ce omul are peste două

sute do martori ? Unde ai mai pomenit tu proces în carecineva săşi poată invoca în apărare atîţia martori !— Dacă pri vim problema din acest unghi, sa r părea că

avem doai'ace cu o justificare beton.Beton arm at ! zîmbi Roman şăgalnic, plăcîndui

modul de interpretare al judecătorului : ,,Sar părea../4— Ştiu că mai înţeles, degeaba te ascunzi după deget !

zîmbi Tudor. Hai, mai bine, să analizăm unde scîrţîie... Bine, dădu căpitanul împăciu itor din cap. Doresc,mai întîi, să ascult opiniile tale.

Judecătorul îşi aprinse o ţigară, trase un fum, apoizise pe un ton calm :

— Bănuiesc că lucrul necurat pleacă chiar de la nuntă !— „.Sau poate chiar îna inte de nuntă, mai ştii ?... stre-

cură căpitanul.— Da, aşa este mai logic ! medită Tudor. Mau frapatdin capul locului sumele fabuloase pe care Iulian Voiculea primit în dar. Eu unul încă nam auzit pînă acum ca

135



h o nuntă să se dăruiască asemenea sume, ceea ce însăin; exclude să mai Ci fost şi altele, Pină aici na r fi totuşinimic şi as înregistra aspectul ca atare, drept o curiozi-tate. Dar, ceva, care ţine de convingerea intimă a judecă-torului, a trezii în mine un resort. Resortul vigilenţeilaş denumi. De aceea, pe parcursul cercetării judecătoreşti,

am fost prudent la ascultarea martorilor apărării propuşiele Iulian Voicu. Bineînţeles, aceştia au fost, în primul rînd,iudele lui, care iau dăruit sumele respective. Am pututconstata, şi asta ţio mărturisesc nu ca prieten, ci capsiholog pe banca dreptăţii, că nici unul dinlre aceştioameni nu miau confirmat cu fruntea sus dăruirea¿celor sume. Aproape toţi îmi ocoleau privirea, ba uniichiar au dat; semne de nervozitate etnd am făcut afir-maţia că dacă voi ordona extinderea cercetării judecă-toreşti, vor fi nevoiţi şi ei, la rîndul lor, să facă dovadaprovenienţei sumelor de bani dăruite.

*■ lOsli u.n fin psiholog ! îl întrerupse Romanarativ. Deci nu intîm plăto r te bucuri de faima celui maibun jude şi de...

— ...Şi de prie tenia ta ! Asta ai vrut să spui. recu-

noaşte ! făcu Tudor.Păi... IVI ii re vulpoi eşti ! Şi nu cred că tu nai sesizat ceva

mai aparte», cie vreme ce leai grăbii cu lauda. Hai, zii !... îi îndemnă judecătorul careşi cunoştea bine prietenul.

— Atunci, să zic... r idică Iloman din sprîncene. Ascu'ltincl declaraţia muzicantului, am sesizat un lucru în apa-renţă fără importanţă, dar care ma pus serios pe gînduri.

Hai, zii ! nu mai avu răbdare Tudor. După ce el a relatat ce sumă a dat fiecare dintrerudele apropiate ale lui Iulian Voicu, mă refer, evident,la sumele acelea mari, a făcut de fiecare dată menţiuneaca banii erau în teancuri legato cu elastic.

Da... Ai dreptate'... murmură judecătorul. Formidabil,ixomane ! exclam ă apoi. De aici, se poate deduce că aceştibaiu au fost pregăti ţi mai dinain te în acelaşi fel ! Hm, cum

mia scăpat...— Da, dragă Tudore, asta bănuiesc şi eu ! Roman seridică şi începu să se plimbe prin încăpere. Trebuie săţimai spun că,în afară de premise logice, bănuiala mea se

136



întemeiază însă şi pe una practică. Eu ştiu unele lucruridespre martorul numărul unu, care ar fi trebuit să figureze

în acest proces.— M artoru l num ărul unu ? !... se fră m întă Tu dor.— Pardon, martoră ! rectifică Roman.— Aa, te referi la mireasă...

— Da.— Nam considerat necesar so citez, fiindcă şi aş:*erau destui martori care miau confirmat povestea cubanii. Apoi, dacă ai remarcat, ea na fost prezentă nicila divorţ. Procesul sa judecat în lipsă.

— Da... am rem arc at, zise căpitanul cu subînţeles.Am remarcat în special că a dispărut din viaţa lui IulianVoicu imediat după strîngerea banilor !

— Nu chiar imediat, ci a doua zi, deschise judecătorulun alt dosar. Uite, Iulian Voicu a declarat la divorţ că lunidimineaţa, după nuntă, sa dus la C.E.C., împreună cusoţia, unde au depus banii. Au revenit acasă şi după aceeasau certat pentru că el na vrut să pună banii şi pe nu-mele ei.

■— Ai verif icat dacă, întradev ăr , banii au fost depuşi

a doua zi după nuntă ?— Da, şi se confirmă. Am adresă de la C.E.C. Că aufost împreună sau nu, asta nu mio mai poate confirmanimeni...

— Cum să nu, poate confirma chiar ea !...— Tot ce se. poate..., înţelese Tudor, dar spunemi mas

repede ce ştii despre ea, nu mă mai fierbe atîta.

— Adriana Bărbulescu este un nume „însemnat“ ! ex-plică Roman. Nu se dă înapoi de la nimic, chiar de la o că-sătorie, după cît se pare... cînd e vorba să facă rost de bani

— Aba... îşi mai aprinse Tudor o ţigară. Tu pentru ceai trimiso in judecată ?

—■ Pentru prostituţie, înşelăciune şi trafic de influentă!ii umblă mintea...

— La rele !... completă judecătorul . Şi cum crezi căo poţi determina să recunoască ? Bănuiesc că nu cedeazâuşor, mai ales acum, în cazul acesta, cînd fondul pro-blemei e mascat şi de alţi „martori“.

137



— Cred'că totuşi num i va fi chia r aşa de greu.— Zău ? se foi Tudor. Pe ce mizezi ?— Pe faptul că îi cunosc bine trăsăturile morale, pe

complexul de inferioritate pe care îl are faţă de mine.Este o fire care cedează foarte uşor atunci cînd o prinzicu o minciună de proporţii.

— Aha, tipologia escrocilor.— Exact.— Totuşi îţi mai trebuie şi fler ! zîmbi judecă torul.— ...Dacă sînt şi întro zi bună... va merge, îi făcu

cu ochiul Roman. Tu ocupăte de formalităţi, ca să trans-feri, deocamdată, ancheta la miliţie. Restul lasă1 înseama mea. ^

— Bine, căpitane, atunci numi mai rămîne decît săţiurez succes !— Mulţumesc, dar succesul va fi îm părţit !— Cu cine ?— Cu... resortul vigilenţei ! îi strînse mîna căpitanul.Ziua în care Adriana Bărbulescu fusese chemată la

miliţie se anun ţa ca o zi bună pen tru căpitanul Roman.Dormise bine, iar micuţa lui Isabela îi adusese uri zece la

aritmetică.Tînăra intră în birou, arborînd un chip senin şi o ele-ganţă desăvîrşită.

— Să trăiţi ! îşi salută ea vechea cunoştiinţă.— Bună ziua ! răspunse Rom an,, bucu rînduse în gînd

că Adriana nu scăpase de complexul de inferioritate dinmom ent ce folosise „Să tră iţi !“ şi nu altă formulă.

— Dar nu mă invitaţi să iau loc ?

— Ba da, ia loc ! îi zise căp itanu l pe un ton egal.— Mulţumesc, se aşeză ea pe scaun, aşteptînd să i se

spună pentru ce fusese chemată.— Arăţi bine... elegantă !... o privi Roman.— Poate... murmură ea, miam luat serviciu, iar cu

banii nu fac decît ceea ce se vede... Aşa sînt femeile...— Ai adus şi buletinul ? schimbă el vorba.

— Nu, nu mam gîndit că vă trebuie, doar ştiţi cummă cheamă !...

— Sincer să fiu, nu ştiu. Sînt în dubiu. Ori AdrianaVoicu, ori Adriana Bărbulescu !

138



^ — Adriana... Adriana Bărbulescu, se înroşi ea puţin.’Văd că sînteţi la curent că am fost căsătorită.

— Sînt la curent nu numai cu faptul că ai fost căsă-torită. ci cu tot ce sa întîmplat la nuntă !

— A, o nereuşită, asta vreţ i să spuneţi, mim ă ea.— Nu, dimpotrivă. O reuşită ! o atacă Roman.

— Ce vreţi să spuneţi ? se prefăcu Adriana.— Spre exemplu, cuvîntul cacialma, ţiar spune ceva ?— La... la poker, da, zise ea sfios.— Nu îa poker, la nun tă ! no slăbi căpitanu l.— Vai, dar cum vă puteţi imagina că... Vai... Această

căsătorie a fost o experienţă tristă pentru mine. Namştiut că Iulian este o brută şi un avar. Cînd a văzut cîţibani a luat la nuntă, nu la mai interesat decît persoanalui. Trăiesc numai cu satisfacţia că iam tras două perechidc palme...

— Numai atît ?... zise Roman insinuant.— Şiun pumn ! se pricepu tînăra săntoarcă discuţia.— Hm, drăg uţ ! Ia povesteştem i cum sa întîmplat.— Lam cunoscut cu trei luni înainte de căsătorie, ia o

petrecere. Neam înţeles bine şi am trăit cu sentimentul

că no iubim. Apoi ma cerut în căsătorie şi am acceptai.Despre problema banilor nam discutat nimic pînă lanuntă. în noaptea nunţii, am fost foarte fericită şi am în-ceput sămi fac tot felul de planuri, cînd am văzut ce debani am primit în dar. El, însă, mocnea, aşa, şi nu pro-mitea nimic. Dimineaţa, neam dus la C.E.C. să depunembanii. Irică nu deschisese. Ardeam de nerăbdare să vădcum depune banii şi pe numele meu. Am cumpărat de

Iii chioşc un ziar „Scmteia“, şi mam aşezat pe o bancă dinapropiere. Am început să citesc „Faptul divers“, ştiţirubr ica asia îmi place în mod deosebit, aşteptînd de la <1sămi spună că va depune banii şi pe numele meu, Dar <4tăcea. Am crezut că e obosit ¡de la nuntă şi că nare chef de vorbă, dar nici prin cap nu mia trecut că nu mă vapune şi pe mine pe carnetul C.E.C. Cînd am văzut că iapus numai pe numele lui îmi venea săl omor. Am vrut sămă cert cu el chiar la C.E.C., dar miam dat seama că iesecu scandal şi rîde lumea de noi. Am ajuns acasă şi aici am

început discuţia. Mia reproşat că a aflat cîte ceva despretrecutul meu, că nam dreptul Ia nici un leu din banii de

139



l.i nuntă, că sint dăruiţi de rudele lui, că ol a făcut toatecheltuielile, că eu sînt o... Nam mai rezistat şi iam trasdouă perechi de palme şi un pum n zdravăn.’ Am plecatasa cum am venit...

— Nu ch iar aşa... cu un ziar ! rîse Roman.— Da... bine ziceai, cu un ziar... se torţă Adriana să

rîdă şi ea, deşi nu înţelegea de ce .era momentul ca ofi-ţerul să rîdă.A înţeles, totuşi, în clipele următoare, cînd căpitanul

Kotnan ia exp lica t ga ia pe care o făcuse şi .ca re o demascase că oricît de bine îşi „brodase“ istorioara, minciunaare tot picioare scurte...

— Da, totul a fost o cacialma ! fu ea nevoită să recu-noască. El a avut banii dinainte, iar nunta a fost numaiun pretext, ca să aibă acoperire că iau fost dăruiţi de rude.K1 a montat totul !

— Şi cit ai primit pentru rolul de mireasă ? o întrebăfi om an cu o voce mai scăzută.

Era cea mai jenantă întrebare posibilă pentru Adrian:)liărbuleseu. Tînăra lăsă capul în jos şi strecură aproapeimperceptibil :

— Şaizeci...Şaizeci de mii !... Dar să nu cumva să mă acuzaţi şi

de altceva, că nu ştiu de unde are banii...— Vom afla noi do unde are banii !...

Dumneavoastră aţi aflat, stimaţi cititori, care a fostLîafa Adrianei ?

Tracul întunericului

Peste comuna Mărgineni domnea întuneri-cul. Era la ora cînd sătenii îşi închideau televizoarele,aparatele de radio şi se pregăteau de culcare. Undeva

140



intro casă, doi tineri voinici nu erau cu gîndul la cuicare.Ei aveau alte gînduri...

— Ai pregătit tot ce trebuie, toate instrumentele ? il întrebă Marian pe prietenul său.

— Da, cred că nam ui tat nimic ! îi răspunse Doru.Ar fi bine totuşi să facem o scurtă inventariere.

— Nu numai o inventariere a „sculelor*1, dar şi o re-capitulare a modului cum vom acţiona. Trebuie să ştimi r »arte precis ce ope ra ţiun i vom ex ecu ta fiecare, ca să nud 'un greş.

—* ...Cum sar zice, să măsori de zece ori şi să taiodată !... făcu Doru pe spiritualul.

— Exact ! Lovitura pe care o dăm e babană şi navemvoie să greşim, căci altfel ne vom alege pe uşor cu zece(oii.

— Cum, aşa de mult se pedepseşte un furt de bani ?— Pentru un furt simplu, se ia mai puţin, îi explică

Marian cu un ae r de atotştiutor. Insă pe ntru un „ tu n ik ca;•! nostru se dă mult, fiindcă e vorba de avutul obştesc.Cu un păgubaş te mai descurci cum te mai descurci, darcu statul nu ţine nimic !

— Atunci să fim foarte atenţi... se putremură Doru.Ferească sfîntul !...— Păi da, de aceea am zis să recapitulăm totul din

nou. îţi dai scama că vom avea emoţii mari ?— Eu am emoţii deacuma. Deşi am studiat bine tcv

ionul, neam făcut schiţe, nu pot să scap totuşi de un trac !— Ce trac ?...— Tracul întunericului !— Ştiu, îl aprobă Marian. Una este să operezi pe lu-

mină şi alta pe întuneric, dar cred că ţiai dai seama cănumai întunericul este împărăţia hoţilor...

— Da... miam dat seama, dar de trac tot nu poţi suscapi.

— Nu există hoţ în lume care să nu aibe trac şi emoţii

atunci cînd fură'. în privinţa întunericului, navem încotro,trebuie săl înfruntăm dacă vrem să ne umplem de lovele.Uite, chiar astăzi mam gîndit să nu ne folosim de lan-ternă.

141



— De ce ? întrebă Dorn mirat:— Ca să derutăm cercetările.— Nu înţeleg !— Astăzi, am aflat că şia făcut apariţia în comună

im căpitan de miliţie de la judiciar, care caută hoţul ce a spart magazinul „U niversa l“ din comuna vecină.

— Aoleu !... atunci renunţăm ! se îngălbeni Doru.— Dimpotrivă, bibicule ! îl bătu Marian şmechereşte peumăr. Nici că nu se poate un moment mai po trivit !...

— De ce crezi asta ?— Fiindcă miliţienii vor rămîne convinşi că acelaşi

hoţ a dat şi lovitura noastră. Acum ţia căzut fisa ? îi făcucu ochiul Marian.

— Da, dar mie frică ! îl privi fix Doru. Cred că ar fimai bine să renunţăm.

— Nu, bibicule ! Băiatu ’ e um blat şi ştie cînd trebu iesă apese pe clapă ! Nu vezi că şi norocu’ ne su rîde ?

— Ce tot vorbeşti de noroc, se îmbufnă Doru. Ce norocpoate să mai fie, ăsta... tocmai un ofiţer de judicia r I

— Este, bibicule ! Este... Se cunoaşte că în „palmaresul“tău ai numai găinării şi că, abia acum, vei da şi tu ochii

pentru prima oară, cu o lovitură mare. Dar, mă rog, dacăcrozi că nuţi va sta bine în buzunar treizeci, patruzeci demi are, atunci renunţăm , făcu Marian pe supăratul.

— Cum sămi stea rău ! prinse Doru iarăşi curaj, cîndnuzi ce sumă iar reveni. Am o gaură în pungă, că nicip ra fu ’ nu se lipeşte de ea !

— Păi, atunci ?...

— Dăm „tunu“, gata !... se lăsă Doru convins. Dar dece ai zis să nu ne folosim de lanternă ?— Fiindcă treaba i cu şu rub ! se ciocăni Marian cu

degetul la cap. Căpitanul acela, parcă Roman am reţinuteu că1 cheamă, sa interesat printre altele cine a cumpă-rat în ultimul timp mai multe chibrituri de la magazin.Cred că bănuieşti de ce, bibicule !

— Da, e limpede ! făcu Doru legătura. înseam nă că şu tu9sa folosit la spargere de beţe de chibrit.— Păi, vezi că ştii să gîndeşti, barosane L. îl măguli

Marian. Nu degeaba te iau în dreapta mea, în noaptea

142



asta. Ne vom folosi şi noi tot de beţe de chibrit, ca să!,convingem şi mai bine că au dea face cu acelaşi hoţ. Inplus, figura îmi convine şi din alt punct de vedere.

— Care ? fu curios Doru.— Cînd ei vor da peste beţele de chibrit, vor ajunge

desigur la concluzia că ho ţul e un începător. Este ?— Este ! fu de acord Doru.— Atunci... adio bănuia lă de pe capul meu ! Şi de

peal tău, bineînţeles ! se umflă în pene Marian, mîndrude isteţimea sa.

— Da, e bună, figura..., nuşi stăpîni Doru admiraţia.Tu ca „meseriaş“ eşti cunoscut de gabori, dar în situaţia

asta, vorba ta : „Adio, bănuială !“...— îmi place de tine, că a început săţi umble mintearepede. Ştiam eu că ai stofă . Cu tracul ăla o săţi treacă,o săl învingi tu. Hai acum să facem inventarul sculelor şisă recapitulăm pentru ultima dată ce vom face fiecare.

După ce trecură în revistă uneltele cu care urmau săcomită spargerea şi după* ce făcură toate „repetiţiile“, cei

doi amici se îmbrăcară.— Acum, nu ne mai rămîne decît să ne urăm baftă,zise Marian.

— Baftă, Mariane !— Baftă, Dorule !JRidicînduşi gulerele paltoanelor, plecară animaţi de

gîndul că cel mai tîrziu peste o oră, vor fi nişte oameni

bogaţi.♦

C.A.P. Mărgineni. Conform planului, hoţii intrară în „dispozitiv“. Sparseră prima uşă, a doua... Marcat detracul întunericului, Doru se împiedică şi alunecă, în timpce telefonul fără disc de pe birou căzu zgomotos pe podea...

— Boule ! str ecură Marian enervat. Vrei să neprindă L.

— Nam vrut... ! se ridică Doru vrînd să pună minape telefon.

143



— Ia laba, laşi am pren te ! răcni „şefu l“ . Lasă1 dracu -lui de telefon !...

— Nam nici o vină că beţele tale de chibrit lumi-nează mai puţ in ca un licurici ! zise Doru iritat. Soco-teala doacasă nu se potriveşte cu cea din tîrg...

— îţi mai. arde, acu’, şi de filozofie..., se ncrunlă

Marian.— Da, pentru că telefonul nu era prevăzut în plan,„înţeleptule" !...

La postul de miliţie era lumină. Căpitanul Roman sişeful, de post discutau încă pe marginea cazului cercetat deofiţer. Deodată, se auziră bătăi puternice în uşă.

— Intră ! strigă subofiţeru l privind ki căpitan. în prag, apăru o femeie în trun halat albastru. Pe

chipul ei se putea citi fiori de groază.— La C.A.P. se dă o spargere ! izbucni ea gosticulînd.

La C.A.P. se dă o spargere !... Cum ?... Do unde ştiţi ? se ridică Roman în picioare.— Vă explic imediat, dar grăb iţ ivă ! zise ea fără să

răsufle.

Urmă o explicaţie scurtă şi miliţienii părăsiră imediatpos! ul de miliţie'. Sint bani mulţi acolo ! spuse în şoaptă şeful, de

post, în timp ce fugea umăr la umăr cu căpitanul. Sintbanii cooperatorilor aduşi de la bancă...

li vom prinde* ! spuse» holărîl ofiţerul. Principalul es ă n11 fa ce; n zg( >m o t ...

...Sc'diul C.A.P.ului. Miliţienii înaintară tiptil. La ungeam, în licărul firav al unei gene' de lumină, zăriră um-brele' a două siluc'fc1...

A(enţie' la paşi ! zise Roman încet: dc lot la unvheaş< fu lui de post.

— Da... încuviinţă subofiţerul. Sînt ai noştri !...Se scurseră c*îteva clipe de tăcere oarbă.

Aaa ! — gemu Mircea de bucurie. Am dat pestemarafeţi !

.— Mamă, ce ele mai sînt L;

144



Bucuria lor fu însă mai scurtă decît o secundă. Leontrerupse, deodată, clinchetul metalic al unui revolverarmat.

— Sus mîinile ! inundă în încăpere o lum ină orbitoare.La perete !...

...Aici se încheie povestea a doi spărgători, pătrunşi

acum de înţelepciunea proverbului că „Socoteala deacasănu se potriveşte cu cea din tîrg“ !

Meditînd pe marginea acestei întîmplări, de astă datătrebuie să răspundeţi, stimaţi cititori, la întrebarea : cine«Ta femeia care a anunţat miliţia şi de unde a ştiut eadespre săvîrsiroa spargerii ?

Misterul ceştilor de cafea

— Unchiul meu a fost internala spital. Nui lucru curat, începu Traian Niţă. Deşi areşaptezeci şi cinci de ani, se menţinea foarte bine, era vioi...Ieri, fiica lui vitregă, care locuieşte în aceeaşi curte cu el,a anunţat Salvarea, însă cu întîrziere de o zi...

— Cum vine asta ? îl întrerupse căpitanul Roman.— Păi da, că lui i sa făcut rău sîmbătă pe la amiază,iar ea a anunţat Salvarea abia ieri dimineaţă.

— Şi pînă a fi anunţată Salvarea, unde a stat bătrînul?— în pat, la el în casă.— în ce relaţii este cu fiica vitregă ?— După m oar tea nevestesi în ’74, bă trîn ul nu sa

mai avut în relaţii bune cu Rodica, iar soţul ei la bătut.— Undo locuieşte bătrînul ?— în strada Pascal Cristian nr. 12. Are casa lui. Rudele

vorbesc că ar avea ceva bani la ciorap...

145



I Spitalul de Urgenţă.— Cînd a fost adus!la spital era .in comă, îi spuse căpi-

tanului un medic internist. Nu ne putem pronunţa încăasupra unui diagnostic.

— Urme de violenţă, ceva ?— Nam remarcat.— Cred că este bine săl consulte totuşi şi medicul

legist....Medicul legist M ircealac ob ;S0SÍ repede.— Este ceva grav, Ir a ia n e ? îl între bă medicul pe

căpitan.— Pînă acum, o enigmă medicală, răspunse zîmbind

ofiţerul. Nu ştiu dacă... şi medicolegală !Bătrînul nu avea nici o urm ă de violenţă pe corp.— I sa recoltat urină pentru a fi examinată la labo-

rator ? întrebă medicul legist.— Da, răspunse internistul. Nam primit încă rezul-

tatul.'— Şi dacă la analiza nu va ieşi nimic ? întrebă Roman.— Atunci, va fi o enigmă... poliţistă, aprecie doctorul

Iacob.....Strada Pascal Cristian nr. 12. Se făcuse tîrziu. Rodica Olteanu, o femeie uscăţivă, trecută do cincizeci doani, morocănoasă, era acasă.

— Nu ştiu cea pă ţit moşneagul, tovarăşe căpitan,explică ea, dar la începu t am crezut că era bea t. Da ianam anunţat repede Salvarea.

— De ceaţi crezut că era beat ?— Do cînd a murit a bătrînă, cheltuieşte bani anapoda,

iar cu noi este un zgîrcit. Mameninţă căşi face testa-mentul po numele lui fiisu, de la Timişoara. Dicteazăprin curte ca un moşier. Sa şi bătut cu bărbatumeu.Daia nu prea neam mai băgat peste el. Sîmbătă, pe laora nouă, am văzut intrînd la el o fată tînără, cu părullung. Avea o rochie foarte scurtă... A stat vreo trei ore,

abia pe la douăsprezece a plecat. Cînd mam dus în casa,la moşneagu’, lam găsit dormind cu capul pe masă. Avea în faţă o ceaşcă de cafea. Crezînd căi beat, mai ales căbăuse si cafea, lam lăsat în pace. Mai pe seară, am in-

■ +

146



trat iarăşi la el. Căzuse pe covor. Lam ridicat şi lamaşezat în pat. Miam zis că pînă a doua zi o să se tre -zească, dăo încolo ! Dar a doua zi, cînd am văzut că sengroaşă gluma, am chemat Salvarea.

— Bă trînul obişnuia să bea cafea ?— Nici vorbă. La vîrsta lui...

— în afară de dumneavoastră şi cei de la Salvare, amai intrat cineva în casă la el ?— Nimeni. Uitaţi, am; cheia la mine. Poftiţi !— Aţi mişcat oeva. din casă ?— Nam pus mîna, ferească D umnezeu ! Nu vreau să

creadă că iam fu rat vreu n ban.— Are bani ?— Destui !— Cum arăta fata care a fost la el ?— Nu ştiu să vă spun, cam văzuto numai din spate.— Cheia rămîne la mine pînă mîine dimineaţă, cînd o

să vin din nou. P îmă atunci, uşa va rămîne sigilată.A doua zi dimineaţă, căpitanul Roman şi locotenentul

Muşat descindeau în locuinţa bătrînului Varga. Pe masadin cameră, mai multe obiecte : un cuţit, un portofel, o

oglindă, o cană mare, din metal, pentru apă şi, în mijloco ceaşcă de cafea, fără farfurioară. Nu era deranjat nimic în cusă.

— Examinează, te rog, cu atenţie obiectele de pe masă,spuse Roman locotenentului. Nu cred că tînăra na lăsatnici o urmă...

Căpitanul privea obiectele din vitrina bufetului. Nu-măra ceştile de cafea : „Una... trei... cinci. Şi cu cea de pe

masă, şase. E bine. Dar...“ Patru din cele cinci ceşti decafea din vitrină aveau sub ele cîte o farfurioară. A cinceaceaşcă avea două farfurioare.

— Ceaşca de cafea nu prezintă nici o urmă digitală,raportă Muşat.

— Nui nimic, zîmbi căpitanul. Caută, te rog, şi aici,arătă spre un obiect din vitrină. Cred că intuieşti careiraţionam entul meu. De fapt... poate raţionam entul ei !

— Ştiu..., îi făcu locotenentul cu ochiul. Să vedem dacăraţionamentul iese la „vopsea“.

Muşat se duse direct la obiectul în cauză, îl luă cu grijăşi se apucă de lucru. Sub pensulă apărură întîi cîteva cute,

147



apoi altele care le îngroşară pe primele, apoi... Răsuflăriiuşuraţi.

— Cemi poţi spune, deocamdată, despre această am-prentă ? îl bătu Roman uşor pe umeri.

— Că provine de la degetul mare al unei mîini micifine, răspunse tînărul ofiţer după ce o examină. Că dom-

nişoara nui chiar aşa de proastă... Dar care o fi mobilulfaptei ? murmură el.— Nedelerminat. Deocamdată ! îl linişti căpitanul.Bătrînul era tot în comă, iar analizele de laborator ni

oferiseră nici un rezultat care să contribuie la progresucercetărilor. Amprenta ridicată, datorită intuiţiei capilanului Roman, nu aparţinea vreunei infractoare direvidenţe.

