Traian Dorz: Eterna iubire

Eterna IubireEterna IubireEterna IubireEterna Iubire 1

Traian Dorz

Eterna Iubire

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Coperta I: Liliana Bali

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 978-973-710-079-5

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Eterna iubire / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului,2007

ISBN 978-973-710-079-5

821.135.1-97


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

14

TRAIAN DORZ

��

Scurte cugetări duhovniceşti

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2007


Tot ce ţi-am scris aici cu lacrimie adevăr, urmaşul meu,mărturisit pe conştiinţă,în Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepăda nici o frânturădin tot ce-ţi spun acumşi-ţi scriu,că tot ce nu-nţelegi tu astăziai să-nţelegi tumai târziu.


Eterna Iubire...Eterna Iubire...Eterna Iubire...Eterna Iubire...

Eterna Iubire e Raiul Divindin care ni-e dată iertarea deplin,din care se varsă al Vieţii Izvorîn veacul acesta şi cel viitorşi-oricăruia-n parte, şi tuturor tot,că-n Ea toate, toate se cred şi se pot.

Eterna Iubire e Jertfă şi Har,Lumină deplină şi fără hotar,Răbdare tăcută şi dulce sărutîn care se-ngroapă amarul trecut,din care rămâne un drag viitorde cântec cu lacrimi şi dulce fior.

Eterna Iubire e Poarta de Visprin care se intră în Cerul deschis,e puntea de raze întinsă pe zări,pe care se trece cu sfinte cântărispre Casa de Aur cu steagul cel pus,în care aşteaptă Doritul Iisus.

Eternă Iubire, fii pururi cu noi,curată iubirea ne-o treci prin noroi,fierbinte ne-o ţine în vremea de ger,frumoasă ne-o-ndrumă pe calea spre cer,deschisă ne-o ţine pe-al inimii drum,spre tot ce ni-e încă departe acum.


Eternă Iubire, coboară-ne har,să trecem iubirea prin tot ce-i amar,s-o ducem cu zâmbet prin tot ce e plâns,să facem cântare din geamătul strâns,alături ducând-o frumos până Sus,şi-atunci s-o sărute pe lacrimi Iisus.


În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,

Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Iubire,Slavă veşnică Ţie!

Pentru Iubirea Ta cea nespus de marecu care ne-ai căutat pe unde eram căzuţi,cu care ne-ai luat pe umărul Tăuşi ne-ai adus sub Crucea Tade unde în genunchi am putut să vedem,cum nu se mai poate vedea de nicăieri altundeva,cât de mult ne-ai iubit Tu.

Pentru Iubirea Ta cea nespus de dulcecu care însoţeşti toate căile noastre,cu care ne alini toate durerileşi ne legi toate rănile,şi ne asculţi toate rugăciunile,şi ne împlineşti toate cererile,şi ne binecuvântezi toate iubirile:de părinţi şi de soţi, de fii şi de fraţi,între care simţim ca nicăieri altundevacât de mult ne iubeşti Tu.

Şi pentru Iubirea Ta nespus de minunatăcu care ne pregăteşti un loc la Tine,cu care vei veni să ne iei în Cer,spre a ne putea face moştenitori străluciţiai acelei avuţii nestricăcioase şi neîntinatepe care ne-o vei da când, primindu-ne,ne vei binecuvânta cu un sărut veşnic,în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Slavă veşnică Ţie,Eterna noastră Iubire şi Marele nostru Dumnezeu,

I i s u s H r i s t o s !


Dragostea adevăratăDragostea adevăratăDragostea adevăratăDragostea adevărată

Dragostea adevăratănu sfârşeşte la mormânt,vieţile de ea legateau un veşnic legământ.

În cele mai grele zileaminteşte-ţi totdeaunade Hristosul tău Cel Unul,de iubirea ta cea una.

Numai dragostea-i o stâncăîntr-o lume clătinată,numai ce-a zidit iubireanu se sfarmă niciodată.

Numai dragostea trăieşte,când în lume totul piere,numai ea rămâne-aceeaşişi-n nălţare, şi-n cădere.

Numai dragostea cea sfântădintr-o inimă curatătotdeauna-i credincioasăşi rămâne neschimbată.

Pe părinţii tăi iubeşte-ipân’ la moartea lor şi-a ta,nimenea ca ei pe lumenu te va iubi aşa.

În iubire şi-n cântare,când trăieşti lângă Hristos,fericit vei duce-o viaţătotdeauna de folos.

Pe toţi oamenii din lumesă-i iubeşti, copilul meu,dragostea de fraţi e drumuldragostei spre Dumnezeu.


1. INIMA ŞI MINTEA

1. Să-L iubim pe Dumnezeu din toată inimanoastră şi cu tot cugetul nostru.

Cu toată iubirea inimii – şi cu tot cugetul minţiinoastre.

O, cât de mult spun aceste cuvinte!Pentru că nimic nu-i mai necesar decât Dumnezeu

şi apoi iubirea cea adevărată şi statornică până la capăt.

2. Iubirea este în stare să facă singură cât toatecelelalte împreună. Pentru că ea le cuprinde în sine şipe toate celelalte.

Fiecare iubire curată este binecuvântată pentru tim-pul cât ţine această iubire.

Dar iubirea care ţine până la capăt este binecuvân-tată veşnic şi veşnic.

3. Iubirea care ţine numai o vreme poate avea unpreţ mărginit sau poate să nu aibă nici unul.

Dar cea care ţine până la capăt, aceea are un preţnepreţuit.


Pentru că iubiri vremelnice pot fi oricâte. Dar iu-bire până la capăt nu este decât una.

4. Lumea avea nevoie şi de Adevărul şi de Iubireape care le aducea Domnul Iisus.

Dar Adevărul, ca să fie totdeauna înţeles, avea ne-voie de dovada minunilor.

Iubirea, ca să fie urmată, avea nevoie de dovadajertfei.

Şi numai Hristos le-a putut arăta pe amândouăacestea.

De aceea, Adevărul Lui este Unicul Adevăr vred-nic de primit.

Şi iubirea Lui, unica iubire vrednică de urmat.

5. Adevărul este învăţătura lui Hristos. Iubirea estepilda Sa. Şi ele, amândouă, sunt El.

Căci una străluceşte prin cealaltă: adevărul priniubire şi iubirea prin adevăr,

iar amândouă, prin eternitatea lor dumnezeiască.

6. Ca să poţi cunoaşte pe cineva cu adevărat, ui-tă-te cum a iubit. Cine n-a iubit până la capăt, acela nu-iadevărat.

Dacă după acestea cauţi să cunoşti pe cineva, a-tunci nu te vei înşela niciodată.

7. Pe Hristos Îl poţi cunoaşte ca Unic în toate,pentru că El în toate a fost desăvârşit.

Nici un alt om n-a putut fi astfel.De aceea El n-a fost numai om.


8. Tot astfel, cei care sunt mai asemănători cu Iisussunt aceia care întrunesc în ei cel mai înalt, mai frumos,mai mult toate ale lui Iisus.

Dar mai ales dragostea neschimbată ca a Lui.

9. Dragostea lui Dumnezeu este minunată nu nu-mai că ea este până la capăt,

ci mai ales că ea este până la capăt pentru toţi,

chiar şi pentru vânzătorul Său,chiar şi pentru călăii Săi.

10. Diavolul lucrează cu vicleşug mai întâi prin ini-mă, apoi prin minte.

Mai întâi îl face pe om să se lase târât spre pofteleinimii. Iar când inima i-a ajuns plină de bucuriile spur-cate, îndată după aceea şi mintea o urmează, ajutândinimii să-şi spurce viaţa şi mai mult (Mc 7, 21-23).

11. Cele mai grele şi mai blestemate gânduri, dia-volul nu le pune în mintea omului, ci le pune în inima lui.

Că dacă le-ar pune în minte, omul, oricât ar fi derău şi oricât ar fi mintea lui de întunecată, totuşi, gân-dind la ele, tot s-ar îngrozi. Fiindcă n-ar putea să nuvadă şi urmarea lor.

Dar dacă le pune în inimă, inima nu gândeşte nicio-dată la urmări.

12. Inima este gata să sară să-şi împlinească îndatăorice pornire ce vine în ea.

Căci inima n-are ochi.Dar mintea are.


13. Satana totdeauna atacă mântuirea omului maiîntâi prin partea inimii.

Fiindcă prin partea aceasta omul este totdeauna celmai slab.

Şi aici cedează cel mai uşor.

14. Când săgeata aprinsă a unei priviri ispititoareeste îndreptată direct spre inimă,

când pofta vreunui păcat atrăgător este aşezată chiarîn faţa inimii,

când flacăra unei fapte de ruşine este aruncată pes-te zid înăuntrul inimii,

atunci inima îndată ia foc!... Ca o pădure uscată.Şi cine mai poate salva apoi ceva din ea?Flăcările se întind şi cuprind aşa de grabnic şi de

deznădăjduit totul, nimicind fără cruţare orice comoarăcurată şi orice rod bun din ea.

15. Cât de treze trebuie să vegheze mintea şi duhulnostru asupra inimii noastre totdeauna!

Nu numai atunci când gândurile negre vin cu gră-mada înăuntrul nostru,

dar şi atunci când vine mai ales unul puternic.

16. Căci, pe când din cele ce vin cu grămada pot sărămână doar unele, ca să se aşeze pe inima noastră,

sau pot să zboare toate, să nu rămână niciunul,acela unul singur care vine se aşază întotdeauna ca

o gheaţă pe inima noastră şi apoi pătrunde în ea.

17. Desigur, nu poţi opri ciorile să zboare peste casata, dar le poţi opri să-şi facă cuib acolo, în casă sau pe ea.


Nu ciorile care zboară sunt primejdioase, ci aceleacare se opresc şi fac cuib.

Nici gândurile rele – nu le poţi opri să-ţi vină, darle poţi alunga totdeauna, ca să nu-şi facă loc în inimata. Nu gândurile care vin şi trec sunt primejdioase, cigândurile care se opresc şi pătrund în inimă.

De aceea ochii minţii noastre trebuie să fie tot-deauna treji, pentru a nu da voie acelui gând care se o-preşte în inima noastră.

18. O, când un gând se repede ca un lup să-ţi muşteinima sau ca un uliu se roteşte pe deasupra ei, căutândsă găsească un loc să se aşeze în ea,

luptă, frate, luptă, soră, cu toată puterea ta şi-l alun-gă de la tine.

Luptă cu rugăciune, luptă cu post, luptă cu lacrimişi cu jertfă.

Căci de multe ori, după cinci minute va fi preatârziu.

O dată ce săgeata arzătoare ţi-a străpuns scutul ini-mii şi a început să ardă înăuntrul ei, numai bunul Dum-nezeu ştie cum se va stinge şi ce prăpăd poate să facă îninima ta.

Şi apoi, prin ea, în cine ştie câte alte inimi!

19. Cine are o busolă şi se orientează după ea ştietotdeauna cu o siguranţă deplină încotro se duce.

Cine are Cuvântul lui Dumnezeu şi se conducemereu ascultător după el, acela ştie totdeauna unde vaajunge.


Acela ştie sigur că el se duce spre Dumnezeu.Ştie să se ducă după Dumnezeu.Şi ştie că va ajunge la Dumnezeu.

20. Omul care iubeşte Cuvântul lui Dumnezeuşi care face voia lui Dumnezeu,şi care, cu toată supunerea şi grija, se sileşte totdea-

una să calce pe urmele lui Hristos şi ale sfinţilor Săi, întoate zilele sale,

acela ştie sigur că el vine de la Dumnezeu,că umblă cu Dumnezeuşi că ajunge la Dumnezeu.O, Dumnezeul nostru, ajută-ne aşa.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Avuţia cea mai scumpă este dragostea curatăce-o adună şi-o păstrează o credinţă-adevărată;avuţia asta creşte în cuvânt şi faptă bunăşi aduce, cui o are, a virtuţilor cunună.


2. IUBIREA ŞI NĂDEJDEA

1. Sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu va umblaca să placă lui Dumnezeu.

Un astfel de suflet se va îmbrăca totdeauna pentruochii Stăpânului şi Mirelui său Iisus, iar nu pentru ochiicei desfrânaţi ai lumii şi ai păcatului.

Numai atunci îmbrăcămintea sa va fi evlavioasă şichipul său va fi curat.

2. Pentru sufletul iubitor de Hristos nu-i nevoiemereu de observatori care să-l tot oprească şi să-l totmustre. Pe un astfel de suflet are cine să-l îndrumeoricând şi în orice lucru.

Este Duhul Sfânt al Dumnezeului la Care ştie el săse roage,

şi El îl va face totdeauna atent şi treaz la tot ceface, fără a-i lăsa niciodată vreo îndoială a inimii asupravoii lui Dumnezeu pe care trebuie s-o urmeze.

3. Tot ce ne cere Dumnezeu să facem pentru El, do-reşte să facem cu bucurie şi din toată inima (Col 3, 23).


Şi orice facem pentru semenii noştri să fie tot aşa.Căci de ceea ce nu-I putem da Lui şi alor Lui cu

bucurie, El se lipseşte cu întristare şi ne lasă, plecândînsetat şi trist.

Atunci, fie vasul nostru cât de plin, în zadar este totce avem.

4. Dacă îl întrebi pe cel venit la tine: „Vrei să mă-nânci?”, nu numai că nu-ţi va spune: „Vreau!” Dar, vă-zând că nu-i dai cu bucurie, va refuza, chiar dacă te veipreface că vrei să-i pui pe masă.

Fiindcă dincolo de vorbe se vede inima omului.Cine întreabă nu dă bucuros.Cine dă bucuros, acela nu întreabă!

5. Dacă pofteşti pe cineva în casă la tine şi, voindsă intre, te va vedea pe tine uitându-te cu groază laîncălţămintea lui, mai degrabă se va întoarce să plecela alţii, decât să-ţi aducă vreun fir de praf pe covoa-rele tale.

Astfel tu te vei lipsi de multe ori de un mare har,din pricină că vei arăta mai multă iubire pentru covoa-rele tale decât pentru Domnul.

Şi odată vei fi mâncat de aceleaşi molii care le vamânca şi pe ele.

6. Ce minunat este acel suflet credincios care, caşi Domnul său Iisus, s-a putut dezbrăca de toate hai-nele sale!

Care Îi slujeşte Domnului său şi fraţilor săi, şi tu-turor semenilor săi cu o inimă plină de bunătate, de


dragoste şi de lepădare de sine, nu numai cu vorbele sa-le, dar şi cu cămara sa. Şi chiar cu covoarele sale.

Unde calcă fraţii e sfânt, ca şi unde calcă DomnulIisus.

7. Ce multe astfel de suflete curate am cunoscutprintre minunaţii mei fraţi şi surori! Dumnezeu să fiebinecuvântat pentru ei cum a fost binecuvântat prin ei.

Cred că din pricina lor, Dumnezeu a iertat multeSodome. Şi mai rabdă încă multe Gomore (Fac 18,24-32).

8. Căci noi nu vom putea fi în stare niciodată săspălăm picioarele nimănui, dacă n-am învăţat mai întâisă ne dezbrăcăm de toate ale noastre.

Adică de toate dorinţele şi planurile, de toate ambi-ţiile şi chiar trebuinţele noastre,

pentru Domnul nostru şi pentru semenii noştri.

9. Dacă nu te-ai învăţat să te rupi de orice lucru altău pe pământ şi să poţi renunţa la orice drept al tău,

să ajungi până la a-ţi urî chiar viaţa ta pentru Hris-tos, pentru Numele Domnului tău şi pentru mântuireaaltora,

– atunci încă nu poţi face cu adevărat nici un binepentru nimeni.

Dacă slava lui Dumnezeusau cauza Lucrării Sale,sau mântuirea cuiva ţi-ar cere şi acest preţ (Lc

14, 26),tu trebuie să fii în stare să dai totul cu bucurie;


iar până când n-ai ajuns în această stare, nu vorbide spălarea picioarelor.

10. Mântuitorul a îngenuncheat înaintea fiecăruiadintre ucenicii Săi, pentru a le spăla picioarele.

Dar când le-a şters a trebuit să se aplece şi maimult, chiar până la pământ, în faţa fiecăruia. ŞtergarulSău era încins, ştergându-le picioarele lor.

11. Iată, când vrei să speli pe cineva,adică atunci când vrei să-l mustrisau când vrei să te ocupi de murdăria pe care o are

pe el – sau în el,atunci, ca să-l poţi spăla cu adevărat, trebuie să ştii

să te apleci... să te cobori până la picioarele lui, adică şimai jos decât el.

Trebuie să fii în stare să te apleci lângă el şi până lastarea din care să-i poţi cuprinde picioarele la inima ta, caîntr-o îmbrăţişare plină de dragoste, pentru curăţirea lui.

12. Când vrei să ştergi întinăciunea cuivaşi când vrei să acoperi păcatul,şi să îndepărtezi nelegiuirea făcută de el,– adică atunci când vrei să-l ierţi şi să-l îmbrăţişezi

pe acesta ca neprihănit (Isaia 40, 2; Col 1, 22),– o, atunci să ştii că trebuie să te apleci şi mai mult,trebuie să te smereşti şi mai mult...Lucrul acela numai aşa se poate face.

13. Orice bine pe care îl faci altuia îţi cere mai întâisă-ţi faci ţie un rău de aceeaşi mărime.

Dacă poţi primi răul tău spre binele lui, atunci îlfaci; dacă nu, nu.


Pentru că, cu cât îl pui pe altul mai presus de tine,cu atât trebuie să primeşti a te aşeza tu întâi, pe tine,mai prejos ca el.

14. Cu cât vrei să-l îmbraci mai frumos pe altul tre-buie mai întâi să te dezbraci pe tine.

Cu cât vrei să faci altuia un loc mai larg, cu atâtatrebuie mai întâi să ţi-l restrângi pe al tău.

15. Ca să-i poată sfinţi pe ucenicii Săi în adevăr,Domnul a trebuit să Se sfinţească mai întâi pe Sine În-suşi pentru ei (In 17, 19).

Ca să-i poată ridica pe ei, S-a smerit mai întâi peSine Însuşi...

Ca să-i poată face în stare să moară ei pentru El, amurit mai întâi El pentru ei.

Şi ca să-i poată învia şi înălţa la cer pe toţi oamenii,a trebuit să facă aceasta mai întâi cu Sine Însuşi.

16. Când tu lucrezi cu Dumnezeusau când El lucrează cu tine,– cele mai multe dintre întâmplările vieţii tale nu le

poţi înţelege la timpul când se petrec.Întâmplările mari, zilele mari, momentele mari, ca

şi înălţimile cele mari, nu le vezi de lângă ele.Ci trebuie să ajungi mai departe de ele, ca să le poţi

vedea mărimea şi frumuseţea adevărată şi întreagă.

17. Pentru a cunoaşte marile momente şi mariioameni ai istoriei, trebuie să mai faci un drum, uneorigreu de tot.

Să te mai depărtezi un timp, uneori lung de tot.


Şi numai când, după aceea, te uiţi înapoi, abia a-tunci începi să cuprinzi ceva din măreţia lângă care aifost,

să pricepi ceva din lumina care strălucise uimitorlângă tine

şi să desprinzi ceva din veşnicia de care te atin-seseşi.

18. O, ce fericită este iluminarea priceperii mariloradevăruri şi a marilor momente! Slavă veşnică DuhuluiSfânt Care ne-o descoperă!

Dar cel dintâi simţământ, după aceea, este durereaascuţită şi amară: de ce n-am înţeles totul atunci? Chiaratunci când erau în faţa noastră şi noi în faţa lor.

19. Experienţele noastre nu se încheie nici cu sufe-rinţele noastre, nici cu moartea noastră.

Experienţele noastre sunt ca o tratare a seminţei, cao pregătire a ei pentru roadă.

Moartea este ca semănarea ei în pământ, spre altrod, pentru care este rânduită.

Adică spre continuarea experienţei eterne, pentrucare a creat-o Înţelepciunea şi Dragostea eternă.

Căci altfel de ce nu ne naştem cunoscând de la în-ceput totul, pentru a realiza în această viaţă totul, dacăaceastă viaţă este totul?

20. Spre ce ne-ar folosi atâta cunoaştere, la sfârşitulvieţii acesteia, dacă numai aceasta şi numai atâta ar fiviaţa?


Cine oare ar mai face experienţe costisitoare, dacănu ar mai avea când să se folosească de învăţăturile lor?

Cine oare ar mai trata o sămânţă, dacă n-ar aveanici un viitor?

Şi dacă n-ar avea nici un folos?Şi dacă n-ar avea nici o nădejde?Dumnezeul nostru, slavă Înţelepciunii Tale!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânsedin iubire şi din milă,– care sus în cer sunt strânse.

*

Binecuvântat e-acela care strânge roduri bunede unire şi de pace, prin ce face şi ce spune.


Peste Peste Peste Peste GolgotaGolgotaGolgotaGolgota-i-i-i-i tăcere... tăcere... tăcere... tăcere...

Peste Golgota-i tăcere, vaierele-au încetat,Răstignitul Cel din mijloc stă cu capul aplecat;cei din laturi înc-o dată au mai tremurat – şi-apoi,cu picioarele zdrobite, morţi atârnă amândoi...

...Bucuraţi-vă, caiafe, fericiţi-vă, călăi,liniştiţi-vă, iscoade, odihniţi-vă, ochi răi,aţi ucis pe Răzvrătitul, L-aţi înlăturat din drum,aţi sfârşit cu Incomodulşi cu-ai Lui,„pe veci”, de-acum!

Faceţi pregătiri de groapă cât mai iute şi-n ascuns,urmăriţi-I ucenicii ori pe unde au pătruns,spargeţi uşile, aprindeţi casele pe unde sânt,dărâmaţi, ucideţi, ardeţi tot ce-i Semn al Celui Sfânt.

...Iar dac-aţi închis mormântul unde L-aţi pecetluit,puneţi strajă întărită cu porunci de neclintitşi vă duceţi fără grijă să petreceţi tot aşa,şi uitaţi că v-ameninţă Crucea de pe Golgota!

V-aţi spălat pe mâini de Sânge şi le-aţi pomădat plăcut,v-aţi adăpostit arginţii într-un loc de neştiut,– acum reluaţi desfrâul, veţi împărăţi mereu,nimeni nu vă ameninţă,spuneţi: „Nu e Dumnezeu”!...


„Nu mai este”-aşa vă pare,„nu mai este”-aşa gândiţi;aţi vrea voi să nu mai fie – să puteţi fi-adăpostiţi,însă iată-I Judecata cu înfricoşat răspuns;pe tron El, Judecătorul,chiar El, Cel de voi străpuns...


3. RĂBDAREA ŞI ÎNŢELEGEREA

1. Totul are un dumnezeiesc şi minunat înţeles şirost, şi ţintă...

Să nu te îndoieşti de nimic din acestea niciodată:– tot ce nu înţelegi tu acum, nu te grăbi să înţelegi

greşit.Fiindcă va veni timpul să înţelegi cu adevărat, lim-

pede şi frumos mai târziu.

2. Dacă se petrec în viaţa ta, fără voia ta, fără o ur-mare directă a faptelor tale, întâmplări de neînţeles, – nu te grăbi să-ţi formezi o părere încă.

Pentru ca nu cumva să te întristezi degeaba când,de fapt, ar trebui să te bucuri...

pentru ca să nu cârteşti când, de fapt, ar trebui să-Llauzi pe Domnul

şi pentru ca să nu te descurajezi atunci când, defapt, ar trebui să te umpli de o îmbărbătare sfântă şi deo bucuroasă nădejde, în încrederea lui Dumnezeu.


3. De cele mai multe ori faptele Domnului sunt ne-obişnuite. Şi, momentan, de neînţeles.

De aceea, când lucruri de neînţeles ţi se întâmplăţie – sau vezi că se întâmplă Lucrării lui Hristos –, cre-de adânc că Mâna Domnului lucrează.

Şi dacă nu-L poţi lăuda plin de bucurie, cel puţintaci şi laudă-L plin de smerenie,

căci după aceea, aşa de fericit ai să înţelegi totul!Ca să nu fii ruşinat atunci, fii încrezător acum.Domnul şi Dumnezeul tău ştie totdeauna ce face!

4. Nimeni pe lumea asta nu poate face întoarcereata la Dumnezeu în locul tău, decât tu însuţi, cu lacrimiletale şi cu pocăinţa ta.

Oricine te iubeşte poate şi se roagă pentru tine,poate face mult pentru tine înaintea lui Dumnezeu,

poate să te ajute să vii la El;dar, oricât te-ar iubi acel cineva... oricât de mult ar

vrea să-ţi facă... şi ar face pentru tine,– să ştii că, dacă tu însuţi nu faci nimic, e totul în

zadar.Mai întâi tu trebuie să faci totul pentru mântuirea

ta. Apoi te pot ajuta şi alţii.

5. Poţi să fii chiar foarte aproape de Domnul,poţi fi chiar în casa unde Domnul spală şi iartă pă-

catele multora, mântuindu-i pe mulţi;– dacă tu însuţi nu înţelegi preţul clipei aceleia

pentru tineşi dacă tu însuţi nu faci acest pas hotărâtor,atunci tu rămâi afară! Alţii intră, se mântuiesc, de-

vin iertaţi şi fericiţi, – iar tu, lângă ei, rămâi pierdut.


Uşa se va închide după ei, iar tu vei rămâne afară,spre pierzare pe totdeauna (Apoc 22, 15).

6. Poţi să fii chiar fiul unui părinte credinciossau soţul unei soţii credincioase,sau părintele unui fiu credincios,sau poţi să-ţi fi trăit sau să-ţi trăieşti toată viaţa ta

lângă suflete credincioasesau în familia celor credincioşi;– dacă tu însuţi nu ţi-ai adus inima ta la Domnul ca

să ţi-o spele,– atunci tu vei muri în păcatele tale, fără să vezi

Împărăţia lui Dumnezeu, fără să fii mântuitşi vei fi despărţit pe veci de iubiţii tăi care au fost

credincioşi, după cum este scris (In 3, 3; I Cor 6, 9-10;Ef 5, 1-6; Tit 3, 5; Evr 10, 19-22).

7. Sufletele curate sunt gata să-şi recunoască şivinovăţii pe care nu le au;

sufletele bune sunt gata să-şi ceară iertare chiar şipentru păcatele pe care nu le-au făcut;

şi sufletele smerite sunt gata să-şi spele şi ceea cenu şi-au întinat...

...Fiindcă smerenia lor îi face să creadă că oricândar putea să facă şi ei răul mustrat de alţii

şi nu tăgăduiesc niciodată că n-ar putea fi în staresă cadă, în vreun moment de slăbiciune.

8. Picioarele noastre sunt cele ce ni se întinează celmai adesea, fiindcă ele duc greutăţile cele mai multe şimai mari.


Picioarele umblă prin locurile cele mai de josşi ele sunt mădularele cele mai nebăgate în seamă,

cele mai uitate, cele mai chinuiteşi cele ce sunt îngrijite cel mai puţin.Acestea sunt credincioşii cei mai simpli ai Bisericii

Domnului.

9. Domnul Iisus, numai El Singur a venit să-i cauteşi să-i mântuiască mai ales pe cei de jos, îngrijindu-i cape nişte picioare crăpate, rănite, bolnave şi bătătorite dechinuri prea îndelungi,

prăfuite de drumuri prea greleşi gârbovite de poveri prea nemiloase.O, cu câtă milă şi bunătate spală Domnul şi unge

cu Mâna Lui moale astfel de suflete chinuite şi împo-vărate!

10. Dar nu numai picioarele au nevoie să fie spă-late mai des, mângâiate şi îmbrăţişate cu dragoste.

Ci la fel au nevoie şi mâinileşi, mai ales, capul, după cum a spus Sfântul Petru.Mâinile – adică acei care lucrează pentru alţii…şi capul – adică acei care-i conduc pe alţii…Toţi au nevoie să fie spălaţi mereu de Iisus...

11. Picioarele, adică cei mai neştiutori, au nevoiede mai puţine mustrări şi de mai multă îngăduinţă cândnu umblă chiar deplin curate.

Dar „mâinile” şi „capul” pot primi mai multă mus-trare şi au dreptul la mai puţine dezvinovăţiri când nu


umblă în toată curăţia. Fiindcă ele şi ştiu, şi pot oricândsă se cureţe.

Pe când picioarele nu pot oricând.

12. Prin locurile pe unde te-ai întinat cel mai mult,caută să nu mai treci niciodată.

Pe căile pe care o dată te-ai murdărit, pe acolo numai umbla.

Pragul caselor stricate nu-l mai trece…Şi cu oamenii a căror tovărăşie te înjoseşte nu mai

umbla niciodată.Ai umblat destul până astăzi.

13. Ce minunat este sufletul liniştit, care face voialui Dumnezeu în chip smerit şi cumpătat, întocmai

când şi întocmai cât, şi întocmai cum îi cere DomnulIisus!

Nici mai devreme, nici mai târziu.Nici mai mult, nici mai puţin.Nici mai larg, nici mai îngust de cum porunceşte

Domnul. Căci Acela care a poruncit ştie Adevărul – şinumai atunci facem binele, când facem întocmai cumne-a spus El.

14. Cu suflet curat este numai acela care se curăţăneîncetat pe sine, care se lasă mereu curăţit şi de alţii

şi care umblă neîncetat să cureţe şi el pe alţii, aşacum a fost şi este curăţit el însuşi.

Sufletul care nu luptă mereu spre o şi mai marecurăţire a sa şi a altora, acela îşi va pierde în curând şipuţina curăţie pe care i se pare că o mai are.


15. O, cât de minunat ajunge să vadă totul acelacare se curăţă mereu! El devine ca sticla ferestrelorcurate sau a ocheanului şlefuit prin care se poate vedeadesăvârşit totul. Şi limpede, şi departe.

16. Noi mereu trebuie să privim cu smerenie la noiînşine,

fiindcă totdeauna ne putem întina sau ne putemprăfui, umblând printre alţii... şi printre atâtea...

Căci oricât te-ai păzi tu, nu te păzesc alţii.Şi chiar dacă tu îngrijeşti să nu te stropeşti cu noroi

sau să nu te umpli de praf, umblarea stricată a altorauşor te poate murdări...

Şi atunci cine poate spune că nu are mereu nevoiesă se cureţe?

17. Păunul, când îşi priveşte penele, se umflă demândrie, dar când îşi priveşte picioarele, se dezumflă şise ruşinează.

Să învăţăm şi noi de la el.Când vom fi ispitiţi să ne lăudăm cu vreuna din

„penele” noastre care ni se par mai frumoase decât alealtora, atunci să ne privim repede păcatele.

Şi să ne ruşinăm de căile noastre urâte.

18. Chiar când vom fi numai câţiva la o masă in-timă şi ni se va părea că suntem cu toţii numai o inimăşi un gând, să nu fim totuşi prea slobozi în vorbirilenoastre,

nici prea încrezători în cine întinde mâna cu noi înblid,


nici prea nepăsători faţă de cel de lângă noi (Prov23, 9).

Fiindcă, de multe ori, nu sunt curaţi chiar toţi ceicu care stăm la masă şi mâncăm din aceeaşi pâine.

O, de câte ori şi de câţi ani am mâncat şi noi cuastfel de oameni,

câţi ani au mâncat şi s-au îngrăşat aceştia din pâi-nea noastră!

Şi numai mult mai târziu am văzut ce necuraţi erau…

19. Fiecare om are o dată în viaţa lui ocazia să-şi ara-te, printr-o faptă puternică, binele sau răul care zace în el.

Această ocazie îi fixează apoi pe vecie chipul pecare îl va avea,

locul în care va mergeşi numele de care nu se va mai despărţi apoi nici-

odată.Nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

20. O astfel de ocazie ori anulează tot ce fuseseomul până la ea, ori îl acoperă cu o veşnică strălucire.

Un astfel de bine uriaş poate şterge tot răul de pânăatunci, după cum şi un astfel de mare rău poate pierdetot ce până atunci fusese bun (Iez 18, 20-24).

Domnul şi Dumnezeul nostru, fă-ne în stare de totbinele ce-l aştepţi de la noi.

Amin.


4. ÎNŞTIINŢAREA ŞI ÎMPLINIREA

1. Domnul respectă libera voinţă a omului şi nudoreşte moartea nici unui păcătos, ci doreşte să se în-toarcă şi să fie viu.

Chiar de aceea l-a luat şi pe Iuda lângă El, înştiin-ţându-l mereu şi arătându-i mereu cea mai dulce prie-tenie şi încredere, ca să-l cucerească din mâna dia-volului

şi să-l împiedice a face nelegiuirea pe care şi-o pu-sese în gând s-o facă.

2. Vânzătorule al Domnului şi pârâtorule al fraţilor,ia seama la soarta lui Iuda şi nu uita!

Nu te bizui că Domnul nu te va descoperi, nu fisigur că nici unii dintre fraţi nu pot bănui că chiar tu teocupi cu astfel de ticăloşii. Careva dintre ei are să afle.Şi odată vor şti toţi.

3. Trăind în păcate ascunse,nici o înşelătoare părere să nu-ţi faci, fiindcă nimic

nu rămâne pe totdeauna acoperit.


Să nu crezi tu că te va acoperi cineva şi ceva pânăla capăt.

Să nu crezi tu că nimeni nu va şti în curând ce faci tu.În curând te vor şti toţi.Şi ce vei face tu atunci?

4. Nu ai învăţat încă din păţania altora cum, de mul-te ori, chiar vinovatul, el însuşi s-a descoperit pe sine?

E aceasta o lucrare a dreptăţii lui Dumnezeu, carenu lasă niciodată răul nedescoperit.

5. Vânzătorule, tu însuţi te vei da de gol, strigând:Am vândut!

Tu însuţi vei mărturisi în gura mare odată fapteletale, căci este scris: Tot ce s-a şoptit (sau s-a scris) înodăiţe ascunse va fi strigat de pe acoperişul caselor!

6. De aceea, câtă vreme Domnul n-a adus încă pes-te tine blestemul răsplătirii meritate, după nelegiuireata, cutremură-te înspăimântat şi prăbuşeşte-te la picioa-rele Crucii Domnului Iisus, mărturisindu-te Celui pecare L-ai trădat

– dacă mai ai vreo fărâmă de conştiinţă în tine.Şi la picioarele fraţilor pe care i-ai vândut – dacă

vrei să mai fie vreo nădejde de iertare pentru tine.

7. Dacă Domnul Iisus, Stăpânul cel Curat, S-a ple-cat atât de mult, cât de mult trebuie să se apleceucenicul cel necurat!

Şi dacă Mântuitorul Bun, Cel care răscumpără, S-asmerit atât de mult, cât de mult trebuie să se prostearnăcel care vinde!


Şi dacă Celui mai sfânt I S-a cerut atâta ispăşire,cât de multă trebuie să i se ceară celui mai blestemat!

8. Celui ce înţelege nu trebuie nici să-i faci mult,nici să-i vorbeşti mult...

Cinci cuvinte ajung, un singur gest este adeseadestul!

9. Cine s-a deprins, prin întrebuinţarea minţii salecurate şi a cugetului său curat, să deosebească bine voialui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită,

aceluia nu-i vine greu să priceapă care este înţe-lesul oricărui cuvânt. Şi ţelul oricărei fapte.

10. Dar celui ce nu vrea să înţeleagă, din cauza u-nui păcat sau din cauza unor interese, sau a vreunuidefect,

– aceluia, oricât te-ai trudi să-i arăţi, tot va fi înzadar.

11. Celui cu adevărat mare la suflet nu-i este greusă se smerească în faţa oricui. Greu îi este numai celuimic la suflet.

Celui cu adevărat curat la inimă nu-i este greu săspele pe oricine. Greu îi este aceasta numai celui necurat.

12. Celui cu adevărat sfânt şi smerit nu-i va fi greua face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie.Greu îi este numai celui îngâmfat şi prefăcut.

Cel cu adevărat iubitor va face totul cu plăcere şicu bucurie, şi cu blândeţe, şi cu prietenie.


Cel fals însă va face cu lăudăroşenie, cu pretenţie,cu făţărnicie.

