Teorie Protecția Mediului Ambian an.5

8/9/2019 Teorie Protecția Mediului Ambian an.5

1/135

Introducere

Protecţia mediului ambiant este o ştiinţă ce studiază

legăturile omului cu mediul înconjurător, influenţa activităţii lui îndezvoltarea biosferei. Afară de acesta ea dezvoltă bazele ştiinţificede producere fără deşeuri sau cu deşeuri reduse în proceseletehnologice în direcţia folosirii raţionale a resurselor naturale.

Obiectul de studii este mediul înconjurător prin care sesubînţelege un sistem unic de obiecte şi fenomene naturale şiantropogene reciproc legate, unde trăiesc, muncesc, se odihnescoamenii şi care influenţează asupra condiţiilor de viaţă a lor.

Metoda de studii este dialectico-materialistă, deoarece sesubînţelege legătura reciprocă totală a obiectivelor şi fenomenelor lumii ca rezultat al activităţii contradicţiilor interne (sau lăuntrice.

!rotecţia mediului ambiant este o ştiinţă interdisciplinară,la care trebuie să participe specialişti din domeniile" ingineriei,informaticii, statisticii, chimiei, fizicii, medicinii, biologiei,agrotehniei etc. Aceşti specialişti trebuie să fie capabili să

construiască scenarii c#t mai judicioase, asistate de calculator, învederea proiectării şi realizării construcţiilor, instalaţiilor şiechipamentelor necesare pentru protecţia mediului ambiant.

!e măsura dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, creşterii potenţialului de producţie, societatea capătă posibilităţi tot maimari de acţiune asupra naturii în scopul folosirii resurselor şiforţelor naturale pentru îndestularea necesităţilor cresc#nde aleumanităţii. Această acţiune însă poartă un caracter dublu. $a poate

ajuta dezvoltării naturii, îmbunătăţirii ei, poate ridica productivitatea folositoare a sistemelor biologice. %nsă succesul îndomeniul transformării naturii îi însoţeşte pe oameni doar atunci,c#nd aceştia studiază legile ei de dezvoltare, ţin cont de acţiunilelor şi de cerinţele obiective ale acestor legi în relaţiile om-natură.&pre regret, în obiectivitatea reală, aceste condiţii absolut necesarenu întotdeauna sunt luate în consideraţie, ba chiar în majoritateacazurilor sunt ignorate. %n rezultat, dezvoltarea industriei esteînsoţită aproape pretutindeni de distrugerea considerabilă asistemelor naturale şi de poluarea intensă a mediului, ceea ceaduce pagube naturii şi societăţii. Astfel, dezvoltarea ştiinţei şitehnicii, pe de o parte, a creat mijloace puternice şi numeroase deacţiune asupra naturii, iar pe de alta, dependenţa de natură a


2/135

crescut, a căpătat un caracter mai ad#nc şi multilateral. Acest lucruserveşte drept cauză de bază, ce ne impune să luăm măsuri specialede protecţie a naturii.

'storic, protecţia naturii s-a dezvoltat ca un sistem demăsuri restrictive, orientate spre păstrarea anumitor landşafturi,monumente ale naturii, obiectivelor preţioase, a speciilor rare de plante şi animale, reducerea folosirii unor sau altor resurse preţioase, precum şi la crearea rezervaţiilor şi rezervatelor.

$ clar că în condiţiile actuale aceste măsuri nu suntîndeajuns. $ploatarea naturii, legată de schimbarea ei inevitabilă,este o proprietate indispensabilă a omului şi direcţia principală de

activitate a societăţii. )a momentul actual, protecţia naturii esteeaminată în primul r#nd, ca o disciplină ştiinţifică compleă, careelaborează principiile şi metodele generale de păstrare şi restabilirea resurselor naturale incluz#nd protecţia solurilor, apelor,atmosferei, lumii vegetale şi animale, a compleelor naturale.

%n al doilea r#nd, ea este determinată ca un sistem demăsuri, îndreptate spre menţinerea interacţiunii raţionale dintreactivitatea umană şi mediul înconjurător natural, care asigură

păstrarea şi restabilirea resurselor naturale şi preînt#mpină acţiuneadăunătoare a rezultatelor activităţii umane asupra resurselor şiactivităţii umane, asupra naturii şi sănătăţii omului. %n a douadefiniţie sunt prezente cuvintele *mediul înconjurător natural+. usunt înt#mplătoare. uv#ntul *natural+ se referă mai mult la lumeareală, pe c#nd *mediul înconjurător+ include nu numai lumea reală,ci şi cea transformată de om. Astfel, se eplică acea împrejurare că

de r#nd cu noţiunea *protecţia naturii+ tot mai des este folositănoţiunea *protecţia mediului ambiant+. e aceea, referitor lasarcinile întreprinderilor industriale şi măsurilor de asigurare acondiţiilor optime de trai mai corectă este noţiunea *protecţiamediului ambiant+, adică compleul de măsuri internaţionale, destat, regionale şi sociale care asigură parametrii fizici, chimici şi biologici de funcţionare a sistemelor naturale în limite necesare din punct de vedere a sănătăţii şi bunăstării omului.

$ste însemnat de a avea în vedere că protecţia mediuluiambiant prevede protecţia sănătăţii omului şi e îndreptată spre/


3/135

asigurarea stării lui fizice şi psihice normale în procesul de muncă.eci protecţia mediului înconjurător este în acelaşi timp şi protecţia muncii.

0ediul ambiant, faţă de om şi societate în întregime, estedeterminat ca o lume materială naturală creată de om, în care omulca fiinţă socială îşi îndestulează necesităţile şi, la r#ndul său, prinacţiunea şi activitatea sa o transformă.

Capitolul 1

BAZELE ŞTIINI!ICE ALE P"OTECIEI1


4/135

ME#I$L$I AMBIANT

1%1 Concepţia despre bios&er'

2ermenul biosferă (grec. bios 3 viaţă, sphaira 3 sferă a fostfolosit pentru prima dată în jumătatea a doua a sec. al 4'4-lea pentru determinarea domeniului cuprins de viaţă.

Bios&era este mediul vieţii noastre, ea este natura ce neînconjoară pe noi, regiunea eistenţei vieţii.

Aşadar, bios&era este învelişul planetar în care se dezvoltă,în eclusivitate, organismele vii şi cuprinde partea de jos aatmosferei, toată hidrosfera şi partea de sus a litosferei. %n esenţasa biosfera este rezultatul interacţiunii dintre materia vie şi moartă,cel mai mare sistem ecologic planetar. 5ondator al concepţieidespre biosferă (sfera vieţii este acad. rus 6. '. 6ernads7i (89:/-8;1


5/135

@iosfera nu este doar învelişul creat de viaţă şi organizatde ea într-un sistem bine determinat. rganismele vii, primindenergie de la &oare, o transformă, atrag în reacţii chimice materianeorganică şi creează un circuit continuu al substanţelor şienergiei. upă calculele lui 6ernads7i masa tuturor organismelor vii ale 2errei atinge cifra de 8?8


6/135

a stabilităţii biosferei o constituie circuitul substanţelor şitransformarea energiei.

ircuitul substanţelor este participarea multiplu repetată asubstanţelor în procesele ce decurg în atmosferă, hidrosferă,litosferă, inclusiv în straturile cuprinse de biosferă.

!entru ca biosfera să-şi continue eistenţa, ca viaţa să nudispară, permanent trebuie să decurgă reacţii chimice detransformare a materiei vii. Astfel de circuit a elementelor chimice poate avea loc doar la anumite cheltuieli de energie, sursa căreiaeste &oarele. $nergia solară se consumă în procesele fizice şichimice" deplasarea maselor de aer, evaporarea, absorbţia şi

eliminarea gazelor, dizolvarea mineralelor etc. %nsă procesul de bază de transformare a energiei este procesul de fotosinteză.$nergia solară legată de plante este apoi folosită pentru întreţinereaunui şir întreg de reacţii biochimice. 5luul de energie parcurge ocale complicată, transform#ndu-se în biosferă p#nă ce nimereşte înmediul abiotic sub formă de iradiere termică ireversibilă.

%n baza circuitului apei cu un anumit conţinut de compuşiminerali dizolvaţi în ea, precum şi compuşi atmosferici a luat

naştere materia vie, iar odată cu ea 3 circuitul biologic alsubstanţelor. ircuitul biologic este circuitul închis al substanţelor şi mişcarea energiei dintre sol, lumea vegetală, animală şimicroorganisme legate de eistenţa şi activitatea vitală aorganismelor vii. ircuitul biologic, antren#nd în ciclurile salenatura moartă, asigură reproducerea biomasei, influenţează activasupra stării şi înfăţişării biosferei.

%n circuitul biologic sunt antrenate miliarde de tone defosfor şi azot, cantităţi enorme de caliu, calciu, fier şi, desigur, ocantitate inestimabilă de apă.

Fn rol însemnat în circuitul apei îl joacă procesul detranspiraţie. $vaporarea apei de pe părţile superioare ale plantelor creează forţa de ascensiune, care contribuie la ridicarea din sol aapei şi sărurilor minerale, astfel aliment#ndu-le şi asigur#nd viaţalor. upă condensare apa sub formă de precipitaţii, se întoarce în

sol sau ocean.&chimbul întregului volum de apă ce se află în atmosferăG


7/135

are loc în medie la fiecare 8? zile, sau de /: ori pe an. #t priveşteapa din sol, schimbul ei are loc, probabil, o singură dată pe an,fiind str#ns legat de procesele atmosferice şi oscilaţiile sezoniere.

0asele aeriene ale biosferei, datorită încălzirii neuniforme,se află într-o permanentă circulaţie planetară, determin#nd clima şi procesele de eroziune eoliană. Holul principal însă revinecomponenţei gazoase a atmosferei, componenţă dictată de materiavie.

igenul atmosferei s-a acumulat datorită activităţii plantelor. 6erigile principale ale circuitului oigenului sunt"formarea oigenului liber în procesul de fotosinteză, folosirea lui

de către toate organismele vii pentru respiraţie, pentru procesele deoidare a resturilor organice şi substanţelor neorganice, precum şialtor transformări chimice ce duc la formarea bioidului de carbon,apoi antrenarea lor într-un nou ciclu de transformări legate de procesul de fotosinteză.

@ioidul de carbon se află, de asemenea, în permanentăcirculaţie. reînd substanţă organică, plantele absorb din aer apasau bioidul de carbon necesar pentru obţinerea carbonului 3

elementul de bază din care constau toate organismele vii. ircuitulcomplet al bioidului de carbon are loc într-o perioadă deaproimativ /?? de ani.

Azotul atmosferic, fiind un gaz inert, este inaccesibil pentruorganismele vii în timpul respiraţiei, necăt#nd la însemnătatea luicolosală în procesele vitale şi, prin urmare, în circuitulsubstanţelor. Azotul este fiat doar de unele bacterii, care îl prefac

în nitraţi. itraţii sunt asimilaţi de către plante, transform#ndu-i înalbumine.5osforul este unul din principalele elemente organogene. !e

suprafaţa uscatului are loc circuitul intens al fosforului în sistemul*solul - plantele - animalele - solulII. !lantele iniţiază circuitul biologic al calciului, care ia parte la procesul de fotosinteză,influenţează schimbul de hidrocarburi, formarea compuşilor azotului şi fosforului.

