TEMA 3. PROSPECTAREA PIEŢII PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1. Metodele de studiere a cererii de consum pentru produsele agricole şi agroalimentare2. Metodele de studiere a ofertei de produse agricole şi agroalimentare3. Studiul conjunctural al pieţii agrare4. Prospectarea pieţii externe

1. Metodele de studiere a cererii de consum pentru produsele agricole şi agroalimentare

Studiul cererii de consum pentru produsele agricole şi agroalimentare se realizează folosindu-se mai multe grupe de metode, şi anume:

Metode de analizăMetode de estimare indirectMetode de studiere directă.

Metodele de analiză – din aşa grupă mai importante sunt:◦analiza vînzării cu amănuntul◦analiza mişcării stocurilor de mărfuri◦analiza bugetelor de familie.

Analiza vînzării mărfurilor cu amănuntul - exprimă cererea satisfăcută. Ea presupune utilizarea unor procedee relativ simple pentru studiul volumurilor desfacerilor cu amănuntul, a dinamicii şi a structurii vînzărilor, a tendinţelor pe viitor.

Analiza mişcării stocurilor de mărfuri evidenţiază:

evoluţia cererii totale de produsetendinţele pe viitor.

Creşterea sau descreşterea stocurilor exprimă variaţiile cererii de consum cît şi atitudinea cumpărătorilor faţă de un produs sau altul. Stocurile pot arăta dacă şi în ce măsură vînzările se pot lua ca corespondent al cererii de consum.

Comparativ cu vînzările, stocurile prezintă avantajul că se pot urmări atît pe grupe, cît şi pe sortiment, calităţi.

Analiza bugetelor de familie:

prezintă avantajul faţă de primele 2 metode în sensul că oferă informaţii despre cererea de consum.Bugetele de familie înregistrează cererea

de consum ca nişte cheltuieli băneşti efectuate pentru procurarea produselor alimentare. Acestea exprimă cererea satisfăcută, concretizează cumpărăturile efective de produse şi servicii.

Metodele de estimare indirectă:

1. Puterea de cumpărare a populaţiei, evidenţiază cererea de consum solvabilă care se manifestă pe piaţa agrară.Cunoaştere fondului de cumpărare a

populaţiei va contribui la evaluarea cererii globale pentru produsele agricole şi agroalimentare, dar şi în profil teritorial (urban – rural) sau pe grupe de produse şi produse.

2. Normele de consum se pot utiliza pentru determinarea cererii de consum

pentru produsele agricole şi agroalimentare.Normele de consum (minime sau optime)

pot evidenţia tendinţa cererii de consum, de regulă, tendinţa raţională a acesteia.

Metodele de studiere directă:

Metodele de studiere directă au la bază informaţiile culese direct de la purtătorii cererii de consum.

Pentru studiul direct al cererii de consum se pot utiliza două categorii de metode:

� metode de observare empirică;� sondajul statistic;

Metodele de observare empirică a cererii de consum constau în înregistra- rea directă a cantităţilor cumpărate în cadrul actului de vânzare-cumpărare.

Sondajul statistic, cunoscut şi sub denumirea de “cercetare selectivă” constituie o metodă fundamentată ştiinţific şi se bazează pe informaţiile obţinute de la un eşantion selecţionat din cadrul unei colectivităţi.

2. Metodele de studiere a ofertei de produse agricole şi agroalimentare

În procesul de studiu al ofertei elementele principale sunt:Structura ofertei;Dinamica ofertei.

Studiul structurii ofertei de produse agricole şi agroalimentare urmăreşte stabilirea proporţiilor deţinute de componentele acesteia, în raport cu un anumit criteriu de structurare: � conţinutul material; � caracteristicile merceologice; � piaţa căreia i se adresează; � segmentul de consumatori beneficiari ai ofertei; � specificul formelor de manifestare a cererii

(mărfuri de cerere curentă, periodică saurară, mărfuri „problematice“ şi

„neproblematice“, mărfuri de marcă şi mărfuri anonime).

Studiul dinamicii ofertei de produse agricole şi agroalimentare trebuie să

cuprindă o serie de parametri între care menţionăm:� cantitatea;� calitatea;� diversitatea sortimentală;� indicele de înnoire a produselor, etc.