Cel cu adevărat înţelept va păstra şi va învăţa esen-ţa şi adevărul tuturor lucrurilor. Dar cel nebun nu vaînvăţa nimic.

13. Necuraţi cum sunt unii oameni prea adesea încele lăuntrice, puţin le pasă lor de viaţa lăuntrică aaltora, fiecare lăsându-l în pace pe altul să păcătuiască,pentru ca şi acela să-l lase în pace pe el tot aşa.

Dacă forma din afară este făcută întocmai, apoi ce-lelalte şi aşa nu se văd, – îşi zic mulţi.

Şi, pentru că n-au înţeles nimic din exemplul luiHristos, umblă să spele totul numai cu vorbe

sau cu critici molcuţe,sau cu predicuţe uşoare, sau cu sfaturi generale,spre a nu supăra pe nimeni, pentru ca nimeni să

nu-i supere pe ei.

14. Astfel nu se pune cu adevărat nimeni pe muncade îndreptare, nici nu-şi pune mâna sau osteneala întrunimic pentru o primenire şi curăţire adevărată a vieţii.

Neostenind nici la rugăciune, nici la ajutorare, nicila sfinţire.

Şi vai de cei care fac numai aşa!

15. Până mai ai cui spune „tată” şi „mamă”, – o,cum ar trebui de fericit, de recunoscător şi plin de iu-bire să spui aceste unice cuvinte pe pământ!

Spune-le, fiule, fericit şi recunoscător, în felul celmai dulce şi iubitor,

căci nu multă vreme vei mai avea cui le spune.


16. Până mai ai pe cine numi „Învăţătorul meu”,„Domnul meu”, „Mântuitorul meu”, „Binefăcătorul meu”,

– o, cu ce lumină în ochi şi cu ce fior sfânt în inimăar trebui să şopteşti aceste sfinte denumiri!

Pătrunde-te de harul lor fericit, căci nu mult veimai avea cui le spune.

Şi vai celui care nu le-a ştiut spune la vremea lor!

17. Până mai poţi rosti cuvintele unice pe carenumai puţinelor fiinţe cu unic preţ pentru viaţa ta înlume le poţi adresa, o, fiul meu şi fiica mea, cât derespectuoşi, cât de iubitori şi fericiţi ar trebui să lespuneţi!

Spuneţi-le şi nu le rămâneţi datori, preaiubiţii mei,căci vine prea curând vremea să le îngropaţi.

18. Câtă vreme mai trăiesc părinţii tăi, tatăl tău saumama ta, fiul meu şi fiica mea,

spuneţi-le numele sfânt cu sfinţenie,căutaţi-i cu dragoste,îngrijiţi-i cu evlavie,ascultaţi-i cu respect şi până la moarteşi nu dispreţuiţi nici faţa lor bătrână,nici cuvintele lor, poate slabe,nici trecutul lor, poate modest,ci fiţi faţă de ei întocmai aşa cum aţi dori să fie co-

piii voştri faţă de voi.

19. Nu fi nici nervos, nici nepăsător, nici străin faţăde părinţii tăi, faţă de învăţătorul tău.

Căci mai ales în privinţa aceasta este adevărat cu-vântul că „ceea ce semeni, aceea vei culege”.


20. Până n-a plecat Mântuitorul şi Binefăcătorultău Iisus, ia bine seama, răscumpără acest timp scumpşi îndreaptă-ţi degrabă şi neîncetat spre El inima ta şiglasul tău.

Caută-L mereu cu dragostea şi cu recunoştinţa ta.Spune-I Numele Lui, cel iubit şi sfânt pentru tine,

mereu mai cald şi mereu mai des.Că nu-i nume mai frumos şi nu-i lucru mai vrednic

din partea ta ca acest lucru rar, tot mai rar întâlnit aziprintre oameni.

O, Doamne Iisuse, ajută-ne şi pe noi la aceasta!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Blestemat e cel ce-şi strânge gloată-n contra celui sfântşi acel ce strânge daruri după-nşelător cuvânt,şi acel ce strânge sectă şi minciuni, pârând pe fraţi,– toţi aceştia-mpreună vor fi veşnic blestemaţi.

*

Să tot lupte-ambiţiosul ca să-şi strângă-n juru-i gloată,gloata strânsă cu minciuna se va risipi de-odată.


Ce dulce e minuneaCe dulce e minuneaCe dulce e minuneaCe dulce e minunea

Ce dulce e minunea pe care o trăimcând dragostea fierbinte în suflete-o simţim,când Fiul Sfânt, din lacrimi şi cântec zămislit,în leagănul ei tainic, zâmbeşte fericit.

Ca mii de păsări albe peste-o-nchisoare greaplutesc a’ noastre inimi prin razele de neacând mii de curcubee de imnice culorine scânteiază cerul pe-amurguri şi pe zori.

O, fericiţi smeriţii cu cugetul curatşi ochii ca izvorul adânc netulburat,şi fericiţi copiii cu sufletul frumoscând îngerii lor pururi văd Faţa lui Hristos.

O, râule-al iubirii, ce dulce curgi şi lincând cerul tău de stele şi lacrime e plin!Cufundă-ne în tine, să ne-mpletim şi noicu-a stelelor cununăşi-al îngerilor roi...


5. A SPUNE ŞI A FACE

1. Dacă spui „mamă” şi „tată” părinţilor tăi, aşacum se cuvine, bine faci, fiindcă dovedeşti că eşti om.

Dar dacă numai spui, şi nu te porţi faţă de ei întoc-mai cum eşti dator până la moarte, atunci nu faci bine.

Şi nu eşti om.

2. După ce nu-i vei mai avea lângă tine pe părinţiităi, aceste comori unice, mulţumirea că i-ai preţuit cândi-ai avut va fi pacea veşnică şi fericită a sufletului tău.

Nu uita aceasta, căci vai de sufletul şi de viaţa ace-lor fii care îi dispreţuiesc pe părinţii lor. Osânda luiDumnezeu nu-i va ierta.

3. Toată viaţa noastră pe pământ este alcătuită dindrepturi şi din datorii… Din drepturi de a împlini da-toriile.

Acel om care, cu o cinstită conştiinţă a dreptăţii, nucere niciodată mai mult decât dă şi nu dă niciodată maipuţin decât cere el însuşi, acela este un om drept.


4. Acel om care dă totdeauna fără să ceară nici-odată nimic – sau întoarce înapoi mult mai mult decâtprimeşte, din dragoste pentru Iisus Hristos,

– acela este un om sfânt.Dar acela care cere mai mult şi dă mai puţin sau,

dacă poate, nu dă deloc – acela este un om nelegiuit.Aceasta atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de

oameni.

5. Pe când faţă de oameni, adeseori, ne împlinimdatoriile cinstit, din pricina fricii sau a ruşinii, sau arespectului,

– faţă de Dumnezeu, nici una din aceste cauze nune face adesea în stare să întoarcem la timp şi la drep-tate ceea ce Îi datorăm.

Pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspun-dere,

dar Dumnezeu nu ne trage îndată.

6. Iată, Dumnezeu ne-a dat un loc de muncăşi ne-a dat sănătatea cu care muncim,şi ne-a dat priceperea cu care să putem face munca

noastră,şi ne-a dat ajutorul Său, ca să ne împlinim bine

munca aceasta.Pentru toate aceste daruri primite de la El,şi care preţuiesc atât de mult faţă de partea pe care

o punem de la noi,– ce facem noi oare pentru Dumnezeu?

7. Iată, Dumnezeu ne-a rânduit o întindere din pă-mântul Lui, ca s-o lucrăm.


Noi arăm, semănăm, plivim, îngrijim şi secerăm.Apoi aducem tot rodul în grânarul nostru şi în că-

mara noastră.Dar pământul, pământul care a produs este al lui

Dumnezeu.Ploaia care a udat este de la El.Vântul şi condiţiile creşterii, ale rodirii şi ale coa-

cerii sunt toate de la Dumnezeu.Puterea şi sănătatea cu care muncim noi înşine,

precum şi priceperea cu care ştim să facem bine muncanoastră, toate, toate acestea sunt de la El.

De la noi nu este decât munca... Atât!

8. Cel puţin jumătate din rodul cules la vremea roa-delor este, de drept, al lui Dumnezeu (Lc 20, 10).

Dar, de fapt, cât o să primească oare Domnul de lanoi pentru săracii Lui? Pentru Lucrarea Sa? Pentru fo-losul Său? Pentru cauza Sa?

Iată cum înţelegem şi împlinim noi ce suntemdatori faţă de Dumnezeul nostru!

O, cât de mult am rămas restanţi!

9. Adevărata pildă bună este aceea pe care o trăieş-te însuşi acela care ţi-o predică.

Adevăratul învăţător bun este acela care crede şiurmează El însuşi mai întâi ceea ce propovăduieştealtora.

10. Întotdeauna învăţătura aceluia s-o urmezi, careeste în stare nu numai să trăiască cu viaţa sa ceea cespune, dar şi să pecetluiască cu moartea sa ceea ce aspus.


În chip cu totul desăvârşit, numai Hristos a pututface astfel.

Iar dintre ai Săi, numai aceia care au avut con-ştiinţa Lui.

11. Orice învăţător ştie ce mare putere are pilda sapentru ucenicii săi.

Învăţătorul bun ştie că şi oamenii mari, ca şi copiii,învaţă mai mult din ce văd cu ochii decât din ce aud cuurechile.

Tocmai de aceea se va strădui să le arate cu faptalui mai întâi ceea ce vrea să-i facă apoi să înveţe binecu mintea lor.

12. Sărmanii, unii oameni, la anumite zile, se pre-gătesc din timp, spălându-şi acasă, fiecare, picioarelesale, iar când merg la adunare, cel care le spală picioa-rele spală doar nişte picioare spălate, salvând forma.

Iar înţelesul luminos al acestei pilde rămânân-du-ne multora atât de acoperit, ca altora, înţelesulnaşterii din nou

sau al Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului,fiindcă toate acestea sunt taine duhovniceşti ce

trebuie înţelese duhovniceşte.

13. Credinciosul adevărat este acela care, făcândbinele, nu se măsoară cu semenii săi sau cu inferiorii,

ci cu Învăţătorul său.Cine se măsoară cu alţii, pe care el îi socoteşte mai

slabi, totdeauna se va mândri, considerându-se maipresus ca ei, fiindcă de aceea se şi măsoară cu ei.


Dar cine se măsoară cu Învăţătorul şi Domnul Ii-sus, acela îşi va găsi totdeauna măsura smereniei sale.

14. Un adevărat rob al lui Hristos nu este acela carecaută slobozenia prin neascultare,

ci este acela care simte slobozenia cea mai dulcetrăind într-o neîncetată ascultare de Domnul său întrefraţii săi.

15. Când îţi iei o prea mare slobozenie faţă deHristos şi faţă de fraţi, devii sigur – sau ai şi devenit –robul tău însuţi.

Numai când te poţi robi pe tine cu adevărat, atuncidevii un adevărat slobod în Hristos.

16. Adevăratul slobod al lui Hristos este acela carea rupt toate lanţurile,

afară de un singur lanţ: neprihănirea.Şi care a lepădat toate cătuşele,afară de o singură cătuşă: dragostea.Care a biruit toate judecăţile,afară de una singură: conştiinciozitatea, judecata

de sine.

17. Mai mare decât Domnul n-a ajuns nici un robal Său.

Năzuinţa de a fi mai aproape de El este o datorie afiecăruia.

Totuşi, dacă tu n-ai ajuns să eliberezi chiar penimeni din robia păcatului, atunci să ştii că nu eştinici chiar în cea mai mică măsură un slobozit al luiHristos.


18. Meritul unui ucenic este să înveţe mereu să fieca învăţătorul său

şi răsplata unui apostol este să înalţe mereu soliaîncredinţată lui de către Acela Care l-a trimis.

În toate acestea sunt trepte mereu mai înalte şi stărimereu mai sfinte spre care neîncetat trebuie să năzuimfiecare dintre noi,

toţi având un efort înnoit zilnic, până la capătulvieţii.

19. Oricât de încet ne-am putea ridica spre Iisus,Modelul nostru înălţat de Dumnezeu, munca şi luptanoastră spre El nu trebuie să înceteze niciodată.

20. Cu un singur vânt poţi alunga mulţi nori,cu un singur suflet mântuit poţi acoperi multe pă-

cate (Iac 5, 20),cu o singură viaţă poţi înlătura multe morţi (I Tim

4, 16; Rom 11, 14; I Cor 9, 22).Doamne, ajută-ne la aceasta!Amin.


6. ŞTIINŢA ŞI FAPTA

1. Au şi ajuns oameni sfinţi acei care, chiar dacă nuli se pare că au făcut nici o faptă de sfinţenie, doresc şicaută aceasta cu cea mai mare sete şi râvnă, mereu şimereu...

A şi ajuns un apostol şi un ucenic al lui Hristos,chiar dacă nu se ştie că a făcut nici o minune, acela ca-re, cu sinceritate şi cu smerenie, munceşte şi se roagăpentru aceasta mereu şi mereu.

2. Din stările înalte cu Domnul n-ai voie să te co-bori apoi înspre oameni, decât pe calea unei adânciiubiri, spre a le face binele.

Însă totdeauna cel mai bine înarmat.Pentru că satana, care îi ţine încă robi pe oameni,

îşi apără prada cu toată furia. O săgeată a lui te va rănide fiecare dată, dar nu te va putea ucide, nu te teme.

3. Alinând rănile altora, tu nu ţi-o dezveli pe-a taniciodată.


Iar preţul tău veşnic va fi acela al sufletelor pe carele-ai slobozit,

al Timpului pe care l-ai răscumpăratşi al adevărului pe care l-ai strălucit;– atunci vei fi şi tu ceva din Domnul tău Iisus.

4. A şti este una; a face ce ştii şi cât ştii este însă cutotul alta.

Ştiinţa este primul pas spre mântuire, dar faptelesunt tot drumul până la ea.

5. Ştiinţa uneori îl îngâmfă pe om şi îl ameţeşte,însă credinţa împlinitoare cu fapta îl înalţă, făcându-ltot mai smerit, mai îndatorat şi mai bun.

Numai ea singură, ştiinţa, este totdeauna o gheaţă.Ceea ce o topeşte şi o face apă dulce şi bună este

căldura faptei.Numai a şti binele este adesea o osândă;a-l face este fericirea sufletului sănătos.

6. Dar, decât să fii un ştiutor fără faptă, mai bine unfăptuitor fără ştiinţă.

Căci o înfăptuire curată şi smerită a voii lui Dum-nezeu poate înlocui o cultură îngâmfată şi pretenţioasă,chiar biblică dacă ar fi ea.

Cunoştinţa, fie cât de lăudată, fără trăirea caldă afaptei bune nu va avea niciodată un prea mare preţ.Poate tocmai dimpotrivă.

7. În Hristos, a face înseamnă mai întâi a şti.Căci cum să facă binele unul care nu-l ştie mai

întâi?


8. După cum Dumnezeu a început facerea lumiimai întâi prin lumină, tot aşa nici adevăratul credinciosnu va reuşi să facă vreodată ceva sănătos şi vrednic da-că mai întâi nu va căuta să ştie cum trebuie şi când

trebuie făcut ceea ce este nevoie să facă.

9. Nu poţi face binele decât dacă ştii bine cum seface binele; fiecare dintre noi deci suntem datori faţă denoi înşine, în primul rând, să ne dăm silinţa să ştim de-osebi totdeauna care este voia lui Dumnezeu cea sfântă,plăcută şi desăvârşită.

Iar ştiind-o, să ne dăm silinţa să o facem.

10. Ce minunat e sufletul acela care a ajuns cuHristos pe locul cel mai înalt, de unde se văd luminoaseşi înţelese toate adevărurile Sale!

Aceasta înseamnă să fii ajuns în Adevăr.Căci Adevărul este: cunoaşterea înţeleaptă şi chib-

zuită a Binelui în sine însuşi.Niciodată nu vei putea fi o călăuză bună pentru al-

ţii spre Adevăr dacă mai întâi nu ai tu o cunoaştereclară a drumului pe care trebuie să mergi şi să îndrumi.

11. Un îndrumător îndrăzneţ nu este chiar totdea-una de folos, dar unul înţelept, da, este totdeauna ne-cesar.

Fiindcă în înţelepciune este totdeauna şi îndrăz-neală, dar în îndrăzneală nu-i totdeauna şi înţelepciune.

12. Sunt vremi de mare binecuvântare pentru Lu-crarea lui Hristos atunci când în fruntea ei se găsesc câtmai mulţi bărbaţi plini de Duhul Sfânt.


Căci Duhul Sfânt este mai întâi Înţelepciune, apoiPutere.

13. Este binecuvântată de Dumnezeu acea familieşi Biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe sufleteînţelepte care au strălucirea conştiinţei peste toate în-tinderile faptelor lor.

Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soareluipeste un hotar de lanuri ce se leagănă sub roduri.

14. Vai însă acolo unde se munceşte fără lumină!Dar şi unde se luminează fără muncă!Unde se ştie fără să se facă.Şi unde se face fără să se ştie.Ferice este numai unde luminează Adevărul şi lu-

crează Dragostea.

15. Să te bârfească poate oricine, dar să te vândă nupoate decât acela care mănâncă din aceeaşi pâine cutine, căci numai el îţi ştie toate ale tale.

Rău poate să-ţi facă orice semen, cât de străin şidepărtat al fi el de tine. Dar cel mai mare rău nu ţi-lpoate face decât acela care neapărat îţi stă cel maiaproape.

De aceea nici durere mai mare nu-ţi poate producenimeni pe lume ca acela de la care ai dreptul să aştepţicea mai mare bucurie,

dar primeşti cea mai amară întristare.

16. Dragă suflete care ai avut pe lume harul de aavea un mare învăţător, din pâinea căruia te hrăneşti saute-ai hrănit,


fii cu luare aminte şi nu lăsa nici un gând satanicsă-ţi pătrundă în inimă împotriva lui...

17. Oricât de mare îţi este fericirea pe care ai puteasă ţi-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, n-odori şi nu-l vinde pe nici un preţ şi niciodată.

Căci ai face cea mai mare crimă.

18. Oricât de mare rău ţi s-ar părea că ţi-a făcut, nudori să te răzbuni niciodată pe părintele tău, pe în-văţătorul tău, pe binefăcătorul tău.

Căci preţul cu care îl vei vinde şi săgeata cu care îlvei străpunge vor arde în vecii vecilor mâinile tale,buzele tale şi inima ta.

19. La vremea lui, pe fiecare vânzător îl va ajungeplata înspăimântătoare a celor făptuite de el.

Căci nici mii de ani de merite, dacă le-ar avea, nu-ipot acoperi acestuia nimic din monstruozitatea aceleicrime de care s-a făcut vinovat cu păcatul veşnic alvânzării binefăcătorului lui (Mc 3, 29; In 5, 15).

20. Mulţi au fost acei dintre profeţi care au plătit cuviaţa lor ascultarea de Dumnezeul Care îi trimisese săspună lumii: „Aşa zice Domnul”.

Însă atunci când a venit vremea să se împlineascăcele spuse de gura Domnului prin prooroci, toţi cei careauziseră au crezut atunci, au fost siliţi să creadă.

Căci faptele sunt dovezile neclintite.O, Doamne Duhule Sfinte, dăruieşte-ne aceste do-

vezi! Amin.


O, Preaiubitul meu...O, Preaiubitul meu...O, Preaiubitul meu...O, Preaiubitul meu...

O, Preaiubitul meu ascuns,pe unde-mi eşti, – pe unde,cine-ar putea să-mi dea răspunsce umbră Te ascunde,unde-i grădina Ta de criniori turma Ta aleasă,pe unde-s Ochii Tăi divinişi Faţa Ta Frumoasă?

E noaptea neagră-n jurul meu,pândesc pe zid străjeriişi negrul dor se lasă greudin bolţile tăcerii...alerg prin frig pe urma Taşi ochii dor de moarte,– de ce-ai plecat, Iubirea mea,atâta de departe?

O, Dulce Soare Care-mi ţeşicununi de raze line,din Casa Nunţii Tale ieşicândva şi pentru mine,ţinând de braţ mireasa meaeternă şi divină,să mă cununi pe veci cu eaîn zi de lună plină...


7. TRIMISUL ŞI VÂNZĂTORUL

1. În clipa împlinirii profeţiei, multora dintre cei ceau auzit-o nu le-a mai folosit la nimic că au crezut înadevărul ei.

La ce le-a mai folosit celor din vremea lui Noe,când venise peste ei potopul, că şi-au adus aminte că lise spusese întocmai că va veni (Fac 6, 17)?

Fericit cine crede înainte şi se pregăteşte. Căci îna-poi credinţa este zadarnică.

2. La ce le-a mai folosit celor din Ierusalim, când avenit peste ei nimicirea, că şi-au adus aminte şi au cre-zut apoi cele ce le profeţise Domnul Iisus despre nimi-cirea lui (Lc 21, 20-24)?

Şi la ce le va mai folosi celor ce aud acum Cu-vântul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu se întorc la El,când foarte curând va veni vremea să vadă cu groazăîmplinindu-se întocmai tot ceea ce ei nu cred acum?

3. Multe dintre înştiinţările Domnului nu le-amînţeles nici noi la timpul lor.


Numai când le-a venit vremea să se împlineascăne-am adus cu uimire aminte că Domnul ne înştiinţasedespre acestea cu mult înainte.

Dar nu le înţelesesem şi nu le crezusem.

4. Trebuie numai ca noi să cunoaştem CuvântulDomnului şi să avem credinţa prin care să desprindemînţelesul cel nevăzut din cele ce le vedem.

Să le întrezărim din cele ce sunt pe cele ce trebu-ie să fie.

Şi să le putem alege din cele ce trec pe cele ce rămân.

5. Cât de fericit este sufletul nostru când, după oîndelungă răbdare, ajungem zilele să pipăim cu mâinilenoastre ceea ce numai prin credinţă nădăjduiam să maivedem cândva.

Atunci ne aducem aminte, de multe ori ruşinaţi, căni se spusese totul, dar noi nu crezusem.

6. Ca să ne putem bucura cândva cu adevărat, estenevoie ca acum să credem deplin toate promisiunileDomnului.

Să ne legăm de ele, prin credinţă, toată inima noastră.Şi să credem că merită să dăm pentru dobândirea

lor orice jertfă pe pământ.Binecuvântat să fie, Doamne, Numele Tău cel Ma-

re şi Adevărat, care este garanţia împlinirii tuturorpromisiunilor pe care ni le-ai făcut Tu.

7. Acela pe care îl trimite Hristos,o, ce fiinţă trebuie să fie acela şi ce lumină trebuie

să-l învăluie oricând vine


şi oricând vorbeşte,şi oricând oficiază...Aşa s-ar cere să fie un trimis al lui Hristos!

8. Umblarea trimisului credincios trebuie să cutre-mure,

cuvântul lui trebuie să zdrobească,duhul lui trebuie să aprindă,tăcerea lui trebuie să fie plină de chemarea lui

Dumnezeu,smerenia lui trebuie să fie simţită,blândeţea lui, caldă,răbdarea lui, liniştită,iubirea lui, statornicăşi pe toată viaţa şi lucrarea unui astfel de trimis al

lui Hristos trebuie neapărat să se vadă strălucind sem-nul ceresc, pecetea fierbinte şi dovada luminoasă a roa-delor Duhului Sfânt (Gal 5, 22).

9. Trimisul lui Hristos va aduce slavă pentru Dom-nul său. Numai fiind în toate privinţele o pildă de faptebune pentru credincioşi în vorbire, în purtare, în dra-goste, în credinţă, în curăţie

se va mântui pe sine însuşişi pe cei care îl vor asculta (I Tim 4, 12-16).

10. Pe un astfel de om trebuie să-l urmăm totdeaunanu numai ţinând învăţătura pe care ne-o dă el, dar

şi, mai ales, străduindu-ne să urmăm pilda virtuţilor lui.Căci bărbaţi plini de o astfel de credinţă, de putere şi

de vrednicie sunt din ce în ce tot mai puţini pe pământ.


Şi, pe măsură ce fărădelegea se va mulţi, ei vor fitot mai puţini.

11. Unde a trăit un adevărat trimis ceresc,statornicia lui i-a ţinut în picioare pe alţii,răbdarea lui i-a încurajat şi pe alţii în necazuri,încrederea lui i-a întărit,prezenţa lui i-a înflăcăratşi astfel el a fost nu numai un mare exemplu, ci şi o

mare binecuvântare.

12. O, de ce mare preţ, pentru Domnul şi pentruBiserica Lui, sunt slujitorii credincioşi, vestitorii adevă-raţi, trăitorii Cuvântului Sfânt!

Cât de necesari sunt ei astăzi şi cât de mult ar tre-bui să ne rugăm ca Dumnezeu să ni-i dea şi să ni-i păs-treze!

Mai ales pentru mâine, când va fi şi mai nevoie!

13. Când vorbeşti despre vânzător, totdeauna ţi setulbură duhul şi ţi se cutremură inima.

Slujba nelegiuită şi satanică pe care o face o astfelde făptură târâtoare, veninoasă şi spurcată este crâncenăşi plină de spaimă şerpească.

14. Nu numai apropierea vânzătorului, dar şi gân-dul acestei apropieri alungă orice linişte a duhului şiorice bucurie a inimii.

Prezenţa lui este însoţită de toată puterea diavoluluişi tot timpul apropierii lui este fioros ca un cutremur.


15. Ocara pe care o lasă vânzătorul după ce trece,după ce pleacă, este ca atingerea murdară şi rece a uneireptile urâte şi veninoase.

Şi îţi încrâncenă fiinţa toată.Simţi cu groază că n-ai vorbit cu un om, ci cu un

demon.Că n-a trecut pe lângă tine o creatură omenească, ci

o reptilă primejdioasă şi otrăvitoare.Ce fioroasă şi respingătoare este totdeauna o astfel

de prezenţă!Chiar Mântuitorul S-a cutremurat de ea.

16. Până nu ai înspăimântătoarea dovadă a vân-zării, chiar dacă ai presimţirea unei prezenţe în stare s-ofacă, tot mai ai şi o nădejde care te ţine lângă o creaturăpe care o mai nădăjduieşti.

Fiindcă crezi că tot s-ar mai putea şi să nu săvâr-şească nelegiuirea de care se dovedeşte în stare...

17. Dar când fărădelegea a fost făcută şi nelegiu-irea săvârşită,

ce alt simţământ îţi mai rămâne faţă de el, decâtspaima şi oroarea?

Peste toată fiinţa unei astfel de creaturi vezi numaipecetea înfiorătoare a capitolului 13 din Apocalipsa.

O, Dumnezeule Sfânt, ce poate deveni cineva careodată s-a născut şi el om!

18. Fiecare altă Săptămână a Patimilor l-a dat pefaţă pe un vânzător al ei.

Căci fiecare Săptămână a Patimilor îşi are neapăratun vânzător.


Fără vânzător nici n-ar fi fost vreodată în trecut oastfel de înspăimântătoare Săptămână.

Şi n-ar putea fi nici în viitor.

19. Oriunde este răstignit un Nevinovat sau maimulţi a fost neapărat şi un vânzător sau mai mulţi, careau încasat arginţii vânzării

şi au săvârşit nelegiuirea sărutând.

20. O, nevinovaţi şi lesne-crezători ucenici ai luiHristos, tot nu înţelegeţi nici acum?

Dar mieii sunt sortiţi să rămână pe totdeauna numaimiei. Ei nu pot fi niciodată altceva.

O, Bunule Păstor Iisus Hristos, fii Tu singurul lorocrotitor.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Biblia e adevărul despre toate câte sântşi în urmă, şi nainte, şi în cer, şi pe pământ;este adevărul singur, este singurul întreg,fericit cel ce-o-nţelege, – vai de cei ce n-o-nţeleg!


8. PRILEJURILE DE POTICNIRE

1. Prilejurile de poticnire trebuie să vină, dar vaicelor prin care vin.

Vânzările trebuie să se facă, fiindcă este scris că sevor face (Mc 13, 12; Lc 21, 16), dar vai acelora princare se fac.

Fiecare dintre noi trebuie să ne temem de acestîngrozitor păcat şi să ne ferim ca nu cumva să-l fa-cem noi.

2. Dacă ştiţi aceste lucruri, luaţi mai bine aminte înjurul vostru, să-l vedeţi pe acela dintre voi care a începutsă umble şi pe alte căi, nu numai pe cele ale lui Iisus.Care s-a mai prefăcut şi în altceva, nu numai în miel.

Care merge şi cu alţii, nu numai cu voi, oile Dom-nului,

care mai are şi alte gusturi, nu numai cele duhov-niceşti,

care cheltuieşte şi mai mult decât ar câştiga cinstit,


care umblă prin locurile pe unde nu are ce căuta, înmod normal, un frate şi un preot. Căci neapărat dintre

voi este acela.Sau sunt aceia... (Fapte 20, 30; II Cor 11, 14; II

Tim 3, 4).

3. Ce cumplită clipă trebuie să fi fost pentru uce-nicii Domnului aceea când Mântuitorul le-a spus lamasă: „Unul dintre voi Mă va vinde”.

Ca un trăsnet lovind dintr-o dată şi pe neaşteptatevor fi zdrobit aceste cuvinte toată rămăşiţa de bucu-rie, de speranţă şi de pace pe care o mai aveau îninimile lor.

4. Cei nevinovaţi, auzind înştiinţarea despre vân-zare, au început să se uite unii la alţii înspăimântaţi şipentru prima dată bănuitori.

Şi fiecare în gândul său îl cerceta pe celălalt, bănu-indu-l în inima sa... Apoi bănuindu-se chiar şi pe sine.

În clipa aceea se spărgea în ţăndări ca un vas foartescump toată încrederea nemărginită şi toată armoniaunităţii lor.

În inima fiecăruia năvălea acum apa tulbure, nea-gră şi rece a neîncrederii, năruind şi noroind totul.

5. O, cât de zdrobită trebuie să fi rămas inima uce-nicilor Domnului când se uitau unii la alţii pentru primadată cu ochii încruntaţi şi judecători!

O, cum trebuie să fi răvăşit sufletul lor o mie degânduri deznădăjduite!

Ce grozav este păcatul vânzării lui Hristos!


6. Vai, cât de mult rău fac nu numai Lucrării luiDumnezeu, ci chiar şi semenilor lor acei oameni nele-giuiţi care îi vând pe ai lor!

Şi care trădează dragostea, prietenia, frăţietatea,cinstea şi cuvântul lor şi al lui Hristos.

Căci aceştia nimicesc chiar bunul cel mai scumppentru inimile omeneşti, care este încrederea în om,

încrederea în frate,încrederea în semen.

7. Până ce există încredere, ce sfântă este încre-derea dintre credincioşi şi fraţi

şi părtăşia dintre soţi,şi iubirea dintre prieteni,şi armonia dintre oameni!O astfel de viaţă este raiul. O astfel de viaţă a dorit

între noi Hristos.

8. Când diavolul pune în inima unuia dintre uce-nicii Domnului gândul vânzării şi al înşelăciunii... o,cum se prăbuşesc de dureros şi de cumplit toate celebune dintre fraţi!

Ruina şi amintirea lor îi vor îndurera sufletul ori decâte ori le va privi, până la moarte.

Şi un gust amar îi va veni pe buze şi se va prefaceîn cele mai înveninate şi mai amărâte cuvinte pentrucă a trădat şi a vândut, zădărnicind un viitor atât defrumos.

9. Roagă-te lui Dumnezeu şi priveghează, ca nucumva să ajungi şi tu un vânzător de Hristos şi de fraţi.


Căci aceasta te va rupe pe vecii vecilor de Dum-nezeu şi de ai Lui şi te va arunca între demoni, în loculpregătit acelora.

10. Păcatul tău va otrăvi nu numai veşnicia ta, cişi părtăşia altora, fiindcă, aflând despre vânzare, fie-care va începe să se teamă de celălalt şi să se îndoiascăde toţi.

Nu se va mai încrede nimeni în nimeni, niciodată şinu se va mai apropia nici unul de nici unul.

Aceasta este o nenorocire mai mare şi mai lungădecât oricare alta.

Şi totul a început cu tine.Ce osândă oare va fi de-ajuns pentru asta?

11. O, câte poeme minunate, câte cântări de iubireşi de durere s-au scris pe sânul lui Iisus în momente caale lui Ioan!

Câte tablouri sfinte şi meditaţii neuitate!Câte rugăciuni fierbinţi şi câte predici înălţătoare

s-au înălţat spre cer şi au umezit ochii a mii şi mii deoameni, pornind de la acest dumnezeiesc moment

şi întorcându-se la el,la clipa şi la starea aplecării pe sânul lui Iisus ca ale

Sfântului ucenic al iubirii, Ioan...

12. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, Care – dacă aîngăduit, pentru împlinirea Scripturilor, să fie un fiu alpierzării (In 17, 12),

de pieirea căruia Inima lui Iisus să se întristeze şiduhul Lui să se tulbure –,


tot El a făcut să aibă, de cealaltă parte, un fiu al iu-birii, prin alipirea căruia Inima sfântă a lui Iisus să semângâie şi duhul Lui să se învioreze.

13. Binecuvântat să fie Tatăl Ceresc, căci, dacă Săp-tămâna Patimilor a descoperit un fiu al urii,

tot ea ne-a descoperit şi un atât de fericit fiu aldragostei.

De la care ne-au rămas apoi cele mai adânci ecouriale Inimii lui Iisus.

14. Cele mai minunate şi prietenoase feţe ale ade-vărului ne-au rămas de la acest moment minunat alaplecării lui Ioan pe Sânul lui Iisus.

Cele mai fierbinţi şi mai dulci chemări ale dragos-tei lui Dumnezeu ne-au rămas de la acei care au trăitaceastă stare divină.

15. Cu cât ura unora este în stare de fărădelegi maimari, cu atât dragostea altora va deveni mai fierbinte,mai curată, mai alipită de cel nevinovat.

Acesta este un echilibru rânduit de Dumnezeu.

16. Domnul a făcut aceasta, pentru ca acela caremerge spre pătimire pentru adevăr să nu se îndoiascăniciodată, să nu descurajeze niciodată şi să nu se pră-buşească niciodată.

Fiindcă niciodată nevinovatul nu va rămâne singur.Şi, dacă în viaţă n-a cunoscut o iubire nemărginită

faţă de dânsul, apoi în moarte o va cunoaşte cu si-guranţă.


Fiii urii mor de două ori. Şi în scârbă, şi în uitare.Dar fiii dragostei nu mor niciodată.

17. Învăţaţi de la Sfântul Apostol al iubirii şi fiţi totmai alipiţi de Domnul!

Mai ales atunci când se ivesc vânzătorii şi prigoni-torii cei mai înverşunaţi pentru Domnul vostru şi pentrufraţii voştri.

Nu vă temeţi că acela care Îl vinde pe Hristos vă vaputea da şi pe voi în mâinile lor.

Şi chiar dacă v-ar da, ce mai înseamnă viaţa pentruvoi fără Dumnezeul vostru?

18. A muri pentru Hristos este un câştig, pentru unalipit de Sânul Lui (Flp 1, 21).

Ce să mai fac eu cu o libertate fără Hristos? zice el.Ce să mai fac eu cu o Evanghelie fără Iisus cel

Viu?Ce să mai fac cu o adunare fără Dumnezeu?Atunci a merge la pătimire cu Iisus este un har,pentru că viaţa fără Hristos nu mai valorează

nimic,dar moartea şi pătimirea cu El valorează cât vre-

mea... şi încă şi mai mult.

19. Cele ce v-ar mai rămâne după ce v-aţi depărtatde Hristos şi de Lucrarea Lui, – toate sunt o povarăchinuitoare.

Vai de voi dacă aţi rămâne cu ele fără El!Dar ferice dacă aţi rămâne cu El chiar şi fără ele.

20. Acela despre care vorbea Iisus în seara Cineiera păcatul, iar nu omul.


Păcatul nu putea să nu fie acela – adică vânzarea!Dar omul putea să nu fie el. Adică Iuda.Prilejul de păcătuire trebuia să vină. Nu se putea să

nu vină (Mt 18, 7; Lc 17, 1).Dar acela prin care venea atunci putea să nu fie

tocmai el, Iuda; putea să fie oricine altcineva, nutocmai el.