La miliţie, cînd veni la serviciu, ofiţerul găsi o bătrînă— Mau furat, maică ! se jelui ea căpitanului.— Cine ?— Două hoaţe, una mai tînără şi alta mai în vîrstă

maică. Ieri sa întîmplat. Ziceau că sînt mamă şi fiică, ci locuiesc în Ciuleşti şi că vor să cumpere lucruri vechiLeam zis că să mă mai gîndesc. Nu ştiu de ce, dar, au to

insistat să bem o cafea. Leam spus că nu beau, că sînbătrînă, că nici nu am cafea în casă. Atunci, au scos dirsacoşa lor o pungă cu cafea, dar tot nam vrut să beauA rămas să vină a doua zi, că era deja seară şi eu trebuiesă plec, pentru că noaptea dormeam la o cunoştinţă. Cmcam venit, a doua zi dimineaţă, acasă, geamul ora descinsiar lucrurile răvăşite. Auzind că voi lipsi peste noapte' d<acasă, au tras foraibărul de la geam fără să observ eu

ca să rămînă deschis şi să poată fi desfăcut pe dinafarădin curte.— Ce vă lipseşte din casă ?— Multe, maică : 1 500 lei, 12 fa rfu ri i de porţelan

alte farfurii, prosoape, ceşti... Leam scris pe toate aici, îrrcclama ţie.

— Cum arătau cele două femei ?

— A mai în vîrstă era grasă şi arăta aşa, la vreo cincizeci de ani. A tînără avea părul lung, îêgru şi purta <fustă... mai mare ruşinea.

— Care dintre ele a vrut să vă pregătească o cafea

148



v— Tînăra. îi umbla gura mai al ciracului ca la a bătrînăsi lot timpul iscodea cu privirea.

...Verificările întreprinse de căpitan îl conduc pe ur-mele altor două cazuri asemănătoare. Vasilica Păun,in etate de optzeci de ani, fusese şi ea vizitată de cele douăfemei. Se recomandaseră ca fiind din oraşul Focşani.Profitînd ca bătrîna era imobilizată la pat şi nu puteavedea, îi furaseră 2 000 lei, bijuterii şi multe alte obiecte.Marin Donose, in vîrstă de şaptezeci şi doi de ani, accep-tase uşor ,,prietenia“ unei tinere, care solicitase o camerăde închiriat, spunînd că era din Tîrgovişte. ^Băuse şi ocafea, preparată de viitoarea chiriaşă din punga ce o avea în poşetă. Efectul : dormise, fără întrerupere, douăzeci şi

patru de ore. Cînd se trezise, îi lipseau din casă toţi banii.Pentru căpitanul Roman, nu mai încăpea acum nici o îndoială că aceeaşi tînără fusese si în casa lui ViorelVarga. Victimele erau alese numai din rîndul bătrînilor,care erau mai putini rezistenţi la substanţa pe care erade presupus că ea o introducea în cafea. Poate că şi de laViorel Varga furase bani, însă numai bătrînul ar fi pututsă confirme.

Verificările şi investigaţiile continuau, dar succesul înI îrzia...Gratie eforturilor medicilor, bătrînul Virgil Varga a

fost sal viii. încă o săp tămînă de sp italizare şi i se dădeadrumul acasă...

Era să mor, taică, spuse el of iţeru lui cu o vocesc ăzută. Nu ştiu ce mia pus criminala'a ia în cafea, că ma

luat aşa o durere de cap... Aveam nişte bani în valiza depe dulap, iaţi găsit ? Nu, clătină Roman din cap. Cîţi bani aţi avut ?— Şase mii o sută... Vai de mine, ma lăsat lefter !...— O cunoaşteţi pe fată ?— Nam mai văzuto, taică, pînă atunci, firar a dra-

cului. Ma întrebatdacă Nina era acasă. Nina e nepoa lă

Miea. Iam spus că nu este acasă şi ma rugat so las îniasă pînă vine. Zicea că se cunoştea cu Nina. Neam dath vorbă, apoi ma servit cu o cafea. Avea ea, întro pungă.La început nam vrut, dar...

149



...Nina Olteanu nu avea, printre cunoştinţele ei, o fatscu semnalmentele date de bătrîn. Şi totuşi, necunoscuţiştiuse destule amănunte despre Viorel Varga şi despre cecare locuiau în aceeaşi curte. Mersese la sigur. Tot de lccineva din ju ru l acestei familii trebuia să le fi aflat.

— Aveţi prietene ? o întrebă căpitanul pe Nina.

— Da. Pe Marcela Petrescu, stă la nr. 14. Sîntem d<aceeaşi vîrstă.Fu aud iată şi vecina Ninei.— Am lucrat cu mai multe fete care ar semăna aşa

în mare, cu cea pe care a descriso moşneagu’. Nu 1<ştiu decît numele mic, dar pe nici una no ştiu în stare d<aşa ceva.

Roman .plecă. Obţinuse semna lmen tele unor t inen

si prenumele acestora.— Cu cine începem verificările ? îl întrebă locotenen*

tul Muşat.— Cu prima femeie, îi făcu căpitanul cu ochiul. Ci

F va'*!Marcela pomenise în relatarea ei şi despre o foşti

prietenă, Eva, cu care lucrase pe un şantier de construcţidin Bucureşti. Căpitanului îi atrăsese atenţia faptul ciFva avea o pasiune exagerată pentru fustele foarte scurte..

...Eva Dobre, douăzeci şi şase de ani, fostă prietenă ;Marcelei, nu mai avea serviciu de un timp şi locuia la <gazdă, la o oarecare Cornelia Ştefănescu. Dar gazda nu er;totuşi o... oarecare, aşa sa si abilii din verif icările car*cu urmat. Suferise cinci condamnări. Aşadar, nu a fos

greu să se găsească la miliţie o fotografie a Corneliei, car<sa fie prezentată victimelor.— Ea este, maică, aia grasă î o recunoscu bălrîna,...După percheziţie, cele două femei sînt inv ita te 1;

miliţie şi cercetate separat.— Vă chinuiţi degeaba cu mine, tovarăşe căpitan, vorbi

sigură de ea, Cornelia. Din ‘76 de eind am „ieşit“, an

pus capăt. Aţi văzut, nici la percheziţie naţi găsit nimic— Şi din ce trăieşti, că nu ţi-ai luat serviciu ?— Din oe aduce sorămea, Lucica. Cîştigă destu l d<

bine. Eu măngrijesc numai de gospodărie.

150



— Şi ceai să zici cînd ai să fii recunoscu tă de victime ?— Care victime ? Pot să mă duc în casa oricui, dar cu

asta numi dovediţi că am furat ceva. De probe materiale,ati auzit cumva pînă acum ?

— Dar dum neata ai auzit de mand at de aresta re ? o

privi căpitanul cu dispreţ, arătîndu i un imp rima t completatpe numele ei. Să coborîm !......Eva Dobre privea cu o curiozitate regizată la mîinile

sale, care mai purtau încă urme de tuş negru.— Am un copil de un an şi două luni şi numai eu ştiu

cum m ă chinuiesc ca săl cresc, se lâm en tă ea.— Şi soţul ?— Nam soţ, nam avut niciodată...

— Din ce trăieşti ? Cerşeşti ?— Cum să cerşesc ! rîse ea ştirb:— Furi ! Tîlhăreşti ! o atacă h otărî t căpitanul Roman.

Nu doreşti o cafea ?— Acum, îi facem noi cafeaua, zise, intrînd pe uşă, lo-

cotenentul Muşat. Ţinea în mînă o fotografie a unei urmedigitale şi fişa cu amprentele Evei Dobre. Amprenta găsiă

de noi în casa lui Viorel Varga îţi apa rţine, do an .. ..1

„Cafeluţă“ !— Amprenta mea ? ! se strîmbă Eva. Hm !... Eu nam'

fost nicăieri, domnule !— Ai fost, şi ai pus şi mîna, inte rven i căpitanul.— Pe ce să pun mîna ? întrebă deru ta tă tînăra.— Ghiceşte singură, o săgetă Roman. Ai încercat de-

geaba să ne induci în eroare. Nu ţiai dat seama că aiuitat să ştergi şi ultima am prentă !

Eva era mai galbenă decît fusta sa, de care trăgea za-darnic în jos, ca săi mai acopere din coapse. CăpitanulRoman avea dreptate. Ea nuşi dăduse seama unde îşilăsase amprentele.

— Unde sînt banii şi obiectele ? o trezi vocea ofiţerului.

— Nu ştiu, începu ea să plîngă. Cornelia a luat tot.Mia spus să ştie €la ce Sace ca miliţia să naibă probe

împotriva noastră, dacă ne descoperă. Ea nu punea mînape nimic, ca să no descoperiţi după urme.

151



■— Ştii că bătrînul ora să moară din cauza dozei p*care ai puso în cafea ?

— Nu ştiu. Nam dorit aşa ceva ! izbucni ea în hohot»de plîns. Nam dorit să omor pe nimeni !...

...Trei zile mai tîrziu, căpitanul Roman poposi din noila locuinţa Corneliei Ştefănescu. Sună la uşă. In pragu

uşii, apăru Lucica, sora infractoarei.—• Bună ziua ! Dînşii sînt colegii mei, îi prezentă ofiI e r u l pe ceilalţi miliţieni care1 însoţeau. Am venit s;facem din nou percheziţie.

— Iar percheziţie ?...— Da. Am să vă explic după...In tr înd în casă, Lucica Ştefănescu se aşeză direct p>

coltul patului. Tremura.— Ca să nu mai căutăm noi, spunetine unde sînt, i

zise căpitanul.— în şifonier, răspunse femeia 1'recî.nduşi mîinile 11

poală.Se deschid uşile şifonierului. Ies la iveală tot felul d»

obiecte furale şi... un teanc de bani.— Data trecută nu erau aici, întoarse capul ofiţeru:

— Nu erau, încuviinţă Lucica, privind în podea. Ivnam furai !— Ştiu, numai aţi... plimbat ,,marfa“. Aveţi idee cun

se pedepseşte asta ?......Cornelia Ştefănescu fu scoasă din arest şi adusă îi

biroul căpitanului Roman. Cînd dădu cu ochii de „expoziţia** de pe birou, exclamă :

— Idioata ! Sa grăbit...— Ba nu, eu mam grăbit ! mimă ofiţerul. în totdeauniniau plăcut probele materiale ! Acum, scuzămă, dar nmai putem sta de vorbă că maşteaptă locotenentul Muşasă bem o ceaşcă cu cafea. In linişte...

Dumneavoastră vaţi dat seama, stimaţi cititori, cart'

fost obiectul pe care Eva la luat în mînă ultima dată şpe care şia lăsat amprenta fără să vrea ? Cunoscînd, dec.care este acest obiect, cred că este uşor de explicat oanume a vrut ea să sugereze prin aranjarea lui în acel loc

152



Dale fotbalului..

Mişu, meşter mare în ale fotbalului şi încearnă de strugure sorbită, se chinuia în melancolie cu

stacana de vin din faţa sa. Degeaba era vinul bun dacă nuora şi vorbit... Schimbase el cîteva vorbe de spirit cu ospătarul, dar omul nu putea sta tot timpul lîngă el, că aveadestui clienţi de servit. Şi, apoi, după cum îl mirosise Mişu,nu prea se pricepea în ştiinţa balonului rotund. Maisorbi o gură de vin şi privi apatic la fîntîna arteziană dincentrul grădinii, la jetul de apă ce ieşea din gura unuiulcior aplecat peste şoldul unei femei robuste.

„Frumoasă... Frumoasă statuie, observă el plictisiiMamă, cîte ulcioare deastea am băut şi eu la viaţa mea !

începu să se amuze singur. Cred că aş putea săi iaulecui...“ privi el la statuie.

La masa vecină se aşezară doi inşi binedispuşi. Seobserva că mai băuseră ceva înainte, ca şi Mişu, de faptNumai că ci erau doi şi, in plus, discutau şi despre fotbal.

Comentau un gol antologic marcat spaniolilor de fostulnostru internaţional Manolache.

— Bă, Gicule, da’ ce sprint a avut omu’... îţi maiaduci aminte ?

— Da... A fost ceva de necrezut, nemaipomenit. San-dele ! A ţîşnit ca o ghiulea !...

----- Asta extremă, nu ca...

Mişu, care era cu urechea lipită de discuţie, ar fi vrut în acel moment săi contrazică, să le spună Manolacheera centru atacant, dar renunţă pentru monunt şi ceruchelnerului trei stacane mari cu vin.

— De ce trei ?... se miră acesta.— Două le duci la maeştr ii L. făcu semn cu capul spre

masii vecina.

— Gata, sa marca t ! plecă ospătarul să aducă bău tura,„Maeştrii“ discutau din ce în ce mai aprins.— Da1 ce orie ntare form idabilă a avut, cind ia ie<it

portarul în întîmpinare, de ia micşorat unghiul !

153



— Uluitoare ! Uluitoare !... Bine că na fost Ţîrcovnicu în locul lui. Ar fi tras o luminare9 de ajungea pînăn îm-părăţia ccrului !...

■— Da... Ha, ha, ha !... Manolache, însă a fentat scurt....— S~a făcut că fentează. Pardon ! îl întrerupse Gicu.■— Nu, a fenta t în stînga !

. — Ba nu, sa arcui t în dreapta ! Apoi...— A strecurat mingea printre picioarele portarului,asta ştiu eu !

— Adică... ia trimis portarului o felicitare la însoţi-tori ! nu mai rezistă Mişu şi sentoarse spre masa lor.

— Da’, matale ce te bagi ? Ştii fotbal ? îl repezi Sandei.— Ceai cu omu’ ? interveni Gicu. Se vede că ştie, nai

auzit vocabularul ?

— Ce vorbeşti, mă ! se încruntă Săndel la pr ietenulsău. Nici tu nu ştii, din moment ce zici că a fentat îndreapta.

— Pardon ! Sa făcut că fentează ! ridică Gicu degetul în sus. Este, meştere, că am dreptate ? căută el complicita-tea străinului.

— Nici unul naveţi drep ta te ! zise Mişu cu un aeracademic. în primul rînd na fentat, apoi Manolache jucacentru atacant.

— Dute, bă, deaici ! răbufni Gicu.— Ce ţiam spus eu, e fanache ! aruncă Săndel.— Eu, fanache ?... se ridică Mişu în picioare, jignit

profund în amorul propriu.Erau gata, gata, să se ia la bătaie. Noroc că veni ospă-

tarul cu trei stacane înalte şi conflictul se aplana. Ba,

chiar se şi sărutară, după ce luară cănile de la gură.— Cu cine avem onoarea, mareşale ! îl luă Săndel pedupă gît, bucuros că tipul dădea de băut.

— Mişu Ciuculete ! se prezentă oaspetele cu emfază.Ştiu fotbal de cînd mă uitam în tuciu l cu mămăligă... , .

— Sa văzut... îl curtă Gicu. Te rog să mă ierţi că amvrut să te lovesc.

Mişu rîdea. Rîdea cu poftă, că avea o companie tare,plăcută. Exact cei lipsise lui mai înainte... Mai comandăun rînd şi îşi provocă amicii la comentarea subiectuluisău favorit.

154



— Da’ de Rică, ce părere aveţi fraţilor ? Este că a rămas cel mai bun portar al tuturor timpurilor ?

— Ştii ce legendă circulă pe spinarea lui ? rîse Săndel.— Dacă-i vorba de spinare... cum să nu ! Golul din

meciul cu „Steaua“, din’ 78 !— Nu-i vorba de gol, e vorba de banc.

— Da... cum să nu ştiu ! zise Mişu ţanţoş. Ala cu cantonamentul ?— Aha.— Păi, vezi că sînt pe fază ! Cum să nu fiu ?... Ţi-1 zic ?— Dă-i drumul, că-mi place.— Cînd Tamango era în cantonament cu naţionala, ca

să intre în formă maximă, i-a jurat antrenorului că nu va

mai călca pragul restaurantului cît va mai sta acolo.

După-amiaza, a ieşit în oraş şi s-a ţinut ferm de promisiune.

— Hai, că ăsta nu-1 ştiam, îi plăcu lui Săndel. Deci, n-a mai călcat pragul restaurantului ?

— Nu... că a intrat prin vitrină !... se porni Mişu pe un rîs caracteristic.

Rîseră toţi cu poftă şi mai comandară un rînd.

— Hîc ! N-aveţi dreptul să-l cîntaţi pe Ricuţă decît de bine, din moment ce-aţi recunoscut că e cel mai bun portar din holul şi subsolul blocului pămîntesc... ripostă Mişu cu ochii mici, ca două pioneze. Hîc ! Asta e !...

— Ce vorbeşti, bă... Ciocalete ! seşifonă Gicu...- Cum mi-ai zis ? ridică genele Mişu.— Ciocalete ! se strîmbă Gicu, făcîndu-i în necaz.— Fiţi cuminţi ! se dezmetici şi Săndel. Zi-i omului pe

numele de cum îl cheamă... Cum te cheamă, bre ? Cum ai zis mai înainte ? privi el nătîng la Mişu. A, stai că mi-ara amintit ! Ciuca... de la ciuca bătăilor. Ciuca... Ciucalete ! Este ?...

— Eu... Ciocofleţe, ai ? se zburli la amîndoi.— Cocoflete ! îl întărită Gicu şi mai tare.— Cocoflit!... Iţi arăt eu ţie imediat! se forţă Mişu

să se ridice în picioare.Gicu se ridică şi el după cîteva eforturi.— Dacă vrei, pot să-ţi spun şi foarte simplu... „Flit !“

Că aşa le dau eu la ăştia, care se dau mare zmei în fotbal şi zice că Manolache a fost extremă, în loc de centru ata

155



cant. Ce, credeai cam uitat ?... Mişu nu mai rezistă laâtîtea afronturi şil prinse pe Gicu de piept. Sembrînciră,aşa, amîndoi pînă ajunseră lîngă fîntîna arteziană. Nuşidădeau drumul ; cel care ar ii făcuto sar fi dezechilibratprimul, fără îndoială. Totuşi, Gicu, sesizînd pericolulapei, sc smuci puternic şi, după cîteva balansuri, reuşi să

rămînă în picioarc, în timp ce Mişu, din recul, porni cuspatele glonţ în apă.„Noroc că ma făcut m ama deştept şi ştiu sănot !

simţea Mişu cum îi curgeau în cap ulcioare de apă. Păi,vezi... Sigur că da... Ulciorul nu merge de multe ori laapă !... sembărbătă el cînd scăpă din raza jetului de apă.Ce mă făceam dacă nu ştiam sănot ca un delfin !

Se prinse cu mîinile de bordura fîntînii, fără săşidea seama că apa îi ajungea numai pînă la glezne. Oricum,era ud leoarcă. Las’ căi ară t eu ! privi chiorîş în direcţialui Gicu.

Cineva, de la o masă din grădină, dădu telefon la mi-liţie, fără ca să ştie cei din jur. Mişu fu luat şi dus lamasă. Aici, chelnerul se aşeză între ei şi încercă sămpacespiritele. Reuşi foarte repede, deoarece Gicu şi Săndel

abia îşi mai ţineau pleoapele cu mîna. Ca săi împacedefinitiv, se duse să mai aducă vin, in timp ce Mişu îşiscosese pe masă tot ce avea în portofel şi prin buzunare,ca să se usuce. Ospătarul aduse băutura şi mai rămase pu-ţin cu ei, să le ţină companie. Gustă şi binişor dinstacana sa.

In grădină îşi făcu apariţia un ofiţer de miliţie înuniformă. Era căpitanul Roman. Cineva dintre consumator i

îl puse în temă cu ce se întîmplasc, în vreme ce ospătarulse furişă de la masa beţivilor ca să nu fie observat deofiţer. Totuşi, lui Roman, cu ochiul său de poliţist versat,nui putu scăpa această scenă.

— Bine, vă mulţumesc ! salută el pe omul carei expli-case tărăşenia şi scndreptă spre masa celor trei.

— Bună ziua ! îşi duse el scu rt m îna la chipiu, dîn

duşi seama pe loc că nu prea avea cu cine să senţeleagă.— Psst ! Şase !... îi dădu cu cotul Săndel lui Gicu.— O, să trăiţi ! încercă Mişu să se ridice de pe scaun,

dar renunţă. Mă iertaţi că arăt aşa...

156



— Sînleţi plouaţi rău î îi privi căpitanul pe rînd.— Noi nu... dînsul ! îi flutură Sandei, cu o privire sti-

cloasă, haina udă a lui Mişu. Ia uitaţi cum plescăie î...In lipsa unui cuvînt cu care să se apere, Mişu risc timp.— Fotbalul !...— Cine va servit ? aspri ionul căpitanul, uitînduse la

stacanele înalte de vin.— Noi... răspunse Mişu, observînd cîteva bilete de

tramvai neperforate, pe care uitase să le strîngă. Măier taţi ! îşi dădu seama imediat de gafă. Domnu’ Mirciulică nea servit.

Ofiţerul îi făcu semn ospătarului să seapropie. Acesta îşi aranja papionul şi veni în cîteva clipe, înclinînduserespectuos.

— Să tră iţi, tovarăşe căpitan ! Bine aţi venit la noi !— Nam venit de bună voie, sesiză Roman nuanţa,

ci dumneata mai chemat.— Eu ? !— Nu dumneata miai dat telefon ?— Nu... Pot să bag mînan foc, zău !

O so bagi în buzunar, căci o mie do lei va fi amenda

pentru servirea consumatorilor în stare de ebrietate ! O să plătesc, ce să fac... zise mieros chelnerul. De,dumneavoastră aveţi pîinea şi cuţitul în mînă î Dacă aşavreţi dumneavoastră...

— Nu1 amendaţi, căi băiat bun... tovarăşe căpitan,interveni Gicu, clipind mărunt. Noi no să recunoaştem căam băut la masa lui şi gata, sa aranjat treaba !

— Ar fi o soluţie, se amuză ofiţerul, dar ce facem cu

stacana ?— Care ?... nu înţelese Gicu jocul.— A patra ! Chiar dacă nu1 acuz eu, îl acuză ea !...— Lasăte, îl opri Săndel. Nu vezi că sa prins ? Esen-

ţialul este că noi sîntem oameni cinstiţi, că nam încălcatlegea, asta e !

— Chiar şi oamenii cinstiţi pot Încălca legea, îi răspunsen replică Roman. De pildă, dumneavoastră !

— Noi ? ! ?— Da. Veţi fi amendaţi cu o mie de lei conform Decre-tului 51/1976 !

— De ce ?...

157



— Pentru că vă aflaţi în stare de ebrietate într-un loc public !

— Aoleu ! făcu Mişu* Şi m-am ales şi cu o baie !...— Daicăi aşa, de ce pe noi neamendaţi la fel ca pe el ?

arătă Gicu spre chelner. Lui trebuie săi daţi dublu, fiindcăam servit băutu ra servită de e l !

— Pînă să vă dau amenda, plătiţivă mai repede con-sumaţia ! o scurtă căpitanul.Tăcură cu toţii. Mişu îşi scoase portofelul şi căută

banii să achite nota de plată pe care o întocmea ospătarul.— Unde dracu’ sînt ? căută e l prin toate despă rţitu -

rile obiectului. Doar aici iam pus ! Răsturnă pe masă totce avea în portofel, dar banii nicăieri.

— Vă place în ce hal arată buletinul dumneavoastră ?răsfoi Roman actul din care se mai scurseseră cîtcvapicături de apă.

— Fotbalul !... zise Mişu ca şi cum asta ar fi însemnattotul. Ce să fac, o să plătesc amenda şio săl schimb!Dar undes banii ? se scotoci el prin buzunare.

— Cît aţi avut ?— Şapte sute ! se pipăi el şi pe deasupra hainei. Ioi

ii pierdut cînd mam îmbrîncit cu Gicu, sau cînd am căzutiu apă.— Sau la toaletă, presupuse ospătarul.— Hai săi căutăm. Vă rog... îşi mobiliza Mişu prietenii.Gicu şi Săndel, care se mai treziseră între timp, se

ridicară de pe scaune şi începură să caute banii printremese. Mişu se duse la fîntîna arteziană, iar ospătarul latoaletă.

Nu trecu mult timp şi ospătarul se întoarse vesel lamasă, fluturînd şapte bancnote de o sută de lei.— Iam găsit la toaletă. Noroc că na dat nimeni

peste ei !— Vai, ce bine că iaţi găsit ! răsuflă Mişu uşurat. Era

să mă fac de toată ruşinea !— Dar cînd aţi fost la toaletă ? îl în tre bă Roman.— După ce mam transformat în delfin, mai avu Mişu

resurse să glumească.— Atunci ospătarul sa făcut de toată ruşinea ! privicăpitanul tăios la chelner. De azi înainte poate săi punăcruce acestei meserii !

158



— De ce ? priviră toţi uimiţi la căpitan.— Fiindcă e un om necinstit. El a luat cei şapte sute

de lei !Privirile se mutară la chBlner. Tăcea, tăcea şi iar

tăcea...

Dumneavoastră, stimaţi-prieteni ai căpitanului Roman, ştiţi cum şi-a dat seama ofiţerul că banii au fost sustraşi de ospătar ?

*

Inelul de logodna

— Alo ! Domnu’ avocat Gheţu ?...'— Da, la telefon ! răspunse cel căutat. Cu cine am

onoarea ?— Cu Liviu Anghel, un client al dum neavoastră.— Liviu Anghel ?... Num i amintesc de acest nume.— Mă scuzaţi, cred că mai corect trebuie spus... un

viitor client.— Aa, este cu totul altceva ! Vă stau la dispoziţie...— Aş dori să vă consult întro problemă... Mai exact,

să vă angajez ca apărătorul meu întrun proces de parlaj.

Ştiţi, am aflat că vă bucuraţi de o relevanţă juridică deose-bită..., îl flată bărbatul de la celălalt capăt al firului.„Relevanţă ju rid ică ! Drăguţ... îi plăcu avocatului. Se

pare că am deaface cu un client onorabil !:‘— Mă rog, meseria... murmură el cu plăcere.— Meseria, adevăra t, însă dum neavoastră o ridicaţi

Ia rangul de artă şi nu cred că există artă mai frumoasăca aceea pusă în slujba oamenilor..., sesiză clientul că vor-

bele sale aveau, efect.— Da... Aceasta esté, de fapt, valoarea supremă a artei...zise avocatul epatat, renuiiţînd, fireşte, să mai întrebe deunde avea Liviu Anghel numărul de telefon. Nu ştiu dacă

159



ceea ce iac eu este artă, dar pot să afirm cu convingere,şi asta tocmai acum, cînd sînt in prag de pensie, că muncamea deo viaţă am închinato oamenilor, că...

— Deci... to t artă ! prof ită de pauză viitorul client.Arta de a sluji oamenii !... Ştiu să apreciez munca dumnea-voastră şi sînt convins că o voi aprecia mult mai substan-

ţial, mai ales la sfîrşitul procesului cînd, deschizînd por-tofelul, voi toasta clar : „Artă pentru artă !“...— Şi cînd am plăcerea să vă ascult doleanţele ?...■— Cînd s înteţi dispus. Eu aş dori, dacă se poate, chia r

astăzi. Chiar peste cîteva ore...— Astăzi ?... priv i avocatul la ceas. Mda, sar putea

pe la unsprezece ! Am două dre disponibile, pînă intru laun proces. Maţi putea căuta la colegiu !