2oate aceste circuite ale elementelor chimice cuprind o parte considerabilă a litierei. 5orţa lor motoare o constituie9


8/135

activitatea substanţei vii.

1%( Ba)ele ecolo*iei% Problemele ecolo*ice *lobale%Le*ile ecolo*iei

1%(%1% Ba)ele ecolo*iei

)a baza protecţiei mediului înconjurător se află ecologia 3 ştiinţă despre relaţiile reciproce dintre organismele vii şi mediului

lor de trai.2ermenul *ecologie+ a fost folosit pentru prima dată în anul89:: în lucrarea *0orfologia Jenerală+ de către biologul-darvinist$. Jhe77ell. !rovine de la cuvintele greceşti *oi7os+ 3 casă, loc detrai, locuinţă şi *logos+ 3 ştiinţă. %n sensul direct al cuv#ntului,ecologia este ştiinţa despre relaţiile organismelor între ele şimediul înconjurător. Fneori se confundă noţiunea de ştiinţă aKprotecţiei mediului+ cu cea de Kecologie+, ştiinţă care este o parte

a biologiei. analiză mai atentă a celor două noţiuni conduce laurmătoarea concluzie" ştiinţa protecţia mediului are ca activitate de bază studierea interdependeţei între mediu de o parte, şifenomenele, procesele naturale şi artificiale (ca precipitaţiile,degradarea stratului de ozon, încălzirea globală a 2errei, mişcareaapei subterane, degradarea solului prin eroziune etc. şi fiinţele vii, pe de altă parte precum şi luarea de măsuri. Ltiinţa ecologia însăare ca scop final studierea numai interdependenţei mediului cufiinţele vii, fără a recomanda măsuri tehnice constructive pentruameliorarea mediului. 2rebuie de menţionat că în timp ce studiileşi cercetările pentru protecţia şi ameliorarea stării mediului suntefectuate de cercetări din toate domeniile de activitate, proiectareaşi realizarea pe teren a construcţiilor şi instalaţiilor este efectuată practic numai de ingineri specialişti în diferite domenii.

%n timpul de faţă termenul *ecologie+ este cuplat cu un şir

de noţiuni" ecologia industrială, tehnologie ecologizată, ecologiade producţie, ecologia globală, ecologia socială, ecologia biosferei;


9/135

etc. biect de studiere a ecologiei contemporane este sistemul*societate 3 natură+, interacţiunea elementelor ei, iar problema 3 cunoaşterea legităţilor acestor interacţiuni în scopul elaborăriiteoriei de dirijare cu aceste procese.

$cologia contemporană, ca şi alte ştiinţe îşi are structura sa"ecologia globală teoretică, discipline ecologice de ramură şi, înfinal, ştiinţe aplicate. !rin disciplinele de ramură are loc legăturadintre ecologia globală şi ştiinţele concrete, iar prin cele aplicate -ieşirea în practică.

%n acest fel, în diferite domenii ale ştiinţei şi, mai ales, încele tehnice îşi găsesc oglindire aspectele inginereşti (aplicate ale

ecologiei, adresate, în primul r#nd, activităţii inginereşti, adică parte indisolubilă a oricărei ştiinţe tehnice devine ecologiainginerică (aplicată.

%n dezvoltarea ecologiei inginerice pot fi evidenţiate treietape. )a prima etapă, c#nd natura singură se isprăvea cuschimbările aduse de om, ca obiect de proiectare se manifestă doar edificiul ingineric.

)a etapa a doua, c#nd are loc eploatarea regiunilor cu

condiţii etremale pentru activitatea omului, se ia în consideraţienu numai starea obiectului, ci şi a naturii cu care el interacţionează.

)a etapa a treia, etapa actuală, obiect al proiectării trebuiesă devină nu numai edificiul ingineric, ci sistemul *edificiuingineric - comple natural, ca un tot întreg+. %n acelaşi timp estede menţionat că obiect al ecologiei inginerice, în cele mai multecazuri, sunt nu obiectele naturale sau procesele ce decurg în ele, ci

situaţiile în care se pomenesc aceste obiecte şi procesele legate denecesităţile şi tendinţele sociale determinate de progresul tehnico 3 ştiinţific.

Astfel, ecologia globală este ştiinţa despre interacţiuneasocietăţii şi naturii, despre legile acestui proces, dirijarea lui,transformarea naturii şi schimbarea industriei în interesele omuluişi societăţii.

!roblemele ecologiei referitor la activitatea industriei sau a

organizării de proiectare pot fi formulate în felul următor"8 optimizarea hotăr#rilor inginerice, de proiectare,8?


10/135

tehnologice, reieşind din minimizarea pagubei pentru mediulînconjurător şi sănătatea omuluiM

= prognoza şi evaluarea posibilelor urmări negative aleîntreprinderilor (procese tehnologice proiectate sau reconstruite pentru mediul înconjurător, om, animale, gospodăria sătească,silvicolă, piscicolăM

/ dezvăluirea şi corectarea la timp a proceselor tehnologice concrete, ce aduc pagubă mediului, ameninţă sănătateaomului, acţionează negativ asupra sistemelor naturale şi antropice.

%n timpul de faţă pot fi evidenţiate următoarele aspecte de bază ale protecţiei mediului ambiant" aspectul ecologic, tehnico-

economic şi social-politic.Aspectul ecologic al protecţiei naturii constă în asigurareacondiţiilor favorabile de trai ale omului pe 2erra în prezent şi înviitor. &oluţionarea acestei probleme constă în păstrarea şiîmbunătăţirea legăturilor biologice dintre lumea vegetală şianimală cu mediul înconjurător nativ. reşterea numărului populaţiei, micşorarea suprafeţelor împădurite şi rezervele limitateale bogăţiilor naturale, necesare pentru satisfacerea cerinţelor

societăţii umane dau aspectului ecologic de producţie a naturii unrol primordial. !ăstrarea, restabilirea şi transformarea mediului detrai al omului în direcţia necesară pentru asigurarea vieţii şicerinţelor omenirii cer crearea şi perfecţionarea forţelor de producţie pentru dirijarea interacţiunii omului cu mediul nativ.

Aspectul tehnico-economic constă în alegerea raţională a proceselor tehnologice, a mijloacelor tehnice ce asigură, la un

randament ridicat, realizarea măsurilor necesare de protecţie anaturii.5actor hotăr#tor în acest caz devine trecerea mecanismului

gospodăresc la metoda dezvoltării intensive a întregii economii prin crearea de tehnologii fără deşeuri sau cu puţine deşeuri, lucrucare, în mare măsură, va rezolva problema poluării mediuluiambiant.

Aspectul social-politic constă în aceea că rezultatele

acţiunii omului asupra naturii trebuie privite nu numai în luminadezvoltării progresului tehnic şi a creşterii populaţiei, ci şi în88


11/135

dependenţă de condiţiile sociale, în care ele se răsfr#ng.Heferindu-se la aspectul social-politic a !0A este necesar

de a sublinia că rezolvarea problemelor ecologice în orice societatenu depinde de denumirea ei dar în foarte mare măsură depinde degradul (nivelul de cultură a fiecărui individ în parte şi a societăţiiîn întregime. umai ea, cultura determină acţiunea omului asupranaturii şi ca urmare rezultatele acestei acţiuni.

!entru o bună desfăşurare a activităţii de protecţie amediului, pe plan naţional şi internaţional este neapărat necesar săse dispună de o bună informare a cetăţeanului de r#nd şi a celor dinfabrici, uzine, instituţii etc., prin publicaţii sub diferite forme, care

să prezinte, în general, problematica protecţiei mediului ambiant.%n acelaşi timp, de o deosebită importanţă este educaţia, at#t acelor care lucrează în producţie, c#t şi a celor care au diferite alte preocupări 3 elevi, studenţi, artişti etc. $ducaţia poate fi efectuatăca şi informarea prin presă diferite publicaţii, televiziune, radioetc., însă în mod organizat prin învăţământ , specializat în domeniul protecţiei mediului ambiant.

Aşadar, o foarte mare însemnătate în această ordine de idei

are educaţia ecologică permanentă şi profundă a fiecărui individ pe parcursul vieţii şi activităţii lui.

1%(%(% Problemele ecolo*ice *lobale

a+ E&ectul de ser'

Fna din cele mai importante probleme ecologice globaleeste Kefectul de seră+. &avanţii au ajuns la concluzia că înviitoarele decade de ani climatul 2errei va fi schimbat, ca rezultatal activităţii umane. &e va produce o încălzire globală a acesteia.Aşadar, temperatura medie a globului păm#ntesc, staţionară practicde mai mult de 8????? ani, va creşte.

%nvelişul gazos al planetei noastre este implicat într-unfenomen major aşa numitul Kefectul de seră+. !rotocolul de la

NOoto nominalizează gazele cu efect de seră ce formează unînveliş. %n acest înveliş situat în troposferă, bogat în vapori de apă8=


12/135

se găsesc o serie de gaze, provenite de pe !ăm#nt, aşa ca" bioidde carbon (=, metan (E1, bioid de azot (=, ozon (/,freoni (clorofluorocarboni 3 5, haloni (bromofluorocarboni 3 5@r etc., numite gaze de seră.

Aceste gaze şi formează în atmosferă un strat sauKplapuma+. )umina solară, respectiv razele ultraviolete 3 calde, provenite de la soare, străbat atmosfera şi ajung pe !ăm#nt.

!ăm#ntul le radiază sub formă de raze infraroşii care,ajung#nd la învelişul gazos, trec în cantitate mică prin acesta, pierz#ndu-se astfel şi o parte de căldură. Hestul de raze infraroşii 3 calde, deci cea mai mare parte ajung din nou pe !ăm#nt

încălzindu-l. Aşadar, proprietăţile gazelor de seră sunt în aşa fel, că prin ele, prin acest strat sau Kplapumă+ uşor trec razele ultravioletetransform#ndu-se pe !ăm#nt în energie termică (căldură, iar căldura de la suprafaţa solului prin acest strat trece mult mai greu.Astfel este absolut logic, că cu c#t Kplapuma+ e mai groasă, cu at#tsub ea e mai cald. Acest efect tăinuieşte în sine schimbăriclimaterice globale.

5ără prezenţa acestor raze calde pe !ăm#nt, temperatura

medie a atmosferei ar fi de -8


13/135

se ştie că sacrificarea pădurii, în diferite scopuri, mareconsumatoare de = ar putea fi considerată benefică din punct devedere al încălzirii globale, deoarece cu c#t cantitatea de = estemai mare, cu at#t şi încălzirea 2errei este mai mare. %nsă, este deremarcat, că daunele aduse mediului ambiant prin distrugerea pădurii sunt mult mai mari.