Şi dacă Iuda ar fi vegheat şi s-ar fi rugat şi el – aşacum fuseseră înştiinţaţi –, poate că n-ar fi căzut nici elîn ispită (Mt 26, 41).

O Doamne, nu ne lăsa în ceasul cel greu! Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Biblia-i izvorul dulce al cereştii Ape vii,singurul izvor de viaţă spre-ale lumii căi pustii.

*

Biblia-i lumina scumpă care Domnul ne-o trimitesă ne-arate la oricare calea vieţii fericiteşi să ne înştiinţeze, tot asemenea, pe oricare,ca să ne ferim de cursa căilor înşelătoare.


Ce minunaţi sunt ochii...Ce minunaţi sunt ochii...Ce minunaţi sunt ochii...Ce minunaţi sunt ochii...

Ce minunaţi sunt ochii cu lacrimile-n ei,de după rugăciunea înaltă şi fierbinte,ce strălucit e plânsul din anii cei mai greice-au îmbrăcat iubirea cu veşnice veşminte!

Când umbrele coboară pe apele adânci,lumina se retrage spre culmile curate,– cât valurile vieţii se vor izbi de stânci,şi plânsul, şi cântarea ne sunt adevărate...

Când clopotul de Denii răsună liniştit,coboară în adâncul evlaviei din tineşi-ascultă-ţi pocăinţa cum creşte fericit,ca roadele şi frunza livezilor divine.

Ce minunat e-alinul adus într-un sărutpe lacrima tăcută şi faţa mult dorităşi câtă vindecare e-n sufletul duruto-mbrăţişare dulce, adânc împărtăşită!


9. CUTREMURAŢI-VĂ ŞI NU PĂCĂTUIŢI

1. În lume există tot felul de păcate.Şi păcate de acelea care mai pot avea iertare în

veacul acesta, şi de cele care nu vor avea iertare nici înveacul viitor (Mt 12, 32). Înspăimântă-te de oricepăcat. Dar de o mie de ori mai tare de cele care sunt deneiertat.

2. Domnul Iisus a arătat că păcatele sunt rânduite

la osândă. Păcatele, iar nu oamenii.

Că, dacă fiecare dintre noi ne-am feri să nu că-

dem în păcat, dacă ne-am lupta ca nicidecum să nu

rămânem în el când am căzut,

– ci am veni cu lacrimi de pocăinţă să-I cerem şi săprimim iertarea lui Hristos,

– atunci n-am fi niciodată osândiţi nici unii din-tre noi.

Ar fi osândit numai păcatul, nu noi.Ar arde numai păcatul – şi nu noi.


3. Prin credinţa în sângele lui Hristos, păcatele suntaruncate în foc. Şi prin lacrimile amare ale unei pocă-inţe adevărate, sunt aruncate în mare. Ca nişte zdrenţerele, dezbrăcate de pe cel care le-a purtat.

Iar păcătosul scapă.

4. Dar acela care, neascultând cuvântul de înşti-inţare, rămâne îmbrăcat în zdrenţele sale condamnate

şi, nepriveghind şi nerugându-se, rămâne în păcatfără să mai iasă din el,

acela va fi osândit împreună cu păcatul său în

care s-a prins, în care s-a îmbrăcat, de care nu vrea săse dezbrace şi cu care de bună-voia lui şi cu plăcere

s-a unit contra lui Dumnezeu.

El va fi aruncat în acelaşi foc cu păcatul său.Despre acela a vorbit Iisus în seara Cinei şi a

vânzării.

5. Vai, cât de puţini mai pot întoarce când lăcomiaa intrat mai dinainte în inima lor!

Când ambiţia şi trufia le-au cuprins toată fiinţa. Şicând un duh de prefăcătorie şi de false încredinţări le-aorbit orice vedere duhovnicească.

Când mincinoasele încredinţări îi îmbărbătează înrătăcire şi când ura contra nevinovăţiei îi împinge lacruzimi şi la orice act satanic,

aceştia nu se mai întorc niciodată.

6. Pe binefăcătorii tăi sau ai altora e bine să-i cauţiîntotdeauna. Pentru ca să-i cunoşti şi să le poţi arătapreţuirea şi recunoştinţa ta.


De aceştia întrebi mereu pe oricine şi oriunde, casă-i cunoşti şi să-i ştii.

Să-i afli şi să-i binecuvântezi.

7. Dar pe răufăcătorii tăi mai bine să nu-i cunoşti,mai bine să nu-i ştii. Mai bine să nu afli cine sunt saucine au fost.

Mai bine să nu întrebi niciodată cine este sau cine afost acela care ţi-a pus sau îţi pune la cale răul tău.

Care te-a dat pe mâna altora, ca să-ţi facă rău.Sau cine a fost acela care ţi-a făcut răul acesta.Ca să nu fii ispitit cândva să-l urăşti şi tu.

8. Dar chiar dacă ai avea în mâna ta, împotrivarăufăcătorului tău, toate dovezile că el este răufăcătorultău, mai bine să le arunci în foc – şi chiar aruncă-le!

Pentru ca să nu fii ispitit vreodată, într-o clipă deslăbiciune, să te răzbuni singur asupra lui, folosindu-tede dovezile răului făcut de el.

Ca să nu-ţi pierzi astfel nu numai răsplata răbdăriitale, ci şi pacea cugetului tău, pe totdeauna.

9. Ochii vinovaţi ori se ascund, ori se obrăznicescatunci când nu mai vor să se aplece.

10. La început, ochii lui Iuda poate că se vor fi feritde privirile duios-mustrătoare ale Domnului.

Dar mai târziu, când gândul s-a făcut faptă, ochiilui Iuda s-au făcut acoperitori nelegiuirii lui.

Cred că au devenit obraznici, duri, sticloşi şi în-tunecaţi,

înfruntând cu cerbicie şi cu neînduplecată îndrăz-neală orice privire a ochilor Domnului.


Arătând astfel că nu se lasă biruiţi de ochii luiDumnezeu,

ci că sunt hotărâţi să lupte cu îndârjire şi cutezanţăvrăjmaşă contra Domnului Iisus.

11. Dar acest fel de „relaţii” trebuie să mai fi fostîntre Hristos şi Iuda – astfel de confruntări şi înfruntăriale privirilor tăcute, numai ale privirilor lor, în acesteultime zile pe care le mai petreceau împreună.

Şi mai ales în acele ultime clipe pe care le petre-ceau acum în seara aceasta a Cinei cu toţi ceilalţi.

Însă privirile lui Iuda îi vor fi răspuns lui Iisus odată şi pe totdeauna că între ei totul s-a rupt.

12. Când nici lacrimile, nici rugăciunea,când nici arătarea celei mai răbdătoare iubiri nu-l

mai poate mişca pe cineva,– atunci nu-ţi mai rămâne spre inima lui nici o

punte.Atunci despărţirea este totală şi veşnică.

13. Petrecerea lui Iisus împreună cu vânzătorul Săunu mai poate fi decât o stare de gheaţă, pe care şi unul, şicelălalt nu doreau decât s-o sfârşească cât mai repede.

Ce bine ar fi fost pentru amândoi – atât pentru În-văţătorul vândut, cât şi pentru ucenicul vânzător – să nuse fi cunoscut niciodată!...

Ce bine ar fi fost pentru ochii vânzătorului, care numai aveau acum în ei decât ură, dacă nici n-ar fi văzutdeloc, niciodată cu ei!

Atunci ochii lui Iuda măcar n-ar mai fi avut cumface păcatul acesta pe care îl fac acum atât de fioros.


14. Creşterea pe care le-au dat-o părinţii copiilorlor în cei şapte ani de acasă şi pilda de viaţă pe carecopiii o văd mai ales în aceşti ani la părinţii lor începesă le formeze sufletul lor cum va avea să fie.

Vai de părinţii care nu pot sau nu ştiu, sau nu vorsă formeze bine sufletul copiilor lor în cei şapte ani!

15. O, câtă răspundere au totuşi părinţii pentru felulde viaţă pe care îl vor duce

şi pentru urmele şi urmările faptelor pe care le vorsăvârşi copiii lor cât vor fi ei!

Ba, chiar şi pentru ale urmaşilor acestora.Fiindcă şi fiii mei, în cele mai multe cazuri, vor că-

uta să-i crească pe fiii lor tot aşa cum şi ei au fost cres-cuţi de către mine cândva.

16. Aveţi multă grijă şi băgaţi bine de seamă cumvă creşteţi fiul sau fiii!

Şi, mai ales, aveţi grijă ce pildă de viaţă le daţi co-piilor voştri prin ceea ce văd că faceţi voi!

Aveţi grijă acum, fiindcă peste puţină vreme co-pilul vostru vă va scăpa din mâini.

Iar după aceea în zadar veţi plânge.

17. Vai, ce viaţă mai duc multe suflete curate careau ajuns să cadă, în urma unor însoţiri nefericite

cu fii crescuţi din nelegiuiri pământeşti, moşteni-tori ai bolilor şi ai păcatelor celor ce i-au născut şi i-aucrescut!

Părinţi, nu uitaţi nici o clipă porunca: Creşteţi-văcopiii voştri în mustrarea şi frica Domnului!


18. Dragi părinţi, chiar dacă v-ar împiedica orice,nu vă creşteţi copiii decât credincioşi

şi nu le daţi decât pildă bună,că şi pe pământ, şi sub el vă vor urmări faptele co-

piilor voştriori ca o binecuvântare,ori ca un blestem.

19. Dacă fiul vostru ticălos sau fiica voastră des-frânată chinuieşte pe soţul său ori pe soţia sa – nu apă-raţi pe cel vinovat în contra celui nevinovat, chiar dacăvinovatul e al vostru, iar celălalt este un străin.

Căci, dacă vă uniţi cu păcatul şi luptaţi contra drep-tăţii, veţi primi o osândă şi mai mare.

20. Când vezi că nu-l mai poţi împiedica pe un făp-taş rău de la o faptă rea, atunci nu mai doreşti nimicaltceva decât să treacă mai repede.

Să nu se mai amâne deloc.Orice amânare este o chinuitoare otravă a întregii

fiinţe.De multe ori amânarea este mai grea chiar şi decât

însăşi durerea pe care o pregăteşte răul acela.O, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne de cel rău!Amin.


10. UN GÂND RĂU

1. Un gând rău pe care l-ai primit în inimă, chiardacă la început părea mai puţin rău,

el tot acolo te va duce, la iad.Gândul de desfrânare, de furt, de vânzare, de răz-

bunare, pe care şi tu poate că l-ai primit în inima ta şipoate că îl mai porţi încă, umblând mereu după prile-jurile de a ţi-l împlini,

acela te va duce sigur şi pe tine la iad, ca şi pe Iuda.

2. Aştepţi poate să plece soţul tău de acasă?Sau să vină noaptea, când trecătorii se vor rări pe

uliţă?Sau să poţi ajunge la cutare autoritate?Sau să-ţi vină la îndemână o clipă prielnică?Asta aştepţi? Ca să-ţi poţi pune gândul rău în

faptă?Da, satana te va orbi în clipa prielnică păcatului.Apoi, orbindu-te, cu uşurinţă te va împinge în pră-

pastia faptei, dintr-o dată.


3. Dar şi când Dumnezeu îţi pune în inimă un gândbun, ai grijă şi împlineşte-l numaidecât, fără întârziere.

Căci pe acela, îndată vine satana şi-l ia din inima ta,dacă tot amâi împlinirea lui (Lc 8, 12).

4. Când satana ţi-a pus în inimă un gând care esteîndoielnic, nu te grăbi să-l asculţi niciodată.

Căci de firul acestui gând este legată sabia cu caresatana te poate ucide pe tine şi pe mulţi alţii.

Gândul cel bun este sigur. După aceasta să-l cunoşti.

5. Ce dureros a fost în seara Cinei, pentru Dom-nul, că nimeni dintre cei apropiaţi ce stăteau la masăîmpreună cu El nu-I înţelegeau nici cuvintele şi nicistarea Lui!

Chiar cei mai apropiaţi ai Domnului Iisus Îi erau,în privinţa aceasta, atât de străini şi îndepărtaţi, tocmaiatunci când El avea nevoia cea mai arzătoare de înţe-legerea lor.

6. Ce dureros este când Lucrarea Domnului treceprin locurile pline de primejdii,

prin stările pline de răspundere,printre vrăjmaşii plini de vicleşugurişi chiar cei ce stau la masă nu înţeleg aceasta,chiar cei mai din frunte parcă sunt nişte străini,chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea nu

pot nici simţi şi nu pot nici ajuta cu nimic,fiindcă nu înţeleg.

7. Ba încă, mulţi dintre ei, în loc să vadă limpedeprimejdia care ameninţă cauza Domnului


şi să caute, cât le stă în puterea lor, să împiedice ră-ul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei dinpricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lorori purtări nechibzuite în umbletele lor,

tocmai ei înţeleg greşit, înţeleg rău, cu totul altfelde cum ar trebui să înţeleagă.

8. Unii nu înţeleg nici atâta, că Lucrarea Domnuluia avut totdeauna nevoie de unitate înăuntrul ei

şi de orientare chibzuită în afară.Dar în vremurile cele mai grele are şi mai mare

nevoie de acestea.

9. Alţii nu înţeleg că, dacă totdeauna Biserica luiHristos a avut nevoie de bărbaţi plini chibzuinţă şi deînţelepciune,

apoi, în vremurile de primejdie şi de strâmtorare, enevoie şi mai mare de astfel de oameni.

10. În împrejurările grele, fiecare mădular al Lu-crării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci şipentru ceilalţi toţi.

Căci fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrângeasupra tuturor.

Şi fiecare nechibzuinţă a cuiva aduce pagubă, pri-gonire şi necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu.

Câtă grijă ni se cere nouă fiecăruia pentru tot ce areDumnezeu!

Pentru că fiecare avem o răspundere pentru asta.

11. O înţelepciune prevăzătoare trebuie să îndrume,în vremile grele, cumpătat orice cuvânt. Şi orice faptă.A fiecăruia. Şi a tuturor.


Să găsească cele mai potrivite mijloace pentru caLucrarea Domnului să poată trece prin primejdii cu câtmai puţine pierderi. Şi să poată ieşi din strâmtoare câtmai curând.

Fiecare dintre noi vom răspunde pentru asta.

12. Pentru cei buni, anumite fapte ale celor nele-giuiţi par cu neputinţă de săvârşit – fiindcă ei n-ar fi înstare să le facă nici dacă ar păşi în faţa morţii.

Din pricina asta, ei nu pot crede că poate cineva săfacă nelegiuirea.

Chiar când aud din cea mai crezută gură, ei, cei ne-vinovaţi, tot îşi mai închipuie că poate nu-i tocmai aşa...

13. De aceea vânzătorul face printre cei nevinovaţinespus mai mult rău de cum s-ar putea crede. Fiindcă einu ştiu să se ferească de el.

Mincinosul înşală pe nespus mai mulţi de cum gân-deşti, fiindcă cel sincer îl crede şi pe el că este tot sincer.

Şi pierzătorul face mult mai mare spărtură de cumîţi închipui, căci nevinovaţii nu ştiu să se apere.

14. Pe trimisul ceresc care înştiinţează şi sfătuieşte,care îndeamnă spre ferirea de mincinoşişi spre depărtarea de amăgitori,şi spre păzirea de vânzători,– bietele suflete nu-l cred.Parcă nu-l pot crede. Nu le vine să creadă că ceea

ce el le spune este chiar aşa. Că poate fi chiar aşa.Însuşi mincinosul, prefăcut în „frate”, vine şi spune

să nu-l creadă pe cel ce înştiinţează, ci să-l creadă pe el,pe cel ce îi minte.


Şi atunci sufletele sincere, care nu-şi pot închipuicât de mincinos e mincinosul şi cât de viclean estevicleanul, îl cred prea puţin pe fratele sincer şi vrednic

ori nu cred nimic,– dar îl cred foarte adesea pe mincinos.Aşa se fac şi ei, din nişte nevinovaţi, părtaşi la pă-

catul mincinosului. Fiindcă pe cel rău îl cred, iar pe celbun nu!

15. Cei buni nu cred că vânzătorul îi caută numaipentru a culege de la ei foloasele vinovate după careumblă,

ci cred că vine pe la ei tot din dragoste, – aşa cumse preface el;

nu cred că vorbăreţul acesta umblă doar pentru a-Lpârî pe Domnul lor

şi pentru a-i da pe cei nevinovaţi în mâinile cele rele.Ei cred că Iuda umblă să facă ceva cumpărături

pentru Praznicsau vinde tot să dea ceva săracilor...Ce amăgire!...

16. Fiindcă vânzătorul ştie că foarte uşor îi poate în-şela pe cei cinstiţi dacă întrebuinţează câteva cuvinte fru-moase, câteva istorioare, câteva versete, câteva cântări...

O, voi, cei nevinovaţi, nu vă lăsaţi tot aşa uşor în-şelaţi!

Mai şi treziţi-vă odată!

17. Nu vă lăsaţi tot aşa de uşor înşelaţi de unel-tele lui satana, care se dau drept fraţi, fiindcă umblăprintre voi!


Nu vă lăsaţi amăgiţi de cuvintele meşteşugit alcă-tuite ale celui ce se preface ucenic, dar este iudă.

Cuvintele lui seamănă cu ale celor ce sunt fraţi, darfaptele lui sunt nelegiuite, umbletele lui dubioase, rela-ţiile lui vinovate...

Mai uitaţi-vă şi la acestea – nu numai la vorbăriilelui mincinoase!

18. Nu vă lăsaţi înduplecaţi aşa uşor nici de lacri-mile şi de istorioarele lui!

Uitaţi-vă la ochii lui înşelători,uitaţi-vă la roadele lui,uitaţi-vă la familia lui duhovnicească şi la roadele

acesteia.Fiindcă el nu mai foloseşte acum nici cuvintele,

nici lacrimile, decât pentru a putea face printre voi, maicu multă uşurinţă şi mai acoperit, slujba satanică deiudă şi de vânzător de fraţi.

19. Nu vă înşelaţi nici crezând că în el a mai rămasceva din evlavia de altă dată, când vă părea că era curat.

Căci gândul de la satana este ca infecţia pătrunsă însânge. Curând ucide tot ce este sănătos în trup, dacă afost vreodată ceva şi sănătos.

Şi infectează totul cu veninul ucigaş.Pentru astfel de oameni nu mai este nici o nădejde

de îndreptare,ca pentru cei pătrunşi de cancer.

20. Ascultaţi din timp înştiinţarea şi feriţi-vă deacela despre care fraţii buni vă tot spun, de ani de zile şide repetate ori, să vă feriţi.


Nu vă închipuiţi că vi se spune ceva prea, prea detot – şi că fraţii buni şi statornici n-au toată dreptatea.

Căci cine nu crede la timp înştiinţarea va aveasoarta satanei.

Doamne Iisuse, izbăveşte-ne de o astfel de soartă!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Biblia e călăuza prietenoasă şi curatăcare calea mântuirii, celor ce-o doresc, le-arată;ea-nsoţeşte la tot pasul pe-orice suflete curatepână când ajung să intre în a Domnului Cetate.

*

Biblia e bunul prieten ce de noi nu se desparte,ci ne-ajută şi ne-ndrumă credincios până la moarte.


Trece vara...Trece vara...Trece vara...Trece vara...

Trece vara, trece toamnacum trec toate cele,– fericit cuvântul caren-a trecut cu ele;fericit acel ce-şi ţinelegământul dulce,– orişicâtă apă trece,piatra nu se duce!

Trece frunza, trece iarba,toate-s trecătoare,fericită e iubireauna – până moare;fericit acel ce-oriundeare-aceeaşi limbă,– orişicât se schimbă norii,cerul nu se schimbă!

Trece vântul, trece valul,treacă toate-toate,numai dragostea şi ţintafie-mi neschimbate;împletirea lor să-mi fieveşnica răsplată,– viaţa trece, – fiii vieţiinu trec niciodată!


11. A CREDE ADEVĂRUL

1. Să nu credeţi altceva, când fratele care vă spuneeste vrednic de crezare şi nu v-a înşelat niciodată,

ci să-l credeţi şi să vă feriţi de cine vă spune el săvă feriţi.

Nu vă îndoiţi şi nu-l primiţi pe vânzător, ca să nuvă uniţi cu el la osânda lui (II In 11).

Căci în zadar vă va părea rău prea târziu.

2. După ce pleacă un vânzător, rămâne în locul luio oroare, o scârbă, o încrâncenare...

După ce pleacă un vrăjmaş, rămâne o primejdie, oameninţare, o groază.

După ce pleacă un răzbunător, rămâne totdeauna oteamă, o primejdie, o sabie.

Cum şi după ce pleacă un frate, rămâne o durereşi după ce pleacă un soţ, rămâne un gol amar nu

numai în casă, ci mai ales în suflet...

3. Iuda pleacă singur, dar se va reîntoarce cu o gloată.


Iată că o mie de prieteni sunt prea puţini, dar un sin-gur duşman e prea mult.

Ura reuşeşte să-i strângă pe oameni mult mai grab-nic ca dragostea.

Când era bun, Iuda n-a făcut nimic. Acum când es-te rău, iată ce inamic a devenit dintr-o dată.

Dar ura nu reuşeşte să-i ţină împreună niciodată pecei ce i-a strâns.

4. După ce a ieşit Iuda, Iisus a zis: Acum Fiul Omu-lui a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.

Pentru că nu poţi ajunge la înviere decât prin cruce.Şi nu poţi să ajungi la o slavă veşnică decât prin

pătimiri,cum nu poţi ajunge în cer decât prin pământ.

5. Celui ce ştie că toate acestea sunt strâns lipi-te una de alta, slava de la capătul lor îi este o marebucurie.

El ştie că sunt condiţionate una de cealaltă: slavade cruce. Şi că ambele feţe aparţin aceleiaşi părţi.

Că apropierea intrării spre moarte înseamnă şi a-propierea de cealaltă parte, a ieşirii în cer.

6. Intrarea pe partea de dincoace înseamnă ieşireape partea de dincolo.

Cine este încredinţat de astanimic n-are mai normal decât să se bucure.Fiindcă partea de dincoace apare doar o clipă, dar

cea de dincolo este veşnică.


7. Intrarea crucii era o clipă, ajungerea în Înviereera eternă.

Pătimirile durau mărginit. Slava de după ele era ne-mărginită.

Pământul nu înseamnă nimic, dar cerul înseamnătotul.

8. Nu mai contează nici un preţ de jertfe când estevorba ca Numele lui Dumnezeu să iasă cu adevăratproslăvit.

Nu mai există nici o teamă, nici o primejdie, nici oameninţare în stare să-l întunece pe acela peste care astrălucit această bucuroasă izbândă şi fericită chemare:proslăvirea lui Dumnezeu.

9. După plecarea lui Iuda a rămas într-adevăr ungol. Dar un gol din care se luase o piatră mare şi rece.Un munte de gheaţă sticloasă şi grea

şi numai după aceea inimile ucenicilor, uşurate în-tr-un anumit fel, au putut urmări cele mai avântate şiînălţătoare lumini dumnezeieşti, pe care Adevărul ledezvelea în faţa sufletelor, înălţându-le tot mai sus.Spre înţelegerile veşnice.

Căci câtă vreme porţi un ghimpe, oricum te-ai feri,simţi mereu prezenţa lui neplăcută.

Adevărata uşurare o simţi numai după ce ai scăpatde el.

Dar ce uşurare cerească este aceasta!

10. Nimeni pe pământ n-a mai putut realiza o trăiredesăvârşită a voii Tatălui asemenea Fiului Său Sfânt,


pentru a-I putea aduce o aşa slavă, ca şi El, luiDumnezeu.

Prin nimeni altcineva n-a mai putut fi proslăvitpe pământ Dumnezeu-Tatăl atât de strălucit ca prinviaţa şi lucrarea pământească a lui Iisus Hristos, Dum-nezeu-Fiul.

11. O, în ce strălucit şi unic fel a fost proslăvitDumnezeu în Hristos, dulcele nostru Mântuitor!

De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat pe El nespus demult

şi I-a dat Numele care este mai presus de oricenume,

pentru ca în Numele lui Iisus să se plece orice ge-nunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ

şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dum-nezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul (Flp 2, 9-11).

Şi L-a înălţat cu atât mai presus de îngeri, cu cât amoştenit un nume mult mai minunat decât al lor (Evr1, 4),

prin viaţa Sa şi prin moartea Sa, pentru împlinireavoii Tatălui Ceresc.

12. O, frate, om al lui Dumnezeu, fiule şi fiică a lui!Dumnezeu te va proslăvi odată şi pe tine, dacă şi tu

Îl vei proslăvi cu adevărat pe El.După cum Hristos a biruit prin smerenie şi ascultareşi a fost proslăvit prin putere şi stăpânire, şezând cu

Tatăl pe Scaunul Lui de Domnie,tot aşa, şi numai aşa, dacă şi tu, prin smerenie şi

prin ascultare de Cuvântul lui Hristos (Col 3, 16) vei


umbla curat, sincer şi statornic pe calea crucii tale, veifi răsplătit ca El.

Dacă Îl vei proslăvi şi tu pe El, biruind pe ispititorşi pe vrăjmaş prin viaţa şi prin moartea ta,

vei ajunge sigur cu Iisus pe Scaunul Său proslăvit(Apoc 3, 21).

13. Zilele fericite trec cel mai repede pe pământ.Prilejurile binecuvântate sunt cele mai rare.Oamenii cei mai buni rămân cel mai puţin cu noi.O, dacă am şti dinainte aceste lucruri, după cum le

ştim în urmă,cum am răscumpăra atunci cu grijă zilele fericite,cum am folosi prilejurile binecuvântateşi cum am şti să-i preţuim pe oamenii buni cât mai

sunt cu noi!

14. Oricât de lungă i-ar fi viaţă pe pământ, omulbun rămâne tot puţin lângă noi.

Cu omul bun şi cu vremea bună nu te urăşti nici-odată.

De prezenţa lui Dumnezeu şi de mângâierea bu-nătăţii este atâta nevoie printre oameni, că oricâţile-ar purta şi le-ar împărţi, tot va mai fi încă atât demultă lipsă.

15. Nu te despărţi nici o clipă de trimisul lui Iisuscând este la tine.

Şi ţine-i minte orice cuvânt pe care îl scoate dingura sa,

urmează-i orice sfat pe care ţi-l spune,


preţuieşte-i orice îndrumare, căci toate sunt numailumină.

Ia bine seama la orice lucrări ale lui, fiindcă toatesunt însemnate,

şi învaţă-i orice pildă, ca s-o urmezi întocmai.Că de nimic nu vei avea mai mare nevoie mâine ca

de acestea, când el nu va mai fi cu tine.Şi când tu nu vei mai avea nici pe cine să mai

întrebişi nici cui să-i mai spui ceea ce îl întrebai numai pe elşi-i puteai spune numai lui.Şi abia atunci vei vedea tu pe cine ai avut lângă

tine...Şi ce ai pierdut...

16. Dragă tinere şi tânără care mai aveţi încă untată şi o mamă lângă voi...

Pe măsură ce vă trec zilele şi aceste capete cărunte,aceste inimi care v-au iubit şi vă vor iubi până lamoarte, mai mult ca orice altă inimă pe pământ,

vor mai rămâne numai foarte puţin cu voi, – pre-ţuiţi-i tot mai mult

şi întoarceţi-le, cât puteţi, iubirea.Căci nici iubirea de soţ, nici cea de frate,nici chiar cea de fii,nici chiar cea de orice prieten,nici una dintre ele, dar nici una,oricât ar fi de frumoase şi de adevărate aceste

iubiri,nu vă vor putea fi niciodată nici atât de frumoase,

nici atât de adevărate ca iubirea părintească pentru voi.


17. Soţ sau soţie poţi să ai pe oricine;fraţi poţi să ai mai mulţi;fii şi fiice poţi avea tot aşa,dar mamă adevărată nu mai poţi avea în vecii ve-

cilor decât una.Şi nici tată adevărat nu poţi avea decât unul.

18. Dragă soţ şi soţie, aţi trăit atâţia ani până acumîmpreună,

Dumnezeu v-a unit şi v-a ajutat să treceţi prin atâ-tea încercări până astăzi,

aţi crescut copii, aţi ridicat case, aţi suportat ne-cazuri...

Anii vi se apropie acum de sfârşit.Şi cine ştie cât de puţin veţi mai fi de acum împre-

ună...Şi să nu vă puteţi iubi şi mai mult? Ierta şi mai

mult? Preţui şi mai mult?

19. Tu poate stai încă tot între Hristos şi mormân-tul tău.

La Hristos ai putea să vii, dar nu vrei.La mormânt n-ai vrea să mergi, dar nu vei putea să

nu mergi.Hristos este lângă tine, dar cine ştie cât de puţin încă?Şi tot nu vrei să preţuieşti acest har?Ce vei face când Se va duce El pe totdeauna de la

tine?Nu-L lăsa să plece.Vino acum, până încă poţi, la Iisus!


20. Porunca „Iubiţi-vă unii pe alţii” este mereunouă.

Oricât s-a spus de mult atunci când a ieşit pentruprima dată din inima şi de pe buzele Domnului, porun-ca să ne iubim unii pe alţii este nevoie să ni se tot spunămereu şi mereu...

Şi ea este mereu nouă şi mereu necesară.Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea ca de

pâinea zilnică şi ca de soarele ce răsare zilnic pentru noi.O, Duhule Sfinte, ajută-ne s-o avem!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Biblia-i pârâşul nostru, însoţindu-ne pe calesă ne-ndemne cele bune, să ne-ntoarcă din greşale;pentru cine n-o ascultă, ea va fi la Judecatăun pârâş care-o să-i ceară o necruţătoare plată.

*

Biblia-i judecătoarea dreaptă şi necruţătoarepentru toţi ce-a’ ei cuvinte le-au călcat cu neascultare.


12. NOUTATEA IUBIRII

1. Noutatea este ceva care ai nevoie să o primeştizilnic. Oricât de vechi e numele unui ziar, el în fiecarezi e nou, apare din nou şi este citit din nou, ca şi cum arfi cel dintâi.

Cu pâinea este tot aşa. În fiecare zi o dorim nouă,caldă şi proaspătă.

Aşa este iubirea, de care avem nevoie fiecare.

2. O, dacă am simţi într-adevăr şi în acelaşi fel tre-buinţa dragostei între noi!

Dacă am dori să avem iubirea cum dorim să avemziarul şi pâinea zilnică! Mereu proaspătă. Mereu nouă.Mereu caldă.

Pâinea şi ziarul, aceste două lucruri zilnic necesare,aproape fiecare dintre noi le caută zilnic.

Pentru a fi siguri că le vom avea, ne abonăm la eleacolo de unde zilnic ni se pot da.

Şi, o, cât suferim adesea în lipsa lor!Cu iubirea ar trebui să facem tot aşa.


3. Iubirea faţă de Dumnezeul nostru ar trebui să ne-oîmprospătăm zilnic, mereu caldă, mereu nouă şi dulce.

Tot ce am făcut ieri pentru Domnul ar trebui săuităm azi, pentru ca astăzi să începem din nou, ca dinaltă magazie plină, din care să împărtăşim cu dărnicietuturor, cât putem.

Din aceeaşi dragoste, dar nouă, pentru Iisus, astăzitrebuie să facem altceva, din nou.

Şi altceva nou.

4. Rugăciunea noastră ar trebui zilnic să cuprindăceva nou, ceva reînnoit, ceva proaspăt.

Pentru ca să aibă neîncetat viaţă, frumuseţe şi bu-curie mereu nouă.

Părtăşia faţă de fraţi ar trebui să ne-o reînnoim zil-nic, căutându-i mereu ca din nou.

Privindu-i mereu cu o nouă plăcere şi cu o plăcutăpreţuire în Domnul, pentru slujba şi chemarea lor.

5. O pâine uscată şi veche nu o mănânci cu plăcere,ci vrei una proaspătă. Tot aşa este şi cu o iubire uscatăşi veche.

După cum n-ai nici nevoie şi nici folos de ziarul deieri, vechi şi trecut, tot aşa este şi cu iubirea de ieri,trecută,

dacă nu mai este astăzi.

6. Lucrurile cele mai simple sunt cele mai necesarevieţii pe pământ: aerul, apa, lumina, pâinea. De acesteaavem nevoie clipă de clipă.

Nimeni nu poate trăi fără ele.Ei bine, de dragoste avem cel puţin tot atâta nevoie


pe lume cât avem nevoie de pâine, de aer, de apă, desoare.

7. De iubire avem nevoie fiecare dintre noi, nunumai s-o primim zilnic nouă, proaspătă şi curată dela toţi, dar avem şi mai multă nevoie să o dăm noi tu-turor aşa.

Cum a făcut şi Hristos, Domnul nostru Preaiubit.

8. Fie-ţi mereu proaspătă iubirea de rugăciune, pecare o ai din Dumnezeu.

Fie-ţi mereu proaspătă iubirea pentru fraţi. Să nupoţi fără ei. Să nu-i întristezi. Să nu-i huleşti.

La fel iubirea pentru meditaţie şi pentru citireaCuvântului Sfânt.

La fel iubirea pentru soţia ta sau pentru soţul tău.La fel pentru mama ta sau pentru tatăl tău.Şi pentru fiul tău sau pentru sora ta.Şi pentru toţi oamenii.În fiecare dimineaţă să putem scoate din cuptorul

inimii noastre, pentru toţi, pâinea caldă, proaspătă şi dinbelşug, la liber, pâinea iubirii din Hristos.

9. Domnul Iisus n-a dat ca semn al cunoaşterii ce-lor ce sunt ai Lui nici minunile, nici predicile, nici veş-mintele – ci dragostea...

Dacă vor avea dragoste, acesta este semnul!

10. Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface.Ea se dăruieşte cu totul, tuturor, în tăcere şi în jert-

fă. Întâi apare mireasma ei. Apoi apare gustul său. Adi-


că ea se dăruieşte şi prin ceea ce are în afară şi princeea ce are înăuntru.

Aşa să fie iubirea noastră.

11. Cel flămând nu are nevoie de o fotografie apâinii, ci chiar de ea însăşi.

Cel flămând n-are nevoie nici de o descriere a pâi-nii sau de o reţetă a ei, ci are nevoie de dăruirea ei, deviaţa ei.

Aşa este şi cu iubirea noastră.

12. Cât de amărât am plecat odată de la o prăvăliecare avea pusă deasupra uşii o firmă mare pe care scria„Pâine” şi pe toţi pereţii avea zugrăvite tot felul de for-me de pâine, de cozonaci, de franzele, de cornuri...

dar înăuntru era gol.Nu avea nici un fel de pâine.Eram flămând, aveam nevoie neapărat de pâine,

dar cel care trebuia să mi-o dea nu avea decât o firmă şidiferitele zugrăveli ale pâinii.

Iar cu acestea eu nu aveam ce face.Cu acestea, foamea de pâine mai tare mi-o chi-

nuiam.Aşa este şi cu iubirea.

13. Fraţii mei, oare noi nu putem înţelege că cei dinjurul nostru n-au nevoie nici de firma noastră frumoasă,

nici de chipurile sau de laudele noastre,ci au nevoie de pâinea noastră – adică de Hristos?Toţi cei care ne înconjoară au nevoie de Iisus cum

au nevoie de pâinea cea zilnică, spre fiinţă.


14. Putem noi înţelege acum cât de mare este da-toria noastră faţă de Pâine şi faţă de flămând?

Ca să-i putem apropia pe Ea de el şi pe el de Ea?Faţă de Hristos, pe Care trebuie să-L ducem lumii,

şi faţă de lume, pe care trebuie s-o aducem la Hristos?De răspunderea veşnică pe care o avem pentru

datoria aceasta nu ne poate despovăra veşnic nimeni.Numai împlinirea ei cu adevărat.

