LUCRARE DE DIPLOMA

1

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

TUBERCULOZA PULMONARA

CUPRINS

2

INTRODUCERE

CAPITOLUL I-Anatomia şi fiziologia aparatului respirator

1.1Anatomia aparatului respirator

1.2Fiziologia aparatului respirator

CAPITOLUL II-TBC-aspecte generale

2.1Definiţia si clasificarea TBC

2.2Etiopatogenia TBC

2.3Tabloul clinic

2.4Diagnosticul pozitiv

2.5Evoluţia. Complicaţii. Prognostic

2.6Tratamentul şi profilaxia

CAPITOLUL III-Rolul asiostentei medicale in ingrijirea pacientilor cu TBC

CAPITOLUL IV -Planul de îngrijire al cazurilor studiate

Cazul 1

Cazul 2

Cazul 3

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

3

Ideea că tuberculoza este o boală familială, în sensul de "susceptibilitate

moştenită" prevalând asupra celui de boală infecţioasă şi contagioasă (cu risc de

contaminare mai mare în focarul familial) este larg răspândită în sânul

populaţiei şi defavorizează depistarea precoce, la primele simptome.

Tuberculoza este considerată astăzi ca cea mai importantă boală

transmisibilă în lume, pentru că annual se înregistrează peste 10 milioane de noi

îmbolnăviri, iar numărul lor creşte încontinuu, mai ales datorită exploziei

demografice.

Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă cu evoluţie cronică şi largă

răspândire în populaţie (în marea majoritate a ţărilor lumii) care, netratată sau

incorect tratată, are o fatalitate importantă.

Tuberculoza pulmonară reprezintă localizarea cea mai frecventă ca

afecţiune a întregului organism, determinată de pătrunderea şi multiplicarea în

plămân a agentului patogen al bolii (Mycobacterium tuberculosis) în condiţii de

scădere a capacităţii de apărare a organismului, sub influenţa unor factori de

mediu defavorabili.

Boala ca atare este amintită în cele mai vechi documente orientale,

înaintea erei noastre. Un tablou mai detaliat al simptomelor ei nu a fost făcut

decât în epoca greco-romană de Hipocrate, Celsius, Anteu, Galenus.

Transmisibilitatea tuberculozei a fost intuită în epoca renaşterii de

Paracelsus. In secolul XVIII-XIX, Bayle, Laemec, Virchom, Rancke au descris

treptat aspectele anatomo-patologice ale bolii. Utilizând cu rigurozitate metoda

anatomo-clinică, Laennec a adus cele mai importante contribuţii la descrierea

diverselor forme de tuberculoză pulmonară, putând fi considerat ctitorul

fiziologiei moderne.

În anul 1865, Vielemin demonstrează cel dintâi transmisibilitatea bolii

prin inocularea produselor patologice la animalul de experienţă. Agentul

patogen al bolii este descoperit şi el mai târziu (1822) de Robert Koch, care

4

prepară şi prima tuberculină. Cu ajutorul acesteia, Pirgnet. Montoux s-au pus la

punct (după 1905), testarea la tuberculină deschizând noi orizonturi în studiul şi

înţelegerea alergiei tuberculoase.

Prin descoperirea razelor Roentgen se realizează un pas important în

diagnosticul şi diferenţierea formelor de tuberculoză. După 1900 se fac

importante progrese în studiul bacteriologic, radiologie, bronhologic, funcţional,

elaborându-se metode de investigaţii, care, cu perfecţionări aduse ulterior, se

folosesc şi în prezent.

În tratamentul bolii, după o perioadă îndelungată de încercări şi de

metode specifice, unele destul de eficiente (colapsoterapia, rezecţiile

pulmonare), se ajunge la descoperirea streptomicinei (Waksman), care deschide

o nouă eră, nu numai în terapie ci şi în combaterea tuberculozei. Ulterior se

descoperă o gamă întreagă de preparate antituberculoase, neepuizată încă nici în

prezent.

In profilaxia tuberculozei se introduc treptat metoda preventorizării şi a

dispensarizării (Robert Philip - 1917), vaccinarea BCG, depistarea RF,

depistarea bacteriologică (Canetti), chimioprofilaxia, chimioterapia modernă

standardizată.

In România, primele statistici din a doua jumătate a secolului XIX, ca şi

datele ulterioare până după al doilea război mondial, ne situam între ţările cele

mai tuberculizate din Europa.

Între 1905 şi 1946, o serie de figuri progresiste ale medicinei româneşti

ca: Babeş, Cantacuzino, Haţiegan, Irimescu, Nasta, au depus eforturi

remarcabile pentru constituirea şi dezvoltarea unei şcoli româneşti de ftiziologie

şi a unui armament adecvat în lupta antituberculoasă.

CAPITOLUL I

5

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

1.1Anatomia aparatului respirator

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor ce servesc la

desfăşurarea respiraţiei pulmonare, eliminarea dioxidului de carbon din sânge,

respectiv utilizarea oxigenului din aerul respirat.

Aparatul respirator este format din căile respiratorii şi plămâni. Căile

respiratorii sunt reprezentate de: cavitatea nazală laringe trahee bronhii

Plămânii

Sunt organele principale ale respiraţiei. La nivelul plămânilor are loc

schimbul alveolar de gaze. Plămânii sunt conţinuţi în cele două seroase pleurale,

complet separate între ele. Seroasele pleurale şi plămânii, separaţi prin

mediastin, sunt situaţi în cavitatea toracică,între plămâni, pleură şi pereţii

cavităţii toracice se stabilesc relaţii reciproce, prin care se asigură mecanica

respiraţiei..

Structura plămânilor

Plămânii au în structura lor patru componente:

- componenta bronhială, care se arborizează în ramificaţii din ce în ce mai

mici şi are rol în conducerea aerului până la nivelul parenchimului pulmonar.

- componenta parenchimatoasă, reprezentată de totalitatea acinilor, cu rol

în realizarea schimburilor respiratorii pulmonare

- stroma, care delimitează şi uneşte celelalte componente ale plămânilor

- vasele şi nervii plămânilor

Vasele şi nervii plămânilor

Vascularizaţia este funcţională şi nutritivă.