— E perfect şi nar fi rău să plătiţi şi taxa pînă atunci!Ştiţi, nu de altceva, d ar e mai bine să fim în regulă...

— Gata, sa înţeles ! Plătim lot, numai treabă să iasă,făcu viitorul client. Plătimy nu jucărie ! accentuă. Atunci,U ora unsprezece, la colegiul de avocaţi !

*

Afară era o zi frumoasă, iar Gheţu se simţea minunatdupă duşul făcut. Se priv i în oglinda de la baie.

,,A crescut cam repede !... îşi frecă el bărbia cu mîna.Şi doar aseară mam bărbierit... Nu se cade, totuşi, să nufiu ras proaspăt, îşi privi el obrajii din profil. Prestanţacontează foarte mult !...“

îşi umezi barba şi începu să facă clăbuc cu pămătuful,

c înd sună telefonul.— Alo ! ridică el receptorul.Nui răspunse nimeni. „Probabil, vreo atingere 1“ se

gîndi şi închise telefonul.Termină cu bărbieritul şi începu să se îmbrace. Se

făcuse ora zece cînd era gata de plecare, dar sună iarăşitelefonul.

— Alo ! Din nou, nui răspunse nimeni. Alo !..:

„Ce naiba o avea telefonul ăsta ? se miră el. Deodată, îi străbătu o idee, carei furnică pielea. Dacă cineva mă încearcă să vadă dacă sînt acasă ? ! ?“ Hotărî să verifice$i rămase nemişcat, cîteva minute, cu receptorul la ureche.

160



Dacă ar fi auzit un păcănit uşor, ceea ce ar fi coincis cu închiderea discretă a telefonului de către persoana necu-noscută, ar fi intrat rău de tot la idei, mai ales că soţia saera la serviciu, iar casa urma să rămînă singură. Dar nuauzi nici un fel de zgomot şi se linişti. „înseamnă, totuşi,

căi deranjat... conchise el. O să anunţ la telefoane...“Ieşi grijuliu din apartament şi încuie bine uşa în urmaea. Se întîlni cu vecina de apartament, care ieşise cu unlighean de rufe spălate. Le ducea, probabil sus, la uscătorie.

— Sărut mîinile, doamnă Preda ! Ce mai faceţi ?...— După cum vedeţi... se jenă puţin femeia, dînduşi

seama că avea mînecile suflecate. Astăzi sînt liberă, stauacasă şi fac puţină gospodărie...

— E necesară, fără ea nu se poate !... o măguli avocatul.Poate mai aruncaţi cîte o privire şi pe la uşa mea ! Amtelefonul deranjat şi poate mo căuta cineva...

— Bine, do m nu ’ Gheţu. Am să mă uit, fiţi fără grijă.— Vă mulţumesc foarte mult. La revedere !— La revedere.Femeia îşi duse rufele la uscătorie şi reveni în apar-

tamentul său. Peste o jumătate de oră, porni iarăşi spre

uscătorie cu un alt lighean de rufe. Pe hol zări un tînăr înalt, pletos, cu o servietă neagră, care urca scările sprepalierul lor. Nu1 mai văzuse pînă atunci. Privea cam isco-ditor în jurul lui şi încetini pasul cînd o văzu pe femeie.Gospodina îşi văzu de treaba ei şi urcă cu rufele. Cîndreveni, nu mai dădu cu ochii de tînăr. Probabil că intraseundeva...

— Mămico ! Mata ai sunat adineauri la uşă ? o întîmpină fetiţa ei, Gabriela.

— Nu... făcu femeia puţin mirată.— Parcă am avut impresia că a sunat cineva..., zise

Gabriela cu un aer de nevinovăţie. Nu mam ridicat sămă uit, fiindcămi scriam la matematică şi, apoi, ştiamcă eşti afară.

— Poate că na sunat la n o i !— Se poate...— A, o fi sunat la domnu’ Gheţu şi el nu este acasă !

îşi aduse aminte gospodina.— Atunci, la el a sunat... presupuse şi fetiţa şi se

retrase în camera sa.

161



Puţin mai tîrziu, femeia ieşi din apartament cu alt'if tranşă derufe. Instinctiv, se u ită la uşa avocatulM .. " ■

„Doamne !*...“ scăpă ea, deodată, ligheanul din mină.;Dincolb de uşă se. auzeau zgomote. înăbuşite. Sie. uită îndreapta şiLn stîngp, după ajutor, diar nu văzu pe nimenivApoi, ştia că de pe p alierul lor, nu era nici. un vecîh acasă.

O* fulgeră gîndW să urce cu un e ta j; mai sus ş i să sune la;uşile loca ta ri lo r de acolo. Poate va găsi pe cineva... Acestagind’1i ne risipi; însă, repede eînd îşi dădto seama că lioţulycaro aurise zgomotul ligheanului, va putea dispare întretimp;

Ge era de făcut, căci t impul nu stă tea în Ioc ?• tfa aparlamontul avocatului, un zgomot de paşi veni pînă lingă:uşă. Femeia privi din nou disperată în jur, după ajutor.Nimeni... Tnimai puisa puternic. Cuprinsă de fiori, pe;care nui mai trăise niciodată, sembărbălă singură şi luaicea mal. îndrăzneaţă« hotărire : se 'dădu un pas înapoi si;se avînlă cu toată puterea corpului în uşa uşor întredes-chisă. Surprins de lovitura puternică a uşii, hoţul căzuşi bîjbîi cîteva clipe în beznăt.. Cîhd îşi reveni, îi trecuprin faţa oehifor figura femeii aceleia, pe care o Intiînisei

cu rufele pe scări şi care striga în gura marc ;— Săriţi, h o ţ ii ! ’.. Hoţii la dom nu ’ Ghe ţu ! Hoţii! ...Se ridică în picioare şi încercă să tragă uşa spre el,, ca

să fugă din apartament. De dincolo, de pe holul palierului*femeia ţinea taue de clanţa uşii) ca el să nu poată ieşi afarăişi striga întruna după ajutor. îşi încordă braţele, în camadiună toată forţa sa de. bărbat,, şi smuci de uşă cu putere.

Rezistenţa femeii fu învinsă şi reuşi să iasă din aparta-ment. Femeia i se puse dea curmezişul, dar schiţînd căo loveşte, ca se feri, iar el reuşi să fugă călcînd în ligheanşi încurc înd’use într o .rufă. Nu reuşi, însă, să. a jungăprea departe, că alunecă din cauza rufei umede şi fuprins de locatarii de mai jos.

Pînă să vină miliţia, se adună acolo lume multă. Sosi

căpitanul Roman. Elena Preda, eroina acelei zile, primeaemoţionată felicitări de la locatari, în timp ce hoţul;ghemuit, şi: legat straşnic de mîâjii răsufla greu şi priveasperiat în jur, ca o fiară hăituită...

162



La apropierea căpitanului, cetăţenii făcură un culoar,care se Mchidea tot mai repede In urma sa, pe măsurăce înainta. Ajunse faţă în faţă cu hoţul şi cu eroina.

— Bravo, tovarăşă Preda ! îi strîn se el mîna. Aţifost la înălţime ! Primiţi felicitări din partea miliţiei !

— Şi din partea noastră ! se auziră voci.

— Sa comportat ca o poliţistă !— Să ne trăieş ti, maică ! %— So daţi şi la ziar, tovarăşe căpitan !— La doborît cu uşa ca pe o ridiche.— A avut un curaj...Obrajii Elenei P reda ardeau de, emoţie, iar laudele o

copleşeau.— Mă bucur mult că stima este unanimă ! îi aprobă

Roman .pe cei din jur. A dat dovadă de bărbăţie şi curaj.Este un exemplu pe care nu trebuie săl uităm nici unuldintre noir. Bravo, tovarăşă Preda ! o mai felicită încă odată. Ei... acum vine rîndul tău... îşi mută,ofiţerul privireala hoţ. Nu1 cunoştea. Sus !... ii făcu semn să se ridice.

Infractorul încercă să se ridice, dar îi veni greu cumîinile legate la spate. Doi locatari vrură săl ajute, dar

el refuză şi, în cele din urmă, reuşi să se ridice singur.— De ce ţii pumnii strînşi ? sesiză Roman. Ai vrea săte răzbuni, să loveşti pe cineva ?

— Cum să... nu vedeţi că sint legat ? ziê el pe un toftpierdut. Şi chiar dacă naş fi legat, naş îndrăzni aşaceva... Acum, sa,zis... Numi mai rămîne nimic altceva,dccît sămi aştept pedeapsa, îl încercară cîteva lacrimi.O merit... O merit !...

— Atunci, sper că nu ţii'nimic ascuns în pumni.— Nu... întredeschise el pumnii, trăg în d%lateral dernîini, ca să se observe mai bine.

— Bine. atunci întoarcete. ca să te dezleg !— Hoţul se întoarse cu spatele, ţinînd pumnii tot

strînşi.— Eşti şi că sători t!... zise căpitanul, observînd veri-

gheta de la mîna stîngă a tînărului.— Da... încuviinţă moale acesta.— Şi soţia ştie cu ce te ocupi ?— Nu, de unde să ştie... De fapt, sîntem despărţiţi !— Unde lucrezi ?

163



— Deocamdată, nicăieri...— Bun, obţinu Roman exact cei trebuia. Să merge

sus !— ...Unde ?...— In apartamentul avocatului !— Dar, de ce, din moment ceam fost prins în flagra

delict ?— Pentru ami arăta ceai furat !— Dar, nam furat nimic ! Nam nici un obiect stră

asupra mea ! ripostă tînărul.— De unde să ştiu eu, pînă nu vine reclamantul ?

studie Roman.■— Dar mă puteţi controla, mă puteţi percheziţiona!— Şi dacă ai luat vreun obiect şi lai ascuns — ori l

aruncal undeva ? Asta nu se numeşte tot fu rt ?... I mergem ! De fapt, vom face şi o reconstituire !Tînărul ar fi vrut să riposteze din nou, să facă uz •

cunoştinţele sale juridice, dar renunţă dînduşi seamaare în faţa sa un ofiţer de miliţie inteligent şi precai

„Oare, să fi sesizat ceva ?“ se frămîntă el gîndindula cuvîntul „ascuns“ pronunţat de căpitan. „Ce bine eiacum, dacă nu sesiza... figura cu căsătoria !“

Locatarii le făcură culoar şi tînărul urcă scările al turi de ofiţer.

— Mare noroc ai avut că nu teau ciomăgit oamencăsătoritule ! îi strecură Roman, in terpret înd reacţiile clor din jur.

Hoţul îngălbeni. Simţi cum i se muiau picioarelefiecare treaptă urcată, dar făcu un efort considerabil, să

ţină tare. Trebuia să joace pînă la capăt ultima carte. Eunica lui şansă...Ajunseră în apartament şi aici explică, în faţa marto:

lor asistenţi, fiecare mişcare pe care o făcuse pînă asurprins de Elena Preda. Deodată, sună telefonul. Urdintre martori vru să răspundă la telefon.

— Lăsaţimă pe mine ! îl opri ofiţerul.Roman ridică receptorul.

— Alo ?— Vă rog să mă scuzaţi i auzi vocea groasă a u r

bărbat. Am format 8742..., numărul de telefon de la mideacasă, dar după cît se pare e deranjat serios.

164



— Telefonul nu, dar casa da ! intu i ofiţe rul cu dnestătea de vorbă. Sînt căpitanul Roman, de la miliţie şi vorbesc din apartamentul dumneavoastră, tovarăşe avocatGheţu ! Un hoţ va spart casa, dar a fost prins de vecinadumneavoastră, de tovarăşa Preda. Vam căutat la co-legiu, dar mi sa spus că aţi plecat. Vă rog să veniţi

repede. Vă aştept.— Bine... Vin imediat...'zise avocatul grăbit.In zece minute el fu acasă. îşi felicită vecina cu re-

cunoştinţă apoi, la rugămintea ofiţerului, se uită primap artam ent să vadă dacă nui lipseşte ceva.

— Deşi a răvăşit multe lucruri, numi lipseşte nimic..;:'ridică din umeri avocatul. Ba nu ! tresări el brusc, uitînduse şi pe birou. Lipseşte inelul. Inelul de logodnă rlsoţiei ! Aici a fost !... indică el locul.

Tînărul încercă să reacţioneze, dar Roman îl opri.— Cum arăta inelul ? îl în trebă pe păgubaş.— Era... cum să vă explic... Era gros ca verigheta îi/,

arătă omul spre mîna stingă a tînărului, numai că la par-tea superioară avea o piatră albastră, foarte scumpă.. cVmărimea unei boabe de fasole.

— Eu nu lam luat ! sări infractorul. Nam apucai saiau nimic din casă ! La mijloc este vorba despre un fingrant delict de ten ta tiv ă de fu rt ! vru el să impresionez .1prin cunoştinţele sale juridice.

— Aa, care va să zică, dumneata eşti Liviu Anghel...recunoscu vocea avocatul. Dumneata miai dat întîlnireIa colegiu şi nai mai venit, escrocule !

— Ba, a venit... Dar acasă ! strecură Roman. Poate i.ă

na înţeles bine locul întîlnirii ?...— Da, aveţi dreptate... na înţeles ! mimă Gheţu. Şi h;î mai dă şi aere de erudit în ale dreptului...

— Deşi... a călcat cu stîngul! adăugă căpitanul cu umor;— Dacă vă referiţi la încadrarea faptei mele, nam

călcat cu stîngul, înţelese tînărul că ţinta Ironiilor priveamai ales cunoştinţele sale juridice.

— Atunci, cu ce, cu dreptul ?... nu slăbi ironia ofiţerul..— Poate vă referiţi la faptul că am rămas repetent lafacultate, dar aici eu am dreptate : e tentativă de furt!continuă el săşi joace cartea pînă la capăt.

165



— în faţa mea, ai rămas „repetent“ la toate, drăguţule! îl privi Roman semnificativ. Aşa ai învăţat tu la dreptul penal — o materie care te-a interesat mult după cum sâ vede —, că luarea unui bun mobil, recte un inel, din po~j sesiunea sau detenţiunea altuia, constituie... tentativă ţ

— Bine, dar... nu mai reuşi hoţul să reacţioneze. \

— Scoate inelul de unde l-ai ascuns !Avocatul privi mirat la ofiţer. j— O ascunzătoare simplă şi, totuşi, ingenioasă... îl

explică Roman acestuia. • • ' 1Tînărul nu se decise să scoată inelul, crezînd, totuşi^

că ofiţerul fabulează. j— Hai mai repede, că doar n-ai o mină de aur, s-a,

v ă zu t! îi spulberă căpitanulultima speranţă. Predă-I

tovarăşului avocat şi altă dată să-ţi piară pofta de a tei mai ţine de trucuri cu oamenii legii! Hoţii n-au decît o singură soartă : aceea de a fi prinşi ! mai zise Roman, în timp ce tînărul scoaso inelul şi-l puse pe masă spre stu-J poarca celor prezenţi. j

Ascunzătoarea a fost simpla şi, totuşi, ingenioasă. cum;) a sesizat căpitanul Roman. Aţi sesizat-o şi dumneavoastră.! slimaţi citilori ? j

1t

i 1

Ringo

într-o zi Ringo, faimosul cîine de urmărire al organului de miliţie, fu îmbarcat în maşina de serviciu. Se culcă ca de obicei lingă picioarele stăpînului

său. Privea atent cînd la chipul căpitanului Roman, dnd la chipul subofiţerului care îl ţinea de lesă. Dorea parcă să afle din conversaţia celor doi oameni unde vor merge' şi care va fi misiunea lui;

.166



— Ringo iar este nerăbdător ! se uită căpitanul cu blîndeţe la animal.

Ringo se sprijini pe picioarele din faţă cînd îşi auzî numele şi îşi mută repede privirea la subofiţer. Aşteptaparcă comanda. Căpitanul Roman nui putea da nici o

comandă, .chiar dacă era mai m are în grad decît stăpînu lsău, *că n a r fi executa to. Numai înso ţitoru l său de lesăavea un asemenea drept. învăţase asta încă din primelezile de şcoală, la Sibiu, acolo, în curtea aceea imensă, unde îşi petrecuse cea mai bună parte a copilăriei sale. Cu căpi-tanul era numai prieten. Ofiţerul îl salutase la venire cuun „Ce mai faci, Ringo ?“, iar el, în semn de răspuns, îşi lă-sase urechile şi privirea în jos. Dar stăpînul său nui dădu

ntei o comandă, num ai îl mîngîie uşor pe cap.Maşina miliţiei opri la gară. De aici m erseră prin tre liniipînă ajunse ră lîngă un tre n de marfă. în faţa unu i vagon îiaş tep tau doi ceferişti; unu l mai în vîr stă şi un ul foarte tînăr.

— Să trăiţi ! îi saluta ră ceferiştii pe miliţieni.Miliţienii răspunseră la salut, apoi căpitanul Roman

dădu mîna cu ei.— Muşcă ? făcu un pas înapoi ceferistul mai în vîrstă..

văzîndu1 pe Ringo.— Nu vă fie teamă, îi spuse subofiţerul. Este dresat.— Ştiu, dar dacă muş^ă ? fu neîncrezător omul.— Atacă numai la comandă, completă ofiţerul. Acum

este nerăbdător săşi înceapă misiunea... Ştie că el va fiprim ul care va prim i sarcina să ia urm a hoţului.

— Aaa... Mi se păruse cam nervos. Uitaţi, acesta este

vagonul care a fost spart.— Ce conţine ?—; Ţigări., cartuşe cu ţigări „K en t“.■— Aţi verif icat cîte cartuşe cu ţigări sau fura t ?— Nu neam atins de nimic. Cunoaştem că în astfel de

.cazuri trebuie păstrate urmele pînă vine miliţia. De aceea,eu nici nu mam mişcat de aici. Victor sa dus la gară deva da t telefon. ■

— Noi vă mulţumim.— Săl prindeţi pe hoţ,.asia i mai important.— Cine a descoperit primul vagonul violat ?— Eu ! răspunse Victor, al doilea cefexist, tuşind pu -

ternic de cîteva ori.

167



Victor era un tinerel uscăţiv şi înalt, iar uniforma deiceferist îl prindea mai bine decît o uniformă militară.;

— Cum vati dat seama de furt ? privi căpitanul RomanLa mina dreaptă a tînărului. Navea urme de nicotină.

— Păi, să vedeai ! se cutremură el uşor, uitînduse cucoada ochiului la Ringo. Ma trimis tovarăşul Alexandru,

.şeful de tură, să controlez garniturile de marfă, staţionatepe liniile de rezervă.— Da. Eu lam trimis, încuviinţă şeful de tură. Aceaslă

garnitură de vagoane pleacă peste două ore. Vă daţiscama ce sar fi întîmplat dacă nu se controlau va-goanele... ?

— Mda.— Dumneavoastră cunoaşteţi, tovarăşe căpitan, cazul

iestului şef de tură, Florescu, căruia i sa desfăcut con-tractul de muncă.

îmi amintesc. Venea, băut la serviciu şi nici vorbă săşi vadă de

treabă. Jeliţi bine cît aţi umblat după hoţii aceia, care furau•lin vagoane, anul trecut ! Furturi le se constatau în di-verşi* staţii, dar, în realitate, ele se comiteau la noi în

^'ară. Neglijenţa lui Florescu, care dădea drumul la va-goanele de marfă fără a le controla, a pus pe drumuri;uata miliţia. ^

Da, aşa este, aveţi dreptate , încuviin ţă căpitanul.[Jar să vedem ce facem acum !

Nu se poate să nu1 prindeţi, dădu din cap ceferistul,mai ales că Victor la şi văzut pe hoţ !

— Unde la văzut !

— La W.C.ul de pe peron, din gară ! Dar mai bine săvă explice el. Daa, lam văzut ! confirmă Victor imediat. înain te

de a mă apuca să controlez vagoanele, am intrat la W.C.ulde pe peron. în timp ce mă spălam pe mîini, mam uitatin oglindă şi am văzut în spatele meu un tînăr blond sipletos. întro mînă ţinea o carte, iar în cealaltă o geantămare de voiaj. Am putut desluşi chiar şi titlul cărţii.

,,Eu am ucis moartea !“, aşa scria pe ea. Observând că măuit la el prin oglindă, tînărul sa întors cu spatele, dupăcare a plecat. Terminînd cu spălatul, am plecat şi eu înurma lui. Geanta de voiaj fiind deschisă la gură, de în-

168



cărcată ce era, am putut observa în ea cîteva cartuşe cuţigări „Kent“. Am presupus că tipul e probabil vreunbişniţar, vreun aventurier, şi miam văzut de drum. Num iam pu tu t im agina că el tocmai furase ţigările...

— Cum era îmbrăcat ? îl privi atent căpitanul.— Cu blugi şi o geacă neagră.

— Bine. Mulţumesc !Ofiţerul şi conductorul lui Ringo se urcară în vagon;Clinele fu lăsat jos, în apropierea uşii vagonului.

— Ai dracului hoţi, de unde au ştiut ei că în vagonulacesta sînt cartuşe cu ţigări „Kent“ ? îl auziră pe şeful d$tură.

— Nu ştiu, nea’Alexandre, eu nam fumat niciodatăo ţigară d ’asta ! tuşi Victor puternic.

Ba eu am o ţigară „Kent“, uiteo aici, în buzunarulde la piept ! Mia dato Stelică, e de serviciu la gară, labagaje de mînă. Şeful de tură napucă săşi termine binefraza că începu să tuşească sacadat. Şi eu sînt răcit !spuse el după ce îşi suflă nasul. Gripă ! Şi Stelică tuşeşte f

— Auzi, ne a’ Alexandre , ia uilete, bre, la dinele ăstacum priveşte la uşa vagonului, la stăpînul său. Pe noi

nici nu ne bagă în seamă, ştie că sîntem oameni cinstiţi !— Păi, da cum !— Mamă, dacă te muşcă unu’ d'ăsta... Ia uite ce colţi

are î — Nu muşcă, Victore, nu vezi cum stă culcat la

comandă !...în vagon, căpitanul Roman îl ' întrebă pe subofiţer:— Ai auzit discuţia celor deafară ?

— Da, răspunse subofiţerul făr ă nici o curiozitate.— Şi ?...— Vreţi să spuneţi că vi sa pă ru t ceva suspect ?— întocmai.— Chest ia cu ţigara „K ent“ ?— Mai mult. Plecaţi de la cea declarat fiecare. Ana-

lizaţi bine...— Numi dau seama ce aţi sesizat.*— Pe au toru l fu rtu lu i ! rid ică Roman din sprincene.— Cine este ? rămase surprins subofiţerul.— Nu vă spun, fiindcă aş risca săl influenţaţi pe

Ringo.

169t



■î— Aşa ceva nu s-aîntîmplat niciodată !— Vă cred. Totuşi .nu•vă .spun cine -.este hoţul. Autorul,

odată „mirosit“ de Ringo, va ii obligat să-şi recunoască imediat vinovăţia. In plus, cîinele poate ne va conduce şi la locul unde este ascunsă „marfa“. Vă rog -să fiţi atent la momentul cînd Ringo se va apropia de hoţ.

— Va să zică o enigmă şi pentru mine şi pentru Ringo, murmură puţin stînjenit subofiţerul. Dar o să vedeţi că o săJ .„mirosim“ amîndoi ! se ambiţionă el.

— Aştept ! îi zîrnbi prieteneşte căpitanul.

Ca dumneavoastră să nu aşteptaţi, stimaţi cititori, bănuiţi cine era autorul furtului şi care a fost minciuna sa

demascatoare ? Nu cedaţi uşor. Perseveraţi !... Dacă nu

reuşiţi, atunci să urmărim ce s-a întîmplat în continuare.

...în timp ce miliţienii cercetau interiorul vagonului •violat, Ringo devenise tot mai neliniştit. Ştia că se apropia r..umentul cînd i se va da urma de miros. Inteligentul pi.iruped nu-1 scăpa din ochi nici pe stăpînul său, nici ]>; căpitan. îl văzu pe căpitan că arătă ceva cu degetul în

vagon. Stăpînul său se apropie, se aplecă asupra acelui ,.t v /a ;‘ şi aprobă din cap. Ringo presimţi că acolo-i urma d( miros şi se ridică în picioare fără comandă, privind ţintă ]. iăpînul său. Subofiţerul se uită la cîine. Ringo sc culcă ]o | arnint, ca să nu fie observat că se sculase fără comandă, 'dar ut ridică din nou în picioare, pregătit să se avînte într-acolo dacă-1 cheamă. Din nou se culcă, din nou se ndică. Urechile-i erau nemişcate. „La mine !“ auzi. Deodată,

si‘ desprinse ca o săgeată dintr-un arc şi din două salturi fu lîngă stăpîn. „Urma ! Urma !“ i se comandă, arătîndu-i-seo cutie goală de carton. Mirosi, cutia, învîrtindu-se de ci leva ori în jurul ei. Adulmecă îndelung urma de miros, apoi privi la stăpîn. Ochii îi sclipeau nerăbdători. „Urma ! Urma !“ primi din nou comanda. îşi plecă capul în jos şi porni preocupat în cursă...

— Eu rămîn aici ! spuse căpitanul subofiţerului, care desfăşura coarda de conducere a cîinelui. Te urmează tovarăşul Alexandru, arătă către şeful de tură. Dacă se iveşte ceva pe parcurs, vine dînsul şi mă anunţă !

170



— Gata,, mă duc !. sări bucuros ceferistul. N-am vă?.ut nie ¡odată- ua. cîine poSţist îa acţiune L.

— Lăsaţi-mă să mă duc eu ! Vă rog ! interveni Victor. De eind eram mic mi-au plăcut cîinii poliţişti.

— Nu ştiu, o să vedem !... îl privi îndoielnic căpitanul. Trebuie să. rămii aici,, fiindcă dumneata ai descoperit pri

mul spargerea vagonului' şi am nevoie de cîteva relaţii suplimentare.— Off !..., fu nemulţumit Victor, privind curios la coi

care se îndepărtau.— Nu. fi. supărat, o să-l vezi lă întoarcere ! încercă să-l

Iin iştească- ofiţerul, st udiind’u-i reacţiile.— Cum adică ? I. ucmări tînărul ceferist mişcările că

pitanului.— Păi, nu trebuie să se întoarcă ?— Cu hoţul ?— Nu ştiu. Dumneata ce zici ?— îl prinde, nu se poate ! gesticula el teatral.— Păi, vezi. Cu hoţul,, pe urmele hoţului, esenţial <sie

că tot se-nloarce !— Cum, pe urmele hoţului ?

— Poate hoţul s-a întors şi el la vagon !— Hm !.... Nu cred ! se prefăcu Victor. Ce era fraier !— Nu ştiu,, o să vedem ! îl săgetă căpitanul.Tînărul ceferist era verde 1&faţă. Ar fi vrut să fugă, să

fugă cît mai departe* numai să mi ştie că Ringo se va întoarce. Dar nu putea să fugă,, simţea că i se-nmuiaseră picioarele dfe la încheieturi. Şl-apoi, căpitanul... Singura speranţă era într-o eventuală greşeală a lui Ringo. „Dă

doamne, să nu vină blestematul ăla de cîine ! Cine m-a pus ? !“......„Ringo" înainta repede pe: urmă, în timp ce conduc

torul său făcea eforturi evidente ca sa nu se mărească distanţa dintre el. şi cîine şi să nu. întindă coarda de conducere. Cbferistul*. om mai în vîrstă, era mult în urma loc, dar nu renunţa la fugă* Gîfîia de oboseală. Cîinele se îndrepta spre gară. Ajunse pe peron, apoi se opri. „Ce-i, Ringo ? Urma ! U rm a !“ i se adresă subofiţerul, pe undeva mulţumit că se mai odihneşte şl el puţin. Clinele lăsă capul în jos şi mişcă botul înainte. însemna că nu pierduse urma de miros, dar aven nevoie de puţin timp ca să-şi

171



reculcagă Torţele. „Urma ! Urma !“ reluă conductorul comanda, după o scurtă pauză. Clinele porni din nou pe ur mă şi se opri în faţa uşii pe care scria : ,,Ba ga je de mî.nă“. Subofiţerul îi deschise uşa, gîndindu-se că poate Stelică este autorul furtului.

