Auto

rii m

anua

lulu

i de c

urs

1. Caracteristicile definitorii ale pomiculturii de mediu – Lantos Tamás2. Aspectele regionale ale pomiculturii adaptive – Lantos Tamás3. Tăierea pomilor fructiferi – Lantos Tamás4. Înmulţirea plantelor fructifere – Bandi Attila5. Protecţia pomilor – Bandi Attila

6. Cunoştinţe de bază de marketing şi antreprenoriale – Kolumbán Gábor7. Procesul de dezvoltare economică în mediile rurale – Anne Siri Brandrud8. Importanța planului de afaceri – mijloc al planificării și al controlului comercial – John Tingulstad

9. Soiuri tradiţionale de fructe – valori și posibilități de comercializare – Lantos Tamás, Ambrus László, Péter Pál10. Tradiţia pomiculturii în Regiunea Odorhei – Dukai Ditta

11. Igiena alimentară pentru microîntreprinderi – John Taylor, Florentina Cioloca (Fundaţia ADEPT)12. Cunoştinţe privind protecţia muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor – Nagy-Tőkés Ferenc

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

1

Pomicultura

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

3

Caracteristicile de� nitorii ale pomiculturii de mediu

Agricultura care se adaptează la mediul și ținutul înconjurător local şi la condiţiile locale existente – în continuare agricul-

tura de mediu (adaptivă la mediu) – cuprinde activităţile de gospodărire/cultivare legate de toate sistemele ecologice care apar în mediul respectiv. Scopul acestor preocupări este satisfacerea în cât mai mare măsură a necesităţilor comunităţii care se ocupă de agricultură, concomitent cu păstra-rea mediului şi sprijinirea gestionării sale. Fără păstrarea mediului comunitatea care practică ag-ricultura de mediu (managementul de mediu) nu-şi va putea asigura – mai devreme sau mai târziu – aprovizionarea proprie.

Produsul agriculturii de mediu este masa bi-ologică produsă de sistemele ecologice, potrivită pentru uzul uman, care în Bazinul Carpatic poate satisface pe deplin necesităţile alimentare, de ener-gie termică, respectiv de asigurare a anumitor ma-terii prime industriale pentru populaţie. Sunt asi-gurate condiţiile şi pentru o cantitate excedentară astfel încât veniturile comerciale rezultate din va-lori� carea lor pot să ajungă pentru achiziţionarea tuturor produselor care nu se pot produce la nivel local. Trebuie să vorbim accentuat despre această bogăţie pentru a nu înrădăcina în conştiinţă acel punc de vedere potrivit căruia suntem defavori-zaţi, subdezvoltaţi, şi din cauza asta să avem nevo-ie de ajutorul altora, al celor „dezvoltaţi”. În po� da faptului că exploatăm numai un procent mic din capacităţile şi condiţiile de mediu de care dispu-nem, nu avem nevoie de ajutor extern.

Trebuie să ne aşezăm pe propriile noastre pici-oare. Orice sprijin (şi în primul rând cel de natură � nanciară) are un preţ considerabil şi anume re-nunţarea la independenţa economiei noastre loca-le şi - ca cetăţeni ascultători şi plătitori de impozi-te - conectarea la piaţa globală. În locul solicitării de ajutoare trebuie să efectuăm acele activităţi cu speci� c agricol, care se pot demara şi cu resurs-ele încă existente la îndemâna noastră, şi care pe termen lung sunt în stare să regenereze mediul nostru degradat, incluzând atât propria persoană, cât şi comunitatea de care aparţinem.

Agricultura de mediu și, în cadrul acesteia, po-micultura adaptivă la mediu – în continuare po-micultura de mediu - este potrivită tocmai pent-ru aceast lucru. În cele ce urmează vom prezenta această posibilitate de agro-cultivare. Însă trebuie

să adaugăm că dacă nu s-ar � întrerupt procesul istoric al agriculturii practicate în sate, atunci toate cele scrise de noi ar � de sine înţelese. Nu spunem deci multe noutăţi, ceea ce facem este doar să for-mulăm acele idei care în trecut nu necesitau for-mulare, căci funcţionau şi fără asta.

Pomicultura trebuie să se conformeze cu mulţi factori coercitivi. Aceştia sunt de cele mai multe ori binecunoscuţi şi anume sunt cei economici, ştiinţi� co-tehnologici, de cultură a consumului şi cei legaţi de locul de producţie (mediul ecologic), etc. Doi dintre cei mai noi factori coercitivi, cei mai imprevizibili şi cei mai periculoşi pentru po-micultură sunt însă aceia care ţin de schimbarea climatică globală şi – pe cursul râurilor mari din Bazinul Carpatic – de distrugerea sistemului hid-rologic, prin regularizarea cursurilor de apă, pro-tecţia contra inundaţiilor şi de ameliorări hidro-logice. Efectul cumulat al acestora afectează clima locală (regională), care devine extremă şi nefavo-rabilă. Dată � ind importanţa acestei probleme, de ea ne vom ocupa într-un capitol distinct.

I. SISTEMUL LIVEZII Înainte de toate vom prezenta sumar cum arată rezultatul pomiculturii de mediu, denumită aici Livadă. Prin livadă să nu ne gândim la noţiunea ei în sens tradiţional, cu toate că cele ce urmează sunt foarte apropiate de ea.

Bogăţia livezilor se situează foarte aproape de bogăţia foarte diversi� cată şi naturală a dumbrăvi-lor. Nenumărate observaţii din ţară demonstrează că „…în grădini putem vedea şi auzi mai multe

Plantaţie de pomi fructiferi

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

4

păsări, decât în părţile de păduri identice. Păsările agreează habitatele diversi� cate, unde se combină răşinoasele cu arbuştii şi cu poienile de iarbă, iar acest lanţ coerent existent în grădinile din natură le oferă tocmai aceste lucruri.”1. Omul îşi amenaje-ază livada în aşa fel, şi creează un astfel de sistem, încât să-i asigure un spaţiu substanţial (funcţional) (pentru munca de exploatare şi de creaţie), dar to-todată prin asta nu perturbă ordinea de dezvoltare şi de funcţionare a mediului, ci se adaptează la el. În absenţa acestei adaptări, gospodarul pomicul-tor s-ar transforma în producător de fructe, iar livada într-o plantaţie de pomi fructiferi, care ar avea ca rezultat degradarea mediului în ansamblu.

Livezile autohtone vechi demonstrează că ţin-uturile din Bazinul Carpatic sunt foarte potrivite pomiculturii, pot asigura autoaprovizionarea pe scară largă, şi pot furniza şi venituri substanţiale. Fructele pot constitui şi astăzi o importantă sursă de venituri în măsura în care condiţiile favorabile ale pomiculturii pot � regenerate. Livada însă nu reprezintă numai o întreprindere economică ci – datorită produselor multiple oferite omului – este şi factorul de dezvoltare „multifuncţională” a ţin-uturilor.

1.1 Structura liveziiŢinuturile naturale sunt întotdeauna divizate într-o măsură mai mare sau mai mică: elementele de mediu se conformează cu diversitatea în spaţiu a factorilor geogra� ci. Factorii de mediu extrapolaţi pentru sup-rafeţele mai mari ale bazinului Carpatic sunt identi-ci numai acolo (în mediu omogen), unde omul – în scopul unei mai mari e� cienţe productive şi econo-mice – creează şi menţine această uniformitate. Ast-fel iau naştere monoculturile agricole şi pomicole.

1) Schmidt Egon: Animale în grădini. Editura Anno, 2001, pg. 11

Livada – considerată ca un element de mediu cu caracter şi cu funcţionalitalitate unitară – cont-ribuie la divizarea mediului natural. Dar livada în-săşi se divizează mai departe în unităţi mai mici, care pot � considerate la prima vedere ca � ind structuri de dumbravă. Acolo unde se a� rmă or-ganizarea naturală a mediului, divizarea ia naştere de la sine, fără implicarea umană. În livezi însă (şi) omul divizează spaţiul, în mod conştient şi prin plani� care. Prin plantarea pomilor şi a altor plante perene, respectiv prin construcţii arti� ciale, el formează „structura natural-socială”, care va lua forma unei livezi puternic divizate şi „consolidate”. Astfel ia naştere livada, proces care se va � naliza prin popularea ei spontană cu vietăţile naturale şi prin ocuparea spaţiului de către om.

Aranjarea în mod peticit, mozaical a diferitelor structuri de dumbravă are ca rezultat:

• unităţi de arbori şi arbori combinaţi cu ar-buşti;

• copaci solitari;

• habitate cu apă: curs de apă, lac, băltoacă, pajişte inundată;

• pajişti cosite, păşunate sau lăsate în paragină;• suprafeţe unde se cultivă cereale, legume,

plante medicinale şi aromatice respectiv alte plante de cultură;

• puncte unde sunt amplasate plantele decora-tive şi cele pentru apicultură;

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

5

• elemente despărţitoare: garduri vii şi şiruri de arbori;

• construcţii arti� ciale: garduri, porţi, drumu-ri, carame, echipamente de susţinere, scări, mobilier de grădină, clădiri, stupi de albine, cuiburi pentru păsări etc.

Anumite unităţi ale livezii menţionate mai sus bene� ciază de libertate (autonomie), sisteme de producţie-consum şi de elemente de despărţire-de legare (hotar, graniţă) semni� cative. Conform lui May „... un model ecosistem complex în principiu este rezistent împotriva tuturor tipurilor de efecte dacă:

• este ansamblul unor astfel de subsisteme, unde � ecare este autoreglator;

• în raport cu întregul sistem interacţiunile dint-re subsisteme sunt mai slabe decât interacţiu-nile reglatoare din cadrul subsistemelor.”2.

Astfel contribuie unităţile, reprezentând autonomia subsistemelor livezii, la stabilitatea întregii livezi.

Structura de dumbravă, mozaicală, oferă habi-tat pentru numeroase vietăţi. și fără a face observa-2) May, R. M.: � e structure and rdynamics of ecological communi-ties. In. Anderson et al. 1079, pg. 397

ţii știinţi� ce este evident faptul că biodiversitatea livezii raportată la o plantaţie de pomi fructiferi este foarte mare. În ea își găsesc locul foarte multe specii de plante, animale, ciuperci și microorga-nisme.

1.2 Situaţia plantelor fructifere din cadrul livezii

Partea din livadă care dă fructe este unitatea cu pomi și arbuști respectiv pomii solitari. Fiecare membru al ansamblului de plante formate în uni-tatea pomilor și arbuștilor deţine o funcţie, și con-stituie baza unui lanţ de nutriţie bogat. Din această privinţă, termenul de vietăţi dăunătoare sau folo-sitoare își pierde noţiunea, deoarece � ecare vieţu-itoare își îndeplinește rolul său, și cu cât sistemul este mai bogat (mai variat), cu atât este mai stabil. Acele vieţuitoare care tulbură armonia funcţio-nării unităţii datorită deranjamentelor exterioare (forţate) constituie excepţie, și pot căpăta cali� -cativul de dăunători. Acestea pot � , de exemplu, plantele (buruienile) rezistente, care se extind în mod forţat (buruiana Ambrosia elatior, Stenactis annua, Echinocystis lobata); microorganismele și artropodele în general venetice (adventive), care se extrag din efectul regulator al sistemului natural, devenind astfel „rezistente” [Erwinia amylovora (arsura bacteriană), monilia, gândacul de Colora-do, Eriosoma lanigerum Hausmann (păduche lâ-nos)]; sau chiar însuși omul, care prin tehnologiile de prelucrare „convenţionale” provoacă pagube. Limitele zonelor unităţilor de pomi și arbuști con-stituie zonă regulatoare și de bu� er. Pomii solitari pe de o parte produc fructe, pe de altă parte in-troduc în livadă avantajele ecologice și atmosfera pășunilor presărate cu copaci.

Din punct de vedere al utilizării umane, plantele caracteristice ale livezii sunt plantele fructifere. Ca-racteristicile ecologice, particularităţile structurale şi funcţionale ale livezii sunt determinate nu numai de plantele fructifere, însă în primul rând plantelele fructifere au rolul de a integra societatea locală în cadrul livezii, ca într-o unitate naturală locală.

Păduche lânos pe măr

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

6

Plantele fructifere pot supravieţui în livadă nu-mai dacă sunt capabile de a rămâne în viaţă acolo şi de a produce foloase su� ciente. Dacă nu se do-vedesc îndeajuns de folositoare, atunci omul (po-micultorul) va deveni factorul de selecţie şi le va îndepărta din livadă. Dacă nu suportă condiţiile naturale, atunci însăşi livada se va îngriji de se-lecţia lor. În livada adaptivă la mediu sunt capabile să supravieţuiască în primul rând fructele „din so-iul mediului local”, care s-au format pe parcursul unei perioade lungi în condiţiile de dezvoltare ale mediului respectiv, şi au fost folositoare şi omului. Acele plante fructifere care au fost ameliorate con-form cerinţelor pieţei şi în condiţiile unei îngrijiri intensive, este foarte probabil că vor dispărea din livadă, mai devreme sau mai târziu.

II. TRĂSĂTURILE DE BAZĂ ALE POMICULTURII ADAPTIVE LA MEDIU

2.1 TimpulPeriada de recuperare a pomiculturii, respectiv perioada de timp după care poate produce folo-ase de luat în seamă (autosusţinere şi realizare de venituri), este deosebit de lungă. Perioada pentru intrarea în rod a anumitor specii de pomi este în sine foarte lungă (nuc, scoruş etc.), însă formarea întregului sistem necesită timp mai lung (zeci de ani). Formarea sistemului se poate şi accelera, dar nu în măsură nelimitată. Prin intervenţiile ajută-toare caracteristice agriculturii de mediu se poate accelera formarea livezii în aşa fel încât (ca efect al acţiunii noastre) să se realizeze structura de livadă care ar � luat � inţă şi fără noi, dar care se reali-zează mai repede, şi în plus înglobează şi alte ele-mente şi se formează şi alte procese. De exemplu prin însămânţarea copacilor (nu numai a pomilor) într-un loc bine pregătit se poate accelera prinde-rea acestora, şi concomitent cu aceasta se poate in� uenţa până la o anumită măsură şi componenţa speciilor. Dar numai până la o anumită măsură, deoarece acei copaci însămânţaţi, care răsar sau se dezvoltă slab vor � selecţionaţi, şi vor putea sup-

ravieţui numai aceia, care vor avea o dezvoltare mai puternică şi vor � mai rezistenţi. şi prin cre-area anumitor habitate se poate accelera dezvolta-rea diversităţii biologice. Dăm ca exemplu crearea unor suprafeţe populate cu copaci şi arbuşti prin însămânţare şi prin păstrarea plantelor răsărite spontan (de exemplu răsaduri, lăstare rădăcinale, colonii de lăstare), formarea habitatelor acvatice, montarea de cuiburi pentru păsări etc.

Aceea caracteristică esenţială a atitudinii de sprijinire, unde vorbim numai despre accelerarea acelor procese care au loc şi fără intervenţie nu în-seamnă că � ecare detaliu al livezii poate lua � inţă numai conform procesului natural, ci înseamnă că structura livezii, ca un tot unitar, respectiv trendul procesului de organizare a acesteia nu se modi� că ca urmare a efectelor intervenţiilor. Trendul este împădurirea spontană, iar structura formată este de exemplu structura de dumbravă a livezii sau marea biodiversitate. Deci dacă accelerăm îm-pădurirea sau formarea biodiversităţii, atunci nu modi� căm procesul succesional originar al îm-păduririi şi nici structura formată, rezultatul aces-teia.

Pe structura formată se clădesc acele detalii care au ca rezultat dezvoltarea organică a livezii şi uni� carea încet-încet a elementelor sale şi acest proces se poate accelera prin mai multe intervenţii mici, pe care numai omul localnic este în stare să le efectueze în mod corespunzător, prin activităţile sale zilnice.

Chiar dacă formarea livezii este mai lentă, încă din primii ani se poate aştepta la mai multe folo-ase, şi de aici încolo în � ecare an creşte cantitatea şi sortimentul produselor, însă întrebuinţarea to-tală şi bene� ciile aferente necesită procese de mai multe zeci de ani.

2.2 Munca Una dintre proprietăţile cele mai importante ale pomiculturii este aceea că necesită puţină forţă de muncă speci� că (cu referire atât la unitatea de suprafaţă cât şi la cantitatea de produse). Este mică în po� da faptului că necesită întrebuinţarea de maşini şi materiale chimice mai puţine, destinate înlocuirii forţei de muncă umane. În cazul pomi-culturii adaptive la mediu nu maşinile îşi exercită efectul, ci în primul rând structura livezii, natu-ra, iar omul trebuie să intervină numai ici-colo în procesele care se petrec şi aşa de la sine. Însă premergător funcţionabilităţii sistemului, pentru formarea sistemului livezii este necesară aplicarea unei munci umane semni� cative, care ar putea necesita utilizarea unor astfel de instrumente şi maşini, care nu va mai � necesară după formarea sistemului. În faza formării sistemului colaborarea comunitară are o semni� caţie deosebit de impor-

Plantaţie de vişini creată în timpul cooperativelor agricole de producţie, lăsată acum în paragină.

Pomii ei ar � putut rămâne viabili numai prin îngrijire intensivă.

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

7

tantă, ceea ce poate reduce în mod semni� ca-tiv eforturile de la nivelul gospodăriei. Pe termen lung, faza de formare se şi elimină, pentru că � eca-re generaţie poate moşteni livezile funcţionale. Oboseala creării livezii îi împovărează numai pe pionieri.

În pomicultura de mediu, munca salariată, angajarea zilierilor se poate accepta numai în si-tuaţii deosebite şi excepţionale. Forţa de muncă plătită obligă gospodarul la plăţi imediate şi su-portarea unor impozite grele, ceea ce ar genera forţarea lui pentru obţinerea de venituri imediate. Caracteristica pomiculturi de mediu nu se poate susţine în asemenea condiţii � nanciare presante: mai devreme sau mai târziu s-ar transforma într-un proces de producţie de marfă. Pornind de la statutul său de angajat, nu se poate aştepta de la munca zilierului nici la o calitate corespunzătoare.

Totodată muncile efectuate în grup sau în clacă, întrajutorările rezultate din împărţirea re-ciprocă a poverilor de muncă la nivel local, sis-temul relaţiilor de schimb (sau instituţia acestor relaţii, în cazuri mai fericite) constituie elemente semni� cative ale acestui tip de pomicultură. Mun-cile comunitare efectuate cu succes au ca rezultat faptul că comunitatea (ca întreg) devine ea însăşi cultivatoare de pomi. În acest caz, � ecare familie în parte îşi îngrijeşte livada proprie, însă spriji-nul instituţiilor comunitare implicate în anumite munci speci� ce pomiculturii este armonizat în astfel de măsură, încât la urma urmei comunita-tea efectuează pomicultura ca o singură unitate. Situaţia se aseamănă cu cea a acelor comunităţi rurale viticultoare, unde membrii comunităţii îşi îngrijesc în parte viile proprii, dar unde dealul vi-ticol formează o podgorie unitară, iar familiile o

îngrijesc ca � ind o singură comunitate. (şi strugurele este un fruct, iar via este o livadă, unde viţa de vie are o importanţă accentuată). Pomi-cultura poate oferi activităţi folositoare pentru tot felul de oameni, deci poate să ofere ocupaţie pent-ru oricare membru al familiei sau al comunităţii (mai mult sau mai puţin): bărbat, femeie, vârstnic, copil, şi mai mult, bolnav sau handicapat. Folo-sind uzuanţa actuală: pomicultura îndeplineşte şi rolul ocupaţiei sociale.

Pentru înţelegerea corespunzătoare a activităţi-lor din pomicultură este necesară şi reformularea noţiunii muncii. În acest înţeles, munca nu cons-tituie numai mijlocul obţinerii de venituri, ci este parte integrantă şi ineglijabilă al vieţii, care contri-buie la dezvoltarea personalităţii individului care efectuează munca, şi la savurarea vieţii. Munca în pomicultură deci dă peste cap rolul actual al mun-cii: nu-şi propune ca scop primordial realizarea de venituri pentru cel care o efectuează, venit pe care îl va cheltui pentru satisfacerea consumului său, ci îşi propune ca munca însăşi să devină unul dintre cele mai importante bunuri de consum. (În această formulare munca ocupă acelaşi loc printre activităţile omului, ca şi teatrul, vacanţa la mare sau consumarea unui şpriţ într-un bar). Printr-o astfel de de� niţie al noţiunii muncii nu se doreşte reducerea necesarului de muncă în pomicultură, ci accentuarea calităţii, valorii de „consum” şi a efectului ei asupra dezvoltării personalităţii. Can-titatea de muncă este corespunzătoare atunci când nu este nici prea multă şi nici prea puţină, dacă oferă posibilitatea efectuării ei în mod liniştit şi ritmic, dacă se poate efectua la timpul cel mai pot-rivit, dacă asigură învăţarea în timpul efectuării ei, dacă oferă savurarea livezii, ba chiar – în mod pa-radoxal – odihna activă.

îngrijesc ca � ind o singură comunitate. (şi

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

8

2.3 Capital şi bani Cealaltă caracteristică importantă a pomiculturii este că poate � demarată şi susţinută cu un capi-tal destul de mic, dar cu preţul că livada se for-mează lent şi se generează venituri în mod treptat. În cazul existenţei resurselor naturale, chiar şi o gospodărie cu venituri destul de modeste poate începe să se ocupe de pomicultură. Însă datorită timpului alocat acestei munci, gospodăria pierde eventualele venituri provenite de pe urma angajă-rilor şi în acelaşi timp pomicultura nu este încă ca-pabilă să ofere venituri. Prin compensarea acestor pierderi de venituri s-ar crea condiţiile materiale de demarare a pomiculturii. În cazul continuităţii presupuse ale pomiculturii, a moştenirii ei din ge-neraţie în generaţie, nu apare problema formării lente, deoarece noile generaţii moştenesc întot-deauna sistemul deja format.

Aspectele � nanciare ale pomiculturii sunt cont-rare trendului actual unde, în cazul indivizilor, arată în direcţia unor venituri cât mai mari, impo-zite cât mai mari, utilizarea în creştere a serviciilor şi cumpărăturile cât mai intensive (cheltuirea ve-niturilor). În cazul întreprinderilor, trendul arată în direcţia investiţiilor de capital cât mai mari, în speranţa unor venituri mari, care în multe cazuri duc la îndatorare şi la intensi� carea vitezei de re-turnare a investiţiei. Relaţia pomiculturii de mediu cu banii şi cu timpul nu se potriveşte acestui trend, iar astfel - de la caz la caz - nu se potriveşte nici cu obiceiurile şi nici cu acele reglementări legislative care deservesc acest trend. Practicarea ei cu succes ar necesita deci modi� cări în legislaţie.

Pomicultura de mediu nu este o afacere cu sco-pul maximizării veniturilor. Serveşte în primul rând la asigurarea bunurilor de consum ale gospo-dăriei sau ale comunităţii pomicultoare, pomicul-torul urmăreşte deci să asigure direct cele necesare gospodăriei (autoaprovizionare). După satisface-rea nevoilor gospodăriei, al consumului propriu, poate obţine venituri suplimentare prin valori� -carea surplusului rămas. Însă şi venitul face parte în primul rând din circulaţia locală a banilor, � -indcă produsele pomicole, neputând � valori� cate pe piaţa en-gros, ajung în cea mai mare parte pe piaţa locală. Acest lucru însă are ca rezultat faptul că prin valori� carea la nivel comunitar se produ-ce autoaprovizionarea. Nemaivorbind despre fap-tul că pomicultura de mediu poate reînvia acele instituţii tradiţionale care realizează distribuţia produselor locale în interiorul comunităţii: târ-gul local, schimbul de produse (relaţii de barter), reţeaua deasă a oferirii de cadouri (reciprocitate), respectiv sistemul muncilor comunitare, al ajutoa-relor reciproce şi al clăcilor.

Pomicultura reduce deci circulaţia banilor, însă

creşte circulaţia locală a mărfurilor, în timp ce ma-ximizează complexitatea aprovizionării şi calitatea bunurilor de consum. Prin aceastea se dezvoltă aceea situaţie paradoxală, cel puţin în condiţiile actuale, unde prin reducerea puternică a � uxu-lui de bani (mai puţine încasări, mai puţine plăţi) creşte siguranţa traiului, se ameliorează condiţiile de bunăstare a participanţilor la pomicultură.

2.4 Mărime Pe baza numeroaselor sale caracteristici, pomi-cultura de mediu se poate realiza numai pe scară mică (cel mult pe scara „industrială” locală din comunitate). Din această cauză este caracterizată prin necesarul mic de capital, bazarea ei pe forţa de muncă familială-comunitară, necesarul mare de timp, importanţa semni� cativă din punctul de vedere al autoaprovizionării, evitarea desface-rilor pe pieţe mari, etc. Tendinţa spre exploatarea pe scară mică şi spre autoaprovizionare necesită utilizarea instrumentelor tehnice mai mici şi mai simple. Azi când piaţa forţează exploatările pe scară mare, şi mijloacele tehnice moderne, sunt dimensionate pentru mărime mare. Lipseşte deci acel fond (background) ştiinţi� co-tehnic, care ar � necesar pentru aplicarea modernă a pomiculturii.

„Pe parcursul aplicării practice a rezultatelor ştiinţei pure, inventatorii şi tehnicienii s-au stră-duit, ca prin mijloacele costisitoare ale producţiei şi distribuţiei de masă, să satisfacă marile interese, şi nu au avut grijă să înzestreze persoanele şi colec-tivele de muncă mai mici cu mijloace de producţie ie� ine şi simple, care să satisfacă necesităţile pieţei locale.”3 De când în 1947 Huxley a notat această propoziţie, marele a devenit şi mai mare, iar cel mic şi mai părăsit, astfel s-a accentuat valabilita-tea a� rmaţiei. Deoarece munca inventatorilor şi a tehnicienilor nu este � nanţată de pomicultorii care abia produc venituri, aceştia din urmă nici nu pot conta pe serviciile lor. Acesta este unul din motivele pentru care dimensiunea mică şi organi-zarea pentru autoaprovizionare este constrânsă da aplicarea cunoştinţelor tradiţionale, şi folosirea de mijloace simple, care se pot concepe din materiale locale, şi se pot realiza şi utiliza la nivel local.

Însă numeroasele unităţi mici de exploatare, alcătuind împreună o unitate, pot � determinante în dezvoltarea ţinuturilor/mediilor, în dezvoltarea reţelei ecologice, în bunăstarea omului de la ţară, în relaţiile de schimb dintre rural şi urban. Agri-culturii tradiţionale nu îi sunt străine deloc marile unităţi formate din mai multe exploatări mici. Pe vremuri, prin unirea mai multor parcele mici la hotar s-a format o unitate determinantă – iar acest sistem a funcţionat bine.

3) Aldous Huxley: Ştiinţă, libertate, pace. Asociaţia Franklin, Budapesta, 1947, pg. 15

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

9

2.5 Comunitatea locală şi pomicultorul Pentru practicarea pomiculturii adaptive la mediu sunt necesare pe de o parte experienţele directe obţinute despre mediu (comunicare de tip acţiu-ne-reacţiune, observaţie), pe de altă parte modele-le de acţiune referitoare la pomicultură, integrate în cultura locală. Prin modelele de acţiune ale po-miculturii înţelegem acele tehnologii ale pomicul-turii, pe care pomicultorul le elaborează pe baza cunoştinţelor profesionale referitoare la ordinea generală a proceselor desfăşurate în livadă (deci nu este o „reţetă” gata primită). Întreg ansamblul pomiculturii de mediu, ca parte a managementu-lui / agriculturii de mediu, constituie o unitate in-separabilă de persoana pomicultorului şi a familiei acestuia, cu comunitatea lui, � ind astfel realizabilă numai printr-un mod de viaţă adecvat, asociat cu metode de consum adecvate, respectiv prin apli-carea ordinii comunitare. Atributul adaptivă din expresia pomiculturii de mediu înseamnă într-un înţeles mai larg, că nu numai livada trebuie con-formată nevoilor pieţei şi consumului uman, dar şi piaţa, comunităţile implicate, gospodăriile şi in-divizii trebuie să se conformeze cu livezilele lor, şi prin ele cu mediul lor natural. Pentru aceasta sunt necesare nişte condiţii, care sunt concomi-tent caracteristicile comunităţilor, respectiv ale persoanelor în cauză: a. Personalitate: Pomicultorul este capabil să co-

munice direct cu livada lui, şi se adreseză către livadă şi mediu cu interes, sensibilitate, cu simţ de răspundere şi cu atenţie. (Nu sunt deci de ajuns cunoştinţele de înalt nivel şi capacităţile antreprenoriale.)

b. Cunoştinţe: Pomicultorul posedă cunoştinţele teoretice şi practice necesare (numeroaselor) domenii profesionale aferente, pe baza cărora este în stare să-şi elaboreze, în funcţie de situ-aţia concretă, modelele şi procedeele cele mai potrivite. Pentru cunoaşterea şi înţelegerea si-tuaţiei concrete sunt necesare cele descrise la punctul (a).

c. Adaptare: Modelele de agricultură, de pomi-cultură sunt dinamice, pentru că condiţia lor pentru a � corespunzătoare este compararea continuă a modelului cu realitatea concretă. Aceasta este chiar adaptarea, care este opozantă aplicării modelelor prin reţete sau prescripţii.

d. Prezenţă: Pomicultorul trebuie să trăiască în acel mediu din care face parte şi livada, şi este elementul ei de sistem. Pomicultorul ţine o legătură directă (activă şi de obser-vare) cu mediul întreg, respectiv cu livada; pe parcursul acestei legături capătă expe-rienţe directe despre ele, pe baza cărora este capabil să-şi supună acţiunile înd-rumărilor sosite din mediul întreg şi din livadă. Din cerinţa metodologică a prezenţei

se mai concluzionează printre altele şi faptul că o pomicultură corespunzătoare nu este posibilă atunci când ea este efectuată de astfel de anga-jaţi, care sunt dirijaţi din afară de „specialişti”, întreprinzători sau poate funcţionari. Deciziile privitoare la acţiunile din pomicultură trebuie luate întotdeauna de pomicultor, de cel care face treaba (aplicarea într-un fel a principiului subsidiarităţii).

Capacitatea de coordonare rezultată din pre-zenţă nu poate � neglijată nici măcar în rezol-varea sarcinilor cele mai simple. Pomicultura în ansamblu, incluzând şi gospodăria pomiculto-rului, necesită intervenţii, reparaţii, întreţineri mici şi continue. În cazul aplicării continue a acestora, viaţa devine foarte simplă şi necesa-rul muncii de efectuat se reduce la fracţiuni. Se poate ilustra cu un număr aproape in� nit de exemple importanţa decisivă a prezenţei, care – tocmai datorită acestui număr mare – are o însemnătate hotărâtoare. Dacă de exemplu în-locuim imediat ţigla spartă, prin asta prevenim multă muncă şi pagube costisitoare. Dacă după depozitarea recoltei de mere în pivniţă lăsăm deschisă uşa în � ecare noapte, şi ziua, odată cu încălzirea vremii, o închidem, atunci putem proteja fructele depozitate împotriva alterării. Dacă ţinem sub supraveghere plantele şi ani-malele noastre în mod regulat, atunci putem preveni îmbolnăvirea sau moartea lor. Etc., etc. Aceste numeroase intervenţii mici se pot efec-tua corespunzător numai de aceea persoană, care simte responsabilitate faţă de pomicultură, care simte pe propria ei piele paguba � ecărei acţiuni greşite. Acest om nu poate � angaja-tul, ci numai pomicultorul însuşi.

e. Modul de trai: Agricultorul de mediu îşi potriveşte modul de viaţă, struc-tura de consum cu oferta mediu-lui (mod de viaţă adaptivă la mediu). Dacă gospodarul de

mediu şi familia sa,

comunitatea, sunt capabili să

dezvolte o astfel de structură de consum,

unde îşi satisface în măsură decisivă consu-

m u l din produsele locale a� ate la dispoziţie, atun-

ci nivelul de trai n u scade, ci dimpotri-

vă, creşte. Formarea structurii de

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

10

consum corespunzătoare (mediului) presupune o autonomie spirituală a individului şi a comu-nităţii într-o asemenea măsură încât, datori-tă ei, pot alege din bunurile de consum a� ate la dispoziţie pe acelea care le sunt într-adevăr necesare. (Prin alte cuvinte asta înseamnă că pot rezista tentaţiilor false ale produselor de pe piaţă, sprijinite cu un marketing „gălăgios”.) şi prezenţa menţionată în punctul (d) este un element de mod de viaţă esenţial. Pomicultura adaptivă cere deci o schimbare radicală a sti-lului de viaţă şi în cadrul acestuia o puternică schimbare a structurii de consum. Schimbarea structurii de consum însă nu înseamnă consum mai mic, ci un altfel de consum, care nu îngră-deşte existenţa şi bunăstarea (calitatea vieţii), ci o îmbunătăţeşte.

De ce această schimbare a structurii de con-sum, menţionată mai sus, duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii? Dacă schimbarea structurii de consum constă în faptul că consumatorul (fa-milia) consumă ceea ce de la bun început îi stă la dispoziţie şi produce ceea ce într-adevăr are nevoie, atunci bene� ciază de următoarele avan-taje: • Pentru a putea pune pe masă bunurile de

consum nu este nevoie să facă eforturi deose-bite (de ex. savurează frumuseţea grădinii şi al peisajului şi nu are nevoie să câştige mulţi bani pentru a putea plăti admirarea peisaju-lui de aceeaşi valoare în alte locuri).

• Produsele realizate de el însuşi, care pot rep-rezenta proporţia importantă sau poate de-cisivă din bunurile consumate de familie sunt exact aceleaşi şi sunt astfel, aşa cum familia le doreşte. În dauna valorii de consum nu tre-buie să îndeplinească nici un criteriu de piaţă (de ex. omogenitate, transportabilitate etc.), şi nu trebuie să corespundă nici unui stan-dard. De ex. familia poate să consume perele care încep să � e suculente, numeroase soiuri de prune „inadecvate pieţei” etc.

• Nu trebuie trecută cu vederea satisfacţia datorată performanţei proprii, rezultată pe parcursul producerii bunurilor de consum, satisfacţie de care nu are parte în situaţia cumpărării produselor.

• Bunurile realizate individual sunt întotdeau-na unice. Unicitatea în sine, faptul că ceea ce consumă familia raportat la orice altă familie este diferit, constituie în sine o valoare. Acest fapt este valabil de asemenea în cazul hainel-or unice, proiectate şi cusute acasă, cât şi în cazul mâncărurilor, uneltelor, mobilelor uni-ce şi făcute acasă, şi aşa mai departe.

• Creşterea siguranţei familiei contribuie mult la creşterea calităţii vieţii familiei. Dacă con-sumă din ce în ce mai multe produse realiza-

te în producţie proprie sau provenite datorită locaţiei, este din ce în ce mai puţin expusă pe de o parte furnizorilor de servicii, pe de altă parte banului. Familia care se organizează în spiritul autoaprovizionării, are � ux de bani mic (încasări mici şi plăţi puţine). Accesul la bunurile de bază deci nu depinde de alţii şi nu depinde de locul de muncă, deoarece ce-rinţa faţă de venituri este foarte mică. Sigu-ranţa însă totodată mai şi scade în cazul unor „catastrofe” din familie, când ea este nevoită să � e ajutată semni� cativ din exterior, mai ales cu ajutoare constând în bani (de ex. în cazul unor boli grave). În următoarele alinia-te vom arăta însă, de ce riscul acestor situaţii este foarte scăzut.

• Întreg acest consum, măsura mică a depen-denţei, satisfacerea la nivel înalt a nevoilor nu numai materiale (de ex. stresul redus, lip-sa grijii apăsătoare, sentimentul aparţinerii la comunitate, conştiinţa funcţiei etc.) reduc considerabil riscul îmbolnăvirii. Schimbarea structurii de consum are deci ca urmare un efect important şi în protejarea sănătăţii.

• Schimbarea structurii de consum realizată la nivel comunitar oferă siguranţă pentru � ecare familie. Dacă de exemplu se întâmp-lă un necaz (chiar şi o catastrofă în familie), membrii comunităţii se întrajutorează între ei. De ex. reconstruiesc în clacă casa arsă, contribuie cu bani la tratamentul copilului bolnav, etc. Practic comunitatea suplineşte instituţiile de asigurare, numai că aici nu se plătesc prime de asigurare, nu au parte de procedee birocratice şi nimeni nu este expus capcanelor ascunse în contracte.

• Aproape din toate avantajele semnalate mai sus rezultă poate cel mai important avantaj: conştiinţa utilităţii, necesităţii (conştiinţa funcţiei). Familia pomicultoare răspunde de suprafaţa întreţinută de ea, oricât de mică ar � aceea, starea ei depinde de familie în mod semni� cativ. Viaţa ei are sens deoarece ştie şi simte că cu � ecare activitate efectuată contri-buie la menţinerea mediului, a biosferei şi a vieţii. De această conştiinţă fericită are parte � ecare membru al familiei deoarece � ecare are sarcina lui în parte.

f. Piaţa: Datorită caracteristicilor produselor re-zultate din pomicultură structura pieţei este deosebită şi trebuie să corespundă acestor ca-racteristici.

Organizarea pieţei de produse pomicole tre-buie construită pe diversitatea produselor, pe caracteristica schimbătoare a gamei de produse (componenţa se schimbă în � ecare an), pe va-loarea lor nutritivă bogată, pe rolul lor în pro-tecţia sănătăţii, pe valoarea spirituală (efectele

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

11

adiţionale servesc la îmbogăţirea mediului), etc. Din cauza cantităţilor mici este nevoie de organizarea pieţei bazată pe colaborarea co-munitară, de valori� care locală sau regională pentru asigurarea autenticităţii, a credibilităţii şi pentru a reduce costurile de transport. Mai este nevoie de legături directe între producător şi consumator, de relaţii între consumator şi producător bazate pe încredere (de ex. în locul certi� cării „ecologice” formale); din cauza can-tităţii mari de fructe căzute este nevoie de o pre-lucrare accentuată.

Înregistrarea caracteristicilor de mai sus, mai

mult sau mai puţin înţelese de la sine, este ne-cesară pentru că – cu toate că se înţeleg de la sine, şi pentru aceasta nu au nevoie de o demonstraţie mai deosebită – în practica actuală din pomicul-tură nu sunt luate în considerare. Localnicul cu o personalitate corespunzătoare, respectiv comu-nitatea locală bine structurată, reprezintă resursa pentru agricultura de mediu în aceeaşi măsură ca şi vremea, caracteristicile solului, fondul ge-netic, etc. Protejarea, reconstrucţia şi dezvoltarea lor sunt cel puţin la fel de necesare, precum vari-etăţile de pomi caracteristice locului, cunoştinţele tradiţionale legate de pomicultură sau sistemul de apă al mediului.

2.6. Intensiv sau extensiv?În zilele noastre valoarea socială şi profesională a agriculturii, aprecierea ei este in� uenţată semni� -cativ de cali� cativul dat pentru ea, ca � ind inten-sivă sau extensivă. Una din cauzele importante ale scăderii valorii agriculturii tradiţionale este chiar faptul că atât opinia publică profesională, cât şi opi-nia publică laică o priveşte din capul locului ca � ind intensivă. Merită a � introduse în acest tratat câteva alineate legate de această problemă, în interesul ri-dicării atât a rangului agriculturii tradiţionale, cât şi a rangului pomiculturii adaptive la mediu.

Pentru a analiza agricultura din punct de vede-re intensiv sau extensiv, să pornim de la agricul-tura existentă odinioară, agricultura terenurilor inundate de ape – agricultura de luncă. Contrar oricărei păreri profesionale şi publice, agricultura de luncă a fost o agricultură intensivă, dacă prin intensitate înţelegem producţia totală (speci� că) potrivită consumului uman, raportată la unitatea de suprafaţă. Dacă însă prin intensitate înţelegem munca investită pe unitatea de suprafaţă, energia fosilă, chimicalele, munca mecanizată sau capi-talul, atunci agricultura de luncă a fost extensivă, deoarece cantitatea acestora a fost foarte redusă.

Să vedem prima dată astfel de opinii şi descrie-ri, care arată intensitatea agriculturii de luncă de-a lungul cursului Dunării, şi care se referă la pro-

ducţia speci� că a produselor potrivite consumu-lui uman. „Cei care îşi asigurau traiul din luncă, pe vremea libertăţii relative a agriculturii de lun-că, până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar în unele locuri şi mai târziu, erau iobagii înstăriţi şi cu avere, şi care mai înainte în privinţa averii şi a consumului nu au fost mai prejos faţă de iobagii care au pus în prim plan lucrarea solului şi astfel au lucrat suprafeţe mai mari. (...) Acei iobagi, care au fost menţionaţi la începutul secolului al XVIII-lea ca � ind posesori de pământ nu au lucrat mai mult de unul-două pogoane. Aceste menţionări au re� ectat capacitatea de impozitare a iobagilor şi nu dimensiunea holdelor lucrate de ei.”

Pomicultura din lunca Dunării a furnizat fructe din belşug şi pentru piaţă, ceea ce a constituit o im-portantă sursă de venituri, nemaivorbind de pro-ducţia mare de peşte, binecunoscută luncilor. „(...) Pentru locuitorii localităţii Dunaszekcső din Unga-ria, mai ales grădinile acoperite cu pomi au fost bo-gate în recolte. Diferite soiuri de mere, pere, prune produse în Sziget de cei ce locuiesc aici, se valori� -că anual pentru multe mii de forinţi pe de o parte în capitala ţării, Pesta, pe de altă parte în Baja şi în alte oraşe”4. Bogăţia în peşte o ilustrăm numai cu un singur citat: „S-a putut observa deseori şi se vede şi acum, că cu ocazia inundaţiilor Dunării, ale Tisei, Ti-mişului, Dravei şi ale altor râuri mari, după ce apele se retrag, în adânciturile de pe lângă maluri rămâne o mare cantitate de peşte, şi devine masa porcilor.”5

Multitudinea relatărilor cu conţinut asemănător din epoca respectivă semnalează, că în aprecierea intensităţii productive a agriculturii de luncă nu sun-tem destul de circumspecţi, dacă o considerăm ca extensivă. Pentru că agricultura din epoca respectivă 4) Andrásfalvy Bertalan: Agricultura de luncă a popoarelor de pe va-lea Dunării în judeţele Tolna şi Baranya până la terminarea protecţiei contra inundaţiilor. Studii din istoria judeţului Tolna VII (Red. K. Balog János), Szekszárd, 1975, pg. 272.

5) Balogh Margit: Ungaria lui Oláh Miklós, Disertaţii din cultura artei, nr. 8, pg. 121- 123 In: Andrásfalvy Bertalan: Agricultura de luncă a popoarelor de pe cursul Dunării în judeţele Tolna şi Baranya până la terminarea protecţiei contra inundaţiilor. Studii din istoria judeţului Tolna VII (Red. K. Balog János), Szekszárd, 1975, pg. 180.

Roade în volum mare sub măr „sóvári”(Turdeni, jud. Harghita)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

12

a menţinut o productivitate a sistemelor ecologice la o mărime atât de mare, încât pe deasupra consumu-lui populaţiei au rămas din belşug produse pentru piaţă. În apreciere însă trebuie luate în considera-re toate produsele potrivite utilizării, şi nu e voie să calculăm numai producţia câte unui produs (ca şi la monoculturile agriculturii convenţionale). Totodată, în orice altă referinţă, agricultura de luncă a fost ex-tensivă, atât raportat la unitatea de suprafaţă, cât şi la cantitatea de produse obţinute. Necesarul speci� c de capital şi de muncă efectuată în armonie cu natura a fost foarte mic şi nu s-a utilizat deloc energie fosilă, maşini, chimicale, astfel intensitatea energiei, a maşi-nilor şi a chimicalelor în această gospodărire nici nu se poate interpreta. Tocmai de aceea agricultura de luncă, folosind expresia uzuală modernă, a fost cât mai sustenabilă posibil şi – în raport cu agricultura de tip industrial (convenţional) – a furnizat o mare diversitate de produse.

La agricultura de mediu, şi, în cadrul ei, în cazul pomiculturii adaptive la mediu, intensitatea trebuie înţeleasă asemănător, ca să iasă la iveală adevărata faţă şi valoarea economico-productivă a unei struc-turi agricole,. iar pomicultura adaptivă la mediu, ra-mură a managementului de mediu, exempli� că bine, că aprecierea valorii intensităţii este numai o ches-tiune de punct de vedere. Tocmai livezile sunt ace-lea care fac posibilă o utilizare multilaterală (vezi în partea „Utilizarea pomiculturii adaptive la mediu”). Dacă facem o apreciere comună a tuturor produselor folosite în consum, atunci iese la iveală faptul că pe unitatea de suprafaţă este foarte mare cantitatea de produse utilizabile, adică – dacă mărimea producţiei speci� ce este criteriul agriculturii intensive – atunci agricultura adaptivă la mediu este agricultură inten-sivă. Nu am putea cali� ca livada ca intensivă, dacă am face-o numai pe baza utilizării fructului, şi numai raportat la o scurtă perioadă de timp. Ar � împot-riva modului de gândire al agriculturii/managemen-tului de mediu, dacă am face aprecierea caracterului intensiv sau extensiv al agriculturii numai pe baza unor părţi extrase şi cu referire la o scurtă perioadă de timp, în loc de un tot unitar şi întregul ei conţinut.

Ceea ce dorim să subliniem prin exemplul agri-culturii de luncă este adevărat şi în cazul pomicul-turii tradiţionale. Pomicultura adaptivă este forma dezvoltată a pomiculturii tradiţionale, prin utilizarea cunoştinţelor epocii noastre. Unul din obiectivele acestei dezvoltări este creşterea intensităţii produsu-lui (producţiei speci� ce), şi mai are ca scop ameliora-rea condiţiilor de trai ale omului, susţinerea acestora. Aceasta din urmă se referă de exemplu la asigurarea supravieţuirii mediului şi a comunităţii, desăvârşirea personalităţii omului care se ocupă de pomicultură, obţinerea de produse de calitate. Aceste scopuri cup-rind ducerea spre extreme a energiei, a muncii me-canice şi umane, a administrării de materii chimice respectiv a capitalului � nanciar.

III. FORMAREA LIVEZIIFormarea livezii cere de la pomicultor o muncă fă-cută cu grijă și cu responsabilitate, cunoștinţe de bază și trăsături de personalitate corespunzătoa-re. Pomicultorul diferă de producătorul de fruc-te în primul rând prin personalitate, concepţie și obiectul cunoștinţelor sale, și nu prin cantitatea de cunoștinţe. În afara cunoașterii pomilor (exem-plarelor de pomi), respectiv cunoașterea biologi-ei, morfologiei, sistematologiei și al soiurilor, etc., mai trebuie să cunoască și cum funcţionează liva-da și � ecare element al ei, organizate la un nivel mai înalt, ca un sistem unitar (supraindividual). Aceste cunoștinţe însă se pot aplica numai atunci când omul inovează, dezvoltă în mod continuu și este atent la � ecare schimbare petrecută în livadă. Această atenţie nu înseamnă numai urmărirea obiectivă a „lumii exterioare” independente de noi, ci o comunicare activă cu întreaga livadă și cu elementele sale, ceea ce presupune respectarea, aprecierea și iubirea acestora. Folosind cuvintele lui Bertalan� y, � ecare moment al livezii trebuie urmărit „cu cunoaștere creativă”6, pentru a putea reacţiona sensibil la ele, în mod corespunzător și la momentul cel mai potrivit. Cunoștinţele obţi-nute de pomicultor prin învăţare tradiţională sunt foarte limitate, în același timp posibilităţile lui de a culege experienţă sunt nelimitate. Nu trebuie să facă nimic altceva decât „să pună întrebări” mani-festând un interes adevărat, și să � e la fel de inte-resat când recepţionează semnalele purtătoare de răspunsuri.

3.1 Di� cultăţile construirii sistemului Nu cu mult timp în urmă, ţinuturile Bazinului Carpatic încă erau diversi� cate, cu structură mo-zaicală, datorită mulţimii livezilor tradiţionale. În

Ungaria cea mai mare parte a acestora au încetat să existe, însă în multe sate din Ardeal au supravie-ţuit, în unele locuri încă mai primesc apreciere și

6) Ludwig von Bertalan� y: …Însă despre om nu cunoaştem nimic, Editura Economică şi Juridică, Budapesta, 1991, pg. 94

Reluarea îngrijirii plantaţiei de pomi create pe vremea CAP-ului, fără schimbarea sistemului

(Forţeni, jud. Harghita)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

13

îngrijire. Această îngrijire s-a redus însă în general la cositul pajiștei, la îndepărtarea pomilor îmbătrâ-niţi sau bolnavi, la tăierea crengilor uscate sau rup-te, la plantarea de noi pomi, respectiv la culegerea recoltei; și acestea sunt importante, dar constituie o rămășiţă a întregului cerc de activitate al pomicul-turii grijulii. Revitalizarea pomiculturii tradiţiona-le, dar mai ales dezvoltarea ei mai departe către po-micultura adaptivă, face necesară crearea unui nou sistem. În caz mai fericit o livadă sau o plantaţie de pomi degradată trebuie reînnoită, respectiv trans-formată; în cazuri mai nefericite munca trebuie în-cepută de la zero. Construirea sistemului necesită întotdeauna mai multă cheltuială decât menţinerea sistemului deja realizat. Deci dacă cineva se anga-jează să creeze o livadă nouă, atunci el trebuie să aducă contribuţii mai mari, decât cel care susține livada, ceea ce în general – din experienţa noastră – are ca rezultat suprasolicitarea. Rezultatul supra-solocitării este că multe intervenţii necesare nu se petrec la timp sau nu se petrec deloc, ceea ce ampli-� că în continuare suprasolicitarea. Sistemul livezii în construcţie are ritmul lui de construire, și acesta nu se poate accelera în mod semni� cativ. (Pomi-cultura adaptivă printre altele de aceea este adap-tivă, pentru că se adaptează la acest ritm). Acele munci, care dacă nu sunt însă executate, sau nu sunt executate la timpul potrivit, încetinesc în mod considerabil contruirea sistemului. Peste o anumi-tă măsură, construirea sistemului se și oprește, sau degenerează la nivelul său de organizare precedent. Acest lucru trebuie evitat; construirea sistemului pomicol liber e permis să se înceapă numai dacă cantitatea muncilor neefectuate sau neefectuate la timpul corespunzător nu depășește o valoare cri-tică. În această problemă poate ajuta alegerea unei astfel de mărimi ale livezii, pe care pomicultorii încă o pot exploata cu o suprasolicitare suportabi-lă. De asemenea, poate ajuta un sistem de sprijinire bine gândit, dar un ajutor și mai mare ar � o comu-nitate (sătească) de suport.

3.2 Limitele proiectăriiFormarea livezii nu se poate proiecta amănunţit. Unul din obstacolele majore este faptul că pomi-cultura adaptivă in� uenţează procesul formării livezii cu intervenţii spontane „adaptive”. Nu se poate și nici nu este necesar să stabilim situaţia � -nală (viitorul imaginat), astfel lipsește fundamen-tul proiectării. Cunoașterea anumitor corelaţii și aplicarea de principii cuprinzătoare este posibilă dar și necesară pentru ca pomicultorul, prin apre-cierea situaţiei concrete, să recunoască modul de intervenţie potrivit. Formarea livezii are loc deci pas cu pas, unde � ecare pas se poate stabili pe baza reacţiilor primite la pașii precedenţi. Imaginea li-vezii formate este până la o anumită măsură o sur-

piză, care dacă nu coincide cu pretenţiile pomicul-torului, atunci el are posibilitatea să facă anumite modi� cări, dar conformându-se pe tot parcursul cu trendul de dezvoltare a livezii.

Celălalt obstacol al proiectării amănunţite con-stă în faptul că pomicultorul stabilește mai mult sau mai puţin după pretenţiile sale numai struc-tura livezii, dar lasă pe seama livezii cum se for-mează elementele � ne pe scheletul astfel realizat și cum se face plină livada cu viaţă. Prin aceasta diferă și de plantaţia de pomi fructiferi, unde pro-ducătorul de fructe se străduiește să stabilească el însuși cât mai multe elemente, să exercite un con-trol cât mai mare asupra plantaţiei, și ca în afara pomilor fructiferi să nu existe în plantaţie altă formă de viaţă. În cazul producţiei de fructe, acest lucru se și înţelege, deoarece pe piaţă se pot valo-ri� ca numai fructe în cantităţi stabilite în prealabil și de o calitate constantă.

3.3 Realizarea liveziiRealizarea livezii este un proces lung. De la început și până la formarea sistemului livezii mai mult sau mai puţin „productivă” pot trece multe zeci de ani, chiar și o jumătate de secol. Aici ne ocupăm numai cu problemele generale ale în� inţării. Publicarea detaliilor va cădea în sarcina unui manual.

Pomicultura adaptivă nu se începe cu „tabula rasa”. La în� inţarea plantaţiilor pomicole, unul din primele lucruri de făcut este „curăţarea” totală al te-renului, pregătirea terenului cu mașinile și utilajele de lucru, și administrarea îngrășămintelor. Pe aceas-tă parcelă „făcută zero” din punct de vedere ecologic se plantează plantele altoite uniform, care pot oferi roadele cerute de piaţă. Comparativ, în� inţarea li-vezii începe cu studierea stării iniţiale ale terenului. Pomicultorul petrece mult timp pe locul viitoarei livezi și observă acele date iniţiale pe care își poate baza viitoarea activitate. Astfel de exemplu compo-nenţa speciilor de plante stabilite în mod spontan, forţa de creștere a plantelor fructifere, starea lor de sănătate; prezenţa lăstarelor sau a răsadurilor potri-vite altoirii; varietatea habitatelor și a vieţuitoarelor suprafeţei, perceptibile și prin observare simplă, etc. Bineînţeles totul depinde de starea iniţială a terenu-lui. Dacă e pădure, atunci ar trebui început cu defri-șarea, dar suntem săraci în păduri, și ar � păcat să transformăm pădurile în livezi – mai bine ar trebui să � e amenajate în totalitate ca culturi silvice.

Dacă în starea iniţială terenul este arabil, pajiște sau pășune, atunci în mod sigur putem să ne aștep-tăm la seminţe ajunse aici în mod natural (datorită păsărilor, al vântului), din care se va începe de la sine, în mod vizibil, organizarea ecologică a terito-riului. Trebuie observată � ecare mișcare dint teri-toriu. Din plantele existente și din cele mai noi, din fracţiunile de asociere se pot concluziona multe. Nu

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

14

numai din prezenţa plantelor, dar și din vitalitatea, forţa de creștere și starea sănătăţii lor. De aseme-nea ne dau informaţii și plantele din împrejurimile apropiate, incluzând livezile din preajmă. Pomicul-torul își clădește activitatea pe aceste date iniţiale, conformându-se schimbărilor de trend observate. Acest comportament „comunicativ” trebuie învă-ţat, respectiv reînvăţat; condiţia pentru a-l putea în-suși constă în relaţia potrivită dintre pomicultor și livada lui potenţială. Despre asta am relatat în par-tea „2.5 Comunitatea locală și pomicultorul”.

Începerea cultivării unei livezi părăsite, degra-date este cu totul alceva. Trebuie pornită cu trata-rea pomilor bătrâni sau bolnavi, cu defrișarea par-ţială sau totală a tu� șurilor, respectiv întreţinerea lor, cu cositul, cu punerea la punct a gardurilor vii sau cu crearea lor. Celelalte lucruri de făcut sunt în esenţă asemănătoare cu cele din situaţia iniţială.

La crearea livezii adaptive la mediu este necesar ca pe lângă popularea teritoriului cu plante fructi-fere să permitem, să sprijinim, respectiv să contri-buim efectiv la popularea teritoriului cu specii de vieţuitoare (locale), care se simt bine în împreju-rimile livezii. Vieţuitoarele care se instalează ușor,

vor popula livada de la sine. În cazul plantării, speciile și soiurile de fructe trebuie selecţionate și așezate în spaţiu ţinând întotdeauna cont de toa-te vieţuitoarele livezii, de totalitatea sistemului (și nu numai de cerinţele consumului sau ale pieţei). Organele de reproducere ale fructelor nobile și ale portaltoiurilor trebuie să � e procurate în majori-tate decisivă de la plante-mamă locale. În interesul forţei, capacităţii de rezistenţă și a duratei lor de viaţă mai mari, acordăm avantaj însămânţării co-pacilor cu sămânţă nobilă, portaltoiuri sau arbuști pentru gard fructifer, tu� șuri în locaţiile lor � na-le. Aparent acest lucru are și dezavantaje. Necesită efectuarea de munci mai complicate și mai multe,

Grup de pomi lăsat, dar încă foarte viabil (păşune din Forţeni-Harghita)

Pășune cu cireși, cu pomi bătrâni, fără înnoire(Forțeni)

Livadă bătrână, şi care necesită îngrijire (Tărcești-Harghita)

Împădurirea unei fâneaţe lăsate de 5 ani. Deocamdată este populată aproape numai de plante producătoare

de fructe: nuc, păr sălbatic, măr, cireş sălbatic, prun corcoduş, porumbel, păducel, mur, măceş

(Markóc-Ungaria)

Păşune în proces de împădurire (Drávakeresztúr-Ungaria)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

15

sunt expuse mai mult dăunătorilor și buruienilor, însă avantajul pomiculturii adaptive este chiar acela că poate pune în folosinţă una din resursele cele mai bogate care îi stă la dispoziţie, respectiv forţa de muncă umană. Și chiar dacă posibilităţile de exploatare se deschid după un timp mai înde-lungat, din cauza capitalului de bani investit foar-te redus (și a scutirii impozitării) pe pomicultor nu-l presează nevoia obţinerii de venituri și astfel poate aștepta apariția posibilităţilor bene� ciilor.

În interesul susţinerii dezvoltării și a varietăţi-lor mai mari ale speciilor de fructe, însămânţarea ocazională a pomilor nobili o aplicăm și la acele specii de fructe, care sunt reproduse în pomicultu-ra de azi numai vegetativ (măr, păr, gutuie, piersic, cais, zmeur etc.). Funcţionarea unei mici pepinie-re domestice (pomi reproduși pentru uz propriu) poate � avantajoasă din mai multe puncte de ve-dere: reproducerea de specii bune este posibilă și atunci, când tocmai nu există portaltoi în locul � nal de plantare; la începutul formării livezii se poate accelera plantarea pomilor; se pot efectua experimente de reproducere, etc. Este foarte im-portantă ţinerea evidenţei plantelor aparţinătoare pepinierei domestice, realizarea schiţelor de hartă precum și marcarea pomilor.

IV. MENŢINEREA ÎN VIAŢĂ A LIVEZIIExpresia „menţinere în viaţă”, ce � gurează în ti-tlul capitolului necesită câteva explicaţii. Menţi-nerea în viaţă a fost preluată de către pomicultura adaptivă de la silvicultura cu concepţie înrudită, numită acolo „menţinerea vieţii pădurii”. Rolul omului este și în livadă acela de a menţine viaţa, pe parcursul căreia omul ajută și sprijină livada să se formeze într-o unitate vie. Să nu � e numai mul-ţimea pomilor fructiferi, așa cum e la plantaţiile de pomi, ci o unitate ecologică organizată într-o � inţă vie (organizaţie supraindividuală). Legătura dintre om și livadă este o legătură vie, cu entitatea vie, ceea ce este de ordin mult superior, decăt legătura bazată pe principiul bene� ciului și al economiei dintre producătorul de fructe și plantaţia de pomi fructiferi.

Livada este și „cultivată”, pentru că ea este o creaţie umană (arti� cială, cultivată), realizată de om împreună cu forţele naturii. Mai și „susţinem” livada, deoareca fără intervenţia umană – pe par-cursul organizării naturale – ea și-ar pierde carac-teristica ei de livadă. Dar în cuvintele cultivare și susţinere nu se accentuează îndeajuns rolul – de altfel de� nitor – al naturii, și nu iese la iveală nici faptul, că legătura dintre livadă și om este o legă-tură personală, cu suport reciproc. Livada mai este îngrijită, pentru că menţinând cu ea o legătură personală strânsă, acordându-i atenţie, îi purtăm de grijă livezii întregi și tuturor acelor elemente ale

sale care au nevoie de grija noastră. Însă expresia „a îngriji” nu re� ectă reciprocitatea, adică faptul că și livada are grijă de noi și ne aprovizionează.

Folosirea noţiunilor enumerate aici, și care se referă la rolul omului în livadă este corectă atunci, când dorim să accentuăm anumite caracteristici ale lor, în po� da altora. Esenţialul este însă ex-primat de expresia „menţinere în viaţă”, mai ales atunci când am dori să deosebim pomicultura de producţia de fructe, livada de plantaţia de pomi fructiferi. Deoarece producţia de fructe conven-ţională, cu tehnologia ei de tip industrial, întreţi-ne sisteme fără viaţă. Prin menţinerea în viaţă a livezii readucem rangul vieţii în fața sistemelor de producţie fără viaţă, dirijate de ordinea economi-co-birocratică.

În cele ce urmează vom trece în revistă unele elemente ale acestei menţineri în viaţă, în grupa-rea „obișnuită” a literaturii din pomicultură, dar cu acea observaţie generală, că acestea se pot se-para una de alta numai în gândirea umană, în re-alitate nu.

4.1 TăiereTăierea pomilor o facem prin luarea în considerare a caracteristicilor de creștere și de formă ale speci-ei și soiului dat, cu respectarea principiului de in-tervenire în cea mai mică măsură necesară. La unii copaci – după tăierea în coroană – se lasă formarea naturală a coroanei (alun, nuc, scoruș de casă etc.), la altele executăm pe lângă tăierea pentru coroa-nă și tăierea de rărire, întinerire sau de vindecare. Este posibilă și forma de coroană arti� cială tăiată puternic, dar numai rareori și în situaţii deosebi-te (de ex. la piersici apropiaţi de casă). La copacii nefructiferi (de ex. stejar, frasin, carpen, salcâm) putem să executăm tăierea în scopul utilizării ma-sei lemoase în mod mai favorabil (de ex. formarea unui trunchi mai lung și fără rami� caţii). Deciziile legate de tăiere le luăm nu numai conform e� cien-ţei și pieţei, dar în primul rând conform cerinţelor livezii. Frumuseţea, pe care o putem accentua și prin tăiere, nu este doar o valoare în sine, ci este una din forţele de atracţie ale turismului de pomi-cultură, deci și o resursă (a se vedea partea legată de utilizare).

În numeroase ocazii executăm asemenea tăieri, care reprezintă un „ajutor în plus” în dezvoltarea individuală a copacului. De exemplu, la tăierea de rărire eliminăm mai ales acele crengi care în lipsa luminii se vor usca oricum, mai devreme sau mai târziu. La întinerirea copacilor bătrâni tăiem pu-ternic acele crengi, care în cazul roadelor bogate sau al furtunilor de vânt mai mari s-ar rupe ori-cum, mai devreme sau mai târziu. De asemenea este frecventă aplicarea tăierilor „de vindecare”. Numeroase boli se pot vindeca relativ cu succes prin tăiere, de ex. tăierea crengilor infectate cu

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

16

vâsc sau cu monilia. Tăierea de rărire și de înti-nerire (și tratarea ulterioară a rănilor provocate) accelerează mult mai mult vindecarea rănilor, și cauzează obstacole mai mari împotriva contami-nărilor parvenite prin intermediul rănilor.

La arbuștii fructiferi se întâmplă deseori, ca în vederea îngrijirii (tăierii ulterioare, cositului) și a recoltării mai ușoare, la efectuarea tăierii pentru coroană să formăm un trunchi scurt. De exemplu în cazul cornului, moșmonului sau al gutuiului. Această formă se poate realiza numai în perioada tinereţii plantei. Dacă dorim să transformăm ar-buștii mai bătrâni în plante cu trunchi, atunci pu-tem să ne așteptăm la abundenţa aproape inextir-pabilă a lăstarelor venite din rădăcină și din butuc, respectiv din trunchi.

În loc să-i ardem în „mod obișnuit”, așezăm cren gile tăiate și căzăturile de crengi în grămadă sau în gardurile de protecţie; ele vor putrezi încet în sol. Aceste grămezi vor oferi și adăposturi extraordinare multor animale sălbatice, care preferă acest loc (de ex. loc de cuibărit pentru pasărea ochiul-boului, stolurile de vrăbii, nevăstuica, șarpele de casă, șo-pârla și ariciul etc.). Să ardem sau să îngropăm nu-mai crengile contaminate cu dăunători și cu agenţi patogeni cu adevărat periculoși și rezistenţi (de ex. păduchele lânos - Eriosoma lanigerum), arsusra bac-teriană - Erwinia amylovora, monilia etc.). Înaintea formării sistemului livezii, înainte să ia naștere un echilibru relativ între dăunători, grămezile de cren-gi care putrezesc și se compostează pe parcursul a mai multor ani pot � și surse de contaminare im-portante. La întregirea livezii vor contribui mai târ-ziu și bolile și dăunătorii reproduși în masă, care vor

contribui la mărirea diversităţii biologice și la bolile moderate și echilibrate, respectiv la daunele produse. Un rol aproape identic cu crengile puse în grămezi sau în gardurile limitrofe au și copacii bătrâni pră-bușiţi și lăsaţi la locul lor, care putrezesc încet în sol, și contribuie la diversitatea livezii. În categoria tăierii se include și cositul și pășitul. Prin cosit, adică prin tăierea pajiștei nu formăm la mărimea dorită indivizii, ci unitatea (asocierea) plantelor cu tulpină moale. Așa cum la tăierea pomilor scopul poate � să nu crească atât de înalt, încât să nu putem culege roadele lor, așa și în cazul cositului printre altele sco-pul este ca pajiștea să rămână „tratabilă”; respectiv ca livada să nu să se împădurească, să se formeze o compoziţie de specii potrivită, să arate frumos, etc. La cosit trebuie să avem grijă ca vieţuitoarele pajiștei să � e cât mai puţin posibil deranjate. Nu strică dacă lăsăm în � ecare an porţiuni necosite.

În periode secetoase, în jurul tulpinelor copa-cilor pajiștea să � e tăiată scurt, iar la nevoie solul trebuie prășit, plivit. Scopul este ca plantele pajiș-tei, în concurenţa pentru apă, să nu slăbească po-mii. La cosit trebuie procedat cu mare grijă, pentru că în numeroase ocazii găsim astfel de copaci, care sunt lăstare de rădăcină ce merită lăsate (prun, vi-șin, gutui,...), puiet din sămânţă potrivit pentru a � portaltoi (cireș, păr, păducel, corn, Rosa canina,...), sau sunt plante cu valoare ornamentală (crușân, că-lin, vonicer, coada mielului, răchitan, brusture-ne-gru,...), eventual este răsad sau lăstar, care se poate crește pentru a � folosit ca lemn de foc (salcâm, sal-cie, plop,...). Cel mai bine este ca acești copaci mici să � e marcaţi primăvara cu ţăruși, când livada se pune în mișcare (când iarba este încă mică, dar co-pacii mici se văd deja). Atât în livezile tradiţionale, cât și în cele discutate aici sunt frecvente grupurile de copaci din coloniile de lăstare (policormoni), pe care și pomicultorul tradiţional i-a lăsat să crească după ce i-a rărit și i-a tăiat corespunzător (caracte-ristic la gutui, vișin și prun).

Crengi aşezate în grămadă: în plantaţiile de pomi reprezintă focare de infecţie,

în livezi creşte diversitatea

Pom bătrân acoperit cu vâsc

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

17

Cositul este esenţial și din punct de vedere al utilizării pajiștei și a pășunii. Prin cosit corespun-zător se poate forma pe de o parte asocierea de plante cea mai potrivită pentru furaje, pe de altă parte se poate obţine producţia de iarbă cea mai mare. Utilizarea pășunii și a pajiștei mărește ni-velul de organizare al livezii, astfel prezenţa lor în livada desăvârșită este inevitabilă.

4.2 Înmulţirea/reproducerea, stabilirea/popularea

În livadă se înmulţesc și se stabilesc multe vietăţi din afară . Aceste procese asigură dezvoltarea con-tinuă a livezii, corectarea greșelilor sale de organi-zare, completarea lipsurilor. „Înmulţirea” și „sta-bilirea” se produc în parte pe cale naturală, și în parte de către om. În ultima situaţie vorbim despre reproducere și despre populare. În cadrul produc-ţiei de fructe are loc numai reproducerea și popu-larea, � indcă procesele naturale sunt oprite total de tehnologia de producţie. În pomicultură însă menţinerea în viaţă a livezii se bazează pe proce-sele naturale. Este motivant să reproducem și să populăm numai atunci, când vieţuitoarele dorite nu se înmulţesc sau nu se stabilesc de la sine, sau aceste procese nu se desfășoară destul de repede.

Vieţuitoarele se pot stabili numai atunci, când le stau la dispoziţie habitate corespunzătoare. Ha-bitatele pot lua de asemenea � inţă în organizarea naturală a livezii sau arti� cial, prin intermediul omului. În continuare, în locul detalierii relaţiei dintre habitate și vieţuitoare, vom vorbi numai despre stabilirea/popularea plantelor producătoa-re de fructe. (Formarea habitatelor o vom trata în capitolul 4.4)

În pomicultura adaptivă reproducerea și popu-larea plantelor producătoare de fructe nu este un proces separabil: reproducerea face parte din po-pulare. Se deosebește și prin aceasta de plantaţiile de pomi fructiferi, la a căror în� inţare și menţinere anumitele procese de muncă sunt divizate ca și niște proiecte, astfel și reproducerea se separă de popu-lare în totalitate. Aceasta este cauza datorită căreia activitatea producătorului de fructe nu constă în „menţinerea în viaţă”, ci în „cultivare”, deoarece des-compune unitatea naturală în părţi arti� ciale. Nu ar � corectă despărţirea totală a reproducerii de popu-lare. Despărţirea lor parţială (de ex. în pepinierele de lângă casă) poate � numai o rezolvare tempora-ră, în interesul punerii cât mai rapide în uz a livezii.

4.2.1 Înmulţirea/reproducerea plantelor producătoare de fructe

Plantele producătoare de fructe care trăiesc în li-vadă, capabile să se înmulţească, se înmulţesc de la sine. Am amintit până acum despre formarea de lăstare, care au ca rezultat coloniile de lăstare (po-

Fără îngrijire, vlăstarele de prun formează tu� șuri neroditoare (Tărcești-Harghita)

Câmp de producere a drajonilor de vişin, care tocmai intră în rod (Bisericani-Harghita)

Câmp de producere a drajonilor de prun îngrijiţi (Morăreni-Harghita)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

18

licormoni), (de ex. vișin, prun, zmeur). Pe lângă numeroase alte metode de reproducere vegetative, în livadă ne putem aștepta să întâlnim multe lăsta-re, care vor produce fructe cu trăsături identice cu cele ale plantei-mamă. Pe acestea ori le lăsăm și le îngrijim în continuare, ori – dacă nu le alocăm ha-bitat – le tăiem. Formarea lăstarelor este puternică îndeosebi atunci, când planta-mamă este bolnavă, bătrână sau este ciopârţită. În această situaţie – simţind scurtarea sau apropierea sfârșitului vieţii – încearcă să se îngrijească de creșterea lăstarilor, de procrearea urmașilor, ca în cazul dispariţiei sale să poate continua să trăiască mai departe prin urmașii ei. Deci dacă vrem să stârnim o puterni-că generare de lăstare, trebuie să tăiem puternic planta-mamă, chiar și tăind-o până la rădăcină. Dacă însă dorim să salvăm planta-mamă produ-cătoare de lăstare, atunci trebuie s-o scăpăm atât de lăstarele de la bază, cât și de lăstarele de la ră-dăcină, astfel „îi aducem la cunoștinţă” că am dori să mai trăiască mult, că avem nevoie de ea, să nu transmită încă forţa ei de viaţă urmașilor ei. (Dacă planta-mamă simte apropierea morţii, pe lângă sau în locul formării lăstarelor mai accentuează și producţia de fructe, mai ales în cazul acelor pomi, unde nu este caracteristică formarea de lăstare. În plantaţiile de pomi fructiferi de tip industrial acest fenomen este deseori folosit în interesul accelerării ajungerii la producere, respectiv pentru a obţine fructe mai mari, mai multe sau mai frumoase.)

Modul de înmulţire naturală a plantelor produ-cătoare de fructe este prin calea sexuată, respectiv prin sămânţă. Livada se îngrijește și de creșterea răsadurilor, dar și de eliminarea lor, în situaţiile în care răsar în locuri nepotrivite sau nu sunt viabi-le. (Există numai câteva plante fructifere provenite din afară, care nu se pot reproduce pe cale sexuată în condiţiile noastre de cultivare, de ex. smochinul, dudul negru.) Plantele tinere generate atât prin re-producere sexuată cât și prin reproducere asexuată – dacă satisfac exigenţele noastre și dacă și livada le oferă ambianţă potrivită – pot � ori crescute, ori prima dată pot � altoite, și apoi crescute. (În ca-zul altoirii, dacă coarda de altoi provine din afară, vorbim despre populare.) Plantele cu sămânţă no-bilă, care cresc de la sine, sau sunt bune pentru a � portaltoi, sub in� uenţa plantelor celelalte, se ra-mi� că deseori de la baza tulpinii sau de foarte jos. Această rami� care nu favorizează dezvoltarea unei plante puternice, astfel răsadurile de lăsat (sau lăs-tarele rădăcinale) pot � întărite cu anumite tăieri, respectiv cu plivitul efectuat în jurul lor.

Dacă procesele interioare ale livezii nu au ca � nalitate o creștere corespunzătoare a populaţiei, atunci poate interveni reproducerea efectuată de către om. Pentru pomicultor este cel mai favorabil, dacă însămânţează sămînţa în locul � nal, iar apoi păstrează răsadul pentru a deveni pom cu sămânţă

nobilă, sau îl altoiește cu un soi de plantă nobil. De asemenea se poate aplica una din metodele de reproducere vegetative. Dacă din anumite motive nu are posibilitatea să facă însămânţarea în locul � nal, atunci se poate efectua reproducerea în pe-pinieră.

Renclod verde altoit pe prun corcoduș de vârstă medie, crescut de la sine

Şcoală casnică de puieţi după altoirile de primăvară (Markoc)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

19

!

Atât lăsarea copacilor crescuţi de la sine, cât și dezvoltarea individuală a copacilor însămânţaţi în locul � nal pot � netulburate, deoarece nu trebu-ie să îndure transplantare. Aceasta este un proces natural, care – pe termen lung – (vezi 2.1 Tim-pul) are ca rezultat planta cea mai rezistentă, cu longevitatea cea mai mare, cea mai roditoare, cea mai puternică și cea mai frumoasă. Acest lucru este adevărat în mod special la copacii cu rădăci-nă pivotantă, la care în timpul transplantării ră-dăcina în general este vătămată (tăierea forţată a rădăcinii). Însă la solurile cu partea fertilă având adâncime mică și sunt bine aprovizionate cu sub-stanţe nutritive și cu apă, importanţa rădăcinilor pivotante este mult mai redusă.

(Mai pe larg despre acesta a se vedea în: Acomodare la schimbarea climatică.)

În cazul în care pomii sunt reproduși în pepi-niere prin însămânţare, trebuie acordată o atenţie deosebită ca:

• factorii locului de cultivare să se asemene cât mai mult cu factorii locului � nal al plantei;

• rădăcina plantei să nu sufere vătămare în timpul transplantării.

Reproducerea vegetativă poate � numai o so-luţie de urgenţă, pentru că în general – luând în considerare în special schimbarea climatică – nu are ca rezultat plante su� cient de rezistente. Nu-şi dezvoltă rădăcini care să pătrundă adânc în sol, sau numai la anumite specii, în situaţii deosebite sau deloc, şi asta va reprezenta un dezavantaj im-portant pe tot parcursul vieţii. Însă tocmai de ace-ea nu este atât de importantă reproducerea lor în locaţia � nală. Transplantarea lor din pepinieră sau din locaţia lor naturală nu cauzează vătămarea se-rioasă a rădăcinilor.

4.2.2 Stabilirea/popularea plantelor fructifereReproducerea plantei în locul � nal, cu material să-ditor adus din exterior reprezintă totodată şi o po-pulare, la fel ca şi altoirea portaltoiurilor crescute de la sine, cu ramuri provenite din exterior. În natură, pentru extinderea seminţelor pomilor fructife-ri, s-au format metode foarte e� ciente, astfel dacă condiţiile de stabilire sunt asigurate, atunci putem să ne aşteptăm cu siguranţă la stabilirea plantelor fructifere în livadă. Una din aceste condiţii este ca la o distanţă de câteva sute de metri, eventual 1-2 km să existe pomi producători de sămânţă, respectiv ca livada să poată găzdui aceste seminţe (să le asigu-re patul germinativ corespunzător). Această ultimă condiţie se poate crea şi în mod arti� cial, de ex. prin desfacerea din loc în loc a pajiştei foarte compacte, prin arături în fâşii. Iar lipsa pomilor producătoare de sămânţă apropiaţi se poate suplini prin împrăş-

tierea seminţelor. Cu cât solul este mai viabil, cu cât este mai bogat în vieţuitoare ce trăiesc în el, cu atât şansa de germinare a seminţei ajunse în sol este mai mare. (Se poate observa uşor de ex. cât de repede „se scufundă” în sol nucul ajuns la suprafaţa lui – chiar în câteva zile – în primul rând datorită muncii binecuvântate a râmelor.)

Dacă prin metoda de mai sus plantele fructife-re nu populează livada, atunci acest proces se poate suplini ori cu însămânţarea plantelor în locaţia � -nală, ori cu plantarea pomilor tineri. Dezavantajul este nevoia de muncă şi rezistenţa mai mică; însă oferă posibilitate pentru formarea livezii, respectiv realizarea în mod mai conştient a compoziţiei după specie şi varietăţi. În cazul plantării copacilor tine-ri, forma gropilor săpate trebuie să se conformeze cu forma rădăcinii copacului de sădit, respectiv cu acea pretenţie de-a noastră, ca rădăcina să pătrundă cât mai adânc. În cazul fericit, forma rădăcinii este alungită vertical, deoarece la săpat rădăcina copa-cului este tăiată nu la adâncimea obişnuită de 25-30 de cm, ci cel puţin la adâncimea de 50 de cm. Acea-sta este cauza, că faţă de plantaţiile industriale de pomi fructiferi, unde gropile săpate au suprafaţa la bază mai mare, şi au adâncime mai mică, aici dim-potrivă este cel mai favorabil realizarea gropilor cu suprafaţa relativ mică dar de adâncime mai mare.

În interesul celei mai bune funcţionări de sis-tem ale livezii, structura de format la populare să � e asemănătoare cu structura vegetaţiei naturale ca-racteristice teritoriului dat. Pe teritoriul întregului Bazin Carpatic această vegetaţie este ori de pădure, ori de stepă împădurită. Este avantajoasă deci for-marea structurii, care prezintă caracter de pădure, eventual are structură de dumbravă, diversi� cată cu pajişti.

Fie că avem copaci crescuţi de la sine, � e că sunt însămânţaţi sau plantaţi, poate � folositoare urmă-rirea strategiei ecologice „r”. Aceasta are un speci� c important pentru noi, şi anume că anumite vieţu-itoare reuşesc să aibă urmaşi în număr su� cient (deci populaţia să supravieţuiască) prin faptul, că aduc pe lume foarte mulţi urmaşi contând pe situ-aţia, când chiar dacă majoritatea lor vor muri, vor rămâne şi aşa su� cienţi supravieţuitori. În practica plantelor fructifere aceasta înseamnă, că trebuie în-sămânţate mult mai multe seminţe, lăsate mult mai multe răsaduri sau lăstare, respectiv să plantăm în livadă cu ceva mai mulţi pomi tineri, de câţi vor avea la dispoziţie suprafeţele necesare, când ajung la vârsta matură. Cu asta putem asigura să ne crească su� ciente plante fructifere, deoarece chiar dacă mor o parte din ele, restul tot rămân. (Dacă vor rămâne prea multe, mai târziu le putem rări şi noi.) Această strategie mai are avantajul, că la pomii reproduşi cu metoda sexuată, sau în cazul pomilor având origine necunoscută, ni se deschide posibilitatea selectării celor mai bune exemplare.

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

20

4.3 Menţinerea vieţii soluluiÎn agricultura producătoare de mărfuri obiectivul este fertilitatea solului; acestui obiectiv îi poate � subordonată viaţa din sol, adică bogăţia, varietatea vieţuitoarelor care trăiesc în sol. Pentru pomicul-tura adaptivă nu viaţa din sol este importantă, ci solul viu (ca un întreg), în care de la sine înţeles viaţa este bogată, proli� că. Solul îl privim ca pe un mediu viu, astfel treaba noastră nu constă în nut-rirea pomului care stă în el, ci în nutrirea solului, pentru ca a-i menţine cât mai puternic starea lui de vitalitate. Din viaţa din sol face parte şi pomul care îşi adânceşte rădăcinile în el, cu toate că prin tulpina ei se lungeşte din acesta. Solul viu hrăneşte în modul cel mai potrivit pomii noştri, deci trea-ba noastră este menţinerea vieţii solului. Expresia de fertilitate a solului o folosim în situaţia în care vorbim despre aprovizionarea directă cu substanţe nutritive a copacilor care cresc în sol.

Menţinerea vieţii solului se poate face prin ur-mătoarele intervenţii asupra proceselor din sol:

1. Activităţi care ajută în mod direct ameliora-rea condiţiilor de viaţă din sol.

2. Înlăturarea efectelor (străine), care strică condiţiile de viaţă din sol.

3. Pregătirea solului, ca el să � e în stare să se apere împotriva efectelor dăunătoare din exterior.

4.3.1 Activităţi care ajută direct la ameliorarea condiţiilor de viaţă a solului

În livadă putem asigura condiţii favorabile pentru viaţa din sol prin mai multe moduri. Îngrăşarea solului, udarea, săparea (în jurul tulpinei în for-mă circulară), plantarea ansamblurilor de plante corespunzătoare (cu efectul rădăcinilor asupra so-lului) etc.

Vitalitatea solului este determinată de faptul, că în pomicultura adaptivă nu există deşeuri, astfel majoritatea materiilor formate se includ în ciclul local al substanţelor nutritive. Marea parte a rezi-duurilor formate în mod arti� cial (de ex. tăietu-rile, buruienile extrase, iarba cosită) este bine să ajungă imediat în locul lor � nal (în sol), aşa cum se întâmplă la pădurile naturale şi la pajişti. Aşe-zarea lor în grămezi separate este motivată numai rareori. Livada este în stare să completeze o mare parte a lipsei substanţelor nutritive extrase din ea. Dacă totuşi constatăm lipsă de substanţe nutritive, putem folosi materii nutritive şi de ameliorare a solului. Acestea trebuie alese mai ales pe baza ori-ginii lor. Materiile folosite să � e, după posibilităţi, în primul rând de origine naturală, şi în acest cad-ru să � e produse la nivel local.

La plantarea sau însămânţarea pomilor, în groapa săpată împrăştiem înapoi pământ ames-tecat cu îngrăşăminte naturale. La pomii bătrâni ajută foarte mult şi îngrăşămintele naturale stra-

ti� cate sub şipotul pomilor, mai ales atunci, când sunt îngropate în sol la adâncime foarte mică, res-pectiv dacă îi acoperim cu iarbă cosită.

Importanţa rădăcinii pivotante, care pătrunde adânc în sol, se evidenţiază şi prin faptul, că poate absorbi substanţele nutritive şi din substraturile mai adânci ale solului. Ba chiar – atingând sup-rafaţa rocii productive a solului – prin dizolvarea anumitor elemente de către acizii rădăcinii şi ur-carea lor deasupra solului, solul se îmbogăţeşte cu substanţe nutritive. Diversitatea plantelor livezii mai înseamnă faptul, că în sol se regăsesc forme de rădăcini variate, care înţesează în mod echilib-rat stratul deosebit de gros al solului. Prin asta este asigurată folosirea cât mai bună a conţinutului de substanţe nutritive ale solului. Această „reţea de rădăcini” – care se extinde în direcţie verticală şi orizontală – îndeplineşte sarcini importante şi pentru sol: îl afânează, îl aeriseşte, deschide cale pentru alte vieţuitoare din sol, substanţele ei des-compuse hrănesc vieţuitoarele solului, are legături simbiotice cu numeroase microorganisme, etc.

4.3.2 Înlăturarea efectelor dăunătoare (exterioare) condiţiilor de viaţă a solului

Înainte de toate: solul să � e arat numai în situaţii bine motivate, asta pentru a nu distruge structura lui naturală. Efectul de secare al vântului îl putem împiedica prin plantarea gardurilor vii, a şirurilor de copaci, iar evaporarea o putem împiedica prin acoperirea solului şi prin săpat. La acoperirea so-lului să avem în vedere să acoperim numai solul bine umezit, deoarece la un sol uscat acesta nu va adăposti apa, ci va bloca solul contra precipitaţii-lor. Dacă pe teritoriul livezii poate � avantajoasă, şi dispunem şi de condiţii, atunci prin reţinerea apei provenite din precipitaţii (împiedicarea scurgerii ei), asigurăm solului mai multă apă, eventual ridi-căm nivelul apei din sol.

Amelioararea solului cu îngrășământ organic la vânăt românesc (bistriţean), (Forţeni-Harghita)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

21

4.3.3 Pregătirea solului pentru a-l face să � e în stare să facă faţă in� uenţelor negative

Include activităţile referitoare la întărirea siste-mului imunitar al solului şi la ridicarea la un nivel mai înalt a funcţionării sistemului solului. Nu este vorba de eliminarea unui efect dăunător dat, şi nici despre „vindecarea unei boli a solului”, ci despre ameliorarea organizării solului, şi a funcţionării lui ca sistem. Acest scop este servit şi de către ori-ce activitate premărgătoare, care intervine în viaţa solului.

Putem avea şi numeroase alte preocupări, dint-re care enumerăm numai câteva exemple. Trebuie stabilit raportul corect de carbon şi nitrogen din sol, pentru ca microorganismele să aibă parte în mod adecvat de partea componentă a sintezei de proteine (N), respectiv de sursa de energie (C). Putem să efectuăm acest lucru de ex. prin îngrăşă-minte organice (N), sau prin materii cu conţinut mare de celuloză, ca de exemplu cositurile puse la compostat (C). Dacă ph-ul solului tinde prea mult către bază, sau prea mult către acid, acesta trebuie apropriat de neutru, de ex. prin var sau prin amestecarea de tencuială în sol. Dacă este ne-cesar, structura solului se poate ameliora prin ad-ministrare de materii organice (de ex. îngrăşămin-te verzi, îngrăşăminte organice), sau prin materii cu granulaţie corespunzătoare (de ex. nisip, moloz din construcţii). La nevoie, solul trebuie odihnit pentru o perioadă lungă de timp, ceea ce înseamnă în primul rând, că nu e permis să-i stricăm struc-tura prin săpare.

4.4 Formarea habitatelorLivada este un astfel de sistem viu, care este com-pusă din unităţi numeroase şi relativ de sine stătătoare. Fiecare dintre acestea oferă adăpost pentru vieţuitoare diverse, deci constituie habi-tatul acestora. Cu cât se formează habitate de mai multe feluri în sistemul livezii, cu atât mai multe vieţuitoare se stabilesc acolo, şi livada este mai stabilă. Una din trăsăturile cele mai importante ale stabilităţii este echilibrul. De ex. microclimă şi aprovizionare echilibrată cu apă, cantitatea echilibrată a vieţuitoarelor (mărimea populaţiei). Din punct de vedere al folosirii plantelor, bolile şi dăunătorii sunt echilibrate. Fără numărul mare şi diversitatea habitatelor nu poate lua � inţă di-versitatea, astfel cea mai importantă intervenţie de pomicultură, efectuată în interesul diversităţii, este în� inţarea habitatelor.

Habitatele se în� inţează şi de la sine, şi trebuie apreciate şi dezvoltate mai departe. În interesul continuării îmbogăţirii, respectiv în interesul ac-celerării formării lor, dispunem de numeroase po-sibilităţi. În interesul echilibrului legat de apariţia

vieţuitoarelor – dacă în livadă el nu este încă cores-punzător – putem întreprinde şi intervenţie direc-tă: înmulţim anumite vieţuitoare, sau limităm rep-roducerea lor. Aceste intervenţii însă deja aparţin mijloacelor de protecţie a plantelor directe (de ex. plivitul, diferite capcane, eliminarea viermilor etc.).

Valoarea ecologică (de protejarea a naturii) a li-vezii este dată chiar de către bogăţia habitatelor, şi joacă un rol ecologic mai mare la formarea struc-turii mozaicale, decât proporţia teritorială.

Livada poate dispune de toate felurile de habi-tate posibile din mediul dat: copac singuratic (so-litar), grup de copaci, garduri fructifere, habitate cu apă (ape deschise, ape curgătoare, mlaştini...), pajişte, teren cultivat (pete de teren arabil sau cu plante prăşitoare). În interiorul acestor grupuri mari pot lua � inţă, sau se pot forma numeroase habitate. Din cauza numărului mare de posibilităţi vom prezenta numai exemple.

4.4.1 Copaci singuratici (solitari)Un copac solitar nu trebuie să � e neapărat un pom fructifer. Coroana lui rămuroasă oferă loc ideal pentru păsări, ramurile lui groase pot � mai dev-reme sau mai târziu locuri de cuibărit preferate pentru mai multe specii de păsări (de ex. pupăza, corbul, cioara, sturzul). În umbra lui se pot răcori animalele care pasc, iar datorită prezenţei lor bă-legarul lăsat formează mai departe habitate noi. Are şi o valoare estetică serioasă.

4.4.2 Grupuri de copaciPetele de copaci, care stau într-un grup des (de tip pădure) au avantajele lor: parte interioară delimi-tată și cu suprafaţă închisă, umbroasă și lipsită de vânt, având conţinut de umiditate mai ridicat, care poate păstra apa timp mai îndelungat, cu un sol acoperit cu frunziș uscat. Ele sunt locurile prefe-rate pentru plantele care agreează umbra (de ex. plante perene de primăvară: ghiocel, Eranthis hye-malis, ciuboţica-cucului, Anemone hepatica, bre-benea, varietăţi de poroinic). Este sursa principală

Păr pădureţ singular (lăsat), între localităţile Ighiu şi Daia (Harghita)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

22

a cântecului păsărilor. Cât timp aceste pete sunt formate numai din copaci tineri, stabilirea păsări-lor și a liliecilor se poate accelera prin instalarea de adăposturi pentru ele.

4.4.3 Copaci în putrefacţie, grămezi de crengi, cosituri

Copacii în putrefacţie îi obţinem prin lăsarea la locul lor al unora din copacii căzuţi la pământ. Ei reprezintă habitatul organismelor de fărâmiţare şi de descompunere, care – conform presupune-rilor noastre – reprezintă petele „contagioase” ale vieţuitoarelor, care fac descompunerea materiilor organice din sol. Copacii căzuţi sunt în primii câţiva ani niște formaţii statuiforme, și oferă și o priveliște plăcută. Grămezile de crengi reprezintă ascunzătoare importante pentru rozătoare, prădă-tori mici (de ex. nevăstuică), arici, năpârci, respec-tiv locuri de cuibărit pentru anumite păsări (de ex. ochiul-boului).

Și cositurile sunt habitate asemănătoare, care protejează în același timp și solul. În perioada compostării în ele se înmulţesc numeroase vieţu-itoare care trăiesc în sol. Rolul cositurii este înde-plinit la nivel înalt, dacă îi putem asigura o umidi-tate permanentă.

4.4.4 PajişteÎntreţinerea ei a fost descrisă în partea din mate-rialul didactic referitoare la tăiere. Este un habitat important și are concomitent utilizări numeroase: pășune, câmp pentru cosit, suprafaţă pentru creș-terea plantelor medicinale, respectiv este habitatul natural pentru anumite specii (de ex. papiliona-cee), plante generatoare de nitrogen.

4.4.5 Garduri fructifere, dungi şi şiruri de copaci

Rolul lor este asemănător cu cel al grupurilor de copaci. Sunt deosebit de importante în echilibra-rea climei locale (atenuează seceta, soarele exage-rat și dogoarea, vânturile furtunoase). Fiecare este predispus la formarea spontană, dar acest proces se poate accelera, in� uenţa printr-un mic ajutor. Prin însămânţare și plantare popularea se poate accelera. Gardul fructifer poate deveni mai închis prin împletirea anumitor lăstare, respectiv prin tă-ierea puternică a nuielelor și a ramurilor.

4.4.6 Habitate cu apăFântână, băltoacă, lac, suprafeţe cu ape subterane cu nivel înalt, ape curgătoare. Fac posibilă stabili-rea nu numai a organismelor ce trăiesc în apă, ci sunt indispensabile și pentru înmulţirea a nume-roase specii de uscat (de ex. libelule, ţânţari, broaș-te etc.). În cele mai multe cazuri sunt metode și pentru formarea lor pe cale arti� cială. Cu cât sunt mai variate, cu atât îndeplinesc un rol mai folosi-tor.

Scorbură pentru păsări pe un castan comestibil (Markóc)

Trunchiul în putrefacţie al unui cireş căzut la pământ şi părăsit

Gard fructifer natural (Markóc)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

23

4.4.7 Petice de teren cultivateAcestea sunt suprafeţele pentru cultivarea plante-lor cerealifere (fâșii, porţiuni mici), grădinile de legume, grădinile pentru ierburi aromatice, plante ornamentale și pentru plante medicinale. Sunt ha-bitate relativ sărace, însă oferă adăpost unor ast-fel de vieţuitoare, care în alte părţi își găsesc mai puţin un loc de existenţă. Însă trebuie împiedicat excesul anumitor buruieni și animale. Pe aceste suprafeţe se pot crea grămezi de compost rezultate din deșeuri menajere, care vor � habitate probabile în continuare.

În cazul oricăror feluri de habitate, prin inter-venţii mici și numeroase se pot realiza locuri arti-� ciale de nutrit, adăpat, cuibărit, înmulţit sau de adăpostit. În această idee putem enumera: adăpos-turi pentru păsări și lilieci, copaci în putrefacţie, grămezi de crengi, grămezi de cosituri, stufărișuri, băltoace, adăpătoare și locuri de hrănit pentru pă-sări, tuburi PVC pentru șoareci, snop de trestie pentru înmulţirea insectelor, plantarea de plante furnizoare de nectar (melifere) pentru insectele care extrag nectarul, dispozitive din � er pentru cuibul barzelor etc.

4.5 Protecţia plantelorCu toate că livada în sine conţine multitudinea bolilor și dăunătorilor (diversitatea agenţilor pa-togeni, diversitatea dăunătorilor), totuși abia ne-cesită protecţie împotriva bolilor și dăunătorilor. Unele efecte de reducere a producţiei datorate bo-lilor și dăunătorilor sunt suportate de livadă. Aici nu există acele condiţii � nanciare, care produc constrângeri pentru maximizarea producţiei sau pentru asigurarea calităţii de piaţă. Datorită diver-sităţii biologice și structurale, se poate aștepta în-totdeauna în mod sigur la pierderi datorate dăună-torilor și bolilor, dar aceste pierderi se stabilizează întotdeauna la o mărime încă suportabilă.

Cantitatea producţiei pierdute se poate redu-ce în mod semni� cativ prin astfel de procedee de prelucrare, care valori� că și fructele căzute, sau care prezintă defecte (de ex. uscare, realizare de gemuri și băuturi alcoolice, obţinerea de sucuri de fructe, fabricare de vinuri și oţeturi, glasare). Vari-etatea produselor și bolile neepidemice ţin la nivel constant nivelul posibilităţii de folosinţă, în po� da faptului, că modurile de utilizare și tipul produse-lor se schimbă de la an la an. Deci livada și utiliza-rea ei totală este întotdeauna aceeași, însă anumi-tele produse sunt mereu diferite. Aceasta este în armonie cu aceea trăsătură esenţială a sistemelor, unde „(...) componentele lor se menţin în cadrul unei schimbări continue. Acest lucru se arată la toate nivelurile: schimbarea componentelor chi-mice în celulă, a celulelor în organismele multice-

lulare, a indivizilor în populaţie etc.”7. Modi� carea anuală a componenţei produselor din livadă se poate explica prin schimbarea indivizilor livezii. Este deci mare pe de o parte siguranţa productivă, pe de altă parte multitudinea și variabilitatea pro-duselor. Aceasta din urmă – dincolo de stabilitatea livezii – este foarte avantajoasă, mai ales din punct de vedere al � ziologiei de alimentaţie.

Bolile pot avea ocazional și avantaje. La măr, păr și prun se poate întâmpla, ca prin căderea fructelor cu viermi sau a celor bolnave să se facă o selecţie naturală a recoltei. Prin acest fenomen se poate evita la pomii netăiaţi situaţia frecventă, ca sub sarcina exagerată a roadelor să se rupă de pe ele crengi sau, în multe cazuri, ramuri de constitu-ţie. Oricât de străin ar � de obiceiurile de consum contemporane, însă petele de ciuperci nedăună-toare care trăiesc pe teritoriul livezii, reprezintă și o valoare estetică (de ex. Pseudomonas syringae). Nu cunoaștem încă efectul � ziologic al acestor ciuperci, eventual valoare a lor nutritivă – ar � in-teresant să le analizăm.

Intervenţii legate de protecţia plantelor sunt necesare numai în situaţii excepţionale și în gene-ral în situaţii individuale. Astfel se poate efectua câte o intervenție, care poate servi la rare� erea bo-lilor și dăunătorilor rezistenţi amintiţi mai sus, sau la rari� erea buruienilor care se extind cu forţă8. Intervenţia poate � necesară și atunci, când scopul este salvarea ultimelor exemplare ale vieţuitoare-lor cu valoare excepţională (de ex. ultimii pomi din anumite specii, plante rare, sau copaci bătrâni cu valoare estetică și ideologică deosebit de mare). Și partea de livadă din jurul casei, care este culti-vată în „mod mai intensiv” poate solicita ocazio-nal protecţie, de exemplu în cazul contaminărilor puternice la piersici, la materiale de reproducere și la plantele altoite.

Pe parcursul procedeelor de protecţie a plante-lor nu este permisă aplicarea procedeelor care au o in� uenţă mai mare în spaţiu, și prin asta să dăune-ze cercului larg al vieţuitoarelor, nici chiar atunci, când metoda respectivă este una relativ „blândă” (de ex. corespunde regulilor „gospodăririi eco-logice”). La nivel local însă, în situaţii întemeiate chiar și procedeele foarte puternice pot � potrivi-te (de ex. protecţia plantelor altoite prin stropire de tip „vânătoare” cu substanţe chimice). În cazul folosirii substanţelor chimice este recomandată utilizarea acelora, care sunt cele mai apropiate de natural, și care au efectul cel mai slab, dar în cazuri întemeiate se pot folosi și substanţe puternice și

7) Ludwig von Bertalan� y: …Însă despre om nu cunoaştem nimic, Editura Economică şi Juridică, Budapesta, 1991, pg. 79

8) Rezistenţa respectiv forţa de extindere nu sunt interpretate în con-textul procedeelor chimice sau agrotehnice de protecţie a plantelor, ci cum pot bolile şi dăunătorii să-i facă de cap sistemului propriu de protecţie al livezii.

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

24

sintetice. În multe situaţii trebuie suportate și lă-sate la voia lor acele întâmplări (de altfel naturale), când pierdem câte una din vieţuitoarele livezii, sau când una sau mai multe specii/varietăţi de fruc-te dispar din cauza bolilor sau a dăunătorilor. În această situaţie - cu toate că livada este afectată de pierdere – crește stabilitatea sănătăţii și capacitatea de rezistenţă ale livezii.

La intervenţiile de protecţie un mare accent primește tratamentul particular al � ecărui copac. Posibilitatea aceasta este oferită de faptul, că nu-mărul speci� c al exemplarelor este cu mult mai mic (cel mult 100-150 de copaci pe hectar), decât la plantaţiile de pomi fructiferi. Pomicultorul deci cunoaște individual � ecare pom de-al lui, cu ei este în relaţii aproape personale (chiar i-ar putea boteza pe � ecare). Necesitatea economică a îngri-jirii individuale provine și din faptul, că protecţia pomilor (măr, nuc, alun etc.) care ocupă în livada tradiţională 100-150 mp este echivalentă cu pro-tecţia asigurată în plantaţiile de pomi pentru 20-25 de pomi, pe aceeași suprafaţă de teren. Tratamen-tul individual rezultă în mod natural din fundalul concepţiei pomiculturii adaptive, și din conside-rentul uman. Aici plantele nu sunt mijloace pentru producerea veniturilor, ci sunt acei tovarăși, pen-tru care pomicultorul trebuie să manifeste respon-sabilitate. Îngrijirea individuală se realizează prin numeroase activităţi concrete, iar scopul acestora nu este doar creșterea producţiei, respectiv ame-liorarea calităţii recoltei, deci indirect obţinerea unor venituri mai mari. Copacii vătămaţi sau bă-trâni bene� ciează de îngrijire și datorită principiu-lui protejării vieţii și al respectului vârstei. În cele

mai multe cazuri copacii bătrâni mor din cauze naturale, și de la caz la caz și trunchiul lor poate � lăsat în livadă, unde asigură habitate pentru nu-meroase organisme descompunătoare. În pomi-cultura adaptivă se aplică (neluând în considerare situaţiile excepţionale) îngrijirea copacilor pe tot parcursul vieţii lor. Și vindecarea copacilor vătă-maţi aparţine activităţilor pomiculturii adaptive, dacă există șanse pentru vindecarea lor.

În zilele noastre aproape pretutindeni repre-zintă o grijă serioasă daunele produse de ani-malele sălbatice care rod trunchiurile, rădăcinile copacilor, se hrănesc cu frunzele și lăstarele lor (rozătoarele, căprioara, cerbul, iepurele). Protecţia împotriva lor se poate rezolva mai mult sau mai puţin prin metodele tradiţionale sau prin metode individuale mai noi.

V. BENEFICIILE POMICULTURII ADAPTIVELivada – datorită diversităţii şi schimbabilităţii sale – oferă posibilitate pentru multiple avantaje directe. De fapt din livadă se poate satisface o par-te importantă a nevoilor locale de consum, deoa-rece din cauza motivelor sale mozaicale şi a vari-etăţii acestor motive se pot realiza aproape toate produsele de importanţă vitală pentru gospodărie şi pentru comunitate. În loc de detaliere vom arăta numai marea varietate a produselor obţinute din livadă. Cadrul ecologic al livezii e constituit din pomii fructiferi, iar în acest cadru se pot produ-ce toate cele ce se produc într-o fermă ţărănească complexă. Acestea sunt:

• fructe;• lemne industriale: pentru scule de mână, lem-

ne pentru construit, lemne pentru mobilă, nuiele pentru mătură etc.;

• lemne de foc;

• legume, plante aromatice și medicinale, plante textile, plante decorative;

• produse apicole;

Altoire în punte pe măr, după daunele produse de sfredelitorul pomilor (Zeuzera pyrina) (Markóc)

Se strâng lemne de foc din livadă (Drávafok-Ungaria)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

25

• ciuperci;• cereale şi alte plante de arătură;• produse provenite de la animalele care

„întreţin” livada: – ouă; – lapte și produse din lapte; – carne, carne de pește; – alte materii prime (lână, coarne, oase, păr,

piele, pene etc.).

O parte importantă a bene� ciilor este potrivită „numai” pentru autoaprovizionare (de ex. lemne-le de foc, ciupercile, cerealele). Marea majoritate a gamelor de produse (de ex. fructele, produsele apicole, ouăle) se produc însă în cantităţi exceden-tare așa de mari, încât prin valori� carea lor se pot obţine venituri serioase.

Avantajele indirecte nu le detaliem aici, dar tre-buie amintit că din acestea turismul și vânzările lo-cale clădite pe turism aduc venituri, care chiar și la nivelul gospodăriei pot depăși veniturile din bene� -ciile directe. La nivel comunitar (localitate, regiune) bene� ciile indirecte culminează la urma urmei în capacitatea mediului de a menţine și a asigura ocu-paţie populaţiei, în renașterea „serviciilor” comuni-tare, respectiv în creșterea autonomiei comunitare. Fiecare dintre acestea are ca rezultat pentru comu-nitate și economii exprimabile în bani.

VI. DEPOZITAREA, PRELUCRAREA ŞI CONSERVAREA PRODUSELOR LIVEZIIDin utilizarea multilaterală a livezii rezultă că, dincolo de consumul imediat şi în stare crudă a fructelor, există şi multe alte posibilităţi. Nu vom face aici detalierea acestor posibilităţi, vom amin-ti numai câteva puncte de vedere generale. Liva-da oferă numeroase produse nealimantare, de ex. lemn „industrial”, plante ornamentale, iar dezba-terea prelucrării lor ar duce la foarte multe detalii, propunem deci să rămânem acum numai la pro-dusele alimentare.

Metodele tradiţionale de depozitare, prelucrare şi de conservare la scară mică se pot folosi şi astăzi,

dar ar � nevoie şi de aplicarea cunoştinţelor mo-derne. Din păcate, cercetările şi dezvoltările nu se desfăşoară în primul rând în această direcţie. Ideea lui Huxley, deja citată, este valabilă şi în acest caz: domeniul cel mai important al cercetărilor şi dez-voltărilor nu este pomicultura adaptivă şi prelucra-rea fructelor la dimensiunea familial-comunitară. În momentul de faţă micul producător nu este înzestrat cu astfel de cunoştinţe şi mijloace, care să se bazeze pe cunoştinţele ştiinţi� ce moderne, şi să corespundă totodată şi pomiculturi adaptive.

Există însă şi exemple bune care se referă la aju-torul central dat agriculturii la scară mică. Minis-terul Maghiar Regal al Agriculturii a publicat înt-re anii 1930 şi 1940 o serie de edituri cu genericul „Carte de specialitate pentru agricultori”, care a ofe-rit cunoştinţe folositoare în aria largă a agricultu-rii. Aceste manuale s-au putut procura atunci ie� in sau chiar gratuit.9 Condiţiile economico-birocratice actuale nu favorizează fermele la scară mică, astfel fermierii nici nu primesc ajutor central. De aici re-zultă, că trebuie să se ajute singuri: pentru tratarea alimentelor majoritatea mijloacelor trebuiesc fab-ricate la nivel de gospodărie sau la nivel local, şi trebuie să se bazeze pe cunoştinţele lor tradiţionale şi pe experienţa lor de zi de zi, trebuie să � e inge-nioşi. Concomitent cu aceasta ar � util, ca cineva „să se lupte” şi pentru elaborarea metodelor şi mij-loacelor bazate pe cunoştinţele moderne. Deoarece datorită condiţiilor climatice de la noi, vegetaţia de iarnă ajunge în stare de repaus, în această perioadă se pot asigura din producţia locală fructe proaspete (neprelucrate) numai în condiţii arti� ciale (seră, ca-meră), sau prin depozitare. Felurile numeroase de conservare sunt potrivite pentru păstrarea alimen-

9) Din punct de vedere al subiectului nostru menţionăm titlul a 3 cărţi: (1) Sávoly Sámuel: Depozitarea producţiei iarna, Cărţile de Specialitate ale Ministerului Maghiar Regal al Agriculturii, nr. 8, Budapesta, 1930; (2) Horn János: Depozitarea legumelor și fructelor, Cărţile de Specialitate ale Ministerului Maghiar Regal al Agriculturii, nr. 11, Budapesta, 1942; (3) Uscarea fructelor și a legumelor în gospodărie, Editura Ministerului Maghiar Regal al Agriculturii, Budapesta, 1943.

Turism de pomicultură (Markóc)

Un fel de utilaj pentru uscat fructe (Rugăneşti-Harghita)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

26

telor, şi în multe cazuri sunt considerate ca � ind şi un mod de prelucrare a acestora, deoarece pot adu-ce produsul într-o stare mai favorabilă pentru con-sum. Pomiculturii adaptive i se potriveşte păstrarea şi conservarea la scară mică, pentru care – dincolo de metodele tradiţionale – ar � nevoie şi de metode-le şi mijloacele moderne existente. Oricât de mare ar � gradul de încorporare a cunoştinţelor ştiinţi� ce în metode şi mijloace, priceperea şi cunoştinţele locale nu pot � neglijate niciodată. Ştiinţa nu poate lua în considerare condiţiile locale, abaterile concretului de la general, care pot � totodată şi de� nitorii. Atât la prelucrare cât şi la depozitare sunt necesare so-luţii care economisesc energia, şi nevoile de energie, reduse la nivelul cel mai scăzut, este cel mai bine să le satisfacem din livadă (lemne de foc, colectoare de energie solară, gheţărie etc.)

Prelucrarea produselor alimentare ale livezii poartă în sine multiple posibilităţi, mare parte din ele sunt cunoscute în mod tradiţional, însă nu mai sunt aplicate. În multe cazuri prelucrarea înseamnă concomitent şi conservarea. Inovaţiile, respectiv transformarea produselor excedentare în produse de piaţă au câteva posibilităţi foarte extin-se. Există mai multe specii de pomi, al căror fruc-te se pot savura numai în stare prelucrată (socul, gutuiul, gutuiul japonez, părul pentru gătit etc.). Deci cercul fructelor comestibile prin prelucrare se poate lărgi serios.

VII. POSIBILITĂŢILE DE VALORIFICARE ALE PRODUSELOR DIN FRUCTEConform opiniei publice profesionale şi laice care domină în zilele noastre, nu sunt şanse de menţi-nere în funcţionare pentru sistemele de valori� ca-re noi, ieşite din condiţiile unui sistem actual de-� nit de economia globală, presărat cu procedeele birocratice necesare (de ex. autorizările, clasi� că-rile, standardele, impozitările etc.). Aceste convin-geri îi şi împiedică pe oameni să se gândească „la altceva”, astfel ei nici nu se prea gândesc la alterna-tive de valori� care. Însă această atitudine se poate accepta numai în cazul în care produsele dorite spre vânzare sunt judecate după criteriile obişnui-te, şi dacă considerăm neglijabil cercul din ce în ce mai lărgit al „consumatorilor de alt gen”.