!oluarea aerului se datorează în proporţie de


14/135

primele probleme globale de mediu luate în discuţie şi prezentate publicului larg din omunitatea $uropeană.

'mportanţa stratului de ozon şi efectele benefice aleacestuia sunt cunoscute de abia de c#teva zeci de ni. ercetărilesunt în curs şi se consideră că, în scurt timp, cunoştinţele, susţinutede noua tehnică de calcul, vor conduce la elucidarea tuturor aspectelor aferente acestui fenomen.

Formarea stratului de ozon. $nergia solară care sedistribuie pe suprafaţa păm#ntului provoacă în stratosferă ofotodisociere a oigenului cu formarea de oigen atomic, instabil,care atacă celelalte molecule, pentru a forma, în final, un compus

reactiv, ozonul (/. Aceste molecule reprezintă circa ;?B dinozonul atmosferic şi au o concentraţie foarte mică ∼ ?,?1ppm(părţi pe milion. zonul are proprietăţi deosebite, pozitive, de aabsorbi sau a reflecta multe din razele solare ultraviolete emise de&oare. %n acelaşi timp, el constituie un filtru care absoarbe o partedin razele ultraviolete 3 @ emise de &oare, nocive vieţii pe !ăm#nt.

&tratul de ozon stratosferic este definit de convenţia de la6iena ca fiind K&tratul de ozon atmosferic de deasupra stratuluilimită planetar+. %n troposferă ozonul se comportă ca un gaz deseră, încălzind suprafaţa solului şi acţionează pentru a răcistratosfera pe o întindere mică.

&căderea observată a ozonului stratosferic poate conduce lascăderea temperaturilor troposferice, prin reducerea flului radiativdescendent. istrugerea ozonului stratosferic este considerată a fi prima cauză a răcirii stratosferei inferioare, ceea ce poate avea un

impact semnificativ asupra climatului troposferei. Degradarea stratului de ozon a fost observată în urmacercetărilor de după anul 8;:/, c#nd s-a constatat că iarna şi primăvara se formează goluri în stratul de ozon în Arctica şiAntarctica, cantitatea de ozon put#nd scădea uneori cu /?-1?B dintotal. %n acelaşi timp şi eficienţa la reţinere razelor ultraviolete 3 @scade simţitor.

egradarea stratului de ozon se datorează intervenţiei unor

gaze nocive, provenite de pe păm#nt şi ajunse în atmosferă. Acestegaze au conţinutul lor" carbon (, =, E1, hidrocarburi (fără8


15/135

E1, azot (, =, clor (freoni, brom (haloni, hidrogen(E= şiE=, care au rol vital în fotochimia tropo-şi stratosferei.egradarea stratului de ozon, în aceste condiţii, este efectul unor reacţii chimice, din domeniul chimiei eterogene, care au loc lamari altitudini şi temperaturi scăzute (-9?°, în norii stratosfericidin vorteul Artic sau Antarctic. Heacţiile chimice se produc întregazele menţionate mai sus şi cristalele de gheaţă acoperite cu acizi, pe de o parte, iar de pe altă parte la contactul dintre gaze cu razeultraviolete c#nd, clorul, respectiv bromul, din gaze sunt eliberaţişi degradează moleculele de ozon, fragment#ndu-le în oigenmolecular (=.

Refacerea stratului de ozon se produce vara, c#ndtemperatura creşte, vorteul scade în intensitate, iar reacţiilechimice au condiţii nefavorabile dezvoltării.

Impactul asupra mediului (datorat degradării stratului deozon este foarte intens. Astfel, în privinţa sănătăţii umane trebuiemenţionate principalele maladii ale ochilor, respectiv, la cornee 3 fotocheratitusM la lentilă 3 cataractaM la retină 3 degradarea ei, la ceicu lentila etrasăM maladii ale pielii (cancerul pielii, în special maiintens la cei cu pielea de culoare mai închisăM şi maladiiinfecţioase, prin creşterea incidenţei.

%n ceea ce priveşte dezvoltarea plantelor terestre,cercetările s-au efectuat pe diferite tipuri de vegetale, în sere, încare razele ultraviolete-@ erau naturale, s-a constatat, la unele plante, reducerea activităţii de fotosinteză şi a eutrofizării, iar laaltele 3 scăderi ale producţiei.

Ecosistemele acvatice, sub influenţa razelor ultraviolete-@are loc dereglarea strategiilor de adaptare, dezvoltarea anormală aorganismelor marine (peşti tineri, larve, cu consecinţe înreducerea producţiei de biomasă, respectiv de hrană umană.

Degradarea unor materiale de construcţii, la care efectelese conjugă cu temperatura şi luminozitatea, cel mai evident efectconstat#ndu-se la plasticele dure, care plesnesc şi se decolorează.

onsecinţele ireversibile ale acestui fenomen at#t asupra

ecosistemelor terestre, a sănătăţii populaţiei, acvatice, c#t şi asuprasistemului climatic au condus necesitatea unui efort concentrat la8:


16/135

nivel global şi ca urmare a fost instituit regimul internaţional alozonului.

!entru a proteja stratul de ozon este necesară introducereade substanţe, tehnologii şi echipamente alternative. eeemplu"înlocuirea cărbunilor sau a păcurii prin alţi carburanţicare, prin ardere dau naştere la =, gaz care contribuie în maremăsură la degradarea stratului de ozon. Fn înlocuitor al energieifurnizate de cărbuni sau păcură, mult apreciat, în ultimul timp, este&oarele. $ste necesară înlocuirea gazelor cu conţinut de clor şi brom (freonii şi halonii cu hidrocarboniM reducerea oizilor deazot proveniţi de la autovehiculeM înlocuirea unor îngrăşăminte

agricole cu gunoi de grajd etc.

1%(%,% Le*ile ecolo*iei

Kercul care se închide+ a lui @arri ommoner este olucrare care ne arată problematica corelaţiei dintre om şi mediul ambiant , una din problemele globale ale epocii contemporane.

@az#ndu-se pe eemple concrete, ommoner face o

serioasă analiză a surselor crizei ambientale şi relevă argumentatcă nu suprapopulaţia, superabundenta, productivitatea ecesivătrebuie incriminate ci folosirea unei tehnologii care, urmărindnumai obţinerea profitului creează o opoziţie între activitateaumană şi echilibrul naturii.

Kamenii 3 arată ommoner 3 s-au smuls din cercul vieţiiîmboldiţi nu de nevoi biologice, ci de organizarea socială pe care

au născocit-o pentru a cuceri naturaM un mijloc de a dob#ndi bogăţii care satisfac cerinţe aflate în conflict cu cele careguvernează natura. Hezultatul final este criza mediului ambiant, ocriză a supravieţuirii. !entru a supravieţui, trebuie să închidemcercul. 2rebuie să restituim naturii bogăţia împrumutată de la ea.+

%nţelegerea crizei ambientale, arată autorul, ne ajută săsesizăm necesitatea unei schimbări cu caracter economic şi socialcare să aducă totodată şi rezolvarea acestei crize.

Fnii aruncau vina poluării asupra creşterii demografice"K)anţul cauzal al deteriorării mediului ambiant este uşor de8G


17/135

urmărit p#nă la origine. !rea multe automobile, prea multe fabrici, prea mulţi detergenţi, prea multe pesticide, prea puţine instalaţii de purificare a apelor uzate, prea puţină apă, prea mult bioid decarbon 3 toate acestea provin, evident de la creşterea numărului populaţiei.+

Fnii acuzau profitul " K&iluirea mediului ambiant a ajuns săfie o realitate a vieţii noastre naţionale numai pentru faptul că estemai profitabilă dec#t administrarea cu spirit de răspundere aresurselor limitate pe !ăm#nt.+

Alţii acuzau agresivitatea înnăscută a oamenilor" K2ristuladevăr este acela că noi alcătuim specia cea mai nemiloasă care a

trăit vreodată pe !ăm#nt.+Fn om politic dădea vina pe tehnică" Ke ani de zile, otehnică scăpată de sub control, a cărei unica lege este profitul, neotrăveşte aerul, ne pustieşte solul, ne distruge pădurile şi ne viciazăresursele de apă.+

$cologul H. A. ameron îi acuză pe oamenii politici"K$istă o anumită paralizie în sectoarele politice de guvernăm#nt,care sunt primele chemate să legifereze şi să aplice măsurile

preconizate de ecologi. Acele industrii care profită de pe urmasiluirii mediului au grija să fie aleşi deputaţi cu înţelegere pentrusituaţia lor şi să fie numiţi birocraţi cu vederi similare.+

Fn observator subtil îi acuză pe toţi" Ke-am găsitduşmanul" acesta suntem noi.+

oi am distrus circuitul vieţii, transform#nd nenumăratelelui cicluri în fenomene liniare, artificiale, create de om" petrolul

este etras din păm#nt, este distilat, ars în motoare sub formă decarburant şi transformat în gaze nocive, care apoi se degajă în aer.)a capătul liniei avem smogul, etc.

Ltiinţa care studiază relaţiile şi procesele ce leagă fiecarevietate de mediul ei fizic şi chimic se numeşte ecologie. $cologiaeste ştiinţa gospodăririi planetei, căci mediul ambiant este casacreată pe !ăm#nt de către vieţuitoare pentru vieţuitoare. $ste oştiinţă t#nără şi conţinutul ei în cea mai mare parte, s-a constituit

din cunoaşterea doar a unor segmente mici ale reţelei de viaţă de pe !ăm#nt. $cologia n-a reuşit încă să elaboreze în mod eplicit89


18/135

acel tip de generalizări coerente, simplificatoare pe care îl găsim,să zicem, în legile fizicii. 2otuşi eistă c#teva generalizări dejaevidente în ceea ce cunoaştem despre ecosferă şi care pot alcătuiun fel de Klegi ale ecologiei.+

Aşadar, diversitatea legăturilor dintre componentele biosferei, dependenţa reciprocă a elementelor sistemelor ecologice,dezvoltarea şi autoperfecţionarea naturii au fost oglindite în cele patru legi ale ecologiei formulate de savantul american @arriommoner"

I% -n natur' toate sunt le*ate de toate% Această lege nearată eistenţa unei reţele colosale de legături în biosferă, între

organismele vii şi anturajul lor natural (fizico-chimic.II% -n natur' totul trebuie s' duc' unde.a% )egea aceastaarată că în natură nimic nu poate să dispară fără urmă. substanţăsau alta pur şi simplu se deplasează dintr-un loc în altul sau setransformă dintr-o stare în alta. Aceasta este o formulare ceva mailiberă a unei legi fundamentale din fizică şi anume că materia esteindestructibilă. Aplicată la ecologie, legea subliniază că în naturănu eistă deşeuri. %n toate sistemele naturale, ceea ce ecretează un

organism de deşeuri este folosit de altul ca hrană. Fna din principalele cauze ale actualei crize ambientale rezidă în faptul cămari cantităţi de substanţe au fost etrase din păm#nt, transformateîn altceva şi eliminate în mediu, neţin#ndu-se seama că Ktotultrebuie să se ducă undeva+.

