Home >Documents >Teroarea horthysto-fascista in nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)

Teroarea horthysto-fascista in nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)

Date post:06-Jun-2015
Category:
View:18,684 times
Download:6 times
Share this document with a friend
Description:
Teroarea horthysto-fascista in nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)O carte ce descrie multe din suferinţele îndurate de creştinii ortodocşi şi evrei şi despre atrocităţile săvârşite de horthyşti asupra populaţiei româneşti.Cartea a fost tipărită la Editura Politică, Bucureşti, 1985. Cartea este oferită în format pdf (1.770 k).Detalii http://apologeticum.co.nr/ sau http://www.angelfire.com/space2/carti/email: apologeticum2003@yahoo.com
Transcript:

Cuprins: Capitolul I DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 UN ATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATII NATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI PAG. 2 Capitolul II - MECANISMUL POLITIC I DE STAT PRIN CARE S- A INSTAURAT I EXERCITAT REGIMUL DE TEROARE HORTHYSTA IN TERITORIUL DE NORD- VEST AL ROMNIEI PAG. 40 Capitolul III - MALTRATRI I CRIME COMISE DE TRUPELE I ORGANIZAIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN NORD- VESTUL ROMNIEI PAG. 50 Capitolul IV - EXPULZRILE, DISLOCRILE N MASA ALE POPULAIEI ROMANETI. MPIEDICAREA PARTICIPRII ROMNILOR LA VIAA POLITICA PAG. 79 Capitolul V - DEPOSEDAREA DE BUNURILE MATERIALE I ALTE FORME DE ASUPRIRE ECONOMIC A ROMNILOR I A CELORLALTE NAIONALITI OPRIMATE PAG. 109 Capitolul VI - LAGRELE DE INTERNARE, TABERELE I DETAAMENTELE DE MUNCA FORAT, DEPORTRILE MIJLOACE DE OPRIMARE I ELIMINARE A POPULAIEI ROMNETI I A CELORLALTE POPULAII ASUPRITE PAG. 118 Capitolul VIII - POLITICA CERCURILOR CONDUCTOARE DIN UNGARIA HORTHYST DE DEZNAIONALIZARE I MAGHIARIZARE A ROMANILOR DIN NORD- VESTUL ROMNIEI PAG. 134 Capitolul IX - NSPRIREA TERORII HORTHYSTO- HITLERISTE N NORDESTUL TRANSILVANIEI N PERIOADA 19 MARTIE25 OCTOMBRIE 1944 PAG. 165