La valori� carea fructelor presupunem că fructe-le se pot cali� ca şi prin alte criterii de apreciere (res-pectiv produsele celelalte ale livezii) ca � ind marfă preţioasă (de ex. mărime mică, formă sau gust neo-bişnuit, formă jucăuşă, conţinut sănătos). Presupu-nem şi faptul, că chiar dacă numărul „consumatori-lor de alt gen” are numai câteva procente din totalul consumatorilor, numărul lor absolut este su� cient de mare pentru a reprezenta şi pe piaţa locală o forţă de cumpărare solvabilă pentru o lungă perioadă de timp. Baza valori� cării soiurilor de fructe regiona-le: marfă specială pentru consumatorii speciali. Iar baza organizării acestei pieţe se referă la reunirea în acelaşi loc al consumatorilor speciali şi al produsel-or speciale, corespunzătoare pentru ei.

7.1 Caracteristicile individuale ale mărfurilor de fructe rezultate din pomicultură

1. Nici în timp, nici în „coş” nu se poate asigu-ra calitatea unanimă a soiului (deoarece şi în cazul aceloraşi specii, marfa se compune din diferite varietăți de soiuri şi din pomi plasați în locuri de cultivare diferite).

Mere strânse pentru borhot (Cireşeni-Harghita)

Depozit de mere în bârnă (Cireşeni-Harghita)

Pere curé depozitate pe podeaua unei încăperi reci (Cireşeni-Harghita)

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

27

2. Se pot achiziţiona concomitent fructe, care aparţin foarte multor specii şi soiuri de fruc-te (sortimentul este foarte bogat), iar din câte un soi nu există niciodată „cantităţi comer-ciale”.

3. Dacă este necesar, produsul poate primi certi-� care ecologică.

4. Consumul produselor din fructe este deosebit de sănătos, în multe cazuri are chiar efect de vindecare.

5. Fructele acestea conţin multe exemplare vătă-mate, care pot � considerate ca � ind degrada-te (au pe ele pete, conţin viermi, sunt roase), sau nu corespund „mărimilor standardizate”. Și acestea se valori� că, astfel sunt necesare pentru ele mai multe categorii de calitate şi mai multe metode de întrebuințare (consum imediat, de-pozitare de iarnă, uscare, gemuri etc.)

6. Fructul poate � considerat ca valoros din mai multe considerente, ca de exemplu:• frumuseţe;

• mărime mai mică sau mai mare [mică: mi-rabela, mare: „fontos alma” (n.r. denumirea soiului de măr în limba maghiară), anumite soiuri de păr, prun];

• formă ciudată, neobișnuită, hazlie [prunele gâtlan, „göcsörtös körte” (n.r. denumirea so-iului în limba maghiară), para cu coadă de miel, coarnele în formă de corn, merele zor-năitor, strugurele alungit];

• gust neobișnuit (corn, scoruș de casă);

• consistenţă neobișnuită (pară suculentă, scoruș de casă și moșmon moale, piersică având consistenţa cauciucului, cireașa pie-troasă);

• murături speciale (de ex. mere preparate pentru tratamentul bolnavilor de cancer);

• posibilităţi de prelucrare individuale (de ex. ţuică cu aromă specială, peltea de fructe, oţeturi din fructe etc.);

• rezistenţă la frig, respectiv chiar prinde gust în urma îngheţării (la unele specii de măr);

• se pot culege și iarna (moșmon, anumite specii de păducel) – chiar și clientul poate să participe la culesul lor.

7.2 Exploatarea caracteristicilor particulare în procesul valori� cării

1. A considera ca valoare caracteristicile incalcula-bile în totalitate şi surprizele oferite de mărfuri.

2. Accentuarea aspectului legat de protejarea şi vindecarea sănătăţii (măr acru, calitate ecolo-gică, conţinut bogat, diversitate).

3. Accentuarea multiplelor posibilităţi de utilizare.4. Poate � vorba numai despre valori� carea lor

directă (comercianţii nici nu ar accepta nouta-tea ce caracterizează aceste fructe).• livrare directă, pe baza comenzilor prealabile;• atragerea consumatorilor în munci. Cum-

părătorii - și mai ales copii lor – pot � atrași în programe de instruire (pot � surse de ve-nituri suplimentare);

• valori� care la faţa locului (cumpărătorul vine la faţa locului);

• mese de târg pentru desfacere şi locuri de depozitare permanente în oraşele apropiate;

5. Produsul trebuie să ajungă la grupurile ţintă speciale. De ex.:

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

28

• la studenţi, intelectuali: sănătate, corespun-dere ecologică (valoare spirituală);

• la bolnavi: măr acru, pară;• la turişti: soiuri regionale, tradiţionalitate,

speci� cul local;• la copii: posibilităţi de distracţie, forme in-

teresante;• la orășeni, familii mari: oferte de programe

de instruire interesante;• la „sedentarii”, care stau acasă: livrare la do-

miciliu.6. Pe măsură ce producerea mărfurilor – din

punct de vedere statistic – a devenit sigură, se pot accepta comenzi şi avansuri de plată.

7. Se pot declanşa campanii pentru prelucrarea materiilor prime excedentare.

VIII. PĂDUREA DE FRUCTE Cultivarea plantelor fructifere în condiţii de pădu-re, adică Pădurea de fructe, a reprezentat poate cel mai important element al pomiculturii tradiţiona-le. Livezile sau grădinile cu pomi fructiferi, adică suprafeţele îngrădite, cultivate mai ales sau exclu-siv cu plante fructifere au început să se extindă în Bazinul Carpatic numai în secolul al XVIII-ea, şi ocupă suprafeţe importante numai începând din secolul XIX. Numeroase denumiri de localităţi şi de porţiuni de hotar stau ca mărturie privind rolul important al pădurii de fructe în viaţa satelor.

Pădurea de fructe este rezultatul unui mod de gospodărire a pădurilor în mod ecologic şi cu in� uenţă umană minimă, care a produs în trecut cantităţi importante de astfel de fructe, care au fost corespunzătoare utilizării umane. Nu există tranziţie puternică între pădure, pădurea de fruc-te, pădurea pentru păşunat, păşunea cu copaci, păşunea cu pomi fructiferi şi livadă. În funcţie de obiceiuri, condiţii de cultivare, moduri de viaţă, au luat � inţă tipuri diferite de sisteme ecologice cultivate, potrivite utilizării fructelor. În condiţiile actuale merită a să se ocupa cu pădurea de fructe numai acolo, unde există „condiţii de acceptare” culturale, ecologice şi economice. Aceste condiţii de acceptare sunt însă deseori puse în umbră de uzanța de producţie industrială a fructelor, intrate în modă, şi astfel devenite obişnuite (convenţio-nale), şi care sunt stimulate în general de măsuri guvernamentale (� nanţări, forţate prin legislaţie). Acesta este motivul pentru care pădurea de fructe poate avea drept de existenţă şi acolo, unde nici nu au auzit de ea.

Pădurea de fructe este acel sistem de producţie, cu extindere îndeajuns de largă, pe care omul îl deviază de la organizarea ei naturală numai în așa măsură, încât să-i asigure un anumit bene� ciu după fructele sale. Pădurea de fructe are numero-ase produse, dintre care nu se pot evidenţia numai

fructele, ca produse principale. Scopul ei nu este doar producţia de mărfuri, ea poate produce și alte bunuri valori� cabile, nu neapărat de origine fruc-tifere. Cultivarea ei necesită în general colaborare familială sau comunitară.

Pădurea de fructe este rezultatul cel mai bun al pomiculturii care se adaptează mediului, și al mo-dului ei de urmărire al proceselor naturale cel mai bun. Scopul ei este de a obţine, prin intervenţii minimale, rezultate (bene� cii) relativ mari. Pădu-rea de fructe oferă posibilităţi de utilizare şi altor produse ale sale, astfel (şi) din privinţa utilizării este un sistem multifuncţional. Pădurea de fructe se poate forma prin cultivarea pădurilor „orientate către fructe”. Utilizarea accentuată a fructelor de-vine posibilă pe lângă alte bene� cii provenite din pădure.

Din punctul de vedere al pomiculturii pădurea de fructe este o livadă, care conţine şi copaci din domeniul silviculturii, și funcţionează ca o livadă dintr-un sistem de tip silvic, iar din punct de vede-re al silviculturii reprezintă o pădure, care conţine în preponderenţă mai mare plante fructifere. Toc-mai din acest motiv nu ar � corect să aranjăm în ordinea importanței bene� ciile pădurii de fructe, deoarece ele depind întotdeauna de punctul de ve-dere al aprecierii, respectiv de circumstanţele date, însă bene� ciile fructelor sunt în toate cazurile de-� nitorii. Din punct de vedere economic consumul produselor rezultate din fructe (autoaproviziona-rea) are ca efect economii serioase, iar valori� ca-rea lor pe piaţă poate asigura venituri substanţiale pomicultorilor. Din punct de vedere al protecţiei sănătăţii şi al vindecării produsele lor fructifere sunt mai semni� cative, ca cele ale livezii (nemai-vorbind despre produsele caracteristic dăunătoare ale plantaţiilor de fructe). Datorită acestor trăsătu-ri este de aşteptat ca valoarea pădurii de fructe să crească semni� cativ.

8.1 Structura pădurii de fructe Marginea pădurii prezintă alte trăsături decât inte-riorul ei. În interiorul unei păduri închise lumina este relativ uniformă, slabă, difuză, iar în margine lumina este puternică şi directă; în interior cu-renţii de aer sunt slabi şi în situația când în afara pădurii vântul bate furtunos, iar marginea poate � afectată de vânt; în interior gradul de umiditate este mai ridicat şi puţin schimbător, iar în margi-ni este puternic instabil; marginea este în relaţie directă cu asocierea de vietăţi care constituie am-bianţa directă a pădurii, iar partea interioară intră în legătură cu aceşti factori numai prin interme-diul zonei de bu� er ale marginii, etc. Ca urmare a celor enumerate, partea de margine a pădurii prezintă în general o diversitate şi schimbabilita-te mai mare, are capacitate de adaptare mai mare, totodată şi pericolul de deteriorare al marginii este

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

29

mai mare. Plantele asocierii din margine sunt mai scunde, mai rami� cate şi mai dese, în acelaşi timp în spaţiul interior – din cauza concurenţei pent-ru lumină – copacii cresc mai înalţi. Majoritatea plantelor fructifere se simt bine mai ales în mar-ginea pădurii, adică sunt membrii asocierii din margine.

Marginea deține funcţia importantă de deli-mitare şi de protecţie împotriva efectelor dăună-toare ale lumii exterioare, respectiv reprezintă legătura cu această lume. Asigură unitatea spaţială a pădurii, reglementează circulaţia de frontieră. La formarea pădurii de fructe această funcţie a marginii nu trebuie distrusă. La pădurea de fruc-te având structura dumbravei şi limitele petelor/formațiunilor cu aspecte diferite îndeplinesc rolul marginilor (de ex. pădure-pajişte, pajişte-mlaş-tină, pajişte-lac etc.)

Interiorul pădurii de fructe este mai mult as-emănător pădurii pentru că abia diferă de interi-orul pădurii. Acolo numai acele plante fructifere pot creşte în aşa fel, încât să apară şi oportunitatea utilizării lor, a căror fructe se culeg după ce cad (stejar, fag, scoruş şi scoruş de casă, nuc, alun etc.). În interiorul pădurii nu ar avea sens să se facă ex-perimente cu plante fructifere scunde, eventual de mărimea arbuştilor, deoarece utilizarea lor ar � posibilă de realizat numai prin intervenţii fo-arte mari (efectiv prin tăierea de poieni), ceea ce ar însemna şi distrugerea procesului de organizare (succesiune) natural. Reprezintă excepţie acei ar-buşti, care suportă şi lumina slabă, şi le plac con-diţiile de cultivare moderate şi echilibrate, carac-teristice interiorului pădurii (de ex. agriş, corn). Acestea sunt plante, care mai mult suportă decât agreează umbra, astfel în mediul din pădure cu lu-mină slabă nu oferă nici pe departe atâtea roade, ca în condiţiile mai favorabile din exterior. Totuşi merită să se ocupe cu ele, pentru că pe de o parte fac ca interiorul pădurii să � e utilizabil, pe de altă parte produc fructe cu gusturi noi şi cu conţinut favorabil. (Aceasta este numai o presupunere, care trebuie veri� cată).

Marginile pădurii de fructe, respectiv anumite zone de transfer între elementele sale sunt adevă-ratele zone pentru descoperirea plantelor fructi-fere. Aici recoltarea este îngreunată nu (numai) de înălţime, dar şi de efectivul bogat al plantelor înţepătoare (păducel, mur, tranda� r, pălămidă) şi pişcătoare (urzica), insectele care sug sângele (ţânţar, tăun, căpuşă). Dar în primul rând tocmai aici se iveşte o posibilitate de utilizare a fructel-or pădurii de fructe. O structură de dumbravă a pădurii de fructe tocmai de aceea ampli� că posi-bilitatea de utilizare a fructelor, � indcă măreşte ra-portul zonei marginale în totalul suprafeţei pădurii de fructe. Prin intervenţiile noastre se poate mări aici raportul plantelor fructifere, şi aici trebuie să

li se asigure toate avantajele faţă de alte vieţuitoare (de ex. prin defrişarea stufărişului, prin cosit). În po� da tuturor intervenţiilor trebuie păstrat însă rolul original al marginii.

8.2 În� inţarea şi utilizarea pădurii de fructe

8.2.1 Formarea spontană a pădurii de fructeFiecare pădure este de fapt o pădure de fructe spontană, deoarece pădurile Bazinului Carpatic conţin în mod necesar plante fructifere. Catego-ria de plantă fructiferă trebuie interpretată în sens larg în cazul, în care la folosirea pădurii de fructe ne străduim să diversi� căm consumul. Pot � cali-

� cate ca � ind fructe şi unele produse utilizate mai puţin, deoarece ele se pot consuma ca şi fructele, ca de exemplu roadele fagului şi ale stejarului, ale măceşului, dudului, soiurilor de soc şi de păducel, respectiv roade provenite de la călin, dracilă, di-ferite soiuri de scoruş, cireş sălbatic, păr pădureţ, măr pădureţ, mur, zmeur, specii de fragi, etc.). În păşunile lăsate, în perioada timpurie de împădu-rire demarată cu mare elan (în stadiul succesiv) se poate observa frecvent proporţia mare de copaci şi arbuşti producători de fructe. Avântul deosebit de

Drăcilă japoneză şi fructul ei comestibil (Markóc)

Soc negru

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

30

rapid al păducelului, porumbarului şi al tranda� -rului sălbatic este urmat în câţiva ani şi de plan-te fructifere „mai serioase”: nuc, alun, păr, cireş, vişin, stejar, prun etc. Deoarece în stadiul de în-ceput al organizării (succesiunii) copacii răsăriţi din sămânţă sunt dominanţi faţă de cei înmulţiţi în mod vegetativ, ne putem întâlni cu mulţimea aproape in� nită a hibrizilor şi a varietăţilor. Aici se ascunde una din funcţiile cele mai importan-te ale pădurii de fructe, respectiv asigurarea în proporții masive a condiţiilor pentru dezvoltarea speciei. La treptele de mai târziu ale împăduririi proporţia plantelor fructifere scade, şi apar copacii şi arbuştii fructiferi înmulţiţi pe cale vegetativă (de ex. din rădăcinile copacilor răsar colonii de lăstare de prun, porumbar, vişin/policormoni/). În livezi-le vechi din Ardeal se găsesc numeroase astfel de colonii de prun, cu roade bogate.

8.2.2 În� inţarea şi îngrijirea pădurii de fructe

Pădurile de fructe se pot realiza din ramuri de cultivare diferite. Fiecare ramură de cultivare rep-rezintă nivele diferite ale stadiilor de succesiune. Modul de transformare al pădurii în pădure de fructe nu e pus sub semnul întrebării, pentru că pădurile valoroase trebuie păstrate, nu e permisă transformarea lor în păduri de fructe. În cazul celelaltor ramuri de cultivare conexiunea la proce-sul de împădurire (succesiune) trebuie să se facă în stadiul în care se găseşte, şi procedeele respective trebuie aplicate conform acestui proces.

Atâta timp cât nu se ajunge la starea optimă a mediului, caracterizată prin dominanţa asocieri-lor apropiate de climax, asocierile a� ate la începu-tul succesiunii creează o ocazie excelentă pentru în� inţarea de păduri de fructe. Aceste asocieri au luat � inţă prin degradarea la un moment dat a stă-rii naturale ale mediului, de aceea aceste păduri de fructe le vom numi în continuare „păduri de fructe de degradaţie”. Într-un anumit stadiu (rela-tiv redus) al succesiunii (de ex. arabil sau pajişte lăsată, pădure defrişată) plantele fructifere popu-lează terenurile degradate în proporţie semni� ca-tivă şi fără vreo anumită intervenţie, dacă există într-o arie de proximitate pomi pentru reproduce-re (mamă). Prin orientarea către procesul de zeci de ani al succesiunii, şi întotdeauna către stadiul dat, prin mici intervenţii se pot crea păduri de fructe cu roade bogate. Pe acele suprafeţe, unde pentru plantele fructifere nu există posibilitate de populare spontană, acest proces poate � sprijinit uşor – tocmai datorită dispoziţiei pentru formarea spontană a pădurii de fructe – prin sădire (și mai ales prin însămânţare).

Pădurile de fructe de degradaţie se pot deci în-� inţa numai prin exploatarea unei situaţii de tran-ziţie, însă această situaţie de tranziţie este foarte

lungă (poate ţine zeci de ani, sau chiar mai multe secole), astfel este foarte lungă, şi este de o impor-tanţă decisivă pentru omul contemporan. Pentru pădurea de fructe dispunem azi numai de supra-feţe degradate. Putem avea încredere în faptul, că până când meleagurile noastre ajung în situaţia când vor � de� nitorii elementele lor apropiate de climax, vom avea deja numeroase păduri de fructe, respectiv formarea din păduri a pădurii de fructe nu va provoca greutăţi.

Realizarea pădurilor de fructe necesită acolo intervenţii mai puternice, unde procesul împădu-ririi spontane este împiedicat de ceva:

(a) unde în apropiere nu există astfel de plante, care s-ar putea instala în mod natural (prin vânt, apă sau aduse de animale), sau

(b) unde condiţiile nu fac posibilă, sau îngre-unează foarte mult instalarea organelor de reproducere (sol foarte uscat, acoperit cu pajişte grea şi prea închisă, care nu permite ajungerea semințelor în sol, nu există arbuş-ti care să ofere protecţie împotriva dăunării animalelor sălbatice, etc.). Felul intervenţii-lor se poate decide în � ecare situaţie numai cu cunoașterea condiţiilor locale.

În continuare vom prezenta numai moduri gene-rale, aplicarea şi metodele lor concrete se hotărăsc la faţa locului.

8.2.2.1 Alegerea conştientă a copacilor şi a arbuştilor

Din efectivul copacilor și arbuștilor instalaţi spon-tan, răsăriţi din sămânţă (și în caz fericit cu vari-etate deosebită), vom păstra acele exemplare, care sunt valoroși dintr-un anumit punct de vedere, iar o parte din cei mai puţin valoroși sau din cei nefructiferi vor � îndepărtaţi. Prin asta crește ra-portul speciilor și varietăţilor din cadrul speciilor considerate ca � ind „bune”, care concomitent ob-ţin avantaje în competiţia pentru factorii ecologici (lumină, hrană, apă, spaţiu). Tăierea plantelor sor-tite îndepărtării e bine să � e proiectată în așa fel, încât din ea să rezulte un oarecare bene� ciu (lem-ne de foc, mânere pentru scule etc.).

Trebuie avută grijă la menţinerea diversității speciilor și a soiurilor, ca plantele instalate în ge-neral din medii externe (adventive), și cele care se extind în mod mai forţat, adică plantele „invada-toare” să � e restrânse. În funcţie de locație astfel de plante pot � : arţarul american (Acer negundo), frasinul de Pennsylvania (Fraxinus pennsylvanica), („vișinul întârziat”) Prunus serotinus, salcâmul, salcâmul mov (Amorpha fructicosa), Echinocystis lobata, Forsitia gigant, iarba pârloagelor (Ambrosia artemisiifolia); sau dintre plantele fructifere puieţii din sămânţă și lăstarele de rădăcină ale prunului cireș (Prunus cerasifera), puieţii din sămânţă ai dudului. Rezultatul selecţionării este pe de o parte

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

31

schimbarea componenţei plantelor în așa fel, încât în teritoriul respectiv să crească proporţia copa-cilor și arbuștilor potrivite mai bunei utilizări, pe de altă parte faptul, că aceste plante rămase/lăsate vor dobândi avantaje faţă de celelalte. Obţinerea de avantaje însă nu se termină prin îndepărtarea plantelor de tipul copacilor, însă acest subiect îl parcurgem la partea din manual legată de protec-ţia plantelor.

8.2.2.2 Însămânţarea „extensivă”Prin însămânţarea „extensivă” a seminţelor co-pacilor, arbuştilor şi plantelor fructifere cu trăsă-turi bune, prin extensiv înțelegând împrăştierea seminţelor în ordine determinată, se poate atinge creşterea raportului plantelor fructifere. Se obţine prin aceasta concomitent şi creşterea diversităţii varietăţilor. Seminţele trebuie culese din împreju-rimi, sau - dacă în zonă nu există populație de rep-roducere corespunzătoare - atunci de pe suprafeţe care posedă condiţii asemănătoare. Culegerea este ea însăşi un proces de selecţionare, căci este vorba de obţinerea seminţelor din fructele cele mai bune ale celor mai bune specii.

La însămânţare trebuie aplicate tehnici diferi-te, pe de o parte în funcţie de trăsăturile plantei de populat, iar pe de altă parte în funcţie de con-diţiile locului respectiv. De exemplu nu trebuie lăsat ca seminţele de nuc si alun să se usuce, de aceea ele trebuie însămânţate imediat, sau să � e păstrate în mediu rece şi umed până la însămânţa-re. De exemplu seminţele de corn trebuie strati� -cate cel puţin un an, iar numai după această peri-oadă este indicată însămânţarea lor. Germinarea seminţelor care germinează greu, sau germinează în primăvara anului al doilea după însămânţare se poate ajuta prin diferite metode, de ex. înmuierea lor în zeamă de bălegar sau în apă cu var, recoltare în stare semicoaptă, încolţire prealabil însămânţă-rii în răsadniţe etc. În situația condiţiilor deosebit de nefavorabile încolţirii seminţelor, în locația de cultivare trebuie amenajate paturi germinative, de ex. prin ararea unor fâşii strâmte cu lăţimea de 1-2 m. (Lucrarea se recomandă a se executa cu calul). Seminţele trebuie împrăştiate pe această suprafaţă cu mâna, eventual puse în şanţuri mai puţin adân-ci, sau trebuie numai să se aştepte, ca seminţele să sosească în mod spontan. (Se întâmplă deseori, ca pe terenuri năpădite cu plante cu tulpină ierboasă, sau înţesate des de pir, seminţele abia pot ajunge în sol, în timp ce pe suprafeţele arate ale aceloraşi te-renuri să crească o multitudine de puieţi proveniţi din sămânţă.)

8.2.2.3 Altoire Pomii crescuţi spontan sau pomii plantaţi se pot altoi. Merită altoiţi mai ales acei pomi (soiuri, varietăţi), care prin reproducere sexuată îşi pierd

calităţile lor bune cu mare probabilitate (de ex. măr, păr, anumite specii şi soiuri de prun, gutui, moşmon). Altoirea se poate face folosindu-se de tehnici multiple, şi se poate executa aproape pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. Trebuie însă avantajate acele cazuri, unde este posibilă o creşte-re rapidă, pentru ca aceşti copaci să rămână com-petitivi faţă de celelalte plante, chiar şi după ciun-tirea cauzată de altoire. O asemenea altoire este de exemplu împerecherea de primăvară, altoirea pe sub coajă sau altoirea în triangulaţie. În cazul altoirilor făcute în număr mai mare, altoirea în ochi dormind (de ex. altoire în T, oculaţie chip) este cea mai e� cientă metodă, însă în perioade mai secetoase prinde mai greu rădăcini, şi necesită mai multă îngrijire.

Multe specii de plante în mod sigur transmit mai departe urmaşilor calităţile lor bune, chiar şi în cazul reproducerii lor sexuate (prin sămânţă). Altoirea acestora este indicată numai în situaţii deosebite (de ex. pentru păstrarea câte unui soi bun, crescut spontan). Astfel de plante pot � nu-cul, castanul comestibil, scoruşul de casă, vânătul românească (bistriţean), (el îşi păstrează marea lui varietate tocmai datorită însămânţărilor), cornul etc. În orice caz trebuie să � m atenţi ca – în inte-resul asigurării dezvoltării soiului - şi printre acele plante să existe exemplare răsărite din sămânţă, care în general sunt reproduse în mod vegetativ (de ex. bacifere, măr, păr).

La altoire este indicat să se experimenteze de la caz la caz posibilitatea formării unei staturi mai scunde, care va înlesni recoltarea. În cazul soiuri-

Păr altoit pe păducel şi împrejurimile în curs de împădurire

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

32

lor nobile acesta se poate realiza prin utilizarea portaltoiurilor care prezintă o creştere mai puţin puternică. De ex. altoirea prunului pentru po-rumbel, părului şi scoruşului de casă pentru pădu-cel sau gutui, cireşului pentru vişin. Aceste altoiuri însă sunt contranaturale în mod considerabil. O să aibă o viaţă mai scurtă, şi vor avea şi numeroase alte dezavantaje, de accea aceste împerecheri ale plantelor trebuie tratate cu grijă. Printre procedee-le de altoire un loc special îl ocupă realtoirea, altoi-rea în punte, cu rolul de a „vindeca” leziunile. Se poate utiliza ca intervenţie salvatoare sau de rege-nerare, urmare a daunelor provocate de căprioare, rozătoare, cerbi, omizile � uturilor, etc. Din cauza necesarului mare de muncă, procedeul este indicat a se aplica numai în cazul copacilor mai valoroşi.

8.2.2.4 Alte metode de reproducere vegetative Anumite specii, respectiv soiuri sunt foarte pre-dispuse înmulţirii pe cale vegetativă. Prin lăstarele lor rădăcinale formează deseori mari colonii de lăstare, policormoni. Astfel de plante sunt de ex. prunul, porumbelul, gutuiul, socul, vişinul. Colo-niile care se formează spontan se încadrează bine în pădurea de fructe, cu anumite intervenţii mici, constând în rărire şi cosit.

Majoritate copacilor reacţionează la îmbol-năviri, leziuni şi la vârsta înaintată prin formarea lăstarelor de rădăcină şi cele de la baza tulpinii. Una din metodele de salvare posibile a soiurilor pe rădăcini proprii bătrâne sau a copacilor bolna-vi este, ca înaintea morţii lor să se crească câţiva lăstari de tulpină sau de rădăcină pentru a deveni copac-urmaş (un fel de întinerire). Metoda aceasta se poate aplica cu rezultate bune la castan comesti-bil, nuc, vişin, gutui, moşmon.

Butăşirea, marcotarea (coacăză, mur, agriş etc.), formarea de lăstare (prun, vişin, gutui etc.), formarea de lujer (căpşune) sunt metode aplicate în numeroase feluri, şi în mod frecvent de către natură. Aceste procese se pot foarte bine ţine în frâu prin tăiere mai uşoară, rărire şi cosit. În anu-mite situaţii reproducerea se poate face şi pe cale vegetativă (de ex. speciile de coacăză, butăşirea ag-rişelor, reproducerea căpşunei prin lujer).

8.2.2.5 TăiereCea mai importantă tăiere este tăierea în coroană a plantelor altoite, respectiv – în perioada de creş-tere din primii ani – formarea unei coroane pu-ternice şi corespunzătoare. Prin tăierile efectuate în primii ani putem „lansa în viaţă” astfel copacii noştrii fructiferi, încât ei abia să mai aibă nevoie de tăieri ulterioare.

Tăierile efectuate în pădurea de fructe au sco-pul caracteristic de reducere a dimensiunilor co-pacului, în interesul facilitării culegerii roadelor. Există specii care nu suportă tăierea, dar în cazul

lor nici nu este nevoie de ea. La ele – după ce li s-a aplicat tăierea în coroană – nu se mai permit alte tăieri. Exemplul tipic este nucul, castanul comesti-bil şi cornul. Altele nu trebuie tăiate, deoarece nu cresc foarte mari, de exemplu socul, agrişul, co-acăzul etc.

În anumite cazuri poate � necesară tăierea de rărire (de ex. la coacăz şi la agriş); tăierea de în-tinerire (de ex. la copacii bătrâni sau bolnavi, la prun); tăierea de vindecare la câte un soi mai rar sau mai valoros (de exemplu îndepărtarea părţilor infectate cu vâsc), etc.

8.2.2.6 Protecţia plantelor: obţinerea de avantaje pentru plantele fructifere favorizate în dauna celorlaltor plante

În pădurea de fructe practic nu este necesar să vă ocupaţi de protecţia plantelor. Pe de o parte din cauza că datorită marii diversităţi, dăunătorii și agenţii patogeni controlează reciproc reproduce-rea � ecăruia în asemenea măsură, încât elimină posibilitatea apariţiei bolilor epidemice respectiv producerea daunelor catastrofale. De exemplu în localitatea Tiszabábolna din Ungaria, în rămășiţe-le livezilor de luncă lăsate (transformate astfel în păduri de livadă), gutuii s-au înmulţit foarte mult, și chiar la o vedere super� cială se poate aprecia, că roadele provenite de aici putrezesc în mai puţină măsură (monilia), decât cele culese din grădinile aceluiași sat. Iar arsura bacteriană nu provoacă (deocamdată) daune aici, cu toate că în împreju-rimi această boală a cauzat adevărate catastrofe. În același timp este adevărat și faptul, că în cadrul pădurii de fructe ne putem aștepta la producerea anumitor daune și apariția anumitor boli în mă-sură încă acceptabilă, iar le ele ne putem aștepta garantat în � ecare an.

În pădurea de fructe sunt capabile să se insta-leze și să persiste numai acele specii și soiuri, care de-a lungul unor perioade lungi de timp s-au aco-modat cu condiţiile date. Rolul soiurilor rezistente este deosebit de mare, dar trebuie menţionat că nu există vreun soi rezistent la toate, astfel atributul de rezistent se poate restrânge la rezistenţa împotriva anumitor dăunători sau agenţi patogeni. Adevăra-ta protecţie/rezistenţă este oferită în primul rând de acel sistem, care acordă protecţie și individului poate mai sensibil. Deci până și soiurile „rezisten-te” pot supravieţui numai sub protecţia oferită de sistemul ecologic al pădurii de fructe.

În cazuri excepţionale, de ex. pentru protecţia exemplarelor unor soiuri rare, aplicarea măsurilor de protecţie a plantelor s-ar putea să devină necesară. De ex. la unii dăunători controlul reci-proc se poate realiza numai în situaţie ideală, şi pe o suprafaţă de teren îndeajuns de întinsă. Datorită lipsei prădătorilor şi din cauza de� cienţelor eco-nomiei vânatului, poate avea loc înmulţirea

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

33

exagerată a populaţiei de iepuri, căpriori şi de cer-bi, iar în zonele din Ardeal, a populaţiei urşilor. Acest fenomen deja poate avea ca urmare provo-carea unor pagube importante în pădurea de fruc-te. În anumite cazuri merită să se aplice măsuri de protecţie împotriva lor. În cazul îmbolnăvirii anumitor soiuri foarte valoaroase este de aseme-nea justi� cată protecţia plantelor. În aceste situaţii trebuie găsite asemenea soluţii de protecţie, care nu afectează funcţionarea pădurii de fructe. În ca-zul protecţiei chimice se permite numai aplicarea protecţiei locale (o efectuăm numai acolo unde s-a produs infecţia, sau unde se a� ă dăunătorul, şi nu „la întâmplare”).

În multe cazuri este necesară restrângerea bu-ruienilor, îndeosebi în cazul copacilor tineri. Pro-cedeul cel mai e� cient este în general cositul ma-nual.

8.2.2.7 Gospodărirea solului şi irigarea Oricăt de mică ar � extragerea bunurilor cu ocazia utilizării pădurii de fructe (însă volumul exploată-rii nu trebuie să � e neapărat mic), sistemul pre-zintă într-o anumită măsură pierderi de substanţe nutritive. În general nu este necesară completarea acestora, deoarece practic solul este capabil să completeze „pentru perioadă in� nită” pierderile de substanţă (de ex. din roca din sol se eliberează în continuu microelementele, nitrogenul ajun-ge din aer în sol etc.). În cazuri excepţionale este justi� cată administrarea îngrăşămintelor naturale locale.

Pentru pădurea de fructe apa este asigurată de sistemul de administrare cu apă adecvat. Cu cât organizarea mediului local (din care face parte şi pădurea de fructe) este la un nivel mai ridicat, cu atât este mai bună circulaţia locală (din mediul lo-cal) a apei, şi cu atât sunt mai mici şansele extrem-elor, care ar putea interveni în aprovizionarea cu apă. Unul din reglatorii climei locale (topoclimă), şi astfel şi unul din reglatorii şi sursă pentru pre-cipitaţiile locale este vegetaţia mediului local, mai ales atunci când ea se asociază cu dirijarea potri-vită a cursurilor de apă. Dintre plantele pădurii de fructe se selectează acelea, cărora nu le este su-� cientă cantitatea de apă a� ată la dispoziţie, res-pectiv distribuţia ei în timp. Udarea nu este deci necesară, cu excepţia anumitor situaţii (de ex. uda-rea patului germinativ pentru facilitarea încolţirii seminţelor în anii secetoşi).

8.2.2.8 RecoltareaPărţile din muncile legate de pădurea de fructe care necesită cel mai mare efort, sunt cele de recoltare, transportare, depozitare, conservare şi respectiv de prelucrare. Dintre acestea recoltarea/culegerea este cea, care poate reprezenta cel mai mare impe-diment în obţinerea unei recolte de calitate şi în

cantitate mare. Din acest motiv în cadrul tratatului legat de pomicultură trebuie să alocăm o parte dis-tinctă acestui subiect. Se poate întâmpla de multe ori să nu existe timp su� cient pentru culegerea roadelor bogate, astfel ele nu contribuie la bene� -ciile omului. Paguba însă nici în această situaţie nu este la fel de mare ca în cazul plantaţiilor de fructe, � indcă fructele se valori� că şi în acest caz, doar că nu prin utilizarea lor directă de către om.

Recoltarea este îngreunată de următoarele pie-dici:• ghimpi (mur, agriş, anumite specii şi soiuri de

prun, pară sălbatică, tranda� r, păducel);• coroană de frunziș îndesată;• accesibilitate greoaie (urzică, spini), insecte în-

ţepătoare sau pișcătoare (tăun, ţânţar, căpușă, furnică, viespe, albină etc.);

• inaccesibilitate (copaci alungiţi, despuiaţi).

În cazul pădurii de fructe aceste obstacole se pot înlătura prin: eliminarea lor (a), aplicarea unor procedee şi mijloace de recoltat ingenioase (b), sau prin acceptarea unor pierderi de recoltă (câteodată destul de semni� cative). (a) eliminarea obstacolelor Eliminarea obstacolelor este rezolvarea cea mai

puţin indicată în pădurea de fructe, pentru că prin asta pe de o parte ar crește semni� cativ efortul de cultivare depus în pădurea de fructe, pe de altă parte ar împiedica structura natura-lă, funcţionarea sistemului respectiv. Iar aceste două caracteristici ale pădurii de fructe repre-zintă condiţia de bază a existenţei sale. Scur-tarea plantelor prea înalte prin altoirea pe un portaltoi de statură mică (de ex. păducel altoit pentru păr de casă sau scoruș de casă, porum-bel altoit pentru prun, vișin altoit pentru cireș), sau prin tăiere sau legare s-ar rezolva ușor, dar în această situaţie, în condiţiile de pădure, co-pacii în cauză ar � în inferioritate în competiţia pentru lumină. Din această cauză, menţinerea vieţii lor respectiv a avantajului lor, ar trebui asigurate prin intervenţii ulterioare, care ar ne-cesita alte noi intervenţii, și așa mai departe – deci scurtarea plantelor nu este recomandată. Putem eliminia ocazional ghimpii, spinii, de ex. prin plantarea speciilor și soiurilor de mur sau tranda� r. Aceste intervenţii în majoritatea cazurilor însă au ca rezultat depreciarea calită-ţii recoltelor (a valorii conţinutului și a gustu-lui), care de altfel ar � unele din valorile cele mai importante ale pădurii de fructe. O astfel de depreciere de ex. poate � cauzată de murul „fără spini”, raportată la murul sălbatic cu spini (Rubus fruticosa). Ceea ce putem face cel mai bine, este să înlesnim accesibilitatea. Cel mai important mijloc pentru aceasta este cosirea la

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

34

baza pomilor (cosire locală), prin care urzica și tu� șul cu spini se pot elimina deopotrivă, și care totodată reduce semni� cativ și cantitatea de insecte parazite.

(b) aplicarea unor procedee și mijloace de recoltat ingenioase

Pentru recoltare cel mai important procedeu este culegerea de pe jos a fructelor căzute (sau scutu-rate). Aceasta necesită pe de o parte pregătirea suprafeţelor de sub copaci (crearea unui strat de iarbă � nă prin cosire regulată, sau împrăștierea cositurilor, prin care împiedică de ex. spargerea recoltei de mere și pere), sau așternerea de folii, prelate, în cazul fructelor mai mărunte (la dud, prun corcoduș, corn etc.). O proporţie mare a fructelor căzute și vătămate face necesară pre-lucrarea de fructe în cantități mai mari, respec-tiv acceptarea unei pierderi de recoltă de fructe având o cantitate mai mare. Fructele căzute se pot foarte bine folosi pentru producerea de fruc-te uscate, gemuri, băuturi spirtoase, oţeturi și su-curi de fructe. Culegerea roadelor de pe copaci necesită folosirea unor scări adecvate. Cea mai bună este scara din aluminiu cu trei picioare, cu picioarele depărtabile la bază. Dar este adecvată și folosirea scării de lemn tradiţionale. La recol-tat trebuie folosite unelte de recoltat, cârlig, șorţ, „kászu” (realizat din coaja pomului), etc. Îm-potriva insectelor parazite și împotriva luminii soarelui în unele zone au fost „experimentate” în mod tradiţional niște îmbrăcăminte excepţi-onale. În regiunea Ormánság din Ungaria de ex. haina de in, albă și foarte largă a fost pe de o par-te răcorosasă (a ţinut umbră), iar când soarele bătea cel mai tare, a absorbit transpiraţia, a oferit protecţie contra urzicii, și datorită lărgimii ei nu permitea ca insectele parazite să ajungă la piele. Și pălăria de paie și mănușile etc. pot � mijloace de protecţie ocazionale importante. La nivelul dezvoltării mijloacelor de protecţie există încă mari posibilităţi, cu toate că � ecare dintre ele are și dezavantajele sale, de ex. haina largă se poate împiedica ușor în coroana deasă de frunziș.

(c) Acceptarea pierderilor de recoltă Dacă putem menţine nevoile de efort-cheltuieli

pentru întreținerea pădurii de fructe la nivel scă-zut, atunci nu poate interveni acea constrângere � nanciară (nevoie de obţinere de venituri), din cauza căreia să � e necesară recoltarea de fructe în cantitate cât mai mare. Pădurea de fructe pro-duce și de altfel fructe din belșug, astfel ne pu-tem permite fără nici o greutate, ca o parte din ele (de la un sfert până la trei sferturi) să nu � e strânsă. Prin asta lăsăm totodată și animalelor consumatoare de fructe hrană su� cientă. Orice metode am aplica pentru uşurarea strângerii recoltei din pădurea de fructe, pro-cesul recoltării înseamnă totuşi activităţile cu cel mai mare volum. Această greutate poate � depăşită dacă instituţiile asocierilor pentru efectuare de munci colective, respectiv obiceiul acestora se pot reforma/relua. Efectuate împre-ună, muncile de recoltare nu numai că sunt mai uşoare, dar aceste activităţi sunt evenimente so-ciale importante, generează forţă comunitară şi oferă prilej pentru a sărbători şi pentru cunoaş-terea reciprocă a membrilor comunităţii. Posi-bilele instituţionalizări ale gospodăririi pădurii de fructe se leagă de asemenea în primul rând de procesele de recoltare.

8.2.3 Valori� care Bene� ciile din pădurea de fructe, în afara consu-mului fructelor sale, constă în toate foloasele spe-ci� ce pădurii (lemne de foc, lemne industriale, ci-uperci, plante medicinale, produse apicole, locuri de odihnă, atracţii turistice etc.). Cu acestea însă nu ne vom ocupa în această secţiune.

Utilizarea mijloacelor moderne şi tradiţionale pentru culesul cireşelor

Instrumentele culegerii de pe un cireş înalt: scară de lemn, vas din scoarţă şi coş din nuiele

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

35

Fructele recoltabile sunt deosebit de multiple prin: gusturi, valori nutritive, posibilităţi de conser-vare, de prelucrare şi de transportabilitate. În cazul valori� cării lor comerciale trebuie arătat, că ele au un gust unic, marcant, caracteristic fructelor din pădu-rea de fructe, de o calitate excepţională. Și dacă aces-te valori justi� că şi preţul aferent propus, atunci pot in� uenţa semni� cativ veniturile posibile. Valoarea de gust accentuată nu apare doar în funcţie de specii (de ex. murul sălbatic, zmeurul sălbatic, fragul) sau de soiuri, dar şi în funcţie de „sistemul de producţie”. Cum rezistenţa anumitor copaci împotriva bolilor şi dăunătorilor, sau conţinutul de substanţe otrăvitoare a ciupercilor (în afara trăsăturilor speciei sau soiului) depind puternic de factorii locului de creştere, astfel şi gustul fructului este dependent de locul de creştere. Rezultă din asta, că pentru formarea anumitor gustu-ri marcante şi unice există condiţii numai în pădurea de fructe. Multitudinea de produse fac fructul foarte potrivit pentru consum propriu sau comunitar (au-to-aprovizionare), însă îngreunează valori� carea lui pe piaţă, cel puţin în cadrul sistemului de comerț obişnuit. Posibilitatea de valori� care poate � ame-liorată numai în cadrul unui alt mod de organizare (alternativă) a pieţii, în primul rând prin organizarea acesteia la nivel local sau regional.

În privința sorții ulterioare a fructelor provenite din pădurea de fructe este necesară aplicarea inge-niozităţii şi de proceduri multiple. Există posibilităţi uriaşe care însă nu sunt folosite, sunt uitate sau încă nu sunt explorate. Se referă la depozitare, conser-vare, prelucrare (de ex. de-a lungul marilor râuri în perioada agriculturii de luncă, respectiv în anumi-te gospodării tărăneşti tradiţionale au fost aplicate procedee de prelucrare a fructelor mai diversi� cate decât în zilele noastre), utilizare (alimentaţie, vinde-care, cosmetică, decorare etc.)10. Ar � deosebit de im-portantă culegerea de reţete care au la bază fructele, de asemenea experimentarea unor reţete noi. De ex. gemuri de corn şi de a� ne roşii mixate la rece, diferite sortimente de peltea de fructe etc. Sunt deosebit de valoroase modurile de preparare a fructelor mai rare, provenite din pădurea de fructe, sau fructele care se pot savura în multe cazuri numai în formă preparată (de ex. socul negru şi bozul [Sambucus elubus], părul sălbatic, călinul [Viburnum opulus], dracila, pădu-celul, măceaşa, cornul, gutuiul, scoruşul etc.).

Importanţa depozitării şi conservării constă în faptul, că face posibilă consumul fructelor sezoni-ere într-o periodă mai lungă, oferă o mai mare va-rietate pentru alimentaţie, şi astfel reduce nevoia de achiziţionare a fructelor importate (posibilitate de economisire). În acelaşi timp se poate a� rma

10) Vezi: Andrásfalvy Bertalan: Agricultura de luncă a popoarelor de pe valea Dunării în judeţele Tolna și Baranya până la terminarea protecţiei contra inundaţiilor. În: Studii din istoria judeţului Tolna VII., pg. 270-272., și Bellon Tibor: Etnogra� a Tisei, Editura TIMP, 2003, pg. 131-136.

cu siguranţă, că alimentele provenite din pădurea de fructe, conservate, pot readuce gusturi abia cu-noscute, în primul rând în perioada de iarnă. Este şi acesta un argument atrăgător pentru motivarea cultivării pădurilor de fructe.

Pădurea de fructe poate avea şi bene� cii di-recte importante. Acestea pot � de ex. creşterea animalelor prin exploatarea părţilor cu pajişte ale pădurilor de fructe, apicultura, colectarea ciuper-cilor, colectarea plantelor medicinale.

Formele de utilizare indirecte ale pădurii de fructe prezintă valori cel puţin identice ca şi fructe-le. Dintre acestea multe se pot măsura şi prin bani, majoritatea lor (şi poate cele mai importante dintre ele) însă sunt inexprimabile la nivelul indicatorilor economici. Acele bene� cii ale pădurii de fructe, care nu se pot, sau se pot aprecia mai greu sunt: a. Turismul de pomicultură: turiştii vor veni

pentru a savura peisajul menţinut şi de către pădurea de fructe. Produsele se pot valori� ca turiştilor în mod direct. Și în această formă de turism găsim forţe de atracţie noi, încă insu� ci-ent exploatate până acum. De ex.: mod de viaţă sănătos, participare la muncile de pomicultură (îngrijire, prelucrare), consumul multitudinii produselor deosebite (fructe uscate, sucuri de fructe, vinuri, pălinci, fructe neobişnuite pent-ru perioada de iarnă, murături, produse api-cole, etc.), observarea animalelor şi plantelor sălbatice, fotogra� erea lor etc.

b. Efect de protejare al naturii şi al ţinutului res-pectivt: regenerarea reţelei ecologice, creşterea diversităţii biologice, asigurarea habitatelor pentru specii rare, protejate, ameliorarea climei locale şi temperarea extremelor sale, accentua-rea elementelor mozaice ale ţinutului local.

c. Efect estetic: un mediu frumos contribuie în primul rând la bucuria oamenilor din acele locuri, şi în al doilea rând oferă oportunităţi pentru venituri turistice.

d. Efect în formarea personalităţii: munca creativă şi diversi� cată, activităţile efectuate în comun au un efect puternic în dezvoltarea personalităţii.

e. Dezvoltare comunitară: pomicultura îndeam-nă societatea locală la organizare şi colaborare, formează obiceiuri şi instituţii, oferă posibili-tăţi pentru sărbători, formarea legăturilor con-jugale etc.

IX. ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE DE CLIMĂÎn materialul nostru legat de pomicultură am lăsat la urmă subiectul adaptării la schimbările de climă, nu pentru că ar � mai puţin interesant, ci datorită faptu-lui, că este problema cea mai nouă şi una actuală. În cultivare, trăsătura cea mai caracteristică, respectiv cea mai dezavantajoasă, în condiţiile schimbării cli-

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

36

matice, este situaţia extremă. Ea se poate manifesta prin: precipitaţii extrem de mari (potoape), secete consistente, ierni lipsite de zăpadă, cursuri de apă secate, vijelii de vânt care afectează serios integrita-tea copacilor, arşiţe aşa de tari, încât duc la „prăjirea” fructelor pe ramuri, temperaturi de iarnă foarte blân-de, care au ca urmare înmugurirea prematură a plan-telor, şi care vor îngheţa în perioadele reci următoare.

Cea mai mare problemă este cauzată de faptul, că vegataţia formată pe parcursul miilor de ani (sau şi mai mulţi) în Bazinul Carpatic, respectiv soiurile de fructe formate de-a lungul multor secole, nu se poate acomoda la schimbările de climă interveni-te brusc, în comparație cu aceste lungi perioade de timp. Această schimbare rapidă are caracter catastro-fal, şi va duce la restrângerea sau dispariţia plantelor incapabile să se acomodeze. Acest lucru este valabil şi pentru plantele producătoare de fructe, de o import-anţă deosebită pentru noi.

Rolul omului în pomicultură este foarte mare și în condiţii climatice „normale”, dar în situaţia climei actuale, care se schimbă rapid, devine extrem de im-portant. Trebuie să ţinem cont și de faptul, - și pentru această previziune este capabil probabil numai omul - că schimbările climatice probabil se vor accelera, pe măsură ce omul va distruge sistemul de reglare glo-bală al Terrei. (Peste un anumit nivel însă nici noi nu vom mai � capabili să facem aproape nimic.)

Putem interveni cu numeroase astfel de pro-cedee: (1) prin care putem asigura supravieţuirea plantelor noastre, dar mai important decât ace-asta este ca, (2) să sprijinim acomodarea lor mai rapidă, care fără noi ar � cu mult mai înceată.

În acest capitol vom arăta exemple legate de aceste sarcini. Cunoştinţele tradiţionale nu ne sunt de mare ajutor în aceste activităţi, nu ne putem sprijini pe înţe-lepciunea înaintaşilor noştri, pentru că ea s-a format pe parcursul acomodării la clima „normală”, în aceeaşi perioadă lungă de timp, ca şi în cazul plantelor.

Însă la nivelul nostru şi în ritmul nostru local putem in� uenţa şi schimbarea globală a climei – aceasta însă nu necesită intervenţii suplimentare – trebuie numai să ne vedem normal de treburile noastre legate de livadă.

9.1 Sporirea viabilităţii plantelor noastre fructifere

Obiectivul nostru este formarea indivizilor de plan-te rezistente la efectele climatice extreme. Se poa-te ajunge la asta prin tăieri, reproduceri/populări corespunzătoare, şi prin alte intervenţii mai mici.

Putem – între anumite limite – să îmbunătăţim forţa şi rezistenţa pomilor împotriva efectelor � -zice (furtuni de vânt sau ploi intense). Furtunile de vânt pot rupe crengile, sau pot doborî copacul, mai ales atunci când furtuna vine concomitent cu ploi imense, sau se produce imediat după ele, când solul este îmbibat cu apă.

9.1.1 Lucruri de făcut împotriva ruperilor(a) Dezvoltarea de trunchiuri mai scunde şi mai

groase: aplicarea consecventă a întăritorilor de trunchiuri şi tăieri pentru îngroşarea trun-chiurilor încă la vârsta tânără (în perioada tăierilor pentru coroană).

(b) În perioada tăierilor pentru coroană să se for-meze crengi de structură groase, iar la ele să se creeze rami� carea cea mai stabilă.

(c) Formarea suprafeţelor de cultivare apropiate axului central al copacului, împiedicarea de-spuierii crengilor (vântul îi va putea apuca mai greu, respectiv roadele îi vor trage în jos cu forţă mai mică).

(d) Să se acorde o atenţie mai mare răririi roadelor. Printre trăsăturile de soi – contrar punctelor de vedere actuale – vor trebui privite ca valo-roase roadele cu greutate mai mică.

9.1.2 Lucruri de făcut împotriva doborârilor(a) În primul rând trebuie avut grijă ca copacii

să dezvolte rădăcini care să pătrundă cât mai adânc în sol, respectiv să aibă rădăcini laterale puternice şi groase. Pentru asta trebuie evitată îndepărtarea radiculelor plantulelor, iar în ca-zul plantelor care dezvoltă rădăcini pivotante, reproducerea lor în pepiniere, pentru ca la transplantare să nu trebuiască să li se taie ră-dăcina, respectiv – dacă nu se poate evita plan-tarea copacului – rădăcinile lor să li se taie cât mai adânc posibil. Ar � important ca în cazul plantelor transplantate să se facă experimente în vederea păstrării rădăcinilor pivotante, de-oarece până acum nu s-a considerat ca � ind valoroasă rădăcina care pătrunde adânc, astfel nici nu s-a acumulat experienţă relevantă su� -cientă. Cel mai important este însă ca copacii – � e ei portaltoiuri, � e soiuri pe rădăcini proprii cu înmulţire generativă – să � e reproduși prin însămânţare în locaţia lor � nală. Modul de re-producere corespunzător pentru acesta este și puietul din sămânţă crescut de la sine. Trebuie evitată reproducerea prin lăstare de rădăcină. Nici lăstarele singuratice, crescute de la sine nu sunt su� cient de puternice, dar rădăcinile copacilor din câmpul de producere al drajo-nilor legaţi între ei, sau încleștarea rădăcinilor lăstarelor chiar cu rădăcinile altor copaci oferă probabil o bază su� cient de puternică împotri-va doborârii. Reţeaua rădăcinilor agăţate între ele este în sistemele ecologice naturale o formă obișnuită (de ex. în păduri, în asocierile de in-ariţă), astfel realizarea lor sau neîmpiedicarea formării lor, eventual sprijinirea formării este o aliniere mai deplină la procesele naturale. Grupurile de pomi plasate des în livezi, re-spectiv starea de pădure din pădurea de fructe, sprijină tocmai această structură radiculară.

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

37

(Rădăcinile din sistemele naturale încleștate între ele reprezintă un frumos exemplu al co-laborării vieţuitoarelor.)

(b) Coroană mai mică, pe care vântul o poate apuca mai greu, oferă de asemenea anumit sprijin împotriva doborârilor. A se vedea: 9.1.1 (a) şi (c).

(c) Formarea unui mediu care oferă protecţie îm-potriva vântului. Poate � luată în considerre formarea unui şir de copaci protectori, fâşii de copaci sau garduri vii, respectiv plantarea po-milor mai slabi în umbra de vânt a altor copaci sau a grupurilor de copaci.

(d) Protejarea rădăcinii împotriva bolilor şi dăună-torilor. Aceasta cuprinde multe posibilităţi, mare parte din ele � ind aplicate în prezent şi în producţia de fructe. De ex. protejarea rădăcinii împotriva leziunilor, ca să se evite contamina-rea ei prin răni; asigurarea gradului ridicat al diversităţii biologice, cu ajutorul numeroaselor procedee descrise anterior. Aceste măsuri ţin în frâu organismele dăunătoare rădăcinilor. La populare să se ţină cont de oboseala solului.

9.1.3 Lucruri de făcut împotriva secetei(a) Asigurarea de rădăcini care pătrund adânc în

sol. A se vedea: 9.1.2 (a).(b) Asigurarea de rădăcini care se rami� că în toate

nivelurile de adâncime, pentru ca în perioade-le secetoase pomul să � e în stare să valori� ce ultimele rezerve de apă ale solului. (Nu pu-tem recomanda pentru aceasta metode expe-rimentate. Ar � importantă experimentarea, elaborarea lor.)

(c) Menţinerea vieţii solului; creşterea capacităţii de absorbţie şi de menţinere a apei.

(d) Reţinerea vaporilor de apă locale. O canti-tate considerabilă din precipitaţii ajunge pe sol şi pe plante sub formă de rouă. Plantele sunt capabile să o absoarbă şi prin frunze, astfel încât, în perioade secetoase, roua poa-te � salvatoare. Vegetaţia deasă, dacă dispune de suprafeţe acoperitoare su� ciente, ajută la reţinerea rouăi şi întoarcerea ei către plante. Vezi: 4.4.2.

(e) Administrarea apei la nivel local, care are numeroase metode cunoscute. De ex. for-marea de terase pentru împiedicarea scurge-rii apelor.

(f) Asigurarea circulaţiei apei ţinutului printr-o gospodărire de reţinere a apei. Este necesară acolo, unde circulaţia naturală locală a apei a fost distrusă prin intervenţii anterioare ne-cugetate, şi nu este posibilă refacerea ei. Aces-te sarcini depăşesc atribuţiile pomiculturii familiale sau comunitare. Este indispensabilă unirea forţelor comunităţilor din regiunea res-pectivă.

(g) Reducerea efectului de uscare al vântului. A se vedea : 9.1.3 (d) şi 9.1.2 (c). (Reducerea vân-tului reduce nu numai efectul lui de doborâre, dar şi evaporarea apei.)

9.2 Sprijinirea acomodării mai rapide a plantelor fructifere

În acest domeniu avem două lucruri de făcut: (1) „realizarea” cât mai multor varietăţi noi de plante fructifere şi (2), selecţia noilor varietăţi. În ambele cazuri trebuie numai transpus în practică princi-piul de bază al pomiculturii adaptive: urmărirea proceselor naturale, respectiv sprijinirea acestor procese.

9.2.1 Sprijinirea formării noilor varietăţi O varietate nouă poate lua � inţă prin două modu-ri: (a) prin reproducere sexuată şi (b) prin modi-� carea intervenită în materialul ereditar din vreu-nul organ al plantei. Aceste varietăţi se creează şi pe parcursul proceselor naturale, astfel doar prin lăsarea lor, prin îmbunătăţirea condiţiilor lor de viaţă contribuim la formarea de varietăţi noi, care suportă mai bine schimbările de climă. La acestea se adaugă varietăţile obţinute din seminţele în-sămânţate de noi, respectiv varietăţile noi obţinute prin recunoaşterea varietăţilor formate prin mu-taţie genetică şi reproducerea lor asexuată.

În agricultura ţărănească producerea noilor variante a fost parte organică în activităţile gospo-darilor. (Marea majoritate a soiurilor noastre de fructe au fost obţinute prin reproducerea asexuată a varietăţilor care s-au născut undeva, prin pui-eţii din sămânţă apăruţi prin căi oarecare /deci cu origine necunoscută/, sau „descoperite” în livezile tărăneşti. Aztăzi însă, când crearea noilor varietăţi este atribuită atelierelor ştiinţi� ce şi institutelor de cercetare, şi concomitent cu asta producătorii de fructe pun în plantaţiile de pomi fructiferi numai pomi reproduşi pe cale vegetativă (clonaţi), dispa-re responsabilitatea gospodarului. Cu toate că în procesul aplicării pomiculturii ar � cu mult mai e� cientă crearea noilor variante, şi concomitent s-ar impune în selecţie şi puncte de vedere noi.

9.2.2 Selecţia noilor varietăţiVarietăţile cele mai bune, care suportă cel mai bine schimbările de climă se obţin dacă, atât prin rep-roducere sexuată, cât şi prin reproducere asexuată, reproducem mai departe varietăţile plantelor fruc-tifere dovedite ca � ind cele mai bune. A se înţelege prin asta deopotrivă soiurule pe rădăcini proprii, cât şi cele destinate pentru portaltoi. Treaba po-micultorului este să observe variantele bune, şi să aibă grijă de reproducerea şi răspândirea lor cores-punzătoare.

Cara

cter

istici

le de

� nito

rii a

le po

micu

lturii

de m

ediu

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

1

Urmele pomiculturii bine dezvoltate din Bazinul Carpatic – în funcţie de locaţii – au supraviețuit în diferite modu-

ri. Poate că patrimoniul pomiculturii rămas în satele din zonele secuimii este cel mai bine păstrat. Nu numai satele înconjurate de livezi, care încă mai păstrează modalităţile prelucrării tradiţionale, arată acest lucru, dar şi relaţiile personale ale oamenilor vizavi de fructe (at-racţia, interesul, dragostea faţă de fructe şi consumul fructelor). Pe livezile cultivate tra-diţional – � e ele lângă casă, � e extravilan – se vede urma mâinilor grijulii ale locuitorilor. Livezile păstrează atmosfera de odinioară şi rezultatele selecţiei țărănești desfăşurate de-a lungul timpului, respectiv varietăţile regionale excelente. Probabil că unele varietăți regionale au dispărut deja, dar cele rămase reprezintă o moştenire genetică şi culturală verosimilă. De aceea, este necesar să ne ocupăm de pomicul-tură neîntârziat, pentru că se pune deja prob-lema pericolului dispariţiei şi al soiurilor încă rămase. Riscurile apar în următoarele condiţii:

• Proiectele de asistenţă şi cerinţele pieţei pentru plantațiile de pomi producătoa-re mărfuri în masă vor restrânge micile livezi de lângă casă şi cele extravilane îng-rijite în mod tradiţional, în care agricul-torul a menţinut, a cultivat şi a înmulţit diferitele soiuri de-a lungul timpurilor istorice.

• În locul soiurilor regionale, producăto-rul dezvoltă în plantațiile producătoare de mărfuri soiuri moderne, considerate mai economice, şi răspândirea acestor soiuri este facilitată de diferite mijloace administrative şi legislative. Aceste al-ternative (echivalentul lor funcţional), elimină din producţie într-un ritm alert soiurile regionale care prezintă propri-etăţi mult mai valoroase.

• Cultura consumului de fructe s-a trans-format (forţat) în aşa fel, încât consuma-torul avantajează soiurile moderne întâl-nite pe piaţă.

Soiurile regionale care ne stau la dispoziţie nu duc în sine la o pomicultură corespunzăto-are. Numeroase condiţii – biologice, ecologice, culturale, economice, sociale (instituționale, de

comunitate) – sunt necesare pentru ca pomi-cultura cali� cată ca corespunzătoare să câştige spaţiu (ce este corespunzător, vom vedea mai târziu). Fiecare în sine este neinteligibil, de aceea considerăm foarte importantă abordarea problemei prin scară regională, prin care com-ponentele pomiculturii pot deveni mai trans-parente.

Decăderea pomiculturii tradiţionale – după regiunile din Ungaria – este de aşteptat şi în Ținutul Secuiesc. Dispar livezile extravilane şi împreună cu acestea dispare şi pomicultura şi dragostea faţă de livezi şi instituţia informală a pomiculturii; se vor pierde cunoştinţele locale ale pomiculturii, respectiv soiurile indigene, şi vor apărea, ca rezultat al cerinţei pieţii, soiurile moderne, distrugătoare de peisaj, şi tehnolo-gia cu aspect industrial, care împreună servesc modul de viaţă de consumație.

I. PROBLEME LEGATE DE POMICULTURĂ, CARE MERITĂ SĂ FIE LUATE ÎN CONSIDERARE

Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea s-a răs-pândit acel modul de gândire referitor la po-micultură, conform căruia pomicultura este o parte a economiei și numai a economiei. Live-zile şi plantațiile de fructe sunt menite, pe de o parte, să servească oamenii prin asigurarea de venituri pentru pomicultori, pe de altă parte să asigure marfă ce se poate cumpăra de căt-re consumatori. Fructele ajung la consumator prin piaţa de desfacere, producătorul ajunge la pro� t tot prin piaţă, astfel încât piaţa devine ghidul principal al producției de fructe.

Această abordare, care prin tehnologie şi recomandări de soiuri, vrea să îmbunătăţeas-că e� cienţa pomiculturii, pro� tabilitatea cul-tivării fructelor, şi a aprovizionării pieţei, este prezentă în literatura de specialitate a pomi-culturii încă din secolul al XIX-lea, şi este tot mai accentuată în secolele XX şi XXI. Este indispensabil, ca aspirațiile pomicultorilor să aibă în vedere şi venitul, pentru că nu poate � bună (sustenabilă) livada aceea, care nu adu-ce pro� t familiilor sau comunităţii în cauză.

Aspectele regionale ale pomiculturii adaptive

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

2

Problema începe atunci, când creşterea venitului devine printre obiectivele pomicultorilor cel mai important sau devine scop exclusiv. În acest caz, pomicultura devine parte a economiei exterioare (în afara regiunilor locale), astfel se supune diri-jării economice, având rolul să pună în mişcare economia prin circulația banilor (prin rotaţia ba-nilor). Împreună cu aceasta şi din această cauză, producătorul şi livada se desprind din peisaj, nu se auto-consideră ca parte a peisajului, nu mai în-deplinesc nici o funcţie în cadrul lui. În acest fel se sustrage de sub conducerea peisajului, şi prin existenţa lui nu contribuie la funcţionalitatea cicli-că, la susţinerea structurii peisajului. Pune în pri-oritate interesele economiei exterioare faţă de acel peisaj a cărui componentă a fost şi el nu demult, şi în al cărui câmp de acţiune trăieşte încă şi azi.

Economia exterioară globalizată nu numai că nu are interesul de a conserva peisajul, ci dimpot-rivă, are interesul de a-l eradica (adică să împiedi-ce împărţirea Pământului în părţi autonome, de sine stătătoare). Acest interes este o condiţie de bază a funcţionă-rii economiei globale. (Ordinea economiei globalizate poate să conducă nestingherit oriunde atunci, când ține sub comanda ei o masă fără structură, care nu are mişcare pro-prie, voinţă proprie, idei proprii). Dacă deci po-micultura se subordone-ază conducerii economiei exterioare, atunci acest fapt des� inţează peisajul propriu, deci şi acel lucru, care oferă pe termen lung condiţiile necesare pomiculturii. Este un fel de mecanism autodistructiv, care – mai ales dacă se extinde pe toate ariile culturii ecologice – duce la distrugerea omului însuşi.

Pentru protejarea noastră şi a peisajelor noast-re trebuie să renunţăm la mentalitatea conform căreia pomicultura există numai pentru a obține venit. Ce alt scop mai are, putem a� a prin analiza funcţionării peisajului. (Vezi mai târziu.)

Punctul de vedere al economiei ecologice, af-lat acum în extindere în rândul producătorilor nu trece peste intenţia de a obține venituri. Cali� cati-vul ecologic – ca şi un truc al marketingului - ţin-teşte mărirea veniturilor, şi nu înseamnă utilizarea practică al unui punct de vedere radical diferit. Privind lucrurile din perspectiva consumatoru-lui, rolul îmbunătăţirii calităţii şi sănătăţii iese din cadrul îngust al economiei, dar în continuare nu ia în considerare punctul de vedere al peisajului, interesele acestuia.

Pomicultura, ca şi ocupaţie, se poate încadra şi în alt sistem de referinţă. În acest sistem livada nu este o uzină a economiei globale, ci este o en-titate relativ independentă (autoreglatoare, auto-nomă), un sistem local de natură-societate, care își îndeplinește funcţia ca parte a peisajului. Aspecte-le economice ale pomiculturii pot � interpretate numai în cadrul subsistemului economic al soci-etăţii, deci ca � ind subordonate unui sistem mai dezvoltat al societăţii. Această interpretare poate � deosebită şi prin folosirea cuvintelor: în loc de „producţie de fructe” spunem „pomicultură”, în loc de „producător de fructe” spunem „pomicul-tor”, în loc de „plantaţie de fructe” folosim cuvin-tele „livadă” sau „pădure de pomi fructiferi”. Deci nu considerăm plantaţiile ca � ind livezi. Pomicul-tura cali� cată prin atributul „adaptivă” se mai ba-zează pe încă două restrângeri:

1. Livada este o substructură naturală şi soci-ală, care face parte din mai multe structuri simultane, îndeplinind în � ecare o fun-

cţie oarecare. Astfel, este parte din acel peisaj în care există, este parte a ecosistemului, a comu-nităţii locale, a econo-miei locale, a instituţi-ilor locale, a culturii locale, ş.a.m.d. Astfel nu aparţine în mod di-rect sistemelor care se a� ă în afara peisajului (de exemplu: sistemul economiei globale), ci este numai parte indirectă prin in-

termediul peisajului. (Contrar cu livada, plantaţiile de fructe sunt părţi integrante ale economiei, fără intercalarea peisajului.)

2. Baza de referinţă a livezii este peisajul1, aşadar toate momentele şi toate caracteristicile livezii pot � înţelese, pot � apreciate numai cu referi-re la peisaj. Lumea exterioară a peisajului, sis-temele acestuia, sunt de importanţă secundară raportat la el, şi pot � considerate ca premise ale pomiculturii. Aceasta deoarece în interp-retarea noastră peisagistică (vezi mai târziu), comunitatea locală este parte a peisajului, baza de referinţă a livezii este şi comunitatea locală, mai mult, şi economia locală. Orienta-rea peisagistică este importantă, pentru că nu-mai aşa putem judeca dacă cultivăm livada în

1) Am putea alege și altă bază de referință. Pomicultura convențională are ca bază de referință de exemplu acea economie în care pomicultorul obține din plantație venit. În cazul nostru însă, baza de referință a fost aleasă nu numai din cauza simpatiei subiec-tive față de peisaj, ci și pentru că ocrotirea peisajului nu se poate face atunci, când activitățile noastre gospodărești sunt supuse numai îndrumării economiei. Importanța ocrotirii peisajului rezultă într-adevăr dintr-o abordare de specialitate referitoare la peisaj.

ce împărţirea Pământului în părţi autonome, de sine stătătoare). Acest interes este o condiţie

globalizate poate să conducă nestingherit oriunde atunci, când ține sub comanda ei o masă fără structură, care nu are mişcare pro-prie, voinţă proprie, idei proprii). Dacă deci po-micultura se subordone-ază conducerii economiei exterioare, atunci acest fapt des� inţează peisajul

simultane, îndeplinind în � ecare o fun-cţie oarecare. Astfel, este parte din acel peisaj în care există, este parte a ecosistemului, a comu-nităţii locale, a econo-miei locale, a instituţi-ilor locale, a culturii locale, ş.a.m.d. Astfel nu aparţine în mod di-rect sistemelor care se a� ă în afara peisajului (de exemplu: sistemul economiei globale), ci este numai parte indirectă prin in-

termediul peisajului. (Contrar cu livada,

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

3

mod corect: pomicultura este corespunzătoa-re atunci când este sursa de viaţă a peisajului, a comunităţii locale şi a economiei locale, în care funcţionează ca parte componentă.

Activităţile pomiculturii adaptive urmează în primul rând procesele deja existente din peisaj, se adaptează la acestea, se desfășoară prin a le sprijini și ajuta. Prin acestea, livezile contribuie la procesele unidirecţionale şi ciclice (procese de transformare)2 existente, la susţinerea acestora, la reglarea tra� cului care trece prin hotarele peisaju-lui (procese de input – output), accentuează diver-sitatea peisajului, intensi� că frumuseţea acestuia – și la urma urmei stabilizează şi ajută la sustena-bilitatea persistentă a peisajului.

Pomicultura adaptivă poate � înţeleasă şi prac-ticată numai în cazul regândirii relaţiei dintre oa-meni şi peisaj, astfel se extinde dincolo de mana-gementul strict profesional şi de cadrul îngust al grădinăritului profesional3. Deci, pentru înţelege-rea şi exersarea pomiculturii adaptive trebuie tre-cut în revistă domeniul explicativ al pomiculturii, în al cărui aspect pomicultura devine comporta-ment raţional şi realizabil. Acest domeniu de in-terpretare este însuşi peisajul, din care face parte și omul, şi care este (ca un întreg) mediul funda-mental al existenței umane. Preocupările legate de fructe pot � denumite deci pomicultură adaptivă numai atunci, când ele se adaptează la procesele peisajului, se supun îndrumării lui, astfel asigurând traiul omului care face parte din sistem. Pomicul-tura adaptivă este parte a economiei numai atât cât procesele economice sunt parte din funcționarea peisajului. Așadar, atributul „adaptiv” , are înțeles în primul rând din privința peisajului şi numai în al doilea rând se referă la adaptabilitatea faţă de economia locală. Pomicultura adaptivă este una dintre manifestările (domeniile) marcante ale ges-tionării peisajului. În acest context apar trei înt-rebări de bază, care numai împreună pot face in-terpretabile preocupările legate de fructe:

1. Cum de� nim peisajul (în întregimea lui)?2. Ce rol are omul în peisaj?

• cum să de� nim omul local: indivizii și comunitățile (ca și parte)?

• cum să de� nim acțiunile efectuate în pei-saj (funcțiunea părții)?

3. Care sunt caracteristicile de� nitorii ale pomi-culturii adaptive (prin efectuarea căror sarcini ne putem îndeplini funcția)?

În continuare răspundem la întrebările 1 și 2 de mai sus. Pentru a treia întrebare dedicăm o parte separată, astfel încât cei care doresc să cunoască 2) Standovár Tibor: Păduri din Ungaria și protecția lor In: Kiszel Vilmos (red.): Protecția naturii pentru utilizatorii de terenuri Vác, 1998, pg. 43-47.3) Regândirea necesită reinterpretarea și reaprecierea elementelor pomiculturii tradiționale; nu necesită invenții multe, trebuie numai să clădim toate încercările noastre noi pe tradițiile moștenite ale pomiculturii.

numai partea mai practică a pomiculturii adapti-ve, și nu șirul abstract de idei, prezentată în conti-nuare, nu trebuie să citească aceste scrieri.

II. PEISAJUL

(Cum de� nim peisajul, un întreg?)

Peisajul și de� niția4 relației noastre exprimate prin peisagistică și administrarea peisajului este decisi-vă, nu numai din punct de vedere al pomicultu-rii, ci și din punct de vedere al tuturor activităților umane ce au efect asupra peisajului. De� niția noastră legată de peisaj diferă prin următoarele puncte majore față de concepțiile predominante din zilele noastre:

2.1. Peisajul ia naștere prin organizarea elementelor sale într-o unitate

Peisajul dezvoltat este o astfel de entitate (sistem, organizație) care dispune de hotare aproape iden-tice, având în vedere toate disciplinele și ramurile (teritorii de activitate sau de intervenție). Înainte de formarea acestor hotare, putem vorbi numai de teritorii, care sunt delimitate de lumea exterioară din anumite puncte de vedere disciplinare sau sec-toriale. Peisajul iese în evidenţă din zonă (teren) atunci, când elementele care completează spațiul respectiv se grupează într-o organizație. Deci, pe-isajul ia naștere în acel nivel organizatoric, unde elementele regiunii în care se a� ă peisajul se or-ganizează – sub denumirea de peisaj deja – într-un întreg unitar în așa fel, încât comportamentul elementelor este ordonată, unde partea majoritară decisivă ocupă poziții (câștigă funcții) și, în � ecare context decisiv, au în general aceleași hotare.

2.2. Peisajul este un sistem deschis care se comportă ca și o organizație autonomă; omul face parte din acest întreg.

2.2.1. OrganizațieDin aspectul organizatoric al peisajului rezultă că elementele lui funcționează într-organizate, pe baza unui sistem de operare intern, au control in-tern („...organizația este canalizată într-o anumită

4) Lantos Tamás: Dezvoltarea peisajelor In: Helix volumul 7, Fundația Helix, 2003. pg. 48-93.

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

4

structură de� ectoare.“5), care are o in� uență de� ni-torie și asupra comportamentului uman, în cazul în care omul există ca făcând parte din peisaj. Dacă omul doar „există” pe teritoriul peisajului, dar in� uența lui ține mai mult de alte sisteme (ex: de economie, organizații exterioare, de alți oameni), atunci se sustrage de sub controlul peisajului, în timp ce se subordonează controlului altui sistem. (Acest fenomen îl numim înstrăinarea omului de peisaj). În acest caz „creatorul” de peisaj foar-te ușor devine „consumatorul” peisajului. Atunci intervine situația când „...societatea tratează natu-ra ca pe un consumabil al economiei noastre. De exemplu, agricultura, silvicultura și pescuitul sunt considerate ca simple ramuri de exploatație ale economiei.”6 Creatorul peisajului intensi� că or-ganizarea peisajului, în timp ce – contrar acestuia – consumatorul peisajului împiedică această orga-nizare prin extragerea bunurilor din peisaj. (Vezi mai amănunțit la de� niția omului local.)

2.2.2. Întregul, din care face parte și omul Interpretarea peisajului ca și organizație este cont-radictorie cu interpretarea științi� că actuală, în care – puțin exagerat – peisajul este considerat ca � ind un „rezervor” (regiune) ce conține resurse, din care aceste resurse se pot extrage și se pot fo-losi pentru nevoile economiei. Din interpretarea terenului ca regiune, rezultă direct „folosirea“ pei-sajului, devorarea resurselor naturale, ceea ce duce (sau poate duce) la relansarea economiei pe ter-men scurt, dar pe termen lung garantat este neren-tabil. În acest caz, peisajul este privit ca un mediu furnizor de resurse, care deservește omul și eco-nomia. Dar deoarece omul nu îndeplinește o parte a funcției, nici nu servește „întregimea” peisajului, nu servește la menținerea peisajului ca un întreg, cu posibilitatea de a se organiza în continuare sub control propriu. La de� niția organistică este exact invers: omul, ca parte a peisajului, îl deservește pe acesta, servește întregul, pentru că are nevoie de întreg, a cărui parte este, și în care îndeplineşte o funcție.

Aici merită să facem o mențiune despre aceea confuzie des întâlnită, care s-a dezvoltat legat de cuvântul „funcție“. Auzim adesea că peisajul sau comunitatea îndeplineşte o funcție pentru om. Dar, cu toate acestea, întregul nu îndeplineşte nici o funcție față de părți, ci dimpotrivă, părțile în-deplinesc funcții față de întreg. Dacă considerăm peisajul ca pe o organizație, din care face parte și omul (ca şi comunitate, ca persoană individuală), atunci numai omul poate avea funcție în peisaj, și nu invers. (Și în mod similar, numai persoana poa-

5) Juhász-Nagy Pál: Lipsa unei ecologii operative, necesitatea și sarcinile ei. Editura Academică, Budapesta, 1986. pg. 197.6) Mathis Wackernagel, William E. Rees: Urmele noastre ecologice. Cum să temperăm in� uența omului pe Pământ? Fundația Ziua Pământului, 2001, pg. 21.

te avea funcție în comunitate.) Dacă peisajul ar � o regiune, în care elementele peisajului există unul lângă celălalt, din care o parte este și omul, atunci omul ar putea să utilizeze liber celelalte elemente, fără ca regiunea să sufere daune. Dar, nici în acest caz nu putem spune că peisajul are funcție față de om, în cel mai bun caz putem spune că omul folosește anumite elemente din peisaj.

Însă dacă peisajul este o organizație, atunci dacă vorbim de funcțiile unei comunități, funcțiile peisajului, această funcție nu se îndreaptă nicio-dată spre om (ca parte). Astfel, comunitatea (ca parte) are funcție în peisaj (ca întreg), peisajul (ca parte) are funcție în peisajul cu grad mai înalt (înt-regul), din care face parte.

2.2.3. AutonomieÎn vârtejul globalizării, peisajele noastre se atro-� ază aproape neobservat. Unul din elementele esențiale ale globalizării este faptul că biosfera, ca și un întreg, formează o unitate incoerentă omo-genă, unde � ecare parte poate � pus sub control centralizat. Atro� erea peisajelor se desfășoară în ciuda faptului, că instituțiile internaționale � nan-ciare și de dezvoltare în general declară importanța conservării peisajelor și a comunităților. Însă aceste intenții nu sunt justi� cate, nu se re� ectă în măsurile practice luate. Experiența noastră arată că biosfera poate să-și mențină și să-și sporească stabilitatea numai de-a lungul unei ierarhii cup-rinzătoare, divizându-se în multitudinea de ele-mente de sine stătătoare, astfel oferind mediu de trai durabil viețuitoarelor biosferei.

A� rmațiile de mai sus ar putea � justi� cate prin numeroase cazuri concrete. Deoarece această pre-zentare nu are ca scop analiza efectelor globaliză-rii, mă abțin să enunț astfel de con� rmări. Consi-der atro� erea peisajelor ca � ind un eveniment a� at în plină desfășurare. Din perspectiva peisa-jului este mai important să dovedim că o condiție esențială a stabilității acestui sistem este divizarea lui în mai multe părți autonome, la fel ca și în cazul sistemelor ecologice și sociale. Juhasz-Nagy Pal, cel care are preocupări profunde cu bazele teoreti-ce ale ecologiei, a� rma: „...se evidențiază numero-ase a� rmații ale ´systems physiology´, care susţi-ne că stabilitatea surprinzătoare a organismului unui mamifer se datorează în cea mai mare par-te autonomiei relative a unor sisteme de organe. De asemenea acest lucru este adevărat și în cazul unui sistem economic; un sistem bogat structurat, divizat în ramuri, care este mult mai stabil decât o economie ´monolitică.´”7 După May: „... un model de ecosistem complex este relativ rezistent față de orice tip de efect în cazul în care, (a) este o combinație de subsisteme, � ecare � ind autoregla-

7) Juhász-Nagy Pál: Lipsa unei ecologii operative, necesitatea și sarcinile ei. Editura Academică, Budapesta, 1986, pg. 222

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

5

toare, și (b) dacă, privind în raport cu sistemul înt-reg, interacțiunile dintre subsisteme sunt mai slabe decât auto-interacțiunile desfășurate în înăuntrul subsistemelor.“8 „Sistemul de instituții zecimal”9 speci� că structurii localităților din Ungaria – care în zilele noastre are puține urme – este o mani-festare tipică a divizării societății locale10. Memb-rii acelei societăți care se lipsește de comunități (părțile autonome ale societății), se comportă ca o „masă“, dispunând de toate proprietățile negative ale acesteia.

La fel ca și în cazul ecosistemelor, „…respec-tivele subsisteme separate trebuie să � e destul de autonome pentru ca sistemul în sine să � e stabil”11, astfel probabil, și referitor la peisaj este importan-tă independența subsistemelor peisajului. Dacă peisajul este alcătuit din subsisteme autoreglatoare relativ independente, atunci unitățile devin capa-bile, ca prin reprezentarea intereselor proprii, să intre în contact cu alte unități, � ind independente și având propria identitate. Tot așa, dar la un grad mai ridicat al unirii, autonomia peisajelor este condiția stabilității grupărilor mai mari de peisaje, din care fac parte.

2.3. Omul poate contribui în mod constructiv la funcționarea peisajului, și este factorul necesar al organizării

Omul poate împlini funcție de creator de peisaj. Din această a� rmație, printre altele, mai rezultă și fap-tul, că, la dezvoltarea peisajului obiectivul nu este diminuarea sau încetarea activității dăunătoare a omului față de peisaj, ci înlocuirea acestui com-portament cu o atitudine ajutătoare, declanșarea „funcționării ca și parte creatoare“. Un număr mare scrieri din literatura de specialitate din eco-logie sau din dezvoltare consideră omul ca și o � ință din afara ecosistemului, și prin asta un fac-tor deranjant al ecosistemelor.12 Dacă acceptăm, că omul este în mod inevitabil dăunător, atunci intră în discuție numai reducerea prejudiciilor produse de el, și nu eventualul mod de comportament crea-tiv (util) în cadrul peisajului. Dacă presupunem că

8) May, R. M.: Structura și dinamica comunităților economice. In. Anderson et al. 1979, pg. 3979) Kemény Bertalan: Modelul istoric al unității elementelor autonomiei regionale: instituția zecimală. In: Acțiunea locală. Caiete AK 38., Editura Magvető, Budapesta, 1988, pg. 48-6210) Prin „societatea locală” înțelegem unitatea comunităților (locale) care fac parte din peisaj, și care funcționează armonios, după o anumită ordine.11) Juhász-Nagy Pál, Zsolnai László: Speranța fără speranță a ecologiei. Humánökológia. Budapesta, 1992, pg. 5212) Dintre numeroasele opere două exemple: Michael Begon, John L. Harper, Colin R. Townsend: Ecology Individuals, Populations and Communities, Blackwell Scienti� c Publications, second edition, 1990, pg. 739, 740; Szilágyi Ferenc: Propunere prealabilă privind elementele tipologiei apelor de suprafață autohtone, corespunzător cu Directivele Cadru pentru Apă al UE. In: Introducerea Directivelor Cadru pentru Apă al UE în zona Drava. Rezumatul consfătuirii științi� ce din Ungaria al WWF, Budapesta, 2002, pg. 14-15

acest comportament de creator de peisaj este im-posibil, dăm mână liberă activităților dăunătoare ale societății (ex.: exploatarea peisajului sau tere-nului) – devine ca obiectiv diminuarea răului, și nu crearea binelui.

Datorită prezenței permanente a omului (adică coexistența durabilă și evoluția paralelă a omului cu elementele peisajului), omul se încorporează în peisaj, devine parte necesară a peisajului, și putem spune că devine parte componentă creativă a pei-sajului. Comportamentul de creator de peisaj de-vine necesară pentru ritmul și direcția normală al organizării peisajului. Dacă dintr-un motiv sau al-tul, omul se îndepărtează de peisaj (vezi mai sus), sau se înstrăinează de el, atunci în peisaj apare un „gol funcțional”, a cărui existență durabilă duce la degradarea peisajului. Datorită îndepărtării omului (� zică sau funcțională), peisajul încearcă să completeze acest spațiu gol ori cu „echivalenți funcționali“13, sau elimina prin schimbare de structură. Cu toate acestea, echivalentul funcțional poate � numai un complement parțial, schimbarea structurii poate numai să tempereze degradarea, astfel „nici o strategie corectoare” nu poate trata lipsa omului fără a cauza pierderi peisajului.

2.4. Omul își poate îndeplini funcția din cadrul peisajului numai ca comunitate

Așa cum nu indivizii reprezintă unitățile de bază ale unui ecosistem, ci populațiile14, așa şi unitățile de bază ale peisajului sunt comunitățile în viață, incluzând accentuat - având o dimensiune adec-vată cu scara peisajului - și comunitățile de oa-meni. Această presupunere are ca consecință fap-tul, că managementul de mediu, incluzând în ea și pomicultura, nu poate � interpretată fără comunitățile care trăiesc în acel peisaj15. Starea de interconectare dintre producția locală și consum, tradiția transmisă de-a lungul generațiilor privind cultura producției, metoda de gospodărire încor-porată în comunitate (de ex. instituțiile, moralita-tea, tradițiile) etc., sunt condițiile absolut necesare pentru gestionarea peisajului.

2.5. Peisajul include în producția sa producția economiei

Pe parcursul funcționării peisajului, subsistemele deschise autoreglatoare preiau niște bunuri (in-13) Numim echivalent funcțional acel lucru, care după plecarea unui element funcțional al sistemului, sau a funcționării inadecvate a acestuia, preia locul devenit astfel gol și cu asta funcțiile de împlinit. Ex.: în cazul dispariției soiurilor de pomi autohtoni sunt importate și cultivate specii moderne; schimbarea încălzirii locuințelor de la lemne la gaz.14) Juhász-Nagy Pál: Lipsa unei ecologii operative, necesitatea și sarcinile ei. Editura Academică, Budapesta, 1986, pg. 2715) Comunitatea este interpretată ca și peisajul, o organizație, astfel încât poate să efectueze activități pomologice � ind în parte o comunitate individuală (organizație supraindividuală).

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

6

put), pe care le transformă, mai apoi eliberează din ele (output) produse ce diferă de aceste bunuri originare. În peisajele care au un nivel de orga-nizare mai ridicat, � ecare output devine input-ul altor subsisteme autoreglatoare.

Nu există, prin urmare, emisii inutile, care s-ar aprecia ca deșeuri. Toate bunurile (materie, ener-gie, informație) fac parte dintr-o mișcare de rotație neîntreruptă, iar subsistemele – � e că doresc sau nu, numai prin simpla lor funcționare – sunt susținătoarele acestei mișcări. Această mișcare de rotație reprezintă structura peisajului, care ține în funcțiune (în viață) peisajul.

Ce este producătorul produselor din peisaj? (1) În peisaj se desfășoară producția de numeroase ase-menea produse, care nu sunt rezultatul activităților producătoare deliberate ale omului. Așa sunt ecos-istemele, care sunt lipsite într-un mod fundamental de in� uența omului. Acestea pot � de multe feluri, de la o colonie de muşchi sau o băltoacă de apă de ploaie până la junglă. (2) O parte însemnată a pro-duselor care provin din activitățile omului sunt pro-duse în afara gospodăriilor. Acestea provin în parte din funcționarea biologică a omului (ex.: bioxidul de carbon expirat, excremente umane), și pe de altă parte din activitățile productive din afara sistemu-lui formal al economiei (ex.: lucrul casnic, munca socială). Produsele provenite din activitățile omului sunt totodată și produsele economiei. Aceste pro-duse apar pe piața de desfacere sau în comerțul de schimb.

Această presupunere stă în contradicție cu aceea orientare și punct de vedere, care identi� că dezvol-tarea economică, mai mult, extinderea economică – înțelegând și creșterea veniturilor și cheltuieli-lor populației – cu dezvoltarea peisajului sau a comunității locale.

Ierarhia cuprinzătoare a peisajelorPeisajul care include direct omul este peisajul pri-mar. Peisajul primar este parte a peisajelor mai complexe, iar peisajele mai complexe sunt parte a peisajelor și mai complexe, și așa mai depar-te. Nu sunt regiuni care conțin unul pe celălalt (împărțire ierarhică al spațiului), ci sunt astfel de organizații, din care � ecare aparține de ceva mai mare, mai complex. Deoarece peisajele dispun de caracteristici de sistem (sunt organizații), consta-tarea lui Bertalan� y este adevărată și pentru ele: „Organizațiile aparțin proprietăților sistemului ca și organizări de nivel superior.“16 Deci aces-te sisteme există în aceste ierarhii cuprinzătoare. Referindu-ne „în sus”, � ecare peisaj este o „parte“, referindu-ne „în jos”, � ecare peisaj are funcția de „întreg”. Numim unitatea verticală a acestor peisa-je : „ierarhie peisagistică“.

16) Ludwig von Bertalan� y: …Însă despre om nu cunoaștem nimic. Editura Economică și Juridică, Budapesta, 1991, pg. 76

Toate peisajele sunt cuprinse într-o singură unitate, pe de-o parte de relația (verticală) parte-întreg, pe de altă parte aparținerea de un singur întreg (orizontal). Acest întreg este motivul pent-ru care orice modi� care a unui peisaj parcurge toată ierarhia peisagistică. Deocamdată nu există răspuns la întrebarea dacă omul este în măsură să acționeze corect atunci, când își subordonează comportamentul numai controlului peisajului din imediata lui apropiere, sau trebuie neapărat să depășească în conștiință aceste hotare, pentru ca prin acțiunile sale să țină cont și de ordinea pei-sajelor cu grad mai ridicat. Această ultimă opinie se re� ectă și în sloganul „Gândește global, acționează local!” Presupunem că omul, prin educație organi-că, dispunea de cunoștințe care cuprindeau între-gul cosmos, ale căror rămășițe le putem găsi astăzi în credința populară, legende, povești, etc.

Peisajul caracterizat prin proprietățile de mai sus, dar nu în mod exhaustiv, este o entitate care deține proprietățile unice ale unui sistem. Peisajul individual nu este numai o zonă, regiune, întinde-re, plan sau parte din acestea, ci o entitate auto-nomă, care funcționează ca un sistem deschis, o organizație complexă, care are individualitate. Pe când de-a lungul cercetărilor științi� ce nu numai că este permisă, ci și necesară desprinderea pei-sajului de împărțirea pe părți, cea disciplinară17 (referitor pe domeniile științi� ce), iar de partea funcționării birocratice a societății, desprinderea sectorială (pe ramuri), până atunci nu există o altă abordare acceptabilă pentru crearea peisajului, a acțiunii ce poate de� ni funcționarea acestuia, decât cea „multidisciplinară“ și „multisectorială”. Aceasta, la nivelul acțiunilor omului, înseamnă numai atât că – în mod ideal – în � ecare moment al acțiunii trebuie ținut cont de schimbările petre-cute în cadrul funcționării peisajului.

Caracterul multidisciplinar al peisajului are ca rezultat faptul, că nu putem să cunoaștem în între-gime peisajul doar prin metodele științi� ce. Fiind-că într-adevăr, nu putem să punem toate întrebări-le legate de un peisaj în același timp, sau una după alta, un peisaj nu poate � subiectul unor cercetări din toate punctele de vedere. Iar din caracteristica multisectorială rezultă imposibilitatea proiectării formării peisajului. Nu putem proiecta dintr-oda-tă schimbarea respectivă a peisajului pentru toate intervențiile posibile, respectiv nu putem prezice dintr-odată consecințele � ecărei intervenții posi-bile, în toate sectoarele. Într-un sistem permacul-tural „...puiul realizează sârguincios relațiile sale proprii (în ecosistem), relații pe care noi nici nu le putem cunoaște, și bineînțeles că nici nu le putem proiecta. Simplu trebuie doar să avem încredere în

17) Juhász-Nagy Pál: Lipsa unei ecologii operative, necesitatea și sarcinile ei. Editura Academică, Budapesta, 1986

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

7

pui.“18 – scrie Bill Morrison. Puiul se comportă corect tocmai datorită relațiilor strânse cu mediul lui, și nu datorită unei proiectări prealabile.

III. CARE ESTE ROLUL OMULUI ÎN CADRUL PEISAJULUI?

3.1. Cum interpretăm omul local: indivizii și comunitățile?

Numim omul local, acel om care împlinește anumi-te funcții în cadrul peisajului, are un rol bine sta-bilit, este o parte a acestuia. Distingem omul local de omul înstrăinat, care este în zona peisajului, dar nu face parte din acesta într-un mod de� nitoriu, astfel că comportamentul lui nu se conformează cu el, ci cu factorii lumii exterioare. Omul local se comportă în concordanță cu peisajul, adică carac-teristic locului, se comportă în mod de� nitoriu, astfel că este determinat de peisaj (ca un întreg) și omul local (ca și parte). Deci în cazul compor-tamentului adecvat al omului local față de peisaj, acțiunea umană se desfășoară în cadrul relațiilor dintre întreg și parte, altfel spus, comportamentul omului local este determinat de locul (funcția) pe care-l ocupă în peisaj.

Distincția dintre omul local și omul înstrăi-nat nu acoperă două comportamente � nite opuse

18) Bill Mollison: Permaculture. A designers Manual. Tagari Publications, Tyalgum, Australia, 1988, pg. 31

unul celuilalt, ci numai proporțiile unuia față de celălalt. În comportamentul omului local sunt pri-mordiale acțiunile ce țin de elementele peisajului, pe când la omul înstrăinat au importanță elemen-tele care se conformează cu lumea exterioară a pe-isajului. Deși amândouă tipuri de oameni trăiesc în spațiul peisajului elementar, omul local se su-bordonează sub controlul peisajului, ca total, iar omul înstrăinat acționează conform comenzilor sistemelor exterioare.

Omul local este capabil să-și îndeplinească funcția „locală” numai în comunitate. Numim comunitate locală comunitatea oamenilor locali, care pe de-o parte este mediul de trai al oamenilor locului, iar pe de altă parte este și parte a peisaju-lui ca entitate de sine stătătoare. Comunitățile lo-cale conțin întotdeauna și oameni înstrăinați mai mult sau mai puțin. Peste un anumit procentaj „al înstrăinărilor totali” comunitatea pierde cali� cati-vul de „local”, și totodată și comunitatea se înstrăi-nează de peisaj, adică își subordonează comporta-mentul sistemelor exterioare.

Comunitatea locală produce și menține acele condiții sociale locale, care fac posibilă crearea peisajului, și totodată fac posibilă în cadrul lui de exemplu și pomicultura adaptivă. De exemplu, cultura locală potrivită, instituțiile, cunoștințe ag-ricole, ș.a.m.d.

Putem deduce importanța omului local și din interpretări mai abstracte. Peisajul este un sis-tem moale, astfel elementele și subsistemele sale nu sunt � xate în spațiu prin bare și șuruburi, ba

unul celuilalt, ci numai proporțiile unuia față de celălalt. În comportamentul omului local sunt pri-

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

8

chiar dimpotrivă, sunt într-o continuă schimbare și mișcare. Peisajul poate să-și organizeze subsis-temele în unitate atunci, și poate să funcționeze ca sistem de sine stătător (organizație autonomă), când emisiunea (output-ul) � ecărei subsistem este preluat și folosit de vreun alt subsistem. În acest caz materia și energia peisajului sunt în conti-nuă mișcare, și – deoarece majoritatea acestor mișcări, în afară de un număr mic de output-uri, se desfășoară înăuntrul acestei organizări a pei-sajului – în mod necesar acest curent se termină prin vărsarea în sine, deci este vorba despre o mișcare ciclică. Structura peisajului este com-pusă din substructuri în mișcare continuă, care se schimbă în continuu și își schimbă permanent lo-cul, și procesele ciclice ale energiei și materiei, ce funcționează datorită acestor subsisteme.

Dacă și omul face parte din acest procese cicli-ce, atunci cu cât � uxul materiei și al energiei sunt mai închise în ciclu, deci cu cât peisajul este mai organizat (este mai aproape de stadiul de climax), cu atât mai sigur dispune de condițiile necesare propriei existenței. Omul este local atunci, când face parte printre subsistemele acestui ciclu. În acest caz nu extrage din peisaj cele necesare con-sumului propriu, ci intră în posesia lor prin antre-narea acestor cicluri: le ia și le dă înapoi, în timp ce le transformă în interiorul sistemului propriu. Bu-nurile sunt antrenate prin propriul lui corp, prin ferma, gospodăria și comunitatea proprie.

Dacă însă omul se retrage din aceste cicluri ale peisajului, și în locul lor intră în ciclul altor sis-teme (economie, birocrație), care nu pot decât să extragă bunurile necesare pentru supraviețuirea ciclului lor din produsele ecosistemului sau din comorile Pământului, atunci și omul, ca parte a acestui ciclu, nu face altceva decât să extragă bu-nurile peisajului. În loc să � e parte din peisaj și susținătorul acestor cicluri, devine utilizatorul (exploatatorul) peisajului.

Extragerea este posibilă numai atunci, când peisajul are produs net exploatabil. Cercetarea ecosistemelor indică că la apropierea momentu-lui climaxului, sistemul nu deține produse nete în cantități de luat în considerare, pentru că ceea ce produce le și folosește pentru conservarea struc-turii lui proprii, organizată la nivel înalt, față de procesul entropiei (de exemplu pădurile tropica-le). Deci pentru producerea bunurilor exploata-bile (producție netă) este nevoie ca ecosistemele peisajului să se țină la o anumită distanță față de stadiul climax, ca să aibă produse nete exploata-bile, să prezinte creștere. Omul care utilizează pe-isajul poate deci să extragă din el bunuri numai în cazul în care peisajul este într-o stare avansată de degradație, are deci un interes contrar organizării de nivel înalt, manifestă în mod necesar o atitudi-ne de împiedicare a organizării.

Procesul de extragere intensivă din peisajele organizate la un nivel inferior nu poate să con-tinue mult timp, deoarece mai devreme sau mai târziu vor � incapabili să producă bunurile în con-tinuare. Deci existența în afara ciclului peisajului nu este posibilă în mod susținut. Ieșirea omului din acest ciclu, la nivelul actual de globalizare, s-a desfășurat deja în cea mai mare parte, astfel omul într-adevăr este capabil numai să folosească pei-sajul, să epuizeze resursele rămase. Înstrăinarea omului de peisaj trebuie tratată ca pe un fapt, însă nu ca pe o aptitudine neschimbabilă.

Dacă am pășit pe o cale greșită, trebuie să mer-gem înapoi până la bifurcație, ca să ne putem con-tinua mersul pe drumul cel bun. Pentru a deveni om local, trebuie să se reîntoarcă în ciclul peisaju-lui, ceea ce nu este un comportament anti-dezvol-tare, ci dimpotrivă, este condiția dezvoltării cores-punzătoare. Reîntoarcerea în acest ciclu se poate de exemplu întâmpla, dacă omul care trăiește în peisaj trece la consumul produselor locale și la re-alizarea produselor care satisfac consumul local; și dacă și pentru această producție folosește resurse locale, respectiv dacă creează condițiile necesare pentru producția locală (cunoştință, unelte, soiuri, instituții, ș.a.m.d.). Și economia locală este un con-sumator, care – la fel ca și omul local – consumând produse locale produce bunuri de consum locale.

Problema omului local este prezentată foarte plastic de Bill Mollison prin problema puiului. Din momentul în care omul scoate puiul de găină din sistemul lui natural (din ciclul peisajului), și îl încuie în coteț, menținerea puiului în viață se poa-te realiza doar prin condiții arti� ciale. Începând de atunci se construiește în jurul puiului un sistem foarte complicat de deservire, care ar � total inutil dacă puiul ar � fost lăsat în locul de proveniență (ar � rămas local)19. Dacă punem în locul puiului mutatis mutandis pe om, toate acestea se pot spu-ne și despre el. Omul care se auto-închide în cușcă este identic cu omul care se înstrăinează de peisaj.

Trecând peste precizările generale de mai sus, calitatea locală a omului are mai multe consecințe, deosebit de practice.

• Acel om care acționează în locul unde se a� ă, poate experimenta consecințele acțiunii lui (feedback), astfel poate să-și corecteze, să-și ra� neze acțiunile în mod constant.

• Omul local poate detecta în momentul dat toate vibrațiile � ne al peisajului, astfel � ind capabil să înțeleagă din peisajul complicat partea importantă pentru el, și poate să se adapteze la ea într-un timp foarte scurt, să reacționeze în timp și în mod util la ea.

• Omul este capabil să controleze direct informațiile locale, prin participarea lui la

19) Bill Mollison: Permaculture, A Designer’s Manual, Tagari Publications 1988, pg. 24

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

9

comunicațiile locale. Astfel, pe de-o parte se reduce la minim manipularea conștiinței, iar pe de altă parte creşte riscul minciu-nii, înșelăciunii și manipulării, deci aceste deranjamente de comunicație rămân sub limita măsurii suportabilității.

• Este satisfăcută acea dorință a omului de a putea exista făcând parte din ceva, poa-te să savureze conștiința și sentimentul apartenenţei la peisaj și la comunitate. To-todată poate dispune și de conștiința și de sentimentul utilității, (conștiința de a avea o funcție) că este un element important al lumii, pentru că – prin peisaj - și lumea are nevoie de el.

• Siguranța și sentimentul de siguranță sunt oferite de faptul că omul trăiește într-o „păr-ticică“ a lumii transparente și in� uențabile. Această „părticică” este peisajul, care for-mează un fel de scut protector, sistem tam-pon în jurul omului.

3.2. Cum interpretăm acțiunea efectuată în peisaj?

Și mai înainte, când am de� nit peisajului, am fă-cut referiri la unele momente ale relației dintre om și peisaj. Aici însă trecem în revistă numai acele puncte de vedere, din care în � nal putem obține indicațiile privind acțiunile corespunzătoare de făcut în peisaj, iar în acest cadru în livadă. Prin aceasta totodată devin veri� cabile corespunderea acțiunilor. În acest punct trebuie să de� nim cuvân-tul „corespunzător“, nu cumva când este folosit să primească rolul de cuvânt de umplutură, când nu pot spune exact, care sunt criteriile corectitudinii.

3.2.1. Ce este „potrivit“?Poate � punctul nostru de pornire a� rmația făcută de Varga Csaba în analiza limbii maghiare.20 În limba maghiară cuvântul „megfelel“ (corespunde) se compune din radicalul „fél” (jumătate), care ne indică faptul că acel lucru este corespunzător, care legat cu un alt lucru (altă jumătate), compune înt-regul. Jumătățile nu sunt neapărat ½, dar suma lor trebuie � e exact 1. Omul activ corespunde peisa-jului atunci, când rezultatul acțiunilor sale, împre-ună cu celelalte elemente ale peisajului, alcătuiesc acest „unu“ întreg. Acest unu întreg este de fapt peisajul.

Corespunderea omului care acționează conține și acel aspect, conform căruia și acțiunile acestui om trebuie să � e corespunzătoare pentru unitatea peisajului. Bineînțeles că acțiunile noastre pot � corespunzătoare și altora, de exemplu vecinilor, � scului, economiei, puterii ș.a.m.d. În toate ca-

20) Varga Csaba: Limba vie a epocii de piatră, Editura Frig, 2003, pg. 44

zurile omul activ funcționează ca parte a bazei de referință selectată (vecinul, puterea, � scul, econo-mia), ceea ce înseamnă că omul care acționează, împreună cu celelalte elemente ale acestui sistem – dacă și acestea funcționează corespunzător – al-cătuiesc un singur întreg.

Cuvântul „corespunzător” deci nu caracteri-zează exactitatea matematică ½+½=1, ci ne arată că compus cu alte elemente, alcătuiesc împreună „unul”, întregul. Cuvântul „corespunzător” poate � deci interpretat în relația dintre parte și întreg. Comportamentul părții raportat la întreg este corespunzătoare atunci, când ca rezultat al com-portamentului partea, împreună cu celelalte părți (care alcătuiesc cealaltă jumătate), alcătuiesc un întreg. Cu alte cuvinte dacă îndeplinește funcția de „parte”. Acțiunea corespunzătoare deci depinde întotdeauna de acel întreg din care face parte cel ce acţionează, și care slujește partea întreagă (uni-tatea) a acțiunii.

De aceea a fost atât de important să � xăm încă în partea cu titlul „Probleme de chibzuit în legătură cu pomicultura“, că în aprecierea pomiculturii adap-tive, peisajul este baza noastră de referință (întregul), din al cărui punct de vedere interpretăm și apre-ciem � ecare moment al pomiculturii, adică putem să deosebim corespunzătorul de necorespunză-tor. Dacă peisajul (întregul) este baza de referință a pomiculturii adaptive, atunci pe baza aceasta se înțelege de la sine că adaptarea înseamnă o adap-tare față de peisaj, și nu de ex. o adaptare față de economia sau birocrația înstrăinată de pei saj.

3.2.2. Acțiunile desfășurate în peisaj: formarea peisajului, alcătuirea peisajului, administrarea peisajului, distrugerea peisajului

Am ajuns și la punctul când trebuie să facem și mai clare conceptele (cheie) folosite până acum. Aces-tea sunt „formarea peisajului” și „administrarea peisajului”, respectiv legate de el „alcătuirea peisa-jului” și „distrugerea peisajului”. Formarea peisa-jului conține toate acțiunile corespunzătoare pei-sajului, oricare ar � subiectul acestor acțiuni. Poate � construirea infrastructurii (drum, clădire, șanț), dezvoltarea comunității, în� ințarea instituțiilor comunitare, gospodărirea etc. Denumim „admi-nistrarea peisajului” numai partea din alcătuirea peisajului, care se orientează către formarea ecos-istemelor. Și mai precis, denumim administrarea peisajului toate acele acțiuni corespunzătoare pei-sajului, care conform scopului său și în mod direct schimbă cantitatea și componența produselor rea-lizate (structura produsului și productivitatea) din cadrul ecosistemelor din care face parte și omul. Conform împărțirii obișnuite bazate pe ramurile de cultivare, și rămânând la cuvântul administra-re, aceasta poate � :

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

10

1. Administrarea silvică (silvicultura, ocupații legate de pădure), în locurile unde pădurea ocupă suprafața în mod durabil.

2. Administrarea gazonului (administrarea po-ienelor și pășunilor), unde iarba ocupă sup-rafața în mod durabil.

3. Administrarea ”habitatelor de apă vii“, unde apa ocupă suprafața în mod durabil, sau apa freatică este aproape de nivelul solului.

4. Agricultura (aceasta corespunde cultivării te-renurilor arabile): care sunt arate anual sau o dată la câțiva ani, deci sunt arate regulat.

5. Administrarea grădinilor (horticultură), in-cluzând toate activitățile efectuate în cadrul unui teritoriu delimitat strict de celelalte sup-rafețe vecine (legume, fructe, vie, plante me-dicinale, plante ornamentale, plante industri-ale, ș.a.m.d.). În grădină pot exista în același timp plante caracteristice pajiștii, pădurii, tere-nurilor arabile.

Din enumerare lipsește ținerea (creșterea) ani-malelor, care face parte din administrarea peisa-jului, chiar o parte importantă a acesteia, dar nu se potrivește cu enumerările de mai sus bazate pe suprafețe de teren, deoarece poate � pusă în legă-tură cu � ecare ramură a administrării.

În enumerare administrarea grădinilor ocupă un loc deosebit. În timp ce primele patru ramuri se leagă în mod evident de stadiul dat al succesiunii naturale (teren arabil, pajiște, pădure) – menținute în mod arti� cial, prin intervenții administrative -, în grădină se pot găsi toate aceste elemente într-un singur loc și în proporții diferite. Unul dintre sco-purile administrării peisajului este acela, ca acope-rirea vegetală să ajungă la nivelul cel mai apropiat de forma cea mai avansată a vegetației naturale, ceea ce în Bazinul Carpatic înseamnă pădurea, ste-pa cu păduri, respectiv în zonele bine aproviziona-te cu apă (zonele de inundație a râurilor), habitate-le de apă vii. Proporția terenurilor arabile trebuie reduse cât mai mult posibil, deoarece ele sunt eco-sisteme puternic (am putea spune: în mod extrem) degradate. Apropierea de cel mai înalt nivel de organizare nu s-ar putea realiza, dacă administra-rea peisajului ar servi în primul rând producția de mărfuri, unde piața de desfacere stabilește struc-tura de producție (compoziția produselor). Și acest fapt justi� că nevoia, ca cerința primordială și de� nitorie privind administrarea peisajului să � e aprovizionarea peisajului respectiv cu toate pro-dusele ce se pot obţine acolo (autoaprovizionare), și numai după aceasta poate avea loc producerea pentru piață.

Importanța ecologică a grădinii de aceea este atât de mare, pentru că este eterogenă din acel punct de vedere, care arată că toate nivelurile din stadiile succesiunii apar alternându-se între ele, alcătuind un model mozaical într-o unitate

teritorială relativ mică. Aceasta realizează for-ma micșorată a sistemului de habitate de apă vii-pășuni-păduri-pajiști, care pot � completate la scara peisajului cu suprafețe de păduri mai mari, pășuni, habitate de apă vii, a� ate în peisaj.

Terenurile arabile de dimensiuni mari nu sunt favorabile nici în gama de dimensiuni ale peisa-jului, astfel nu pot � caracteristice administră-rii peisajului. Această formă de peisaj aduce cu el o diversitate mare, complexitate și stabilitate. Aceste proprietăți se a� rmă nu numai din punct de vedere ecologic, ci și în privință socială, cultu-rală și economică. Aceasta este condiția de bază a „sustenabilității” peisajelor și al întregului Pămân-tului. Administrarea peisajului duce la adevărata semni� cație a acestui cuvânt intrat la modă, însă utilizat în zilele noastre cu interpretare greșită.

Structura de peisaj descris mai sus nu se dez-voltă de la sine. Grădina și peisajul ridicat de către grădină la un nivel de organizare mai înalt nece-sită intervenția umană. În acest caz devine într-adevăr vizibil de ce putem vorbi despre rolul și sar-cina omului în formarea peisajului. Natura nu este „perfectă”, dar schimbările ei o mențin pe calea perfecționării. În această schimbare, pe care l-am putea numi și dezvoltare omul, ca parte a naturii, joacă un rol deosebit de remarcabil. Rolul omului este de a asigura ca acest drum către perfecțiune să aibă cât mai puține curbe, să aibă cât mai puține fundături după bifurcații, și să poate � parcurs cât mai ușor și cât mai repede. Presupunem de aseme-nea, că prezenţa omului duce mai aproape de per-fecţiune natura, astfel lipsa omului este o pierdere pentru natură – dar numai lipsa omului formator de peisaj. Pe lângă cultivarea grădinii numeroase alte exemple indică responsabilitatea omului în formarea naturii. Astfel de exemple sunt gospodă-rirea apelor (lacurilor) din Câmpia Transilvaniei sau de-a lungul râurilor mari din Bazinul Carpatic (agricultura de luncă). Vom găsi numeroase alte exemple de scară mai mică când o să tratăm po-micultura.