Vascularizaţia funcţională este asigurată de trunchiul pulmonar şi de cele

două ramuri ale sale, artera pulmonară dreaptă, artera pulmonară stângă şi de

cele patru vene pulmonare, două drepte şi două stângi.

Vascularizaţia nutritivă este asigurată de arterele bronşice, ramuri din

6

artera toracică şi artera toracică internă şi de către venele bronşice (tributare

venelor brahiocefalice la stânga şi vena azigos la dreapta)..

Inervaţia plămânilor

Fibrele nervoase care deservesc plămânii, formează la nivelul pediculului

pulmonar un plex anterior şi altul posterior. Fibrele parasimpatice provin din

nervul vag, iar cele simpatice din ganglionii simpatici toracali doi până la

ganglionii simpatici toracali cinci.

1.2Fiziologia aparatului respirator

Respiraţia este un fenomen vital. Dacă organismul poate rezista mai mult

de treizeci de zile fără hrană, trei-patru zile fără apă, nu poate fi lipsit de oxigen

mai mult de câteva minute (trei-cinci minute).

Respiraţia este o funcţie care asigură eliminarea dioxidului de carbon şi

aportul de oxigen celulelor organismului şi cuprinde trei timpi:

Timpul pulmonar-Realizează primul moment al schimburilor, când la

nivelul membranei alveolo-capilare, oxigenul trece din aerul alveolar în sânge,

iar dioxidul de carbon în sens invers.

Timpul sangvin-Realizează transportul gazelor între plămân şi organul de

aport şi eliminare, şi ţesuturi, care consumă oxigen şi eliberează dioxidul de

carbon.

Timpul tisular-Reprezintă al doilea moment al schimburilor gazoase,

respiraţia internă. La nivelul ţesuturilor, oxigenul pătrunde în celule, iar

dioxidul de carbon, produsul rezidual al catabolismului, este eliminat în aerul

ambiant.

Circulaţia pulmonară

Pentru asigurarea circulaţiei pulmonare este obligatorie şi o circulaţie

corespunzătoare care să permită trecerea unei cantităţi normale de sânge.

Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulaţiei generale, dar

presiunile şi rezistenţele din arterele pulmonare sunt mult mai mici. Această

caracteristică, esenţială pentru respiraţie, ţine de marea distensibilitate şi

7

capacitate a circulaţiei pulmonare.

Datorită acestor proprietăţi, circulaţia pulmonară tolerează mari creşteri

de debit iară modificări de presiune, fenomen care se întâmplă în circulaţia

generală.

CAPITOLUL II

8

TUBERCULOZA PULMONARA-ASPECTE GENERALE

2.1Definiţie:

Tuberculoza pulmonară este o boală infectocontagioasă (transmisibilă),

cu caracter endemic, generată de Mycobacterium tuberculosis. Ea afectează

organismul în întregime, dar prezintă principalele sale manifestări locale,

specifice, la nivelul aparatului respirator.

Tuberculoza reprezintă prezenţa de manifestări clinice şi/sau radiologice

determinate de răspunsul organismului gazdă faţă de multiplicarea bacilului

tuberculozei (bK).

Infecţia tuberculoasă este infecţia latentă cu bK, în sens de formă

subclinică (tară manifestări clinice, bacteriologice sau radiologice).

Tuberculoza secundară sau ftizia este o tuberculoză de suprainfecţie (fie

endogenă, prin reactivarea leziunilor primare, fie exogenă, prin contaminări

noi), care debutează prin leziuni nodulare apicale sau infiltrate precoce. Domină

fenomenele de imunitate specifică relativă. Leziunea caracteristică este caverna,

a cărei evoluţie este cronică. Diseminările sunt de obicei bronhogene; se

însoţesc de pleurezie iar prognosticul este rezervat.

2.1Clasificarea bolii:

Tuberculoza, definită în raport cu existenaţa unei infecţii documentate cu

micobacterii aparţinând complexului de specii patogene M. tuberculosis, poate

fi clasificată în funcţie de variate criterii:

--în raport cu organul afectat:pulmonară (respiratorie sau intratoracică) ;

extrapulmonară (extrarespiratorie sau extratoracică); mixtă (cu localizări

multiple);

-- în raport cu momentul infecţiei: tuberculoză primară,

tuberculoză secundară;

--în raport cu manifestările clinice, radiologice, cu situaţia

bacteriologică.- primară - cu constituirea complexului primar şi a alergiei

9

tuberculinice- secundară - cu metastazări extrapulmonare şi manifestări

hiperergice- terţiară - cu leziuni pulmonare localizate pe un fond de imunitate

relativă

2.2Etiopatogie

Deşi pentru ca să se producă o tuberculoză pulmonară activă prezenţa

agentului cauzal specific este obligatorie, totuşi boala nu survine decât în

cazurile cu un teren receptiv sau cu rezistenţa scăzută faţă de infecţia

tuberculoasă.

Sursele obişnuite de infecţie cu Mycobacerium tuberculosis sunt înşişi

bolnavii de tuberculoză cu leziuni pulmonare deschise eliminatorii de germeni,

în mediul extern Mycobacteriile nu se dezvoltă şi nu supravieţuiesc decât un

timp limitat.

Transmiterea infecţiei:prin ploaia de picături bacilifere (picăturile

Pflugger),constituită din mii de picături de spută de mărimi diferite, constituind

flecare un număr de 1-20 până la 100 de elemente bacilare, este o cale de

transmitere directă de bacili "proaspeţi" cu virulenţă intactă dar limitată la

atmosfera din jurul bolnavului,prin nucleozolii care se constituie în atmosferă

după evaporarea părţii lichide a picăturilor bacilifere şi coglomerarea bacililor

sub formă de nuclei infectanţi de dimensiuni foarte mici, care implică un

pericul de infecţie cu o sferă mai largă, atât pentru că reprezintă

concentrate de bacili, cât şi pentru că pot să fie vehiculaţi de curenţii de

aer la distanţe mari faţă de sursa de infecţie.