15. Oricât este de frumoasă o fotografie a pâinii,doar ea nu va sătura pe nimeni.

Oricât este de lată lauda noastră cu credinţa noas-tră, cu învăţătura noastră, cu calităţile noastre,

dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblareaşi în trăirea noastră miezul gustos şi mireasma plăcută aunei vieţi din Hristos, în zadar este totul.

16. Mai bine nu ne-am făli cu nimic, dacă într-ade-văr nu avem nimic.

Mai bine n-am afişa firma din afară, dacă n-avemun conţinut înăuntru.

Mai bine n-am vorbi, n-am predica, n-am tot cântadespre iubire, mai bine n-am zice nimic, dacă în viaţanoastră Hristos lipseşte de tot.

Dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşteavem şerpi (Mt 7, 9-10).

17. Flămânzii s-au scârbit de vorbe. Ei vor pâine.Lumea s-a săturat de predici. Ea are nevoie de

Hristos.Oare numai noi nu ne-am săturat încă?


De ce oare nu înţelegem odată noi înşine ceea ce netot luptăm să-i facem pe alţii să înţeleagă?

18. Părintele Iosif ne-a spus nouă că Oastea Dom-nului este aflarea şi vestirea lui Iisus cel Răstignit. Darce înseamnă asta?

Înseamnă a ne umple mai întâi noi înşine de Hris-tos şi de virtuţile Lui în toată inima şi în toată trăireanoastră cu fapta.

Apoi de a-i face şi pe alţii să ajungă aşa.Nu vorbe numai, ci fapte se cer!

19. Cine a venit odată la Hristos şi a rămas la El,cine şi-a legat viaţa şi soarta lui de soarta şi viaţa luiHristos pe pământ,

acela n-are o altă dorinţă şi o altă temere mai marepe lume decât să nu-L mai piardă pe Domnul niciodată.Să nu se mai ducă nicăieri şi să nu mai rămână fără Iisus.

20. Aceluia care s-a unit cu Hristos, Hristos îi estetotul.

Hristos este casa lui.Hristos este familia lui.Hristos este bucuria lui.Hristos este pâinea lui.Hristos este sănătatea şi viaţa lui.Fără Hristos, el n-are ce face cu nici unele dintre

acestea.Dar cu El, are de-ajuns chiar şi fără ele.Doamne Iisuse, fii aşa şi pentru mine.Amin.


BineBineBineBine-ai venit!-ai venit!-ai venit!-ai venit!

Bine-ai venit în casa mea,lumină minunatăa Feţei Celui Preaiubitde inima mea toată!Aşază-te la masa meacu mii de roade sfinteşi bea din vinul cel mai scumpcu dragoste fierbinte.

Bine-ai venit în drumul meu,cântare mult dorită,de-atâta noapte aşteptamivirea ta-nsorită;aşază-ţi peste toamna meafrumoasa-ţi primăvarăcu florile ce n-au pututpân’ astăzi să-mi răsară.

Bine-aţi venit în jurul meu,dragi îngeri ai blândeţiiveniţi de-mi umpleţi cu-armoniiivirea Dimineţii,să-mi ningă peste Cel Iubittoţi crinii alba floare,să-L copleşim cu-a’ noastre dulciCântări Nemuritoare...


13. HRISTOS ŞI BUNURILE LUMII

1. Nimic din toate bunurile lumii acesteia nu-Lpoate înlocui pe Iisus în inima şi în viaţa noastră.

Şi nici nu ne poate despărţi pe noi de El, dacă Îlavem cu adevărat.

Dar Hristos le poate înlocui pe toate acestea şi nepoate despărţi de toate dacă El vrea.

2. Dragostea adevărată presimte totdeauna multmai mult decât este în stare să priceapă mintea.

Presimte mai ales apropierea primejdiei şi nu maidoreşte altceva şi nu se mai teme de nimic altceva decât sănu se despartă de ceea ce i-ar fi de neînlocuit pe tot-deauna.

3. Vedem cu atâta amărăciune pe mulţi, chiardintre cei care au avut marele har de a fi puşi în frun-tea Lucrării Domnului, că, în loc să fie şi mai hotărâţişi mai fericiţi de a-I da lui Iisus în viitor cu şi maimultă bucurie viaţa lor, îi auzi regretând şi pentrupuţinul ce I l-au dat în trecut…


Nu necazul sau strâmtorarea, sau foamea i-a des-părţit pe aceştia de Iisus, ci belşugul, comoditatea,frica, soţia, casa şi altele de acestea. Vai, ce puţin aucunoscut aceştia pe Dumnezeu! Şi mult vor regreta eiodată asta!

4. Este uimitor cum, câteodată, noi înşine ne pro-feţim viitorul nostru.

E ca şi cum dorinţa pe care ne-o exprimăm la unmoment dat

sau legământul pe care îl facem,sau temerea pe care o mărturisimar avea darul să schimbe dintr-o dată tot cursul vie-

ţii noastre, dintr-un anumit loc,şi să facă să se împlinească aievea ce am spus noi în

clipa aceea când ne-am grăit profeţia viitorului nostru.

5. O, Dumnezeule slăvit, cât de mare este sufletulcare, în clipa marii confruntări, nu mai are nimic dearanjat cu prezentul,

nu mai are nimic să-l reţină din viitorşi nu mai are nimic de târguit cu jertfa care i se cere.

6. Şi de ce nouă ne pare că încă n-am fi gata acum?

Ce ne-ar mai putea îndoi inima şi împiedica hotă-rârea să n-o putem face?

Ce piedică este astăzi care mâine să nu fie?O, frate, cine nu-i gata acum, cine nu-i gata în mo-

mentul în care este nevoie, acela nu mai poate fi gataniciodată.

Cine nu vine când este chemat, acela nu va veni

niciodată.


Cine nu poate când vrea Dumnezeu, acela nu vaputea niciodată.

7. Hristos cere de la tine acum – nu mai târziu.El aşteaptă să vii astăzi – nu mâine.Mâine vor fi chemaţi alţii. Mâine vor veni alţii.Dumnezeu aşteaptă să faci tu acum, nu altă dată.Altă dată nu-ţi va mai cere ţie, fiindcă vor veni

alţii, care n-au mai fost.

8. Fiecăruia, Dumnezeu îi cere o singură dată.Atunci când este vremea lui.Cine L-a respins şi nu L-a ascultat atunci, rar va

mai putea auzi vreodată glasul Domnului după aceea.

9. Nici voi nu sunteţi încă gata?Vă mai uitaţi înapoi?Mai aveţi morţi de îngropat?Mai aveţi un cuib dulce de care vă pare rău?Mai aveţi vreo vizuină caldă (Lc 9, 57-62)?Atunci rămâneţi!Nu veniţi!Mâine, şi aşa, vi le va arde focul şi vi le vor lua

apele.Şi mă tem că, cu voi cu tot.

10. Eram tânăr, Doamne Iisuse, iar jertfele, cata-combele şi moartea cu care mă lăudam atunci, [zicândcă] voi fi gata să le îndur pentru al Tău Cuvânt, mi sepăreau numai nişte declaraţii înflăcărate şi frumoase.

Prea puţin gândeam ce spun atunci în ele.


Îmi părea că ele vor rămâne numai nişte noi şi fru-moase subiecte şi metafore de cântări şi de predicipentru totdeauna.

Însă Tu ai crezut cuvântul meu şi ai rânduit o vre-me pentru ele.

11. Nu mult mai târziu a venit vremea să-mi ceri,în parte, dovada trăită a acelor legăminte pe care lespusese gura mea şi le scrisese condeiul meu,

adică acoperirea cu fapta a acelor pretenţioase şigrăbite promisiuni de iubire şi de ascultare pe care Ţi lefăcusem.

Da! Abia atunci mi-am dat seama ce angajamentcutremurător mi-am luat faţă de Tine, Doamne Iisuse.

Şi ce preţ se cere ca să-mi respect legământul pecare eu l-am pus şi pe care Tu l-ai crezut.

12. Oricâte momente înălţătoare am avut pe acestdrum, Doamne Iisuse, în lungile şi negrele tuneluritrecute,

şi oricâte mari biruinţe şi binecuvântări am ales dinanii îndelungaţi şi din locurile îndepărtate,

şi oricât de curajos am străbătut cea mai mare partedin întunericul acestor încercări,

totuşi nimic nu mi-a rămas mai puternic din toateca simţământul că n-am fost chiar totdeauna şi în totulhotărât să-mi dau viaţa pentru Tine.

13. Simt în viaţa mea, Doamne, nespus de multestări în care aş fi gata să-mi dau viaţa pentru Tine fărănici un regret şi fără nici o dorinţă pământească,


dar mai sunt şi scurte clipe în care ceva mi se parecă mă înfioară încă şi mă reţine...

Acest fel de clipe aş dori să nu mai fie niciodată îninima şi în viaţa mea.

14. Vreau numai şi Te rog să-mi umpli inima deîncredere, fără nici o clipă de îndoială, că LucrareaOastei Tale este în mâna Ta.

Şi că nici o putere din lumea aceasta nu o va puteanimici.

Nici duhuri, nici oameni.Nici dinăuntrul ei, nici din afară.Şi nici nu o va putea abate de la drumul pe care i

l-ai rânduit Tu, până îşi va împlini scopul pentru care ainăscut-o.

15. Să ştiu, Doamne, că oricât de mulţi vor fi ceicare pleacă, Tu vei îngriji ca cei ce vin să fie şi mai mulţi.

Până vei împlini numărul tuturor celor rânduiţi săvină.

Şi dacă cei ce rămân în urmă ne îndurerează nes-pus inima, acei care vor veni voioşi ne-o vor bucura şimai mult.

16. Şi dacă cei ce fug aruncă solia şi scutul Tău,vor veni alţii, mai viteji şi mai curajoşi, care le vorridica şi le vor mânui biruitor şi fericit mai departe şimai frumos.

Şi, dacă sunt lucrări rămase nefăcute de cei care sedespart de Tine, Tu în veci vei îngriji să vină alţii carele vor împlini mai fericit, mai inspirat şi mai frumos.


17. „Să nu vi se tulbure inima, aveţi credinţă înDumnezeu şi aveţi credinţă în Mine” ai spus Tu, IisuseDoamne.

Pentru că atunci când inimile noastre se tulbură,credinţa, care în inimă locuieşte, se prăbuşeşte şi ea şise pierde.

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi luiDumnezeu.

18. Într-o inimă tulburată totul se răstoarnă şi sedărâmă. Toate uşile se rup, ca mânate de furtună şi toa-te ferestrele se sparg.

Într-o astfel de inimă, fără uşi şi fără ferestre, urlăapoi toate spaimele şi pătrund toate duhurile nimicitoare.

O, cât de mari nenorociri au venit totdeauna înmarile primejdii ale oamenilor, tocmai în cele maigrele şi hotărâtoare clipe, din partea unor inimi tul-burate şi înspăimântate, pierzând multe prilejuri şimulte alte vieţi.

19. În faţa unei primejdii mai mari decât putereanoastră, să ne ridicăm într-un salt suprem gândul şi pri-virea noastră spre Dumnezeul cel Unic şi Hristosul celBiruitor,

a Cărui putere este nespus mai mare decât valurilemării înfuriate,

a Cărui prezenţă este lângă noi, mai aproape decâtprimejdia ameninţătoare,

şi a Cărui iubire vrea să vină în ajutor ori mărindputerea noastră, spre a birui vrăjmaşul de care ne te-mem, ori micşorând primejdia sau înlăturând-o de tot.


20. Când vine gândul credinţei puternice în inimă,ea nu se mai tulbură, ci se linişteşte dintr-o dată şi în-treagă.

Dar când în inimă locuieşte statornică încrederea,atunci inima stă veşnic netulburată de nimeni şi denimic.

O, Doamne Duhule Sfinte, umple-ne inima de a-ceastă încredere.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Celui fără bunătatesă nu-i crezi nici o dreptate,căci, oricât ar fi de mare,de nimic bun nu-i în stare.

*

Binele, – o, ce comoară este-aceasta orişicând,după el se vede omul că e om în primul rând;cui îşi zice om, dar n-are binele în viaţa lui,poţi să-i spui orice că este, numai om nu poţi să-i spui.


14. INIMA ŞI ÎMPĂRĂŢIA DOMNULUI

1. Ce largă este inima Domnului Iisus şi câtă bu-nătate este în lărgimea ei!

Ce largă este Împărăţia Lui şi câtă frumuseţe esteîn lărgimea aceasta!

Ce largă şi mântuitoare este Lucrarea lui Iisus şicâţi încap în ea!

Fericiţi cei ce se reazemă pe ele!

2. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca pe pământ să fiemulte seminţii, multe neamuri, multe limbi şi multe po-poare (Apoc 7, 9),

este pentru ca să I se umple marea Lui Împărăţie.Dacă sunt multe familii care îşi trag numele din

Hristos (Ef 3, 15), sunt şi multe lăcaşuri pentru ele.Şi dacă sunt multe cete care vor învia, fiecare la

rândul ei (I Cor 15, 23), sunt şi multe promisiuni pen-tru ele.

3. Şi dacă la Dumnezeu totul este în ordine şi totuleste deplinătate şi bucurie, atunci să ştim sigur că prin-


tre feluritele bucurii pregătite pentru cei care L-au iubitşi L-au ascultat pe El pe pământ trebuie să fie bucuriade a rândui fiecărei familii frăţeşti, fiecărei comunităţiiduhovniceşti,

după duhul şi după particularitatea ei,un locaş de fericire cerească împreună.

4. Va fi, desigur, o nespus mai mare bucurie pentrunoi atunci petrecerea veşnică numai între cei care, pepământ, au alcătuit familia noastră frăţească, seminţianoastră duhovnicească, neamul şi limba noastră dulce,comorile dragostei şi părtăşiei noastre scumpe în Dom-nul Iisus Hristos.

5. Ce har veşnic va fi să stăm împreună cu cei careau fost înaintaşii noştri duhovniceşti, părinţii şi fraţiinoştri în Domnul!

Cu cei care ne-au iubit atât de mult, s-au ostenitpentru noi, au plâns şi s-au rugat pentru noi atât demult, luptând pentru creşterea şi mântuirea noastră!

Ce har, să fim totdeauna cu ei lângă Domnul, bucu-rându-ne de cinstea pe care Domnul le-a dăruit-o lor,după dragostea şi răbdarea cu care L-au slujit ei pe El!

6. Atunci cinstea dată lor se va răsfrânge binefă-cător şi fericit şi asupra noastră, a tuturor celor care amfost aleşi să luăm şi noi parte la această luptă şi lucrarecu ei, să facem parte şi noi din aceeaşi casă cu ei (Ps139, 19-20).

7. Înăuntrul fiecărui popor vor fi răsplătite toatelucrările bune din el.


Apoi înăuntrul fiecărei lucrări bune, fiecare lucră-tor din ea.

Căci fiecare trebuie să-şi primească lauda sa de laDomnul (II Cor 10, 18).

8. Nu există o mai mare şi mai fericită nădejdepentru cei credincioşi în Hristos decât această dulcefăgăduinţă a Mântuitorului nostru: că El Însuşi Se vaîntoarce iarăşi la noi şi că ne va lua cu El, pentru caunde este El să fim şi noi.

9. Când vremea încercării noastre se va fi sfârşit,când slujba noastră va fi încheiată,când lupta credinţei, osteneala alergării şi împlini-

rea răbdării noastre se vor fi încheiat,când ochii noştri plini de lacrimi, trupul nostru is-

tovit de lupte şi amintirile noastre pline de răni vor fiajuns la capătul drumului rânduit nouă,

– atunci nimeni nu va fi trimis să ne ia şi să neridice la cer, ci El Însuşi va veni după noi

până unde ne ştie El că suntem fiecare, până undeştie El că ne-a pus.

10. Numai mâinile iubitoare ale lui Iisus, care aufost străpunse pentru noi, ele ştiu cât de dulce să ne cu-prindă;

şi numai inima Lui care a sângerat pentru noi ştiecât de duios să ne îmbrăţişeze;

şi numai ochii Lui care-au plâns pentru noi ştiucum să ne ridice de mângâietor,

cum să ne ia de lin,


cum să ne poarte de uşor sufletul nostru încă plinde rănile şi de vânătăile primite în lumea aceasta,

pentru ca să uităm în clipa aceea tot ce am pătimitpe pământ.

11. O, trăiţi prin credinţă,răbdaţi prin credinţă, iubiţi şi vestiţi pe Domnul

prin credinţă.Şi aşteptaţi venirea Domnului prin credinţă.Căci credincios este El, Cel care a făcut făgăduinţa

(Evr 10, 23).Şi Hristos, Preaiubitul scump al sufletelor noastre,

va veni în ceasul în care nici nu vă aşteptaţi.

12. Nimeni nu va avea nici o dezvinovăţire că n-aştiut.

Nimeni dintre cei cărora Dumnezeu le-a dăruit opricepere clară, o minte normală, o putere şi o libertatede voinţă întreagă

nu va putea avea nici o dezvinovăţire că n-a făcutceea ce ştia că trebuie,

ştia că poateşi ştia cum cere şi cum aşteaptă Dumnezeu de la El.

13. Ştim calea unei cinstite vieţuiri între ceilalţioameni, tot ce este datoria noastră de cum am ieşit pepoarta casei noastre şi până când ne-am întors din noudupă ea...

Ştim cât de cinstit trebuie să muncim acolo de undene câştigăm pâinea pentru noi şi pentru ai noştri.

Cât de cinstiţi şi de harnici, şi de ordonaţi trebuiesă fim.


De aceea, oricine nu trăieşte aşa se face vinovatfaţă de datoriile sale.

14. Ştim cât de respectuoşi şi de drepţi trebuie săfim cu toţi semenii noştri... Şi chiar cu cei ce ne fac rău.

Ştim cât de punctuali şi cât de corecţi trebuie săfim în tot ce avem datoria să facem şi să vorbim ori-când şi oriunde.

De aceea, când nu facem aşa, suntem mult mai vi-novaţi decât cei care nu ştiu.

15. Ştim cât de binevoitori şi de gata trebuie să fimde a da ajutor celor lipsiţi.

Ştim cât de supuşi legilor şi cât de îndatoraţi bine-făcătorilor noştri trebuie să ne simţim pe totdeauna.

Ştim cât de înfrânaţi de la tot ce-i rău şi cât de gatala tot ce-i bine.

...Da, pe toate acestea le ştim fiecare dintre noifoarte bine şi le putem şti fiecare...

De aceea, nici unul nu vom avea nici o dezvinovă-ţire dacă nu facem aşa.

16. Răspunderea mare şi întreagă pentru împlinireatuturor datoriilor noastre rămâne numai asupra sufletu-lui nostru, al fiecăruia.

Atât înaintea judecăţii oamenilor, cât şi înaintea ju-decăţii lui Dumnezeu.

Şi tot aşa, marea şi scumpa răsplată a împlinirii as-cultătoare

sau marea şi grozava osândă a neîmpliniriirămâne la fel de sfântă fiecăruia dintre noi.


17. Numai acela care are o adevărată ştiinţă spune„nu ştiu”.

Şi numai cel care are adevărata cunoştinţă poate săspună „nu cunosc”.

Căci, cu cât cunoaşte omul mai bine şi mai mult, cuatât îşi dă şi mai bine seama cât sunt de multe lucrurilepe care nu le ştie

nici destul de limpede şi nici de-ajuns de bine, faţăde cele ce i se pare că le ştie...

18. Iată, omenirea, cu toate capetele ei învăţate,cu toate mijloacele ei de căutare şi cu toate secolele

ei de osteneli,cât a ajuns să ştie şi să cunoască sigur, să afirme cu

certitudine?În atâtea ramuri ale ştiinţei, ale tehnicii, ale medi-

cinii, ale astronomiei – o teorie care până mai ieri păreadefinitivă, a fost aşa de repede răsturnată total de o altacare demonstra chiar contrariul.

Ca, după o scurtă vreme, şi aceasta să facă loc alteia.Atunci care este încheierea?Doamne, nu ştim!

19. Căutăm, căutăm... ni se pare o clipă că am aflat,dar îndată vine ceva nou, care ne răstoarnă totul.

Doamne, nu ştim.Mergem dibuind... Întrezărim o cale de ieşire. Ne

bucurăm şi o luăm pe ea...Dar îndată un perete de netrecut ne închide orice

drum...Doamne, nu ştim.


20. Cercetăm de atâta vreme materia... Dar ce în-seamnă oare ceea ce ştim cu adevărat despre materie,pe lângă ceea ce nu ştim?

Cercetăm de atâta timp omul...Alcătuirea şi rostul lui...Până unde am ajuns oare, în cercetarea aceasta, la

cunoaşterea sigură?Doamne, nu ştim. Ştim atâta că nu ştim nimic. Nu-

mai Tu le ştii, Doamne, căci Tu ne-ai făcut!Pe Tine Te slăvim şi Ţie ne închinăm pentru toate.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Unde-i binele stăpân,pot să vin şi să rămân;unde-i binele străin,fug şi-n veci nu mai revin.

*

Binele, oriunde este, numai din Hristos răsare,cine pe Hristos nu-L ştie nici de bine nu-i în stare;dacă vrei să-ţi nalţi viaţa spre lumină şi spre bine,mai întâi de toate caută pe Hristos să-L ai în tine.


De unde,De unde,De unde,De unde, – – – – spre unde? spre unde? spre unde? spre unde?

De unde, – spre unde te duce clipitaaceastaşi alta,şi toate?– te-ntreabă Virtutea,te-ntreabă ispita;de unde, spre unde te duce clipita?Gândeşte,răspunde,socoate!

De cine, – spre cine eşti dus înainte?Ce gând şi ce duh te-nsoţeştede sufletul leneşsau dorul fierbinte,– de cine, spre cine eşti dus înainte?Socoate,răspunde,gândeşte!

De care, spre care ţi-aduni tu avere,se-arată privirii-ori se-ascunde?Spre veacul ce vineori clipa ce piere,de care, spre care ţi-aduni tu avere?Gândeşte,socoate,răspunde!


15. MICIMEA NOASTRĂ OMENEASCĂ

1. Cercetăm de atâta timp Viaţa, Universul, Dimen-siunea, Timpul, Cosmosul...

şi ce ştim din toate acestea oare, cu adevărat şisigur?

Iar din ceea ce ştim, ce am ajuns să putem?

Doamne, ce este omul, ca să iei aminte la el? Ai milăde micimea noastră, căci numai prostia o avem mare.

2. Cercetăm de mii de ani Cuvântul lui Dum-nezeu...

şi înţelepciunea lucrărilor Lui,şi tainele voii Sale,şi adâncul legăturilor,şi întinderea puterii,şi desăvârşirea atotştiinţei,şi nemărginirea bunătăţii,şi strălucirea slavei,şi dimensiunile iubirii,şi măreţia gândurilor minunate şi necuprinse ale lui

Dumnezeu.


Şi oare cât au putut să cunoască din toate chiar şicei mai înainte dintre noi oamenii?

3. De aceea, pentru că noi ştim atât de puţin, tre-buie să avem milă, înţelegere şi îngăduinţă faţă de toţisemenii noştri care ni se pare că ştiu şi că fac şi maipuţin decât noi.

Căci ei cunosc şi mai puţin. Sau ni se pare nouă aşa.

4. Şi, pentru că nimeni dintre noi nu poate să selaude cu nimic înaintea lui Dumnezeu,

fiindcă nimeni nu este nici fără păcat şi nici fărăslăbiciuni, şi nici fără zbârcituri înaintea Luminii Lui,

nici unii dintre noi, oricine am fi, n-avem voie săfim necruţători, neiertători faţă de slăbiciunile de-a-proapelui nostru.

5. Toţi oamenii, în legăturile dintre noi, trebuie săfim împodobiţi cu smerenie şi înveşmântaţi cu dragoste,care este legătura desăvârşirii,

căutând bineleşi dorind curăţia,şi râvnind sfinţenia,şi iubind fraţii,şi înţelegându-i pe toţi oamenii,– fiindcă toţi suntem slabi şi mici. Numai singur

Dumnezeu merită toată slava tuturor.

6. Dar cu noi înşine avem drept să fim aspri.Nouă înşine pretinzându-ne mai mult, să ne stră-

duim să ajungem înălţimea smereniei, purtându-ne as-pru cu noi înşine, dar fiind blânzi cu toţi ceilalţi.


Fiindcă şi noi avem aceleaşi slăbiciuni ca şi ei, du-pă învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos.

Căci până la urmă tot dragostea rămâne singura,eterna şi adevărata ştiinţă.

Şi tot calea ei este cea mai bună (I Cor 12, 31).Ţinta poruncii dumnezeieşti nu este ştiinţa, ci

dragostea (I Tim 1, 5).

7. Calea este învăţătura Sa (Fapte 9, 2; 18, 25; 19,9; 22, 4; 24, 14 şi 22).

Adevărul este înţelegerea dreaptă a învăţăturii Sale.Viaţa este trăirea cu fapta, cu o conştiinţă totdea-

una trează şi curată, atât a duhului, cât şi a literei tutu-ror acestor învăţături ale Sale.

Într-adevăr numai în acest fel se poate ajunge laDumnezeu.

8. Dumnezeu mai întâi trebuie să fie cunoscut,apoi înţelesşi apoi ascultat.Aceste stări merg una după alta. Şi întregesc nea-

părat condiţia mântuirii oricărui suflet.Nimeni nu o poate avea pe una fără celelalte.Nici să ajungă la Dumnezeu numai cu primele, fără

ultima.

9. Acum, de vreme ce suntem bine încredinţaţi cănumai învăţătura de credinţă a Domnului nostru IisusHristos este Calea, singura Cale pe care se poate ajungela dobândirea mântuirii, tot ce avem de făcut este să nepătrundem de duhul ei. Şi să împlinim condiţiile ei.Numai cunoaşterea nu-i de-ajuns.


10. De vreme ce suntem la fel de încredinţaţi căînţelegerea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii noştri prinBiserica Vie în care ne-am născut – şi prin care, do-bândind-o prin credinţă, am căpătat şi noi naşterea dinnou – este Adevărul, să-l păstrăm, călăuzindu-ne dupăel ca după o lumină dumnezeiască.

11. Dar şi mai bine încredinţaţi trebuie să fim că,dacă noi nu ne dăm toate silinţele să împletim cu faptavieţii, cu tot sufletul nostru,

în fiecare zi,tot ce ne arată Calea şi ne porunceşte Adevărul, noi

nu vom ajunge la Dumnezeu,– căci nu avem Viaţă.

12. În zadar este pregătită calea şi arătat adevărul,dacă noi, cu viaţa, nu-l dorim.

În zadar este bună calea şi drept adevărul, dacă noi,cu viaţa, nu le urmăm.

În zadar este făcut drumul şi pregătită căruţa, dacăeu nu mă sui, să merg cu ea.

În zadar cunosc Evanghelia şi am harurile, dacă eunu le folosesc în chip mântuitor.

13. Dar oricât de adevărate sunt acesteaşi oricât de mulţi s-au mântuit prin ele până astăzi,ele nu ne vor folosi nouă decât spre o şi mai mare

osândă, dacă noi nu avem viaţă trăită ascultător însfintele lor îndrumări.

14. Calea şi Adevărul, fără viaţă, nu a mântuit penimeni.


Numai cunoaşterea şi învăţătura, fără trăire, nu nepot ajuta cu nimic în faţa morţii şi a Judecăţii pe niciunul dintre noi, oricine am fi.

Trebuie viaţă – fiecăruia şi tuturor.Trebuie neapărat viaţă trăită în ascultarea lui

Dumnezeu.Ferice numai de cei care le au pe toate trei,– dar mai ales pe ultima!

15. Prin nici o altă învăţătură, decât a lui Hristos (IIIn 9), nu se poate ajunge la cunoaşterea mântuitoare.

Prin nici o altă jertfă, decât a lui Iisus Hristos (I In2, 2), nu se poate avea iertarea şi spălarea păcatelor.

16. Prin nici o altă mijlocire, decât a Domnului nos-tru Iisus Hristos (I Tim 2, 5), nu se poate afla împăcareacu Dumnezeu.

Şi prin nici un alt nume, decât al lui Iisus (Fapte 4,12), nu s-a putut ajunge niciodată

– şi nu va putea ajunge nimeni la mântuirea luiDumnezeu.

17. Dar acel binecuvântat suflet care a fost pătrunscu adevărat de aceste încredinţări,

care a luptat mereu şi a trecut prin stările acestea,care a ajuns cu adevărat să aibă fericita cunoaştere

a lui Dumnezeu,acela va vedea mântuirea Lui, cu siguranţă şi cu

strălucire.

18. Ce minunată este această dumnezeiască lucrarespre mântuirea noastră: Tatăl a trimis pe Fiul,


Fiul a trimis pe Duhul Sfânt,iar Duhul Sfânt îi trimite pe ucenicii Săi, vasele şi

uneltele prin care lucrează El acum, spre împlinirea pla-nului veşnic al Înţelepciunii, al Iubirii şi al Bunătăţii luiDumnezeu

faţă de om, creaţia Sa, şi faţă de toate creaturile ur-maşilor Lui.

19. Lucrarea mântuirii noastre cere o parte dinaceasta fiecărei Persoane din Sfânta Treime, potrivit ce-rinţelor acestei lucrări uriaşe şi veşnice.

Tot aşa ne cere această lucrare şi partea noastră,întâi a fiecărui trimis al lui Dumnezeu la noi, apoi şi anoastră, a fiecăruia care vrem să ne mântuim.

20. Şi cele de sus, şi cele de jos, toate ne cer nouăsă-L arătăm lumii pe Tatăl.

Aşa cum L-a arătat Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi.Aşa cum L-au arătat adevăraţii ucenici urmaşilor

lor (Evr 13, 7).Aşa cum ne porunceşte nouă tot Cuvântul Sfânt.Şi aşa cum ne cer şi aşteaptă de la noi toate su-

fletele care însetează după Dumnezeu.Te rugăm, Doamne, ajută-ne.Amin.


16. SĂ-L ARĂTĂM PE TATĂL

1. Veniţi să-L arătăm pe Tatăl Ceresc tuturor oa-menilor.

Nu numai cu degetul nostru arătând sus spre cer,unde este El.

Sau numai în jos, la dreapta sau la stânga – unde sevede El în toate făpturile Lui.

Şi nu numai în cuvintele noastre, oricât de fru-moase ar fi, vorbind, scriind, cântând sau rugându-ne.

Ci mai ales să-L arătăm oamenilor pe Tatăl Ceresccu trăirea noastră plină de înţelepciune, de putere, dedreptate şi de iubire.

2. Să-L arătăm pe Tatăl aşa cum au nevoie toţioamenii să-L cunoască, spre a-L iubi şi a-L cunoaştetoţi acei care privesc la noi, după cum a spus Domnulnostru Iisus: „Aşa să strălucească lumina voastră îna-intea oamenilor, ca ei, văzând faptele voastre, să-Lpreamărească pe Tatăl.”


3. Mântuitorul Hristos a trecut pe lângă mulţi oa-meni fără ca ei să-L vadă în cei ce-L purtau

şi între cei ce-L ascultau.A stat între mulţi fără ca ei să-L cunoască.Şi a plecat de la ei fără ca ei să fi ştiut că a fost.O, ce dureroasă este starea acelor nefericite suflete!

4. Câţi dintre cei care îşi deschid astăzi mâna şicasa, şi inima văd într-adevăr că Acela care intră pepoarta lor

sau stă la masa lor,sau se odihneşte în patul loreste El, Iisus, Împăratul Ceresc, Care a venit la ei

sub înfăţişarea aceasta?Totuşi primiţi-i mereu pe fraţi, primiţi-i pe oaspeţi,

primiţi-i pe săraci în numele Lui – fiindcă El vine înnumele lor.

5. Câţi dintre cei care merg la auzirea CuvântuluiLui Sfânt văd Cartea Scripturilor în Mâna lui Iisus?

Şi ascultă, prin cel ce vorbeşte, Glasul Gurii Lui?

Câţi dintre cei îndemnaţi spre binefaceri, spre în-frânare, spre rugăciune, spre osteneli, spre curăţie iauaceste îndemnuri ca din partea Lui?

Sau, dacă sunt mustraţi pentru lipsa acestora, vădîntr-adevăr pe Hristos în cel ce le vorbeşte,

în cel care îi mustră,în cel care îi îndeamnă?

6. Acela care vede la poarta lui numai un om

sau vede la masa lui numai un pământean,


sau vede în casa lui numai un semen,acela se va purta cu cel venit, după inima sa, după

dispoziţia sa, după mâna sa.Dar cine Îl vede pe Hristos în fiecare dintre aceştia,

acela se va purta după Cuvântul Lui Sfânt şi cutre-murător, având grijă de a face şi de a fi faţă de fiecareastfel de oaspete venit în casa lui, totdeauna, aşa cumI-ar fi lui Dumnezeu, nu unui om.

7. Cine vede în biserică sau în adunare vorbindnumai pe un om şi aude numai un cuvânt omenesc,

acela vine când vrea la biserică şi iese când îi place dela adunare.

Aceluia, dacă îi este sete, nu aşteaptă până cândtrebuie să plece, ci iese şi caută apă să bea.

Aceluia, dacă îi este somn, nu aşteaptă până cândajunge acasă, ca să se culce în pat, ci doarme în bisericăsau în adunare, fără ruşine.

Aceluia, dacă îi vine pe limbă o vorbă, nu-şi opreş-te limba, ci spune vorba ori în dreapta, ori în stânga,nu-i pasă...

– fiindcă acela nu-L vede acolo pe Dumnezeu. Şide aceea nu-i este teamă.

8. Acela care nu-L vede pe Domnul în biserică şi înadunare, ori de câte ori aude uşa, se uită înapoi, ca săvadă cine vine sau cine iese.

Acela, ori de câte ori şopteşte cineva, trage cu ure-chea ca să audă şoapta omului aceluia şi nu ascultăCuvântul Sfânt.


Şi ori de câte ori îi vine, se scoală, se întoarce, semută fără sfială, fără ruşine, fără teamă...

Ce mai poate vedea, în felul acesta, un astfel de om?Şi ce mai poate auzi?Şi ce mai poate învăţa un astfel de om neascultător

şi nepăsător atunci de la Hristos?Chiar dacă este lângă El şi în faţa Lui.

9. Cine primeşte un sfat cu îndărătnicieşi un îndemn cu nepăsare,şi o mustrare cu mânie,şi o îndrumare cu silă,şi o învăţătură cu dispreţ,şi un frate cu răceală,şi o încercare cu cârtire,acela cum să-L vadă pe Hristos în toate acestea?Şi cum să ajungă la Tatăl?

10. Dacă L-ai văzut odată pe Hristos şi ai auzitvreodată Cuvântul Lui, atunci toată umblarea ta printreoameni, printre lucruri şi printre împrejurări trebuie săfie şi o umblare din care să se vadă că într-adevăr tuL-ai văzut pe Hristos.

11. Pentru orice lucrare bună este nevoie de o pu-tere ceva mai mare decât lucrarea aceea.

Pentru o lucrare mai mică, desigur, ajunge o puteremai mică, dar pentru o lucrare mai mare trebuie şi o pu-tere pe măsura ei.

Adună-ţi mai întâi puterea începutului. Restul creş-te odată cu lucrul.


12. În Cuvântul lui Dumnezeu este şi Puterea luiDumnezeu. După cum în curentul electric este forţa sa.

Ceea ce Cuvântul zice prin înţelepciunea Lui, ace-ea Cuvântul şi face, prin puterea Sa.

După cum lumina este energie, înfăptuire.

13. La început, când Cuvântul Dumnezeiesc a spus:„Să fie lumină!”, chiar cuvântul rostit a făcut-o (Fac 1, 3).

Când acelaşi Cuvânt a spus orbului: „Capătă-ţivederea!”, chiar atunci cuvântul spus i-a şi dat-o (Mc10, 52).

Iar când El a spus slăbănogului: „Scoală-te!”, cu-vântul însuşi l-a întărit şi l-a sculat (Lc 5, 24-25).

Şi tot aşa, cu toţi acei pe care i-a mântuit Dumnezeu.Deci tot aşa va fi şi cu tine. Dar crede!

14. Nimic n-ar trebui să ne mai poată neliniştivreodată când noi avem atât de mari şi multe dovezi deputere a Domnului nostru Iisus.

