TEHNICI DE ÎNVĂȚARE PENTRU COPILUL PREȘCOLAR APLICABILE ÎN FAMILIE

ÎN ATENȚIA PĂRINȚILOR

Prof. Șomoiag Lucia- Director GPN Nr 18 Buzău

Copiii tânjesc după iubirea părintească. Aceasta le dă siguranţă şi îi încurajează să comunice,să pună întrebări şi să cerceteze. Iubirea îi înde-amnă pe părinţi să le vorbească regulat copiilor şi să fie interesaţi de instruirea lor. Potrivit cărţii Eager to Learn HelpingChil-dren Become Motivated and Love Learn-ing, cercetările arată că „părinţii par să exercite cea mai mare influenţă asupra motivaţiei copi-lului de a învăţa“. Iar colaborarea părinţilor cu profesorii amplifică această influenţă. „Nimic nu are o putere mai mare în a ajuta copilul să-şi recapete motivaţia de a învăţa decât colaborarea părintelui cu profesorul“, se afirmă în carte.Părinţii exercită o anumită influenţă şi asupra capacităţii de învăţare a copiilor. Pe parcur-sul unui studiu îndelungat efectuat asupra a 43 de familii, studiu menţionat în cartea In-side the Brain, cercetătorii „au observat că acei copii cărora li s-a vorbit mai mult în primii trei ani de viaţă aveau un coeficient de inteligenţă net superior celui al copiilor cărora părinţii nu le-au vorbit prea mult“. În carte se mai spune că „părinţii care le vorbesc copiilor mai mult sunt mai înclinaţi să le laude realizările, să le răspundă la întrebări, să ofere îndrumare în loc să se mulţumească să dea porunci şi să folos-ească cuvinte variate în diverse contexte“.  Dacă următoarele sugestii devin obiceiuri în familie, dorinţa membrilor ei de a învăţa va creşte:-Spuneţi-le des şi într-o manieră iubitoare copiilor că aşteptaţi din partea lor să aibă o conduită morală înaltă şi să înveţe bine - fără să fiţi prea exigenţi- Consideraţi munca dificilă ca fiind cheia suc-cesului- Adoptaţi un stil de viaţă activ, nu sedentar

- Ajutati copiii să petreacă săptămânal mult timp învăţând; includeţi în programul familiei pregătirea temelor pentru şcoală, lectura de plăcere, hobby-urile, activităţile desfăşurate îm-preună, instruirea în ce priveşte responsabilităţile şi treburile gospodăreşti- Faceţi din familie un sistem de sprijin reciproc şi de rezolvare a problemelor- Stabiliţi reguli clare, pe care să le respectaţi cu conştiinciozitate- Ţineţi legătura cu profesorii- Puneţi accentul pe dezvoltarea spirituală- Copiii au nevoie cel mai mult de „iubire, de multe îmbrăţişări pline de căldură şi de un per-manent contact cu limba maternă (prin citit şi conversaţie)“.

Motivatia in invatare

Motivatia este un proces esential in procesul de invatare. Ea este de doua feluri: intrinseca  (vine din interior, de exemplu: satisfactia de a face singur un lucru, placerea de a realiza o activitate) si extrinseca (exista un obiect sau o persoana in exterior care te ajuta sa continui o sarcina, care te determina sa o duci pana la final, exemplul de mai sus). Pentru prescolari, sentimentul ca au reusit sa realizeze o actiune singuri ii poate motiva sa realizeze altele si, implicit, sa invete lucruri noi (sa scrie o litera, sa recunoasca forme geometrice etc.).Care sunt conditiile de a trezi interesul pentru invatare la prescolari?Copiii au o curiozitate innascuta. Le place sa ex-ploreze si sa descopere. Acestea sunt cele doua elemente cheie in procesul lor de invatare. Daca explorarea pe care o fac le aduce sentimente de bucurie, daca curiozitatea lor este satisfacuta,