Prin particulele de praf de pe jos sau de pe diverse mobile

sau obiective pe care s-au depozitat bacilii de spută, din picăturile

bacilifere sau din nucleozoli, după căderea lor pe sol, este o cale indirectă

de infecţie, dar implicând, ca şi nucleozolii, pericolul transmiterii lor la

distanţă prin curenţii de aer.

Odată pătrunse în plămân pe cale aeriană sau pe alte căi, mycobacteriile

tuberculoase se localizează în parenchim la nivelul unui lobul pulmonar, unde,

10

după o scurtă fază de multiplicare, declanşează un ciclu al infecţiei

tuberculoase, care se desfăşoară pe o perioadă de ani sau zeci de ani, ducând la

modificări neuroumorale şi morfofiziopatologice caracteristice.

2.4Tabloul clinic

Formele manifeste ale tuberculozei primare sau secundare, pot să prezinte

o simptomatologie variată şi de intensitate diferită, care, tară a fi în parte,

caracteristică tuberculozei, realizează în ansamblu, mai ales la adulţi şi mai

puţin la copii, tablouri clinice destul de constante (înainte de aplicarea

chimioterapiei).

Tusea cronică, persistând cel puţin 3 săptămâni, cu sau fără

expectoraţie, care atunci când este prezentă este redusă cantitativ, de

aspect mucos, muco-purulent sau striată cu sânge, este un simptom

adesea neglijat de bolnav şi interpretat uneori greşit de medic. Paractic,

orice episod de tuse care durează mai mult de 3 săptămâni, mai ales dacă

este precedat sau însoţit de simptome generale (deficit ponderal, oboseală

aparent justificată, subfebrilitate şi/sau transpiraţii instalate progresiv)

trebuie să determine solicitarea unui examen radiologie toracic.

Subfebrilitatea prelungită, este foarte frecventă în faza

iniţială, preterapeutică. Se pot realiza şi sindroame febrile (38-38,5°C),

mai ales în formele extensive, grave, dar şi ca prolog al unei primoinfecţii

manifeste sau în faze secundare de puseu evolutiv.

Transpiraţiile, sunt mai rare şi mai puţin profuze decât în

descrierile clasice, dar însoţesc destul de frecvent stările febrile, mai ales

nocturne, din formele acute sau grave sau din cursul unor pusee

evolutive.

Astenia, este destul de frecventă, probabil pe fondul unei

insuficienţe corticosuprarenaliene, dar înainte de instituirea tratamentului.

Expectoraţia se întâlneşte de obicei în leziunile cavitare,

secretante, sub formă de spută mucopurulentă, verzuie, cu miros fad, de

11

aspect mumular, eliminându-se aproximativ 40-60 ml/24h, cantitate ce

descreşte rapid sub chimioterapie. O expectoraţie mai abundentă,

constantă, implică supraadăugarea unui proces supurativ banal.

Durerile, nu sunt caracteristice în tuberculoza strict

pulmonară, dar se întâlnesc în cazul interesăm pleurei, ca şi sub formă de

dureri vagi, reflectate la musculatura toracelui, în diverse tipuri de

leziuni.

Inapetenţa este un simptom constant în numeroase cazuri şi

este determinată de toxemia bacilară persistentă înainte de chimioterapie

sau de eşuarea tratamentelor în cazurile hipercronice.

Pierderea în greutate este o consecinţă atât a inapetenţei cât

şi a unor tulburări metabolice, se produce mai ales în puseele evolutive,

înainte de instituirea tratamentului sau la hipercronici lipsiţi de posibilităţi

terapeutice.

Dispneea, mai ales după efort, se întâlneşte frecvent, ca

expresie a eforturilor de compensare ventilatorie a unei insuficienţe

pulmonare de tip restrictiv sau mixt, mai mult sau mai puţin marcată.

Hemoptiziile constituie un simptom alarmant, deşi nu

întotdeauna atât de grav al complicaţiilor neurovasculare. După cantitate

şi evoluţie clinică se disting:-hemoptiziile minimale sau spute hemoptoice

frecvente, mai ales în faza de debut a ftiziei (hemoptizii revelatoare) sau în

tuberculozele fibroase, produse prin transvazare intraalveolară

-hemoptizii mijlocii, până la 1 1 de sânge în câteva zile, până la 1-

2 săptămâni, cedând lent, sau cu spute hemoptoice prelungite (trena

hemoptiziei), eliminarea sângelui survine după tuse

-hemoptizii fulgerătoare, de obicei masive, care duc la exitus în

câteva minute, fie prin inundarea arborelui bronşic şi asfixie consecutivă,

fie prin mecanism de şoc.

Semne obiective:

12

Faciesul şi aspectul general al bolnavului, chiar în cazuri când sunt

prezente leziuni mai avansate, pot să fie complet normale.

Frecvent bolnavii sunt uşori palizi, mai anxioşi, cu figura obosită, dar în

cazurile cronice aspectul lor se apropie de tipul clasic de "habitus phthisicus"

caracterizat prin topirea ţesutului subcutanat, oblicitatea pronunţată a coastelor,

uşoară cifoză dorsală, omoplaţii depărtaţi ca nişte aripioare fosele supra şi

subclaviculare înfundate.

Se produc atrofii musculare de origine neurodistrofică, cu punct de

plecare pulmonar (atrofii ale musculaturii superioare a toracelui) sau pleura]

(atrofii ale musculaturii inferioare)

Vibraţiile vocale sunt sporite la nivelul zonelor de condensare sau al

cavernelor. Se percep submatităţi însoţite de respiraţie suflantă şi raluri

subcrepitante, însoţite uneori de raluri bronşice.

In cazul cavernelor mai mari şi mai superficiale, cu inel de condensare în

jur, se percepe un sindrom cavitar tipic, sau mai puţin tipic, cu suflu cavitar şi

raluri cosonante sau garguimente, în cavernele profunde cu perete subţire

(deterjate) nu se percepe de obicei nimic (caverne mute).

2.5Diagnostic pozitiv

Diagnosticul se bazează pe tabloul descris şi este susţinut şi de examenul

lichidului pleural obţinut la puncţia exploratorie (lichid sero-citrin, reacţia

Rivalto pozitivă, mycobacterii tuberculoase prezente în aproximativ 50% din

cazuri în culturi) şi IDR intens pozitiv şi de eventuala puncţie-biopsie cu

examen histo-patologic pozitiv.