Nimic n-ar trebui să ne mai poată face să ne tememcând noi cunoaştem atâtea cazuri când grija Domnulpentru noi a făcut minuni.

Nimic să nu ne facă să ne îngrijorăm sau să des-curajăm când noi avem un Tată Ceresc atât de Bogat,un Mântuitor atât de Bun şi un Mângâietor atât deDulce.

15. Învaţă să cunoşti puterea lui Dumnezeu care leface pe toate. Şi învaţă să te bizuieşti pe ea.

Învaţă cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. Întoate căile vieţii tale să te bizuieşti pe puterea lui Dum-nezeu.


Ca să mergi cu o deplină pace a inimii tale pe oricedrum pe care te cheamă sau te trimite El.

16. Priveşte cu ochii liniştiţi orice întâmplare.Ascultă netulburat orice veste.Rămâi neclintit în orice zguduiri.Dar să ştii că nimeni pe lume nu-ţi poate da această

putere decât Cuvântul lui Dumnezeu cel adevăratşi bizuirea deplină pe tot ce făgăduieşte El.Pentru că în El este deplina putere ca să şi facă

ceea ce spune.Fii încredinţat deplin de acest adevăr!

17. Pentru multe ar trebui să credem noi în Dum-nezeu. Tot ce este în jurul nostru ar trebui să ne facănumai să credem.

Ar trebui să credem pentru tot ce vedem, Ziua şiNoaptea, fiindcă totul este minune şi frumuseţe createde El.

18. Ar trebui să credem în Dumnezeul nostru pen-tru tot ce vedem. Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna –adică de la naşterea noastră până la înmormântare.

Ar trebui să credem pentru tot ce simţim în noi, înapropierea şi în depărtarea noastră,

căci pretutindeni este Dumnezeu prezent în toatelucrările Sale.

19. Dar dacă obişnuinţa în toate acestea pune ade-sea peste ochii noştri cei sufleteşti un văl leneş şi în-tunecos,

atunci totuşi există încă ceva,


ceva mai aproape de noi,ceva din noi care ne vorbeşte şi mai puternic des-

pre El decât toate acestea:există conştiinţa noastrăşi amintirile noastre.

20. Conştiinţa noastră nu este materie, ci este alt-ceva, fiindcă materia nu are conştiinţă de sine.

Amintirile noastre păstrează în ele atât de multeminuni petrecute cu noi înşine sau în faţa noastră!

Sunt mult mai multe decât ne este necesar pentru ane încredinţa despre Dumnezeul nostru.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, încredinţează-nede neclintit.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Binele e rodul dulcecare Duhul Sfânt l-aduce;cel ne-nstare-a face binen-are Duhul Sfânt în sine.


Vine noaptea!Vine noaptea!Vine noaptea!Vine noaptea!

Vine noaptea, vine Moarteaşi tu eşti pe cale,unde oare-au să se culcetemerile tale?Cine-o să-ţi deschidă ţieCasa de Primire,când tu n-ai pe nimeni-nimenisă-i fi dat iubire?

Vine iarna, vine-ngheţulşi tu eşti afară,unde-o să se încălzeascăviaţa ta amară?Cine-o să-ţi arate milăcând va fi să-ngheţe,când tu n-ai avut pe nimenisă-i araţi blândeţe?

Vine moartea, vine noapteaşi tu n-ai iertare,cui o să te rogi în clipacea-nspăimântătoare?Cine-o să te mântuiascăîn a ta căinţă,când tu n-ai acum spre Domnulnici o pocăinţă?


17. A CREDE ÎN IISUS HRISTOS

1. Mântuitorul Hristos a venit în lumea aceasta dinceruri. Iar în lumea aceasta, El a venit în trup omenesc,

a venit ca Personalitate istorică,a lăsat aici fapte istorice şi dovezi istorice,toate mai puternice decât orice personalitate isto-

rică a omenirii.Atunci, oare de ce nu este crezut?

2. Şi dacă nimeni nu tăgăduieşte alte mari vieţi decare vorbeşte istoria,

şi dacă nimeni nu pune la îndoială adevărul şi drep-tatea sau lumina lăsate de alte existenţe istorice,

de ce totuşi se încearcă tăgăduirea tocmai a luiIisus Hristos, a Aceluia din Care s-au inspirat toţi ceicare au lăsat omenirii ceva într-adevăr folositor şietern?

3. Credinţa adevărată în Dumnezeu cuprinde chiarîn sine însăşi puterea faptei, capacitatea înfăptuirii ei.


După cum şi Cuvântul adevărat al lui Dumnezeucuprinde în el însuşi puterea împlinirii lui.

Numai dacă mintea la intrarea căreia bate CuvântulPuterii Sfinte îl crede.

Şi numai dacă inima în care vrea el să intre îl vrea.

4. Nici una dintre lucrările pe care le-a făcut Hris-tos n-o va putea nimeni face fără o credinţă vie, mare,puternică şi statornică în El.

Nu vom putea iubi ca El, fiindcă iubirea e o mareminune.

Nici răbda ca El, pentru că răbdarea e o mare bi-ruinţă.

Nici vorbi, pentru că şi Cuvântul este o mare putere.Nici tăcea cum a tăcut El, fiindcă tăcerea este une-

ori şi mai mare decât vorbirea.Nu vom putea vindeca nici un slăbănog.Nu vom putea învia nici un mort.Nu vom putea lumina nici un orb.Nu vom putea face nici un bine nimănui fără o

credinţă atât de mare cât minunea pe care dorim s-ofacem sau s-o primim.

5. Dar, în măsura în care vom avea o dragostefierbinte pentru Dumnezeu (Lc 10, 27)

şi în măsura în care credinţa noastră va căpăta o totmai înaltă ascultare

şi un tot mai curat preţ,şi o tot mai mare putere statornică,iar roadele ei se vor arăta tot mai vrednice de

Hristos,în măsura aceasta vom avea şi puterea minunilor.


6. La un pom bun, rodul vine fără nici un efort chi-nuitor. Tot aşa de frumos cum vine apa din adâncuri înizvorul puternic şi viu, care este curăţat de gunoaie şinimic nu-i împiedică revărsarea.

Şi tot aşa cum trece lumina printr-o fereastră curatăcând nimic nu-i împiedică nici strălucirea şi nici căl-dura soarelui care o străbate.

Şi tot aşa cum se face ziuăsau primăvară.Tot aşa este şi cu un suflet bun.

7. Cuvântul adevărat şi credinţa vie a lui Hristos aufost şi vor fi totdeauna la fel de puternice până în veci.

Numai realizarea lor în viaţa noastră depinde demăsura în care noi luptăm să ajungem la starea în careşi Cuvântul, şi Credinţa să se poată împlini prin noi.

Şi să se poată arăta la frumuseţea şi la mărimeavrednică de Hristos,

spre toţi cei ce ne privesc.

8. Nu frumuseţea numai. Şi nu măiestria artei noas-tre numai. Ci mai întâi căldura trăirii noastre – aceastava fi dovada că avem o adevărată credinţă în Iisus Hris-tos, Domnul şi Mântuitorul nostru.

După această măsură să ne socotim credinţa în noi.Căci tot după aceasta ne-o cunoaşte şi Dumnezeu,

şi lumea.

9. A cere ceva în numele cuiva, din încredinţareaaceluia, este ca şi cum chiar acela ar cere acel lucru, es-te ca şi cum el însuşi s-ar duce să ceară.


Iată ce înseamnă a cere ceva în Numele lui Hristosde la Dumnezeu Tatăl. Este ca şi cum ai pune cererea taîn gura lui Hristos, spre a ţi-o înfăţişa El Însuşi TatăluiCeresc.

Este ca şi cum L-ai trimite pe Hristos Însuşi sămeargă să mijlocească pentru ceea ce ceri Tu lui Dum-nezeu.

10. Când, cu un sfânt respect faţă de Dumnezeu, tute fereşti, ca să nu-ţi întinezi niciodată nici măcar gândultău cu vreo dorinţă necurată înaintea Lui, atunci tot ceaduci spre Dumnezeu prin Iisus va fi primit.

Când din toată inima ta eşti încredinţat că ceea ceceri tu nu este împotriva nici a literei, nici a duhuluicuvintelor Sale,

fii încrezător totdeauna că vei fi primit şi iubit îna-intea Tronului Ceresc.

11. Dar oare tu ce ceri în Numele lui Iisus când staiîn faţa lui Dumnezeu şi te rogi?

Ce ceri, în mod obişnuit?Şi pentru ce te rogi?Pot oare buzele lui Iisus să sprijine cererile tale?Pot oare mâinile Lui să se ridice spre mijlocire

pentru ele?Poate oare sfinţenia Lui să se unească şi lumina

Lui să se împreuneze cu ele?Dacă da, atunci tu vei fi ascultat de Dumnezeu.

12. Mai înainte de a te înfăţişa tu ca să-I ceri cevalui Dumnezeu în Numele lui Iisus Hristos, fii cu lua-


re-aminte asupra acestui lucru. Poate oare Hristos să Seunească cu cererea ta?

Altfel să nu ai îndrăzneala să ceri în Numele Dom-nului Iisus nimic, nicicând şi nicăieri.

13. Cine este cu adevărat plăcut lui Dumnezeu,acela nu se roagă niciodată pentru lucruri asupra căroranu are mai dinainte o deplină lumină şi un ceresc în-demn, prin Duhul Sfânt, ca să se roage.

Ferice de oricine se poate călăuzi în toate zilelevieţii sale

şi în toate rugăciunile sale numai după acest în-demn sfânt!

14. Tot ce duce la pace, la iertare, la bună-înţele-gerea plină de armonie între toţi oamenii, semenii şifraţii noştri ni se va da din cer.

Şi tot ce are ca scop căutarea, dobândirea şi păs-trarea vieţii veşnice pentru noi şi pentru alţii ne va fidat ca o cerească revărsare, prin Duhul Sfânt, pentrucă toate acestea sunt cuprinse în Numele DomnuluiHristos.

15. Pentru toate darurile Duhului Sfânt trebuie săne rugăm totdeauna.

Pe toate acestea să le cerem cu deplină încredereşi în toate acestea să stăruim neîncetat,fiindcă toate acestea sunt bine primite şi bine

plăcute înaintea lui Dumnezeu, în Numele lui Hris-tos...


16. Dacă nu ne va osândi inima noastră mai înainteîn ceea ce voim să cerem – atunci putem avea îndrăz-neală (I In 3, 21).

Dacă nu ne va opri conştiinţa noastră curată, ci neva încuviinţa, atunci putem alege cu credinţă şi cere custăruinţă până vom primi.

Fiindcă pentru astfel de cereri, Domnul nostru IisusHristos mijloceşte totdeauna cu bucurie.

17. A păzi cuvintele Domnului înseamnă a fi tot-deauna cu toată mintea trează şi cu tot cugetul atent sănu spui ceva care nu ar fi din Cuvântul Lui

şi să nu înveţi ceva care nu ar fi o poruncă a Lui.Să nu calci tu sau să nu calce altcineva cele spuse

de El.

18. A păstori turma Domnului nu înseamnă numaia o hrăni, ci înseamnă şi a o feri de tot ce ar putea să ostrice. De toţi cei care ar putea să o dezbine şi să o ni-micească.

Paznicul este şi străjer. Este şi apărător. Este şi pă-rinte. Este şi frate. Este şi luptător înarmat.

Numai un astfel de suflet poate să păzească cuadevărat ceea ce trebuie păzit.

19. Nu vom putea păzi niciodată nimic dacă maiîntâi nu vom avea o adevărată iubire şi preţuire pentruceea ce păzim.

Dacă nu ne iubim cu adevărat patria noastră, nu-ivom putea păzi cum trebuie nici legile ei, nici hotareleei, nici bunurile ei.


Dacă nu iubim Biserica Domnului, nu-i vom puteapăzi nici rânduielile, nici Tainele, nici învăţăturile ei.

Dacă nu-i iubim pe fraţi, nu vom putea păzi niciunitatea lor, nici sfatul lor, nici sufletele lor.

Numai cine iubeşte poate păzi. Căci a fi un bun şiadevărat paznic nu este un lucru uşor, ci unul foartegreu.

20. Nimic pe lumea asta nu este atât de dulce pen-tru noi ca mângâierea cu care Duhul Sfânt alină rănilenoastre.

Şi îndulceşte toate amărăciunile noastre.Şi şterge toate lacrimile noastre.Pentru multe daruri trebuie să-I fim noi mulţumi-

tori şi recunoscători Duhului Sfânt.Dar pentru mângâierile Sale dulci trebuie să-I mul-

ţumim neîncetat.Mulţumim neîncetat pentru mângâierile Tale, Doam-

ne Duhule Sfinte, dulcele nostru Mângâietor!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Binele îl face-n lume fericit pe orişicareşi în vremea, şi-n măsura câtă e de el în stare.


18. CE ESTE ADEVĂRUL

1. Adevărul este realitatea, este ceea ce se vede, sesimte şi se pipăie.

Adevărul este ceea ce este.

Numele Adevărului este ca numele lui Dumnezeu:Cel ce este (Exod 3, 14).

Pentru că el este şi veşnic, este şi viu şi este şi real.El este realitatea însăşi, deplină şi neschimbată.

2. Toate celelalte sunt păreri. Azi au o înfăţişare,mâine alta.

De aproape par într-un fel, de departe, în altul.Dintr-o parte au un chip, dintr-o altă parte au un

altul.Numai Adevărul există pretutindeni, ca şi Dum-

nezeu.

3. În unele lucrări ni se arată lumina Adevărului,iar în altele, umbra sa.

În unele părţi, el este luminos, în altele umbrit.În unele este sănătate, iar în altele este moarte.


După cum soarele – pentru ceea ce este sănătos – eviaţă şi rod, iar pentru ceea ce este bolnav, este uscă-ciune şi moarte.

4. Când Cuvântul Adevărului este primit într-oinimă smerită şi curată, Duhul Adevărului încredinţeazăinima aceasta că şi Cuvântul, şi vestitorul care îl aducesunt vrednici de primit şi de urmat.

Fiindcă Duhul lucrează împreună cu Cuvântul.

5. Când Cuvântul este adevărat, iar vestitorul estemincinos, Duhul dă dreptate Cuvântului. Dar îl osân-deşte pe cuvântător.

Iar cei cu inimile curate vor desluşi bine glasul Du-hului şi-l vor înţelege,

despărţind Cuvântul de cuvântător.

6. Când nici cuvântul şi nici cuvântătorul nu suntdin Adevăr, atunci Duhul Adevărului va grăi celor ce-ldeosebesc că El, Adevărul, nu este nici în cuvântul, niciîn cuvântătorul acesta,

iar inimile curate şi smerite se vor depărta de a-mândoi.

7. Duhul Adevărului este inteligenţa lui Dumnezeu,este înţelepciunea cea mai înaltăşi lumina cea mai curată,şi ordinea cea mai desăvârşită.Această înţelepciune pătrunzătoare este cea prin

care toate realităţile ne devin străvezii şi ne sunt desă-vârşit înţelese,

cea prin care orice întuneric devine luminos


şi orice viitor, pătruns,şi orice problemă, limpezită,şi orice adâncime, depăşită,şi orice înălţime, uşoară.Acesta este Duhul Adevărului, Care ne deschide

orice carte, pentru că El Însuşi este Cartea;ne limpezeşte orice taină, pentru că El Însuşi este

miezul tuturor tainelor.Aceasta este lumina lui Dumnezeu pentru ochii cei

curaţi.Şi este întunericul lui Dumnezeu de prea multă

lumină pentru ochii cei întinaţi.

8. De ce oare lumea nu poate primi Adevărul?Pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte în lucrări.Nu-L vede în materie şi nu-L cunoaşte în spirit.Nu-L vede în cuvinte şi nu-L cunoaşte în fapte.Dar voi, a spus Domnul Iisus, Îl cunoaşteţi, căci

rămâne cu voi şi va fi în voi.Da, numai aceştia Îl cunosc.

9. Dar, ca să putem cunoaşte Adevărul, adică rea-litatea pe toate dimensiunile timpului şi întâmplărilordespre orice lucru, despre orice idee şi despre orice om,trebuie neapărat să avem Duhul Adevărului.

Adică lumina inteligenţei dumnezeieşti.

10. Lumina inteligenţei dumnezeieşti lucrează prinCuvântul lui Dumnezeu în mintea noastră.

Şi prin descoperirea lui Dumnezeu, adică prin reve-laţia Lui în inima noastră (Apoc 1, 1).


Aceste două minuni lucrează în toţi acei care audevenit ai lui Dumnezeu.

Şi ele lucrează în ei în măsura în care cunosc totmai adânc taina acestei stări, printr-o tot mai curată şistrălucită întrepătrundere cu Hristos.

Din starea aceasta nu mai este nici un hotar întrematerie şi spirit.

Nici între om şi înger.Prezenţa lui Dumnezeu luminează totul fericit şi

clar.

11. Deşi este adevărat că Domnul Iisus nu i-apărăsit pe ai Săi niciodată, ci a fost credincios totdeaunafăgăduinţei lăsate faţă de ei când a zis: „Iată, Eu sunt cuvoi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”, totuşieste tot aşa de adevărat că El S-a suit la cer şi şade de-adreapta Tatălui.

Dar iarăşi va veni, cu mărire, ca să judece viii şimorţii.

Şi apoi împărăţia Lui nu va mai avea sfârşit.Aceste trei adevăruri una sunt. Şi unul sunt.

12. Când va fi intrat numărul deplin al tuturor celoraleşi, Domnul Iisus va veni pentru toţi deodată,

precum venise şi pentru fiecare pe rând...Va veni să învie şi trupurile lor în forma slăvită în

care Şi-a înviat Trupul Său.Şi să facă dreptate, aşezând din nou toate lucrurile

în lumină şi în curăţie.Precum erau înainte de păcat (I Cor 15, 25-28).


13. Chiar Domnul Iisus Însuşi va veni. Se va în-toarce la noi iarăşi, ca să ne ia şi pe noi la Sine, dupăcum ne-a promis.

Şi după aceea vom fi pe totdeauna cu El (I Tes 4, 17)şi vom vedea pe totdeauna faţa Lui.Iar Numele Lui va străluci pe frunţile noastre în

locul numelui de ocară pe care îl purtasem atât de multdin partea lumii şi prin ea,

din pricina Lui.

14. Cine oare îşi va mai aduce aminte altfel, în aceafericită şi dulce stare veşnică, de clipa suferită pe pă-mânt, decât cu o mângâietoare mulţumire?

Decât cu o fericită bucurie?Decât cu un simţământ de sfântă laudă că, în vre-

mea suferinţei Lui, I-am purtat şi noi cu vrednicieocara Sa

şi cu răbdare Crucea Sa,şi cu dreptate rănile Sale,şi cu nădejde aşteptarea Lui,şi cu cinste Numele Său?

15. Tot ceea ce trece este scurt fiindcă trece.Tot ceea ce este lung numai pare că este lung,

dar nu-i. Fiindcă şi acesta, oricât de lung pare, tot tre-ce şi el.

Scurtă este şi întristarea ca şi bucuria pe acest pă-mânt. Numai celui care suferă silit, aceluia i se pare căeste lungă.

Scurtă este şi vremea suferinţei, ca şi vremea feri-cirii în această lume.


Numai celui care îşi îndură suferinţa fără de nă-dejde, aceluia i se pare că este lungă.

Scurtă este şi viaţa tuturora, ca şi timpul fiecăruia.Acum şi aici.

Numai acelora cărora le merge greu în lumea astali se pare că viaţa lor nu mai trece. Că vremea lor nu semai sfârşeşte odată.

16. Când îţi este vremea înainte, ţi se pare totdea-una că nu mai trece niciodată, că parcă în veci va ţine.

Când o ai în urmă însă, abia atunci vezi cât de re-pede a trecut.

Iată, oamenii vorbesc de miile de ani, ba chiar demilioanele de ani, ca despre o secundă care a trecut.

Căci după ce au trecut, ce valoare mai au?Şi totuşi nu este chiar aşa!

17. Unitatea de măsură pentru timp este secunda.Spui timp, spui secundă! Adică o clipă.Clipa! Iată timpul!...Clipă este lucrarea noastră din lume,clipă este suferinţa de aici,clipă este aşteptarea de acum,clipă este întreaga viaţă pământeascăşi clipă este toată slava lumii acesteia... Şi trecerea

noastră prin ea.Atunci, cât de nebun trebuie să fie acela care îşi dă

veşnicia lui pentru clipa asta!

18. Şi cât de înţelept este acela care poate să nu ui-te niciodată acest lucru! În nici una din stările acesteaprin care trecem grăbiţi peste faţa acestui scurt, amă-


gitor şi îngust pământ pe care lăsăm numai pe o clipăurma unei umbre...

şi în această scurtă şi amăgitoare clipă pe care onumim viaţă.

Căci numai acela va şti să le folosească bine.

19. Când priveşti de jos în sus, toate nimicurilelumii ţi se par nespus de mari.

Doar când le priveşti de sus în jos, abia atunci levezi cât de mici sunt.

20. Când priveşti de la început spre sfârşit, totul ţise pare nespus de lung.

Când însă priveşti de la sfârşit spre început, abiaatunci vezi ce scurt a fost.

O, Doamne Dumnezeule al Înţelepciunii, învaţă-necum să privim înţelept la toate.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cu smerenia, blândeţea este sora cea mai bună,Domnul nostru ni le cere pe-amândouă împreună.


Vai ţie, Betsaida...Vai ţie, Betsaida...Vai ţie, Betsaida...Vai ţie, Betsaida...

Vai ţie, Betsaida, vai ţie, Horazim,– vă plângem cu durereşi jalnic vă privim;dacă-n Sidon vreodată şi-n Tir s-ar fi făcutminuni ca-n voi, acestea în plâns ar fi căzut;de-aceea-n Judecata cea Mare de Apoi,mai bine o să fie de ele ca de voi!

Şi vai, Capernaume, şi ţie tot atât,căci pân’ la locul morţii de veci te-ai coborât;dacă Sodoma însăşi vedea ce-ai văzut tu,şi-ar fi lăsat păcatulşi-ar mai trăi şi-acu;– de-aceea-n Judecata cea ultimă şi grea,mai greu va fi de tine cu mult decât de ea!

...Mai vai decât de ele mă tem că e de noi,cei ce trăim acuma ca-n zilele de-Apoi,şi nici o altă lume de oameni n-a văzutminunile de care noi ştim– şi n-am crezut!De-aceea-n Judecata cea crâncenă de-Apoi,mai vinovaţi ca toate, mă tem că vom fi noi!


19. TIMPUL ŞI VEŞNICIA

1. Privind din Timp spre Veşnicie, şi nouă ne paracum nespus de mult cele câteva veacuri de când Mân-tuitorul ne-a spus cuvintele Lui mântuitoare.

Dar privind dinspre Veşnicie spre Timp, ne dămseama de valoarea şi de scurtimea adevărată a Timpuluiacestuia în care noi putem totuşi să ne dobândim viaţaşi fericirea veşnică.

Şi totuşi, ce puţini văd aceasta!

2. Numai aşa înţelegem cum poate fi privită o miede ani ca o zi, după cum scrie Sfântul Cuvânt,

şi că o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a şitrecut,

o mie de ani, ca un schimb de gardă de noapte...o mie de ani, ca un vis măturat...o mie de ani, ca iarba care dimineaţa încolţeşte,

înverzeşte, înfloreşte, iar seara este tăiată şi se usucă...Iată, aşa sunt chiar şi o mie de ani, dacă ai trăi-o

(Ps 90, 4-6; II Ptr 3, 8).


3. Numai puţină este vremea de când lumea nu-Lvede pe Hristos.

Dar nespus mai puţină este până când Îl va vedeaiarăşi (Apoc 1, 7),

când Îl va vedea cu groază venind pe norii ceruluişi când Îl vor vedea şi vor începe toţi oamenii ome-

nirii să se bocească şi să plângă ca după cea mai scum-pă pierdere

şi ca în faţa celei mai cumplite nenorociri...Căci amândouă vor fi atunci pentru ei Hristos.

4. O, voi, toţi cei care nu-L aşteptaţi pe Hristosşi care nu-L mai doriţi să vină,şi care n-aţi vrea să mai fie El,şi n-aţi vrea să mai vină niciodată...şi voi, care vă închipuiţi că lungă vă este înainte

vremea şi că sigură vă este starea în lumea aceasta...O, nu vă înşelaţi!Priviţi înapoi spre Istorie, ca să vedeţi Timpul şi să

înţelegeţi adevărul...O, nu vă bucuraţi şi nu vă înşelaţi!Clipă este Timpul, număraţi-vă bine clipele

rămase...Şi chiar la uşi este venirea Lui, treziţi-vă şi pre-

gătiţi-vă să-L întâmpinaţi bine (Mt 24, 33; Mc 13, 29).

5. Iar voi, cei cărora, veghind, vi se pare că prealungă este noaptea

şi, aşteptând, vi se pare că prea întârzie Mirele,şi, suferind, că prea îndelungată este părăsirea,şi, obosind, vi se pare că prea lung este drumul,


şi, privind înainte, vi se pare că prea departe estefăgăduinţa,

o, nu vă întristaţi şi nu vă înşelaţi voi!Clipă este şi Timpul vostru greu! Şi chiar la uşi

este venirea lui Iisus şi pentru izbăvirea voastră fericită.Fiţi şi voi înţelepţi şi treji (Mt 24, 36-51).

6. Apropierea Tatălui de noi şi apropierea noastrăde Tatăl,

coborârea lui Dumnezeu până la noi şi înălţareanoastră până la El,

înomenirea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea o-mului,

ca să se apropie creatura de Creator până la iden-tificarea ei deplină cu El,

– iată, aceasta este Taina Crucii (Ef 2, 14-16)!

7. Nu descuraja!Luptă cu puterea pe care o ai!Fă binele pe care îl ştii!Împlineşte ceea ce cunoşti!Şi străduieşte-te cât sunt puterile tale acum, fiind

bine încredinţat că, prin harul lui Dumnezeu, cunoaş-terea ta se va îmbogăţi pe măsură ce Îl vei urma peHristos.

Crescând mereu pentru ca să-ţi poţi împlini faptelebune pentru care te-a ales Dumnezeu să umbli în ele (Ef2, 10).

8. Iar ceea ce nici n-ai putut cunoaşte şi nici n-aiputut înţelege până acum vei cunoaşte sigur în Ziua


aceea când totul va fi gol şi descoperit şi pentru ochiinoştri, ca şi pentru ochii Domnului.

Fiindcă atunci şi noi vom fi în El nu numai cuduhul şi în parte, ca acum, ci cu toată fiinţa noastră şideplin (I Cor 13, 12; II Cor 3, 18).

Aceasta să ne fie mângâierea pentru acum.Şi bucuria ostenelilor pentru atunci.

9. Spre a fi iubit de Dumnezeu Tatăl şi spre a-L cu-noaşte şi a-L avea pe Hristos, trebuie să-L iubeşti pe El,trebuie să ai în inimă atât cuvintele, cât şi iubirea Lui.

Ca să dovedeşti că ai dragoste faţă de Hristos,trebuie să ai cuvintele Lui;

şi ca să le păstrezi, trebuie să le păzeşti.

10. A avea cuvintele lui Hristos nu înseamnă numaia-ţi cumpăra o Biblie şi a o pune undeva în casa ta, ca săai Cartea Sfântă şi să-ţi meargă bine în treburile casei,

sau să o ai sub pernă, ca să poţi dormi bine.E bine şi asta, dar nu-i de ajuns.Nu-i de-ajuns nici să porţi numai în buzunar Evan-

ghelia.Nu-i de ajun nici chiar să ai versetele ei în memorie.Ci numai atunci este de ajuns când, având cuvin-

tele Domnului Iisus în casa ta, în buzunarul tău şi înmintea ta, ele vor ajunge în inima ta şi se vor întrupa înfaptele tale zilnice.

11. Având astfel de cuvinte ale Domnului în viaţata, dragostea faţă de ele te va face să le păzeşti cu toatăcurăţia. Atât în litera lor, cât şi în duhul lor.


Nu vei arunca atunci şi nu vei dispreţui nu numaiBiblia, dar nici măcar o bucăţică de hârtie pe care estescrisă litera vreunuia din cuvintele Domnului.

Şi nu vei întrebuinţa la nimic ceea ce ar putea în-josi sfinţenia Numelui Sfânt al Celui care a lăsat-o.

Căci dacă e sfânt conţinutul Bibliei, e sfântă şi for-ma ei văzută, vasul văzut în care este pus cuvântul Ce-lui nevăzut.

Dacă e sfânt Miezul, e sfântă şi coaja în care stăacel Miez.

Dacă e sfânt Duhul, e sfântă şi materia în care seîntrupează El.

12. Pentru o adevărată dragoste faţă de Hristos, Ta-tăl Ceresc te va iubi.

Iubirea Lui faţă de tine se va arăta mai întâi înbucuria şi în pacea dăruite de El inimii tale,

apoi în împlinirea rugăciunilor taleşi în bucuria, în pacea şi în mulţumirea pe care

ţi-o va turna în casa ta şi în lucrarea ta Duhul Sfânt(Rom 5, 5).

13. Domnul Iisus a făcut mereu deosebirea între aiSăi şi lume.

Ori de câte ori a vrut să vorbească despre iubirea,supunerea şi despre ascultarea faţă de El, Iisus i-a puspe ai Lui de-o parte iar lumea de altă parte.

Ucenicii Lui le vor avea pe acestea, dar lumea nu vaavea nici iubirea, nici supunerea şi nici ascultarea Lui.

În aceasta va fi deosebirea dintre ei şi lume,dintre cei ce vor fi ai lui Dumnezeu şi cei ce sunt ai

lumii.


14. Ucenicii lui Hristos vor avea până la capătulvieţii lor în lume semnul acesta: Îl vor iubi pe Hristos.

Iar lumea, iarăşi, va avea alt semn: Îl va urî peHristos.

Ucenicii Domnului Iisus Îi vor fi supuşi Lui, lumeanu va iubi supunerea faţă de Dumnezeu.

Ucenicii Domnului vor duce o viaţă de ascultarefaţă de voia Tatălui şi faţă de Cuvântul lui Hristos, darlumea nu va primi Cuvântul trăit.

Şi nu va voi să umble în ascultarea Lui.

15. Dumnezeu Tatăl a iubit lumea atât de mult,încât pe singurul Său Fiu Şi L-a dat, pentru ca ori-cine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică(In 3, 16).

Dar lumea L-a urât neîncetat atât de mult pe Dum-nezeu, încât, îndată ce L-a cunoscut pe Hristos că esteFiul lui Dumnezeu, a căutat să scape cât mai repede deEl, trimiţându-L înapoi la Cel ce L-a trimis, cu cea maicrudă moarte.

Fiindcă n-a vrut să creadă în El,nici să I se supună,nici să-L asculte.

16. Dumnezeu Hristos a iubit atât de mult lumea,încât Şi-a trimis mereu pe toţi fiii Săi cei mai iubiţi şimai buni, cu solia mântuitoare a Evangheliei Sale, lafiecare popor al lumii.

Şi la fiecare generaţie a acestor popoare.Dar lumea, în majoritatea ei, în duhul ei şi în în-

făţişarea ei,I-a rămas mereu potrivnică, nesupusă şi neascul-


tătoare lui Hristos, făcând şi cu trimişii Lui ceea ce fă-cuse cu El.

17. Dumnezeu Duhul Sfânt a iubit atât de mult lu-mea, încât nu încetează, prin Biserică, să-i împartă ne-încetat Cuvântul lui Dumnezeu şi harurile lui Hristos,

nu încetează să mijlocească pentru rugăciunile tu-turor oamenilor, pentru viaţa şi pentru mântuirea lor.

Dar lumea I-a rămas potrivnică Duhului Sfânt – şiÎi rămâne mereu împotrivitoare, îndărătnică şi neprimi-toare în ea însăşi.

Prin duhul ei şi prin faptele ei, lumea mereu se îm-potriveşte Duhului Sfânt cu ură şi cu vrăjmăşie.

18. Dar rând pe rând, în măsura în care sufletele ceies din lume se unesc cu Hristos, îndată au parte desoarta lui Hristos în mijlocul acestei lumi total vrăjmaşăşi faţă de ei ca faţă de El.

Marea mulţime a lumii, cu duhul ei cu tot, a fostmereu de-a stânga lui Hristos

şi va rămâne mereu de-a stânga Luipână în clipa marii despărţiri veşnice.

19. Cei care îşi doresc mântuirea sufletelor lor,acei care voiesc să vadă cu bucurie venirea Dom-

nului lor în Ziua Judecăţii şi a Slavei Sale,aceştia se vor alege mereu şi vor ieşi mereu şi până

la sfârşit din felul deşert, potrivnic şi neascultător deHristos al lumii, despărţindu-se de ea.

Şi unindu-se cu Hristos prin iubirea Lui.Ei vor avea aceeaşi soartă cu El, aici pe pământ.Dar şi în cer.


20. Din plinătatea dumnezeiască pe care o aveauiubitorii lui Hristos şi păzitorii poruncilor Sale de de-mult, ne-au rămas până astăzi acele dulci roade duhov-niceşti şi acele amintiri strălucite care au umplut defrumuseţe şi de putere Biserica lui Hristos de la început.

Ei sunt şi astăzi nu numai cinstea Bisericii, dar şiizvorul neîncetat, răscolitor de îndemnuri şi de puterecreştină pentru toate veacurile de după ei.

O, Doamne Duhule Sfinte, fă-ne la fel şi pe noipentru urmaşii noştri, după cum au fost ei pentru noi.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Binele îţi intră-n suflet numai cu Hristos deodată,eşti cu el pe calea strâmtă, dar îl pierzi pe calea lată,eşti cu el în curăţie, în iubire şi-ascultare,dar dacă Îl pierzi pe Domnul,– iar napoi mergi în pierzare.


20. SĂ STRÂNGEM CUVÂNTUL

1. La toată lumina frumoasă şi sănătatea puternicăpe care a avut-o Biserica lui Hristos cândva, nu neputem acum gândi numai cu inima plină de mulţumirepentru belşugul vremilor de atunci, fără să ne gândim şicu sufletul strâns de durere la sărăcia şi la goliciuneavremilor noastre de astăzi.

Trebuie să ne rugăm tot mai fierbinte pentru vre-mile de înviorare a Bisericii.

2. E destul de mare durere când cineva este neno-rocit, ticălos, sărac şi gol duhovniceşte,

dar este şi mai mare nenorocire atunci când el nuştie că este aşa,

atunci când, ştiind rău, se amăgeşte, închipuindu-şică stă foarte bine.

Când este mântuit de sine însuşi, nemaidorinddeloc după iubirea lui Hristos şi după păzirea Cuvân-tului Său Sfânt;

– ba tocmai pentru că este aşa el se îngâmfă, cre-zându-i pe alţii [că stau] rău, iar pe el stând bine.


3. Dar ce har de la Domnul totuşi, că nici chiar înstarea aceasta, Domnul Hristos nu părăseşte BisericaSa, ci stă la uşă şi bate, încercând s-o trezească.

Atunci oricine Îi deschide uşa inimii devine un iu-bitor al Lui

şi un păzitor al Cuvântului Său,dar un păzitor smerit, statornic, profund şi ascul-

tător.

4. Astfel se face alegerea acelora care vin la Dum-nezeu şi la care vine El.

Această împreună-părtăşie este slava lui Dumnezeu– şi mântuirea sufletului credincios.

Aceste suflete sunt singura legătură văzută dintreDumnezeu şi lume.

Singura lumină şi singura sare a pământului.Şi aceştia sunt conştiinţa lui Hristos în omenire.

5. Ce greu este într-adevăr să faci orice lucru –când nu iubeşti!

Când nu-L iubeşti pe Hristos, chiar şi cel mai miclucru pentru El îţi este nespus de greu ca să-l faci.

Când nu-L iubeşti, chiar şi de Numele Lui sau deCrucea Lui, sau de Cartea Lui şi de Biserica Lui, de totce este al Lui îţi este silă, îţi este oroare, îţi este nespusde greu.