dorinta de a retrai aceleasi sentimente ii vor determina sa isi continue explorarea si sa-si doreasca sa descopere in continuare lucruri noi. Iata cum poti trezi interesul prescolarului pentru a cunoaste lucruri noi.• Invata-l prin joc. Cel mai interesant lucru pentru copii la aceasta varsta este sa se joace. Asadar, daca vrei sa ii trezesti copilului interesul pentru cunoastere, poti face acest lucru propunandu-i jocuri si activitati din care invata lucruri noi. • Profita de curiozitatea lor specifica. Prescolarii pun numeroase intrebari despre lumea incon-juratoare si vor sa afle cele mai diverse lucruri. Pornind de la intrebarile celui mic, poti sa ii oferi mai multe informatii interesante despre subiectele care il intereseaza. Este mai usor sa pornesti de la preocuparile lui pentru a-i trezi interesul pentru cunoastere decat de la ce ti-ai dori tu sa cunoasca. De exemplu, daca este fas-cinat de dinozauri, dar tu ai dori sa fie un mic matematician, cumpara-i carti despre dinozauri (adecvate varstei) si amana discutia despre nu-mere dupa ce copilul si-a satisfacut curiozitatea privind subiectul sau preferat. Iar daca poti lega cumva matematica de dinozauri, ai si mai multe sanse sa ii trezesti interesul .  • Apeleaza la mai multe modalitati de a i prez-enta informatiile: filmulete, jocuri educatie, imagini sau activitati practice pe care le puteti realiza impreuna. De exemplu, daca vrea sa afle cum se formeaza fulgii de zapada, ii poti arata imagini cu fulgi de zapada la microscop, puteti iesi afara sa observati impreuna fulgii de nea, folosind o lupa si puteti folosi tehnica origami pentru a crea fulgi din hartie. • Ajuta-l sa persevereze in activitate povestin-du-i despre cum va fi produsul final sau ce va reusi sa faca dupa ce va termina de invatat. De asemenea, este bine sa apreciezi eforturile co-pilului si sa il lauzi atunci cand obtine rezultate bune.• Activitatea de invatare- o provocare. Astazi, a face un puzzle din 10 bucati poate fi o provo-care pentru el. A descoperi ca daca il face de doua-trei ori, timpul de care are nevoie pentru a pune cap lacap piesele se injumatateste este placut, insa

probabil maine nu va mai fi interesat de acelasi puzzle. • Dependenta fata de adult trebuie sa scada treptat. Parintele poate interveni atunci cand isi da seama ca cel mic isi pierde interesul fiindca sarcina fie este plictisitoare, fie este prea grea. O greseala pe care o fac parintii/educatorii este aceea ca incep o activitate impreuna cu copilul si de a o finaliza ei in locul micutului. Nu sunt putine cazurile in care parintele ramane la masa de lucru terminand un desen, in timp ce copilul se joaca pe covor cu o masinuta. Rolul parin-telui/educatorului este de a-l sprijini pe copil atunci cand realizeaza lucruri noi, incurajandu-l sa incerce, chiar daca i se pare prea greu. Daca cel mic nu mai doreste sa realizeze o activitate fiindca s-a plictisit, puteti lua o pauza si o puteti relua atunci cand copilul se arata mai interesat de ea. •  Emotiile traite de copil sunt deosebit de importante fiindca dorinta de a retrai starea de bine simtita, il va motiva sa repete o activitate si sa afle mai multe lucruri despre ceea ce invata. De aceea, este bine sa ai o atitudine pozitiva fata de copil in momentele in care il inveti ceva, sa fiidispus sa nu continui o activitate daca s-a plic-tisit si, in general, sa il ajuti pe copil sa descopere ca a invata lucruri noi este distractiv.Cu cît mediul de învăţare este mai bogat în stim-uli (vizual, lingvistic, tactil, auditiv, social etc.), cu atît cresc oportunităţile copilului de a învăţa prin interacţiune cu diferite persoane (copii sau adulţi) şi prin acţiunile sale concrete asupra obiectelor. Conform cercetărilor în domeniul pedagogiei, copiii învaţă cel mai bine făcând. Aceasta înseamnă că prin implicare activă în interacţiunile cu mediul, copiii dezvoltă sem-nificaţii ale lumii din jurul lor. Înţeleg ceea ce îi înconjoară. Ei învaţă observînd ce se întîmplă atunci cînd interacţionează cu obiectele şi per-soanele. Ei se implică spontan în astfel de acţi-uni. Construiesc din cuburi, desenează, se joacă „de-a vînzătorul....” (sau alt joc simbolic), mod-elează şi, în acest mod, adaugă noi informaţii ce-lor pe care deja le ştie, generînd noi cunoştinţe. Copiii învaţă concepte simple pe care apoi le uti-lizează pentru a înţelege concepte mai complexe. Aceasta este ceea ce Piaget numea procesul de asimilare şi acomodare. Rolul cadrului didactic este acela de a crea un mediu care să-i invite pe