Capitolul I DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 UN ATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATII NATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI Dandu - si seama de situatia grea in care se afla Romania si dorind sa profite de izolarea acesteia pe plan international pentru satisfacerea revendicarilor lor teritoriale, cercurile guvernante hortyste si- au intensificat, la sfarsitul lunii iunie 1940, campania revizionista impotriva Romaniei. In acest scop, la 27 iunie, a avut loc la Budapesta o sedinta a guvernului ungar la care s- a hotarat sa se actioneze cu toate mijloacele pentru ca Romania sa fie constransa sa satisfaca pretentiile teritoriale ungare; in acelasi scop, Consiliul Superior al Apararii Nationale a declarat mobilizarea generala si a ordonat desfasurarea treptata a unor mari unitati militare spre frontiera cu Romania. Totodata, in zilele urmatoare, personalitati politice ale regimului horthyst si- au intensificat contactele si schimburile de opinii cu reprezentatii ai celui de- al treilea Reich in vederea obtinerii consimtamint ului acestuia pentru un atac armat impotriva Romaniei si, eventual, a unui sprijin militar nazist. Convins de esecul unei actiuni militare declansate pe cont propriu de Ungaria impotriva Romaniei, Hitler a cautat in repetate randuri sa descurajeze guvernul ungar de la un asemenea pas nesabuit. Fuhrerul i- a impartasit si lui Ciano aprecierile lui potrivit carora intr - un eventual conflict cu Romania, daca Ungaria ar ramane singura, tinand seama atat de inzestrarea ei pentru razboi cat si de alte aptitudini, succesul ei nu este deloc sigur, iar Ribbentrop i- a spus - o deschis lui Sztoyai: In cazul izbucnirii unui conflict (intre Ungaria si Romania - n.n.), inceputul lui poate fi prevazut, dar desfasurarea lui ulterioara ar deveni deja indoielnica, iar sfarsitul ar putea echivala cu o catastrofa. In aceste imprejurari, pe masura ce suprematia militara si politica a Germaniei naziste pe continent devenea tot mai evidenta, si in conditiile in care aproape toate frontierele tarii erau amenintate si supuse unor presiuni armate crescande din partea unor state vecine, cercurile guvernante romanesti au cautat sa scoate tara din izolarea internationala in care sa afla. Pentru aceasta, ele au fost fortate sa renunte la ideea ce statuse pana atunci la baza strategiei politicii externe romanesti superioritatea de forte a anglo - francezilor si acceptand, fie si temporar, realitatea dureroasa a superioritatii militare a Reichului sa incerce sa depaseasca aceasta perioada critica printr - o politica de apropiere de Germania. La 22 mai, ministrul de externe al Romaniei, Grigore Gafencu, avusese o convorbir cu ministrul reichului la Bucuresti, Wilhelm Fabricius, caruia ii solicitase unele lamuriri cu privire la politica orientala a guvernului germa n . Raspunsul lui Fabricius, care a declarat ca pacea si linistea Romaniei atarna in buna parte de intelegerea deplina la care ar putea ajunge Romania cu vecinii sai, a amplificat si mai mult ingrijorarea guvernului roman, doarece referirea se facea, evident, la acei vecini care isi exprimau fatis si tot mai insistent pretentiile teritoriale nedrepte, lipsite de

orice temei. La 28 mai, a doua zi dupa capitularea belgiei, primul ministru roman, Gheorghe Tatarescu, l- a convocat la Presedentia Consiliului de Ministrii pe Fabricius, si, in prezenta lui Grigore Gafencu si a lui Ernest Udareanu, maresalul Palatului regal, i- a adus la cunostinta ca guvernuul roman dorea sa largeasca cadrul colaborarii prietenesti cu guvernul Reichului. Totodata, Grigore Gafencu, adept al politicii de neutralitate, si- a prezentat demisia, la 31 mai, locul sau fiind luat de Ion Gigurtu, om de afaceri, care avea relatii, mai ales de natura economica, cu cel de- al treilea Reich. Printr - o astfel de orientare in politica externa, cercurile conducatoare din Romania nutreau iluzia ca ar putea sa obtina sprijinul Berlinului pntru apararea integritatii teritoriale a tarii. Sperantele pe care ele le legau de Germania s- au dovedit insa nu numai iluzorii, ci de- a dreptul periculoase pentru viitorul tarii. Raspunsul guvernului german, inmanat de W. Fabricius la 2 iunie 1940, a insemnat o crunta deziluzie pentru cercurile guvernante romanes ti. Se arata clar ca Germania nazista nu era interesata in mentinerea stat - quo - ului teritorial al Romaniei si nu dorea sa- si ia angajamente in acest sens. Orice stransa colaborare amicala cu Romania guvernul german o conditiona de modul in care guvernul roman dorea sa actioneze cu privire la o rezolvare definitiva a sferelor balcanice, ridicand deschis problema daca si in ce masura guvernul roman este dispus a trata privitor la o cerere de revizuire a vecinilor sai. Pretul cerut de hitleristi pentru apropiere a alarmat guvernul roman, care a amanat aproape trei saptama ni raspuns ul asteptat de Berlin. In sanul dictaturii regale, unii oameni politici, la I. Gigurtu, considerau ca trebuie sa se mearga hotarat si cat mai repede cu Germania, in timp ce regele si primul ministru Tatarescu erau dispusi sa faca doar concesii partiale, nevoind sa plateasca pretul cerut de nazisti. Acest punct de vedere a fost exprimat si in raspuns ul guvernului roman din 20 iunie, care reafirma hotararea sa de a intari si extinde colaborarea intre Germania si Romania, fara sa contina si o exprimare clar a acceptarii unor cedari teritoriale. Folosindu - se de evenimentele de la sfarsitul lunii iunie incrporarea teritoriului dintre Prut si Nistru de catre U.R.S.S. - agenturile hitleriste si politicienii filogermani din Romania si- au intensificat actiunile pentru alinierea cat mai rapinda si totala a tarii la Axa. Astfel, la 28 iunie 1940 a avut loc o remaniere guvernamentala in urma careia a crescut numarul ministrilor adepti ai unei politici de apropiere de Axa, iar, la 1 iulie, guvernul roman a renuntat la garantiile anglo- franceze si si- a facut publice intentiile de apropiere de Axa. In cadrul aceleiasi orientari, la 30 iunie, Carol al II- lea l- a convocat la palat pe ministrul nazist la Bucuresti pentru a- i comunica personal hotararea sa de a urma o politica de stransa colaborare cu Germania in toate domeniile si a cerut fuhrerului sa trimita o misiune militara germana in Romania.