Administrarea peisajului este deci o parte a procesului de realizare a peisajului: modul de comportament față de ecosistemele peisajului. Însă cel mai puternic factor în formarea peisajului este efectul asupra ecosistemelor. Administrarea peisajului este incomparabilă cu folosirea, consu-marea peisajului. Pe parcursul administrării peisa-jului obiectul muncilor este ecosistemul. În jurul nostru construim un astfel de ecosistem, care mai târziu devine mediul nostru de viață, în general ca și când construim o casă, care până la urmă va de-veni căminul nostru. (Dar nu � ecare casă devine căminul nostru, la fel cum nu servește bunăstarea noastră orice ecosistem.) Față de aceasta, la folosi-rea peisajului obiectul muncii sunt resursele care servesc furnizarea bunurile de consum umane.

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

11

În loc să construiască ecosistemele, omul ia de la natură, în timp ce pentru el peisajul nici nu este un factor, ci numai aceea „resursă”, care îi produce bunurile în acel scurt interval de timp.

Administrarea peisajului conține toate activi-tățile umane care transformă producția ecosistem-elor peisajului în aşa fel, încât comunitatea gospo-dară să obțină bunuri de consum. Deoarece omul (ca o � inţă vie) face parte, mai mult sau mai puțin, din ecosistemul pe care îl administrează, și con-sumul lui constituie o parte a administrării peisa-jului, pentru că prin consumație își asumă un rol important în menținerea bunurilor în circulație. Și procesarea biomasei menține în circulație cic-lică produsele ecosistemelor, astfel și „industria” prelucrătoare locală face parte din administrarea peisajului, în cazul în care produsele îndeplinesc nevoile consumatorilor locali. Excedentul, care datorită condițiilor favorabile ale suprafețelor de cultivare, se produce din belșug în Bazinul Carpa-tic, poate ajunge pe piețele de desfacere externe.

Produsele administrării peisajului se folosesc în măsură decisivă în locația de producție, dar pot � folosite și în alte părți (prin intermediul pieței, pe bază de schimb sau prin cadouri), ori în inte-riorul, ori în exteriorul peisajului. În acest ultim caz produsele aparțin output-ului peisajului, care devine input-ul vreunui alt peisaj (deci nu sunt deșeuri). Comunitatea locală, ca subsistem al pe-isajului, extrage bunuri (input) din mediu (de la alte subsisteme al peisajului), le trece printr-un proces de conversie (transformare), după care redă o parte din bunurile rezultate lumii ex-terioare (output). Bunurile care ajung în afara comunității, în privința peisajului sunt deșeuri, ci input-uri potențiale ale altor subsisteme. Conform exemplului binecunoscut al puiului din sisteme-le permaculturale: „Esența: input-ul de care are nevoie puiul este asigurat de către componentele altor sisteme; iar output-ul puiului este folosit de către alți componenți”21. În acest sens comunitatea poate funcționa ca un motor important al peisa-jului, asemănător cu celula vie, care este pusă în funcțiune de către motorul chimic, adică plasma celulară.22 Administrarea peisajului menține pe deoparte în mișcare ciclică bunurile peisajului, pe de altă parte contribuie la modi� cările succesorale (unidirecționale) ale acesteia, � indcă bunurile pre-luate sunt trecute prin comunitate și transformate.

Relația de bază posibilă dintre om și peisaj este relația parte-întreg. Omul joacă un rol remarcabil printre părțile peisajului, ceea ce se exprimă prin posibilitatea „alcătuirii” și „distrugerii” peisajului. Rolul de alcătuire a peisajului exprimă că omul, recunoscând procesele peisajului, este capabil să 21) Bill Mollison: Permaculture A Designer’s Manual, Tagari Publications, 1988, pg. 38 22) Gánti Tibor: Teoria generală a vieții. Editura Tehnică, Budapesta, 2000, pg. 102

contribuie la construirea și menținerea lui într-un mod creativ, orientându-se tendințelor naturale și ajutând aceste procese. În cursul formării peisa-jului elementele de formare străbat numai traseul forțat al peisajului. Aceste trasee sunt cu atât mai înguste, cu cât peisajul este mai dezvoltat. Vietățile (altele decât omul) peisajului aparțin acestei ca-tegorii de comportament, adică sunt elemente de formare a peisajului.

Distrugerea peisajului este numai „posibilita-tea” omului. Înstrăinarea de peisaj merge împre-ună cu distrugerea lui. Dacă omul este „localnic”, deci acceptă (tolerează) rolul de a � parte a peisa-jului, atunci ori parcurge părțile sale de traiecto-rii forțate, impuse de peisaj, ori le modi� că, dar le poate face numai în interesul menținerii (păstrării în viață) a peisajului, ca un întreg. Dacă se înstrăi-nează, deci renunță la rolul de a face parte din pe-isaj, atunci – prin plasarea comportamentului sub control exterior – nu mai are ca scop menținerea (păstrarea în viață) peisajului. Este tragedia timpu-rilor noastre este că omul, acționând sub in� uența și manipularea birocrației și economiei globale, distruge peisajul care i-a oferit cândva mediul lui de viață, și i-ar putea oferi și astăzi, dacă ar recunoaște că menținerea peisajului este de un in-teres vital pentru sine și pentru toți ceilalţi.

În cadrul dirijării proceselor desfășurate în pe-isaj se pot deci distinge trei niveluri:1. Formarea peisajului

Orientarea directă către ordinea și traiectoriei forțată a peisajului, timp în care procesele sunt determinate de ordinea și structura peisajului. Acest comportament face posibilă schimbarea peisajului după legile ei proprii. Acel element de peisaj care se comportă „doar” în acest fel, este elementul de formare a peisajului.

2. Alcătuirea peisajului, administrarea peisajuluiToate acțiunile „corespunzătoare” pentru pe-isaj, orice ar � subiectul acțiunii. Ușurează și accelerează organizarea peisajului, ajută peisa-jul în parcurgerea drumului către perfecțiune. Cel care se comportă astfel, este (omul) creator de peisaj. Aceea parte din alcătuirea peisajului, unde omul activ in� uențează capacitatea de producție a ecosistemelor, este administrarea peisajului, iar cel care desfășoară această acti-vitate este (omul) administrator de peisaj.

3. Distrugerea peisajuluiAcțiune întreprinsă fără a lua în considerare traiectoriile forțate ale peisajului, respectiv împiedicarea organizării peisajului, distruge-rea acestuia. Schimbarea sau restricționarea comportamentului elementelor care alcătui-esc peisajului. Cel care se comportă astfel este (omul) distrugător de peisaj.

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

12

3.2.3. Fundalul de conștient al alcătuirii peisajului

Omul care face parte din peisaj diferă de elemen-tele de alcătuire a peisajului prin faptul, că prin conștientul lui depășește limitele de timp și de spațiu ale peisajului elementar. Anticipând poziția viitoare a peisajului, omul este capabil să schim-be ordinea actuală a peisajului elementar, în inte-resul efectelor be-ne� ce și de lungă durată. De aseme-nea are capacitatea ca, conformându-se cu unul, la câteva sau la toate peisajele cu un grad mai înalt din ierarhia peisajel-or, ori să-și supună comportamentului ordinului propri-ului peisaj, ori să-l schimbe. Îl schimbă atunci, când ordinea peisajului elementar este deteriorată sau așa de subdezvoltată, încât împiedică și funcţionarea pe-isajelor existente la un nivel superior al ierarhiei, sau chiar îi provoacă leziuni. Dacă omul schimbă ordinea peisajului său, obține ca rezultat ca rezul-tat armonizarea nivelelor de ierarhie a peisajului. Pe parcursul schimbării structurii propriului pei-saj, creatorul de peisaj procedează conform ordi-nii peisajelor cu un grad mai mare. Omul deci este capabil să ajusteze ordinea propriului peisaj după ordinea unui peisaj de un nivel mai înalt. Cu toa-te acestea, existența peisajului „intact” la oricare dintre nivelele ierarhice, care ar merita să servea-scă ca referință adaptabilă pentru un peisaj ele-mentar, este numai un caz idealizat. De asemenea este o aptitudine idealizată, că omul este capabil să „pătrundă în sus” prin conștient în ierarhia pe-isajului. Vorbim despre modul realist al alcătuirii peisajului, când creatorul peisajului se străduiește să stabilească o ordine considerată (presupusă) corespunzătoare. „Ordinea potrivită” se produ-ce în general prin amestecarea vreunui model rațional cu numeroase elemente de conștiință a� a-te în afara raționalității. Și interpretarea peisajului, descris mai sus, se poate reduce la o astfel de sursă.

Străduința de a atinge perfecțiunea înzestrează omul cu asemenea însușiri, prin care conștiința se cațere cât mai sus în ierarhia peisajului, mai mult, prin depășirea biosferei (Pământului) să ajungă la nivelurile cosmice. Dacă conștiința găsește și înțelege ordinea de funcționare sănătoasă, comp-letă, ordinea � nală sau ordinea „întregului”, atunci putem spune că s-a luminat. În starea „luminată” omul probabil nici nu poate să se comporte dife-

rit, decât conform ordinei înțelese de el. Presupu-nem că omul care a trăit o viața totală și în armo-nie cu natura a dispus în mod necesar de aceste capacități. Azi însă această cultură superioară nu poate să se pună în valoare, căci este în cătușele științi� cului mult mai agresiv.

Fie se comportă ca creator, � e ca distrugător al peisajului, efec-tul acțiunii omului se prezintă direct în propriul peisaj, dar parcurge și întreaga ierarhie de întregire. Ierarhia de întregi-re, ca o serie parte-întreg, se împarte în etape numai de către conștiința umană. De fapt este un tot unitar, care se poate înțelege numai în unitate și dacă se schimbă în

oricare parte, se schimbă și întreaga ierarhie.

3.2.4. Utilizare prin exploatație și turismul participant

Gestionarea peisajului se caracterizată și prin sis-temul de utilizare, din care evidențiem aici numai două caracteristici marcante dar mai puțin cunos-cute: posibilitatea utilizării prin exploatație și a tu-rismului participant.

3.2.4.1. Utilizare prin exploatațieAdministrarea peisajului se desfășoară în unitățile locale ale peisajului, în unități care se pot denu-mi „uzine”. Și pe parcursul utilizării peisajului producția de mărfuri se desfășoară în uzine, dar aceste uzine sunt unitățile locale ale economiei globale. În cazul administrării peisajului crite-riile de evaluare a activităților de producție sunt schimbările survenite în peisaj, iar în cazul utiliză-rii peisajului, schimbările survenite în economia (globală). În interesul distincţiei vom numi în continuare unitățile elementare ale administrării peisajului „uzina de peisaj”.

În uzina de peisaj se desfășoară o asemenea administrare, pe parcursul căreia crește produc-tivitatea (randamentul speci� c) al ecosistemelor peisajului, și produsele adecvate pentru utilizarea umană reprezintă o proporție mai mare. Acest re-zultat al administrării peisajului se arată (1) atât la nivelul uzinei de peisaj, cât și (2) la nivelul între-gului peisaj. Rezultatul (2) de aceea este o condiție pentru gestionarea peisajului, pentru că – la fel ca toate activitățile de alcătuire a peisajului – referința de bază este peisajul. Dacă în cursul administrării, gestionării, rezultatele obținute nu se consideră

viitoare a peisajului, omul este capabil să schim-be ordinea actuală a peisajului

durată. De aseme-nea are capacitatea ca, conformându-se cu unul, la câteva sau la toate peisajele cu un grad mai înalt din ierarhia peisajel-or, ori să-și supună comportamentului ordinului propri-ului peisaj, ori să-l schimbe. Îl schimbă atunci, când ordinea

Fie se comportă ca creator, � e ca distrugător al peisajului, efec-tul acțiunii omului se prezintă direct în propriul peisaj, dar parcurge și întreaga ierarhie de întregire. Ierarhia de întregi-re, ca o serie parte-întreg, se împarte în etape numai de către conștiința umană. De fapt este un tot unitar, care se poate înțelege numai în unitate și dacă se schimbă în

oricare parte, se schimbă și întreaga ierarhie.

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

13

a � rezultate totodată și în ansamblul peisajului, atunci activitatea de gospodărire se poate aprecia cel mult ca utilizare de peisaj.

Din punct de vedere ecologic esența admi-nistrării de peisaj este că (1) gospodarul schimbă componența viețuitoarelor din ecosistem conform utilizărilor proprii dorite, și (2) blochează succesi-unea ecosistemului în cauză la acel nivel de orga-nizare, unde sistemul poate să producă cele mai multe produse pentru om, unde producția netă a produselor dorite este cea mai mare. Administra-torul/gospodarul de peisaj ar împiedica cu asta dezvoltarea peisajului, dacă produsele extrase le-ar valori� ca pe piață, deci le-ar duce din peisaj. Însă administratorul, ca parte a peisajului, menține în rotație bunurile consumate, cooperând cu celel-alte elemente ale ecosistemului, și duce afară din peisaj numai acele bunuri, de care peisajul nu mai are nevoie (excesul). Aceasta este output-ul peisajului, în timp ce pe bunurile necesa-re pentru peisaj le și acceptă, acesta repre-zentând input-ul pei-sajului. Între output și input poate să existe o relație (de piață, sau barter), dar pot � și independente unul de celălalt. În raport cu întregul sistem acest lucru înseam-nă, că deși administratorul pei-sajului împiedică presupusul proces de succesiune fără om („natural”), dar ajută succesiunea siste-mului care cuprinde și omul. Prin administrarea peisajului sistemul înaintează la fel spre stadiul de climax ca și fără el, însă în detalii este altceva atât stadiul de climax, cât și drumul care duce spre el. Regândirea acestui domeniu, al succesiunii ecosis-temului care include și omul, ar � foarte importantă - nu doar în legătură crearea peisajului. După pre-supunerea noastră rezultatele ar arăta latura necu-noscută a peisajelor, a ecosistemelor și a omului în așa fel, încât s-ar putea deduce din ele comporta-mentul uman adecvat.

Sistemele ecologice (organizații supraindividu-ale), asemenea sistemelor vii, se mențin în „� u-xul continuu al proceselor organizate” în „� uxul de materie”23. Dacă administratorul de peisaj, prin activitatea de administrare și de consumație – in-separabile una de cealaltă – „accelerează” � uxuri-le de materie și de energie, prin aceasta sprijină schimbarea de succesiune a sistemului. Împiedică deci procesul inițial de succesiune, dar ajută suc-

23) Ludwig von Bertalan� y: …Însă despre om nu cunoaștem nimic. Editura Economică și Juridică, Budapesta, 1991, pg. 79 și 83

cesiunea in� uențată de el. Administrarea de peisaj am putea-o denumi și „administrare participativă”, pentru că administratorul participă la viața și la procesele de rotație (cicluri) ale ecosistemului, atât prin activitatea cât și prin consumul său.

Prin urmare sistemul ecologic se organizează mai departe împreună cu administrarea peisa-jului, astfel se vor produce numeroase asemenea produse, ale căror producție nu a fost un obiectiv direct a intervenției de administrare a peisajului (produse nedorite). Cantitatea respectiv valoarea de consumație a acestor produse poate depăși pe cele ale produselor realizate intenționat de către sistemul ecologic (produselor dorite). Pro-dusele nedorite se produc atât la nivelul uzinelor de peisaj, cât și la nivelul peisajului, și consumul lor aparține categoriei utilizării prin exploatație: culesul, pescuitul, vânătoarea. Această utilizare

prin exploatație însă nu este o reîntoarce-re la modul de viață al omului preistoric, pentru că la admi-nistrarea peisajului, bunurile capturate/extrase sunt rezulta-tele activității omului, deci sunt rezultatele – neintenționate - ale administrării. Deci în administrarea de pei-saj rangul și rolul uti-lizării prin exploatație este supra-apreciat.

3.2.4.2. Turismul participantUn caz inovativ și marcant al relației dintre peisaj și lumea ei exterioară este turismul, pe parcursul căruia input-ul peisajului este turistul (împre-ună cu toate efectele sale personale) și bunurile comunității provenite de la turist, care caracteris-tic înseamnă veniturile în bani. Output-uri sunt bunătățile pe care turistul le duce cu el: satisfacție, cunoștință, bogăție spirituală, etc. Turistul potrivit pentru alcătuirea de peisaj, pe durata temporară cât stă în peisaj, devine parte organică a alcătui-rii peisajului. Această devenire se manifestă prin comportamentul lui. Deși este parte „componen-tă” a altor peisaje sau sisteme, cât timp se a� ă în spațiul peisajului, se comportă ca parte a acestuia. Iar peisajul se schimbă ca efect al turistului numai atâta, încât să-i ofere o funcție temporară: în pei-sajul vizitat primește rolul de a-l menține. Turistul se implică deci în procesul de alcătuire (rotativă) al peisajului: consumă și produce (preia și predă produse locale), învață și însușește cunoștințe, savurează dragostea comunității gazdă, oferă dra-gostea lui, preia exces de produse și le duce din

peisaj numai acele bunuri, de care peisajul nu mai are nevoie (excesul). Aceasta este output-ul peisajului, în timp ce pe bunurile necesa-re pentru peisaj le și acceptă, acesta repre-zentând input-ul pei-sajului. Între output și input poate să existe o relație (de piață, sau barter), dar pot � și independente unul

nă, că deși administratorul pei-

culesul, pescuitul, vânătoarea. Această utilizare prin exploatație însă

nu este o reîntoarce-re la modul de viață al omului preistoric, pentru că la admi-nistrarea peisajului, bunurile capturate/extrase sunt rezulta-tele activității omului, deci sunt rezultatele – neintenționate - ale administrării. Deci în administrarea de pei-saj rangul și rolul uti-lizării prin exploatație este supra-apreciat.

Asp

ecte

le re

gion

ale a

le po

micu

lturii

ada

ptiv

e

14

peisaj, în timp ce aduce bani înăuntru, și îi lasă în peisaj. Principalul produs turistic, care îl aduce pe turist în peisaj este funcția temporară, sarcina, ofe-rită de peisaj. Dacă turistul plătește, plătește pent-ru această funcție. Produsul „vandabil” cel mai important al peisajului este crearea sentimentului de utilitate, a posibilității de a participa util la for-marea peisajului, de a aparține undeva – chiar și dacă numai temporar.

Turistul deci participă chiar și la două feluri de cicluri: (1) temporar în ciclurile interne ale peisa-jului, și (2) în ciclul menținut între peisaj și lumea ei exterioară. Turistul este ca și omul care cere voie să se urce pe o bicicletă-tandem și, în timp ce călătorește pe ea, pedalează la fel ca și pasagerul original al bicicletei. Din acest motiv numim acea-stă formă de turism „turism participant”, dar l-am putea numi și creator de peisaj. Toate acestea au ca urmare avantaje importante, în formă de natură (nu în bani), atât pentru turist cât și pentru peisaj. Turistul de ex. savurează frumusețea și armonia peisajului, participarea lui la formarea peisajului, învățarea etc., în timp ce omul care trăiește în pei-saj savurează relațiile umane noi, învățarea și apre-cierile primite din partea turistului etc..

Frumusețea peisajului, apropierea � zică de na-tură (� ințe vii și alte elemente de peisaj) sunt forțe de atracție importante. Conform ipotezei bio� liei „(...) atracția omului către natură și spre � ințele vii este adânc înrădăcinată, și este esențială pent-ru dezvoltarea � zică și psihică normală. Natura in� uențează viața noastră emoțională, simțul es-tetic, precum și dezvoltarea noastră spirituală.”24 Frumusețea și apropierea de natură este importan-tă nu numai în privința turismului, ci și pentru cei care trăiesc în peisaj. Importanța ei este probabil mult mai mare, decât ceea existentă în conștiința publică.

În timpul petrecut în peisaj turistul poate să ia parte în primul rând nu la procesele peisajului, ci la procesele economice, dacă rolul lui constă în a cumpăra produsele peisajului (incluzând peisajul însuși, ca întreg). Deși se poate imagina ca din această relație de afaceri se bene� cieze amândoi participanți, sunt șanse mari, ca depășind o anu-mită scară acest fel de turism să devină activitate distrugătoare de peisaj. Omul local reacționează la acest tip de turist prin a nu oferi funcție tem-porară, ci numai mărfuri de cumpărat. Aceas-tă reacție a populației este bine ilustrată de acele sate, care în locul produselor locale oferă turiştilor marfă cumpărată din piețele en-gros.

Utilizarea de exploatație și turismul participant pot � totodată și indicatorii rezultatului admi-nistrării peisajului. Utilizarea de exploatație este posibilă numai în cazul în care sistemele ecologice

24) Gonczlik Andrea: Donațiile naturii vii. In: Kocsis Tamás (red.): Kovász, ediția VIII, Nr. 1-4, 2004, Primăvară-toamnă, pg. 32

ale peisajului realizează produse din belșug. Iar în cazul turismului participant peisajul oferă posibi-litatea de participare numai atunci (deci să asigure funcție temporară turistului), când este su� cient de variat și complex. De acest lucru este capabil numai peisajul avansat în dezvoltare.

Cele scrise despre peisaj, formarea peisajului și administrarea peisajului prezintă o stare ide-ală. Nu susținem că această stare există la noi, nici că ar exista în vreun loc pe Pământ. Însă putem susține că au existat peisaje și comunități de for-mare a peisajelor, care au fost apropiați de starea ideală, și importanța lor a fost poate de� nitorie. Printre altele și comunitățile (cu agricultură de luncă) de-a lungul râurilor mari din Bazinul Car-patic erau comunități, care trăiau în peisajul care funcționează conform celor prezentate mai sus, și puteau să facă asta, deoarece s-au comportat ca şi creatori ai peisajului. Pomicultura adaptivă este o încercare de a reveni la aceea răscruce de drumuri, de unde omul a luat-o pe o cale greșită, și să ne continuăm drumul în direcția corespunzătoare.

Formarea peisajului și peisajul format de ea nu este deci azi realitatea, este numai o viziune dori-tă, spre care ne propunem să avansăm. Pomicul-tura adaptivă este conceptul referitor la un mod de viață marcant în formarea a peisajului, care diferă de cele scrise despre peisaj până acuma nu-mai atât, încât se poate realiza în mod direct. Mai mult, realizarea ei practică a şi început deja. Avem cunoștință despre numeroase inițiative, care - in-diferent de nivelul inițial - se bazează pe princi-piile pomiculturii adaptive.

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

1

Tăierea pomilor fructiferi

De-a lungul timpului, importanţa tăierii pomilor era apreciată în mod diferit. De-seori unii vârstnici susţin că: pe vremuri

nu am tăiat, nu am stropit pomii, şi totuşi întot-deauna dădeau roade! Într-adevăr așa este, însă nu trebuie uitat faptul, că deoarece aceşti pomi nu erau protejaţi împotriva bolilor și dăunătorilor, și din acest motiv probabil calitatea acestor roade nu ar corespunde standardelor de azi.

Probabil mulţi au constatat, că în unii ani po-mii sunt plini de fructe mici, iar în alţi ani fructele sunt mult mai puţine dar mai bine dezvoltate. Spe-cialiştii numesc acest fenomen rodire secvențială (alternanţă). Motivul principal al acestui fenomen (pe lângă multe altele) este neefectuarea tăierilor regulate. Deci prin tăierile regulate:

• se poate obţine forma dorită a coroanei (tăiere de formare);

• creăm și menţinem echilibrul recoltei. Prin aceasta înţelegem dezvoltarea unor noi ramuri roditoare în � ecare an, care în afara altor fac-tori (polenizare, vreme, nutriţie, etc.) garan-tează o recoltă constantă;

• prin tăierea excesului de coroană (tăiere de ră-rire) facem posibilă ca coroana să primească cantitatea necesară de lumină, să � e aerisită, dar prin asta contribuim și la e� cientizarea protecției plantei. Pe parcursul tăierilor efectu-ate atât în perioada de repaus cât și în perioada vegetativă, avem oportunitatea de a îndepărta și distruge părţile rănite, bolnave și infectate ale pomilor. Nu este necesar să apucăm stropi-torul imediat ce apare un lăstar sau o creangă infectată; este mult mai ușoară și economi-coasă îndepărtarea lor prin tăiere. „Protecția plantelor prin tăiere” este un proces de lucru obligatoriu în cultivarea integrată, cultivarea bio și în cazul plantelor bacifere;

• putem întineri crengile roditoare, și în caz de nevoie și coroana pomilor (tăiere de întinerire);

• putem limita întinderea plantei, păstrându-i proporţiile și dimensiunile indicate. Acest fapt este important, pentru că în scopul îngrijirii plantelor și a solului, într-o anumită suprafață de cultivare trebuie să menținem plantele. Celălalt motiv este despuierea în sus. Aceea coroana este „folositoare”, a cărei ramuri de

structură sunt pline cu crengi roditoare, por-nind de la trunchi și terminând în vârf, și nu cea care rodește numai în vârf.

Practic tăierea se poate realiza prin două me-tode: prin tăiere de formare, şi tăiere de rărire. Efectele celor două procedee de tăiere este diferită. Tăierea de formare stimulează creșterea lăstarilor, deoarece prin îndepărtarea mugurilor de vârf, se elimină și compușii chimici produși de ei, care împiedică creşterea mugurilor poziționați mai jos. Drept rezultat coroana se îndeasă, ceea ce poate � i nefavorabil în perioada de rodire, însă în perioada de formare este necesară în multe cazuri. Desigur nu este totuna cantitatea tăiată din coroană. Creş-terea de așteptat a ramurii verticale, în funcţie de tăiere, este ilustrată în Fig. nr. 1

Pe ramurile netăiate, sau tăiate puţin vor creşte relativ mai puţini lăstari lungi, lăstarii inferiori vor � scurţi şi vor deveni părți roditoare. Cu cât tăierea este mai puternică, cu atât va � mai puternică for-marea de lăstari (şi din această cauză este incorectă tăierea prea accentuată a nuielelor superioare, în scopul limitării înălţimii). Tăierea ramurilor la ciot este teoretic cea mai drastică soluţie, totuşi lăstarii crescuţi vor � puţini şi slabi, deoarece mugurii in-feriori conțin în cea mai mare cantitate substanţele care împiedică creşterea, respectiv lăstarii noi vor putea răsări numai din muguri ascunşi.

Conform lui Mohácsy Mátyás tăierea pomilor fructiferi „este o operaţiune de cultivare prin care se taie înapoi unele părţi verzi sau lemnoase ale plantelor fructifere, sau chiar ramura în sine, şi se fac mici incizii, răniri pe suprafaţa ramurilor, în interesul scopului de cultivare.”

(Mohácsy și comp., 1968)

Fig. nr. 1Creșterea de așteptat a nuielei verticale

în cazul diferitelor tăieri (Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

2

Tăierea de rărire înseamnă îndepărtarea totală a părţii de coroană respective; acesta se poate face şi până la tulpină. Fundamental această metodă de tăiere este folosită mai ales la plantele ajunse la vârsta de rodire. Contrar cu tăierea de formare – deoarece efectul de moderare al creşterii mugu-rilor superiori rămâne – nu accentuează creşterea lăstarilor lungi, mai degrabă sprijină dezvoltarea de părţi roditoare.

Puterea de răsărire a mugurilor nuielelor nu este determinată numai de lungimea nuielelor, de metoda de crestare aplicată etc., ea este in� uenţată si de unghiul nuielei faţă de verticală, ilustrară în Fig. nr. 2

Nu se recomandă creşterea ramurilor de structură în unghi orizontal deoarece, așa cum este ilustrat şi în � gură, la baza acestor ramuri viitoare vor creşte lăstari (nuiele) puternici, iar în vârf părţile roditoare vor � scurte. Din această cauză se în-tâmplă deseori, ca ramura de structură să nu poate � dezvoltată mai departe. Acest unghi este potrivit pentru dezvoltarea de astfel de crengi roditoare, care în timp vor � schimbate pe nuiele mai joase, sau vor � tăiate de tot.Curbarea verticală în jos este speci� că aşa numi-tei tăieri de creangă lungă singulară (cu mugur în vârf). Sub greutatea fructului creanga se îndoaie formând un arc, de-a lungul lui apar nişte lăstari tari, care în timp pot să preia funcţia roditoare a crengii iniţiale. Pe această trăsătură se bazează tăi-erea folosită la piersic, soc negru, dar practic așa trebuie tăiați și semiarbuştii.

Tratarea rănilor de tăierePe parcursul tăierii provocăm răniri. Aceste răni asigură prin ele pătrunderea bolilor infecţioase în pom. Cel mai des afectaţi sunt pomii sâmburoşi – în primul rând piersicul şi caisul – care pot suferi de uscarea crengilor, de cele mai multe ori cauzate de bacteriile Pseudomonasos şi Leukosis; dar aici se încadrează și cancerul nectrial (Nectria galligena) la măr (mai rar la păr), şi alte boli ale părţilor lem-noase.

Cea mai comună, şi cea mai gravă este usca-rea crengilor sâmburoşilor. Această boală poate

� i cauzată de două bacterii, separat sau împreună. Acestea sunt bacteria Pseudonomas syringae pv. syringae şi ciuperca Leucostoma (Cytospora) cinta, comportamentul, construcţia biologică şi prefe-rinţele de mediu ale celor două � ind asemănătoa-re. Cei mai expuşi acestor infecţii sunt piersicul şi caisul, însă ele pot afecta şi ceilalţi sâmburoşi.

Simptomele infecţiei apar prima dată primăva-ra, sau la începutul verii. La început frunzișul de-vine verde palid, mai începe a se o� li, după care se usucă. Se usucă întreaga ramură, iar în unele cazuri mai grave moare însuși pomul. Pe părţile muribunde pot apărea răni canceroase, chiar şi răşină. În părțile de sub creanga moartă răsar lăs-tari, iar în cazul morţii pomului la baza tulpinii. Pe părţile mai groase apariţia unor protuberanţe pe suprafaţa scoarţei semnalizează prezenţa in-fecţiei (a ciupercii), protuberanţa � ind cauzată de înmulţirea infecţiei sub scoarţă. Agenții patogeni se înmulțesc în zilele de toamna, datorită vremii răcoroase şi a precipitaţiilor. Pentru infectare este nevoie de rănire, aceste răni sunt cauzate de cele mai multe ori de uneltele de cultivare, de tăiere, dar pot apărea şi datorită rosului animalelor sau de gelivură, care creează condiții prielnice pătrun-derii agenților patogeni. De asemenea şi mugurii de rod (mai ales la cais) îngheţaţi iarna, și căzuți primăvara timpurie pot � surse de rănire.

În continuare se începe o procedură de auto-inducţie. Agenții patogeni consumă rezervele de glucide a pomilor, şi astfel pomii devin mai sensi-bili la ger, se deteriorează, slăbeşte. În pomul slăbit dăunarea se intensi� că și se răspândeşte repede. Infecţia distruge ţesutul de � oem și cambiul, prin aceasta se opresc funcţiile vitale ale pomului, şi ca urmare se începe o� lirea rapidă şi uscarea. Agenții patogeni suportă, chiar agreează temperaturile reduse, pentru a infecta au neapărată nevoie de precipitații, respectiv de umezeală. Din iarnă până în primăvară copacii sunt într-o stare de repaus, și capacitatea lor de apărare este mai scăzută.

Prin urmare, una dintre metodele de apărare împotriva infecţiilor este alegerea corectă a peri-oadei de tăiere. Tăierea trebuie efectuată primăva-ra, în preajma sau chiar după înmugurirea po-milor, dar înaintea în� oririi lor. Din păcate acest interval de timp este foarte scurt, și în plus luc-rând în coroană, sau îndepărtând crengile tăiate, există riscul de a rupe mulți muguri de � oare. În orice caz, după tăiere rănile produse trebuie închi-se cu substanțe de tratare a rănilor. Pe parcursul tăierii să nu uităm să îndepărtăm şi rănile cance-roase. Stropirea de spălarea a pomilor cu soluţii cu conţinut de cupru poate � e� cientă după desf-runzire, respectiv primăvara, în perioada care pre-cede înmugurirea.

Deoarece tăierile efectuate în perioada de repaus are multe dezavantaje din punct de vede-

Fig. nr. 2Răsărirea de așteptat la nuiele netăiate,

a� ate în unghiuri diferite (Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

3

re al sănătăţii plantei, este recomandată efectuarea acestor activităţi la sfârşitul verii, sau la începutul toamnei.

PLANIFICAREA TĂIERILOR

Perioada de repaus vegetativMai demult perioada de repaus era considerată ca perioadă optimă pentru efectuarea tăierilor pomi-lor. Această operaţiune se poate efectua de la desf-runzire până la înmugurire cu condiţia ca tempera-tura să � e peste -5 oC. De la căldura mâinii suprafaţa crengii se încălzeşte şi prin urmare pot apărea pete de ger. În perioada de repaus se poate stabili mai precis măsura creşterii lăstarilor, înmulțirea părților roditoare şi densitatea coroanei.

Tăierile de iarnă respectiv de sfârșit de iarnă la pomacee se pot efectua până la înmugurire, cel puțin în situația, când tăierea afectează toate părțile pomului. La tăierile târzii, având aceeași măsură și metodă ne putem aștepta la scăderea șanselor de formare a fructelor și la o cantitate mai mare de fructe căzute.

Pomii sâmburoşi au o reacţie mai puţin nefa-vorabilă la tăierea târzie. În cazul unora, (precum piersicul şi caisul) din motive de sănătate a plantei, este de dorit tăierea între perioada de înmugurire şi cea de în� orire.

Tăierea în verde cuprinde diferite intervenții de tăiere efectuate în perioada de vegetaţie. Tăierile principale în verde sunt: tăierea de după înmugu-rire, după căderea petalelor, selecţia de lăstari în a doua parte a lunii iulie, scurtarea lăstarilor, tăierea de vară şi tăierea efectuată după recoltare.

Tăierea de după înmugurire Este recomandată la tăierile de formare a coroa-nei pomilor tineri. În cazul pomilor roditori, acest tip de tăiere poate � bene� că în acei ani, când plantațiile au fost afectate de geruri puternice, care au dus la moartea ţesutului cambial. În aceste ca-zuri, întârzierea tăierii poate ajuta la regenerarea ţesutului cambial, datorită efectului de furnizare a auxinului mugurilor. La pomacee această operaţi-une se poate efectua până ce muguri sunt verzi, la la ceilalţi până în faza de îmbobocire.

Operaţiunile de tăiere nu sunt recomandate în starea de plină în� orire la nici o specie de pom fructifer, deoarece pot avea efecte grave asupra for-mării fructelor.

Tăierea după căderea petalelorTăierile de limitare a înălţimii, efectuate la 1-3 săp-tămâni după căderea petalelor (în cazul pomilor la care înălțimea ajuns prea mare), înseamnă tăierea de dimensiuni de unu sau doi ani, respectiv în ca-zul plantelor ajunse la vârsta de 3 ani, la înălţimea

de� nitivă. Tăierile făcute în această perioadă duc la reacțiile de creștere cele mai reduse.

Selecţia de vară a lăstarilorPractic de această categorie aparţine și frecţiona-rea sau orbirea (reducerea capacității de răsărire a mugurilor). În cadrul acestei operaţiuni este reco-mandată frecţionarea primilor 4 muguri de creş-tere a� aţi sub ramura principală a puieţilor a� ați sub formare. Executarea cât mai devreme a acestei operaţiuni ajută la dezvoltarea şi forti� carea axei şi a ramurii principale de structură, pe când unghiul lăstarilor care răsar sub aceşti muguri orbiți va � ap-ropiată de un unghi orizontal dorit.

Selecţia lăstarilor şi îndepărtarea unei părţi a lăstarilor în exces reprezintă o parte din tăierea de formare. La pomii seminţoşi (pomacee) acea-stă operaţiune este recomandată în a doua parte a lunii iunie deoarece în această perioadă mugu-rii laterali ai lăstarilor păstraţi sunt mai generativi decât în alte perioade.

Conform unor experimente în cazul mărului, tăierea lăstarilor în preajma lui 20 iunie este cea mai e� cientă pentru încetinirea volumului creşte-rii. La pomii roditori această operaţiune reduce și mărimea roadelor, de aceea este indicată analiza-rea necesităţii aplicării acestei operaţiuni. În cazul pomilor sâmburoşi, tăierile de selecţie sunt optime la lăstarii cu lungimea de 20-25 cm. Pe parcursul acestei munci se pot îndepărta lăstarii gemeni, sau lăstarii deşi de sub ramurile de structură.

Scurtarea (ciupirea) lăstarilor, poate avea ca re-zultat forțarea ramurilor pentru bifurcare la speciile care nu sunt predispuse la bifurcări favorabile, iar în cazul pomaceelor afectaţi de ger, stoparea creş-terii lăstarilor poate � bene� că în ceea ce priveşte reducerea căderii fructelor în luna iunie. Ciupirea lăstarilor se poate repeta de mai multe ori. La ni-velul plantaţiilor mai mari această operaţiune poa-te � considerată ca una dintre cele mai importante procese de lucru, aplicate conștient.

Tăierea de varăChiar şi după tăierile de formare şi de întreţinere efectuate cu cea mai mare grijă se pot forma lăstari în număr și cu direcții nedorite. Lăstarii în poziție periferică împiedică pătrunderea luminii în co-roană, respectiv acoperirea uniformă cu lichid de stropit, deci scad e� cacitatea protecției plantelor. Prin tăierile de vară putem reduce aceste efecte ne-favorabile, putem îmbunătăţi astfel calitatea fruc-telor.

Efectuarea acestor proceduri la măr, păr şi pi-ersic este recomandată în anii în care cantitatea de fructe este sub cel armonic.

Condiţia importantă a executării acestei tăieri este ca starea de sănătate a frunzișului să � e excelen-tă. Tăierile de vară efectuate asupra frunzișului,

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

4

continuarea scurtării ei prin tăiere, din cauza excesului de fructe, al secetei sau al eventualilor dăunători au un efect negativ atât asupra calităţii fructelor (asupra mărimii) cât şi asupra recoltei anului următor.

Tăierile de vară, în afară de înlăturarea lăstari-lor lacomi neîndepărtați mai devreme, respectiv al lăstarilor periferici verticali, se referă numai la tăierea respectiv rărirea crengilor tinere, de 1-2 ani. Îndepărtarea crengilor mai vechi pot cauza redu-cerea cantităţii de roade (Figura nr. 3).

Cu cât pomii tăiați prezintă creșteri mai puter-nice, cu atât trebuie să avem o grijă mai mare ca să tăiem crengile până la ciot. La astfel de pomi, coiturile de vară, sfârşitul verii – mai ales cele gro-ase – vor reprezenta focarele de răsărire a lăstarilor (lacomi) din anii viitori. Lăstarii se răresc doar. Să nu efectuăm nici o altă operațiune de tăiere în cursul verii.

Perioada optimă pentru executarea tăierii de vară începe atunci, când majoritatea lăstarilor dezvoltă muguri terminali. Această perioadă di-feră, depinde de forța de creştere, respectiv de predispoziție de dezvoltare a mugurilor de vârf, la diferitele soiuri de pomi fructiferi.

În general se poate formula, că tăierea păru-lui se recomandă a se executa în a doua jumătate a lunii iulie, a mărului – depinzând de soi – de la sfârşitul lui iulie până la începutul sau mijlocul lui septembrie, a pomilor sâmburoşi, mai ales a cireşu-lui şi vişinului, imediat după recoltare, a lăstarilor mai puternici ai prunului între iulie şi august, iar a piersicul pe la sfârşitul lui iunie, începutul lui iulie, eventual în luna august.

Tăierea de vară executată în perioada, măsura si în modul optim – în cazul pomilor seminţoşi – prin îmbunătăţirea pătrunderii luminii în coro-ană, la fruct, și prin încetinirea procesului de coa-cere a acestora:

• îmbunătăţeşte calitatea de depozitare a fructului,• măreşte raportul fructelor colorate corespun-

zător,

• în anumiți ani îmbunătăţeşte capacitatea funcțională a � orilor, astfel contribuind la creșterea șansei de formare a fructelor, și până la urmă mărește siguranța roadelor,

• reduce creşterea de lăstari anul viitor, deoa-rece închiderea lăstarilor în muguri terminali se petrece mai devreme,

• îmbunătățește condițiile de stropit (acoperi-rea cu substanța de stropit).

Experimentele făcute la plantaţiile de vişini şi cireşi au arătat că tăierile efectuate după recoltare – la sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie – au avut ca rezultat dezvoltarea mai multor muguri � orali şi a unei cantităţi mai mari de fructe în anul următor.

În cazul soiurilor de prun care au o creştere ac-centuată, îndepărtarea crengilor în surplus încă din lunile iulie ajută la o mai buna dezvoltare a mărimii și culorii fructelor, şi reduc cantitatea de lucru necesar în anul următor.

Tăierea de vară a caisului este ideală în luna iu-lie; această metodă de tăiere era cunoscută în de-ceniile precedente sub numele de Tăiere-Sitt , însă în ultimii s-a uitat de ea complet.

Tăierea de vară a soiurilor de plante bacifere este recomandată a se face cât mai devreme, direct după recoltare. Tăierea seminţoşilor (pomaceelor) după recoltare La părul, şi mărul cu creșteri puternice, cu o durată de vegetaţie îndelungată, care dezvoltă mugurii de vârf prea încet, se poate aplica tăiere de iarnă to-tală. Se recomandă executarea acesteia de la jumă-tatea a doua a lunii august până la începutul lui octombrie. Această perioadă se poate folosi numai în primii 3-4 ani ai plantației, scopul principal � -ind încetinirea forței de creşterii.În cazul plantațiilor mai în vârstă de patru ani, ac-tivitatea vegetativă exagerată poate � contrabalan-sată și prin alte intervenții de reducere a creșterii.La plantaţiile intensive de tip nou, cu pomi mai numeroşi şi mai scunzi, importanţa şi funcţia tăi-erii s-a schimbat. La aceste plantaţii, tăierea are o funcţie de control în crearea unei armonii multidirecţionale. Dimen-siunile mai mici ale pomilor fac posibilă mai buna vizibilitate.

NOȚIUNILE DE BAZĂ MAI IMPORTANTE PRIVIND TĂIEREACopac de formăFormă de coroană care semăna cu o formă geo-metrică (cub, piramidă, cilindru etc.) sau cu un obiect de folosință (mai ales candelabru). Crearea acestor forme necesită multă experienţă şi răbda-

Fig. nr. 3Tăiere de vară

(Sursa: Papp, 2003)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

5

re. De aceea în trecut această metodă de tăiere era privită ca arta cultivării.

Tăierea de formareTăierea executată în perioada neroditoare asupra formei coroanei. Ea are ca scop crearea cât mai ra-pidă a formei coroanei. În acest scop în general se utilizează tăieri cu diferite intensități.

Axă centrală falsă Axa principală se taie până la un lăstar sau o nuia concurentă. Scopul este stimularea răsăririi de lăs-tari în părțile chelite. Trebuie lăsată ca axă falsă numai concurentul care se înalță perpendicular.

Tăierea la ciot (Pillar)Este un procedeu de tăiere care servește la înnoi-rea (vezi întinerire) coroanei, respectiv la schim-barea crengilor roditoare în cazul coroanelor de tip fus (Fig. nr. 4).

Crengile roditoare de 3-4 ani sunt tăiate regulat la un ciot de 4-5 cm. Din lăstarii răsăriţi din mu-gurii ascunşi ai ciotului sunt lăsaţi doar cei orizon-tali, care vor deveni noile părţi roditoare. În cazul pomilor sâmburoşi, cioturile pot � şi mai lungi, de aproximativ 30-40 de cm.

Mugurii de vârf Este ultimul mugurul a� at la capătul, vârful lăs-tarului, sau a crengii. Acesta poate � mugur mixt, mugur de lăstar, sau în caz excepțional chiar şi mugur de � oare.

Chelirea copacului (bici)Printre mugurii laterali ai nuielei sunt foarte puţi-ni, sau nu există deloc muguri de lăstar, de aceea nu se creează lăstari laterali. Acest fenomen este speci� c unor soiuri de cireş şi vişin.

Tăierile de rădăcinăEste utilizată pentru moderarea creşterii de lăstari. Se aplică la acele forme de coroană, care prezintă creștere puternică. Tăierea se efectuează cu un disc

de lăţime mare, sau cu un cuţit, la adâncimea de 40-50 cm și la o distanță de 40-60 cm de la trunchi, în ambele părţi ale trunchiul.

Schimbarea poziţiei lăstarului (legare, agăţare de greutăţi)În scopul accelerării formării părților roditoare, respectiv pentru menţinerea unghiului dorit al ramurilor de structură deseori trebuie să schim-băm unghiul original al lăstarilor, nuielelor. S-au răspândit mai multe procedee, și sunt ilustrate în imaginea alăturată. În toate cazurile trebuie avut grijă ca partea legată să nu se îndoaie arcuit. Acea-stă operaţiune poate � executată de la mijlocul lui august sau în primăvară (în martie) când nuielele sunt pe jumătate lemnoşi, şi pot � îndoiţi cu uşu-rinţă (Fig. nr. 5).

Selecţie de lăstariTăiere folosită mai ales în perioada tăierii de for-mare, prin care putem accelera formarea coroanei. În timp de rodire această operaţiune ajută la păt-runderea luminii în coroană. Prin procesul de se-lecţie îndepărtăm lăstarii care nu sunt folositori în formarea coroanei:

• lăstarii mult prea inferiori,• lăstarii lacomi,• lăstari de bază (doar la pomii dezvoltaţi),• lăstarii accidentați sau infectaţi (de ex. arsură

bacteriană la pomacee),

Fig. nr. 4Lăstar răsărit din ciot

(Foto: Sipos, 2009)Fig. nr. 5

Schimbarea poziției lăstarului prin legare respectiv prin agățare de greutate

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

6

• lăstarii crescuţi abrupt din crengi de structură,• lăstarii concurenţi.

Depinzând de scopul tăierii, efectuarea lucrărilor se poate face în perioade diferite.

Dacă dorim să îndepărtăm devreme lăstarii ne-doriţi, mugurii poziţionaţi în sus, sau în jos, sau mugurii concurenţi de pe ramurile de structură, putem să frecţionăm și lăstarii de 1-2 cm. Această muncă se poate face foarte repede. Poziţia lăstari-lor rămași pe laturile nuielelor este identică cu cea a oaselor peştelui pe coloana vertebrală, de aceea mai numim această construcție de structură şi structură de coastă de peşte.

Executarea selecţiei lăstarilor poate � în funcţie de lungimea acestora, sau de perioade. De obicei aceste tăieri se efectuează în mai sau iunie la lăs-tarii de 20-25 cm. Selecţia de lăstari mai târzie (august, sep tembrie) se poate face pentru accelera-rea formării coroanei, sau pentru îmbunătăţirea, intensi� carea co loritului fructelor. În acest ultim caz îndepărtăm numai acei lăstarii mai lungi (sau îi tăiem mai scurt), care umbresc fructele. Această muncă nu trebuie executată nechibzuit, pentru că poate � şi păgubitoare. În anii în care numărul or-elor însorite este mare, sunt dese zilele caniculare şi creşte intensitatea radiaţiilor UV. Pe suprafaţa fructelor expuse brusc luminii puternice – mai ales la soiurile merelor de iarnă – pot apărea pete de arsuri de soare. Aceste pete la început au o culo-are albicioasă și apoi devin maro. Aceste mere sunt nepotrivite consumului în stare proaspătă.

Ciupirea lăstarilor Cu această intervenţie se poate încetini intensitatea creşterii lăstarului, respectiv cu ea putem selecta lăstarii doriţi din cei răsăriţi din ciot. De obicei se aplică la tăierile de formare a coroanelor intensive.

Pentru oprirea temporară a creşterii lăstarilor ciupim doar partea de vârf (vela) a lăstarului. Dacă lăstarul este ciupit (scurtat) până la a 3-4-a frunză inferioară, din mugurii de subsuoară ai frunzelor vor răsări noi lăstari, care în mare parte vor deveni părţi roditoare (Fig. nr. 6).

Întinerire Constă în tăierea puternică a părţii de coroană mai bătrână la rami� caţii mai joase sau la ciot, în inte-resul formării mai intensive al lăstarilor. Variante-le operaţiunii:

• întinerirea părţii roditoare: de exemplu tăierea nodurilor roditoare ale mărului şi ale părului la un inel inferior;

• întinerirea ramurilor roditoare: tăierea la nuia, creangă, sau la ciot (metoda Pillar) ;

• întinerirea parţială a coroanei: rărirea parțială a crengilor, mai apoi tăierea celor rămase la rami� caţii inferioare;

• întinerirea completă: rărirea ramurilor de structură ale coroanei, şi tăierea celor rămase la cioturi de 1-1,5 m.

Rădăcină accesorieEste rădăcina caracteristică plantelor înmulțite nu prin sămânță, ci prin alte părți de plantă (lăstar, creangă, rădăcină sau frunză). Aceste plante nu au o rădăcină principală, ci numai rădăcini secundare. Lăstari concurenţiLăstarii sau nuielele crescute abrupt sub ramura principală. Este tipic cireşilor, ca sub ramura prin-cipală să existe alte 3-4 ramuri concurente (rami� -caţie asemănătoare cu piciorul de găină). De obicei acești concurenți sunt îndepărtați, dar în caz de ne-voie se pot creşte din ei noi ramuri principale sau ra-muri secundare din ele. Dacă lăstarul concurent are dimensiunea de o palmă, nu este necesară îndepăr-tarea acestuia deoarece scurtând-o la a 3-4-a frunză inferioară, lăstarii răsăriţi din ciot nu vor concura cu ramura principală, şi de regulă vor deveni roditori.

Forma coroaneiForma naturală sau arti� cială a coroanei plantei fructifere. Forma coroanei este in� uenţată de mai mulţi factori:

• puterea de creştere a portaltoiului şi a soiului nobil,

• tipul de rami� caţie a nobilului,• prezenţa sau absenţa trunchiului, şi lungimea

acestuia,• prezenţa sau absenţa rami� caţiei (axei) prin-

cipale,• numărul, poziția unghiulară şi aranjarea ra-

murilor de structură.

Tăierea în coroanei Tăierea vergii cu 4-6 muguri peste înălţimea de dorit al trunchiului, sau tăierea axului principal peste primele ramuri de structură.

Altoiul cu coroanăEste un altoi cu un număr de rădăcini şi aranja-re determinate, respectiv cu cel puţin trei nuiele

Fig. nr. 6Variante ale tăierii de cupire

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

7

mature. Caracteristicile lui sunt conținute în stan-darde.

Tăierea de îndoireTăierea părţilor de coroană (lăstar, nuia, creangă) la o poziție inferioară și la un unghi mai plat. În această categorie se mai pot include: tăierea mugu-rilor de vârf și tăierea mărului după metoda Nagy Sándor.

Planul de tăierePlanul de tăiere este suprafaţa tăiată. Poziţia aces-teia faţă de mugurul principal sau rami� caţia păstrată este importantă mai ales la formarea co-roanei (Fig. nr. 7).

Inciziile deasupra muguruluiÎn unele cazuri am putea avea nevoie ca anumiți muguri să răsară, de ex. la unele soiuri de măr și păr. Prin aceste incizii putem provoca răsărirea lăstarilor, ilustrată în Fig. nr. 8.

Tratarea rănilorMarginile rănilor mai mari – provocate de foarfeci de tăiere a ramurilor, de � erăstraie, sau de rupere – au marginile deteriorate, din cauza aceasta se vin-decă greu. Primul pas în tratarea acestor răni este netezirea acestora cu o foarfece de tăiere ascuțită, cuţit de altoit sau cu cuțitul cu lamă curbată, creat special pentru acest scop. După aceasta planul de

tăiere trebuie unsă cu soluţie de tratare a rănilor. Există o gamă largă de produse de acst fel în maga-zine, dar ele se pot prepara şi acasă. Substanța cea mai bună este cea care poate � întinsă pe suprafaţa rănii chiar şi la temperaturi reduse, şi împiedică pătrunderea agenților patogeni și a dăunătorilor în rană. (Fig. nr. 9).

VargaAltoi în vârstă de un an fără rami� cații. Caracte-risticile lui sunt conținute în standarde.

Modul de executare a inciziilor deasupra mugurilorRărirea de roade Rodirea poate � reglată nu numai prin tăiere, ci și prin rărirea de roade, în cazul în care dorim să creștem mărimea fructelor, sau dacă sunt prea multe roade pe plantă. De obicei se execută la soiuri cu fructe mari și care se consumă proas-păt (măr, piersică, pară, prune, caisă), dar în mai multe ţări sunt rărite și cireşele (ex. Spania, Turcia, Chile). Rărirea poate � efectuată manual, cu ajuto-rul unor chimicale, cu maşini, sau cu combinaţia acestora.

Perioada potrivită pentru efectuarea acestei operaţiuni este după aşa numita cădere naturală a fructelor. În cazul merelor şi perelor până ce dia-metrul fructelor ajung la maxim 2 cm. În cazul piersicilor operaţiunea poate � efectuată cu re-zultat până când partea sâmburoasă este moale, şi fructul poate � străpuns cu un ac. Acţiunile de rărire trebuie efectuate din timp, altfel vor avea un efect nesemni� cativ asupra mărimii fructelor rămase.

Gradul de rărire necesar poate � stabilit pe baza densității � orilor (ramurile de structură, ramurile roditoare şi trunchiul). Rezolvarea cea mai simplă este ca între două fructe să rămână un spaţiu atât de larg încât să permită o creştere cât mai mare (extra), de clasa întâi, a fructelor (Fig. nr. 10).

Fig. nr. 7

Fig. nr. 8Modul de a face incizii deasupra mugurelui

Fig. nr. 9Tratarea rănilor cioturilor

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

8

Intrarea în rod Anul intrării în rod se poate considera anul în care dă rod în proporție de 1/3 din capacitatea totală.

Tăierea de maturizareProcedura de tăiere care urmează după tăierea de formare, când deja scopul este păstrarea crengilor, şi a părţilor roditoare, în general prin tăiere de rărire.

Tăierea de iarnă (tăiere lemnoasă efectuate în timp de repaus)Este tăierea efectuată de la desfrunzire până la în-mugurire. Are avantajul perioadei lungi în care se poate executa, însă care poate � scurtată în funcţie de starea vremii. Dezavantaje:

• nu sunt recomandate tăierile efectuate sub temperaturi mai joase de - 3-4 oC, deoarece pe suprafețele de tăiere se pot forma răni de degerare, iar lamele foarfecelor pot să se rupă;

• mașinile de tăiere pneumatice deseori se pot strica deoarece vaporii din tuburile de aerisire pot îngheţa;

• rănile de tăiere se vindecă mai greu;• în vreme cu ninsoare şi cu noroi creşte riscul

de accidentare;• produce formare de lăstari mult mai puternică

decât tăierile de vară;• tăietorii începători deseori supraîncarcă po-

mii, deoarece văd coroanele ca � ind „prea rare”.

Tăiere prin rupereEste un procedeu efectuat în vegetație în perioada formării coroanei în stadiul de repaus sau la vârsta de rodire. Este un procedeu recomandat în primul rând pentru îndepărtarea concurenților, lăstari-lor lacomi. Are avantajul că datorită ei se rupe și marea parte a mugurilor a� ați la baza lăstarului (nuielei), și prin aceasta scade și predispoziția la formarea de lăstare lacomi. Se recomandă numai acolo, unde se acordă o atenție deosebită protecției

plantelor, deoarece pericolul de infectare prin râni este mare (Fig. nr. 11).

Tăierea la trunchi, strângere Sunt proceduri aplicate la pomii cu o creştere pu-ternică sau care întră în rod târziu, cu scopul de a tempera creşterea lăstarilor. Crestările blochează circulaţia substanțelor nutritive către rădăcini, și au ca urmare reducerea creşterii lăstarilor lungi. La tăierea în trunchi (inelare) scoarţa trunchiului este îndepărtată pe jumătate-trei sferturi de cerc, în fâşii de 3-4 mm. Aceste tăieturi se pot face în mai multe locuri în părţile opuse ale trunchiului.

Pentru strângerea copacului se foloseşte o sâr-mă groasă (2-3 mm), cu care se înfăşoară împre-jurul copacului prin februarie, înaintea începerii circulaţiei � uidelor. Strângerea trebuie slăbită din când în când, pentru a preveni pătrunderea sâr-mei în trunchi. În august sârma se îndepărtează de� nitiv.

Se fac tăieri alungite de-a lungul trunchiului, care se pot face cu cuţitul sau cu toporul.

Prin aceste proceduri – cu excepţia strângerii – provocăm răni grave pe suprafaţa trunchiului, prin care pomii pot � uşor atacaţi de dăunători sau boli, de aceea aceste tăieturi trebuie neapărat tra-tate cu substanţe de tratare a rănilor.

Muguri terminaliPrimul mugur de sub planul de crestare. Dar este numit la fel şi primul mugur de sub vârful de cre-angă deteriorată.

Lăstarul lacomEste lăstarul care țâșnește puternic în sus în coro-ană, şi care este mult mai lung decât ceilalţi. De obi-cei este mai deschis la culoare decât cei scurţi, şi pe el găsim frecvent lăstari de ordinul doi – formați vara. Lăstarii lacomi mai subţiri pot � păstraţi ca crengi de rod, iar cei mai groşi sunt potriviți pent-

Fig. nr. 11Rană produsă prin rupere vopsită, respectiv rană

în proces de cicatrizare de pe nuia.(Sursa: Sipos, 2009)

Fig. nr. 10Metode de rărire a fructelor

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

9

ru creşterea de noi ramuri de structură. Formarea puternică a lăstarilor lacomi indică tăieri intense; acest fenomen este des întâlnit la piersici.

METODE DE TĂIERE MAI IMPORTANTEPe parcursul istoriei cultivării fructelor s-au for-mat multe asemenea metode de tăiere, care poartă numele unor specialiști (Nagy Sándor, Brunner Tamás, Claus József, Du Breuil, Lorette, Pillar, Petrov, Gaucher, Zahn, Sitt și alții). Majoritatea metodelor de tăiere joacă un rol în tăierile din timpul rodirii pomilor. O parte din aceste meto-de sunt deja învechite, de aceea ne vom ocupa mai amănunțit numai cu cele mai importante.

Tăierea mărului prin metoda Nagy Sándor Nagy Sándor (1905-1970) grădinar primar din Szabolcs, distins cu premiul Kossuth, și-a creat metoda bazându-se pe soiul ‘Jonathan’. Metoda ia în considerare predispoziţia soiului la făinare și la avantajele ramurilor poziționate orizontal.

Esenţa acestei metode de tăiere: la cel inferior, la cel lung! Aceasta înseamnă că crengile roditoa-re sunt tăiate la nuiele inferioare cât mai orizonta-le, iar partea de nuia infectată cu făinare este în-depărtată. Pe parcursul tăierii toate nuielele lungi şi semilungi erau tăiate indiferent dacă aveau în vârf muguri de rod sau dacă nu au fost infectate.

Această metodă s-a răspândit așa de mult, încât aproape � ecare specie de pom fructifer – de mul-te ori şi în zilele noastre – era tăiate în acest fel, completând cu greşeala că de multe ori crengile erau tăiate mult prea tare, ceea ce de regulă nu este o soluţie prea bună.

Tăierea de muguri superiori şi sectorială prin metoda Brunner Tamás (după BRUNNER T./1990) Mai demult, în timpul tăierii coroanei, crengile erau tăiate până la mugurii inferiori „pentru po-ziţie corectă”, zicând că lăstarii răsăriţi din această poziţie vor creşte mai orizontali. Acest fenomen s-a petrecut în cele mai rare situații, deoarece lăstarii au crescut în sus, îndoindu-se în direcţia luminii, iar aceşti lăstari trebuiau tăiaţi în anul ur-mător până la o creangă inferioară, care în sfârșit a crescut în direcție corectă.

Tăierea mugurului superior constă în tăie-rea crengii crescute într-o direcţie greşită până la cel de-al doilea mugur, poziţionat în sus, şi nu la mugurul inferior „poziţionat corect”. Prin această metodă, lăstarul răsărit din acest mugur va creşte în sus, iar cel din mugurul inferior va creşte de re-gulă în direcţia dorită. La sfârşitul lunii august sau primăvara următoare se taie lăstarul (pe jumătate lemnos) crescut în sus.

Tăierea cu număr redus de nuiele după metoda Petrov Acest tip de tăiere s-a răspândit din Bulgaria. Încărcarea pomilor cu roade se bazează pe nuielele cu valoare întreagă, pe cât posibil păstrăm numai din ele câte 40-100 de bucăţi per copac. Cantitatea nuielelor depinde de mai mulţi factori (caracteris-ticile soiului, vârsta, starea de sănătate și puterea pomului).

Nuielele vor � lăsate netăiate la 25-30 cm dis-tanţă una de cealaltă. Sub greutatea fructelor nui-aua se îndoaie în jos, creând un arc deasupra căru-ia se formează lăstari puternici. La acest procedeu de tăiere rărirea roadelor este indispensabilă, deo-arece de exemplu o nuia cu lungimea de 50 cm poate avea chiar şi până la 20 de fructe, din care pot � lăsate doar 5-6 bucăţi!

În cazul în care în anul următor pe nuia apar noi lăstari, răsăriţi din muguri ascunşi care pot de-veni şi ei nuiele, creanga trebuie îndepărtată de la bază. Dacă nu avem destule nuiele roditoare noi, atunci la baza crengii – în funcţie de lungimea şi grosimea acesteia – lăsăm aproximativ 1-3 bucăți de nuiele de valoare întreagă.

Piersicul se poate tăia foarte repede utilizând această metodă, chiar şi fără a avea o mare expe-rienţă. Dacă nu sunt destule nuiele, pot � lăsate şi alte crengi sau crenguţe (Fig. nr. 12).

Tăierea Pillar Acest procedeu de tăiere se utilizează la pomii de măr şi păr în cazul unei tăieri în formă de fus subţiat. Cele mai frumoase roade ale acestor pomi cresc pe crengile roditoare în vârstă de 2-3 ani. Prin această metodă de tăiere se răreşte coroana şi crengile roditoare de peste 4 ani a� ate pe nuie-le şi ramurile de structură, care for � tăiate la un ciot de 3-4 cm. Dintre lăstarii răsăriţi din mugurii ascunşi ai ciotului sunt lăsaţi doar cei mai dezvol-taţi, cu o poziţie cât mai orizontală. Aceştia vor deveni noile crengi roditoare pe parcursul urmă-torilor 3-4 ani.

Conform experienței crengile roditoare bătrâ-ne trebuie tăiate până la cioturi de 3-4 cm, deoa-

Fig. nr. 12Tăierea cu număr redus de nuiele

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

10

rece din cele mai scurte nu obținem lăstari cu pu-tere adecvată.

Tăierea caisului după metoda Sitt Cercetătorul fostei Uniuni Sovietice a observat că în cazul caisului – indiferent de poziţia ocupată în coroană – � orile apar cel mai devreme pe părţile roditoare scurte (țepi) ale pomului, după care pe nuiele, şi cel mai târziu pe părţile secundare ale ra-murilor lacome.

Această în� orire mai târzie – care raportat la țepi poate � și o săptămână - înseamnă că geru-rile de primăvară târzii afectează foarte puţin � o-rile nuielelor lacomi. Sitt executa tăieri puternice asupra caișilor pentru a mări cantitatea lăstarilor lacomi, iar pe ei lăstari secundari, iar vara erau tăi-aţi pe jumătate, pentru ca şi aceştia la rândul lor să crească lăstari secundari.

Această metodă s-a dovedit a � bună, însă nece-sită multă muncă, însă astăzi cu ajutorul aparatel-or de tăiere de contur aceste lucrări pot � efectua repede şi e� cient.

CARACTERISTICILE CARE DEFINESC FORMELE DE COROANĂFiecare pom fructifer se caracterizează printr-o creştere naturală, formare, deci o coroană speci� -că. Formele naturale de coroană corespund numai în cazurile cele mai rare cerinţelor. În parte ocupă mult spațiu, se chelesc repede și se pot întreține cu greutate. Aceste caracteristici nefavorabile le schim-băm prin formarea arti� cială a formei de coroană. Pentru cultivarea fructelor de calitate, care se con-sumă proaspete, cele mai potrivite sunt formele de coroană scunde şi „mai apropiate omului”. Acest tip de coroană este cel mai adecvat pentru efectuarea lucrărilor � totehnice manuale – reglarea cantităţii de roade, rărirea fructelor etc. – prin care se poate crește raportul fructelor de o calitate excelentă.

Forma coroanei este determinată de puterea de creștere a soiul și a pomului respectiv, numărul și poziționarea ramurilor de structură, înălţimea trunchiului şi respectiv înălţimea întregului pom.

La pomii fructiferi cele mai des utilizate mări-mi de trunchi sunt:

Trunchi scund: 40-60 cm – măr, păr, gutui, piersic.Trunchi semi-înalt: 80-100 cm: – cireş, vişin, cais, prun, renclod, păr pe portaltoi sălbatic, bacifere cu trunchi.Trunchi înalt: 120 cm și peste: – nuc, castan, soc negru şi co-roanele de pe care se recoltează mecanic.

La urma urmei � ecare formă de coroană poate � realizată cu înălțimea trunchiului corespunzăto-are scopului, de ex. dacă dorim ca coroana să � e în formă de vază, pentru recoltare cu aparat de

scuturat, mărimea adecvată a trunchiului este de 100-120 cm, dar în cazul recoltării manuale aceas-ta ajunge să � e de 60 cm.

Distanţele dintre trunchiuri se pot modi� ca în mare măsură în funcţie de tipul de sol, de nivelul tehnologiei de cultivare, de soi şi de portaltoi.

Distanța dintre ramurile de structură și dis-tanţa etajării ramurilor de structură la pomii ma-turi este de minim 60-80 cm, și 100-120 cm în ca-zul nucului.

Portaltoiul in� uențează în primul rând creșterea nobilului, dar are in� uenţă și momentul intrării în rod și perioada coacerii fructelor. Creş-tere a pomilor în cazul altoiurilor este determinată în primul rând de portaltoi, dar este un factor de limitare a creșterii și înălțimea ochiului, tipul solu-lui, adâncimea de plantare etc.

Coroană cu proiecție de bază în formă circularăEste o formă de coroană combinată. În zilele noast-re la pomii de măr se formează foarte rar această formă de coroană, la alte specii de pomi fructiferi este însă destul răspândită. Este forma de coroană în primul rând la specii și soiuri altoiți pe port-altoiuri mai puternice: cireş, vişin, cais, prun, păr. Înălţimea trunchiului este de 80-120 cm, înălţimea pomului atinge sau depășește 5-6 m. Nevoia pent-ru suprafața de cultivație este de 60-70 m2 pe pom.

Acest tip de coroană este numită „coroană combinată” deoarece este pornită ca o coroană de ax, însă pe deasupra ultimei ramuri sau ultimului grup de ramuri de structură axul este îndepărtat. Deosebim două tipuri:

Caracteristicile coroanei combinate cu grupuri de crengi sunt ramurile de structură care formează etaje, distanţa dintre aceste etaje este de 60-80 cm (Fig. nr. 13).

Fig. nr. 13Măr altoit pe portaltoi sălbatic,

având formă de coroană combinată(Sursă: Papp, 2003)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

11

Ramurile de structură ale coroanei combinate împrăștiate sunt aşezată în spirală faţă de axa prin-cipală, distanţa dintre ramurile de structură pe verticală este de 60-70 cm.

Coroana în formă de sferă. Este una din formele naturale a coroanei, speci� că nucului şi castanului. Indiferent de felul tăierii acestora în tinereţe, cu timpul coroana acestor pomi va deveni � sferică.

Coroana în formă de căldare. Este în primul rând forma de coroană a piersicului. Înălţimea trunchiului este de 40-60 cm, iar înălţimea copacu-lui de 2-3 m. Suprafața de cultivare necesară este de 15-24 m2/pom. Nu are axă, este o formă de coroană alcătuită din 3-4 ramuri de structură, rami� cate o dată sau de două ori, la un singur nivel. Unghiul ramurilor de structură este de 35-40o (Fig. nr. 14).

Coroana în formă de vază (pâlnie). Practic toți pomii cu trunchi pot � modelate pentru această formă de coroană. Este ideală mai ales pentru so-iurile care necesită multă lumină, dar este forma utilizată cel mai des și la recoltarea cu mașini de scuturat.

Diferenţa dintre acest tip de coroană şi cel de căldare constă în faptul, că ramurile de structură stau într-un unghi mai abrupt (60-70o ), pe aceste ramuri se formează aşa-numite ramuri de guler, iar ramurile de structură nu se rami� că de mai multe ori. Înălţimea trunchiului în cazul recoltării manuale este de 40-60 cm, iar la cea mecanică de 100-120 cm (Fig. nr. 15).

Fus cu brațe de rod. Este o formă de coroană răspândită de Fejes Sándor. Acest mod de tăiere se practică în primul rând la mărul cu creștere semi-puternică. Dar se poate utiliza şi în cazul părului sau la unele specii de pomi sâmburoşi. Înălţimea trunchiului este de 50-60 cm, iar înălţimea totală a pomului de 3,0-3,5 m. Suprafața de cultivare ne-cesară este de 25-30 m2/pom. Brațele de structură se plasează de-a lungul axului, împrăștiate sau în grup . Unghiul lor diferă în funcție de specie și soi, variază între 20-30o . Axul central se leagă deasup-ra ultimului braț de structură sau se îndepărtează.

Fus liber. Diferă de forma de coroană prece-dentă prin faptul, că la creșterea ei unghiul ramu-rilor de structură se asigură în primul rând nu prin legare sau cu greutăți, ci prin tăiere. În afara măru-lui este o formă de coroană, care poate � utilizată la cais, vişin, prun şi păr.

Fus zvelt. Formă de coroană modernă şi uşor de întreţinut. Este mai răspândită la măr, mai puţin la păr. Se poate utiliza şi în cazul sâmburoaselor. Înălţi-mea trunchiului este de 50-60 cm, înălţimea totală a pomului este de 2-2,5 m. Este o formă de coroană cu sistem de susținere: reazămul poate � un țăruș sau cablu întins. Suprafața de cultivare necesară este de 4-8 m2/pom. Caracteristica coroanei de fus zvelt este că la baza trunchiului se a� ă 3-4 ramuri de structură mai puternice, restul coroanei � ind formată din ra-muri şi crengi roditoare de diferite vârste (Fig. nr. 16).

REGULILE DE BAZĂ ALE TĂIERII PENTRU FORMAREA COROANEI

1. De pe altoiurile cu coroană, pe care nuielele se a� ă prea sus sau prea jos, ele trebuie îndepăr-tate şi altoiul trebuie tratat ca o vargă. În caz

Fig. nr. 14Coroană în formă de căldare

(Sursă: Papp, 2003)

Fig. nr. 15Coroană în formă de vază

(Sursa: Papp, 2003)

Fig. nr. 16.Formă de coroană tip fus zvelt la măr, cu instalație de susținere prin țăruși

(Sursa: Papp, 2003)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

12

contrar există riscul ca trunchiul să devină prea scurt sau, ce e și mai rău, prea lung.

2. Lăstarii cei mai lungi răsar întotdeauna din mugurii superiori, de aceea nuiaua principală trebuie tăiată întotdeauna acolo – cu păstra-rea a 4-6 muguri – unde dorim formarea noii ramuri sau a noului etaj de ramuri. Regula aceasta este valabilă şi în cazul stabilirii înălţi-mii trunchiului, care este numită tăiere în co-roană.

3. Pentru creşterea ramurilor de structură, cren-gile slabe și cu lungimea de circa 20-30 cm tre-buie tăiate până la 3-5 muguri, iar cele puter-nice (de 40-50 cm) numai moderat, sau nici nu trebuie tăiate. În acest ultim caz vorbim despre creştere de ramuri de structură din muguri terminali.

4. În cazul pomilor sâmburoşi, dacă coroana este crescută din mugur de vârf, atunci � orile de pe nuiele vor trebui îndepărtate, deoarece gre-utatea fructelor în dezvoltare ar putea schimba unghiul ramurilor.

5. Pe parcursul formării coroanei să respectăm principiul identității: dacă tăiem nuielele la-terale, atunci și axul trebuie tăiat, și invers. Tăierile mixte vor rezulta răsărire disproporţi-onată.

6. Tăierea nuielelor laterale principale laterale se executată prin așa numita tăiere a mugurilor de vârf, prin care obţinem un efect de îndoire, noua nuia principală va avea o poziţie apropi-ată de cea orizontală.

7. În cazul tăierii vergii principale trebuie avut grijă ca mugurul terminal (primul mugur a� at sub planul de tăiere) să � e într-o poziţie opusă cu direcţia obișnuită a vântului, deoarece noul lăstar principal poate � rupt cu uşurinţă de acesta.

8. Pe ax să nu lăsăm o singură nuia cu scopul de a-l crește ca ramură de structură, deoarece aceasta ori poate prelua funcţia principală, ori coroana va � cu o singură parte. Două pot � însă lăsate, dacă ele sunt asemănător de puter-nice.

9. Pentru creşterea de grupări de crengi, trebuie alese întotdeauna nuiele cu putere (grosime şi lungime) aproape identice.

10. La formele de coroană cu grupuri de creangă (căldare, vază, combinat etc.) este interzisă creşterea rami� caţiilor dintr-un singur loc, deoarece mai târziu ramurile de structură ale pomilor se pot rupe ușor. La soiurile predis-puse ruperii ramurilor de structură nu este indicată creşterea acestora din muguri termi-nali, la ei este mult mai sigură metoda tăierii (cais de Budapesta, cireş de Érd, prun, rinclod etc.).

11. La formele de coroană cu grupuri de creangă

nu este indicată păstrarea mai mult de 3-4 de nuiele într-un grup. Nuielele păstrate să aibă o poziție proporțională în spațiu, și dacă este po-sibil, nuielele grupului de creangă superioară să nu � e aşezate deasupra grupului inferior, ci să � e interimare, în scopul folosirii mai bune a luminii. Această metodă poate � utilizată doar la coroanele cu proiecție circulară, nu şi la gardurile fructifere.

12. Dacă ramurile de structură sunt crescute din muguri terminali, atunci în cazul speciilor cu muguri micști (măre, păr, nucă etc.), mugurii de vârf trebuie tăiaţi, sau � oarea trebuie ci-upită după în� orire. Această procedură este necesară deoarece în cazul în care aceşti mu-guri dau roade, încetinesc creşterea, iar gre-utatea fructelor pot schimba unghiul ramu-rii. Această regulă este deosebit de valabilă la nucul altoit. Dacă în timpul formării coronei nu tăiem mugurii micști din vârful nuiele-lor principale ale nucului, roadele încetinesc mult creşterea, pomul „va rămâne în poziția șezut”.

13. Primăvară după plantare trunchiul puietului de nuc trebuie tăiat puternic (la o distanţă de 40-60 cm de sol). Dintre lăstarii răsăriţi din ciot îi păstrăm doar pe cel mai puternic, restul trebuie îndepărtaţi la sfârşitul lui mai. Lăsta-rul rămas va avea o creștere puternică – mult mai puternică decât dacă trunchiul nu ar � fost tăiat așa de „brusc” – de aceea este indicată legarea acestuia de un par pentru a preveni ru-perea lui de către vânt.

14. Pentru realizarea cât mai rapidă a formei de coroană, întotdeauna trebuie executată selecția lăstarilor. Cu această ocazie se îndepărtează și lăstarii lungi crescuţi abrupţi, lăstarii concu-renţi şi lăstarii crescuţi din trunchi, în cazul în care nu dorim să folosim întăritori de trunchi. Primele lucrări de selecţie se pot efectua deja la lăstarii de 1-2 cm, dare trebuie neapărat exe-cutate la cei de 20-25 cm.

15. Ramurile de structură trebuie crescute con-form unghiului corespunzător pentru forma de coroană. Unghiul dorit al nuielelor şi al lăstarilor se obţine de obicei prin proceduri de legare. Perioada acestuia este la înmugurire, sau la sfârșitul lui august, în stare semi-lemno-asă. La efectuarea legării este interzisă strân-gerea materialului de legare pe nuia, deoarece acesta poate tăia în lăstar, iar aceşti lăstari sunt uşor rupţi de vânt.

16. Înălţimea axului central (şi a copacului) poate � restricționată prin îndepărtarea nuielei de ax sau prin legarea ei.

17. Dacă vrem ca baciferele să crească într-o for-mă de arbuști, atunci nuielele să � e puternic tăiate, în scopul formării mai bune a tufei.

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

13

Coacăzul şi agrişul trebuie tăiaţi până la 3-4 muguri, în timp ce zmeurul şi murul la 5-10 cm de sol. În caz contrar nuielele vor da roade, şi din pământ nu vor răsări lăstari de tulpină în număr su� cient și cu forță su� cientă, care ajută reînnoirea şi formarea tufei.

18. La formarea structurii coroanei să respectăm regulile lui Zahn.

TĂIEREA DE REALIZARE A FORMELOR DE COROANĂCoroană combinatăEste forma de coroană răs� rată sau cu grupări de ramuri, care poate � crescută la soiuri de plante fructifere lemnoase, altoite pe portaltoi puternic. Mai demult această formă de coroană era obţin-ută prin tăieri puternice – spunând că este nevoie de ramuri de structură rezistente – care a avut ca rezultat situația ca intrarea în rod să se petreacă numai peste 8-10 ani.

Puietul plantat se taie conform înălţimii trun-chiului. Dintre lăstarii răsăriţi vara îi păstrăm doar pe cei necesari pentru dezvoltarea coroanei (ax, lăstari laterali principali). În august putem să fa-cem din nou selecție de lăstari, atunci facem rărire dintre lăstarii de ordin secundar.

În primăvara celui de-al doilea an, nuiaua de ax trebuie tăiată la înălțimea următorului etaj de ramură, iar nuielele laterale principale se taie în funcţie de lungime sau se lasă. În cazul în care aceste nuiele nu cresc în unghiul și poziţia dorită, problema se poate rezolva prin legare lor.

La începutul și la sfârșitul verii – exact ca în primul an – se efectuează lucrări de selecţie a lăstarilor. Lăstarii scurţi cu terminaţie în muguri terminali nu trebuie îndepărtaţi deoarece există o mare șansă ca din aceștia să se formeze părți roditori.

Dintre lăstarii răsăriţi pe ax între două niveluri de ramuri în principiu se lasă temporar câteva, cu funcţie de umplere a golului. Arcuirea orizontală sau verticală a acestora ajută la reducerea perioa-dei de intrare în rod a pomului. După unul sau doi ani roditori aceste crengi de umplere a golului se îndepărtează din bază.

Dacă plantăm altoiuri cu coroană, atunci din-tre nuielele de coroană să selectăm cele potrivite să � e ramuri de structură, celelalte – în afara axului – vor � îndepărtate.

Tăierea din cel de-al treilea an necesită cea mai mare atenţie și experiență, deoarece la primul nivel de coroană (în funcţie de specie) ne putem aștepta la roade mai multe sau mai puține.

Primăvară axul și nivelul superior de coroană trebuie tratate conform vârstei acestora. La ramu-rile inferioare intensitatea tăierii trebuie redusă, nuielele principale se taie numai în cazuri moti-

vate. La speciile și soiurile sensibile la îndoire și la rupere (vișinul Cigány și Pándy, caisul, prunul și renclodul, respectiv și unele soiuri de măr, cireș și păr) este recomandată scurtarea moderată a nu-ielelor lungi.

Lăstarii crescuţi abrupt în sus, cei concurenţi trebuie îndepărtaţi întotdeauna, dar fără să ne atingem de părţile roditoare. Dacă în anii prece-denţi am efectuat de două ori lucrările de selectare a lăstarilor, atunci primăvara în coroană vom găsi doar câteva nuiele lungi.

Selecţia de lăstari trebuie efectuată și în acest an conform punctelor de vedere descrise mai înainte.

În al patrulea an – în situație favorabilă – tă-ierea de formare combinată a coroanei se poate termina deoarece nu este recomandată creșterea a mai mult de 9 ramuri de structură.

Tăierile de formare la părţile superioare ale coroanei se continuă încă vreo 2-3 ani, � indcă la vârsta de 4 ani a pomului aceste ramuri au doar 1-2 ani.

Pe parcursul tăierii de iarnă axul central se taie la înălțimea ultimului nivel de ramură, dife-ritele nivele de crengi vor � tăiate în funcţie de vârsta lor.

La ramurile de structură cele mai joase rami-� caţiile de gradul doi și trei vor � tăiate conform puterii de creștere și nivelului de chelire a copa-cului. Selecţia de vară a lăstarilor să � e executată pe întreaga coroană. Pe parcursul acestei munci înălțimea � nală a pomului se formează prin înde-părtarea sau legarea lăstarului de ax.

Cazurile speciale ale formării combinate a coroaneiTrebuie evitată tăierea prea accentuată a pomilor tineri care prezintă o forță de creștere puternică și formare de coroană deasă (ex. vânătul românesc). Se poate face, ca în primii ani primăvara să tăiem numai axul, și să facem lucrări regulate de selecţie a lăstarilor. Forma de� nitivă a coroanei va � creată doar în anii 3-4.

Nuiaua de ax nu este su� cient de lungă, ca să � e tăiată la înălțimea următorului nivel de coroană. În această situație formarea nivelului de coroană trebuie amânată cu un an.

Crearea unei coroane regulate în cazul caisu-lui este extrem de grea, deoarece partea superi-oară a lăstarului cade, iar lăstarul (și nuiaua) se termină în mugur terminal și nu în mugur de vârf. Primăvara de obicei nu din mugurii termi-nali se dezvoltă lăstarul cel mai puternic, ci din vreunul inferior acestuia. Datorită acestei carac-teristici, pe parcursul formării coroanei caisu-lui, selecţia de lăstari are o importanţă deosebită (Fig. nr. 17).

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

14

Fus cu braț roditor La creşterea fusului cu braț roditor, brațele rodi-toare (ramurile de structură) trebuie formate cu cele mai mici intervenţii de tăiere posibile. Poziția unghiulară corespunzătoare a brațelor roditoare se obține prin legare sau folosire de greutăţi. Gra-dul acestuia depinde de forța de creştere a soiului. Cu cât soiul are o forță de creștere mai mare, cu atât nuielele de brațe se leagă într-o poziţie cât mai plană, care însă să nu � e sub 20o. Nu se recomandă ca într-un an să creştem mai mult de 3-4 brațe de rod.

În primul an, în cazul plantării puietului, tăie-rea se face până la înălţimea trunchiului, iar vara se efectuează selecţia de lăstari. Lăstarii lăsați se leagă în august.

În cazul plantării altoiului cu coroană, nuiele-le de sub înălțimea trunchiului se îndepărtează, dintre cele rămase să selectăm 3-4 nuiele cu dez-voltare identică, restul – cu excepția axului - se în-depărtează. Selecția de lăstari de vară nu-o putem neglija nici de data aceasta.

Dacă nuielele de coroană sunt slab dezvoltate, dar dintre ele putem selecta un număr corespunză-

tor şi cu o poziţie corespunzătoare, atunci acestea vor � cele tăiate scurt. Lăstarii răsăriţi din nuielele tăiate primăvară să se lege în august.

În cel de al doilea an, la tăierii efectuate la sfârşi-tul iernii, lăstarii crescuţi mult prea lungi, și care se atârnă în jos, se taie ușor sau se leagă. După pornirea circulaţiei � uidelor, nuielele a� ate pe axa principală se � xează în unghiul dorit. Selecţia de vară a lăstarilor se va face în perioadele deja cu-noscute.

Dacă se face selecţie de lăstari și în august, este indicată şi efectuarea imediată a legării acestora.

În anii trei şi patru formarea coroanei de tip fus cu brațe roditoare se continuă asemănător anilor precedenţi. Trebuie avută mare grijă de brațele roditoare inferioare, deoarece acestea pot da un volum semni� cativ de roade deja din al tre-ilea an.

Rami� cațiile de gradul doi şi trei ale soiurilor predispuse la îndoire în jos sau la chelire trebuie tăiate după necesităţi.

Nuielele soiurilor mai puţin predispuse la rami� care trebuie scurtate mai accentuat (păr Blosk kobak, măr Gloster) (Fig. nr. 18).

Fig. nr. 18Formarea coroanei cu braț roditor

(Sursa: Sipos, 2009)

Fig. nr. 17Formarea coroanei combinate în anii 1-4

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

15

Fus liber Diferenţa dintre acest tip de formare a coroanei şi cel de mai înainte constă în faptul, că formarea ung-hiului potrivit al ramurilor se obţine prin tăiere, şi nu prin legare sau cu greutăți. Speciile de fructe la care se poate realiza forma de coroană fus cu braț roditor se poate realiza și această formă, deşi în cazul pomilor care au predispoziţia de a creşte abrupt în sus obţinerea acestei forme de coroană este mai grea.

Fus zvelt Este una din cele mai răspândite forme de coroană intensivă, deoarece este potrivită aproape oricărei specii (Fig. nr. 19). Mai întâi la această formă au fost crescuți portaltoiuri de măr slabe în Olanda şi Anglia, dar în zilele noastre se întâlnește frecvent şi în plantaţiile dese.

Se cunosc mai multe variante (Pillar, axă franţuzească, axă-X, fus-Vogel, fus-Zahn, So-lax, etc.). Cea mai simplă metodă este fusul zvelt original, cu un singur nivel de ramuri de structură, care poate � formată mai uşor la puieţi, cu toate că altoiurile cu coroană rami� cate corespunzător ar � mai nimerite acestui scop.

În primul an se face doar tăierea în coroană. Vara trebuie executate neapărat lucrările de se-lecţie şi de legare a lăstarilor.

Pe parcursul selecţiei în verde, deasupra trunchiului trebuie aleşi 3-4 lăstari pe cât posibil cu forță asemănătoare, poziționați proporțional în spaţiu. Aceştia vor deveni ramurile de structură ale pomului. Unghiul de legare al ramurilor de structură trebuie să � e de 30-35o. De-a lungul verii să urmărim cu atenție creşterea axului central, şi dacă trebuie, să se leagă mai slăbit și de mai multe de stâlpul sau de sârma de susţinere.

De multe ori se întâmplă ca mugurul terminal al axului central să � e mugur mixt, şi în� oreşte. Aceste � ori trebuie îndepărtate deja din faza de boboc verde, deoarece reduc creşterea axului, și în plus lăstarul care răsare nu va crește drept!

Dacă este necesar, în primăvara celui de-al doilea an se pot scurta nuielele de bază, prin tăi-erea mugurilor superiori. Pe parcursul lucrărilor de selecţionare îndepărtăm de tot lăstarii concu-renţi respectiv lăstarii lungi crescuţi abrupt în sus, răsăriți din ramurile de structură.

Lăstarii principali selectaţi, vor � întotdeauna cei care stau în cea mai bună poziţie. Lăstarii la-terali ai axului se leagă orizontal. Aceştia nu vor deveni ramuri de structură, ci „numai” crengi de rod care, ajunse la 3-4 ani, vor � schimbate prin tăiere la ciot.

Întrebarea centrală în formarea acestui tip de coroană este tratarea axului centra şi păstrarea for-mei piramidale, ceea ce înseamnă că raportul dint-re înălţimea pomului şi diametrul coroanei este de 2:1. Există mai multe metode de tăiere la fus zvelt, dintre ele ne vom ocupa doar acelea, care deja s-au con� rmat în practică.

Tăierea de primăvară a axului centralÎn funcţie de forța de creștere axul central se taie la jumătate sau la trei sferturi din lungime. Ca ur-mare a acestei tăieri, din partea lui superioară vor răsări lăstari puternici, cei a� ați mai jos vor � mai scurţi, iar partea inferioară de regulă chelește.

Tăierea axului central după în� orirePe parcursul tăierii de primăvară axul nu se taie, numai după perioada în� oririi. Are avantajul, că în timpul tăierii se văd mugurii neîn� oriţi în josul axului, deci gradul de chelire.

Gradul de tăierea al axului ține cont de gradul de chelire.

Ax central fals în timpul primăveriiÎn cursul acestei tăieri efectuate primăvară, nu nuiaua de ax se taie până la un mugur, ci întregul ax la o nuia inferioară, respectând regulile de tăi-ere în ax fals.

Această metodă de tăiere se poate aplica atun-ci, când nu am efectuat vara lucrările de selecţie a lăstarilor, şi pe axul central avem lăstari adecvaţi pentru a � axe false.

Fig. nr. 19Pașii de formare ai fusului zvelt

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

16

Axă falsă în verdeAxul central netăiat primăvara se taie în ax fals, când lăstarii ajung la o lungime de 20-30 cm.

Creşterea axului central prin îndoireLa această metodă axul nu se taie deloc, ci este crescută prin arcuire, așa cum este prezentată în Fig. nr. 20:

Primăvara, când s-a început circulaţia � uidel-or, și nuielele se pot bine îndoi, axul se leagă într-o poziţie aproape orizontală, � e de celălalt pom, � e de instalația de susținere. Axul este lăsat în aceas-tă poziţie până la formarea mugurilor de vârf (în general mijlocul lui iunie). După aceasta operaţi-unea este repetată, dar în direcție opusă. Scopul este crearea de părți roditoare în partea inferioară. Axul este lăsat în această poziţie până la începu-tul lui august, când se � xează în poziţie verticală. Procesele acestea de îndoire se repetă până când pomul atinge înălţimea � nală.

În cazul creşterii coroanei de fus zvelt la măr – indiferent de metoda de creștere a axului - lăstarii lungi crescuţi abrupt în sus trebuie legaţi în orice situație într-o poziţie cât mai orizontală!

Tăierile de formare din al treilea an sunt mai mult sau mai puțin identice cu cele efectuate în anul precedent.

Nuielele laterale şi principale – dacă sunt prea lungi – ale ramurilor de structură se taie ușor, și axul central se formează prin metoda de creștere aleasă. Să nu neglijăm tăierile în verde, deoarece acestea sunt aproape indispensabile la formarea coroanei de tip fus zvelt.

În cazul cel mai bun formarea de coroană se termină aici şi pomul poate ajunge la înălțimea de 2-2,5 m. În acest caz nuiaua de ax ori se leagă, ori se taie la o rami� cație crescută orizontal, ori se crește mai în sus.

În anii următori tăierile coroanei de tip fus zvelt sunt relativ simple și schematice. De pe axul

central și de pe ramurile de structură primăvara se taie 3-4 ramuri de rod mai vechi la un ciot de 3-4 cm. În timpul lucrărilor în verde legăm tot atâția lăstari. Din lăstarii răsăriţi din ciot se păstrează doar unul singur, de preferinţă cel cu o poziţie cât mai orizontală.

VazăAceastă formă de coroană este recomandată mai ales la speciile care necesită multă lumină (caisul, piersicul, nucul, migdalul), dar se poate utiliza în cazul oricărui pom fructifer cu tulpină. Pentru obţinerea acestei forme de coroană să plantăm puiet sau altoi care corespunde formei de coro-ană.

La formarea coroanei de vază se comite dese-ori greșeala ca axul pomului să se taie devreme. Consecința ei: ramurile de structură se închid în mijloc, şi pomul nu va � corespunzător deschis formei. Tăierea axului formei de coroană în vază se poate efectua doar atunci, când ramurile de structură îşi menţin întărite unghiul de formare; este posibil ca să treacă 4-5 ani de la plantare până ce aceasta se petrece! Se poate efectua şi o aseme-nea tăiere, prin care axul central se taie la o ramură inferioară bine poziţionată, și aceasta va � cea de-a patra ramură de structură.

Tăierea din primul an începe primăvara cu tăi-erile efectuate în coroană. Puietul se taie deasupra trunchiului la 6-8 muguri. Selecţiile de vară ale lăstarilor trebuie executate de parcă am � plantat altoi cu coroană.

În cazul altoiurilor cu coroană să alegem 3 nuiele și axe deasupra trunchiului, cu o poziţie proporțională în spațiu, de preferinţă răsărite din muguri mai îndepărtaţi unul de celălalt. Celelalte să � e îndepărtate. Nuiaua de ax nu taie! Nuielele (lăstarii) alese pentru a deveni ramuri de struc-tură se � xează într-un unghi de 60-70o. În scopul creșterii unei forme de coroană frumoase merită să batem un țăruș de susținere lângă pom, cu lun-gimea de 2-2,5 m. Trunchiul şi axul central vor � legate de el.

În primăvara celui de-al doilea an nuielele de ramură, în funcţie de mărimea lor, vor � tăiate prin tăierea mugurilor superiori. Dacă este ne-cesar axul central poate � scurtat cu cel puțin 20-30 cm deasupra planului nuielelor de structură principale! La creşterea axului să respectăm re-gula celor 2/3! La selectarea lăstarilor să păstrăm ca principali întotdeauna acei lăstarii, care țin cel mai bine unghiul de înclinare. Lăstarii care se direcționează spre interiorul coroanei nu trebuie tăiate, mai bine să � e ciupite la formă de cunună de frunziş.

În anii următori scopul este creşterea și rami� -carea ramurilor de structură. Aceasta se referă la creşterea ramurilor de guler respectiv la o singu-

Fig. nr. 20.Procesul de creștere al axului zvelt

prin îndoire(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

17

ră rami� caţie a ramurilor de structură. Primele ramuri de guler se cresc pe ramurile de structură la înălțimea de 150-160 cm, iar rami� caţia ramu-rilor de structură trebuie executată la o înălțime de circa 2 m. Axul central trebuie îndepărtat dea-supra ramurilor de structură în al 4-5-lea an!

În legătură cu formarea coroanei de tip vază (pâlnie) atragem atenția asupra unor reguli im-portante de ştiut:

• Nu este permisă rami� carea crengilor (ramu-rilor) de structură din puncte apropiate, deo-arece mai târziu copacul poate să se rupă sub greutatea fructelor. În cazul pomilor intrați în rod ruperea poate � prevenită prin legarea împreună a ramurilor de structură cu ajutorul unor materiale de legat rezistente (bandă din plastic, cablu mai gros, frânghie).

• În cazul soiurilor predispuse la rupere, nuiele-le de ramură de structură ale acestora trebuie formate cu o tăiere mai accentuată, reducând astfel pericolul de rupere.

• În cazul pomilor cu o creștere puternică nui-elele principale se pot � tăiate doar foarte puțin sau deloc deoarece coroana se poate îndesi re-pede (ex. vânătul românesc) (Fig. nr. 21).

REGULILE PRINCIPALE ALE TĂIERI ÎN STADIUL DE RODIRE, GREȘELILE CELE MAI DESEÎn cazul pomilor roditori față de tăierea de formare a coroanei nu prea se pot da indicații scrise, deo-arece în această perioadă scopul este deja menţi-nerea cât mai lungă a perioadei de rodire, și nu formarea structurii de coroană. Dacă cunoaştem părţile roditoare ale soiurilor, caracteristicile de

formare a acestora precum şi urmările tăierii, nu vom putea comite greşeli de tăiere fundamentale. Dintre acestea atragem atenţia asupra celor de mai jos:

Nu este permisă tăierea prea accentuată a nuielelor. Una dintre greşelile cele mai dese este aplicarea aceleiași tăieri, care nu ţine cont de specia pomu-lui fructifer, de exemplu măr, piersic şi viţă de vie! Greșeala provine probabil din faptul că în trecut, în zonele de deal, piersicul şi viţa de via erau tăiate prin aceleaşi metode precum tăierea la o singură nuia. Acest lucru nu ar reprezenta nici o problemă. Problemele încep să apară atunci, când şi celelalte specii sunt tăiate prin această metodă. În cazul pomaceelor această metodă de tăiere poate cau-za o puternică de creştere de lăstari, concomitent cu reducerea cantităţii de roade, nemaivorbind de deprecierea calității.

Pe nuielele lungi ale acestor pomi există puţini muguri de rod (vezi părţile de rod ale pomaceel-or), aceştia se vor forma pe părțile scurte de rod crescute din mugurii laterali, în cazul în care nui-elele nu au fost tăiate puternic (vezi efectul tăierii).

Înălţimea pomilor nu trebuie limitată în anii de formareÎnălţimea şi forța de creştere a pomilor este deter-minată înainte de toate de portaltoi. Dacă planta noastră se dezvoltă prea puternic, atunci ea să � e tăiată doar cât este neapărat necesar, pe cât posibil la sfârșitul verii.

Înălţimea pomului ajunge să o stabilim peste 8-10 ani, prin tăierea axului sau al crengilor mai groase.

Fig. nr. 21Primii trei ani ai formării coroanei tip vază

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

18

Putem păstra şi nuiaua verticalăSunt mulți care taie aproape automat nuielele verticale din coroană. La întrebarea „de ce?” vor răspunde că au citit undeva că nu este permisă păstrarea lor. Acest răspuns este foarte des. Iar această greşeală este comisă de obicei de cei care nu cunosc părţile de rod.

În cazul sâmburoaselor, nuielele verticale se pot păstra fără nici o problemă, deoarece acestea sunt totodată nuiele de rod. Rodul va trage în jos nuiaua și ea se va îndoi din coroană. Dacă chiar nu avem nevoie de ele, le putem îndepărta în anul următor, ca crengi ieșite din rod (Fig. nr. 22).

Şi în cazul pomaceelor se pot păstra aceste nui-ele, dacă pe vârful lor sunt muguri micşti, ele sunt nuiele de rod! În general din coroană se taie doar lăstarii lacomi care cresc abrupt în sus, în cazul în care chiar este indicat! Cei mai slabi pot � păstrați încă un an, doi, după care şi ei, la rândul lor, vor � îndepărtaţi.

Nu se permite tăierea de chelire a ramurilor de structurăRecolta cea mai bogată se obține de pe pomul, la care ramurile de structură sunt pline cu părți de rod, de la trunchi și până la vârf. Aceasta se poate obţine dacă tăierile se încep nu de la vârful ramurii de structură, ci de la baza ei, avansând de la creangă la creangă. Trebuie avută grijă să lăsăm crengi din 30-40 de cm, și pe ele nuiele de rod, tot din 30-40 de cm. Este foarte tristă priveliştea acelui pom care seamănă mai degrabă cu o mătură în� ptă-n pământ. Partea inferioară este complet goală, şi doar pe par-tea superioară sunt câteva crengi şi nuiele de rod.

USTENSILE TĂIERII

Zicala care spune că pentru munca bună este ne-voie de unealtă bună este foarte adevărată în ca-zul tăierii pomilor, deoarece cu ele provocăm răni plantelor. De-a lungul timpului aceste ustensile

s-au dezvoltat treptat, de la simplul cuţit la automo-bile de tăiat și mașini de conturare. Aceste usten-sile se pot � împărți în: ustensile manuale, mașini acționate manual, mașini acționate mecanic.

Ustensilele manuale:

Foarfece de grădină pentru o singură mânăEste ustensila manuală folosită cel mai des, este deci de foarte multe tipuri. Părţile componente ale foarfecii de grădină sunt prezentate în Fig. nr. 23.

Ce caracteristici are o foarfecă de grădină bună?• este relativ uşoară,• mânerele se adaptează formei mâinii (de

dreapta, de stânga),• lama își menține ascuțimea,• i se pot schimba piesele (lama de tăiere,

lama de susţinere, mânerele),• se deschide și închide în siguranță și ușor,

cu o singură mână,• învelișul mânerelor este din plastic care se

uzează greu și nu alunecă.• taie fără efort crengi cu o diametrul de până

la 1,5-2 cm.

Este o chestiune de obişnuinţă dacă mânerul ex-terior se poate roti sau nu. Unii preferă mânerele care se rotesc, alţii pe cele � xe. Cu cele rotative se taie mai ușor, cu cele � xe se pot tăia părțile mai groase.

O parte indispensabilă a procesului de tăiere modern este dezinfectarea periodică a ustensilelor de tăiat, deoarece o mare parte din agenții pato-geni se pot răspândi foarte bine cu prilejul tăierii. Din acest punct de vedere poate cea mai pericu-loasă este arsura bacteriană (Erwina amylovora), care infectează pomaceele. Dezinfectarea se poate face cu substanţe cu conţinut de clor, cu benzină, dar şi cu focul (în timpul tăierii cu ajutorul bri-chetei). Lamele inoxidabile sunt mai rezistente la substanţele chimice şi pot � curăţate mai uşor, însă rezistă mai puţin timp. Iar cele cu suprafaţa inoxidabilă mai ie ine (ex. te� on) nu rezistă cum trebuie uzurii.

Pe baza principiului de funcționare foarfecele sunt de mai multe tipuri, la noi cea mai răspândi-

Fig. nr. 22Nu este permisă tăierea nuielelor

crescute vertical (Sursa: Sipos, 2009)

Fig. nr. 23Părțile foarfecii de grădină

(Sursa: Sipos, 2009)

Tăie

rea

pom

ilor f

ruct

iferi

19

Fig. nr. 24Mărimea foarfecii de grădină, aleasă să � e potrivită mâinii

Fig. nr. 25Foarfecă pentru tăierea crengilor

tă este foarfeca la care lamele se închid una lângă cealaltă.

O întrebare des întâlnită este mărimea foarfecii de grădină. Cele mai des folosite foarfeci sunt între 18-22 de cm, bineînțeles sunt unele mai mici sau mai mari.

Mărimea foarfecii potrivite pentru persoană se poate de� ni relativ ușor. Foarfeca complet des-chisă se așează în palmă în așa fel, încât mânerul interior să depășească cu cel mult 1-2 cm palma noastră. Dacă cu partea de vârf a degetului arătă-tor putem cuprinde mânerul exterior, atunci di-mensiune aste potrivită (Fig. nr. 24).

Foarfeca de grădină cu două mâini (de tăiat crengi)Este ustensila potrivită pentru tăierea crengilor mai groase cu un diametru de 2-4 cm (Fig. nr. 25). Pentru uşurarea tăierii se folosesc diferite rezol-vări tehnice. Lamele funcţionează prin închidere una peste cealaltă sau una lângă cealaltă. Lungi-mea mânerelor variază între 60-100 cm, dar există şi mânere telescopice.

Foarfecele pentru tăierea crengilor sunt supuse unor sarcini mari, de aceea nu este totuna durata lor de utilizare. Unele se uzează destul de repede, altele pot să ţină chiar aproape o viaţă, desigur acest aspect se oglindește şi prin preţul lor.

Câteva proprietăți, care ajută la achiziționarea foarfecii potrivite:

• să � e cât mai uşoară posibil,• cu o foarfecă mai lungă este mai uşoară tăierea

părților mai groase,• distanţa dintre lame să � e mare și în cazul unei

deschiderii mici a mânerelor,• ambele lame să � e schimbabile.

Este foarte incomod și dureros dacă în timpul tăierii mâinile se apropie așa de mult, încât pumnii se lovesc, motiv pentru care la cumpărare este indicată încer-carea � exibilităţii, rezistenței mânerelor. Foarfeca tre-buie strânsă cu toată forţa, şi în cazul în care mâinile se ating între ele, mai bine cumpărăm o foarfecă mai scumpă (există unele foarfeci de aluminiu de 1kg care nu pot � strânse nici de bărbaţii foarte puternici).

FierăstraieArticolele de specialitate mai vechi au descris mai multe tipuri de � erăstraie – după forma lamei, mâ-ner şi dinţi. Până azi s-au format � erăstraie cele mai potrivite lucrărilor de tăiere, însă se pot găsi multe care sunt bune doar pentru tăiat lemne însă nu şi pentru tăierea din pomicultură. Dezvoltarea se manifestă cel mai bine în calitatea lamelor, a dinţii şi ascuțirii acestora.

Criterii de selectare a � erăstrăului• fără ramă, numită şi lamă de sabie,• să aibă o lamă de calitate potrivită pentru

tăiere prin tragere,• lama să nu � e mai lungă de 25-30 cm• mânerul să � e adaptat formei mâinii, şi să

nu alunece.Fierăstraiele care se pot închide sau au un toc sunt foarte practice. Acestea nu trebuie puse pe jos, deoarece cele cu toc pot � purtate la brâu, iar cele care se închid pot � puse în buzunar, sau în toc (Fig. nr. 26).

Cea mai importantă parte a � erăstrăului este lama. La lamele � erăstraielor de calitate direcţia de tăiere este indicată printr-o săgeată. Acest fapt este important, deoarece lamele bidirecţionale sunt mai groase şi mai rigide decât cele care taie într-o singu-ră direcţie (tragere). Dinţii sunt formați în așa fel, încât rumeguşul să se îndepărteze ușor dintre ei, de obicei ascuțirea lor � nală este făcută prin raze laser. Înainte de cumpărare trebuie testată � exibilitatea lamei. Este recomandată cumpărarea � erăstrăului a cărui lamă îşi reia imediat forma iniţială după îndoire. Lama care rămâne îndoită este de proastă calitate şi nu merită cumpărată.

Fig. nr. 26Ferăstrău cu toc � xabil pe curea

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

1

Înmulțirea plantelor fructifere

Înmulțirea (reproducerea) este un proces biologic, pe parcursul căruia se creează un individ nou. Fiind o activitate conștientă

a omului, înmulțirea folosește părțile, organe-le plantelor potrivite pentru reproducere. Și gruparea modurilor de reproducere este po-sibilă având această bază, luând în considera-re constituirea acestor organe, care deservesc înmulțirea.

Deosebim moduri de înmulțire sexuate și asexuate; primul se referă la reproducerea prin sămânță, la al doilea este vorba de înmulțire prin folosirea organelor vegetative. Tabelul nr. 1 cuprinde într-un sistem clar metodele de rep-roducere ale plantelor lemnoase, și include și tehnicile in vitro, dezvoltate în ultima perioadă.

A. Înmulțirea prin sămânță1. Înmulțire sexuată: semințele celor mai

multe plante lemnoase sunt rezultatul procesului sexuat.

2. Embriogeneză somatică (in vitro), „sămânță arti� cială”

B. Înmulțirea prin organe vegetative1. Metode autovegetative

1.1. Prin butași (în verde, în uscat, înrădă-cinat)

1.2. Marcotaj (obișnuit, prin mușuroire, chinezesc)

1.3. Desprinderea lăstarilor1.4. Desprinderea plantelor cu stolon1.5. Despărțirea tufelor1.6. Culturile de lăstari in vitro, organoge-

neza culturilor calus2. Metode xenovegetative

2.1. Altoire și altoire în ochi2.2. Microaltoiri in vitro

Tabelul nr. 1Gruparea metodelor de înmulțire

Motivul folosirii metodelor de înmulțire prin organele vegetative constă în faptul că ast-fel devine posibilă � xarea genotipului unui sin-gur exemplar valoros, conservarea lui, ceea ce, la speciile de copaci, este și azi de o importanță hotărâtoare. Prin răspândirea și cunoașterea utilizării altoirii a devenit posibilă combinarea trăsăturilor avantajoase ale mai multor geno-tipuri într-un singur exemplar (altoiuri), care

în tehnologia cultivării poate avea și alte avan-taje. Un alt avantaj este că astfel este posibilă � xarea anumitor faze de dezvoltare (formă ju-venilă), respectiv atingerea mai rapidă a stării maturității, roditoare. Ca dezavantaj trebuie să amintim că această tehnologie de reprodu-cere este mai complicată, necesită mai multe cunoștințe de specialitate, posibilitățile de de-pozitare ale materialului de reproducere sunt mai restrânse, sunt necesare instalații și inst-rumente deosebite, din aceste motive este mai costisitoare.

La soiurile de plante lemnoase din horticul-tură utilizarea reproducerii sexuate este limitată de faptul că este potrivită numai pentru produ-cerea materiilor de reproducere pentru liniile curate, liniile de endogamie și soiurile hibride. Are însă avantajul că face posibilă o reproduce-re de masă ie� ină, materialul de reproducere se creează în cantitate mare, tratarea seminței este simplă, depozitarea este posibilă pentru o peri-oadă de timp mai lungă, și este un puiet care se poate crește în mare măsură fără tratamente și instalații mai speciale. Din punct de vedere eco-logic, în orice caz, constituie un avantaj faptul că elasticitatea populației este mai mare și ea se acomodează mai bine la condițiile schimbăto-are, respectiv neechilibrate, ale locului de cul-tivare. Puieții proveniți din sămânță sunt fără viruși la mai multe specii (măr, citrice), ceea ce este un avantaj important și din punct de vedere al producerii de puieți și al înnobilării.

REPRODUCERE SEXUATĂ ȘI PRODUCERE DE MATERIALE DE ÎNMULȚIRE În școala de puieți reproducerea sexuată are rol important în crearea puieților de portaltoi, în special la plantele sâmburoase, cea mai mare parte din aceste specii sunt altoite pe portalto-iuri provenite din sămânță. Baza reproducerii sexuate este zigotul provenit din uni� carea cel-or două gameturi, respectiv sămânța sau rodul provenit din aceasta, respectiv și din inițierea de sămânță și de rod, numite în cultivare deo-potrivă sămânță de reproducere. Plantele pro-ducătoare de fructe se pot înmulți în general bine pe cale sexuată. Pe parcursul înmulțirii se-xuate, din semințele realizate creștem indivizi, puieți noi proveniți din sămânță.

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

2

Se obișnuiește a se reproșa înmulțirii sexuate faptul că, astfel înmulțite, soiurile de fructe nu-și păstrează identitatea de soi. În cazul soiului înmulțit pe cale asexuată, cerința însăși ar � ireală, deoarece astfel de soiuri se pot înmulți numai pe cale asexuată pentru a-și păstra identitatea de soi.

Avantajele înmulțirii sexuate: majoritatea plan-telor cultivate se pot înmulți cel mai ie� in și cu rezultatele cele mai bune prin înmulțirea sexuată deoarece procurarea materialului de reproducere nu este așa de costisitoare, culegerea, transporta-rea și îngrijirea de asemenea costă mult mai puțin decât în cazul materialelor de reproducere ase-xuate. Prin înmulțirea sexuată se pot produce mai multe plante într-o perioadă de timp mai scurtă, decât la înmulțirea asexuată.

Dezavantajele înmulțirii sexuate: urmașul plantelor polenizate de străini moștenește trăsătu-rile tatălui și mamei, astfel el nu va � identic cu planta-mamă, ba chiar dacă trăsăturile plantei-tată, din punct de vedere al cultivării, sunt mai sla-be, valoarea urmașului va putea scădea, raportată la valoarea plantei-mamă.

Culegerea roduluiCoacerea și căderea roadelor și a semințelor este speci� că soiului, dar pot � in� uențate de vreme și de mediul înconjurător. Vremea vântoasă, uscată din perioada coacerii împiedică procesele de dezvoltare desfășurate în sămânță, în astfel de situații capaci-tatea de germinare a semințelor nu este perfectă. Mai are efect asupra coacerii perioada de timp fără înghețuri, cantitatea și repartizarea precipitațiilor, căldura – de exemplu un soare mai puternic are ca rezultat semințe de o calitate mai bună.