copii să observe, să fie activi, să facă alegeri şi să experimenteze.In final, aminteste-ti de ce este important sa il implici activ pe copil atunci cand vrei sa il inveti ceva: “Spune-mi si am sa uit. Arata-mi si s-ar putea sa-mi amintesc. Implica-ma si voi intelege”

(Confucius C 440, i.e.n.)

MESAJ PENTRU PARINTI IN CALITATE DE PARTENERI EDUCATIONALI:

“EDUCAȚIA ȚINE ȘI DE MINE ȘI DE TINE!”

Intrarea în grădiniţă este pentru copilul preşco-lar un eveniment social important iar procesul adaptării la noua situaţie nu este foarte uşor. Copilul care trece pentru prima oară pragul gradiniţei, părăsind universul familiar de acasă trăieşte o aventură surprinzătoare: acasă era singurul reprezentant al generaţiei sale, într-un mediu alcătuit din personaje de dimensiuni şi de importanţă diferite, însă caracterizate prin faptul de a fi, toate, de neînlocuit. De la locul său bine stabilit de părinţi, printr-o trecere mai mult sau mai puţin bruscă, se trezeşte într-un mediu nou, de la care nu ştie ce să aştepte şi căruia nu ştie cum să-i răspundă. Primul fenomen care se pro-duce este o stare de tensiune, generată de efortul stocării de către copil a unei cantităţi excesive de informaţii noi, între persoane pe care acum le vede pentru prima dată. Adaptarea, inclusiv de grup, se realizează ca acomodare şi asimi-lare a ceea ce este important în caracteristicile grupului, ale solicitărilor pe care le impune şi ale ofertelor de acceptare.Copilul preșcolar manifestă o intensă sociabili-tate, o puternică dorinţă de contact social dar el nu este sociabil în general ci învaţă, prin unităţi specifice de învăţare, să ajungă la un comporta-ment adaptativ şi expresiv. Se poate afirma astfel că evoluţia copilului este marcată de interacţiu-nile între el, ca individ în dezvoltare şi ceilalţi, de interesul pe care începe să-l arate faţă de alţii, cu care descoperă că poate acţiona împreună. Gră-diniţa asigură lărgirea experienţei personale dar mai ales condiţiile unei activităţi sociale bogate, variate, în care şi prin care copilul va reuşi să preia iniţiativa contactului social mai frecvent, poate, decât adultul, va elabora relaţiide încrede-re în ceilalţi şi va conştientiza locul şi rolul său în

cadrul colectivităţii.Grădiniţa este un cadru grupal mai larg decat fa-milia ceea ce presupune, pe de o parte, o cantitate de neprevăzut şi, pe de altă parte, impune cerinţe mai severe conduitei copilului: un orar mai di-versificat şi complex care necesită noi solicitari de adaptare prin faptul că se creează un discret dis-confort deoarece până atunci el parcurgea variate situaţii, fără programări clare.Mai mult, există aici o circulaţie de afecţiune mai reţinută decât în familie, rigori reverenţioase, o mai mare solicitare de a controla personal pro-pria igiena şi modul de a mânca astfel încât toate acestea solicită eforturi de adaptare. Procesul de adaptare este relativ dificil şi complex, având particularităţi în care se exprimă vârsta, temper-amentul şi experienţa anterioară dar adaptarea la mediul grădiniţei oferă un potenţial foarte mare de socializare a copilului. Majoritatea copiilor trec peste acest obstacol dificil mai ales dacă educa-toarea întelege “mica dramă” care se desfăşoară sub ochii săi şi dacă părinţii au ştiut să uşureze încercarea la care este supus copilul, renunţând ei înşişi la o atitudine prea posesivă faţă de acesta, realizându-i astfel cele mai bune condiţii pentru adaptare. Rolul cadrului didactic este esenţial întrucat educatoarea este principalul interme-diar între preşcolar şi lumea nouă: educatoarea este privilegiată din plin de atenţia copilului şi, ca atare,intră în zona socializarii de prim grad. Mai mult, acum se produc interesante fenomene de transfer afectiv şi de identificare afectivă, în sensul că preşcolarul îşi transferă toată dragostea şi atenţia către educatoare, aceasta fiind pentru el un substitut al mamei. O mare parte din viaţa copilului se va desfăşura de-acum în grădiniţă iar de armonia dintre cele doua medii educaţionale reprezentate de părinti şi educatoare depinde dez-voltarea viitoare a copilului.