Diagnosticul pozitiv al tuberculozei de toate formele se bazează pe

interpretarea complexă în context, a tuturor datelor clinice, radiologice şi de

laborator amintite.

2.6Evolutia,complicatii si prognostic

Evoluţia şi prognosticul sunt în general benigne, ducând la sechele

13

obişnuite.

Primoinfecţia extensivă cazeoasă se caracterizează prin complicaţii

maligne cu substrat cazeos: caverne primare, focare pneumonice cazeoase,

bronhopneumonice, diseminări nodulare.

De asemenea, se produc metastazări la distanţă, inclusiv meningite.

Evoluţia pleureziilor tuberculoase fără leziuni în parenchim este benignă. Pot

rămâne sechele pleurale, mai ales în formele complicate (simfize, pahipleurite,

calcifieri).

Transformarea purulentă este extrem de rară în prezent.

Pleurezia poate fi prima manifestare a unei ftizii ulterioare în parenchim,

de aceea tratamentul tuberculos trebuie prelungit peste 6 luni, sub fomră de

chimioprofilaxie a ftiziogenezei postpleuretice.

Evoluţia infiltratelor duce în majoritatea cazurilor la resorbţii, cu

restitutio ad integram sau cu cicatrici reziduale. Se produc însă frecvent şi

cazeiiîcări cu evoluţie spre formele cavitare.

Infiltratele gangliobronhogene, de obicei multiloculare, în zonele

perihilare, au mai puţin tendinţă spre excavare, rezolvându-se mai frecvent prin

resorbţii.

Evoluţia hidartrozelor tuberculoase de obicei este cronică. Deseori

exudatele se resorb complet şi starea generală se ameliorează complet până la

vindecare.

Uneori, procesul general şi local recidivează, şi se ajunge la artrite

cronice fibroase cu deficite funcţionale şi anatomice. Cronicizarea hidartrozei,

duce frecvent la laxitate articulară. Evoluţia se face lent şi progresiv, ajungându-

se la faze de impotenţă funcţională a mâinilor şi la imposibilitatea mersului.

După câteva luni apare deseori o retrocedare a simptomelor locale şi generale cu

ameliorare, până la vindecarea cronică.

Bolnavii rămân totuţi astenici şi slăbiţi.

Frecvent după remisiuni de câteva luni, sau chiar ani, boala recidivează

14

cu leziuni articulare şi mai intense, ajungând la anchiloze fibroase, dureri,

subluxaţii şi deformări articulare deficitare,în această fază poliartrita

tuberculoasă ia aspectul unei poliartrite cronice evolutive.

2.7Tratament si profilaxie

Tratamentul tuberculozei pulmonare a suferit în ultimele decenii cele mai

profunde înnoiri.

Dintre numeroasele chimioterapice antituberculoase descoperite şi

folosite până acum, s-au selecţionat prin eficacitatea lor ridicată şi toleranţa

acceptabilă, în special Izoniazida (HIN), Rifampicina (RPM), Etambutolul

(EMB) şi Streptomicina (SM).

Celelalte au rămas ca droguri suplimentare ale schemelor terapeutice, în

caz de suplimentare a schemelor terapeutice şi în caz de intoleranţă sau

chimiorezistenţă faţă de preparatele majore.

Profilaxia deţine o pondere importantă în combaterea tuberculozei şi are

următoarele obiective principale :întărirea rezistenţei nespecifice a

organismului, prin cultură fizică şi sport şi prin îmbunătăţirea continuă a

condiţiilor de mediu.,întărirea rezistenţei specifice se obţine prin vaccinarea

antituberculoasă, care urmăreşte creşterea rezistenţei la suprainfecţiile cu bacii

Koch. Vaccinarea BCG este o metodă care urmăreşte protejarea individului

împotriva tuberculozei-boală, conferindu-i artificial o infecţie latentă, care-i dă,

fără riscuri, o stare de rezistenţă asemănătoare primoinfecţiei benigne.

CAPITOLUL III

15

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

TUBERCULOZA PULMONARA

Rolul asistentei medicale constă în a „ ajuta persoana bolnavă sau

sănătoasă să-şi câştige sănătatea ( sau să o asiste în ultimele sale clipe) prin

îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voinţa

sau cunoştinţele necesare". Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste

funcţii, a îngriji astfel bolnavul să-şi recâştige independenţa cât mai repede

posibil. Va ajuta bolnavul să respecte prescripţiile terapeutice ale

medicului.Unii pot considera foarte limitat acest rol al asistentei medicale de a

suplini la bolnav ceea ce-i lipseşte pentru a fi complet întreg sau independent

din cauza slăbiciunii fizice, a lipsei de voinţă sau de cunoştinţă. Cu cât ne

gândim mai mult , cu atât rolul asistentei medicale este mai complex.

Asistentele medicale trebuie să înţeleagă foarte bine ceea ce vrea

pacientul şi care sunt nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi pentru a-şi

câştiga existenţa. Ea va fi pentru un timp : „conştiinţa celui lipsit de cunoştinţă,

dorinţa de a trăi pentru cel ce a gândit la suicid, membru pentru cel căruia i-a

fost amputat, ochiul pentru cel ce a orbit, mijlocul de locomoţie pentru

copil,cunoştinţe şi încredere pentru mama tânără, vocea celor prea slabi pentru a

se putea exprima".

Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de

ea, poate dărui dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă

bună o ascultare sunt mult mai benefice decât un tratament complex.