Culegătorul trebuie să cunoască: când este coaptă sămânța pentru culegere, când se poate cu-lege rodul în siguranță, cum trebuie culese roadele de pe plantă și de pe pământ, și despre ce fel de plante trebuie culese roade.

Perioada de culegere a roadelor este determi-nată de starea de coacere a seminței și de timpul cât sămânța poate rămâne pe plantă sau pe pământ fără a se altera.

Înainte de culegere, în interesul muncii plani� -cate, trebuie făcută prima dată evaluarea recoltei. Pe parcursul acestei munci, pe câte o ramură a mamei-plantă se numără roadele și se stabilește cantitatea de sămânță din conținutul lor. Pornind de la aceas-tă bază se calculează producția preconizată pentru o ramură, iar această cifră se va raporta la planta întreagă, eventual la întregul efectiv. În anul produ-cerii semințelor, roadele se estimează de două ori, prima dată când mărimea lor este la jumătate, iar a doua oară imediat înainte de coacere.

Pentru culegere sunt necesare instrumente corespunzătoare. Roadele tufelor se culeg stând pe sol, ale pomilor însă se strâng de pe scară sau

cățărat pe pomi. Pentru culegerea semințelor sunt necesare instalații de asigurare, utilaje de culegere și de transport, ambalaje, respectiv locuri de de-pozitare corespunzătoare. Pentru o producție mai sigură trebuie recoltată întotdeauna atâta sămânță, încât să rămână rezervă și pentru anii fără roade.

Curățarea roadelor după recoltareDin roadele culese semințele trebuie extrase și păstrate până la însămânțare în astfel de condiții, încât să nu le scadă capacitatea de germinare.

Zdrobirea și extragereaSămânța trebuie extrasă imediat după culegere din cea mai mare parte a fructelor cu carne sau su-culente, pentru ca ea să nu se altereze. Cantitățile mai mici se pot spăla și cu mâna. La cantitățile mai mari semințele se extrag cu ajutorul mașinii de extras cu ciocan cu arc. Cu această mașină se pot curăța până la 225 de kg de semințe de mere pe oră. Din borhotul zdrobit sau presat semințele se extrag cu apă curgătoare, respectiv prin ciuruire, după uscare.

În timpul spălării semințele să nu rămână prea mult timp în apă, pentru că din lipsă de oxigen pot începe procese de descompunere dăunătoare, care ar putea diminua capacitatea de germinare. Apa caldă conține puțin oxigen, de aceea nu trebuie folosită pentru spălarea semințelor. La spălare, sămânța sănătoasă se scufundă de obicei în apă, iar coaja și pulpa rămân la suprafață sau se scu-fundă mai încet. Astfel se îndepărtează ușor.

Uscare, extragereSemințele prea umede se usucă prin împrăștierea lor în aer liber sau în cuptoare pentru uscare. Pe vreme uscată, semințele care nu pot � luate de vânt se pot întinde în aer liber. Metoda necesită o supreveghere constantă și multe prelate; păsările și rozătoarele pot produce mari pagube.

Pe vreme umedă semințele se vor usca sub acoperiș, deși este o metodă mai costisitoare, însă se poate supraveghea mai ușor. Încinta de uscare trebuie să � e înzestrată neapărat cu instalație de aerisire adecvată. Recolta de semințe de măr și de păr să � e întinsă în straturi subțiri, de o grosime de 1 cm, semințele decarni� cate ale plantelor sâm-buroase în straturi de 2 cm. Este importantă înto-arcerea frecventă a semințelor întinse.

Putem așeza semințele și pe ra� uri făcute din plasă de sârmă, care se aerisesc și de jos, astfel re-colta se usucă mai bine.

Temperatura încăperii de uscare la semințele sâmburoase să � e între 30-35 C°, iar la pomacee de 25 C°. La temperaturi prea ridicate capacitatea de germinare se poate distruge, iar în încăperi prea reci semințele pot mucegăi. În condiții corespunzătoare semințele de măr se pot usca în două-trei zile.

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

3

Conservarea și depozitarea semințelorPrin conservarea semințelor înțelegem păstrarea lor începând de la data culegerii și până la data de însămânțare cea mai apropriată. Depozitarea în-seamnă păstrarea făcută pe parcursul unei perioa-de de timp mai lungi, eventual mai mulți ani, fără scăderea viabilității.

Perioada de viață a semințelor, pe parcursul con-servării, poate � in� uențată de umiditate, tempera-tură, lumină, aerisire, caracterul cojii semințelor, starea de coacere a seminței, microfolora și conta-minarea cu insecte, dar şi de alți factori.

Perioada de timp pentru pregătirea germină-rii este diferită, în funcție de specia de plantă. Conservarea necorespunzătoare a seminței poate reduce capacitatea și puterea de germinare, dar poate duce și la distrugerea semințelor. În perioa-da depozitării, cele mai mari daune sunt provocate de conținutul mare de umiditate și de temperatura ridicată. Trebuie evitată variația gradului de umi-ditate, pentru că aceasta activează în sămânță un proces biochimic și � ziologic.

Încăperile de depozitare să aibă temperatură uniformă (aproximativ 1-5 C°) și să � e cu conținut de umiditate relativ uniform (50-60%, dar să nu depășească 70%), respectiv să � bine aerisite și de-zinfectabile. Semințele de păr, măr, cireș, prun și vișin au încolțit cel mai bine după păstrarea lor în încăperi având umiditatea relativă cuprinsă între 50-55%.

Semințele provenite din pomacee se pun în saci cu capacitatea de 15-20 kg, iar cele sâmburoase în saci de 50-60 kg. Depozitarea se poate face și în lăzi (Fig. nr. 1).

Pregătirea semințelor pentru încolțireÎnaintea însămânțării, pentru sprijinirea încolțirii, semințele a� ate în stare de repaus trebuie să aibă parte de un tratament special. În anumite situații se poate aplica orice metodă, în altele este nevo-ie de un tratament foarte exact chiar și în cazul aplicării metodei celei mai bune sau, mai mult: în situații speciale perioada de repaus nu poate � întreruptă cu nici un fel de tratament. Semințele se pot trata înainte, concomitent sau după depo-zitare. În multe cazuri semințele ajung în starea de repaus neobservabil, între data de culegere și cea de însămânțare. Semințele proaspăt culese în mare majoritate nu au coajă impermeabilă, dar după uscare coaja multor soiuri va deveni imper-meabilă.

Strati� carea rece. Pentru întreruperea stării interioare de repaus, metoda cel mai des folosită este: pe o perioadă de 1-4 luni, la o temperatură de 0-10 C° furnizăm semințelor oxigen din plin, prin strati� care umedă. Avantajul strati� cării este că la numeroase specii nu numai că accelerează, dar și sprijină încolțirea. Combinația dintre frig și umezeală are un efect bene� c asupra transfor-mării substanțelor nutritive complexe în substanțe simple, care cu ocazia încolțirii se pot absorbi mai ușor. În anumite cazuri înmoaie coaja de sămânță și sprijină și alte schimbări folositoare. Prin stra-ti� carea rece în general nu numai că germinarea este mai bună, dar este și mai uniformă. Nu nece-sită utilaje mai deosebite.

Are dezavantajul că tratarea necesită uneori o perioadă lungă de timp. Semințele se pot despr-inde mai di� cil de mediul de strati� care. Dacă în timpul curățării semințele se lezează, strati� carea accentuează în plus efectele vătămărilor. Semințele scoase de la temperatura joasă trebuie însămânțate imediat, altfel pierderile pot � însemnate.

Dacă perioada de strati� care este prea lungă, atunci un procent semni� cativ din semințe încolțește încă în timpul strati� cării și devin ne-corespunzătoare pentru semănat. Dacă este mai scurtă decât trebuie, încolțesc prea puține semințe, eventual mai multe dintre ele ajung din nou în sta-rea de repaus.

Semințele de măr și păr care încolțesc mai lent, necesită în esență timp mai lung pentru strati� -care, decât speciile care încolțesc mai repede. De asemenea, semințele soiurilor de măr de toamnă trebuie strati� cate mai mult timp, decât cele ale soiurilor de iarnă.

Dintre semințele portaltoiurilor de pomi înmulțite în masă, semințele de cireș și vișin tre-buie strati� cate cel târziu până la sfârșitul lui septembrie, cele ale pomaceelor până la sfârșitul lui noiembrie, iar semințele provenite de la nuc și de la prun corcoduș până la terminarea lunii de-cembrie.

Fig. nr. 1 Depozitarea semințelor de pomi în depozite răcite

(Foto: Hrotkó K.)

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

4

În scopul temperaturii și umidității cores-punzătoare putem folosi pentru strati� care di-ferite medii de strati� care (nisip, turbă, perlită, mușchi, rumeguș). Cele mai răspândite dintre ele sunt nisipul și perlita.

O condiție importantă a strati� cării este și tem-peratura optimă. Aceasta trebuie să � e cuprinsă în general între 0-10 C°, dar nici aici nu se pot oferi reguli general valabile. Nevoia de temperatură de-pinde se specie, soi, de perioada de culegere și de depozitare.

Gradul de umezeală corespunzător trebuie stabi-lit după experiență. Strati� catorul să � e menținut în condiții mai mult uscate decât umede, pentru că în cazul al doilea mucegăiește sau se încinge. Umezeala este necesară nu numai pentru încolțire, dar și pentru terminarea proceselor de coacere ulterioare. Uscarea temporară a semințelor duce la perturbații de metabolism și � ziologice, și din aceste cauze rezultatele de răsărire scad. Față de asta, uscarea semințelor imediat după culegere nu este păgubitoare. Materialul strati� cator trebuie să � e permanent umed și uniform. Apa evapo-rată trebuie completată prin stropire și prin udare. Pentru evacuarea apei în exces în josul strati� cato-rului să confecționăm un sistem pentru îndepăr-tarea apei. Strati� catorul din aer liber trebuie ins-talat la o înălțime mai mare, nu cumva semințele să putrezească datorită creșterii nivelului apei din sol. În aer liber vom strati� carea la o adâncime de 80 cm, ferită de îngheț, pentru ca semințele să nu moară datorită apei strânse (ca urmare a încălzi-rii de primăvară) peste stratul de sol înghețat, af-lat mai jos. Gospodărirea apei este foarte bună la semințele strati� cate puse în folie de polietilenă, și ținute în condiții de umezeală și la temperaturi scăzute.

ÎNMULȚIREA ASEXUATĂ ȘI PRODUCEREA MATERIALELOR DE ÎNMULȚIRETeoretic, orice plantă se poate înmulți pe cale ase-xuată dacă cunoaștem care parte din ea este potri-vită pentru reproducere, dacă cunoaștem perioada ei de înmulțire, cunoaștem factorii de mediu ne-cesari pentru o înmulțire cu bune rezultate, și dacă suntem în stare să și creăm aceste condiții.

Înmulțirea asexuată are și avantaje și dezavan-taje. Avantajul ei este că obținem un urmaș identic cu planta-mamă; din plantele care cresc puternic se pot crește mai repede astfel plante gata făcute; plantele înmulțite pe cale asexuată în� oresc mai repede decât cele provenite din sămânță. Dezavan-tajul este că este mai costisitoare decât reproduce-rea sexuată (însă prin folosirea substanțelor care stimulează dezvoltarea rădăcinilor, cheltuielile se pot reduce); pentru crearea multor plante sunt ne-

cesare multe plante-mamă, iar pentru aceasta este nevoie de o bază de plante-mamă corespunzăto-are; necesită cunoștințe de specialitate mai bune și instalații mai costisitoare decât la reproducerea sexuată.

Metodele de înmulțirea asexuată au două gru-pe mari:

1. Vorbim despre reproducere autovegetativă atunci când noul individ ia naștere datorită regenerării propriei sale rădăcini (marcotaj, butășire, lăstar, plantă cu stolon).

2. Pe parcursul reproducerii xenovegetative orga-nele lipsă se completează prin împreunarea cu un individ străin (altoire).

Astfel, pe parcursul înmulțirii, la reproducerea au-tovegetativă, formarea rădăcinilor complementa-re este un proces regenerativ determinant, iar la reproducerea xenovegetativă sudarea/închegarea altoiurilor. La metodele de înmulțire autovegeta-tive regenerarea părților vegetative se poate pro-duce în stare desprinsă de planta mamă sau prin menținerea legăturii cu ea. În primul caz vorbim despre butășire, iar în cazul al doilea este vorba despre marcotaj și înmulțirea prin lăstari, respec-tiv prin plante cu stolon.

Prin butășire se pot înmulți cele mai multe plan-te, este însă deosebit de semni� cativă la înmulțirea speciilor de plante bacifere, la unele portaltoiuri și soiuri de pomi fructiferi. Este o metodă simplă și deosebit de rapidă care, ca urmare a dezvoltării tehnicii (stropire prin dispersie/ceață, folosirea de substanțe stimulatoare) așează în planul al doilea din ce în ce mai mult marcotajul, folosit în general până acum. Butașii se pot crea din părți de lăstar cu dezvoltare diferită sau din rădăcini, ale căror cerințe față de procesul regenerativ, precum și față de condițiile de mediu sunt foarte diferite. Butașii de tulpină (butaș de lăstar și butaș uscat) au cea mai mare importanță în cultivarea în școlile de puieți. Fiecare butaș de tulpină are meristemă de creștere sau lăstar în începere și a� at în repaus (mugure), deci pentru a deveni o plantă de sine stătătoare este nevoie de regenerarea sistemului rădăcinal.

Altoirea este denumirea cuprinzătoare utilizată în horticultură pentru acele procedee pe parcursul cărora lăstarii (mai rar rădăcinile) sunt lezate în așa fel, încât prin îmbinarea, și mai apoi prin su-darea lor să trăiască mai departe ca plantă (altoi), având mai multe componente. Astfel de legături se realizează cel mai mult între organe sau țesuturi. Altoirea este nu numai o metodă de reproducere xenovegetativă, utilizarea ei este multilaterală. Sis-temul de lăstari care se creează din muguri nobili formează altoiul, împreună cu portaltoiurile care posedă deja rădăcini, și cu cele la care se vor crea rădăcini mai târziu. În altoi se păstrează trăsăturile genetice ale componentelor, cu anumite modi� cări

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

5

fenotipice, astfel altoiul este o plantă multicompo-nentă, în care trăsăturile partenerilor se a� rmă în mod speci� c într-un singur individ.

Altoiuri arti� ciale se pot crea cu scopuri diferi-te, dintre acestea cele mai importante sunt:

– Altoirile cu scop de reproducere sunt cele mai dese la acele soiuri la care metodele au-tovegetative nu au rezultate; altoirea poate � o metodă potrivită în scopul reproducerii vegetative. La realizarea altoiurilor putem vorbi despre reproducere numai în cazul soiului nobil, condiția preliminară a proce-deului este însă creșterea premergătoare a plantelor de portaltoi (puieți) de o calitate corespunzătoare.

– Pe lângă nevoia exclusivă de reproduce-re, în pomicultura contemporană are deja o importanță mai mare crearea de altoiuri combinate cu caracteristici de portaltoi avantajoase. În acest scop, în funcție de ne-cesităţi, se cresc cel mai des altoiuri cu două componente, dar dacă se dorește, este posibilă unirea într-un singur exemplar a caracteristi-cilor avantajoase ale mai multor componente.

– Altoirea face posibilă realizarea și a unor forme deosebite, aspecte de coroane diferite de cea normală. Asemănător copacilor cu coroane de formă globulară sau cu coroa-ne cu atârnare, se poate ca, prin altoire din plante cu statură de arbust (coacăz, alun) să se crească copaci cu trunchi.

– În pomicultură, pentru urmărirea schim-bărilor accelerate ale speciilor, pentru expe-rimentarea funcțională rapidă a unor soiuri noi, există posibilitatea realtoirii, al cărei re-zultat este schimbarea soiurilor copacilor și ale plantațiilor existente. Tot cu această me-todă se pot crea altoiuri cu mai multe soiuri, păstrând în același timp și soiul originar. Într-o plantație având același soi, deci o plantație curată, putem altoi în coroanele so-iurilor de rod și ramurile soiului producător de polen. Prin altoire se pot completa părțile lezate din trunchi sau din coroană, pentru completarea leziunilor se foloseşte altoirea în punte.

– La înnobilarea soiului, prin folosirea vâr-furilor de lăstari ai puieților proveniţi din sămânță pentru a altoi pomi mai vârstnici, roditori sau portaltoiuri mai scunde, putem să accelerăm semni� cativ intrarea în rod al puietului, și astfel punerea în valoare a hib-rizilor nou creaţi.

– Altoirea este mijlocul de transmitere sigură a virușilor, servește la detectarea și studie-rea îmbolnăvirilor cauzate de viruși. Pentru transmiterea virușilor este su� cientă altoi-rea unei singure mlădițe.

Crearea puieților prin butășire Școlile de puieți folosesc metodele de butășire în pri-mul rând pentru realizarea puieților de portaltoi, se întâmplă mai rar ca metoda să poată � aplicată și pentru înmulțirea anumitor soiuri de plante bacifere.

Crearea de puieți prin butășire prin mușuroireLăstarii dezvoltaţi în anul ulterior plantării se taie în primăvara anului al doilea până la nivelul so-lului, prin asta gâtul rădăcinii devine mai gros, și pe el pot crește mulţi lăstari. Partea de bază a lăstarilor dezvoltaţi din gâtul rădăcinii plantei-mamă tăiate se va umple cu pământ, înrădăcina-rea se va petrece în etapa a doua a perioadei de cultivare, după ce lăstarii capătă aspectul de copac, iar creșterea rădăcinilor va avea loc deseori până și după ce frunzele cad. Când lăstarii care ies din gâtul rădăcinii ating dimensiunea de 20-25 cm, dar încă nu sunt lemni� caţi, se face mușuroirea la înălțimea de 10-15 cm, astfel încât � ecare dintre ei să � e înconjuraţi cu solul afânat (Fig. nr. 2).

Se înmulțesc astfel portaltoii de gutui și măr, dar și portaltoiurile unor clone de plante sâmbu-roase, respectiv cu această metodă se pot înmulți soiuri de coacăz și de agriș. Orientarea rândurilor să � e în direcția nord-sud, ceea ce asigură încălzi-rea uniformă a bilonului. Și la distanțele cele mai mici dintre două rânduri să existe o cantitate de sol (pământ) su� cientă pentru realizarea de biloa-ne, (distanța între rânduri cuprinsă între 0,9 – 1,5 m). Distanța dintre tulpini este între 25-40 cm.

Udarea are o importanță foarte mare în veri deosebit de secetoase. Prin udare regulată putem împiedica uscarea biloanelor. Printre biloane e potrivită și udarea prin revărsare și prin brazdă, însă acestea răcesc și compactează foarte mult so-

Fig. nr. 2 Operațiile de în� ințare ale coloniei-mamă

prin mușuroire

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

6

lul. Cel mai bine este să ne organizăm pentru uda-rea prin stropire.

În cazul portaltoiurilor de măr cele mai uti-lizate, înmulțite prin butășire prin mușuroire, se pot culege de pe planta-mamă anual 6-10 buc. de puieți cu caracteristici standard, dar la portalto-iurile care se înrădăcinează foarte bine, această producție poate ajunge și la 15-20 de bucăți.

Marcotaj razant sau chinezesc La marcotajul chinezesc nuielele plantei mamă se îndoaie orizontal în brazdele puțin adânci create la suprafața solului, iar lăstarii ieșiţi din mugurii nui-elelor se mușuroiesc treptat. Pe parcursul unui unui an se înrădăcinează partea de bază a lăstarilor, în anumite cazuri și nuiaua îndoită în jos, sau ambele părți. După căderea frunzelor, lăstarii înrădăcinaţi sau partea de nuia se taie de pe planta mamă, cea din urmă va � tăiată în bucăți, în așa fel încât pe � ecare bucată să rămână un singur lăstar (Fig. nr. 3).

Marcotajul chinezesc necesită un volum de muncă mai mai mare decât marcotajul prin mușuroire (încârligare). Se poate utiliza la acele plante, care sunt mai puțin capabile la formarea de muguri adventivi, nuielele lor se înrădăcinează mai ușor decât lăstarii, sau dacă nu se pot înmulți în mod economic prin marcotajul prin mușuroire. Astfel se înmulțesc de ex. unele altoiuri sâmburo-ase (FI 2/1, Brompton).

Marcotajul obișnuit La marcotajul obișnuit nuielele plantei mamă se înrădăcinează prin îndoirea lor în sol la o adân-cime de 30-40 cm (Fig. nr. 4). Dintr-o nuia mar-cotată se poate obține o singură marcotă înrădă-cinată. Înrădăcinarea se realizează într-un an, dar poate ține și 2-3 ani.

Comparativ cu metodele de mai înainte este metoda de marcotaj cea mai simplă, însă numărul de exemplare înmulțite este mic, deoarece dintr-un singur lăstar se poate obține în cel mai bun caz numai o singură plantă nouă.

Prin această metodă putem marcota lăstari, nuiele având vârsta de un an sau părți de creangă mai vârstnice și încă îndoibile. Perioada optimă

pentru marcotaj este primăvara, dar și lăstarii anu-ali trebuie marcotaţi cel târziu până la începutul-mijlocul lui iunie. În cazul marcotării obișnuite facem cu sapa în pământ mișcări laterale, și astfel creăm breșe de câțiva centimetri către lăstarul ales, situat lângă planta mamă. În această breșă îndoim lăstarul sau nuiaua, astfel încât vârful ei să se ridi-ce deasupra nivelului solului, iar partea ei îndoită cu boltă să ajungă în josul breșei/adânciturii. Vom umple adâncitura cu pământ afânat, după acea-sta tasăm pâmântul cu piciorul. În cazul în care nuiaua marcotată nu se � xează în groapă, ea tre-buie � xată cu un cârlig. Este important ca îndoirea nuielei în sol să � e cât mai abruptă, căci dacă ea va avea o boltă crescătoare, pe ea vor crește mulţi lăstari noi, astfel înrădăcinarea va � slabă sau nu va avea loc, respectiv puietul obținut va � mai slab.

Și îndoirea și înrădăcinarea sunt ajutate dacă se răsucește nuiaua pentru marcotaj, și partea care ajunge în pământ se trosnește cu atenție. Înrădăci-narea poate � ajutată și prin inelare.

Pe parcursul verii, săpatul de pe lângă planta mamă trebuie să � e făcut cu grijă, ca să nu peric-lităm viitorii puieți de marcotaj, și ca să nu per-mitem nici uscarea solului. În caz de necesitate se în� ge pe lângă lăstarii de marcotă câte un țăruș, și se leagă lăstarii de ei. Această măsură este im-portantă mai ales împotriva plantelor târîtoare. La sfârșitul toamnei vom desface marcotele, și dacă au format rădăcini, atunci după desprinderea lor de pe planta mamă le putem transplanta în locația lor permanentă, ca � ind plante noi. La speciile care se înrădăcinează mai greu (de exemplu alunul), pe-rioada de înrădăcinare poate dura mai mulți ani.

Importanța marcotajului obișnuit a scăzut da-torită costurilor mari de menținere a coloniei mamă, problemelor datorate combaterii buruie-nilor, respectiv datorită perioadei de înrădăcinare lungi și a numărului redus de plante obţinute. În străinătate se utilizează pentru înmulțirea soiurilor de alun.

Fig. nr. 4 Marcotaj obișnuit

Fig. nr. 3 Marcotaj razant sau chinezesc

(Sursă: Hrotkó, 1999)

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

7

Crearea puieților prin butășireCele mai multe plante se pot înmulți prin butășire, procedeul este însă deosebit de important la înmulțirea speciilor de plante bacifere, la anumite portaltoiuri și soiuri de pomi. Este o metodă simp-lă și deosebit de rapidă, care datorită dezvoltării tehnicii (stropire prin dispersie/ceață, folosirea de substanțe stimulente) scade din ce în ce mai mult importanța metodei butășirii, utilizate în general până acum. Marea parte al portaltoiurilor sâmbu-roase noi, reproduse prin metode vegetative, se pot înmulți cu succes prin butășire prin lăstar și prin butășire în uscat, în vreme ce la portaltoiurile de măr și gutui cea mai răspândită este butășirea în uscat.

În plantațiile de butași ale soiurilor de talia co-pacilor trebuie să se urmărească crearea de garduri fructifere, care oferă o calitate bună pentru butași. Distanța aproximativă de 3 m între rânduri să facă posibilă cultivarea mecanizată. În funcție de spe-cie, distanța dintre plantele mamă este de 0,3-0,8 m. Înălțimea tulpinii să nu depășească 80-100 cm deoarece recoltarea manuală a butașilor devine di-� cilă în treimea superioară a gardului fructifer.

Plantele mamă se plantează des, cu distanța dintre rânduri de 70-80 cm și cu distanța dintre tulpini de 30-40 cm. În � ecare an se aplică tăierea totală, producția de nuiele de pe o tufă, având lun-gimea de 70-80 cm, este de 15-25 buc. În funcție de calitatea nuielei asta înseamnă 25-60 buc. de butași, cu o lungime de 20 cm.

Butășirea în uscat Prin butășire în uscat se înmulțesc foarte bine soi-urile de coacăz și anumite portaltoiuri de pomi (de ex. prun corcoduș, prun, gutui). Butașii se pregătesc imediat, iar în cazul celor depozitaţi, ei se pregătesc pe parcursul iernii. Butășirea imediată dă rezultatele cele mai bune. Din cauza organizării exploatării, în pepinierele mari se efectuează recoltarea materiale-lor de butășit și tăierea butașilor în general în lunile decembrie-ianuarie. Această perioadă însă oferă re-zultate bune numai la speciile care se înrădăcinează ușor, și unde există rădăcină inițială preformată.

Dintr-o nuia dezvoltată se pot realiza și 2-3 butași simpli. Lungimea butașului lemnos este de 15-30 cm. Butașul cu o lungime de 20 cm dă în general rezultate bune. La speciile unde nuielele sunt scurte, nu sunt întotdeauna coapte, și sunt mai subțiri, deci este de preferat să se facă butași cu călcâi sau butași cu cârlig.

Înrădăcinarea butașilor poate � sprijinită prin utilizarea de preparate stimulatoare. În condiții de exploatare, preparatele cele mai indicate sunt prafurile, iar la butașii lemnoși se folosesc mai ales preparatele cu conținut de IVS. Efectul auxinelor sintetice este foarte diferit în funcție de speciile și soiurile de fructe.

Pentru menținerea stării de repaus a muguri-lor este nevoie de o temperatură scăzută (0 - +2 °C), iar la baza butașilor, pentru formarea rădăci-nilor, temperaturi mai mari (12-21 °C). În ultimii ani, mai ales în Anglia, se aplică un tratament de încălzire la baza butașilor de portaltoi care cresc rădăcini mai greu. Se face pe podea încălzibilă. Procedeul asigură dezvoltare maximă de rădăcină și dezvoltare minimă de muguri.

Butașii lemnoși realizați, dacă nu sunt butășiți în aer liber imediat după tăiere, trebuie depozitați. Depozitarea cea mai simplă este îngroparea în aer liber în pământ sau într-o altă substanță care menține bine apa și este bine aerisită, într-un loc protejat și umbros. Rumegușul, ca substanță pent-ru îngropat, este chiar mai bun decât pământul în cazul gutuiului dar și în cazul altor specii de plan-te. La îngropare, utilizarea depozitelor refrigera-toare are un risc mai scăzut, în ele se menține o temperatură de +1 - +3 °C. Prin această metodă, data efectuării butășirii devine independentă de vreme (Fig. nr. 5).

Pentru școala de butași sunt cele mai potrivite solurile nisipoase cu humus, afânate, aerisite, care se încălzesc ușor. Butașii lemnoși se butășesc în aer liber toamna sau primăvara timpuriu. Toamna se butășeşte devreme, pentru ca butașii să formeze calus până la frigurile de iarnă, însă primăvara numai atun-ci când solul s-a încălzit su� cient (10 – 12 °C). Dintre plantelele fructifere se butășesc în aer liber toamna timpuriu, mai ales cele bacifere (coacăz). La portalto-iurile de prun, perioada optimă pentru butășire este octombrie-noiembrie. La butășirea de primăvară tre-buie avut grijă, ca butașii să nu încolțească în groapă. Este preferabil ca speciile și soiurile care încolțesc mai târziu să � e butășite mai ales primăvara.

Fig. nr. 5 Procesul butășirii în uscat

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

8

În școala de butași distanța dintre rânduri este de 40-70 cm, iar distanța dintre tulpini de 5-10 cm. La coacăz, butășirea se efectuează în general la distanțele de 70 x 10-20 cm, această distanță dintre tulpini � ind su� cientă și pentru realizarea tufărișului puietului. Rândurile se pot organiza și în răstavuri, lățimea acestora depinde de lățimea de lucru a utilajului de cultivare. În cazul lucrului manual distanța este de 120 cm, iar distanța dint-re rânduri este de 20 cm. După controlarea lor, trebuie mușuroite sau butașii trebuie acoperiţi la o înălțime de 3-4 cm cu o substanță afânată, ofe-rindu-le astfel protecție împotriva evaporării și a pagubelor provocate de vreme (înghețare).

Este recomandabil să se acopere solul școlii de butași cu compost semicopt, turbă sau alt material organic, având grosimea de un deget. Acoperirea păstrează umiditatea din sol, umbrește solul și re-duce înburuienirea.

Creșterea puieților de butași prin butași de lăstar Butașul de lăstar se poate realiza din părți de lăs-tari cu frunze, lemni� cate în măsuri diferite. Cele mai multe plante se pot înmulți foarte bine prin butașii de lăstar. Aceștia în general se înrădăcine-ază mai repede și mai bine, însă sunt mai sensibili, au nevoie de o atenție mai mare și de o pregătire mai bună decât butașii lemnoși. Butășirea prin lăs-tari este o metodă de înmulțire costisitoare.

În practica horticolă, pentru înrădăcinarea și creșterea butașilor de lăstari sunt cunoscute nu-meroase procedee. La conceperea tehnologiilor de înmulțire și de creștere a speciilor de fructe trebuie să ținem cont însă de câteva caracteristici:

– rădăcinile tinere ale butașilor de lăstari ai soi-urilor de fructe sunt fragile, transplantarea lor directă după înrădăcinare sunt suportate cu greutate;

– pentru tehnologiile de creștere (școala de altoi-uri) din cadrul practicii contemporane de culti-vare trebuie crescuţipuieți, care să posede pe cât posibil rădăcini libere, să � e fără frunze, să � e copţi și să aibă nuiea și rădăcină;

– dimensiunile puietului să facă posibilă planta-rea lui pe cale mecanizată;

– la soiurile de portaltoiuri, partea gâtului de rădă-cină să � e dreaptă și fără rami� cații pe o lungi-me de cel puțin 15 cm, și după plantarea lor în școlile de altoiuri, până la perioada de altoire în ochi, (august) să atingă grosimea de 8-16 cm.

Nu avem metode obiective pentru selectarea stării de lăstărire corespunzătoare, suntem nevoiți să ne bazăm pe aplicarea experienței deținute. La noi, prin butășirea prin lăstari aplicată în perioada înce-putului lunii mai și sfârșitul lunii iulie se pot înmulți cu rezultate bune cele mai multe specii de fructe.

Pentru portaltoiurile de fructe realizăm butași de lăstari cu o lungime de 30-35 cm. După ce pr-

ind rădăcini, în primăvara anului viitor ei se pot planta în școala de altoiuri. Butașii se taie în gene-ral cu cuțitul în așa fel, încât planul de bază tăiat să � e imediat sub nod. Frunzele de mai jos și partea de vârf necoaptă se îndepărtează, iar frunzele mai mari se scurtează, pentru a evita putrefacția.

Rănirea – împreună cu substanțele care stimu-lează formarea rădăcinilor – este deosebit de e� ci-entă. Putem cauza rănire și mai substanțială dacă tăiem o plăcuță mică din coaja tulpinii de pe par-tea de bază al butașului, sau dacă efectuăm crestări verticale pe partea de jos a butașului.

La majoritatea soiurilor de fructe și-au de-monstrat e� cacitatea în stimularea înrădăcinării preparatele care conțin IVS – (β-acid indolil butiric). La speciile care se înrădăcinează bine (de ex. vișin turcesc, prun corcoduș) se folosesc tratamentele având în general concentrația de 2 g/kg, iar la cele care se înrădăcinează mai greu (de ex. portaltoiuri de prun) concentrația este de 4 g/kg (MEZEI, 1974).

Pentru realizarea puietului de butaș prin lăsta-ri trebuie asigurate corturi de folie temporare sau deplasabile, tuneluri de folie, eventual cadre de răsadniță.

În cazul folosirii caselor de reproducere dep-lasabile, înrădăcinarea butașilor se desfășoară în instalația de reproducere, iar după ce înrădăcinarea s-a produs și butașii sunt căliți su� cient, instalația se înlătură, pentru ca apoi puieții să crească în condiții de aer liber, până la sfârșitul vegetației.

În perioada înrădăcinării butașilor, în funcție de condițiile de vreme, îi asigurăm udare prin stro-pit, udare prin dispersie (ceață) și umbrire. După înrădăcinarea butașilor (6-8 săptămâni), prin înlă-turarea anumitelor straturi acoperitoare (folia exte-rioară, iar apoi mijlocul de umbrire), prin lipsirea treptată al umbririi și a udării prin dispersie (ceață), plantele sunt obișnuite treptat-treptat la condițiile de aer liber. Această călire durează 1-2 săptămâni. La sfârșitul verii și toamna puieții cresc în condiții de aer liber, până la sfârșitul vegetației (Fig. nr. 6).

Fig. nr. 6 Variante pentru creșterea butașilor de lăstari (a) în instalație de înmulțire temporară, (b) în instalație

pentru înmulțire permanentă cu compartiment per-forat, (c) în instalație pentru înmulțire permanentă în

vas de turbă (Hrotkó, 1995)

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

9

Butașii se pot înrădăcina și în medii de înrădă-cinare așezate pe sol – corturi de folii permanente. La instalațiile permanente este indicat să asigurăm existența drenajului și încălzirea solului. Aceasta din urmă este importantă în cazul perioadelor în care vremea este mai răcoroasă, mai înnorată, și când apa folosită pentru udat poate răci ușor me-diul sub nivelul optim. În corturile de folie, aerisi-rea se poate rezolva printr-un canal de aerisire su-perior și prin ferestre de aerisire așezate deasupra nivelului de stropire, astfel în imediata apropiere a butașilor se poate modera efectul de uscare datorat mișcării aerului.

Răstavele ridicate și mesele oferă mai multe avantaje. Temperatura mediului de înrădăcina-re în spațiul aerian al cortului nu se răcește așa de mult nici în lipsa încălzirii solului, pe de altă parte aerisirea mediului este mai bună, și este mai bună și aprovizionarea cu oxigen a rădăcinilor în creștere. Dacă butașii rămân pe masă și după înrădăcinare, sub mediul de înrădăcinare se va așterne un amestec de compost - sol de grădină cu o grosime de 15-20 cm. Exploatarea instalațiilor de înmulțire se poate îmbunătăți, dacă pe parcursul verii înrădăcinăm butași până și de 2-3 ori. Butașii înrădăcinați în oale de turbă, în „paper-pot”, după o anumită călire se pot transplanta în școlile de întărire pentru populare (umbrite), în câmp liber, sau îi putem folosi pentru creștere în vase. Practică bună este și înrădăcinarea butașilor în comparti-mente cu fundul perforat. Butașii înrădăcinați îi plasăm împreună cu compartimentul pe solul bine nivelat și înzestrat cu mijloc de umbrire al școlii de întărire, unde puieții pot crește până la sfârșitul vegetației în condițiile de aer liber.

Cultivarea altoiurilor pomilor

Rolul cultivării de altoiuri este realizarea de alto-iuri de pomi fructiferi, care satisfac cerințele de calitate existente. Nevoile livezilor care produc marfă diferă foarte mult de cele ale grădinilor de pe lângă casă, și în � ecare domeniu se constată o schimbare permanentă a așteptărilor. Altoiul tradițional cu coroană posedă în general trunchi de doi ani și nuiele de coroană de un an. Sunt standardizate și diferitele lungimi de trunchiuri și numărul minim al nuielelor de coroană. Pent-ru formarea anumitor forme de coronă (garduri fructifere, fus zvelt) nu întotdeauna este avanta-jos însă altoiul cu coroană, pentru că lungimea trunchiului, așezarea nuielelor de coroană sunt predispuse, iar nuielele de coroană formate din lăstarii inițiali au în preponderență o orientare prea dreaptă. În cazul mărului, pentru forma-rea coroanei de fus zvelt, sunt foarte căutate în străinătate altoiurile de un an, care posedă nuiele de coroană de rangul doi, și care se îndoaie ori-

zontal. Pe puietul de doi ani nu există rami� cații, şi are avantajul că la formarea coroanei oferă po-micultorului libertate mai mare, însă întârzie cu un an dezvoltarea plantației de pomi fructiferi.

Metode de cultivare a altoiurilor În școlile de puieți, cea mai răspândită este realiza-rea de altoiuri prin altoirea în ochi dormind, care pe parcursul procesului se divide în două sau trei părți. Prima etapă începe cu plantarea și ține timp de un an, rolul ei este creșterea puieților de port-altoiuri potriviţi altoirii în ochi, proces încheiat până la urmă cu altoire în ochi dormind. În urmă-toarele două etape este vorba de creșterea trunchi-ului și a coroanei portaltoiului franc), iar perioade-le acestora sunt de unu sau doi ani.

Folosirea altoirii de primăvară este destul de rară la noi, reprezintă doar o modi� care mică față de cea precedentă. La altoirea în coroană sau la altoirea în ochi, trunchiul cu înălțimea dorită tre-buie format în perioada creșterii portaltoiului, iar după aceea să se facă altoirea sau altoirea în ochi la înălțimea coroanei.

Există o diferență importantă la altoiurile reali-zate în mână, unde altoirea se face înaintea plan-tării, iarna, în sală de lucru. Pentru asta se folosesc de la început puieți cu mărimea potrivită pentru altoit. În școala de altoiuri, rolul primului an este creșterea puietului de doi ani, formarea coroanei standardizate având loc în anul al doilea.

Din motivul igienei plantelor, nu este recoman-dată metoda prin care puieții de portaltoi sunt altoiți în ochi încă în locul de cultivare-mamă și se plantează astfel în școala de altoiuri pentru a crește mai departe. În astfel de situație, putem contamina prin ramura altoi plantele mamă-portaltoiuri, și putem declanșa semni� cativ răspândirea virușilor, dar și a altor boli. Din motive asemănătoare, nu se recomandă recoltarea de butași de pe puieții altoiți în oculație, înaintea tăierii în ochi.

La altoiurile cu intermediar, respectiv la altoi-urile cu mai multe soiuri, se folosesc combinații di-ferite ale modurilor de cultivare deja menționate.

Sarcini pregătitoarePentru evitarea daunelor produse de nematodele rădăcinilor din sol, ale ciupercilor și ale oboselii speci� ce a solului, școala de puieți trebuie reali-zată pe cât posibil pe teren virgin. Pe suprafața școlii de puieți, din cauza replantărilor dese, efec-tuate devreme, din cauza nerespectării principii-lor rotației culturilor, se poate înmulți cancerul bacterian al pomilor (Agrobacterium tumefaciens), diferitele ciuperci de sol (Rossellinia, Rösleria) și nematodele care parazitează rădăcinile pomilor noștri, acestea din urmă sunt periculoase datorită pagubelor directe, respectiv repezintă și vectori de viruși (VÉGHELYI, 1992).

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

10

În școala de altoiuri este necesară o rotație a culturilor cu perioada de minim 8 ani. Creșterea altoiurilor ține în general doi ani, astfel rotația se folosește pentru scopurile școlii de altoiuri numai doi ani. La alegerea plantelor premergătoare este un aspect important, ca ele să combată bine bu-ruienile, să nu folosească prea mult rezervele de apă din sol, îngrășământul natural să poată � ad-ministrat sub plantele premărgătoare, terenul să poată � eliberat de ele devreme pentru ca acesta să � e pregătit din timp pentru plantare, și să nu lase în urmă reziduuri de rădăcină care să împiedice cultivarea. Pentru acest scop în general sunt potri-vite cerealele cu spic.

Cultivarea altoiului prin altoire în ochi dormind În scopul altoirii în ochi dormind se plantează puieți standard de un an proveniți din sămânță, puieți de butaș și de marcotă. La anumite specii (piersic, migdal), și din sămânță preîncolțită și să-dită în școala de puieți de altoiuri se poate crește puiet potrivit pentru altoire în oculație. În cazul penuriei de puieți, puieții crescuți din sămânță preîncolțită, cu minge de pământ și cu cuburi de hrănire, de asemenea se pot altoi în ochi la sfârșitul verii (Fig. nr. 7).

Protejarea frunzelor împotriva bolilor și dăună-torilor este o sarcină de bază. La noi cel puțin în sfârșitul lunii august neapărat trebuie să avem gri-jă de dezvoltarea imperturbabilă a plantelor. Îm-potriva pagubelor produse de seceta de vară să ne apărăm prin alegerea corespunzătoare a terenului, printr-o adecvată gospodărire a apei, eventual fo-losirea udării. Să � m atenți la aceasta mai ales la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, nu cumva dezvoltarea puieților plantației să se blocheze aici, pentru că prin aceasta pe de o parte se scurtează perioada altoirii în ochi dormind, pe de altă par-

te prinderea puieților altoiți va mai redusă față de cea așteptată. Pentru altoirea în ochi sunt potriviți acei puieți care ating în perioada altoirii o grosime de� nită. Aceasta diferă în funcție de specie, dia-metrul gâtului de rădăcină � ind cuprins între 8-18 cm. Puieții portaltoi deveniți prea groși se altoiesc și se leagă greu, și adesea nici calitatea ramurilor altoite nu este satisfăcătoare.

Altoirea în ochi dormind în general ține de la mijlocul lui iulie până în mijlocul lunii septembrie. La noi este cea mai răspândită și azi tradiționala altoire în T. Deschiderea în formă de T a scoarței și a liberului, și tăierea scutului de altoire are nume-roase variante individuale, între care, din punct de vedere al necesarului de timp și al productivității, există mari diferențe.

În ultima perioadă diferitele tehnici de oculație au fost analizate prin diferite comparații referito-are la sudarea lor și la dezvoltarea altoiurilor. S-a constatat că la altoirea în T coaja nu se desprin-de de partea lemnoasă pe linia cambiului, ci în zona elementelor de lemn secundare, și din acea-stă cauză cambiul portaltoiului și al nobilului nu se potrivesc, sau se potrivesc greșit unul de celă-lalt, iar din cauza aceasta sudarea și procesele de diferențiere începute în calus sunt mai încetini-te. Contrar acestui fapt, la oculația chip linia de intersecție a inelului de cambiu în componenta portaltoi și nobil se așează una față de cealaltă, și după formarea de calus diferențierea vaselor de transport începe deja toamna. Din cauza aceasta, prin oculația chip, deteriorarea de iarnă a altoiuri-lor în ochi se poate reduce la minim, și primăvara după răsărire obținem o creștere mai puternică și mai echilibrată.

În urma unghiului scutului de oculație chip, curbura de deasupra locului oculației, și calitatea trunchiului portaltoiurilor sunt mai bune (Fig. nr. 8). Deoarece la noi căderile cauzate de gerul de iar-nă sunt destul de mari în oculațiile nesatisfăcător sudate, avantajele oferite de oculația chip ar meri-ta o atenție mai mare.

Creșterea inițială a altoiurilor înmulțite prin oculația chip a fost mai puternică, și aceasta s-a evidențiat printr-un diametru mai mare al trunchi-ului încă de la exploatare. Se arată o diferență vi-zibilă în dimensiunea curburii de deasupra locului oculației, ceea ce se datorează faptului că, urmare a poziției scutului de oculație al oculației chip, axul mugurului altoit în oculație se îndoaie mai mult către verticală, decât la altoirea în T.

După oculația chip, sudarea locului tăierii în ochi s-a petrecut pe o suprafață mai mare și a ofe-rit o calitate mai bună, decât la altoirea în T.

Cu cât oculația se efectuează la o înâlțime mai mare, cu atât se a� rmă mai mult efectul de scurtare al portaltoiului. Condiția preliminară a oculației la înălțime mare este puietul de portaltoi de o ca-

Fig. nr. 7 Procesul creșterii altoiului de pom

prin altoire în ochi dormind (Hrotkó, 1995)

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

11

litate și înălțime potrivită, și bineînțeles trebuie acordată grijă pentru curățirea trunchiului port-altoiului înainte de oculație, respectiv în anul de cultivare a vergii, ca muncile plivitului pe trunchi-ul portaltoiului să � e făcute în mai mare măsură, decât în mod obișnuit.

Pentru îndepărtarea părții de portaltoi de dea-supra mugurelui metoda cea mai răspândită în practica actuală este tăierea în ochi. Prin tăierea în ochi mugurele nobil altoit în oculație obţine o poziție terminală, și va înmuguri cu siguranță. Prin tăierea în ochi se taie și materialul de legat, astfel desfacerea și îndepărtarea lui nu necesită un efort deosebit dacă legarea s-a început de jos.

Este esențială alegerea datei corecte pentru efec-tuarea tăierii în ochi. După tăierea în ochi efectuată după înmugurire, cicatrizarea rănilor este mai in-tensă. Ciotul de portaltoi tăiat prea devreme poate să se usuce, ceea ce are ca urmare și uscarea mugure-lui nobilului/portaltoiului franc. La speciile mai sen-sibile la uscare (de ex. piersic) este indicat să lăsăm tăierea în ochi până după perioada de înmugurire.

Pe trunchiul portaltoiului, pe partea gâtului de rădăcină, răsar de asemenea şi mugurii rămași. Pentru asigurarea creșterii lăstarului portaltoiului franc/nobilului, aceşti lăstari trebuie îndepărtaţi de tot. Să nu întârziem cu plivitul sălbaticului pent-ru a nu se usca partea de bază a lăstarilor, pentru că în acest caz ei se pot tăia numai cu cuțitul, dar nu e bine să se facă nici prea devreme, pentru că creșterea vergilor se va începe anevoios. În funcție de portaltoiuri, data ideală pentru primele pliviri este atunci când lungimea lăstarilor sălbatici atin-ge cel puțin 10-15 cm.

La altoiurile de pomi fructiferi, lungimile de trunchi prescrise de standard sunt următoarele:

– copac cu tufă (b): 30-50 cm, – cu tulpină scundă (ts): 60-80 cm, – cu tulpină medie (tm): 100-120 cm, – cu tulpină lungă (tl): peste 150 cm.

Pe aceste porțiuni, tulpina să � e fără rami� cații. Lăstarii laterali formaţi se rup cu mâna înainte să se lemni� ce. Această operație se numește copilitul subsuorilor, și trebuie făcută înainte de a atinge înălțimea de tulpină proiectată.

Lângă înălțimea de tulpină lăstarii laterali vor rămâne iar pe parcursul anului de creștere a coroa-nei, vom selecționa dintre ei lăstarii de coroană. Ci-upirea în coroană se poate face la sfârșitul lui iunie, începutul lui iulie, când lăstarul portaltoiului franc depășește deja cu 6-8 frunze înălțimea de tulpină dorită. Vârful de lăstar în creștere se ciupește pes-te înălțimea de tulpină cu 6-8 frunze. Dacă nu s-a început până atunci, peste 2-3 săptămâni după ci-upirea în coroană, din lăstarii secundari va începe formarea coroanei. La începutul lunii iulie putem sprijini creșterea lăstarilor secundari prin udare și îngrășare în cursul vegetației. La multe soiuri ale mărului ciupirea în coroană nu este urmată de o formare corespunzătoare a coroanei, aceasta este valabilă în mod deosebit pentru soiurile cu dominanță apicală puternică. În străinătate, în ul-timii ani, la aceste soiuri s-au folosit substanțe de reglare a creșterii, prin care s-a reușit și la aceste soiuri formarea satisfăcătoare de lăstari secundari.

Creșterea altoiului altoit la masă Creșterea altoiului altoit la masă diferă la numero-ase operațiuni de tehnologia altoirii în ochi dor-mind, dar � ind o cultură de doi ani, se încadrează bine în rotația școlii de altoiuri (Fig. nr. 9).

Corzile de altoi se pot strânge pe întreg parcur-sul iernii, în perioada de repaus, recoltarea însă să se efectueze numai în zile lipsite de ger. Corzile re-coltate în perioada de repaus adânc se pot păstra cel mai mult timp în starea de repaus, în condițiile în care rezerva de substanțe nutritive a acestora nu a scăzut încă. Modi� cările de temperatură din perioada de repaus forțat pot reduce rezerva de substanțe nutritive. Pierderile de apă ale corzilor de altoi culese devreme pot � mai mari, iar acest lucru trebuie luat în considerare la altoire.

Pentru depozitarea corzilor de altoi, tempe-ratura corespunzătoare este de 1°C (± 1°C), iar conținutul de umiditate corespunzător este cup-rins între 95-98%. Vor � depozitate până la utiliza-re prin așezarea lor în mediu umed, în lăzi umplu-te cu rumeguș, turbă sau perlită. Dacă apare vreun mucegai pe ele, atunci legătura trebuie desfăcută și corzile spălate cu apă curată.

În scopul altoirii la masă, portaltoiurile trebuie depozitate în așa fel, încât în perioada altoirii să

Fig. nr. 8 oculație chip (Hrotkó, 1995)

a) tăierea de jos pe portaltoi, b) placa în formă de coif seo scoatem printr-o tăiere pornită de sus, c) locurile

tăierii efectuate pe portaltoi văzute din laterală, d) portaltoiul tăiat, văzut din față e) scutul de altoire

va � tăiat în mod asemănător, f) ordinea de tăiere în scutul de altoire, g) portaltoiul tăiat, văzut din lateral, h) scutul de altoirea potrivit la loc din vedere laterală,

i) scutul de altoire potrivit la loc, văzut din față

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

12

� e folosibile independent de condițiile de vreme exterioare. Pentru asta sunt bune și hrubele de ier-nat mai simple, pivnițele, unde media de tempera-tură zilnică este sub 3-5 °C, deci unde după termi-narea perioadei de repaus mugurii nu vor răsări încă. Bineînțeles este cel mai bine dacă depozităm portaltoiurile în același mod ca și corzile de altoi, deci în compartimente de refrigerat cu tempera-tură reglată automat, la aceeași temperatură ca și corzile de altoi.

Corzile de altoi se scot din depozit imediat îna-inte de altoire, se desfac legăturile, dacă este ne-cesar corzile se înmoaie câteva ore în apă, după aceea se șterg și se folosesc pentru înmulțire. Părțile de coardă foarte um� ate sau unde mugurii au intrat în dezvoltare nu se altoiesc; acestea în ge-neral nu se sudează bine cu portaltoiul.

Altoirea se poate face cu mâna sau mecanizat. La componente cu grosime identică se pot folosi altoiri în placaj în mână diferite, dar și componen-tele cu grosimi diferite se pot altoi în placaj sau prin altoire în triangulație. Experiența obținută în urma utilizării mașinii de altoire, arată că rapo-artele de prindere sunt cele mai bune la mașinile care execută copulație și copulație perfecționată, se apropie de rezultatele altoirii la masă, care nu arareori depășește 80-90%.

Altoiul tăiat și îmbinat se � xează cu bandă cu folie având ca materie de bază supervinil elastic. Dimensiunile ideale ale benzii: grosime 0,1 mm,

lățime 6-8 mm, lungime 20-25 cm. Fixarea (lega-rea) se face asemănător ca la altoirea în oculație, însă se începe de sus. Pentru evitarea secării, altoi-urile altoite la masă se tratează cu para� nă.

Altoiurile care sunt gata se depozitează în rumeguș umed pus în lăzi. Pe cât posibil într-o ladă să ajungă altoiuri de același soi. Ca și în cazul general al plantelor lemnoase, și altoiurile altoite la masă se păstrează la o temperatură de 1 °C (± 1 °C) și având umiditatea relativă de 98%. Partea su-perioară a rumegușului din lăzi să � e permanent umedă.

Procesele de sudare a altoirii se desfășoară mai repede la temperaturi mai ridicate. Trebuie să ne străduim, ca în parcursul preîncolțirii să se por-nească numai formarea calusului și sudarea, însă mugurii să nu înceapă să răsară. La sudarea sâm-buroaselor este avantajos dacă altoiurile sunt duse înainte de plantare în încăperi având temperatura de 20-25 °C, iar la altoiurile de nuc este cel mai bine să le preîncolțim la temperaturi de 25-28 °C. Cele de măr se sudează bine în general și la tempe-raturi mai scăzute (12-15 °C).

Pe parcursul creșterii altouirilor realizați prin altoire la masă, pentru valori� carea unei vergi de un an este optim ca distanța între tulpini să � e de 15 cm, iar la creșterea altoiului cu coroană de doi ani este optimă distanța dintre tulpini de 20-25 cm. Asemănător cu altoirea în ochi dormind, pli-vitul trebuie efectuat și aici. Pe cetul de altoire pot � doi sau trei muguri, din aceștia în general răsar mai mulți. Concomitent cu plivitul este necesară și selectarea lăstarilor, vom păstra numai lăstarii cei mai puternici, care cresc în direcția cea mai bună, iar pe ceilalţi îi rupem cu mâna cu atenție.

Oprirea creșterii vârfului de lăstar reduce cali-tatea preconizată a altoiurilor, de aceea prin udare și îngrășare pe parcursul vegetației trebuie să ne străduim ca vergile să crească încontinuu, până ating înălțimea necesară. Banda de folie folosită la legare nu mai poate urmări după anumit timp îngroșarea, prin urmare se va tăia în coaja altoi-ului. Înainte de producerea acesteia, banda se va tăia cu atenție, ca să nu vătămăm altoiul.

Creștera altoiului cu coroană, dacă este de-marată din vargă, corespunde în totalitate cu cele descrise la altoirea în ochi.

Din altoiuri de un an realizate prin altoire la masă putem să creștem asemena altoiuri de doi ani, ale căror trunchiuri formează în mare parte vlăstari de un an și de rangul al doilea. În Euro-pa de Vest, asemenea altoiuri sunt foarte căutate pentru forma de coroană cu fus zvelt (Knippba-um). Esența creșterii constă în faptul că varga de un an va � tăiată pe 2 muguri, și pe părțile puter-nice de lăstar de un an vor crește mulţi lăstari de rangul al doilea, a căror poziționare este în unghi apropiat de orizontală.

Fig. nr. 9 Procesul de creștere al altoiului de pom prin altoire

la masă și prin altoire în coroană (Sursă Hrotkó, 1999)

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

13

Prin cultivarea făcută sub folie și în vase, producția altoiurilor altoite la masă se poate acce-lera; prin acest procedeu putem obține din altoi-urile de iarnă material săditor (vargă) care până la sfârșitul lui august va ajunge la calitatea de a putea � plantat.

PORTALTOIURILE SOIURILOR DE FRUCTEInițial pomicultorii au folosit portaltoiurile numai pentru că, în afară de altoire și de altoire în ochi, nu au putut înmulți soiurile nobile prin alte meto-de. Mai târziu au selecționat portaltoiurile potrivi-te pentru diferitele soiuri din cauza trăsăturilor de cultivare avantajoase ale diferitelor portaltoiuri. În pomicultură cea mai răspândită este folosirea port-altoiului generativ, când portaltoiul furnizează rădă-cinile și o parte scurtă a tulpinii altoiului (cu o lun-gime de 10-30 cm). Este mai rar portaltoiul altoit la nivel de coroană, când portaltoiul dă atât rădăcina, cât și tulpina (de exemplu la altoirea în coroană), iar în ultima vreme se răspândesc altoirile intermedia-re, când între portaltoiul generativ și soiul nobil se intercalează un alt treilea soi, și acesta va constitui o parte a tulpinii, cu o lungime de 30-100 de cm.

Deci rădăcinile și părțile mai scurte sau mai lungi ale altoiurilor de pomi fructiferi sunt oferi-te de portaltoi, astfel altoiul este un sistem meta-bolic cu două componente, legate între ele, unde componentele, cu păstrarea independenței, prin transportul apei, al substanțelor minerale, al asi-milatelor și prin celelalte produse metabolice in� uențează trăsăturile celeilalte componente.

În pomicultura modernă se recunoaște din ce în ce mai mult importanța portaltoiului, care din privința rezultatelor de producție nu este cu nimic mai prejos decât portaltoiul franc (nobi-lul) altoit pe el. Împreună cu nobilul, portaltoi-ul in� uențează dimensiunile pomilor, forma de coroană aplicabilă, metoda de cultivare, și prin acești factori e� ciența plantațiilor. Pe lângă asta de� nește fundamental capacitatea de adaptare a altoiului la condițiile ecologice ale cultivării, care datorită condițiilor plantației, a problemelor de protecție a plantelor au de asemenea in� uență asupra efecienței. Pentru a putea reacționa � exibil la problemele economice, de tehnologie a cultivă-rii și cele ecologice, cu care se confruntă perma-nent pomicultura, folosirea multiplă și adaptabilă la condiții a portaltoiurilor este un mijloc indis-pensabil la nivel mondial (Hrotkó, 1999).

Portaltoiuri de mărPortaltoiurile de măr au o in� uență foarte mare asupra dimensiunilor pomilor, dimensiunile re-zultate datorită acestor in� uențe sunt între valorile marginale de 20-100% (Fig. nr. 10).

În plantațiile moderne, în cazul plantării în număr mare a exemplarelor, pot � luate în calcul numai portaltoiurile cu creștere mai slabă, foarte scunde, scunde sau a� ate între cele două. La alege-rea corectă a portaltoiului trebuie să se aibă în vede-re și faptul că trebuie luate în considerare cu aceeași pondere puterea de creștere a soiului nobil, res-pectiv condițiile de sol. Pentru soiurile cu creștere foarte puternică (Mutsu, Gloster) și pentru cele cu creștere puternică (de ex. Jonagold, Elstar) se reco-mandă folosirea partaltoiurilor având dezvoltare mai slabă decât Mailing 9, sau creșterea poate � mo-derată prin altoirea în ochi făcută la înălțime mai mare sau prin interaltoirea de portaltoiuri scunde. Din oferta de portaltoiuri existente în circulație în zilele noastre pot � luate în calcul soiurile de tip șpur sau, dintre cele cu creștere foarte slabă, semis-cunde și cu o forță medie, Mailing 26, Malling-Mer-ton 106 și Malling-Merton 111.

Trebuie scos în evidență în mod special rolul înălțimii locului de oculație. Cu cât partea de tul-pină de deasupra solului a portaltoiului este mai lungă, cu atât mai mult se a� rmă efectul lui de re-ducere a înălțimii. La o climă răcoroasă, umedă se recomandă efectuarea oculației la înălțimea de 25-30 cm, în condiții mai uscate poate � su� cientă și înălțimea de 15-20 cm.

Mărul nu agreează seceta, relativa „capacitate de suportare” a lipsei de apă a unor portaltoiuri nu în-seamnă că ele se pot planta și în condiții aride în mod expres. Capacitatea de rezistență împotriva lipsei de apă a unor portaltoiuri are legătură cu adâncimea la care pătrund rădăcinile, și cât de � n împânzesc aces-te rădăcini granulele de sol. Prin luarea în considera-re a acestor puncte de vedere, portaltoiul având cea mai mare rezistența la secetă este Malling-Merton 111, în același timp portaltoiurile scunde, groase și cu rădăcini � rave au capacitate slabă de rezistență împotriva lipsei apei. Din punct de vedere al rădă-cinilor portaltoiurilor scunde, situate la adâncime mică, este importantă � ecare operațiune agroteh-nică, ca de ex. umbrirea solului, prin care se poate modera încălzirea suprafeței solului.

În părțile de rădăcină a� ate la bază pot apărea lăs-tari, care sunt periculoşi din cauza că, a� aţi sub co-

Fig. nr. 10In� uența grupurilor de creștere a portaltoiurilor

de măr asupra mărimii pomilor (Sursă Hrotkó, 1999)

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

14

roană, ies din zona de acțiune a protecției plantelor, pot reprezenta focare de infecție pentru răspândirea dăunătorilor și bolilor. Alte probleme apar când ei absorb ierbicide, și pomul suferă daune din aceas-tă cauză. Înlăturarea regulată a lăstarilor înseamnă munci suplimentare și obositoare. Acest lucru este caracteristic la anumite portaltoiuri, astfel sunt Mailing 7 și Mailing 4, din fericire la portaltoiurile scunde și foarte scunde nu este foarte caracteristic. La portaltoiurile de măr este frecvent ca pe trunchi-ul portaltoiului, în părțile dintre articulații, să apară inițiative de rădăcină auxiliare, care mai târziu gene-rează o proliferare de țesuturi. Pomul în aceste părți este mai vulnerabil, în părțile unde aceste rădăcini sparg scoarța este mai receptiv la infecții, de aseme-nea pătrunderea dăunătorilor aici este mai ușoară.

Portaltoiul in� uențează receptivitatea plantației împotriva arsurii bacteriene (Erwinia amylovora). Plantațiile cu portaltoiuri scunde, intensive, unde pomii încep să în� orească la vârstă tânără, sunt mai receptive la infecții, și pierderile depășesc me-dia. În� orescențele prezintă culoare de infectare și, în plantațiile dese, unde albinele parcurg � ecare șir, răspândirea infecției este rapidă. Portaltoiurile sunt receptive la infecții în diferite măsuri, și portalto-iurile sensibile, cum sunt de ex. Mailing 9, Mailing 26 pun în pericol pomul și atunci când nobilul este rezistent. Împotriva daunelor produse de păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) unele portaltoiuri sunt rezistente (de ex. șirul Malling-Merton), dar această rezistență nu o transferă la soiul nobil. Rezistența lor se poate exploata numai când plantăm pomi altoiți la înălțime mare, în oculație, pentru ca nobilul să nu să se înrădăcineze. Agentul patogen al cancerului bacte-rian al pomilor este Agrobacterium radiobacter provar tumefaciens, și este răspândit în general, atât în școlile de puieți, cât și în livezi. Dintre portaltoiurile scunde, Mailing 9 este deosebit de sensibil la infecții. Recep-tivitatea celorlaltor portaltoiuri este variabilă, cel mai puțin receptiv la infecție este Malling-Merton 111, nu se cunoaște vreun portaltori de măr, care ar � total rezistent împotriva cancerului bacterian al pomilor.

Un sumar al portaltoiurilor folosite în pomi-cultura românească puteţi găsi în Fig. nr 11.

Proprietățile celor mai importante portaltoiuri de măr

Portaltoiuri foarte scundeÎn această categorie sunt trecute cele cu creștere mai slabă decât M 9. În pomicultura intensivă pot avea importanță în acele locuri de cultivație în care portaltoiurile scunde se dovedesc a � prea pu-ternice, sau la soiurile cu fruct prea mare, unde re-ducerea mărimii fructului ar putea avea avantaje.

Pe lângă portaltoiul foarte scund cel mai cu-noscut - M 27 -, dintre cele mai noi, și cu o creștere ceva puternică par demn de remarcat B 491 și J-TE-G, mai ales � indcă M 27 lăstărește des.

Portaltoiuri scundePomicultura intensivă din Europa se clădește în mare parte pe portaltoiurile scunde, mai precis pe unul singur, şi anume M 9 (Mailing 9). Frecvenţa utilizării lui este diferită de la țară la țară și oscile-ază între 70-95%.

Portaltoiuri semiscunde și cu o creștere cu o putere medie La plantațiile noi și azi se ia în considerare numai M 26. Pe baza rezultatelor experimentelor, ase-menea creșteri au fost semnalate la J-TE-H, res-pectiv P 14, capacitatea lor de producție însă nu depășește pe cea consemnată la M 26. Pe baza dat-elor din literatura de specialitate, în această grupă de cultivație se dovedește încurajatoare Bemali, precum și Geneva 11 și 16 din America, a căror rezistență împotriva arsurii bacteriene poate rep-rezenta un serios avantaj.

Dintre portaltoiurile care se pot clasa în grupa de creștere cu o putere medie, cel mai răspândit este în continuare MM 106. Datorită rezistenței împotriva secetei și a sensibilității mai mici îm-potriva arsurii bacteriene, MM 111 poate � mai de perspectivă, iar acolo unde trebuie să se confrunte și cu geruri de iarnă mai mari, pentru cultivatori se poate recomanda B 118 cu frunze roșii.

Portaltoiuri de păr Până în vremurile actuale eram nevoiți, ca pentru cultivarea altoiurilor să folosim altoiuri proveni-te din puieții din sămânță ai părului pădureț sau ai gutuiului. Pentru utilizarea portaltoiurilor din sămânță, care se înrădăcinează mai adânc și care asigură intrarea în rod mai târziu au fost nevoie de decenii, deoarece foarte mult timp nu s-a reușit rezolvarea înmulțirii vegetative a părului.

La crearea plantațiilor cu număr mare de exemp-lare, utilizarea portaltoiurilor s-a redus până acum, în mare parte, la portaltoiuri de gutui, care asigură o creștere mai slabă și intrare mai devreme în rod. Pomii crescuți pe baza gutuiului au lărgit cercul formelor de coroană aplicabile, și în cultivație s-au

Fig. nr. 11 Puterea de creștere relativă ale portaltoiurilor

de măr mai importante, autorizate pentru înmulțire în România

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

15

putut include și soluri cu straturi fertile mai subțiri. În același timp gutuiul, foarte sensibil la conținutul de apă și de calcar ale solului, a crescut și limitele de cultivare: loc de cultivație mai bogat în precipitații, sol mai sărac în calcar, udare. O grijă deosebită a constituit faptul că predispoziția soiurilor nobile de a conviețui cu gutuiul este foare variată, dar este în mare măsură sau total incompatibilă cu câteva soiuri de păr.

Pe baza caracteristicilor de conviețuire cu gu-tuiul a soiurilor aparținând de Pyrus communis, aceste soiuri se pot grupa conform celor de mai jos (SOLTÉSZ, 1997):

A) Necultivabile pe bază de gutui: de ex. Bosc ko-bak, preferat de Clapp.

B) Se dezvoltă slab pe bază de gutui: pe bază de gutui (în primul rând la tipurile cu creștere mai puternică) ele se pot planta numai în plantații intensive, cu număr de exemplare mari, irigate și cu sol cu conținut de calcar scăzut: de ex. Williams, Packhams’s Tri-umph, Conference, Concorde, abatele Fétel, Dr. Guyot Gyula, Luiza bună de Avranchesi, Aromata de Bistrica, Honeysweet.

C) Are o a� nitate bună cu gutuiul, dar și pe port-altoiul de păr pădureț crește pomi de dimensi-une redusă. Folosirea portaltoiului de gutui trebuie gândită, se iau în calcul cel mult va-riantele cu o vigoare de creștere mai mare, și într-un loc de cultivație excelent deopotrivă și pentru gutui și pentru păr: de ex. Krasszan Nobil, Untoasă Gi� ard, Republica.

D) Conviețuirea cu gutuiul este foarte bună, și avându-l și ca bază, crește pomi cu dimensiuni corespunzătoare: de ex. Hardy untoasă, Har-denpont păr untos de iarnă, Tongre, Général Leclerc, Serres Olivér, „Protopop de iarnă”.

Aprecierea compatibilității gutuiului cu părul di-feră mult în funcție de locul de cultivare. Con vie-țuirea componentelor altoiului, în afara stării lor de sănătate, este in� uențată de calitatea altoirii și de vremea în momentul efectuării altoirii. Soiurile incompatibile se pot înmulți pe gutui numai prin altoire prin intermediar. În Europa cel mai des se folosește în acest scop Hardy untoasă sau Curé, iar în SUA soiul Old Home. Dintre metodele de altoire prin intermediar, metoda cea mai rapidă și mai ie� ină ar � așa numita nicolinizare, dar prin ea obținem o conviețuire puțin durabilă și pomi cu durată de viață mai scurtă. Celelalte metode cresc substanțial cheltuielile de producție ale altoiului, de aceea altoirea prin intermediar menită să înlătu-re incompatibilitatea este eliminată din ce în ce mai des din practică, mai ales în urma răspândirii port-altoiurilor noi, reproductibile pe cale vegetativă.

Portaltoiurile de păr cu diferite potențiale de dezvoltare, provenite din încrucișarea soiului de portaltoi Old Home mai vechi cu Farmingdale au

contribuit la un progres semni� cativ, acestea � ind foarte rezistente la arsura bacteriană și împotriva degradării cu micoplazmă, rezistă bine la ger și se pot înmulți foarte bine și pe cale vegetativă:a) au o dezvoltare puternică: OHF-18, OHF-97,

OHF-112, OHF-198,b) au o dezvoltare semiputernică: OHF-217, OHF-

267,c) se dezvoltă slab: OHF-34, OHF-40 (Daygon),

OHF-51 (Broklyl), OHF-69 (Daynir), OHF-87 (Daytor), OHF-230, OHF-333 (Brokmal).

Înlocuirea portaltoiurilor de gutui se poate accele-ra prin noile portaltoiuri de păr înnobilate/altoite recent, și reproductibile pe cale vegetativă:

• seria Rétuziere-INRA : de ex. BH-15, K-32,• seria Brossier-INRA: de ex. RV-139,• seria IDCA-Bologna: de ex. A-28 (Fox 11),

B-21 (Fox 16),• Pyrodwarf (din încrucișarea OHF x Luiza

bună din Avranchesi).

Portaltiurile prunuluiÎn cultivație încă nu s-au răspândit portaltoiuri cu creștere slabă și care fac posibilă o populare deasă. Din acest punct de vedere, în viitor sunt de pers-pectivă puieții din sămânță ai prunului Wangen-heim, respectiv selecțiile de porumbel.

Pentru portaltoi trebuie asigurată o dezvoltare corespunzătoare, intrarea devreme în rod și fruct de mărime mare și în situația în care șirurile sunt acoperite cu plante protectoare.

Utilizarea portaltoiurilor va � necesară și în vi-itor. În cultivație nu s-au răspândit pomi care să stea pe rădăcinile lor proprii. La pomii soiurilor nobile provenite din microreproducere și cu rădă-cini proprii s-a observat o intrare în rod mai târzie și formarea de spini.

Factorii care in� uențează alegerea portaltoiu-lui: condițiile ecologice ale terenului, compabili-tatea și mărimea coroanei de format. Din oferta largă de portaltoiuri existente în străinătate la noi s-au testat încă numai câteva. Ca portaltoiuri ale soiurilor de prun, în România se folosesc aproape exclusiv (99-100%) puieți proveniți din sămânță myrobalan (Prunus cerasifera).

Puieții proveniți din sămânță myrobalan, în afara renclodului, demonstrează o compabilita-te bună și dau altoiuri cu creștere puternică. Cu excepția tipurilor de sol extreme, acești pomi se dezvoltă bine oriunde. Perioada de vegetație la po-mii înmulțiți pe bază de puieți din sămânță myo-balan este mai lungă, maturizarea părților lemno-ase și a mugurilor este mai târzie, iar sensibilitatea la ger se poate accentua.

Myrobalan B de origine engleză crește pomi de tip myrobalan înmulțiți pe cale vegetativă, cu dezvoltare foarte puternică și cu intrare mai devreme în rod. Are o compatibilitate bună cu � ecare soi de prun.

Înm

ulțir

ea p

lant

elor f

ruct

ifere

16

Printre hibrizii prunului corcoduș se numără varietățile lui Myrobalan GF 31 și Marianna, care se înmulțesc bine prin butășire în verde și prin butășire în uscat. Prunul Marianna GF 8-1 se aco-modează bine cu solurile variate, însă preferă mai mult pe cele cu mai bună aprovizionare cu apă. Cu soiurile altoite pe el dă altoiuri cu creștere semi-puternică sau puternică. Comparat cu portaltoi-urile de prun corcoduş (Prunus cerasifera) intră în rod mai devreme și are o capacitate de producție speci� că mai bună.

Semințele produse de unele soiuri ale prunu-lui domestic (Prunus domestica) se folosesc în cerc larg în străinătate. În Europa este răspândit soiul de portaltoi de prun denumit Brompton, înmulțit asexuat. Are o compatibilitate bună cu soiurile nobile altoite pe el, și dă altoiuri cu creștere semi-puternică sau puternică. Suportă mai bine solurile compacte.

În Polonia se utilizează puieții din sămânță ai prunului Wagenheim. Produc pomi cu creștere slabă și cu intrare devreme în rod. Sunt potriviţi pentru realizarea de plantații intensive.

Un rezumat al portaltoiurilor de prun utilizate în România se găseşte în Fig. nr. 12.

Dintre puieții proveniți din sămânță ai pru-nului gogoneț (Prunus insititia), în străinătate se comercializează soiul St. Julién Hybride No2. St. Julién GF 655-2, care înmulțit asexuat are o com-patibilitate bună cu soiurile de prun, oferă altoiuri cu putere de creștere medie și crește mulţi lăsta-ri. Varianta Pixy este compatibilă și cu renclodul. Pomii de statură mică (având jumătate de mărime comparativ cu portaltoiurile myrobalan provenite din sămânță) intră devreme în rod, însă cantitatea de producție speci� că nu depășește cantitatea ofe-rită de portaltoiurile cu creștere mai puternică, iar mărimea și conținutul fructelor pot � mai slabe.

Portaltoiul MrS 2/5 este hibridul provenit de la Prunus cerasifera și Prunus spinosa. Are o creștere mai slabă ca myrobalanul, pe ea pomii de prun intră în rod mai devreme și produc fructe de mă-rime mare.

Portaltoiurile cireșului și vișinului

Cireșul sălbaticPortaltoiul cireșului sălbatic este folosit ca portaltoi pentru cireș din cele mai vechi timpuri. Prezintă în general o compatibilitate bună cu partenerii de altoire, și se dezvoltă cel mai bine pe solurile cu vălătuc cu adâncime mare, cu compactitate medie. Prezintă probleme faptul că altoiurile se dezvoltă slab în condiții extreme (soluri prea compacte sau prea afânate, uscate și cu conținut de calcar ridi-cat), și în acelaşi timp sunt sensibile la oboseala so-lului intervenită la replantare. Puieții din sămânță ai cireșului sălbatic au o forță de creștere puter-nică. Pomii bazați pe aceste portaltoiuri intră în rod mai târziu, dar au durată de viață mai lungă (HROTKÓ, 1987, 1995).

Vișinul În școlile de puieți sunt folosite în primul rând cele din sămânță ca portaltoiuri pentru vișin. Ca portaltoi, vișinul nu este prea exigent în privința solului, dezvoltă sistem de rădăcină cu rami� cații mai dese decât vișinul turcesc, și se a� ă la adânci-mi mai mici, de aceea poate � potrivit pe terenuri-le cu nivelul apei din sol mai ridicat, iar la solurile uscate pomii suferă.

Vișin turcesc Este portaltoiul pentru cireș și vișin utilizat cel mai frecvent. Tolerează mai bine condițiile ecolo-gice mai extreme, ca portaltoiul de cireș sălbatic (vișinul turcesc suportă mai bine solurile cu struc-tură afânată, eventual pietroasă, și cu toate acestea nu este sensibil la conținutul de calcar) (HROTKÓ, 1987, 1995). Suportă bine și condițiile mai seceto-ase, iar dintre portaltoiurile de cireș are rezistența cea mai bună la ger (LANG și colegii, 1997). Dato-rită rădăcinii puternice, � xează bine pomii altoiți pe el, puieții din sămânță sunt foarte predispuși pentru dezvoltarea de rădăcini pivotante.

Rezumatul portaltoiurilor folosite în cultivația de cireși din România se găsește în Fig. nr. 13.

Fig. nr. 12 Puterea de creștere relativă al portaltoiurilor

de prun mai importante autorizate în România.

Fig. nr. 13Puterea de creștere relativă al portaltoiurilor

de cireș și vișin mai importante autorizate în România.

Prot

ecția

pom

ilor

1

Sarcina protecției plantelor este facili-tarea păstrării fondului pomilor ro-ditori, asigurarea cantității și calității

producției. Este de demult cunoscut faptul, că în proce-

sul temperării pierderilor, pentru succesul pro-tecţiei împotriva păgubitorului, un rol impor-tant îl au agrotehnica, � totehnica, rezistența anumitor soiuri împotriva dăunătorilor, res-pectiv receptivitatea faţă de ele.

Utilizarea exagerată a substanțelor pentru protecția plantelor produce schimbări dăună-toare nu numai în coabitatul livezii, dar pericli-tează și mediul și organismul uman. Ca contra-efect pentru acestea s-a format cerința pentru reducerea poverii substanțelor de protecție a plantelor. Potrivirea acestor fapte a dus la for-marea concepției de protecție integrată, mai apoi la formarea practicii ei efective. În 1962 RUBCOV a formulat, că toate procedurile le-gate de creșterea plantelor trebuie unite într-o tehnologie unitară, care menține dăunătorii la un nivel nesemni� cativ din punct de vedere eco-nomic. Finalmente protecția integrată a plantel-or reprezintă aplicarea comună și armonizată a metodelor agrotehnice, biologice și chimice, în interesul folosirii minimale a substanțelor pentru protecția plantelor, și în interesul asigu-rării cantității și calității producției.

În anul 1994 comisiile Organizaţiei Inter-naţionale pentru Control Biologic (IOBC) și ale Societății Internaționale ale Științei Horti-culturii (ISHS) au elaborat directivele cultivării integrate ale pomaceelor, și urmând după acea-sta cele referitoare la sâmburoase, și mai depar-te cele legate de plantele bacifere. Directivele oferă recomandări în următoarele subiecte: • nivelul pregătirii profesionale ale cultivato-

rului; • protecția mediului din preajma plantației;• alegerea locului de cultivare, al portaltoiului,

al soiurilor și al modului de plantare;• gospodărirea solului;• rândurile dintre șiruri (căi de cultivare, rân-

duri de pomi, fâșii de pomi);• formarea de coroană și reglarea creșterii;• reglarea producției;• protecția integrată a plantelor, procedeele de

stropire e� ciente și sigure;• recoltarea, depozitarea și calitatea fructelor;• tratamentele aplicate după recoltare;

Protecția pomilor

• reglementare privind certi� catele și etiche-tarea.

Prin luarea în considerare al tuturor acestor condiții fructul cultivat se poate comercializa ca produs integrat înzestrat cu marcă, ceea ce în majoritatea cazurilor asigură în primul rând intrarea lui pe piață.

PROTECȚIA MĂRULUI

Dăunătorii importanți care in� uențează pro tec-ția plantelor la măr: rapănul venturian, făinarea, viermele mărului [Laspeyresia (Carpocapsa) po-monella], sfredelitorii, moliile minatoare, pădu-chii de frunză, păianjenul roșu comun, păduche-le din San José și arsura bacteriană (Fig. nr. 1).

Fig. nr. 1 Calendarul protecției mărului (Biocont Laboratory, 2009)

Prot

ecția

pom

ilor

2

Bolile mai importante ale mărului

Rapănul venturian al mărului(Venturia inaequalis)

Simptome: parazitul atacă în aceeași măsură frunz-ele, � orile și roadele, și în mod cu totul excepțional și lăstarii. Pe cele două părți ale limbului frunzei se formează pete funingine, de mărimi diferite (Fig. nr. 2).

Părțile atacate mor și frunzele puternic infec-tate vor cădea. Pete asemănătoare se vor forma pe � ori, la fel și pe fructe. Florile și fructele mici puternic infectate vor cădea. Pe fructele mai mari se regăsesc pete cenușii-negre cu formă și dimen-siuni variate, și ca urmare a dezvoltării diferite ale țesuturilor sănătoase față de cele infectate roadele se deformează și se vor crăpa. (Fig. nr. 3).

Roadele infectate vor � atacate de ciuperci care produc putrefacție. Pe roade această infecție mai târzie va apărea sub forma unor pete cenușii-negre.

Importanță: infecția din primăvara timpurie este deosebit de periculoasă (înaintea în� oririi și cu puțin timp după aceasta), când vor cădea in� orescențele și roadele mai mici. Roadele infec-tate mai târziu sunt urâte, deseori deformate și se depozitează mai greu. În cazul în care frunzele cad mai devreme, diferențierea și în� orirea din anul următor se va realiza nefavorabil.

Plante gazdă: mărul nobil și alte soiuri nume-roase ale pomaceelor. La receptivitatea soiurilor se

manifestă diferențe esențiale. Soiuri foarte recepti-ve: Gloster, Golden Delicious, Goldspur, Macinto-sh Red, Spartan, Starkrimston Delicious, Sampion etc. În momentul de față se introduc soiuri rezis-tente: Prima, Retina, Reglindis, Freedom, Reanda, Remo, Rubinola, Jolana, Rajka, Florina, Rewena, Relinda, Karmina, Liberty, Melodie, Otava, Rosa-na, Seelena, Sir Prize, Topas, Vanda etc.

Ciclul de dezvoltare: ciuperca iernează pe frunzele infectate căzute, unde se dezvoltă treptat și primăvara himeniurile se maturizează – pseudo-perithecium cu ultricul și cu ascospor. Ascosporii reprezintă sursa primară de infecție. Primii ascos-pori devin maturi în perioada dezmuguririi măru-lui, cel mai târziu în etapa „ureche de șoarece”. În funcție de anotimp se maturizează și se eliberează începând de la sfârșitul lunii mai și terminând la sfârșitul lunii iunie. Coacerea în masă și perico-lul cel mai mare al infecției se poate estima de la fenofaza bobocului de tranda� r, și de regulă ține până în săptămâna a doua după în� orire. În acea-stă perioadă relativ scurtă de regulă se eliberează 90-95% din ascospori. Ascosporii sunt răspândiți în primul rând de curenții de aer și de către coni-dii, dar și de apă.

Ecologie: rapănul se răspândește înainte de toa-te în vremuri ploioase. Himeniul umezit se rupe, ascosporii sunt împinși peste frunze, iar de acolo vântul îi transportă mai departe. Pentru germina-rea ascosporilor și pentru infectare este nevoie de o anumită perioadă de umidi� care. Temperatura in� uențează semni� cativ dezvoltarea și creșterea agentului patogen. Infecția poate interveni între

Fig. nr. 2

Fig. nr. 3

Prot

ecția

pom

ilor

3

temperaturile de 0,5-30°C. Intervalul de tempera-tură optim este cuprins între 17-24°C. Cu cât tem-peratura este mai favorabilă, cu atât este mai scurtă perioada necesară pentru germinarea sporilor și pentru umidi� carea necesară pentru infectare. În perioade fără ploi, seci, respectiv fără umidi� carea frunzelor, infecția nu se produce. Pe părțile atacate ale plantei cresc conidiofore, iar pe ele iau naștere conidii, care reprezintă surse secundare de infec-tare. Prin conidii boala se poate răspândi până la sfârșitul perioadei de vegetație.

ProtecțieIndirectă: sunt importante toate acele măsuri pre-ventive, care restrâng condițiile de răspândire ale bolii, și care contribuie la utilizarea în cerc mai larg a soiurilor rezistente. Din protecție face par-te și distrugerea frunzelor infectate căzute, care ar asigura iernarea ciupercii.

Directă: baza protecției chimice de succes este combaterea infecțiilor primare (aprilie-iunie), care face inutilă aplicarea măsurilor în continuare. Protecția se poate efectua cu aspect de prevenție sau curativ pe baza urmăririi evoluției infecției, even-tual prin combinarea celor două sisteme. În cazul protecției preventive efectuăm tratament contin-uu pe tot parcursul pericolului infecției primare, în funcție de locul de cultivare și al condițiilor ex-istente, de la dezmugurire până în iunie din 7-14 zile, sau după perioade mai mari. Perioadele dintre � ecare stropire trebuie alese în funcție de presiu-nea infecției (2-3 frunze săptămânal) și al efectului substanței fungicide aplicate. Intensitatea maximă a protecției trebuie corelată cu perioada cu cea mai mare periculozitate de infectare (începând cu fenofaza bobocului tranda� rului și terminând cu cca. 1-2 săptămâni după în� orire). Prevenția pre-caută ia consecvent în considerare evoluția vremii. În perioadele secetoase nu este nevoie de aplica-rea tratamentelor, trebuie intervenită numai în situația schimbărilor de așteptat ale vremii. Dacă ploaia sosește pe neașteptate (infecție), aplicăm tratament curativ. În cazul protecției urmate după infecție efectuăm tratament numai în cazul îndep-linirii condițiilor de infectare. Acest sistem se ba-zează pe cunoașterea corelației dintre perioada de umidi� care, temperatură și infecție. Pentru trata-ment trebuiesc aplicate fungicide cu efect curativ. În sistemul combinat al protecției tratamentul pre-ventiv se efectuează de regulă premergător în� ori-rii (creștere mai puțin intensivă, temperaturi mai joase mai des), în perioadele următoare se aplică tratament curativ. La tratamentul preventiv trebuie avantajate fungicidele de contact. Din punctul de vedere al tratamentului curativ cele mai potrivite sunt fungicidele derivate-strobilurin cu efect local sistematic, împotriva cărora încă nu s-a observat apariția rezistenței. Pe vreme răcoroasă (sub 10°)

aceste preparate nu au un efect satisfăcător. Folo-sirea fungicidelor combinate sau al combinațiilor tanc-mix (cu efect sistematic + substanță activă de contact) este potrivită în primul rând pentru trata-mentul curativ, în perioadele când infecțiile se ma-nifestă regulat, când valori� că un efect preventiv mai lung al acestor combinații, și reduc și pericolul formării rezistenței.

Făinarea la măr(Podosphaera leucotricha) Simptome: pâsle albe, „făinoase” pe lăstari, frunze, � ori și roade tinere. Pâsla e constituită din miceliu, unde se diferențiază conidiile. Din cauza afectării și a morții celulelor de la suprafață părțile infec-tate devin de culoare cenușii-verzi, se încetinește creșterea lăstarilor și a frunzelor, ele se curbează și se și pot usca. Florile infectate se modi� că mor-fologic, petalele și sepalele se pot îngroșa, petalele devin verzui, staminele se contopesc, polenul nu este fertil, � orile se usucă și cad (Fig. 5/a). Pe roade-le infectate apare rugina ca o pânză (Fig. 5/b), care persistă până la recoltare. Pe parcursul infectării secundare a frunzelor dezvoltate pe ele iau naștere pete de culoare verde deschis, fără delimitare, de regulă cu miceliu abia observabil. Frunzele se dis-torsionează moderat (Fig. nr. 4).

Fig. nr. 4 Acoperire făinoasă pe frunze

Prot

ecția

pom

ilor

4

Importanță: la soiurile receptive făinarea pro-duce mari pagube. Boala se manifestă grav mai ales la neglijarea de durată a protecției, când se in-fectează puternic atât lăstarii cât și frunzele, care se usucă. Frunzele pomilor cu infecție cronică sunt mici, lăstarii scurți și slabi, au fructe mai mici, și se vestejesc treptat.

Plante gazdă: mărul nobil, alte soiuri ale poma-ceelor, părul nobil și alte soiuri ale generației păru-lui. Printre unele soiuri de măr există diferențe im-portante privind predispoziția la boală. Sunt soiuri receptive de ex. Idared și Jonathan.

Ciclul de dezvoltare: miceliul iernează în mu-guri. Mugurii se infectează deja din sfârșitul lui iunie și mai ales în iulie. Părțile de plantă tine-re se acoperă primăvara cu miceliu alb, unde pe purtătorii de conidii se formează conidii (organele de reproducere de vară), care sunt sursele secun-dare de infecție. Răspândirea secundară se pro-duce deja cu 1-2 săptămâni dinainte de în� orire. Pagubele generate de boală sunt importante mai ales în faza de creștere inițială intensivă a pomilor (până în iulie). În perioadele mai târzii extinderea infecției nu mai este esențială din punct de vede-

re economic. La sfârșitul verii, mai ales pe vreme caldă, în miceliu se formează cleistoteciumuri de culoare închisă, cu formă sferică, cu dimensiunea de 0,1 mm cu un ultricul și cu ascospori. Nu au importanță deosebită din punctul de vedere al ier-nării și răspândirii mai departe al parazitului.

Ecologie: făinarea la măr se răspândește mai ales pe vreme caldă și la umiditatea mai mare sau schimbătoare a aerului. Din punctul de vedere al răspândirii sunt potrivite temperaturile cuprin-se între 10-32 °C (optimele sunt între 22-24 °C). Răspândirii făinării sunt prielnice aversele, roua și ceața, care asigură conținutul necesar de umiditate mai mare.

Protecție Indirectă: măsurile tehnologice de cultivare pre-ventive complexe constituie parte importantă a protecției, scopul lor este optimizarea creșterii, datorită căreia scade receptivitatea față de infec-tare (loc de cultivare potrivit, armonia dintre locul de cultivare, dintre portaltoi și soiuri, aproviziona-rea echilibrată cu substanțe nutritive, mai ales să nu administrăm exagerat nitrogenul), și limitarea condițiilor care ajută la răspândirea infecției (ae-risirea locului de cultivare, plantarea și coroanele adecvate ale pomilor). Pe suprafețele expuse peri-colului de infectare trebuie limitată cultivarea so-iurilor foarte receptive. Este important ca părțile de plantă infectate primordial să � e îndepărtate din timp, respectiv în mod continuu. Îndepărtarea trebuie făcută imediat înaintea infectării secunda-re (premergător în� oririi cu aproximativ 1-2 săp-tămâni), și în continuare după necesități.

Directă: acolo unde infecția se petrece dese-ori, este inevitabilă protecția chimică a soiurilor receptive. Tratamentul se face prima oară chiar înaintea producerii infecției secundare sau la în-ceputul răspândirii ei (cu 1-2 săptămâni înaintea în� oririi), și în continuare după necesități, până în iulie. Intervalul dintre stropirile respective se con-formează cu presiunea infecției și la conținutul de e� ciență al fungicidelor aplicate (7-14 zile). Marea majoritate a fungicidelor aplicate împotriva rapă-nului venturian al mărului este e� cientă și împot-riva făinării la măr.

Focul bacterian al mărului și al părului(Erwinia amylovora) Simptome: � ecare parte a plantei se poate infecta. Semnele comune ale infectării părților de plantă moi (lăstari, frunze, � ori, roade) sunt petele umede, cu creștere treptată, o� lirea și uscarea părților infec-tate. Lăstari infectați se îndoaie ca un cârlig, capătă culoarea brună și se înnegresc, se usucă și rămân în coroanele pomilor. Florile devin umede, se o� -lesc, capătă culoarea brună și se usucă. Fructele sunt

Fig. nr. 5 Flori și fructe infectate de făinarea mărului

Prot

ecția

pom

ilor

5

umede, devin brune sau se înnegresc, se jigăresc și se usucă. Florile, de asemenea și fructele distruse rămân atârnate în coroanele pomilor. Pe coaja crengilor se formează leziuni necrotice cu mărimi și forme di-ferite. La început ele sunt umede, mai târziu devin roșu-brumatice, iar pe margini se afundă treptat și se delimitează de la țesutul sănătos. Se pot usca nuielele de rod, crengile mai groase, sau tot copacul. În cazul vremii favorabile (caldă și umedă), în părțile infec-tate putem observa scurgeri de exudat bacterian de culoare albă sau având culoarea chihlimbarului. Cu manifestarea bolii ne putem întâlni cel mai des cu puțin timp după în� orire și la sfârșitul verii.

Importanță: este o boală de carantină foarte periculoasă, care în condiții prielnice din punctul de vedere al infecției poate produce mari pagube, ducând chiar și la distrugerea pomilor.

Plante gazdă: sunt bacterii polifage, astfel plan-tele gazdă sunt de mai multe feluri. Plantele gaz-dă cele mai importante sunt părul (Pyrus), mărul (Malus), gutuiul (Cydonia), moșmonul (Mespilus), scorușul (Scorbus), bârcoacele (Cotonoeaster), pă-ducelul (Crataegus), (Amelanchier ovalis), sălcioa-ra (Elaeagnus) și (Stranvesia davidiana). Din punc-tul de vedere al receptivității la infecție anumitele specii și soiuri prezintă mari deosebiri. Soiuri de păr foarte receptive sunt „Căpșorul lui Bosc”, „Pre-feratul lui Clapp”, Konference și Vilmos, respectiv Discovery, Gloster, Idared, James Grive, soiurile de măr Jonathan și subiecții M 9 și M 26.

Ciclu de dezvoltare: bacteriile iernează în țesuturile de coajă infectate, mai ales în marginile leziunilor. Primăvara, în cazul condițiilor favorabile în părțile infectate se creează o secreție bacteriană, și infectarea se va petrece, mai ales la în� orire. Uscarea lăstarilor, în condițiile de temperatură din Europa Centrală, amenință cel mai mult soiurile cu în� orire mai târzie (păducel, bârcoace), deoarece ele în� oresc în perioada caldă, favorabilă din punctul de vedere al dezvoltării agentului patogen. Bacteriile pătrund în ovar prin stigmat și prin stil, iar în lăstari prin pedun-culul � orilor. În condiții prielnice în părțile infectate apar picăturile scurgerilor de exudat bacterian, care reprezintă noi surse de infectare. În coroanele pomi-lor bacteriile trăiesc mai departe în mod epi� tic.

Ecologie: infectarea este favorizată în primul rând de vremea caldă și umedă. Temperatura optimă pentru răspândirea bolii este cuprinsă între 21-27 °C, temperatura minimă � ind de 18,5 °C. Vremea secetoasă oprește răspândirea bolii. Bacteriile sunt răspândite în primul rând de insectele polenizatoare, astfel și prin albine, respectiv prin alte animale, prin polen, prin vânt și apă. Boala poate � răspândită și prin materialul de reproducere infectat. Bacteriile pătrund în țesuturile de plantă înainte de toate prin deschiderile naturale (îndeosebi prin stomatele nec-tarigene, stigmate necutinizate, antere nedeschise şi prin stomatele sepalelor), sau prin vătămări (produse

de insecte, de grindină și vânt). Infectarea intervine mai ales în perioada în� oririi și la sfârșitul verii.

ProtecțieIndirectă: în înțelesul reglementărilor legale în vigoare trebuie raportată Direcției de Protecție a Plantelor și a Solului competente și suspectarea de infectare. Infecțiile constatate se distrug, iar în lo-cul producerii se iau măsuri de carantină, având scopul de a împiedica răspândirea mai departe. Este importantă utilizarea și înnobilarea soiurilor tolerante și rezistente.

Directă: tratamentul contra infecției se face înainte de toate în perioada în� oririi, în cazul în care există condiții favorizante pentru răspândirea bolii. Preparatele recomandate sunt fungicidele cu conținut de cupru. Pare promițătoare protecția bi-ologică bazată pe aplicarea speciilor de bacterii an-tagoniste, mai ales al Erwinia herbicola. O metodă deja aplicată în practică este folosirea în perioada în� oririi (Blossom Protect) al ciupercii antagonis-te Aureobasidium pullulans.

Dăunătorii mai importanți ai mărului

Viermele mărului(Cydia pomonella)

Simptome: fructul este atacat în general de o lar-vă. Deschizătura care duce în fruct este umplută în general de excrementul uscat al viermelui (Fig. nr. 6). Fructele tinere atacate de prima generație de primăvară ale viermelui mărului cad. Fructele atacate vara de generația a doua se vor coace. Ga-

Fig. nr. 6 Urme de roadere caracteristice ale viermelui mărului

Prot

ecția

pom

ilor

6

leriile create de vierme duc către ovar. În anumite cazuri se depreciază și semințele. Mărul și părul infectat de vierme deseori este infectat secundar și de monilie.

Importanță: viermele mărului este unul din dăunătorii cei mai importanți ai mărului (Fig. nr. 7). În livezile netratate sau prost tratate se pot dep-recia până la 80% din recolte. În po� da faptului, că specia se poate dezvolta pe mai multe specii de fructe, are importanță economică determinantă în cazul mărului. Importanța dăunării este accen-tuată mai departe de infecția secundară a monili-ei, care pe parcursul depozitării se răspândește în continuare.

Plante gazdă: măr, păr, nuc, cais.Ciclu de dezvoltare: viermele iernează într-

o țesătură în crăpăturile scoarței pomului. În plantațiile industriale poate ierna și în sol sau în mănunchiurile de iarbă. Viermii se împupează primăvara. Fluturii ies la începutul lui mai, în părțile sudice încep să iasă în ultima decadă a lunii aprilie. În regiunile mai calde viermele mă-rului are două generații, iar în cele mai reci, la poalele munților, are numai o singură generație. După fecundație femelele își depun ouăle unul câte unul pe roadele tinere sau pe frunzele ap-ropiate. Depunerea ouălor are loc diseară, la temperaturi de 16 °C sau mai înalte. O singură femelă depune 80-120 ouă. După 8-15 zile (în cazul temperaturilor extreme joase numai după 20 de zile), viermii vor ieși, și după rosături superficiale scurte pe pielița fructelor vor păt-runde în ele. Într-o perioadă de 4 săptămâni, pe parcursul dezvoltării lor, viermii trec prin cin-ci stadii de larvă. În cele ce urmează părăsesc rodul. O parte din viermi coboară pe un fir pe pământ, și caută un loc potrivit pentru împupa-re sau pentru iernare sub solzii scoarței pomului

sau în crăpăturile lui. O altă parte a viermilor urcă direct pe trunchi, și nu coboară în prealabil pe suprafața pământului.

Ecologie: potențialul de reproducere al vierme-lui mărului este redus de către numeroase organ-isme vii folositoare. În sudul Angliei s-a observat reducerea populației viermilor mărului. Circa 40% din ouă au fost distruse de dermatoptere și de membrii familiilor ploșnițelor răpitoare Miriade și Anthocoridae, care au distrus în răstimpul dintre ieșirea din ouă și perforarea lor în fruct aprox. 10% din viermii a� ați în primul stadiu de larvă. Apr-oximativ 40% din restul viermilor au fost atacate de carabide și de sta� linide, în timp ce căutau un loc propice pentru împupare. Un rol important au jucat iarna pițigoii, care au distrus cca. 90% din vi-ermii a� ați la iernat.

Protecție: în vederea culegerii viermilor măru-lui dezvoltate merită să montăm pe trunchiul po-milor centură capcană. Centura să � e confecționată din carton ondulat, și să � e � xată cu sfoară sau cu ra� e. Asta deoarece viermii dezvoltați în livadă - căutând un loc potrivit pentru împupare – aleg cu preferință colțurile retrase ale cartonului ondulat. Centurile montate să � e înlocuite săptămânal sau din zece în zece zile. La demontarea lor să avem grijă ca să rămână pe carton și viermii și gogoașele ajunse între centură și scoarța pomului. Centurile să � e înfășurate și legate.

Viermii culeși să � e distruși, sau să � e folosiți pentru stabilirea începerii roirii sau al duratei roirii viermii mărului. Centurile înfășurate după demontare să � e arse. Este puțin mai complicată și necesită muncă mai multă protecția parazito-idă completată cu observația roirii, însă astfel se poate e� cientiza protecția împotriva dăunăto-rului. Pentru observare, în afara centurilor on-dulate avem nevoie de cotețe confecționate din plasă deasă din sârmă sau din polietilenă, cu mă-rimea de 20x20x50 cm, întărite cu scândură de lemn, care au o ușă pe una din părțile cu latu-rile de 20x20 de cm. Trebuie să așezăm pe capre cel puțin două cotețe în livadă, la o înălțime de 1 m, unul în partea cea mai expusă soarelui, iar celălalt într-un loc umbros. Să � e așezate în așa fel, încât vântul și precipitațiile să ajungă la ele. Centurile demontate săptămânal sau din zece în zece zile se înfășoară și sunt așezate strânse înt-re ele pe bucățile de scândură subțiri, puse în jo-sul cotețului. Astfel putem strânge și viermii din generația a doua, roirea lor de primăvară oferă punct de sprijin pentru protecția de după în� o-rire.

Pentru protecția mediului se mai poate cont-ribui și prin formarea unor locuri de înnoptare pentru pițigoi, în vederea sprijinirii prezenței lor în livadă în timpul iernii.

Fig. nr. 7 Viermele mărului

Prot

ecția

pom

ilor

7

Omizi răsucitoare

Molia roșie a mugurilor(Spilonota = Spilonata ocellana)

Viermii au culoarea brun-roșiatică, înainte de îm-pupare lungimea lor ajunge la cel mult 9-12 mm. Apar în august și septembrie, în primul rând în locurile unde frunzele ating fructele. Aici viermii leagă frunzele de fructul atacat printr-o țesătură. Pe partea exterioară a fructelor produc răni ca-racteristice, puțin adânci. Viermii iernează într-o țesătură deasă sub solzii mugurilor bătrâni. Pagu-ba produsă este mai mare primăvara, când atacă mugurii desfăcuți. Rod mugurul și migrează în � orescență, pe care le răsucesc de asemenea, și le distrug. Țes de � bre rămășițele uscate ale � orilor și ale frunzelor răsărite. După în� orire trăiesc între frunzele răsucite, dar în această perioadă pagubele produse de ei sunt deja nesemni� cative. Specia are o singură generație pe an. Viermii polifagi atacă numeroase specii de plante, dintre pomi de ex. mărul, părul, prunul, coacăzul negru și zmeurul (Rubus idaeus).

Protecție: utilizarea preparatelor pe bază de B. thuringiensis la ieșirea în masă a viermilor, în iunie-iulie. Pentru stabilirea momentului exact al intervenției este indicată folosirea de capcane fe-romon.

Molia mugurilor și a fructelor(Archips podana)

Viermii mai tineri sunt de culoare galben mur-dar, își schimbă însă treptat culoarea în gri spre verde. Capul și spatele lor sunt negri la început, mai târziu devin castanii. Pe corp nu se găsesc neguri de culoare neagră. Fluturii își iau zborul începând din iunie până în septembrie. Ouăle sunt depuse în grupuri de câte cincizeci în așa fel, încât să se acopere parțial, ca și țiglele.

Începând din stadiul doi de larvă viermii ră-sucesc frunzele. Fructele de sub frunzele răsucite sunt atacate în primul rând de viermii din stadiul al treilea. O parte din ei se dezvoltă mai departe, și fac posibilă formarea generației doi parțiale. Majoritatea viermilor din stadiul al treilea ajung la iernat. După iernare atacă mugurii care răsar, iar mai târziu și � orile. Viermii din stadiul cinci pot ataca și roadele tinere. Toamna produc pa-gube roadelor în coacere prin roaderea de adân-cituri de 1-2 mm în coaja fructului (Fig. nr. 10). Aceste urme nu numai că scad valoarea de piață a roadelor, dar mai și cresc semni� cativ în tim-pul depozitării riscul unor infecții cauzate de ci-uperci. Viermii atacă în primul rând mărul, mai rar părul și prunul. Împreună cu roadele culese, o

Fig. nr. 8 Molia roșie a mugurilor

Fig. nr. 10 Urme de ros super� ciale ale viermii moliei mugurilor și a fructelor pe rodFig. nr. 9 Masculul moliei mugurilor și a fructelor

Prot

ecția

pom

ilor

8

parte din viermi sunt purtați în depozite, unde în condiții corespunzătoare pot continua provocarea de daune. Din cauza densității de populație mai mari daunele de primăvară cauzate mugurilor și in� orescențelor pot � și semni� cative. Mai târziu, roaderea frunzelor dezvoltate este neglijabilă din punct de vedere economic.

Molia minieră a frunzelor de mărPhyllonorycter blancardella

Simptome: viermii rod galerii plate, cu bășici, care pe dosul frunzei sunt acoperite numai de un strat subțire de epidermă. În jurul galeriei rosul viermilor formează un aspect mozaical, care se deosebește bine privind de sus (Fig. nr. 12).

Importanță: se întâmplă numai rareori dăuna-re care ar depăși valoarea de prag.

Plante gazdă: în primul rând mărul, mai rar părul, scorușul și păducelul.

Ciclu de dezvoltare: viermii iernează în gale-riile formate în frunzele infectate. Specia are două generații. Fluturii generației întâi ies în mai, cele care aparțin generației au doua în august.

Ecologie: ouăle sunt atacate de ploșnițe răpito-are, viermii de către parazite himenoptere.

ProtecțieIndirectă: sprijinirea organismelor vii folositoare, eliminarea pesticidelor cu spectru de efect larg, mai ales a piretroidelor. Pe suprafețele mai mici o protecție e� cientă reprezintă greblarea și compos-tarea frunzelor, eventual și arderea lor.

Directă: în cazul în care în septembrie se observă mai mult de trei galerii/frunză, atunci în primăva-ra anului viitor, începând din sfârșitul lui aprilie se vor face observații legate de roirea � uturilor. Dacă într-o capcană de feromon ajung mai mult de 1000 de � uturi, tratamentul se efectuează. Dacă în iunie pe � ecare frunză apar mai mult de 1,5-2 galerii, ur-mărim mai departe prin mijlocul capcanei feromon ieșire generației de vară. Tratăm pomii numai atun-ci, când într-o capcană feromon zboară săptămânal mai mult de 1000 de � uturi. În vederea tratamen-tului se pot utiliza preparate care împiedică sinteza chitinei (de ex. di� ubenzuron, te� ubenzuron), sau alte preparate care in� uențează dezvoltarea insectei (de ex. fenoxicarb, metoxifenozid). În urma expe-rimentelor s-au dovedit extrem de e� ciente insec-ticidele botanice cu substanță activă pe bază de azadirachtină, este de așteptat să crească rolul lor în protecția plantelor, datorită protejării mediului.

Păduchele verde al mărului (a� d)Aphis = Aphidula pomii

Simptome: ouăle găsite iarna pe lăstari sunt negre și strălucitoare (Fig. 13/a). Exemplarele fără aripi au culoarea verde strălucitoare sau galben verzui, având tuburi de abdomen roșii (Fig. 13/b). Exemp-

Fig. nr. 11 Molia minieră a frunzelor de măr

Fig. nr. 12 Galeria moliei miniere a frunzelor de măr pe suprafața și pe dosul frunzei Fig. nr. 13/a Ouăle păduchelui verde ale mărului

Prot

ecția

pom

ilor

9

larele cu aripi au culoarea verde închis. Frunzele infectate și părțile de la vârful lăstarilor se defor-mează, dar rămân verzi.

Importanță: este unul din speciile de păduchi care din punct de vedere economic produce pagu-be importante mărului.

Plante gazdă: mărul, părul, moșmonul, pădu-celul, scorușul etc.

Ciclu de dezvoltare: ouăle iernează. Pe frunzele tinere și pe vârfurile lăstarilor apar în aprilie nim-fele ieșite, din care în aproximativ 14 zile se dezvoltă fundatrixe ovovivipare fără aripi. Într-o perioadă de vegetație specia poate avea până și 13 generații. Deja începând de la generația a doua apar în colonie câteva ovovivipare cu aripi, femele care zboară și pe alți pomi. Nu migrează între plantele gazdă de iarnă și de vară.

Ecologie: păduchele verde al mărului are numeroși inamici naturali (buburuza, carapide, ploșnițe răpitoare, hemoroblide, musca Syrphus ribesi, larvele țânțarilor din familia Aphidoletes, păianjenii etc.).

ProtecțieIndirectă: crengile tăiate trebuie îndepărtate din livadă. Sprijinirea inamicilor naturali, și înainte de toate eliminarea pesticidelor cu spectru de efect larg (piretroide, preparate din estere de acid fosforic). Cu ajutorul lipiciului aplicat pe tulpina pomului sau cu benzi cu lipici înfășurate trebuie împiedicat ca păduchii să se cațere în coroana pomilor.

Directă: premergător primăverii să aplicăm trata-ment cu ulei în cazul în care: calculat pe 1 m, pe 20 de lăstari având vârsta de 2-3 ani și lungimea de 0,2 m, ouăle observate sunt în număr de cel puțin 25. În faza de boboc verde și de boboc de tranda� r să tratăm tranda� rii în cazul în care calculat pe o sută de � ori de tranda� r găsim 10 păduchi, iar după căderea � o-rilor, calculat pe o sută de lăstari sunt cel puțin 10 co-lonii. Să folosim preparate acceptabile din punct de vedere ecotoxicologic (de ex. cu substanță activă de acetamiprid, thiacloprid). Temporizat corespunză-tor, putem să efectuăm cu succes protecția și cu in-secticidul botanic cu substanța activă de azadiractin.

Acarianul roșu al pomilor (Panonychus = Meta-tetranychus ulmi), Păianjenul (acarianul) roşu comun(Tetranychus urticae), Acarianul roșu al mărului(Tetranychus viennensis)

În cazul infectării mai grave, adică când pe o sin-gură frunză se găsesc mai multe duzini sau mai multe sute de exemplare, frunzele pot căpăta cu-loarea bronzului, chiar se și pot usca. Infecția cu acarieni in� uențează diferențierea mugurilor de � orescență. Rezistența acarienilor împotriva nu-meroaselor substanțe utilizate pentru combaterea lor cauzează griji serioase. O protecție e� cientă reprezintă popularea zonelor infectate cu acarieni răpitori și protecția lor.

Păduchele din San Jose(Quadraspidiotus perniciosus) Pe fructele mărului apar scuturi mici de formă cir-culară, de culoare gri-cafeniu sau galben-maroniu, cu diametrul de 1,5-2 mm, care sunt înconjurate de pete mici, de culoare roșie (Fig. nr. 15). Aceste scuturi se pot observa și pe coaja pomilor. Ierne-ază larvele din primul stadiu. În cursul lui aprilie-mai larvele își încetează dezvoltarea. Femelele sunt fără aripi, și sunt acoperite de scut. Masculii au o singură pereche de aripi. Femelele sunt ovovivipa-re. Larvele se târăsc afară de sub scut, și caută un loc corespunzător de care se pot lipi, urmând să-și

Fig. nr. 13/b Exemplarele fără aripi ale păduchelui verde ale mărului

Fig. nr. 14 Ouăle acarianului comun și al acarianul roșu al pomilor – privite de aproape

Prot

ecția

pom

ilor

10

formeze acolo scuturile proprii. În regiunile no-astre specia are 2 generații.

ProtecțieIndirectă: protecția și sprijinirea inamicilor na-turali, utilizarea numai a acelor substanțe, care menajează organismele vii folositoare. Prezența dăunătorului se poate urmări prin intermediul capcanelor feromon. Unele componente ale ma-teriei de atracție sexuală (atractant) atrage și pa-razitul Prospaltella perniciosi. Pe baza cantității de insecte măsurate în capcană putem să ne orientăm și în privința dimensiunii parazitării.

Directă: stropire în perioada sfârșitului ier-nii efectuată cu preparat pe bază de ulei. În pe-rioada de reproducție, când larvele își efectuează migrația, putem aplica și tratament pe bază de iu-venoid. Aceste preparate se utilizează în perioada roirii de vârf ale masculilor.