Văzînd cine intră pe uşă, Stelic ă în gălbeni . Clinele

s-e apropie de masă, urmărit înd eap roa pe de miliţian.Stelică se sculă în picioare şi, de frică, ridică ţnîiniîe

în. sus.— Aoleu , tăticule ! N- am făcut nimic, neicuşo ruîe !

ex cla m ă el, lăs înd u-s e mult pe spate, de era gata să cadapeste.' scaun.

— Lăsaţi mî in ile în jos ! îngroşă glasul subofiţer ul, privindu-1 atent pe Ringo.

— Dacă sare Ja mine ? întrebă Stelică cu ochii aproape închişi. Ce mă fac ?

~~ Nu mişcaţi !Ringo se învîrti în loc, lîngă masă. Subofiţerul se uită

la cîine, apoi pe masă. Zări telefonul. Intui, imediat că hoţul dăduse un te lefon de aici. .A a a î... Vic tor !*fc ex cla mă el bucuros.

Privi la Ringo. Trebuia ajutat. „Urma, Ringo \hi si-1 1rase puţin după cap : „Sus !“ Fără altă comandă, clinele se ridică în două labe, sprijin in du -se pe masă. Mirosi telefonul, scheunînd scurt. „Bravo, Bravo, Ringo !a îl încuraja mil iţia nul, mîngî indu-1 . „Urma ! Miros urm a !u Clinele adulmecă din nou urma pe podea şi se-ndreplă spre uşă.

~~ Vă rog să ne scuzaţi !Aaa... Nu face nimic ! răsuflă Stelică uşurat.

Subofiţerul se apropie de uşă, urmîndu-şi cîinele.—- Tova răşe mili ţian, ştiţi cine a dat telefo n de aici ? spuse funcţionarul bucuros că scăpase de prezenţa cîinclui.

— Ştiu ! răspunse miliţianul. —........ Staţi, nu plecaţi ! desfăcu omul un pachet, pe care-

luă de pe pervazul ferestrei. Am aici nişte costiţă afumată, mi-a pus-o nevastă-mea la pachet. Vreau să i-o daţi cli nului. E deştept !...

— Vă mulţumesc, dar nu mănîncă.I)e ce ? E proaspătă !

— Nu-i vorba de asta.■— Atunci ?

172



■— N u mănîn că pînă nu-şi term ină misiunea. Vă salut!— Să trăiţi ! rămase mirat Stelică. „Ăsta da dine, nu

ca ai mei ! Tăticuţule, ce spaimă am tras !i£...Ringo şi conductorul său ieşiră ipe peron. Se-ntilnivă

cu şeful de tură care abia'venea, trăgîn-du-şi sufletul.— Ce-a făcut cîinele, că n-am văzu t ? vru el să se

aşeze pe o bancă.— Nu v-aşezaţi, că Ringo a pornit din nou în cursă...

A intrat nu mai pînă la „bagaje de m înă“ şi a ies ii afară.— Şi acum unde se duce ?

— Nu. ştiu, o să ve de m! D acă sînteţi obosit puteţi renunţa..— Cum, să renu nţ toc mai acum cînd o fi mai interesant?

Am fugit cit pentru trei luni, dar sper că n-o să fug pen

tru tot anul l Ringo traversă peronul staţiei şi se-ndreptă în aceeaşi direcţie din care venise. Subofiţerul nu voise să-i confieze şefului de tură că Ringo se va întoarce înapoi, la vagonul violat. Dorea să-i spună primul căpitanului Roman că Viclor este autorul furtului şi că, aşadar, dezlegase enigma. Şl ia acum undo minţise infractorul.

- Dar ce face cîin ele ăsta, ne duce de n a s ? îl auzi

mili ţia nu l p<> nca A le xa nd ru . Nu ve deţi c-o ia înapoi ?...Subofiţerul, se întoarse si ridică din umeri.— Marna care m-ai făcut !... mări pasul ceferistul în-

tr-o cursă oarbă.Ringo era preocupat intens de urmă. Fugea chiar mai

repede, acum, la întoarcere. Probabil presimţea succesul.. . .Lingă vagonul violat era linişte.

Vin e ! Vi ne ! se sper ie Victor. Aol eu, s-apro pie ! Nu mă lăsaţi, tovarăşe căpitan ! se trase el în spatele ofiţerului. Nu mă lăsaţi ! Măiculiţă !...

Und f‘ sîn t ţigări le ? se trase căpitanul într-o parte.'Le-am ascuns într-o magazie, spun tot ! şi se lipi de

spatele ofiţerului. Nu mă lăsaţi !Ringo accelerase ritmul, ca la ultima turnantă a unei

curse, fiind pregătit să sară asupra hoţului. „Stai !“ primi

însă o comandă ciudata. N-avea încotro, trebuia s-o

execute. „Culcat !“Se conforma, privind nervos înainte. Gemea scurt.r?— Dar eu nu ţi -am făcut semn să-l opreşti ! se apropie

căpitanul de subofiţer.

173



— Eu l-am oprit, zise subofiţerul Am vrut să vă arăt înaintea lui Ringo că ştiu cine este hoţul. Chiar aşteptaţi un răspUns, nu ?...

— Bravo ! îl felicită ofiţerul.Ringo înţelese că acest „Bravo !“ nu era pentru el.

Supărat, profitînd că nu era supravegheat, înaintă tiptil,

pe burtă, spre omul care se ascunsese în spatele căpitanului.— Sare !... strigă Victor ca scos din minţi.„Culcat !“, auzi Ringo comanda în momentul în care

îşi luase avîrit să se arunce asupra intractorului. Subofiţerul şi căpitanul se apropiară de el :. „Bravo ! Bravo, Ringo ! Bravo L. Tu l-ai prins !“ îl mîngîiară miliţienii pe rînd. „Eşti cel mai bun cîine poliţist ! Bravo !...“

Ajunse, în sfîrşit, şi Alexandru. Gîfîia de parcă, zicea-î că se-neacă.

— Parc-am fost la maraton, al naibii cîine L. Dacă-mi dădea unul 5 000 lei şi tot n-aş fi fugit atîta ¡ Aleargă ca la curse, tovarăşe căpitan. Mi-a scos sufletul şi hoţul tot nu l-a prins !

— Sînteţi sigur ?— Păi, nu vedeţi că s-a culcat ? Ia uite-I ce liniştit

sta, parcă nici n-a alergat atîta !— A primit comandă să stea culcat !— Dar hoţul ?— Hoţul este în picioare !— Cine, Victor ? intui el.— Da, el !— Tu erai, mă ! se repezi şeful de tură să-l pocnească

pe tînăr. Miliţienii îl opriră. Şi eu care mi-am pus obrazul

în joc ca să te bag la calea ferată... Lăsaţi-1 să-l mănînce clinele, tovarăşe căpitan, că asta merită ! Aşa ar trebui să k ] iceţi la toţi hoţii !...

Alexandru se aşeză pe scara vagonului. Întîlni privirea cîinelui.

— Bravo, Ringo ! se adresă el cîinelui. Acum nu-mi pare rău că mi-ai scos sufletul cu atîta fugă. De la tine,

un animal, am aflat că acest om este un netrebnic !Acum ştiţi, stimaţi cititori, care a fost minciuna de

mascatoare a tînărului ceferist ?

174



„Şi noi.. . '1

Cetăţeanul Păstorel Moga din comuna Vintileanca. comună subordonată municipiului Brăila, teşi

din serviciu şi se avîntă în primul restaurant din oraş care îi făcu cu ochiul. Acolo, se întîlni cu încă doi amici şi seaşezară tare pe „treabă“, că aveau poftă de băut, nuglumă !

Sticle le de vin se plimb au prin fata lor, ca sticlei* ie lapte pe banda rulantă- Numai că lor nu le plăcea laptele ! Şi nici vinul cu sifon !

— ,.,Cînd înjoseşti şi sucul ei şi via / Şi cu sifon spurci

vinul pe care va să-l bei, / Nu te gîndeşti tu oare, nuêi în tre mişei, / Că pîngăreşti natura şi compromiţi beţia ?“ recita Păstorel Moga din catrenele lui Al. O. Teodoreanu, de-i distra pe toţi chefliii din jurul său.

— Mai încet , le atrase ate nţia o tînără che lne ri 1.4.Consu mato rii înce pură să rîdă. iar prie len ii 1.1 îm b ră

ţişară care mai de care.— Eşti mare, Păstorele l De unde dracu ştii tu a ti tea

chestii, mă ? îl în trebă Horia Adam, prietenul său dindreapta.

— Ehe, ce ştiţi voi, am um blat m ult prin Moldova !se făli el. Apoi nu ştiu dacă aţi auzit de adevăratul Păsto-rel. Mă înrudesc cu el la obiceiuri... Ala a fost un om dedamigeană, fraţilor L.

♦

Chefliii se amuzau copios, însă băutura începuse sâ-l ajungă bine. Mihai, care se „făcuse“ mai repede decîli ceilalţi, turnă în paharul său apă minerală şi vru să-t toarne şi lui Păstorel Moga :

— Ce faci, bă, amatorule ! îi dădu acesta peste mînă şî iar lansă un catren: „Pentru subtilul amator7 Care-şi

respectă al său gît, / E bună apa de izvor, / Dar ca uzaj ex tern. Atît !“■Mihai rîşe şi el, dar era cît pe aci să alunece de pe

spătarul scaunului.

375.



— Gata, nu vă mai cjau de băut ! veni ospătarul la ei.— De ce, nea Pa ng hel e ? se revo ltă Păstorel, ridi-

nndu-şi bărbia din piept. Ochii. îi erau ca bobul, do mazăre, iar la fală arăta, ca o roşie.

— V-aţi îmbă tat cu toţii. Gata, a junge ! Mer geţ i acasă.— Nu mă duc ! scutură ol violent clin eap>JNu cunosc

tu traiul, de-acasă ?...Beţi'ce mai aveţi în pahare si hai! le-arătă uşa ospătarul.

— Haideţi la mint' ! hotărî Horia. Aici nu ne mai iubeşte nimeni !

— Hai să-i. pili m troaca ! se de zmeti ci si Miha i cînd auzi că mai e rost de băutură.

Acasă la Horia, se-ne* in seră şi mai. 1are la băut. Afară pe-nlunecase bine cînd Horia adormi într-un pat, cu un pa hai* gol în mînă.

Culraţi-vă şi dumneavoastră aici, insistă soţia. lui. K lîrziu şi sînteţi băuţi rău. Numai de drum nu sînteţi buni acuma.

ftu mă duc acasă !... refuză Păstorel Moga, ţinîn-

du -sc' de tocul uşiicu

amîndouă braţele. Mă vrea nevasta. Abia aşteaptă să mă vadă... se dezlipi el de lingă uşă, dar S4v-mpiedică de prag şi căzu pe trepte în curte.

— - Unde vă duceţi în halul ăsta, doa mn e ! îl. ajută femeia să se ridice. Haideţi în casă... De ce nu-nţelegeţi ?

— Nu, că am copii mici... se trase el şi plecă pe trei cărări.

— Acolo-i magazia ! strigă Valorica. în partea asta e

poarta !*

A doua zi, cadavrul lui Păstorel Moga fu reperat peDunăre de echipajul unui vas aflat în drum spre Grecia,via Sulina. Leşul fu ancorat de vas şi adus pînă în portulBrăila, unde comandantul navei, anunţă autorităţile por-

tuare.La faţa locului se prezentară procurorul şi doi ofiţeri

de la miliţia portului. Procurorul stătu de vorbă cu co-mandantul navei şi cîţiva membri ai echipajului, notînduşi

176



în carneţe lul său datele cu privire la locul şi împrejurările găsirii cadavrului. Apoi vasul îşi reluă cursa, urmînd ca procurorul să întocm ească * la birou procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Fiind considerat un caz de moarte violentă, asupra căruia planau chiar suspiciuni de omor, datorită zgîrietu-

rilor de pe faţă şi o parte din corpul victimei, cadavrul fu transportat la morga spitalului din localitate, în vederea efectuării necropsiei.

Două ore mai t îrziu, procurorul partic ipă la cerc etarea unui alt caz, însă, în drum spre casă, maşina lui fu anga

jată intr-un tragic accident de circulaţie, soldat cu moartea omului legii.

Căpitanul Roman fu însărcinat să preia cercetările în cazul „Păstorel Moga“, dar nu i se puse la dispoziţie mai nimic. Ofiţerul controlă împreună cu şeful defunctului procuror în fişetul acestuia de la birou, însă nici urmă de proces-verbal. Procurorul n-avusese timp cînd să-l întocmească, iar* carneţelul său cu însemnări arsese cu ocazia accidentului. Cei doi miliţieni din port, care fuseseră la faţa locului, nu cunoşteau unde fusese găsit cadavrul de

echipajul vasului, deoarece numai procurorul stătuse de vorbă cu marinarii.Căpitanul se deplasă la morgă, dar în prealabil îi dădu

un telefon medicului legist să-l aştepte la intrare.Medicul legist fu punctual.— Am terminat autopsia acum un sfert de oră, încă nu

l-am cusut f i indcă am vrut să-l vezi şi dumneata.— Scîrţîie ceva ? pricepu Roman.

— Deşi cauza morţii este asfixia mecanică prin înec, zgîrieturile şi echimozele de pe faţă ar putea să-ncurce lucrurile întrucîtva.

— Adică ?— Să fiu mai explicit. Cadavrul prezintă pe partea

stingă a corpului o serie de escoriaţii liniare şi cîteva echimoze care au fost produse foarte probabil în cădere

pe un plan înclinat şi zgrumţuros.— Te gîndeşti cumva la digul de beton, de-a lungul Dunării ?

— Numai la el, aprobă medicul legist. Am mai avutcazuri de căderi în apă de pe dig şi leziunile au fost ase-

177



mănătoare cu ale lui Păstorel Moga. De fapt, şi Îmbrăcă-mintea lui prezintă pe această parte unele striaţii şi chiarrupturi corespunzătoare leziunilor despre care ţiam vorbit.Aici nu am nici un fel de dubii. Mai sensibilă este însă in-terpretarea cscoriiaţilor şi echimozelor de pe faţă,

... De ce ?...,

Pentru că ele nu se prea conjugă cu mecanismulde•producere al' leziunilor cte pe eorp, ceea ce mă face sămă gin dese: Im un alt agent traumatic.

!ri[:c.\k.*g Vreau sa văd şi eu cadavrul.CapUanu! Roman intră în sala de autopsie, şi se con-

vinse personal de afirmaţiile medicului legist. Acestaavuse*< perfectă dreptate. Leziunile de pe faţa lui Păsto-rel Moga şi in special cele din zona gurii şi a pomeţilorobrajilor, permiteau formularea că ele fuseseră produseprin lovire de un corp sau de un plan dur, însă nu înacelaşi moment cu cele de pe trup, dar nu excludea niciposibilitatea lovirii cu im corp dur, ceea ce era cu totulaltceva. Ofiţerul devenise circumspect, fiindcă în acestdin urma eaz se presupunea existenţa unei mîini crimi-nale, care probabil lovise victima pentru a cădea în apă.

Căpitanul mai fu frapat şi de puternicul miros de alcool,care emana diri stomacul cad avruluiA băut mult ? se adresă el medicului,.Foiirte mult. Am experienţa altor autopsii,.. Iam re-

coltat singe ; în două ore ai rezu lta tu l alcoolemiei, Bine, doctore, îţi mulţumesc .

Urmară verificări în teren şi nui fu greu căpitanuluisă afle ce făcuse Păstorel Moga după ce ieşise din serviciu.

Au plecat cu toţii la Horia Adam, îl informă ospă-tarul carei servise la restaurant. Erau cu chef, iar Păs-torel, glumeţ cum îl ştim cu toţii, era pus pe şagă cupoezioarele lui,

Căpitanul Roman se deplasă la locuinţa Iui Horia Adam;Aici, spre surprinderea sa, era foarte multă lume la poartă.

— Bine ca ţi venit, că îi omoară ! îi zise o femeie. Da’de ce nu vaţi adus ajutoare ? Singur no să puteţi .facefaţă. Noi, cînd am dat' tefefbn la secţie, ni s~a spus că o sătrim ită mai mulţi miliţieni.

In curta erau mai mulţi bărbaţi şi o femeie, înarmaţi cu pietre şx;domege; ţXnul dRhfre ei avea chiar şi-un cuţit.

178



r — Ce santîm plat ? intră Roman repede intre ei.— Miau omoiît bărbatul! sari femeia bocind. Ei sînt

criminalii! Vru să se repeadă spre uşa casei, dar căpitanulo opri. Sau încuiat în casă, fiindcă le este frică să dea ochiicu noi. Criminalii ! Criminalii L. începu ea să zbiere. Ucideţi criminalii ! îi îndemnă pe cei înarmaţi să spargă uşa.

Cel cu cuţitul în mînă, care era şi cam băut, prinsecuraj şi se avîntă cu toată puterea spre uşă. Roman fu însămai sprinten decît el şi îi bară drumul. îi luă cuţitul dinmînă şi îl împinse la o parte.

— Cine va îndrăzni să intre înăuntru, no va puteaface decit dacă va trece peste corpul meu ! strigă el. Oa-meni necugetaţi ce sînteţi ! Dacă cei din casă au vreo vină

în moartea lui Păstorel, există lege care săi tragă la răs-pundere.

— Legea sîntem noi şi noi îi pvom pede ps i! ieşi înfaţă femeia, bătînduse bezmetică cu palma peste piept.Dacă sînt criminali şi au ucis, să răspundă tot prinmoarte ! Pe ei, mă !...

— Nu face n imeni un pas m ai m ult , am zis ! spusetăios ofiţerul. Vreau să ştiu şi eu pe ce vă bazaţi cînd îi

faceţi criminali pe oamenii de dincolo.— Pe sîngele lui P ă s to re l! se aşeză femeia în genunchi,cu ges turi dezo rdona te. Uitei sîngele ! Uitei sîngele L.arătă ea cîteva pete roşii lîngă treptele casei. Sări, Ioane !Sări, Marine ! Omorîţii !... zbiera ea.

Sîngele de lîngă trepte şi chiar de pe trepte, trezi setede răzbunare în sufletul rudelor decedatului şi ridicarăciomegele în sus, plini de ură, începînd înaintarea.

— Întîi mă veţi omorî pe mine, a ltfel nu ! strigă căpi-tan ul Roman postînduse mai bine în d rep tul uşii.— Nu ne lăsaţi că ne omoară ! Sîn tem nev inovaţi !

auzi glasurile celor din casă. Păstorel sa îmbătat rău şi aalunecat pe trepte, julinduse la faţă. Dacă eram crimi-nali, am fi şters sîngele !...

— Nu cu tezaţi la o asem enea nechib zuin ţă ! încercă

ofiţerul să oprească furia dezlăhţuită. Dacă cei din casăar fi fost criminali, ei ar fi şters petele de sînge ! preluăel vorbele auzite p rin uşă.

Ca printrun miracol, cel mai vînjos dintre furioşi se

179



opri brusc foarte aproape de ofiţer şişi lăsă ciomagulin jos.

— Staţi ! Are d reptate ! răsună glasul lui.Ceilalţi se opriră şi ei şi începură să se privească ne-

dumeriţi.— Are dreptate, continuă vînjosul. Dacă ei erau cri-

minalii, nar fi fost proşti să nu şteargă sîngele tocmai dinfaţa casei.

— Ba nu, ei sînt crim inalii ! răcnea ca scoasă din m inţisoţia lui Păstorel. Sîn teţi nişte laşi ! Lau arun ca t înDunăre aici, în fundul curţii lor !

In acest moment intrară în curte patru miliţieni, darsituaţia era salvată. Căpitanul Roman rămăsese ca o sta-

tuie în faţa uşii, cu mina pe trăgaciul pistolului. Era udleoarcă...— Am trăit poate cele mai grele clipe din viaţa mea,

se destăinui el mai tîrziu unuia dintre miliţieni. Nu ştiucum ar fi procedat altul care ar fi fost în locul meu...

— Eu unul naş fi dorit să trec prin asemenea momente,recunoscu miliţianul. Şi noi sîntem oameni, şi noi sîntemdominanţi de emoţii, şi noi...

— Şi noi, da... murmură ofiţerul înţelegînd ea nimenialtul semnificaţia unor cuvinte mărunte : „Şi noi...“— Eu nu plec de aici pînă nui văd legaţi ! auziră bo-

cetele soţiei lui Păstorel. Ei lau omorîl şi lau aruncăt dingrădină în Dunăre ! Criminalii !...

Căpitanul privi spre fundul curţii. Prin spatele grădiniilui Horia Adam curgea Dunărea. Intră în casă şi stătu dovorbă cu soţii Adam. De la Horia nu află prea multe lu-cruri, în schimb Valerica îi oferi toate explicaţiile de cartavea nevoie. Pentru Roman era cît se poate de limpedecă aceştia naveau nici o implicaţie în moartea lui Păs-torel.

— Era atît de beat, mai spuse Valerica, îneît a vrut sî intre în magazie. Noroc că am strigat la el şi a ieşit pt poartă.

— In ce direcţie a luato ? o întrebă căpitanul.— Nu ştiu, nam stat să mă uit după el.Căpitanul Roman intui imediat ce se întjmplaso. Lo-

cuitorii comunei Vintileanca obişnuiau să circule ziua pt

180



digul Dunării, scurtînd astfel considerabil distanţa dintrecomună şi cras. Păstorel Moga, neascultînd de sfaturileValericăi de a rămîne la ei peste noapte, plecase spre casădea lungul digului, sfidînd pericolul de a cădea în apă.Hazardarea lui îi fusese fatală, căci fiind întuneric şineputînduşi controla mişcările datorită stării avansate deebrietate în care se afla, după numai un kilometru dedrum, se dezechilibrase şi căzuse în valurile Dunării...

Pentru argumentarea acestei triste realităţi, ofiţerulavea nevoie de o singură confirmare. Ieşi din casă cu gîndul de a se duce la căpitănia portului.

— E, vaţi convins că ei sînt criminalii ? îi întîmpinăsoţia lui Păstorel.

— Soţul dum ne av oa stră .na m urit de mînă criminală î ii replică Roman şi îi explică ce se întîmplase.— Nui adevărat ! răbufn i ea după ce ascultă povestea.

Aici e sîngele lui ! Lau omorît în faţa casei şi lau arunrat în Dunăre aici, în fundul curţii lor ! Criminalii să fie

judecăţi ! Criminalii. !...Fiii înţelegătoare, spuse blînd căpitanul. Aştep

l.aţimă pini mă întorc şi am să vă aduc şi dovada care să

vă convingă.Ofiţerul se deplasă la căpitănia portului şi ceru să i

f c facă legătura prin radio cu vasul. Obţinu legătura ; la întrebările puse de el, căpitanul vasului îi preciză puactulin care fusese găsit cadavrul.

...Locuinţa lui Horia Adam.— Poftiţi , ci tiţ i asta ! îi dădu h îr tia soţiei, lui Păstorel.

După aceea, no să mai susţineţi că a fost aruncat înDunăre, din fundul curţii acestor oameni !...

Femeia citi, io înapoie deznădăjduită, şi se întoarseeu spatele, dezlănţuinduse intrun plîns neguros : „Bău-tura ţia luat viaţa, Păstorele L.

Dumneavoastră aţi „detectat“, stimaţi cititori, care a

fost elementul cuprins în procesul verbal, rezultat dindeclaraţia căpitanului vasului, care a înlăturat definitivsuspiciunea că Păstorei a fost aruncat în Dunăre, dinfundul curţii familiei Adam ?

181



Post soraplum

• Doi in frac tor i' îi dăd ea u serioc ă pi tan u it e Roman.

Ei se îndeletniceau cu spargerea caselor de bani, dîar în nici' un Mc und e operaseră, nu reuşiseră săşi a t in g ăţinta, să deschidă vreuna. De fapt, spargerea unei case dfebani este aproape imposibilă — şi de aceea acţiunile lorrămâneau în faza de tentativă. Ofiţerul era insă convinscă ei credeau totuşi în reuşită şi, deci, nu se vor opri...

O 1nou ă ten ta tiv ă de .spargere.

— Grosolană ! se s tr îm b ă Roman.— Dar au marecuraj , rem arcă Muşat.— Astai adevărat. Riscă...— Nu înţeleg de ce leau intrat In cap casele de bani.— Fiindcă speră la o lovitură mare, la bani mulţi .— Bine,.dar se pol1înşela. întro casă de bani poate să

nu existe nici un ban la un m om ent dat.— Fără îndoială, dar ei nu prevăd o asemenea posi -

bilitate. Pe ei îi orbeşte blindajul caselor de fier şi cu cîtrezistenţa acestora este mai maro, cu atît mai mult auimp resia că în .spatele lor se ascu nd s um e fabuloase.

— De unde ştiţi acest lucru ? îl interesă pe locotenent.— Dfe la un fost spărgător de case de bani', Sami Len

g h e r zis Godzila, C eam m ai ale rga t şi d u p ă el. ..

— Şiacum unde este ?— La o uzină. E cel. mai bun lăcătuş de acolo. Anirămas prieteni. O săl cunoşti peste.. . peste o jumătatede oră, privi el la ceas.

— înţeleg... Laţi chemat aici.— Da. Este bine ca oamenii cinstiţi sa se consulte

în tre ei. Mai ales dacă s în t şi specialişti în tr o an u m ită

problemă... făcu el cu ochiul. Pină vine, noi să căutămurme pe casa de bani . Cam ce praf ar merge la culoaream etalului ă sta ? deschise trusa criminalistică.

— Roşu de Sudan, fu de păre re Muşat.— Da, da. Dă cel mai bun con trast.

182



Căutară cu pensula urme digitale, dar nu găsiră nici ama. Extinseră căutările şi pe eelelaîite .obiecte din. încăpere. Tot nimic.

•La uşă bătu cineva.— litra, undhiule Sami ! se-ituzi invitaţia lui Roman.In prag apăru un 'bărbat mai mult decât voinic, care

încadra aproape întreg chenarul uşii.— Să trăiţi ! întinse el căpitanului o mînă uriaşă. Dîn- sul ?.Cine ?... arătă.sprelocotenent. A,feihae...

— „Bobocul“ judiciarului !;Sm!hii3oman.— Generaţiile, dom’ şef, îîlozoiă el cu o faţă blajină.

Le bungheşte ?— Oho !...

— Eşj,normal,dacălucr©

0

zăou „marele şarpe“... îi făcu cu

ochiul lui Mu»şat.Î)ă’cedaţi făcut dom’ şef, de aţi roşit ursoaica •în .halul 'ăsta .? A ţi sărutat-o? pnivi^l curios la casa de bani.