In unităţile sanitare, în general se tratează suferinţa fizică, nepunându-

se mare preţ pe cea sufletească. Oamenii sunt nişte fiinţe minunate, de aceea

trebuie trataţi ca atare. Ei merită toată atenţia noastră şi tot efortul nostru trebuie

îndreptat spre a-i aduce la starea de bine.Viaţa oricărui cetăţean poate fi

ameninţată la un moment dat, de o suferinţă apărută brusc, care-1 aduce într-o

situaţie critică acută ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi

16

deosebită competenţă.. Eficienţa asistenţei de urgenţă impune o muncă dusă

în echipă, pentru a fi eficientă, cere din partea fiecăruia multă dăruire, dar în

acelaşi timp multă responsabilitate. Spiritul acestei responsabilităţi cere la

rândul ei conştiinţă şi competenţă profesională, care să asigure pentru bolnavul

de urgenţă,a cărui viaţă este ameninţată a se sfârşi uneori în câteva zile, dar şi în

câteva ore sau minute chiar, aplicarea imediată a tuturor măsurilor terapeutice

care să înlăture cauzele care se opun supravieţuirii.

Competenţa corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare şi

dotare a asistenţei de urgenţă, impune, din partea medicilor şi a cadrelor medii,

o continuă pregătire şi perfecţionare.

Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au

responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil

vindecǎrii şi se strǎduiesc prin pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ

promoveze sǎnǎtatea.Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al

familiei şi al societǎţii, ele coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor

profesii din echipa sanitarǎ.A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a

asistentelor şi motivul profesiei lor. Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile

omului, în consecinţǎ el nu poate fi limitat nici de consideraţie naţionalǎ, de

rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de consideraţii de ordin politic sau social.

Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului

şi respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu

poate sǎ ia în consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul

individual şi social al asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri

personale.

Asistenta are trei responsabilitǎţi principale:pǎstrarea vieţii;alinarea

suferinţei;promovarea sǎnǎtǎţii.În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul

profesiei sale, asistenta trebuie ca în tot acest timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad

calitativ. Trebuie sǎ vegheze constant la menţinerea unui nivel ridicat al

cunoaşterii sale teoretice şi tehnice.Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile

17

religioase ale pacientului. Ea este legatǎ strict de secretul

professional.Conştientǎ de întinderea responsabilitǎţilor sale, asistenta în

cunoştinţa limitelor, nu recomandǎ şi nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripţie

medicalǎ, iar în caz urgent şi într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la

cel mai mic detaliu.Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului

cu inteligenţǎ şi loialitate.Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze

încrederea faţǎ de medic şi de ceilalţi membrii ai echipei sanitare.Ea trebuie sǎ

coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.Asistenta trebuie

sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.În conduita sa

personalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ ştiinţǎ contra moravurilor şi

tradiţiilor comunitǎţii în care trǎieşte şi munceşte.Asistenta împarte

resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor membrii ai echipei

sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul sǎnǎtǎţii pe

plan local, naţional şi internaţional.

Eforturile medicului și asistentei medicale au ca scop, ca pacientul să

afirme starea de bine fizic și psihic, să aibă respirație liberă, ușoară, eficientă,

să se poată alimenta pe cale naturală și să nu intervină complicații. Rolul esential al asistentului medical in ingrijirea pacientului cu

tuberculoza pulmonara consta in a ajuta persoana bolnava sa-si recastige

sanatatea prin indeplinirea sarcinilor si a cunostintelor necesare.

Asistentul/asistenta trebuie sa indeplineasca aceste sarcini astfel incat

pacientul sa-si recastige independenta in cel mai scurt timp.

- este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai

bune de sanatate si de viata;

- stabilirea unor relatii de incredere intre asistent, respectiv pacient si rudele

sale;

- administrarea tratamentului prescris de medic in foaia de observatie a

pacientului;

- prelevarea produselor fiziologice si patologice ce vor fi trimise ulterior

18

laboratoarelor;

- masurarea, inregistrarea si interpretarea functiilor vitale (respiratie, puls,

tensiune arteriala si temperatura) in foaia de observatie;

- observarea la pacient a modificarilor provocate de boala si tratamentul

administrat si transmiterea lor medicului curant;

- informarea pacientului privind simptomele, evolutia, tratamentul si profilaxia

bolii;

- asigurarea conditiilor de mediu ambiant favorabile vindecarii.

Recoltarea sputei se poate efectua prin mai multe procedee, cel mai frecvent

utilizat fiind recoltarea directă in cutii Petri sau in recipiente cu mediu de

cultura şi recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian. Pe lingă aceste

metode amintim recoltrea sputei prin spălătură gastrică sau bronşică. Asistenta

medicală oferă pacientului paharul cu apă să-şi clătească gura şi faringele, apoi

vasul de colectare, in funcţie de examenul cerut.Se solicită pacientul să

expectoreze după un efort de tuse. Se colectează astfel sputa matinală sau

adunată din 24 ore.

Recoltarea sputei prin frotiu faringian.Asistenta medicală aşează pacientul pe

scaun cu capul in extensie, se spală pe maini cu apă şi săpun, imbracă mănuşile

sterile şi işi pune masca de protecţie.Se umezeşte tamponul de vată cu apă

distilată sterilă, fără a-l introduce in aceasta ci prin turnare, se apasă limba cu

spatula şi se introduce tamponul in faringe, cerand pacientului să tuşească.

Sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat in

eprubeta sterilă. Se acoperă recipientele, se etichetează şi se trimit la laborator.

Se notează tehnica in foaia de observaţie.

Radioscopia ,radiografia:

Pregătirea psihică a pacientului

- se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face examinarea

(cameră în semiobscuritate)

- pacientul va fi condus la serviciul de radiologie

19

- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va

efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se va face în apnee, după o

inspiraţie profundă).

Pregătirea fizică a pacientului

- se dezbracă complet regiunea toracelui (părul lung al femeilor se leagă pe

creştetul capului), se îndepărtează obiectele radioopace

- se aşează pacientul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse

înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran

sau caseta care poartă filmul

- când poziţia verticală este contraindicată se aşează pacientul în poziţie şezând

- în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de

medic

- sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se

suspendă în hamuri (pentru a nu se iradia persoana ce-l susţine)

Îngrijirea pacientului după examen

- pacientul va fi ajutat să se îmbrace după terminarea examenului radiologic, va

fi condus la pat

- se notează în F.O. examenul radiologic efectuat.

20

CAPITOLUL IV

PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE CAZURILOR STUDIATE

CAZUL NUMĂRUL I

Date de identitate: U.T.