Numai iubirea lui Hristos te poate face să priveşticu drag la tot ce este al Lui.

6. Când nu-L iubeşti pe Hristos, ocărăşti Numele Lui,dispreţuieşti Cuvântul Lui, îi batjocoreşti şi îi prigoneştipe credincioşii Lui şi lupţi împotriva poruncilor Lui,


atunci ocoleşti Biserica Lui, nu-ţi pasă de voia Luişi tăgăduieşti existenţa sau Dumnezeirea Lui.

Asta o faci când nu-L iubeşti pe Hristos.Sau asta vei ajunge să faci dacă nu vei căuta să-L

cunoşti,ca să ajungi să-L şi iubeşti.

7. O, cât de mulţi dintre cei care se împărtăşescdin binefacerile Domnului Iisus nu păzesc curat Cu-vântul Lui!

Trăiesc din Cuvântul Său – dar nu-L sfinţesc în via-ţa lor.

Trăiesc din mila Sa – dar nu-I sunt recunoscători.Trăiesc de la masa Lui, din Lucrarea Lui, de la

mesele credincioşilor Lui,– dar n-au în ei o adevărată dragoste de El.

8. După cum dragostea faţă de Hristos stă chiar înpăzirea Cuvintelor Lui,

tot aşa şi ura faţă de El stă chiar în nepăsarea faţăde Evanghelia Sa.

9. Este un mincinos acela care spune cu gura sa:„Eu Îl iubesc pe Hristos!”,

iar cu faptele sale calcă în fiecare clipă fie litera,fie duhul cuvintelor Lui (Mt 7, 21-27).

Este un om nechibzuit acela care spune din gurăsau din condei Cuvintele Domnului,

dar în viaţa lui nu doreşte să-şi întemeieze pe elenici una din faptele sale şi nu se nici gândeşte la voialui Dumnezeu,

care este trăirea lor în toată ascultarea frăţească.


10. Da, suntem datori fiecare dintre noi să-L iubimpe Dumnezeu aşa cum cere El:

cu toată puterea noastră,din tot cugetul nostruşi din tot sufletul nostru (Mt 22, 37).Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă, de

împlinirea căreia niciodată şi nici unul dintre noi nuvom putea fi niciodată nici scutiţi,

nici dezvinovăţiţi.

11. Fiul meu, nu totdeauna vom avea şi noi dinbelşug Cuvântul lui Hristos pe masa noastră.

Dar dacă acum când îl avem noi ni-l însuşim înmemoria noastră şi dacă el va locui din belşug în min-tea noastră (II Ptr 1, 8),

– atunci când va veni vremea să ne fie luat de pemasă sau din buzunar, el nu ne va putea fi luat din ca-pul – adică din mintea noastră – sau din inima noastră,

decât odată cu capul sau cu inima;dar atunci nu vom mai avea nevoie de nimic, căci

vom fi deplin la Domnul, acolo unde este totul.

12. Nu totdeauna vom avea poate nici pâine în-deajuns, nici căldură şi nici apă,

dar, dacă ne-am deprins cu postul şi cu înfrânarea dinvreme, nu vom fi ispitiţi atunci nici să furăm pâinea altuia,nici să ne-o cumpărăm cu preţul conştiinţei noastre

ori cu sângele sau cu libertatea semenului nostru.

13. Dacă ne-am obişnuit cu suferinţa din timp, curăbdarea şi cu nedreptatea, cu lipsa şi cu renunţarea,


dacă din timp ne obişnuim să suferim şi să îndurămîn tăcere batjocurile nedrepte,

să îndurăm răpirea bunurilor şi a dreptăţii noastre,ori cu smerenia, cu judecăţile aspre şi grele,– atunci când va trebui să le cunoaştem nu ne va fi

cu neputinţă să le suportăm,ca Domnul nostru Iisus.

14. În lume pot veni peste noi tot felul de lovituri şide prigoniri din pricina Numelui Domnului Iisus, dacăÎi suntem credincioşi.

Iar dacă nu ne-am deprins cu gândul răbdării dinvreme, nu vom putea trece prin ele decât cu mari pa-gube.

Sau s-ar putea să rămânem prăbuşiţi în prăpastia lor.

15. Fiul meu, omul înţelept îşi strânge de vara pro-vizii pentru iarnă.

Nu este totdeauna varăşi nu totdeauna belşug,şi nici totdeauna sănătate,şi nici totdeauna libertate,şi nici totdeauna har,– ci mai lungi sunt iernileşi mai dese sunt lipsurile,şi mai mulţi sunt anii slăbiciunilor, ai strâmtorărilor

şi ai singurătăţii în viaţa omului pe pământ...Strânge şi tu când ai, pentru când nu vei avea.

16. Fiul meu, fii înţelept şi ia bine seama la sfatulmeu:


Când sunt anii cei graşi, fă şi tu ca Iosif: strânge înhambarele memoriei tale şi în pivniţele inimii tale totCuvântul lui Hristos.

Strânge-ţi amintirile sfinteşi strânge-ţi iubirea şi prietenii frăţeşti,şi strânge-ţi comorile binefacerilor tale către alţii,şi strânge-ţi recunoştinţa săracilor către tine,şi strânge-ţi mulţimea rugăciunilor către Domnul,şi strânge-ţi binecuvântările părinţilor tăi,şi strânge-ţi admiraţia copiilor tăi,şi strânge-ţi preţuirea semenilor tăi...şi strânge-ţi tot ce este nobil şi frumos, şi bun,– căci toate acestea îţi vor fi comoara ta care îţi va

rămâne când toate celelalte vor fi luate de la tinesau vei fi luat tu de la ele.

17. Îţi spun şi eu aceste sfaturi iubitoare câtă vrememai sunt încă cu tine, fiul meu.

Căci nu multă vreme voi mai fi şi eu lângă tine, casă-ţi tot spun.

Vine vremea să plec şi eu...Dacă le vei asculta, vei fi mântuit prin ele şi tu, –

precum au fost mântuiţi şi înaintaşii tăi,precum nădăjduiesc să fiu şi eu,căci m-am străduit cu tot sufletul meu ca să le ţin

eu întâi, apoi să ţi le spun ţie.Tu ştii aceasta – sau o vei şti.Altfel vei fi rupt şi de ei, şi de noi, dacă le vei lepă-

da de la tine.Domnul să nu te lase, ci să te ajute să fii una cu toţi

părinţii tăi cinstiţi şi drepţi,ca să ai şi tu urmaşi la fel.


18. Domnul Iisus ştia că impresia puternică a zgu-duirii venită pe neaşteptate peste ucenicii Săi va ştergedin mintea lor aproape total ceea ce s-a petrecut imediatînaintea zguduirii.

De aceea le-a făcut acea sfântă făgăduinţă a trimi-terii Duhului Sfânt, Mângâietorul lor,

Care le va fi trimis de Tatăl,în Numele Lui,ca să-i înveţe toate lucrurileşi să le aducă aminte de tot ce le spusese El.

19. Duhul Sfânt le-a şi împrospătat în minte toatecuvintele Domnului lor şi tot ce le spusese El.

Ei şi le-au amintit cu atâta uşurinţă, încât, dupăani şi ani, plini de atâtea puternice zguduiri şi şocuri,ucenicii şi-au adus aminte cu limpezime, cuvânt cu cu-vânt, vorbiri întregi ale Domnului Iisus de pe când eraEl cu ei.

20. Toată grija scumpă de a le aduce aminte a avu-t-o dulcele nostru Mângâietor, Duhul Sfânt,

pe Care dragostea şi grija Mântuitorului nostruPreaiubit ni L-a trimis ca să ne înveţe în toate lucrurileşi să ne aducă şi nouă aminte de tot ce ne-a spus El.

Şi tot ce ne-au spus ei.Îţi mulţumim, Scumpul nostru Mângâietor, pentru

tot ce ai făcut şi faci pentru noi.Amin.


O, strălucită ţară...O, strălucită ţară...O, strălucită ţară...O, strălucită ţară...

O, strălucită ţară cu cerul auriu,cu uliţele scumpe, de aur străveziu,cu irizări de raze prin jerbe de culori,– cum mi se umplu ochii chemându-ţi dulcii zori!

Mai albă ca zăpada străluce faţa ta,mai lin ca tot ţi-e visul în care-n veci aş sta,mai mult ca orice templu ţi-e Faţa Celui Drag,– o, cât de line valuri spre tine mă atrag!

De ce mă mai reţine aici acest hotar,când Dincolo e totul un zbor din har în harşi-i totul tinereţe şi dragoste, şi Mai,cu rugăciuni de rouăşi răcoriri de rai?

O, cernere de flăcări, alege-mă curat,altarule-al iubirii, înalţă-mă sărat,sfinţenie de pază, deschide-mi în cântări,– plătite socotiţi-mi atâtea aşteptări!


21. DUHUL SFÂNT, MÂNGÂIETORUL

1. Cât de multă mângâiere ne dă nouă Duhul Sfântcând ne aduce aminte de toate Cuvintele Domnului nos-tru Iisus Hristos

şi ne învaţă înţelesul lor cel luminos,şi ne dă bucuria cea dulce,şi ne umple de puterea lor nebiruită!O, ce grijă sfântă are Duhul Sfânt, Domnul nostru

de Viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcedeşi Care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi

mărit în veci!Ce grijă scumpă are El de Biserica şi Mireasa

Domnului Iisus, Preaiubitul ei!Să-I mulţumim şi să-L slăvim neîncetat.

2. Duhul Sfânt îi pregăteşte pe lucrătorii şi îndru-mătorii vii ai Bisericii vii a Hristosului Celui viu în ve-cii vecilor.

Prin El se împart darurile din ea, fiecăruia dupăslujba sa, după chemarea sa, după măsura sa, după ale-gerea sa – şi după inima sa.


Toate acestea, frumos,toate ziditor,toate curat– şi fiecăruia spre folosul tuturor (I Cor 12, 4-11).

3. Ce minunat Împărţitor, Sfătuitor, Învăţător şiMângâietor este Duhul Sfânt pentru noi toţi!

Tot ce primim în viaţa noastră de credinţă de la Ta-tăl şi de la Fiul acum ne este dat de către Duhul Sfânt,

ne este păstrat de El şi la El,pentru a rămâne pururea ai Lui şi lângă El.Noi suntem sub paza şi îndrumarea dulcelui nostru

Mângâietor şi ocrotitor, Duhul Sfânt.Cât de recunoscători trebuie să-I fim noi pentru

grija Lui sfântă!

4. În Lucrarea Sa binecuvântată cu ucenicii luiIisus, Duhul Sfânt, Mângâietorul şi Apărătorul, şi Călă-uzitorul lor, le va da din partea Domnului Iisus o pacede aşa fel, încât niciodată inima lor să nu se mai tulbureşi să nu se mai înspăimânte

de nimenişi de nimic.O astfel de pace putem primi şi noi dacă Îl primim

şi-L ascultăm pe El ca şi ei.

5. Această pace ne face apoi pe toţi fiii Lui să-I fimrecunoscători pentru ce ni se face.

Cuvântul lui Hristos va locui din belşug în minteanoastră,

pacea lui Hristos va stăpâni din belşug inimanoastră. Tot ce facem cu cuvântul sau cu fapta noas-


tră în Numele lui Hristos este spre mulţumirea luiDumnezeu

şi atunci toate relaţiile dintre noi sunt în pace şi însfinţenie.

6. Lumea îşi dă pacea ei şi iarăşi o ia.O dă cu o mână, dar o ia cu zece,o dă de formă, dar nu din inimă.Lumea dă o pace de vorbe, dar nu de adevăr.Lumea dă o pace scurtă şi înşelătoare, iar nu ade-

vărată.Dar Hristos, când dă cuiva pacea Sa, El nu i-o mai

ia niciodată şi nici nu lasă să o mai ia nimeni şi nimic.

7. Pacea lui Iisus nu este numai o vorbă, ci este orealitate strălucită, puternică şi eternă.

Nu este numai o pace a ochilor, ci o pace a conşti-inţei, a cuvântului, a umbletului, a vieţii, a morţii şi aveşniciei.

Ca pacea lui Dumnezeu: adâncă şi eternă!Fericit acela care o dobândeşte şi păstrează prin

Duhul Sfânt.

8. Semnul adevăratei iubiri este totdeauna bucuria.Iubirea adevărată faţă de Hristos nu cunoaşte nici-

odată întristarea nimicitoare de nădejde şi de pace.Iubirea înaltă şi statornică pentru Domnul nu cu-

noaşte niciodată întristarea tulburătoare a inimii,nici cea înspăimântătoare a sufletului,nici cea înfricoşătoare a ochilor,nici cea pierzătoare a minţii.


9. Iar dacă iubirea pentru Hristos face ca tocmaisuferinţa (adică cel mai nedorit lucru din viaţa oa-menilor) să poată deveni o bucurie pentru un om,

– ce taină mare trebuie să fie aceasta!Şi fericit trebuie să fie acel ucenic al Domnului ca-

re ajunge să privească în felul acesta la orice suferinţă(Fapte 21, 13).

10. În inima în care locuieşte fierbinte, paşnic şi în-crezător dragostea lui Hristos,

în această inimă – a celui credincios –, dincolo detoate umbrele trecătoare pe care le pot aduce necazurilepeste faţa sa în vreo clipă sau alta din mijlocul acestorrăscoliri,

va rămâne pe totdeauna o lumină mângâietoare,o nădejde puternicăşi o pace luminoasă în Hristos.

11. Prezenţa iubirii lui Iisus îi va da credinciosuluiSău acel simţământ înalt, cu neputinţă de înţeles de al-ţii, care îl va face să simtă o temeinică bucurie în faptulcă poate să-I dea lui Hristos un preţ tot mai mare şi derenunţări trupeşti.

Aceasta va fi cea mai înaltă şi mai adâncă jertfă asufletului iubitor pentru Mântuitorul Său.

12. Aceasta este bucuria acelei mame credincioasedin vremea martiriului creştin care, după ce şi-a văzutucişi cu sabia, pentru Numele Domnului Iisus Hristos,pe toţi cei şapte fii ai ei, în faţa ochilor ei îndureraţi,

s-a aruncat totuşi pe genunchi înaintea prigonito-rilor şi, ridicându-şi faţa strălucită spre cer, a strigat: Îţi


mulţumim, Iisuse Doamne, că ne-ai făcut să Te putemiubi atât de mult...

Sunt fericită că nu mă voi mai despărţi în veciivecilor nici de Tine, nici de fiii mei.

Acum, în urma morţii lor creştine, pot să mor cubucurie şi eu pentru Tine, ca veşnic să fim împreunăAcolo.

Dacă ei ar fi rămas în urmă, m-aş fi temut de ceva,dar acum nu mă mai tem de nimic...Iată pacea iubirii lui Hristos în suferinţă şi în jertfă– şi iată bucuria şi răsplata ei.

13. Dumnezeu a făcut prin Domnul Iisus Hristos şiVeacurile – adică Timpul (Evr 1, 2).

Timpul, care a început cu Ziua Dintâi (Fac 1, 5)şi se va sfârşi cu Ziua din Urmă (II Ptr 3, 10).Timpul, care are Începutul în Hristosşi Sfârşitul tot în El (Apoc 1, 8).

14. Prin Hristos a fost făcut Timpul cu tot ce este în el,tot aşa după cum a fost făcută marea cu tot ce este

în ea,după cum a fost făcut cerul cu tot ce este în el.Tot aşa a făcut Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu –

şi Timpul cu toată cuprinderea lui de întâmplări, de e-venimente, de situaţii, de neprevăzut.

Căci nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.

15. Neprevăzut este totul pentru noi, dar prevăzuteste pentru El, Care este Creatorul – Dumnezeu. Hristoseste Cadrul

şi Mireasa,


şi Viaţa,şi Existenţa tuturor care suntîn Timp şi în afară de Timp,a tuturor celor care sunt făcute de înţelepciunea lui

Dumnezeu şi determinate de voinţa omului (în măsuraîngăduinţei acestei înţelepciuni a lui Hristos).

Toate întâmplările nespus de felurite ale secundei,adică ale Timpului,au şi înţeles,au şi durată,au şi întindere,au şi scopnumai în Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos.

16. Unele sunt hotărâte de Înţelepciunea lui Dum-nezeu.

Altele sunt determinate de voinţa liberă a oame-nilor,

dar toate întâmplările se întrepătrund şi se condi-ţionează unele altora cu urmările şi răsplata lor

şi prin aceste întreţesări de fire se desăvârşesc pla-nurile lui Dumnezeu şi judecăţile oamenilor.

17. În întinderea mărginită a Timpului, frântă înveacuri

şi în ani,şi în zile, şi în nopţi,şi în clipe, şi în întâmplări,– care pentru noi oamenii sunt acum trei: Trecutul,

Prezentul şi Viitorul,dar, de fapt, pentru Dumnezeu este numai unul:

PREZENTUL –,


în această pânză a vremii care este timpul şi viaţatrecătoare, se împlineşte taina posibilităţilor noastre dea ne câştiga slava şi viaţa veşnică

sau nebunia de a le pierde.

18. Şi, cum noi vedem prin măsura întinderii ochi-lor noştri şi a priceperii minţii noastre tot ce se petreceîn faţa noastră şi în prezent,

– tot aşa, Dumnezeu cunoaşte tot ce se petrece înfaţa Lui în Timp şi în Veşnicie, pe toată întinderea ne-mărginitului şi pentru toţi.

19. De aceea El ne-a putut spune mai dinainte (maiînainte de noi, nu de El) toate aceste lucruri, până cândele nici nu se întâmplaseră,

căci, ştiindu-le mai dinainte de Timp, El le-a cu-noscut pe toate mai dinainte de a fi împlinite.

20. Dumnezeu a cunoscut toată desfăşurarea tu-turor întâmplărilor, dar, pentru respectarea legilor în-tocmite de Înţelepciunea Lui

şi din respectul Său faţă de libera voinţă a omuluiînzestrat cu raţiune,

Dumnezeu n-a intervenit în dirijarea acestor în-tâmplări,

decât în măsura în care bunătatea şi dreptatea Saporuncesc răsplătirea actelor omului

prin urmările drepte ale acestor acte.Slavă veşnică Înţelepciunii şi Bunătăţii Sale!Amin.


22. PROFEŢIILE ŞI ÎMPLINIREA LOR

1. Viitorul ni s-a descoperit nouă mai dinainte doarca o invitaţie la grijă şi teamă

şi ca o luminoasă încredinţare a preexistenţei şi apreştiinţei lui Dumnezeu.

Dar, încă o dată:nu toate întâmplările sunt prin dorinţa lui Dum-

nezeu, dar toate sunt prin ştiinţa Lui.

2. Dumnezeu n-a scris întâi profeţia, apoi să fi în-găduit întâmplarea numai pentru ca să se adevereascăceea ce a profeţit El,

ci mai întâi a cunoscut întâmplarea, apoi a făcutprofeţia numai în măsura în care această profeţietrebuia să ne servească nouă, omenirii, pentru celedouă scopuri: adică pentru a fi o invitaţie la grija deadevăr

şi apoi o înştiinţare la teamă de păcat, precum şi lao luminoasă încredinţare despre preexistenţa şi pre-


ştiinţa lui Dumnezeu, arătate nouă prin Cuvântul şi prinLucrarea lui Hristos,

atât în crearea Timpului cu tot ce cuprinde El,cât şi a veşniciei cu tot ce cuprinde ea,de mai dinainte de Timpşi până după el.

3. Împărtăşind ucenicilor Săi aceste dumnezeieştiîmbărbătări şi căutând să-i facă să ajungă deplin încre-dinţaţi că întocmai aşa se vor desfăşura toate lucrurile,după cum El le-a spus mai dinainte,

Domnul nostru Iisus Hristos le-a făcut cunoscută şilucrarea vrăjmaşului Său, diavolul, care va căuta să ză-dărnicească planul mântuitor al lui Dumnezeu.

4. Astfel ucenicii Domnului au înţeles de la începutcă vor avea de dus şi ei multe lupte cu puterea şi cu iz-vorul răului, adică cu satana,

cu acela pe care acum Domnul Iisus îl numea „stă-pânitorul lumii acesteia”,

adică al duhului care în prezent strică şi stăpâneşteprin păcat voinţa, raţiunea şi simţămintele oamenilor.

5. În clipa când începea marea Înfruntare a Gol-gotei, Hristos îi înştiinţează pe ucenicii Săi de apropie-rea crâncenă a vrăjmaşului Său.

Acela care fusese cândva creatura Sa devine acumrivalul Său.

Acela care fusese totdeauna în urma lui Hristos ca-ută acum să iasă înaintea Lui.


Acela care mâncase până acum pâinea Stăpânuluisău căuta acum să mănânce pe Stăpânul lui.

6. Mândria satanei nu mai primea să fie mai prejosdecât Domnul lui. Ci se zvârcolea, înarmându-se demo-nic şi viclean, ca să-L supună zdrobindu-L.

Iată însuşirile diavolului;şi acestea sunt şi ale alor lui.

7. Satana a trebuit să se măsoare direct cu Hristos,faţă în faţă,dar fără să poată avea în lăuntrul Fiinţei Sfinte a

lui Iisus nimic care l-ar putea ajuta pe satan să-L doboa-re pe Domnul.

În Domnul nostru Iisus Hristos, satan n-a avutnimic aşa cum are în lăuntrul fiinţelor noastre – care auprimit câte ceva fiecare de la satana când ne-am lăsatbiruiţi de ispită şi de păcat.

Hristos l-a biruit definitiv pe diavolul pentru că sa-tana n-avea nimic în El.

8. Noi singuri, fără Hristos, nu-l putem niciodatăbirui pe satana, fiindcă în noi el are, în fiecare, câte ce-va, prin firea noastră veche.

Iată, aici este şi taina biruinţei noastre:până când satana mai are în noi vreun păcat ascuns,vreo poftă lumească,vreo dorinţă izvorâtă din firea cărnii,uşor putem fi doborâţi şi nimiciţi şi noi de cel răuşi toată lucrarea noastră uşor poate fi nimicită de


către el prin păcat şi prin firea pământească ce mai lu-crează uneori împreună cu noi (Rom 5, 19).

Dar când am ajuns, prin Hristos, ca satana, cel cestăpâneşte prin duhul lumesc, să nu mai aibă nimic înfiinţa noastră,

– atunci şi noi vom fi nebiruiţi.

9. Iată deci pentru ce este îngăduită lucrarea luisatana:

întâi pentru ca lumea să-L cunoască pe Hristosşi apoi să cunoască lucrarea lui Dumnezeu Tatăl.Fără patimile Domnului,puse la cale de către stăpânitorul lumii de acum şi

stăpânitorii lumii de atunci,Domnul nu ar fi putut arăta lumii în cel mai înalt

fel dragostea Lui pentru Tatălşi cât de mult S-a supus şi S-a făcut El ascultător

de voia Tatălui.

10. Satana n-a vrut ca Jertfa şi Crucea Domnuluinostru Iisus Hristos să devină semnul luminos şi slăvital Dragostei lui Dumnezeu,

ci să fie tot semnul crâncen al urii oamenilor.Satana n-a vrut ca sfârşitul lucrării lui Hristos pe

pământ să fie încununat de biruinţă şi de înviere, ci deînfrângere şi de ocară.

Dar Dumnezeu tocmai prin aceasta Şi-a desăvârşitminunea şi Taina Sa.

11. Satana a recrutat spre executarea planului său


împotriva Domnului Iisus o mare mulţime de duhuri şio mare mulţime de oameni.

Dar ce s-a ales până la urmă de toate planurile pusela cale de satana?

S-a ales că lumea L-a cunoscut pe Hristos ca Dum-nezeu tocmai la capătul luptei Lui biruitoare.

Şi tocmai la sfârşitul drumului pe care I-l pregătisespre nimicire, spre ocară şi spre uitare vrăjmaşul Său

şi vrăjmaşii Lui.

12. Încă de la începutul Bisericii, satana a stârnit şiîmpotriva ucenicilor Domnului valuri de prigoane şi delovituri.

Peste trei sute de ani au ţinut primele lui presiuninimicitoare împotriva Bisericii Domnului,

– dar când s-a sfârşit vremea îngăduită acestor în-cercări,

când lumea se îngrozise de atâta sânge de martiri,de măceluri, de ruguri şi de prigoniri,ce s-a putut vedea atunci?Biserica se întărise nespus de mult şi în număr, şi

în frumuseţe.

13. Vrăjmaşul lui Hristos a trebuit să vadă de fie-care dată că lucrarea lui Dumnezeu împotriva căreialuptase el cu uriaşe eforturi să o nimicească, să o dă-râme şi să o ardă, –

tocmai când el credea că a izbutit, Dumnezeu ofăcea să triumfe şi mai frumos...

Cu toate acestea, vina celui rău nu-i mai mică,fiindcă el nu face răul ca să iasă binele din el,ci tocmai ca să iasă şi mai rău.


Dar încheierea fericită o aduce Dumnezeu. El aratăîn felul acesta cum nu se poate mai limpede pentru noică toate lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubescpe Dumnezeu (Rom 8, 28).

14. Nici noi nu trebuie să ne îndoim niciodată desfârşitul strălucit pe care îl va aduce slavei lui Hristosorice prigonire contra Numelui Său

şi contra Lucrării Sale,ci mai rău să ne temem de libertate decât de pri-

gonire.Căci în libertate, Biserica n-are decât de pierdut, pe

când în suferinţă, numai de câştigat.

15. În libertate, Biserica îşi pierde curăţia,îşi pierde unitatea,îşi pierde sfinţenia,îşi pierde puterea, îşi pierde lacrimile, îşi pierde

rugăciunea, îşi pierde roadele ei minunate...îşi pierde tineretul,îşi pierde evlavia, înfrânarea, sărăcia, smerenia...Mereu numai pierderi.Dar în prigonire, pierde numai pleava,îi pierde numai pe cei lacomi de foloase lumeştişi pierde ceea ce o dezbină şi o urâţeşteşi câştigă mereu ceea ce o înfrumuseţează şi o întă-

reşte.

16. De aceea, dacă trebuie să vadă lumea că noi Îliubim pe Tatăl şi că facem într-adevăr ceea ce esteplăcut înaintea Lui, să nu ne temem că vine stăpânitorullumii acesteia...


Căci dacă el n-are nimic în noi, fiţi liniştiţi.Totul se va sfârşi luminos, spre cea mai mare slavă

a lui Iisus Hristos.Şi spre cea mai mare bucurie şi încununare a noas-

tră, a celor care vom răbda împreună cu El.

17. Iisuse Doamne, Tu eşti tot ce lipseşte vieţiinoastre ca să existe:

Tu eşti Lumina (In 8, 12),Tu eşti Pâinea (In 6, 35),Tu eşti Apa (In 4, 14),Tu eşti Adevărul (In 17, 17),Tu eşti Iubirea (I In 4, 16),Tu eşti Pacea (Ef 2, 14),Tu eşti Învierea şi Viaţa (In 11, 25),Tu eşti plinătatea tuturor (Col 2, 9).

18. Şi cum nu poate exista viaţa fără aceste ele-mente, aşa nu poate exista fără de Tine.

De aceea, cine Te are pe Tine, Iisuse, are viaţa;cine nu Te are pe Tine, cum să o mai poată avea,

când fără de Tine nu există decât întuneric, minciună,vrăjmăşie, moarte şi pustiu?

19. Ci ajută-ne, Doamne Iisuse, să înţelegem dreptplanurile Tale şi oricât de Iubitor şi de Bun Te-am cu-noaşte că eşti Tu,

să nu uităm că eşti şi Drept, şi Sfânt;şi oricât de Răbdător şi de Milostiv eşti Tu, să nu

uităm că Tu nu-Ţi calci Cuvântul Tău.Nici în mai mult, nici în mai puţin.


20. Doamne, Tu nu vei nesocoti meritele celor as-cultători.

Şi nu vei uita ostenelile lor (Evr 6, 10).Dar nici nu vei trece cu nepăsare peste călcarea

Cuvântului Tău şi peste nesocotirea poruncilor Tale.Ci după cum vei fi gata să răsplăteşti orice ascul-

tare, aşa vei fi gata şi să pedepseşti orice neascultare (IICor 10, 6).

Slavă veşnică Ţie!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Când blândeţea se adaugă celorlalte dragi virtuţi,ea ne face să cunoaştem oamenii cei mai plăcuţi.Nu-i mai mare bucurie decât a-ntâlni oricândpe un frate care are chipul şi cuvântul blând.

*

Şi blândeţea se învaţă, ca şi tot ce e frumos,numai de la-Nvăţătorul cel mai bun şi blând – Hristos.


Pe uliţele lumiiPe uliţele lumiiPe uliţele lumiiPe uliţele lumii

Pe uliţele lumii am mers destul şi eu,mă apăsa păcatul din ce în ce mai greu,picioarele zdrobite şi-mpunse mi s-au ros,de mi-a ajuns noroiul la carne şi la os.Mi s-a uscat de sete tot cerul gurii-amar,am flămânzit cu porciişi-am pribegit hoinar,– dar undeva în suflet o stea-mi mai străluceaşi S-a-ndurat Lumina să-ncep să merg spre Ea.

Şi Steaua Luminoasă cărarea mi-a condusspre ceasul şi spre locul unde-aştepta Iisusşi-n marea prăbuşire care-a urmat arzând,mi s-a născut iubirea cu mugurul plăpând.

O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci,Ţi-aş da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci,Ţi-aş da atâtea lacrimi câţi stropi pe-un cer senin.Dar numai doi ochi, Doamne,şi doi genunchi Ţi-nchin.


23. VIAŢA DIN HRISTOS

1. După cum va fi gata Dumnezeu să primească peoricine face binele, tot aşa va fi gata să alunge pe ori-cine face răul (Rom 2, 9-10).

Căci El nu are în vedere faţa nimănui,ci dreptatea Lui rămâne în veac şi Cuvântul Lui

este Adevărul.El nu poate fi decât Credincios şi Drept.De aceea Îl rugăm să ne dăruiască o inimă înţelea-

ptă care să ştie şi de dragostea, dar şi de frica Lui.

2. După cum mlădiţele n-ar exista fără viţă sauramurile fără trunchi, tot aşa nici noi n-am fi fost nici-odată fiinţe vii fără Hristosul cel Viu, din Care şi prinCare suntem.

Şi n-am fi niciodată fără El, căci din El suntem cutoţii, fie roditori, fie neroditori.

Fie credincioşi, fie necredincioşi,fie drepţi, fie nedrepţi.Toţi suntem din El şi trăim din El.Din El avem fiinţa, din El Viaţa şi din El Puterea.


Atât pentru partea noastră trupească, cât şi pentrucea duhovnicească.

Numai că unii aducem roade bune, iar alţii rele.

3. Dar cum în Puternica Viaţă a lui Hristos noi avemtoate condiţiile să aducem roada ascultării de Dumnezeu,arătată de plinătatea virtuţilor Sale, tot aşa avem o dum-nezeiască datorie de a aduce aceste roade vrednice.

Nimeni dintre noi nu este nici scutit de a aduce roa-dele ascultării,

nici dezvinovăţit dacă nu le aducem.

4. Mintea de a cunoaşte binele,puterea de a-l faceşi ocaziile sau mijloacele înfăptuirii bineluini le dăruieşte din plin Hristos.Voinţa şi efortul de a le face pe acestea noi trebuie

să le avem.

5. Dacă avem dorinţa şi priceperea, înfăptuim binelepe care ni-l pregătise Dumnezeu să-l înfăptuim (Ef 2, 10).

Dacă nu vrem să la avem, nu înfăptuim binele voitde Dumnezeu, ci înfăptuim răul împotriva voii şi po-runcii Lui.

Iată roadele noastre realizate prin puterea şi viaţape care le avem din Duhul Sfânt,

dar cu voinţa şi cu efortul pe care le avem din noiînşine,

după libera şi conştienta noastră alegere.Iar cel care ne controlează şi ne răsplăteşte voinţa

şi efortul nostru este Însuşi Dumnezeu, Ziditorul fiinţeişi conştiinţei noastre.


6. Ochiul lui Dumnezeu vede tot ce primim de laEl şi de la alţii, tot ce primim pentru noi şi tot ce dămaltora mai departe.

Tot procesul de transformare pe care fiinţa noastrăîl dirijează şi prin care viaţa, puterea şi lumina pe carele primim se prefac în roade bune sau în fapte rele, înnoi şi din noi, îl vede şi îl răsplăteşte Dumnezeu Însuşi.

7. Sunt destul de mulţi oameni care au fost altoiţiîn Hristos

şi cunosc viaţa din El,şi cunosc puterea Lui,şi cunosc Cuvântul şi poruncile Lui,şi totuşi ei nu aduc roadele pe care le aşteaptă Tatăl

de la ei.Mai curând ori mai târziu vor avea soarta smochi-

nului neroditor.

8. De roadele pe care trebuia noi să le aducem ur-ma să se folosească alţii, mulţi. Dar noi neaducându-le,toţi cei rânduiţi să crească prin ele au rămas ori nepu-tincioşi, ori pierduţi.

Căci „fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folo-sul altora” (I Cor 12, 7).

Iată cât de mare păcat facem cei care ştim şiputem să facem binele, dar nu-l facem (Iac 4, 17; Lc12,17).

9. Ce vinovată şi netrebnică stare au sufletele carenu fac nimic pentru Dumnezeu! Sufletele care tot ceprimesc bun din Hristos prefac în nimic.

Din Cuvântul Evangheliei nu învaţă nimic.


Din sfaturile frăţeşti nu ascultă nimic.Din îndemnurile şi lacrimile păstorilor sufleteşti ei

nu se aleg cu nimic.Din rugăciunile altora nu-i mişcă nimic.Din mustrările Domnului nu înţeleg nimic.Din tot ce primesc ei nu dau nimic nimănui.Aceştia, ca via uscată, vor sfârşi în foc.

10. Ochii multora nu rodesc nici o lacrimă.Gura lor nu poate rosti nimănui nici o vorbă mân-

gâietoare.Mâinile lor nu duc nimănui nici un ajutor.Picioarele lor nu fac nici o osteneală pentru nimeni.Gândul lor nu-i în stare de nici o rugăciune curată

şi fierbinte pentru alţii.Duhul lor, de nici o înflăcărare spre Domnul.În inima lor nu-i nici o iubireşi viaţa lor nu poate arăta nici un rod...Dar de primit, primesc mereu şi mereu, şi de sus, şi

de jos.

11. Dar pe cât de adevărată este bunătatea şi răbda-rea îndelungă a lui Dumnezeu, care aşteaptă după în-dreptarea celui nedrept,

după ascultarea celui neascultător,după hotărârea celui nehotărât,după roadele celui neroditor,tot aşa de adevărată este şi mânia Lui sfântă şi pe-

deapsa Lui dreaptă împotriva celor care mereu şi mereurămân tot aşa şi aşa, fără rod, fără vlagă, fără milă şivoinţă.


12. Cât de dureros simte mlădiţa în trupul ei tăişulfoarfecelor curăţitoare!...

Ce ascuţită este usturimea rănilor suferite!Ce neplăcută este ţintuirea legăturilor cu care este

înlănţuită mlădiţa pe parul ei, ca de o cruce dureroasă!Ce mari şi multe îi sunt lacrimile care îi cad din

ochi! Şi stropii care i se preling din rănile pe care lepoartă pe tot trupul ei, adesea, mlădiţa roditoare, în vre-mea curăţirii ei!

Dar cât de binecuvântate sunt urmările acestor su-ferinţe!

Nu vă plângeţi de tăieturi când sunteţi mlădiţe ro-ditoare!

13. Numai la vremea roadelor se poate vedea cerost binecuvântat au avut, la vremea lor, suferinţele pecare a trebuit să le îndure mlădiţa, prin curăţirea la carea fost supusă.

La vremea culesului numai se vede cât de necesareerau suferinţele de mai înainte ale mlădiţei.

Şi în viaţa noastră este la fel.

14. Numai la cules se vede ce au ajuns mlădiţelecare s-au lăsat curăţate sau cele care nu s-au lăsat.

Cele care au suferit încercarea sau cele care n-auvrut să o sufere.