Raspuns ul guvernului german la demers ul regelui conditiona insa, din nou, apropierea solicitata de acesta de satisfacerea unor revendicari teritoriale, de data aceasta in favoarea Ungariei si Bulgariei. Fata de aceasta cerere hotarata, cercurile conducatoare romanes ti au facut noi pasi de apropiere catre Germania, care au insemnat in acelasi timp si noi pasi in directia supunerii fata de exigentele naziste. In acest sens, la 4 iulie, a fost format un guvern condus de Ion Gigurtu, care a declarat ca intelege sa faca o politica de integrare sincera in sistemul creat de Axa BerlinRoma . La indicatia regelui Carol, noul ministru al afacerilor straine, Mihail Manoilescu, a trans mis ministrului Germaniei in Romania, Fabricius, in ziua de 6 iulie 1940, angajament ul guvernului roman ca va incepe, asa cum recomanda fuhrerul, tratative cu guvernul horthyst. In aceeasi zi, regele Carol al II- lea a adresat un mesaj lui Hitler, in care se declara gata sa lase sa inceapa tratativele directe intre guvernul roman, pe de o parte, si guvernul ungar si bulgar, pe de alta parte. Baza discutiilor trebuia sa o constituie nu chestiunile teritoriale, ci cele de ordin etnic, in virtutea carora urmau sa se faca vaste si reciproce schimburi de populatie. In conceptia cercurilor conducatoare romanesti, prin inceperea tratativelor solicitate de germani se urmarea asigurarea completa a Romaniei, printr - o aparare durabila din partea richului si printr - o colaborare intima si cuprinzatoare cu Germania. Carol al II- lea solicita, totodata, sprijinul moral al Germaniei in cursul negocierilor, pentru ca guvernele ungar si bulgar sa nu mearga cu pretentiile lor dincolo de cadrul dreptatii nationale si al ratiunii politice. Acest raspuns nu l- a multumit pe Hitler. Dupa ce la 10 iulie el daduse noi asigurari Ungariei horthyste privind sprijinul Axei pentru satisfacerea pretentiilor ei teritoriale fata de Romania, la 15 iulie s- a adresat lui Carol al II- lea pe un ton foarte brutal. Atat timp cat nu s- a ajuns la o reglmentare rezonabila a tuturor chestiunilor pendinte intre Romania, Ungaria si Bulgaria, nu va exista nici un sens in explorarea de catre Germania a posibilitatilor unei colaborari mai stranse si in asumarea in functie de posibilitati a unor obligatii mai cuprinzatoare. Daca Maiestatea Voastra ar fi acum in masura sa revada punctul de vedere al Romaniei in acest sens si ar fi dispusa sa mai informeze despre aceasta, as face imediat cunoscut lui Musso

of 168

Embed Size (px)
Recommended