Domiciliu: rural

Ocupaţia: pensionar

Diagnosticul de internare: Pneumopatie acută stângă

Diagnostic la externare: TBC pulmonar secundar

Antecedente personale fiziologice — fără importanţă

Antecedente personale patologice - hepatită virală acută 1967

Condiţii de viaţă şi muncă: consumă alcool zilnic 1,5 1, fumează

zilnic 15-20 de ţigări

Istoricul bolii

Pacientul in varsta de 50 ani se internează pentru dureri în hipocondrul

drept, balonări, ameţeli, astenie, dureri toracice, tuse seacă, scădere ponderală.

Din analiza datelor culese şi a examenelor clinice efectuate, rezultă că

este vorba de un pacient parţial dependent, care necesită ajutorul nursei pentru

satisfacerea următoarelor nevoi fundamentale prioritare:

nevoia de a avea un echilibru stabil

nevoia de a avea tegumente şi mucoase curate

nevoia de a se deplasa

nevoia de a se odihni

nevoia de a avea o respiraţie normală

nevoia de a cunoaşte mai multe despre boală.

21

Nevoia fundamentala

Diagnostic de ingrijire

Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Obstrucţia căilor respiratorii Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii.Dispnee Proces inflamator pulmonar,durere toracica.

Pacientul să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la nivelul plămanilor şi a bronhiilor. Pacientul să respire liber pe nas. Pacientul să nu devină sursă de infectie.

Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a incăperii;Am preluat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;Am asigurat, atat cat a fost posibil, imbrăcăminte lejeră, lenjerie de pat curată şi fără cute, schimbandu-l ori de cate ori a fost nevoie;Am aşezat pacientul in pat in poziţie semişezandă pentru a favoriza respiraţia; Am invăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii;

Am pregătit psihic pacientul in vederea oricărei tehnici:Radiografie pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltareaprobelor biologice.Am administrat pacientului medicamentele prescrise de medic

In urma ingrijirilor şi a intervenţiilor cu rol propriu şi delegat a repausului la pat starea pacientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.

22

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Diminuarea mişcării, postură inadecvată Dispnee, durere, tusePoziţie deficitară in pat, oboseală musculară dificultate de schimbare apoziţiei.

Pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia, circulaţia sangelui şi drenajul secreţiilor bronşice

Am aerisit salonul;Am asigurat curăţenia generală a salonului cu aspiratorul şi carpe umede pentru a evita ridicarea prafului care conţine germeni patogeni;Am asigurat incălzirea salonului (180 – 190C); Am umezit aerul din incăpere cu apă alcoolizată; Am asigurat o imbrăcăminte lejeră; Am recomandat pacientului să adopte o poziţie semişezandă pentrua favoriza respiraţia; Am mobilizat pasiv pacienta la fiecare 2 – 3 ore; Am masat regiunile predispuse la escare;

La indicaţia medicului am administrat medicaţia de tipul: Piafen 1f de 2 ori/zi.

In urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul prezintă respiraţia in limite fiziologice, şi-a recăpătat mobilitatea

Nevoia de a dormi si a se odihni

Dificultatea in a se odihni datorita durerii

Pacientul sa aiba un somn odihnitor,sa nu mai prezinte

Furnizez pacientului cunostintele necesare despre boala,despre tratamentul de întretinere;

La indicatia medicului administrez miorelaxante si

Pacientul prezinta un somn odihnitor si o

23

manifestata prin insomnie si datorita anxietatii fata de boala

durere si sa aiba o stare de bine fizic si psihic

ajut pacienta sa identifice factorii care altereaza capacitatea de a-si conserva sanatatea;fac cu pacienta un bilant al fortelor si deficientelor sale;asigur un climat cât mai personal posibil: obiecte.personale aduse de acasa;iau masuri de evitare a receptivitatii la.infectii.intraspitalicesti;informez si stabilesc împreuna cu pacienta planul de recuperare a starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului.Mentin conditiile necesare somnului,invat pacientul sa practice tehnici de relaxare,exercitii respiratorii,intocmesc un program de odihna

sedative si le urmaresc efectul

stare de bine

24

corespunzator organismului,creez un climat de incredere.

Nevoia de a evita pericolele

Posibilă vulnerabilitate faţă de pericole prin procesul inflamator la nivelul căilor respiratorii.Risc de complicaţii pulmonare, renale, nervoase.

Pacientul să nu devină o sursă de infecţie pe perioada spitalizării.

Am aerisit salonul;Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale. Educ pacientul pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă. Educ pacientul pentru a evita imprăştierea secreţiilor nazale.Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor in cazul imbolnăvirilor cu boli transmisibile – prin izolareapacientului,respectarea circuitelor. Am urmărit şi am apreciat corect potenţialul infecţios .

In urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul nu prezintă complicaţii şi nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale.

25

CAZUL NUMĂRUL II

Culegerea datelor

Date de identitate U.N

Domiciliu: rural

Ocupaţia: pensionar

Diagnosticul de internare: TBC pulmonar secundar

Diagnostic la externare: TBC pulmonar secundar

Antecedente personale patologice: hepatita epidemică la 14 ani

TBC pulmonar din 1995

Condiţii de viaţă şi muncă: - nu fumează de 1 an,nu consumă alcool

comportare faţă de mediu normală

Istoricul bolii

Bolnav in varsta de 40 ani cunoscut cu TBC pulmonară secundară

cronicizată se internează pentru dispnee la eforturi moderate, tuse cu

expectoraţie muco-puralentă, astenie, inapetenţă.

Din analiza datelor culese şi a examenelor clinice efectuate, rezultă că

este vorba de un pacient parţial dependent, care necesită ajutorul nursei pentru

satisfacerea următoarelor nevoi fundamentale prioritare:

nevoia de a avea o respiraţie normală

nevoia de a se deplasa

nevoia de a avea un echilibru stabil

nevoia de a bea si a manca

nevoia de a elimina

nevoia de a avea tegumente şi mucoase curate

nevoia de a se odihni

nevoia de a cunoaşte mai multe despre boală.