III% -n natur' nimic nu se cap't' pe *ratis% &istemaecologică globală, adică biosfera prezintă un tot întreg în limitele

căruia orice c#ştig într-un loc neapărat duce la pierderi în alt loc.2ot ce se ia de la natură trebuie să fie întors ei. u putem evita plata acestui preţ, putem doar să o am#năm.

I/% Natura se pricepe cel mai bine% Această lege se bazează pe rezultatele apariţiei şi dezvoltării vieţii pe păm#nt, peselectarea naturală în procesul de evoluţie a fiinţelor vii. Astfel pentru orice substanţă organică sintetizată de organisme vii înnatură neapărat eistă ferment (o altă substanţă care e în stare să

descompună substanţa dată. u alte cuvinte în natură nici osubstanţă organică nu va fi sintetizată dacă în ea (în natură deja nu8;


19/135

eistă mijloace de descompunere a acestei substanţe.%n pofida acestei legi omul a creat şi continuă crearea a

astfel de compuşi chimici (polimeri, mase plastice etc., carenimerind în natură nu au posibilitate să se descompună în modfiresc. %n aşa fel aceste substanţe se acumulează în natură şi poluează mediul înconjurător.

Aşadar, subminarea de către om a unor verigi dincompleul total de legături dintre obiectele şi fenomenele naturaleduc la schimbări în lanţ a sistemelor ecologice istoric create.

1%,% Trei probleme principale a PMA

%n linii generale pot fi selectate trei probleme de bază cecuprind legăturile reciproce principale între societate şi natură încondiţiile contemporane.

I problemă. 5olosirea raţională şi compleă a resurselor naturale, protecţia lor de epuizare şi restabilirea resurselor

biosferei. !roblema aceasta este caracteristică pentru ramuraindustriei de etragere şi agricolă. 5olosirea raţională, spreeemplu, a cărbunilor de păm#nt înseamnă de a etrage numai at#tdec#t avem nevoie. 'ar folosirea compleă, spre eemplu, aţiţeiului înseamnă prelucrarea lui conform principiului" tehnologiicu mici deşeuri sau fără deşeuri.

II problemă. !rotecţia mediului ambiant, ca sferă aeistenţei omului, de impurificări de la diverse industrii. Această

problemă e caracteristică pentru industriile de prelucrare. oţiuneaecologia din greacă înseamnă Klocuinţă+, Kcasă de trai+ iar Klogos+e ştiinţă. Heieşind din aceasta problema sus numită este etrem deimportantă, deoarece sfera, mediul în care noi locuim în maremăsură depinde de cunoştinţele şi conştiinţa noastră. mul poate fisănătos numai în mediu sănătos, iar pentru a crea acest mediu ofoarte mare însemnătate are educaţia ecologică permanentă,neîntreruptă.

III problemă. Anticiparea sau preînt#mpinarea=?


20/135

impurificării produselor alimentare cu substanţe dăunătoare.&ubstanţele acestea pătrund în produse alimentare prin aer, apă, solla fel şi prin prelucrarea lor tehnologică. 5oarte periculoase suntmetalele grele (cadmiu, mercur, plumb. !ericolul acestor substanţe constă în aceea că ele, nimerind în organismul uman, practic nu pot fi înlăturate. Acumul#ndu-se în organism şi depăşindde zeci de ori concentraţia maim admisă ele pot provoca diverse boli cu urmări grave. )a fel de periculoase sunt substanţelecancerogene sau cancerigenice aşa ca /,1-benz(a-pirena. $a seconţine în cantităţi mari în gazele de eşapament a automobilelor. imerind în organism substanţa sus numită creează condiţii

favorabile pentru creşterea şi răsp#ndirea celulelor de cancer.!ericuloşi sunt nitraţii şi nitriţii. Aceste substanţe nimeresc în produse agricole (şi ulterior în organismul uman din cauzafolosirii cantităţilor enorme de îngrăşăminte minerale azotice.

1%0% Trans&ormarea naturii prin acti.itatea omului

ndrumat' sau direct orientat'$ste cunoscut că natura este o sursă darnică de materie

primă şi energie. 5olosind bogăţiile naturii se construieşte bazamaterială a societăţii, se realizează dezvoltarea ei socială,economică şi tehnică.

Actualmente dezvoltarea a economiei se efectuează prinfolosirea intensă a resurselor naturale. !rin reluarea simplă deja e

imposibil de a îndestula omenirea cu resurse naturale deoarece dinan în an noi avem nevoie de ele tot mai mult. e acea protecţianaturii trebuie să asigure nu numai restabilirea resurselor reînnoitedar şi sporirea sau reproducerea lor.

&porirea resurselor naturale în procesul folosirii lor senumeşte reproducere lărgită. 'ar cum poate fi atinsă reproducerealărgităQ $a poate fi atinsă numai prin transformarea naturii.ransformarea naturii prezintă modificarea sau schimbarea

geosistemelor! îndreptată spre realizarea scopurilor anumite.=8


21/135

!entru prima dată interconeiunea dialectică între om şinatură a fost caracterizată de clasici. 2eoria despre natură presupune domnia omului asupra ei, însă se are în vedere domnieinteligentă, care se bazată pe acea că omul spre deosebire de altefiinţe vii are toate posibilităţile de a cunoaşte legile naturii şi de ale folosi în modul cuvenit în relaţii cu ea.

0ulte probleme ale protecţiei naturii se rezolvă printransformarea ei, însă transform#nd-o neapărat trebuie să avemgrijă de ea. &pre eemplu, drenarea ecesivă a mlaştinii duce lamicşorarea resurselor de ape subterane etc.

!rin transformarea naturii pot fi rezolvate un şir de

probleme economice şi de gospodărie. !rintre punctele enumeratede transformare a naturii de către om pot fi numite următoarele"8. folosirea surselor noi de energie (atomică, lazeră şi

surselor netradiţionale (energia soarelui, v#ntului,fluului, refluului etc..

=. folosirea în tehnică a materialelor noi sintetizate pe baza realizării fizicii solidelor şi chimiei polimerilor.

/. automatizarea şi folosirea mai pe larg a tehnicii de

calcul, microprocesoarelor în diverse ramuri agospodăriei.

2ransformarea naturii, ca regulă, trebuie să asigureîmbunătăţirea calităţii compleelor naturale. %nsă, în r#nd curezultatele pozitive deseori pot fi şi schimbări nedorite a condiţiilor naturale, care au primit denumirea consecinţe "urmări# secundarea transformării naturii.

Anume din această cauză, în epoca revoluţiei tehnico-ştiinţifice este foarte acută problema încălcării echilibruluiecologic, care se eprimă prin scăderea calităţii mediului ambiant,ca rezultat al aruncărilor enorme de impurificări de la diverseîntreprinderi. u mare regret cantitatea acestor substanţedăunătoare creşte îngrozitor.

Rările industrial dezvoltate deja actualmente simtinsuficienţa apei potabile, în cantităţi mari creşte consumul

oigenului şi emanarea bioidului de carbon.Aşadar, la baza tuturor problemelor ecologice globale şi==


22/135

regionale se află transformarea naturii cu consecinţe secundare,care şi provoacă încălcarea echilibrului ecologic.

1%2% !olosirea raţional' a naturii 3imetodele protecţiei ei

!rogresul omenirii este imposibil fără influenţa asupranaturii, fără transformarea ei. %nsă şi influenţa, şi transformareaneapărat trebuie să fie raţionale, inteligente. &ă ne punem aşa oîntrebare" cum pot fi păstrate bogăţiile permanent folosindu-leQ $le

pot fi păstrate numai în condiţii de folosire raţională a naturii. 'ar cum poate fi formulată folosirea raţională a naturiiQ $ub folosirearaţională a naturii se subînţelege folosirea în ansamblu a tuturor

resurselor naturale! protecţia! sporirea %i transformarea lor.

4arcinile principale a &olosirii raţionale a naturii8. %ndestularea cerinţelor permanent cresc#nde a societăţii

în resurse naturale.=. rearea condiţiilor favorabile pentru reproducerea lărgităa resurselor naturale.

/. 5olosirea raţională şi economică a resurselor naturalenereînnoite (nerenovabile.

1. 2ransformarea direct orientată a configuraţiei geografice(landşaftului.

Principiile de ba)' a &olosirii raţionale a naturii8. oincidenţa caracterului şi metodelor de folosire aresurselor naturale condiţiilor locale.

=. !revederea şi preînt#mpinarea maimală a urmărilor negative a folosirii naturii.

/. 0ajorarea intensivităţii însuşirii resurselor naturale.1. aracterul comple a folosirii resurselor naturale în

diverse ramuri a gospodăriei.


23/135

în procesul etragerii, îmbogăţirii şi prelucrării lor.

Metodele protecţiei naturii0etodele protecţiei naturii sunt clasificate în mod

condiţional în felul următor. &e cunosc patru grupe de metode"8. 0etode active (economice.=. 0etode pasive (de producţie tehnologică şi economico-

geografice./. 0etode directe (normative.1. 0etode indirecte (iluministe.

1%5 Mediul ncon6ur'tor 3i &actorii ecolo*ici

0ediul este una din noţiunile ecologice de bază, prinmediu subînţeleg#ndu-se compleul corpurilor şi fenomenelor naturale cu care în relaţii directe sau indirecte se află oriceorganism. eosebim astfel de noţiuni ca" mediul eterior, mediulînconjurător, mediul nativ.

0ediul eterior este determinat ca totalitatea forţelor şifenomenelor naturii, substanţa şi spaţiul ei, orice activitate aomului, ce se află în obiectul sau subiectul eaminat, indiferent decontactarea lor.

oţiunea *mediul ambiant + este identică cu noţiunea*mediul eterior+, însă presupune contactarea nemijlocită cu

obiectele sau subiectele. $istă o tratare şi mai concretă amediului, ca spaţiu ce înconjoară nemijlocit organismul - acestaeste mediul de trai. %n condiţiile planetei noastre eistă 1 tipuri demediu de trai al organismelor vii" acvatic, terestru (aerian, în sol şiîn corpul altui organism, folosit de către paraziţi şi semiparaziţi.

oţiunea *mediu+ nu este echivalentă cu noţiunea*condiţie de e&istenţă+. ondiţiile de eistenţă prezintă sumafactorilor de mediu vital necesari, fără de care organismele vii nu

pot eista. )a grupa factorilor ecologici se referă elementele=1


24/135

mediului ce eercită o influenţă considerabilă asupra organismuluiviu. upă particularităţile lor, ei sunt foarte diverşi şi au o naturăspecifică de acţiune. 5actorii ecologici se împart în trei grupe mari"abiotici (factorii naturii moarte, biotici (factorii legaţi deinfluenţa organismelor vii şi antropo*eni (legaţi de activitateaomului. )a grupa factorilor abiotici se referă factorii de climă, desol (edafici, hidrofizici şi hidrochimici.

in factorii climaterici, importanţă ecologică de bază o autemperatura, umiditatea şi lumina. el mai important factor climateric este cel de temperatură. rice organism este în stare sătrăiască într-un anumit interval de temperaturi. Li deşi pentru

diferite organisme aceste intervale diferă, pentru majoritatea dinele amplitudinea temperaturilor optime, la care funcţiile vitale aleorganismului decurg cel mai activ, este comparativ mică.