PROTECȚIA PĂRULUI

Dăunătorii importanți care de� nesc protecția pă-rului: rugina părului, rapănul venturian, arsura bacteriană, viermele merelor, țânțărașul frunzelor de păr (Dasyneura pyri), puricele melifer (Cacop-sylla pyri L.), gărgărița mugurilor de păr (Antho-nomus pyri), cotarul verde (Operophthera brumata), (Fig. nr. 16).

Bolile mai importante ale părului

Rugina părului(Gymnosporangium sabinae)

Simptome: rugina atacă în primul rând limbul frunzelor (Fig. nr. 17). Însă se pot infecta codițele

Fig. nr. 15 Larva păduchelui din San Jose și daunele produse

Fig. nr. 16 Calendarul protecției părului (Biocont Laboratory, 2009)

Prot

ecția

pom

ilor

11

frunzelor și în mod excepțional și lăstarii și fruc-tele. Pe fața limbului frunzelor în cursul verii apar pete cu creștere treptată, având culoare portocalie și formă ovală. Mai târziu petele vor avea o mar-gine fermă, de culoare roșie. Pe partea de sus a petelor putem observa formații sau puncte mici și închise la culoare (spermogonium). Pe reversul petelor se formează ecidii cu formă de ceașcă, care se îngustează în părțile din vârf. Pete portocalii și – mai târziu – ecidii având formă de ceașcă se for-mează și pe lăstarii infectați, precum și pe fructe. Din cauza creșterii neuniforme fructele se defor-mează.

Importanță: este o boală foarte importantă la păr și la speciile de ienupăr, care o servesc ca plan-tă gazdă. Nivelul de infecție din care rezultă pagu-be este în funcție de concomitența apariției celor două plante în postura de gazdă. Infecția gravă a frunzelor are ca rezultat reducerea în proporții mari ale suprafeței frunzișului (chiar și cu 80%), se limitează și asimilația, ceea ce in� uențează nefa-vorabil cantitatea și calitatea roadelor, înmulțirea și dezvoltarea părților lemnoase.

Plante gazdă: părul nobil și alte soiuri de păr, soiurile de ienupăr, în primul rând Juniperus chi-nensis și cetina de negi (Juniperus sabina). Privind receptivitatea anumitor soiuri de păr se prezintă diferențe semni� cative.

Ciclu de dezvoltare: miceliul peren iernează în părțile lemnoase ale crengilor ienupărului. Primăvara timpurie părțile de creangă infectate sunt ușor um� ate și crăpate. La în� orirea părului și cu puțin timp după în� orire (sfârșitul lui aprilie, începutul lui mai), pe părțile infectate ale ienupă-rului apar stâlpișoare (conuri) teleutospori vizi-bile, cu înălțimea de câțiva cm, de culoare brună sau ruginie. În condiții de umezeală conurile au consistență vâscoasă, în stare uscată sunt ruginite și prăfuite. Teleutosporii germinează iar bazidi-osporele infectează frunzele, în mod excepțional și lăstarii și roadele părului. Pe partea superioară a petelor se formează spermogoniuri închiși, în care se diferențiază spermațiunile importante din punctul de vedere al dezvoltării agentului patogen. Pe reversul frunzelor se dezvoltă ecidii cu formă de ceașcă, în care se formează ecidiospore,care la rândul lor infectează ienupărul la sfârșitul verii și toamna.

Ecologie: apariția bolii este în funcție de prezența la locul de cultivare a celor două plante gazdă. Cu cât sunt mai apropriate una de cealaltă, cu atât este mai mare riscul de infecție. Infecția păgubitoare este împiedicată chiar și de distanța „izolantă” existentă, dacă are 100-150 m. Frunzele părului se infectează mai ales în condiții de vreme caldă și cu precipitații.

Protecție Indirectă: baza protecției este izolarea su� cientă a celor două plante gazdă (la o distanță de cel puțin 100-150 m). Este recomandată și înlăturarea cren-gilor de ienupăr infectate. În livezile mixte trebuie avantajate soiurile de ienupăr care nu sunt plante gazdă.

Directă: apariția ruginii părului este limitată de marea majoritate a preparatelor recomandate împotriva rapănului venturian. În plantațiile a� ate în primejdie în perioada critică (la în� orire și cu puțin timp după ea) preparatele împotriva rapă-nului se pot aplica cu randament bun sau parțial bun și împotriva ruginii.

Rapănul venturian al părului(Venturia pirina)

Simptome: parazitul atacă frunzele, � orile, fructe-le și foarte des lăstarii (nuielele). Se formează pete cu dimensiuni diferite, de culoare maronie spre negru sau cenușie spre negru în primul rând pe reversul limbului, dar și pe fața lui. Petele sunt de regulă mai închise, mai mici și mai bine contura-

Fig. nr. 17 Pete portocaliu-roșii pe frunză

Prot

ecția

pom

ilor

12

te, decât la rapănul venturian al mărului. Pete as-emănătoare se formează pe � ori și pe fructe (Fig. nr. 18). Frunzele grav infectate, � orile și fructele mici vor cădea. La fructele mai în vârstă în urma dăunării locale se formează deformări și crăpături. După acestea fructele atacate încep să putrezească. Pe lăstari se formează pete gri-cafenii, țesuturile infectate mor treptat, și se formează pe scoarță o asperitate vizibilă. Cu această asperitate putem să ne întâlnim și pe crengi cu vârsta de câțiva ani. Crengile grav infectate sunt mai scurte și mai subțiri, chiar pot și muri.

Importanță: este o boală foarte gravă a părului, care in� uențează defavorabil calitatea și cantitatea roadelor. Infecția de primăvară este deosebit de periculoasă, atunci in� orescențele și fructele mici cad. Roadele infectate mai târziu nu sunt agreabi-le, sunt deseori deformate și se depozitează greu. În cazul infecției părților lemnoase dezvoltarea și fertilitatea pomilor evoluează nefavorabil, crengile mai subțiri treptat vor și muri. În urma căderii pre-mature a frunzelor, în anul următor diferențierea � orilor și formarea lor s-ar putea petrece în mod nefavorabil.

BiologiePlante gazdă: părul nobil și alte soiuri de poma-cee. Sunt deosebiri importante în receptivitatea

anumitor soiuri. Ciclu de dezvoltare: parazitul iernează pe

frunzele infectate căzute și pe crengile infectate. Pe frunzele infectate se formează treptat, și primăvara se maturizează himeniul – pseudoperitetiurile cu ascosporii. Pe crengile infectate în conidiofore se dezvoltă conidii. Sursele primordiale ale infectării sunt ascosporii și conidiile. Infectarea primordială se produce imediat în perioada de după înmugu-rire. Infectarea prin conidii devansează frecvent infectarea prin ascospori. Perioadele infectări-lor prin ascospori țin de regulă până în iunie. În etapa mai târzie a perioadei de vegetație boala se răspândește prin conidii.

Ecologie: vezi rapănul venturian al mărului.

Protecție: vezi rapănul venturian al mărului.

Puricele melifer al părului(Psylla pyricola)

Simptome: ouăle se găsesc pe pedunculul � orilor, și în șir de-a lungul nervului principal al frunzelor tinere, având la capăt o � bră subțire. Au lungimea de aprox. 0,6 mm, au formă eliptică, la început au culoarea alb mat, iar peste câteva zile se îngălbe-nesc. Larvele galbene și plate sug din lăstari tine-ri, frunze, � ori și din fructe. Imagoele au culoarea portocaliu-roșie, au dimensiunea de aprox. 2,5 mm, aripile anterioare sunt curat transparente, având la mijloc o pată cenușie.

Importanță: este un dăunător important al pe-rilor. Infectarea gravă poate duce la moartea frunz-elor și � orilor, fructele se pot deforma, creșterea se poate încetini și numărul mugurilor se poate reduce foarte mult. Larvele produc multă mană a mierii, care prin presiunea lor osmotică produc daune țesuturilor plantei. Frunzele vătămate devin brune, se usucă și cad. Dimensiunea pagubelor produse de generația întâia sunt nesemni� cative.

Planta gazdă: părul.Ciclu de dezvoltare: imagoele iernează sub

scoarțele desprinse, în crăpături și în diversele as-cunzătoarele a� ate pe diferiți pomi. Ouăle sunt de-puse primăvara timpurie în apropierea bobocilor, larvele ies începând din sfârșitul lui martie până la terminarea în� oririi. Imagoele primei generații apar la sfârșitul lunii mai. Pe parcursul anului se dezvoltă 3-4 generații. Toamna se dezvoltă imagoe având mărime mai mare și închiși la culoare, ier-nează numai aceștia.

Ecologie: puricele melifer al părului este para-zitat de viespile Prionomitus mitratus (Encyrtidae), ouăle și larvele tinere sunt distruse de ploșnițele răpitoare din familiile Anthocoris nemorum, Camplo brochis lutescens și Orius.

Fig. nr. 18 Fructe infectate

Prot

ecția

pom

ilor

13

ProtecțieIndirectă: iarna să curățăm coaja copacilor, iar scoarțele bătrâne să � e arse.

Directă: în situația infecției grave tratamen-tul este posibil în trei săptămâni după în� orire. Împotriva larvelor tinere este e� cientă aplicarea de preparate pe bază de ulei. Împotriva nimfelor ieșite din ouă se poate de asemenea utiliza amestec de stropit cu substanță activă pe bază de di� uben-zuron. La pomii deosebit de grav infectați trata-mentul se poate efectua în două ocazii – primul la sfârșitul în� oririi, iar următorul peste trei săp-tămâni. Tratamentul de toamnă nu are sens.

Puricele părului(Psyllapyrí)

Larvele sug din frunze, din lăstari, � ori și fruc-te, sunt plate, gălbuie, iar spre sfârșitul dezvoltă-rii devin mai închise la culoare. Ouăle din prima generație se găsesc în jurul bobocilor, celelalte - în grup - pe frunze, lăstari și pe codițele frunzelor. Imagoele au culoarea galbenă, cu nuanță roșie, ari-pile sunt fumurii. Larvele sug din lăstari, frunze și din roade și produc mana mierii, care înfundă stomatele, frunzele se usucă și mor. Iernează imagoele de culoare închisă, și depun ouăle încă din sfârșitul lui februarie, la temperaturi cuprin-se între 7-9 °C. Pe parcursul anului se dezvoltă 3 generații. Împotriva primei generații putem apli-ca tratament deja primăvara timpuriu, dacă pe o suprafață de 5 mp, pe mostre de creangă cu lungi-mea de 20 cm și cu vârsta de 2 ani găsim cel puțin 2 ouă. Proprietățile � ziologice, daunele produse și protecția împotriva speciei sunt asemănătoare ca și în cazul (Psylla pyhcola).

Viespele (Contarinia pyrivora) Simptome: fructele în dezvoltare infectate la înce-put sunt mai mari, mai târziu se rotunjesc sau se deformează în diferite moduri. În interior fructul are cavitate de culoare neagră, fructele mici se ride-ază, se putrezesc (Fig. nr. 19). Majoritatea fructelor

infectate vor cădea, unele se cicatrizează dar vor � deformate iar pedunculul lor se îngroașă. Larva este gălbuie, are lungimea de 3-4 mm. Imagoa are de asemenea 3-4 mm lungime, este de culoare gri închis, amintește de țânțar, femela dispune de un oviduct lung.

Importanță: este un dăunător răspândit al pă-rului, poate produce pagube importante rodului, mai ales la unii pomi din grădină. Pe lângă acestea fructele infectate, care prezintă o creștere foarte rapidă, limitează aprovizionarea fructelor celelalte cu substanțe nutritive.

Planta gazdă: părul. Ciclu de dezvoltare: iernează pupa. Imagoele

ies înaintea în� oririi. Femela depune aprox. 10-20 de ouă în � orile încă nedeschise. Uneori într-un singur boboc își depun ouăle mai multe feme-le. Larvele ies după 4-6 zile și rod fructele mici a� ați în dezvoltare. Larvele se dezvoltă în aprox. 6 săptămâni. După aceea părăsesc fructul și cad pe pământ. La o adâncime de 5-10 cm în sol își țes o pânză, în care se împupează.

Ecologie: pe o vreme uscată și caldă, care ține mai mult, în perioada dezvoltării larvelor fruc-tele mici se usucă, iar astfel larvele mor. Pentru realizarea țesutului au nevoie de vreme umedă, larvele cad pe pământ după câte o ploaie mai abundentă. Înghețurile de primăvară pârjolesc � orile împreună cu larvele, de aceea în anii ce ur-mează nu sunt probabile aparițiile mai în masă ale dăunătorului. Există o receptivitate diferită la unele varietăți.

ProtecțieIndirectă: scuturarea și distrugerea fructelor in-fectate.

Directă: numai rareori este necesar să ne pro-tejăm împotriva lor. În cazul infecțiilor mai grave, spre sfârșitul fazei bobocului verde putem aplica eventual tratament cu preparate cu substanță acti-vă pe bază de neonicotioid, pe care îl putem relua în anul ce urmează.

Gărgărița � orilor de măr (Anthonomus pomorum)

Simptome: petalele mugurilor � oriferi infectați devin bruni și se usucă, fără ca să se deschidă (Fig. nr. 20). În interiorul bobocului în uscare se găsește larva cu corpul alb-gălbui, cu capul maroniu, și are dimensiunea de 8 mm, are forma de chi� ă. Primăvara gândacii rod în bobocii în desfacere deschizături.

Importanță: infecția mai ușoară nu provoacă daune, chiar poate rări favorabil mugurii de � ori a� ați în excedent. Infecția gravă, mai ales în ca-zul în care mugurii de � ori sunt mai puțini, poate duce la distrugerea a 80% din numărul � orilor.Fig. nr. 19 Fruct dăunat de către Contarinia pyrivora

Prot

ecția

pom

ilor

14

Plante gazdă: în primul rând mărul, însă și pă-rul, gutuiul respectiv moșmonul.

Ciclu de dezvoltare: gândacii iernează în crăpăturile din coaja pomului. După încălzirea de primăvară zboară pe meri, unde se hrănesc în muguri, iar după aceea gândacii se împerechează. Femelele rod în boboci o deschizătură, prin ea își așează unul câte unul ouăle în interiorul bo-bocului. Din ele larvele ies în aprox. 10 zile. Ele rod prima dată organele generative ale bobocului, după aceea și părțile interioare ale petalelor. După aproximativ o lună de la depunerea ouălor, larva se împupează în interiorul bobocului uscat. Gân-dacii ies după trecerea a 1-3 săptămâni, iar după o hrănire scurtă, efectuată pe frunzele mărului își caută un adăpost pentru a traversa perioada de vară. Toamna zboară la ascunzătoarea de iarnă.

Ecologie: roirea intensă a gândacilor începe primăvara, imediat ce temperatura aerului atinge 13-15 °C.

ProtecțieIndirectă: ihneumonidele (Pimpla, Apanteles) pa-razitează un număr semni� cativ al larvelor. Este un parazit important viespea parazită Scambus pomorum, care parazitează larvele din interiorul bobocilor. Pe deasupra imagoele acestei specii se hrănesc cu viermii moliilor miniere, de ex. Lyone-tiidae.

Directă: numărul gândacilor se estimează la atingerea temperaturii de 15 °C ziua, respectiv prin scuturarea, baterea crengilor de 2-3 ani la soi-urile care înmuguresc cel mai devreme. Tratamen-tul este recomandat atunci, când la 30 de crengi bătute, care poartă câte 1-2 boboci găsim un gân-dac, la cele care poartă 3-6 boboci sunt 5 gândaci, iar unde crengile au peste 6 boboci, numărăm 10 gândaci. Este posibilă utilizarea preparatelor (de ex. Novodor), care conțin substanța activă Bacillus

thuringiensis tenebhonis, care menajează mediul, sau care au ca substanță activă uleiuri vegetale (de ex. azadiractin).

Molia de iarna (Operophtera brumata)

Simptome: pe frunzele în răsărire apar omizii (vi-ermii) de culoare verde deschis. Au lungimea ma-ximă de 2,5 cm (pe abdomen au numai 2 perechi de pseudo-picioare), pe lateralul corpului dispun de dungi albe subțiri, iar pe spate dungi de culo-are verde închis. Omizii produc pagube în aceeași măsură mugurilor, frunzelor, � orilor și fructelor. Deseori rod în fructe găuri adânci, în urma acestor daune fructele ori văr cădea, ori se vor deforma semni� cativ (Fig. nr. 21).

Importanță: molia de iarnă este unul dintre dăunătorii cei mai importanți ai pomilor și ai foi-oaselor din pădure, în primul rând ai soiurilor de stejar.

Plante gazdă: molia de iarnă este o specie larg polifagă. Dintre pomi produce daune în primul rând caisului, cireșului, mărului, părului, prunu-

Fig. nr. 21 Viermele cotarului verde și daunele produse

Fig. nr. 20 Imago dezvoltată, respectiv in� orescențele dăunate

Prot

ecția

pom

ilor

15

lui, coacăzului, agrișului etc. Dintre copacii de pădure atacă deseori diferitele soiuri de stejar, și de aici se extinde în masă în livezile și grădinile înconjurătoare.

Ciclu de dezvoltare: � uturii roiesc toamna târ-ziu, din sfârșitul lui octombrie și până în decemb-rie, după primele înghețuri. După împerechere femelele cu aripile nedezvoltate (brachyptera), fără a putea zbura, se cațără în coroana copacilor, unde depun pe lăstari în total aproximativ 100-200 de ouă, unul câte unul. Din ouă primăvara ies omizii. Omizii mici din stadiul întâi de larvă coboară frec-vent de pe crengi printr-o � bră, și se transportă cu ajutorul vântului, împreună cu � brele. Omizii sunt dezvoltați integral la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie. La împupare coboară pe sol cu ajutorul � brei, și migrează în sol, la o adâncime de 8-10 cm. Acolo se împupează într-o țesătură rară. Specia are anual o singură generație.

ProtecțieIndirectă: protejarea și sprijinirea inamicilor na-turali. Un ajutor semni� cativ ar putea � creșterea numărului de pițigoi care iernează în livezi, prin montarea de cuiburi (troace) pentru păsări.

Directă: în situația în care numărul de dăună-tori depășește limita de dăunare, care în cazul merilor înseamnă 6 ouă pe un eșantion de cre-angă numărând 140 de muguri, în cazul cireșului, vișinului și prunului 1 ou pe o creangă de trei ani și având lungimea de 1 m, dar mai ales dacă și alți dăunători se regăsesc pe coaja copacilor, este indi-cată să efectuăm protecția de la sfârșitul iernii sau de la începutul primăverii. Dacă pe 100 de boboci controlați ai merilor, cireșilor și vișinilor găsim 3 viermi, sau 2 viermi pe 100 de boboci controlați ai prunului, atunci pomii trebuie tratați cu insec-ticide corespunzătoare. Viermii sunt deosebit de sensibili la preparatele pe bază de B. thuríngiensis kurstaki (de ex. Dipel), eventual se poate aplica una din substanțele acceptabile din punct de vede-re ecotoxicologic, care reglează creșterea și dezvol-tarea insectelor. În grădinile mai mici, în vederea protecției directe se pot utiliza la sfârșitul toamnei dungi cu lipici � xate pe trunchiul pomilor (cen-tură pentru viermi).

BOLILE MAI IMPORTANTE ALE CIREȘULUI ȘI VIȘINULUI

Dăunătorii importanți care de� nesc protecția cireșului și vișinului: monilia sâmburoaselor, păta-rea frunzelor (Blumeriella jaapii), musca cireșului, păduchele negru al cireșului, păduchele țestos (Eulecanium corni), acarianul roșu al pomilor (Pa-nonychus ulmi).

Pătarea frunzelor la cireș și vișin(Blumeriella jaapii) Simptome: pe fața limbului se văd pete având culo-area vinului roșu, rotunde, la început fără contururi și având diametrul de 1-2 mm. Pe reversul limbu-lui petele sunt mai mici, sunt conturate, au culoa-rea brun-roșu sau brun, și în scurt timp limbul este acoperit cu conidiile albe sau roz deschis, scăpate din acervuli. În cazul infecției târzii (sfârșitul verii, toamna) petele sunt mai mici, au culoarea brună și sunt puternic conturate. Prima dată se infectează frunzele mai bătrâne. Numărul petelor crește, de-seori se contopesc și vor muri treptat, frunzele se îngălbenesc sau se înroșesc, se deformează și cad. În cazul condițiilor favorabile bolii, frunzele soiuri-lor de vișin mai receptivi la infecție vor cădea deja înaintea culegerii fructelor (iulie). Se pot infecta codițele frunzelor, pedunculii fructelor și în mod

Fig. nr. 22 Calendarul protecției cireșului și vișinului (Biocont Laboratory, 2009)

Prot

ecția

pom

ilor

16

excepțional chiar și fructele. Pe codițele frunzelor și pe pedunculi iau naștere pete mici, marginea având culoarea gri-cafeniu. Pe fructe petele sunt mai în-chise sau sunt gri spre negru, au contur puternic, deseori petele se contopesc, și fructele se deforme-ază. La frunzele altor sâmburoase, în primul rând în cazul vișinului turcesc, parazitul creează pete cafe-nii sau gri-cafenii, acestea se contopesc, vor muri și frunzele vor cădea (Fig. nr. 23).

Importanță: frunzele soiurilor de vișin recep-tive la infecție vor cădea prematur, iar calitatea și cantitatea fructelor, diferențierea � orilor și matu-rizarea părților lemnoase evoluează nefavorabil. În mod excepțional infecția care lovește roadele, poate periclita culesul. Boala se prezintă înainte de toate în școlile pentru portaltoiuri și în pepinie-re. În urma căderii premature a frunzelor sporirea crengilor, lungimea și grosimea lăstarilor, respec-tiv maturizarea părților lemnoase vor evolua nefa-vorabil. Perioada de cultivație se va prelungi.

Plante gazdă: cireșul, vișinul, vișinul turcesc, mai rar prunul, caisul, piersicul, prunul corcoduș (mirabella), precum și alte plante lemnoase de-corative și sălbatice (de ex. malinul– Padus avi-um). La diferitele specii și soiuri există diferențe semni� cative în privința receptivității. Este foarte receptiv cireșul păsăresc (puiet din sămânță), și anumite soiuri de vișin, mai ales „Kései Morela”, Morellenfeuer și Fanal.

Ciclu de dezvoltare: ciuperca iernează pe frunzele infectate căzute, pe care primăvara se dez-voltă și se maturizează himeniul – apotecii, având în interior utriculurile și ascosporii. Ascosporii se maturizează în general în 3-4 săptămâni după în� orirea cireșului. Din punct de vedere fenologic

această dată în esență coincide cu începerea coa-cerii soiurilor de cireș timpurii (de ex. Rychlice). În funcție de precipitație se eliberează într-o pe-rioadă de 4-6 săptămâni. Concomitent iernează și stadiul de conidii ale ciupercii. Pe aceleași frunze se diferențiază în acervulusuri conidiile, care sunt surse de infecție egale cu infecțiile primordiale. Se maturizează în același timp ca și ascosporii. În perioada de vegetație boala se răspândește până la toamnă prin conidii.

Ecologie: boala se răspândește mai ales pe vre-me umedă, ploioasă, și când temperaturile sunt mai ridicate. Ascosporii se eliberează la in� uența himeniurilor umezite în urma ploii, iar atât pentru germinație cât și pentru infectare este necesar, ca frunzele să � e umede. Pentru germinarea ascospo-rilor intervalul de temperatură optim este cuprins între 15-20 °C, iar la conidii între 20-25 °C. Infecția nu intervine pe vreme fără precipitații și pe frunze uscate. Conidiile se formează înainte de toate pe reversul frunzelor, în acervuli, și în condiții priel-nice pot cauza infecție până la sfârșitul perioadei de cultivație și a doua oară.

ProtecțieIndirectă: măsurile de cultivație preventive (al-egerea locului de cultivație, armonie între locul de cultivație și soi, legarea și forma de cultivare corespunzătoare, îngrijirea coroanei etc.) urmă-resc în primul rând să limiteze extinderea bolii. În locurile de cultivație amenințate trebuie plantate soiuri mai puțin receptive. Face parte din protecție și distrugerea frunzelor infectate căzute.

Directă: tratamentul trebuie efectuat în perioada pericolului infecției primordiale. În cazul protecției preventive să efectuăm stropitul prima oară atunci, când condițiile sunt favorabile pentru răspândirea infecției, cu 3-4 săptămâni după în� orire. Tratamen-tul se repetă de 1-2 ori, lungimea perioadei de timp dintre stropiri trebuie adaptată la condițiile de răs-pândire. În perioade secetoase lungi nu este nevoie de tratament, să efectuăm stropitul numai atunci, când este de așteptat schimbarea vremii. Împotriva pătării frunzelor putem aplica și tratament curativ. Acest sistem se bazează pe cunoașterea relației dint-re perioada de umezire al frunzelor, temperatură și infecție. Se urmărește perioada de umezire și tem-peratura, și tratamentul se efectuează numai după ce s-au îndeplinit condițiile infectării. Tratamentul tre-buie efectuat cu fungicide cu efect curativ.

Monilioza sau putregaiul fructelor de prun și de cireș(Monilinia laxa, M. fructigena)

Simptome: � orile, lăstarii, crengile și fructele se pot infecta în aceeași măsură. În cazul infectării � ori-lor miceliul pătrunde prin stigmat și stil în ovar,

Fig. nr. 23 Frunze și fructe infectate cu pătarea frunzelor la cireș și vișin

Prot

ecția

pom

ilor

17

și prin pedicul în corp. Florile și fructele tinere se bruni� că și se usucă. Frunzele, respectiv lăstarii se o� lesc și se usucă împreună cu crengile atacate. În părțile infectate deseori au loc scurgeri de clei (go-moză). Crengile se pot infecta deseori și direct, în primul rând ca urmare a unei vătămări. Părțile in-fectate se o� lesc și se usucă. Fructele se infectează de regulă în perioada coacerii. Pe ele apar prima dată pete moi, care se bruni� că, și se răspândesc repede, și acoperă toată suprafața fructului (Fig. nr. 24). În condiții favorabile pe părțile infectate se observă conidi� ori și conidii (sporodochi). În cazul Moniliana laxa conidi� orii și conidiile sunt plate și gri, în cazul M. Fructigena au culoare maro și se a� ă în general în mănunchiuri organizate în cercuri. Fructele uscate cad, sau rămân mumi� ca-te pe crengi. Fructele se infectează cel mai des în urma leziunilor (crăpături, grindină, rosul rozăto-rilor).

Importanță: în condiții corespunzătoare boala poate distruge marea parte a � orilor și a lăstari-lor. Este de asemenea foarte dăunătoare infectarea fructelor în coacere și al celor coapte, fructele vătă-mate se devalorizează complet.

Plante gazdă: monilioza atacă cel mai des vișinul și caisul. Putregaiul lovește toate spe-ciile de sâmburoase. Chiar și alte plante lemno-ase aparținătoare familiei rozelor se pot infecta. În cazul tuturor soiurilor de sâmburoase există diferențe semni� cative în privința receptivității la boală.

Ciclul de dezvoltare: ciuperca iernează în formă de miceliu în țesuturile infectate ale plan-tei (mumiile fructelor, părțile lemnoase), unde primăvara se formează sporodochii, având pe ele conidi� ori și conidii. În mod excepțional pe fruc-tele mumi� cate și căzute se pot forma himeni-urile apotecii, cu ultriculuri și ascospori. Sursele infecției primordiale pot � deopotrivă conidiile și apotecii. Pe parcursul perioadei de dezvoltare boala e răspândită de conidii, care se formează pe conidi� orii formați.

Ecologie: � orile se infectează în primul rând pe vreme răcoroasă și umedă. Este o condiție import-antă ca temperatura să scadă sub 12 °C. Infectarea intervine în primul rând pe suprafață umedă, dar se poate produce și în situația gradului de umidi-tate ridicat (peste 85%). Și fructele se infectează, în

primul rând în perioadă de vreme umedă. În acest caz însă valorile de temperaturi optime sunt mai ridicate: 20-24 °C.

Protecție Indirectă: este importantă prevenirea. Înainte de toate este necesar, ca părțile de plantă infectate (crengile, fructele putrezite și mumi� cate) să � e îndepărtate în totalitate, și să � e distruse. Este im-portantă și alegerea locului de cultivație (locuri ae-risite), și orice intervenție care facilitează mișcarea aerului între plante și aerisirea coroanelor pomilor, aprovizionarea echilibrată cu substanțe nutritive, respectiv împiedică vătămarea fructelor (protecție împotriva daunelor provocate de animale). Este necesar să populăm soiuri mai rezistente mai ales în locurile de cultivație mai expuse pericolului de infectare.

Directă: împotriva moniliozei intervenim în perioada în� oririi, în situația în care condițiile fa-vorizează infecția (vremea e ploioasă și temperatu-ra este sub 12 °C). Sunt potrivite produsele având ca substanță activă ciprodinil, captan, vinclozolin, ipriodin și cele care conțin cupru. Tratamentul se aplică la începutul în� oririi și după în� orire. Dacă pe parcursul în� oririi vremea se schimbă, tratamentul se execută o singură dată. În cazul putrefacției roadelor tratamentul trebuie executat numai în mod excepțional pe acele suprafețe, unde infecția soiurilor receptive se produce regulat, și înainte de toate, dacă fructele se depreciază în masă (de ex. în urma grindinei), cu 4 eventual 2 săptămâni înainte de cules.

Dăunătorii mai importanți ai cireșului și vișinului

Musca cireșelor(Rhagoletis cerasi)

DăunareSimptome: larvele sunt albe, care înainte de trans-formarea în pupă pot atinge și 6 mm, și fac ca ro-dul să devină viermănos. În locurile de pătrunde-re fructul se înmoaie, se bruni� că și se putrezește. Imagoa este o musculiță având lungimea de 4 mm, de culoare neagră, este sclipitoare, are decorație galbenă și aripile au dungi închise (Fig. nr. 25).

Fig. nr. 24 Infecție cauzată de monilie pe lăstari și pe fructe

Fig. nr. 25 Musca cireșelor și larva ei

Prot

ecția

pom

ilor

18

Importanță: musca cireșelor este cel mai im-portant dăunător al cireșului. De multe ori între-gul rod este infectat. Atacă în primul rând soiurile dulci, sunt mai expuse pericolului soiurile de cireș care se coc mai târziu.

Plante gazdă: cireș, mălin, vișin turcesc, capri-foi, dracilă (Berberis).

Ciclu de dezvoltare: pupele iernează în sol, și rămân acolo timp de 9 luni. Ieșirea imagoelor este lentă, se petrece în mai și în iunie. Femelele încep să depună ouăle (în general unul câte unul) în fructele care încep să se îngălbenească și să se înmoaie, după aproximativ 10 zile după ieșirea din ouă. Larvele cresc în fructul de cireș aproximativ 3 săptămâni, după aceea se târăsc din fruct, cad pe pământ, și migrează în sol, pentru împupare.

ProtecțieIndirectă: cu recoltare executată la timp și făcută curat majoritatea larvelor se pot înlătura încă îna-inte de împupare.

Directă: în scopul semnalizării atacului și ca inst-rument al protecției directe, pe unii pomi se aplică capcane cu lipici pentru insecte, având formă de ci-lindru. Tratamentul împotriva imagoelor se aplică atunci, când acestea se lipesc în număr mai mare pe capcane (semnalmente: 1,5 muști/capcană la roade bune, 1 la roade medii și 0,5 la roade puține). Urmăr-ind ieșirea din ouă, tratamentul trebuie efectuat cel mai târziu după 7-8 zile, după ce se înregistrează o temperatură care depășește 17 °C. Zilele cu maxim de temperatură mai scăzută nu se iau în calcul. Tra-tamentul împotriva ouălor și larvelor se potrivește pentru perioada de depunere maximă a ouălor, sau la începerea ieșirii larvelor. Începerea ieșirii larvelor înseamnă zilele cu temperaturi între 14-17 °C, și pes-te 17 °C, începând din ziua ieșirii imagoelor. Trata-mentul se efectuează în cazul în care pe 100 de ochi revin cel puțin 2 ouă. Pentru a proteja mediul putem să efectuăm tratament cu preparat de ulei având substanță activă rezoleatul. Prin acest procedeu suprafața fructului primește un înveliș care gonește musca cireșelor când urmărește să depună ouăle. Sunt în desfășurare experimente promițătoare pri-vind aplicarea insecticidelor botanice cu substanță activă pe bază de azadiractin. Pentru protecție chi-mică se pot folosi insecticidele mai acceptabile din punct de vedere ecotoxicologic (de ex. cu substanță activă de tiacoplrid, acetamiprid).

Păduchele negru al cireșului(Myzus cerasi)

Frunzele infectate sunt puternic răsucite, în anu-mite cazuri frunzele răsucite și uscate servesc ca și cuiburi pentru dăunător. Păduchele negru pro-duce mari pagube în pepiniere, dar și la crengile tinere ale pomilor mai în vârstă. Această specie

este singurul dăunător al cireșului dintre păduchi. Iernează ouăle depuse pe coaja crengilor, ele sunt negre și sclipitoare. Nimfele ies în martie și la înce-putul lui aprilie. Pe dosul frunzelor colonia de pă-duchi se formează repede (Fig. nr. 26). Femelele au formă rotundă, sunt negre și au dimensiunea de 2 mm. Din iunie se nasc păduchii cu aripi, care mig-rează pe diferite plante cu tulpină ierboasă. Colo-niile stau pe cireș până în iulie, eventual august, iar pe urmă mor. Păduchii atacă în aceeași măsură cireșul și vișinul. Păduchele negru al cireșului are numeroși inamici naturali. Pe lângă buburuză și larvele speciei de muscă Syrphus ribesii se pot menționa și câțiva paraziți din ordinul himenopterelor.

Cu preparate pe bază de ulei pe deoparte ne apărăm împotriva ouălor, în perioada înmuguririi, când pe o creangă cu lungimea de 1 m găsim cel puțin 10 ouă, pe de altă parte după ce cad petalele primăvara, în caz de atac accentuat, sau după ce observăm cel puțin 5 colo-nii de păduchi calculate la 100 de lăstari,în faza � nală a în� oririi. Este indicat să se folosească preparate selecti-ve, care menajează organismele folositoare, de ex. insec-ticide pe bază de azadiractin.

Păduchele(Mytilococcus ulmi)

Simptome: pe rămurele găsim forme de scuturi, care au lungimea de 3-4 mm și lățimea de 1,5 mm, sunt în cele mai multe cazuri ușor îndoite și au cu-loarea gri sau galben maroniu (Fig. nr. 27).

Importanță: în cazul apariției în masă al pădu-chelui dezvoltarea lăstarilor încetinește și scade ca-pacitatea de producție a pomilor. Atacă rar fructele.

Plante gazdă: atacă cel mai des merii și perii, dar se găsește și pe cireși, pruni și mai rar pe co-acăzul negru și pe agriș.

Fig. nr. 26 Colonia păduchelui negru al cireșului și daunele produse

Fig. nr. 27 Păduchele Mytilococcus ulmi

Prot

ecția

pom

ilor

19

Ciclu de dezvoltare: ouăle depuse toamna de femele iernează sub scuturile femelelor. În mai și iu-nie ies din ouă exemplarele primului stadiu de larvă, care sunt deosebit de mobili. Larvele se mută pe po-mii vecini, dar și vântul le poate ajuta în deplasarea lor. După aproximativ două zile „pot suge” din coaja noilor pomi. Păduchele trece prin 3 stadii de larvă în total. Larvele se dezvoltă în iulie și august și se trans-formă în imago. La sfârșitul lui august și în septembrie femelele depun sub scuturi aproximativ câte 80-80 de ouă. După asta femelele mor. Specia se înmulțește prin partenogeneză, și are o singură generație.

Ecologie: femelele sunt deseori atacate de rep-rezentanții calcididelor Aphitis și Chiloneurinus. Da că acești paraziți nu au fost decimați de către insec ti cidele cu spectru larg, atunci dăunătorul nu va depăși valoarea pragului de dăunare.

ProtecțieIndirectă: eliminarea insecticidelor cu spectru larg (de ex. piretroide sintetice).

Directă: dacă pe 20 de bucăți de creangă mostră cu vârsta de 2 ani, care au 7 muguri (în total 140 de muguri), se găsesc mai mult de 100 de scuturi cu ouă, atunci tratamentul este recomandat, res-pectiv stropirea de spălare cu preparate pe bază de ulei în perioada de înmugurire (în cantitate de 40 l/hectar). Sau aplicarea de neonicotinoide, iuveno-ide în cazul apariției de larve mișcătoare, adică la sfârșitul lunii mai și în iunie. La o apariție în masă este recomandat să se reia tratamentul împotriva larvelor din 14 în 14 zile.

Acarianul roşu al pomilor(Panonychus ulmi)

DăunareSimptome: pe parcursul inspecției de iarnă găsim la baza lăstarilor, în jurul primilor muguri și în crăpă-turile pomului în vârstă de 2 ani, ouă de culoare roșu carmin, de mărime 0,15 mm, având forma cepei. Frunzele răsărite cel mai devreme rămân mici, vârfu-rile marginilor limbului frunzei mor. Pe amândouă fețe ale frunzelor se văd cu lupa larve de culoare roșu carmin, având mărimea de 0,4 mm (Fig. nr. 28). Mai târziu, în perioada de creștere, frunzele se îngălbe-nesc între nervuri și se usucă. Progeniturile imagoel-or acarianului roșu al pomilor nu fac „țesături”.

Importanță: în cazul înmulțirii în masă poate cauza daune importante pomilor și viței de vie încă în perioada de înmugurire. Nivelele de prag pent-ru dăunare au fost stabilite la următoarele plante: măr, cireș și vișin, prun și viță de vie. Consecințele daunelor sunt asemănătoare cu consecințele cau-zate de acarianul cu două pete.

Plante gazdă: este o specie polifagă, care avan-tajează plantele lemnoase, speciile cu tulpină ier-boasă ale soiurilor de tranda� ri.

Ciclu de dezvoltare: iernează ouăle de iarnă. Larvele ies primăvara, din ele se formează nimfele, mai apoi imagoele. Acarianul roșu al pomilor are anual 4-6 generații.

ProtecțieIndirectă: sprijinirea inamicilor naturali, mai ales al acarienilor prădători. Suplimentarea echilibrată cu substanțe nutritive.

Directă: popularea acarienilor prădători Typh-lodromus pyri. Tratarea combinată primăvara – in-secticid-acaridă – a ouălor care au iernat. Even-tual, în perioada de creștere ulterioară, aplicarea de tratament acaricid special, care menajează or-ganismele vii folositoare. La alegerea acaricidelor trebuie luată în considerare eventuala rezistență a acarianului roșu al pomilor.

PROTECȚIA PRUNULUI

Dăunătorii importanți care de� nesc protecția pru-nului: pătarea roșie a frunzelor de prun, rugina frunzelor de prun, pătarea phyllostictă a frunzelor de prun, viermele prunelor, păduchele cenușiu al prunului, acarienii și păduchii (Fig. nr. 29).

Fig. nr. 28 Acarianul roșu al pomilor

Prot

ecția

pom

ilor

20

Pătarea roșie a frunzelor de prun (Polystigma rubrum) Pe frunze apar prima dată pete de culoare galbe-ne-verzui, apoi devin roșii-cărămizii. Au formă rotundă, sunt delimitate și sunt bombate spre fața inferioară a limbului. Au mărimea de 0,5-1 cm, spre sfârșitul perioadei de cultivație capătă culoare brună și în mijlocul lor devin negre (Fig. nr. 30). Frunzele grav infectate se deformează, se usucă și cad timpuriu. Ciuperca iernează pe frunzele infectate căzute, unde se dezvoltă trep-tat, și primăvara se maturizează himeniurile cu ultricul cu ascospori. De regulă devin maturi cu 1-2 săptămâni după în� orire. Ascosporii se eliberează în funcție de precipitație, și ajung pe frunzele tinere cu ajutorul curenților de vânt. Pe-rioada de infecție ține 3-5 săptămâni. Acești spo-ri răspândesc în mod exclusiv infecția. În peri-oada de creștere în țesuturile dăunate se dezvoltă picnidiuri în care se diferențiază conidiile. Însă nu germinează și nu răspândesc boala. Infecția se răspândește în primul rând pe vreme caldă și cu precipitații. Condiția necesară pentru germi-narea ascosporilor și pentru producerea infecției este umidi� carea frunzelor. Ciuperca atacă pru-nul, porumbarul și în mod excepțional și migda-lul. Receptivitatea anumitor soiuri de prun diferă semni� cativ. La baza protecției se a� ă distrugerea frunzelor infectate căzute. Tratamentele cu fun-gicide trebuie aplicate în perioada infecțiilor cu ascospori. În scopul tratamentului preventiv se recomandă ca � ind e� ciente în primul rând fun-gicidele de contact.

Rugina frunzelor de prun (Tranzchelia pruni – spinosae)

Rugina are nevoie de două plante gazdă, pe deo-parte speciile de anemone (Anemone), dintre ele înainte de toate (A. ranunculoides), pe de altă par-te prunul și alte sâmburoase. Iernează mai ales în mugurii anemonelor, sau în uredosporii a� ați pe frunzele căzute. Pe frunzele anemonelor primăva-ra se creează spermogoniuri și începând din ap-rilie ecidii în formă de cupă. Ecidiosporii dar și uredosporii care iernează infectează frunzele sâm-buroaselor. Din iunie pe fața frunzelor apar pete mici, cu contur, de culoare galben verzui, care se sting mai târziu. Pe dosul frunzelor se formează în locul petelor uredospori mici, rotunzi, de culoare brună. Sunt distincți sau se contopesc, formează suprafețe de culoare brună (Fig. nr. 31). Pe plantele sâmburoase boala se răspândește prin uredospori. Infecția este favorizată de vremea umedă, caldă. Începând din august pe dosul frunzelor apar colo-niile teleutosporilor de iarnă având culoarea brun-închis, care sunt dispersate sau contopite. Frunzele grav infectate îngălbenesc și cad prematur. Rugina frunzelor de prun infectează în primul rând pru-nul, mai apoi prunul corcoduș, porumbelul, cai-sul și migdalul. Se arată diferențe semni� cative în privința receptivității anumitelor soiuri. Prunul de casă este foarte receptiv. Desfrunzirea petrecută prematur in� uențează nefavorabil și cantitatea și calitatea roadelor.

Protecție: se recomandă în primul rând eli-minarea plantelor gazdă (gazde intermediare), și distrugerea frunzelor infectate căzute. Infecția se poate restrânge prin folosirea majorității fungici-delor.

Fig. nr. 30 Frunze de prun grav infectate de către pătarea roșie a frunzelor de prun

Fig. nr. 31 Frunze infectate de către rugina frunzelor de prun

Fig. nr. 29 Calendarul protecției prunului (Biocont Laboratory, 2009)

Prot

ecția

pom

ilor

21

Pătarea phyllostictă a frunzelor de prun(Phyllostica prunicola) Pe frunze apar pete mărunte, rotunde, de culoare purpurie sau având culoarea gri-violet, având de regulă marginile de culoare închisă. Diametrul petelor are în general 1-2 mm. În mijlocul petel-or se găsesc pete mai mici, de culoare închisă, ele sunt himeniurile picnidiurilor. Pornind din mijloc petele se usucă, iar țesuturile moarte se găuresc. Frunzele grav infectate cad prematur. Petele de-seori amintesc de boala Clasterosporium, de� nirea exactă necesită analize microscopice. Boala poate ataca roadele, ba chiar în mod excepțional și lăstarii. Pe roa-de se creează pete de culoare gri-verzuie, mici și regu-late, marginea lor având deseori culoarea roșu-violet. Țesuturile infectate se umezesc treptat. Extinderea bolii este favorizată în primul rând de vremea umedă, ploi-oasă. În condiții favorabile urmele infecției se pot des-coperi deja la începutul verii. Infectează în primul rând prunul, mai departe caisul și cireșul, și mai rar celelalte sâmburoase. Boala nu are ca efect daune notabile.

Protecție: distrugerea frunzelor infectate, respectiv restrângerea surselor de infectare.

Viermele prunelor(Grapholita funebrana) Simptome: viermii moliei cauzează vierminoza fructului. În locurile unde viermii au pătruns în fruct se pot observa picături de rășină curate și us-cate. Viermii din prima generație cauzează căderea roadelor, iar generația următoare cauzează vier-minoza fructelor. Cursele viermilor conduc către miez, în interiorul fructului de prun infectat găsim cel mai des viermii și excrementele lor (Fig. nr. 32).

Importanță: acest dăunător este de o importanță cheie la prun. Contra primei generații de viermi în general protecția nu este necesară, în excepție dacă pomii arată roade puține, iar moliile apar în număr mare. Împotriva generației următoare este recomandată protecția în situația când numărul dăunătorilor depășește pragul de dăunare. Acest lucru înseamnă, că pe 100 de fructe și pe frunz-ele apropiate se găsesc 2 sau mai multe oue, sau

într-o capcană de feromon ajung în 3-4 zile mai mult de 15 � uturi. Atenție însă! Unele substanțe de atracție sexuale plasate în capcane nu sunt per-fect selective pentru molia prunului, astfel acolo pot apărea și moliile orientale ale fructelor (Grap-holita molesta). Aceste două molii se pot deosebi cu mare siguranță numai pe baza organelor lor de reproducere.

Plante gazdă: familia Prunus.Ciclu de dezvoltare: în Europa Centrală vier-

mele prunelor are anual două generații. Specia iernează în stadiu de vierme dezvoltat în coconul așezat la rădăcina trunchiului pomului, sau în sol. Viermii se împupează primăvara, iar în mai apar � uturii generației întâi. Zborul lor se prelungește, poate ține până și 7 săptămâni. Fructele infecta-te de viermii generației întâi se usucă și cad. Din fructele căzute viermii se târăsc afară și se îm-pupează în sol. Fluturii generației a doua își iau zborul în iulie și august.

ProtecțieIndirectă: cultivarea soiurilor de prun timpurii. Viermii care se împupează în sol sunt atacați de nermatode patogene și de ciuperci.

Directă: se aplică substanțe care împiedică sin-teza chitinei și iuvenoide, imediat după apogeul roirii. Experimentele făcute cu preparate pe bază de B. thuringiensis au arătat în mare rezultate ale e� cienței de 50-70%. În plantațiile mai mari (depășind 2 hectare) metoda de protecție cea mai e� cientă și cea mai ecologică este aplicarea prepa-ratului Isomate OFM rosso, care are ca efect împi-edicarea umezirii prin saturația atmosferei, dato-rită feromonilor.

Păduchele cenușiu al prunului(Hyalopterus pruni)

Simptome: pe dosul frunzelor și pe lăstarii tine-ri se pot observa coloniile dese ale păduchilor, acoperite cu praf alb (Fig. nr. 33). Păduchii stau strânși unul lângă altul. Femela fără aripi are culoare slab verzuie, având de-a lungul spatelui două dungi de culoare verde deschisă. Păduchele nu cauzează răsucirea frunzelor. Frunzele se usu-că și cad.

Importanță: păduchele provoacă daune cel mai adesea prunului. Lăstarii atacați se o� lesc și adesea vor muri, începând din vârf. Fructele se dezvoltă slab, și cad prematur. Păduchii produc mana mierii în cantitate mare, pe care se stabilește fumagină.

Plante gazdă: prunul, porumbelul, piersicul, mai rar caisul.

Ciclu de dezvoltare: femelele depun ouăle toamna pe baza mugurilor de pe lăstarii tineri. Pă-duchii tineri ies în aprilie. Pe dosul frunzelor se formează colonii, ele acoperă complet frunzele în

Fig. nr. 32 Molia (viermele) prunelor și larva ei

Prot

ecția

pom

ilor

22

iunie și iulie. Pe parcursul verii femelele cu aripi migrează pe stuf și pe iarba albastră, iar începând din prima parte a lunii octombrie se reîntorc. Însă deseori coloniile rămân pe prun până în toamnă.

Bibliogra� e folosită

Folk Gy. și Glits M. (1993): Patologia plantelor din horticultură. Editura Agricultorului, Budapesta

M. Hluchy et al. (2007): Bolile și dăunătorii pomilor și viței de vie. Biocont Laboratory, Brno

V. Berar (2005): Cultura și protecția plantelor horticole. Editura de Vest, Timișoara (lb. română)

Balázs K. (1996): Cultivarea integrată a fructelor în Uniunea Europeană. OMgK, Budapesta

Balázs K. și Vörös G. (2009): Calendarul de protecție a plantelor pentru horticultori. Editura Agricul-torului, Budapesta

Fig. nr. 33 Colonia păduchelui cenușiu al prunului şi fumagina instalată

pe mana mierii produsă de păduchi

ProtecțieIndirectă: crengile tăiate trebuie înlăturate din livadă. Sprijinirea inamicilor naturali, înainte de toate prin excluderea folosirii insecticidelor cu spectru larg.

Directă: are sens tratamentul de iarnă sau de primăvară. Tratamentul de iarnă este întemeiat, dacă pe crengile de trei ani găsim pe � ecare met-ru 10 ouă, în această situație aplicăm substanțe pe bază de ulei (tratament de spălare). Tratamentul de primăvară se aplică dacă calculat la 100 de muguri de � ori (frunze), respectiv lăstarii tineri, înainte de în� orire găsim cel puțin 4 păduchi, și după în� orire calculat la 100 de lăstarii găsim 5 colonii; în aceste situații putem utiliza vreun fel de substanță selectivă, care protejează organismele vii, de ex. azadiractin.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

1

Comunităţile rurale – dezvoltare

şi auto-organizare

2

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

3

INTRODUCERE

Agricultorii tradiţionali, care au învăţat de la părinţii şi bunicii lor, deseori nu înţeleg şi privesc cu neîncredere mecanismele economiei de piaţă, funcţionarea acesteia şi legile care o guvernează. Şi aici ne referim la tot ceea ce numim economie de piaţă, spre deosebire de economia tradiţională, cea care satisface nevoile imediate şi nu se bazează pe cerinţele pieţei.

În percepţia comună, noţiunea de piaţă este legată de comerţ. Mai demult, în secuime, cu comerţul se ocupau comercianţii armeni şi evrei. „Secuiul nu vinde la piaţă” obişnuiau să spună, cu mândria omului liber, cu un uşor dispreţ faţă de aceşti comercianţi care le cumpărau şi revindeau produsele cu un pro� t însemnat, îmbogăţindu-se spectaculos. Scopul secuilor organizaţi pentru activitatea de agricultură de subzistenţă - la fel ca şi al altor comunităţi ţărăneşti - nu era câştigul de bani, ci satisfacerea nevoilor familiei. Ceea ce considerau ca sigur, erau produsele pe care le pu-teau obţine cu munca şi priceperea lor, sau ceea puteau construi sau repara. Comunitatea locală era un loc al conlucrării mutuale, a întrajutorării şi a trocului. La începuturile modernizării econo-miei de piaţă, banii şi răspândirea băncilor pro-duceau neînţelegeri în multe cazuri, o atitudine bănuitoare şi de respingere faţă de acestea. Pent-ru omul care-şi producea singur hrana, îmbrăcă-mintea, casa şi uneltele, profesionalizarea şi, prin urmare, e� cientizarea, concurenţa şi dependenţa de bani reprezentau un pericol la adresa libertăţii şi a senzaţiei de securitate. Apariţia impozitelor şi mai târziu a sistemelor de sprijinire a agriculturii, precum şi rolul tot mai pregnant al statului în eco-nomie au complicat şi mai mult situaţia.

Atitudinea de împotrivire a ţăranului faţă de modernizare şi economia de piaţă îşi are rădăci-nile în cultura societăţii rurale: evitarea asumării de riscuri, puternica centrare pe valorile familia-le şi lipsa de orientare spre viitor. Ca urmare, co-munităţile rurale au „suferit” modernizarea, n-au bene� ciat de ea, ci mai degrabă au fost victimele acesteia.

Satul a intrat într-o relaţie de dependenţă faţă de oraş, unde s-au dezvoltat pieţele. Trebuiau să

ducă ie� in la oraş produsele, materiile prime şi forţa de muncă, unde pentru acei puţini bani obţi-nuţi cumpărau produse industriale scumpe. De-pendenţa de produsele obţinute industrial creştea încontinuu. La început, ţăranii mergeau la maga-zinele din oraş pentru unelte şi maşini, iar mai târ-ziu pentru haine şi alte produse industriale. Apoi şi magazinele s-au mutat la ţară. Astăzi ţăranul cum-pără de la magazin până şi ouăle, laptele şi pâinea. Aceste produse, conform legilor pieţei (cantitate mică, cheltuieli de transport) au preţurile mai ri-dicate decât la oraş (cantitate mare, cheltuieli de transport mai mici). Până şi cerealele tradiţionale au dispărut din zona noastră (grâu, secară, orz), pentru că pe terenurile mai adecvate, cultivate me-canizat, până şi cu cheltuielile de transport sunt mai ie� ine decât cele locale. Morile noastre au fost închise rând pe rând pentru că până şi puţina făină pe care o folosim în gospodărie o cumpărăm de la magazin. Până şi pentru acestea plătim bani buni.

Societatea de consum propagată de televiziune a ajuns până şi la sate, trezind în locuitorii satelor dorinţe de neîndeplinit. Ţăranul a realizat brusc că este sărac şi nici nu are speranţa să câştige vreoda-tă banii necesari pentru acest stil de viaţă. Locul renumit altădată pentru abundenţă şi libertate, zona rurală – izvorul vieţii - mulţi îl consideră as-tăzi sinonim cu sărăcia şi aservirea.

Oamenii au renunţat la agricultura de subzis-tenţă din cauza inadaptării la economia de piaţă şi au început să se mute de la sat la oraş. Ceea ce nu se poate vinde pe piaţă nu mai merită cultivat. Prima dată a încetat cultivarea de fructe, apoi cea de legume.

Apoi a încetat activitatea de creştere a vitelor, datorită faptului că laptele a devenit interesant numai ca materie primă pentru industria laptelui (laptele din import este mai ie� in, existând şi peri-oade când industria laptelui nu îşi încetează activi-tatea în mod arbitrar,- după legile cererii şi ofertei -). Nici globalizarea şi nici crizele economice afe-rente acesteia nu schimbă cu ceva situaţia descrisă mai înainte. Monopolul economiei de piaţă în vi-aţa noastră nu mai este pusă la îndoială de nimeni.

Şi proiectul nostru, care are ca obiectiv dez-voltarea de produse din fructe tradiţionale admi-te existenţa pieţelor şi funcţionarea acestora. În

Cunoştinţe de bază de marketing și antreprenoriale

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

4

încercarea noastră de a ne adapta la obiceiurile societăţii de consum a epocii noastre dorim să oferim posibilităţi de dezvoltare, de ieşire pe piaţă a acestei zone rurale, deoarece noi vedem un po-tenţial de câştiguri în cultivarea soiurilor de fructe tradiţionale şi în valori� carea produselor obţinute din acestea.

Scopul acestui modul de curs este prezentarea mecanismelor economiei de piaţă şi a instrumen-telor cu care economia rurală poate � e� cienti-zată. Fermierii fac cunoştinţă cu noţiuni teoreti-ce, apoi � ecare modul teoretic este urmat de un exerciţiu practic. Aceste exerciţii pot � efectuate individual sau în grup. Scopul acestora este apro-fundarea noţiunilor prezentate în partea teoreti-că şi exersarea planurilor de afaceri în întreprin-derea proprie.

La redactarea materialului de curs ne-am folo-sit în mare parte de lucrarea „Plani� carea afaceri-lor” redactată de partenerul nostru de proiect Co-legiul Universitar de Ştiinţe Economice Moderne din Odorheiu Secuiesc (MÜTF).

I. PIEŢELE PRODUSELOR DIN FRUCTE

De ce cumpără consumatorii fructe?

Produsele din fructe au ocupat un loc important în familiile tradiţionale încă de la începuturile ome-nirii, de la modul de viaţă culegătoare-vânătoare şi până azi. Fructele proaspete erau consumate mai demult în perioada coacerii lor datorită gustului înviorător, delicios. Soiurile care se maturizau iar-na, erau ţinute în pivniţă sau în „casa rece”, într-un loc uscat şi umbros. Este vorba despre anumite soiuri de mere şi pere. Prunele zemoase trebuiau uscate, dacă nu doreau să devină borhot pentru ţuică până la primăvară. De asemenea erau pregă-tite gemuri şi compoturi pentru a acoperi nevoile de hrană pentru iarnă. Şi activitățile de produce-re a ţuicilor şi vinurilor de fructe erau deosebit de importantă. Toate aceste obiceiuri legate de con-servarea fructelor erau determinate de tradiţiile locale transmise de la o generaţie la alta. Oame-nii nu cunoşteau în acea perioadă nici microele-mentele şi vitaminele ce se găsesc în fructe, nici celelalte substanţe atât de importante pentru viaţă. Ştiau doar că sunt gustoase şi hrănitoare. Oame-nii consumau soiuri de fructe locale accesibile, şi întotdeauna pe care natura le-a oferit în perioada respectivă. Recolta de toamnă, prin abundenţa ei, era o binecuvântare pentru familiile şi comunităţi-le locale.

În lumea noastră modernă, globalizată, oame-nii doresc să consume fructe proaspete tot anul. Pentru aceasta, fructele sunt transportate de la dis-tanţă mare din zonele tropicale sau mediteranee-ne. Pentru a rezista transportului la distanţă, fruc-tele sunt culese înainte de maturizare, urmând a se coace în condiţii speciale în depozite sau pe navele de transport. Dacă cineva a avut ocazia să guste o portocală culeasă în livada de portocali, acela ştie care este diferenţa între aceasta şi una cumpărată de la supermarket. Situaţia este identică la toate fructele ce se pot culege şi consuma pe loc.

Astăzi oferta de produse din fructe este deose-bit de bogată. Ra� urile supermarketurilor sunt încărcate cu produse din fructe şi fructe proaspe-te, ce provin din toate colţurile lumii. Printre aces-tea multe prezintă vraja noutăţii. Cu toată bogăţia ofertei, nevoia consumatorului este cea care deter-mină opţiunea la cumpărare. În marea majorita-te, consumatorii consideră necesară consumarea fructelor din motive de sănătate. Consumatorul este motivat să cumpere datorită conţinutului de vitamine al fructelor, glucozei ce oferă energie şi gustului lor delicios.

În zilele noastre, rareori găsim fructe tradiţi-onale pe rafturile supermarketurilor. Producă-torii nu ajung cu produsele lor decât în clasicele pieţe agroalimentare. Aceasta se datorează can-tităţilor insuficiente, ambalării necorespunzăto-are precum şi lipsei cunoştinţelor şi informaţi-ilor de marketing. În acelaşi timp, potenţialii cumpărători nu cunosc, din cauza lipsei activi-tăţii de marketing, avantajele consumului fruc-telor tradiţionale şi al produselor din acestea faţă de fructele prelucrate industrial, provenite din cultivare intensivă. Un produs tradiţional are şi valoare culturală, deoarece prezervă tra-diţii, cunoştinţe, experienţe de cultivare ale pro-ducătorilor şi gospodinelor. Un produs astfel redefinit ar atrage cumpărătorii din mai multe puncte de vedere.

Noţiunea de piaţă, cerere şi ofertă, legea echilibrului de piaţă

Când o întreprindere vine în contact cu piaţa şi decide ce fel de produse şi servicii să ofere, ce fel de activităţi să dezvolte, respectiv să înceteze, de la cine să cumpere şi cui să vândă trebuie să pună în balanţă relaţiile de cerere şi ofertă ale pieţei, acţiu-nile concurenţei, evoluţia preţurilor produselor de pe piaţă precum şi alţi factori.

Piaţa este sistemul de schimburi între vânzători reali şi potenţiali şi cumpărători reali şi potenţiali.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

5

Piaţa este locul unde cumpărătorul şi vânzăto-rul se întâlnesc şi se produce schimbul de mărfuri. Precursorul oricărei pieţe este piaţa agroalimen-tară, care mai demult se baza pe troc (schimbul direct de mărfuri).

În societatea modernă, pieţele au un rolul important din mai multe motive. Primul, motiv, poate cel mai important, este acela că producă-torul sau vânzătorul se întâlneşte cu nevoile consumatorului în mod indirect, prin interme-diul pieţei. Aceasta cere o schimbare de con-cepţie radicală la oamenii cu concepţii tradiţio-nale. Trebuie să se înveţe că în spatele cerinţelor pieţei să se vadă omul care doreşte să îşi satisfa-că necesităţile. Piaţa cumulează micile nevoi de consum şi de multe ori le prezintă împreunate. Obişnuim să spunem că nu merită să producem un produs deoarece piaţa nu are nevoie de el. Nu are piață. Ar fi mai corect să spunem că po-tenţialii cumpărători îşi doresc sau nu produsul nostru. Totodată este adevărat că nu toate ne-cesităţile oamenilor sunt satisfăcute prin cum-părarea de pe piaţă, deoarece multe produse le obţin prin schimburi în afara pieţei sau prin au-toaprovizionare.

Celălalt motiv pentru care pieţele joacă un rol însemnat în viaţa noastră este rolul lor în de-terminarea valorii. În măsura în care produsele sau bunurile purtătoare de valoare își schimbă proprietarii pe piaţă, prețul lor este dat de rel-aţiile pieţei. Există o tendinţă puternică în acea-stă direcţie şi anume că: valoarea tuturor pro-duselor şi bunurilor să fie determinată de piaţă. În curând va exista piaţă pentru aerul curat, relaţiile interumane bune sau peisaje frumoase. Totodată întreprinzătorul care va promova în premieră pe piaţă produse care nu au mai fost valorificate poate avea un profit uriaş. În acest caz, cel puţin la început, pentru produse obţin-ute la un preţ derizoriu poate cere preţul stabi-lit de el, până ce nu se întărește concurenţa pe piață. În istoria economiei exemple în acest sens sunt petrolul sau condimentele importate din ţinuturi exotice. Nici întreprinzătorul turistic

nu plăteşte pentru peisajul atrăgător localnicilor sau comunităţilor, deşi acest peisaj a luat naşte-re ca urmare a activităţii de mai multe secole a acelor comunităţi, şi nici pentru cultura locală, care atrage turiştii care sunt dispuși să-i viziteze pensiunea lui. Comercianţii din totdeauna s-au străduit să despartă producătorul de cumpără-tor, pentru a putea ține în mână procesul de valorificare, negocierea prețului. Atunci când cumpărătorii sunt despărţiţi de producător printr-un lanţ prea mare de intermediari, iar sistemul de protecţie a consumatorului nu poate menține încrederea, sau consumatorii sunt ne-mulţumiţi de preţurile stabilite de mecanismele pieţei, aceștia simt nevoia să părăsească piaţa. În astfel de situaţii cumpărătorii caută stânele pentru brânză, caş, livezile pentru cules fructe sau sunt în stare să parcurgă distanţe mari pent-ru a achiziţiona produse de la producător, să-l cunoască personal pe acesta şi condiţiile în care produsele sunt realizate. Eventual participă ac-tiv în procesul de producţie al mărfii: bricole-ază, vopsesc, construiesc, participă ca voluntar la fermă, ajută la gătirea gemurilor.

Statele nu agreează acest tip de satisfacere a nevoilor în afara pieţei, pentru că pierd colec-tarea banilor rezultați din diversele taxe şi im-pozite legate de comerţ și sumele provenite din controlul și autorizarea activităților comerciale. Totodată, întotdeauna se găsesc destui întrep-rinzători mai agresivi și doritori de profituri mari, care doresc să-şi ducă produsele pe piaţă (pentru un volum de vânzări mai mare, deci profit mai mare) și de asemenea să își creeze o piaţă pentru produsele proprii. Crearea de pi-aţă îi poate determina adesea şi pe cei mai aprigi concurenţi să colaboreze. Astfel e de înţeles de ce în zilele noastre atât statul cât şi comercianţii sunt împotriva reţelelor de schimburi, care de-vin din ce în ce mai populare. Până ce acestea nu au un rulaj semnificativ, sau sunt locale, sunt lăsate în pace. Și pentru programul nostru tre-buie să acordăm importanță ambelor forme de valorificare a fructelor tradiţionale (pe piaţă şi în afara ei ).

În economia modernă unii consumatori şi or-ganizaţii de vânzare vin în contact prin intermedi-ul pieţelor pentru a rezolva trei probleme centrale ale organizării economiei:

• Ce anume? Ce fel de produse şi în ce canti-tate să � e livrate ca ofertă pe piaţă?

• Cum? Cum să folosim resursele noastre în producţie, ca să putem realiza pro� t?

• Cui? Nevoile cui le satisfacem şi unde, pe ce pieţe, în ce proporţie?

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

6

Piaţa este totalul schimburilor de mărfuri, scena apariţiei cererii şi al ofertei, unde întâlni-rea dintre cumpărători şi vânzători are ca rezultat schimbul şi se formează preţul de piaţă al produ-sului.

Factorii cei mai importanţi ai pieţei:• Cererea exprimă faptul, că consumatorii

sunt dispuşi şi capabili să cumpere un anu-mit produs sau serviciu. Cererea deci este o nevoie realizabilă, cu banii a� ați la dis-poziţie. Cererea de piaţă pentru un anumit produs înseamnă suma nevoilor tuturor cumpărătorilor dispuşi să plătească.

• Oferta înseamnă că întreprinzătorul este capabil şi dispus să producă o anumită mar-fă sau să ofere un serviciu. Oferta de piaţă a unui produs este suma producţiilor tuturor producătorilor acelui produs (suma ofertel-or individuale)

• Preţul reprezintă valoarea exprimată în bani a produsului sau serviciului. Este cantitatea de bani pe care cumpărătorul este dispus să-l plătească vânzătorului pentru a obţine dreptul de posesie. Are in� uenţă semni� ca-tivă asupra cererii şi ofertei, asupra imaginii antreprenorului şi asupra pro� tului.

• Bene� ciul este diferenţa dintre încasările realizate şi costurile, care sunt determinate şi de piaţă. Bene� ciul in� uenţează în mod fundamental intrarea, dezvoltarea şi ieşirea de pe piaţă a afacerii.

Între factorii pieţei există o legătură (relație) foarte strânsă, vizualizată şi de relaţia dintre cerere şi ofertă.

Funcția de cerere a unui produs dat reprezintă cantitatea cererii produsului în funcţie de preţul acestuia. Diagrama cererii are o evoluție negativă, mai exact dacă preţul este mic cererea e mare (sunt mulţi capabili să-l cumpere). La un preţ mare cere-rea scade (sunt puţini capabili să-l plătească).

Funcția ofertei prezintă cantitatea de produse oferite de producători la diverse preţuri. Diagra-ma/funcția ofertei are o evoluție pozitivă, adică cu cât creşte preţul, creşte şi oferta. Preţul mai

mare îl determină pe producător să crească oferta. Dacă preţul e mic, pentru puţini merită să scoată pe piaţă produsele, dacă preţul creşte, mai mulţi întreprinzători pot obţine pro� t din vânzarea pro-duselor.

Factorii care determină relaţia de cerere şi ofertă formează împreună structura pieţei: câţi cumpără-tori şi câţi vânzători sunt, şi care e concentrația rulajului, ce fel de bariere stau în calea celor care intră pe piaţă şi celor care vor să iese de pe piaţă.

Structura pieţei însă are un rol determinant în păstrarea anumitor participanţi, asupra politicii de preţ şi sortiment precum şi comportarea aces-tora faţă de concurenţă.

În sens restrâns piaţa e formată din cumpără-tori şi vânzători. Asupra funcţionării afacerii acţi-onează din punctul de vedere al pieţei direct şi indirect anumite grupuri. Deoarece in� uenţa lor asupra pieţei şi asupra afacerii este importantă, cu ocazia cunoașterii pieţei trebuie să luăm în calcul şi aceste grupuri.

Acestea sunt următoarele:

Opinia societăţiiCe gândesc oamenii despre afaceri, despre respon-sabilitatea socială a economiei, despre satisfacerea nevoilor proprii şi ale celorlalţi. Ca exemplu putem aminti întărirea în ultimii ani a conștiinței de me-diu, ca şi cerinţă socială, mergând până la refuzul cumpărării mărfurilor produse prin tehnologii care poluează mediul. Un exemplu semni� cant este pro-cesul de proteste manifestate împotriva exploatării miniere a aurului pe bază de cianură de la Roşia Montană, sau refuzul aprobării exploatării de sup-rafaţă a sienitului de la Gheorgheni de către Con-siliul Judeţean Harghita, deoarece ei văd un viitor acceptabil în dezvoltarea turismului, și nu în exp-loatările miniere de suprafață, dăunătoare naturii.

Populația localăIndiferent că afacerea se a� ă la sat sau la oraş, oame-nii locului relaţionează cu aceasta. Aceste afaceri tre-buie să ţină cont de obiceiurile locului. De exemplu: programul de lucru în zilele de sărbătoare, așteptarea ca angajaţii să � e dintre localnici, demersurile îm-potriva forței de muncă străine, cerinţe comunitare legate de infrastructură, salarii şi poluare.

Politica economică a guvernului Prin deciziile lor guvernele stabilesc salariul minim obligatoriu de plătit, impozitele de plătit după ve-nituri, taxa pe valoare adăugată (TVA), cuantumul asigurărilor sociale şi diversele taxe de autorizare. Toate acestea sunt cheltuieli importante, care pot decide însăși existența afacerii. Totodată, guvernele prin Banca Națională a României in� uențează cur-

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

7

sul valutar, care ar putea ava consecinţe importante asupra activităţilor de de import-export a întreprin-derilor. Guvernul este el însuşi un participant eco-nomic, deoarece cumpără şi oferă servicii. E� cienţa sa economică sau proasta gospodărire are in� uenţă asupra in� aţiei şi a şomajului. Uniunea Europeană şi guvernele statelor oferă sprijin în anumite sectoa-re ale economiei, ca de exemplu domeniile agricul-turii şi ale dezvoltării rurale.

Proprietarii afaceriiAșteptările proprietarilor sunt legate de rentabilita-tea întreprinderii, de bene� ciul capitalului investit, de pro� t şi de rolul social al întreprinderii. Aceste puncte de vedere sunt importante şi atunci, când în cazul întreprinderilor mici, proprietarul/prop-rietarii sunt cei care desfăşoară marea parte a ac-tivităţilor. Realizarea așteptărilor lor de proprietari contribuie în mare măsură la satisfacția lor proprie.

ConcurenţiiConcurenţii satisfac aceleaşi cerinţe ca şi aface-rea noastră proprie, şi cu produsele lor au în vizor aceiași cumpărători, ca şi noi. Cumpărătorii decid să cumpere produsul nostru sau al concurenţei în funcţie de: calitate, preţ şi satisfacţia oferită de uti-lizarea lui. Deoarece produsele asemănătoare sunt fabricate cu tehnologie asemănătoare, concurenţa recrutează şi forţa de muncă din acelaşi loc ca şi noi.

Angajaţii întreprinderiiSatisfacţia, motivaţia colegilor de muncă este in� u-enţată în mare măsură de condiţiile de muncă, de stilul de conducere, mărimea salariului şi relaţiile cu colegii.

Furnizorii, băncileLa ce prețuri, și la ce calitate intrăm în posesia ma-teriei prime şi a banilor?

CumpărătoriiCumpărătorii determină reuşita întreprinderii no-astre. Ce produse, la ce preţ și în ce cantitate sunt dispuşi să cumpere? Care sunt obiceiurile lor de cumpărare şi de consum? Cum se orientează în procesul luării deciziilor lor de cumpărare?

Măsura în care anumite grupuri in� uenţează o anumită afacere este variabilă. In� uenţa poate � directă sau indirectă. Cumpărătorii, ca surse ale încasărilor după vânzări, contribuie în mod direct la reuşita afacerii, dar indirect (prin proteste ins-tituţionalizate împotriva preţurilor) pot avea şi o in� uenţă negativă.

Structura pieţei determină în mare măsură comportarea afacerii pe piaţă, funcţionarea pieţei ca tot unitar şi performanţa acesteia. Structura pi-eţei, adică:

• numărul participanţilor pe piaţă,• cuantumul participației şi repartiția lor,• valoarea concentrării pieţei,• conlucrarea formată între participanţii la

piață și• măsura diferenţierii produselor.

Între participanţi se dezvoltă o relaţie con-curenţială, care in� uenţează comportamentul celor care aparțin aceleași piețe. Le considerăm aparținătoare aceleași piețe acele produse – res-pectiv producătorii, vânzătorii și cumpărătorii acestora – care se pot înlocui între ele. De fapt pe aceeaşi piaţă se a� ă întreprinzătorii cu produsele lor şi cumpărătorii, care cu toții sunt interesaţi în satisfacerea de nevoi asemănătoare. Piaţa pe care afacerea noastră se măsoară, de multe ori înseam-nă relaţii și legături foarte complicate. Pentru un întreprinzător neexperimentat de multe ori e di-� cil să-şi identi� ce propria lui piaţă: cine îi sunt cumpărătorii şi cine îi este concurenţa? Dacă vrem să a� ăm răspunsuri la aceste întrebări trebuie să pornim de la întrebarea: ce fel de nevoi va satisface afacerea noastră?

La determinarea pieţei produselor din fructe trebuie să pornim de la aceeaşi premiză, şi anu-me: ce nevoi satisface produsul nostru? Produ-sul nostru în primul rând este un aliment, căci servește ca hrană. Prin aceasta se încadrează pe piața produselor alimentare. Ca o consecinţă tre-buie să ţinem cont de toate prevederile sanitare şi de siguranță alimentară. Decizia cumpărătorului este determinată de faptul: cât poate să cheltuiască din venitul familiei pentru alimente? În cadrul ali-mentelor au prioritate evident alimentele de bază (zahăr, lapte, carne, ulei, făină). Fructele ajung în categoria alimentelor complementare. În măsu-ra gradului de prelucrare – de la fructul proaspăt până la gemuri, dulceţuri sau sucuri de fructe - sunt în concurenţă cu toate produsele din fructe, mai mult, cu apele minerale, şi cu siropurile sinte-tice cu gust de fructe. Din acest motiv este nevoie să se simpli� ce această relaţie de piață complicată. Aceasta se poate obține prin segmentarea, deosebi-rea părților de piaţă. Segmentarea pieţei înseamnă să determinăm cât mai precis cerinţa satisfăcută şi

A vásárlói döntés folyamataA vásárlói döntés folyamata

A ük é l t f li éA szükséglet felismerése

Információ felkutatása

Lehetőségek mérlegelése

Döntés

Vásárlás

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

8

pro� lul cumpărătorului, după care pe baza aces-tora să activăm pe acel segment bine determinat. Prin aceasta va scădea numărul cumpărătorilor potenţiali dar scade şi numărul concurenților. Cumpărătorii pot � mai bine ofertați cu produsul de care au nevoie, ataşamentul față de oferta no-astră poate � mai puternică, decât faţă de oferta concurenţei. Trebuie să avem grijă însă ca nişa de piaţă astfel stabilită să � e su� cient de largă pent-ru susținerea afacerii noastre. Un exemplu bun al segmentării de piaţă este piaţa produselor or-ganice, sau produse ecologice sau „bio”, folosind denumirea lor mai cunoscută. În cazul acesta un serviciu independent de certi� care dovedeşte că produsele astfel obţinute corespund așteptărilor producţiei ecologice. Prin aceasta toate alimentele care nu sunt produse „bio” ies din competiţie. E adevărat, că astfel şi numărul cumpărătorilor se reduce la cei care sunt dispuşi să acopere preţuri-le mai mari ale producţiei bio, plătind un preţ de cumpărare mai mare.

Economia zilelor noastră este caracterizată în aceeași măsură de întărirea concurenţei şi de li-mitarea sa. Pe pieţele moderne legile concurenţei reglementează comportamentul actorilor, în sco-pul evitării autocrației. În acelaşi timp a devenit o caracteristică conlucrarea între concurenţi, mai ales pentru formarea sistemului condițiilor de piață, în vederea realizării de noi pieţe şi împotriva reglementărilor statului.

Factori şi condiţii care determină intrarea pe piaţă

Atunci când conducerea afacerii decide ce activi-tate va desfăşura şi pe ce pieţe va activa, în primul rând analizează perspectivele de pro� tabilitate ale pieţei. Culege informaţii despre tendinţele viitoare ale pieţei şi despre relațiile dintre costuri şi bene-� cii, respectiv cum s-ar modi� ca aceste tendințe odată cu apariţia sa ca nou participant pe această piaţă. Iar la urmă, dar nu în ultimul rând, pune în balanţă pro� tul potenţial în raport cu riscurile apariţiei afacerii pe piaţă.

În afară de rentabilitatea potenţială, intrarea pe piaţă a unei afaceri mai este in� uenţată de urmă-toarele condiţii:

• Prin dreptul său autoritar statul pune obs-tacole fundamentale în fața intrării pe piaţă atunci când:

– prin dreptul său autoritar permite (sau nu) anumite activităţi;

– statul poate interveni în producerea anu-mitor mărfuri, desemnând anumite so-cietăţi în mod exclusiv pentru producere lor;

– prevede capitalul social necesar pentru crearea unei societăţi;

– poate să îngrădească accesul la canalele de achiziţie şi de comercializare;

– poate să pună cerinţe de calitate şi tehno-logice care să se conformează cu capaci-tatea de producţie a � rmelor deja existen-te pe piaţă.

• Obţinerea capitalului necesar

Demararea oricărei afaceri necesită investiţie de capital. Capitalul trebuie să acopere nu numai cerințele � zice legate de demararea afacerii (clădi-ri, maşini şi instalații), cheltuielile legate de anga-jarea forţei de muncă, dar şi pierderile datorată greutăților începutului de afacere, cheltuieli de marketing.

Capitalul necesar pentru intrarea pe piață di-feră semni� cativ în funcţie de ramura economică, caracterul activității: o uzină constructoare de mașini necesită un capital mult mai mare decât deschiderea unui mic magazin de vânzare cu amă-nuntul. În afară de ordinul de mărime a capitalului, poate � o problemă pentru afaceri şi accesibilitatea sumei de bani necesară. Depășirea acestor greutăţi poate depinde în mod fundamental de gradul de dezvoltare al instituţiilor � nanciare ale economiei, de mecanismele de funcționare ale piețelor � nan-ciare şi de capital.

Comportamentul participanţilor pe piaţă: o afacere nouă, care dorește să intre pe piaţă, trebuie să ţine cont de reacţia şi comportamentul partic-ipanţilor deja a� aţi pe piaţa respectivă. Dacă este previzibilă o atitudine ostilă din partea partic-ipanţilor a� aţi deja pe piaţă, şi afacerea nouă nu are o forță � nanciară corespunzătoare, rezerve pentru a se proteja în fața atacurilor concurenţei, trebuie cumpănită intrarea.

Îngrădiri legate de furnizare-rezultate: afacerile a� ate deja pe piaţă pot controla strict canalele de aprovizionare şi de comercializare, ceea ce îngre-unează semni� cativ dezvoltarea relaţiilor afacerii noi cu furnizorii şi cu consumatorii � nali. Noul participant pe piaţă trebuie să convingă comerci-anţii să includă și produsele lui în gama de măr-furi proprie, să-le recomande cumpărătorilor, să le aibă pe stoc. Cel care intră pe piaţă trebuie să se confrunte cu situația, că � rmele concurente mai vechi au mai multe avantaje faţă de el: dato-rită brandului lor, că sunt cunoscuți, au reclamă, și � indcă oferă diferite servicii, şi-au câştigat deja � delitatea și atașamentul consumatorilor față de produsele lor.

Posibilitățile ieşirii de pe piaţă: în situația în care o afacere cântărește dacă să pătrundă pe o pi-

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

9

aţă nouă, trebuie să ia în calcul şi posibilitatea ca planurile să nu prindă viață, şi atunci e mai ren-tabil să iasă de pe piaţă, decât să funcţioneze cu pierderi sau cu e� cienţă redusă. Dacă ieşirea de pe piaţă este prea costisitoare, se loveşte de obstaco-le legale sau administrative, afacerea nu se decide uşor pentru ieşire, deoarece decizia odată luată devine ireversibilă, și aceasta îi înseamnă un risc prea mare.

Cunoştinţe de bază privind marketingul, utilizarea mijloacelor de marketing

Mijlocul şi modalitatea influenţării pieţei: mar-ketingul. Expresia, ce provine din limba engleză nu are un echivalent exact în limba română şi este folosită în varianta sa originală. Într-o tra-ducere explicativă înseamnă totalitatea pieţei, adică toate activităţile de efectuat pentru ca un produs scos piaţă să fie pusă în valoare, şi vânza-rea sa aducă un beneficiu rezonabil întreprinză-torului.

Fără o gândire orientată spre piaţă, afacerea nu are sorţi de izbândă. Marketingul este un mijloc, prin care se face posibilă demararea afacerii, susţi-nerea funcționării, respectiv dezvoltarea ei.

Marketingul este o concepție globală orientată către piață, care cuprinde și pătrunde în întreaga afacere; este o metodă și un sistem de mijloace care utilizează rezultate ştiinţi� ce pentru:

• a cunoaşte necesităţile pieţei, structura sa şi posibilele schimbări de așteptat a acesteia,

• ajustarea activităţilor la nevoile pieţei,• modalităţile de a se prezenta pe piaţă,• in� uenţarea pieţei - conform cu interesele

afacerii - pentru o activitate cât mai e� ci-entă şi în scopul prezenţei permanente pe piaţă.

Marketingul este deci o concepție, care acor-dă o semni� caţie determinantă pieţei, observă cu atenţie piaţa şi semnalele ei, şi îşi ajustează întrea-ga activitate pieței.

Pe de altă parte marketingul nu poate � restrâns la un domeniu component al afacerii, el trebuie să pătrundă întreaga afacere, ca pe un întreg. De unul singur, un specialist desemnat pentru marketing nu poate face nimic, dacă ceilalţi participanți la afacere nu-și însușesc concepția centrată pe mar-keting.

Ca încheiere: marketingul este un mix al meto-delor şi mijloacelor de marketing, cu care se poate:

• cerceta piaţa, • ajuta la dezvoltarea unei bune strategii de

piaţă, la producţia de mărfuri care să satis-facă cerinţele pieţei la preţuri avantajoase,

• găsi modalităţi de comercializare favorabile,• realiza reclame e� ciente atât pentru produs

cât şi pentru afacere.

Mixul de marketing este de fapt combinaţia şi suma mijloacelor care servesc realizarea scopuri-lor de marketing ale afacerii şi pe care afacerea le utilizează în diverse situaţii de piaţă.

Literatura de specialitate a marketingului face referire sub denumirea de „4P” la mijloacele de marketing de in� uenţare şi de adaptare la piaţă. Denumirea de „4P” provine din primele litere ale principalelor 4 domenii:

• Produs (Product)• Preţ (Price)• Canale de distribuţie (loc) (Place)• Stimulare pentru valori� care şi comunicație

(promovare) (Promotion)

Produsul Produsul înseamnă totalitatea însuşirilor � zice şi de alt tip, care sunt adecvate pentru satisfacerea necesităţilor consumatorilor. Noţiunea de produs poate cuprinde şi activităţi şi servicii, deoarece pe lângă activităţile de producţie, fundamentul aface-rii se poate exprima și prin activităţi de comerţ şi de prestări de servicii.

O afacere îşi ajustează oferta de produse la ce-rinţele pieţei de întotdeauna. Necesităţile actuale şi viitoare ale cumpărătorilor dau direcţia în formarea

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

10

produselor și a sortimentelor, în dezvoltarea şi cer-cetarea aferentă. Viziunea folositoare în determina-rea produsului este cea ea să � e privită pornind de la capătul procesului de valori� care, de la vânzare, şi nu numai prin aspectul restrângerilor posibilităţilor de producţie. Din punctul de vedere al marketingu-lui produsul nu este acela pe care îl fabricăm, ci acela pe care-l cumpără consumatorul. Dacă nu putem valori� ca produsele şi serviciile, atunci practic nu avem produse. Prin această concepție se poate evita, ca prin capacitățile de producție să alimentăm nu-mai stocul, şi în lipsa vânzării să producem de fapt pierdere şi să nu realizăm pro� t. Acest lucru e foarte evident mai ales în cazul produselor perisabile (lac-tate, produse din carne, fructe), unde producţia pe stoc devine foarte repede gunoi şi astfel nevanda-bilă. În determinarea produsului întrebarea de bază este întotdeauna: ce nevoi va satisface atunci, când va � cumpărat? Întrebări în continuare: sub ce for-mă, în ce fel de ambalaj apare produsul pe piaţă, res-pectiv cu ce servicii adiacente (de exemplu: service, cumpărarea în rate) mărim valoarea produsului în comparație cu cele ale concurenţei? În zilele noast-re apare din ce în ce mai pregnant produsul oferit în forma serviciului. Produsul este oferit clientului ca un serviciu care reprezintă soluţia complexă la o anumită problemă dată. În cazul produselor din fructe astfel poate � un gem preparat printr-o me-todă specială, în care caz fermierul îl primeşte pe cumpărător acasă şi îi învaţă modul de preparare al delicatesei. Prin aceasta simplul gem este lansat pe piaţă ca un serviciu, ca parte a unui serviciu cultu-ral, şi aduce venituri mai mari producătorului.

Anumitele etape ale ciclului de viaţă ale produselor

• Dezvoltare: produsul încă nu există. Pe baza cererii de așteptat a pieţei se concepe produsul.

• Lansare pe piaţă: se produce prezentarea pro-dusului. Îi informăm, îi câștigăm pe cumpără-tori, accentuăm avantajele noutăţii. Cererea față de produs este incalculabilă, nu există con-curenţă.

• Creştere: creşte (eventual brusc, exponenţial) valori� carea, cheltuielile pe unitate de produs scad. Apare concurenţa. Trebuie pornită pro-tejarea poziţiilor.

• Maturitatea: în această perioadă își petrec pro-dusele cel mai mult timp, vânzările ating maxi-mul. Toate � rmele concurente fabrică produsul (sau copii).

• Declin: valori� carea are o scădere pronunţată. Trebuie să se retragă de pe piaţă.

Este bine de ştiut, că în general pro� tul maxim se obţine în perioada sfârşitului introducerii şi al vâr-fului de maturare.

Preţul Preţul - după cea mai simplă formulare - este valo-area măr� i sau a serviciului exprimată în bani, este cantitatea de bani pe care cumpărătorul este dis-pus să o plătească vânzătorului în scopul obţinerii dreptului de proprietate asupra măr� i.

Faptul dobândirii dreptului de proprietate asupra măr� i este determinant din punctul de vedere al preţului. Există niște tranzacții de achi-ziţionare a mijloacelor, ca de exemplu închirierea de clădiri sau utilaje, leasingul autoturismelor, unde nu vorbim de preţ, ci de taxe de leasing şi de chirie, pe care le tratăm ca şi cheltuieli. În ca-zul leasingului unei mașini, preţul utilajului este o sumă ultimă, de fapt restul de plată, după achi-tarea căreia mașina se trece pe numele � rmei. În cazul unui autoturism cu leasing această sumă poate � de cinci mii de euro, în timp ce valoa-rea totală este de 40 de mii de euro. Diferenţa am plătit-o sub formă de taxă de leasing � rmei de leasing, care şi-a păstrat tot timpul dreptul de proprietate asupra mijlocului, deoarece prin acesta garanta creditul bancar, cu care s-a cum-părat autoturismul de la fabricant. Şi exemplul de mai sus arată, că deşi preţul in� uenţează puternic valoarea produsului – cât de valoros îl consideră cumpărătorul -, cu toate acestea preţul nu re� ec-tă întotdeauna valoarea produsului. Preţul este determinat de piaţă, pe când valoarea produsului este stabilită de consumator.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

11

Din cauza concurenţei de piaţă, se poate întâmpla să vindem produsul nostru valoros cu un preţ mai mic decât valoarea sa. Bineînţeles în cazuri mai rare, se poate întâmpla să vindem produsul la un preţ mai ridicat (decât valoarea sa) dacă am fost destul de deștepți la formularea ofertei noastre. Pentru un au-toturism folosit, care a aparţinut unui necunoscut, se poate cere un anumit preţ de piaţă. Dacă acelaşi auto-turism a fost în proprietatea unui actor celebru, există colecţionari, care sunt gata să plătească un preţ de câ-teva ori mai ridicat, decât cel de mai sus. La fel: dacă consumatorul nu ştie unde a fost fabricat produsul nostru preparat din fructe tradiţionale, cu păstrarea căror tradiţii culturale, atunci el va putea � valori� -cat la fel ca celelalte produse din fructe fără nume, în condițiile preţului mic, impuse de concurență. În schimb, dacă reuşim să convingem cumpărătorul despre unicitatea, raritatea, valoarea culturală, şi am corelat produsului şi persoana noastră, prin aceasta crescând responsabilitatea şi încrederea, astfel preţul poate � cu mult mai mare.

Preţurile determină modul în care sunt utili-zate resursele economice. Din punctul de vedere al consumatorului, preţul reprezintă acel mijloc, prin care cu resursele limitate pe care le au la dis-poziţie, fac posibilă (și necesară) alegerea între mărfurile şi serviciile.

Pentru afacere preţurile reprezintă acoperirea cheltuielilor şi realizarea de pro� t.

Care sunt marjele între care se poate mişca preţul? Ce fel de factori in� uenţează poziţionarea preţului între aceste limite?

• Costurile de producţie reprezintă limita de jos.• Limita de sus (teoretic nu există) este cea ce

cererea de piaţă poate încă să accepte. • Afacerea este limitată în stabilirea preţului şi de

faptul că pe piaţă există produse identice sau si-milare, deci efectul concurenţei este puternică.

• Decizia afacerii privind preţul unui produs inf-luenţează şi vandabilitatea celorlalte produse ale sale.

• Determinarea preţului este in� uenţată şi de scopul formării prețurilor.

• Afacerea bineînţeles trebuie să ia în considera-re şi prevederile (norme juridice, constrângeri) privind formarea prețurilor, referitoare la pro-dusul și/sau la piața respectivă.

• Competiţia formată pe piaţă şi garanțiile juri-dice emise împotriva preţurilor necinstite îm-piedică stabilirea de preţuri incorecte.

Strategia de formare a preţului de aplicat poate � ideală, bazată pe cheltuieli, bazată pe cerere sau în bazată pe concurenţă.

Sistemul de formare al preţului ideal (sau optim) se bazează pe cunoaşterea relaţiilor dintre cerere şi ofertă. Se caută acel preţ cu care afacerea înregist-rează pro� tul cel mai mare posibil. Evident un preţ mai mare poate să rezulte încasări mai mari. Dar pe baza legii cererii şi ofertei se poate întâmpla, ca preţul mai mare să ducă la vânzarea de cantităţi mai mici. Cantitatea vândută și preţul determină împreună încasările. Cantitatea produsă determină partea semni� cativă a cheltuielilor. Diferenţa dint-re încasări și cheltuieli ne dă pro� tul. Urmărirea concomitentă de mai mulți factori, a� ați în relații complicate între ei, doar complică procedura de stabilire a preţului. Din această cauză în practică doar întreprinderile mari utilizează această meto-dă. În cazul afacerilor întreprinderilor mici este mai indicat să folosim unul din sistemele de stabilire a preţului mai simple de mai jos:

În cazul sistemului de formare a preţului ba-zat pe cheltuieli afacerea calculează cheltuielile de producţie totale, apoi le înmulţeşte cu un anumit procent (mai rar cu o sumă), şi astfel obţine preţul. Factorul cu care înmulţeşte este determinat de așteptările privind pro� tul. La acest procedeu este determinant costul de producţie. Se poate întâmp-la, că la preţul astfel stabilit produsul nu poate � vândut în cantităţi su� ciente, şi preţul lui trebuie adus mai aproape de preţul stabilit de piaţă.

În cazul stabilirii preţului în funcţie de preţuri-le concurenţei afacerea stabileşte preţul la nivelul produselor similare de pe piaţă, acesta la rândul lui � ind determinat de echilibrul de forțe al � rm-elor concurente. Acest preţ deja este mai aproape

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

12

de preţul pieţei. Trebuie veri� cat dacă cantitatea vândută la acest preţ este su� cientă pentru a avea încasări care să acopere costurile?

Procesul de stabilirea preţului pe baza cererii înce-arcă să răspundă la întrebarea: cum reacţionează cumpărătorii la diversele niveluri de preţ? Răs-punsul se obține prin studiul de piaţă referitoare la preţ.

La stabilirea preţului � nal putem folosi com-binaţia tuturor modalităţilor de mai sus. Toto-dată trebuie să ținem cont și de alţi factori, ca de exemplu:

• Condiţii de plată: în numerar, prin virament, plata în rate, leasing. De obicei în cazul plăţii imediate în numerar se stabilește un preţ mai mic, decât în cazul plăților prin rate sau prin virare.

• Reduceri: pentru revânzării, în cazul plăţii imediate (discount), în cazul cumpărării de cantităţi mari (rabat), reduceri sezoniere, re-duceri datorită includerii a altor produse.

• Supraprețuri: timp de producere mai redus, cantitate produsă, angajamente speciale.

• Curba de experienţă: prin repetarea produ-cerii creşterea experienței lucrătorilor duce la scăderea cheltuielilor pe produs. Astfel că în etapa de maturitate sau de declin al produsu-lui din curba de viaţă a produsului, în scopul măririi cifrei de afaceri se poate scădea preţul.

• Condiţii de transport: de ex. în cazul tran-sportului rapid, cu camionul sau prin curier se poate cere un preţ mai mare decât în cazul transportului pe cale ferată.

• Flexibilitatea preţului: relaţia dintre cerere şi modi� care de preţ. Există produse la care cantitatea vândută (între anumite limite) nu depinde de preţ. Exemplu: alimente de bază, ţigări, alcool. Alte produse sunt foarte sensi-bile la preţ, dacă creşte preţul, consumul scade în mare măsură. Iar scăderea preţului deter-mină creşterea consumului. Astfel de produse sunt de exemplu: benzina, cărţile, fructele.

• Diferenţiere de preţ: aplicarea de preţuri dife-renţiate pentru grupuri diverse. Preţul poate � utilizat cu succes pentru segmentarea pieţei în

cazul în care diverselor grupuri de consuma-tori le propunem produsele noastre la diferite preţuri. De exemplu: abonamente de autobuz, bilete de intrare la muzeu pentru tineri și elevi.

• Factori psihologici: luarea în considerare a reacţiei subiective a cumpărătorilor. Consu-matorul entuziasmat de produs este dispus să plătească un preţ mai mare. De exemplu preţul mai ridicat al biletului de intrare la concertul interpretului favorit sau la meciul de fotbal echipei favorite.

• Curba de viaţă a produsului: în partea de int-roducere pe piaţă a produsului se poate cere un preţ mai mic pe când în perioada creşterii exponenţiale a vânzării, preţul poate � crescut semni� cativ. În perioada de maturare şi de declin preţul se scade pentru a creşte vânzări-le, respectiv pentru a le menţine.

• Sezonalitate: consumul mai multor produse nu este uniformă în diversele perioade ale anului. De exemplu: produse turistice, vara la mare, iarna în staţiunile de schi. În perioada conservării fructelor preţul zahărului. În aces-te situații produsul poate � vândut şi cu preţ mai mare, pe când la sfârşitul sezonului, prin reduceri de preţ se pot mări vânzările. În cazul produselor greu depozitabile situaţia se inver-sează: grâul proaspăt recoltat, fânul sau carto-� i au preţul mai mic la recoltare şi mai mare mai târziu, în lunile de iarnă.

Anumitele tactici de preţ trebuie aplicate, conform cu scopurile politicii de afaceri, pentru câştigarea anumitor pieţe (pe lângă un pro� t rezonabil), în dorința de a asigura funcţionare și susținerea afa-cerii.

Canal de distribuţieCanelele de distribuţie (sistemul de valori� care) reprezintă acele căi, prin care produsul ajunge de la producător la consumator, căile prin care pro-dusele circulă în acelaşi timp în diverse direcţii şi cu ritm diferit, dreptul lor de proprietate, contra-valoarea produselor şi se realizează și schimbul de informaţii.

Canalele de distribuţie pot � : • Directe: când producătorul îşi vinde produ-

sul direct consumatorului;• Indirecte: când între producător şi consumator

se încadrează diverşi parteneri care îndepli-nesc diverse sarcini comerciale, comercianţii.

Regulă de bază: marfa – deşi revânzătorul a preluat-o şi a şi plătit-o – doar atunci este conside-rată vândută, când a ajuns la consumatorul � nal.

Producătorul dacă alege metoda de valori� care indirectă poate urmări următoarele trei tactici: „a trage”, „ a împinge” şi „căderea liberă”.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

13

• Tactica de „tragere/atragere” trezeşte dorinţă în consumator, cel care comandă marfa de la un vânzător cu amănuntul. Această nevoie trage produsul înspre consumator. Rezultatul se obţi-ne în general prin propagandă susţinută în me-dia, la publicarea noului produs, sau prin pub-licitate continuă, în cazul produsului mai vechi. Se utilizează cu succes în cazul detergenţilor, alimentelor şi produselor de consum rapid.

• Prin tactica de „împingere” producătorul „con-vinge” angrosistul, apoi împreună cu acesta, pe comercianții cu amănuntul, şi împreună cu cel din urmă pe consumator. Astfel împing produ-sul către cumpărător. În cazul automobilelor, utilajelor şi a tehnologiilor inovatoare producă-torul este cel care deţine informaţiile prin care îi învaţă pe ceilalţi membrii ai lanţului de distri-buţie cum să-şi valori� ce produsul.

• În cazul tacticii „căderii libere” se aplică prin-cipiul „cum ne-o � norocul”. Din cauza lipsei atenţiei şi a motivării, se pierd nu numai posibi-lităţi de valori� care și clienți de către aplicatorul metodei, dar va rămâne și fără informaţii valo-roase de pe piaţă, şi fără feedback-uri.

Valori� care-motivare şi comunicaţie

Întreprinzătorul trebuie să-şi facă cunoscut produsul, existența lui, consumatorilor potenţiali, şi prin diverse mijloace trebuie să asigure spriji-nirea valori� cării. Aceste sarcini se pot îndeplini prin aplicarea mijloacelor mix de comunicare-marketing.

Funcţiile de bază a comunicării de marketing sunt următoarele:

• atragerea atenţiei,• informare,• efect,• schimbarea atitudinii,• favorabilizarea înclinaţiilor şi atitudinilor,• stimularea pentru acţionare,• convingere,• fundamentarea renumelui şi menţinerea lui etc.

Elementele mixului de comunicare-marketing sunt următoarele: • publicitatea, care face produsul cunoscut consumato-

rului. Are efect asupra conştiinţei oamenilor. Informe-ază, întăreşte sau chiar schimbă părerea oamenilor, și in� uenţează, schimbă atitudinea lor, îi determină să decidă pentru acționare (de exemplu: să cumpere).

• stimularea valori� cării, care ajută la dezvolta-rea relaţiei, oferă avantaj clientului, şi în rândul consumatorilor îndeamnă la cumpărare directă.

• propaganda, care are menirea de a face cunos-cută şi recunoscută afacerea, în întregimea ei. Este stimularea indirectă a cererii, prin disemi-narea de ştiri importante din punct de vedere comercial, prin mijloacele mass-media.

• vânzarea directă personală, care foloseşte mijlo-ace psihologice în cadrul relaţiilor personale cu clienţii, în scopul convingerii consumatorilor. Pentru a vinde produsul vânzătorul îl informe-ază şi convinge personal pe cumpărător.

Utilizarea elementelor mixului de marketing poate � e� cientă, dacă cunoaştem piaţa: • Ce nevoi dorim să satisfacem?• Ce nevoi putem satisface mai bine decât alţii?

Pentru a răspunde la aceste întrebări este ne-voie de:• stabilirea nevoii ce urmează să � e satisfăcută;• studiul pieţei: cunoaşterea posibilităţilor şi a di-

namicii pieţei;• prognoza cererilor: potenţialul pieţei, evalua-

rea, prognozarea schimbării dimensiunii pieţei în viitor;

• alegerea pieţelor target (ţintă), segmentarea pieţei și• elaborarea strategiei de marketing.

Afacerea orientată spre marketing are următo-arele caracteristici: • consideră ca garanţie a pro� tului realizabil, sa-

tisfacerea calitativă a nevoilor cumpărătorului;• este în legătură permanentă cu piaţa, i se adap-

tează şi o in� uenţează;• nu produsul sau serviciul vinde, ci avantajele

acestora aduse cumpărătorului;• este în stare să facă diferenţierea pozitivă a afa-

cerii şi a produselor sale faţă de concurenţă și• creează o imagine pozitivă prin utilizarea pe

scară largă a mijloacelor de marketing.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

14

În cadrul activităților de practică analizăm studiul de caz legat de activitatea fabricii de lapte şi a pensi-unii de la Colţeşti (www.szekelykokuria.ro). Familia respectivă deține o pensiune, şi o mică fabrică de pro-duse lactate naturale. Prin produsele lor sunt prezente în centrele comerciale importante din întreaga ţară şi în restaurante. Această afacere de succes de succes este caracterizată de produse de calitate, ambalaj atrăgător, atenţie la detalii şi prezenţă activă pe piaţă. Are o cul-tură unitară şi o concepție de marketing, ele se re� ectă şi în produse. Achiziţionează materia primă din sat şi toţi angajaţii fac parte din comunitatea satului. Propri-etarii afacerii manifestă o grijă susţinută pentru sănă-tatea şi cali� carea angajaților.

Exerciţiu de grup: Să aplicăm toate acestea pentru produsele din fructe!

II. ÎNFIINȚAREA UNEI AFACERI ÎN MEDIUL RURAL ŞI MENŢINEREA SA ÎN FUNCŢIUNE

De ce în� ințează oamenii afaceri? Afacerea şi întreprinzătorul.

Succesul sau insuccesul a unei afaceri este deter-minat de piaţă. O afacere are succes pe piaţă, dacă oferă soluţii la nevoi reale, existente şi conştienti-zate. Din această cauză o afacere, dacă vrea succes, trebuie să producă valoare acceptată pe piaţă, şi trebuie s-o ofere.

La început familiile se străduiau se desfăşoară activităţi pentru satisfacerea propriilor nevoi (au-toaprovizionare), dar în timp produsele în exces le valori� cau prin schimburi în natură (troc) şi în târguri. Apoi a urmat specializarea şi deschiderea de magazine.

Şi pe parcursul auto-aprovizionării se confrun-tau cu următoarele: • producţia pentru propriile nevoi ca scop, nece-

sită eforturi, adică resursele trebuie să � e asigu-rate anticipat. Acesta se numeşte investiţie.

• resursele la dispoziţie sunt în cantităţi limitate, cea ce obliga familia să elaboreze planuri pentru utilizarea acestora, pentru obținerea cantității de produse necesare. Astfel au apărut raţiona-lizarea, plani� carea, strădania pentru rezulta-te, ca caracteristici care determină deciziile.

• în desfășurarea activității de producţie pentru propriile nevoi apar evenimente neaşteptate, care deranjează procesul de producţie, familia trebuia să ţină cont de apariţia riscurilor.

Apariţia produselor în exces la început era spontană, mai târziu a devenit un scop. Prin conş-tientizarea producţiei în exces, familia a început

să funcţioneze ca o afacere. La început producţia în mod conştient a produselor în exces era carac-terizată de relaţia directă între producător şi pi-aţă. Producătorul a produs numai ceea ce putea � vândut în mod sigur, eventual s-a produs în urma unei comenzi directe, astfel şi asumarea riscului a scăzut la minim. Producţia în exces era produsă de oameni specializaţi, care produceau pentru nevoi-le pieţei ceea ce ştiau ei cel mai bine.

Acest drum „istoric” trebuie parcurs de fer-mierul neexperimentat şi în cazul produselor din fructe tradiţionale. Trecerea de la agricultura tradițională la afacere este treptată. Ceea ce este ca-racteristic pentru afaceri, că ei produc pentru piaţă, au personalitate recunoscută în fața autorităților, şi prin acesta au şi un număr (cod) � scal (care este echivalentul codului numeric personal la persoane � zice). În cazul afacerilor volumul producţiei este determinat de cererile existente pe piaţă. În cazul afacerilor de familie factorul decisiv este nevoia familiei. În măsura în care cererea de piaţă per-mite, întreprinzătorul simte nevoia creşterii şi îşi dezvoltă afacerea. Pentru aceasta forţa de muncă reprezentată el și de membrii familiei nu mai ajun-ge, şi trebuie să atragă angajaţi.

În cazul agriculturii rurale pentru obţinerea de fonduri pentru dezvoltare rurală, şi pentru obţine-rea unor � nanţări guvernamentale este nevoie de înregistrarea lor juridică. În multe cazuri iau naş-tere întreprinderi forțate, care s-au constituit doar pentru obţinerea ajutoarelor şi fondurilor (ferme, apicultură, pensiuni) fără să existe o nevoie reală pe piaţă pentru produsul sau serviciul respectiv pe care le ofereau. În astfel de cazuri, pe lângă cheltui-elile de înregistrare, trebuie ţinut cont şi de chel-tuielile legate de taxe, impozite, contabilitate, ad-ministrare. O astfel de întreprindere forțată, care nu are o piaţă de susținere, poate deveni o povară pentru familie.

Antreprenorii care participă la programul Fructele Tradițiilor, trăiesc mai ales în zone rura-le, ceea ce măreşte şi mai mult di� cultăţile înt-reprinderii. Viaţa la ţară se caracterizează prin accesibilitate greoaie, lipsa pieţelor, a instituţiilor � nanciare şi a infrastructurii economice. Întrep-rinderile se confruntă cu lipsa de capital, întrep-rinderile individuale sau familiale nu dețin capi-tal acumulat. Clădirile şi mijloacele de producţie moştenite sunt vechi şi necesită reparaţii. În mul-te cazuri nici autorităţile nu dau aprobare pentru desfăşurarea de activităţi în astfel de clădiri ve-chi. Ferme de animale nu mai pot � în� inţate în sat, ci doar la marginea satului. De multe ori e mai ie� ină ridicarea unei clădiri metalice incom-patibile cu zona şi peisajul respectiv, dar care este în conformitate cu normele Europene, decât rea-bilitarea clădirilor vechi.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

15

Din această cauză în� inţarea întreprinderii, apoi dezvoltarea sa, se poate imagina doar încet, pas cu pas. Din cauza lipsei de bani dezvoltările presupun multă muncă individuală. Afacerea so-licită puternic prezenţa � zică şi munca � zică a întreprinzătorului. Forţa de muncă necali� cată şi greu motivabilă poate genera multe neplăceri. De aceea întreprinzătorul mobilizează în primul rând propria sa familie şi de cercul de prieteni. Munca de multe ori ia forma de voluntariat sau clacă, as-emănând mai mult cu forma de viaţă tradiţională, când oamenii nu munceau pentru bani. Cultura tradiţională şi comunitatea locală cu multele sale relaţii de înrudire, îngreunează orientarea spre performanţă şi disciplină în cadrul afacerii. Este caracteristic ca pentru lucrătorii din întreprinde-re, activităţile din propria gospodărie sunt mai im-portante, prioritare decât sarcinile de serviciu, pe care le au în cadrul întreprinderii. Pentru o afacere care se ocupă de fructe, acesta poate � deosebit de neplăcut, datorită activităţii sezoniere - de exemp-lu : nu este forţă de muncă care să strângă recolta, pentru că toată lumea din sat îşi recoltează prop-ria producţie de fructe. Situaţia e asemănătoare şi în cazul unei mici afaceri de creştere a animalelor. De exemplu: pentru strângerea fânului reprezen-tând furajul pentru 40-50 de vite nu se găseşte zi-lier. Este greu de dezvoltat o afacere care să aibă relaţii moderne între proprietar, administrator şi angajaţi, datorită lipsei de informaţii, închiderea comunităţilor şi rezistenţa tradiţională la înnoi-re. Problemele legate de forţa de muncă întrep-rinzătorii încearcă să le rezolve prin mecanizare, dar fără să aibă banii necesari pentru cumpărarea mașinilor și utilajelor.

Trebuie să ținem cont de toate acestea când căutăm forma de întreprindere potrivită, elaborăm utilizarea resurselor în mod economic şi elaborăm procesele tehnologice şi regulile de administra-re a întreprinderii. Și afacerea trebuie să � e parte componentă a comunității locale şi trebuie să gă-sească modalităţile de convieţuire cu comunitatea satului. Întreprinderile de succes de la ţară îmbină avantajele relaţiilor umane tradiţionale, capitalul social existent în relaţiile de familie de rudenie și comunitare cu tehnologiile, mijloacele, viziunea economică și cunoștințele moderne.

În acelaşi timp pe piaţă întâlnim societăţi cons-tituite pe baza principiilor economiei moderne. Marea parte a alimentelor din lume sunt comer-cializate de societăţi multinaţionale cu capital internaţional. Aceste societăţi cu politica lor eco-nomică agresivă au apărut şi pe piaţa produselor bio (ecologice), reprezentând o concurenţă puter-nică, respectiv o piaţă de achiziţie dezavantajoasă pentru producătorul tradiţional. Întreprinzătorul trebuie să ţină cont atât de posibilităţile, cât şi de pericolele economiei moderne.

Ce trebuie să facem ca să devenim întreprinzători? Procesul de creare al unei întreprinderi.

Întreprinzătorul trebuie să identi� ce, să aprecieze corect şi să dezvolte posibilităţile economice pro-prii, pentru a învinge obstacolele ivite în cale, şi să-şi atingă scopurile. Procesul antreprenoriatului are următoarele etape distincte:

• evaluarea situaţiei,• recunoaşterea oportunităţii şi evaluarea ei,• elaborarea planului de afaceri,

• de� nirea şi accesarea resurselor necesare,• în� inţarea întreprinderii,• ținerea în funcționare și conducerea întrepr-

inderii, respectiv• des� ințarea întreprinderii, terminarea afacerii.

Evaluarea situaţieiPentru în� inţarea unei întreprinderi sunt necesare lucrări de pregătire aprofundate şi prudente: • trebuie clari� cat, dacă există vreo idee utilă care

să stea la baza întreprinderii. Ideea poate � pro-prie sau inspirată, sau împrumutată de la vreo societate în funcționare, şi care de regulă este legată de cunoștințele speci� ce proprii, sau de meseria anterioară a întreprinzătorului, sau de tradiţia familială.

• pentru realizarea ideii (demararea afacerii) este nevoie de bani. Candidatul întreprinzător tre-buie să posede anumiți banii proprii, și trebuie să ştie să judece dacă poate face rost de restul lipsă, și de unde s-o procure.

• persoana trebuie să � e în stare să se autoevalue-ze (calităţile personale şi familiale), să evalueze

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

16

capacitatea sa de a-şi asuma riscul, de a face sac-ri� cii, de a � perseverent.