— :Nu, dragă... Am căutat amprente.— Aha !... Mare ocnă sînteţi ! tresări unchiul Sami.

Şi. mie îmi vindeaţi găluşte, vâmintiţi ? Roman rîse fin. Ziceaţi că mi-a rămas r u j u l de la surioara aia, pe care o aveam în Ferentari.

— Amintiri, dragă Sami. Şi tu erai mare...— î )a’ c u dumneavoastră am căzut... de limonadă ! Da’ mai bine că m-aţi gîdilat la timp şi mimaţi luat con- trabasu’, că .altfel nu se ştie dacă ajungeam omul care sînt astăzi. Apropo ! Salutări de 3a dom’ director. Acu’ trei zile mia dat o primă specială, c-am reuşit să salvez un cazan cu aburi, jsă j iu sară-n aer. Altă viaţă, dom’ şe f !

— Ei, bravo ! Transmite-i şi salutările mele. Dar hai să

ne ocupăm un pic şi de casa asta de bani, că ne-apucă sărbătorile aici, cum ai tu o vorbă.— Treaba-i simplă, se-apropie „profesional“ unchiul

Sami de casa de bani. Doi brabeţi, ce nu li s-a uscat bine măzărichea pe faţă, d-ăştia sînt.

— Forţa ?— Nexam ! Parcă abia au terminat de sărit coarda,

zău... Cînd ai şi mănuşi în mîini, afacerea e mizerabilă.

Atîta transpiră mîna cînd strîngi obiectul cu care loveşti, încît ai senzaţia că-ţi curge apă-n cap. Apoi ăştia dau ca ciocănarii, n-au stofă... Sînt loviţi în freză, nu vedeţi ce blindai e aici ? Da’ cînd s-a comis treaba ? Noaptea ?

183



— Noaptea, da.— Lumina nau aprinso fiindcă sar fi văzut din

stradă, potrivi el din ochi. Deci au avut lanterne... Hopa,Levănţică !

— Ai dat peste un mister ? privi şi Roman in acel loc.— Mare î se bucură unchiul Sami. Bulgărele de aur

care vă trebuie dumneavoastră. Unul dintre pîrlitori echior ! Sau nu vede bine cun ochi, cam acelaşi lucru.— Cum ţiai dat seama ?— Din „practică“... rîse scurt unchiul Sami. Pe vre-

muri .aveam şi eu un complice, „Levănţică“, nu vamintiţi ?' — Da, da, da... „P andişp an“, cum mai era el poreclit.

— Ala ! Ala ! Cînd eu ţineam lan terna şi venea rînd ullui să dea în ursoaică, lua ayînt, dar lovea cu obiectu’ maimult pe lingă ea. „Bă Vedetot, îi ziceam, bă beleaua dra-cului, de ce nu teapuci tu mai bine să vinzi seminţe pră- jite ? Uite, na un pol de la m ine pen tru m aterie primă !“Mă supăram dar îmi trecea. Norocul lui era cu mine căaveam forţă. Era amărlt, săracu’ îi plăcea pandişpanu’, destătea cîte trei zile cu burtan sus. A murit intoxicat...Amintiri...

— Deci eşti sigur că unul dintre spărgători are un defect de vedere.~~ Doar vam spus o dată, ce focu\ „Practica“ e sfîntă.După plecarea unchiului Sami, ofiţerii îşi canalizară

verificările potrivit amănuntului preţios furnizat de el.A doua zi, căpitanul Roman primi o anonimă scrisă cu

litere decupate din ziar. O citi :„Vă salută solz de peşte, fiindcă cioaca se loveşte. Ştiu

că umblaţi după noi, că aţi căutat urme pe casa de bani,dar navem greţuri că lucrăm cu mănuşi. Mergeţi înapoi,unde aţi fost ieri şi vedeţi că tot am reuşit. Dcacum încolo,adio uşi blindate. Am intrat la trenă şi nu ne mai prindeţinici cu trotineta. Sperăm că şeful matale e mulţumit cumdevine treaba cu cercetările. Daţii şi lui să citească, săIacă ochii mari. Dar să nui iasă din ceşti... Salutare, um-bră veche. Din partea lui solz de peşte, fiindcă cioaca se

loveşte.“Căpitanul îi dădu hirtia şi lui Muşat.— Vede să lipească litere ! zise locotenentul după ceo

citi. A trecut şi prin m ina şefului ? \

184



— Nu. Nu vezi că nare nici o rezoluţie. Atît ar fitrebuit, so vadă şeful... Chestia eu ceştile...

— Au tupeu, nu jucărie.— Aventurieri, nimic mai mult ! zise Roman cu de z-

gust. Senvîrt degeaba ca hienele în jurul caselor de banL

Să mergem.Ajunşi din nou unde fuseseră cu o zi în urmă, ofiţeriiconstatară că infractorii rupseseră sigiliul, forjaseră uşaşi atentaseră încă o dată la casa de bani. O loviseră zdra-văn, dar încuietoarea tot nu cedase. Succesul lor se refereaprobabil la faptul că reuşiseră să facă un orificiu în blindaj.Dar era un simplu orificiu. Atît !

La birou, căpitanul Roman fu anunţat că un coleg de

la circulaţie U căutase la telefon în legătură cu o problemăurgentă. Ofiţerul seduse pînă la colegul său.— Mai căutat ?— O, să trăieşti, Rom ane ! Stai jos, b ine că ai venit

Săţi spun de ce team căutat. E în legătură cu instructajulpe care lai făcut tu ieri în vederea căutării individulu:suspect, cu defect la ochi. Mergînd în acţiune, am parti-cipat la filtrul control auto din bariera Vergului. La un

moment dat, am oprit un camion şi am cerut actele şofe-rului. în caroserie, erau doi tineri. Fiind vorba despre untransport clandestin, mam urcat pe roată şi am cerut sibuletinele lor. Atunci am remarcat că unul dintre ei aveaun defect la ochiul stîng. Pleoapa îi atîrna mult în jos. Ceidoi sau prefăcut că scot buletinele, dar au sărit din ma-şină şi au luato la fugă. Am alergat degeaba după ei, uite,miam rupt şi pantalonii... Nam reuşit să pu,n mîna penici unul. Totuşi, au lăsat în camion o servietă în care amgăsit o pereche de mănuşi maro, de care se folosesc con-ducătorii auto particulari. Aici sînt ! scoase pe masă o ser-vietă. Poateţi folosesc. Eu am făcut numai legătura.

—■ Mersi, îi mulţum i căpitanul şi luă servie ta. Poa'.et‘ăi cu noroc. Să vedem ce spune laboratorul.

— Hm ! Ei sînt au tori i tenta tivelor de spargere, z'imbitin tehnician de la laboratorul criminalistic.

■—Nu umbli cu... „prafuri“ ? sencruntă Roman, apoi rîso.

185



— Eu ? Poate ei L. rîse şi tehnicianul şi întoarse de-getele mănuşilor pe <los. Cîte amprente vrei săţi ridic ?

— Toate zece !Aflat în posesia amprentelor dorite, căpitanul le

căută corespondentul la Cazierul judiciar şi dădu peste„Solz de peşte“. Bucuros, el se întoarse în biroul său

fredonînd o melodie.— Ssst!... îi făcu locotenentul. Şeful cel mare a auzit

de anonimă şi sa făcut foc. Nea chemat la dumnealui.—' Zău ? Şi de ce nu tea i dus ? continuă să fredo-

neze melodia.— Cum era să m ă duc fără dum neavoastră !— Da, ai dreptate. Anonima mia fost adresată per-

sonal şi... Undei hîrtia, că vreau să scriu ceva „confiden-ţial“ pe ea.

— En dosar. Poftiţi ! îl privi Muşat fă ră săn trev adăvreun rost. Urmări apoi stiloul căpitanului. „P.S. Dinpartea lui Laurenţiu Costea, strada... nr... condamnat dedouă ori pentru furturi în dauna avutului particular şiobştesc.“

• — Acuma hai la şef, zise vesel căpitanul şii făcu

sem n că pot merge.In tra ră în biroul colonelului Chiriac.— Am auzit că ţi sa servit „micul dejun“ întro scri-

soare, îl iron.iză şeful pe Roman.• ...Cu litere de t ipar ! completă ofiţerul.— Mare lovitură pentru tine...— Lovitură, d a ! îl întrerup se căp itanu l înim nîndui

anonima. ,

Aleea Grant. întro curte, un bărbat meşterea ceva la obicicletă. Cînd Roman şi Muşat intrară, el o luă la fugăspre fundul grădinii, dar locotenentul îl ajunse repede.Infractorul vru săl lovească pe ofiţer, însă Muşat, dindouă mişcări scurte, fu de gîtul lui.

— Uşor, uşor... strigă Roman. Poar tăte cu mănuşi...căi rupi capul ca la peşte, fiindcă cioaca se loveşte !...

Pe ce sa bazat confirmarea că mănuşile abandonate încaroseria autocamionului proveneau de la unul dintreinfractorii ce atentaseră la casele de bani şi nu de laoricare alt infractor ?

186



Aşa e viaţa..

Din locuinţa unui cetăţean se furaseră maimulte lucruri, printre care, fapt demn de reţinut, întreaga

sa colecţie de discuri de rhuzică uşoară. Hoţul, evident,ahtiat după astfel de muzică, se întllnise ,pe scările blocu-lui, la coborîre, cu femeia de serviciu. Aceasta îl descriseca fiind un tînăr pistruiat şi cu un semn de operaţie laarcada dreaptă .

— Nu se poate, acest tîiiăr eu lam văzut undevatin de ?... Unde ?... se frăm în ta căpitanul Roman.

— Poate laţi av ut cîndva în anchetă, Încercă sâL

ajute locotenentul Muşat.— Nu... Miaş fi adus aminte...— Poate a fost depistai cu ocazia vreunei acţiuni mi

liţieneşti,— Mda. Se apropie î pocni Roman din degete. Parcă

mi la adus un agen t de ordine... Dar cine ?... Unde1găsise ?...

— Lo fi suspecta t de ceva.— Absolut. Dar cine mi la adus— Este m ult deatunci ?— Trei, pa tru ani, dar cîte se perindă pe la noi,...— Atunci e greu, recunoscu Muşat. O fi fost amendat,

cine ştie...— Bravo ! îl felicită căpitanul, A fost amendat pentru

comportare jignitoare faţă de organul de miliţie. Dar cine

era agentul ?.vRoman îşi aprinse o ţigară, apoi căută să se concentreze.

— îmi mai aduc aminte, zise el după un timp, că l~ara pus pe subofiţer să facă un raport, iar pe tînăr... da, da, l-am fotografiat!

— E dar. Ştiu ce-am de făcut, se ridică locotenentul de pe scaun. Album ele..;

— Iar eu la arhivă, după raportul agentului..:Se reîntîlniră după un sfert de oră în faţa unor albume şi dosare. Căpitanul. Roman mai rugă încă doi colegi să-l ajute în depistarea fotografiei şi a raportului,

187



o muncă ce se întindea destul de mult ca volum şi carese anu nţa a fi destul de plicticoasă.

— Mare a tenţie la cicatrice ! îi avertiză el. Miaducaminte că îi intersecta sprinceana pe la jumătate.

Cî te va ore, pa tru oameni nu se desprinseră de la omasă. Multitudinea pozelor examinate le împestriţase

vederea. Nau fost de folos nici lupele.— Poate aţi greşit ? zise Muşat privind întrebător lacăpitan.

Roman tăcu o clipă, chibzuind, apoi dădu negativdin cap.

— în nici un caz. Trebuie să fie aici.Colegii căpitanului zăboviră puţin şi iar luară treaba

de la început. Examinau fiecare chip, fiecare sprinceană, îşi pierduseră aproape speranţa, dar Roman susţinea unaşi bună : „E aici, trebuie să fie aici fotografia aceea afu-risită...“ „Şi fuma, fuma continuu...

Căpitanul Roman dădu lupa la o parte şi se lăsă pespă taru l scaunului. Căută să se relaxeze puţin.

„Dar undei raportul ?!“ îl chinuiau gîndurile.Deodată, uşa se deschise şi în cameră năvăli un

băieţaş.— Bbiciclcta... atît reuşi să spună. în spatele luiapăru silueta unui subofiţer cu o banderolă roşie pe braţ.

Nu e uşor să te înţelegi cu un copil care şia pierdutun lucru scump, mai cu seamă atunci cînd plînge. Pestecîteva clipe, căpitanul Roman reuşi să lămurească lucru-rile. în piaţa Operetei, copilul intrase întrun magazin elediscuri, lăsînduşi bicicleta afară. Cînd se înapoiaso... Bă-

iatul izbucni din nou în plîns.— Ce fel de bicicletă era ? în treb ă Roman.■— „Pegas...“ din aceea înaltă, de merg şi oamenii mari

pe ea. A luato derbedeul ăla pistruiat, care a ieşit dinmagazin cu un disc sub braţ. Am fugit, dar,..

— El e ! Gata, miam amintit ! arătă căpitanul bruscspre uşă.

Copilul se întoarse ca din instinct şi privi nedumeritJa subofiţeru l din pragul uşii care1 însoţise.

— Eu ?! Cum adică eu ! Ce eu ?!... făcu plu tonieru l.— Scuzămă, tovarăşe Burcea, zîmbi Roman. Dumnea-

voastră, cînd eraţi agent de ordine, aţi adus odată la mine

188



un tinăr pistruiat care avea o cicatrice la arcada... la sprin-ceana dreaptă.

— El e ! sări puştiu l. El e !...— Acum înţeleg... se linişti subofiţerul, aşezînduse pe

un scaun. Deo săptămînă am fost mutat ca sectorist în70na Operetei. Dorind să cunosc şi eu ce evenimente sau

petrecut în acest sector, care sînt locurile pretabile... cinesînt cei care ridică probleme, mă rog, ştiţi dumneavoastră*am venit la judiciar şiam împrumutat de la tovarăşasecretară ceaveam nevoie. Cu această ocazie am dat şipeste raportul cu pistruiatul pe care maţi pus dumnea-voastră săl fac. Lam recunoscut imediat după foto-grafie...

— Şi noi cău tăm aici deo săp tăm înă !... m urm urăcăpitanul arătîn d ce era pe masă. Dar nu i nimic, sen veseliel. Se mai întîmplă. Secretara noastră este în concediumedical. Aşai cînd omul e bolnav... Are alte gînduri şi maiuită să te pună în temă cu unele amănunte. Esenţialuleste că avem raportul, poza şi ştim unde locuieşte.

— Da... Locuieşte în strada...— Bun, îşi notă Roman.. Atunci, călare pe „bicicletă'4!

îi făcu semn lui Muşat.— Merg şi eu ! strigă puştiul. Eu vam spus cineiholul !

— Da, adevărat... se opri căpitanul priv induse cuceilalţi. Atunci, „micul detectiv“ va sta în faţă...

încadrat de miliţieni, puştiul porni energic cu capul înainte. Stringea tare din pumni şi lua poziţia boxerului.

Cum intrară în curtea unui imobil cu două etaje,

băiatul îşi zări bicicleta rezemată de ‘peretele clădirii.— „Pegasul“ meu î „Pegasul“ meu ! Are şi patentul peca re mi la da t tata, desfăcu el gen tuţa de scule. Of ! Bici-cleta mea !... Credeam că nu te mai văd... începu somîngîie.

Puştiul fu lăsat în curte împreună cu un ofiţer, iarcăpitanul Roman şi locotenentul Muşat intrară în clădire,

— Dacă celelalte lucruri lea înstrăinat, discurile nu...,anticipă Roman urcînd scările.

— Şi eu cred, îl aprobă tînărul ofiţer, şi precis se vaapăra că sînt ale lui, că lea cumpărat, chiar dacă unelele va avea în dublu exem plar.

189



— „Aşa e viaţa...“ îi strecură căpitanul o aluzie, fă- cîndu-i cu ochiul.

— Noroc cu păgubaşul, că e mare meloman... zîmbiMuşat.

Sunară la o uşă. Le răspunse chiar omul căutat.— Bună ziua ! se legitim ă Roman.

— Bu ibună... bîlbîi pistruiatul.— Nu mă mai cunoşti ? îl privi fin ofiţerul punînd unpicior peste prag. Am venit cu bicicleta... ! Nu mă maicunoaşte, e clar, privi derutant la locotenent.

— Aşa e viaţa... strecură Muşat, făcindui jocul.Ti nărui înlemnise.— Am venit după Sergiu ! parcă vru săl trezească

Roman.1— Care... Sergiu ? zise el trem ura t.— Zagardan !— Za... Zaga'... ! Nu stă...— Cum să nu. Stă la tine.— La... la mine ? %— Da. Printre discuri !— Aa... aruncă el un zîmbet forţat.

— ...Păi, v e z i ! Deci să intrăm ! îi făcu sem n so ia înainte. Dar să nu ai un comportament jignitor, cum sa întîmplat... ţiaduci aminte, că acum nu mal e vorba deamendă !

— Vai... A fost o greşală pe care o regret şiacum,zise pistru iatu l moale;

— Atunci, vom regreta împreunai zise căpitanul ză-

rind maldărul de discuri de pe pat. Dormi cu ele sub cap ?— Nu... dar sînt un mare prie ten al discurilor.— Şi Zagardan undei ?— Cine ? sesiză imed iat nu an ţa pistruiatul.— Scuzămă, mă gîndeam la zgardă..., lovi cu mina

la şold, auzinduse clinchetul cătuşelor. Tear prinde bine,ce zici ? schimbă tonul. De fapt, eşti ca şi prins. Aşa

e viaţa...— Eu ?!... La ce vă referiţi, n u înţeleg...— La discurile acesteia fu ra te ! Şi la celelalte, b ine-

înţeles.

J9Q



— Vai, dar cum înd răzniţi să mă acuzaţi de...__Uite căndrăznesc , cum ai ??m drăznita şi dum -

neata. Viteazule !...— Eu nu mai înţeleg nimic,, se aşeză tînărul pe scaun,

revoltat.— Dar „muzica“ o înţelegi ?— Muzica, da.— Atunci punene o placă. Pe Za.ga.rdan 11 vrem. Uite,

iute acolo discul î Pistruiatul luă discul solicitat şi sendreptă cu ei spre

picup.— Nui nimic ca pus m ina pe el, zise Rom an lui Muşat,

ca să audă şi tînărul. Au mai rămas destule urme ale

păgubaşului. Apoi avem urmele şi pe celelalte discuri.— Nu se poate aşa ceva, e discul meu, sînt plăcilemele, zise el neeonvmgător.

— Zău ! înseam nă că le cunoşti bine,.~ Absolut î Fiecare meloman îşi cunoaşte discurile

sale.— O, atunci e bine dacă recunoşti, treaba asta. Pune

placa !

Pistruiatul se execută; iar Roman si locotenentul secufundară în cîte un fotoliu, ca la •au diţia unui concert, înainte ca ritm ul melodiei să ia avînt, căpitanul li dădutînărul ui o coală de hi rtie scrisă la maşină.

— Pînă ascultăm, noi* citeşte pasajul ăsta l îi arătăo fiţe ru l E declaraţia păgubaşului.,.

Gazda avu intenţia să schiţeze din nou o .ripostă, clar

melodia Lşi lu ă avînt.Camera se umplu de ritm, de rezonanţa vocii lui Sergiu

Zagardan, în timp ce pistruiatul, se iot îngălbenea pe mă-sură ce ci tea.

— Ssst L„ Sascultăm^ că ţi se potriveşte* îi făcu semnRoman, observînd că term inase de citit.

După un acompaniament, vocea cîntâreţulul se auzi

din. nou : ,Âşa e viaţa. Are şi uşor şi greu.,, şi greu..,, şigreu:.,“.

— „Aşa e viaţa L/* completă căpitanul şi opri pteupuL— Maţi ha lit ! f u nevo it să recunoască pfetruiattil.

191



— Noi... ! Să vezi ce teaşteap tă afa ră ! De, dacă ţiaplăcut „muzica“ !...

De ce credeţi că pistruia tul a recunoscu t ? în ce aconstat proba ?

Martorii din soba

Era pe la începutul lunii a.ugust 1976, cîndmiliţia aflase despre dispariţia Mioarei Voica, o ţărancăcu păr bălai şi cu gropiţe în obraji. Plecase 1a Mizil, la tîrg,d ar nu se mai înâpoiase. i

— Ma rugat pe mine să am grijă de animalele şi depăsările ei, îşi îndreptă broboada bătrîna Safta Doichiţa:Sîntem vecine. A plecat sîmbătă cînd soarele dădea înclocot. Şia luat cîteva ouă şi o bucată de mămăligă întroleg ătu ră şi dusă a fost...

— Ce voia săşi cumpere de la tîrg ? o întrebă şefulde post. 1

— Sculuri de lînă, maică. Era o femeie foarte v re d -nică şi pricepută. Nimeni no întrecea la războ iul de ţesut.

— Şi de ce ziceţi : „era“ ? Credeţi că sa întîmplat

ceva grav cu ea ?— Da. Tare mie frică să nui fi făcu t seam a alde

Fănică Buga. De mult îi ţinea calea...— Pentru ce ?— Fiindcă n a v ru t să se ducă du pă el, la casa lui. E

văduv... i— De ce a refuzat săl ia de bă rba t ?

— Este beţiv mare, maică. Şi apoi ea e muşcată deşarpe, cum se zice pe la noi. A ţin ut un b ărb at care totce cîştiga dădea pe băutură. Noroc că a lăsato în pace şi.sa dus la mum ăsa, la Pridvoare.

192



— Bine, dar din. ce miaţi spus pînă acum nui sufi-cient ca săl bănuiţi pe Fănică Buga de ceva necurat.Poate că ia ţinu t calea vrînd so înduplece totuşi.

— Nui ch iar aşa, maică. Mioara mia spus mai acu’o lună că sa întilnit cu el în pădure. Era cam afumat. Aalergato cu securea pînă la gîrlă, în marginea satului. A

vrut so omoare. Diavolul însă nu la ajutat, fiindcă ea afost mai sprintenă decît el. Deatunci îl ocolea ca pemărăcini.

— li mai făcea curte cineva ?— Nu mia spus, dar după cum o cunosc eu este femeie

serioasă, maică.— De cea plecat de acasă sîm bătă la amiază, din

m om ent ce tîrgul. se ţinea duminică ?— Are o soră, Ileana, care stă la Valea Caprei. La eatreb uia să înnopteze.

— Cîţi bani a lua t cu ea ?— Trei hîrtii de cîteo sută. Plus ce mai avea ea mă-

runţiş prin buzunar. Am văzut cînd ia legat întro batistă,iar ba tista a puso în sin.

— Şi de ce na ţi venit sămi spun eţi mai devreme

despre dispariţia ei ?— Da’ de unde era să ştiu eu, maică, că lumea-i aşa de rea.

— Ce vreţi să spuneţi cu asta ?— Păi, alde Victor Mihalache, fratesu vitreg, a venit

î:n lipsa ei, a smuls lacătul de la uşă şi ia cotrobăit princasă. Naiba ştie cea căutat. Abia azi am aflat şi eu şi

am venit repede să vă spun.— Bine, dar pînă astăzi naţi văzut că nu mai estelacătul pe uşă ?

— Nu mam uitat, maică. Dacă am văzut peste gardcă păsările sînt tot închise, am ştiut că nu venise acasă.Şi atunci ce rost mai avea să mă duc să văd dacă lacătuleste pe uşă ?...

— In ce rela ţii este cu fratele său vitreg ?— Rele de tot, maică. De cînd Mioara, a moştenit un

petic de pămînt, în Leiculeşti, să no mai vadăn ochi. Elsusţine că are dreptul la jumătate din pămîntul acela. Dar;degeaba, că1 opreşte testamentul, maică.

193



— Cine din Izvoru a mai fost duminică la tîrg, la Mizil ?

— Nu-i ştiu pe toţi, dai1de fratele ei vitreg sînt sigură.Satul Izvoru era situat la poalele unor dealuri semeţe.

Casele se înşirau de-a lungul Nişcovului, un pîrîu întortocheat, eu maluri abrupte. Ca să ajungă de aici la Mizil,

călătorul trebuia să străbată un drum destul de lung. Mai întîi urca două ceasuri printr-o pădure de fag şi stejar pînă ajungea la „Vîrfuri“. De aici se strecura printre dealuri pînă la Pridvoare. încă o oră de mers pe jos .şi, privind la rodul pîrguit al viilor, ajungea la Valea Caprei, unde făcea ultimul popas. Apoi paşii îl coborau agale, pe lîngă lanurile de porumb, pînă la Mizil. în total cinci orc* de mers pe jos.

Investigaţiile făcute pe acest traseu nu duseră la nici un rezultat. Mioara Voica, de la ieşirea în marginea satului Izvoru către „Vîrfuri“, nu mai fusese văzută de nimeni. Nu ajunsese la sora ei în Valea Caprei şi nici la tîrg.

— Pe unde duce drumul la „Vîrfuri“ ? îl întrebă pe şeful de post căpitanul Roman.

— Pe lîngă un cătun, denumit de localnici „Pietricica“,

răspunse subofiţerul. Nu sînt mai mult de zece casc?. Şi toate răsfirate.— Aţi făcut investigaţii in acest cătun ?— Da, însă nimeni n-a văzut-o pe Mioara ureînd la

'„Vîrfuri“, deşi oamenii erau la coasă.— Cine locuieşte în prima cosă ?— Fănică Buga, despre care v-am raportat mai înainte.

Afirmă că la ora primului dormea, fiindcă se-mbătase.

— Bea rachiu pe o asemenea căldură ? Ciudat! Următoarea casă la ce distanţă este faţă de cea a lui Buga ?— La circa 300 de metri. Acolo locuieşte un om liniş

tit : Gheorghe Stanciu.— Aoesta poate vedea din casă sau din grădină dacă

cineva trece pe drunj, prin faţa curţii lui Fănică Buga ?— Nu, deoarece drumul face o curbă între casele lor,

iar teremul din jur este plin de arbuşti şi lăstari. El poate yedea numai persoanele care trec prin faţa casei sale.

— Lui Mihala<dhe i-aţi făcut vreo „vizită“ ?? — Nu, îmcă n-am reuşit, dar am aflat că duminică, dupăce s-a întors de la tîrg, a afirmat în faţa unui pahar cu vin»

i .

194



că tot va pune el mîna pe „testamentul blestemat'" şi că31 va rupe ca să poată lua şi el jumătate din terenulMioarei. La plecare sa exprimat faţă de consăteni : ..Ce

jştiţi voi, treabai şi a ran ja tă !“— Bine, atun ci să mergem îm preu nă la el.Locuinţa lui Victor Mihalache. După ce fu prezentat

de şeful de post, căpitanul Roman intră direct în temă.— Ai găsit testamentul ? îi spuse pe un ton rece. Ştiucă era i dornic săl pu i pe foc !

— ...Nu, nu lam găsit, răspunse Mihalache privind înpămînt. Eram cam băut. Mia părut rău pe urmă că amintrat în casă fără ştirea ei. Acum, am făcuto... sîntvinovat !

— Şi dacă găseai testamentul şi îl distrugeai, cu astase rezolva tot ?...

— Nu... Vam spus că am fost cherchelit. Aşa am ju-decat atunci... Băutura..