)a grupa factorilor edafici se referă ansamblul proprietăţilor fizice şi chimice ale solului (structura, componenţachimică, substanţele circulante - gaze, apa, compuşi organici şiminerali etc. 5actorii edafici determină activitatea vitală aorganismelor ce locuiesc permanent sau parţial în sol.

)a grupa factorilor hidrochimici şi hidrofizici se referă toţifactorii legaţi de apă.

)a grupa factorilor biotici se referă toată suma acţiunilor ceo eercită unele organisme vii asupra altora 3 bacteriile, plantele,animalele.

)a grupa factorilor antropogeni se referă acţiunile asupraorganismului ale mediului social, adică toate formele de activitate

a societăţii umane, care duc la schimbarea mediului de trai alorganismelor.5actorii ecologici ai mediului eterior acţionează asupra

organismului viu în ansamblu, iar acţiunea unora din ei într-oanumită formă depinde de manifestarea cantitativă a altor factori.Această legitate a căpătat denumire de interacţiune a factorilor ecologici. Fneori neajunsul unui factor este compensat de forţareaaltui factorM fenomenul înlocuirii parţiale a unui factor de către

altul a căpătat denumirea de efectul compensării. &pre eemplu,neajunsul precipitaţiilor în pustiuri este compensat de umiditatea=


25/135

relativ ridicată în timp de noapteM în Arctica ziua lungă (: lunicompensează neajunsul de căldură.

ici unul din factorii ecologici necesari organismului nu poate fi înlocuit în întregime de alt factor. e aceea dacă valoareamăcar a unui factor necesar organismului este mai mică deminimum sau mai mare de maimum, atunci eistenţaorganismului devine cu neputinţă.

%n acţiunea compleă a mediului, însemnătatea factorilor ecologici în parte nu este aceeaşi. %ntre ei se deosebesc factorii defrunte (principali şi secundari (paraleli, concomitenţi, de fond.e frunte, adică principali, sunt acei factori, care sunt necesari

pentru activitatea vitală a organismului. !entru diferite organisme,de obicei, şi factorii principali sunt diferiţi chiar dacă ele locuiescîn acelaşi loc. !rintre factorii ecologici deosebim, de asemenea,factorii limitatori, care limitează posibilităţile de eistenţă a specieiîn condiţii etreme pentru ea.

=:


26/135

Capitolul (

CA"ACTE"I4TICA 7ENE"AL8 A POL$8"IIME#I$L$I AMBIANT

(%1% Noţiunea de poluare a mediului ambiant

0ediul nativ este condiţia inseparabilă a vieţii omului şi a producerii sociale, deoarece este spaţiul în care omul locuieşte şisursa tuturor bunurilor necesare lui. &ub acţiunea omului au locgrandioase schimbări ale mediului nativ. 2oate schimbărileantropice ale mediului nativ pot fi divizate în două categorii"intenţionate şi concomitente.

)a schimbările antropice intenţionate ale stării mediuluinativ pot fi referite valorificarea păm#nturilor pentru culturile

agricole şi plantele multianuale, construcţia dambelor, oraşelor,întreprinderilor industriale şi localităţilor, căilor de comunicare etc.)a schimbările concomitente se referă schimbarea

componenţei aerului atmosferic, degradarea speciilor lumiianimale şi vegetale, poluarea mediului ambiant etc.

!rin noţiunea de poluare a mediului înconjurător sesubînţelege nimerirea în mediul nativ a oricăror substanţe solidesau gazoase, a microorganismelor sau energiilor (sub formă de

sunete, zgomote, radiaţii electromagnetice şi radioactive, ce duc laschimbarea conţinutului şi proprietăţilor compuşilor naturali şiinfluenţează negativ asupra omului, florei şi faunei.

u dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific intensitateaacţiunii asupra mediului nativ a crescut incomparabil şi eperţiiF caracterizează !2L ca o invazie a omului în mediul nativ,care este determinată de cantitatea substanţelor aruncate în

biosferă, viteza lor de acumulare şi migrare, caracterul acţiuniiasupra omului şi biosferei. =G


27/135

&ubstanţa se socoate poluantă dacă ea se înt#lneşte nu înlocul cuvenit, nu în timpul şi nu în cantitatea cuvenită.

2oţi poluanţii se împart în materiali (praf, zgură, cenuşă,funingine, gaze etc. şi fizici sau energetici (energia termică,zgomotul, vibraţia, c#mpuri electrice şi electromagnetice etc.

!oluanţii materiali se împart în mecanici, chimici şi biologici.

)a poluanţii mecanici se referă prafurile şi aerosolurile dinaer, particulele solide din apă şi sol.

!oluanţii chimici sunt diferite elemente şi compuşi chimicigazoşi, lichizi şi solizi ce nimeresc în atmosferă şi hidrosferă şi

interacţionează cu elementele lor.!oluanţii biologici 3 toate felurile de organisme apărute cuconcursul omului spre paguba lui (bacterii, virusuri, ciuperci, algeetc..

!oluanţii energetici au o natură fizică. )a acest fel de poluanţi se referă toate tipurile de energii, pierdute sub formă dedeşeuri industriale (energia termică, mecanică, unde sonore,diferite c#mpuri şi radiaţii etc..

(%(% Poluarea atmos&erei

Fna din cele mai acute probleme este creşterea gradului de

poluare a atmosferei. Aerul este necesar pentru toate vieţuitoarele

2errei. e calitatea lui depind sănătatea oamenilor, starea lumiianimale şi vegetale, rezistenţa şi longevitatea construcţiilor şiclădirilor. Aerul poluat poate servi ca sursă de poluare a apelor,

uscatului, mărilor, solului.!entru activitatea vitală normală a oamenilor este necesar

aerul de o anumită calitate.!oluare a atmosferei numim aducerea în ea a noilor,

necaracteristici pentru atmosferă, agenţi de natură fizică, chimicăşi biologică sau depăşirea în conţinutul acestora a nivelului=9


28/135

multianual stabilit, ceea ce transformă atmosfera într-un lucru parţial sau complet inutilizabil.

%n protecţia sanitară a bazinului aerian poluare a atmosfereieste denumită schimbarea componenţei ei în rezultatul prezenţeidiferitelor impurităţi. !rin impuritate se subînţelege substanţa carelipseşte în componenţa permanentă a aerului. 'mpuritatea careeercită o acţiune negativă asupra mediului înconjurător şisănătăţii populaţiei este numită substanţă poluantă a atmosferei(&2A& 8G.=.8.?1-GG.

!ractic, toate substanţele care poluează aerul eercită oacţiune dăunătoare asupra organismului uman. &ubstanţă

dăunătoare se numeşte substanţa, care, contact#nd cu organismul, poate duce la îmbolnăviri profesionale sau la schimbări în stareasănătăţii, observate prin metodele contemporane cum în procesulde muncă, aşa şi în viitorul generaţiilor actuale şi următoare.

&ubstanţele dăunătoare se caracterizează prin toicitate,care constă în capacitatea de a dăuna organismului prin acţiunea biologică negativă. Jradul de toicitate se măsoară prin cantitateaabsolută de substanţă capabilă să provoace în organism un efect

biologic negativ, inclusiv moartea.%nvelişul aerian al 2errei conţine o cantitate mai mare sau

mai mică de diferite impurităţi. onform provenienţă impurităţile pot fi împărţite în naturale şi artificiale 3 care apar în rezultatulcircuitului natural al substanţelor sau activităţii omului. upăcomponenţa chimică şi dispersitate ele se împart în gaze, inclusivvapori şi aerosoluri, iar după acţiunea asupra organismelor,

mediului ambiant şi bunurilor materiale 3 în pozitive sau negative.)a sursele naturale de poluare se referă furtunile de praf,erupţiile vulcanice, praful cosmic, produsele eroziunii eoliene, particulele solului, scrumul, sarea care nimereşte în aer înrezultatul evaporării picăturilor apei de mare, particulelesubstanţelor organice, microorganismele.

ota impurităţilor de provenienţă naturală alcătuieşteaproimativ


29/135

în aer şi se dispersează, sunt îndepărtate de locurile cu o populaţiedensă.

Afară de aceasta, în rezultatul diferitelor procese naturaleare loc în permanenţă autopurificarea atmosferei.

oar în cazuri ecepţionale se observă concentraţii destulde înalte ale poluanţilor naturali în atmosferă, de eemplu, metan(gazul de baltă sau bioid de sulf, eliminat de izvoarelegeotermale.

rept surse de poluare antropică a atmosferei cu impurităţiservesc termoenergetica, industria, prelucrarea gazului natural şiţiţeiului, transportul, eperimentarea armelor termonucleare etc.

5iecare din aceste surse este legată cu eliminarea anumitor impurităţi, componenţa cărora numără zeci de mii de substanţe.ele mai răsp#ndite impurităţi ale industriei sunt

următoarele" cenuşa, praful, silicaţii, clorura de plumb, anhidridade sulf, hidrogenul sulfurat, aldehideleM oidul şi bioidul de azot,amoniaculM azotul, oidul şi bioidul de carbonM acizii clorhidric şifluorhidricM gaze radioactive, aerosoluri.

!oluanţii atmosferei se împart în primari, care nimeresc

direct în atmosferă şi secundari, care se obţin în rezultatultransformărilor poluanţilor primari. Astfel, bioidul de sulf (&=,

nimerind în atmosferă, se oidează p#nă la anhidrida sulfuroasă(&/, care interacţionează activ cu vaporii de apă, form#nd

picături de acid sulfuric.)a interacţiunea anhidridei sulfuroase cu amoniacul gazos

se formează cristale ale sulfatului de amoniu.%n acest fel, în rezultatul reacţiilor chimice, foto-chimice,

fizico-chimice, între poluanţi şi componenţii atmosferei seformează poluanţii secundari, care în multe cazuri sunt mai

periculoşi dec#t cei primari.%n anumite condiţii climaterice se pot forma mase de aer cu

o concentraţie mare de impurităţi la suprafaţa solului şi în stratulde jos al atmosferei. /?


30/135

e obicei, acest lucru se înt#mplă atunci, c#nd în stratul de

aer de deasupra sursei de poluare persistă inversia aeriană -situarea unui strat de aer mai rece sub un strat de aer mai cald, ceea

ce împiedică amestecarea aerului pe verticală, adică reţinetransportarea impurităţilor în straturile de sus ale atmosferei.

%n rezultat, substanţele dăunătoare se concentrează înstratul de jos şi servesc drept cauză principală a formării ceţei

(p#clei fotochimice.%n acelaşi timp, atmosfera este supusă acţiunii cresc#nde a

factorilor negativi de natură fizică (căldură, zgomot, vibraţie,factori electromagnetici, radiaţie etc..