• trebuie să culeagă informaţii despre mediul lui, de unde poate spera un eventual sprijin, şi cui poate să se adreseze cu problemele sale.

Exemplu: într-un sat uscarea fructelor are tradiție. Pe baza cunoştinţelor tradiţionale întreprinzăto-rul construieşte o mică fabrică de uscat fructe. Îşi distribuie produsele ambalate potrivit prin comer-ciantul care deserveşte magazinele staţiilor de ali-mentare cu carburanţi. Prin acesta a găsit o piaţă bună plătitoare pentru fructele sale uscate.

La întrebările apărute cu ocazia evaluării situ-aţiei, candidaţii întreprinzători trebuie să găsească răspunsurile pe baza experienţelor proprii şi pe baza impresiilor subiective proprii. Este foarte im-portantă sinceritatea în formularea răspunsurilor, pentru că numai astfel poate să conteze pe succes adevărat în decursul realizării elementelor urmă-toare ale procesului antreprenorial. Trebuie să răs-punde la întrebări precum:

• Mă susține familia şi cercul de prieteni?• În caz de greutăţi pot conta pe înţelegere, dra-

goste, ajutor profesional etc. ?• Am calităţi de antreprenor? (suportarea riscu-

lui, creativitate, perseverenţă)?• Dețin cunoştinţele profesionale necesare sau

de unde aș putea să le procur?• Activează consilieri în domeniul meu de acti-

vitate în mediul meu?• Avem o idee de afacere viabilă?• Avem banii pentru pornire?• Ce fel de subvenţii de stat există şi în ce con-

diţii le putem accesa?

Culegerea de informaţii în perioada evaluării situaţiei, trebuie să se extindă la toate elementele mediului de afaceri. Dacă în această fază potenţi-alul întreprinzător încă nu deține ideea de realizat, atunci trebuie să informeze despre condiţiile care in� uenţează în� inţarea și funcționarea unei înt-reprinderi. Bineînţeles e mai e� cientă studiul dacă există deja ideea de afacere de realizat.

Tot în această fază întreprinzătorul trebuie să evalueze şi capitalul de care dispune, precum şi cercul surselor de unde poate procura banii.

Dacă ne-am autoevaluat privind persoana no-astră, capitalul propriu şi avem o concepție pri-vind realizarea ideii proprii, putem să începem activitățile de în� inţare a întreprinderii.

O idee devine idee de afacere, dacă se poa-te „produce” şi vinde, deci există cerere pe piaţă pentru ea.

Experiența ne arată, că cele mai bune idei sunt furnizate cel mai des de către consumator, respectiv se poate obține prin studiul pieţei. Idee

utilizabile se pot obţine cel mai simplu din păreri-le lucrătorilor diferitelor canalelor comerciale (comercianți, ofertanți de servicii). Ei ştiu cel mai bine, ce caută cumpărătorii, care sunt cele mai frecvente nemulţumiri, cerinţe, lipsuri etc.

Putem obţine idei strălucitoare, dacă îi studiem pe alţii, respectiv afaceri care au pro� l asemănător.

Pe baza ideii evaluate şi acceptate se poate înce-pe plani� carea afacerii. Elaborarea planului de afaceri

Planul de afacere este o prezentare scurtă, dar plină de informaţii a afacerii, şi serveşte fun-damental la pornirea de pe baze sigure și reale, funcționare şi/sau dezvoltarea acesteia.

Planul prezintă întreaga afacere chiar înainte de pornire, înainte de naşterea sa, şi pe baza lui se poate evalua viabilitatea afacerii.

Planul creionează întreaga afacere înainte de demararea ei, și face posibilă aprecierea viabilității ei. În prezent toate proiectele active pentru obţi-nerea de fonduri pentru dezvoltare rurală cer în mod obligatoriu prezentarea unui plan de afacere. Pe baza acestuia pot cartogra� a solvabilitatea şi șansele de realizare.

Cel care plani� că noua afacere trebuie să aibă o concepție clară despre următoarele: • strategia de afacere, • pro� t, aspecte � nanciare, • locul de amplasare, piaţă şi consumatorii,• anunţuri şi publicitate, • felurile costurilor şi mărimea lor, despre pragul

de rentabilitate.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

17

• despre forma juridică a afacerii şi regula fun-cţionării,

• politicile de scădere a valorii,• modalităţile de evaluare a stocurilor, etc.

Greşelile comise la plani� care, prevederea in-su� cientă pot provoca dezavantaje foarte serioase, pe care afacerea nu le va putea depăși niciodată.

Este indicat ca întreprinzătorul la prima sa afa-cere să-şi facă singur planul de afaceri, pentru că astfel este obligat să se ocupe metodic și organizat de toate aspectele afacerii. Fără nici un risc special („pe hârtie”) obţine experienţe şi cunoştinţe, care se vor răsplăti pe parcursul funcţionării operative a afacerii. Deoarece trebuie să răspundă la întrebă-ri deosebit de delicate, care sunt:

• ce oportunitate de afacere conține ideea?• ce nevoi va satisface, cine o să � e cumpărătorii?• La câtă cotă-parte din piaţă se poate aștepta, şi

dacă aceasta va � su� cientă pentru susţinerea afacerii?

• cu cine va � în competiţie?• cum va funcţiona afacerea?• dacă sunt su� cienţi bani (şi de unde), pentru

demararea afacerii proiectate?

Rolul resurselor în afacereDeterminarea resurselor necesare şi procurarea lor

Pentru exploatarea cu succes potenţialul unei idei de afacere trebuie clari� cate resursele necesare. Dacă cineva a decis că va porni o afacere, marea întrebare este: „De câţi bani o să am nevoie şi cât pot să risc din banii mei proprii?” În legătură cu deciziile de asumarea riscului, cele mai importante sunt acelea care se referă la banii noştri, respectiv care ne ating existenţa. De regulă banii necesari pentru o afacere constituie un surplus de cheltuieli din fondurile familiei. Trebuie clari� cat împreună cu membrii familiei cât poate � cuantumul sumel-or de care ne vom lipsi, unde este limita de supor-tabilitate, şi ce predispoziţie au pentru asumarea sacri� ciilor.

Este de o importanță decisivă, ca la determina-rea mijloacelor şi resurselor necesare afacerii să:

• putem deosebi elementele importante de cele nesemni� cative;

• evaluăm cu simţul realităţii mărimea resursel-or necesare şi compoziţia lor;

• să putem evalua corect riscurile legate de eventualele resurse � nanciare insu� ciente.

Prima dată întreprinzătorul îşi evaluează prop-riile resurse, apoi analizează cercul resurselor po-tenţiale, mărimea acestora, pe care se va construi afacerea. Este important, ca întreprinzătorul după ce şi-a evaluat propriile resurse şi pe cele exter-

ne (bani, utilaje, oameni etc.), să-şi poată asigura resursele în timp util, şi între timp să nu piardă controlul asupra afacerii.

Cel mai favorabil este ca întreprinzătorul să-şi poată porni afacerea exclusiv cu resursele proprii (bani și obiecte de patrimoniu), pentru că forța proprie îi oferă o siguranţă mare. Nu trebuie să ia în calcul cu așteptările altora (asociaţi, creditori), şi astfel îşi poate asuma riscuri cu mai mult cu-raj. Nu reprezintă o problemă nici dacă afacerea la început merge în pierdere, dacă cunoaştem mo-mentul în care ne putem aștepta la pro� t, şi până atunci din ce resurse și în ce ritm ne putem acoperi pierderile. Să nu uităm însă, că pierderile se pot și merită acoperite numai temporar.

Pornirea unei afaceri cu resurse proprii are limite foarte reale. De aceea întreprinzătorii au nevoie şi de atragerea de resurse externe. Pentru acesta, cea mai simplă soluţie este transformarea membrilor familiei şi a comunităţii în asociaţi. In-dividualismul, caracteristic multor întreprinzători, lipsa dorinţei de conlucrare şi lipsa cunoştinţelor în domeniul administrării relaţiilor de parteneriat, de multe ori conduce la deteriorarea relaţiilor de afaceri, la apariţia primelor greutăţi sau a primel-or câştiguri. Despărţirea asociaţiilor poate arunca afacerea înapoi la începutul drumului.

În cazul creşterii afacerii cea mai importantă metodă de creştere a capitalului propriu este re-investirea unei părţi din pro� t. Pe lângă aceasta, pentru creşterea capitalului propriu trebuie să se procedeze la fel, ca și la obţinerea capitalului ne-cesar la în� ințare.

Se poate creşte capitalul prin atragerea de noi parteneri cu capital, sau folosirea unei părţi din averea proprie.

Una din principalele forme de asigurare de resurse „externe” este atragerea de noi proprietari cu capital, aceasta se numeşte � nanţare cu partici-pare.

Întreprinzătorul trebuie să cântărească cu grijă când şi în ce proporţie să renunţe la drepturile de proprietate în favoarea noilor coproprietari. Tre-buie să ştie, nu numai de unde poate să procure resursele necesare, dar trebuie să aibă şi o imagi-ne clară despre intenţiile şi condiţiile deţinătorilor de resurse. Asta îl va ajuta pe întreprinzător să-şi păstreze rolul de conducător în afacere.

Rolul conducerii şi organizării în întreprindere

Conducerea reprezintă asigurarea funcţionării conform unui scop precis al organizaţiei, prin uti-lizarea raţională a resurselor. Din această cauză conducerea funcționează întotdeauna prin dublă

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

18

determinare. Pe de o parte urmăreşte scopul, şi funcționează în interesul atingerii acestuia. Pe de altă parte administrează resursele întreprinderii, oamenii, banii, mijloacele. Performanţa conducerii în urmărirea scopurilor este măsurată prin rezul-tate, iar performanţa de administrare a resurselor este măsurată prin e� cienţă: cât de multe resurse a utilizat pentru a atinge rezultatul urmărit. E� ci-enţa întreprinderii este determinată de conducere. Punctul central al conducerii îl constituie omul. Conducătorul in� uenţează membrii organizaţiei, conlucrează cu aceştia în vederea atingerii scopu-rilor organizaţionale şi celor individuale.

Succesul conducerii este determinat funda-mental de următorii factori:

• înţelegerea comportamentului din trecut al oamenilor, a modelelor de atitudine cultura-le și comunitare, şi cunoaşterea backgroundul cultural și comunitar al angajaţilor (şi colegi-lor);

• de� nirea şi proiectarea atitudinilor viitoare și• dirijarea comportamentului, schimbarea şi

controlul acestuia.

Activitatea conducătorului poate diferi, în funcţie de organizarea întreprinderii şi de nivelul (ierarhic) la care se a� ă conducătorul în această organizare. În cazul întreprinderilor mai simple (PFA, Asociaţii familiale) sau SRL-uri mai mici organizarea (organigrama) e plată: de obicei întâl-nim organizaţii pe un singur nivel sau două. Pro-prietarul este pe acelaşi nivel şi îşi conduce cole-gii în echipă, sau se așează deasupra lor, ca şef de echipă. În cazul întreprinderilor mai mari, organi-zarea muncii necesită existenţa unei organigrame pe mai multe niveluri. În funcţie de nivelurile or-ganigramei deosebim următoarele:

• Conducători superiori: sarcina lor se extinde mai ales la determinarea scopurilor întrepr-inderii pe termen mediu şi lung, se ocupă de domenii strategice importante pentru afacere. Activitatea sa operativă se extinde la elimina-rea perturbărilor eventuale din activitate. Su-bordonaţii săi sunt conducătorii de nivel me-diu. În cazul întreprinderilor mai mici acest rol îi revine de regulă proprietarului.

• Conducătorii de nivel mediu: se achită de sar-cinile legate îndrumarea activităţilor întrepr-inderii în vederea atingerii scopului urmărit, între-un anumit domeniu profesional. Cola-borează în pregătirea deciziilor la nivel înalt, şi astfel in� uenţează strategia afacerii, dar în activitatea lor sunt mult mai prezente elemen-tele operaţionale. Subordonaţii lor sunt con-ducătorii operativi.

• Conducătorii operativi: îndrumă direct su-bordonaţii. Se concentrează în primul rând asupra sarcinilor de rezolvat. Prin rezolvarea

acestor sarcini afacerea pășește înainte pe ca-lea realizării scopurilor strategice.

După o altă clasi� care deosebim conducătorii ge-nerali, care coordonează afacerea, (ei sunt în mod caracteristic conducătorii de nivel înalt, de exemp-lu directorul), şi conducătorii funcţionali, care în-deplinesc sarcinile de îndrumare a câte unui grup profesional (de exemplu director economic, direc-tor de producţie).

Procesul de conducere este compus din activi-tăţi clar delimitabile, dar care sunt în interconexi-une organică. Cele mai cunoscute grupuri de acti-vităţi sunt proiectarea, organizarea şi conducerea operativă. Conducerea operativă se poate împărţi mai departe în patru categorii de activități bine delimitabile: coordonare, ordonare, motivare şi control.

Elementul determinant la toate cele trei activi-tăţi - activitatea de conducere cea mai caracteris-tică - este decizia. Decizia presupune informarea şi recunoaşterea problemei. De asemenea tot de decizie se leagă formarea individului şi a colectivi-tăţii, precum şi reprezentarea organizaţiei, ca acti-vitate de conducere.

Unele activităţi sunt reconectate la începutul procesului, la orientare, de către control.

Conducătorul îndrumă şi conduce. Îndruma-rea se axează pe tot sistemul (afacerea), în timp ce conducerea are în vedere relaţia cu lucrătorii.

Elementele activităţii de conducere nu se re-alizează consecutiv în timp, ci în relaţii de inter-dependenţă. Pentru executarea diferitelor funcții parţiale bineînțeles este nevoie de comunicare şi de schimbul de informaţii.

Plani� carea este etapa pregătitoare a activităţii de conducere şi constă în determinarea scopului, evaluarea situaţiei momentane, respectiv căutarea soluţiei optime. Pe parcursul activităţii de plani� -care decidem dinainte ce şi cum trebuie să facem pentru a ne atinge scopurile urmărite.

Organizarea reprezintă desfăşurarea muncii în coordonatele de spaţiu şi timp: cine, unde, când, cât, cum, din ce etc. realizează pe parcursul sar-cinilor de îndeplinit pentru a atinge scopul. Tot de organizare aparţine împărţirea şi concentrarea muncii, stabilirea relaţiilor de subordonare şi de paralelism (de același nivel), și punerea într-un întreg a acestora.

Îndrumarea operativă reprezintă îndrumarea efectivă a executării continue a muncii pregătite de către plani� care şi de către organizare. Un anu-mit număr de colaboratori nu sunt capabili să-şi efectueze în mod e� cient activitatea fără ca cineva

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

19

să supravegheze executarea. Conducătorul mobi-lizează personalul pentru realizare, în cunoștința planurilor şi obiectivelor organizaţionale.

În cadrul îndrumării operaţionale conducătorul: • Coordonează: efectuează armonizarea o biec-

tivelor şi activităţilor unităților organi za țio-nale interne sau a personalului cu dife rite sarcini, în scopul realizării e� ciente a obiec-tivelor întreprinderii.

• Dă dispoziţii: în interesul coordonării deci-de în problemele necesare.

• Stimulează: foloseşte diferite mijloace pent-ru in� uenţarea membrilor organizaţiei şi a unităților în scopul atingerii obiectivelor în mod e� cient. Vrea să creeze coerenţă între interesele şi nevoile individuale şi cele ale întreprinderii.

În interesul de a crea armonie, aplică „presi-uni”. Unealtă coercitivă poate � posibilitatea dobândirii veniturilor suplimentare, pede-apsa, laudei, avansarea în ierarhie, etc.

• Veri� că: examinează ce şi cum s-a realizat din munca plani� cată, organizată şi pusă în aplicare, adică ce s-a rezultat din pregătirea făcută de conducere. Veri� carea este numită şi analiză retrospectivă. Abaterile sesizate în urma controalelor in� uențează proiectele din perioada următoare.

Cele mai importante decizii de conducere sunt acelea, care in� uenţează situația materială şi a ve-niturilor, afectează interesele totale ale afacerii.

Se poate imagina ca funcţia de executiv să � e ocupată de antreprenor însuşi, de proprietarul so-cietăţii. În acest caz antreprenorul suportă nu nu-mai riscul rentabilizării capitalului, dar îşi asumă şi conducerea afacerii.

Conducerea întotdeauna presupune exercita-rea puterii. Din punctul de vedere al afacerii pu-terea nu înseamnă altceva decât capacitatea de în� ințare a producţiei sau a serviciilor, sau capaci-tatea schimbării rezultatelor, sau mai general: ca-pacitatea de declanşare a efectelor de organizație, dreptul la acestea.

Deciziile de bază legate de afacere luate în cad-rul managementului strategic sunt cuprinse în

planul de afaceri. Pe baza acestuia se elaborează planul anual operativ, care constituie baza muncii şi evaluării managerului.

Atât întreprinzătorul cât şi managerul efectue-ază observaţiile şi decide asupra intervenţiilor ne-cesare pe baza planului operativ, dar:

• întreprinzătorul compară faptele cu progra-mul prescris al programării utilizării resursel-or strategice, şi preconizează stadiul de exe-cuţie pe baza datelor greu măsurabile;

• managerul compară parametrii performanţel-or reale cu indicatorii planului operaţional.

În această abordare, managementul strategic în deplinește sarcina plani� cării strategice (for-mularea strategiei), creează sistemul de criterii necesare (în� inţează organizaţia, şi în cadrul acesteia sistemul controlului, stimulării şi gesti-onării resurselor umane, sistemul de informare şi comunicare, sisteme pe care le operează mana-gerul), îndeplineşte atribuțiile managementului strategic:

• monitorizează procesul de realizare al strategiei,• urmărește receptiv acele ipoteze de mediu, pe

care se bazează strategia,• reformulează, modi� că sau renunță la planu-

rile strategice,• elaborează (pune în elaborare) forma şi modul

intervenţiilor necesare,• aplică intervenţiile necesare în scopul dirijării

proceselor în direcția corectă şi• îndeplinește atribuții de conducere generale.

Sarcinile generale de conducere ale antrepre-norului (conducătorului) sunt următoarele:

• crearea ideii (adică cum trebui să devină gru-pul condus), mai departe transmiterea ideii,

• crearea şi formarea „echipei”,• clari� carea valorilor (respectiv determinarea

valorilor organizaţiei, transmiterea acestora cu ajutorul faptelor reale, con� rmarea),

• rezolvarea situației de caz, şi din acesta dezvol-tarea strategiei,

• comunicare, ajungerea la consensuri referitoa-re la scopuri şi modul lor de punere în aplicare,

• sprijinirea membrilor grupului, ca în scopul atingerii obiectivelor să-şi pună în valoare ca-pacităţile,

• pregătirea subalternilor pentru îndeplini-rea sarcinilor; interes activ privind progresul membrilor grupului,

• determinarea factorilor de succes şi evaluarea progreselor.

Conducerea nu reprezintă numai conducerea/îndrumarea indivizilor. Dimpotrivă, mai ales nu aceasta. Conducătorul (întreprinzătorul) trebuie să � e în măsură să formeze din indivizi o echipă,

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

20

deoarece îndeplinirea sarcinilor necesită armoni-zarea din ce în ce mai mult, și munca în echipă.

O întrebare fundamentală este cum este ca-pabil conducătorul să conlucreze cu colegii, cu membrii comunităţii locale. Este în stare să creeze o echipă productivă, sau vede în colegii de muncă doar simpli subordonaţi, ai căror singură îndatori-re este numai executarea instrucţiunilor.

Plani� care în afacere, să elaborăm planul de afaceri al afacerii noastre

Elaborarea planului de afaceri necesită realizarea următoarelor cerințe:

• a ne regândi situația înainte de elaborarea pla-nului, în primul rând din privința resurselor disponibile pentru realizarea ideilor;

• cunoaşterea construcției planului și procesul elaborării lui;

• urmând paşii logici ai elaborării, pregătirea planului de afaceri;

• parcurgerea planului elaborat, veri� carea supozițiilor şi concluziilor.

Aspectele � nanţării conform planului de afaceriÎnainte de a elabora planul de afaceri, trebuie să se gândească de cât capital are nevoie pentru por-nirea afacerii, cât este disponibil din acesta, şi de unde poate procura diferenţa de capital lipsă pent-ru pornirea afacerii.

Este de indicat, să efectueze evaluarea per sona-lității, capacităţilor şi caracteristicilor personale, și în continuare regândește ideile legate de pregătirea planului de afaceri.

Prezentarea preliminară al venitului aşteptatDeterminați în prealabil, pe baza capitalului desti-nat pentru funcţionarea afacerii şi pe baza acti-vităţilor alocate demarării și funcţionării, ce be-ne� cii doriți să atingeți. Să Elaborați un plan de venituri preliminar!

Determinați nevoia preliminară de capital a afacerii, luând în considerare mărimea şi activita-tea afacerii plani� cate! Informaţiile referitoare la

capitalul preliminar îl puteți concepe din experi-enţele afacerilor similare.

Această sarcină pare imposibil de realizat de către un fermier sau mic întreprinzător. Însă prin apelarea la serviciile consultanţilor se poate ajun-ge cel puţin la o estimare bună. Fără aceasta pot apărea o situaţie extrem de neplăcută, când se constată, că venitul realizat nu acoperă costurile necesare funcţionării. Pentru acoperirea pierderi-lor continue susţinerea din partea familiei sau a prietenilor va înceta la un anumit moment, și afa-cerea falimentară menținută mai departe datorită „speranţei şi credinţei“ poate � o sursă de con� ict constant între antreprenor şi comunitate.

Cei 9 paşi în pregătirea planului de afaceriPasul 1Să determinaţi ce pro� t doriţi să obțineți, în funcție de timpul alocat şi capitalul investit. Pe baza aces-tuia să elaboraţi un plan de venituri!

Pasul 2Examinaţi piaţa şi clari� cați, dacă aveți posibilita-tea valori� cării cantităţii care asigură pro� tul sta-bilit la pasul 1.

Obiectivul principal al pasului 2 este să a� aţi: din oportunităţile identi� cate la ce volum de valo-ri� care vă puteţi aştepta pe piaţă – adică luând în considerare aspectele legate de veniturile aşteptate, puteţi începe cartogra� erea detaliată a pieţei, cer-cetarea aspectului dacă există posibilitate reală pe piaţa imaginată de dumneavoastră pentru a atinge vânzările aşteptate (vânzarea cantităţii necesare).

Dacă din cercetarea de piaţă rezultă că canti-tatea necesară nu poate � valori� cată, atunci prin abandonarea planului şi a afacerii puteţi economi-si mulţi bani şi timp.

Din rezultatul cercetării pieţei pot apărea trei variante posibile:

1. cercetarea de piaţă justi� că ideile originale (aşteptări minime);

2. putem vinde mai mult decât cantitățile mi-nime, se poate atinge un venit mai mare (bucurie: trebuie să revenim la primul pas, iar planul de venituri trebuie modi� cat)

3. piaţa nu absoarbe cantitatea minimă, să renunțăm la afacere.

Pasul 3Elaboraţi lista mijloacelor necesare!

Toate mijloacele necesare trebuie de� nite şi incluse pe o listă, împreună cu preţul acestora.

Dintre mijloacele investite trebuie să deci-deţi asupra bunurilor nemateriale (a� ând de pe

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

21

piață preţurile acestora), de exemplu folosirea drepturilor de proprietate intelectuală sau a pro-duselor de valoare spirituală. Trebuie speci� cate exact (inclusiv preţul) activele, obiectele necesare (clădiri, spaţii comerciale, echipamente tehnice, mașini, vehicule, investițiile eventuale necesare, etc.).

Trebuie estimată şi valoarea stocului de măr-furi necesar. O problemă esențială este acoperirea cererii (clienţi) de pe piaţă, în special în cazul, în care societatea dorește să vândă clienţilor � de-li posibilitatea cumpărării pe datorie. Din punct de vedere � nanciar trebuie să � ţi pregătiţi pentru faptul, că o parte semni� cativă a capitalului circu-lant (partea capitalului ne� xată în active � xe, de exemplu numerarul) va � alocată pentru acope-rirea acestuia, de aceea este esenţială aprecierea eforturilor � nanciare necesare pentru acoperirea debitorilor.

Pasul 4Faceţi un bilanţ de deschidere. Bilanţul de deschi-dere este bilanţul contabil care nu include operaţi-uni preliminare. Pentru întocmirea acestuia puteţi să vă folosiţi de ajutorul specialistului contractat pentru contabilizarea întreprinderii.

Pentru elaborarea bilanţului de deschidere tre-buie să decideţi în privința furnizării anumitor bu-nuri şi/sau servicii (din ce resurse acoperiți).

Mărimea (cifra de afaceri) plani� cată a întrepr-inderii determină modul contabilităţii aplicate.

În întocmirea părții surse din bilanţ trebuie decise inițial sursele � nanciare, şi în acest context forma întreprinderii.

Bilanţul de deschidere în principiu se poate rezuma în două rânduri pentru cei nefamiliali cu economia: în coloana stângă ne uităm ce avem, în coloana dreaptă veri� căm ce lipseşte, care sunt datoriile noastre. Din diferenţa dintre ele rezultă averea, mijloacele noastre – iar în cazul valorilor negative – lipsurile. Atunci când recurgem la un credit bancar, sigur nu putem rezolva problema foarte uşor, căci trebuie să descriem conţinutul coloanelor din stânga şi din dreapta prin terme-nii familiarizați în domeniul economic (contabi-lizare).

Pasul 5Plani� caţi-vă afacerea: elaboraţi planurile tehnice şi de producţie ale afacerii.

Principalele elemente sunt: produsul (pro-dusele) şi serviciul (serviciile), amplasarea şi di-mensiunea afacerii, necesarul de personal şi de echipamente de birou, experienţele anterioare ale întreprinzătorilor și istoria afacerii. Pe baza planu-rilor tehnice trebuie să ştiţi răspunsul cel puţin la următoarele întrebări:

• Care sunt produsele şi/sau serviciile ?• Care sunt caracteristicile produselor/servi-

ciilor, dacă acestea includ brevete, mărci de comerţ sau de comunicare, sau: pentru obţi-nerea acestora există vreun plan?

• Unde va � locaţia afacerii?• Este nou sau vechi magazinul sau fabrica de

producţie? Este necesară renovarea acesto-ra? (dacă da: care sunt costurile aferente?)

• Amplasamentul comercial, fabrica este pro-prietate privată sau luată în chirie? (dacă da: care sunt condiţiile de închiriere?)

• De ce este potrivit magazinul sau fabrica pentru această afacere?

• Ce abilităţi, cali� cări profesionale trebuie să posede personalul pentru funcționarea afa-cerii?

• Ce echipamente de birou vor � necesare?• Cumpăraţi sau închiriaţi aceste echipa-

mente?• De ce fel de fundal de afaceri/profesionalism

este nevoie pentru afacere? (De ce experi-enţe dispuneți?)

Dacă afacerea nouă efectuează activităţi de fabri-care, atunci este necesară elaborarea unui plan de producţie. Planul trebuie să cuprindă întregul pro-ces de producție.

Trebuie proiectată schema fabricii, mașinile și echipamentele necesare pentru producție, mate-riile prime, furnizorii (denumire, adresă, condiţii de livrare), nevoia de mijloace de muncă şi costu-rile producţiei (normele de muncă).

În cazul în care afacerea se referă la producție şi prelucrare, atunci trebuie proiectate nevoile achi-ziţiei materiilor prime, managementului stocuri-lor şi cele ale depozitării.

Conform planului de producţie trebuie să se cunoască răspunsurile la următoarele întrebări:

• Cine va � responsabilul întregului proces de producţie (sau a unei părţi a acesteia)?

• Cum va � decursul procesului de producţie?• Care sunt echipamentele necesare pentru pro-

ducţia imediată?• De ce materii prime aveţi nevoie pentru pro-

ducţie?• Cine sunt furnizorii de materii prime şi care

este costul materiilor prime respective?• Care sunt costurile de producţie ale produsului?• De ce bunuri de capital (investiţii) va � nevoie

mai târziu?

În posesia proiectelor tehnice şi de producţie concrete, trebuie veri� cată lista uneltelor din pasul 3. şi dacă e necesar, trebuie să efectuaţi modi� cări-le. De asemenea modi� cările trebuie transferate şi în bilanţul de deschidere.

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

22

Pasul 6Pregătiţi planul de marketing.

Planul de marketing este o parte esenţială a pla-nului de afaceri, deoarece el schițează felul în care vom comercializa produsele sau serviciile, cum formăm preţurile şi cum facem publicitate.

În planul strategic am stabilit: unde ne a� ăm? unde ne îndreptăm? cum putem ajunge acolo?

În această etapă a plani� cării trebuie să clari� -căm elementele mixului de marketing în planurile de acţiune (produs/serviciu, preţ, distribuţie şi sti-mularea vânzării), trebuie stabilite costurile ivite în legătură cu punerea în aplicare a planului de marketing, şi trebuie să pregătim bugetul.

Pasul 7 Pregătiţi planul de organizare!În acest stadiu al planului de afaceri trebuie � xată structura companiei (forma de proprietate a afa-cerii, respectiv: este vorba de asociat unic, asociere sau societate pe acțiuni). Dacă forma afacerii este asociere economică (asociaţie), trebuie stabilite condiţiile asocierii (contract de asociere). Este in-dicată întocmirea organigramei preliminare, care arată structura întreprinderii.

Pe baza planului de organizare trebuie să puteţi răspunde măcar la următoarele întrebări:

• Sub ce formă de proprietate funcţionează or-ganizaţia?

• Dacă este vorba de asociere economică, cine sunt partenerii şi care sunt clauzele esenţiale ale contractului de parteneriat?

• Cine va avea dreptul de semnătură la bancă?• Cine vor � conducătorii? Care este backgro-

undul lor?• Care vor � atribuțiile conducătorilor? Care va

� domeniul lor de responsabilitate?• Ce stimulente (salariu, bonusuri, alte bene� cii

în bani și natură) pot � plani� cate?

Pasul 8Pregătiţi un plan de costuri, � nanciar și � nanciar. Pe parcursul analizei cheltuielilor constante şi

variabile trebuie studiată sensibilitatea la preţ, acoperire, resurse a afacerii respectiv a produselor (serviciilor), mai departe volumul de vânzări rea-lizabil și impactul asupra pro� tului, pe baza sta-bilirii reale a intervenţiilor (investiţie, cooperare, reclamă, reduceri, etc.). Veniturile care rezultă din acestea trebuie puse faţă în faţă cu cheltuielile afe-rente.

Să urmărim cu atenție continuă evoluţia planu-lui şi a datelor faptice, iar în cazul în care devine necesar, să-l modi� căm, să-l adaptăm la condiţiile schimbate. Acest tabel merită să � e întocmit în aşa fel, încât după � ecare coloană de date lunare să rămână o coloană goală în scopul introducerii datelor faptice. Comparaţia estimărilor cu datele reale în sine ne stimulează să facem analize, ca să căutăm, dacă abaterea este favorabilă sau nefavo-rabilă, şi care este cauza diferenţei?

Plan de riscToate afacerile – deoarece funcţionează într-un mediu de competiție – trebuie să facă faţă potenţi-alelor pericole. Antreprenorii trebuie să recunoas-că riscurile potenţiale şi trebuie să se pregătească cu o strategie e� cientă pentru tratarea riscurilor.

Factorii de risc care afectează viaţa micilor întrep-rinderi:• pagube materiale (inundaţii, incendii);• responsabilitate pentru angajaţi (condiţii de

muncă, protecţia muncii);• obligaţii faţă de populație (aşteptări sociale,

sponsorizări);• decesul angajaţilor a� aţi în poziţii cheie (cu cine

îi vom înlocui);• pierderi rezultate din creanţe irecuperabile

(parteneri de afaceri „dispăruţi”, falimentaţi);• furturi din magazin sau de la locul de muncă;• pierderi din cauza muncitorilor necinstiți (as-

cunderea produselor cu defecte, lipsuri);• di� cultăţi � nanciare (riscul schimbului valutar

în cazul fondurilor nerambursabile, penalizări din cauza întârzierilor plății impozitelor);

• riscul de piaţă (criză economică, concurenţii).

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

23

Metode de gestionare ale riscurilor:• încetarea cauzei,• crearea fondurilor de auto-asigurare,• încheierea unor asigurări externe,• angajarea experţilor.

Pasul 9Dezvoltaţi concepţia de management a afacerii După o de� niţie generală, conducerea înseamnă coordonarea resurselor umane şi materiale pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Conducerea reprezintă deci îndrumarea oame-nilor. Însă nu înseamnă doar îndrumarea indivizi-lor. În special nu acesta. Liderul (întreprinzătorul) trebuie să poată forma din indivizi o echipă, deo-arece îndeplinirea sarcinilor necesită din ce în ce mai multă coordonare, lucru în echipă.

Ca urmare a schimbărilor rapide şi continue ale pieţei, modi� cările au caracter permanent. Prin urmare, după în� inţarea societăţii, antrepre-norul nu se poate „liniști”. Funcţionarea de succes, supravieţuirea se poate atinge doar prin adaptare constantă. În acesta, factorul uman are un rol de-cisiv, nu numai din partea antreprenorului (lider), dar şi din partea managementului operativ şi a personalului.

Atât întreprinzătorul (conducătorul), cât şi conducerea operativă trebuie să furnizeze oame-nilor informaţii în continuu, ca ei să înţeleagă mo-tivele schimbării, necesitatea schimbărilor. Dacă nu înţeleg, că întreprinderea se a� ă în situaţie de necesitate, la care trebuie să se reacționeze, atunci nu se poate câștiga sprijinul, contribuţia lor. Dar dacă angajaţii sunt conştienţi de ceea ce se întâmp-lă, atunci ei înșiși ajută conducerea în punerea în aplicare a modi� cărilor. Antreprenorii (liderii) trebuie să cunoască şi să abordeze obstacolele schimbărilor. Mulți cred că lucrurile vor reveni la cursul lor, şi aşteaptă. Acceptă greu că schimba-rea este un fenomen normal, şi intervine tot mai frecvent.

Pentru fundamentarea durabilă a succesului schimbarea este necesară încă din perioada cu succes.

Împotrivirea angajaţilor are mai multe cauze: de exemplu obişnuinţa, confortul şi frica de ne-cunoscut. Este cert că obișnuințele sunt greu de schimbat. În zona de confort angajaţii se simt ca acasă. Schimbările însă forţează ieşirea din aceasta, preocuparea cu ideile noi. Ieşirea din obișnuință şi din zona de confort este și riscantă, şi de multe ori provoacă frică.

Și normele comportamentale dezvoltate în or-ganizaţie sunt factori care obstrucționează schim-barea, deoarece cu acestea oamenii s-au obişnuit, şi nu doresc să le modi� ce cu plăcere. Acest lucru se poate înţelege, deoarece schimbarea aduce în vi-

aţa lor multă incertitudine şi muncă suplimentară.Astfel se poate înţelege și faptul, că rezistenţa

împotriva schimbărilor se datorează oamenilor, de aceasta, dacă vrem să reducem rezistenţa (deoa-rece nu se poate elimina), trebuie implicate părţile interesate în aceste modi� cări (de exemplu ofer-indu-le informaţii, a se apela la creativitatea lor, a utiliza sugestiile lor, înlăturarea temerilor expri-mate).

Pentru toate acestea bineînțeles este necesar ca întreprinzătorul (conducătorul) să ştie ce vrea, să dețină o strategie de schimbare bine elaborată.

Exerciţiu: Să elaborăm planul de afaceri al prop-riei noastre afaceri pe baza modelului predat în cadrul cursului!

III. OPORTUNITĂŢILE ŞI MODALITĂŢILE DE DEZVOLTARE

Rolul dezvoltării, schimbării şi inovaţiei în afacereViaţa afacerii se desfășoară în condițiile unei schim-bări continue. Evoluează şi se schimbă mediul de afaceri, mediul natural, societatea şi oamenii. Con-form lui Peter Drucker adaptarea la schimbare este cea mai proastă strategie posibilă, pentru că aceasta ar însemna să învăţăm trecutul, ceea ce nu mai exis-tă. În lumea schimbătoare de azi cea mai bună ati-tudine este anticiparea schimbărilor, prevenirea lor prin dezvoltare, evoluţie. Pentru aceasta nu este ne-voie de un comportament de acomodare, ci de unul creator de viitor. Pe parcursul dezvoltării resursele noastre sunt folosite în afacere pentru dezvoltarea instituțională de asemenea capacităţi, care fac posi-bile în viitor, pe lângă schimbările viitoare, succesul afacerii. Pentru acesta trebuie să previzionăm viito-rul, să-l simțim. Să-l intuim din procesele prezen-tului. De aceea întreprinzătorul de succes petrece o parte semni� cativă a timpului său cu pregătirea vi-itorului, cu dezvoltarea. Inovează, schimbă, în timp ce se străduiește și pentru menţinerea performanţei actuale. Această dualitate înseamnă o provocare extremă pentru antreprenori: a activa bine în do-meniul în care suntem momentan acasă, în timp ce lucrăm însă la schimbare, astfel încât să putem satisface aşteptările pieţei și mâine. Capacitatea de inovare, reînnoire, chiar de renaștere (în multe ca-zuri) a � rmei este vitală în condițiile concurenţiale.

De ce să dezvoltăm? Ce să dezvoltăm?

Dezvoltarea este mijlocul creării viitorului. Nu pentru ea însăşi, de dragul ei trebuie să dezvoltăm, ci pentru ca afacerea să-și capete in� uenţa asupra

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

24

viitorului său, chiar și într-o măsură limitată. În acest interes ne dezvoltăm pe noi înşine. Antrep-renorul învaţă continuu, însuşeşte cunoştinţe pro-fesionale şi manageriale. Dezvoltăm cunoştinţele profesionale ale colegilor care lucrează în cadrul afacerii noastre, îmbunătăţim competenţele lor, ridicăm gradul de angajament şi motivaţia lor. Dezvoltăm baza materială a afacerii, introducem tehnologii şi metode organizatorice noi. Nu în ul-timul rând vom dezvolta produsele noastre şi rel-aţiile cu clienţii. Scopul tuturor acestora este clien-tul mulţumit şi antreprenorul fericit, prosper.

Cum să ne formăm viitorul? Procesul de plani� care strategică

Instrumentul şi metoda formării viitorului este formarea strategiei şi conducerea conform strate-giei. Strategia nu este altceva decât planul acelor acţiuni cu care, prin aplicarea lor, alegem din toate evenimentele viitoare posibile cele care ne sunt fa-vorabile, şi creştem şansele lor de petrecere, precum şi - paralel cu acestea – prevenim apariţia eveni-mentelor nefavorabile. Conform strategiei conco-mitent acţionăm activ, atacăm, ne confruntăm cu concurenţii, şi ne protejăm, cooperăm cu ei.

Strategia este sistemul scop-mijloc care asigură supravieţuirea afacerii pe termen lung. Stabileşte principalele aspirații, obiectivele pe termen lung ale societăţii, respectiv de� neşte acele metode şi mijloace, care conduc la atingerea obiectivelor. Scopul fundamental este să evidenţieze toate ace-le puncte forte ale întreprinderii, prin care se pot spera poziţii stabile şi puternice pe piaţă, respec-

tiv să găsească şi punctele slabe, care reprezintă o ameninţare pentru supravieţuire, sau suprafaţă de atac pentru concurenţă.

Managementul strategic îi revine sarcina de a avea grijă de exploatarea punctelor forte şi consolidarea punctelor slabe în aşa fel, încât resursele � rmei să fun-cţioneze armonizate cu mediul. Întreprinderea trebuie să stabilească ce, cu ce şi cum vrea să realizeze.

Concepţia strategică, după o evaluare aprofun-dată a situaţiei, stabileşte obiective pe termen lung reale pentru afacere şi desemnează astfel de acţiuni pentru realizarea lor, care cu mare probabilitate vor � instrumente cu efect în atingerea obiectivelor.

Acţiunile strategice asigură reacţia � exibilă a � rmei la diferitele evenimente (predictibile sau neaşteptate) din mediu, la oportunităţile bine exp-loatabile apărute pe piaţă, sau la anumite situaţii de pericol la care sunt expuse poziţiile de pe piaţă, pericole datorate schimbărilor cerințelor pieței sau acțiunilor concurenței.

Principala sarcină a dezvoltării strategiei este să identi� ce toţi acei factori, care pe termen lung conduc la poziţii puternice (de piaţă, tehnice, de dimensiona-le şi la poziții economice-� nanciare puternice rezul-tate din acestea), şi să caute în mod consecvent � eca-re dintre condiţiile de formare favorabile posibile ale factorilor, în po� da schimbărilor continue ale pieţei şi ale altor condiţii economice şi de mediu .

De ce este utilă şi necesară strategia?

Mediul de funcţionare al afacerii este piaţa. Gestiona-rea e� cientă depinde de capacitatea de prezenţă pe pi-aţă, păstrarea sau întărirea poziţiei de pe piaţă. În con-curenţa de pe pieţele exigente rămân în picioare doar aceia, care se pregătesc pentru provocări. Strategia:

• sprijină pregătirea conştientă pentru viitor,• face mai fundamentate deciziile operaţionale,• cu ajutorul ei se pot evita multe acțiuni inutile,• ne ajută să înţelegem mai bine oportunitățile

afacerii,• ajută comuniunea, mobilizează şi• înseamnă măsură – fără ea antreprenorul ar �

permanent în situație de improvizare.

Elaborarea strategiei

Procesul de elaborare al strategiei nu este altceva decât o metodă logică şi deductivă, efectuată pas cu pas. Din cunoașterea situației afacerii şi al locu-lui actual ocupat în mediu deducem concluzii, şi luăm decizii referitoare la strategie.

Scopul elaborării strategiei este de a aduce com-pania într-o poziţie de câştigător, menținându-l în armonie cu mediul său. Mai detaliat:

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

25

• clari� carea scopurilor şi intenţiilor,• stabilirea priorităţilor şi orientărilor,• crearea sau reînnoirea politicii companiei şi

cadrelor decizionale, • sprijinirea elaborării bugetului, sprijinul

distribuirii fondurilor şi• evidenţierea consecinţelor cele mai importan-

te şi al forţelor de constrângere.

Elaborarea strategiei reprezintă efectuarea urmă-toarelor activităţi:

• Diagnosticul strategic• Formularea misiunii companiei• Elaborarea strategiei• Pregătirea planurilor de acţiune• Elaborarea sistemului de control şi de moti-

vaţie• Execuţie/control• Revizuirea strategiei

Diagnosticul strategic

Decizii bune referitoare la strategie se pot naşte numai atunci, când la pregătirea lor scoatem la iveală în spirit deschis problemele, evaluăm cu sinceritate şi cu spirit critic capacităţile şi calităţile noastre, elaborăm diagnosticul strategic.

Pe parcursul analizei trebuie să abordăm sepa-rat factorii caracteristici întregii afaceri şi ai � ecă-rui domeniu de activitate.

În vederea elaborării analizei strategice me-toda cea mai frecventă utilizată este analiza PPOA (Puncte tari, Puncte slabe, Oportunități, Amenințări). (Cu iniţialele cuvintelor din limba engleză metoda este cunoscută sub numele de analiză SWOT).

Scopul elaborării analizei SWOT este de a pregăti managementul organizaţiei pentru deter-minarea poziţiei lui în raport cu mediul organi-zaţiei, respectiv să determine distanţa care se a� ă între situaţia dată şi poziţia dorită.

Baza diagnosticului strategic care fundamen-tează succesul este colectarea şi evaluarea infor-maţiilor.

În esenţă la baza succesului stau doi factori:• un fel de avantaj de situaţie în competiţie,

superioritatea realizabilă și păstrabilă faţă de concurenţi,

• nişele de piaţă nedescoperite sau neacoperi-te până acum.

Aproape în � ecare domeniu de afacere se pot obţi-ne avantaje faţă de concurenţi.

Nişele pieţei se pot explora prin analiza de-taliată a informaţiilor. De exemplu în unele ţări, regiuni se găsesc nişe geogra� ce; la unele catego-rii ale populaţiei – care pot avea nevoi speciale, de ex. bolnavi, sportivi, amatori și profesioniști, iubitori de modă etc. - pot � descoperite alte nişe de oferte.

Pe parcursul colectării şi evaluării informaţii-lor trebuie luat în considerare dacă antreprenorul poate să răspundă la întrebările de bază ale strate-giei. Acestea sunt:

• Care este ideea de bază a afacerii (� lozo� a)?• Care sunt domeniile de activitate vizate?• Ce clientelă, ce nevoi doreşte să satisfacă?• Ce abilităţi esenţiale trebuie să posede sau ce

capacităţi trebuie să însuşească ca să câştige poziţie dominantă permanentă faţă de colegii de competiţie?

• Cu ce poate asigura clienţilor bene� cii de durată?

• Ce fel de produse, servicii respectiv ce pieţe (cumpărători) doreşte să vizeze şi ce sarci-ni rezultă din acesta, referitor la anumitele funcții, sarcini ale companiei?

Analiza SWOT arată:• oportunitățile de care compania ar trebui să

pro� te,• amenințările, pe care este indicat să le evităm

sau să le eliminăm,• punctele tari, pe baza cărora se pot exploata

oportunitățile, și evitate amenințările,• punctele slabe, care trebuie consolidate în in-

teresul exploatării oportunităților şi înlătura-rea ameninţărilor.

Cunoscând acestea, � rma îşi poate determina viziunea, poate atinge situaţia dorită în viitor, con-form căreia îşi stabilește strategia.

Legătura dintre analiza SWOT și strategie

Pe baza paginii 184, PEARCE II, J.A. – ROBINSON, JR., R.B. (1991): Strategic Management.

Formulation, Implementation, and Control,IRWIN, Homewood, IL

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

26

Formularea misiunii afacerii

După ce am procurat şi sistematizat toate infor-maţiile considerate necesare, trebuie să stabilim misiunea afacerii, care reprezintă ideea conducă-toare a activităţii de afaceri. Această idee de obicei este o concepție clară, rezumată într-o propoziţie scurtă („misiune”) privind activităţile şi domeniile cu care � rma vrea să se ocupe în viitor respectiv în cercul activităților pe care va pune accentul.

Ideea principală (priorităţile exprimate în ea) în general se pot încadra în trei grupe:

• specializarea pe pieţe determinate (domenii, la grupuri de clienţi) sau în produse (servicii);

• să ofere clienţilor îndepliniri şi produse de o calitate care depășește mult ofertele concu-renţilor (de ex. service rapid şi sigur asigurat și după livrare);

• obţinerea unui avantaj concurențial cu pre-ţurile mici.

În Misiune � rma stabileşte acele valori, idei şi linii directoare, conform cărora organizează şi pune în aplicare activităţile, menține în funcţiune relaţiile cu părţile interesate ale afacerii.

Misiunea• de� neşte obiectivele afacerii,• distinge afacerea de alte societăţi,• stabilește activităţile în care doreşte să par-

ticipe,• se adresează tuturor celor interesați, ex pri-

mă atitudinea faţă de ei.

Misiunea decide deci, unde vrea să ajungă întreprinderea. Dacă ea „nu are o idee formată despre ce vrea să � e, atunci este ca un călător fără destinație � nală. Nu există modalitate pentru a de-termina dacă avansează sau nu.” (Acko� )

Formarea strategiei

O condiţie de bază pentru dezvoltarea e� ciente a unei strategii este dacă se reușește recunoaşterea acelor posibilități ale societăţii, pe care se poate baza o superioritate de situație durabilă.

Superioritatea de situație pot crea asemenea capacităţi, în posesia cărora � rma, comparativ cu concurenţa, și pe termen lung (deci durabil), poa-te să obțină rezultate mai bune decât cele medii (avantaj comparativ).

Superioară strategică poate � construită în ori-ce domeniu de activitate a � rmei: produsele, ser-viciile, pieţele, tehnologia, dezvoltarea cercetării, conducerea, pregătirea personalului, � nanţarea etc.

Paşii elaborării strategiei:• de� nirea elementului forță al strategiei,• elaborarea şi evaluarea versiunilor de strategie.

Elementul forță al strategiei poate � multidirec-ţională:

• Dacă ideea de bază este, că afacerea vrea să fie „altfel” în ceva decât concurenţa, atunci elementul forță înseamnă crearea unei situaţii de superioritate strategice, care oferă (bine apreciabil) față de con-curenţi performanţă mai favorabilă, de exemplu în domeniile: calitate, sortiment, imagine, deservirea clienților, valorifica-re, inovaţie.

• Şi atingerea cheltuielilor mai reduse poate � formulată ca element forță. De exemplu prin creșterea rulajului sau printr-o procedură specială care creşte e� cienţa, se pot reduce costurile de producţie, prin urmare şi preţul produsului.

• Se poate strădui şi pentru avantaje rezulta-te din rapiditate. Acestea se pot obţine prin dezvoltarea rapidă a produsului, preluarea rapidă a inovaţiilor, adaptarea rapidă la con-diţiile de mediu schimbătoare.

• Elementul forță al strategiei poate � deter-minată şi din latura produselor şi al pieţel-or. Trebuie să decidem dacă direcţia princ-ipală a strategiei să se orienteze către piaţa existentă sau către pieţe noi, cu produse existente sau noi. Prin combinarea acestor două aspecte se pot formula următoarele priorităţi strategice:

– În cazul pieţelor şi produselor existen-te piaţa trebuie lucrată mai intensiv (obținerea de noi clienţi, a vinde mai mult clienţilor existenţi), reintroduce-rea produselor pe piaţă cu produse în forme noi, cu alt aspect, eventual cu caracteristici noi. Să se aplice o reduce-re de costuri şi preţuri (analiza valorii, raţionalizare, procese noi de producţie). Divizarea în părți, facturarea separată a anumitor elemente.

– În cazul pieţelor existente şi produs-elor noi, element de forță strategică poate fi ajustarea produselor pentru a corespunde mai bine exigențelor cli-enţilor. Introducerea unei noi game de produse, completarea gamei existente cu produse noi.

– În cazul noilor pieţe şi în cazul produs-elor existente, un element de forță este extinderea pieţei (în deosebi căutarea pieţelor de export), câştigarea unui strat nou de cumpărători, introducerea de servicii de tip nou.

– În cazul introducerii de produse noi pe pieţe noi, elementul forță este diversi� -carea (lărgirea pieţei şi al gamei de pro-duse).

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

27

Variante strategice pot � dezvoltate din combi-naţiile domeniilor de activităţi posibile şi diferitele avantaje de situaţii de așteptat. Pe parcursul el-aborării concrete a strategiei la prima aproximare apare su� cientă, dacă pe baza analizei informaţii-lor antreprenorul alege calea care promite cel mai bun rezultat. Există însă șansa pericolului să nu aprecieze o oportunitate „mai bună”, şi în viitor el însuși pune la îndoială corectitudinea soluţiei adoptate.

Este deci mai indicat, dacă dezvoltaţi mai multe versiuni ale strategiei. Pe parcursul elaborării va-riantelor trebuie revenită la baza informaţională, iar informaţiile trebuie reevaluate, potrivit noilor concepții.

Versiunile strategice sunt întotdeauna schema-tice. Important: � ecare versiune să exprime alte concepții şi altă direcţie principală!

Versiunile strategice redactate trebuie evaluate. Criteriile de evaluare pot � următoarele:

• ce e� cienţă asigură versiunea (nu este crite-riul principal și unic!);

• ce consecințe � nanciare implică versiunea (costuri, posibilitate de � nanţare);

• ce incertitudini implică versiunea şi acestea în ce măsură sunt controlabile;

• pe ce „perioadă de timp” poate funcţiona versiunea, cum o acceptă mediul;

• versiunea cât de bine folosește capacitățile � rmei, punctele forte ale acestuia;

• versiunea cât de mult este în armonie cu personalitatea antreprenorului, aşteptările personalului etc.

Esenţa evaluării este, ca pe baza mai multor factori să faciliteze identi� care dintre direcţiile principale din versiuni a celei corecte.

După evaluarea versiunilor strategice poate avea loc elaborarea proiectului concret al strategiei afa-cerii, care conține în esenţă acţiunile care contri-buie la realizarea obiectivelor strategice.

Strategiile elaborate ținând cont de misiune arată acel drum, pe parcursul căruia afacerea își îndeplineş-te misiunea, adică atinge un nivel nou al dezvoltării.

De� nirea strategiilor trebuie conectată cu pla-ni� carea necesarului de resurse pentru executare şi cu mecanismul de efect al realizării.

În cadrul acestuia, pentru primii trei ani ai plani� cării strategice, trebuie realizate:

• planuri de venituri şi cheltuieli,• planul de resurse şi al utilizării lor (balanţă) şi• un plan de � uxuri de numerar (cash-� ow).

Pregătirea planurilor de acţiune

De� nirea strategiilor este urmată de elaborarea planurilor de acţiune. Planurile de acţiune cupr-ind acei paşi detaliaţi, care trebuie făcuți pentru realizarea strategiilor.

Planurile de acţiune de obicei sunt făcute pe o perioadă de un an şi includ:

• sarcinile de îndeplinit,• numele responsabilului pentru punerea lor în

aplicare,• termenul indicat pentru punerea în aplicare,• necesarul de costuri şi resurse, şi • punctele de control, precum şi denumirea

persoanei responsabile pentru controale.

Punctele de control merită instalate în locuri/faze, unde schimbarea rezultată din măsurile aplica-te este de aşa fel, încât are ca consecință progrese simțitoare comparativ cu situaţia anterioară a afa-cerii.

Elaborarea sistemului de control și de motivare

Managementul � rmei este responsabil de punerea în aplicare a strategiei. Este un mare avantaj, că strate-gia formată clari� că rolul şi atribuțiile proprietarilor şi managerilor operativi în conducerea funcționării societăţii. Strategia elaborată poate reprezenta baza acordului între proprietari şi management.

Pentru monitorizarea punerii în aplicare a stra-tegiei poate � creat un sistem de control de două nivele. Primul nivel face posibilă veri� carea pu-nerii în aplicare a controlului de către managerii societăţii. Nivelul doi oferă posibilitatea veri� cării realizării obiectivelor de investiţii de către propri-etarii � rmei.

Orice strategie valorează atât, cât este realizează din ea de către proprietar. Succesul strategiei antrep-renoriale nu depinde de faptul dacă am îndeplinit numeric prevederile, ci de măsura în care evolue-ază capacitățile afacerii, cât de capabilă va � afacerea pentru funcţionare e� cientă pe termen lung.

Strategia se realizează prin intermediul măsu-rilor directe şi indirecte.

• Măsurile directe se referă la crearea așa nu-mitelor condiţii � zice, eliminarea obstaco-lelor. De exemplu procurarea și în� ințarea,

Cuno

ştinţ

e de b

ază

de m

arke

ting ș

i ant

repr

enor

iale

28

dezvoltarea de echipamente, mașini, clădiri; organizarea � nanţării, tratarea problemelor � nanciare etc.

• Măsurile indirecte au ca obiectiv schimba-rea gândirii, atitudinii. De exemplu infor-marea, instruirea, motivarea, colectarea de opinii etc.

La realizarea strategiei este necesară de chema-rea şi tăria (uneori severitatea faţă de el însuşi) a antreprenorului.

Prin executarea şi realizarea acţiunilor elabora-te afacerea pășește într-o fază nouă a funcţionării ei. Își desfășoară activitatea având un scop, plani-� cat.

Revizuirea strategiei

Firma şi mediul său – mai ales piaţa – se schimbă rapid. Schimbările ar putea afecta strategia folo-sită. Pot întări, dar şi pune sub semnul întrebării obiectivele lui, executarea acţiunilor lui. Prin ur-mare este recomandată veri� carea strategiei afa-

cerii: dacă are rezultate, dacă asigură dezvoltarea superiorității de situaţie şi/sau menținerea ei faţă de concurenţă.

Controlul poate avea loc în mod continuu, atunci când problemele apărute pe parcursul efec-tuării sarcinilor de zi se compară cu obiectivele strategice. Acest control se bazează pe informaţii parţiale, care în scopul formulării concluziilor tre-buie însumate.

Controlul cuprinzător al strategiei este pus în aplicare în cadrul controlului periodic. În acest context se analizează cât de adevărate sunt cons-tatările diagnosticului de strategie, se compară obiectivele cu stadiul punerii lor în aplicare, se analizează motivele abaterii.

Dacă există diferenţe, trebuie modi� cată di-recţia strategică şi/sau trebuie luate măsuri în inte-resul accelerării executării sarcinilor.

Exerciţiu: Să pregătim planul de dezvoltare al afacerii proprii sau al unui produs de-al nostru, după exemplul prezentat în cadrul cursului!

Literatura de specialitate pentru continuarea studiului:

ZSOLNAI László (1998): Un altfel de management, cuvinte cheie pentru știința economică alternativă. Editura Economică şi Juridică, Budapesta.

SCHUMACHER, E.F. (1991): Ce este mic e frumos. Editura Economică şi Juridică, Budapesta.

HISRICH, R. D. – PETERS, M. P. (1991): Afacere, Lansarea, dezvoltarea şi funcționarea noilor întrepr-inderi, Editura Academică, Budapesta

KANDIKÓ József, MÁRTON Tibor, SZABÓ Sándor, ZSAKAY Gábor (1994): Manualul managerului de srl, RAABE, Budapesta.

Colegiul Studiilor Economice Moderne (2002): Plani� carea afacerilor. Academia Virtuală, Fundaţia APERTUS, Tatabánya

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

1

Procesul de dezvoltare economică în mediile rurale

INTRODUCERE

Un procentaj mare al teritoriului de astăzi al Uniunii Europene (91%) este alcătuit din zone de� nite ca medii rurale (sursă: Politica de dez-voltare regională a UE pentru 2007-2013). Aceste zone reprezintă căminul pentru 56% din locuitorii UE.

Zona rurală și peisajul este esenţială din punctul de vedere al formării identităţii oame-nilor care trăiesc acolo. Pe de altă parte, multe zone rurale se confruntă cu provocări import-ante şi au nevoie de mijloace, cu ajutorul căro-ra să-şi crească competivitatea şi prin aceasta și venitul. Cele mai importante forme de utili-zare a terenului sunt agricultura si silvicultura. Acestea sunt platformele, pe care se bazează di-versi� carea economică a zonelor rurale.

Acestui subiect aparține şi este important (o să şi facem analizarea) crearea condiţiilor ne-cesare pentru dezvoltarea economică și stimu-lul în zonele rurale – în cazul de faţă regiunea Odorheiului.

Efortul nostru pentru dezvoltare economică nu este unic. Căci planul de dezvoltare rurală al UE plani� cat pentru anii 2007-2013 încu-rajează ideile şi iniţiativele, care ajută întărirea condiţiilor economice din zonele rurale.

Zona rurală europeană are intr-adevăr mul-te de oferit: nu este doar un furnizor de mate-rii prime pentru noi, oferă şi locuri frumoase pentru oameni, ne oferă linişte, odihnă şi revi-gorare. Cu toate că Norvegia nu este membră UE, şi noi acordăm foarte multă atenţie pro-vocărilor şi ideilor din cadrul Uniunii.

Provocarea nu este altceva, decât descoperirea şi identi� carea unor posibilităţi deja existente şi a oportunităţilor cu potenţial de dezvoltare din co-munităţile locale ale zonelor rurale, iar pe urmă, formarea acestora în soluţii viabile din punct de vedere economic. Astfel ar creşte veniturile, i-am putea pe locuitori convinge să rămână acasă, şi am crea locuri de muncă şi surse de venit noi.

Procese interne în dezvoltarea economică a comunităţilor din zonele rurale

Există mai multe motive pentru demara-rea şi încurajarea procedeurilor de dezvoltare economică. În zonele respective lipsa locurilor de muncă este frecventă, acest fapt conduce la scăderea numărului de locuitori. Tinerii – deoarece nu îşi găsesc un loc de muncă – sunt nevoiți să se mute în cel mai apropiat oraş sau chiar într-o altă regiune, unde îşi pot găsi de lucru. În zona afectată, cu timpul se va închide şcoala, se va închide prăvălia locală, localitatea se va transforma de parcă ar � bântuită de fan-tome. Câţiva cercetători norvegieni au denumit aceste societăţi ca � ind societăţi subţiate.

În comparaţie cu situaţia multor altor ţări europene (cu care suntem noi comparaţi de obicei), se poate observa, că în Norvegia con-diţiile naturale date nu sunt optime pentru ag-ricultură. Teritoriul Norvegiei este de 324.000 km², populaţia este de 4,8 milioane, şi din acest motiv, situat după Islanda, este al doilea cel mai slab populat stat din Europa, cu doar 16 locu-itori pe kilometru pătrat. Terenurile utilizate pentru construcţii (incluzând şi drumurile) reprezintă doar cu puţin peste 1% din terito-riul ţării. Doar 3% din pământ reprezintă te-renuri agricole, iar 24% sunt zone împădurite productive. Alte 14 procente alcătuiesc păduri neproductive, in timp ce 7% din ţară este alcă-tuită din izvoare de apă dulce si gheţari. Cele aproximativ 50 de procente rămase sunt alcă-tuite din munţi, platouri, mlaştini şi terenuri mlăştinoase.

Aşezarea geogra� că a Norvegiei se a� ă în nordul îndepărtat,  între latitudinea nordi-că 57°–71° (Svalbard Island 80°), clima ei � -ind rece (ierni lungi, veri scurte). Mai putem menţiona, că fermele (gospodăriile) norvegie-ne sunt în general de dimensiuni mici (circa 10 hectare), şi acest fapt contribuie la împiedica-rea producţiei pe scară largă. În acelaşi timp,

Scopul modulului de faţă este să ofere o scurtă introducere în procesele de dezvoltare economică ale mediilor rurale. Prin prezentarea exemplelor teoretice şi practice vom pune în lumină întrebări importante, precum mobilizarea şi organizarea grupurilor de producători.

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

2

foarte multe gospodării norvegiene se a� ă pe te-renuri deluroase şi muntoase. Datorită acestora, mulţi fermieri norvegieni sunt obligaţi să combine agricultura cu alte surse de venit. Aceste surse pot � , de exemplu, producţia alimentară a micilor pro-ducători, produsele de artizanat şi construcţiile.

Norvegia şi fermierii norvegieni nu pot � del-oc comparaţi cu gospodăriile daneze sau germane, care se situează pe câmpie şi dispun de spaţiu des-tul şi pentru producţia e� cace pe scară largă.

Modernizarea şi centralizarea arată aceleaşi tendinţe în Norvegia, ca şi în restul Europei. Oa-menii, din motive de educaţie şi pentru a-și găsi locuri de muncă mai atractive, părăsesc mediile rurale şi se mută în marile oraşe şi în centrele regionale.

Echiparea gospodăriilor cu tehnologie avan-sată scade nevoia pentru forţa de muncă umană. Cu mecanizarea şi modernizarea sectorului agri-col, fermierul produce aceeaşi cantitate de lapte, carne şi alte produse agricole, cu angajarea unei forţe de muncă mai mici.

Părăsirea zonele rurale în favoare oraşelor mari este o tendinţă foarte clară şi este în curs de câteva decenii. Prin urmare, în micile comunităţi ascun-se condiţiile necesare pentru o viaţă normală (ac-cesul la şcoli, spitale şi diferite servicii, cum ar � băncile, cafenelele, magazinele, transportul public etc.) scad cu mult sau dispar complet. Astăzi circa 20% din populaţia norvegiană locuieşte în medii rurale.

Norvegia nu a avut parte de condiţii favorabile necesare pentru agricultură, totuşi, poate chiar din acest motiv, dispunem de un sistem de sprijinire bine elaborat în domeniul producţiei alimentare şi al agriculturii. Cu toate acestea există şi o politică, care îi încurajează pe micii producători agricoli, ca să se unească cu ceilalţi, alcătuind astfel unităţi mai mari, care pot � mult mai e� ciente din punc-tul de vedere al producţiei. Şi în Norvegia, cent-ralizarea şi comercializarea producţiei alimentare, în comparaţie cu alte state, a fost o parte esenţi-ală a politicii naţionale şi a modernizării. Această strategie a indus schimbări elementare în structu-ra populaţiei în întreaga lume şi în � ecare colţ al Europei.

Această dislocaţie, de� nită de literatura de spe-cialitate ca urbanizare şi centralizare, n-ea moti-vat, să privim altfel regiunile rurale. Astăzi putem � martorii unei creşteri constante a interesului faţă de mediul rural: populaţia urbană priveşte satele ca o alternativă pentru relaxare şi revigorare.

O oportunitate pentru zonele rurale este as-cunsă şi în noua modă a alimentaţiei ecologice, esenţa acestui gen de alimentaţie � ind consumul de alimente crescute şi produse la nivel local. De asemenea alimentele şi transportul acestora tre-buie asociate şi să � e în contact direct cu elemente

naturale. Este importantă natura, aerul proaspăt, hrana proaspătă şi sănătoasă.

Traiul bun, noţiunea unei vieţi de calitate – care este mai răspândită ca în anii precedenţi (de exemplu Norvegia anilor 80) – reprezintă pentru din ce în ce mai mulţi fermieri tradiţionali o alter-nativă nouă şi posibilitatea de a lega agricultura cu alte surse de venit.

Dar ce este o viaţă bună? Ce ne dorim cu toţii pentru noi, eventual pentru familiile noastre?

În acest context amintim teoria lui Abraham Maslow, pe care omul de ştiinţă l-a descoperit în anul 1943. Maslow, în modelul său, enumără şi aranjează în ordine ierarhică necesităţile omului. Piramida lui Maslow este alcătuită din cinci nivele, ordinea nivelelor � ind predeterminată de savant pe baza relevanţei acestora. La cel mai scăzut nivel se a� ă nevoile � ziologice. La vârful piramidei se a� ă nevoia de auto-actualizare, care este o nevo-ie legată de dorinţa de auto-realizare şi atingerea scopurilor noastre. Nevoile de pe nivelele superi-oare ajung în centrul atenţiei doar dacă nevoile de sub ele au fost deja satisfăcute. Astfel, satisfacerea nevoilor o începem la cel mai scăzut nivel, dar în viaţa de zi cu zi va trebui să ne confruntăm şi cu nevoile tuturor celorlalte nivele.

Ca să ne satisfacem nevoile � ziologice, avem neapărat nevoie de un fel de venit. Cea mai frec-ventă sursă de venit este munca plătită. Pentru foarte multe persoane, un loc de muncă, care este iubit, reprezintă un element important al vieţii, şi este chiar un ingredient de bază al lucrului numit de noi viaţă bună.

Serviciile precum sistemul sanitar, şcolile pent-ru copii noştri, magazinele în care găsim produs-ele necesare pentru viaţa noastră cotidiană, ben-zinăriile şi transportul public, sunt toate elemente care se dovedesc a � esenţiale pe parcursul vieţii noastre de zi de zi.

Fig. nr. 1 Piramida nevoilor

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

3

Pentru o viaţă de calitate este necesară şi posi-bilitatea, ca în timpul nostru liber să putem face ceva ce ne place. Ca de exemplu diferitele activităţi sportive, frecventarea cafenelelor şi restaurantelor locale, înscrierea în diferite cluburi şi mersul la dans. Acestea nu sunt neapărat necesare pentru supravieţuire, însă pentru o viaţă bună, de calitate, sunt.

În Norvegia, mai ales în zonele îndepărtate, în comparaţie cu majoritatea altor ţări, se observă scăderea rapidă a populaţiei în zonele rurale. Ti-nerii se mută în oraşele mari din scopuri educaţio-nale, iar pe urmă nu se mai întorc acasă, deoarece acolo nu-și găsesc locuri de muncă convenabile.

Pe de altă parte, chiar în zonele rurale se găsesc cele mai importante surse, de aceea politicienii pun accent deosebit pe elaborarea unor programe şi strategii, cu care se poate dezvolta îndeosebi economia regiunilor rurale.

De� niţiiPe parcursul modulului de faţă vor surveni (şi vor surveni şi în cele de mai târziu) anumite cuvinte şi termene folosite des, pe care trebuie să le de� nim.

• Sustenabil = mai mult decât capabil• Comunitate = zonă de� nită geogra� c• Dezvoltare economică = crearea de locuri de

muncă

Mai jos vom discuta pe scurt conţinutul şi înţele-sul acestor cuvinte:

Dezvoltarea sustenabilă este o metodă de uti-lizare a resurselor, al cărui scop este satisfacerea nevoilor oamenilor astfel încât între timp să se ocrotească mediul, pentru ca aceasta să nu cores-pundă doar nevoilor oamenilor care trăiesc astăzi, ci şi pentru nevoile generaţiilor următoare.

Termenul a fost folosit de către Comisia Brundt-land, şi tot ei au alcătuit cea mai citată de� niţie a dezvoltării sustenabile, care sună astfel: „dezvol-tarea sustenabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compro-mite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi sa-tisface propriile nevoi.”

Prin comunitate, înţelegem o zonă de� nită geogra� c, cum ar � de exemplu satul, municipiul, regiunea şi altele asemănătoare.

Dezvoltarea economică În acest context, dacă vorbim despre dezvoltare economică, atunci în principiu ne gândim la crea-rea locurilor de muncă, în primul rând la crearea de locuri de muncă noi, dar nu numai. Noţiunea dezvoltării economice acoperă şi asigurarea locu-rilor de muncă deja existente şi extinderea locuri-lor de muncă part-time. Noţiunea acoperă şi alte forme de activitate generatoare de venit.

Pluriactivitate şi diversi� care – elemente critice:

• OAMENI• PIAȚĂ• MATERII PRIME• BANI• INFRASTRUCTURĂ

OameniiOrice proces de dezvoltare depinde total de fap-tul dacă oamenii sunt dispuşi de a-şi asuma ris-cul pentru o muncă grea şi de a se dedica total pentru atingerea scopului. Crearea de noi locu-ri de muncă este o acţiune riscantă. Persoanele implicate trebuie să înţeleagă, că succesul necesi-tă multă muncă, curaj şi îndemânare – dar acea senzaţie, că visul tău a devenit realitate, merită orice efort.

Dar care este situaţia în caz de eşec? Asum-area riscului implică posibilitatea eşecului. Este bine dacă recunoaştem acest fapt. Dar oare cum reacţionează societatea la eşec? Cum ne va afec-ta un feedback negativ tendinţa de a ne asuma riscul?

Un exemplu norvegian:

Programul Naţional pentru creşterea ve-niturilor micilor producători din indust-ria alimentară 2001-2010, iniţiat de Min-isterul Alimentaţiei şi Agriculturii.Scopul este creşterea capacităţii de con-curenţă al fermierilor (şi al tuturor imp-licaţi în lanţul valoric). Pentru realizarea acesteia, principalul punctul de focusa-re este piaţa. Viziunea este să creăm noi oportunităţi pentru agricultura norvegi-ană, astfel:

• Dezvoltarea de produse de înaltă ca-litate pentru care piaţa este dispusă să plătească.

• Creşterea venitului în întregul lanţ valoric.

• Trebuie oferită o atenţie sporită pentru venituri şi pro� tabilitate.

• Trebuie stimulată abilitatea de adap-tare la noile condiţii.

Scopul programului este ca, fermierilor şi companiilor locale de turism şi de in-dustrie alimentară, care oferă produse alimentare locale, să li se acorde priorita-te. Cele mai importante resurse ale prog-ramului: educaţia şi activitatea de piaţă.Ministerul va evalua rezultatele prog-ramului obţinute până acum, şi pe baza acestora va decide dacă îl va continua şi după 2010.

}RESURSE

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

4

Reacţiile şi pedepsele de după faliment sau suc-ces pot � foarte diferite de la o ţară la alta. Ba mai mult, putem descoperi devieri mari şi între două sate din aceeaşi ţară.

PiaţaOrice produs sau serviciu lansat pe piaţă trebuie să satisfacă o cerere. Acest subiect îl vom expu-ne mai detaliat în următorul modul, unde ne vom concentra pe piaţă. În procesul de dezvoltare eco-nomică, piaţa este un element critic. Este extrem de important să ne creăm o imagine, despre cei pe care l-ar interesa produsul nostru. Există anumite întrebări, pe care trebuie să ni le punem la înce-putul unui proces de dezvoltare sau inovare, de exemplu:

Există piaţă pentru produsul sau serviciul oferit de noi?

Este foarte important să începem cu de� niţia pi-eţei noastre, şi să analizăm meticulos, care sunt necesităţile şi cerinţele, pe care le putem satisface cu produsul nostru. Este imposibil să supraviețuim dacă pregătim un produs, pe care nimeni nu şi-l doreşte. O asemenea situație va crea pierderi la toate nivelurile.

Materii prime Prin materie primă putem înțelege orice din care se poate crea un produs. Dar, este foarte frecvent când, prin noţiunea de materii prime putem să ne gândim la materii care sunt în legătură directă cu natura, materii pe care le putem cultiva şi recolta, pe care le putem culege, săpa, colecta, captura sau vâna.

Se poate întâmpla, ca în anumite locuri să exis-te materii prime, care să � e utilizate parţial sau să nu � e utilizate deloc, acestea stârnind gândirea creativă, astfel oamenii se pot gândi la idei şi pro-duse noi. În alte locuri sursele de materii prime accesibile au fost exploatate excesiv. Din păcate, cu epuizarea resurselor naturale ne întâlnim din ce în ce mai des. Această epuizare a resurselor este exact opusul dezvoltării durabile amintite mai sus.

BaniiUn element important al dezvoltării economice este capitalul. Capitalul este o categorie mai largă, nu include în sine doar banii. Capitalul poate � uman (minţi bune, braţe puternice, idei inovato-are, etc.) sau poate � capital bazat pe echipamen-tele sau instrumentele deja existente sau accesi-bile. Când vrem să începem ceva, care conform speranţelor noastre poate rezulta locuri de muncă şi un pro� t, este foarte important, ca înainte de toate să facem un studiu despre sursele de capital disponibile. Este recomandat să colectăm infor-

În America, anual se publică o listă cu noi-le întreprinderi cu cele mai mari succese. Din punctul de vedere al lui Otto Caltenborn, pro-fesor al Şcolii Norvegiene de Management, în spatele întreprinderilor de foarte mare succes se a� ă foarte multe falimente. Cu câţiva ani în urmă proporţia � rmelor falimentare era de 3,7%, ceea ce este o cifră destul de ridicată în comparaţie cu situaţia norvegiană. În ţara noastră nu tolerăm deloc falimentul, dar şi aici există diferenţe mari din punct de vedere geogra� c.

Norvegia este o țară care produce și exportă o cantitate semni� cativă de materii prime. Produsul nostru dominant este peştele (aici nu luăm în considerare ţiţeiul şi gazele na-turale). Cantitatea care poate � pescuită este strict reglementată prin cotele şi limitele de timp pentru pescuire clar stabilite. Dispunem de asemenea de instrumentele necesare pent-ru a controla, dacă cotele, echipamentele de pescuit şi toate celelalte restricții au fost ur-mărite. Peştele, ca sursă de venit, este de im-portanţă critică pentru Norvegia. Și este de importanță crucială și un element important pe parcursul negocierilor cu UE şi cu statele vecine (Islanda şi Rusia).Un exemplu norvegian:

produsele de artizanat de dimensiuni miciCu câţiva ani în urmă Norges Vel a organizat o competiţie naţională, cu scopul de a introduce pe piaţă câteva obiecte de cadou noi - create în Norvegia - şi nu în China! Interesul a fost imens! Au fost primite obiecte din � ecare colţ al ţării, însumând mai mult de 3000 de produse de la mai mulţi de 1000 de producători. Juriul compus din profesionişti a selectat cu greu câştigătorii, în � nal neputând decide cine să ocupe primul loc. După terminarea concursului, am rugat juriul să ne exprime părerea despre competiţie. Concluzia a fost următoarea: „Printre produsele participante

există un număr foarte mare de obiecte create cu tehnici si abilităţi de producţie profesionale, dar abia există printre ele câteva care ar avea succes şi pe piaţă”

Astăzi, se mai pot găsi pe piață foarte puține sau nici unul dintre aceste produse.

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

5

maţii despre, de unde putem primi capitalul ne-cesar pentru a ne demara proiectul.

Capitalul privatCapitalul privat poate reprezenta proprii noştri bani economisiţi, forţa noastră de muncă sau ech-ipamentele care pot � folosite în producţie.

FonduriFondurile pot � locale sau generale, puse la dis-poziţie de către administraţia locală, guvern sau poate de câţiva oameni de afaceri de succes. Este vorba de întreprinzători care încurajează dezvol-tarea locală. România, datorită statutului său de membră UE, va avea acces la toate fondurile puse la dispoziţie de către UE, Norvegia însă, deoarece nu este stat membru, cade în afara acestui sistem. Când dorim să accesăm un fond, trebuie să acor-dăm atenţie criteriilor pe baza cărora putem � eligibili pentru un asemenea ajutor, încă dinain-te de a investi prea multă muncă şi energie într-o idee sau un proiect-pilot.

Credit bancarPe lângă � nanţare şi capital privat, este adesea ne-voie şi de credit bancar. Unele instituții bancare sunt restrictive la acordarea creditelor. Prin ur-mare este important să pregătim un plan bun şi solid, cu care putem convinge angajaţii bancari că proiectul nostru este unul de succes. Condiţiile obținerii unui credit pot � diferite la � ecare bancă în parte. Înainte de a accepta banii, este indicat să efectuăm toate calculele, ca să știm dacă are sens să ne implicăm în costurile şi cheltuielile estimate.

Există şi alte surse de � nanţare, cum ar � inves-titorii privaţi, donaţiile, granturi etc.

Infrastructură La lansarea unui proiect este foarte important să examinăm cadrele legale şi politice existente. Dacă analizăm societăţile din ziua de azi, putem obser-va, că nu există nici un punct geogra� c sau nici un proces, care să nu � e sub incidenţa unei legi sau al unui regulament. Va � cu atât mai bine, cu cât analizăm mai atent regulile şi reglementările îna-inte de a începe.

Trebuie să luăm în considerare şi alte elemente infrastructurale, de care depinde procesul și pro-iectul de realizat. În cazul agriculturii şi al pro-ducţiei de alimente şi fructe, alimentarea cu apă (calitatea şi cantitatea apei) este critică. Situaţia este aceeaşi şi în cazul energiei electrice: avem acces stabil şi iarna la curentul electric, sau avem nevoie şi de un sistem de rezervă? Există drum prin care să ajungem la locul unde vom produce sau comercializa produsele? Avem unitățile de producţie necesare sau locaţiile corespunzătoare, pentru realizarea producției plani� cate în viitor?

Importanţa structurilor amintite mai sus este schimbătoare într-o oarecare măsură, un lucru este însă sigur: fără ele este greu să ne imaginăm o dezvoltare economică sustenabilă.

MobilizareMobilizarea este acţiunea de adunare de provizii și organizare de trupe, gata de război. Asta este sen-sul original al cuvântului. În studiul de faţă, noi o să folosim cuvântul pentru situaţia în care dorim schimbarea vieţii noastre, pentru crearea unui vi-itor mai bun pentru noi, copii noştri şi concetăţe-nii noştri.

Mobilizarea societăţii asigură prin participarea activă a populaţiei în procesele de luare a decizi-ilor (în cooperare cu administraţia locală, unde este posibil), pentru a lucra cu toții împreună pentru dezvoltarea comunităţii lor. Astfel cetăţenii participă în număr mare la luarea deciziilor de na-tură politică şi economică, asta depinzând în mare măsură de gradul de deschidere al societății: cât de deschisă este comunitatea respectivă să coopereze cu administraţia locală şi să participe activ la îm-bunătăţirea condiţiilor locale.

Când oamenii nu se simt destul de puternici pentru a schimba ceva sau nu se pot organiza şi să decidă cum să lucreze pentru schimbare în diferi-tele sectoare, participarea acestora slăbeşte.

Mobilizarea şi dezvoltarea societăţii se focus-ează pe conştientizarea importanţei gradului de angajament al populaţiei din societate, pe alcătui-rea unor mecanisme cu ajutorul cărora comunita-tea locală poate să-şi plani� ce şi să-şi pună în apli-care iniţiativele. De asemenea, se concentrează pe construirea dialogului şi cooperări cu autorităţile administraţiei locale, şi pe oferirea unei asistenţe care completează resursele şi îmbunătăţeşte con-diţiile locale.

În toate democraţiile au loc discuții, despre cum s-ar putea găsi cel mai bun model al repre-zentaţiei. Cum ar trebui să selectăm acele persoa-ne, care să aparțină unui grup, astfel încât să � m siguri că vom asculta vocile tuturor? Pe parcursul mobilizării şi procesului de dezvoltare al unei co-munităţi este esenţial să � e reprezentată � ecare fracţiune a populaţiei, sau cel puţin să li se ofere posibilitatea de a participa. Dar care sunt de fapt acele grupuri diferite, despre ale căror includere în proces ar trebui să ne îngrijim? În cele ce urmează găsiți o listă care speci� că categoriile folosite în mod obişnuit când vine vorba despre mobilizarea comunității:

• tineri,• bătrâni,• bărbaţi şi femei,• minorităţi• persoanele care reprezintă diferite ocupaţii• persoanele cu factor de decizie.

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

6

Este foarte important să ne asigurăm, că orici-ne din comunitate are posibilitate de a participa, chiar dacă pentru mobilizarea grupurilor specia-le va trebui să utilizăm metode diferite. Poate că tinerii (elevii şi studenţii) nu vor să participe la aceleaşi întâlniri, ca şi bătrânii. Ca să ascultăm şi opiniile lor, poate va trebui să organizăm întâlniri speciale, în mediul lor.

Cu ajutorul noilor canale electronice de co-municare (internet, Twitter, Facebook), tinerii din numeroase ţări au dezvoltat arene paralele de pentru comunicare şi pentru viaţa socială. Pentru cei care s-au obişnuit mai ales cu căile tradiţionale de comunicare, acest fapt reprezintă o provocare.

Oamenii mai în vârsta au o istorie lungă în viață. Pe parcursul vieţii lor ei au avut parte de multe schimbări. În societatea modernă ei repre-zintă foarte des un grup neglijat, și în multe situ-aţii nevoile şi opiniile lor sunt luate mai puţin în considerare.

Cealaltă categorie a cărei voce nu este ascultată tot timpul, este cea a femeilor. În multe societăţi femeile au fost şi sunt asociate cu familia şi cămi-nul. Nu este uşor să reprezinţi simultan femeia de afaceri, mama şi � ica, dar în procesului de mobili-zare este esenţial să le asigurăm şi femeilor spaţiu şi oportunităţi, ca să participe şi ele activ în proce-sele de dezvoltare locală.

Când facem mobilizare pentru schimbare, pentru diferite procese şi acţiuni, se întâmplă frec-vent să � e util şi din punct de vedere strategic înţe-lept, dacă informăm şi organele decizionale despre ideea noastră. Este un pas foarte bun implicarea şi angajarea politicienilor în proces. Deseori asta contribuie mult la realizarea proiectului, la împ-linirea dorinţei noastre de schimbare, sau la orice altceva, ca efect al mobilizării.

În � ecare grup există persoane care doresc să facă mai mult. Aceste persoane se simt nevoite să convingă toată lumea despre necesitatea ideii lor și marea valoare a contribuției lor.

Mobilizarea înseamnă să convingi diferite persoane să contribuie cu experienţele, cunoş-tinţele, abilităţile şi ideile lor la proiect.

Con� icteÎn cazurile în care convocăm oamenii ca să-şi exprime părerile despre instrumentele şi soluţiile dezvoltării rurale, con� ictele de interese se pot evita cu greu. Întrebarea este, ce măsură trebuie să aibă aceste con� icte, ca să le luăm în considerare. O strategia bună este să ne pregătim pentru dife-ritele tipuri de con� icte și să elaborăm posibilele ieşiri şi modalităţile de soluţionare a problemelor, ca să � m pregătiţi la apariţia acestora.

Con� ictele sunt văzute frecvent ca � ind ceva negative, un con� ict însă poate genera idei noi şi energie pozitivă. Transforma con� ictului în ceva

pozitiv, depinde adesea de cum gestionăm conf-lictul în sine. Depinde şi de mediul în care au loc discuţiile şi dezbaterile deschise, de faptul dacă îl înfruntăm cu încredere şi dacă în intervalul nostru de timp încape şi o a doua rundă discuţii.

Pentru ca procesul de mobilizare să � e bun, adică să îi motiveze şi să îi angajeze pe oameni, trebuie să aibă loc mai multe elemente:

Participanţilor trebuie să li se ofere posibilita-tea să-şi exprime ideile printr-o cale de încredere și con� dențială. În continuare, ideile şi soluţiile trebuie discutate în comun. Se poate observa, că ideile bune devin şi mai bune, dacă le discută mai multe persoane şi îşi exprimă părerile în legătură cu ele.

Ideile necesită o platformă comună, deoarece asta întăreşte frecvent aprecierea şi acceptarea altor puncte de vedere, şi poate crea idei noi.

Multe procese de mobilizare reprezintă o opor-tunitate unică, ca indivizii comunităţii să se cuno-ască reciproc şi ceea ce este mai important: să se accepte reciproc. Pe această cale se pot crea încă o dată relaţii noi şi interesante.

Conţine mobilizarea pericole?Orice acţiune sau procedeu iniţiator de ceva nou atrage după sine riscuri şi anumite domenii, căro-ra trebuie să le acordăm o atenţie specială. Un ase-menea domeniu este cel a aşteptărilor mari, ireale.

Când lucrăm cu idei noi sau dezvoltăm proiec-tele/produsele deja existente, se întâmplă des să ne apuce un val pozitiv, o doză mare de optimism, şi să formăm o imagine ruptă de realitate, conform căreia credem că putem realiza totul într-un timp scurt. Este o situație este foarte comună. Dacă nu o controlăm şi nu există cineva care să joace rolul de „avocatul diavolului”1, atunci există o un mare risc ca iniţiatorul şi celelalte persoane să aibă parte de o mare dezamăgire. O asemenea dezamăgire poate duce la stoparea procesul în întregime, şi cu sigu-ranţă îl va transforma într-unul mai puţin energic şi pozitiv.

Câteodată putem observa existenţa unor idei care ne provoacă un con� ict interior. În alte cazu-ri, printre participanţi există câteva persoane care doresc să saboteze procesul. Din punctul de vedere al procesului este foarte importantă identi� carea cât mai rapidă a sabotorilor, corupătorilor. Astfel putem acţiona, utilizând diferite metode, în scopul scăderii in� uenţei şi spaţiului lor de manevrare.

În cazul proceselor de mobilizare – la fel ca în alte situaţii în care oamenii comunică şi inte-racţionează unii cu alţii – există câţiva care nu se cred luaţi în serios, simţindu-se depăşiţi de către ceilalţi. Dacă îi facem pe oameni să se simtă mai puţin valoroşi decât alţii sau că propunerile lor

1) Expresie folosită frecvent în descrierea persoanelor care pun întrebări critice.

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

7

sunt mai puţin valoroase ca al celorlalţi, atunci putem avea un efect negativ asupra comunicării generale şi asupra atmosferei. Asta lasă din nou mai puţin loc pentru procesele pozitive de inovare și de creație. La formarea şi menţinerea unui pro-ces bun şi constructiv este esenţial să respectăm � ecare participant, să ascultăm cu atenţie părerile tuturor şi să încercăm să � m constructivi.

Rezumatul paşilor principali al unui proces de mobilizare:• identi� căm problemele, provocările şi necesi-

tăţile;• organizăm o întâlnire deschisă, în cadrul căreia

dezbatem posibilitățile de a soluţiona situaţia;• alcătuim grupuri de lucru conform necesităţilor;• identi� căm și cartogra� em resursele disponibile;• dezvoltăm idei şi posibilităţi noi pe baza

resurselor descrise;• ideile astfel născute le evaluăm şi întocmim cu

ele o listă de priorități;• determinăm ce este de făcut şi împărţim sarci-

nile;

OrganizareaNecesitatea cooperării are multe motive, dar cel mai evident este cel economic. Adesea asta este primul motiv pentru care oamenii încep să coo-pereze. Demararea deseori este condiţionată de împărțirea resurselor pentru clădiri, echipamen-telor, pentru marketing şi vânzări.

Motive bune și avantajele cooperăriiExistă un proverb, care sună astfel: „Unde-s doi puterea creşte” (mai mulţi oameni sunt capabili să gândească mai bine). Deşi acesta este un proverb cunoscut de mulţi dintre noi, există nenumăra-te exemple, în care oamenii încearcă să-şi rezolve problemele implicând într-o cât mai mică măsură alte persoane. Ca să putem lucra împreună cu alţii, avem nevoie de încredere şi convingere reciprocă, asta � ind motivul pentru care din când în când ne este greu să colaborăm.

Cooperarea de asemenea creşte şansele creării de idei bune. Într-un for mai larg vom auzi şi idei mai puţin bune, dar crește şansele ca printre multitudi-nea de idei slabe să găsim una sau două care să � e bune. Are un mecanism de selecţie mai e� cientă.

Este incontestabil şi faptul, că printre noi există foarte puţine persoane care să � e experţi în toate domeniile (de ex. în domeniul lanțului de valori). Prin urmare, într-o echipă sau în orice alt aspect al cooperării organizate, membrii trebuie să dispună de competențe variate.

Dacă mai multe persoane lucrează împreună, paleta de experienţe pe care o putem utiliza şi mo-biliza este mai largă decât în cazul muncii unei singure persoane.

Lucrul alături de tovarăși sau colegi oferă şi posibilitatea împărțirii cheltuielilor şi eventuale-lor pierderi. Ajută şi la starea noastră de bine, în general � ind considerat un lucru bun să avem co-legi. Mersul la lucru devine mai distractiv, adesea poate � chiar stimulativ și să ne facă mai bogați. Se spune că problemele şi gândurile triste vor � mai puţine, dacă le împărtăşim cu alţii, iar veştile bune cresc fericirea în cazul împărtăşirii.

Un alt efect, mult mai practic, al cooperării este o utilizare îmbunătăţită a resurselor şi posi-bilitatea organizării mai e� ciente a timpului liber. Cooperarea poate � şi o metodă de lucru care creş-te sentimentul de siguranţă al indivizilor în cazul accidentelor sau al deceselor.

Dezavantajele cooperăriiÎn multe cazuri cel mai uşor este să ne soluţionăm singuri problemele, fără nevoia de a ne consulta cu nimeni. În situaţii de cooperare, pe de o parte scade independenţa individului, iar pe de altă par-te acesta devine un membru al unui colectiv mai mare, unde indivizii sunt în relații de dependență mutuală. Desigur acest lucru poate � privit şi ca un aspect pozitiv.

Într-un anumit context, con� ictul poate � perceput ca un război. Cooperările reprezintă o provocare deosebit de mare, pentru că în cazul

Proc

esul

de d

ezvo

ltare

econ

omică

în m

ediil

e rur

ale

8

lor creşte şi posibilitatea situaţiilor de con� ict. Când oamenii lucrează împreună, cresc punctele de contact. Deoarece contactul poate să conducă la con� ict, eventualitatea formării acestor situaţii este crescută.

În toate formele de interacţiune umană – � e ele organizate sau neorganizate – poate să se dez-volte o situaţie în care echilibrul dintre cooperare şi concurenţă devine o întrebare. Cooperarea şi competitivitatea sunt ambele elemente alcătuito-are ale naturii umane, dar felul în care acestea se manifestă şi se exprimă, depinde adesea de struc-tura socială şi culturală.

În� ințarea de noi afaceriÎnceperea unei afaceri poate � un proces complex, care atrage după sine multe provocări, un proces care implică riscuri şi multă muncă. Când cineva se pregă-teşte de un asemenea proces, trebuie să aibă în vede-re legile, multitudinea de formulare de înregistrare, birocraţia şi „invidia locală”, de care va avea parte. Putem reduce câteva din provocările amintite, dacă demarăm afacerea în cooperare cu alții.

În partea de lume unde noi trăim, au scăzut ac-tivităţile economice din oraşe iar cererea de pro� -tabilitate a crescut. A crescut şi nevoia faţă de ac-tivităţile economice variate. În această situație este important să pornim afaceri noi, mai ales în sate.

Cea mai răspândită formă a unei afaceri or-ganizate în cooperare cu alţii este societatea pe acţiuni. O altă formă al afacerii bazate pe asociere este societatea cu răspundere limitată. Este o alter-nativă bună pentru nivelul scăzut de cooperare şi creare de afaceri din zonele rurale.

Paşi (etape) în procesul organizării cooperării:Etapa Caracteristici

Etapa de deschidere Multe idei şi posibilităţi – discuţii deschise. Participanţii nu sunt sigu-ri de rolul jucat în cadrul grupului.

Etapa de prosperitate Dialog con� dent, creativitate, obiec-ţii puţine.

Etapa de solidaritate Membrii grupului încep să se cuno-ască şi să soluţioneze problemele împreună.

Etapa con� ictelor Con� icte de interese. Discuții. Di fer-ențele de opinie se clari� că. Grupul rezolvă provocările şi capătă putere.

Etapa reconsiderării Grupul se bucură de dezvoltare şi de capacitatea de rezolvare a problem-elor. Este pregătit pentru noile pro-vocări. Planurile au fost revizuite şi ajustate pe cât posibil.

Etapa de ieșire Problema este rezolvată. În funcție de concluzii rezultatul este înaintat în scopul implementării sau respin-gerii acesteia. Grupul se dizolvă.

Etapa cooperării formale

Grupul decide, ca în continuare să coo-pereze în calitate o� cială (angajament de lungă durată). Grupul este înre-gistrat ca un grup de afaceri cu răspun-dere economică limitată sau totală.

Fermierii norvegieni au fost multă vreme constrânşi să caute şi alte surse de venit în sco-pul supravieţuirii. Au împrumutat mașinării şi au acceptat tot felul de munci part-time. De obi-cei toată lumea lucra singur, pentru propriul be-ne� ciu, dar de câţiva ani fermierii au început se organizeze în societăţi care se ocupă cu oferirea de diferite servicii pentru zonele rurale.

Astfel fermierii îşi asumă o responsabilita-te mai largă, pentru munci mai extinse decât mai înainte. Această formă de asociere le oferă puterea de a accepta şi lucrări mai complexe, care necesită mai multe abilităţi. Astfel fermie-rii pot experimenta avantajele existenţei cole-gilor, ceea ce este important, având în vedere că mulţi dintre ei îşi petrec zilele de obicei prin muncă solitară.

Organizarea fermierilor şi agricultorilor în societăţi a avut un succes mare. Veniturile pro-venite din activităţi secundare au crescut sem-ni� cativ şi fermierii sunt mulţumiţi datorită noilor situaţii de muncă.

În 2002 s-a în� ințat o organizaţie pentru toa-te societăţile norvegiene de servicii rurale: Aso-ciaţia Serviciilor Rurale Norvegiene. În ultimii zece ani au lansat aproape 100 de � rme şi pun constant bazele pentru noi socie tăţi.

Un exemplu din Norvegia:Societatea pentru Serviciile Rurale (Bygdeservice)

1+1>2

Impo

rtan

ța p

lanu

lui d

e afa

ceri

– m

ijloc

al p

lani

� căr

ii şi

al co

ntro

lulu

i com

ercia

l

1

Importanța planului de afaceri – mijloc al plani� cării şi al controlului comercial

FUNDALScopul acestui material de curs este oferirea unei incursiuni în tehnicile elaborării planuri-lor de afaceri, cât şi exersarea celor învăţate cu ajutorul studiilor de caz. Vom face cunoştinţă cu bazele necesare realizării planului de afaceri proprii.

INTRODUCEREPlanul de afaceri este înainte de toate un mijloc pentru întreprinzător, cu ajutorul căruia poate să obțină niște prognoze bune, datorită cărora deciziile de luat în afacere vor asigura și mai mult succes acesteia. Planul de afaceri are mai multe părţi diferite şi solicită pe mai multe ni-veluri persoana care răspunde de ea.

Pe scurt: planul cuprinde modul în care doriți să vă vindeți produsul dvs. sau serviciul oferit, dar cuprinde și pe clientul, pe care ar putea să-l in-tereseze oferta voastră. Privind din această pers-pectivă, din punctul de vedere al afacerii, omul de afaceri însuşi este un element cheie.

Tot ceea ce spuneți, modul în care o spuneți, ceea ce exprimați şi ceea ce faceți, sunt de o im-portanţă vitală, si in� uenţează succesul afacerii. Dacă dispuneți de autocontrol, dacă percepeți în mod real propriile voastre laturi puternice şi slabe, atunci aveți un punct de pornire temei-nic pentru realizarea unui plan de afaceri.

Dacă dispuneți de acele cunoștințe rele-vante privind obiceiurile de comportament ale clienţilor potenţiali, cu ajutorul cărora puteți controla piaţa (cunoaştem de exemplu acele criterii, pe baza cărora ei decid în legătură cu cumpărarea produsului nostru), sau dacă aveți informaţii noi în permanenţă în ceea ce priveş-te situaţia concurenţei, veți ajunge într-o po-ziţie care oferă o bază solidă pentru realizarea unui plan de afaceri bune.

PREVIZIBILITATEPentru realizarea unei afaceri de succes tre-buie să identi� cați, să monitorizați şi să

administrați diferite sarcini. Cu toate că este imposibil să vă pregătiți pentru toate eve-nimentele posibile şi factorii de risc, trebuie să � ți capabili să prognozați lucrurile, şi să asigurați controlul necesar pentru inputul și outputul afacerii. Nu există cale pentru întoc-mirea unui plan perfect, care să � e precurso-rul unei afaceri perfecte, dar există câteva mij-loace care v-ar putea ajuta și ghida în evitarea di� cultăţilor şi capcanelor, care mai devreme sau mai târziu se vor ivi în cale.

Acest tip de prognoză poate fi realizat cu un plan de afaceri care conţine datele adu-nate în legătură cu piaţa pe care vă doriți să intrați. Ca să ajungeți într-o poziţie din care veți putea prevede şi analiza un trend anume, potenţialul unui produs etc., aveți nevoie de diferite informaţii despre furnizori şi desp-re toate operaţiile interne. Mai aveți nevoie în acelaşi timp şi de informaţii referitoare la posibilele grupuri de interese și părți inte-resate, la legi şi la regulamente. În funcţie de ideea dvs. de afacere, există diferite surse de informaţii de afaceri care ar putea fi relevan-te pentru dumneavoastră. După adunarea şi analizarea acestor informaţii relevante veți fi capabili să identificați obiectivele cantitative şi calitative ale afacerii dvs. şi să vă realizați strategia sau planul dvs. de afaceri.

VIZIUNE, PLANIFICARE ŞI CONTROLPlanul de afaceri este în primul rând un mijloc pentru întreprinzător, cu ajutorul căruia poate să plani� ce şi să controleze afacerea.

În acelaşi timp planul de afaceri stabileş-te agenda de lucru în afacerea dvs. Acea-sta înseamnă, că cu ajutorul planului de afaceri puteți de� ni și decide produsele voastre viitoare, respectiv clienţii cu care veți lucra.

Impo

rtan

ța p

lanu

lui d

e afa

ceri

– m

ijloc

al p

lani

� căr

ii şi

al co

ntro

lulu

i com

ercia

l

2

Substanța planului dvs. de afaceri va � deci sta-bilirea produselor şi identi� carea cumpărătorilor, dar peste toate ideea/„umbrela” planului de afaceri este viziunea dvs. Acesta înseamnă că trebuie să începeți cu visul dvs. personal: ce vreți să obţineți, să câștigați de fapt cu această afacere.

POZIŢII PE PIAŢĂCând posedați deja viziunea afacerii şi aveți idee în legătură cu produsul, pasul următor trebuie să � e de� nirea scopurilor: cât ați dori să vindeți sau să câştigați din ideea dvs. de afaceri. În acest stadiu al procesului este absolut necesară accesi-bilitatea la informaţii precise, de asemenea trebuie să ştiți să faceți analize aprofundate în legătură cu cheltuielile, cu produsele concurenţei, cu volumul producţiei, cu capacitatea pieţei de a absorbi pro-dusele, etc. Faceți o investiţie bună a timpului şi al resurselor dacă vă uitați în analizele profesionale referitoare la cerinţa actuală, şi a� ați dacă a întoc-mit altcineva analize relevante despre poziţia vo-astră estimată pe piaţă.

La de� nirea scopurilor şi la realizarea lor, me-rită să vă ocupați şi de punctele de vedere ale can-tităţii şi ale calităţii. La această parte a procesului merită să acordați atenţie şi factorului de timp: care ar � cadrul de timp cel mai avantajos pentru dvs.? Cum ține cont planul de execuţie actual de toate componentele relevante, întârzierile şi alte elemente care necesită alt plan de execuţie, care ar putea � să � e în contradicţie cu planul întocmit de dvs.?

FACTORII DE SUCCES CRITICIPasul următor al procesului trebuie să � e o nouă întrebare: care sunt factorii de succes critici - ce trebuie să faceți ca afacerea să aibă succes?

Mai puteți pune următoarele întrebări:• Oare posed competenţa necesară?• Dispun de o reţea care îmi va acorda ajutor?• Consumatorii vor să cumpere produsul, sau

îşi pot permite cumpărarea acestora?• Dispun de tehnologia necesară în locație?• Dispun de capitalul necesar?

Când aveți răspunsurile la toate aceste întrebări, e timpul să începeți plani� carea.

PLANULDupă cartogra� erea competenţelor şi reţelelor ne-cesare, după culegerea informaţiilor despre consu-matorii potenţiali şi despre piaţă, cât şi după exp-lorarea fondurilor de � nanţare, accesul la capitalul necesar etc., veți avea informaţiile necesare pentru întocmirea unui plan. Acesta va � un plan care se ocupă de producţie, transport, marketing, de

vânzări şi de aspectele � nanciare, şi el ne va pune în mișcare afacerea.

După aplicarea tuturor informaţiilor relevante, datelor şi analizelor, veți avea un plan de afaceri, care va � predictibilă și în același timp controla-bilă.

BUGETULÎn procesul de realizare a planului lucrați cu pre-vizionarea încasărilor și plăților, după ce găsiți un preţ real pentru produsele dvs.

Estimați reacţia şi cererea consumatorului pentru produsul dvs. și calculați pro� tul brut pe baza cunoştinţelor despre costurile directe ale pro-dusului.

Pentru ca afacerea să funcţioneze, trebuie să faceți şi calculele legate de producţie, distribuție, vânzare, marketing şi costurile aferente.

Este important de asemenea să treceți în re-vistă ce necesităţi aveți: pentru demararea aface-rii este necesar să investiți în utilaje, mijloacele necesare şi în tehnologii. Acestea sunt cheltuieli care trebuie și ele incluse în suma întreagă a capi-talului necesar.

Când ați � nalizat această plani� care sau buge-tare, veți obţine bugetul încasărilor, bugetul cos-turilor operaționale, bugetul operațional şi al rezultatului net, bugetul � nanciar şi cel al cash � owului.

Acestea sunt lucrurile de care aveți nevoie pentru a vă puteți controla pe voi înşivă, și în cazul în care trebuie să apelați la bănci sau la alte insti-tuţii � nanciare.

UN PLAN DE AFACERI – ESTE RĂSPUNSUL LA AŞTEPTĂRILE DVS.?Practic vorbind: un plan de afaceri vă spune la ce vă puteți aştepta de la afacerea pe care o demarați, atât din punct de vedere personal cât şi din punct de vedere comercial.

Un plan de afaceri este proiectat şi construit în jurul raportului dintre venituri și costuri. Acestea se bazează pe cea ce puteți câştiga de pe piaţă, cât şi pe abilităţile şi capacitățile pe care le posedați în realizarea operaţiunilor interne ale afacerii şi în obţinerea resurselor � nanciare externe.

Simpli� cat: planul de afaceri este ghidul și mijlocul de corecție a operaţiunilor cotidiene ale afacerii, constând din planul de activitate zilnic, buget şi element de control.

SUMARUn plan de afaceri de succes conține următoarele elemente:

Impo

rtan

ța p

lanu

lui d

e afa

ceri

– m

ijloc

al p

lani

� căr

ii şi

al co

ntro

lulu

i com

ercia

l

3

• Viziunea dvs. despre afacerea proprie (ce doriți să obţineți, să câştigați din afacerea pusă în mișcare);

• Valorile voastre ca om de afacere (valorile personale);

• Ideea de afacere (produsul/serviciul pe care le oferiți consumatorilor vizați);

• Obiectivele stabilite (cantitate, calitate şi tim-pul preconizat);

• Factori de succes cei mai critici;• Probleme legate de strategia afacerii (drumul

de parcurs);• Planul operaţional tactic; • Bugetele (încasări, costuri, rezultate

operaționale și � nanciare, investițiile, capita-lul necesar și căile surselor de � nanțare).

PROGRAMUL DE DEZVOLTARE SUSTENABILĂ AL AFACERII AGRICOLE ÎN NORVEGIAScopul acestui segment al modulului este să ofe-re cursanților posibilitatea de a face o incursiune în modul în care se poate construi un program de dezvoltare al unei afaceri agricole. Prin aceas-tă privire de ansamblu asupra diferitelor nivele şi elemente ale programului, vă oferim o platformă pe baza căreia să puteți plani� ca un program as-emănător în România.

Introducere

Pentru că Norvegia prezintă împrejurări ne-favorabile pentru producţia agricolă (cultivarea fructelor, fructelor de pădure și a legumelor), a introdus o politică foarte activă, care avea menirea să-i ajute pe fermieri şi să-i stimuleze în a continua ocupaţiile tradiţionale, dar ţinând cont şi de împ-rejurările schimbate.

Terenurile care se a� ă în posesia gospodari-lor şi a locuitorilor zonelor rurale, sau se a� ă la dispoziția lor prin alte căi, reprezintă bogate posi-bilităţi şi resurse, care din nou ar putea � folosite pentru activităţi generatoare de venituri.

În Norvegia – şi în multe alte locuri – ideea de bază a fost combinarea cunoştinţelor tradiţiona-le, a istoriei şi specialităților locale cu o aborda-re orientată spre piaţă. În lumea occidentală, care are un nivel de consumație ridicat, unde modul de viaţă accelerat şi neliniştit a luat locul vieţii li-niştite şi lente, a început să se dezvolte o mişcare în sens opus, care dorește să redea valoarea pro-ducţiei mult mai tradiţionale şi autentice, şi ar vrea să atragă din nou atenţia lumii pe acest mod de producţie. Se focusează în direcția calității față de volum și elementele vieții sunt apreciate și văzute în moduri alternative.

Idei noi într-un cadru vechiÎn Norvegia toate acestea au constituit pentru

sectorul agricol un focus pozitiv şi o strategie de stimulare din partea autorităţilor, cu scopul să-i încurajeze pe lucrătorii din acest domeniu să exp-loateze noi posibilităţi de afaceri. În acelaşi timp au acordat o mare atenţie ca � rmele deja existente să devină mai competitive, pe de o parte datori-tă concurenței acerbe generate de mărfurile im-portate şi de manifestările concurente, pe de altă parte prin scăderea generală a preţului mărfurilor tradiţionale.

Sectorul agricol a fost motivat prin campanii ca să înceapă să ia parte în nişte procese, care au adus idei noi în unitățile deja existente.

Un astfel de proces se concentrează în primul rând la împărţirea de cunoştinţe şi competențe, cât şi mijloace speci� ce, pe care diferiţii participanţi ai sectorului agricol ştiu să le mobilizeze.

Parteneri în cadrul proiectului

Norges Vel este unul dintre actorii proiectului, se ocupă de dezvoltarea sustenabilă a afacerilor în societățile locale, și în particular în sectorul ag-ricol. În Norvegia agricultorii înșiși au în� inţat o organizație de servicii. Ea se numeşte Norsk Landbruksradgivning (NLR), acesta � ind parte-nerul operațional suprem al Norges Vel în dezvol-tarea afacerilor. Aceste două organizaţii au colabo-

Ferma – un loc spaţios care oferă:

acțiune

cunoştinţe

contact şi comunitate

într-un mediu natural.

Impo

rtan

ța p

lanu

lui d

e afa

ceri

– m

ijloc

al p

lani

� căr

ii şi

al co

ntro

lulu

i com

ercia

l

4

rat şi în elaborarea unui program de dezvoltare a afacerilor, care vizează pe acei agricultori, care ar dori să în� inţeze sau să perfecţioneze propria lor � rmă, şi ar ameliora rezultatele bazate pe resursele fermei lor.

Program de dezvoltare al afacerilor agricole

Scopul programului este ca participanţii să � e capabili să fructi� ce în mod mai pronunţat efortu-rile orientate spre atingerea scopurilor de� nite de ei înşişi. Este necesar ca gospodarii/participanţii să aibă o voinţă şi un interes foarte accentuat, ca să progreseze în domeniul de afaceri în care au intrat sau în care urmează să intre. Este important să cla-ri� ce pentru ei înşişi (şi pentru cei din jur, pe cât posibil) cum va � ideea propriului lor plan de afa-ceri. Altfel spus: trebuie să identi� ce acele produse sau servicii pe care ar dori să le ofere clienţilor, şi să identi� ce şi acel grup de clienţi căruia ar oferi aceste produse şi servicii.

Participarea în programul de dezvoltare a afa-cerilor se realizează printr-un proces de plani� ca-re de afaceri. Participantul trebuie să sosească cu o idee de afaceri de� nite, în schimb va putea lua cu sine un plan de afaceri. Trebuie făcuți câțiva pași până când planul de afaceri va � gata pentru imp-lementare, adică până când produsul sau serviciul ar putea intra în circuitul comercial.

Sistemul de sprijin

A � întreprinzător înseamnă adesea o muncă singuratică sau chiar un mod de viaţă singuratic. În cadrul programului de dezvoltare de afaceri pentru fermierii, ei nu sunt lăsați singuri pe par-cursul procesului. Îi stau la dispoziție instructori pregătiţi, care îi împărtăşesc cunoştinţele, pentru ca să înregistreze succese în acest domeniu.

Obiectivul cel mai important al programului este să acorde ajutor participanţilor, ca să-şi împli-nească visurile în privința propriei lor gospodării, și să-și optimizeze motivele personale şi antrepre-noriale, satisfacția și, nu în ultimul rând rezultatele.

Prin program fermierul sau participantul este îndrumat prin diferitele domenii ale subiectel-or de afaceri. Sistemul de îndrumare este pus în practică în mod elastic, ca sistemul să poată oferi suportul necesar. Sesiunile de lucru pot � realizate sub forma unor seminarii, studii în grup, prelegeri şi/sau studieri.