Cele care s-au smerit sub Mâna cea tare a BunuluiVier Curăţitor sau cele care n-au vrut să se smerească.

15. O, dragă suflete credincios, care ai pe pământulacesta parte mai mult de suferinţe şi de încercări decâtde linişte şi de bucurie,


– nu cârti înaintea Domnului tău, nici nu te plângeprea mult.

Suferinţele tale sunt binecuvântările tale.Vei vedea la cules.

16. Domnul tău te curăţă, ca să aduci tot mai multăşi tot mai dulce,

şi tot mai frumoasă roadă de răbdare, de blândeţe,de înţelepciune şi de sfinţenie.

Furtunile te fac să-ţi adânceşti şi mai mult rădă-cinile,

să-ţi apleci şi mai smerit fruntea,să-ţi întăreşti şi mai mult braţele.Lacrimile îţi fac mai curaţi ochii, mai limpede ve-

derea, mai largă priveliştea, mai moale blândeţea, maicaldă înţelegerea, mai gustoasă iubirea...

Flăcările îţi ard numai gunoaiele,cernerea îţi ia numai pleava.

17. Dacă n-ar fi furtuni, toţi pomii s-ar usca în vre-mea secetei.

Căci numai furtunile îi fac să-şi adâncească rădă-cinile până unde află totdeauna must pentru viaţă şi u-mezeală pentru rodire.

Vai de sufletul acela peste care Dumnezeu nu tri-mite suferinţe în viaţa aceasta!

Un astfel de suflet nu va şti niciodată ce frumoasăeste ploaia cu soare şi ce dulce este cântarea cu lacrimi.

Nici ce fericite sunt durerile crengilor rupte subrod.


18. Cuvântul lui Dumnezeu are în sine un duh şi unconţinut, are Duhul şi Conţinutul Sfânt.

Tot aşa, cuvântul nostru are un duh sau un conţinutbun sau rău.

Primind un cuvânt, primeşti o dată cu acest cuvântşi puterea, şi duhul din el,

al Adevărului sau al Minciunii care a trimis spretine cuvântul pe care îl primeşti.

19. Niciodată după un cuvânt nu mai este ca îna-

inte de el.Este ori mai curat, ori mai întinat.Ori este mai uşurat, ori mai împovărat.Ori mai luminos, ori mai întunecat.Depinde de cuvântul pe care l-ai primitşi de la cine l-ai primit.

20. Cât de uşor şi cât de înviorat te simţi după uncuvânt curat!

Dar cât de apăsat şi de tulburat rămâi după un cu-vânt rău!

Cât de fericit te înalţă şi te îmbunează Cuvântul luiHristos mărturisit cu căldură şi curăţie de inimă de cătreun slujitor al Iubirii şi al Adevărului lui Dumnezeu!

Dar cât de mult te întristează şi te înrăieşte un cu-vânt satanic izvorât dintr-un suflet stricat, păcătoşit şimincinos!

Dumnezeule al Adevărului, îndepărtează de la noiorice rău şi apropie-ne orice bine.

Amin.


24. PURTĂTORII CUVÂNTULUI

1. Cuvântul lui Hristos este un parfum care înmi-resmează chiar şi vasul în care stă.

De aceea Sfântul Apostol Pavel spune:Noi suntem o mireasmă a lui Hristos printre cei ce

sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe caleapierzării... Pentru unii, o mireasmă de la moarte spremoarte; pentru alţii, o mireasmă de la viaţă spre viaţă(II Cor 2, 16).

2. Dacă vreţi să vedeţi oameni curaţi, tineret curat,fecioare curate, adunări curate, comunităţi curate, – daţisufletelor Cuvântul lui Dumnezeu curat.

Cuvântul curat îi va curăţi.Le va curăţi întâi mintea, luminându-o asupra tu-

turor bunurilor.Le va curăţi apoi inima de toate plăcerile păcătoase.Şi le va curăţi apoi, cu siguranţă, purtările, cuvinte-

le, privirile, gândurile şi pornirile de tot ce este lumesc,îndoielnic şi drăcesc.


3. Nu există viaţă, prospeţime, curăţie şi rod vred-nic decât atâta vreme cât sufletul stă atent şi ascultător,în Hristos, de Cuvântul Sfânt.

Câtă vreme stă astfel, acel suflet e o binecuvântareşi pentru el, şi pentru alţii.

Îndată ce cade din Hristos, devine o nenorocire şiun blestem atât pentru sine însuşi, cât şi pentru alţii.

4. Cine i-a cunoscut unui om viclean ochii, a pututsă vadă prin ei, în inima lui, încă mai dinainte, duhuldesfrânat care sticlea şerpeşte în firea lui cărnească,nesupusă Duhului Sfânt.

El îşi cunoaşte puterea din sticlirea ochilor, din of-tările gurii, din clătinarea capului, din şiretenia zâmbe-tului.

De aceea caută locurile dosnice, sufletele slabe,momentele prielnice şi cuvintele săgetătoare.

Astfel se apleacă şi aruncă laţurile, după cum esteşi scris (Ps 10, 9-10).

Iar neştiutoarele suflete sărmane i-au căzut în ghea-re ca musculiţele în pânza vicleană ţesută de păianjenulucigaş.

5. Ce s-a ales pe urma vicleanului? Ce roade?Ce putea să se aleagă decât roadele nelegiuirii, roa-

dele iadului:suflete curate pe care le-a spurcat;căsnicii curate pe care le-a distrus;binefăcători curaţi pe care i-a zdrobit;vieţi curate pe care le-a ucis;prietenii curate pe care le-a trădat,


frăţii curate pe care le-a vândut;sfaturi curate pe care le-a dispreţuitşi viaţa lui care duce la iad.

6. Ce înspăimântător se îndrăcesc sufletele viclenecare umblă necurat cu Dumnezeu şi prefăcut cu Hristos(II Cor 11, 13)!

Fraţi şi surori, nu rămâneţi nici o clipă cu cei carenu rămân curaţi fraţi în Hristos. Ca să nu vă ticăloşiţi şivoi, cu ei cu tot.

Ocoliţi-i şi depărtaţi-vă cu groază, căci aceştia suntmai primejdioşi ca şerpii şi mai vicleni ca vulpile.

Şi pierzarea lor este mai rea ca moartea.

7. Viaţa lui Hristos este o viaţă de neîncetate des-părţiri.

Sufletul care Îl cunoaşte cu adevărat pe Domnul dăcu bucurie toate aceste despărţiri zilnice, pentru a-şipăstra dulce şi curată îmbrăţişarea cu Mântuitorul săuscump.

8. O, ce mare lucru este să nu te desparţi niciodatăde Hristos!

Să fii în stare să te poţi despărţi de oricine şi deorice, dar de El nu, niciodată.

Dar şi ce greu lucru este nedespărţirea aceasta deHristos, uneori, în lumea de astăzi!

Căci sunt atâtea situaţii când dragostea de Hristosîţi cere despărţiri care, omeneşte, în chip normal, par cuneputinţă.


9. La o despărţire dureroasă şi grea se vede dacănoi suntem sau nu în Hristos.

Dacă avem sau nu în noi o adevărată dragoste deDumnezeu (In 8, 42).

Fireşte, nu toate sufletele iubitoare de Hristos ajungpână la acest greu pas în care trebuie să facă cea maimare alegere cu putinţă de pe lume.

Dar cei care ajung, trebuie să aibă puterea s-o facă.Numai aşa se vor dovedi vrednici de Hristos.

10. Hristos merge cu noi chiar şi în foc, şi în apă, –în orice primejdie (Isaia 43, 2; Dan 3, 25-27; Ps 91, 3-6).

Dar în păcat, Hristos nu merge cu nici unul dintrenoi, oricât I-am fi de apropiaţi (II Cor 6, 14-16).

În păcat mergem numai noi, fără de Hristos.În păcat mergem numai noi cu cel care nu vrea să se

despartă de păcat, iar noi nu vrem să ne despărţim de el.

11. Fără de Hristos nu putem face nimic, afară deun singur lucru: păcatul.

Dar vai de sufletul acela care poate să facă aceas-ta, chiar şi în numele iubirii de părinte sau de fiu, saude soţ.

Căci ce bine ar mai putea ieşi din păcat, chiar şipentru acela pe care îl iubeşte fiul, soţul sau părintele,

sau care n-a putut trece peste dragostea trupească,dar a putut să treacă peste dragostea cea de Hristos?

12. Până când în noi circulă seva din Hristos, viaţacea adevărată, noi suntem mlădiţe verzi şi roditoare.

Îndată însă ce între noi şi Hristos s-a aşezat un vier-me ascuns, un păcat sau mai multe, care rod în taină


inima din noi, – atunci legătura noastră tainică cu Hris-tos încetează.

Iar o dată cu încetarea acestei legături sfinte înce-tează şi viaţa noastră cea duhovnicească.

Atunci se pierde şi părtăşia noastră cu Dumnezeu.Atunci se înstrăinează şi duhul nostru de către fraţi.Atunci se îndepărtează şi duhul fraţilor de către noi.

13. Din clipa aceea noi vom iubi viermele păca-tului şi nu-L vom mai iubi pe Hristos, Care vrea să neucidă acest vierme.

Vom avea mai multă grijă de rana noastră decât devindecarea ei.

Ne vom supăra mai degrabă pe cuvântul care nemustră şi pe cel care ne arată binele decât pe vinovăţianoastră.

14. Atunci, fiindcă nu vrem, din trufie, să ne recu-noaştem vina şi să ne-o îndreptăm, suntem gata totdea-una să-i învinovăţim şi pe alţii. Să nu ne rupem de pă-cat, ci de cei care ne mustră, dorindu-ne binele.

Ne supărăm pe cei care ne pedepsesc spre îndrep-tare, şi nu pe păcatul nostru care ne-a depărtat deHristos.

15. Numai sufletul curat nu se preface cu vicle-nie când e mustrat şi nu se împotriveşte, ci îşi recu-noaşte vina.

Iar pentru iertarea vinei sale, el ar primi cu bucurie,ba chiar doreşte să fie mustrat cât de aspru

şi niciodată nu i se va părea că este prea mult pe-depsit.


Fiindcă curăţia conştiinţei sale îi va fi cu mult maiscumpă decât orice preţ de răbdare şi suferinţă, pentru aşi-o recăpăta din nou.

16. Credem noi că puţin Îi pasă Domnului Dum-nezeu că noi nesocotim Cuvântul Lui?

Că lepădăm Sângele Fiului Său?Că batjocorim pe Duhul Harului prin Care am fost

pecetluiţi?Că dispreţuim mustrările frăţeşti?

17. Oare ni se pare nouă că nu-i tocmai atât de ma-re vina noastră?

Dar cine poate fi judecător în propria lui cauză?Nu noi vedem cât e de mare vina noastră, ci alţii

o văd.De aceea nici judecata dreaptă n-o putem face noi,

ci alţii.

18. Dacă am păcătuit, să nu-i dispreţuim pe fraţi, cichiar să dorim mustrarea şi pedeapsa lor.

Căci oricât vor fi de mari, tot vor fi mai mici decâtvina noastră.

Mai mici decât bucuria iertării.Mai mici decât pedeapsa lui Dumnezeu.Ce plătesc oamenii, nu mai plăteşte El.Ce judecă oamenii (fraţii) nu mai judecă Domnul.Dar ce nu vrem să plătim la timp vom plăti mai

greu şi mai scump mai târziu.

19. Noi putem să cerem orice vrem în rugăciunilenoastre către Dumnezeu.


Dar condiţia pe care o pune El spre a ne ascultaeste să rămânem în Hristos.

Şi să rămână în noi cuvintele Lui.

20. Dacă rămânem în Hristos, atunci vom cere tot-deauna numai ceea ce voieşte El.

Iar dacă rămân în noi Cuvintele Lui, atunci vomîntrebuinţa întotdeauna ceea ce ne dă numai cum Îi vaplăcea Duhului Său din noi.

O, Doamne Duhule Sfinte, ajută-ne aşa.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Blândeţea creşte numai pe munţii mântuiriişi pomul ei rodeşte smochinele iubirii;– copilul meu cel dulce, trudeşte şi le-adună,căci ele-s mierea vieţii – şi mana cea mai bună.

*

Bunătatea umple-ntruna de căldură şi luminăsufletul ce-n ea se ţine, casa ce de ea e plină.


Veniţi, suflete chemateVeniţi, suflete chemateVeniţi, suflete chemateVeniţi, suflete chemate

Veniţi, suflete chemate,cât nu-s zilele-nnoptate,că de se-nchid porţile,rămân numai morţile,şi de se-nchid căile,rămân vâlvătăile,arşiţa mustrărilor,plata neascultărilor;şi-atunci clopotul pustiuva suna că-i prea târziu.

Veniţi, suflete-apăsate,până nu-s închise toate,până soarele n-apune,până-i încă rugăciune,până ochii nu se-nchiddupă umbra de sub zid,până vasul cel de lutnu s-a-ntors din ce-i făcut,până clopotul pustiun-a sunat că-i prea târziu.

Veniţi, suflete-aşteptate,căci, iată, sunt gata toate;pentru vina noastră maredă Hristos răscumpărare,Tatăl, haina strălucită,a făcut de-i pregătită,


masa binecuvântată,iat-o, gata aşezată;– veniţi, suflete chemate,până când v-aşteaptă toate,căci când clopotul pustiuva suna –e prea târziu!


25. ÎMPĂCAREA CU DUMNEZEU

1. Caută de te împacă acum cu tot Cuvântul luiHristos.

Caută de intră astăzi în ascultarea de toate porun-cile Lui.

Caută de îndreaptă hotărât în viaţa ta tot ce mustrăşi osândeşte Dumnezeu,

– şi atunci nu te teme.Atunci vei vedea cum îţi devin dintr-odată prieteni

sinceri toţi cei care ţi se părea că sunt vrăjmaşii tăi,vei vedea cum vor începe să te caute şi să te iu-

bească toţi fraţii buni.

2. Nici chiar vrăjmaşul satana, oricât l-ar prigoni peun fiu al lui Dumnezeu, nu-i va putea face vreun răucare să nu-i fie spre bine.

Căci Dumnezeu Însuşi îi va întoarce lui, spre şi maibine, chiar cel mai mare rău ce i s-ar putea face.

Iată, pilda lui Iov cel credincios este o mărturieveşnică şi tare despre acest adevăr.


3. Nu te plânge că îţi cad pietre în cap când tu a-runci în sus.

Nu te plânge că te stropeşti când tu loveşti în apă.Şi nu te plânge că te latră câinii când tu umbli cu

păr de lup pe tine.Încetează tu să faci răul şi va înceta şi răul să ţi se

facă ţie.

4. Asupra ta se întoarce numai ceea ce de la tine apornit.

Este ca şi cu ecoul de la munte, care îţi răspundedin deal în deal şi din vale în vale numai ceea ce tu aistrigat.

Dacă strigi frumos, frumos ţi se va răspunde.Dacă strigi urât, tot aşa îţi vei şi auzi.

5. Dacă rămâi cu Hristos, tot ce vei cere şi veiprimi îţi va fi de folos şi spre bucurie. Chiar şi ceea cenu vei cere sau nu vei primi îţi va fi tot spre bine.

Dacă nu rămân în tine Cuvintele lui Hristos, atuncitot ce vei primi te va întrista, fiindcă ţii mai mult nu lavoia lui Hristos, ci la voia ta.

6. Lipsa roadelor înseamnă întristare, sărăcie şimoarte.

Puţinătatea roadelor înseamnă slăbiciune, pustiu şiboală.

Numai belşugul roadelor înseamnă sănătate, putereşi viaţă.

7. O, cu câtă amărăciune priveşti la un pom golşi cu câtă nemulţumire te uiţi la roadele lui puţine!


Dar cu ce bucurie fericită priveşti la crengile grelede rod copt, frumos şi mult ale unui pom care a că-utat cât mai din belşug să-l răsplătească pe acela carel-a altoit, l-a curăţat şi l-a îngrijit în locul bun în carel-a sădit.

8. Desigur, a aduce multă roadă este un lucru delaudă.

A aduce multă roadă şi toată bună este un lucru deşi mai mare laudă.

Dar a aduce, prin toate acestea, toată slava numailui Dumnezeu este lucru de cea mai mare laudă.

9. Ceea ce este sarea pentru gustul bucatelor, aceeaeste dragostea pentru legăturile noastre cu semeniinoştri;

– fără dragoste, ca fără sare, nimic n-are nici un gust.

10. Ceea ce este sarea pentru păstrarea lucrurilorsupuse stricăciunii, aceea este şi dragostea din Hristosîn noi şi între noi.

Lipsa de sare face cu neputinţă de folosit orice mân-care ce are nevoie de ea.

Tot aşa, lipsa iubirii face cu neputinţă de primit ori-ce ne dăm sau ne luăm unii altora.

11. Cât de nesuferită este căsnicia fără dragoste!Milostenia fără dragoste,rugăciunea, postul şi chiar mărturisirea fără dra-

goste!Oriunde nu este dragoste, este silă, asprime, nervo-

zitate, critică, judecată şi pedeapsă.


Dar cât de minunate şi plăcute sunt toate când înele se simte gustul cel dulce al dragostei curate, sănă-toase şi fierbinţi!

12. Până unde a pătruns sarea dragostei nu a mairămas nimic vrednic de aruncat sau de osândit. Acolonu poate trăi viermele scârbos sau microbul ascuns.

Nici păcatul văzut,nici cel nevăzut încă.Nu poate trăi nici o urâţenie unde a pătruns şi unde

stăpâneşte dragostea lui Hristos.Ci aceste scârboase vietăţi încep să mişune numai

acolo unde n-a pătruns puterea sării, puterea dragosteivii a lui Hristos,

sau acolo de unde a pierit sau s-a slăbit aceastăputere.

13. Măsura de iubire cu care trebuie să te contro-lezi mereu este aceea pe care ne-a dat-o Domnul nostruIisus Hristos: „După cum M-a iubit pe Mine Tatăl”, „du-pă cum v-am iubit şi Eu pe voi...”

Aceasta este măsura cu care să iubim şi noi.

14. Măsura de iertare ne-a dat-o Domnul Iisus,spunând:

„După cum v-am iertat Eu pe voi.”Măsura de blândeţe şi de smerenie este tot aşa, cea

pe care ne-a arătat-o El, spunând: „Învăţaţi de la Mine,căci Eu sunt blând şi smerit cu inima – şi veţi găsiodihnă sufletelor voastre” (Mt 11, 29).

Măsura ascultării şi a curăţiei, tot aşa.


15. Când ne vom măsura cu cei mai slabi decât noi,totdeauna ne vom găsi mai buni şi mai vrednici în faţanoastră ca toţi, oricât de răi şi de neputincioşi am fi înfaţa Domnului.

Dar adevărata noastră stare ne-o vedem numai a-tunci când ne măsurăm cu măsura lui Hristos. Cu ter-mometrul dragostei Lui, cu care ne măsoară şi ne cân-tăreşte Judecata şi adevărul Celui Sfânt.

16. Măsura pe care ne-o porunceşte Domnul nueste o târguială care să sune cam aşa: „dacă păziţi câtputeţi sau cât vă convine fiecăruia”...

Ci este o hotărâre clară şi categorică: „după cum

şi Eu am păzit”.Aceasta înseamnă că şi atât de mult, dar şi atât de

bine cum El a făcut ni se cere să facem, să împlinim şinoi voia lui Dumnezeu.

17. Noi ne putem înşela foarte uşor dacă vrem –după cum se înşală foarte mulţi, crezând că, dacă Dum-nezeu este nespus de bun, noi putem fi oricum,

că putem face oriceşi că putem păcătui oricât,că putem merge oriundeori sta oricum, fiindcă, până la urmă, El tot ne iartă.Gândind aşa şi făcând aşa, s-au înşelat foarte multe

suflete şi s-au pierdut foarte mulţi pe veci.

18. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne înfăţişează,în întregimea lor, poruncile lui Dumnezeu.

Şi numai atunci nu ne înşelăm singuri, când ţinem


seama de tot Cuvântul Său, nu numai de o anumităparte din el, care ne-ar conveni nouă.

19. Nouă ne-ar conveni, desigur, să rămânem nu-mai la Isaia 53. Dar, dacă nu ţinem seama şi de Ieze-chiel 18, ne înşelăm nespus de amar.

Nouă ne-ar plăcea să citim numai la Ioan 3, 16 saula I Corinteni 13, dar, dacă nu ne cutremurăm de I Ioan3,10 sau de Romani 2,1-16, – ne străpungem singurisufletul cu o osândă veşnică.

20. Nouă ne-ar fi pe plac totdeauna să ni se spunănumai că Dumnezeu este blând, iubitor, îndelung răb-dător şi plin de milă;

dar cine ne-ar spune numai despre acestea, fără săne vorbească despre judecata, despre dreptatea, despreSfinţenia şi despre mânia lui Dumnezeu, ne-ar face celmai mare rău.

Fiindcă Dumnezeu nu este numai una din acestevirtuţi, ci este toate acestea la un loc.

Doamne Dumnezeule, ajută-ne să înţelegem bineîntreagă voia Ta.

Amin!


26. IUBIREA ÎMPLINITOARE

1. Nu zice niciodată: „Mai bine să cad în mâinilelui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor”...

Ci teme-te de păcat şi fie-ţi groază de rău, ca să nucazi nici în unele.

Teme-te de păcatul fiecărei neascultări de voia luiDumnezeu

sau de a fraţilor tăi,căci amândouă duc la pedeapsă.

2. Fie-ţi groază de orice uşurătate în umblarea faţăde sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu sau a LucrăriiSale.

Căci oricine face cu nebăgare de seamă lucrarea luiDumnezeu este şi va fi blestemat,

atât în faţa lui Dumnezeu, cât şi a alor lui.

3. Dintre puţinele lucruri trupeşti pe care le areomul în viaţa asta, nici unul nu rămâne statornic în ini-ma lui.

Nici unul nu-l însoţeşte până la moarte.


Pe nici unul nu-l ţine cu el în veşnicie.Numai bucuria părtăşiei lui Hristos este singura

care poate rămâne inimii omului pe totdeauna.

4. Copilăria îşi are lucrurile ei, dar care ţin numaiatât cât ţine copilăria. Uneori şi mai puţin.

Tinereţea şi sănătatea,puterea şi frumuseţea,prieteniile şi averea – toate acestea îşi au şi ele,

fiecare, bucuriile lor.Dar umbrite şi otrăvite adesea, chiar aşa scurte cum

sunt, de atâtea amărăciuni şi dezamăgiri.Numai bucuriile lui Dumnezeu ţin veşnic.

5. Da, numai bucuria lui Hristos primită în inimă şipurtată prin ascultarea Cuvintelor Sale este şi rămâneadevărata şi statornica bucurie pe totdeauna,

– fericind sufletul care a aflat-o.

6. N-ar trebui să poată vorbi despre învăţătura luiHristos nimeni care n-a înţeles ce înseamnă a-l iubi pealtul după cum l-a iubit şi pe el Mântuitorul Iisus.

Căci – dacă toate poruncile Domnului sunt ade-vărate

şi dacă pentru mântuire eşti dator să le ţii pe toate,

pe toate acestea, întocmai cum le-a spus El,şi dacă toate poruncile Lui mari se cuprind într-una

singură: să iubeşti,– apoi cât de mare trebuie să fie această poruncă

mare!...Şi cât de datori trebuie să ştim că suntem s-o ţinem

întocmai (Mt 22, 36-40)!


7. Pentru un suflet credincios, a iubi nu este în-deplinirea unei porunci, ci este favorul unei bucurii.

Fiindcă în adevărata iubire, totul este numai favor,numai bucurie. O bucurie prelungită, o bucurie îmbogă-ţită mereu,

atât în rugăciune, cât şi în muncă,atât în lacrimi, cât şi în cântări,atât în singurătate, cât şi între fraţi,adică în toate, totdeauna, – numai bucurii şi fa-

voruri.

8. Iubind pe părinţi ca Iisus,iubind pe soţ ca Iisus,iubind pe copii ca Iisus,iubind pe fraţi ca Iisus,iubind pe străini şi pe vrăjmaşi ca Iisus,iubind pe toţi ca Iisus,– nimic nu-ţi pare greu, nimic nu-ţi pare lung, ni-

mic nu-ţi pare amar şi nimic nu-ţi pare cu neputinţă.

9. Iată, în aceasta stă toată taina fericirii, pe care oaflă atât de puţini oameni. Dar fără de care omul nu în-ţelege nimic şi nu se alege cu nimic din toată învăţăturalui Hristos.

Dragostea nu slujeşte niciodată pentru foloaselelumeşti.

Nu osteneşte pentru laudă lumeascăşi nu se jertfeşte pentru răsplătiri lumeşti.

10. Dragostea din Dumnezeu face totul pentru bu-curia că iubeşte.


Şi că poate face ceva pentru a se descărca de pu-terea şi de căldura acestei iubiri cu care se împrospă-tează mereu dintr-un izvor nesecat,

– din nesecatul ei Izvor care este Dumnezeu.Aşa ne-a iubit pe noi Hristos.Şi aşa ne-a arătat că doreşte să ne iubim şi noi unii

pe alţii.

11. Şi mai cred că nimic altceva n-ar trebui să-Icerem noi lui Dumnezeu cu rugăciuni mai fierbinţidecât harul să ajungem la o astfel de iubire.

Şi încă mai cred că nici nu este un alt păcat maimare decât acela că n-o avem, că n-o cerem şi n-o pre-ţuim când ni se arată.

Toate păcatele celelalte le facem numai din acesta,adică din păcatul lipsei unei astfel de iubiri.

12. Dragostea adevărată este totdeauna mare întoate faptele ei.

Dragostea adevărată nu poate fi decât mare. Cândnu este mare, – nu este nicicum.

Dragostea adevărată este atât de mare, că în eaîncap toate celelalte virtuţi, oricât de multe şi de mariar fi ele.

13. Dragostea noastră omenească, oricât de mare arfi ea, nu este totdeauna cea mai mare.

Dragostea cea mai mare a fost şi este numai al luiDumnezeu.

Căci numai El i-a putut iubi pe toţi oamenii ca pecel mai iubit. Şi cu cea mai mare iubire pe fiecare.


14. Noi nu-i putem iubi pe toţi oamenii.Şi nu-i putem iubi chiar pe toţi atât de mult, încât

pentru oricare dintre ei să putem face jertfa cea maimare cu putinţă pe pământ.

Dacă iubim, îi iubim numai pe unii – şi nu pe toţi.Nici în cea mai mare măsură nu-l putem iubi pe

oricare.Şi nu până la sfârşit cu aceeaşi putere.Iată cât poate chiar o iubire mare, chiar o inimă

mare omenească.Şi ce înseamnă asta, faţă de nemărginita iubire al

lui Dumnezeu?

15. Preţul după care se măsoară iubirea adevăratăeste numai viaţa.

După câtă viaţă îţi dai pentru cine îl iubeşti se vedemăsura în care îl iubeşti cu adevărat.

„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cinevaviaţa pentru prietenii săi”, a spus Domnul.

16. Taina cea binecuvântată a dragostei este că ean-are duşmani. Ea are numai prieteni.

Căci pentru duşmani nu-ţi poţi da viaţa, dar pentruprieteni ţi-o poţi.

De aceea, mai înainte, dragostea şi-i socoteşte petoţi prieteni, căci apoi poate fi în stare să-şi dea viaţapentru toţi.

Dacă nu-i poate socoti aşa, nu poate nici să-şi deanimic pentru ei.

Şi nici măcar să se roage.


17. Până când ne vom iubi în chip statornic numai penoi înşine, nu vom căuta niciodată decât folosul nostru.

Oricâtă durere şi pagubă ar avea alţii din pricinaaceasta, nouă nu ne va păsa de asta.

Dar când ajungem să fim ai lui Hristos şi să avem Du-hul Lui în noi, atunci privim la toţi oamenii cu alţi ochi,

cu ochii lui Hristos.

18. Dacă nu pot suferi totul şi nădăjdui totul, şiacoperi totul, şi crede totul, şi face totul pentru seme-nii mei,

să nu bag vină nimănui că n-am o adevărată şi ma-re iubire în inima mea.

Căci dacă ar fi aceasta, aş putea.

19. Pentru fiecare dintre noi, Biserica lui Hristoseste comunitatea în care ne-a născut El, întâi din tatăl şidin mama noastră, adică din părinţii noştri trupeşti, şiapoi din Duhul Sfânt şi din Cuvântul Său, adică din pă-rinţii noştri duhovniceşti.

Pentru noi, aceasta este Biserica cea adevărată a luiDumnezeu şi aceasta este familia noastră unică.

20. După cum avem numai un Dumnezeu Unic şiVeşnic, – tot aşa le avem şi pe aceste unice şi veşnicecomori singure: părinţii noştri şi familia noastră din El.

Faţă de aceasta trebuie să avem o dragoste unică şiveşnică, fiindcă altele nu ne vor mai fi date, dacă lenesocotim sau le pierdem din nepăsare şi necredinţă.

O Doamne, binecuvântează-le pentru noişi pe noi pentru ele.Amin.


Dincolo de noapteaDincolo de noapteaDincolo de noapteaDincolo de noaptea

Dincolo de noaptea zilei de acum,unde se sfârşeşte capătul de drum,unde încetează timpul numărat,– de-acolo ţi-ncepe drumu-adevărat!

De-acolo vei merge fără zi şi ceas,cale fără zare, drum fără popas,prin cântări de îngerisau prin iad de fum,prelungindu-ţi veşnic drumul cel de-acum!

Poarta mântuirii stă în faţa ta,încă ai în mână cheia de la ea,– poţi s-o laşi închisă,– poţi să ţi-o descui,n-ai să poţi da veşnic vină nimănui!

Dincolo de clipa asta de acum,azi chiar – poţi începe nesfârşitul drum;moartea nu-i un capăt,moartea-i prag de-un pas,după care-ncepe drumul fără ceas!


27. ALEGEREA HARULUI CERESC

1. Unde este adevărata dragoste, acolo nu se poatesă nu fie şi gelozie. Cine nu este şi gelos pentru ceea ceiubeşte, acela nu iubeşte cu adevărat.

Gelozia este neînduplecată, spune Cuvântul Sfânt,ca locuinţa morţilor. Jarul ei este un jar de foc, o flacărăa Domnului (C. Cânt 8, 6).

Să fim geloşi pentru familia noastră duhovnicească.

2. Noi, dacă vom avea o adevărată şi fierbinte dra-goste de fraţi, vom ţine la frăţietatea şi la credinţa noas-tră cu o neînduplecată gelozie;

nici un gând, nici o umbră, nici o slăbiciune nu vomîngădui să o păteze şi să o slăbească

şi nici un străin sau vrăjmaş s-o dezbine.

3. Nici o familie, nici o învăţătură, nici o comoarăde pe pământ nu trebuie să ne poată atrage nici măcar oclipă ochii şi dragostea de la acelea care sunt şi rămânale noastre pe totdeauna.


Nimic să nu ne pară ca ele nici mai frumoase, niciaşa de preţ şi nici aşa adevărate, niciodată.

Atunci am avea o adevărată iubire faţă de fraţiinoştri.

4. Ce taină a lui Dumnezeu şi a dragostei Sale estemotivul pentru care i-a ales El tocmai pe aceia pe carei-a ales, şi nu pe alţii?

Cine ar putea afla vreodată pentru ce Hristos S-aoprit, dintre toţi pescarii de pe malul lacului Ghenizaret,tocmai la cei patru pe care i-a chemat spre a-i faceucenici ai Săi?

Şi dintre toţi vameşii, la Matei?...Şi dintre toţi fariseii, la Saul?Şi dintre toţi păcătoşii din vremea noastră, tocmai

la noi?O, binecuvântat să fie El şi taina Harului Său!

5. I-a cunoscut Hristos pe toţi aceştia mai dinaintede a-i alege că vor fi aşa. Şi de aceea i-a ales.

Ochiul unui olar priceput cunoaşte mai dinainte lu-tul din care va putea frământa cu uşurinţă şi va putealucra cu plăc3ere cele mai bune vase pe care le doreşte.

6. Ochiul unui lemnar priceput deosebeşte cu uşu-rinţă, de la început, lemnul bun, sănătos, uşor şi frumos

din care să poată lucra bine unealta de care are tre-buinţă.

Ştie că nu se va împotrivi,că nu se va crăpa,că nu se va rupe.Nici nu se va schimba sub mâna lui.


Ci se va supune moale şi ascultător, spre a puteascoate din el ceea ce doreşte şi cum doreşte...

Şi ştiind mai dinainte, de aceea îl alege.

7. Şi după cum ochiul unui sculptor priceput vedemai dinainte chipul pe care vrea să-l scoată dintr-unbloc de marmură, până nici n-a pus încă dalta şi cio-canul pe ea, – tot aşa, Hristos ne vede ce vom deveni,smerindu-ne sub Mâna Lui puternică (I Ptr 5, 6)

şi sub dalta cea binecuvântată a Duhului Sfânt,Care lucrează în noi, cu noi şi pe noi – spre a scoate dinnoi chipul cel nou şi sfânt al lui Hristos, în veşnica şitot mai frumoasa devenire (I In 3, 2).

Trebuie numai să fie înlăturat din noi şi de pe noiceea ce ne acoperă făptura cea nouă, de nu se poate încăarăta în toată frumuseţea ei.

8. Iar când acest balast, când aceste rămăşiţe împo-vărătoare vor fi înlăturate, – ce statui cereşti vor ieşi lalumină din fiinţa noastră în devenire...

În continuă şi mereu mai desăvârşită împlinire,– după Marele nostru Model, Iisus Hristos, al Cărui

Chip Slăvit trebuie să ajungem odată să-l arătăm pânăla câtă frumuseţe şi strălucire vom putea să ne ridicăm,prin Lucrarea Duhului Sfânt, spre a I-l înfăţişa Tatăluinostru Ceresc, spre bucuria Lui...

9. Pentru aceasta ne-a ales Domnul şi Mântuitorulnostru Iisus.

O, dacă am fi cât mai vrednici cu toţii!O, dacă ne-am supune noi toţi deplin Duhului Sfânt,


ca El să poată lucra în noi, după toată slava Sa, chipulCeresc al lui Iisus,

cât mai frumos şi mai sfânt...

10. Da, Dumnezeu ne-a rânduit să mergem...şi să aducem roadăşi roada noastră să rămână...Fiindcă pentru aceea ne-a chemat în Lucrarea Lui

şi ne-a trimis......Pentru faptele bune pe care le-a pregătit El mai

dinainte, ca noi să umblăm în ele (Ef 2, 10).Să ne dăm toate silinţele să-I împlinim dorinţa Lui

fericită.

11. Porunca este legea care nu iartăşi este autoritate care nu se discută,şi este dreptar care nu se schimbă.Porunca iubirii este sfântă şi eternă, fiindcă este

singura poruncă a Singurului Dumnezeu.Toate celelalte porunci de până la aceasta au fost şi

sunt cuprinse şi anulate de aceasta.Fiindcă au fost şi sunt depăşite de eaîn mărime, în dreptate, în frumuseţe, în toate.

12. Cum nu se mai văd micile şănţuleţe de apăcând se revarsă o mare de ape acoperind totul, ci suntcuprinse şi întrecute toate nespus mai mult,

tot aşa sunt întrecute toate poruncile tuturor celorcare au fost înainte de Iisus, în această unică şi dumne-zeiască poruncă, adâncă şi largă:

Iubiţi-vă!


13. Cum nu se mai văd stelele când apare soarele,oricât de multe şi de frumoase au fost noaptea,

ci toate sunt cuprinse şi întrecute de lumina luistrălucitoare,

tot aşa, fără să dispară, dar fără să se mai vadă, suntcuprinse toate poruncile de mai înainte de această sfân-tă poruncă a iubirii,

în plinătatea ei strălucitoare şi fierbinte.

14. În iubire se cuprinde şi se pierde Moise, rămasundeva acoperit şi întrecut nespus de mult, cu toate fru-moasele lui înălţimi, cu toate depăşitele lui porunci.

În iubire se cuprind toate învăţăturile tuturor învă-ţaţilor.