Anual, în mediul înconjurător al planetei nimeresc p#nă la

=⋅8?=? S căldură, însoţită de aruncarea în atmosferă a 89 ⋅8?; tone

=. &ursele principale ale degajărilor termice sunt procesele deardere ale combustibilului organic şi obiectivele energeticii

nucleare (&A$. egajările termice duc la creşterea temperaturii

medii anuale a atmosferei, la micşorarea suprafeţei învelişului

gheaţă-zăpadă şi, ca urmare, la micşorarea capacităţii de refracţie a planetei.

2oţi aceşti factori stimulează creşterea de mai departe atemperaturii medii a suprafeţei păm#ntului. %n unele regiuni, în

rezultatul degajării de căldură de la întreprinderile industriale are

loc formarea în atmosferă a aşa-numitelor *insule de căldură+ cu otemperatură de 8-1 ? mai ridicată dec#t temperatura obişnuită aaerului. 'nfluenţa acestor insule duce la formarea în zona lor de

acţiune a ceţurilor, nebulozităţilor, mărirea cantităţii de precipitaţii,inclusiv a ploilor acide.

5ormarea ploilor acide este legată de nimerirea în

atmosfera saturată a oizilor de sulf şi azot. !loile acidemicşorează fertilitatea solurilor, înrăutăţesc sănătatea populaţiei,/8


31/135

influenţează negativ asupra florei şi faunei, distrug construcţiile

metalice, piatra, marmora etc.%n diversitatea factorilor chimici şi fizici ce nimeresc în

mediul ambiant cele mai periculoase sunt substanţele cancerogene,capabile să ducă la dezvoltarea în organismele vii a tumorilor

maligne.)a factorii cancerogeni de natură fizică se referă razele

Hoentgen, izotopii radioactivi şi alţi poluanţi radioactivi, precum şirazele ultraviolete în doze mari.

(%,% Poluarea 9idros&erei

Eidrosfera este poluată de reziduurile industriale, inclusiv

de produsele industriei chimice şi de prelucrare a ţiţeiului.

&ubstanţele poluante, care nimeresc în bazinele acvatice se împartîn minerale, organice şi biologice.

Apele reziduale (de scurgere, de canalizare, care au în

componenţa lor diferite substanţe poluante duc la schimbări

compuse de ordin primar, secundar şi terţiar în fiecare obiectacvatic.

&chimbările primare apar în rezultatul acţiunii directe,nemijlocite ale substanţelor poluante, care constă în dereglarea

condiţiilor abiotice stabile (în masa de apă, suprafaţa de despărţireapă-sol şi masa depunerilor. &chimbările primare duc la o serie de

schimbări secundare 3 substanţele poluante se includ în proceselechimice şi biologice în masa de apă şi la fund (în nămol.

!oluanţii organici în permanenţă se depun pe fund,

form#nd precipitaţii în descompunere şi putrefacţie, care folosesc/=


32/135

oigenul dizolvat în apă. %n zona poluată apare un deficit de

oigen dizolvat, at#t de necesar pentru respiraţia peştilor şi a altor organisme. )a descompunerea compuşilor organici din apele

reziduale se formează diferite produse otrăvitoare, aşa ca metanul,hidrogenul sulfurat, acizii organici, compuşii organici ai sulfului

(sulfuri, bisulfuri, mercaptane etc.'mpurităţile otrăvitoare accelerează pieirea în rezultatul

lipsei de oigen. 0ulte substanţe toice se pot acumula înorganismele peştilor comestibili (de pescuit.

Astfel, schimbările primare şi secundare se răsfr#ng asupramediului abiotic, a tuturor organismelor acvatice" planctonului 3

totalitatea plantelor minuscule (fitoplanctonul şi organismelor animale (zooplanctonul ce se găsesc în stare de suspensie şi se

mişcă pasiv împreună cu apaM bentosului 3 organismelor vegetale

(fitobentosul şi animale (zoobentosul, care locuiesc în straturile

de sus ale nămolului de pe fundul bazinului de apăM asupra

plantelor acvatice superioare. Au loc schimbări ireversibile încomponenţa biocenozelor (totalitatea organismelor animale şivegetale caracterizată de aceleaşi condiţii biologice de eistenţă,

se distrug legăturile trofice (de hrană şi de altă natură dintreorganisme.

urmare etrem de negativă a poluării este micşorarea

capacităţii de autocurăţare a obiectului acvatic, prin care seînţelege ansamblul tuturor proceselor naturale (biologice,hidrologice, chimice şi fizice, îndreptate spre restabilirea

componenţei şi proprietăţilor iniţiale ale apei. 0ulte organisme ale planctonului şi bentosului, care iau parte în procesul de

autocurăţare, la un grad înalt de poluare pier şi sunt înlocuite de

specii, care nu joacă nici un rol în procesul de autocurăţare.Aruncarea apelor calde în obiectele acvatice este însoţită de//


33/135

ridicarea temperaturii apelor continentale şi de litoral, ceea ce duce

la schimbări serioase în biocenoze. !oluarea termică a hidrosfereia devenit esenţială în legătură cu dezvoltarea energeticii atomice.

Hidicarea temperaturii duce la micşorarea conţinutului de oigenîn apă, a bioidului de carbon şi azotului, ceea ce se răsfr#nge

asupra capacităţii de reproducere a peştilor, insectelor, plantelor.

(%0% Poluarea solului

!oluarea solului este legată de folosirea îngrăşămintelor

minerale, pesticidelor, otrăvurilor, de formarea deşeurilor industriale şi comunale. 5olosirea îngrăşămintelor minerale

transformă agricultura, însă folosirea lor sistematică şi în cantităţi

mari poate duce la dereglări serioase în circuitul substanţelor hrănitoare în natură. Astfel de dereglări sunt posibile, în primulr#nd, în regiunile cu o agricultură intensă, cum ar fi creşterea

bumbacului, sfeclei de zahăr, legumelor, orezului, în suburbiileoraşelor mari.

$lementele hrănitoare din sol nimeresc în bazinele

acvatice, care sunt, de obicei, mediul final al acumulăriisubstanţelor solubile.escoperirea pesticidelor 3 mijloace chimice de protecţie a

plantelor şi animalelor împotriva diferitelor dăunători şi boli, esteuna din cuceririle de bază ale ştiinţei contemporane. !esticide 3 este denumirea compusă a unui grup de chimicale otrăvitoare ceşi-au căpătat denumirea de la cuvintele latine *pestis+ 3 m#ncător şi *sidi+ 3 a omorî. Aceste variate substanţe naturale, chimice sau

de sinteză au fost elaborate ca armă cu un spectru larg de acţiune, potrivite pentru tot felul de dăunători vegetali şi animali şi/1


34/135

urmărindu-se, în consecinţă, ridicarea productivităţii plantelor agricole (şi pentru a nimici un şir de vectori ai unor boli epidemicede mare anvergură 3 ciuma, tifosul, malaria etc..

%n dependenţă de obiectul acţiunii (buruienile, insecteledăunătoare, rozătoarele etc. şi natura chimică pesticidele seîmpart" în erbicide, insecticide, zoocide, fungicide, bactericide,acaricide, defolianţi, desicanţi, repelenţi, atractanţi.

$rbicidele sunt folosite pentru nimicirea buruienilor,insecticidele au ca menire nimicirea insectelor consideratedăunătoare, zoocidele sunt folosite în lupta cu rozătoarele,fungicidele sunt substanţe chimice utilizate pentru nimicirea

ciupercilor fitopatogene şi pentru tratarea seminţelor de culturiagricole, acaricidele nimicesc viermii acarieni.efolianţii sunt destinaţi pentru înlăturarea frunzelor,

desicanţii - pentru uscarea lor şi îndepărtarea surplusului de florişi de legături.

Hepelenţii sunt folosiţi pentru a speria insectele,rozătoarele şi alte animale, iar atractanţii 3 pentru atragereainsectelor şi nimicirea lor.

5olosirea neraţională a pesticidelor (erbicide, insecticide,defolianţi acţionează negativ asupra calităţii solului. !esticidelestabile, juc#nd un rol însemnat în protecţia plantelor şi animalelor de boli şi dăunători au în acelaşi timp un efect negativ asupraactivităţii şi numărului microorganismelor şi faunei solului.Hesturile de pesticide sau produsele transformării lor nimeresc înapele naturale, se includ în reţelele alimentare, nimeresc în

produse şi cu ele - în organismul omului, pricinuindu-i dauneconsiderabile. $ste de menţionat acţiunea negativă a drumurilor şitransportului auto asupra aerului, solului, plantelor, apelor, desuprafaţă şi freatice.

ompuşii metalelor grele, hidrocarburile, produsele uzăriianvelopelor, praful şi alte substanţe şi materiale, poluează solul ladistanţe considerabile de la drum ating#nd 8


35/135

nici pentru zone de odihnă. in toate substanţele gazoase, plantelecel mai intens sunt supuse acţiunii bioidului de sulf (&=,oizilor de azot (, hidrogenului fluorat (E5, care sunt părţicomponente ale gazelor de eşapament. Acţiunea lor asupra plantelor se eprimă, mai cu seamă, în distrugerea clorofilei.!raful, în dependenţă de provenienţa sa, eercită o influenţădiferită. Astfel, praful inert, din punct de vedere chimic, acoperind plantele, înrăutăţeşte procesele schimbului termic, coboară procesul de fotosinteză cu 9 3 == B, încetineşte creşterea lor cu 8< 3 =? B. !raful toic, nimerind prin pori şi unindu-se cu apadistruge plantele, intr#nd în reacţii chimice.

ea mai dăunătoare influenţă asupra omului şi animalelor oeercită compuşii plumbului, care nimeresc în organism cu apa,aerul şi hrana. estul de însemnată este acţiunea substanţelor chimice folosite pentru lupta cu gheţuşul asupra zonei dinapropierea drumului. ercetările arată, că aceste substanţeacţionează distrugător asupra vegetaţiei naturale. in culturileagricole cel mai slab se comportă faţă de aceşti poluanţi boboasele,cartoful, ridichea, usturoiul, din pomi - nucul grecesc, mărul de

pădure etc.A devenit destul de acută problema lichidării deşeurilor

industriale şi comunale, care influenţează simţitor asupraschimbării componenţei chimice a solului, duc#nd la înrăutăţireacalităţilor lui.

!oluarea puternică a solului cu metale grele în ansamblu cufocarele poluării cu compuşii sulfului, care se formează la arderea

cărbunelui, duce la apariţia pustiurilor industriale.%n cazurile, c#nd deşeurile industriale şi comunale suntduse la gunoişte, se creează pericol real de poluare a atmosferei, aapelor freatice şi de suprafaţă, ele ocupă suprafeţe considerabile şi poluează solul. Aciditatea apelor freatice creşte p#nă la =,< 3 /,


36/135

(%2% Clasi&icarea 3i caracteristicile principale apolu'rii mediului ambiant

'mpurificare sau poluare este introducerea în orice mediu aagenţilor fizici, chimici şi biologici asupra nivelului lor de maimulţi ani.