derularea lor, îmbunătăţindu-şi astfel relaţia copil – părinte – grădiniță. Activitatea nr. 1 din proiect s-a numit ,,Al-imentația sănătoasă’’ și s-a desfășurat împreună cu medicul și asistenta unității având ca scop aplicarea cunoștintelor teoretice și practice ale preșcolarilor privind alimentația corespunzătoare vârstei. Medicul şi asistenta unității G.P.N. Nr. 18 ne rea-mintesc cele mai importante reguli de igienă per-sonală în cadrul activității desfășurate cu preșcolarii grupei mici ’’BUBURUZE ’’, prof. înv. preșc. Ganea Georgiana

Într-o lume în care tehnologia acaparează uni-versul copilăriei, copiii sunt privaţi de mişcarea atât de necesară corpului şi dezvoltării sale ar-monioase. Copiii sunt privaţi de prea multe ori de o alimentaţie sănătoasă şi corespunzătoare vârstei, dar din păcate de foarte multe ori din inconştienţa părinţilor, sau diferitele probleme financiare sunt privaţi chiar de controalele şi în-grijirile medicale şi stomatologice necesare unei dezvoltări mintale şi corporale armonioase.Părinții și preșcolarii de la Grupa Mică ,,Bubu-ruze’’, împreună cu educatoarea lor, au căzut de comun acord să readucă în discuţie pe parcur-sul acestui an școlar această temă, a sănătăţii corporale cu scopul de a forma o atitudine pozitivă şi responsabilă faţă de sănătatea sa şi a celor din jur. Prin acţiunile propuse în cadrul proiectului educational ,,Sănătate de la toate’’, părinţii vor fi antrenaţi să participe ca parteneri în procesul educativ, având acces astfel la infor-maţii despre valorile promovate în instituţiile specializate în educaţia celor mici, formându-i ca beneficiari direcţi ai achiziţiilor de ordin educaţional ale propriilor copiii. Participarea activă la actul învăţării va duce la creşterea gradului de implicare şi responsabilitate din partea părinţilor în adoptarea deciziilor, în recunoaşterea şi valorificarea informaţiilor despre copii. Prin acţiuni practice, concrete, părinţii vor înţelege importanţa colaborării cu grădinița, cu cadrele didactice şi cele medicale, formându-şi astfel deprinderea de a se interesa şi a sprijini activităţile pe care copilul le des-făşoară în grădiniţă, se vor implica mai activ în

Activitatea nr. 4 din proiect s-a numit ,,Cum bandajăm păpușa!” și s-a desfășurat în sala de sport a G.P.N. Nr. 18, Buzău în cadrul săptămânii Școala altfel ,,Să știi mai multe, să fii mai bun!’’ Voluntarul Crucii Roșii a informat preșcolarii cu privire la activitatea și im-portanța Crucii Roșii. Le exemplifică folos-indu-se de o păpușă regulile de acordare a primului ajutor în cazul unor accidente, într-o formă accesibilă vârstei preșcolare. Preșcolarii au fost foarte bucuroși că au putut să ajute și să trateze păpușa. Activi-tatea se încheie făcându-se poze și acordând preșcolarilor participanți diplome semnate de Crucea Roșie Buzău.

POVESTEA FLUTURELUI

“Într-o zi, un om văzu din întâmplareun cocon şi se opri să-l studieze. În mica luigaură, omul observă un fluture care se străduia să iasă. Rămase multe ore lângă cocon urmărind fluturele care părea că se află pe punctul de a abandona, fără să poată ieşi prin gaura care rămânea mereu la fel de mică.Omul decise atunci să ajute fluturele. Luă uncuţit, deschise coconul şi fluturele ieşi imedi-at. Totuşi, trupul lui era slab şi amorţit, iar aripile mici şi fragile abia se mişcau.