— Bine, d a r treab a era a ran ja tă ! îl săgetă Roman.Mihalache păli. Zise nes igur :— Nu era... Cum să fie a ran ja tă ?— Minţi ! Sing ur ai spus, după ce leai întors

de la tirg.— Da... ¿un zis, se bîlbîi Mihalache surprins de inter-venţia ofiţerului. Am zis, dar mam referit la altceva.Aranjasem cu un avocat de la Buzău să o dau în .judecatăşi să obţin jumătate din pămîntul de la Leiculeşti. Iamspus avocatului că nare testament pentru teren.. Plănuisem mai de m ult să i1 fur.

— Nu ţia fost teamă că vei fi învinuit de furtul testa,

m ontulu i ? Sau ch iar n um ai de violare de domiciliu ?— Aşa a judecat atunci mintea mea neghioabă. Acum

îm i pare rău...— Sîm bătă la amiază ceai făcut ? îl privi sever

căpitanul.— Am fost pîna la Fănică Buga, la „Pietricica“. Avea

sămi dea o coasă, spuse Mihalache. Lam găsit cu chef.

Ma serv it cu niş te ţuică, dar pe el la ajuns repedebă utu ra şi a adormit.— După aceea ?— Am plecat, ce era să fac. Naîveam cu cine să mă

înţeleg.Z2

195



—. Unde ? apăsă Roman, d îndui de înţeles că îl vademasca din nou dacă va minţi.

Victor păli. Chipul său trăda o emoţie puternică.— Mai bine vă spun adevărul : ca să nu intru în belea !

zise el uşurat. Am fost în pădure şi am tăiat cîteva tulpinide fag. Voiam sămi fac o magazie. Nu leam adus acasă,

fiindcă am auzit tălăngi în marginea satului. Oamenii îşipăzeau porumbul de porcii mistreţi. Aşai îndepărtează.Miam dat seama că mă pot întilni cu vreunul dintre ei,că mă poate vedea careva şi leam ascuns în pădure cugîndul să te iau altă dată. Putem merge în pădure să vile arăt...

— Cu o sea ră în urm ă ceai făcut ? vru căpitanul săse convingă pe deplin de sinceritatea omului.

— Vineri... Am băut un pahar de v.in la mine cu aldeNeacşu.

— Cine este „alde Neacşu“ ?— Este fostul soţ al Mioarei ! La lăsat mai acu vreo

trei ani...— Cu ce ocazie va vizita t ?— încă mai ţine la ea, o mai iubeşte ! zîmbi Mihalache.

Ma rugat să pun o vorbă bună pe lîngă Mioara şi sălierte. Ţine mult să sempace cu ea. Iam spus că eu de-geaba vorbcsc cu ea, că nu vrea să mă asculte şi că maiibine ar încerca chiar e.1. Ştiam că Mioara se va duce sîmfcătă la tîrg şi iam dat sfat so aştepte la sora ei de laValea ¡Caprei, un de săşi sus ţină sin gu r cauza.

...Fănică Buga cosea nişte trifoi în spa tele casei.— Să trăiţi! Căldură mare ! se apropie el de miliţieni,

ştergîndu-se de sudoare cu pleoapele cămăşii. Tot naţi gă-sit-o pe Mioara ? se arătă îngrijorat.— încă nu, îi răspunse şeful de post. Săţi fac cunoş-

tinţă cu tovarăşul căpitan Roman.Buga se cutremură uşor, apoi întinse mina ofiţerului.

Zise :— Bine aţi venit pe la noi. Să vaduc nişte scăunele să

stăm aici sub pom la răcoare.— Nar fi rău , îl studie o fiţerul.Gazda aduse din casă tre i scăunele.— Serviţi şi un rachiu ?

196



— Nu, mu lţumim. Nui tim pul p otrivit pentru aşaceva, îi răspunse ofiţerul. Aţi văzut ceaţi păţit sîmbătăla prînz dacă aţi bă ut rach iu pe căldura asta.

— Mam cam făcut, e adevărat, ocoli el privirea căpita-nului. Mam înd em nat cu alde Mihalache.

— Sa am eţit şi el ?— Da parcă eu mai ştiu... Ma luat apa repede... Dai"unde să fie Mioara, tovarăşe căpitan ? schimbă el vorba.De vreme ce dumneavoastră aţi făcut atîta cale pînă aici,

înseam nă că nui lucru cura t la mijloc.— Aşa este, ii confirmă ofiţerul.— Aş suferi mult, dacă aş auzi că sa întîmp lat ceva

rău cu ea. Ţin mult la Mioara, deşi ea nici nu vrea saudăde mine.

— E şi normal să te respingă din moment ce vrei săţio apropii cu topo rul ! Ca să nu m ai vorbim de bău tură !Nu aşa se cucereşte o femeie.

Fănică Buga lăsă capul în piept.,— Eram furios cînd am fugit atunci după ea, încercă

el să se justifice. Dar să nu vă închipuiţi că am vrut so

om or ! Iam spus în fa ţ4 şi lui Neacşu !— Cînd?— Vineri seara, cînd a trecut pe la mine. A aflat din

sat despre poveste şi a venit la mine foarte revoltat. Zi-ceam că ar e gînd de bătaie, nu altceva ! Lam liniştit înce-tul cu încetul. Iam spus că mă supărasem din pricinaei, că nu voia să m ă ia d e : bărbat. Aşam i venise mieatupei... Ma înţeles şi, în cele din urmă, neam potolit

amîndoi, căci şi el era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Neamiscodit unul pe altul, cumpănind care din noi va aveatotuşi norocul so ia pe Mioara. „Care pe care !“ cam aşaneam despărţit.

Verificările continuară. Atît Mihalache, cît şi Neacşudec laraseră adevăru l. Totuşi un de e ra Mioara ? Dateleculese de miliţieni accentuau ipoteza unei dispariţii cu

suspiciuni de omor. Faptul se comisese nu pe traseul din-tre satul Izvo.ru şi „Vîrfuri“, ci probabil în altă parte, în altă zonă.

— Cred că Mioara na mers totuşi pe drum şi aluato pe o potecă, pe undeva ! presupuse căpitanul Roman.

197



1— Ar fi ocolit mult, zise şeful de post.— Mai taine ocoleşti, decît să trăieşti cu teamă că mai

poţi fi alergată cu toporul ! Apoi, după cîbe am aflat, ştiaşi ea că fostul soţ va căuta so întîlnească sîmbăta. Nuiexclus să se fi ferit şi de el !

— Dar dacă Neacşu a urmărito ?...

— Aoeastai întrebarea care mă frămîntă şi pe mine.De aceea, trebuie să fim foarte atenţi la percheziţie, săn u ne scape nici cel mai mic am ănun t.

..Acasă la Valentin Neacşu, în Pridvoare..Miliţienii fură întâmpinaţi de un bărbat înalt, costeliv.

— Am auzit că vrei să tempaci cu Mioara ? îi spusecăp itanul Roman, du pă ce făcură cunoştinţa.

— Eu aş vrea, însă ea este hotărîtă să nu mă mai pri-mească. N ui m ai trebuiesc...

— Şi de cînd na i mai văzuto pe Mioara ? îl. priviRoman atent.

— De vreo şase luni ! tresări el uşor. Dar nu. cumva apăţit ceva? încercă, deodată, să devină bănuitor, agitînduşi privirea cînd la căpitan, cînd la subofiţer.

Miliţienii nui răspunseră.

“ Vă rog, spuneţimi !... zise rugător:Iarăşi nu p rimi răspuns.— Dacă alde Buga ia făcut felul, îl omor ! îşi încleşta

pum nii în sem n de răzbunare. îl omor !— Noi, ştim num ai că a dispărut ! Doar că a dispăru t !

ridică din umeri căpitanul. îl interesau reacţiile omului dinfaţa sa.

De cînd a d ispărut ?

— De vineri ! lan să Roman.■— Mioara navea un de să stea a tîtea zile, dădu Neacşu

<ii.n cap. Miroase a putreziciune ! zise cu nervozita te îni»las. Num ai Fănică Buga a duso la mormînt. II om or !II omor !...

Linişteştete, că mai avem de făcut şi o percheziţie !— Percheziţie ?! se potoli Neacşu dintro dată. Unde ?

A l la mine !... De ce ?— Pen tru că vineri ai fost la ea !—• Nu la ea, în satul ei, începu să sengălbeneaseă

Valentin.— Toi una !

198



Percheziţie. în locuinţă se găsesc câteva obiecte de Îm-brăcăminte feminină făcute grămadă.

— Ce e cu ele ? în tre bă Roman.— Sîn t ale Mioarei !, răspunse Neacşu vinăt la faţă.

Au rămas aici de cînd ne<am despărţit. Na mai venitsă le ia.

— Şi cele d in sobă ? observă căpitanul în cenuşă obuca tă de pînză arsă.

întrebarea căzu ca un trăznet pen tru fostul soţ alMioarei. Un moment avu senzaţia că se îneacă. Respirăscurt de cîteva ori şi se sprijini cu spatele de margineapatului.

— Leam ars ieri, zise cu un glas ciudat.

— De ce ? De ce nu şi pe acestea ?— Am fost nervos ! Am fost nervos !... nu găsi Neacşu oexplicaţie mai convingătoare. Am vrut săi ard toate hai-nele care' iau mai răm as la mine, da r am ars numai cîtevaşi mam oprit... Am fost nervos !

Căpitanul Roman, dădu uşiţa sobei la o parte şi exa-mina cu lupî conţinutul cenuşii.

— Ce ai ars aici ? îl privi sever pe Neacşu.

— O rochie şi un sfeter doal ei, răspunse acesta J'ărăviagă. Altceva nimic.— De cînd era u ?—’ De acum trei ani, de cînd a plecat de la mine, varn

spus. Pînă ieri nu m am a tins de ele.— Minţi ! îl ata că fronta l căpitanul. Dum neata ai uciso

pe Mioara ! Aici iai ars şi bu letinu l de identitate, priveşte !Neacşu căzu pe pat. Cînd îşi jeveni, recunoscu că el o

omorîse pe Mioara din gelozie. O urmărise prin pădure,pe poteci ocolite, pe unde mersese ea. în apropiere dePridvoare, a ajunso din urmă şi ia propus să vină săşiia. lucrurile care îi mai rămăseseră la el. Mioara a accep-tat. în locuinţă, Neacşu a insistat să se împace cu el, darea a fost de neînduplecat. La un m om ent dat, între ei a a vu tloc o luptă, soldată cu rănirea mortală a Mioarei. Cadavrul

îl ascunsese în pădure...Dum neavoastră ştiţi, stimaţi cititori, cum şia dat seama

căpitanul Roman că Meacşu arsese în sobă şi un buletinde identitate ?

199



Oaia neagra

Un cetăţean se prezentă la căpitanul Ro-man şii relată următoarele :

— Ie.rinoa.pte, un hoţ a sp art casa vecinului meucare este cioban. Spune că i sau furat bani şi mai multeobiecte. Cu toate acestea, el na venit să reclame cazul lamiliţie, spunî.ndu;ne că o săl găsească singur pe hoţ. Nebănuieşte pe noi, vecinii, şi a început să se informezeundeam fost în noaptea cu pricina. A stat de vorbă cumai mulţi oameni, sa interesat şi prin copii şi azi la oraunsprezece nea invitat la el să ne demonstreze cine

es te hoţul.— Interesant, zîmbi căpitanul. în afară de dumnea-voastră pe cine a mai inv itat ?

— încă trei vecini. Mă simt tare prost să apar în ochiisătenilor ca bănuit de furt şi de aceea am venit la dum-neavoastră.

— Cu alte cuvinte să preiau eu cercetările şi săl găsescpe hoţ fără ca ciobanul să facă demonstraţia ceo in-tenţionează.

— Da. S igur că da ! se grăbi omul să aprobe. Să nune facă de minune în fa ţa oamenilor cu oaia lui.

— Despre ce oale este vo rba ?— O oaie neagră ! O oaie pe care a aduso de lastînă

şi despre care zice că ea va fi judecătorul !„înseamnă căi foarte isteţ ciobanul nostru“, se amuză

Roman în gîndul său, amintinduşi că auzise undeva de-spre acest truc foarte puţin cunoscut.— Nu. ştiu ce să vă zic... se prefăcu ofiţerul cu intenţia

de îi sonda sinceritatea cetăţeanului. Poate că nu este cazulsă intervin. Poate că păgubaşul a ajuns săl afle m ai repedepe hoţ deeît aş fi făcuto eu, demonstraţia fiind numai osimplă formalitate. Aşa stînd lucrurile, nu văd de ce vaţisimţi ofensat dînd curs invitaţiei sale. Dimpotrivă, ar tre-bui să vă duceţi cu fru ntea sus.

— De acord, mă duc, deşi nu cred că se poate demascaun hoţ cu o oaie... O oaie neagră !

— Poate că da.

200



— Atunci este bine să fiti şi dumneavoastră de faţă.E altceva. Dacă ho ţul fu ge ? Da6ă ?... Se po t în tîm pla multe,

— Bine, atunci să mergem.Cînd intrară în curtea ciobanului, ceilalţi trei vecini

sosiseră deja, iar în mijlocul bătăturii o oaie neagră rumega nişte paie.

— Să trăiţi ! îl sa lută gazda pe ofiţer.— Bună ziua. Ce se petrece aici ?— Cred că v-a spus cîte ceva vecinul meu cu care aţi

venit.— Cîte ceva am aflat, da, însă de ce nu neaţi anun-

ţat despre furt ?— Legea îmi dă dreptu l, zise ciobanul s tăp în pe' el.

Era urm ărit foarte aten t 'de vecinii bănuiţi. Dar să nucredeţi că nu veneam totuşi la dumneavoastră, la miliţie.Veneam chiar peste o jumătate de oră, dar nu singur, căcu ho ţul ! şi aru ncă o priv ire spre invitaţi. D um neavoastrătrebuie săi faceţi actele, eu num ai vi1 dau în m in ă !

Suspecţii vociferau.— încă puţină răbdare, le făcu ciobanul cu mîna. şi

„judecătorul" îl va demasca imediat pe vinovat ! Am mai

prins noi hoţi cu ea. E dresată, cum sînt cîinii pe careia re tovarăşul căpitan la miliţie.— Atunci să vină un cîine poliţist, nu o oaie ! gesticula

unul d in tre bănuiţi. Cîinele nu dă greş, însă oaia da,fiindcă ea nare miros.

— Adevărat că oaia mea nare mirosul atît de ager;acceptă ciobanul, dar este mai dresată decît un cîinepoliţist.

— Nu se poate ! spuse acelaşi suspect.— Ba da. Are un dai' deosebit pe care nu1 posedă niciun cîine poliţist.

— Care ?...— O să aveţi ocazia să-l cunoaşteţi după ce veţi lua

contact cu ea.— Cu celălalt „contact“ cum stăm ? îi strecură zîm-

bind căpitanul Roman, fără să fie auzit de ceilalţi. Aţi dat oaia cu funingine ?Ofiţerul nu mai intervenise pînă atunci, deoarece în

ţelesese numai dintr-un simplu schimb de priviri cu pă-

201



gubaşul că acesta nu făcea nimic altceva decît pregătea te-renul psihologic pentru ceea ce urma. Evident, şi căpitanultrebuia să dea o mînă de ajutor în acest sens.

— E aranjată toată treaba, îi şopti ciobanul. Trebuienumai săi băgăm tare în viteză.

— Dum neavoastră ce părere aveţi, tovarăşe căpitan ?

auzi vocea groasă a bănuitului vorbăreţ. Se poate ca ooaie să întreacă un cîine poliţist ? Eu unul nam mai auzitaşa ceva de cînd mama ma făcut !

Eu zic că se poate, dacă ne gîndim că natura a do-tato cu un talent ieşit din comun, îi puse Roman pe jar.Cred că nici un patruped din neamul ei nu se poate mîndriea a demascat doi „lupi" în haine omeneşti. Şi eu sînt,curios să văd demonstraţia care, de fapt, va fi foartesi ni plă.

Dar în ce constă talentul ei poliţist, că eu tot nampriceput nimic ?

in tro reacţie dactilsonoră ! le încurcă si mai multminţile căpitanul.

.Doamne, despre ceo fi vorba?! se frămîntau ve-cinii ciobanului. Ce dracu de animal o mai fi şi ăsta ? ! ?’4

Oaia terminase de rumegat paiele şi stătea culcată înmi.jincul bătăturii privind blajină cînd întro parte, cînd în alia.

Să fiu mai explicit, că trebuie săneepem, îşi dăduseama Roman că hoţul „fierbea“ şi se apropiase momentuldecisiv al jocului. în curte se aşternu o linişte desăvîrşită.Numai ici, colo se auzea cîte un lătrat de cîine sau cotcodăcitul vreunei găini. Reacţia tactilsonoră constă în

următoarele : Dumneavoastră va trebui să mmgîiaţi oaiape rînd, ceea ce înseamnă o senzaţie tactilă, iar ea va începe să behăie cînd va simţi mîna hoţului, deci o reacţiesonoră ! Simplu, nu ?...

În rîndul bănuiţilor, rumoare. „Diavolul negru !“ pri-veau cu teamă la animal.

„Mamă, ce carteam tras ! A ieşit dama !... se jelea însinea sa hoţul. Isuse, salveazămă că o oaie neagră îmistrică biografia ! Hm ! Auzi... să mă dean gît o oaie L.Ce dracu să fac ca să scap ? ! Ah, gata ! Ştiu !...“

începem, fraţilor ? îi fixă Roman pe rînd. Ştiu că văeste greu. Dacă doriţi, ne putem întoarce cu spatele cînd

202



executaii operaţiunea tactilă. Cine este pentru, cine este împotrivă ? Ca la şedinţă.

Nui nevoie să vă întoarceţi cu spatele, din momentce sîntem nevinovaţi, spuse cetăţeanul care venise să re-clame cazul la miliţie. Este cam dreptate? se adresăel celorlalţi.

Este, zise unul dintre ei, iar ceilalţi încuviin ţarădin cap.Hotu aprobase mai mult formal. „Isuse, se ruga el în

glnd, ajutămă să mă concentrez, să patinez la firul ierbii,cam să dau de pomană la toţi cerşetorii şio săţi aprindluminări la biserică. Ajutămă, că dacă nu, mă duce că-pitanul... la altă biserică, şiacolo... adio luminări !“

Gata ! Cineo mîngîie prim ul ?.. Eu ! zise omul care venise la miliţie.•Se apropie de oaie şi o mîngîie pe spate nu fără oarecare

teamă. Oaia se sculă în picioare, dar nu reacţionă.— Următorul !— Al doilea care se apropie fu vorbăreţul.

Merge so mingii şi pe burtă ? glumi el.— Merge ! navu nimic: îm potrivă ciobanul.

O mîngîie pe burtă, fără nici o teamă, şi îşi reluă loculrizind. Oaia. desigur, nu behăise...Mamă, ce ma salvat ăsta dinain tea mea. sen fiinţă

hoţul la rînd. E mai bine la burtă !"Cu emoţii puternice, se aşeză în genunchi, întro parte

a oii şi execută operaţiunea care se cerea. Cînd se ridică,era galben ca lămîia. dar senveseli repede fiindcă oaia nuscosese, nici cel mai mic sunet.

Urmă al patrulea suspect şi din nou nu sentîmplănimic.— Vedeţi că nici unul din noi nu este hoţul ? spuse vor

bărei.ul triumfător. Oaia e tot oaie, fie ea şi neagră !— Nu ştiu dacă lucrurile stau chiar aşa, zîmbi căpi-

tanul. „Judecătorul“ nostru a indicat sigur cine este „oaianeagră'" !

— Cine ? Cine ?... murmurară cei testaţi, în afară de

unul singur.— Arătaţi mîinile !Bănuiţii întoarseră palmele şi le priviră. Bărbatul cu

pălărie înlemni.

203



— Tu eşti hoţul ! vrură să se repeadă ceilalţi asupra lui.— ...Şi „oaia neagră“ ! completă Roman.

Care a fost trucul folosit de cioban pentru demascareahoţului ? De ce mîinile îl acuzau pe suspectul cu pălărie căel este „oaia neagră“ ?

„Clientul“ în gripetrol

Miezul nopţii. Superma.gazi.nul ,,Cocor“, dinBucureşti. Pe bulevard, lume...

„Hm, ce interesant !... medita paznicul supermagazinului privind la trecători. Deşi ora este înaintată, totuşi oa-menii aceştia parcă nici nu vor să audă de somn... Ee...

unii cred că vin de la serviciu, alţii poate de la spectacole,de la distracţii... apoi mai sînt şi îndrăgostiţii !... Ce săifaci, aşa e lumea... Dar mai bine să mai dau eu o tură înjurul muntelui !“

„Muntele“ era, desigur, colosul supermagazin.Ajungînd în Iro latu ră a superm agaz inului, paznicul

observă pe trotuarul de vizavi, în faţa portalului biseri-cii, în rînd cu „Vulturul de mare“, un tînăr care i se păru

că privea înspre el.„Cam ponosit îmbrăcat ! rem arcă paznicul. Nu, nu seuită la mine, gîndi omul văzînd că tînărul sa întors cuspatele. Să numi zici mie nea Mătase, dacă ăsta nu e şi abţiguit. Ia uite, se clatină şi fluieră !...“

Nea Mătase trecu în revistă întreg perimetrul maga-zinului şi constată cu plăcere că totui în ordine ! îşi scoase

mîndru pieptul înainte şi îşi căută pachetul cu ţigări. Defelul său era şi puţin cam fălos, dar pe merit ! după cum îi plăcea lui să adauge cînd venea vorba. De cînd era paz-nic la „Cocor“, nu se întîmplase niciodată ceva... Vru să ia

20*



o ţigară din pachet, dar 11 mototoli repede în pum n. Ţ igă-rile se terminaseră.

„Unde naiba pot să găsesc eu un pachet cu ţigări Iaora asta ? se întrebă el oţărît. Nu, nam de unde să cum-păr ! Lasă caşa îmi trebu ie dacă nu mam îngrijit dinvreme... No să mai fumez, ceo să fie !...“

Porni din nou în rondul său obişnuit; repetînd impe-rativ în gînd că în noaptea aceea nu va mai fuma. Deci-zia sa se clătină, însă, repede, cînd prin faţa ochilor îitrecu un cetăţean ce trăgea adînc dintro ţigară.

„Al draculu i şi viciui ăsta ! Nu mai am oare nici oţigară prin buzunar ? Poate o fi scăpat vreuna ! începuel săşi întoarcă buzunarele pe dos. Nimic, doar tutun...Ce dracu să fac, cămi arde gura după un fum de ţigară !...A, mă duc să împrumut cîteva ţigări de la Năstăsică, caşasajută fumătorii între ei, ca să nu mai spun... navetiştii !“

Şi oftînd aşa după o ţigară, mări pasul spre celălalt„m un te“ din apropiere : supermagaz inul „U nirea“ ...

Peste circa o jumătate de oră, mai de taclale, mai deun fum adînc de ţigară, reveni acolo unde îl chema dato-ria. Conform obişnuinţei sale, începu să facă tura d e (m o a r a,

cum lot lui îi mai plăcea să spună. Tînărul acela cu haineponosite nu mai era pe trotuar. „So fi dus şi el la maşina'de noapte, lo fi ajuns băutura !“ presupuse paznicul. Con-tinuă rondul şi ajunse în spatele supermagazinului. Lacăteleerau în ordine, uşile la fel, geamurile...

„Hm, ce curios se văd lucrur ile noap tea ! îşi scoase neaMătaise o ţigară din buzunar. Uite, acolo, parcă nici nu zicică există geam !“ privi el spre conturul semiîntunecat al

unei ferestre.Îşi aprinse ţigara, trase un fum din belşug şi se maimişcă eîţiva paşi. Sentoarse cu faţa înapoi şi privirea îilunecă din nou spre fereastra aceea.

„D a\ de ce dracu' nu luceşte geamul ? Doar mammutat din locul ăla...“

Imediat îl trecu un fior rece pe şira spinării... Se duseglonţ la fereastră.

„Doamne, mam nenorocit ! încremeni el cînd mîna îî scăpă în gol peste pervaz. Ce mă fac ! ? !...“

Pentru un moment fu tentat so ia la fugă pentru agăsi un miliţian. Renunţă însă la această idee, deoarece îl

205



fulgeră gîndul că hoţul putea fi în magazin. Îşi scoase flu-ierul si prin noapte răzbătură semnale stridente de ajutor:

Caut înd lacom cu priv irea în ju r, deodată, tresări. înspăimîntat. în supermagazin se auzea ropot de paşi...

Sosiră ajutoarele, printi.e care, în urma unui telefondai la miliţie, şi căpitanul Roman...

Ofiţerul prelua imediat conducerea cercetărilor şi dupăun scurt plan de bătaie, îşi împrăştie ajutoarele pentru a1lăuta pe hoţ în supermagazin. Deşi la prima vedere aceastapă rea o treabă simplă, lucrurile stăteau însă cu totu l altfel.„De ee ?*‘ Pentru că „Cocorul*, unul din tre cele mai marimagazine din ţară, se întinde pe sute de metri pătraţi.. înasemenea condiţii, a1 găsi pe hoţ se potriveşte eu pro-verbul românesc de a căuta acul în carul cu fin...

Scotocirea începu cu parterul, urmînd să se extindă pro-gresiv, la nivelele superioare. După o oră, parterul fu ter-minat, fără ca hoţul să iie găsit. Se trecu apoi, la primuletaj unde erau. cele mai felurite articole pentru femei.

— Parcă a intrat în pămînt ! îi zise căpitanului loco-tenentul Muşat care fusese chemat de acasă.

— ...Nu în pămînt, ei... ! arătă Roman cu degetul în

sus. Mai avem destule etaje...— Nu ştiu, dar o asemenea căutare* îţi pune al naibiinev vi i la încercare.

— Aşa este, însă momentul de interes creşte cu fiecareclipa., cu fiecare pas.

In continuare, trecură la nivelul următor, un raion uriaşou articole pentru bărbaţi..

— Ei, acui, acu. ! îşi roti privirea în jurul său, căpi-

tanul. Intuiesc că articolele pentru bărbaţi, lar interesapoate mai mult decît altele. Ca şi la etajul precedent, săcontrolăm foarte atent umeraşele cu costumele de haine,purdesie, paltoane, unde sar putea ascunde cel mai bine.

Se apucară din nou de treabă. La un moment dat, Ro-man zări un umeraş gol, iar sub el un costum de hainecăzut. Pentru un moment fu tentat să ridice costumul şisăl pună la loc pe umeraş, însă, îşi dădu seama că era un

costum uzat şi murdar.— Aţi găsit ceva ? sesiză Muşat o schimbare la căpitan.— Da, hainele hoţului ! El sa dezbrăcat de ele şi şia

pus un costum de gală L.

206



Examihind hainele, căpitanul Roman îşi dădu seama căhoţul era un tip suplu şi cu umeri atletici. Costumul nou,pe care îl îmbrăcase, avea culoarea gripetrol. Acest lucru

îl deduse după costumele de aceeaşi culoare care înca-drau umeraşul gol.

...Supermagazinul fu controlat în întregime, dar fără nici

un rezultat.— Formidabil ! dădu Musai semne de oboseală. Nu misa intîmplal niciodată aşa ceva. Auzi, hoţul să fie în ma-gazin, iar tu să nu1 poţi găsi...

— Mdc ! făcu Roman. Cîte nu întîlneş te un ofiţer de ju -diciar în cariera sa... Insă e nevoie şi de puţintică răbdare.

— Nu ştiu cil de puţintică răbdare trebuie să avem,dar, uitaţi, afară mijeşte de ziuă !

