Bronşita este o inflamaţie a plămânilor, popular denumită „răceală la plămâni. Aceasta apare după o ră-ceală sau ca o stare mai gravă în cazul fumătorilor, manifestându-se ca o tuse cronică. În cazul în care bronhiile care transportă aerul adânc în plămâni se inflamează, căile respiratorii se în-gustează şi încep să secrete mai mult mucus care blochează căile respi-ratorii. Tusea este modul în care orga-nismul încearcă să scape de aceste secreţii pentru a putea respira mai uşor.

Principalele simptome ale bron-şitei sunt: tusea, flegma şi starea de oboseală, dar mai sunt şi altele precum febra uşoară, respiraţia zgo-motoasă şi greoaie, durere la nivelul pieptului, de aceea e important un diagnostic corect. Simptomele de bronşitei sunt adesea asemănătoare cu cele ale astmului, pneumoniei, aler-giei, racelii, gripei, sinuzitei, dar şi a cancerului pulmonar.

Bronşita acută apare adesea la trei sau patru zile după o răceală sau gripă. La început poate apărea ca o tuse uscată, apoi, după câteva zile, se poate transforma într-una productivă.

Majoritatea oamenilor scapă de bronşita acută în două-trei săptămâni, dar tusea poate continua patru săptă-mâni sau mai mult. Această formă de bronsita este mai frecventă în timpul iernii, iar nouă din 10 cazuri sunt ca-uzate de un virus. De asemenea, iri-tanţii precum fumul de tutun, produ-sele chimice de curăţare de uz casnic, fumul sau praful pot provoca bronşita acuta. Medicii o pot depista ascul-tându-ţi plămânii cu ajutorul steto-scopului.

Bronsita cronica este o afectiune de durata a cailor respiratorii, caracterizata de prezenta constanta a reflexului de tuse si a expectoratiei timp de minimum 3 luni pe o perioada consecutiva de 2 ani.

Principalul factor de risc al afectiunii il constituie fumatul. Bronsita cronica poa-te sa duca la bronsita obstructiva cro-nica, emfizem pulmonar sau carcinom bronsic. Prevalenta bolii este de trei ori mai mare in randul barbatilor fata de femei, iar riscul general de boala creste odata cu varsta.

Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii care, datorita faptului ca au o simptomatologie foarte asemana-toare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate prin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice (BPOC - boli pulmonare /bron-hopneumonii obstructive cronice).

Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este inclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica.

Pneumonia este o afecțiune inflama-torie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub denumirea de alveole. De obicei, este provocată de o infecție cu virusuri sau cu bacterii și mai rar, de alte microorganisme, de anumite medicamente și de alte afecțiuni, cum ar fi bolile autoimune.

Simptomele tipice includ tuse, durere în piept, febră și respirație grea. Instrumentele de diagnosticare includ radiografia și cultu-ra sputei. Pentru prevenirea anumitor tipuri de pneumonie sunt disponibile vaccinuri. Trata-mentul depinde de cauza subiacentă. Pneumonia bacteriană presupusă se tratează cu antibiotice. În cazul în care pneumonia este gravă, persoana afectată este în general internată în spital.

Anual, pneumonia afectează aproximativ 450 de milioane de persoane, șapte procente din populația totală a lumii și provoacă 4 milioane de decese. Deși pneumonia era considerată de William Osler, în secolul al XIX-lea, drept „principala cauză de deces”, introducerea, în secolul al XX-lea, a terapiei cu antibiotice și a vaccinurilor a contribuit la îmbunătățirea ratei de supraviețuire. Cu toate acestea, în țările în curs de dezvoltare, precum și în rândul persoanelor foarte în vârstă, foarte tinere sau care suferă de boli cronice, pneumonia rămâne principala cauză de deces.

Tuberculoza, sau TBC (abreviere pentru „bacilul de tubercul”) este o boală infec-țioasă frecventă și, de obicei, curabilă, provocată de diferite tipuri de micobacterii, de obicei de Mycobacterium tuberculosis. Cel mai des, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.). Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer. Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare. Una din zece infecții latente progresează ulterior în boala activă. Lăsată netratată, tuber-culoza omoară peste 50% din persoanele afec-tate.

Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu striuri de sânge, spută, febră, oboseală cronică,transpirația nocturnă și scăderea în greutate (TBC se numea în trecut „boala consumării”, din cauza scăderii în greutate a persoanelor infectate). Infectarea altor organe provoacă o varietate mare de simp-tome. Diagnosticul tuberculozei active se face prin radiologie, (cunoscută drept radiografie toracică) prin examinare microscopică și cultură microbiologică a fluidelor corporale.

Diagnosticarea tuberculozei latente se face prin testul cutanat la tuberculină (TCT) și analize de sânge. Tratamentul este anevoios și presupune administrarea mai multor antibiotice pentru o perioadă îndelungată de timp (minim 6 luni). De asemenea, contactele sociale ale persoa-nei infectate se examinează și tratează, dacă este necesar.

Bibliografie:www.wikipedia.orgwww.csid.ro