Omul continuă să-l observe, spunân-du-şi că aripile fluturelui se vor de-schide, dintr-o clipă în alta, şi că atun-ci insecta va putea să-şi ia zborul. Dar nu se întâmplă nimic! Fluturele îşi petrecu restul vieţii târându-se pe pământ, cu trupul lui slab şi aripile chircite. Nicio-dată n-a putut să zboare.Ceea ce omul nu a înţeles, în intenţia lui de a-l ajuta, este că trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui să facă efortul necesar ca să poată trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis să zboare.Ca şi fluturii, copiii învaţă să-şi deschidă aripile, iar cei care îi înconjoară ştiu să le fie aproape, păstrând însă distanţa potrivită.”

Uneori este bine să îți lași copilul să se descurce singur, așa va căpăta încredere în el, va învăța și ce este reușita, dar și ce este eșecul. Va învăța cum să treacă peste lucrurile mai puțin placute, să nu se lase doborât și să aibă o gândire de învingător. Va învăța cum să se mobilizeze, să treacă peste obstacole, să își dezvolte abilitățile de viață, să “zboare” și să aibă “aripi puternice”. Încercați să nu vă faceți copilul să fie dependent de voi. Fiți alături de el și spuneți-i că îl susțineți, încurajați-l să aibă inițiativă, să fie creativ, să se joace cu ceilalți copii, să se implice în activități cu grade diferite de dificultate. Învățați-l să își dezvolte gândirea, creativitatea, să gă-sească propriile soluții la problemele întâmpinate. Iubiți-vă, încurajați-vă copilul să își deschidă aripile și să zboare!

Au trecut foarte repede anii petrecuți împreună. Mă gândesc cu nostalgie, că peste puțin timp ne vom imbrățișa de bun rămas. Au fost niște ani minunați, cu multe bucurii si împliniri, si cu multe realizări. Mă simt ca un actor, care pe scena vieții încheie un capitol și se pregătește de o altă etapă a vieții, urcând în scena alături de mine, alți mici actori împreună cu părinții lor.Mă năpădesc amintirile și îmi amintesc cu drag prima zi de grădiniță a acestor copii, când au pășit pragul clasei pentru prima dată cu timiditate si cu sfială mi-au spus primul,, buna dimineața’’. Voi trage cortina, dar acești copilași vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna, și poate viața ne va da șansa ca peste ani să ne întâlnim din nou si să ne amintim cu drag că și eu am pus o cărămidă la baza temeliei lor.

Noi suntem grupa mijlocie “Curcubeu”, o grupă de 24 pitici veseli, curioşi şi isteţi. Încă de la început am dovedit că suntem dornici să ne jucăm împreună şi să desluşim ainele grădiniţei, iar grija şi dragostea cu care am fost primiţi şi indrumaţi au făcut ca în scurt timp să devenim o mare familie. Zi de zi am descoperit că reuşim să colorăm, să pictăm cu degeţelele sau cu pensula, si, deşi suntem destul de mici putem lipi diverse mate-riale, construi cu cuburi, am învăţat să răsfoim cărţile cu grijă, stim să utilizăm calculatorul responsabil, ne place ora de engleză.Fiecare zi este diferită de celelalte, vin cu plăcere la grădiniţă cu idei noi si dornici de cunoaştere. Întalnirea de dimineaţă este o adevarată provocare pentru noi toţi. Cu fiecare temă pe care o desfăşurăm, vedem în ochişorii lor bucuria şi plăcerea de a veni la grădiniţă. Când vin să-i ia de la grădiniţă de multe ori părinţii aşteaptă şi tot aşteaptă desprinzându-i cu greu din activităţile în care sunt antrenaţi “mai stau putin ,mami,te rog…”

Deşi suntem în grupa mijlocie am realizat multe şi suntem tare mândri: am participat şi am obţinut diplome la concursuri internaţio-nale, naţionale şi judeţene, am vizitat muzee, am mers în vizită la grădina zoologică, avem grijă de natură, ştim să reciclăm şi să economi-sim apa.