Nu~i nimic, poate să neapuce şi revelionul aici !glumi căpitanul. Dar revelionul no să ne apuce, fii sigur...Am credinţa că vom pleca în scurt timp la „casa" noastră,bineînţeles în trei, dacă vom analiza cu multă atenţie locu-rile unde sar putea ascunde omul nostru. După cum sevede treaba, el nu esle un hoţ oarecare, ci unul destul deistei.

— Nu plec de aici pînă nu1 găsesc, dear fi să stauşi o su tă de ani ! zise Muşat ambiţionat. De unde credeţică este mai bine să reluăm scotocirile ?

— De la început, respectiv de la parter ! îl privi Romancu un aer firesc. După ceam trecut în revistă tot maga-zinul, presupun acum că ascunzătoarea sa este cît maiprobabil la parter.

~ De ce nu la etajul întîi sau mai sus ? îl preocupă

problema pe tînărul ofiţer.— Deoarece acolo şiar fi micşorat s igur şansele descăpare. Nar ii avut de ales docît o săritură foarte ris-cantă pe fereastră !

Bine, dar poale el nu sa gîndit la asta, ci numaila faptul de a nu fi găsit. Şi atunci ?...

— Aşa am judecat şi eu la început, dar acum îmi dauseama că am greşit.

— De ce ?— Fiindcă noţiunea de a nu fi găsit, presupune impli-

cit şi căutarea unei soluţii de scăpare. Ori, în atari con-diţii, cea mai bună şansă io oferă palierul. El pîndeşte de

207



undeva clipa cînd se poate ivi o breşă în sistemul nostrudefensiv, ca so poată întinde pe uşă...

— Mda, frumoasă logică ! admiră Muşat măiestria şe-fului său. Cu alte cuvinte, el nu sa lăsat undeva la fund,ci dimpotrivă ne priveşte dintrun loc al magazinuluibine ales.

— Cam aşa...— Ce in teresan t ! zîmbi locotenentul. Abia aştept săi

întîlnesc privirea !...Cei doi pfiţeri, coborîră la parter, dar nu se mai apu-

cară de scotocit, aşa cum făcuseră prima dată. Se postarăfiecare în cîte o parte a imensei încăperi şi, de pe poziţiifixe, începură să cerceteze cu privirea fiecare loc, fiecareungher din jurul lor. Atenţia le era încordată la maximum.Trecură aşa, întro tăcere oarbă, aproape douăzeci de mi-nute cînd, deodată, căpitanul Roman începu să rîdă.

— Să vezi şi să nu crezi !Muşat se uită la căpitan dea dreptul uimit. Nu ştia

ce să creadă...— Ceai rămas aşa ? îi făcu semn Roman. Vino săl

vezi pe „clientul“ în gripetrol !

Căpitanul se apropie de hoţ şil bătu pe umăr.— Te prinde bine costumul, amice, numai că ai o faţăm ult prea palidă pentru el ! Nu eşti de admira t !...

„Faţa palidă“ se dădu jos de unde se afla. Era vlăguitşi lac de apă, iar glasul îi amuţise...

Din această relatare vă puteţi dă seama unde se ascun-sese hoţul şi în ce postură ?

Câmaşo de noapte

La 25 decembrie 19..., duminică seara, laorele 23,00, miliţia a fost sesizată că cetăţeanul Sabin Stan-ei© a fost găsit mort la domiciliul său.

208



O echipă de ofiţeri, condusă de căpitanul Roman, la caresa adăugat şi medicul legist, sa deplasat imediat la faţalocului.

...Din holul apartamentului, situat la etajul şase, o uşădădea la bucătărie. Aici a fost găsit, aşezat pe un scaun,

în faţa aragazului, aplecat deasupra plitei, Sabin Stanciu.

Era îmbrăcat în cămaşa de noapte şi încălţat cu papuci. Pecadavru nu existu urm e de lovire sau de tîrîre. In. mijloculfrunţii se observa o leziune însîngerată a pielii, care sepotrivea cu colţul aragazului. Deşi geamul de la bucătă-rie era deschis, în interior se simţea încă un miros puter-nic de gaz. Pe masă era o sticlă de vin, goală pe jumătate,şi două pahare care mai aveau puţin vin în ele. Tot acolomai era şi o scrumieră plină cu mucuri de ţigări „Carpaţiu.

Ofiţerul numără mucurile de ţigări din scrumieră. Unu,doi... patru... opt... zece... paisprezece ! „Există, deci, o co-relaţie între ţigările fumate şi cele rămase în pachet...” îşizise el.

în apartament, în afară de cel decedat, locuia fiica aces-tuia, Ana, împreună cu soţul ei Codruţ Melinte.

Că spaţiu de locuit, apartamentul era compus din două

camere decomandate. Uşa camerei decedatului era des-chisă pe jumătate. Becurile lustrei şi ale lămpii de pe nop-tieră luminau camera. Patul era pregătit pentru culcaresi prezenta urme că cineva a fost aşezat în el ; pe scaun,la capătul patului, erau aranjate hainele defunctului. Ni-căieri nu se observa vreo urmă de dezordine...

în timp ce medicul legist exam ina cadavrul, iar loco-tenentul Muşat uşa de la intrare în apartament, căpitanul

Roman îl rugă pe ofiţerul de la tehnicoştiinţific să acordeo atenţie deosebită hainelor de pe scaun.— Cred căţi dai seama de ce, nu ? îl privi scurt Roman.— Da, înclină din cap tehnicianul criminalist. Porto-

felul...Portofelul defunctului era ieşit înafară din buzunarul

hainei. După un scurt timp, locotenentul Muşat era lîngăcăpitan.

— Cheia de la intrare în apartament lipseşte, r /me dmai mult în şoaptă.

— ...Şi Codruţ ce spune ? îl privi Roman pe subsprîncene.

209



— Spune că cheia nu era în uşă cînd el a intrat înapartament. Explicaţia mi se pare normală, dacă ne gîndimcă altfel nar fi avut cum să intre în apartament şi să des-copere cadavrul...

— Mda.... murmură căpitanul. Mergi, te rog, şi fă in-vestigaţii prin vecini. Vezi ce poţi afla. Mă interesează în

mod special dacă locatarii de la etajul cinci, de sub acestapartament, au auzit ceva suspect, dacă au simţit ceva...După ce plecă Muşat, ofiţerul încercă să intre în ca-

mera alăturată din apartament.— E încuiată ! tresări un bărbat bine făcut şi cu ochii

verzi, care pînă atunci stătuse po hol consternat. Aceastaesle camera mea şi a soţiei mele !

— Aha, făcu Roman. Şi de ce o ţineţi încuiată ?— E o poveste mai lungă, spuse Melinte abătut. Nu no

prea .înţelegeam cu bătrmul. în ultimul timp deveniseridicol...

Şi tot timpul ţineaţi uşa încuiată ?— Da. spuse el îngîndurat. Adică cînd nu eram acasă î

sc? grăbi apoi să completeze.— Şi de cînd naţi mai fost acasă ? îl în trebă ofiţerul.

■— De azidirnineaţă. de la ora opt !—...... Bine, dar...Ştiu la cc' vă gîndiţi ! .interveni Codruţ. Vă gîndiţi la

faptul că eu am descoperit cadavrul socrului meu. Da, eulam găsit primul. Azi. zise el. uitînduse imediat la ceas :da, încă nu este miezul nopţii, azi pe la orele 21,00, amplecat eu o maşină de ocazie de la Mizil la Bucureşti. Ştiţi,soţia mea şi copilul sînt acolo, la părinţii mei. Am petrecut

Crăciunul împreună. Eu am venit fiindcă mîine trebuie săfiu la serviciu. Am ajuns în Bucureşti pe la orele 22,45.Şoferul ma lăsat chiar în apropierea blocului. Am răsu-cit cheiii în uşă şi am intrat. Ma izbit un miros puternicde gaze... Mam îndreptat direct la bucătărie. Doamne, cetablou !... Simţind cum gazele? îmi intră pe gură şi pe nas,am deschis repede geamul şi am încercai săl mişc pe

socrul meu... Imposibil ! Era de neclintit !... Îngrozit, amieşit imediat din apartament şi. am sunat la uşa primuluivecin, tovarăşul Gherasim. Am revenit cu el în apartament,dar mie mia fost teamă să mai văd scena sinistră şi am

210



iâmas pe hol. Apoi lam rugat pe el să mă ajute, să dămtelefon la miliţie...

— Spuneţim i, aţi mişcat cadavrul din loc ?— Nu î răspunse Codruţ înfrigurat. Am pus numai

mina pe el... Cînd lam simţit rece, am crezut că înnebu-nesc ! Nu pot suporta asemenea scene.

— Dar vecinul, la mişcat ?— Nu, nici el ! Amîndoi eram şocaţi...— Vă înţeleg, dădu din cap căpitanul Roman. Sînt

scene care în viaţă nu pot fi suportate de oricine... Apoilăsă să se scurgă o pauză şi. reluă : Am înţeles, deci, că nuaţi mai apucat să intraţi în camera dumneavoastră.

— Da, spuse'Codruţ.

— Atunci., fiţi vă rog amabil şi descuiaţi uşa acum !— Da, sigur că da. Dacă este nevoie...Uşa lui Melinte era încuiată cu două yale. După ce

căpitanul se convinse că ea nu prezenta nici o urmă defoi. tare, Codruţ o deschise larg... Totul era în perfectăordine', mai puţin patul. Se observa limpede că cineva dor-mise in el si că îl lăsase nefăcut.

— Eu am dormit aici ! spuse Codru ţ interceptând pri-

virea căpitanului. După ce mam trezit azidimineaţă laora opt, nam mai făcut patul am plecat direct la Mizil...Ofiţerul privi la ceasul deşteptător de pe masă. El

mergea. A treia limbă a deşteptătorului era fixată la oracinci, iar bulonul de oprirea soneriei era ridicat în sus.

— Aţi dormit cam greu azidimineaţă, zîmbi fin căpi-tanul. Văd că ceasul laţi pus să sune la ora cinci.

A, da ! tresări Codruţ, uimit probabil şi de perspica-

citatea ofiţerului. Chipul său trăda însă şi o reacţie ne-obişnuită, pe care căpitanul, ca fin psiholog, o sesiză ime-diat. Am pus ceasul să sune la ora cinci,' zise el, dar numam putu t trezi Lam auzit sunînd numai, aşa, în vis.Băutura...

Roman tăcu. Interlocutorul se simţi obligat să con-tinue.

— Aseară am băut cam mult cu nişte colegi de serviciu.Făeînduse iîrziu şi fiind şi cherchelit, am hotărît să plec'i doua zi Ia Mizil, adică azidimineaţă.

— ...Soţia nu va reproşa t întârzierea ?

211



— Cum să nu, dădu Melinte din. cap. Nu ştiţi dum-neavoastră cum sînt femeile... Ba că pe ea am duso la ţarăde vineri, ca eu sămi pot face de cap la Bucureşti, ba cănu mă mai satur de băutură... în cele din urmă amcalmato. De fapt, ca sămi răscumpăr greşeala, de cumam sosit la Mizil şi pînă la plecare, am stat numai cu ea,

cu copilul şi cu părinţii.— Ce săi faci, aşa en viaţă...Ieşiră din încăpere. Căpitanul Roman sigilă camera sub

privirile iscoditoare ale lui Melinte. între timp sosi loco-tenentul Masat. îi raportă căpitanului rezultatul investi-gaţiilor sale :

— Sabin Stanciu, 69 ani, văduv, a trăit în ultimul timpo viaţă zbuciumată. Apartamentul în care ne aflăm esteal lui şi la cumpărat cu bani gheaţă. Se pare că acesteaau fost. toate economiile lui. O iubea mult pe fiica sa,Ana, dar nu se putea împăca sub nici o formă cu Codruţ.Acesta este un tip aventurier, brutal şi bea din cale afarăde mult. în plus, după ce că are aşa de multe păcate, seconsideră şi stăpîn în această casă. La bătut de mai multeori pe bătrîn învinuindu1 că este un hoţ, căi fură pînă

şi mîncarea de la gură. Totuşi, eu am aflat că Stanciu eraun om bun. Nici măcar în privinţa mîncării nui deranjacu ceva. El servea masa la o pensiune.

— Şi Ana, na avut nici un cuvînt de spus în casaasta ? întrebă Roman.

— Nu, răspunse Muşat. Ea este o femeie fără persona-litate şi na avut tăria săşi apere tatăl în faţa soţului său...Nici măcar atunci cînd Melinte la făcut hoţ, pe bătrîn şi

şia „ferecat“ camera. Dureros...— Ce crezi, să fi existat totuşi vreun motiv ca MelintesăJ creadă hoţ pe bătrîn ? medită căpitanul. îmi pun această întrebare fiindcă avem de clarificat cauzele morţii unui om.

— Atîta timp cît Stanciu la primit în casă cu braţeledeschise pe Codruţ, nam găsit o explicaţie deplină asupraacestei învinuiri.

— Şi de ce mă rog termenul... deplină ? îl privi atentRoman.

— Fiindcă bătrînul a avut cîndva o condamnare. Separe însă căi „antică“ şl se referă la o neglijenţă în ser-viciu. Nam verificat încă la cazierul judiciar. Melinte a

212



lansat vorba printre vecini că socrul său este vizitat de felşi fel de oameni dubioşi, foşti infractori, şi că nu se vamira dacă întro zi va găsi casa goală sau dacă miliţia vapoposi în „v izită“ pe la ei...

— Trebuie să verificăm neapărat dacă bătrînul a avutcumva astfel de relaţii, zise căpitanul. Acest aspect are omare importanţă, inclusiv dacă se dovedeşte a fi un simpluzvon. Mă înţelegi, nu ?... îi căută el privirea locotenentu-lui. Descifră, după chip, că tînărul ofiţer era „pe fază“.Continuă : Dar, ia spunemi, cu locatarii de dedesubt aistat de vorbă ?

— Da, răspunse Muşat. Au o impresie foarte bună des-pre decedat, deşi Codruţ lear fi spus de cîteva ori că

bătrînul ar intenţiona să se sinucidă.— Stop ! îl opri Roman. Varian ta despre sinucidereţiau relatato şi alţi vecini ?

— Nu, spuse locotenentul pe un ton coborît. Aveţi vreobănuială ?

— Da, răspunse Roman, dar pentru confirmarea ei amnevoie si de concluziile medicului legist. Dar, să revenim.Team rugat să verif ic i, dacă au auzit ceva suspect. încă

nu miai spus nimic despre asta.— Acest lucru lam lăsat la urmă. Şi nu întîmplălor..7— Atunci să ascultăm „banda“,.fu curios Roman. Zii !— Astăseară, locatarii de sub camera lui Stanciu, la

orele 21,35, au auzit venind de sus un zgomot puternic,de parcă ceva sar fi prăbuşit pe podea. Au închis televi-zorul imediat, dar nemaiauzind nimic suspect lau redes-chis. Ora exacta am stabilito după programul de la televi-

zor, chiar atunci se terminase filmul. Ce părere aveţi, arputea avea vreo legătu ră cu... ? făcu el semn spre bu-cătărie.

— Se pare că da, zise căpitanul. După semnelepostmortem ale cadavrului, decesul na putut surveni decît cu cel mult o oră înainte. Apoi mai sînt şi alte „semne"..;

îl privi cu subînţeles pe locotenent.

— Nu cumva şi cămaşa de noapte ?... strecură MuşaŞpentru aşi verifica o suspiciune.— Şi, îi confirmă Roman. De fapt, cămaşa de noapte;

a fost primul „semn“.

213



— La iei şi pentru mine, prinse curaj locotenentul»dar am învăţat de la dumneavoastră să nu mă pripesc în„eîntărirea“ suspiciunilor, pînă cînd cel puţin, logic, namfăcut toate legăturile posibile pe coordonatele cazului.

— Adevărat, îl privi prieteneşte căpitanul, numai căde astă dată neam întîlnit de la prima vedere cu... ilo-gicul !... In ceea ce te priveşte, esenţialul este că ai depis-tat acest, nefiresc al situaţiei. îţi mai trebuie ceva expe-rienţă şi vei putea avea singur „curajul“ să emiţi pre-zumţii îndrăzneţe, dar bineînţeles... logice !

în cameră in tră ofiţerul de la tehnicoştiinţific.— Pe portofel sînt numai urmele decedatului, spuse el,

şi nu conţine decît actele de identitate, cuponul de pri-

mirea pensiei... şi zece lei ! Şi de ceai făcut pauza : „zece lei“ ?Fiindcă pensia a ridicato astăzi ! ! accentua locote-

nentul cu subînţeles. Ai căutat bine ?

— Fără îndoială.Hm !... începu Roman să se plimbe prin încăperii.

Dar sticla şi paharele au vo rbit“ ? îl în trebă pe crimi-

nalist. Nu ! răspunse' cel întrebat. Urmele sînt şterse...Alte urme semnificative ?...

— Nimic.~~ Atunci sascultăm şi părerea medicului legist şi apoi

ne vom retrage pentru deliberare...Luînd în consideraţie petele cadaverice — roşii ca

cireaşa — spuse medicul legist, moartea a fost cauzată de

intoxicaţia cu gaz metan.— Cam puţin, doctore ! se arătă neliniştit Roman.* îmi rezerv dreptu l autopsiei ! rep lică prie tenul căpi-

tanului. Se cunoşteau de mult timp. Apoi, după ce1 scrutădiscret cu privirea : Mi se pare că pescuieşti în ape tul-buri, amice !

— Ar fi nedrept să nu recunosc că ai dreptate , seapropie Roman. Mă chinuiesc o sumedenie de întrebărisau mai exact răspunsurile la ele...

— Şi care ar fi totuşi întrebarea cheie ? îl sondă mo-dicul legist.

Ofiţerul îşi trecu uşor mîna prin păr, apoi spuse :