2oate impurificările se clasifică în două grupe mari"1% Impuri&ic'ri naturale(% Impuri&ic'ri antropo*ene :antropos ; om+ Impurificările naturale se formează ca rezultat a unor

cauze naturale, deseori catastrofice (erupţii vulcanice, incendii,

inundaţii etc., ce au loc fără acţiunea omului asupra proceselor naturale. 2rebuie de menţionat că nivelul impurificărilor naturaleîn mediul înconjurător este fondic şi se schimbă cu timpul în micămăsură.

Impurificările antropogene sunt cauzate de viaţa şiactivitatea omului. $le sunt în natură într-o cantitate mult mai maredec#t cele naturale. $ste de ajuns de a sublinia, că dacă la începutul

secolului 44 în industrie au fost folosite aproape =? elementechimice, la mijlocul acestui secol se foloseau deja aproimativ


37/135

să se schimbe simţitor.ele mai răsp#ndite substanţe ce poluează mediul

înconjurător sunt" monoidul şi bioidul de carbon, oizii de sulf şi azot, hidrocarburile, aldehidele, plumbul, benz(a-pirenul,funinginea, praful de diversă provenienţă etc. Afară de acestesubstanţe în mediu nimeresc şi un şir de compuşi mult mai toice.Actualmente circa


38/135

Capitolul ,

NO"MA"EA POL$8"II ME#I$L$I NATI/

,%1% Indicii normati.i ai calit'ţii mediului nati.

!entru aprecierea calităţii componentelor mediului 3 aerulatmosferic, apa, solul 3 sunt folosiţi indicii stării lor normative,

determinaţi de cerinţele societăţii, de scopurile, pe care societateale pune la momentul şi în locul dat. %n baza lor, mai t#rziu, sereflectă gradul de deviere a stării acestor sisteme de la cerinţelesocietăţii.

ei mai răsp#ndiţi indici normativi sunt 0A(concentraţiile maime admise ale substanţelor dăunătoare înmediile numite, elaborate îndeosebi pentru om. 'ndiferent de tipulindicelui limitator al nocivităţii substanţei date (toicologic,

organoleptic, sanitar la stabilirea 0A se reiese din condiţiacreării condiţiilor prielnice pentru viaţa organismului dat (în primul r#nd al omului, sau în unele cazuri pentru unele specii deanimale.

%n ultimul timp o răsp#ndire tot mai largă o au indiciidegajării maime admise (0A în atmosferă şi evacuării maimeadmise ($0A în bazinele acvatice, care limitează volumularuncărilor substanţelor dăunătoare şi astfel sunt un mijloc real dereglare a calităţii mediilor native. !entru acţiunile mediului denatură fizică asupra omului sunt stabilite nivelurile maime admise(0A, iar pentru pericolul radioactiv dozele maime admise(z0A.

ivelurile maime admise stabilite, de acţiune a factorilor mediului ambiant asupra omului (periodic sau în cursul vieţiiîntregi, direct ori prin intermediul sistemelor ecologice nu duc la

îmbolnăviri somatice sau psihice, inclusiv boli ascunse sauvremelnic compensate, precum şi schimbul în starea sănătăţii, ce/;


39/135

trec de limitele reacţiilor de aclimatizare. !rintre altele, este prevăzut, că aceste dereglări pot fi observate prin metodelecontemporane de cercetare. ivelul admisibil trebuie să asigure păstrarea vieţii omului, dezvoltarea lui fizică, activitatea nervoasăsuperioară, capacitatea de muncă, purtarea, funcţiile reproductive,capacităţi favorabile de aclimatizare la mediul de trai.

,%(% Normarea poluanţilor atmos&erici

'ndicele de bază, folosit pentru controlul calităţii aeruluieste concentraţia maimă admisă (0A a substanţei dăunătoare.0A 3 este concentraţia maimă a impurităţii în atmosferă,raportată unei anumite durate medii care, acţion#nd periodic sauîntreaga viaţă, nu eercită asupra omului, nici asupra mediuluiambiant în întregime o influenţă dăunătoare (inclusiv urmăriîndepărtate.

acă substanţa nocivă are acţiune dăunătoare asupra naturiiîn concentraţii mai mici, dec#t asupra organismului uman, atunci

normarea se face reieşind din pragul de acţiune a acestei substanţeasupra naturii (flora, fauna.Hezolvarea problemei despre conţinutul admisibil al

poluanţilor atmosferici se bazează pe imaginarea eistenţei unor praguri în acţiunea poluanţilor. )a argumentarea ştiinţifică a 0Aa nocivităţilor în aerul atmosferic este folosit principiul indiceluilimitator (adică normarea după cel mai sensibil indice. Astfel,dacă mirosul se simte la concentraţii, ce nu influenţează negativ

asupra organismului uman şi mediului înconjurător, normarea seefectuează cu considerarea pragului de miros.

!entru normarea nivelului admisibil de poluare a aeruluisunt stabilite două tipuri de 0A" în aerul zonei de lucru dinîncăperi şi în aerul atmosferic al localităţilor. !entru unele şiaceleaşi substanţe poluante 0A în atmosfera localităţilor estemai mică dec#t 0A pentru atmosfera zonei de lucru a încăperilor.

!entru fiecare substanţă poluantă a atmosferei localităţilor este stabilită limita admisibilă a concentraţiei medii zilnice1?


40/135

(0Am.z şi concentraţia maimă, care se determină princercetarea probelor de aer în decursul unui interval de timp redus,aşa - numită concentraţie unică (de o singură dată 0Aun. !rimadetermină acţiunea de lungă durată a poluantului asupraorganismului omului, iar a doua - de scurtă durată (< 3 =?min.

)a cercetările probelor de aer concentraţia maimală nutrebuie să întreacă 0A stabilită pentru aerul încăperilor de producţie, ceea ce garantează securitatea cercetărilor. !entrustabilirea concentraţiilor medii zilnice ale poluanţilor atmosfericisunt efectuate eperienţe toicologice asupra diferitelor animale înscopul studierii acţiunii rezorbtive a substanţei dăunătoare. %n

eperienţă sunt modelate condiţiile de contact ale omului cusubstanţa studiată. %n camere speciale animalele sunt supuseingalării permanente cu substanţa eaminată timp de / 3 1 luni.!entru studierea stării organelor şi sistemelor organismului suntluaţi în consideraţie o diversitate întreagă de indici fiziologici, biochimici, morfologici etc.

oncentraţia unică 0Aun este o astfel de concentraţie asubstanţei în aerul atmosferic al localităţilor, care nu provoacă

reacţii reflectoare în organismul uman (schimbări ale activităţii bioelectrice a creierului, simţul mirosului, sensibilitatea la luminăa ochiului etc.M concentraţia unică 0Aun consideră aşa - numiteledegajări masive în atmosferă ale substanţelor dăunătoare.oncentraţia medie zilnică 0Am.z. este aşa o concentraţie anocivităţii în atmosfera localităţilor, care nu eercită influenţădăunătoare directă sau indirectă în condiţiile respiraţiei

permanente. ormativele 0Aun se referă la un interval de =? min(la aşa interval se referă şi toate valorile 0A, stabilite pentruaerul zonei de lucru în încăperile de producţie. e aici rezultă căla compararea măsurărilor reale cu 0A ale probelor de aer,rezultatele analizelor trebuie să corespundă intervalului de =? min.

!entru compararea cu normativele 0Am.z. controlulnivelului de poluare a aerului în localitate se efectuează sau permanent, sau cu întreruperi timp de =1 ore, cu calcularea

ulterioară a valorilor medii ale concentraţiei nocivităţii. ormativele 0Aun se stabilesc după pragul de acţiune18


41/135

reflectoare a nocivităţii asupra oamenilor, spre eemplu, după pragul de miros, iar normativele 0Am.z. consideră pragul deacţiune toică. acă această acţiune începe de la o concentraţiemai sporită dec#t cea reflectoare, atunci normativele 0Am.z. şi0Aun pentru substanţa dată coincid. %n acele cazuri, c#ndacţiunea toică se manifestă la concentraţii mai mici dec#t ceareflectoare, atunci 0Am.z. T 0Aun,. !entru substanţele care nu posedă acţiune reflectoare 0Aun nu se stabilesc, iar pentrusubstanţele, pragul toic de acţiune a căror este necunoscut,valorile 0Am.z. nu se stabilesc. !e teritoriile supuse protecţieisporite, se stabilesc normative mai stricte - 0Aun se micşorează

cu =? B. !entru elaborarea 0A, îndeosebi pentru aerulatmosferic al localităţilor, se cere un timp destul de îndelungat,legat de necesitatea efectuării cercetărilor medico-biologice şifiziologice. e aceea, pentru substanţele, ce nu au stabilită 0A,se stabilesc normative vremelnice 3 niveluri aproimativeinofensive de acţiune (A'A sau concentraţii vremelnice admise(6A. A'A, la fel ca şi 0A, au dimensiune mgUm/ şi prezintăconcentraţii maime admise unice (0Aun. %n corespundere cu

& =1 , n, atuncicalcularea conţinutului admisibil al substanţelor se efectuează după

formula"1=


42/135

M8...=

=

8

8≤+++

n

n

'()

'

'()

'

'()

'

unde"' * ! ' + ! ' n 3 concentraţiile reale ale substanţelor cu efectul

sumaţieiM'()*!+!n 3 concentraţiile maime admise ale substanţelor

(din acest ansamblu.%n aceste cazuri, c#nd apar noi industrii şi tehnologii, şi are

loc degajarea nocivităţilor necunoscute, sunt folosite normele

A'A (niveluri aproimative inofensive de acţiune a substanţelor.$le se stabilesc prin analogie cu substanţele de aceeaşi acţiune, pentru care sunt elaborate 0A. ormele 0A sunt baza iniţialăa proiectării şi epertizei maşinilor şi mecanismelor noi, liniilor tehnologice etc., ele servesc, de asemenea, şi ca criteriu deapreciere a necesităţii folosirii măsurilor de luptă cu poluareaaerului atmosferic cu gaze şi pulbere (praf.

,%,% Normarea )*omotului

ormele zgomotului se stabilesc reieşind din cerinţeleigienice şi tehnice. erinţele determină normele zgomotului lalocurile de lucru, pe teritoriile locative, în încăperile clădirilor

publice şi în apartamente. %n norme sunt prevăzute condiţiile demuncă şi de trai ale omului, care nu duc la îmbolnăvirea oamenilor şi nu încurcă activităţii normale de muncă.