26

Nevoia fundamentala

Diagnostic de ingrijire

Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Obstrucţia căilor respiratorii Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii Tuse cu secreţii abundente mucopurulente.Dispnee intensă la efort Proces inflamator pulmonar,durere toracica.

Pacientul să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la nivelul plămanilor şi a bronhiilor. Pacientul să respire liber pe nas. Pacientul să nu devină sursă de infectie.

Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a incăperii;Am preluat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;Am asigurat, atat cat a fost posibil, imbrăcăminte lejeră, lenjerie de pat curată şi fără cute, schimbandu-l ori de cate ori a fost nevoie;Am aşezat pacientul in pat in poziţie semişezandă pentru a favoriza respiraţia;Am aspirat secreţiile bronşice eliberand căile respiratorii; Am invăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii;

Am pregătit psihic pacientul in vederea oricărei tehnici:Radiografie pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltareaprobelor biologice.Am administrat pacientului medicamentele prescrise de medic

In urma ingrijirilor şi a intervenţiilor cu rol propriu şi delegat a repausului la pat starea pacientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.

27

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Diminuarea mişcării, postură inadecvată Dispnee, tusePoziţie deficitară in pat, oboseală musculară dificultate de schimbare apoziţiei.

Pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia, circulaţia sangelui şi drenajul secreţiilor bronşice

Am aerisit salonul;Am asigurat curăţenia generală a salonului cu aspiratorul şi carpe umede pentru a evita ridicarea prafului care conţine germeni patogeni;Am asigurat incălzirea salonului (180 – 190C); Am umezit aerul din incăpere cu apă alcoolizată; Am asigurat o imbrăcăminte lejeră; Am recomandat pacientului să adopte o poziţie semişezandă pentrua favoriza respiraţia; Am aspirat secreţiile bronşice eliberand căile respiratorii; Am mobilizat pasiv pacienta la fiecare 2 – 3 ore;

La indicaţia medicului am administrat medicaţia de tipul: Piafen 1f de 2 ori/zi.

In urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul prezintă respiraţiain limite fiziologice, şi-a recăpătat mobilitatea

28

Nevoia de a bea si a manca

Alimentaţie inadecvată prin deficit Tusea, sputa mucopurulentă, alimentaţie cu regim desodatinapetenta, scădere ponderală, senzaţie de greaţă.

Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic şi nutriţional

Asigur un regim alimentar variat, bogat in proteine şi vitamine:carne, legume şi fructe;Stimulez apetitul prin cantităţi mici de alimente pe care le prezint intrun mod apetisant;Am sfătuit-o să consume lichide sub forma de: ceai, compot, sucuri naturale, lapte;O incurajez şi o asigur de contribuţia alimentelor in procesul de vindecare; Asigur un climat liniştitor in timpul mesei; Ii explic importanţa renunţării la obiceiurile dăunătoare; Evit mirosurile dezagreabile prin curăţirea salonului; După servirea mesei indepărtez toate lucrurile folosite in timpul alimentaţiei

In urma intervenţiilor cu rol propriu pacienta se alimentează şi să se hidratează in limite normale şi nu prezintă dezechilibru hidroelectrolitic.

29

Nevoia de a elimina.

Expectoraţie abundentă Proces infecţiosSpută mucopurulentă, senzaţie de greaţă.

Pacienta să nu devină sursă de infecţie.Pacienta să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic

Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore; Am cantărit pacienta şi am notat valorile in foaia de observaţie; Am aşezat pacienta in pat in poziţie semişezandă pentru afavoriza respiraţia;Am aspirat secreţiile bronşice eliberand căile respiratorii;Am invăţat pacienta să facă exerciţii respiratorii; Am invăţat pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colectezesputa in vase colectoare (scuipători);Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilorprin izolarea pacientei, respectarea circuitelor, măsuri de igienăspitalicească; Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale.

La indicaţia medicului am administrat: HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;Cefotax 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj.1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/ziper os.

In urma hidratării şi a tratamentului medicamentos pacienta prezintă o stare de bine, tusea este mai puţin frecventă, iar expectoraţia s-a redus

30

CAZUL NUMĂRUL III

Numele şi prenumele: A. I.

Sex: masculin;

Vârsta: 52 ani;

Domiciliu: urban

Istoricul bolii :

Pacientul A. I., in varstă de 52 ani cunoscut cu afecţiuni pulmonare din anul 2005,

declară că de aproape o săptămană prezintă tuse chinuitoare cu expectoraţie, dureri

retrosternale, dispnee la efort, cefalee, ameţeli, palpitaţii. Deoarece de 2 –3 zile

starea sa s-a inrăutăţit expectoraţia este hemoptoică, iar temperatura este de 38,50C

avand şi frisoane s-a prezentat la medicul de familie pentru tratament. Medicul de

familie ii recomandă internare.

In urma investigatiilor se pune diagnosticul de TBC PULMONAR PRIMARA.

Din analiza datelor culese şi a examenelor clinice efectuate, rezultă că este

vorba de un pacient parţial dependent, care necesită ajutorul nursei pentru

satisfacerea următoarelor nevoi fundamentale prioritare:

nevoia de a avea un echilibru stabil

nevoia de a avea tegumente şi mucoase curate

nevoia de a se deplasa

nevoia de a se odihni

nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale

nevoia de a avea o respiraţie normală

nevoia de a cunoaşte mai multe despre boală.

31

Nevoia fundamentala

Diagnostic de ingrijire

Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Diminuarea mişcării, postură inadecvată Dispnee, durere, tusePoziţie deficitară in pat, oboseală musculară dificultate de schimbare apoziţiei.

Pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia, circulaţia sangelui şi drenajul secreţiilor bronşice

Am aerisit salonul;Am asigurat curăţenia generală a salonului cu aspiratorul şi carpe umede pentru a evita ridicarea prafului care conţine germeni patogeni;Am asigurat incălzirea salonului (180 – 190C); Am umezit aerul din incăpere cu apă alcoolizată; Am asigurat o imbrăcăminte lejeră; Am recomandat pacientului să adopte o poziţie semişezandă pentrua favoriza respiraţia; Am aspirat secreţiile bronşice eliberand căile respiratorii;

La indicaţia medicului am administrat medicaţia de tipul: Piafen 1f de 2 ori/zi.

In urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul prezintă respiraţiain limite fiziologice, şi-a recăpătat mobilitatea

32

Nevoia de a elimina.

Expectoraţie abundentă Proces infecţios la nivelul căilor respiratoriiSpută mucopurulentă,transpiraţie, senzaţie de greaţă.

Pacientul să nu devină sursă de infecţii.Pacientul să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic.

Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;Am cantărit pacientul şi am notat valorile in foaia de observaţie; Am aşezat pacientul in pat in poziţie semişezandă pentru a favoriza respiraţia;Am aspirat secreţiile bronşice eliberand căile respiratorii; Am invăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii; Am invăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colectezesputa in vase colectoare (scuipători);Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor prin izolarea pacientului, respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească;Am hidratat pacientul

La indicatia medicului am administrat solutii perfuzabile,mucolitice,bronhodilatatoare.

In urma ingrijirilor de nursing şi a tratamentului efectuat problemelepacientului s-au diminuat treptat. Pacientul prezintă eliminări in limite fiziologiceşi este echilibrat hidroelectrolitic.

33

oferindu-i lichide călduţe: ceaiuri, compoturi,supe administrate in cantităţi mici şi repetate;Asigur o igienă corporală riguroasă pentru a preveni apariţia escarelor;Ii explic importanţa renunţării la obiceiurile dăunătoare; Incurajez pacientul ca să-şi exprime gandurile şi sentimentele inlegătură cu problema de sănătate.

Nevoia de a dormi si a se odihni

Dificultatea in a se odihni datorita durerii manifestata prin insomnie si datorita anxietatii fata de boala

Pacientul sa aiba un somn odihnitor,sa nu mai prezinte durere si sa aiba o stare de bine fizic si psihic

Furnizez pacientului cunostintele necesare despre boala,despre tratamentul de întretinere; ajut pacienta sa identifice factorii care altereaza capacitatea de a-si conserva sanatatea;fac cu pacienta un bilant al fortelor si deficientelor sale;asigur un climat cât

La indicatia medicului administrez miorelaxante si sedative si le urmaresc efectul

Pacientul prezinta un somn odihnitor si o stare de bine

34

mai personal posibil: obiecte.personale aduse de acasa;iau masuri de evitare a receptivitatii la.infectii.intraspitalicesti;informez si stabilesc împreuna cu pacienta planul de recuperare a starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului.Mentin conditiile necesare somnului,invat pacientul sa practice tehnici de relaxare,exercitii respiratorii,intocmesc un program de odihna corespunzator organismului,creez un climat de incredere,incurajez si linistesc pacienta fizic si psihic.

35

Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale.

HipertermieProces infecţios pulmonartranspiraţii abundente, frisoane, agitaţie

Pacientul să prezinte temperatura corpului in limite normale (36,40Caxilar).Pacientul să prezinte o stare de bine fizică şi psihică.

Am aerisit salonul;Am asigurat o imbrăcăminte lejeră;Am schimbat ori de cate ori este necesar lenjeria de pat şide corp;Am servit pacientul cu lichide;Am menţinut igiena tegumentelor; Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;Am aplicat comprese reci, l-am frecţionat. Cand s-a instalat frisonul pacientul a fost incălzit cu pături, sticle cu apă caldă. I-am recomandat ca pe perioada febrilă să consume cantităţi mari delichide (1 0C peste 37 0C ii corespunde 500 ml lichide).

La indicatia medicului am administrat antitermice analgezice,antiiflamatoare

In urma ingrijirilor cu rol propriu şi delegat hipertermia s-a diminuat, astfelincat din a treia zi de spitalizare pacientul avea temperatura axială 36,50C valoare ces-a menţinut pe perioada internării

36

CONCLUZII

Tuberculoza este considerate azi ca cea mai importanta boala

transmisibila din lume, pentru ca anual se inregistreaza peste 10 milioane noi

imbolnaviri, dintre care 4-5 milioane cazuri cu mare contagiozitate, iar numarul

lor creste continuu, mai ales datorita exploziei demografice.

In ciuda faptului ca ea este o boala curabila, practic ea este in prezent

cauza a mai mult de 3 milioane de decese.

Desi incidenta tuberculozei a inregistrat in multe tari un declin

semnificativ, constant §i de lunga durata — trezind speranta unei posibile

eradicari a bolii intr-un viitor mai apropiat.

În cazul in care pacientii nu se prezinta la dispensarele TBC pentru

inregistrare si tratare apare mortalitatea prin TBC pulmonar, care este de

13l,8%ooo dupa varsta de 25-30 de ani.

In combaterea tuberculozei ca problema de sanatate publica, profilaxia

ocupa rolul primordial.

Elementele semnalate mai sus justifica atentia particulara acordata acum

tuberculozei. Deoarece combaterea tuberculozei nu se poate face decat integrat

in cadrul activitatii intregii retele sanitare, neputand fi numai apanajul activitatii

speciali§tilor pneumologi, este evidenta necesitatea disemmarii largi a cuno§tin|

elor de baza ale acestui domeniu medical.

Grija constanta a cadrelor medii si medicilor indreptata spre acest

obiectiv, constituie o garantie a rezolvarii ei ca problema de sanatate publica,

intr-un termen nu prea indepartat.

37

BIBLIOGRAFIE

1.BRUCKNER I. - MEDICINA INTERNA, EDITURA MEDICALA

BUCURESTI 1984 VOL I

2.GHERASIM, L. - MEDICINA INTERNA, EDITURA MEDICALA

BUCURES. TI 2000, VOL I

3.PAUN R. - TRATAT DE MEDICINA INTERNA, EDITURA

MEDICALA, BUCURES.TI 1983

4.TEODORESCU I. - ANATOMIA §1 FIZIOLOGIA OMULUI,

EDITURA MEDICALA BUCURES. TI 1969

5.TEODORESCU I. - BIOLOGIA - MANUAL PENTRU CLASA A XI-A,

EDITURA DIDACTICA §1 PEDAGOGICA BUCURESTI 1995

38