Sistemul de îndrumare are rolul să acorde asistență fermierilor şi să-i întărească în diferitele domenii relevante, importante pentru planul lor şi pentru proces. Unele elemente sunt mai universa-le, ca de exemplu organizarea afacerii, altele pot � mai speci� ce. La � nal toate mijloacele � nanciare disponibile sunt furnizate.

Câţiva factori de succes

Acest program conține câțiva factori de succes. O voinţă puternică şi motivaţia de participare

sunt cruciale pentru a face drumul de la idee la o afacere sustenabilă. Este important ca să avem acest tip de punct de plecare, pe care-l percepem ca element fundamental în procesul de conversie a unei idei într-un produs.

Persoanele implicate trebuie să � e orientate către obiective. Este nevoie de multe ori de ceva curaj pentru a de� ni idei şi de a stabili obiectivul, pe care le putem măsura mai târziu. Pe de altă par-te, pe parcursul îndeplinirii obiectivelor se va pro-duce cu siguranță multă energie, care ar putea � stimulent pentru dezvoltările următoare.

Fiecare persoană care participă la program şi la sesiunile de îndrumare trebuie să aibă o idee şi un plan pentru afacerile lor. Una dintre experienţele în Norvegia la aceste programe este, că după program participanții au fost dornici de a stabili un fel de coo-perare formală sau informală cu colegii participanţii, şi prin aceasta a crea o reţea sau o întreprindere mixtă.

Când vine vorba de agricultură majoritatea fer-mierilor care au participat la programe din Norve-gia sunt mici proprietari. Dorinţa şi eforturile pent-ru în� inţarea unei reţele mai durabile şi puternice în rândul persoanelor care participa la program iese în evidență în cazul în care ei reprezintă aceeași ra-mură de activitate, dar şi în cazurile în care partic-ipanţii au la dispoziţie resurse diferite.

Datorită acestor „descoperiri”, este tentant să tragem concluzia că marea majoritate a fermieri-lor își dau seama că un fel de cooperare va � mai degrabă un câştig, decât un obstacol în realizarea ideii, planului de afaceri și punerea în aplicare.

În� inţarea unui lanţ de valori sustenabile într-un context comercial

Scopul este ca fermierii/pomicultorii să facă o incursiune în domeniul diferitelor tranzacţii care au loc în cadrul de� nit de lanţul valoric. Mulți producători își concentrează deseori eforturi-le pentru a deveni buni producători. Am dori să stimulăm producătorii, să � e interesaţi şi devotaţi faţă de procesul lanţului valoric şi astfel – legând cunoştinţele despre produs de procesul lanţului valoric – să devină mai tari şi mai buni în afaceri.

Lanţul valoric – un lanţ al activităţilorPe scurt, lanţul valoric este lanțul activităţilor.

În procesul activităţilor speci� ce în decursul căreia agricultorul, întreprinderea sau � rma ana-lizează acele activităţi concrete, care trebuie să � e efectuate pentru ca să se ajungă într-o poziţie competitivă, folosirea modelului lanţului valoric ar putea � utilă în cazul activităţilor creatoare de valori.

Impo

rtan

ța p

lanu

lui d

e afa

ceri

– m

ijloc

al p

lani

� căr

ii şi

al co

ntro

lulu

i com

ercia

l

5

Valoarea adăugatăConsumatorii lumii moderne caută mai mult pro-duse prelucrate decât produse neprelucrate. Acea-stă cerinţă pentru produsele prelucrate se explică prin înclinaţia noastră pentru confort, dar aceasta poate � şi un răspuns la diversitatea produselor, la care suntem expuși.

Putem lua ca exemplu cazul mărului „natural”: cu câteva decenii mai înainte a fost unicul mod de a vinde merele în prăvălii. În zilele noastre putem cumpăra un şir de produse pe bază de mere, ca gemuri, sucuri, sosuri, diferite prăjituri, sau chiar fructe uscate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru carto� , pentru lapte şi multe alte produse. Afa-cerea este, prin urmare, procesul acțiunilor sau al sarcinilor, care sunt realizate de mai mulți actori, care s-au specializat în diferite domenii, începând de la materia primă neprelucrată, şi terminând cu produsul prelucrat, dorit de consumatori.

Lanţul de valori este creat când un produs trece printr-un număr de activităţi, într-o ordine stabi-lită. Cu ocazia � ecărei activităţi produsul primeş-te o plusvaloare. Lanţul de activităţi ar trebui să dea produselor valoare adăugată mai mare, decât suma valorilor adăugate a tuturor activităţilor.

În contextul afacerilor toate acestea pot � schiţate în felul următor:O afacere se realizează când un cumpărător şi vânzător sunt de acord asupra tranzacţiei şi livrării unui produs sau serviciu cerut. În general produ-sul cerut nu se foloseşte în locul producţiei. Pro-ducţia este alcătuită din numeroase elemente

Ele pot � : producţia, procesarea, ambalarea, vânzarea en-gros, transportul, vânzarea cu amâ-nuntul, vânzarea directă, promoţia etc.

În decursul procesului � ecare participant adaugă valoare produsului. După aceea produsul este vândut unui cumpărător sau consumator, şi astfel am creat un lanţ numit lanțul valoric.

În acest context este important să nu ames-tecăm conceptul de lanţ valoric cu costurile apăru-te pe parcursul activităţilor. Sculptura pielii unui animal poate � o activitate cu costuri mici, dar este o sarcină esențială pentru calitatea paltonului, şi adaugă o valoare mare produsului � nal. Ca şi în cazul diamantului, când activitatea gravorului de diamante nu produce cheltuieli mari, dar această activitate adaugă foarte multă valoare produsului � nal, deoarece diamantul brut este mult mai puţin valoros decât cel șlefuit.

Aplicabilitatea concepţiei de lanţ valoric A apuca valorile generate în decursul lanţului – acesta este abordarea aplicată de numeroşi mana-geri strategiști, dar se foloseşte şi în alte parte. De exemplu: când un producător cere furnizorilor de piese de schimb să aibă locația în apropierea uzi-

nei de producţie, minimizând astfel cheltuielile de transport.

O asociere destul de generală este aceea, că perspectivele lanţului valoric se leagă în mod strâns cu comerţul orientat spre export. Astfel, analiza lanţului valoric este aplicată şi în sfera de dezvoltare ca un mijloc pentru identi� carea stra-tegiilor aplicate în reducerea sărăciei, prin ameli-orarea de-a lungul lanţului valoric.

În domeniul ţărilor sau sectoarelor mai puţin dezvoltate, care produc în primul rând materii pri-me, se acordă tot mai mare atenţie lanţului valoric şi dezvoltării lanţurilor naţionale şi intra-regiona-le, pe lângă cele internaţionale.

Lanţul valoric şi plani� carea strategică

Prin exploatarea informaţiei care curge de-a lungul lanţului valoric, � rmele, companiile, fer-mierii, sau oamenii de afacere ar putea încerca evitarea intermediarilor şi crearea de noi modele de afaceri, sau eventual perfecţionarea într-un alt mod a sistemului de valori.

Cadrul lanţului de valori a avansat destul de re-pede până la vârful managementului ca un mijloc puternic de analiză al proiectării strategice.

Din perspectiva punctul de vedere al fermelor și al fermierilor, scopul ar trebui să se reprimeas-că cât mai mult din valoarea adăugată. Pe de altă parte fermierii s-au angajat de multe ori, în mod tradiţional, mai ales pentru producţia mărfurilor agricole şi nu se angajează în procesul de afaceri ulterioare. În multe cazuri lasă pur şi simplu ca celelalte sarcini să � e îndeplinite de ceilalţi parti-cipanţi.

Astfel, ei nu au nici control direct, nici posibili-tatea de a observa nivelele de cheltuieli şi prețurile apărute de-a lungul lanţului valoric. Altfel spus: elementele lanţului valoric pot � controlate de ce-ilalţi participanţi implicați, antrenaţi ca buni in-termedieri de afaceri, şi proprietarul produsului brut-fermierul nu poate primi decât preţul asupra căruia intermediarii au căzut de acord.

Ar trebui să � e, prin urmare, un obiectiv în sine pentru fermieri sau producători să � e mai direct implicaţi în lanţul valoric prin operare sau prin controlul indirect al diferitelor elemente din lanţ, ca proprietari.

Un alt element care ar trebui să � e considerat important, este faptul ca producătorul să se apro-pie cât mai mult posibil de piaţă,– să manevreze producţia sau elementele cele mai importante ale producţiei, în aşa fel, încât să aducă la nivelul mi-nim fondurile şi resursele necesare. Dacă reuşeş-te acest lucru, rezultatul ar putea � un pro� t mai mare pentru � rma sa.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

1

Soiuri tradiţionale de fructe

– Valori şi posibilităţi de comercializare

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

3

Soiurile tradiţionale de fructe cartogra� ate și înregistrate din Regiunea OdorheiDe reținut:H: înălțimea fructuluiD: diametrul maxim al fructuluiLa denumirea soiurilor de fructe identi� cate în Regiu-nea Odorhei am trecut în ghilimele denumirea maghi-ară exactă, folosită în regiune. Denumirea românească trecută în paranteze nu redă întotdeauna denumirea universală (și românească) a soiului.

CIREŞE

Soiul „Badacsonyi” (din Badacsony)

Fructul este mare. (H: 21 milimetri, D: 28 mi-limetri), are formă de inimă (foarte turtită), culo-area este de un roşu pronunţat, cu pulpa alburie şi tranda� rie, destul de pietroasă. Dulce, cu gust uşor acidulat, agreabil (asemănător soiului „Germers-dorf”). Pedunculul este lung (35 milimetri), cavita-tea de la baza pedunculului este mare şi are formă de castron. Sâmburele are formă alungită şi are vâr-furi ascuţite. Căldura favorizează apariţia viermilor în fruct. Puieţii crescuţi din sâmburi transmit des-tul de bine caracteristicile fructului. Pomii acestui soi cresc repede şi sunt rezistenţi la boli. Dau roade bogate.Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiul „Üveges (sticlos)” (De masă)

Are mărime mijlocie (H: 22 milimetri, D: 21 mili-metri), fructul are formă alungită. Culoarea fruc-tului: pe un fond galben-verzui se a� ă un strat de roşu tranda� riu (sub presiune devine roz), pe părţile expuse direct la soare fructul este roşu - deschis, în părţile mai umbrite este galben. „Pe jumătate galben, pe jumătate roşu, ne dă impresia că nu este copt”. Pe pedunculul frunzei se a� ă 2 glandule, prima la bazele ei. Fructul ajunge la ma-turitate la începutul lunii iulie. Pulpa este dulce, moale, delicată. Cu puţin înainte de a ajunge la maturitate, fructul este deja dulce, dar cu un gust uşor acru. Pedunculul frunzei este de trei ori mai lung decât fructul. Această cireaşă este un soi ve-chi, caracteristic păşunilor din Forţeni (împreună cu soiul „Brankovan”). Acest soi este mult apreciat de localnici. Pomul este rezistent şi creşte înalt.Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

4

Soiul „Disznódi” (din Disznód)

Fructul este de mărime mijlocie, uşor turtit (e mai lat decât lung). Pieliţa are o culoare închisă, bor-do, cu pete cafenii, pulpa este roşie - gălbuie cu nervură albă. Pedunculul este de două ori mai lung decât fructul. Acest soi nu este apreciat ca � ind un soi nobil. Fructul aproape ajuns la maturitate este tare, cu gust acrişor pronunţat, dar plăcut. Fructe-le mai coapte sunt mai mari şi mai puţin acrişori. Pomul este sănătos şi dă roade bogate.Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiul „Imecsi”

Este o cireaşă cu boabe mari, cu formă alungită. Pedunculul este lung, aproape de trei ori mai lung decât fructul. Pieliţa are un fond galben cu un strat de roşu-tranda� riu şi pete roşii-vişinii. Fructul are un gust delicat, special. Nu este un soi sensibil. Po-mul documentat este probabil singurul exemplar al speciei în sat. Prezență: Cireşeni, (la nenea Lajoska). Iniţial acest soi a provenit dintr-o pepinieră din Reghin.

Soiul „Brankován” (Brâncovean)

Fructul este de o mărime medie, turtit lateral în lungime. Pedunculul este aproape de două ori mai lung decât fructul, cavitatea pedunculară este de o adâncime super� cială, la vârful fructului se a� ă o mică adâncitură. Pulpa are o culoare tranda� rie, cu nervură albă. Sâmburele este lung (aproape de două ori mai lung decât lat), dar nu are vârful as-cuţit (ca al celui de „Badacsonyi”). Această cireaşă, împreună cu soiul „Üveges”, sunt socotite cele mai vechi soiuri. Cireaşa „Brankovan” este şi ea un soi caracteristic păşunilor din Forţeni. Chiar şi pomii foarte bătrâni din acest soi dau încă roade bogate.Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

5

Soiul „Fekete hólyagos” (Băşicata neagră)

Fructul este de mărime sub-mijlocie, turtit lateral şi pe partea superioară. Pulpa şi pieliţa sunt de o culoare vişinie, pulpa este moale, cu aromă pro-nunţată, dulce, � nă. Pedunculul frunzei este bor-do, de două ori mai lung decât fructul, cavitatea pedunculară este mică. Atingerea maturităţii de-pinde de condiţiile climatice. (În 2009 de exemplu, fructele s-au copt cu o lună mai devreme de cel obişnuit, în decada a treia a lunii iunie - susţine nenea Lajoska). Face viermi repede şi se înmoa-ie în căldură. Ajunge la maturitate în scurt timp, le place păsărilor, prin urmare trebuie recoltat la timp.Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska.

Soiul „Roppanó” (Pietrosul)

Fructul este de mărime mijlocie, uşor turtit pe partea superioară (H: 17 milimetri, D: 19 mili-metri). Pulpa este foarte tare, dacă-l gustaţi, tros-neşte în gură, sâmburele aproape că sare din miez. Culoarea pulpei este albă-gălbuie cu nervură albă. Este foarte dulce, uşor acidulată. Dacă-l gustaţi, vă dă o senzaţie plăcută. Pedunculul frunzei nu are glandule. Pedunculul fructului are una sau două glandule, lungimea este de trei ori mai mare decât fructul. Pieliţa: se observă pe un fond galben o suprapu-nere de 80% a unei culori tranda� rii. Fructele se grupează în grupe mari. Pomul are o înălţime mij-locie. Este un soi foarte roditor şi rezistent. După spusele pastorului, acest soi a fost plantat ca pom-stamină în livezile de cireşe ale CAP-ului.Prezență: Cireşeni, Forţeni

Soiul „Korai fekete” (Neagra timpurie)

Fructul este de mărime sub-mijlocie, turtit pe par-tea superioară (H: 20 milimetri, D: 22 milimetri) cu cavitatea pedunculară super� cială. Pedunculul este scurt, de 1-1,5 ori mai lung decât fructul. Ajunge la maturitate timpuriu, în a doua parte a lunii iunie.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

6

După 24 iulie, dacă nu este recoltat, se înmoaie şi cade de pe pom. Se aseamănă mult cu soiul „Disz-nódi”, dar ajunge la maturitate cu aproximativ două săptămâni mai devreme. Gustul, (dacă a ajuns la maturitate şi are culoarea neagră) este dulce, acidu-lat, foarte plăcut. Pulpa este neagră. Cu foarte puţin mai consistentă, mai pietroasă ca soiul sus-amintit. Fructele ajunse aproape de maturitate sunt puţin acrişoare, strângându-vă gura dacă le gustaţi. Lun-gimea pedunculului frunzei este cât jumătate din frunză şi are una sau două glandule roşii. Acest soi a fost introdus în timpul CAP-urilor (cooperativel-or agricole de producție). În celelalte plantaţii nu se găseşte un soi asemănător. Prezență: Cireşeni

MERE

Soiul „Nyári cirmos” (Tigrat de vară)

Pulpa este albă, puţin spongioasă, nu se crapă, este suculentă. Este un soi bogat roditor. Gustul este aci-dulat-dulceag, parfumat, � n. Copii preferă să con-sume aceste mere proaspăt recoltate, dar se dau şi la animale. Este un măr foarte bun şi pentru prăjituri. Ajunge la maturitate la începutul lunii august. Pi-

eliţa este groasă. Culoarea: pe un fond galben-ver-zui sunt dungi bordo cu o nuanţă de roşu-deschis printre dungi. Fructul este acoperit de un strat de pruină. Pedunculul este drept, de grosime medie. Din cavitatea pedunculară iese circa o treime a pedunculului. Sepalele au o mărime mijlocie, sunt aplecate spre interior. Cavitatea calicială este mică, striată, încreţită. Ovarul are un contur bine deter-minat, este mare, umple spaţiul dintre coroană şi peduncul. Are sâmburi foarte mulţi. Prezență: Ighiu

Soiul „Nyári” (Măr de vară)

Are o formă rotundă, puţin asimetrică, se aseamănă cu mărul Jonathan. Pulpa este albă, bo-gat suculentă, nu plesneşte, este moale. Gustul este plăcut, dulce, uşor acidulat şi aromat. Fondul gal-ben-verzui al pieliţei este acoperit în 90% de o cu-loare de roşu închis, pe alocuri tigrat (dungat). Se observă de la început culoarea sa roşie foarte fru-moasă. Cavitatea pedunculară este medie. 1/3-1/2 din peduncul iese din adâncitură. Sepalele sunt aplecate spre interior şi închid în întregime spaţi-ul subcalicial, care este mic şi are formă de cupă. Cavitatea calicială este striată şi mică. Ovarul are formă de ceapă, este situat spre mijloc.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

7

Prezență: Ighiu, la Csiszár István, vecinul grădinii bisericii dinspre satul Daia. Dintre cei trei meri aşezaţi unul deasupra celuilalt, este cel din mijloc.

Mărul „Árpán érő” (Orzeşti)

Este un măr cu formă de sferă turtită cu o mică asi-metrie. (D: 50 milimetri, H: 65 milimetri). Pieliţa, înainte de a ajunge la maturitate, este galbenă-ver-zuie, cu dungi roşii şi puncte alburii, cu pete alun-gite. În timpul maturizării culoarea de fond devine galbenă, dungile roşii se accentuează, devin bordo, punctele albe dispar. Gustul este foarte plăcut, aro-matic, uşor acrişor. Pedunculul abia iese din cavi-tatea pedunculară care este adâncă şi are formă de V. Sepalele sunt aplecate spre interior, cu vârfurile răsfrânte în afară. Cavitatea subcalicială este mică, are formă de cupă, sepalele o acoperă în întregime. Ajunge la maturitate la sfârşitul lunii august, dar „conservat” în lăzi, într-un loc răcoros, se păstre-ază până la crăciun. Pieliţa este lucioasă.

Prezență: Ighiu, la Csiszár István, vecinul grădinii bisericii dinspre satul Daia. Dintre cei trei meri aşezaţi unul deasupra celuilalt este cel din jos.

Soiul „Fehér vaj” (Untos alb)

Este un măr de bună calitate, ajunge la maturitate devreme, cu productivitate bogată şi sistematică. Pomul are o mărime medie. Forma fructului: este o sferă uşor turtită şi asimetrică.(H: 60 milimetri, D: 68 milimetri), Pieliţa este relativ subţire, are o culoare caracteristică de alb-verzui brumat, rareo-ri cu pete mici de culoarea ruginei. Pulpa este albă, în mod special fragedă. Gustul este dulce-acrişor. Pentru consumare aciditatea este tocmai adecvată, dar nu are o aromă tipică. Odoarea agreabilă nu se simte în gust. Pedunculul are o lungime mijlocie (23 milimetri), 2/3 din peduncul iese din cavita-tea pedunculară. Cavitatea pedunculară este mică, cu un strat de rugină pe suprafaţă. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este fo-

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

8

arte mică, cavitatea subcalicială este mijlocie, are formă de V. Ovarul şi partea din jurul coroanei conţin mulţi sâmburi. Este un soi excelent pentru consum şi pentru prepararea ţuicii. Prezență: Mereşti (grădina Bencédi, grădina parohiei unitariene), Mujna (grădina parohiei reformate)

Mărul „Pónyik” (Poinic)[„Poinic”, „Poinic rezistent”, „Török mocskotár” (Muşcătar turcesc)]

Denumirea de „Török mocskotár” este folosită şi pentru soiul Poinic, dar şi pentru alte soiuri. Forma este asimetrică, de sferă turtită. Pulpa este alburie cu verde-deschis, este tare şi se crapă. Se-palele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavita-tea calicială este medie. Cavitatea subcalicială este mare, adâncă, are formă de V. Pedunculul este de lungime medie, cavitatea pedunculară este adâncă şi are formă de V. Ovarul umple spaţiul dintre caliciu şi peduncul, are formă de ridiche. Gustul f r u c t u l u i ajuns la maturitate este dulce-

acidulat, fără aromă speci� că. Aroma

apare după o m a t u r i z a r e u l t e r i o a r ă . Fructul este mare, tare,

acru în mo-mentul recoltă-rii (sunt alte va-

riante mai dulci, atât la recoltare

cât şi la sfârşitul lunii august). Este

unul dintre soiurile c e l e mai apreciate.

Prezență: în � ecare sat, este un soi frecvent întâlnit.

Soiul „Ízes” (Mărul gustos)

Este un măr pentru iarnă. Sepalele sunt mari, ap-lecate spre interior, cu vârfurile răsfrânte în afară. Lungimea pedunculului este medie. Cavitatea pe-dunculară este mare şi are formă de con. Cavitatea calicială este largă, cu o adâncime medie, cavitatea subcalicială este spaţioasă şi are formă de V. Ova-rul este situat spre mijloc. Cavitatea sâmburilor sunt înguste. Pulpa este albă-gălbuie, „crocantă”. Are o formă asimetrică, gustul este acrişor, pe ca-re-l păstrează probabil şi după o maturizare ulteri-oară. La recoltare se simte deja aroma, care devine mai pregnantă în timpul maturizării ulterioare.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

9

Prezență: Rugăneşti (grădina lui nenea Áron)

Soiul „Batul, Stajeri” (Pătulul din Stajer)

Are formă de sferă uşor turtită (H: 54 milimetri, D: 63 milimetri). Culoarea pieliţei este verde � sti-chie cu puţine puncte maro, cărora se suprapune o culoare bordo, acoperită des cu pete albe. Ca-liciul este scurt, cu sepale aplecate spre interior, cavitatea calicială este mijlocie, cu cinci pete de rugină pe suprafaţă, corespunzătoare feliilor. Ca-vitatea subcalicială este foarte adâncă, cu urme de stamină. Ovarul este aşezat în preajma caliciului în formă de ridiche. Se păstrează timp îndelungat, mai mult ca Pătulul „neted”. Aroma se simte slab (se accentuează în timpul maturizării ulterioare).

Prezență: Tărceşti, Rugăneşti

Soiul Jonathan

Are formă de sferă turtită (H: 53 milimetri, D: 59 milimetri). Pieliţa: pe un fond verde-gălbui se

întinde un strat roşu, mai ales dinspre peduncul, care este sub-mijlociu (14 milimetri), cavitatea pedunculară are formă de pâlnie şi este adâncă. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri. Ca-vitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este mare. Ovarul are formă de ceapă, este aşezat înspre caliciu. Pomul este de înălţime mijlocie şi este bogat roditor. Pulpa este tare, cu aromă preg-nantă, se păstrează timp îndelungat. Este un măr bun de consumat în timpul iernii.

Prezență: Rugăneşti, dar se regăseşte frecvent şi în alte locuri.

Soiul „Kasseli Renet” (Renet de Cassel)

Pulpa este foarte suculentă, nu prea tare, se crapă. Gustul (înainte şi în timpul maturizării) este aro-matic. Pieliţa: are dungi vişinii pe un fond galben-verzui, uşor funinginos, mai ales în cavitatea ca-licială. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior la vârfuri. Cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este adâncă, are formă de V. Fructul are formă de sferă turtită (H: 56 milimetri, D: 73 milimetri). Pedunculul este scurt (16 milimetri), cavitatea pedunculară este de adâncime medie, în formă de pâlnie. Ovarul se aşează uşor înspre cali-ciu, are formă de ceapă cu umeri.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

10

Prezență: Rugăneşti, în partea de jos spre Est a Grădinii mari (plantat în vremea CAP-urilor), po-mul de la marginea extremă.

Soiul „Bőr” (Mărul creţesc)

De mărime mijlocie (H: 60 milimetri, D: 75 mili-metri), are formă de sferă uşor turtită. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este de adâncime medie şi are formă de pâlnie. Ovarul este situat spre centru şi are formă de ridiche. Sepalele sunt de mă-rime mijlocie, se înclină spre vârfuri, cavitatea ca-licială este mică, cavitatea subcalicială este foarte spaţioasă (secţiunea transversală este un triunghi echilateral). Pieliţa este foarte arătoasă: un strat de roşu-viu şi funinginos se aşterne pe un fond galben-verzui. Culoarea de funingine (30-40%) acoperă o parte atât din suprafaţa galben-verzuie cât şi din cea roşie. Pulpa este foarte suculentă şi pietroasă. Gus-tul: la recoltare este acru, cu aromă slabă. Este un măr destul de cunoscut, se pare că răspândirea lui în proporţii mai mari, s-a produs după ce soiul a fost introdus în perioada CAP-urilor.

Prezență: Rugăneşti, Mereşti, Forţeni, Cireşeni; pe vremea CAP-urilor s-a răspândit în întreaga zonă a Odorheiului.

Un soi de măr cu denumire necunoscută

Forma fructului se caracterizează prin felii super� ci-ale care se întind de la coroană până la peduncul. Este mare, pulpa este albă. Pieliţa are un fond galben-ver-zui cu un strat bordo deasupra şi cu pete de rugină. Aceste pete formează un strat aproape coerent, în ap-ropierea cavităţii pedunculare şi a caliciului. Sepalele sunt aplecate spre interior, dar nu se ating. Cavitatea calicială este medie, are formă de pâlnie, dar la capă-tul pâlniei continuă sub forma unui tub subţire până la ovar, şi se lărgeşte uşor înaintea ovarului. Peduncu-lul este scurt (ajunge chiar până la marginea cavităţii pedunculare), care are o mărime medie şi are formă de pâlnie. Ovarul e situat în preajma caliciului, are formă de ceapă. În ceea ce priveşte mărimea şi gustul, se aseamănă cu mărul „Greu”. Gustul, în timpul cule-sului (înainte de a ajunge la maturitate), este acrişor, fără aromă. Este un măr de iarnă.

Prezență: Rugăneşti, Grădina mare (din epoca CAP-urilor).

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

11

Soiul „Francia kormos Renet” (Funinginos franţuzesc)

Este un măr mare şi foarte frumos. Pieliţa este ver-de-� stichie, în 50-90% pe culoarea de fond se în-tinde un strat cu rugină, iar partea expusă la soare a fructului capătă o culoare de roşu-aprins. Sepa-lele sunt aplecate spre interior, dar vârfurile sunt răsfrânte în afară. Cavitatea calicială este de mări-me mijlocie, articulată cu striații subţiri. Cavitatea subcalicială pătrunde adânc în ovar. Ovarul este aşezat în preajma caliciului, are formă de ridiche. La recoltare gustul este stifos, dar nu neplăcut. So-iul a fost răspândit în timpul CAP-urilor.

Prezență: Mereşti.

Soiul „Fehér téli” (Măr alb de iarnă)

Are formă ovo-sferică, cu striații care traverse-ază întreaga lungime a fructului, nu prea adânci. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este îngustă, de mărime medie. Sepalele sunt scurte, parţial verticale şi aplecate spre interior, cavita-tea calicială este mică, cavitatea subcalicială este spaţioasă, are formă de triunghi echilateral. Se aseamănă mult cu mărul London Pepping, dar pi-eliţa acestuia din urmă este mai gălbuie, gustul mai dulce şi în timpul maturităţii. Se mai aseamănă cu Calvilul alb de iarnă, dar fructul acestuia are striații mai pronunţate, cavitatea calicială şi pedunculară este mai adâncă. Gustul este stifos, se îndulceşte şi devine mai gustos cu timpul.

Prezență: Chedia Mare

„Parmin auriu” (Cireşeni)„Parmint auriu” (Tărceşti)„Parment auriu” (Morăreni)

Ovarul este aşezat înspre mijloc, are formă de ri-diche. Pedunculul este scurt, cavitatea peduncu-lară este medie, are formă de pâlnie. Sepalele îl caracterizează foarte mult: ele sunt aplecate spre interior, dar sunt atât de scurte încât vârfurile nu se ating între ele, astfel se întrevede cavitatea cali-cială cu resturile staminelor. Este unul dintre soi-urile de mere cele mai vechi şi cele mai îndrăgite. (popularitatea mărului este asemănătoare cu cea a soiurilor „Ponyik” şi „Batul”). Este foarte bun, cu o aromă caracteristică, care se dezvoltă în decursul maturizării. Are numeroase variante cu aromă di-ferită în timpul recoltării.

Soiul „Almási fontos” (Greu de Mereşti) Mărimea ieşită din comun se apropie de cea a Mă-rului „Fontos (Greu)”, forma se aseamănă cu cea a mărului „Ponyik”, dar este mai puţin plată la capă-tul cu coroană. Pieliţa este groasă, are culoarea de un verde „necopt”, cu pete albe de o densitate me-die, fără alte nuanţe de culoare, în cavitatea calici-ală cu pete de rugină care se rami� că. Gustul este acrişor, dar nu stifos, fără aromă caracteristică. Pulpa este zemoasă, uşor spongioasă. Pedunculul este foarte scurt, îngroşat la bază, cavitatea pe-dunculară este medie, are formă de pâlnie. Sepa-lele sunt scurte şi aplecate spre interior, cavitatea calicială este super� cială, cavitatea subcalicială la început este largă, apoi se îngustează şi pătrunde adânc în fruct.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

12

Prezență: Mereşti

Soiul „Star King”

Mai mulţi pomi din soiul Star King au fost plan-taţi încă pe vremea cooperativelor agricole de producție (CAP). Este un soi bogat roditor. Pomii sunt sănătoşi (nu au fost trataţi cu chimicale), vi-guroşi şi au frunzele verzi-închişi. Acesta dovedeş-te că şi un soi relativ nou poate să prindă viaţă în livezi, fără îngrijiri speciale. Pieliţa este groasă, are culoarea bordo cu pete albe nu prea dese. Sepalele sunt scurte şi aplecate spre vârfuri. Cavitatea cali-cială şi subcalicială este de mărime medie, aceasta din urmă are formă de cupă. Pedunculul are lungi-me medie, cavitatea pedunculară este de adâncime medie. Nu se aseamănă cu alte soiuri, are o aromă tipică, foarte pronunţată.

Prezență: Mereşti, Forţeni, Cireşeni, Rugâneşti, este un soi răspândit în timpul cooperativelor, este bogat roditor. În mai multe locuri poartă şi denu-mirea de Măr Strakinson.

Soiul „Rozzsal érő” (Mărul care se coace deodată cu secara)

Se lasă ca fructele să se maturizeze adunate sub pom (astfel se păstrează mai bine decât într-un de-pozit). Se păstrează până la Crăciun, cu condiţia ca fructele să nu � e lovite. Are un gust foarte � n, uşor acidulat, aromatic. Se maturizează începând cu prima parte a lunii septembrie având nevoie de mai mult timp. Mărimea este sub-mijlocie (H: 62 milimetri, D: 75 milimetri). Pedunculul are o lungime medie, 1/3 din mărimea fructului (25 milimetri). Cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie. Ovarul are formă de ceapă, cu poziţionare mijlocie. Sepalele sunt scurte, cu vâr-furile aplecate spre interior. Pulpa este fragedă, plăcută la gust. Pieliţa are o grosime medie, are o culoare de fond galben-verzui cu dungi roşii, dar pe alocuri dungile lipsesc. Este un măr dulce, uşor

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

13

aromatic. Maturizarea este lungă, de la sfârşitul lu-nii august până în octombrie.Prezență: Mereşti

Soiul „Eper” (Mărul cu gust de căpșună)

Este un măr dulce, aromatic, cu gust de un acru potrivit şi foarte plăcut. Pieliţa are culoarea roşie-aprinsă pronunţată. Mărimea este sub-mijlocie (H: 55 milimetri, D: 70 milimetri). Sepalele sunt aplecate spre interior, dar sunt atât de scurte încât vârfurile nu se ating. (ca şi la Parminul auriu). Ca-vitatea calicială este medie şi are formă de cast-ron. Cavitatea subcalicială are formă de triunghi echilateral. Ovarul are formă de inimă, cavitatea sâmburilor este de mărime medie. Lungimea pe-dunculului este mic spre mijlociu. Cavitatea pe-dunculară are formă de V şi este adâncă. Este unul din cele mai bune mere de vară. Ajunge la maturi-tate la sfârşitul lui august, începutul lunii septemb-rie. Pulpa este de o duritate medie, uşor de mușcat, are culoarea tranda� rie care se accentuează sub coroană şi sub pieliţă. La supra-maturitate devine mălăiaţă, pierzând din valoare.

Prezență: Forţeni, Cireşeni, Turdeni, Dârjiu

Soiul „Őszi vajas” (Mărul untos de toamnă)

Are o pieliţă vişinie cu o culoare de fond galbenă- verzuie, tigrată cu dungi roşii. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este largă la început, apoi se îngustează. Cavitatea calicială este sub-mijlocie, cavitatea subcalcială pătrunde adânc, până la ovar. Ovarul este situat în preajma caliciului, în formă de ceapă. Ajunge la maturitate la sfârşitul lunii august. Are un gust de un acru plăcut, cu o aromă bună, distinsă. Pulpa este fragedă, e plăcută la gustat. Se poate consuma proaspăt cules sau în prăjituri.

Prezență: Morăreni

Soiul „Renet”

Are formă de sferă uşor turtită, ovoidă, secţiunea transversală este neregulată. Pieliţa este verde-gălbuie cu un strat de suprapunere roşie. Culoarea roşie este organizată în dungi, iar pe părţile expuse la soare formează un strat coerent. Sepalele sunt scurte şi aplecate spre vârfuri. Cavitatea calicială este medie, în continuare se îngustă, până ajunge la ovar. Ovarul se orientează către caliciu, şi are formă de ceapă. Pedunculul este scurt, gros (căr-nos), cavitatea pedunculară este mică, îngustă. În cursul coacerii ulterioare gustul devine foarte � n. Se păstrează până la recolta nouă.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

14

Prezență: Tărceşti

Soiul „Sárga” (Mărul galben)

Are formă de sferă turtită, lată, cu adâncime me-die, cu striații pe întreaga suprafaţă a fructului. Mărimea este medie (H: 50 milimetri, D: 60 mi-limetri). Culoarea pieliţei este galbenă, cu pete şi puncte maro, mai mici, diforme. Pedunculul este scurt (16 milimetri). Cavitatea calicială şi a pe-dunculului este mare, ambele uşor striate. Ovarul are formă de ridiche turtită, așezată mai aproape de caliciu. Are o aromă slabă dar unică.

Prezență: Tărceşti

Soiul „ Parker pepin” (Parker Pepping)

Cu mărime medie (H: 50 milimetri, D: 65 milimet-ri), are formă de sferă uşor turtită. Pedunculul este scurt (19 milimetri), cavitatea pedunculară este sub-mijlocie, foarte îngustată. Sepalele sunt scur-te, înclinate spre interior la vârfuri. Un strat pro-

nunţat de rugină (de culoarea funinginii) acoperă aproape întreaga suprafaţă. Pulpa este albă – ver-zuie, crocantă. Gustul, la maturitate este acru, fără trăsături caracteristice. Pomul este foarte bătrân, cu crengi uscate şi infectate cu vâsc. Fructul este spectaculos, datorită formei frumoase şi stratului funinginos.

Prezență: Tărceşti

Soiul „Török Bálint”

Are formă de sferă turtită, de mărime medie. Pi-eliţa este unsuroasă la atingere, cu un strat superi-or bordo în 85-90%, cu pete albe, rare. Pedunculul este scurt, cu cavitate foarte mică, culoarea cavi-tăţii, în contradictoriu cu restul pieliţei, este ver-de. Gustul este dulce deja la recoltare (înainte de coacerea ulterioară). Soiul este bine cunoscut şi preferat, răspândit în toate aşezările. Poate � recu-noscut mai ales după culoarea roşie care acoperă întreaga suprafaţă şi după cavitatea mică speci� că a caliciului şi a pedunculului.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

15

Prezență: Mereşti, Cireşeni, Forţeni, Rugăneşti, Goagiu

Soiul „Nemes szercsika” (Sercica nobilă)

Forma este turtită, cu striații aproape impercepti-bile. Pieliţa este groasă, galbenă, cu puţină culoare verzuie, cu puncte rare şi pete de rugină. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior, cavitatea cali-cială este de adâncime mijlocie, cavitatea subca-licială este mică. Pulpa este pietroasă/crocantă, zemoasă. Pedunculul este scurt, cavitatea pedun-culară este mare, în formă de pâlnie. Ovarul are poziţionare mijlocie, în formă de ceapă, cavitățile sâmburilor sunt largi. Gustul: are o aromă proprie. Este un soi cu productivitate mare. Este un măr de iarnă. Acest soi provine mai ales din partea sudică a Ungariei, din unele părţi ale Serbiei.

Prezență: Tărceşti

Soiul „Kandil Sinap”

Are formă alungită, cilindric-butoiașă. Ovarul este ascuţit, oval, cu poziţionare mijlocie. Pulpa este moale, albă, cu gust speci� c aromatizat. Pedun-culul este lung, dar constituie doar o pătrime din lungimea fructului, pentru că şi fructul este lung. Cavitatea pedunculară şi a caliciului au o adânci-me medie, în formă de pâlnie. Sepalele sunt de o lungime medie, cu vârfurile aplecate spre interior. Pieliţa are o grosime medie, pe un fond alb-verzui este acoperită de un strat roşu-gălbui (cca. 60%).

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Király” (Mărul domnesc)

Ajunge la maturitate foarte devreme, printre pri-mele soiuri. Fructul este mare sau foarte mare, de culoare roşie tigrată. Prezență: Forţeni, Cireşeni (pomul este în întregi-me culcat pe pământ, totuşi mai dă roade bogate şi de bună calitate, de ani de zile).

Soiul „Kék” (Mărul albastru)

Este un măr de iarnă, pieliţa este bordo-albăstrie cu un strat superior brumat. Gustul este acrişor cu o aromă agreabilă.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

16

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Budai Domokos”

Are formă de sferă turtită, de mărime medie. Pieliţa are dungi roşii pe un fond verde-gălbui, dungile ajung în jos şi în cavitatea calicială şi pe-dunculară. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este medie, în formă de castron. Pedunculul este scurt, gros și are cavitatea pedunculară medie. Este unul dintre merele cele mai preferate şi cele mai cunoscute de pe valea Ni-rajului. Este un măr nealterabil, de iarnă. Se păst-rează bine, în condiţii adecvate poate � păstrat ani de zile. Are un gust plăcut, răcoritor deja la culege-re (în septembrie). În Rugăneşti este considerat ca unul din merele cele mai bune la gust şi soiul este plantat în număr mare. Alte caracteristici: acest măr este hibridul soiurilor Parmen auriu de iarnă şi Jász vadóka, create de Budai József în 1883, şi i-a dat numele fratelui său mai mic, după moartea lui.

Soiul „Gyógyi zsíros” (Mărul unsuros din Geoagiu)

Are formă de sferă turtită, uşor ascuţită. Pulpa are o culoare galbenă-deschisă, amestecată cu verde. Pieliţa are dungi roşii pe un fond galben-verzui, este unsuroasă. Nu se poate scrie pe ea nici măcar cu pixul (în timp ce la celelalte soiuri e posibilă). Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică. Cavita-tea subcalicială este scurtă, în formă de V-U. Pulpa este tare, dar se înmoaie cu timpul. Are un gust speci� c, o aromă pregnantă, agreabilă şi cu miros plăcut (aceasta este calitatea sa cea mai import-antă). Începe să se maturizeze pe la mijlocul lunii septembrie. Este un soi foarte valoros.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

17

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Bán� y Pál”

Are formă de sferă turtită, o formă de măr „regu-lată”. (Aproape toate părţile sunt de proporţii me-dii). Pedunculul are lungimea şi grosimea medie, cavitatea pedunculară este şi ea de mărime medie. Ovarul este situat înspre centru, are formă de ce-apă. Sepalele sunt foarte scurte, înclinate spre in-terior, cavitatea calicială este şi ea medie, uşor st-riată, ondulată. Este un măr care se păstrează bine. Cu timpul devine galben. Nu are un gust ieşit din comun, dar este bun.

Prezență: Rugăneşti, Tărceşti

Soiul „Tartós Gusztáv”

Forma se aseamănă cu cea a mărului Star King: un con turtit, lungimea şi lăţimea sunt la fel. Mărul se caracterizează printr-o bogăţie de forme, pe acel-aşi pom se regăsesc fructe cu formă de sferă sau de cilindru lungit. Sepalele sunt aplecate spre interi-or, cavitatea calicială este mare, în formă de cast-ron. Pedunculul este de lungime medie sau lung (jumătate din lungimea fructului). Cavitatea pe-dunculară este mare, în formă de pâlnie. Ovarul se situează în preajma caliciului, este în formă de ri-diche. Pieliţa are un fond verde-gălbui cu un strat superior tranda� riu cu dungi roșu-închis. Pulpa este galbenă-verzuie, este suculentă. Are un gust speci� c, asemănător gustului pepenilor. Se coace toamna, dar se păstrează până la începutul iernii.

Prezență: Mereşti, Cireşeni, Forţeni, Goagiu.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

18

Soiul „Kasseli Renet” (Renet de Cassel)

Are formă de sferă puţin turtită. Pieliţa are un fond de galben-deschis, cu dungi de un portocaliu-ap-rins pe întreaga suprafaţă. Culoarea fondului tran-spare sporadic de sub stratul superior. Pedunculul este foarte scurt (4-5 milimetri), cavitatea pedun-culară este mijlocie. Sepalele sunt aplecate spre interior dar nu se ating. Cavitatea calicială este medie, în formă de castron. Pulpa este de un gal-ben-deschis. Ovarul are o poziţionare centrală, în formă de ceapă. Provine din încrucişarea soiurilor Parmen auriu şi „Bőralma” (mărul creţesc), (Mé-száros Lajos). Pulpa este aromatică, suculentă.

Prezență: Rugăneşti.

Soiul „Renet Bauman”

Are formă de sferă turtită, regulată. Pieliţa are un fond gălbui cu dungi roşii, în partea pedunculului dungile se contopesc. O trăsătură caracteristică a mărului este, că în cavitatea pedunculară pieliţa

este acoperită de un strat de rugină. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este medie. Se-palele sunt scurte, aplecate spre interior, dar nu se ating (ca şi la Parmenul auriu de iarnă). Cavitatea calicială este puțin adâncă, cavitatea subcalicială se lungeşte până la ovar. Ovarul este oval, cu poziţio-nare medie. Are un gust bun, este un măr valoros.

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Renet de Champagne”

Are formă de sferă turtită, mărimea turtirii este destul de variabilă, în general forma este uşor asi-metrică şi striată (H: 59 milimetri, D: 17 milimet-ri). Pieliţa este gălbuie, pe partea expusă la soare are o roşeală uşoară, la maturitate devine unsu-roasă. Sepalele se închid. Cavitatea calicială este mică. Gustul este încă stifos în septembrie, dar mai târziu capătă un gust agreabil, dar nu condi-mentat. Lungimea pedunculului este schimbătoa-

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

19

re, în cele mai multe cazuri este scurt (8 milimetri), cavitatea pedunculară

este mică. Este bun pentru a � us-cat şi pentru vin. Este un măr de

iarnă. Soiul este vechi, de ori-

gine franceză; până la jumătatea secolului a fost frecvent mai ales pe colinele mai înalte, în zilele noastre apare tot mai rar, nu se reproduce.

Un soi de măr cu denumire necunoscută

Are formă de sferă turtită, mărimea este medie. Pieliţa este acoperită în proporţie de 40% de dungi roşii întretăiate pe un fond galben, dungile se regă-sesc şi în cavitate. Lungimea pedunculului şi adân-citura cavităţii pedunculare sunt de mărime medie. Sepalele sunt foarte scurte, aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică. Pulpa este fragedă, cu gust bun, dar nu are aromă speci� că, tipică.

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Téli fehér kálvil” (Calvil alb de iarnă)

Are formă de sferă turtită, segmentată de striații. Striațiile sunt scoase în evidenţă de fondul de cu-loare verde uniformă. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică, striațiile se accentuează în cavitate. Pedunculul este lung, de o lungime medie, cât jumătatea lungimii fructului, cavitatea pedunculară este medie şi are formă de V. Ovarul are formă de ridiche cu umeri, cu poziţi-onare spre mijloc. Se păstrează timp îndelungat.

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Cigány, szürke” (Măr ţigănesc, măr sur-Tăietura)

Are o mărime sub-mijlocie, forma este uşor tur-tită (H: 60 milimetri, D: 7 milimetri). Pieliţa are un fond verde-gălbui cu dungi roşii, dungile ajung până la sepale, dar nu acoperă culoarea de fond

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

20

în partea pedunculară. Pedunculul are o lungime medie, este puţin mai lung decât fructul (35 mili-metri). Cavitatea pedunculară este medie, în for-mă de pâlnie cu deschizătură largă. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este me-die, în formă de castron, uşor striată. Se aseamănă cu soiul „Sóvári”,dar este mai cafeniu. Este un măr cu gust bun. Se recoltează toamna în timpul re-coltării porumbului. (Tărceşti, Morăreni)

Prezență: Mereşti, Forţeni, Cireşeni, Rugăneşti, Şiclod, Tăietura.

Un soi de măr cu denumire necunoscută

Este un măr mare, tare turtit (H: 67 milimetri, D: 90 milimetri). Pieliţa este dungată (cu dungi roşii), pe cavitatea pedunculară şi în împrejurimi este un strat de rugină. Pulpa este albă, albă-verzuie, dacă ajunge la supra-maturitate devine cristali-zată. Ovarul are poziţie medie, în formă de ceapă. Cavitățile sâmburilor sunt mici. Pedunculul este foarte scurt (10 milimetri), cavitatea pedunculară este mare, în formă de pâlnie. Sepalele sunt aple-cate spre interior, cavitatea calicială este medie, are forma unei pâlnii largi. Se poate consuma în prăjituri, răzuit se serveşte cu papricaş de pui. Se păstrează până la crăciun, dar într-un loc adecvat şi până în ianuarie-februarie.

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Londoni pepin” (London Pepping)

Are o mărime medie, cu striații adânci, care se adâncesc şi mai mult în partea coroanei. Pieliţa este galben-verzuie cu pete maro. Pe partea expusă la soare se îngălbeneşte sau devine roşu. Sepalele sunt uşor înclinate spre interior, cavitatea calicială este medie. Pedunculul este mic, cavitatea pedun-culară este medie, în formă de pâlnie. Ovarul are o poziţionare de mijloc, are formă de fus. Cavitățile sâmburilor sunt largi. La maturitate pulpa este tare, iar la supra-maturitate devine făinoasă (după Crăciun). Se păstrează până la primăvară. Are un gust tipic foarte � n. Exemplarele mai mari şi mai colorate au gustul mai bun şi se păstrează timp mai îndelungat.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

21

Prezență: Mereşti, Ceheţel, Turdeni, Rugăneşti.

Soiul „Fejedelmi páris” (Parişe domneşti)

Au formă de sferă turtită, ovoidă. Pieliţa este ver-de, cu pete verzi, maro, cu pete de rugină în ca-vitatea pedunculară. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este mică şi striată. Pedunculul este lung, aproape jumătate din lungimea fructului, cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie. Ovarul este poziţionat la mijloc, pulpa este albă-verzuie, este seacă, fără zeamă, gustul nu are speci� c.

Prezență: Tărceşti.

Soiul „Fehér páris” (Parişe albe)

Se maturizează la începutul toamnei, are un gust bun, este de mărime medie. Uneori sunt mai mari, atunci când merele din pom sunt mai puţine la număr. Pieliţa este subţire, ușor unsuroasă. Pulpa este albă, ajunsă la supra-maturitate se îngălbeneş-te sub pieliţă. Are o culoare de fond asemănătoare

culorii galbene a grâului, galbenă-verzuie, în par-tea expusă la soare se roşeşte şi capătă nişte pete bordo sau maro. Are un gust acrişor-dulceag, cu aromă tipică, se păstrează mai puţin, fructele tre-buie consumate cât mai repede. Sunt foarte bune pentru prăjitura cu mere, mai demult au fost fă-cute din ele și vinuri. Din acest soi se mai găsesc numai câţiva pomi în Chinuşu.

Prezență: Chinuşu.

Soiul „Sándor cár, Tángyér, Aport” (Marele Alexandru, Talgere, Aport)

Este un măr cu fruct mare, frumos, dungat, are formă de sferă turtită, ovoidă, cu striații arcuite larg. Pedunculul este foarte scurt (umple jumă-tate din cavitatea pedunculară), cavitatea pedun-culară este medie, îngustă. Sepalele sunt înclinate spre mijloc, cavitatea subcalicială are formă de V. Ovarul este apropiat de caliciu, are formă de ce-apă, cavitățile sâmburilor sunt largi. Este un măr de toamnă, ajunge la maturitate în septembrie-oc-tombrie, nu se păstrează timp mai îndelungat. Are un gust acrişor. Este bun pentru prăjituri.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

22

Prezență: Mereşti, Tărceşti. Este un soi foarte rar, în Regiunea Odorhei se găsesc numai câteva exemplare.

Soiul „Sóvári”

Fructul este de mărime mijlocie, uşor turtit, asi-metric, striat super� cial. Pieliţa are o culoare de fond gălbuie, cu un strat cu dungi roşii, cu pete albe destul de dese, cu un srat brumat. Are un as-pect foarte frumos, este arătos. Pedunculul este scurt, nu iese din cavitatea pedunculară de adân-cime medie şi în formă de pâlnie. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior, vârfurile se răsfrâng în afară. Cavitatea calicială este super� cială, cavi-

tatea subcalicială este largă, mică. Ovarul este aşezat spre caliciu, are formă de ridiche. Pulpa este albă. Se păstrează

până la primăvară. La culege-re are un gust foarte acru

(„sălbatic”), dar în decursul maturizării capătă un gust excelent. (Sursă: Nagy-Tóth Ferenc, 1998)

Soiul „Hosszúszárú páris” (Parişe cu pedunculul lung)

Fructul este mic (H.:59 milimetri, D: 61 milimet-ri), uşor turtit. Culoarea de fond a pieliţei este ver-de, acoperită în proporție de aprox. 50% cu un strat superior roşu. Pulpa este albă-verzuie. Sepa-lele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este scurtă, secţiu-nea transversală are formă de triunghi echilateral. Pedunculul este lung, cât jumătatea lungimii fruc-tului (28 milimetri), de aici îi provine denumirea, este la fel de roşu ca stratul superior al pieliţei. Ovarul se situează în preajma caliciului, în formă ovală, lungită, cu cavitățile sâmburilor largi.

Prezență Ceheţel, Turdeni.

Soiul „Mosolygó” (Zâmbitor)

Are mărime mijlocie, o formă turtită (H: 56 mili-metri, D: 70 milimetri). Pieliţa: pe un fond verde-gălbui se aşterne un strat roşu-maroniu „voalat”, cavitatea calicială şi a pedunculului au un strat de rugină. Lungimea pedunculului (12 milimetri) şi cavitatea pedunculară este medie, are formă de pâlnie. Sepalele sunt lungi, aplecate spre interior. Cavitatea calicială este medie, partea laterală este uşor ondulată din cauza striațiilor. Cavitatea sub-calicială este scurtă, largă (secţiunea transversală are formă de triunghi echilateral). Ovarul este si-tuat înspre mijloc, are mulţi sâmburi. Se aseamănă mult cu soiul Batul, s-ar putea să provină din el. Mai demult a fost un soi foarte răspândit şi în Se-cuime, în zilele noastre se numără printre merele cultivate mai rar. În Tăietura se regăsesc mai mulţi pomi, localnicii susțin că soiul se situează între mărul sălbatic şi măr ”. Acest soi a fost folosit mai ales ca nutreţ.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

23

Prezență: Forţeni, Cireşeni, Dârjiu, Şiclod, Goa-giu,Tăietura.

Soiul „Arany renet” (Renet auriu)

De mărime medie (H: 65 milimetri, D: 78 milimet-ri), uşor turtită, are o formă şi o culoare frumo-asă, este acoperit pe alocuri de un strat de rugină. Culoarea de fond este galbenă-verzuie, acoperită de un strat cu dungi bordo, iar întreaga suprafaţă conține pete albe. Pedunculul este sub-mijlociu (13 milimetri), cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie îngustă, uşor îngroşat spre bază. Sepalele sunt aplecate spre interior cu vârfurile răsfrânte în afară, astfel în deschizătura formată se întrevăd resturile de stamină (ca şi la Parmenul au-riu de iarnă). Cavitatea subcalicială are formă de V, aşezată într-un dreptunghi, este uşor ondulată. Ovarul are formă de ceapă, cavitățile sâmburilor sunt largi, aşezate în preajma caliciului. Este un măr de iarnă, este gustos, la maturitate dulceag.

Prezență: Turdeni, Cireşeni.

Soiul „Őszi” (Măr de toamnă)

Forma este uşor turtită în partea superioară şi la-terală, este de mărime medie, este un măr foarte frumos, bun pentru comercializare. Culoarea de bază a pieliţei este galbenă-verzuie, cu un strat su-perior de culoare tranda� rie, acoperită cu dungi vişinii, care se lungesc de la coroană până la pe-duncul. Strati� carea aceasta a culorilor dă acestui măr un aspect estetic pronunţat. Pulpa în jurul ovarului este albă, roz sub pieliţă, și se decolorează spre mijlocul pulpei. Ovarul este aşezat înspre mij-loc, are forma unui fus larg şi regulat. Sepalele sunt aplecate spre interior, dar nu se ating. Cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială continuă linia cavităţii. Lungimea şi cavitatea pedunculului sunt de mărime medie. Ajunge la maturitate la în-ceputul sau mijlocul lunii septembrie. Pulpa este suculentă, acrişoară, cu puţină aromă.

Prezență: Turdeni.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

24

Soiul „Borízű” (Măr cu gust de vin, în Cireşeni: Măr de vară cu gust de vin)

Ajunge la maturitate la începutul toamnei. Are mă-rimea mijlocie sau mică, formă rotunjoară, adeseo-ri puţin turtită, depinde de poziţia pomului. Pieliţa este subţire, lipită de pulpă, nu este unsuroasă. Pul-pa este albă, sub pieliţă poate să � e roşiatică, dacă ajunge la supra-maturitate are zeamă puţină, se fo-loseşte cu precădere pentru prăjituri cu mere.

Prezență: Mereşti, Ighiu, Târnoviţa, Valea Nirajului.

Soiul „Vaj” (Mărul untos)

Are mărimea medie, formă foarte turtită, culoa-rea pare albă ca zăpada. Pieliţa este albă-gălbuie-verzuie, cu puncte maro, cu pete de rugină care se regăsesc în cavitatea pedunculară şi la marginea acesteia. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică, nu are rugină, cavitatea subcalicială are formă de semi-sferă. Pedunculul este de lungime medie, are o grosime medie, cavi-tatea pedunculară este mică sau medie. Ovarul este mare, cu poziţionare mijlocie, în formă de ceapă. Pulpa este fragedă, albă, cu gust acrişor, dar mai puţin ca la mărul cu gust de vin. Ajunge la maturita-te la începutul sau pe la mijlocul lunii august.

Prezență: Ceheţel, Turdeni, Dârjiu

Un soi de măr cu denumire necunoscută

Forma este foarte turtită, asimetrică, este de mă-rime mijlocie (H: 59 milimetri, D: 75 milimetri). Pieliţa are o culoare de fond verzuie, acoperită cu dungi bordo. Pulpa este albă-verzuie, se rupe ușor. Pedunculul este scurt (8 milimetri), spre fond este îngroşat în formă de con, cavitatea pedunculară este mijlocie, în formă de pâlnie. Sepalele sunt uşor aplecate spre interior, cavitatea calicială este medie, are formă de castron. Cavitatea subcalici-ală are formă de Y, ca o pâlnie lungită: începe cu formă de V scurtă, apoi se lungeşte până la ovar, ca un cilindru. Aspectul mărului se aseamănă cu Mărul de Sóvár, dar se deosebeşte de acesta de ca-vitatea subcalicială care se lungeşte în forma unui cilindru adânc.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

25

Prezență: Forţeni, păşunea cu pomi fructiferi, dumbrava cu meri.

Soiul „Batul (Batur)” (Pătul)

Este un măr vechi, excelent, bine cunoscut şi ap-reciat. Are o mărime medie, este frumos şi are o formă regulată. Sepalele sunt mici şi se închid, cavitatea pedunculară este mică. Pieliţa este ne-tedă şi lucioasă, unsuroasă, de culoare de un ver-de-deschis, pe partea expusă la soare se înroşeşte, ajungând la maturitate devine galbenă. Pulpa este albă, deasă, la început crocantă, ajungând la ma-turitate se înmoaie. Pomul este călit, cu creştere puternică, puieţii crescuţi din sâmburi sunt favo-rabili şi pentru portaltoiuri.

„Nu se găsesc cuvinte pentru a reda cât de bun este acest măr - mai ales spre ianuarie când devine galben. Este dulce, cu aromă agreabilă şi cu multă zeamă. Spre sfârşitul toamnei fructele devin mai mari şi se îngălbenesc frumos pe ra� uri”.

Acest măr are mai multe variante şi în Regiu-nea Odorhei, cele mai caracteristice sunt: Zöld ba-tul (Pătulul verde), Sárga batul (Pătulul galben) şi Mosolygó batul (Pătulul surâzător). Pomul se ma-turizează destul de târziu, rodeşte bine mai ales în locurile umede, are mare nevoie de umiditate.

Soiul „Szeges” (Mărul cu cuie)

Are mărimea mijlocie (H: 65 milimetri, D: 60 mi-limetri), forma sferică se lungeşte spre coroană, suprafaţa este ondulată din cauza striațiilor gro-ase. Secţiunea transversală, la fel ca şi ovarul, are formă de inimă, Cavitățile sâmburilor sunt largi. Pieliţa este verde, cu pete albe puţin perceptibile, cu un strat superior roşu în partea pedunculară. Sepalele sunt hărtănite, cele întregi sunt apleca-te spre interior. Cavitatea calicială este îngustă şi adâncă, laturile cavității de sub cavitatea calicială continuă laturile superioare. Are pulpa „crocantă”, la recoltare are gustul stifos, dar la maturitate se îndulceşte şi capătă gust. Lungimea pedunculului este medie (20 milimetri). Este un soi foarte fru-mos şi probabil vechi.

Prezență: Forţeni

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

26

Soiul „Kisasszony” (Măr de domnişoară)

Mărimea este medie, formă puţin turtită, dar în cele mai multe cazuri regulată. (H: 56 milimetri, D: 74 milimetri), „crocant”, cu pulpa verde-albuie. Culoarea de bază a pieliţei este verde, peste care se aşterne un strat roşu-aprins. Pe culoarea de fond se observă pete albe care se lungesc şi formează dungi în partea pedunculului, iar în partea coroa-nei devin mai dese. Are un gust tipic de mere, fără vreun speci� c. Lungimea pedunculului este medie (23 milimetri), cavitatea pedunculară este mare şi are formă de pâlnie. Sepalele sunt aplecate spre in-terior, dar cu vârfurile răsfrânte în afară. Cavitatea calicială este medie, în formă de pâlnie regulată, cavitatea subcalicială este continuarea cavităţii. Ovarul are o poziţionare înspre caliciu, în formă de ceapă, cu cavități largi pentru sâmburi. Fructul este foarte frumos, pe una din laturi este roşu („Nu există nici un măr mai frumos ca Mărul de dom-nişoară”). „Denumirea subliniază frumuseţea ieşi-tă din comun, dar nu este un măr care se păstrează până la primăvară” (nenea Lajoska). Se păstrează până în februarie.

Prezență: Cireşeni, Forţeni, Dârjiu, Mihăileni. Se regăseşte din ce în ce mai rar; pe vremuri era un soi foarte răspândit pe valea Nirajului, s-a dat şi la animale. Pomul creşte foarte înalt și necesită îngrășare regulată.

Soiul „Musca Páris” (Parişe Musca)

Sunt de mărime mijlocie, puţin turtite, ascuţite spre caliciu. Pieliţa are o culoare de fond verde-în-chis cu puţine puncte maro şi mai multe puncte albe. În partea expusă la soare capătă o culoare tranda� rie. Caliciul are sepale cu vârfurile aple-cate spre interior, cavitatea calicială este îngustă, în formă de pâlnie, de mărime medie. Cavitatea subcalicială este continuarea cavităţii caliciale. Pe-dunculul are o lungime medie, cavitatea peduncu-lară este medie, suprafaţa este acoperită de rugină. Pulpa are culoarea albă-verzuie, ovarul are formă ovoidă cu poziţionare medie. Este soiul care se păstrează cel mai bine. Pulpa este destul de tare, spongioasă la maturitate.

Prezență: Cireşeni

Soiul „Sikulai (Sikolai)”

Cu mărime medie, în formă sferică, este uşor asimetric. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este medie. Cavitatea subcalicială este largă, cu pereţi paraleli, apoi se îngustează şi continuă printr-un tub cu pereţii pa-raleli, dar nu prea adânc. Pedunculul este scurt, nu depăşeşte lungimea medie a cavităţii pedunculare care are formă de V. Ovarul este poziţionat însp-re caliciu, în formă de ridiche-inimă. Are un gust foarte plăcut, cu nuanţă aparte. Se păstrează timp

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

27

îndelungat, până la recoltarea cireşelor. Pomul identi� cat este foarte bătrân, dar sănătos, bun ro-ditor. Pieliţa fructului are culoarea de fond verde cu dungi roşii şi pete albe. Este foarte roditor („ca nebunul”- după nenea Lajoska). Recolta trebuie rărită („cel mai bine ar � să se decimeze”- după nenea Lajoska). Este un soi cunoscut şi îndrăgit.

Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska, gră-dina sa din spatele casei şi mai există un pom în grădina de pe malul opus al pârâului.

Soiul „Zöld Kálvil” (Calvil verde)

Cu mărime medie, are o formă sferică, frumoasă. Pieliţa are o culoare de fond verde-deschisă cu pete albe, care în partea pedunculului se lungesc şi formează dungi scurte. Pedunculul este mediu. Cavitatea pedunculară este largă, în formă de pâl-nie. Sepalele se desprind uşor. Cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este medie, în for-mă de V. Ovarul este poziţionat central, cu lungi-me şi lăţime simetrice. Este un soi care se păstre-ază aproape tot atât de bine ca merele Musca paris.

Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska

Soiul „Dálnok” (Mărul Dalnic)

Este destul de mare (H: 66 milimetri, D: 83 mi-limetri), are formă ovoidă, cu vârful uşor ascuţit, este turtit lateral. Sepalele sunt aplecate spre in-terior la vârfuri, au lungime medie. Cavitatea calicială este mică, cu pereţii abrupţi (înguşti) şi ondulați. Cavitatea subcalicială este strâmtă, scurtă, continuă cavitatea. Lungimea pedunculu-lui nu depăşeşte cavitatea, este scurt (10 milimet-ri), la bază se îngroaşă. Cavitatea pedunculară este strâmtă, cu adâncime medie, în formă de pâlnie. Ovarul are formă de ridiche, este poziţionat spre caliciu. Pieliţa are culoarea verde-deschis, acope-rită de dungi bordo, cu puncte alburii în partea calicială. Gustul: la începutul lunii octombrie este crud. Este un măr de iarnă.Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

28

Soiul „Champagne”

Mărimea se încadrează între mijlocie şi mare (H: 60 milimetri, D: 86 milimetri), are formă de sferă tur-tită, cu striații puţin accentuate. Pieliţa este galbenă cu nuanţe verzuie pe alocuri, acuperită de dungi bordo şi puncte verzi. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este mică, (se-palele sunt aşezate în apropierea cavităţii), ceea ce este caracteristic acestui fruct. Cavitatea subcalici-ală continuă adâncitura în formă de pâlnie, mare în comparaţie cu adâncitura. Lungimea pedunculului ajunge pe la jumătatea cavităţii. Ovarul are formă de ridiche, cu poziţionare medie. Pulpa este frag-edă, de culoare albă-gălbuie. Are un gust aromatic, dulce-acidulat. Ajunge la maturitate în septembrie. Prezență: Turdeni, livada lui Boros Sándor.

Soiul „Citrom” (Lămâios, denumire folosită uneori şi pentru Golden delicious)

Are o mărime mijlocie, (H: 63 milimetri, D: 70 mili-metri), are formă de sferă uşor turtită, cu striații, care se accentuează spre umărul caliciului şi în cavitate. Pieliţa este verde-gălbuie, cu multe puncte verde-ma-ro pe întreaga suprafaţă. Este un măr arătos, frumos. Sepalele au o lungime medie, sunt aplecate spre inte-rior la vârfuri, cavitatea calicială este mică, cu striații accentuate, în formă de castron. Cavitatea subca-licială are o lungime medie, secţiunea transversală are forma de triunghi echilateral, este continuarea cavității caliciale. Pedunculul este scurt (16 milimet-ri), de grosime medie, îngroşat la bază. Cavitatea pe-dunculară este de adâncime medie, îngustă. Ovarul are o poziţionare centrală, cu cavități largi ale sâmbu-rilor. Numai pereţii tari ai cavității sunt bine contu-raţi, împrejurimea este omogenă. Pulpa are culoarea verde- gălbuie-alburie, care se face brună repede.

Prezență: la Tăietura se găsesc câţiva pomi mai bătrâni de 30 de ani, în cele mai multe aşezări de-numirea de Măr lămâios este folosită pentru noul soi de Golden delicious.

PERE

Soiul „Sárga” (Păr galben de vară)

Este un soi de calitate mediocră, dar cu roade fo-arte bogate, și din cauza aceasta este un soi pre-ferat. Ajunge la maturitate spre sfârşitul lunii iu-lie-începutul lui august. Pulpa este albă, mălăiaţă, dulce, nu este acidulată, este uşor aromatizată. Pe partea expusă la soare, fructul este mai mare şi are gustul mai bun, în jurul inimii are puţine sclere-ide. Pomul creşte înalt. Fructul este piriform (H: 45 milimetri, D: 50 milimetri). Pieliţa are culoa-rea verde-gălbuie, cu pete mici de culoare de un verde pronunţat. Pedunculul atinge jumătate din lungimea fructului (22 milimetri), este gros, căr-nos la bază. Cavitatea pedunculară lipseşte. Sepa-lele sunt arcuite, în formă de picătură, cu extinde-re orizontală, culcate pe fruct. Cavitatea calicială este super� cială. Cavitatea subcalicială are formă de cupă. Inima este poziţionată spre caliciu, ocupă ceva mai mult decât lungimea fructului.

Prezență: Ighiu, dar îl întâlnim adesea şi în alte aşezări.

Soiul „Nagykedei vaj” (Untoasa din Chedia Mare)

Are un gust foarte bun, foarte aromatizat. Pulpa este moale, cu puţine sclereide.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

29

Soiul „Nagykedei szotyós” (Para moale din Chedia Mare)

Pulpa are puţine sclereide, se înmoaie uşor. Gustul este răcoritor, acrişor, este bună de consumat şi la supra-maturitate (când are zeamă multă) .

Soiul „Nyakas” (Para gâtlană)

Este foarte tare, este bună de consumat numai după maturitatea ulterioară, după ce a fost � artă. Unii o consideră fără valoare, dar de fapt poate � folosită în mai multe feluri. Dacă se � erbe, devine o veritabilă delicatesă, dulce ca mierea. H: 56 mili-metri, D: 53 milimetri.

Soiul „Pap” (Popeşti)Fructul este mare, piriform alungit, H: 80-90 mi-limetri, D: 53-60 milimetri. Are culoare galbenă, în părţile ajunse la maturitate este uşor tranda� -riu-marmorat. Suprafaţa este acoperită de puncte cafenii, o caracteristică este dunga de rugină care se întinde de la vârfuri până la caliciu, dar aceas-ta nu este prezentă la � ecare fruct. Pedunculul are 50-60 milimetri lungime, cu îngroşare la ambele extreme. Cavitatea pedunculară lipseşte, cavita-tea calicială are formă de un mic castron. Pieliţa este seacă, aspră la pipăit, sub pieliţă găsim adesea sclereide. Pulpa este albă, cu o nuanţă de culoare a untului, cu granulaţii, pe jumătate tare, suculen-tă, predispusă la formarea sclereidelor. Gustul este dulce, uşor aromatizat, ulterior astringent. Ajun-ge la maturitate la sfârşitul lunii septembrie-înce-putul lunii noiembrie. Se păstrează bine. Suportă bine transportul.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

30

Soiul „Aromás” (Tămâioasa)

Pulpa este moale, cu cantitate medie de sclereide, se înmoaie. Aromă puternică este calitatea princ-ipală a fructului, are gustul bun şi după înmuiere.

Soiul „Bakbűzízű” (Para „mirositoare”)

Este un soi cu maturitate timpurie, cu recoltă bo-gată, de vară, cunoscut şi preferat în mai multe locuri. Ajunge la maturitate la începutul lunii au-gust-sfârşitul lui iulie. Pomul creşte înalt, dă re-coltă bogată. Fructul este de mărime sub-mijlocie. Are formă ovoidă, aproape cilindrică, de proporţii mici. (D: 36 milimetri, H: 38 milimetri). Are un

gust plăcut, caracteristic, dulce („gustul are un speci� c aparte”- spune nenea Lajoska din Cireşe-ni). Pulpa este fragedă, albă, maronie, cu un strat de sclereide. Ovarul se întinde până la coroană. Pi-eliţa are grosime medie, de culoare verde-gălbuie pe fond, cu un strat superior de bordo-maroniu, care acoperă jumătate sau două treimi din supra-faţa fructului. Grosimea stratului este schimbăto-are, depinde de expunerea la soare şi de variantele soiului. Cavitatea pedunculară este foarte mică, lungimea pedunculului este cât jumătate din lun-gimea fructului, grosimea este medie şi peduncu-lul este uşor îngroşat la capăt. Sepalele sunt scurte, deschise, dar nu se aştern de fruct. Cavitatea cali-cială este plată, în formă de castron.

Prezență: Ighiu, Cireşeni, soiul este frecvent şi cu-noscut în mai multe locuri.

Soiul „Mézkörte (Mézvackor)” (Văratice de miere)

Creşterea pomului este la fel de viguroasă ca la so-iul Bakbűzízű, se înalță vertiginos în sus. Fructul ajunge la maturitate la mijlocul lunii august. Fruc-tul este piriform, cu „gâtul” curbat (ca un corn),

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

31

gâtul graţios este continuarea unei forme de sferă sau sferă ovoidă. Fructul este mic (H: 55 milimet-ri, D: 32 milimetri). Culoarea pieliţei este verde-gălbuie (asemănătoare cu Părul galben de vară). Pedunculul este lung, cât 2/3 din lungimea fruc-tului, linia pedunculului continuă curbura fructu-lui. La unele fructe, în jurul bazei pedunculului, fructul are încreţiri circulare (asemănătoare Parei cu coadă de oaie, dar mai puţin pronunţate). Mă-rimea sepalelor este medie spre mare, sunt întinse, dar nu sunt lipite de fruct. Gustul este dulce, puţin acidulat, relativ nesemni� cativ.

Prezență: Ighiu

Soiul „Korai” (Para timpurie)

Fructul este mărunt, în formă de sferă (lungime-lăţime egală, H: 40 milimetri, D: 40 milimetri). Pulpa este albă, cu o culoare galbenă-deschisă pe alocuri, este tare, cu sclereide în cantitate medie. Gustul este foarte dulce, cu aromă pronunţată. Pi-eliţa este verde-gălbuie cu un strat superior roşia-tic-bordo (25-30%), cu puncte albe bine contu-rare, răspândite uniform. Pedunculul este foarte scurt (7 milimetri) doar 1/6-a parte din lungimea fructului. Cavitatea pedunculară lipseşte. Sepalele sunt foarte scurte, încheie un unghi de 45 de gra-de cu axa principală. Cavitatea pedunculară este mică, cavitatea subcalicială este de adâncime me-die şi este aşezată în afara fructului, fondul gros al sepalelor formează peretele părţii superioare. Ajunge la maturitate spre mijlocul lunii august. Pomul creşte viguros, pe verticală.

Prezență: Ighiu

Soiul „Korsós” (Ulcioare)

Este de mărime mică, are formă neregulată pe jumătate, lungită. Pieliţa este aspră la pipăit, este mată, groasă. Culoarea este verde-gălbuie, la ma-turitate devine galbenă-ocru, cu punctulețe mă-runte.( H: 55-61 milimetri, D: 45 milimetri). Ca-vitatea pedunculară lipseşte, și cavitatea calicială este foarte mică. Pulpa are culoarea albă-gălbuie, gustul este amăruie spre acrişor-dulce.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

32

Soiul „Legkoraibb” (Para cea mai timpurie)

Este un fruct bun pentru comercializare. În partea dinspre peduncul are o porţiune scurtă şi îngustă, partea cealaltă are o formă apropiată de sferă. Pi-eliţa este galbenă-verzuie cu pete de verde-închis; pe partea expusă la soare are culoarea de roşu-ap-rins pronunţat. D: 80 milimetri, H: 90 milimetri. Pedunculul: 35 milimetri, 1/3 din lungimea fruc-tului. Cavitatea pedunculară are adâncime foarte mică. Pulpa are culoarea albă, foarte frumoasă, cu un contur de verde-deschis în jurul ovarului. Cavitatea calicială este mică, îngustă, cu sepale care sunt deschise şi se aştern pe fruct. Ajunge la maturitate în prima parte a lunii august (după co-acerea cireşelor aceasta este prima pară care ajun-ge la maturitate). Merită să � e reprodusă tocmai pentru maturizarea timpurie. Pentru consum este recomandat înainte de maturizarea totală, adică la începutul lui august. Este un soi foarte roditor.

Soiul „Pirosbelű” (Sângerie, Para cu pulpa roşie)

Gustul este uşor aromatizat, cu un parfum carac-teristic, este dulce. Fructul este mic, în formă ovo-idă-plată, cu partea spre peduncul alungită uşor. Pieliţa este verde-gălbuie cu un strat superior de roşu-aprins, cu pete de rugină pe alocuri. Pulpa are o culoare de roşu-sângeriu, care primeşte o nuanţă mai închisă de-a lungul jerbelor de vas, care în-conjoară ovarul. Se înmoaie, dar îşi păstrează gus-tul. Pedunculul este tare, cu puţin mai lung decât fructul întreg. Cavitatea pedunculară lipseşte. Se-palele sunt mari, ascuţite, zbârlite. Cavitatea cali-cială este medie, cavitatea subcalicială are formă de cupă, cu mărime medie. Ovarul are formă de sferă, ocupă 2/3 din jumătatea dinspre coroană a fructului. Coloritul roşu al pulpei se schimbă după locul de cultivare. A fost un soi preferat în întreg Bazinul Carpatic, în zilele noastre s-a păstrat mai ales în Ardeal, unde este destul de răspândit.

Prezență: Mereşti, Mujna

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

33

Soiul „Piros” (Para roşie)

Se păstrează până la Crăciun. H: 91 milimetri, D: 72 milimetri, pedunculul: 15 milimetri.

Soiul „Bihor” (Para din Bihor)

Este o pară cu calităţi excelente. Mărimea este sub-mijlocie, are formă ovoidă, uşor asimetrică (H: 72 milimetri, D: 60 milimetri). Pieliţa are o culoare de un verde-gălbuie-deschisă, cu pete de culoare rugine, în 40-60% acoperită de un strat roşu-aprins. Pedunculul este scurt (3-4 milimetri) şi subţire, cu cavitate foarte mică. Sepalele sunt fo-arte scurte (3-4 milimetri), cu cavitate regulată, de adâncime medie. Pulpa este albă, nu are sclereide nici în jurul ovarului. Este zemoasă, pe jumătate fragedă, pe jumătate tare, (nu este făinoasă), are o compoziţie agreabilă. Gustul este dulce, mediu-aromatizat, plăcut.

Prezență: Ighiu.

Soiul „Cigány” (Para ţigănească)

De mărime medie, de culoare verde-deschisă şi verde-gălbuie. Pulpa este albă, moale ca o cremă, „lipicioasă”. Este suculentă, când se înmoaie, conţi-ne multă zeamă. Nu este un soi valoros, se poate folosi pentru a prepara ţuică sau oţet din ea, mai demult s-a uscat. Cavitatea calicială este medie, ondulată, cu sepale întinse. Pedunculul este subţi-re, lung, lungimea este cât jumătate din lungimea fructului. Cavitatea pedunculară lipseşte.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

34

Soiul „Kongresszus emléke” (Para „Amintirea congresului”)

Este o pară untoasă, cu parfum şi aromă minimă. Mărimea variază între medie şi mare, în formă asi-metrică, foarte variată, de la forma piriform-alun-gită până la forma sferică. Pedunculul este foarte scurt, cu cavitate foarte mică. Cavitatea calicială este mare, în formă de pâlnie cu cavitate subcali-cială foarte mică. Ovarul este deplasat spre caliciu. Dacă se recoltează înainte de maturizare, se va coace, se poate păstra încă 1-2 luni. După coacere deplină sau după supra-coacere va � moale şi pul-pa devine făinoasă. Este un soi foarte preferat şi se regăseşte în mai multe locuri.

Soiul „Csont” (Para pietroasă)

Este o pară frumoasă, bună pentru piață (comerci-alizare), excelentă pentru compoturi. H: 100 mili-metri, D: 85 milimetri, pedunculul: 55 milimetri. Este o pară de iarnă, are un gust bun deja înainte de maturitate, după maturizare gustul se ameliorează mai departe, dar pulpa rămâne tare. Se păstrează până la primăvară, între timp una dintre laturi se înroşeşte. „Este atât de frumoasă încât nici nu s-ar putea picta una mai frumoasă” (nenea Lajoska). Culoarea galbenă-roşie este într-adevăr foarte fru-moasă, dar la gust nu se numără printre perele cele mai bune. Provine din Reghin, dintr-o pepinieră.

Soiul „Liegel vaj” (Untoasa Liegel)

Este o pară mare (H: 100 milimetri, D: 70 milimet-ri), forma este conic-ovoidă. Lungimea pedun-culului este medie (30 milimetri), cavitatea este sub-mijlocie. Sepalele sunt verticale, răsfrânte în afară, cavitatea are formă de castron, cu adâncime super� cială. Cavitatea subcalicială are formă de castron, pistilul este marcat printr-o linie subţire bine conturată. Culoarea pieliţei este verde-închis, cu pete maro, la caliciu şi la peduncul are un strat uniform de rugină. Axa se lărgeşte spre ovar cu snopuri de vas groase, bine conturate pe cele două laturi. Pulpa este albă, stratul de sclereide forme-ază o dungă accentuată. Gustul este dulce, � n, dar nu are aromă. Este o pară de iarnă.

Soiul „Nagy Józsi”

Pulpa este puţin spongioasă, uşor făinoasă, nu prea arătoasă, devine mălăiaţă. Gustul este agrea-bil, diferit de cel obişnuit, este recomandată pent-ru consum, pentru ţuică, nu se recomandă pentru uscare.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

35

Soiul „Párizsi grófnő” (Contesa de Paris)

De mărime mijlocie (H: 110 milimetri, D: 65 mili-metri), are formă piriform-alungită (se aseamănă cu cele Popeşti dar la pedunculul este strâmbat). Pieliţa este verde-închisă, cu puncte maro de ru-gină, care se unesc şi formează pete la peduncul şi la sepale. Caliciul este foarte scurt, deschis, cavitatea are formă de castron şi are o adâncime mică. Lipseşte cavitatea subcalicială. Pulpa este al-bă-verzuie, stratul cu sclereide se întrevede puţin, axa este verde. Pedunculul are lungimea medie (28 milimetri), este răsucit, pulpa se alipeşte de fon-dul pedunculului (lipseşte cavitatea pedunculară). Gustul este dulce, uşor aromatizat. Ovarul are for-mă de fus, cu axă lungă. Cavitatea calicială este lar-gă, pronunţată. Este o pară de iarnă.

Soiul „Nagy macskafej” (Para „cap de pisică” mare)

Este o pară mare (H: 80 milimetri, D: 84 mili-metri), în formă de sferă uşor turtită. Pieliţa este verde-deschis, cu dese puncte maro, cu pete nere-gulate de rugină, pe partea expusă la soare stratul superior capătă o culoare roşie care face ca para să � e spectaculoasă. Caliciul are o lungime medie, este direcţionat vertical, cavitatea este mică, uşor ondulată. Cavitatea subcalicială are formă de cast-ron. Pedunculul are o lungime medie (30 milimet-ri), este gros, cu cavitate foarte mică. Pulpa este albă, verzuie sub pieliţă, are sclereide relativ multe, ceea ce este neplăcut când se mănâncă. Gustul nu este speci� c. Ovarul are formă de ridiche, axa este pronunţată. Para este interesantă mai mult pentru forma ei, decât pentru gust. Este o pară de iarnă, se păstrează timp îndelungat.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

36

Soiul „Hardy vaj” (Untoasa Hardy)

Are mărimea medie, forma este sferică (H: 70 mili-metri, D: 70 milimetri). Pieliţa este galbenă-roşie-maronie, cu o culoare frumoasă, aprinsă, specta-culoasă. Coloritul roşiatic este oferit de punctele roşii-maronii. Pedunculul are lungimea medie (24 milimetri), fondul şi capătul sunt îngroşaţi, dar pedunculul este gros. Cavitatea pedunculară este mică, neregulată (înclinată într-o parte). Caliciul are o mărime medie, lipit de fruct, cavitatea are o adâncime sub-mijlocie. Pulpa este albă-maronie, fragedă (ca untul), suculentă, cu puţine sclereide. Caliciul este scurt, cu capătul rupt, cu cavitate me-die, în formă de V. Cavitatea subcalicială este con-tinuarea cavității caliciale. Ajunge la maturitate începând cu sfârşitul lunii octombrie. Rodeşte bo-gat şi sistematic. Se păstrează bine, suportă tran-sportul, dar e sensibil la apăsare. Preferă locurile ocrotite, un sol bun şi cu destulă umezeală.

Soiul „Avranchesi jó Lujza” (Para „Luiza bună din Avranches”)

Are formă lungită, uşor piriformă, cu mărime me-die (H: 100 milimetri, D: 57 milimetri). Pulpa este albă, cu luciu galben-deschis, fondantă (veritabilă untoasă), sclereidele nu se simt şi nu se văd. Gus-tul este dulce, aromatizat, foarte bun. La aspect se aseamănă cu Bosc kobak (Untoasa Bosc), dar gustul şi pulpa fondantă sunt mai bune ca ale acesteia din urmă. Pieliţa este maro-gălbuie, cu pete şi puncte, iar pe partea expusă la soare, cu un colorit roşu. Sepalele sunt scurte, verticale, cavitatea mică, me-diu-îngustă. Se păstrează până-n toamnă târzie, suportă bine transportul.

Soiul „Piros nyakú” (Para cu gât roşu)

De mărime medie (H: 84 milimetri, D: 67 mili-metri), este piriformă, partea mai lată este o sferă regulată, partea îngustă este strâmbă. Peduncu-lul este scurt (17 milimetri), stă strâmb în vârful strâmb, cavitatea lipseşte. Sepalele sunt de lungi-me medie, zbârlite, răsfrânte în afară, caliciul este mic, cu rugină pe suprafaţă. Cavitatea subcalicială este mică, în formă de castron. Pieliţa are culoare verde-gălbuie, cu puncte maro, pe partea expusă la soare este acoperită de un strat tranda� riu-aprins. Este o pară foarte arătoasă, frumoasă. Pulpa este galbenă-cafenie-albăstruie, untoasă, suculentă. Cu sclereide puţine. Este gustoasă, dar fără o aromă aparte. Ajunge la maturitate în octombrie.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

37

Soiul „Venyike vackor” (Para pădureaţă „Venyike”)

Are un gust caracteristic, foarte bun. Ajunge la maturitate la sfârşitul lui august-începutul lui septembrie.

Soiul „Vilmos” (Duset galben, Williams)

Cu fruct mare, formă gutuiform-alungită, adesea schimbătoare. Cavitatea calicială este ori plată pe alocuri, ori rotunjită, cu striații, partea dinspre vârf este uşor alungită, dar nu ascuţită. Culoarea este verde-gălbuie, galbenă-limonie, cu pete pe alocuri. Punctele sunt accentuate dar răspândite inegal. H: 70-90 milimetri, D: 70-70 milimetri. Ca-vitatea pedunculară este îngustă, cu pereţii acope-riţi cu multe proeminenţe şi cu pete de rugină. Pi-eliţa este subţire, uşor ceroasă şi netedă. Pulpa este albă, apoi alb-gălbuie, sclereide se formează rar în fruct. Este zemoasă, gustoasă, cu aromă puternică. Ajunge la maturitate la sfârşitul lui august, începu-tul lui septembrie.

CORNI

Soiul „Ki� i” (Cornul în formă de chi� ă din Chedia Mare)

Pomul identi� cat este foarte bătrân (în jur de 120-140 ani). Fructul este mare, uşor curbat (în formă de chi� ă), pieliţa este tranda� rie, nu se roşeşte nici la maturitate. Gustul este dulceag, mai dulce decât cel al cornului sălbatic. Forma sâmburelui este asemănătoare fructului, dar mai puţin curbată şi foarte subţire. Este considerat valoros pentru mă-rimea sa ieşită din comun, pentru forma sa inte-resantă, pentru gustul său dulceag şi pentru sâm-burele subţire.

Prezență: Chedia Mare, grădina parohiei.

Soiul „Karácsonyfalvi nagyszemű” (Cornul cu boabe mari de la Crăciunel)

Fructul este mai mare decât cel al cornilor cultivaţi în grădini sau cel al cornului sălbatic. Pieliţa şi pul-pa sunt roşii-vişinii. Pe pieliţă întâlnim ici-colo � re mărunte de păr. Pedunculul este îngroşat în partea dinspre fruct şi roşiatic, iar în capătul celălalt are o talpă largă; are � re de păr asemănătoare cu cele ale fructului. Cavitatea pedunculară este super� cială,

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

38

cu striații pe pereţi (8 la număr). Sâmburele are o poziţionare centrală, lățimea lui este puţin mai mare decât grosimea pulpei. Lungimea este de 2/3 din lungimea fructului. La capătul fructului se a� ă o cavitate super� cială, în formă de castron. Gustul este tipic cornului. Pomul este bătrân (70-80 ani), este sănătos și bogat roditor.

Prezență: Crăciunel

PRUNE

Soiul „Nagykedei sárga” (Pruna galbenă din Chedia Mare)

Fructul este mic (H: 36 milimetri, D: 3 milimetri), uşor lungit. Pe partea laterală are o adâncitură abia perceptibilă, la vârf lipseşte aceasta. Pedunculul este cât o treime din lungimea fructului (12 milimetri), cavitatea pedunculară este super� cială. Pieliţa este galbenă-portocalie, fructele ajunse la maturitate de-vin roşii. Ajunge la maturitate la sfârşitul lui august, începutul lui septembrie. Este dulce dar fără aromă. Pulpa este galbenă, moale, este destul de aderentă la sâmbure. Este un soi de mărime mică, nu prea valoros, dar important pentru că contribuie la di-versi� carea soiurilor de prune.

Soiul „Húsos” (Pruna cu pulpa cărnoasă)

Fructul are mărimea medie, forma este ovo-sfe-rică. Are culoarea roşie-albăstruie sau bleu-ma-rinie-roşiatică, cu puncte cenuşii, are o pruină de albastru-deschis. Pulpa este galbenă-aurie, moale, suculentă, este destul de aderentă la sâmbure. Sâm-burele are formă lungită, este îngust şi este ascuţit. În funcție de proprietăţile terenului unde se cul-tivă și al anului de cultivație, ajunge la maturitate de la mijlocul lunii august până la mijlocul lunii septembrie. Pomul are creştere viguroasă, nu este prea pretenţios în privinţa solului. Este un fruct cu utilizare multiplă, cel mai des din el se face ţuică.

Soiul „Kabala”

Fructul are formă sferică, cu cavitatea pedunculară foarte mică. Este mic (H: 20 milimetri, D: 20 mili-metri). Pedunculul este lung şi gros, lungimea este identică cu diametrul fructului (18 milimetri). Are un gust dulce, nu este acrişor nici sub pieliţă şi nici în jurul sâmburelui. Fructul rămâne timp îndelungat pe pom, şi după maturitate. Este aderentă la sâmbu-re. Din fruct se prepară un fel de marmeladă numită „katyó” în secuime. Ajunge la maturitate în a doua decadă a lunii august, cu o lună mai devreme de pru-na „Hargasmagú” (Pruna cu sâmburele încârligat).

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

39

Soiul „Besztercei” (Pruna de Bistriţa sau Vânăt românesc)

Este un soi foarte vechi, originar din Asia. Prima atestare din Bazinul Carpatic datează din 1522. Denumirea „de Bistriţa” se folosește numai în regiunile lingvistice maghiare, în străinătate este cunoscut sub numele de Pruna maghiară. Se ma-turizează începând din sfârşitul lui august şi până la prima decadă a lunii octombrie, în funcție de locul de cultivare. Recoltarea lui în masă se face de obicei în septembrie. Fructul este de mărime me-die, spătoasă pe o parte, are formă de prună alun-gită. Întreaga suprafaţă este acoperită de pruină, are o culoare albastră, uniform aşternută. Pulpa este gălbuie, verde-portocalie, nu prea tare. Gus-tul este foarte dulce, uşor acidulat, puţin dar ag-reabil savuros, și se desprinde total de la sâmbu-re. Suportă bine transportarea, este un fruct bun de dus la piață. Produsele care provin din aceste prune, respectiv prunele uscate, marmelada, ţui-ca, sunt produse căutate în întreaga lume. Pomul are creştere moderată, întră în rod târziu. Coroana

are formă de con, cu direcţia creşterii în verticală. Nu suportă bine tăierea puternică. Este un soi au-toproductiv, dacă locația este favorabilă, atunci ro-deşte bogat şi regulat. Preferă solul su� cient umed şi compact. Dacă solul este uscat şi afânat, pomul dă roade destule numai în anii ploioşi consecutivi. Datorită răspândirii largi şi cultivării de-a lungul a mai multor secole, s-au format mai multe vari-ante ale acestui soi, variabilitatea genetică este fo-arte mare. Se poate reproduce prin altoire, și nu prin lăstare sau sâmburi. Tocmai din cauza încer-cărilor de reproducere din sâmburi sau vlăstare, au apărut mai multe soiuri degenerate, cu fructe mici şi pulpa aderentă la sâmbure. Prin urmare, este recomandată reproducerea numai prin altoi a exemplarelor cu fruct mare, cu conţinut valoros şi păstrătoare de caracteristici ale soiului.

Soiul „Hargasmagú” (Pruna cu sâmburi încârligaţi)

Este un soi sau grup de soiuri răspândit în Secuime şi în Regiunea Odorhei. Face parte probabil din soiurile dezvoltate din Vânătul românesc. Fructul are formă de prună alungită, cu mărimea mică sau mijlocie, la maturitate are culoarea vânătă. Va-riabilitatea mare a mărimii fructului se datorează parţial şi faptului că s-au păstrat soiuri degenerate, mai slabe, apărute prin reproducerea prin sâmburi sau vlăstare. Pulpa este gălbuie, portocalie sau ver-zuie în unele cazuri, are o concentraţie de zahăr bună, este suculentă. Se foloseşte pentru marmel-adă, compoturi, uscare, ţuică. În unele sate, în anii cu recoltă bogată este valori� cată şi ca fruct sau pentru schimbul cu alte produse agricole.

Soiu

rile t

radi

ţiona

le de

fruc

te ca

rtog

ra� a

te și

înre

gistr

ate d

in R

egiu

nea

Odo

rhei

40

Soiul „Olasz kékszilva” (Pruna vânătă de Italia)

Se aseamănă cu Pruna de Bis-triţa. Fructul este mare sau mij-locie. Pieliţa este � nă, subţire, de culoare albastră-închisă.

Pruina este deasă şi albastră. Pulpa este verde-gălbuie, cu

nervură roşiatică în jurul sâmbu-relui, este neaderentă la sâmbu-

re, este deasă, cu gustul plăcut dulce-vinurie, uneori puţin aromatizată. Nu se � surează

nici în caz de vreme mai ploioasă. Se maturizează spre începutul-mijlocul lunii septembrie. Pomul creşte mai încet, nu este atât de roditor ca Pruna de Bistriţa. Preferă solul puţin umed şi clima nu prea caldă. Florile suferă mult datorită îngheţurilor târzii, de aceea preferă locuri mai ocrotite. Fructul are o utilizare variată, este foarte bun pentru uscat.

Soiul „Cseresznyeszilva” (Pruna cireaşă)

Fructul este rotund, cu diametrul de 2-4 cm, ajunsă la maturitate are culoarea gălbuie, roşie sau bordo, este zemoasă, gustul este acru sub pieliţă şi în apro-pierea sâmburelui, în rest este dulce. Fructul poa-te � consumat și în stare proaspătă, dar este bun şi pentru marmeladă sau ţuică. Pomul are capacitate de rezistență largă. Datorită acestui fapt, și datori-tă compabilității este folosit în pepiniere ca butaş („mirobalan”) pentru cultivarea soiurilor de prune şi caise. În grădinile părăsite, neîngrijite, în care Pruna cireaşă a fost folosită ca portaltoi, renaşte şi își face un trai propriu lângă soiul altoit. Sâmburii sunt răspândiţi de către păsări sau mamifere mici, cu exemplarele răsărite din sâmburi ne putem în-tâlni adesea şi în medii urbane.

Soiul „Ringló” (Pruna Renclod)

Fructul este de mărime medie sau mare, în caz de recoltă bogată mă-rimea este mică. Forma este scurtă-

ovoidă, la capăt turtită într-o anu-mită măsură. Pieliţa este subţire, � nă, aproape transparentă, are cu-

loarea galbenă sau galbenă-verzuie,

cu pruină cenuşie. Pulpa este gălbuie sau galbenă-verzuie, delicată, suculentă, cu gust agreabil, și se desprinde bine de sâmbure. Ajunge la maturitate de obicei în cursul lunii august. Fructul de calitate bună face posibilă utilizări multiple, este îndeosebi potrivit pentru compoturi şi pentru a � uscat. Este una dintre prunele cele mai dulci, ceea ce o expune în mod accentuat atracţiei dăunătoare a insectelor.

Soiul „Fehér” (Pruna albă)

Fructul are formă şi mărimea asemănătoare Pru-nei de Bistriţa, pe alocuri cu puncte violete şi pru-ină galbenă. Pulpa este galbenă-aurie, dulce, sucu-lentă, neaderentă la sâmbure. Este bună mai ales pentru marmeladă şi ţuică. Ajunge la maturitate în septembrie. Pomul creşte moderat, este predispus la producerea vlăstarelor de tulpină.

Soiul „Lószemű” (Pruna „Ochiul calului”)

Fructul este mare, în formă ovoid-alungită, cu o cusătură remarcabilă în partea um� ată. Există va-riante cu pieliţa galbenă şi albastră-violetă. Pul-pa este galbenă-verzuie, destul de deasă, cu un conţinut interior valoros. Se detașează de sâmbu-re. Fructul este arătos, cu utilizare variată, e bun şi pentru uscare. Sâmburele încolţeşte bine, este bun şi pentru a � portaltoi. Pomul creşte viguros.

Soiul „Späth Anna” (Pruna Anna Späth)

Este un soi originar din Ger-mania. Fructul este mediu sau mare, are formă ovo-sferică. Pieliţa este subţi-re, rezistentă, la început roşiatică-maro, la maturitate avansată devine negricio-asă sau maro-albăstruie, cu puncte galbene mărunte, împănată cu mici dungi gălbuie, uneori pe suprafaţă se găsesc şi pete mai mici sau mari de culoarea ruginii. Pruina este rară, albăstruie. Pulpa este verde-gălbuie sau galbenă-verzuie, � nă, consis-tentă, suculentă, destul de dulce, cu gust agrea-bil, aromatizat. Sâmburele se desprinde de pulpă în cele mai multe cazuri, este mic în comparaţie cu mărimea fructului, în partea spre peduncul se îngustează brusc. Fructul este de primă clasă, are o utilizare variată. Ajunge la maturitate în cursul lunii septembrie.

Pomul creşte viguros, rodeşte timpuriu şi dă roade bogate, coroana este întinsă, cu ramuri cu creştere oblică, direcţionate vertical.

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

1

Tradiţia pomiculturii în Regiunea Odorhei

IMPORTANȚA POMICULTURII DIN REGIUNEA ODORHEI, ÎN TRECUT ȘI ÎN PREZENT

Cei care vizitează ţinuturile „scaunului mamă” de odinioară ale secuimii, sunt cuprinşi de o impresie de calm, contemplând panorama micilor sate în-văluite de o multitudine de livezi, pe valea pârâului Goagiu, a Târnavei, de-a lungul râului Nirajul Alb sau Homorodului Mic şi Mare şi pe porţiunea de un relief variat dintre cele două Târnave. Este de neconceput, cum se poate ca în unele cercuri de intelectuali (din Ungaria) să circule convingerea eronată că pe aceste meleaguri nu cresc pomi fruc-tiferi. Studiind articolele presei economice, dările de seamă ale asociaţiilor agricole de un secol-un secol şi jumătate, găsim aceeaşi mentalitate în rândurile intelectualităţii urbane şi ale populaţiei rurale. În a doua decadă a secolului XIX s-a por-nit o adevărată mişcare, care critica aspru „starea de înapoiere” şi de „nechibzuință”, cu scopul de a populariza pomicultura. Personalităţile proemi-nente ale acestei mişcări s-au a� rmat din rândurile claselor sociale superioare, agronomi învăţaţi, sau pomicultori entuziaşti, care prin în� inţarea pepi-nierelor la nivel de comună, prin predarea cunoş-tinţelor economice de bază, prin articole de presă, dar în primul rând prin propria lor activitate prac-tică, au încercat să popularizeze o pomicultură, care serveşte interesele şi avuţia naţiunii. Nu se pune la îndoială obligativitatea lor naţională, dar din cauza diferenţei sociale existente între ei, ca și consilieri la curtea de apel, funcţionari publici, în majoritatea cazurilor citadini, şi populaţia de agri-cultori de la sate, au făcut foarte puţine referiri la activitatea practică a populaţiei rurale.

În ambele cazuri, în spatele acestui fenomen se poate ascunde obstacolul ridicat de diferenţa tot mai mare dintre satul ştiinţi� c, adică cel al burghe-zimii şi practica agricolă vie, cât şi lipsa năzuinţei pentru cunoaşterea acesteia din urmă, sau împi-edicarea apropierii acestor două părţi.

În urma cercetării acestui fenomen social s-a ridicat problema aprecierii importanţei pomicul-turii Regiunii Odorhei în secolele trecute, � e vor-ba de nivelul comunităţilor locale, de împrejurimi, sau de întreg teritoriu al Ardealului, și a a� a din ce perioadă datează originea acestor tradiţii de pomicultură bogate, întâlnite în numeroase sate.

Cu toate că avem puţine date despre istoricul po-miculturii referitoare la practica cultivării de către omul de la ţară din secuime, credem că fructele au ocupat un loc bine stabilit în cultura populară, adică în cultura ţărănească rurală şi cea a micilor nobili de la ţară din această zonă. Această ipoteză se bazează în primul rând pe acel crez con� rmat prin experienţă că omul are o năzuinţă înnăscută spre crearea ordinii şi încearcă să scoată ceea ce este cel mai bun după ştiinţa sa, din ceea ce este dat. Numeroase reamintiri arată că acei oameni buni care obişnuiau să meargă la hotar – dacă a fost posibil – au altoit pomii sălbatici: „ca să nu � e sălbatic, să rodească” – mărturisiseră deja în anii ´70 şi oamenii care se adăpostiseră pe luncile tere-nurilor inundabile ale Dunării.1

Cercetătorul etnograf maghiar Andrásfalvy Ber talan schiţează o tradiţie de pomicultură mai detaliată şi mai aprofundată din evul mediu, când explică declinul pomiculturii de pe terenurile inundabile cauzat de reglementările hidrologice, cu dispariţia terenurilor inundabile şi cu exigenţa de muncă mărită în cazul cultivării pământurilor arabile.2

Secuimea a început să � xeze în scris legile co-munale începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea, fapt care constituie mărturia scrisă a celor păstrate până atunci doar prin viu grai. Aceste legi făceau referire la ordinea strictă a folosirii de către comu-nitate a hotarelor, de-a lungul mai multor secole.

Aceste legi comunale au fixat norme pentru comunitate, care dau dovadă de „o concepţie ecologică”, dacă ne exprimăm în termeni mo-derni.3 În normele fixate în Regiunea Odorhei-ului găsim puţine referiri la reglementarea po-miculturii. Acesta nu înseamnă că nu au existat fructe sau livezi. O dovadă a existenţei practicii pomiculturii o constituie punctul 19 din legea comunală fixată în scris la 27 ianuarie 1666 a satului Ceheţel: „Cel care îşi atribuie fructele altora, luându-le cu traista, cu sacul sau doar câteva, să fie amendat cu 1 forint, iar în locul 1) Andrásfalvy Bertalan: Gospodărirea terenurilor inundabile a populaţiei stabilite de-alungul Dunării. Gospodărirea terenurilor inun-dabile în comitatele Tolna şi Baranga înaintea terminării lucrărilor de prevenire ale inundaţiilor. (Ediţia completă) Budapesta, Ekvilibrium, 2007, pag. 244

2) A.B. – idem, pag. 232

3) Imreh István: Ocrotirea mediului natural în legile comunale din secuime. / Várkonyi Ágnes (red.): Grădina renumită a Europei. Budapesta.

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

2

fructelor luate să restituie altceva.”4 Acest obi-cei, normă morală se mai păstrează încă în ap-roape toate locurile unde există livezi, ceea ce ne sugerează ideea că bunurile naturale cres-cute sub cerul liber pot fi accesibile pentru toţi oamenii, doar cu măsură, - în aşa fel, încât să nu se trăiască de pe urma muncii grele a altor oameni, ci să ia ei înşişi parte la procesul crea-tor.

Credem că altoirea pomilor sălbatici, îngriji-rea pomilor fructiferi şi strângerea recoltei a fă-cut parte din îndeletnicirile cotidiene obişnuite. Nu era necesară o preocupare aparte pentru „po-micultură”, aşa cum înţelegem noi azi, iar livezile nu se incadrau în ordinea economică a comuni-tăţilor, astfel nu era nevoie de o reglementare în acest sens. Fructele serveau pentru autoaprovizi-onarea familiilor şi în caz de recolte mai bogate le foloseau în schimburile de produse agricole dintre sate sau ţinuturi mai mici.

La specializarea în cultivarea pomilor fructi-feri din satele şi ţinuturile mici se referă urmă-toarele rânduri ale lucrării pastorului reformat Benkő József, din Aita Medie, Transsilvania sive Transsilvaniae Principatus (Transilvania, adică Principatul mare al Transilvaniei) din 1778: „Di-feritele soiuri de mere şi pere cultivate, pe lângă scaunele Ciuc şi Gheorgheni, se regăsesc frec-vent şi în terenurile altor ţinuturi pe teritoriul Transilvaniei, în număr mai mare cu precădere în Mediaş, Sighişoara şi Scaunul Mureş, dar cel mai demn de menţionat fiind Scaunul Odorhei, unde satele în cele mai multe cazuri au livezi cu pomi fructiferi bine ordonați, bogate în diferi-te soiuri de mere Parişe şi încă patru sau cinci soiuri de mere asemănătoare, care sunt căutate întotdeauna, cu atât mai mult pentru că sunt ief-tine.”

Cunoaşterea preocupărilor practice din acest domeniu din secolul al XIX-lea este ajutată de însemnările lui Orbán Balázs, datate din 1860: cireşele din Cireşeni erau deja renumite în acea epocă „pe întreg teritoriul secuimii”, Turdeni este prezentat în felul următor: „Satul Turdeni este si-tuat la capătul văii pârâului Lok, care se uneşte cu pârâul Alba, sub segmentul numit Fejtősarok al muntelui împădurit cu păduri minunate de foi-oase, numit Falbükk; acolo se găseşte sătuleţul cuprins într-un ocean de pomi fructiferi, ca o oază singuratică…”5

Despre Poloniţa a� ăm tot din memoriile din a doua decadă a secolului al XIX-lea: „Cândva, în împrejurimile satului se întindeau livezi mai mari, existenţa acestora � ind dovedite de denumirile 4) Citează: Jakab Elek – Szádeczky Lajos: Istoria vechiului judeţ Odor-hei din cele mai vechi timpuri până 1849, Budapesta, 1901. pag. 393

5) Orbán Balázs: Descrierea Ţinutului Secuiesc. Din punct de vedere istoric, arheologic, de ştiinţe ale naturii şi etnogra� e. Vol. I., Pest, 1868, 40., pag. 118

răzoarelor şi de pomii fructiferi bătrâni și neglijaţi rămaşi în hotar.”6

Trebuia deci să existe o practică populară (ţărănească, secuiască) adânc înrădăcinate în tre-cut, care a valori� cat fructele recoltate în cadrul autoaprovizionării gintei, familiei (mari), cât şi în comerţul de schimb dintre diferitele ţinuturi. Tocmai această caracteristică nu le-a atras atenţia celor care doreau o „dezvoltare” bazată pe pro� t, în secolele XIX – XX.

Când etnograful, călăuzit de dorinţa cunoaşte-rii formei de viaţă de la ţară, vizitează ţinuturi, sate, oameni, trebuie să pornească de la cunoaşterea rea-lităţilor prezentului şi ale trecutului apropiat. Sursa cea mai importantă de culegere a informaţiilor o constituie povestirile bătrânilor din sate, pentru că ei pot reda cunoştințe practice directe, ceea ce în multe cazuri, din cauza schimbărilor sociale nu au putut � transmise de la o generaţie la alta, sau nu s-a realizat punerea lor în practică. Se pare că procesul transmiterii cunoştinţelor tradiţionale s-a întrerupt. Dar omul gânditor, care are sentimente, doreşte să-şi găsească drumul vieţii sub in� uenţa unui mod de gândire ereditar, sau sub in� uenţa experienţelor sale, va auzi mai devreme sau mai târziu chemarea pentru continuarea tradiţiei familiale. Deci concep-tul de tradiţionalizare se explică prin transmiterea automată a tradiţiei. Tradiţie nu înseamnă numai „moştenire” (cum se întâmplă în cazul interpretării greșite a conceptului „tradiţiilor populare”, ca ceva legat numai de trecut), tradiţia este vie şi continuă. Prin urmare şi inovaţia poate face parte din tradiţie, în măsura în care ea se adevereşte a � bună, va � repetată de mai multe ori, şi prin repetiţie se va in-tegra în cultură.

În practica pomiculturii contemporane putem observa împletirea a două realităţi, două moduri de gândire şi transformarea lor în tradiţie.7 Una este practica populară moştenită, care se bazează pe o concepţie sacrală despre existenţă, conform căreia „în realitatea existenţei se împletesc, şi nu pot � deosebi-te ceea ce este omenesc şi ceea ce există independent de acesta.” Popoarele care gândesc astfel păstrează şi au grijă de ceea ce este le este oferit de natură, iar pe un nivel următor al existenţei pot aduce la suprafaţă calităţile ascunse în esenţa existenţei, acomodând condiţiile la legile cosmice ale existenței8. Cealaltă re-alitate a cărei amintire este încă vie în memoria băt-rânilor o constituie agricultura desfăşurată începând cu a doua decadă a secolului al XIX-lea dintr-un mo-

6) Lévai Lajos: Polonița, satul natal al baronului Orbán Balázs. Odor-heiu Secuiesc, 1935, pag. 9

7) Interpretarea fenomenelor se bazează pe teoria � lozofului, econo-mistului Vass Csaba.

8) „Existenţa este opera lui Dumnezeu…” de Vass Csaba. Cât vei � viu printre cei vii. Tripartitul despre globalizare. Ed. Ökotáj, Budapes-ta, 2000, pag. 25-32

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

3

tiv stabilit, care a fost transmisă de către „localnici”9 (preoţi şi învăţători) satelor. Ei au ştiut să preia şi să transmită învăţăturile din oraş, adaptându-le posibi-lităţilor locale, astfel au putut reprezenta un model gospodarilor satului. Această concepţie şi practică a avut ca rezultat o activitate economică, care a putut să aducă la suprafaţă capacităţile naturale înnăscu-te ale lumii existente. Astfel a fost posibil ca multe aşezări de-a lungul râurilor din Regiunea Odorhei să se transforme în sate prospere până la a doua decadă a secolului al XX-lea.

La mijlocul secolului al XX-lea, continuitatea celor două tradiţii „creatoare” a fost întreruptă de o intervenţie „dăunătoare existenţei”: ca urmare a schimbării regimului politic, prin colectivizare ag-ricultura satelor a fost transformată într-un sistem de monocultură. „Puterea care a transformat po-tenţialul interior” a fost rezultatul neînţelegerii exis-tenţei şi a despărţirii acesteia din urmă de realitatea existentă:10 pentru a obţine recolte cât mai devreme, nu au ţinut cont de natură, ca existenţă.

Pe baza celor a� rmate mai sus aş dori să trec în revistă acele locuri şi condiţii care sunt legate de pomicultura tradiţională, şi memoria sau practica acestora pot � regăsite încă în � zionomia peisaju-lui, în modul de viaţă a populaţiei rurale.

SITUAREA SPAŢIALĂ A POMICULTURII

Livezi

Aruncând o privire de pe şirul de coline care în-conjoară satele de azi din Regiunea Odorhei, se poate observa că livezile înconjoară nucleul satelor ca un inel.