Toată înţelepciunea tuturor filosofilor.Toate legile şi sfaturile tuturor moraliştilor din toa-

te timpurile,din toate neamurileşi din toate sistemele.

15. Porunca iubirii este toate acestea, dar nemărgi-nit mai mult ca toate ele!

Căci oamenii au mers împingând spre desăvârşirede jos în sus marginile cunoaşterii lor până unde au pu-tut ei cu mărginitele lor puteri omeneşti.

Dar Hristos, Dumnezeu fiind, venind spre noi deSus în jos, a adus spre cunoaşterea noastră, din nemăr-ginita Lui Lumină, hotarele fericirii până la înălţimea lacare numai dacă ne întindem ridicându-ne pe vârfuri oputem ajunge...


16. Voi, toţi cei care n-aţi călca întru nimic o po-runcă a lui Moise sau a vreunui prooroc mai vechi saumai nou,

– nu vă temeţi voi să nu ţineţi seama de poruncaunică şi veşnică a Dumnezeului Unic şi Veşnic?

17. Rugăciunile credincioşilor buni îi cuprind petoţi oamenii:

ei cer pacea întregii lumi...ei imploră iertarea tuturor oamenilor,ei mijlocesc pentru unitatea şi bunăvoinţa dintre

toate sufletele,ei stăruie pentru viaţa, sănătatea şi înţelepciunea tu-

turor conducătorilor şi păstorilor poporului lor şi a po-poarelor lumii.

Pentru pacea şi bunăstarea veşnică a patriei lor...Cât de frumoase şi de necesare sunt rugăciunile

celor mai buni oameni!

18. În propovăduirea vorbită şi scrisă a bunilor cre-dincioşi,

prin învăţătura şi credinţa lor în Domnul IisusHristos,

ei sfătuiesc şi îndrumă, şi învaţă pe toţi oamenii,căutând să le trezească tuturor oamenilor o conşti-

inţă sănătoasă a datoriei, a răspunderii, a misiunii uma-ne pe care o au,

spre realizarea unor societăţi demne, cinstite, mo-rale, vrednice şi fericite,

în care fiecare om să-şi simtă fraţi pe toţi ceilalţioameni

şi toţi oamenii să-l simtă pe el frate.


19. Sub denumirea de „lume”, Cuvântul lui Dum-nezeu deosebeşte două înţelesuri:

când spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lu-mea” (In 3, 16), – „lumea” asta are înţelesul de ome-nirea întreagă, cu tot ce este viaţă şi mişcare în Univers;

când spune: „Nu iubiţi lumea” (I In 2, 15), – „lu-mea” are înţelesul de păcat şi de stricăciune.

20. Pocăinţa este o Taină, fiindcă este o lucrarecerească pe care o face Duhul Sfânt, adică Puterea luiDumnezeu împreună cu Apa cea Vie şi Sfântă care esteCuvântul lui Dumnezeu.

Iar rodul viu şi sfânt al acestora este naşterea noas-tră din nou pentru Împărăţia lui Dumnezeu, omul nostrucel duhovnicesc.

Împărăţia lui Dumnezeu, cu adevărat, nu o vomputea nici vedea şi nici moşteni niciodată şi nici uniidacă nu ne vom naşte din nou, aşa cum este scris (In3, 3-5).

O, Doamne Duhule Sfinte, fă-ne pe toţi părtaşi naş-terii din nou.

Amin.


28. SUPUNEREA ÎN LUCRARE

1. Când cei credincioşi acum făceau răul la fel cucei lumeşti şi chiar împotriva lor, lumea nu-i ura chiaratât de mult ca acum, când nu numai că nu doresc să lefacă nici un rău, dar caută să le facă tot binele ce l-arputea.

Cauza este că duhul lumesc, duhul satanic, vrăjmaşal lui Hristos, care lucrează în cei care sunt pe caleapierzării (I Cor 1, 18),

umblă să nimicească tot ce este al lui Hristos.

2. Să nu vă miraţi şi să nu vă întristaţi voi, caresunteţi ai Domnului Iisus, fiindcă duhul Sodomei dincare aţi ieşit, din robia căruia aţi scăpat şi contra căruiavoi luptaţi, vă mai atacă.

Să nu vă miraţi, ci să vă bucuraţi şi să-L slăviţi peDomnul pentru aceasta.

Luptaţi şi lucraţi să vă păstraţi curaţi, ca cel rău sănu mai aibă nimic în voi, cum n-a avut în Domnulvostru, – şi atunci nu vă mai temeţi de nimic.

Voi veţi fi biruitori.


3. N-a fost niciodată Biserica şi Adunarea luiHristos fără autoritatea de care toţi sunt obligaţi să as-culte.

Acolo unde nu este o ascultare din inimă şi o su-punere frăţească din convingere, – acolo nu multă vre-me va fi adunare.

În curând va fi o adunătură,apoi o ruină,apoi o ruşine.

4. Acolo unde oricine vrea învaţă orice vrea, fărăsă ţină seama că este dator să se supună unei rânduieli,unei îndrumări, unei supravegheri,

– acolo în curând va ajunge un pustiu şi un haosdin tot,

o debandadă şi o anarhie a tuturora împotrivatuturor.

5. Acolo unde începe să se arate neascultarea înLucrare, Cuvântul lui Hristos este cel mai dispreţuit.

Voia lui Dumnezeu este cea mai batjocorităşi lucrarea satanei este cea mai ruşinoasă.Vai de cei care ajung aşa.

6. Cine nu se supune fraţilor mai mari şi îndru-mătorilor Lucrării Domnului, care lucrează cu ungând şi cu o inimă curată şi împreună la înaintareaEvangheliei,

– acela Domnului nu se supune.Cine dispreţuieşte cuvântul fraţilor, acela să ştie că

Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu îl dispreţuieşte.Şi cine face astfel, să fie sigur că va fi osândit de


Însuşi Cuvântul care osândeşte hotărât toate acestenesupuneri.

7. Când începe să slăbească ascultarea de fraţi,atunci este semnul cel mai neliniştitor.

Acolo în curând vor începe luptele, judecăţile şicăderile,

acolo în curând vor urma împrăştierea, ruinarea, ni-micirea,

acolo sunt totdeauna urmările şi pedeapsa neas-cultării.

Oriunde se arată şi lucrează neascultarea – aşa seîntâmplă.

8. Vai de cei ce nu ascultă de părinţii lor duhov-niceşti.

Vai de cei ce nu ascultă de fraţii lor mai mari.Vai de familiile celor neascultători unii de alţii şi

vai de sfârşitul lor.Şi de acel de-acuma şi mai ales de cel veşnic.

9. Cei cu adevărat credincioşi, pe de o parte, vor fiprigoniţi de lume, aşa cum şi Domnul Iisus a fost pri-gonit,

iar pe de altă parte vor avea de suferit mult şi dinpricina acelora dintre ai lor care, fiindcă nu ascultă deCuvântul lui Dumnezeu, nu vor vrea să asculte nici decuvântul lor.

10. O, în ce stare grea se găsesc adesea lucrătoriiDomnului!...


În faţa vrăjmaşului, ei apar ca îndrumătorii Lucrăriilui Hristos,

iar din pricina asta ei sunt mereu ţinta tuturor să-geţilor arzătoare ale celui rău. Şi toată ura satanei serevarsă peste ei: nu numai că pentru toate izbânzileDomnului sunt pizmuiţi de duhurile răutăţii,

– ci şi pentru toate înfrângerile iadului sunt făcuţivinovaţi tot ei.

Pentru toţi cei ce fac vreun bine, – ei sunt vinovaţi;pentru cei care fac vreun rău, tot ei sunt traşi la

răspundere.

11. În faţa fraţilor, adesea, aleşii Domnului suntcriticaţi cu asprime

sau li se tăgăduieşte autoritatea,iar în faţa lumii ei sunt priviţi ca răspunzători pen-

tru tot.Cuvintele de multe ori le sunt răstălmăcite, iar gân-

durile le sunt judecate cu rea-voinţă.O, cât de mult rău pot să facă cei neascultători ce-

lor ascultători,cei vicleni celor sincerişi cei fireşti celor duhovniceşti din Lucrarea lui

Dumnezeu!

12. Cei neascultători din Lucrarea Domnului suntpoate mai vinovaţi ca şi prigonitorii fraţilor.

Pentru că ei fac răul dinăuntrul Lucrării Evan-gheliei. Mult mai mult rău decât pot face vrăjmaşii dinafară.

Vrăjmaşii, prin prigonire, unesc credinţa fraţilor, leaprind iubirea şi le măresc unitatea,


– dar neascultătorii şi îndărătnicii dărâmă şi nimi-cesc toate acestea, făcând răul cel mai mare dinăuntru.

13. Sfinţii Apostoli ai Domnului au avut nespusmai multe necazuri din pricina tulburărilor dinăuntrudecât din pricina răufăcătorilor din afară.

Fiindcă cei din afară erau străini şi erau departe,dar cei dinăuntru erau aci – şi erau fraţi.

14. Prigonitorii se pornesc adesea împotriva fraţilornumai când sunt aţâţaţi de fraţii lepădaţi, care îi pârăscşi-i duşmănesc pe fraţi. Prigonitorii din afară sunt stră-ini şi sunt mai departe, neştiind de toate,

dar prigonitorii dinăuntru sunt din mijlocul nos-tru... Cunosc totul şi ştiu cum să ne lovească şi cum săne străpungă.

Ce îngrozitoare unelte ale satanei sunt fraţii lepă-daţi şi vânzători!

15. Cei căzuţi dintre fraţi, pentru orice păcat al lorgăsesc acoperire de versete şi pentru orice rău îşi găsescjustificări.

Pentru orice merit al altora găsesc cuvinte de dis-preţ,

cu oricine s-ar măsura, ei se găsesc pe ei înşişi tot-deauna mai înalţi, totdeauna mai buni, totdeauna maivrednici, mai înţelepţi, mai mari...

iar altora le inventează numai defăimări.Prin aceasta îl poţi cunoaşte pe cel căzut.

16. Din vicleşug şi din prefăcătorie, cei nesupuşivorbesc,


sfătuiesc şi predică altora despre iubire şi despreascultare,

dar viaţa lor este cea mai păgubitoare şi mai ruşi-noasă dovadă împotriva Lucrării frăţeşti şi împotriva atot ce spun cu gurile lor făţarnice.

17. Cei ce trăiesc în felurite păcate dau păcatelorlor alte nume.

Lenevia o numesc lepădare de cele pământeşti,rătăcirea o numesc adevăr,nespălarea o numesc smerenie, luxul – superiori-

tate,linguşirea o numesc dragoste, desfrânarea – dis-

tracţie.Pentru ca numele lor adevărat să nu-i împiedice a

le face.

18. Cei neascultători, având când o învăţătură, cândalta, umblă când într-o parte, când în alta,

când într-un fel, când în altul,vorbesc şi fac când aşa, când altfel...Când o iau într-o parte, sar peste margine.Când se pomenesc că umblă prin gropi, o iau iarăşi

în partea cealaltă, tot aşa.Şi astfel niciodată nu merg pe drumul de mijloc, pe

linia sănătoasă şi dreaptă.Aceştia vor sfârşi în prăpastia veşnică.

19. Cei nestatornici, câteodată şi câte unii, se tre-zesc că prea au luat-o razna iar şi devin, din nişte sec-tari fanatici, nişte necruţători formalişti, habotnici, totaşa de înrăiţi.


Şi, după cum înainte tunau şi fulgerau împotrivacelor care nu fuseseră ca ei, – acum fac iarăşi aşa îm-potriva acelora care fac tocmai cum făcuseră ei cevamai înainte.

Ce să mai zici despre astfel de oameni? Să nu nelase Dumnezeu să ajungem aşa!

20. Când inima şi conştiinţa celor nestatornici îimustră câteodată, ei, spre a-şi înăbuşi mustrările cuge-tului, îşi caută în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeuversete al căror înţeles l-ar putea lăţi şi întinde, ca să-şiacopere cu el urâţenia păcatelor de care ei nu vor să sedespartă

şi nici să se pocăiască într-adevăr.Ce grozav, să cauţi îndreptăţiri pentru păcat chiar

în Cuvântul lui Dumnezeu!Doamne, trezeşte-i până nu vor fi în foc.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Ce e soarele în lume este bunătatea-n viaţă,ea-i căldură şi lumină şi în suflet, şi pe faţă.


Bucuraţi-vă, suBucuraţi-vă, suBucuraţi-vă, suBucuraţi-vă, susssspine...pine...pine...pine...

Bucuraţi-vă, suspine,când puteţi aduceo viaţă de ruine,spre-a-nvia la Cruce.

Veseleşte-te pe lume,lacrimă curată,când aduci o rugăciunebinecuvântată.

Bucură-te, fericitănoapte-ntunecoasă,când pe lumea chinuitănaşti o zi frumoasă.

Bucură-te, mamă bună,varsă plâns fierbintecând pe lumea cea nebunăcreşti un fiu cuminte.

Bucură-te, suferinţă,când, cu jertfe-amare,într-un veac de necredinţă,nalţi un suflet mare.

Veseleşte-te, durere,când pe faţa glieipregăteşti pentru-nvierefiii Veşniciei.


29. DEZVINOVĂŢIRI ÎNVINUITOARE

1. Cred că, dintre toate păcatele mari pe care lepoate face un om căzut din Duhul lui Hristos, cel maimare păcat este acela că atunci când face răul cautădezvinovăţiri pentru răul său chiar în Cuvintele luiDumnezeu.

2. În felul acesta, omul umblă să-L facă numai peDumnezeu vinovat de neascultarea lui.

Caută să-şi arunce vina sa asupra Cuvântului dum-nezeiesc.

Ca şi cum tocmai de aceea ar face aşa cum face,fiindcă „vrea să împlinească ceea ce este scris” – aşa seîndreptăţesc ei.

Cum să nu fie blestemaţi şi osândiţi astfel deoameni?

Cum să nu fie vai de acela care, în loc de pocăinţăşi de îndreptare, caută versete prin care să se dezvi-novăţească, şi nu să se îndrepte?


3. Nici o putere de pe lume, în afară de Cuvântul şiharul lui Hristos, nu-l poate face pe nimeni să-şi pă-răsească păcatul şi să devină un om nou, cinstit, vrednicşi bun.

Nici o putere de pe lume nu-l poate ţine pe cinevacurat lângă Hristos,

în ascultare de fraţi, decât acestea: Cuvântul luiDumnezeu, Rugăciunea şi Dragostea frăţească.

4. Dacă pe un suflet nu-l mai leagă de Hristos dra-gostea,

dacă nu-l îndeamnă cu evlavie la sfinţirea vieţiiCuvântul Sfânt al lui Dumnezeu

şi dacă nu-l ţin în unitatea şi ascultarea frăţeascărugăciunea şi lacrimile,

– atunci ce legi l-ar mai putea obliga la aceasta?

5. Cine, din afară, l-ar mai putea sili pe cinevasă fie credincios adevărat în învăţătura şi frăţietatealui, dacă puterile Duhului Sfânt nu-l silesc din lăun-trul său?

Nimic nu-l mai poate ţine din afară pe cine nu-lţine nimic din lăuntrul său.

6. În Lucrarea şi Biserica Domnului au venit şi vinmulţi,

– dar de rămas n-au rămas decât acei care au fostlegaţi de Hristos şi de fraţi nu prin porunci şi prin legidin afară, ci prin porunca dragostei şi prin legea la-crimilor din lăuntrul lor.


7. Acest adevăr poate că este şi explicaţia pentru ceDomnul a lăsat Lucrarea Oastei Lui, timp îndelungat,fără statute şi fără regulamente scrise.

Fără dispoziţii care să fixeze obligaţii şi tipare cuporunci şi obligaţii.

Căci acestea, oricât ar fi de calde şi de largi, nu-lpot, numai ele, încălzi pe cel rece.

Nici lărgi pe cel îngust.Nici învia pe cel mort.

8. Dar a lăsat Hristos, pe totdeauna şi tuturor alorSăi, porunca şi condiţia dragostei, a ascultării şi a lacri-milor.

Acestea, când sunt aşa cum trebuie să fie, înlo-cuiesc nespus mai desăvârşit orice legi şi orice regula-ment.

O, ce bine le vede acestea cel treazşi ce adânc le simte cel curat,şi ce desăvârşit le împlineşte cel ascultător!

9. În felul acesta, Dumnezeu Însuşi alege pe oricineîl vede El că este vrednic

şi înalţă pe oricine crede El că este smerit,şi laudă pe acela pe care îl vede El că nici nu se

gândeşte la nici o laudă, lucrând în smerenia inimii salecu Dumnezeul său.

Aşa se aleg şi se dovedesc cei care Îl iubesc peHristos cu adevărat – şi se urăsc pe ei înşişi

şi aşa se aleg şi se dovedesc şi cei care Îl urăsc peIisus şi se iubesc numai pe ei înşişi.


10. Cu cât a pătruns cineva mai adânc în Cuvântullui Hristos

sau mai sus printre fraţi,cu atâta va fi mai mare datoria ascultării lui de

Domnul şi a iubirii de fraţii săi.Cu cât cineva a fost mai ales înaintea lui Dumne-

zeu şi s-a bucurat de mai multă faimă printre oamenişi cu cât el însuşi a fost ajutat sau înălţat, sau iz-

băvit în chip mai minunat decât alţii,cu atâta e mai cutremurătoare răspunderea lui, dacă

nu ţine seama de aceste datorii:a ascultării de Dumnezeuşi a iubirii de fraţi.

11. Nu se poate zugrăvi în cuvinte cât de mult răuşi cât de multă durere au adus Lucrării lui Dumnezeuunii dintre nelegiuiţii zişi „misionari”. Care, şi după ceau căzut în felurite curse ale diavolului, totuşi nu în-cetează să trăiască în păcat,

dar nici nu încetează să meargă în „misiune”.

12. La adăpostul unui nume pe care şi l-au făcutcunoscut nu printr-o trăire sfântă, ci prin vorbiri multeşi prefăcute, unii merg mereu pe la alţii nu după câş-tigul lui Hristos, ci după câştigul lor.

La adăpostul neştiinţei fraţilor, ei umblă când launii, când la alţii, urmărind câştigul şi urmărind strică-ciunea, îngreunându-şi tot mai mult sufletele cu oosândă veşnică.

Ce bine ar fi dacă nu i-ar mai primi şi nu i-ar maiurma nimeni!


13. Lumea este mare, neştiutori şi lesne-crezătorisunt destui, iar „misionarii” aceştia mincinoşi ştiu săplângă, să se roage, să cânte şi să se laude destul de fă-ţarnic, spre a putea fi crezuţi şi „ajutaţi”.

14. În vremile de strâmtorare, „misionarii” făţarnicise ascund, fiindcă la suferinţă nu se înghesuie.

Dar îndată ce iese iarăşi soarele şi se vede drumuliarăşi uşor şi slobod, ei ies din bârloagele lor şi umblădin nou cu sacul pe la semănăturile altora şi cu pălăriape la uşi.

15. Nu primiţi niciodată pe cine nu-l cunoaşteţibine că este un frate adevărat, un suflet cinstit, un omcurat.

Şi nu vă daţi câştigul cinstit cuiva care umblă cuvicleană cerşetorie „frăţească”, nelucrând cu mâinile lui(II Tes 3,10-15).

Da, credincioşii Domnului trebuie să fie buni şidarnici, după porunca Domnului, dar nu trebuie să fieproşti şi lesne-crezători.

De la bunătate însă, până la prostie, e numai unpas. Dar omul lui Dumnezeu nu trebuie să facă acestpas niciodată.

16. Ura – împotriva oricui ar fi ea – este un lucruosândit, un păcat de moarte, o patimă satanică.

Pe oricine ai urî, faci un mare păcat. CuvântulSfânt spune că ura este o crimă.

Şi oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş (I In3, 15).


17. Oricât de rău ar fi un om, şi el are drept la milăşi la viaţă, iar nu la ură şi la moarte.

Tot ce facem pentru un om trebuie să pornească dela milă şi de la iubire spre viaţa şi mântuirea lui,

nu de la ură şi răzbunare spre moartea sa.

18. Singur Domnul Iisus ne-a învăţat iubirea de toţioamenii, până chiar şi de vrăjmaşii noştri; iar ura denimeni, ci numai faţă de păcat.

Singur Hristos Domnul nostru ne-a făcut în stare sănu urâm pe nici un om, nici chiar pe vrăjmaşii noştri,care ne-ar fi făcut cel mai mare rău.

Să urâm numai păcatul omului, dar nu pe om în-suşi.

19. Numai singur păcatul este vrăjmaşul adevăratal omului,

vrăjmaşul care îl aţâţă pe om contra omului,vrăjmaşul care îl face pe om lacom de bunul altui

om,de banul, de haina, de pâinea, de soţia sau de ţara

semenului său.Căci din lăcomia după bunurile altuia ies tot felul

de păcate cu care oamenii se ucid, se nedreptăţesc, sechinuiesc unii pe alţii mai necruţător, mai sălbatic şimai turbat decât fiarele unei păduri.

Iată pentru ce luptăm noi: pentru nimicirea păca-tului.

Iată împotriva cui trebuie să luptăm noi, cei dinOastea lui Iisus.


20. Ne vom ruga şi vom lupta până la capăt pentrunimicirea păcatului – vrăjmaşul vieţii omului, al feri-cirii omului, al luminii, al bucuriei, al muncii şi al o-dihnei omului: păcatul.

Ne vom ruga şi ne vom lupta contra păcatului pânăcând Domnul Iisus îl va nimici definitiv, cu suflarea gu-rii Sale,

adică cu Cuvântul Adevărului, iubirii şi înţelepciu-nii Lui.

Doamne Iisuse, adu cât mai curând ziua aceasta.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Bunătate e cununa sfintelor virtuţi creştine,cine n-are bunătate n-are Duhul Sfânt în sine.

*

Temelia unei case fericite şi curateeste neclintită numai cât va sta prin bunătate.


30. LUCRAREA DUHULUI SFÂNT

1. Lucrarea Duhului Sfânt este mărturisirea Dom-nului Iisus,

lucrarea Aceluia pe Care Mântuitorul nostru – plinde dragostea şi de grija Lui milostivă faţă de orfanii Săicând i-a lăsat pe pământ

cu cea mai sfântă poruncă: să iubească,şi cu cea mai nevinovată armă: iubirea –,le-a făgăduit acestora că li-L va trimite ca Spriji-

nitor, ca Ocrotitor şi Mângâietor în această dumneze-iască luptă şi în această zdrobitoare muncă.

Şi iată că oriunde este Duhul Sfânt, aceasta va fi şiLucrarea Lui: mărturisirea despre Hristos împreună cumărturisitorii trimişi de El.

2. Da, Lucrarea adevărată a Duhului Sfânt este şiva fi mărturisirea despre Jertfa Domnului Hristos şidespre puterea Sângelui Său răscumpărător,

despre Harul Său mântuitor şi despre dragostea Luiiertătoare,


despre Cuvântul Lui adevărat şi despre dreapta Luiînvăţătură,

despre unica Lui credinţă şi despre unica Lui po-runcă,

despre unicul Său Har câştigat nouă prin Crucea şiprin Învierea Sa.

Da, aceasta mărturiseşte Duhul Sfânt.Şi cine nu mărturiseşte tot aşa nu-L are.

3. Primul cuvânt cu care Sfântul Apostol Petru seadresează mulţimii este acesta:

„...Iisus Cel adeverit de Dumnezeu înainteavoastră...

Iisus Cel dat în mâinile voastre...Iisus, Iisus, Dumnezeul Cel Înviat...Iisus, – noi toţi suntem martorii Lui.Iisus Cel înălţat acum Domn şi Hristos în Cer.Iisus, Iisus – în nimeni altul să ştiţi că nu este mân-

tuire, decât în acest Iisus.Iisus, căci nu mai este sub cer alt nume dat oame-

nilor în Care să fim mântuiţi, decât Iisus.Iisus... Iisus... Iisus”Iisus Singur. Numai El. Totul.Aceasta este mărturisirea Duhul Sfânt.Şi aceasta a rămas şi va rămâne până în veci.

4. Orice om care se laudă că-L are pe Duhul Sfânt,dar nu-L cunoaşte pe Hristos şi nu-I mărturiseşte pu-ternic Jertfa Lui,

nici puterea Învierii şi a înnoirii Sale,


nici părtăşia la suferinţele Lui,nici asemănarea cu moartea Lui în toată umblarea

sa adânc lăuntrică şi puternic lucrătoare,acela este un mincinos.Acela nu-L are pe Duhul Sfânt.Acela nu-L cunoaşte pe Hristos.Acela Îl huleşte pe Dumnezeu.

5. Iar dacă în afară, un astfel de suflet înşelat şi în-şelător are totuşi manifestări neobişnuite, – acelea nusunt lucrări ale Duhului Sfânt,

ci sunt manifestările nefericite şi îngrozitoare alealtor duhuri, în stăpânirea cărora Dumnezeu îi lasă săcadă numai pe acei care nu doresc cu smerenie lauda luiDumnezeu.

Ci caută cu ascunsă sau văzută trufie lauda lorînşişi.

6. Pe acei care nu doresc câştigul lui Hristos, ci îşiurmăresc numai scopul lor – câştigul firesc –, Dum-nezeu îi lasă pradă duhurilor false.

În robia aceasta ajung acei care nu păstrează dra-gostea adevărului, adică ascultarea de învăţătura şipărtăşia cu fraţii (II Tes 2, 10-12).

Dumnezeu să ne ferească de astfel de duhuri. Şi săne dea Duhul Său Sfânt, Care nu mărturiseşte nimicaltceva

decât pe Iisus, atât cu cuvântul, cât şi cu fapta (ICor 2, 2).

7. Datoria trimişilor lui Hristos a fost, este şi va fi


pe totdeauna să se unească cu mărturisirea DuhuluiSfânt, spre Vestirea lui Hristos şi spre răspândirea E-vangheliei Sale.

Tot ce aveau apostolii de făcut era să se lase um-pluţi de Duhul Sfânt în toată vestirea lor,

să trăiască în roadele Duhului Sfântşi să-L propovăduiască pe Hristos prin cuvintele,

prin puterea şi prin lucrarea Duhului Sfânt.

8. Când, prin ascultarea de voia lui Dumnezeu, co-piii Domnului s-au rugat şi au cerut revărsarea şi pri-mirea Duhului Sfânt, Duhul Care de la Tatăl purcedea,iar de la Hristos era trimis, [El] i-a umplut totdeauna delumină, de căldură şi de putere.

Lumină în cunoaşterea tainelor lui Hristos,căldură în dragostea din Hristosşi putere în mărturisirea pentru Hristos.Acestea sunt singurele, dar puternicele dovezi ale

Duhului Sfânt.

9. Iată, aceasta este dovada şi semnul că cinevaeste un adevărat om plin de Duhul Sfânt: acela va măr-turisi totdeauna pe Hristos în aceste trei feluri: prin lu-mină, prin căldură şi prin putere.

Iar mărturisirea aceluia va fi întotdeauna tot aşacum a fost şi cum este a Duhului Sfânt, adică luminoa-să, caldă şi puternică,

– prin înţelepciune, prin iubire şi prin roade.

10. Abia când le va avea pe acestea, omul va în-cepe să fie un adevărat mărturisitor al lui Hristos,


iar Duhul Sfânt va fi un puternic însoţitor al său, cumereu alte noi dovezi de putere, de iubire şi de înţe-lepciune.

Prin această mărturisire, Hristos va fi vestit cuvrednicie.

Duhul Sfânt, ascultat şi purtat cu roade,iar Tatăl va fi slăvit şi închinat cu cinste.

11. Duhul Sfânt ne învaţă şi ne cere ca tot ce facempentru Domnul Iisus să fie făcut la timp, curajos, atent,curat, deplin şi limpede,

nici mai mult, dar nici mai puţin decât ne cere El,nici mai devreme, dar nici mai târziu decât

trebuie,nici mai grăbit, dar nici mai încet decât se cuvine;şi numai cine face aşa este un vas al Duhului

Sfânt.

12. Dacă suntem cu adevărat nişte chemaţi ai Ta-tălui

şi nişte trimişi ai Duhului Sfânt,– atunci vom pune o grijă sfântă în tot ce facem,

pentru ca prin toate faptele noastre să fie cinstit şi vestitîn faţa lumii Domnul Iisus Hristos.

13. În fiecare clipă prezentă, Domnul Iisus ni seînfăţişează prin Duhul Sfânt ascuns sub fapta bună pecare trebuie să o facem

sau sub suferinţa pe care trebuie s-o îndurăm,sau sub mărturisirea pe care trebuie să o împlinim,sau sub semenul pe care trebuie să-l ajutăm;


– şi numai dacă facem aceasta cu bucurie, dintoată inima, noi suntem cu adevărat purtători de Du-hul Sfânt.

14. Dacă Dumnezeu ţi-a pregătit o adunare frăţeas-că sau un prilej de propovăduire, trebuie să spui Cuvân-tul lui Hristos cu înflăcărarea Duhului Sfânt, întocmaicum este şi scris de El,

fără să mai adaugi ori să scoţi, după capul sau in-teresul tău, nimic din el. Ci limpede şi desluşit, ca să-lpoată înţelege toţi.

15. Dacă Dumnezeu a pregătit o rugăciune ca s-oînalţi spre El

sau o jertfă ca s-o împlineşti,sau o dărnicie ca s-o aduci,sau un bolnav ca să-l îngrijeşti,sau un soţ aspru pe care să-l iubeşti şi să-l asculţi,sau o boală pe care s-o suferi,sau o lucrare în care să osteneşti,– în toate acestea, în chiar toate trebuie să fii plin

de Duhul Sfânt, împlinindu-le întocmai cum le-ar îm-plini Iisus dacă ar fi în locul tău.

Aceasta va fi dovada că ai Duhul Sfânt.

16. Când sfinţii scriitori ai Bibliei au fost puşi deDuhul Sfânt să scrie Cuvintele lui Dumnezeu, ei aupus atâta grijă în tot ce făceau, încât n-au uitat şi n-augreşit în nici o virgulă şi în nici un punct al SfintelorScripturi.


Tot ce trebuia făcut, ei au făcut întocmai, fără să lescape nimic, fără să schimbe nimic, fără să strice nimic.

Şi oricine are pe Duhul Sfânt aşa va căuta şi el săfacă.

17. Respectul evlavios faţă de tot Cuvântul luiDumnezeu

şi faţă de toţi credincioşii Domnului Iisus,şi faţă de toate lucrurile sfinte ale tuturor credin-

cioşilor este încă o dovadă puternică a oricui are peDuhul Sfânt. Evlavia este şi ea o cerinţă fără de care unsuflet nu poate intra în împărăţia Duhului Sfânt, nici nupoate face parte din Lucrarea Lui.

18. După coajă ştii să preţuieşti miezul şi dupăfaptele din afară vezi credinţa din inima omului.

După învăţătura şi după roadele cuiva preţuieştiduhul lui şi după felul cum spune cineva preţuieşti ce

spune el.

19. Dacă vrem cu adevărat să facem binele, atuncitrebuie să-l şi facem în felul cel mai frumos, cel maicurat şi cel mai iubitor.

Duhul Sfânt ne învaţă toate lucrurile, dar şi cum sălucrăm.

Cine nu face aşa, acela nu-L are pe Duhul Sfânt,fiindcă Duhul este întâi lumină, apoi putere. Adică întâiînţelepciune şi apoi faptă.

20. O, Doamne şi Dumnezeul nostru, Duhule Sfinte,Te rugăm, luminează-ne, ca să Te cunoaştem pe Tinedintre multele duhuri false care se prefac că eşti Tu


şi ajută-ne ca să ştim bine deosebi ce este din Tineşi ce nu,

şi să-i ştim cunoaşte bine pe trimişii Tăi şi lucrărileTale din cei ai duhurilor înşelătoare, care bântuiescacum pretutindeni.

Ajută-ne să umblăm totdeauna în sinceritate şi însmerenie, ca să ne poţi călăuzi numai în adevăr şi să nepoţi păstra numai în dragoste.

Căci în acestea două eşti Tu.Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu: Tatăl,

Fiul şi Sfântul Duh.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Când te nalţi prin bunătate spre sfinţenie şi har,dărnicia ta e jertfă, rugăciunea ta-i altarşi fiinţa ta întreagă este-un templu-adevăratunde Numele Cel Veşnic este binecuvântat.

*

Preţuieşte bunătatea după-a inimii căldurăşi după-al simţirii freamăt, – nu pe vorbele din gură.


Am străbătut oceAm străbătut oceAm străbătut oceAm străbătut oceaaaanul...nul...nul...nul...

Am străbătut oceanul acestei vieţi de-un ceasşi atâtea dragi ţinuturi în urmă mi-au rămas,pe lângă-atâtea ţărmuri frumoase-am petrecut...– dar ca o umbră-s toate acum dacă-au trecut.

Ce cântec de ispite m-a încercat ades,ce neguri mi-au stins zarea,să nu mai ştiu să ies,ce năluciri, să-mi schimbe cuvântul ce l-am spus,– dar ca o umbră-s toate acuma când s-au dus.

Au fost şi nopţi cu valuri cât munţii uriaşi,cu urlete de vânturi şi negri nori vrăjmaşişi sute de primejdii am înfruntat temut...– dar ca o umbră-s toate acum, dac-au trecut.

...Şi astăzi – iată zorii,furtuna mi-a-ncetat,în zare, iată Ţărmul atât de mult căutat,corabia voioasă mi-o-ndrum-un heruvim,– Ierusalime dulce, deschide-te!Sosim!


Slăvit să fie Domnul,căci El ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la…

…SFÂRŞIT!


CUPRINS

Eterna Iubire... ..................................................... 5În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ........... 7

Dragostea adevărată ............................................ 8 1. Inima şi mintea .................................................... 9 2. Iubirea şi nădejdea ............................................ 15 Peste Golgota-i tăcere .......................................... 22 3. Răbdarea şi înţelegerea ..................................... 24 4. Înştiinţarea şi împlinirea .................................. 31

Ce dulce e minunea ............................................ 37 5. A spune şi a face ................................................ 38 6. Ştiinţa şi fapta .................................................... 44

O, Preaiubitul meu... ............................................ 49 7. Trimisul şi vânzătorul ....................................... 50 8. Prilejurile de poticnire ...................................... 56

Ce minunaţi sunt ochii... ....................................... 63 9. Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi ......................... 6410. Un gând rău ....................................................... 70

Trece vara... .......................................................... 7711. A crede adevărul ................................................ 7812. Noutatea iubirii .................................................. 86


Bine-ai venit! ...................................................... 9213. Hristos şi bunurile lumii ................................... 9314. Inima şi Împărăţia Domnului ......................... 100

De unde, – spre unde? ...................................... 10715. Micimea noastră omenească ........................... 10816. Să-L arătăm pe Tatăl ...................................... 114

Vine noaptea! ................................................... 12117. A crede în Iisus Hristos ................................... 12218. Ce este adevărul ............................................... 129

Vai ţie, Betsaida... ............................................ 13619. Timpul şi veşnicia ............................................ 13720. Să strângem Cuvântul ..................................... 145

O, strălucită ţară... ............................................. 15221. Duhul Sfânt, Mângâietorul ............................. 15322. Profeţiile şi împlinirea lor ............................... 160

Pe uliţele lumii ................................................. 16823. Viaţa din Hristos .............................................. 16924. Purtătorii Cuvântului ..................................... 176

Veniţi, suflete chemate ...................................... 18325. Împăcarea cu Dumnezeu ................................ 18526. Iubirea împlinitoare ........................................ 191

Dincolo de noaptea .......................................... 19727. Alegerea harului ceresc ................................... 19828. Supunerea în Lucrare ..................................... 205

Bucuraţi-vă, suspine... .........................................21229. Dezvinovăţiri învinuitoare .............................. 21330. Lucrarea Duhului Sfânt .................................. 220

Am străbătut oceanul... ....................................... 228Cuprins .................................................................... 230


Tehnoredactare computerizată şi tipar:Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Date post:	21-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	comorinemuritoarero
View:	2,095 times
Download:	42 times

Traian Dorz: Eterna iubire

Documents