214



~~~ Omor sau sinucidere ? ! Sau om or camuflat în si-nucidere ?...

Urmaşul lui Bipocrate îl bătu peste umăr, admirativ :— Gîndim pe aceeaşi „lungim e de u ndă“ , căpitane.

Cămaşa de noapte a defunctului mă face să acord autop-siei maximum de atenţie. Nu cred că nai remarcat amă-nuntul...

— Lam remarcat, spuse Roman gînditor. Din uşă, pri-virea îi fugi din nou la cadavru, la acel amănunt... Parteadreaptă de jos a cămăşii de nopate era prinsă între piciorulscaunului şi linoleum, pînza ei fiind perfect întinsă înprelungirea corpului mortului...

în aşteptarea rezultatului autopsiei, căpitanul Roman şi

locotenentul Muşat au început investigaţii intense în jurulpersoanei defunctului şi a familiei acestuia. Au stabilit căSabin Stanciu şia încasat pensia duminică dimi-neaţa, iar după masă a făcut o vizită surorii sale,din cartie rul Colentina. Sa înapoiat acasă în ju-rul orelor 21,1.5, fiind văzut de doi martori. Nemaiavînd ţigări, a încercat, pe drum, să cumpereun pachet de Ia restaurantul din colţul străzii sale. Aici

nu a avut însă „Amiral“, ţigările sale preferate, pe care nule schimba niciodată, şi a renunţat. Nu făcuse nici unfel de cheltuieli în ziua aceea. Nu avusese legături cupersoane dubioase, fiind vizitat foarte rar de puţinii săiprieteni, dealtfel, oameni foarte onorabili. Condamnareaaceea era cu mult de domeniul trecutului şi privea, întradevăr, o neglijentă în serviciu pe cînd lucra ca distribui-

tor de mărfuri la un depozit. I se întîmplase atunci să fieneprevăzător, superficial, dar nu fusese niciodată hoţ ! în privinţa ginerelui său, centrul de greutate al com-

portamentului şi al ţinutei lui morale era cu totul altul.Beţiv, afemeiat, bătăuş, dar mai ales avar. Dorea cu totdinadinsul să devină proprietarul apartamentului socru-lui, „să se simtă în largul său", cum se confiase el odatăunui prieten. Sîmbătă seara a fost cu colegii săi la restau-

rant, îmbătînduse. A dormit acasă, sa sculat la ora 8,00,iar la ora 9,30, a fost la Mizil. Acolo a chefuit toată ziua

în special cu tatăl său, cu care a rămas la pahar pînă maitârziu, ceilalţi culcînduse. întrebat la ce oră a plecat

215



■Codruţ do la Mizil, tatăl acestuia na putut da un răs-puns cert, afirmînd că sa îmbătat şi nuşi mai aduceaminte.

Autopsia a relevat şi ea cîteva aspecte importante. Deşicauza morţii era cea pe care medicul legist o stabilise dela început, totuşi leziunea din fruntea mortului ascundeao zonă de fractură, care fusese produsă cînd victima erain viaţă. Medicul legist a presupus că provenea de la oizbitura puternică a capului de un obiect dur, sau de la olovitură dată în cap cu un asemenea corp.

Căpitanul Roman a meditat asupra acestei presupunerişi, gîndinduse la cămaşa de noapte a cadavrului, a exclusposibilitatea de producere a fracturii în cadrul primei va-

riante. Din analiza tuturor datelor strînse pînă atunci, ofi-ţerul a ajuns la concluzia că sa comis o crimă. SabinSt anei u a fost vict ima unui omor şi criminalul, încă nedes-coperit, a creat, prin aranjarea locului faptei, impresia căvictima sa sinucis. Ipoteza căpitanului sa întemeiat pe maimulte indicii, pe care lea consemnat întrun raport ce laprezentat şefului său.

Stimaţi cititori, întrerup aici relatarea cazului în inten-ţia ca dumneavoastră m faceţi o mică pauză de lectură şisă reflectaţi asuprii indiciilor care lau condus pe căpitanulRoman la concluzia că sa comis o crimă mascată în sinu-cidere. Dor in Ui mea este stim ulată a tî t de faptul .că ampăstrat fidelitatea realităţii unui caz întîm pla t cînd va, cîtmai ales de considerentul că vă va face plăcere să îm-

brăcaţi pe „viu“ haina personajului numărul unu dinaceastă, afacere poliţistă şi apoi, să vă confruntaţi ideilecu el... încercaţi !...

...Acum, cînd presupun că aţi „detectat“ indiciile des-pre care am vorbit, vă puteţi verifica citind din raportulofiţerului prezentat şefului său.

1. Paharele cu vin de pe masa din bucătărie, scrum ieraplină cu mucuri de ţigări, urmăresc să arate că în bucătă-rie au stat mai mult timp două persoane. Acest lucru nueste plauzibil. Pe de o parte, în lipsa unui act delictual sau

216



ascuns, nar fi subzistat vreun interes de a sc şterge ur-mele digitale de pe sticlă şi pahare. Pe de altă parte, deşise poate crede că Sabin Stanciu a fumat şi el ţigări „Carpăţi“, prin calculul „pătratului logic“, se ajunge la de-monstraţia că el na fumat nici o ţigară „Carpaţi“. Con-firmarea o reprezintă însăşi conduita sa din seara „critică“ :negăsind ţigări „Amiral“ a renunţat să cumpere alt sorti-ment.

Plecînd de la demonstraţia că el na fumat nici o ţigară„Carpaţi“, dacă raportăm această demonstraţie la interva-lul de douăzeci de minute, cît sa scurs de la sosirea sa înapartament pînă la auzirea de către locatarii de dedesubt azgomotului ce lau interpretat ca o prăbuşire a cuiva pe

podea, ajungem la concluzia că unul sau doi fumători, cîtar fi fost ei de „învederaţi“, nar fi putut fuma paispre-zece ţigări întrun timp aşa de scurt.

2. In camera lui Sabin Stanciu, becurile de la lustrăşi de pe noptieră erau aprinse. Patul era pregătit pentruculcare şi prezenta urme că cineva a fost aşezat în el.Coroborînd aceste aspecte cu faptul că bătrînul se afla încămaşa de noapte, se poate deduce că victima, înainte de

moarte, a sosit singur acasă, seara, şi deoarece sa de zbră-cat si sa culcat, nu mai aştepta nici o vizită.3. Dispariţia cheii din uşa apartamentului, prin inte-

rior, este de asemenea suspectă. în cazul unei sinucideriea trebuia să fie în uşă sau în apartament, şi nu se poatepresupune că Sabin Stanciu ar fi avut interes so facă sădispară, atîta timp cît cadavrul său tot se descoperea pînă

la urmă.4. Cămaşa de noapte a mor tulul. F a p tu l. că parteadreaptă de jos a eămăşii a rămas prinsă între piciorul scau-nului pe care zăcea cadavrul şi linoleum, dovedeşte căcorpul lui Sabin Stanciu a fost aşezat de sus în jos pe scaunşi nu sa mai putut mişca. Dacă sar fi aşezat singur pescaun, cămaşa sa de noapte nu ar fi rămas prinsă între

piciorul scaunului şi linoleum. Făptuitorul nu a observatacest lucru în trucît a fost acoperit de corpul victimei.5. In condiţiile în care corpul lui Sabin Stanciu nu sa

mai putut mişca şi deci se exclude lovirea sa de colţul

217



aragazului:, se desprinde concluzia că fractura din zonafrontală a capului a fost produsă prin lovire directă cu

x în corp dur de căi re agresor, care apoi a înscenat sinu-ciderea.

6. Coroborînd această concluzie cu depoziţiile locata-rilor de sub apartamentul lui Sabin Stanciu, care urmă-

reau (.'misiunea la televizor în momentul cînd au auzit căse prăbuşeşte ceva pe podeaua de deasupra lor, se ajungela demonstraţia că victima a fost lovită în camera sa, dupăre iniţial a fost trezită din somn. A urmat apoi înscenareasinuciderii, la bucătărie.

7. Pentru a de rula cercetările, respectiv pen tru a le ca-naliza pe pista jafului, agresorul ia luat victimei baniidin portofel şi a lansai zvonul din timp că este vizitat de

diverşi infractori.8. Din considerentele de mai sus, se ajunge la con-

cluzia că autorul a produs toate modificările de la loculfaptei, pentru a înscena sinuciderea, iar în cazul că totuşine vom da seama că la mijloc este un omor, bănuielile săcadă asupra unor persoane străine sau din anturajul vic-timei, mai puţin fnsă cei cu care locuia în apartament.

9. în privinţa criminalului toate suspiciunile şi indiciileconverg asupra lui Codruţ Melinte, împotriva căruia deţinşi o probă materială : ceasul deşteptător !

Acum, cînd desigur, stimaţi cititori, vaţi confruntatideile cu ale căpitanului Roman, poate că aţi fost surprinşide ultima frază a raportului său. Mă refer la proba pe careo deţine împotriva lui Codruţ Meljnte, omul pe care credcă şi dumneavoastră laţi bănuit ca asasin. Să urmărim încontinuare cum sa desfăşurat de mascarea lui.

— Ia loc, asasinule ! îl luă direc t căpi tanu l Romanpe Codruţ.

— Cum... Eu asasin ! fu su rprin s Melinte de un ase-menea atac. Vai, dar cum puteţi crede... Nu eu...

— Ba dum neata lai om orît pe Stanc iu ! continuă ofi-ţerul cu aceeaşi vervă. Venind de la Mizil ai intrat în apar-tam ent, după care ai deschi s uşa de la cam era d unu tale.Ai intenţionat probabil să te culci, dar...

218



— Nui adevărat ! interveni Codruţ revoltat. Vam spuscă după ceam intrat în hol şiam dat peste cadavru labucătărie, nam mai pătruns în camera mea. Am fugitimediat să anunţ pe primul vecin... De ce nu mă credeţi ?...

— Pentru că minţi, ridică tonul Roman. Dar dacă t;ecrede şi el. arătă spre ceasul deşteptător, atunci am să

te cred şi eu.Privirea lui Melinte îi fugi imediat la ceasul deşteptă-

tor, de pe biroul căpitanului, şi pe care nu1 observasepîriă atunci. „Formidabil, cum am putut să scap acestam ăn unt !“ ... îşi reproşa el în gînd. „Oare, aş mai puteasă întorc situaţia în favoarea mea ? Poate, dacă...“

— Cred că consul te „crede“ numai dacă1 „deştepţi“,

îi întrerupse Roman meditaţiile printrun calambur. Naivrea săl „întorci" ca să 'te trezească la ora cinci d imineaţa,domnule Melinte ?

„E clar, sa zis !“ medită el, văzînduşi sfîrşitul. „Mamtrădai singur că am intrat mai îniîi în camera mea.,.“

Ce faci, nu vrei să răspunzi ? îl trezi căpitanul.— Ba da..., spuse moale Melinte, lăsînduşi capul în

jos. Eu lam ucis pe bătrîn. După ce sa. întîmplat figuram ceasul, mam dus în camera sa şi lam sculat. Iamcerut nişte bani, fiindcă ştiam că luase pensia, însă el marefuzai. Fiind băut. eu mam enervat, şi, la un momentdat, iam dat în cap cu scrumiera de metal de pe masă.El sa prăbuşit pe podea şi a început să horcăie. Disperat,mam gîndit atunci să înscenez că sa sinucis prin asfixiere

cu gaze de la bucătărie. După ce am regizat sinuciderea,mam gîndit că vecinii de jos poate au auzit cînd socrulmeu sa prăbuşit pe podea, situaţie în care miliţia ar fipulul face legătura cu o crimă. Atunci mia venit ideeasă sugerez că bătrînul a fost omorît pentru bani, de cinevacunoscut de el cu care băuse şi fumase în bucătărie. Camasia a fost tot...

Dumneavoastră vă daţi seama, stimaţi cititori, cum la„acuzat“ ceasul deşteptător pe Melinte, că înainte de comi-terea omorului el a intrat mai întîi în camera sa ?

219



Oglinda... fermecata

Staţiunea balneoclimaterică era învăluiţide întunericul serii. în holul impozantului complex balnea:

„Rusca“, de şase sute de locuri, agitaţie.— Bună seara ! se adresă porta rului un bărba t brunetcu ochii migdalaţi.

— Se cuvenea ca ou să vă întîmpin cu acest salut, răs-punse' curtenitor portarul. Fiţi binevenit la noi. Cu ce vipot fi de folos ?

— O caut pe tovarăşa Floarea Bardan. Lucrează aicila staţiune. Sînl în trecere pe la dumneavoastră şi ma ruga

vorisoara sa din Lunca Florilor săi aduc acest pachet.— Deci nu sînteţi venit la cură. * Nu. Am avut puţină treabă la Năsăud şi am tra;

o fugă pînă aici. Mai am la dispoziţie o jumătate de orăVă rog să mă ajutaţi dacă puteţi.

— Cu plăcere. Tovarăşa Bardan lucrează chiar la no în complex, e gestionara barului din hol. Uitaţi acolo, îicapătul acela ! Dar grăbi ţivă, că mai e puţin pînă la îneh jder o.

— Vă mulţumesc, sînteţi foarte amabil, spuse interlocu1oruL înl in/îndui o bancnotă de cinci lei.

— Nu vă deranjaţi, nu primesc. Sa lariul îmi ajunge— Mă rog, ridică uşor din umeri binevoitorul, îndrep

tînduso apoi sp re locul indicat.La barul din holul complexului, mai erau cîţiva eon

sumatori. Persoana căutată de bărbatul cu ochii migdalaţfu găsită uşor. Se făcură prezentările, i se înmînă pachetul Să fim atenţi, îi şopti barmanei noua „cunoştinţă"

Portarul ne urmăreşte cu privirea.— Da, da, aveţi dreptate. E foarte bănuitor.— Unde sînt banii ?••— în se rtaru l tejghelei, ca de obicei.— E în regulă, acum vă rog să mă invitaţi înăuntru

dar cu voce tare.— Poftiţi, poftiţi înău ntru ! se auzi sonor invitaţi;

barmanei.Cei . doi dispărură cîteva clipe după tejghea.

220



— Vă rog să nu mă refuzaţi, se auzi din nou timbrul înalt al femeii. Măcar un coniac mic, nu se poate... Vaţideranjat destul pînă aici.

— Dar nu trebuie... Lăsaţi !— Nu, nu, vă rog...Oaspetele sesiză că portarul se apropia de ei. Privi la

ceas şi spuse :— ...Apoi nu vreau să vă fac neplăceri. Este trecut

de ora închiderii. Decretul..*— Nu refuzaţi, domnule, o femeie aşa de drăguţă, in .

terveni portarul. La o adică zici şi matale că lai comandat înainte de ora închiderii. Ce naiba, să te învăţ eu !

— Nu trebuie să mă refuzaţi, zise şi barmana aducînd

pe tavă un pahar cu coniac. Dar dumneata nu bei unulmic, nea Maxim ?— Aş bea, dar pe urmă am de furcă cu cei de la miliţie.

Vin mereu în control.— Eu team invitat...— Mulţumesc. Ştiu că eşti fată bună. Mai bine ai grijă

de musafir că a făcut ceva cale ca săţi aducă pachetul.— Aşa esle, confirmă femeia. Aş dori însă să te în-

treb ceva.— Te ascult.— Nu cunoşti cumva vreun cojocar priceput V Mia

trimis verişoara mea Ilodica, nişte piei şi vreau sămi faco scurtă frumoasă.

— Nu ştiu, dar o să mă interesez. Nu se poate să nugăsim noi un meşter bun pe aici. Acum eu vă las.

Nea M axim se îndepărtă.— Ce credeţi, a sesizat ceva ? îl întrebă barmana uşor

emoţionată pe musafir.— Nici vorbă. Vaţi jucat rolul perfect.Femeia zîmbi, apoi spuse :— Mia plăcut figura cu... decretul, dar sinceră să fiu

mă cam înroşisem.— Mă rog, aşa a fost jocul... zîmbi şi musafirul. Poftiţi

banii pentru coniac, dar să nui amestecaţi cu ceilalţi.Acum. trebuie să plec. Rămîne deci cum am stabilit. Bună seara !

221



— Staţi, nu vă ridicaţi î ii opri femeia cu un gest me-canic:. Oaspetele rămase puţin surprins. Vă rog să mă ier-taţi, se scuză ea, dar suit curioasă din fire şi după cearnvăzut ce leaţi făcut la bani, mă tot chinuiesc să pricep cum.

îl veţi demasca pe nea Maxim, dacă intradevăr el este

hoţul. Cu ajutorul unei „oglinzi fermecate" ! îi răspunseomul care părea că nu glumeşte de loc.

— îmi pare rău, dar nu vă înţeleg.' — Este vorba despre o „oglindă“ în sens criminalist ic?

care va „citi“ petele rele de pe mîinile şi sufletul hoţului. Tot nu vă înţeleg ! ridică barm ana din umeri.

— îmi pare rău, dar acum nu am timp să vă explic.

O so vedeţi mîine. Este, întradevăr, o „oglindă ferme-cată“ ! Bună seara !Bună seara ! salu tă şi femeia pe al cărui chip ră -

măsese lin mare semn de întrebare....A doua zi dimineaţă, barmana era prezentă în biroul

şefului miliţiei staţiunii, căpitanul Apostol. Hoţul a intrat şi azinoapte în birou şi a furat dm

bani! se agită ea încercîndo lacrimile. Semne le p< n u r

leam pus aseară au fost violate !— Uşa ?— Nici o urmă.— Atunci rămînem la concluzia că sa folosit de chei

potrivite. Aţi umblat cumva la sertar ?— Doar lam deschis uşor... în birou in tră proaspăta cunoştinţă a Floarei Bardan.

— Bună dimineaţa ! salută acesta.— Iar a in tra t ! se grăbi femeia fără să răsp und ă 3a

salut. E pentru a nu ştiu cîta oară cînd „ciupeşte" seriosdin bani. Aţi avut dreptate aseară cînd aţi spus că nasesizat nimic. B a n d itu l! Undei „oglinda fermeca tă" ?.,.

Barmana plîngea ca un copil.— Nu mai plîngeţi, o rugă noul sosit. Mai aven) nu-

mai un pas pînă la demascarea lui. Pînă îl aducem la mi-liţie, mergeţi la bar împreună cu un ofiţer de la noi, ca să ştim suma exactă pe care a furat-o de data aceasta,„Oglinda fermecată“ o so vedeţi după aceea,.,

222





— Dacăi aşa, atunci întinde mîinile să vedem ce ziceoglinda fermecată“.

Dezorientat, portarul întinse mîinile asemeni unui orb în întuneric.

— Deschide palmele ! auzi com anda ofiţerului.Le deschise încet, tremurînd. închise apoi ochii ca în

faţa unei mari nenorociri.— Priveşte !... îi făcu loc ofiţerul să se uite prin feres-

truica albastră. Ce mai zici acum, palmele sînt galbene !Ce de pete ! Pata de pe suflet este însă m ult mai mare !...

în birou intră un ofiţer care întinse căpitanului Romano hîrtie. Era monetarul barmanei. Peste noapte dispărusedin tejgheaua barului o mie de lei în bancnote de cile

o sută.— Unde este femeia ? întrebă Roman.■— Afară.— Invito înăuntru . Este nerăbdătoare să vadă o

„oglindă ferm ecată“ ! \ Barmana fu invitată în birou.— Să mergem mai departe cu... oglinda, reluă Roman

enigmatic sub privirile curioase ale femeii. De pildă labuzunare.

Plimbă „oglinda“ deasupra buzunarului drept al pan-ta 1o nu 1u i portai* ul u i..

— Vezi, şi buzunarul sa... murdărit î Precis vom găsişi banii, poate chiar o mie de lei, cu cît tcai „murdărit“ !

Din buzunar ieşiră la iveală zece bancnote a o su tă de lei.— Vezi, şi banii sînt... m urdari ! Ştii de ce ? Săţi

spun eu : f iindcă hu sîn t ai dumitale !Nea Maxim amuţise. Nu1 mai interesa nimeni. Privea

doar Ia „oglinda fermecată“ din mîna ofiţerului ca la onălucă.

Capcana pe care căpitanul Rgman ia întinso porta-

rului sa dovedit deosebit de eficientă şi de acuzatoare.Dezvăluinduvă,’acum; că ea a fost o capcană chimică, văputeţi explica, stimaţi cititori, ce reprezenta „oglinda fer-mecată“ ?

224



Locotenentul Muşat intra in acţiune

Magazinul „Unirea“ din Bucureşti. Oră deaglomeraţie intensă. Etajul’trei. La raionul de confecţii fe-

mei, clientele consultă atent exponatele, le admiră, le cîntăresc din ochi, se autoservesc şi, apoi se îndreaptă sprecabinele de probă...

— Vă vin splendid pantalonii ! spuse tinerei care seuita în oglindă, femeia de lîngă ea. Dar ar merge de mi-nune şi o bluză portocalie. Am văzut cîteva foarte fru-moase...

— Serios ? zise fata măgulită, admirînduse în oglindădin mai multe poziţii. Atunci mă duc să caut una. Sînteţidrăguţă să aveţi grijă şi de lucrurile mele, pînă mă întorc ?

— Cum să nu. Se poate ?...Tînăra dispăru după perdeaua de catifea a cabinei de

probă şi reveni după cîteva minute.— Am ales o bluză foarte drăguţă, ce ziceţi ? spuse ea

femeii pe care o găsi foarte preocupată cu probarea unei

rochii.— O..., este superbă şi de un efect ameţitor ! Mă mir cănam văzuto şi eu. Mă duc să caut una la fel...

Femeia, însă, na mai revenit. „Probabil că na maigăsit !“ îşi spuse tînăra bucuroasă de achiziţia ei. „Am avutnoroc !...“ Triumfătoare, se duse la casă să facă plata. Scoaseportofelul din geantă. Dar...

— Nam bănuit că este o hoaţă ! spuse ea plîngînd

locotenentului Muşat. Am avut încredere... Abia luasemsalariul, mia furat toţi banii !...— Cum arăta ?— Aşa, la vreo treizeci şi cinci de ani„ foarte elegantă

şi cu fire de păr argintiu...Relatarea Mihaelei Ioneci nu era prima semnalare a unui

asemenea gen de furt comis în magazinul „Unirea“. înultimul timp, se mai primiseră şi alte semnalări. Se puteatrage concluzia că era vorba despre o hoaţă rafinată, cu oaparenţă atrăgătoare. Pentru reuşita „acţiunilor“, îşi alegeavictimele în special din rîndul tinerelor credule şi uşor de„plimbat“ cu vorbe dulci. De fiecare dată, cînd ieşea să

225



facă „piaţa“, era altfel îmbrăcată, pentru a nu fi recunos-cută uşor. Avea o statură potrivită şi părul...

— Poartă perucă, tovarăşe căpitan ! raportă locote-nentul Muşat. Este semnalată cînd cu părul lung, negru,cînd cu părul scurt, argintiu.

— Este justă aprecierea Tîl aprobă căpitanul Roman.

Asta este şi explicaţia de ce victimele o descriu diferit cavîrstă, între douăzeci şi cinci şi patruzeci şi cinci de ani.Infractoarea este foarte abilă şi va trebui să procedezi cumult tact la prinderea ei.

— Ştiu că nu va fi uşor, spuse locotenentul, mai alescă semnalmentele sînt cam „tulburi“, dar mizez şi pe coşuleţul împletit, de paie, cu care îşi face apariţia uneori.

— Evident, nu trebuie neglijat nici coşuleţul de paie,dar succesul depinde în mare măsură de iscusinţa ta şi derapiditatea cu care vei acţiona în magazin. Cît ar fi ea deinteligentă, cred că lot va face o greşeală. Nu există per-fecţiune în acest gen de infracţiune, mai ales că acum acăpătat şi curaj. Şi, acum, la treabă. A sosit timpul săacţionezi singur. Succes î

— Vă mulţumesc !

...O jumătate de oră mai tîrziu, locotenentul Muşat plecadin nou la Unirea“ . Cînd ajunse acolo, ca de obicei, laraionul de confecţii femei, era forfotă. Se apropie de unadintre supraveghetoare.

— Ceva nou ?— Nimic, răspunse femeia. Aşteptăm !...— Vă rog să fiţi foarte atentă. Ultima dată a fost vă-

zută cu o perucă cu şuviţe de păr argintiu... Obişnuieşte

să poarte? un coşuleţ de paie, roşu, galben, verde... dar poatenu mai apare cu el... Mă duc să le anunţ şi pe colegeledumneavoastră. La nevoie, ştiţi unde mă găsiţi !

— Sigur că da, fiţi fără grijă !...Locotenentul se retrase intrun loc de unde putea su-

praveghea foarte bine ce se îritîmplă în magazin.

*

...Trecuse mai bine de două săptămîni şi nu se mai înre-gistrase nici o „mişcare“. Nici vorbă de coşuleţul de paiesau de vreo nouă reclamaţie.

226



Verificările asupra infractoarelor cunoscute nu dădu-seră nici ele vreun rezultat, iar de la celelalte circumscrip-ţii de miliţie din Capitală nu se primise nici o informaţiecare să conducă la un fir.

...O dupăamiază în magazinul „Unirea“. La raionulconfecţii femei, foarte multe cumpărătoare.

— Tovarăşe locotenent, veniţi repede ! Cred că e ceva !Doamna aceea în galben nuşi găseşte portofelul !

Ofiţerul o urmă pe supraveghetoare imediat.— Nu ştiu ce să cred ? ! dădea mirată din umeri Ve

ronica Radu. Numi dau seama dacă eu lam pierdut saumi la furat cineva !

— în cabina de probă aţi fost singură ? o întrebă loco-tenentul.

— Nu ! A mai fost o tînără care şia probat un costum !— Cum arăta ?— Brunetă, cu păru l lung, îmbrăcată cu o jachetă verde

şi o fustă de culoare închisă.Ofiţerul schimbă o privire cu supraveghetoarea, apoi

spuse :— Uitaţivă repede şi spuneţimi dacă tînăra mai este

aici !— Nu mai este ! răspunse sigură interlocutoarea . Mamuitat, înainte, că de zece minute stau şi mă gîndesc dacănu lam uitat pe undeva, la cum părătu ri ! ^

— Tînăra va întreb at ceva ?— Ma întrebat ce părere am despre costumul ei. îi

plăcea foarte mult, însă era puţin cam mare.Locotenentul M uşat se gîndi citeva clipe, apoi o întrebă :

7 Sînteţi sigură căi p lăcea m ult costumul ?— Foarte sigură, doar sînt femeie şi pot aprecia atîtalucru !

— Vă rog să mă aşteptaţi puţin, zise tînărul ofiţerşi dispăru.

Ajunse întrun suflet la o secţie din cadrul aceluiaşimagazin. Discută cu funcţionara de acolo şi primi asigu-

rarea că toate dintele din dupăamiaza respectivă urmaua fi servite a doua zi, după ora 19,00....în sîmbăta aceea, Bulevardul 1848 era înţesat de lume.

Locotenentul Muşat păşea grăbit printre oameni. încă nu

227



se înserase. îşi consultă ceasul, din mers, apoi urcă trep-tele magazinului.

La secţia cu pricina, se prezentă o tînără brunetă, ele-gantă cu părul lung. Privea cu oarecare nervozitate în jurulei, era grăbită.

— O clipă, vă rog, numai o clipă ! zise politicoasă vîn

zătoarea şi dispăru după rafturi.Veronica Radu, care triase cu privirea, neobservată,femeile ce se prezentaseră la acea secţie, îi şopti bucu-roasă ofiţerului :

— Ea este, tovarăşe locotenent !— Vă mulţumesc, spuse ofiţerul. Mergeţi la miliţie şi

mă aşteptaţi acolo.Locotenentul se apropie de tînăra brunetă şii spuse :— Dacaţi şti de cînd doresc să facem cunoşt in ţa

doamnă... Cum vă numiţi ?— Pentru unul ca dumneata nare importanţă, crezu

tînăra că are deaface cu un curtezan de bulevard.— Ba are mare importanţă ! îi arătă „curtezanul“ o le-

gitimaţie. Sînt locotenentul Muşat de la miliţie. Vă rog sămă urmaţi !...

...în poşeta femeii, fu găsită suma de o mie o sulătreizeci de lei.— De unde aveţi banii ? o întrebă ofiţerul.— Astai bună ! răb ufni tînăra. Doar aţi văzut legiti-

maţia de serviciu. Sînt manichiuristă. Nam voie să anieconomiile mele ?

— Ba da, răspunse locotenentul, dar nu şi pe ale altora !— Ce vreţi să spuneţi ?

— Ştiţi foarte bine ! O să vă ajute să vă amintiţi per-soana din camera de alături !...Veronica Radu fu invitată în birou. în clipa aceea, zbîr

nîi telefonul de pe birou. Muşat ridică receptorul.— Da ! Eu sînt ! răspunse el. Surpriză ?... Vin im e-

diat ! îl chemase ofiţerul de serviciu. Se duse în grabă. Acolo,

o tînără de douăzeci de ani plîngea în hohote.— Ce sa întîmplat ? întrebă locotenentul.— Mi sau furat toţi banii ! răspunse fata prin tre

suspine.

228





...Locotenentul Muşat intră în birou. Ţinea sub braţun dosar şi era foarte mîndru.

— Oo, ai venit cu „botezul“ ! intui căpitanul Romanreuşita. Fel icitări ! şil bătu cu palm a peste umăr. Feli -citări !

— Tovarăşe căpitan, spuse stîngaci Muşat, aş dori, dacă

dumneavoastră aţi fi de acord, să primesc felicitările la„Cina“. Am multe să vă spun. Pentru mine, astăzi esteo zi mare : prima acţiune „independentă“...

Dumneavoastră ştiţi, stimaţi cititori, în ce a constat ra-ţionamentul locotenentului, care la condus pe urmele in-fractoarei ? La ce secţie din cadrul magazinului sa dus el ?





al doilea buletin de identitate i se eliberase în urmăcu doi ani. Ştiind că primul buletin de identitate seeliberează la vîrsta de paisprezece ani, iar următorulse preschimbă după zece ani, dacă nu survin modi-ficări în statutul stării civile al persoanei, ca deexemplu schimbarea numelui în urma căsătoriei,

calculul făcut de căpitanul Roman a fost cît se poatede uşor.

ATENJIE MARTORI !

în unghiul de vedere al martorilor din troleibuz, celedouă Dacii1300 sau aflat, în momentul perceperiiaccidentului, întru.n paralelism perfect, autoturismulde culoare roşie mascîndu1 pe cel de culoare albă(Dacă cineva ar fi văzut accidentul de undeva, de peperpendiculara cu axul şoselei din acel loc, ar fiobservat foarte uşor cum sau petrecut lucrurile şi căDacia albă era mai avansată decît cea roşie). Bătrînica a fost accidentată şi purtată cîteva secunde pe

capotă de Dacia1300, albă, însă datorită faptuluică această maşină făcea un singur „corp“ cu cearoşie, martorii au „văzuto“ pe victimă, pe capotaunei singure maşini, desigur, a Dacioi13()0, roşii(Cazul e real).

FINTINA HOŢILOR

Iată ce scria în continuare pe biletul căpitanuluiGemăt : „(Fîntina din halta C.F.R. Runculeţul) ...estesecată de doi ani !“

5 000 DOLAR! PENTRU „ŞERIFI"

La loz în plic nu există cîştiguri în valoare de 15 000lei. Cîstigurile, de la o mie de lei în sus, sînt urmă-toarele : 2 000 lei, 5 000 lei, 10 000 lei, 20 000 lei,30 000 lei, 40 000 lei şi 50 000 lei.

232



MOMENTUL PSIHOLOGIC

Mihai Iancu sa temut că bătrîna Joiţa Drina, me-ticuloasă cum era, îşi notase seriile banilor, motivpentru care îi cercetase toate însemnările. Găsinduse,

în buzunarul de la spate al pantalonilor săi, bancnotade 100 lei ce provenea din suma luată de la bătrîna,el sa gîndit la o stratagemă prin care să se convingădacă miliţienii cunoşteau seriile banilor. în acestsens, a cerut să i se cumpere cu bancnota respectivăţigări şi mîncare. Căpitanul Roman a intuit pe loc

jocul infractorului şi, dînduşi seama că acesta era

momentul psihologic, a pus bancnota de 100 lei îndosar şi ia dat locotenentului lVIuşat, pentru cum-pă rătu ri, 25 lei de pe masă.

BOMBOANA FONDANTĂ

Intervenţia chirurgicală a fost necesară, deoarece ho-ţul a înghiţit, odată cu cele două bancnote de 100 lei,şi două ace de gămălie cu care bătrînica prinsesebanii de buzunar ca să nui piardă.

RAZA DE LUMINĂ

Gestul „înaintaşei“ avea menirea săşi anunţe com-plicele că omul cu servieta, care urma a fi operat,poseda o groază de bani (...cît păr avea ea pe cap).Gestul face parte din „codul“ hoţilor de buzunare.

O ÎNTÎMPLARE NEDORITA

încon jurarea hainelor de că tre Ringo a semnificat cănu exista nici un fel de urmă de picior a persoaneicăutate, deci pachetul ajunsese acolo pe altă cale.

233



De aici, căpitanul Roman a tras concluzia că pache-tul fusese aruncat din drum, jdintrun autovehicul,care, în final, sa dovedit a fi carul m or tuar ce otransportase pe soţia lui Mihai Cornea în ultimul eidru m spre casă.

HOŢUL DE PĂSĂRI

Nici unu l din tre cele douăsprezece ouă nu era spart.

...PENTRU ULTIMA DATĂ

Sticla de coniac, mai exact eticheta ei, ,,ascundea“data fabricaţiei lichidului, care nu putea fi văzutăpe verso decît după golirea conţinutului. Aceastădată era mai apropiată în timp faţă de data vechi-mii ind icată de Paulina.

IN GARDĂ CU... CASSIUS CLAY

Proba celor cinci martori „nevăzuţi“ a fost fotografiafăcută petrecăreţilor din restaurant de către cel carevînduse aparatul. Gioni nu avea de unde şti că apa-

ra tu l a re în el filmul cu pricina. Poza lsa trimisindubitabil pe banca acuzaţilor, dovedind că apara-tul de fotografiat :nui aparţinea.

O SCRISOARE PIERDUTĂ...

Pentru că na ştiut unde era cheia de la cutia poş-tală. Scrisoarea de răspuns, trimisă de unchiul său, în care îi indicase locul unde pusese cheia, ajunsese...tot în cutia de scrisori !

234



FLUTURELE...DE HÎRTIE

El reprezenta copia recipisei poştale în. baza căreiaCornel îi expediase lui Dionisie restul de două miilei, pentru ai înmîna doctorului (cazul este real).

RESORTUL VIGILENŢEI

Ziarul „Seînteia“ nu apare lunea.

TRACUL ÎNTUNERICULUI

Era telefonista de la centrală. Telefonul din încăpe-rea unde se săvîrşea spargerea fiind fără disc, prinsimpla ridicare a receptorului se conectează legăturacu centrala telefonică, şi* nu m ai pr in ea se poatevorbi cu un alt abonat. Receptorul fiind căzut dinfurcă, centralista de serviciu a avut posibilitatea să

asculte conversaţia dintre cei doi hoţi aflaţi în „exer-ciţiul fun cţiunii“.

MISTERUL CEŞTILOR DE CAFEA

Obiectul pe care Eva la luat în mînă ultima datăşi pe care şia lăsat amprenta fără săşi dea seamaa fost farfurioara de sub ceaşca de cafea de pe masă.Infractoarea a aşezato în vitrina bufetului, deasu-pra farfurioarei celei dea cincea ceşti, voind astfelsă sugereze că ceaşca de pe masă era folosită în modfrecvent de bătrîn şi că el îşi preparase cafeaua(cazul este real).

D-ALE FOTBALULUI...

Banii n u e rau uzi, aşa cum a r fi fost firesc.

235







înainte de ai veni ideea criminală. Altfel, dacă afir-maţia sa, că ceasul sunase în dinlineaţa acelei zile,ar fi fost reală, ceasul trebuia să nu fie întors, asa-sinul nebănuind că ofiţerul va verifica acest lucru).

OGLINDA... FERMECATĂ

O lampă cu radiaţii ultraviolete, Ea a pus în evi-denţă substanţa chimică demascatoare, cu care fuse-seră tratate bancnotele din sertar.

LOCOTENENTUL MUŞAT INTRĂ ÎN ACŢIUNE

încredinţat, după afirm aţia Veronicăi Radu, câ hoa-ţei îi plăcuse mult costumul pe care îl probase, darcăi era puţin cam mare, locotenentul Musai sa gîndit că, după ce1 cumpărase, ea sa dus la secţia deretuşuri a magazinului, ca să i1 ajusteze. Şi, intra-devăr, aşa a fost...





Redactor : maior ION ARAMA Tcjinore:!actor : GH. CUCOŞ

Bun de t ipa ? ă l. 10.1979. A p ă r u t 1979.T i r a j 54 S70 ex em pl ar e. Co li de t i p ar 15. B 150.

Comanda nr. 90 459 Combinatul poligrafic „Casa Scînteii“

Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti, Republica Socialistă România



Date post:	10-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	adriana-gabriela
View:	268 times
Download:	7 times

Traian Tandin - Dilemele Capitanului Roman_AN

Documents