Studiul dinamicii ofertei de produse agricole şi agroalimentare se referă şi la procesul de diversificare şi înnoire sortimentală.

Aprecierea gradului de diversificare şi de înnoire sortimentală a ofertei se realizează cu ajutorul a doi indicatori:

� ritmul anual de lărgire sortimentală; � ritmul anual de înnoire

sortimentală.

3. Studiul conjunctural al pieţii agrare

În studiile conjuncturale se utilizează mai multe metode, dintre care enumerăm:I. metoda corelării indicatorilor;II. metoda balanţelor;III. testele conjuncturale;IV. metoda răspunsului global etc.

Metoda corelării indicatorilor permite analiza stării trecute, prezente şi viitoare a conjuncturii în funcţie de decalajele temporare dintre indicatorii care exprimă evoluţia fenomenelor şi proceselor economice.Pentru evaluarea şi analiza stării

conjuncturale prin metoda corelării indicatorilor se vor folosi trei grupe de indicatori :

indicatori în avans;indicatori în întârziere;indicatori în paralel sau concomitenţi.

Metoda balanţelor constă în punerea în evidenţă, pe baza balanţei produsului sau grupei de produse, a raportului dintre resurse şi nevoile de consum (destinaţiile) într-o anumită perioadă de timp.

Testele conjuncturale se bazează pe anchetele de opinie în rândul specialiştilor, cu ajutorul cărora se obţin informaţii asupra evoluţiei şi tendinţei conjuncturale a diverselor fenomene de piaţă.

Pentru ca rezultatele să poată fi comparabile şi cu un grad ridicat de generalizare, este necesar să se ţină seama de o serie de cerinţe, cum ar fi:◦ selecţia specialiştilor care formează eşantionul;◦efectuarea anchetei la date fixe;◦utilizarea în mod constant a aceluiaşi chestionar;◦menţinerea aceloraşi unităţi analizate etc.

Metoda răspunsului global se bazează pe sondajul statistic şi constă în reprezentarea grafică a ponderii celor trei posibilităţi de răspuns obţinute de la panelul de specialişti privind evoluţia fenomenului de piaţă analizat.

Studiul conjunctural al pieţei se încheie cu întocmirea unei sinteze conjuncturale, în care, în final se elaborează variantele strategice privind evoluţia pieţei în etapa următoare.

4. Prospectarea pieţii externe

Studiul pieţei externe pentru import-exportul produselor agricole şi agroalimentare trebuie să parcurgă mai multe etape.

Prima etapă este etapa de documentare şi informare. Informaţiile culese vizează, printre altele:◦potenţialul economic;◦tendinţele producţiei, a investiţiilor şi a

acumulărilor;◦dezvoltarea agriculturii etc.

Etapa a doua se referă la studiul oportunităţilor oferite de piaţa externă şi a analizei principalilor indicatori economici.

În această etapă, principalele aspecte studiate se referă la următoarele :◦politica în domeniul agriculturii;◦ resursele naturale;◦producţia agricolă;◦ forţa de muncă şi salariile;◦ veniturile populaţiei şi nivelul de trai;◦ tarifele vamale, taxele şi alte reglementări legate de

import-export;◦posibilităţile de promovare a produselor;◦populaţia şi caracteristicile acesteia etc.

A treia etapă are în vedere prospectarea (studierea) propriu-zisă a pieţei externe, în cadrul căreia se urmăresc cinci obiective:

piaţa şi produsele;cumpărătorii şi atitudinea lor faţă de

produs;producţia şi concurenţa;canalele de distribuţie şi cadrul

comercializării;reclama şi publicitatea.

Etapa a patra este destinată stabilirii concluziilor privind piaţa externă studiată, în care se prezintă o apreciere de ansamblu a acesteia.

Etapa a cincea constituie punctul final al prospectării pieţei externe.

În cadrul acestei etape se vor elaborara deciziile privind pătrunderea pe o anu- mită piaţă, în cadrul căreia se fixează principalele obiective pentru export- importul produselor agricole şi agroalimentare, cât şi formele concrete de organizare a vânzărilor.

Mulțumesc pentru atenție!