%n calitate de caracteristică a zgomotului permanent lalocurile de muncă, precum şi pentru determinarea eficacităţiimăsurilor de limitare a acţiunii negative, sunt stabilite nivelurile presiunii sonore în decibeli (d@ în bandele de octavă cu mediageometrică a frecvenţei :/, 8=


43/135

folosită aprecierea nivelului sunetului în d@A (scara A, care prezintă valoarea medie a caracteristicilor de frecvenţă a presiuniisonore cu luarea în consideraţie a acţiunii biologice.

aracteristică a zgomotului variabil este parametrulintegral 3 nivelul echivalent al sunetului în d@A. oţiunea *nivelechivalent al zgomotului+ eprimă valoarea nivelului intr-un timpdeterminat, mediată după regula energiei egale.

ivelul zgomotului în încăperile de producţie şi nemijlocitla locurile de lucru în secţii, pe terenurile de montaj nu trebuie săîntreacă G?-9? d@AM în raioanele locative ale urbei ziua 3 :? d@A,noaptea 3


44/135

P o r t a b i l - m a n a g e r i a l a

s i p e n t r u i n t r e p r i n d e r i l e

i n d u s t r i e i a l i m e n t a r e

C u l t u r a l - s o c i a l a

( o d i h a , s c a l d a t , s p o r t e t c )

P e n t r u n e c e s i t a t i l e p o p u l a t i e i

P e n t r u p s t r a r e a

s i r e p r o d u c e r e a s p e c i il o r

p r e t i o a s e d e p e s t i , i n a l t

s e n s i b i l l a o x i g e n

P e n t r u a l t e s c o p u r i

i n g o s o d a r i a p i s c i c o l a

P e n t r u g o s p o d a r i a p i s c i c o l a

C a t e g o r i a f o l o s i r i i a p e i

5ig.8. ategoriile de folosire ale apei.

5aţă de fiecare categorie de folosire a apei din punct devedere al calităţii ei sunt înaintate diferite cerinţe" în unele cazuri -mai mult, în altele - mai puţin stricte. e eemplu, prezenţa aastfel de toicant chimic, ca heacloranul, în apele potabile şicultural-sociale este admisă într-o cantitate foarte mică"0AV?,?= mgUl. %n bazinele acvatice ale gospodăriei piscicole prezenţa acestei substanţe nu este admisă (0AV?, ceea ce seeplică prin faptul că această substanţă are proprietatea de a se

acumula progresiv în lanţurile trofice următoare.%n timpul de faţă 0A a unei sau altei substanţe în bazinulacvatic se stabileşte după acel criteriu de acţiune nocivă (acţiuneaasupra sănătăţii populaţiei, asupra proprietăţilor organoleptice aleapei" gust, miros, culoare, sau asupra stării sanitare generale a bazinului, care se caracterizează prin cea mai mică concentraţie.Astfel de criteriu al nocivităţii a căpătat denumirea de indicelenocivităţii limită (').

2oate substanţele dăunătoare după caracterul de acţiunesunt împărţite de către organele ocrotirii sănătăţii în trei grupedupă ') (general-sanitari, sanitar-toicologici, organoleptici, iar organele de protecţie a peştelui mai au şi indicele pentrugospodăria piscicolă.

0A a substanţelor nocive în apa bazinelor esteconcentraţia maimă, care nu influenţează direct sau indirect

asupra sănătăţii populaţiei şi a generaţiilor următoare, identificată prin metode contemporane de cercetare, la acţiunea ei asupra1


45/135

organismului uman pe toată durata vieţii, şi înrăutăţeşte condiţiileigienice de folosire a apei de către populaţie. 0A igienice suntluate în consideraţie la aprobarea proiectelor, la determinareacondiţiilor de evacuare a apelor reziduale în bazin şi prognozareastării lui sanitare. ormativele igienice 3 sunt compartimentul de bază ale *Hegulilor de protecţie a apelor de suprafaţă de poluare cuape reziduale+ (8;G1. %n Heguli se indică că este interzisăevacuarea apelor reziduale ce conţin substanţe pentru care nu suntstabilite concentraţiile maime admise (0A în bazineleacvatice. acă la momentul proiectării nu sunt stabilitenormativele pentru substanţele dăunătoare în apele reziduale ale

viitorului consumător, atunci el trebuie să asigure efectuareacercetărilor şi argumentarea pentru ele a 0A în apa obiectelor acvatice (p. /8.

!entru necesităţile populaţiei este folosită doar apa dulce,care conţine o anumită cantitate de săruri dizolvate şi impurităţinedizolvate. %n caz dacă aceşti indici sunt mai sporiţi, apa naturalăeste supusă epurării, pentru a înlătura o parte din impurităţi şisăruri, mai cu seamă cele de calciu şi magneziu.

&ubstanţele nocive ce se conţin în apele reziduale aleîntreprinderilor se pot oida în apele naturale, ceea ce este legat defolosirea oigenului dizolvat în ele. &upracheltuielile de oigen potduce la deficitul lui în bazinul acvatic şi la fenomenul eutroficării(înfloririi apei. Ltiind componenţa chimică şi cantitateaimpurităţilor din apă se calculează necesitatea de oigen pentruoidare şi se determină gradul de pericol al eutroficării, adică se

stabileşte c#t sunt de periculoase unele sau altele reziduuri, pentrua limita evacuarea lor. !entru aceasta sunt folosiţi doi indici,obligatoriu controlaţi de laboratoarele sanitare ale întreprinderilor în apele reziduale, recirculate şi naturale" necesitatea chimică înoigen ( şi necesitatea biochimică în oigen (@.

este cantitatea de oigen în miligrame la 8 litru deapă, necesară pentru oidarea compuşilor organiciM @ 3 cantitatea de oigen, cheltuită într-un anumit interval de timp

pentru oidarea anaerobică biochimică (descompunerea acompuşilor organici nestabili, ce se conţin în apa cercetată. @1:


46/135

se determină pentru diferite intervale de timp, de eemplu pentru <zile (@


47/135

prima categorie şi : mgUl pentru bazinele din categoria a douaM apa nu trebuie să conţină agenţi patogeni, nimicirea cărora se

face prin dezinfectarea apelor reziduale biologic epurate p#nă

la indicele coli nu mai mare de / sau titrul coli de cel puţin/??.

TITRUL COLI este cantitatea minimă de apă, în care seidentifică prezenţa colibacilului.

INDICELE COLI este cantitatea de colibacili ce se conţineîntr-un litru de apă.

5aţă de componenţa şi proprietăţile apei din bazinele

gospodăriei piscicole sunt înaintate cerinţe suplimentare privindtemperatura ei şi conţinutul de oigen dizolvat în apă în perioadade iarnă, precum şi alte cerinţe. antitatea substanţelor nocive înapele reziduale nu trebuie să întreacă concentraţiile maimeadmise, stabilite pentru ambele categorii de asigurare cu apă.

,%2% Normarea conţinutului de substanţe noci.e n sol

%n legătură cu poluarea tot mai intensă a solurilor cusubstanţe chimice (îngrăşăminte, pesticide etc. au fost elaboratenormativele concentraţiilor maime admise a unui şir de substanţenocive ce poluează solul. !rincipiul normării poluării solului sedeosebeşte considerabil de principiile ce stau la baza normării poluării bazinelor acvatice şi a aerului atmosferic.

eosebirea este determinată de faptul, că nimerirea directăa poluanţilor din sol în organismul uman este neînsemnată, şi elimitată doar de unele cazuri de contact direct cu solul (prelucrareamanuală a solului, prafului de sol, jocul copiilor în nisip, etc..&ubstanţele chimice, care au nimerit în sol, nimeresc în organismulomului mai cu seamă prin apă, aer şi plante ce au contact cu solul pe lanţurile biologice trofice" solul 3 planta 3 omulM solul 3 planta

3 animalele 3 omul.e aceea la normarea poluării solului este luat în19


48/135

consideraţie nu numai pericolul, care îl prezintă solul la contactulnemijlocit cu el, dar mai cu seamă urmările poluării secundare amediilor ce vin în contact cu solul. %n acelaşi timp sunt luaţi înconsideraţie şi alţi factori ce influenţează conţinutul şi comportareasubstanţelor chimice în sol (tipul solului, structura, !E,temperatura, umiditatea etc. . e igienişti sunt argumentatenormativele pesticidelor, precum şi ale unor astfel de substanţechimice stabile, cum ar fi sărurile metalelor grele (plumbul,arseniul, mercurul, microelementele (molibdenul, cuprul, zincul,vanadiul etc., care sunt folosite ca microîngrăşăminte înagricultură.

eoarece, cum a fost arătat mai sus, solul nu aparţineacelui mediu (spre deosebire de aer şi apă care influenţeazănemijlocit asupra sănătăţii omului, în practică nu este folositindicele 0A, ci cantităţile remanente admisibile ale pesticidelor (HA în sol, eprim#nd aceste valori în grame sau miligrame laun 7ilogram (8 7g de sol.

ormarea conţinutului substanţelor nocive în sol presupunestabilirea a unor astfel de concentraţii, la care conţinutul

substanţelor nocive în mediile de contact nu întrece normativele0A pentru bazinele acvatice şi aer, iar în culturile crescute 3 HA (cantităţile remanente admisibile. %n corespundere curecomandările metodice normarea include trei direcţii principalede cercetare. !rima direcţie 3 determinarea concentraţiei maimeadmise a substanţei în sol din punct de vedere al acţiuniitoicologice asupra organismului uman. Această concentraţie

trebuie să garanteze acumularea substanţei în culturile crescute numai sus de 0A. irecţia a doua 3 stabilirea proprietăţilor organoleptice ale plantelor crescute pe solul dat, precum şi a apeişi aerului atmosferic. irecţia a treia 3 studierea caracterului şiintensităţii acţiunii substanţei asupra proceselor de autocurăţare cedecurg în sol.

in concentraţiile de prag găsite este aleasă cea mai mică,care şi se foloseşte ca maimă admisă.

&tabilirea 0A a substanţelor ce poluează solul, se împartîn trei clase" 1;


49/135

8 3 înalt periculoase, = 3 moderat periculoase, / 3 puţin periculoase.

&tabilirea 0A a substanţelor ce poluează solul se află lastadiul de început. )a momentul actual 0A este stabilită pentruaproimativ /? substanţe dăunătoare, în special otrăvuri chimice(toice folosite pentru protecţia plantelor contra bolilor şidăunătorilor.

Capitolul 0

MONITO"IN7$L ECOLO7IC ŞI CONT"OL$LA4$P"A 4T8"II AE"$L$I ATMO4!E"IC

0%1% Monitorin*ul ecolo*ic

%n condiţiile creşterii sporite a acţiunii umane asupramediului înconjurător şi pericolul urmărilor negative a acesteiacţiuni, a devenit necesară informaţia detaliată, cum despre stareamediului, aşa şi despre starea biosferei în întregime.

&pre deosebire de schimbările stării biosferei, cauzate de pricini naturale, schimbarea ei sub acţiunea factorilor antropogeni

decurge cu mult mai repede. !entru a evidenţia schimbărileantropogene pe fondul celor naturale, a apărut necesitateaorganizării unui sistem de observări special. Astfel de sisteme alobservărilor periodic repetate ale unui sau mai multor elemente alemediului ambiant nativ în spaţiu şi timp, cu anumite scopuri,conform unui program pregătit din timp, pentru stabilireaschimbărilor stării biosferei sub acţiunea activităţii umane acăpătat denumirea de monitoring.

&istemul monitoringului

Date post:	01-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	csashka6085
View:	226 times
Download:	0 times

Teorie Protecția Mediului Ambian an.5

Documents