9) Lantos Tamás: Pomicultura adaptată de-a lungul Dravei. Studii despre pomicultura care se acomodează mediului. Pag. 26-29

10) Vass Csaba: Cât vei � viu printre cei vii. Tripartitul despre globali-zare, Ed. Ökotáj, Budapesta, 2000, Pag. 30-32

Satul Secuieni este prezentat într-o descriere de la sfârşitul secolului al XIX-lea în felul următor: „Starea materială a gospodarului și faptul că este ordonat o poţi judeca încă de la intrarea în curtea măturată. Şi la cel mai sărac găseşti aceeaşi aranjare: grajdul, şura, coteţe. Toamna rândul este întregit de claiele ridica-te pe picioare din lemn de stejar. La stânga se găsesc casa de copt, o bucătărie mică şi puţul cu cumpănă, toate așezate într-o ordine stabilită. În faţa casei, într-o mică grădină, cu lărgimea de cel puţin 1-2 m sunt plantate � ori cu parfum plăcut. În spatele casei, după grădina cu zarzavaturi care dă loc şi stupilor, urme-ază livada, toată parcela este înconjurată de un gard din nuiele frumos împletite, cu o coroană de spini deasupra (mai nou gardul este făcut din scândură).11

Livada face parte deci din gospodăria interio-ară, care a fost separată de curte de un gard de nui-ele, mai târziu cu un zăplaz, sau în cazul unor sate cu gospodăriile interioare de întindere mai mică, coteţele separă curtea de grădină în locul gardului (de ex. în Mujna și Mereşti). Livezile satelor mici din zona colinară se caracterizează prin pomi mari şi o vegetaţie luxuriantă. Iarba din livezi este co-sită şi azi – ca pe vremuri. În formarea grădinii, se pare că concepţia proprietarului devine tot mai evidentă deodată cu apariţia pomiculturii orienta-te spre rezonabilitate şi cerinţele pieţei (de ex. s-au străduit să aibă pomi roditori în � ecare parte a pe-rioadei de vegetație).

11) Molnár Károly – Vajda Emíl: Ghid turistic al judeţului vechi Odorhei. 1897, Cluj, EKE, Pag. 2

Ighiu, 2009

Familie de secui. În spatele curţii începe livada, 1941. Fotogra� e făcută de Erdődi Mihály.

(Arhiva Muzelui Etnogra� c Maghiar)

Livadă din Cireşeni

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

4

În unele sate (ex. Ighiu, Mujna, Tărceşti) se obiş-nuia ca morţii familiei (sau mai devreme ai ginţii) să � e îngropaţi în capătul livezii. Legătura dintre cul-tul morţilor şi pomii fructiferi este cunoscută prin observarea practicilor din cimitire-grădină: unele cimitire s-au transformat până în zilele noastre în veritabile livezi prin plantarea pomilor fructiferi la căpătâiul mormintelor.

CătunePopulaţia aşezărilor de la poalele munţilor, pent-ru dezvoltarea unei gospodării de creştere a ani-malelor a ridicat în decursul secolelor XVI-XVIII construcţii complementare: adăposturi, cătune pe teren locurile destinate strângerii fânului. Cu tim-pul adăposturile s-au transformat în cătune, apoi în „sate”, astfel au luat naștere: Vârşag, Izvoare, Valea Rotundă, Valea lui Pavel etc.12 În alte zone (de ex. la marginea satelor Lupeni, Firtuşu) aceste adăposturi, cătune și comunităţi de cătune nu s-au unit în sate până la colectivizare.

De regulă în interiorul cătunelor şi locurilor de adăpost au fost plantaţi pomi fructiferi şi adesea le aparţineau şi livezi, destul de mari. Cartea lui Mészáros Rozália, soţia lui Jakab Zsigmond, care atribuie apariţia cătunelor caracterului şi menta-lităţii secuieşti, pe baza memoriei predecesorilor, prezintă în felul următor cătunele din regiunea Lu-peni: „Secuiul, dacă simte o bucată de ţărână sub picioare, şi acesta este pământul străbun, atunci visează să-l transformă în paradis. Astfel au pro-cedat şi oamenii din Lupeni. Au defrişat pămân-tul pietros de la poalele munţilor împăduriţi şi au făcut plantări, s-au confruntat cu clima aspră, cu solul slab şi cu animalele sălbatice, până au ajuns să ridice cătune şi să creeze paradisuri în munți. Pomii fructiferi ai acestor cătune, au fost altoiţi de obicei din pomi sălbatici şi îngrijiţi de către gos-podarii succesivi ai locului. Unele dintre adăpos-turi au servit numai ca refugiu în timpul verii, dar multe dintre ele au devenit domicilii stabile pentru bătrâni, un azil, care i-a înfrumusețat bătrâneţea. Aceste cătune au fost înconjurate de păduri.”13

Merită să cităm însemnările etnografului Bárth János despre cătunele de la Vărșag, care de fapt nu sunt considerate locuri favorabile pentru cultiva-rea fructelor: „Aproape în curtea � ecărui cătun, în grădina cu � ori, sau în spatele casei se găsesc câţiva pruni, meri, peri, cireşi, aluni. Vizitând că-tunele, am notat numele următoarelor soiuri de prune: pruna cireaşă, pruna albă, pruna cu sâm-burele încârligat, pruna corcoduș sau pruna cu forma ţâţei, pruna „benedök”, pruna cărnoasă. De-numirile soiurilor de meri în terminologia uzuală: măr lămâios, măr cu gust de vin, mărul Budai Do-mokos, mărul Pătul, mărul creţesc, mărul Poinic, mărul untos, mărul Török Bálint, mărul de dom-nişoară, mărul cu gust de fragă, mărul Ionathan. Soiurile de pere caracteristice: para pădureaţă cu pulpa roşie, para pădureaţa din timpul secerişului, 12) Despre istoria cătunelor de la poalele munţilor şi despre modul de viaţă din secolele XIX-XX, putem a� a descrieri detaliate în Munţii ţinutului muntos. Studii despre populaţia cătunelor din munţii de la Vârşag. Bárth János, 1998, Kecskemét, editată de grupul de cercetăto-ri muzeologi din judeţul Bács-Kiskun şi Fundaţia Cumania.

13) Mészáros Rozália, soţia lui Jakab Zsigmond „La noi sunetul clopotului se aude până la hotar.” Viaţa la ţară şi tradiţie populară în Lupeni. 1998, Cluj-Budapesta, Fundaţia Tamási Áron, p. 30

Pasaj

Mereşti, 1967. Fotograf: Szabó Tamás

Livadă din Cireşeni cu zăplaz din scândură

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

5

para pădureaţa mirositoare (bagbűz), para Wil-liams, para înnăbuşitoare. Cireşii puţini la număr oferă cel mai mult cireşe roşii și negre. Multor că-tune aparţin terenuri cu 20-40 de pomi fructiferi, care pot � considerate livezi. Livada se găsește de obicei în spatele, sau lângă casă. Sub pomi creşte iarbă pentru cosit. Uneori livada este separată cu un gard de restul proprietăţii, alteori din interio-rul proprietăţii îngrădite se deschide spre fâneţe şi ogoarele învecinate.14

Pomi fructiferi în hotar

Vechile denumiri din hotare pot păstra așezarea de odinioară a livezilor sau a pomilor fructiferi alto-iţi. La începutul anilor 1900 au fost înregistrate de-numirile câtorva sate din fostul judeţ Odorhei.15 În comuna Benţid terenurile arabile au purtat denu-mirile: Para roşie, Părul ciuntit (despre un păr lovit de trăsnet). Măr dulce (a primit numele probabil de la un măr sălbatic şi apoi altoit). În Păltiniş o parte de hotar a fost denumită „pomul lui Tóth Já-nos” – este evident el l-a altoit. Soiurile de fructe pot ajuta la orientarea localnicilor, arată apariţia gintelor, familiilor secuieşti pe aceste meleaguri: un om mai în vârstă din Morăreni a moștenit de la tatăl său, că „acolo unde se a� ă Părul Blaj, acolo au locuit cei cu numele de Piros (Roşu)”.

Denumirea locurilor nu este constantă, deo-arece în vorba de zi de zi odată cu schimbarea cultivării hotarului se redenumesc și părţile. De exemplu: colectivizarea a impus comunităţilor rurale un nou sistem de cultivare. Denumirile ve-chi moștenite au dispărut, s-au contopit odată cu încorporarea pământului din proprietatea indivi-duală în proprietatea comună. Mészáros Rozália, soţia lui Jakab Zsigmond, notează că în hotarul satului Lupeni au apărut noi denumiri: Livada cu pruni, Livada cu cireşi, Livada cu peri, - aceste tere-nuri, după ce au fost repopulate cu pomi fructiferi, au fost numite de către locuitorii satului după po-mii fructiferi care dominau aceste locuri.

14) Bárth János, Trecutul cătunelor din zona muntoasă de la Vârşag şi ordinea aşezărilor. In: Havasalja Havasa..., pag. 187

15) Denumiri de hotare şi aşezări din Ardeal. Populaţile din Ardeal. Anexa etnogra� că a revistei „Erdély”, an. IV (1901), nr. 2, p. 26-31

În hotarele de azi ai satelor găsim pomi fructife-ri în pășuni: pe de o parte pomi vechi, care sunt de obicei pomi sălbatici, pe de altă parte pomi fruc-tiferi din păşunile dintre pomi. În hotarul unor sate (ex. Rugăneşti) au fost separate mici terenuri, garduri de hotar, unde au crescut mai ales pruni (populaţii de pruni), sau au fost plantați alţi pomi fructiferi – şir lung de pomi fructiferi- ca gard de hotar, dar are şi funcţia de indicator de hotar.

Aceste locuri cu pomi fructiferi sunt vestigiile unui sistem comunitar de altă dată, care au devenit viabili în urma muncii oamenilor de odinioară, şi valoarea naturală a acestora a putut deveni realita-te – după voia lui Dumnezeu.

RAPORTUL SECUIULUI CU MEDIUL NATURALDiscuţiile, rememorarea amintirilor au adus la suprafaţă existenţa unei mentalităţi şi a unui mod de gândire care con� rmă, că omul secui a conside-rat (neexprimat) munca efectuată în grădina sa ca un act sacru. Acest lucru este formulat şi de către ultimul descendent al unei familii pomicultoare din Avrămești, care a� rmase: „şi pomul fructifer se așteaptă să � e îngrijit, şi dacă este îngrijit, va � re-cunoscător pentru aceasta”. Muncile tipice pentru crearea pomilor (altoire, inoculaţie, însămânţa-re), îngrijirea lor (îndepărtarea scoarţei uscate), protecție (văruire, protejare împotriva animalelor sălbatice), hrănirea (îngrășare) şi înainte de toate activitățile de cunoaştere (aplicarea cunoştinţelor teoretice şi practice), se înțeleg evident nu numai la nivelul pomilor fructiferi.

Așa cum am amintit și la începutul lucrării, acei învăţători şi proprietari de terenuri, care la sfârşitul secolului al XIX-lea au în� inţat pepinie-re pentru pomi fructiferi în satul lor, le-au îngrijit şi i-au atras pe locuitori în aceste lucrări, au des-făşurat o activitate creativă. Prin activitatea lor au contribuit la desfășurarea pomiculturii în câte un sat, ceea ce de ex. prin comerţ a avut efecte în afara

Peri şi meri sălbatici vechi în hotarul lui Mihăileni

Păşune cu pomi din Daia

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

6

microținutului. Putem aduce ca exemplu propri-etatea Orbán de la Poloniţa, cu livada populată în jurul conacului. Un martor ocular din aceea vre-me scria următoarele: „Terenul Poloniţei este foar-te favorabilă cultivării fructelor. În prezent aici se cultivă mai ales prune, vişine, cireşe, mere, pere şi nuci. Propaganda înţeleaptă convinge din ce în ce mai mulţi gospodari pentru dezvoltarea cultivării soiurilor de fructe nobile şi utile. În timp ce scriu aceste rânduri, pe proprietatea Orbán se coloni-zează o pepinieră cu soiurile cele mai superbe, pe circa 20 pogoane.”16 „…Soiurile de mere cultivate la Poloniţa sunt: roşui de Braşov, verde de Buda, Parişe roşii, muşcătar turcesc, măr „tányér” (farfu-rie), măr surâzitor, măr cu cuie şi măr strugure”.17

La sfârşitul secolului al XIX-lea a fost inclusă în legislație în� inţarea pepinierelor din comune. Această sarcină a revenit mai ales învăţătorilor şi şcolii. La Bulgăreni, în timpul învăţătorului Ozs-váth Miklós, în anii 1880-1890 şcoala a menținut o pepinieră îngrijită, a câştigat bani de pe urma alto-iurilor valori� cați, iar soiurile cultivate în această pepinieră au rămas cunoscuți în rândul locuitorilor satului și al împrejurimilor, până în zilele noastre.

16) Lévai Lajos: Poloniţa, satul natal al baronului Orbán Balázs. Odorheiu Secuiesc, 1935, pg. 9

17) Lévai Lajos: Poloniţa, satul natal al baronului Orbán Balázs. Odorheiu Secuiesc, 1935, pg. 30

În anii 1920-1940 în mai multe comune au ac-tivat învăţători entuziaşti, care i-au făcut pe elevi să îndrăgească altoirea, altoirea în ochi, iar dint-re elevii de odinioară sunt cunoscute în sate mai multe persoane, care şi azi sunt buni cunoscători ai pomologiei. În Benţid de exemplu învăţătorul-cantor Boros György a oferit trei pomi tuturor ele-vilor care au terminat cele 7 clase: un măr, un păr şi un cireş. „Du-i acasă şi plantează-i ca amintire!” – sunau așa vorbele de despărțire ale dascălului. Pe lângă lucrările generale de grădinărit copiii au deslușit însămânţatul (de regulă ei trebuiau să adu-ne sâmburii de mere şi pere sălbatice), altoirea în ochi, împerecherea, şi inocularea sub piele. Dint-re acestea altoirea în ochi este considerată meto-da „cea mai curată”, „cea mai � nă”, care necesita şi dibăcie. Și învăţătorii au învăţat mai des vechea metodă de altoire, de ex. pansând locul altoirii nu cu ceara cumpărată din prăvălie, ci cu noroiul amestecat cu lut. În Benţid noroiul a fost ameste-cat cu păr de animale adunat din timpul năpârlirii. „Multele � re de păr mărunte au împiedicat crăpa-rea noroiului uscat.” Altoiurile au fost vânduţi în sat spre folosul şcolii, şi din aceştia s-au plantat şi pomii de lângă drumuri. Pepiniera „a fost apre-ciată şi respectată de întreg satul.” (Benţid)

Printre cei mai buni şi apreciaţi plantatori de pomi fructiferi de pe valea Nirajului se numără Benczédi Ferenc18 (în Benţid şi Tărceşti) şi Ben-czédi Márton în Mereşti, amândoi învățători.

Multe soiuri de măr şi păr aduse din occident s-au răspândit în sate tocmai datorită pepinierel-or din şcoli, și au ajuns să � e cunoscuţi azi ca so-iuri regionale. Omul care trăieşte în comunitate, la denumirea unui soi are ca punct de plecare ex-perienţa dobândită din mediul său înconjurător, luând în considerare culoare, forma, gustul sau posibilitatea de valori� care a fructului, nu are ca scop inventarea unor denumiri precise, ca în cazul ştiinţei. Cunoştinţele legate de soiurile de fructe s-au născut pe baza experienţei şi s-au memorat,

18) Szentannai Mózes: Valea Nirajului la sfârşit de mileniu. Odorheiu Secuiesc, 1999, pg. 102

Listă cu soiurile de fructe din pepiniera şcolii din Bulgăreni în 1883 (extras din procesul verbal al şcolii).

Pomii proveniţi din pepiniera şcolii Firtuşu, plantaţi pe marginea drumului, Firtușu.

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

7

din an în an, pe calea repetării. Astfel s-a putut a� a care sunt merele care se păstrează bine, şi care ac-elea care trebuie consumate încă în toamnă, care sunt acele împrejurimi ideale, care asigură păstra-rea merelor şi perelor pe timpul iernii. Soiuri de mere din regiunea noastră, care se păstrează bine: Bán� y Pál, Pătul, Boiken, Mărul încreţit, Budai Do-mokos, Parişa domnească, Mărul unsorus, Funingi-nosul mărgăritar, Parişa cu pedunculul lung, Ionat-han, Mărul albastru, Mărul de domnişoară, Mărul pietros, Măr de fată mare, London Pepping, Mărul zâmbitor, Poinic, Reneţi, Mărul de la Sóvár, Pătul din Ştajer, Török Bálint, Mărul verde. Pere care se păstrează: Părul ananas, Părul ţigănesc, Ruset gal-ben (Williams), Părul pietros, Părul dolar, Părul moldovenesc, Popeşti, Părul de iarnă.

În Cireşeni, fructele pe care doresc să le păstre-ze pentru iarnă, le recoltează şi azi cu ajutorul scă-rilor lungi în vase din scoarţă de copac. Vasul de acest tip (care de ex. nu este cunoscut în satele de pe Valea Nirajului) este făcut din scoarţa cireşului sălbatic: când pomul încă nu a înverzit, desfac sco-arţa, apoi o înmoaie în apă ca s-o poată îndoi în două. Laturile au fost cusute după metoda tradiţi-onală cu nuiele de aluni despicate, şi ca margine au folosit tot crengi de aluni. În timpul recoltării se leagă de vas un cârlig de lemn pentru a-l agăța pe crengile pomului sau pe scară. Fructele culese în vasele din scoarţă de cireș se toarnă în coşuri cu două urechi.19

19) Prezentarea modului în care se face un vas din scoarţă de copac (kászu) din Cireşeni se leagă de numele lui Haáz Ferenc: Meşteşuguri din lemn din Scaunul Odorhei, 1942, Cluj

În satele din valea Nirajului fructele sunt culese în saci lungi: în colţul de jos al sacului se pune un măr, apoi sacul este înconjurat cu propria sa sfoară şi se � xează mărul.

Pentru buna păstrare a merelor pentru iarnă este foarte important ca fructele să nu � e culese dacă sunt umede. Fiecare exemplar trebuie cules cu mâna. În cazul în care fructul era prea sus, se folosea o unealtă pentru cules, cu care se puteau culege merele sau perele de pe crengile cele mai înalte. Merele şi perele se pun în podvali, selectate după soi.

Vase din coajă de cireș agăţate pe podvali de depozitare, Cireșeni

Ra� uri de depozitare, Cireşeni

Coş pentru culesul fructelor, Cireşeni

Unealtă pentru culesul fructelor, Cireşeni

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

8

Aceste cunoştințe au devenit importante mai ales la înmagazinarea cantităţilor mai mari, feno-men care se leagă deja de comerţul între micile ţinuturi şi de comercializarea pe pieţele oraşelor. În satele cu fructe, comerţul între micile ţinuturi a început înainte de colectivizare. În timpul CAP-urilor, mai ales în anii 1960-1970, comercializarea merelor şi perelor în pieţe a asigurat multor familii o sursă de venit pentru o existenţă mai sigură. Din satele de pe valea Nirajului şi din satele din apropi-erea oraşului Odorheiu Secuiesc, fructele din grădi-nile oamenilor şi cele din vechile livezi limitrofe (ai căror pomi deja au fost licitaţi de către CAP-uri), au fost transportate cu căruţe cu coviltire la Odorheiu Secuiesc, Mediaş, Sighişoara şi Ghimeş.

Conservarea fructelor pentru iarnă se datorează în primul rând nevoilor umane și pregătirii pentru iarna săracă în feluri de alimente. Dar se datorează în subconștient și concepției, conform căreia să nu irosim bunurile primite în dar de la natură. În cele ce urmează vom prezente trei metode de conserva-re, care cu siguranță sunt cunoscute.

Uscarea

Uscarea este o metodă tradiţională de conservare, care se bazează pe evaporarea conţinutului de apă din fructe. „Până la apariţia zahărului ie� in, făcut din sfeclă, această metodă a avut o importanţă ma-joră în conservarea fructelor.”20

În satele din fostul judeţ Odorhei (ca şi în vechi-le judeţe Satu-Mare şi Zala din Ungaria) s-a păstrat amintirea metodei de uscare a prunelor prin afum-are. După spuselor bătrânilor din sate, uscarea prin afumare se mai practica încă până în anii 1940-1950. Au relatat despre două moduri de uscare: o varian-tă a fost cea la care se săpa un fel de deschizătură adîncă de 50-60 cm în coasta colinei unde se a� a livada, „au lăsat o deschizătură până la locul unde se punea focul” şi fumul ajungea sub împletitura de nuiele („lésza”). Au pus pe foc lemne spongios, put-rezit, care nu ardea bine dar făcea mult fum (Moră-reni). Cealaltă variantă a fost cea când împletitura a fost pusă pe picioare din piatră sau cărămidă şi focul se făcea aproape direct sub fructele de uscat. În mod tradiţional prunele cu sâmburii încărligaţi şi cu pulpa neaderentă la sâmbure (de Bistriţa) au fost uscate în întregime (fructul întreg). Prunele spălate au fost aşezate pe „lésza”, un chenar dreptunghiular împletit cu nuiele, a cărei dimensiuni corespundeau cu dimensiunile gurii gropii. Marginile chenarului au fost izolate cu pământ, pentru împiedicarea ieşi-rii fumului. S-a acoperit cu scânduri sau cu pături nefolosite. În timpul uscării au întors și au selectat fructele permanent, se sculau şi noaptea ca să pună lemne pe foc. Adesea foloseau o singură „lésza” împreună cu vecinii, delimitând partea � ecăruia.

20) Enciclopedia Etnogra� că Maghiară, cuvântul cheie „uscare”

Familiile mai înstărite şi cu mai multe fructe aveau propriul lor uscător şi deseori toate rudele îl folo-seau pe acesta. La Lupeni şi la Rugăneşti s-au regăsit şi vestigiile unor uscători comunale.

Mulţi îşi aduc aminte cu plăcere de gustul apar-te al prunelor uscate prin afumare. Prunele usca-te prin afumare au fost apoi � erte în apă, au fost lăsate în urcioare să se îndulcească (nu au adăguat nici un îndulcitor) şi le-au consumat cu mămăligă toată iarna. În valea Homorodului şi Nirajului cu-nosc la fel supa făcută din carnea de porc afumată (partea grasă de la baza cozii) şi prunele afumate, la care au adăugat ceapă, pătrunjel pentru gust şi îmbogăţeau supa cu un amestec din lapte şi ouă.

O supă asemănătoare se făcea şi din fructe pro-aspete (agrişă, prună-cireaşă, pruna cu sămânţa încârligată, mere) îndulcită sau nu. La Firtuşu supa se făcea din merele mai acrişoare (mere cu gust de vin). La Forţeni şi-au amintit că pe vremuri făceau această supă cu carne, dar în zilele noastre, când se ştie că e „mai sănătos” așa, o fac adesea fără carne. Au fost uscate şi perele, tăiate în felii, la Morăreni le consumau cu mămăligă. Merele dulci, mai puţin conservabile le usucă tăiate în felii, şi le înşiră. La Mereşti am găsit o ladă din nuiele împletite pe care o foloseau la păstrarea fructelor uscate.

„Lésza”, Merești

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

9

Avantajul fructelor uscate este că se pot tran-sporta uşor. Locuitorii satelor catolice, care acor-dau o importanţă accentuată fructelor uscate în prepararea mâncărurilor din timpul postului, mergeau în căutarea acestora în satele de pe Valea Nirajului.

Prepararea marmeladei din prune

Este vorba tot de o metodă de conservare stră-moşească, prepararea marmeladelor consistente, prin evaporarea apei prin � erbere. Metoda tra-diţională a preparării marmeladei din prune se practică şi în zilele noastre: prunele cu sâmburii încârligaţi (de Bistriţa) sunt � erte într-o căldare de cupru, la foc în aer liber, fără să adauge zahăr, până se întărește. Prepararea acestei marmelade este o muncă comună: membrii familiilor ajută la scoaterea sâmburilor, denumită „pocnit”. Pentru a efectua � erberea, care durează destul de mult, de obicei se adună mai multe femei. Obiceiul comunitar este diversi� cat prin gusturile diferi-te, obiceiurile familiei respective şi dorinţa de a aduce ceva nou. Metoda preparării marmeladei bune diferă şi după obiceiruile locale: în unele sate (Rugăneşti)21 se � erb trei căldări de fructe până obţin o căldare de marmeladă deasă, în alte părţi la același rezultat se ajunge din două căldă-ri (Firtuşu), unii amestecă marmelada � artă cu o nouă cantitate de fructe, alţii nu pentru că, susţin ei, astfel nu va ajunge la grosimea dorită. Mar-melada care nu se � erbe până devine foarte dea-să, este mai subţire şi se numeşte „kató”, „kotyó”, „gugyu”. Marmelada făcută din prune cu pulpă a fost considerată mai bună, doar că prepararea necesită timp mai lung, deoarece pulpa fructului este aderentă la sâmbure.

Prunele odată � erte au fost strecurate printr-un castron găurit, procurat din Corund.

21) Mészáros Rozália, soţia lui Jakab Zsigmond: Rugăneşti de-a lungul timpurilor. Odorheiu Secuiesc, Asociaţia culturală Udvarhely-szék, 2004

Oamenii îşi aduc aminte că marmelada de pru-ne le plăcea mai mult copiilor, ei o duceau la şcoală sau la păzitul animalelor în ceşcuţe.

Pentru conservarea prin fermentat aş dori să prezint două metode de preparare a oţetului.

Pentru conservarea prin fermentare vă prezen-tăm două metode. Oţetul mai acru se prepară din fructul mărului (sau părului) sălbatic. Oamenii îşi aduc aminte de mulţi pomi crescuți din sămânță în păşuni şi câmpuri. În unele sate au făcut oţet numai din fructele acestor pomi, � indcă au fost acrii, conțin puțin zahăr. Valea Nirajului nu este favorabilă cultivării viţei de vie, în anii 1930-1940 se găseau doar câţiva cultivatori, care aveau presă pentru struguri, astfel au zdruncinat fructul cu ci-omăgelul într-o troacă de lemn, l-au înfăşurat într-o pânză, l-au pus între două scânduri şi l-au stors, l-au presat. Zeama fără alt adaos a fost turnată într-o cadă destinată oţetului (un fel de butoi cu baza largă şi cu partea superioară îngustată, având deschizătura de 10-15x20 cm, prinsă cu cercuri, și care se poate acoperi cu un capac din lemn), mai apoi au � ltrat zeama în urcior din sticlă, și în � nal de aici a fost turnată în recipiente mai mici. Oțetul s-a păstrat în loc rece „astfel se păstrează mai bine, mai curat” (Morăreni). După două luni zeama s-a transformat în oţet și putea � întrebuințat. Stratul de deasupra a fost îndepărtat şi aruncat. În alte lo-curi oţetul a fost preparat din soiuri de măr dulce şi nobil. La Firtuşu au zdruncinat cu ciomăgele merele culese de pe pământ, le-au turnat în ciubăr şi i-au adăugat apă. Din acest amestec s-a făcut mai întâi vin de mere: numit „csügör”, care putea � consumat.

După ce au stors merele zdruncinate, zeama a fost turnată într-un butoi, unde s-a transformat în oţet. Până la Crăciun a ajuns să devină utilizabil.

Ladă din împletituri de nuiele folosită pentru păstrarea prunelor uscate, Mereşti.

Castron găurit, Mereşti

Trad

iţia

pom

icultu

rii în

Reg

iune

a O

dorh

ei

10

La Firtuşu „ziceau că oţetul mai acru din mărul sălbatic e bun ca medicament”. Au folosit oţet din fructe pentru supe, de exemplu pentru supa cu tarhon şi cu hrean.

În rândul generaţiei de vârstă medie şi tinere de azi s-a reuşit numai parţial sau deloc autoedu-carea pentru însuşirea acestui mod de viaţă de la ţară, care poate � considerat complet (pentru că este sacru) şi care a determinat modul de existenţă în comunitate. Cu toate acestea – din diferite mo-tive – există oameni care duc sau aleg conștient această formă de viaţă de la ţară şi efectuează această agricultura. Pentru ca o gospodărie (o fa-milie) să poate lua parte la susţinerea sistemelor economice compatibile cu mediul înconjurător, nu numai gospodăria trebuie să aibă o structură completă22, ci trebuie să facă parte din comunita-tea care o înconjoară. În societatea globalizată de azi nu prea putem vorbi de comunităţi, mai puţin despre forme de existenţă comunitare sătești, dar există multe iniţiative, care arată către crearea co-munităţilor care se autoorganizează.

Aceşti oameni cu iniţiativă şi-au dat seama, că trăim într-un nou mod de viaţă, şi au încercat să dea un răspuns posibil la întrebarea care îl deter-mină pe � ecare om să gândească în mod responsa-bil: cum putem trăi azi o viaţă demnă de om?

„Schimbarea modului de existenţă cuprinde întotdeauna o posibilitate de a alege. Ajungând la pragul trecerii la o nouă formă de existenţă, se pune întotdeauna întrebarea: să ne lăsăm să � m is-pitiţi de realizarea rapidă a noilor posibilităţi, sau să experimentăm cu răbdare procedurile care se pot continua şi menţine în această formă de ex-istenţă. Această întrebare se pune şi în legătură cu globalizarea, ca formă de schimbare de mod de existenţă, trebuie deci să alegem între aceste două forme.”

Alegerea între aceste două căi este întrebarea majoră istorică a epocii noastre contemporane: să rămânem până ce e posibil în acest impas al evo-luţiei, şi să acumulăm avantaje pentru cei puţini şi dezavantaje pentru cei mulţi, sau să încercăm să corectăm erorile şi greşelile făcute de globaliza-re, şi pe noul nivel de trai să construim societatea unei vieţi demne de om.23

22) Szabó Á. Töhötöm: Cărucior în viteză. Resursele agricole a trei ţinuturi mici din Ardeal. Lenyomatok 5, 2006, Asociaţia Etnogra� că Kriza János, Cluj- Napoca, pag. 187-188

23) Vass Csaba: Cât vei � viu printre cei vii. Tripartitul despre globali-zare. Ed. Ökotáj, Budapesta, 2000, pag. 16

1

Prelucrarea produselor

– tradiţii şi norme

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

1

Igienă alimentară pentru microîntreprinderi

INFORMAŢIILE CELE MAI IMPORTANTE LEGATE DE PRELUCRAREA ALIMENTELOR

Temperaturile corecte:Ţineţi alimentele în afara „zonei de pericol”: 5 °C – 63 °C !

Bacteriile care cauzează toxiinfecții se răs-pândesc cel mai uşor atunci, când preparăm şi manipulăm alimente. Din această cauză tre-buie să avem foarte mare grijă ca alimentele să � e ţinute la temperaturi corecte şi să evităm contaminarea încrucişată.

Zonele de preparare a alimentelor: Oricât de mult am îndrăgi animalele de com-panie, trebuie să recunoaştem că ele sunt purtătoare de bacterii. Animalele şi vasele din care se hrănesc, trebuie ținute departe de zonele de preparare a acestora. Spălaţi-vă pe mâini, după ce aţi atins un animal. Să folosiţi recipiente separate pentru a le hrăni, şi să nu le spălaţi împreună cu vasele de gătit. Depozi-taţi separat de alimentele dumneavoastră hra-na pentru animale.

Măturaţi şi spălaţi cu regularitate podeaua bucătăriei iar găleata şi detergentul de curăţat trebuie să � e folosite numai în acest scop.

Dacă aţi lucrat cu carne crudă, cu peşte sau cu ouă, să vă spălaţi de � ecare dată pe mâini şi spălaţi bine şi ustensilele şi suprafeţele de bucătărie înainte să începeţi să lucraţi cu mân-carea mai ales în cazul mâncărurilor preparate şi gata de a � servite.

Nu puneţi niciodată mâncarea gătită pe o farfurie pe care înainte a fost alimente crude, şi nu a fost în prealabil bine spălată.

La spălarea şi clătirea vaselor purtați mă-nuşi curate din cauciuc. Astfel puteţi folosi apă � erbinte şi vasele se vor usca mai repede.

Igienă personală: Dacă preparaţi hrană în cantităţi mari, dacă preparați masa pentru alte persoane scoateţi-vă ceasul de mână, inelele şi brăţările şi spălaţi-vă pe mâinile şi încheieturile acestora, înainte de a vă apuca de gătit.

Sub inelul dumneavoastră s-ar putea a� a atât de mulţi germeni câţi oameni trăiesc în întreaga Europă! Sub ceasuri şi brăţări se pot ascunde milioane de bacterii.

Dacă lucraţi cu alimente spălaţi-vă pe mâini după ce v-aţi su� at nasul. Nu tuşiţi, nu străn-utaţi, nu scuipaţi, nu fumaţi în apropierea alimentelor, nu vă scărpinaţi şi nu vă atingeţi nasul, dinţii, urechile sau părul când lucrați cu alimente.

Nu preparaţi alimente dacă aveţi probleme cu stomacul.

Acoperiţi-vă tăieturile, zgârieturile, şi abce-sele cu plasturi impermeabili colorați. Acope-riţi-vă părul.

Purtați echipament de lucru curat. Nu fumaţi, nu mâncaţi şi nu consumați bău-

turi în zonele de preparare a alimentelor. Nu folosiţi lac de unghii şi nu purtaţi unghii

arti� ciale.

I. INTRODUCERE

Pentru a supravieţui, cu toţii avem nevoie de alimente şi de apă. Oricine lucrează cu alimen-te are datoria să le prepare şi să le servească ca hrană sigură. Această datorie trebuie să � e valabilă pentru toate etapele de pregătire şi de servire ale alimentelor, începând cu recoltarea lor până la punerea lor pe farfurii. Responsabi-litatea începe cu agricultorul, continuă cu luc-rătorii intermediari, cu cei care le prepară şi cu consumatorii.

Hrana sigură înseamnă pro� tabilitate şi un trai mai bun, iar normele de igienă sunt con-diţiile esenţiale ale siguranţei alimentare.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

2

1.1. Scurt istoric al reglementărilor legate de alimente.

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost mereu preocupaţi de alegerea hranei corespunză-toare. Şi Biblia conţine câteva reguli cu privire la animalele care pot � consumate, cât şi cu privire la importanța curăţeniei, în general. Aceste reguli elementare se bazau pe experienţa practică, deoa-rece toxiinfecția alimentară a fost recunoscută ca boală de mai multe milenii. Însă adevăratele cauze ale intoxicațiilor au rămas necunoscute până în se-colul XIX.

Dacă ne gândim cum a fost viaţa în urmă cu mii de ani, ne dăm seama că pentru a supravi-eţui, strămoşii noştri nu se puteau baza decât pe propriile lor instincte şi pe propria lor intel-igenţă. Vânătorii care locuiau în peşteri au ajuns, desigur, la un stadiu superior decât înaintaşii lor, însă oamenilor în aceea perioadă a fost expusă la pericole foarte mari, ca de exemplu intoxicațiile cauzate de bacterii toxice a� ate în hrană, sau substanțele otrăvitoare din unele plante. Abia după o vreme s-a ajuns la cunoaşterea alimentel-or sigure, şi acestea au fost incluse astfel în regi-mul alimentar obişnuit.

Vânătorii care locuiau în peşteri, după o vre-me s-au transformat în cultivatori ai pământului şi, folosind experienţa milenară, moştenită de la înaintaşii lor, au învăţat să domesticească animale şi să cultive plante comestibile. Plecând de la aces-te cunoştinţe câștigate cu greu, ei au descoperit resurse de hrană din ce în ce mai sigure, iar acest proces a continuat până în zilele noastre.

Evoluţia speciei umane a cunoscut un progres important, dar nu a fost scutită de pericolele ali-mentare. Pe lângă riscul intoxicațiilor, au existat întotdeauna persoane care au vrut să pro� te de pe urma consumatorilor (vezi imaginile).

De exemplu, între anii 1820 și 1860 în Marea Britanie au atenţionat populaţia în legătură cu ali-mente impure cărora le-au fost adăugate diferite substanţe chimice, mărind astfel riscul de intoxi-care. Aceste pericole au dus la introducerea unor reglementări alimentare, cu scopul de a apăra sănătatea populaţiei şi de a preveni fraudele.

Primul astfel de document introdus în Marea Britanie, a fost Legea pentru Prevenirea Falsi� cării Alimentelor și Băuturilor, în 1860.

În 1875 Parlamentul a promulgat Legea Comer-cializării Alimentelor şi Medicamentelor. În acest document se a� ă următorul enunţ renumit: „Ni-meni nu va comercializa preparate din alimente sau medicamente, şi prin acesta să păgubească cum-părătorul, care nu prezintă caracteristicile, conţin-utul sau calitatea, cerute de cumpărători.”

Înainte de 1939, în Marea Britanie nu au existat decât reglementările referitoare la produse lactate şi băuturi alcoolice. Însă de atunci încoace numă-rul legilor a crescut dramatic.

1.2. Microorganismele (bacteriile)

Înainte de a doua jumătate a secolului XIX, s-au cunoscut puţine lucruri despre toxiinfecțiile alimentare, despre formele variate ale acestora. Însă în a doua jumătate a secolului, rezultatele cer-cetărilor celebrului chimist francez Louis Pasteur au dovedit că bacteriile pot cauza îmbolnăvirea oamenilor şi a animalelor. Tot în această perioadă medicul german Robert Koch a descoperit şi el că bacteriile sunt răspunzătoare pentru diferitele boli ale oamenilor şi animalelor, printre care hole-ra. Trebuie subliniat faptul că şi medicul maghiar, Semmelweis Ignác a recunoscut importanţa spălă-rii mâinilor în saloanele spitalelor, pentru a preve-ni răspândirea bolilor la pacienţi de către medicii care tocmai au efectuat o autopsie (ceea ce este de importanţă majoră şi în zilele noastre).

Astfel s-a reuşit să se identi� ce cauza bolilor molipsitoare – printre care și toxiinfecția alimen-tară - descoperind una dintre căile de excludere importante a contaminării încrucişate realizate prin contactul între oameni.

Pentru începerea acestei epoci ştiinţi� ce a fost nevoie de un program de educație publică, care a eliminat miturile și ideile preconcepute existente. De asemenea a fost nevoie de convingerea autori-tăţilor, că trebuie să ia măsuri drastice.

De exemplu, în Marea Britanie în 1876 s-a în� inţat Societatea Regală pentru Promovarea Sănătăţii, care de atunci încoace joacă un rol de-cisiv în popularizarea sănătăţii şi în ameliorarea condiţiilor de trai.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

3

1.3. Legătura dintre intoxicaţiile alimentare şi bacterii

Legătura existentă între intoxicaţiile alimentare şi bacterii a fost demonstrată în 1888, când un me-dic german, pe nume Gaertner a izolat bacterii din organele unui om care decedase în urma intoxi-caţiei alimentare. Medicul a găsit aceleaşi bacterii, după ce persoana în cauză şi prietenii lui au luat masa, în resturile de mâncare, precum și în restu-rile animalului de la care provenise carnea. Astfel s-a ajuns la depistarea cauzei problemei.

De asemenea, oamenii şi-au dat seama treptat că alimentele puternic contaminate cu bacterii, pot avea gustul şi mirosul similar cu cel al alimen-telor sigure, ceea ce dovedeşte că mirosul neplă-cut al alimentelor nu poate � întotdeauna asociat cu intoxicaţiile alimentare, şi că lipsa mirosului la alimente nu este totdeauna o garanţie pentru si-guranţă.

Este de importanţă esenţială respectarea unor măsuri de igienă privind prepararea şi păstrarea alimentelor pentru obţinerea unei hrăni sigure.

1.4. Alimente sigure: pro� tabilitate şi o viață mai bună

Experienţa practică arată faptul că dacă alimente-le sunt preparate din ingrediente proaspete, apoi sunt ţinute � erbinţi (peste 63 °C, care este limita superioară a zonei de pericol), şi apoi sunt ime-diat consumate, riscul contaminării infecțioase cu bacterii este extrem de redus. Şi totuşi, diversitatea furnizorilor alimentari din zilele noastre cauze-ază riscul nerespectării temperaturilor potrivite. Uneori mâncărurile gătite sunt ţinute la tempe-ratură incorectă (5 °C- 63 °C), ceea ce facilitează dezvoltarea bacteriilor toxice. În consecință, dacă alimentele sunt păstrate în asemenea condiţii, in-fecţiile alimentare pot să apară foarte uşor.

Un asemenea caz nedorit s-a produs în Marea Britanie, în timpul celui de al doilea război mon-dial. În aceea perioadă, englezii erau dependenți de alimentele importate din Statele Unite, şi unul dintre articolele cele mai căutate a fost pudra de ouă. Însă unele loturi ale transporturilor au fost contaminate cu bacterii periculoase, şi procedu-rile de pregătire şi gătire au condus la toxiinfecții alimentare. În cele mai multe cazuri gospodina a amestecat praful de ouă cu lapte seara, şi l-a lăsat în bucătărie până dimineaţa, ceea ce a permis dez-voltarea bacteriilor. Ziua următoare a gătit ames-tecul într-un timp scurt și apoi consumat. Astfel bacteriile au avut la dispoziţie hrană, umezeală, căldură şi timp din belșug pentru înmulţire, iar timpul de gătire nu era su� cient pentru distruge-

rea lor în întregime. Această metodă de prepara-re a alimentelor a avut drept consecință directă intoxicația alimentară.

Şi în zilele noastre multe cazuri de toxiinfecții au drept cauză greșeli similare, care se comit atun-ci când alimentele cu grad mare de risc sunt ţin-ute în zona de pericol ( 5 °C - 63 °C).

Noile reglementări legale europene acordă o importanţă prioritară Siguranţei Alimentare, au-torităţile sanitar veterinare şi pentru siguranţa ali-mentelor efectuează controale severe în spațiile de preparare şi de servire ai alimentelor. Din această cauză este important ca toţi cei care lucrează cu alimente să înţeleagă principiile fundamentale ale Bunelor Practici de Igienă.

Bunele Practici de Igienă fac parte din Sistemul Total Calitate, care mai cuprinde și Bunele Practi-ci Agricole, Bunele Practici de Producţie, precum şi sistemul HACCP (Analiza Riscurilor şi Puncte Critice de Control).

HACCP reprezintă un sistem preventiv de si-guranţă alimentară acceptat la nivel internațional (v. Organizaţia Mondială de Sănătate) ca un set de măsuri de control ce asigură siguranţa alimentelor. Aplicarea unor proceduri bazate pe HACCP este impusă de legile naţionale şi europene. Este im-portant să înţelegem că siguranţa și calitatea unui aliment nu înseamnă acelaşi lucru. Un aliment care nu prezintă nici un pericol pentru consum poate că nu aibă caracteristicile culinare cerute de consumator, tot așa cum un produs pe care cineva doreşte să-l consume poate să nu � e sigur pentru sănătate (de exemplu laptele nepasteurizat).

PIRAMIDA CONDIŢIILOR ELEMENTARE

ALE SIGURANŢEI ALIMENTELOR

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

4

II. TOXIINFECŢIILE ALIMENTARE

2.1. Simptome şi grupuri vulnerabile

Toxiinfecţiile alimentare pot � de� nite în linii mari ca nişte tulburări provocate de ingerarea ali-mentelor sau băuturilor contaminate. Principalele simptome sunt: • diaree• vărsături• greaţă• durere de stomac

Vărsăturile şi diareea pot apărea împreună sau separat.

În acelaşi timp printre infecţiile alimenta-re se numără şi unele infecţii transmisibile, care se transmit prin alimente şi apă, şi care pot avea simptome diferite.

Cei care s-au confruntat deja cu asemenea probleme, ştiu că o intoxicație alimentară slăbeşte organismul şi are caracteristici extrem de neplă-cute.

Grupuri vulnerabile: • copiii mici• femeile însărcinate• persoanele în vârstă• persoanele cu o imunitate scăzută

Pentru aceştia, urmările pot � grave (uneori chiar moartea).

Simptomele pot să apară imediat, în decurs de câteva ore, dar şi în intervale de câteva zile de la ingerarea alimentelor contaminate. În general, boala durează 1-2 zile, însă în cazuri excepţionale se poate manifesta timp de o săptămână sau chiar mai mult.

2.2. Incidența intoxicațiilor

Numărul total al cazurilor de toxiinfecţii alimen-tare noi se numește incidența toxiinfecțiilor (frec-venţa apariţiei). Numărul de cazuri din statistici-le o� ciale depinde de numărul bolnavilor care se prezintă la medic şi dacă sunt dispuși să transmită informaţii pentru statistici. În unele ţări s-a dove-dit prin sondaje că există de 100 de ori mai multe cazuri de îmbolnăviri decât cele declarate în mod o� cial.

Conform Autorității Europene pentru Sigu-ranţă Alimentară (EFSA), în 2005 mai mulţi de 380.000 cetăţeni europeni au fost afectați de boli transmise de animale şi s-au semnalat 38 milioane de afecțiuni intestinale.

Studiile au arătat, de asemenea, că bacteria Campylobacter a depășit Salmonella, în ceea ce pri-veşte numărul toxiinfecțiilor transmise la om în Europa.

Situația cazurilor de infecţii cauzate de bacte-riile cele mai cunoscute este următoarea: Campylobacter 197.363 Salmonella 176.395 VTEC (Verotoxigenic Escherichia coli) 3.314 Listeria 1439 Altele 1489

Între anii 2004-2005 sursa cea mai importan-tă a infecţiilor umane cauzate de Campylobacter a constituit carnea de pasăre, iar la analiza mostrel-or s-a con� rmat prezenţa bacteriei în procent de 66%. În cazul infecţiilor cu Salmonella, sursa cea mai probabilă o reprezintă ouăle, carnea de pasăre şi carnea de porc.

Autorităţile sunt preocupate de rezistenta tot mai accentuată la de antibiotice pe care o dezvoltă bacteria Campylobacter, provenită din produse de origine animală şi din carne.

Studiile au arătat că mai multe de 80% din bac-teriile testate au rezistat la antibioticele folosite în mod curent în tratamentul bolilor umane.

Cu toate că Listerioza produce relativ puţine îmbolnăviri, totuşi constituie un mare pericol, pentru că în aceste cazuri rata mortalității este foarte mare şi boala poate in� uenţa fătul, poate cauza avort. Infecţiile cu E. coli VT pot � de ase-menea foarte neplăcute pentru sănătatea omului, afectând îndeosebi copii.

Câţiva factori care pot mări incidența toxiin-fecţiilor alimentare:

• metode intensive de creşterea animalelor;• furaje contaminate;• pericole cauzate de nerespectarea condiţi-

ilor de temperatură sau igienă de-a lungul lanțului de distribuție a alimentelor semi-preparate;

• scăderea cantităţilor de conservanţi, la cererea consumatorilor;

• neglijenţa întâlnită în cursul manipulării, depozitării şi preparării alimentelor reci şi congelate;

• sporirea consumatorilor care iau masa în oraş: nerespectarea normelor în unităţile de alimentație publică poate produce multe îmbolnăviri.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

5

În Marea Britanie un studiu făcut de Food Standard Agency în 2001, a arătat că 80-90 % din bolile transmise prin alimente provin din reţelele de alimentație publică.

Numărul îmbolnăvirilor cauzate de acele ali-mente contaminate care sunt servite în spațiile de deservire depinde de gradul de dezvoltare al ţării respective (adică de aceea metodă prin care mâncarea este pregătită în unităţile de deservire publică). În schimb trebuie subliniat că, odată cu dezvoltarea liniilor de comercializare a alimentel-or semipreparate, cumpărătorul însuși poate pune în pericol siguranța alimentară dacă nu respectă anumite reguli.

Asigurarea apei potabile curate este de ase-menea de importanţă vitală pentru sănătate, prin urmare este o necesitate controlarea siguranţei surselor de apă. Calitatea apei variază și în funcție de sezon (ploios/secetos), deci veri� cările se for efectua cu regularitate.

2.3. Contaminarea alimentelor

2.3.1.Tipuri de pericole

Există trei tipuri de pericole de contaminare, care ar putea face rău consumatorului: • biologice• chimice• � zice

Contaminarea biologică (prin bacterii şi toxinele aces-tora, sau prin viruși)

• Bacteriile sunt organisme vii minuscule – se spune că o colonie de 25000 de bacterii ar încăpea pe vârful unui ac. Bacteriile repre-zintă de departe cauza cea mai răspândită a contaminării alimentelor în Europa.

• Virușii sunt particule mult mai mici decât bacteriile. Ei pot � văzuți numai cu ajuto-rul microscopului electronic. Virușii cresc numai în ţesuturi vii, deci nu se pot dezvol-ta în alimente. Nu se ştie dacă sunt sau nu sunt implicați în toxiinfecţii, dar se ştie că sunt implicați în alte boli alimentare, cum ar � hepatita de tip A (infecțioasă). Dintre măsurile de prevenire ale infecţiilor prin bacterii multe ajută la scăderea riscului de infectare cu viruși.

Contaminarea chimică (prin otrăvuri chimice sau alte substanţe otrăvitoare, ca de exemplu erbicidele sau insecticide).

• Unele substanţe chimice (de exemplu in-secticidele) pot ajunge în alimente în tim-pul cultivării, în timp ce unele metale toxi-ce (arsenic, plumb, cadmiu) pot ajunge în alimente în timpul procesării. Substanţele toxice produse de plantele şi ciupercile ot-răvitoare, cât şi de mucegaiuri, pot provo-ca îmbolnăviri dacă sunt ingerate. În cazul unor condiţii meteorologice şi fructele de mare (moluștele) pot acumula substanţe to-xice din in� orescențele algelor marine.

Contaminarea � zică (când corpuri străine ajung în ali-mente)

• Uneori presa face mare vâlvă după ce s-au gă-sit în alimente şoareci morţi, insecte sau plasturi, dar asemenea evenimente neplăcute nu sunt prea frecvente. Nici nu constituie un pericol prea mare, deoarece consumatorul le des-coperă uşor şi nu consumă mâncarea respec-tivă. În schimb există agenți de contaminare care nu pot � uşor descoperiţi – cum ar � sticla – și aceştia sunt cu adevărat periculoşi. Cu toate că astfel de evenimente nu cauzează toxiinfecţii alimentare, totuşi ele sunt foarte neplăcute.

2.3.2. Reacţii alergice

La unele persoane pot să apară simptome simila-re cu cele ale intoxicaţiilor alimentare după ce au consumat alimente necontaminate – acesta se da-torează unor reacţii alergice. Astfel de reacţii aler-gice pot � produse de nuci, arahide, semințe de susan, lapte, ouă, peşte, moluște, gluten, soia, etc.

2.3.3. Bacterii şi spori

Bacteriile sunt organisme vii minuscule, uneori sunt numite şi germeni, care pentru a se dezvolta, au ne-voie de hrană, de umezeală, de căldură şi timp.

Bacteriile sunt atât de mici, încât nu sunt vi-zibile fără microscop. În cele mai multe cazuri au forma de disc sau de bastonaș.

Se găsesc peste tot: • în pământ,• în praf,• în apă,• în aerul respirat,• şi în corpul nostru.

Este important să subliniem că majoritatea bacteriilor nu cauzează nici un rău, mai mult, o parte din ele ne fac bine (de exemplu acele bacterii care trăiesc în intestinul nostru şi ajută la digestie).

ar putea face rău consumatorului:

Contaminarea biologică (prin bacterii şi toxinele aces-

(când corpuri străine ajung în ali-

vâlvă după ce s-au gă-sit în alimente şoareci morţi, insecte sau plasturi,

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

6

Există şi anumite bacterii care sunt necesare pent-ru fabricarea unor produse alimentare, cum ar � brânza şi iaurtul.

Bacteriile care deteriorează aspectul alimentel-or, aparţin unei alte familii. Din cauza lor alimen-tele capătă un miros urât, îşi modi� că aspectul şi gustul. Hrana devine astfel atât de neplăcută, încât oamenii nu o mai consumă.

Însă astfel de bacterii joacă un rol important în natură, întrucât ele ajută la descompunerea mate-riei vegetale şi animale, contribuind la un proces esenţial: reciclarea naturală.

Microorganismele care cauzează boli se nu-mesc patogene. Dacă ajung în alimente, chiar şi în cantităţi foarte mici, pot produce boli de grave cum este febra tifoidă.

În general, pentru apariţia îmbolnăvirii este nevoie de un număr mare de bacterii periculoase, însă există şi excepţii – ca de exemplu Campylo-bacter sau E. coli, care produce toxine. Un exemplu bine cunoscut şi foarte periculos este E. coli 0157, din familia Escherichia coli. Un număr mic de astfel de bacterii (chiar și 10!) poate să cauzeze infecții care pot duce la boli grave, în special la grupurile vulnerabile, cum ar � copii mici şi persoanele în vârstă. Din fericire acest microorganism poate � ucis cu uşurință de temperaturi ridicate.

Anumite tipuri de bacterii sunt capabile să for-meze spori protectori. Chiar și în stare inactivă aceștia pot permite bacteriilor să rămână în viaţă, în situații în care în mod obişnuit s-ar distruge. Mai târziu, când condiţiile se îmbunătățesc, sporii se transformă în bacterii obişnuite, şi se multiplică rapid.

Ei rezistă în alimentele gătite la temperaturi ri-dicate şi pot să supraviețuiască fără substanțe nut-ritive și umezeală.

2.3.4. Condiţii necesare pentru înmulţirea bacteriilor

La fel ca și oamenii sau animalele, bacteriile sunt � ințe vii, a căror supravieţuire şi creștere depinde de patru condiţii esenţiale:

2.3.4.1. Hrana

Anumite alimente, mai ales cele cu nivel ridicat de proteine (vezi mai jos), conţin exact aceea com-binaţie a substanţelor nutritive şi a umidităţii, de care bacteriile au nevoie pentru înmulţire, dacă sunt ţinute la căldură. Când se consumă asemenea alimente fără tratament termic (gătire), ele sunt extrem de periculoase, de aceea sunt numite ali-mente cu grad ridicat de risc .

Aceste alimente umede sunt deosebit de bogate în substanţe nutritive, care sunt necesare dezvoltă-rii bacteriilor. În condiţii de căldură, într-un timp scurt (4-6 ore) un număr mic de bacterii pot să se reproducă, atingând numărul milioanelor.

În cazul toxiinfecțiile alimen-tare un rol hotărâtor joacă lapte-le, ouăle şi acele preparate care le conţin pe acestea (creme, bu-dinci sau maioneze). Aceste in-toxicaţii se întâmplă cel mai des atunci, când alimentele sunt ţin-

ute la cald, sau sunt contaminate de persoana care umblă cu ele.

De asemenea este periculos şi brânza preparată din lapte nepasteurizat, mai ales când este infec-tat cu Listeria (este o bacterie care se dezvoltă şi la temperatura mică a frigiderului).

Orezul uscat poate conţi-ne spori bacterieni, iar când la acesta se adaugă apă pentru gă-tit, bacteriile devin active. Une-le dintre ele (Bacillus Cereus) rezistă chiar şi după gătire. În

acest caz, dacă orezul nu este consuma sau refri-gerat imediat după preparare, bacteriile respecti-ve se înmulţesc repede şi produc o toxină (otravă) care poate să reziste și la o reîncălzire ulterioară, înainte consum.

hrană

umezeală

caldură timp

Alimentele cu grad ridicat de risc sunt implicate în cel puțin 75% din totalul intoxi-caţiilor alimentare. Dintre aceste alimente fac parte următoarele grupe:• carne preparată• mezeluri• sosuri• supe• zeamă de carne• lapte• ouă• produse lactate• orez preparat• moluște

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

7

Midiile, stridiile, creveții, crabii și homarii pot consu-ma hrană contaminată, sau pot căpăta bacterii toxice

sau virusuri din apa contaminată. Se întâmp-lă de exemplu ca stridiile să � e culese dintr-un loc unde curge apă poluată, iar pericolul cel mai mare prezentat de moluşte este atunci, când aces-tea sunt consumate crude – exact cum e în cazul stridiilor.

În alimentele care conţin zahăr sau sare şi în alimentele acide (de exemplu gemurile şi mură-turile) dezvoltarea bacteriilor este împiedicată. În aceste preparate se adaugă uneori conservanţi (substanţe chimice) pentru a împiedica înmulțirea bacteriilor.

Multiplicarea bacteriilor este in� uenţată în ac-elaşi timp şi de prezenţa sau absența oxigenului, precum şi de valoarea pH-ului (aciditatea) alimen-tului respectiv.

2.3.4.2. Umiditatea

Pentru a se dezvolta, bacteriile au nevoie de apă (umezeală), care se regăseşte în alimentele de mai multe feluri, îndeosebi în cele cu grad ridicat de risc. În alimentele uscate, bacteriile supravieţui-esc mult mai greu, ca de exemplu în laptele praf sau pudra de ouă, însă dacă le adăugăm lichid, bacteriile care au supravieţuit în condiții de um-iditate foarte scăzute vor începe imediat să se înmulțească (vezi cazul deja amintit cu pudra de ouă).

Zahărul şi sarea inhibă creșterea bacterii-lor, unul dintre motive este că absorb umezeala, iar bacteriile nu mai au acces la ea. La fel atun-ci, când alimentele sunt congelate, umezeala se transformă în gheaţă, iar bacteriile nu mai pot să o pot folosească. De asemenea, bacteriile toxice se feresc de alimentele acide, şi ele nu se vor dez-volta la un pH mai mic de 4,5.

2.3.4.3. Căldura

Bacteriile care produc intoxicaţii alimentare cresc între 5 °C şi 63 °C, cel mai bine dezvoltându-se în jurul temperaturii normale a organismului uman, 37 °C. Acest interval de temperaturi este cunoscut sub numele de „zona de pericol”, 5 °C - 63 °C.

În condiţiile „zonei de pericol ”, chiar şi un număr mic de bacterii se pot reproduce rapid (de exemplu într-o bucătărie încălzită).

Temperaturile din afara „zonei de pericol” sunt mai puţin favorabile bacteriilor. Acestea prosperă la căldură, dar sunt ucise la temperaturi mari. Cea mai mare parte a bacteriilor se distrug la tempera-turi mai ridicate de 70 °C, cu condiţia că alimen-tul să aibă această temperatură în mod uniform şi pentru su� cient timp (70 °C - 2 min, 75 °C – 30 secunde, 80 °C – 6 secunde).

Totuşi, unele bacterii şi toxinele (otrăvurile) produse de acestea au nevoie de temperaturi mai ridicate, menţinute un timp mai îndelungat, pent-ru a � distruse.

O metodă e� cientă de distrugere a bacteriilor este pasteurizarea, care constă în încălzirea ra-pidă a alimentelor până la o temperatură ridicată. Alimentele care sunt tratate cu asemenea metodă sunt de exemplu: laptele, ouăle, îngheţata şi unele conserve.

La frig (sub 5 °C) dezvoltarea bacteriilor se opreşte, sau devine foarte înceată. La tempera-turi foarte scăzute unele bacterii mor, dar sunt multe altele care supravieţuiesc, şi îndată ce ajung la căldură, încep să se înmulțească din nou (de exemplu prin decongelarea alimentelor).

sporii mor

majoritatea bacteriilor mor

congelatorul

apa fierbe

temperatura corpului

temperatura camerei

temperatura frigiderului

apa îngheaţă

Țineţi alimentele preparate sub 5 °C sau peste 63 °C!!

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

8

2.3.4.4. Timpul

Dacă au hrană umedă și caldă, pentru înmulțire bacteriilor nu le mai trebuie altceva decât timp. Din cauza neglijenţei acesta îi stă la dispoziţie, atunci când ţinem mâncarea în „zona de pericol”.

Fiecare celulă bacteriană se multiplică împăr-țindu-se în două. Astfel:

• 1 celulă bacteriană se transformă în 2 celule bacteriene,

• 2 celule bacteriene se transformă în 4 celule bacteriene,

• 4 celule bacteriene se transformă în 8 celule bacteriene etc.

Acest proces de separare şi multiplicare se nu-meşte diviziune binară. În condiţiile de tempera-tură necesare, bacteriile trec la � ecare 10-20 de minute prin acest proces, ceea ce înseamnă că în decurs de 4-5 ore o singură bacterie este capabilă să se reproducă în mii de exemplare. Amploarea contaminării va � mult mai mare, pentru că va în-cepe cu mai multe bacterii deodată.

2.3.5. Cum produc bacteriile intoxicații?

Există multe tipuri de bacterii care produc intoxicații alimentare în moduri diferite. Ele au denumiri care de multe ori sunt lungi și di� cil de pronunțat, însă nu e esențial să le ținem minte pe toate.

Modurile în care se produc intoxicațiile prin bacterii:

• Bacteriile se înmulţesc în număr mare în ali-mente, prin urmare atunci când consumăm alimente contaminate, ingerăm şi bacteriile. Bacteria Salmonella, de exemplu, poate � transmisă mai departe când mezelurile se taie cu un cuţit nespălat, cu care mai îna-inte s-a tăiat carne de pui crudă. Dacă după aceasta mezelurile sunt ţinute în „zona de pericol” pentru un timp su� cient, vor apă-rea milioane de bacterii.

• Unele bacterii se pot distruge greu chiar şi la temperaturi mari. Un bun exemplu este bacteria Clostridium perfringens, care se găsește deseori în carnea crudă, şi care are capacitatea de a se transforma în spori rezis-

tenţi la temperaturi mari. Unii dintre acești spori rezistă la un proces normal de găti-re. De exemplu, dacă într-o bucată de car-ne, după gătit rămân câţiva spori, şi lăsăm carnea să se răcească în bucătărie, sporii îşi recapătă forma iniţială de bacterie, apoi se înmulțesc cu rapiditate.

• Unele bacterii eliberează toxine (otrăvu-ri) în alimente înainte ca acestea să � e consumate. Un exemplu în acest caz este Staphylococcus aureus (în condiţii obişnui-te se găseşte în gât, nas şi răni), care produce toxine în budinci şi în creme, precum şi în carnea preparată - DACĂ va avea timp să se dezvolte în „zona de pericol”.

• Există şi bacterii care nu cresc pe alimente, ci în tractul gastro-intestinal. Un exemp-lu este Campylobacter. Începând din anii 1980 acest microorganism a provocat cele mai multe toxiinfecţii alimentare în Marea Britanie, iar în zilele noastre provoacă mai multe intoxicații în UE, decât Salmonella. El a fost descoperit relativ recent, prin urmare nu avem încă foarte multe date despre el.

2.4. Surse de bacterii periculoase

Pentru a feri alimentele de bacterii, trebuie să înţe-legem de unde provin acestea, şi cum pot ele ajun-ge ele în hrană. În principiu cele mai multe dintre ele provin din surse animale şi umane.

2.4.1. Materii prime

Multe bacterii (printre ca re Salmonella, Clostridi-um perfringens, Campylo-bacter şi E. coli) tră iesc în intestinele ani malelor. Aces te animale nu prezin-

tă simptome de infectare, ele sunt purtă toare pasive ale bacteriilor. Din această cauză car nea destinată consumului uman poate � uneori con taminată.

Din acest motiv, se recomandă ca toată carnea crudă precum și zeama acesteia, să � e considerată purtătoare de bacterii. Ele stau la baza numero-aselor contaminări masive.

Alte materii prime care pot � purtătoare de bacterii periculoase sunt: ouăle (atât interiorul cât şi coaja) sau moluştele (midii, stridii etc.). Și orezul poate � contaminat (cu Bacillus cereus). Și laptele nepasteurizat poate conţine bacterii dăunătoare.

Multe alimente crude, inclusiv cele folosite în salate, sunt contaminate în mod natural cu bac-terii din sol. De aceea este esențial să respectăm

Reţineţi: bacteriile care produc in-toxicații nu sunt vizibile cu ochiul liber şi produc rareori schimbări în aspectul

exterior, gustul sau mirosul alimentelor, deci pe baza acestor semne nu putem ști, dacă ali-mentul respectiv este contaminat sau nu.

!

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

9

regulile de igienă când manipulăm şi preparăm alimente crude.

2.4.2. Organismul uman

Bacteriile care produc toxiinfecții se găsesc în mai multe zone ale organismului nostru. De exemplu, mai sus menționatul Staphylococcus aureus e pre-zent în nas, gât, gură, urechi, păr, sub unghii, pe piele şi pe mâini. Bacterii precum Salmonella pot � prezente în intestinul nostru, deci și în fecale (sca-une).

Se întâmplă adesea ca persoane contaminate cu bacterii infecțioase să nu prezinte nici un simp-tom, � ind purtătoare pasive ale acestora. Aceste persoane nu au probleme de sănătate, dar pot să transmită mai departe infecţia prin alimente, dacă igiena lor personală este necorespunzătoare. Una dintre cauzele contaminărilor este manipularea neglijentă a alimentelor – prin acele bacterii care se transferă de pe mâini, din gură, nas, de pe tăie-turi, julituri, zgârieturi, sau bube.

2.4.3. Dăunători

Muştele (şi alte insecte), păsările, şobolanii şi şoa-recii sunt purtătoare de bacterii pe și în organism (urină, fecale). Astfel pot contamina alimentele sau spațiul lor de depozitare.

2.4.4. Animalele de acasă (şi alte animale)

Şi acestea pot � purtătoare de bacterii (pe și în or-ganism), și ele nu trebuie lăsate în spațiile alimen-tare.

2.4.5. Resturi alimentare şi deşeuri

Acestea asigură condiţiile ideale de supravieţuire şi de reproducere pentru bacterii, întrucât au o temperatură ridicată şi rămân neatinse ore întregi.

III. IGIENA ALIMENTARĂ

3.1. Cauzele și prevenirea contaminării alimentelor

Pentru a reduce riscul de contaminare a alimen-telor, trebuie să împiedicăm răspândirea bacteri-ilor, ceea ce nu se poate face decât printr-o igienă corespunzătoare.

Alimentele „curate” pot � contaminate în mod direct sau indirect, cel din urmă � ind mult mai des întâlnit.

3.1.1. Contaminarea directă (de la aliment la aliment)

Acest caz se iveşte atunci, când alimente cu risc înalt de contaminare se a� ă în apropierea unei surse contaminate, și de obicei ia forma conta-minării încrucişate – de la carnea crudă la alimen-te preparate.

Este de recomandat să considerăm întotdeau-na carnea crudă (şi mai ales carnea de pui) ca � -ind puternic contaminată cu bacterii atunci când sosește în spațiul alimentar. Este extrem de impor-tant ca toată carnea crudă (şi zeama acesteia) să ţi-nem departe de alte alimente, îndeosebi de carnea preparată.

Multe alte alimente sunt purtătoare de bacterii, care vor contamina alimentele curate, dacă vin în contact cu ele. Sunt foarte periculoase moluştele, ouăle şi pământul de pe legume. Trebuie reținut că bacteriile de pe coaja oului pot � transferate în conţinutul acestuia, dacă nu-l spargem cu grijă.

Măsuri de prevenire a contaminării încrucişate:• Să se aloce zone separate de prelucrare

pentru: – carnea crudă şi – pentru acele alimente care sunt consu-

mate fără preparare suplimentară;• toate alimentele crude trebuie ţinute sepa-

rate de cele pe care le pot contamina;• acolo unde este posibil, să se folosească frigi-

dere separate pentru alimentele crude şi cele preparate. Dacă nu există decât un singur fri-gider, alimentele crude să � e aşezate pe ra� u-rile de jos, iar cele preparate deasupra.

3.1.2. Contaminarea indirectă

Acest tip de contaminare se referă la transferarea bacteriilor pe alimente prin neglijența personalu-lui, prin intermediul ustensilelor de bucătărie con-taminate, prin dăunători etc.

3.1.2.1. Neglijenţa personalului

Persoanele care manipulează ali-mente, pot cauza cu uşurință toxiin-fecţii alimentare, � e prin alimentele deja in-fectate, � e prin numero as e le bacterii care se găsesc în mod normal pe şi în corpul omenesc.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

10

3.1.2.2. Ustensile de bucătărie şi suprafeţe de lucru

Ustensilele de bucătărie şi suprafeţele de lucru pot � contaminate uşor prin alimente (mai ales prin carne crudă), dăunători și chiar prin lucrătorul care manipulează alimentele. Odată ce au devenit contaminate, acestea pot la rândul lor contamina alimentele cu care vin în contact.

În vederea unei siguranţe mai mari, este bine dacă tratăm toate ustensilele de bucătărie şi suprafeţele de lucru, cu care carnea crudă (sau zeama) a venit în contact, ca � ind contaminate. De multe ori pe aceste obiecte pot rămâne parti-cule minuscule de alimente, care pot găzdui bac-terii periculoase.

Orice tip de ustensile de bucătărie şi suprafeţe de lucru trebuie să � e curăţate imediat după fo-losire, întrucât există întotdeauna riscul ca să � e folosite de cineva, care nu-şi dă seama că acestea pot � contaminate.

Suprafeţele de lucru sau ustensilele, cu toate că par curate, pot � totuşi contaminate de insec-te sau chiar de oameni, şi este imposibil de știut dacă sunt sau nu contaminate judecând după cât de curate par. Chiar dacă sunt prezente, bacteriile sunt invizibile ochiului.

Măsurile corecte de igienă impun:• să curăţăm imediat şi bine suprafeţele de

lucru folosite pentru prelucrarea cărnii cru-de;

• ustensilele de lucru şi aparatele folosite la prelucrarea cărnii crude să le păstrăm sepa-rat de cele care sunt folosite pentru prepara-rea altor alimente;

• suprafeţele de lucru şi ustensilele să � e în-totdeauna extrem de curate.

O metodă bună pentru separarea ustensilelor de lucru şi a aparatelor folosite numai în anumi-te situații este aplicarea unui cod în care elemente cum ar � mânerele de cuțite sau fundurile de tăiat să aibă anumit culori.

Exemplu de repartizare a codului culorilor:

CULOARE Ustensile folosite numai pentru ROŞU Carne crudăALBASTRU PeşteGALBEN Carne preparatăVERDE Salate şi fructePORTOCALIU LegumeALB Produse de pani� caţie; uz general

3.1.2.3. Materiale pentru șters

În zonele de preparare a alimen-telor nu folosiţi cârpe de şters. Prin ştergerea suprafeţelor şi us-tensilelor de lucru cu cârpe, ele pot � contaminate uşor, iar bac-teriile ajunse pe cârpe sunt apoi răspândite peste tot. Din nou un pericol deosebit îl reprezintă cârpele folosi-te în zonele de carne crudă care sunt apoi folosite în alte părți.

De reținut că, deşi se folosesc cârpe pentru curăţat şi şters în bucătării, acestea pot deveni uşor un mod de răspândire a bacteriilor. Pentru a evita aceste situații:

• Să � erbem imediat sau să aruncăm cârpele murdare.

• Dacă presupunem că cineva a folosit în bucătărie cârpă murdară, să dezinfectăm şi să uscăm bine toate ustensilele de lucru, sau suprafeţele care au fost atinse de aceasta.

• Să ne asigurăm că există în bucătărie destu-le rezerve de cârpe curate/şervete de unică folosinţă.

• Să rezervăm un spațiu special pentru cârpe-le murdare care urmează să � e spălate.

Pentru a reduce riscul contaminării apăru-te în urma manipulării alimentelor:

• folosiţi cleşti, mănuşi de cauciuc, pun-gi alimentare sau hârtie de împachetat pentru atingerea oricărui aliment;

• transportaţi alimentele dintr-un loc în altul în cutii, pe tăvi sau farfurii;

• evitaţi atingerea acelor părţi ale vasel-or/tacâmurilor care vor veni în contact cu alimentele;

• evitaţi pe cât posibil atingerea alimen-telor cu mâinile;

• pentru gustarea preparatelor din ali-mente, tacâmurile să le folosiţi numai o singură dată, apoi spălaţi-le bine înain-te de a le refolosi;

• nu vă umeziţi cu limba degetele pentru a desface pungile de plastic şi nu su� aţi în acestea pentru a le deschide;

• respectaţi întotdeauna cu stricteţe măsurile de igienă personală pentru a evita contaminarea alimentelor.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

11

Materiile de şters folosite la microîntreprinderi de deservire Activitate Ce folosim? Manipularea obiectelor � erbinţi (de ex. tăvi)

Prosop de bucătărie/şervet special

Spălarea vaselor Cârpă de vase � artăŞtergerea suprafeţelorAbsorbirea lichidelor vărsate

Ştergerea mâinilor

Ştergerea marginilor vaselor înainte de servire

Ştergerea/uscarea ingredientelor după spălare

Şervete de unică folosinţă

Prosoape de hârtie

(ATENŢIE! Risc de contaminare � zică sporită!)

3.1.2.4. Alte căi de contaminare

Alimentele preparate trebuie ţinute la temperaturi sigure, de unde trebuie scoase numai cu puţin timp înainte de consum. Ele pot � contaminate chiar şi într-un timp foarte scurt - de exemplu, prin muşte, dacă nu se iau măsurile necesare. Contaminarea se poate produce și prin bacteriile din resturile de alimente, dacă acestea nu sunt îndepărtate la timp, precum și prin bacteriile din aer.

Dacă mâncarea preparată trebuie lăsată în bu-cătărie, dintr-un motiv sau altul: • aşezaţi-o în zona cea mai răcoroasă a încăperii

(este important să existe o astfel de zonă); • țineți-o acoperită;• nu o puneţi lângă fereastră sau coșul cu gunoi; • nu puneţi alimentele în zonele unde tocmai se

face curăţenie.

3.2. Igiena personală

Unele bacterii trăiesc pe și în corpul nostru. Dacă nu respectăm normele de igienă personală, le pu-tem transfera cu ușurință pe alimente.

3.2.1. Mâinile

În zonele de preparare, bacteriile pot � răspândi-te cel mai simplu prin propriile noastre mâini. În consecință, spălarea corectă a mâinilor este esen-țială.

Mâinile noastre vin în contact cu mâncarea mai mult decât alte părţi ale corpului. Mâinile pot atinge şi contamina suprafeţele de lucru, vesele şi ustensilele, şi acestea la rândul lor pot contamina

alimentele. Aceste situaţii pot � evitate prin spăla-rea atentă a mâinilor.

În consecință, este extrem de important să ne spălăm întotdeauna pe mâini, folosind apă caldă şi săpun (de preferință săpun lichid).

Spălarea corectă a mâinilor

Pasul 1. Udați-vă mâinile cu apă caldă curentă și turnați săpun lichid pe una din palme.

Pasul 2. Frecaţi palmele până săpunul lichid face spumă.

Pasul 3. Cu una dintre palme frecaţi dosul celeilalte mâini şi de-a lungul degetelor. Repetaţi pro-cedeul cu cealaltă mână.

Pasul 4. Spălaţi bine spațiul dintre dege-tele de la � ecare mână și spațiul din jurul degetelor mari.

Pasul 5. Clătiţi spuma cu apă curată.

Pasul 6. Ştergeţi-vă bine mâinile cu şervet de unică folosinţă și apoi aruncaţi şervetul.

Este deosebit de important ca tot personalul care lucrează cu alimente să-şi spele foarte bine mâinile:• la intrarea în zona alimentară (de exemplu după

pauză, după folosirea toaletei etc.); • înainte de a atinge mâncărurile pregătite pent-

ru consum; • înainte de a atinge carnea crudă sau ouă;• după ce a tuşit sau a strănutat (aducând mâna la

gură ) sau după ce şi-a şters nasul; • după ce şi-a atins faţa sau părul; • după ce a atins resturile, gunoiul; • după efectuarea curăţeniei.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

12

Contaminarea se poate produce și prin bacte-riile adunate sub unghii, prin lacul desprins de pe unghii, căzând în mâncare, sau prin unghii false, care pot deveni agenți de contaminare � zică.

IMPORTANT: Nu folosiţi lac de ung-hii sau unghii false, când manipulați alimente!

3.2.2. Faţa şi capul

Aşa cum am a� at din cele spuse mai sus, există bacterii care trăiesc în nas, gură, gât şi urechi, iar acestea pot � transferate pe alimente, suprafeţe de lucru şi ustensile.

Există bacterii care trăiesc în păr şi pe pielea capului. Părul nespălat găzduiește şi mai multe bacterii, care pot cădea cu uşurință în mâncare (ca și � rele de păr).

De aceea trebuie:• să nu tuşim şi să nu strănutăm în zonele de

preparare a alimentelor;• să nu atingem faţa sau capul;• să acoperim părul cu o basma, şapcă etc.;• să ne spălăm părul cu şampon în mod regulat; • să nu ne pieptănăm în zonele alimentare,

sau după ce am îmbrăcat echipamentul de protecţie.

3.2.3. Bijuteriile

Să nu purtăm bijuterii în nici un spațiu de pre-parare a alimentelor. Singura excepţie admisă este verigheta simplă.

Pe inele, cercei şi brăţări se pot acumula bacte-rii şi resturi alimentare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul ceasurilor de mână. Sub bijuterii pielea se încălzește, favorizând astfel dezvoltarea bacteriilor.

Cerceii, broşele și pandantivele pot cădea în mâncare.

3.2.4. Rănile

Rănile, tăieturile, juliturile și zgârieturile se pot infecta cu uşurință. Cel mai bun mod de a ne asi-gura că bacteriile nu ajung astfel în mâncare este să ne asigurăm că orice rană este acoperită în mod corect.

Ceea ce este de făcut:• să acoperim toate rănile cu plasture imper-

meabili;

• să anunţăm supraveghetorul că purtăm plas ture. Aceasta este o măsură importantă, deoarece e posibil să nu ni se mai permită să manipulăm alimente.

3.2.5. Raportarea cazurilor de boală

Oricine lucrează cu alimente trebuie să � e sănătos: să nu sufere de boli și să nu � e purtătoare de bacte-rii care periclitează siguranța alimentară. Dacă nu sunteți apt de muncă, ați putea contamina alimen-tele cu bacterii periculoase.

Dacă cineva are simptome de diaree și/sau vomă, să anunţe şeful imediat, ori să rămână acasă, ori să plece acasă fără întârziere. Persoane-le care prezintă astfel de simptome sunt deseori purtătoare de bacterii periculoase, pe care le poate răspândi pe alimente şi ustensile pe care le ating.

Să nu se întoarcă la locul de muncă decât după 48 de ore de la manifestarea ultimelor simptome. Chiar dacă diareea şi voma au încetat, bolnavul mai poate purta în organism bacterii periculoase încă 48 de ore.

Nu este admisă să intrați în spațiul de prepara-re a alimentelor dacă cineva din familia dumne-avoastră prezintă simptome de diaree şi/sau de vomă. Bacteriile periculoase pot circula uşor de la o persoană la alta. Puteți aduce bacterii în spațiul alimentar chiar dacă nu aveți personal aceste simptome.

3.2.6. Echipamentul de lucru

Toţi lucrătorii din domeniul industriei alimentare trebuie să îmbrace echipament de protecţie curat și adecvat. Ei îl vor îmbrăca, înainte de a începe munca în spațiul alimentar, şi nu-l vor purta în afa-ra zonei de preparare a alimentelor. Hainele purta-te afară pot aduce în zonele alimentare bacterii şi praf, acest pericol poate � evitat prin îmbrăcarea şi purtarea echipamentului de protecţie curate.

Mânecile hainei de lucru trebuie să � e lungi, culoarea lor să � e deschisă (ca să � e lesne vizibilă murdăria) şi să nu aibă buzunare externe. Astfel putem diminua riscul contactului pielii noastre cu alimentele, sau ca � rele de păr, aţele sau obiecte din buzunare (purtătoare de bacterii) să ajungă în alimente.

Peste echipamentului de protecţie să îmbrăcăm un şorţ curat sau de unică folosinţă, mai ales când se lucrează cu carne crudă, cu ouă sau în orice pro-ces culinar ce implică prezența umidității. Şorţu-rile împiedică accesul murdăriei şi a bacteriilor

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

13

pe haina de lucru, şi acestea se pot înlătura uşor prin spălare – sau se aruncă, dacă sunt de unică folosință.

Părul trebuie acoperit întotdeauna cu o plasă de păr, şapcă etc., iar acele persoane care poartă părul lung trebuie să şi-l țină legat la spate în spațiul ali-mentar. Dacă părul nu este legat, există șanse mari ca � rele de păr să ajungă în alimente, iar tendința de a atinge părul cu mâna va � și ea mai mare.

3.2.7. Obiceiuri personale care periclitează siguranţa alimentară

În spațiile alimentare fumatul este interzis prin lege. De asemenea este interzis consumul de alimen-te (inclusiv dulciuri sau gumă de mestecat) precum şi consumarea

băuturilor. Persoana care consumă mâncare în timp ce lucrează în spațiul alimentar poate răs-pândi bacteriile periculoase a� ate pe piele, pe păr sau în gură. Bacteriile a� ate pe ţigări sau în gura fumătorului pot ajunge pe mâna sa. De asemenea, ţigara așezată pe suprafaţa de lucru poate răspân-di bacteriile, iar scrumul de țigară poate ajunge cu uşurință în mâncare.

Obiceiul gustării mâncării cu degetele sau fo-losind de mai multe ori aceeaşi furculiţă/lingură fără a o spăla între utilizări sunt obiceiuri la fel de periculoase pentru siguranţa alimentelor.

IV. DĂUNĂTORII

4.1.Tipuri de dăunători

În spațiile de preparare sau depozitare a alimentel-or pot exista trei tipuri de dăunători:

• rozătoare (şoareci şi şobolani),• insecte (muşte, gândaci de bucătărie, furnici şi

multe alte insecte),• păsări (porumbei, coţofene, vrăbii etc.).

Aceşti dăunători pot consuma și deteriora alimen-tele, însă pot și transfera pe acestea bacterii pe care le poartă pe corp sau în excremente. Există mai multe semne care pot indica prezența acestor dăunători în spațiile alimentare:

Rozătoare (de ex. şobolani şi şoareci)Urme, excremente, găuri în pereţi şi uşi, cuiburi, alimente sau ambalaje roase, urme de grăsime, etc.

Muşte şi alte insecte zburătoare Insecte moarte sau vii, exc-remente (pete sau urme pe suprafeţe), cuiburi, larve, pupe, zgomote (bâzâit).

Gândaci de bucătărie Ouă sau învelişul lor, gândaci, excremente.

Furnici Grămăjoare de nisip sau � rimi-turi, furnici (în zilele mai calde, furnici zburătoare).

Păsări Pene, excremente, cuiburi, păsări, zgomote.

Animale de casă (pisici, câini, papagali etc.). Pisicile, câinii şi păsările de co-livie sunt purtătoare de bacterii periculoase. Dacă sunt lăsate în

spațiile de preparare a alimentelor, ele pot cauza toxiinfecții alimentare.

4.2. Prevenirea accesului dăunătorilor în spațiile alimentare

Dăunătorii caută hrană, căldură şi adăpost, deci nu trebuie să le permitem accesul.

În acest scop: • să ţinem uşile închise;• pe ferestre să � e plase de protecţie împotri-

va insectelor; • materiile prime trebuie veri� cate în mod

corespunzător la luarea în primire (dacă observăm semne care se referă la dăunători, trebuie să refuzăm primirea lor);

• să excludem orice posibilitate de atragere a dăunătorilor în clădire sau în jurul acesteia;

• să inspectăm clădirea, să căutăm posibile-le căi de acces ale dăunătorilor şi să luăm măsuri de prevenire;

• suprafeţele din exterior să le ţinem curate și fără buruieni;

• containerele de gunoi să le ţinem acoperite.

Nu putem � niciodată siguri că dăunătorii nu găsesc o cale de pătrundere, dar putem limita ac-cesul:

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

14

• să îndepărtăm imediat � rimiturile şi lichidele vărsate pe podea sau pe suprafeţele de lucru;

• să nu lăsăm nespălate ustensilele de bucătărie şi aparatele, după folosire;

• să menținem un grad de curăţenie ridicat;• să acoperim alimentele pe care trebuie lăsate

„afară”; • să nu lăsăm alimentele pe masă peste noapte;• să păstrăm alimentele uscate în recipiente în-

chise etanș (pentru a împiedica umezirea lor); • să veri� căm cu regularitate spațiile de depozita-

re a alimentelor;• să golim periodic coşurile cu gunoi (întotdeau-

na la sfârşitul zilei/schimbului de lucru).

4.3 Cum scăpăm de dăunători?

Lucrătorul care observă semne de animale trebuie să raporteze fără întârziere persoanei care răs-punde de controlul dăunătorilor. Dacă e nevoie de intervenţie specializată, aceasta poate � oferi-tă de persoane sau � rme autorizate o� cial. Să nu împrăștiem sub nici o formă chimicale care ar pu-tea veni în contact cu alimentele! (Pericol de con-taminare chimică).

Dacă constatăm că suprafeţele, ustensilele de bucătărie sau aparatura au fost atinse de dăună-tori, trebuie să le spălăm, să le dezinfectăm şi să le uscăm imediat, pentru a împiedica răspândirea bacteriilor. Dacă considerăm că alimentele au int-rat în contact cu dăunătorii, acestea se aruncă.

Măsurile principale pentru diminuarea prob-lemelor:

• prinderea şi eliminarea dăunătorilor (roză-toare, insecte);Există mai multe tipuri de capcane, dar pentru ca reuşita să � e completă, trebuie să cunoaştem bine obiceiurile animalelor/in-sectelor. Să nu folosim câini sau pisici pent-ru prinderea dăunătorilor, întrucât tocmai aceștia pot răspândi bacterii.

• folosirea otrăvurilor şi a altor substanţe chi-mice;Se pot folosi momeli otrăvite, prafuri etc., dar numai cu autorizație sau sub supra-vegherea unor specialişti. După astfel de operațiuni este nevoie de o curăţare specială a pardoselii şi suprafeţelor.În zonele de preparare sau procesare a ali-mentelor să nu folosim otrăvuri sub nici o formă! Dacă există o infestare puternică, se vor folosi substanţe otrăvitoare numai de către echipe sau companii cu autorizaţie. În timpul operațiunilor respective nu se vor desfăşura activități de preparare/producție

alimentare, iar după aceste operațiuni zona se va curăța foarte bine înainte de reîncepe-rea activităților alimentare.

• controale regulate;

• să ţinem o evidenţă despre programarea controalelor;

• să notăm în jurnal toate veri� cările şi cont-roalele, precum şi măsurile aplicate.

V. ASIGURAREA TEMPERATURILOR CORECTE Controlul neadecvat al temperaturii este una dint-re cele mai comune cauze ale bolilor transmise prin alimente şi ale deteriorării alimentelor. Para-metrii care trebuie veri� cați includ durata şi tem-peratura de gătire, răcire și depozitare. Acolo unde este în joc siguranţa alimentară, trebuie să existe facilitățile adecvate pentru asigurarea unui control e� cient al temperaturilor.

5.1.Temperatura şi bacteriile

După cum am menționat deja, bacteriile se în-mulţesc foarte rapid în alimente - îndeosebi în cele cu grad de risc ridicat - atunci când sunt lăsate în „zona de pericol”: 5 °C- 63 °C.

Sub 5 °C bacteriile se dezvoltă foarte încet, sau deloc.

Peste 63 °C bacteriile nu se dezvoltă.

Principiul de bază pentru asigura-rea temperaturii corecte este ca toa-te alimentele să � e păstrate în afara „zonei de pericol”.

Regulile sunt foarte simple:• alimentele � erbinţi să le păstrăm � erbinţi;• alimentele reci să le păstrăm reci; • alimentele preparate să le păstrăm în afara

„zonei de pericol”.

Asigurarea temperaturii corecte este o armă foarte e� cientă împotriva intoxicaţiilor alimentare cauzate de bacterii.

Un studiu legat de toxiinfecțiile alimentare rea-lizate în Marea Britanie, care cuprinde un interval

Otrăvurile şi substanţele chimice trebuie manipulate cu foarte mare grijă și depozi-tate în loc sigur, departe de alimente.!

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

15

de 12 ani, a relevat faptul că la baza celor mai mul-te dintre cazuri au stat temperaturile incorecte.

5.2. Veri� carea temperaturii

Temperatura este esenţială pentru siguranţa ali-mentelor, prin urmare este foarte important ca cei care lucrează cu alimente să aibă mijloace de a o veri� ca. Temperaturile măsurate în centrul ali-mentelor şi în frigider sunt două valori care tre-buie veri� cate cu strictețe.

Termometrul cu sondă este un instrument util, deoarece sonda se introduce în interiorul alimen-tului, iar ecranul dispozitivului a� şează tempera-tura. Cu toate acestea, termometrele cu sondă pot răspândi bacterii, de aceea atât înainte, cât și după folosire termometrele trebuie curăţate şi dezinfec-tate cu o cârpă muiată în alcool.

Pentru veri� carea temperaturii frigiderului se întrebuinţează un termometru special. Acesta este aşezat pe ra� ul de sus, unde în caz normal tempe-ratura este cea mai ridicată.

Este foarte important să se veri� ce zilnic, cel puţin o dată, temperatura din frigider şi din con-gelator, şi datele să � e notate în jurnal.

5.3. Procesarea alimentelor

5.3.1. Gătirea

Bacteriile se distrug la temperaturile ridicate, din acest motiv alimentele trebuie să � e bine gătite. Peste 70 °C şi cu o durată de cel puţin 2 minute de gătire supravieţuiesc numai un număr redus de bacterii, însă această temperatură trebuie să � e uniformă - inclusiv în centrul preparatului - şi tre-buie menţinută pentru su� cient timp.

Însă anumiţi spori şi anumite otrăvuri (toxine) bacteriene se distrug doar în cazul în care atingem o temperatură mai înaltă, şi o menţinem timp mai îndelungat.

5.3.1.1. Carnea

Toate tipurile de carne - mai ales carnea de pasăre – trebuie să � e gătite foarte bine, din cauza riscu-lui contaminării bacteriene.

Cu cât bucata de carne este mai mare, cu atât mai mult timp îi va lua căldurii ca să ajungă până în mijloc. Dacă temperatura de gătire nu este su-� cient de ridicată, sau dacă gătirea durează prea puţin timp, este foarte probabil ca mijlocul bucății de carne să nu atingă temperatura necesară distru-

gerii bacteriilor. Totuşi, o parte din căldură ajunge până în centru, şi mâncarea � ind ţinută în „zona de pericol”, se va crea posibilitatea înmulţirii rapi-de a bacteriilor.

Reţineţi că temperatura din centrul prepara-tului trebuie să � e ridicată la gradul corespunză-tor, ca să distrugă orice bacterie. Acest punct de vedere este important mai ales când:

• Gătim bucăţi mari de carne Bucăţile mai mari de carne ar trebui să � e tăia-te în porții mai mici înainte de a � gătite, astfel încât temperatura necesară distrugerii bacteriilor să poate � atinsă mai repede în interiorul � ecărei bucăți de carne.

• Chi� ele şi rulade din carneCând sunt prezente, bacteriile se a� ă de obicei la suprafaţa cărnii, astfel pot � distruse uşor în decursul procesului de gătire. Însă în cazul chif-telelor şi ruladelor din carne, bacteriile de pe suprafaţă pot � distribuite și în interiorul prepa-ratului, şi astfel temperatura ridicată ajunge la ele mai greu.

• Carnea de pasăre (mai ales în cazul păsărilor întregi)Carnea de pasăre poate conţine un număr foarte mare de bacterii, şi acestea vor � distribuite în toată cantitatea, de aceea este important ca gă-tirea să � e su� cient de îndelungată încât tempe-ratura ridicată să distrugă bacteriile din întreaga pasăre.

Când gătim o pasăre mare, nu se recomandă ca s-o umplem înainte de a � friptă. Cele mai multe bac-terii se vor a� a în interior, acolo unde au fost mă-runtaiele, şi dacă introducem umplutura, căldura nu mai poate pătrunde su� cient încât să distrugă toate bacteriile.

5.3.1.2. Supele şi zeama de carne

Să evităm să amestecăm supa de carne sau zeama cărnii proaspete cu o cantitate mai veche, întrucât este un pro-cedeu periculos - mai ales dacă o repetăm de câteva ori. Supa preparată cu ceva timp în urmă se va a� a de mai multe ori sub temperatura de 63 °C, astfel bacteriile vor avea toate condiţiile pentru înmulţire: hrană, umezeală, căldură şi timp.

Este mult mai sigur dacă preparăm cantități mai mici de supă sau zeamă de carne, iar resturile să � e aruncate la sfârşitul zilei.

5.3.1.2. Supele şi zeama de carne

Să evităm să amestecăm supa de carne sau zeama cărnii proaspete cu o cantitate mai

dacă o repetăm de câteva ori. Supa preparată cu ceva timp în urmă se va a� a de mai multe ori sub temperatura de 63

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

16

5.3.1.3. Ouăle

Bacteria Salmonella se găseşte deseori în ouă, iar coaja este și ea contaminată de

mai multe ori (prin fecalele găinii). Ca o măsură de siguranţă, ouăle trebuie întotdeauna bine gătite. Nu este recomandată folosirea unor

reţete care se bazează pe ouă crude sau gă-tite foarte puţin, cum ar � maioneza, spuma de al-buş sau anumite creme şi deserturi. Ori de câte ori e posibil, folosiţi praf de ouă sau ouă pasteurizate în locul celor proaspete.

„ALIMENTELE FIERBINŢI SĂ LE PĂSTRĂM FIERBINŢI”

Imediat după gătire, chiar şi alimentele cu un grad ridicat de risc sunt sigure dacă temperatura lor şi intervalul de gătire au fost corecte.

Dacă însă nu consumăm imediat preparate-le, atunci să folosim ustensile speciale pentru menținerea alimentelor la 63 °C sau mai mult. În acest scop, la unităţile de deservire alimentare, sunt instalate dulapuri sau suprafeţe încălzite.

Aspecte importante:

• ustensilele trebuie încălzite până la cel puţin la 63 °C înainte de utilizare;

• preparatele să � e foarte bine gătite și să aibă o temperatura de cel puţin de 63 °C când sunt aşezate pe suprafețele de menţinere a căldurii.

• să nu folosim niciodată asemenea ustensi-le pentru încălzirea mâncărurilor reci sau călduţe.

„ALIMENTELE RECI SE PĂSTREAZĂ RECI”

Multe alimente care se consumă reci au su� -ciente substanțe nutritive și su� cientă umezeală pentru a favoriza dezvoltarea rapidă a bacteriilor (mezeluri, salate preparate, pateuri, brânzeturi, deserturi, creme).

Alimentele care se consumă reci:

• se vor ține în frigider până în (sau cât mai aproape de) momentul consumării

• se vor atinge cât mai puțin posibil• se vor ține acoperite, departe de alte ali-

mente

„ALIMENTELE PREPARATE SE PĂSTREAZĂ ÎN AFARA

ZONEI DE PERICOL”

Dacă alimentele nu sunt consumate imediat după gătire, atunci trebuie răcite până la tempera-turi mai mici de 10 °C, cel mult 90 de minute de la încheierea preparării.

Pentru răcirea imediată: • preparatul se va porționa în prealabil; • preparatul gătit se va muta într-un vas rece,

iar acestea va � apoi așezat în apă rece;• în cele ce urmează, preparatul trebuie aşezat

într-un spațiu rece (<10 °C), cu condiția să nu existe riscul de contaminare.

5.3.2. Reîncălzirea alimentelor preparate

Mâncărurile reîncălzite (mai ales cele cu carne) pot � cauza multor intoxicaţii alimentare. Luc-rătorii din domeniul industriei alimentare comit adesea greşeală atunci, când își închipuie că dacă preparatul a fost deja gătit, el nu mai poate găzdui bacterii, deci este de ajuns să le reîncălzească ușor.

În realitate însă unele bacterii (îndeosebi cele care produc spori), pot să supravieţuiască şi după gătire. Preparatul poate � contaminat chiar în tim-pul gătirii – de către mâinile bucătarului, sau prin contaminare încrucişată.

Dacă încălzim numai puţin alimentele astfel in-fectate, bacteriile vor găsi condiţii ideale de dez-voltare în interiorul acestora.

Pentru reîncălzirea alimentelor:

• să nu le scoatem din frigider cu mult timp înainte de reîncălzire;

• să le atingem de cât mai puţine ori; • să le ţinem acoperite şi ferite de alte alimente;• cantităţile mari să le separăm în cantităţi mici;• să încălzim mâncarea uniform (și în mijloc)

timp de cel puţin 2 minute;• după reîncălzire să le servim imediat;• un preparat să nu � e niciodată reîncălzit

mai mult de o singură dată.

Dacă încălzim alimentele gata-preparate cum-părate din magazine, pe lângă recomandările de mai sus să respectăm întocmai instrucțiunile pro-ducătorului.

5.3.3. Refrigerarea

Temperatura în frigider trebuie menţinută între 1 °C şi 4 °C.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

17

Introducerea alimentelor în frigider nu distru-ge bacteriile, dar le ferește de căldură, astfel în-mulţirea bacteriilor va � încetinită. Ele intră într-o stare de letargie până când alimentele sunt scoase de la frigider la temperatura camerei. Atunci încep din nou să se dezvolte.

Alimentele nu trebuie ţinute timp îndelungat în frigider, durata variază de la caz la caz. Majoritatea intră în categoria de la „1 zi la 5 zile”, dar unele dintre ele pot � refrigerate și pentru perioade mai lungi. Pe etichetele produselor cumpărate din ma-gazine apare perioada maximă de refrigerare. („A se folosi înainte de...”). Dacă depăşesc data indi-cată, alimentele nu trebuie să se mai păstreze.

Alimentele periculoase (carne crudă, ouă, moluş-te) să le ţinem întotdeauna în frigider.

Durate de refrigerare - exemple

ALIMENT ZILE

CARNE CRUDĂ

Pasăre 2Macră 3Tocată 1Cârnaţi 3

CARNE PREPARATĂ

Friptură 3Feliată 2Plăcinte 2Sosuri 2

LACTATE

Lapte 4Brânză (moale) 2Brânză (tare) 10

FRUCTE ŞI LEGUME

Fructe moi 2Salate 5Legume 5Verdețuri 5

De reținut: • Carnea crudă s-o ţinem departe de alte ali-

mente (mai ales de carnea preparată), într-un frigider separat – sau pe ra� ul de jos, dacă nu avem decât un singur frigider.

• Să ne asigurăm că nu poate să curgă zeama din nici un aliment (mai ales din carne cru-dă) pe celelalte alimente. Sub carnea crudă să nu ţinem alte alimente.

• Să nu punem mâncarea gătită direct în frig-ider, după ce am � ert-o, s-o lăsăm mai întâi să se răcească.

• Să ţinem toate alimentele acoperite.

• Să nu supraîncărcăm frigiderul. Să lăsăm întotdeauna spaţiu su� cient pentru ca aerul să circule printre alimente.

• Când umplem vitrinele frigori� ce sau con-gelatoarele, să ne asigurăm că nu am depăşit limitele admise. Să nu blocăm ori� ciile de aerisire.

• Să veri� căm zilnic, cel puţin o dată, ca tem-peratura frigiderului să � e între 1 °C şi 4 °C, şi să înregistrăm rezultatele în scris.

• Să nu deschidem des ușa frigiderului şi să nu-o ținem deschisă mult timp.

• Să curăţăm în mod regulat congelatorul pentru a împiedica formarea unui strat de gheaţă.

• Să menținem frigiderul curat.

FOAIE DE ÎNREGISTRARE A TEMPERATURII

de ex. numărul frigiderului ......., Carnea crudăData Ora Temperatura °C Observații Semnătura

5.3.4. Congelarea

Temperatura în congelator se menţine între -18 °C şi -25 °C, deci cu mult sub punctul de îngheţ al apei. Prin congelare, bacteriile sunt lipsite de căldura de care au nevoie pentru a se înmulți. De asemenea, prin congelare umezeala se transformă în gheaţă. Odată înghețată, apa nu mai este dispo-nibilă pentru dezvoltarea bacteriilor.

În condiții de îngheț multe bacterii mor, dar există şi unele care rezistă, deși vor � incapabile să se dezvolte la o temperatură atât de scăzută. Dacă temperatura începe să crească şi ajunge în „zona de pericol”, bacteriile care au supravieţuit încep să se reproducă imediat.

Durata congelării depinde de tipul alimentului respectiv şi de categoria congelatorului. (Trebuie veri� cate instrucțiunile de pe ambalaj). Deși poa-te alimentele congelate nu se vor contamina cu bacterii, dacă le ţinem înghețate timp îndelungat, ele își vor pierde aroma şi caracteristicile. Durata ţinerii alimentelor în congelator poate varia între 2-12 luni, în funcție de aliment. Dacă nu cunoaş-tem intervalul potrivit, se recomandă contactarea furnizorului pentru informații.

De reţinut: • Congelatorul trebuie să scadă temperatura

alimentelor până la -22 °C.• Temperatura din congelator nu trebuie să

urce mai mult de -18 °C.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

18

• Temperatura din congelator trebuie veri� -cată cel puţin o dată pe zi.

• Toate alimentele puse în congelator să � e ambalate şi etichetate.

• Alimentele mai vechi trebuie consuma-te înaintea celor mai proaspete, şi pentru � ecare dintre ele trebuie să se cunoască pe-rioada maximă de congelare.

5.3.5. Decongelarea

Porţiile mai mici (felii subţiri de carne sau peşte, legume etc.) pot � gătite imediat, fără să necesite decongelare. Aceasta nu se poate aplica în cazul cărnii sau altor bucăţi mari de alimente. Aceste alimente trebuie decongelate complet înainte de a � gătite. Aceasta este o condiţie extrem de im-portantă, deoarece în cazul în care dezghețarea nu este completă, temperatura din centrul alimentu-lui nu va crește su� cient în timpul gătirii încât să distrugă bacteriile.

Un aliment este complet dezghețat atunci când nu mai prezintă cristale de gheaţă şi este moale. Picioarele de pui vor putea � mișcate cu ușurință dacă sunt dezghețate complet.

Decongelarea poate cauza probleme, întrucât suprafaţa alimentului se încălzeşte şi facilitează în-mulţirea bacteriilor, în timp ce miezul alimentului este încă îngheţat.

Metode de decongelare

Bucăţile mici de carne şi puii se pot aşeza într-un vas pe ra� ul de jos a frigiderului.

Bucăţile mari de carne sau păsările mari pot ri-dica anumite probleme. Nu se recomandă decon-gelarea lor în frigiderele pentru uz casnic, deoa-rece ia prea mult timp şi apare riscul contaminării altor alimente. Dacă este posibil, bucăţile mai mari de carne se vor să se dezghețe lăsa într-un loc mai răcoros ( 5 °C sau mai puţin).

Există și posibilitatea de decongelare în cup-toare cu microunde. Acest procedeu poate � fo-losit numai conform instrucţiilor din ghidul de utilizare.

Timpul necesar pentru decongelarea cărnii depinde de mărimea bucăţii şi de temperatura de congelare. La întreprinderile mai mici este reco-mandată folosirea păsărilor sau bucăţilor de carne mai mici, pentru a evita decongelarea îndelungată. Pentru unitățile mai mari există aparatură pentru decongelare cu senzori de căldură.

Intervale recomandate pentru decongelarea cărnii

PASĂRE FRIGIDER CAMERĂ FRIGORIFICĂ

1,5kg 24 ore 10 ore4 kg 60 ore 20 ore

BUCĂŢI DE CARNE

1 kg 8 ore 4ore3 kg 42 ore 16 ore

• Să plani� căm cu mult timp înainte locul în care se va produce decongelarea şi să alocăm su� cient timp pentru ca decongelarea să � e completă.

• Să aşezăm o tavă sub carnea care urmează să � e decongelată, pentru colectarea lichi-dului scurs.

• Să acoperim întotdeauna alimentele în tim-pul decongelării.

• Alimentele care urmează să � e decongelate să le ţinem departe de alte alimente, de us-tensile şi de suprafeţele de lucru.

• Alimentele decongelate să � e gătite imediat.• Să nu recongelăm niciodată alimentele

odată decongelate.

5.3.6. Răcirea şi congelarea alimentelor gata preparate

Câteva idei cu caracter informativ din procedeele aplicate de către unităţile de prelucrare şi de deser-vire mai mari:

Există şi posibilitatea de a pune în vânzare alimente gata preparate, pe care le răcim imediat după gătire, şi le menținem la temperaturi mici – sau le congelăm.

Frigiderele şi congelatoarele nu pot � folosite pentru răcirea acestor preparate, ci este nevoie de echipamente destinate special acestui scop. Prepa-ratele răcite trebuie să � e transferate într-un spațiu frigori� c desemnat pentru alimentele preparate şi răcite, unde acestea vor � menținute la tempera-turi cuprinse între 1 °C şi 3 °C (cf. Codul de Bune Practici).

Alimentele gata preparate sunt marcate cu un termen de valabilitate („A se consuma înainte de...”), care trebuie respectat cu strictețe. În gene-ral, alimentele care se vând gata preparate şi răcite pot ţine în frigider cel mult 5 zile – inclusiv data preparării şi cea a consumării. (Există și anumite excepţii).

În unităţile de alimentație publică, să se arunce alimentele gata preparate care în timpul depozită-rii ajung la temperaturi de peste 10 °C. Dacă tem-

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

19

peratura acestora depășește 5 °C, dar nu ajunge la 10 °C, ele trebuie consumata în decurs de 12 ore.

Între momentul în care aceste alimente au fost scoase din frigider și momentul când ele se vor încălzi (sau dacă vor � consumate reci), să nu tre-acă mai mult de 30 de minute.

Dacă preparatul se va consuma � erbinte, aceasta se va face imediat după încălzire. În timpul încălzi-rii temperatura alimentului trebuie să atingă, cel puţin 2 minute, temperatura de 70 °C, în toată masa produsului, cu respectarea instrucțiunilor producă-torului. Cu cât porţia va � mai mare, cu atât timpul necesar pentru încălzire va � mai lung.

În timpul servirii, temperatura preparatului nu trebuie să scadă sub 63 °C (să nu ajungă în „zona de pericol”).

Alimentele gata preparate şi congelate urmează un principiu asemănător celor răcite, doar că după gătirea preparatului vor � repede congelate şi de-pozitate în congelatoare, unde vor sta timp de 2-12 luni, în funcție de produs.

Regulile de încălzire valabile pentru alimentele gata preparate şi răcite se aplică şi în cazul celor congelate.

Pentru comercializarea alimentelor gata prepa-rate şi răcite/congelate, sunt necesare echipamente speciale și respectarea unor reguli stricte pentru asigurarea unui control riguros al temperatu-rilor și a unor standarde de igienă extrem de ridicate.

5.3.7. Spațiile de depozitare

Toate alimentele uscate (făină, orez, fasole, mază-re, produse ambalate, conserve ) trebuie să � e de-pozitate în încăperi (sau dulapuri) răcoroase, us-cate, curate şi bine aerisite.

Cu ocazia preluării � ecare produs trebuie cont-rolat. Se va veri� ca:

• să nu aibă mirosuri neplăcute• să nu � e umede• să nu � e murdare• să nu � e infestate

Alimentele se depozitează numai pe ra� uri, niciodată pe pardoseală. Astfel putem diminua riscul contaminării prin dăunători şi pardoseala rămâne liberă pentru a putea � curăţată. Administrarea stocurilor

Regula de aur la administrarea stocurilor pentru

orice produs: primul intrat-primul ieșit. E vorba de principiul rotației stocurilor, care face ca pro-dusele mai vechi să � e folosite primele. Stabilirea ordinii de folosire se face mai ușor dacă produsele sunt corect etichetate cu termenul de valabilitate şi sunt aşezate în ordine.

Alimentele trebuie să � e aşezate pe categorii, cu spații între ele, pentru o mai bună circulație a aeru-lui și pentru veri� carea corectă a temperaturii.

Toate alimentele trebuie să � e acoperite în per-manenţă. Alimentele neambalate (orez, zahăr etc.) trebuie să � e păstrate în recipiente închise bine cu capac sau în pachete sigure.

Majoritatea conservelor se poate păstra până la 3 ani, însă la unele (îndeosebi fructele conserva-te), perioada de depozitare este mai scurtă, pentru păstrarea calității produsului.

Toxiinfecțiile alimentare cauzate de conserve sunt foarte rare, dar este extrem de important să se arunce, fără să � e deschise, toate conservele ru-ginite, lovite sau deformate.

Alimentele se pot folosi numai până la expira-rea termenului de valabilitate.

5.4. Cuptoarele cu microunde

Aceste aparate folosesc energia electromagnetică (microun-

dele) pentru încălzirea sau decongelarea alimentelor.

Acest tip de energie active-ază moleculele lichidului din

alimente, ceea ce face ca ele să se încălzească.

Există două categorii principale de cuptoare cu microunde:

• pentru uz casnic• pentru uz comercial (în unităţile de deser-

vire a consumatorilor).

Modelele pentru uz comercial au o putere elec-trică mai mare şi au fost proiectate pentru o folo-sire intensivă. Modelele pentru uz casnic nu pot � folosite în scop comercial.

Majoritatea regulilor la prepararea alimentelor, aplicate în cazul cuptoarelor convenționale este aplicată şi în cazul cuptoarelor cu microunde. Re-gula fundamentală rămâne aceea că alimentul pe care o gătim/încălzim trebuie să atingă în interi-orul lui, timp de cel puţin 2 minute, temperatura de 70 oC, pentru ca orice bacterie prezentă să � e distrusă.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

20

La cuptoarele cu microunde problema este că anumite părţi ale preparatului pot primi o con-centraţie mai mare de unde, şi se încălzesc foarte tare, în timp ce alte zone pot să rămână la tempe-raturi mai mici, deoarece au primit o concentrație de microunde mai mică. În astfel de zone călduţe, bacteriile nu vor � distruse.

Pentru a evita acest pericol, unele cuptoare cu microunde sunt dotate cu o placă turnantă, astfel ca întregul preparat să primească aceeaşi concentrație de căldură. Este foarte important să se veri� ce dacă întreaga cantitate de preparat a atins temperatura corectă în mod uniform. Pent-ru acesta e bine ca să-l amestecăm din când în când.

Când cuptorul este oprit, emisia de microunde încetează şi odată cu ea și căldura. Totuşi procesul de preparare/încălzire încă nu este complet încă, pentru că este nevoie de puțin timp în care tempe-ratura atinsă de produs să se disperseze în întreaga cantitate. Este important ca să lăsăm un anumit „timp de aşteptare” după oprirea cuptorului, dura-ta căruia va varia în funcție de aliment.

VI. PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA SPAȚIULUI DE LUCRU

Proiectarea şi organizarea spațiului de producție alimentară sunt importante, întrucât ele pot in� u-enţa nivelul de igienă al alimentelor preparate.

O bucătărie proiectată igienic este o zonă de procesare cu su� cient spațiu de lucru și de depo-zitare, şi unde există zone separate pentru � ecare categorie alimentară:

• alimente crude• alimente cu un grad mare de risc• legume• altele

Regula de bază este despărţirea zonelor „cura-te” şi „murdare”.

6.1. Suprafeţele

6.1.1. Suprafeţele de lucru

Întrucât suprafeţele de lucru sunt folosite tot timpul, acestea trebuie să � e rezistente şi uşor de curăţat. Cele mai bune sunt mesele din oțel ino-xidabil (inox) cu picioare din același material, tu-bulare și capsulate. Dacă piesele din dotare sunt așezate pe rotile prevăzute cu frâne, acestea pot � deplasate pentru curăţarea pereţilor şi a par-doselii.

6.1.2. Pardoseala

Pardoseala bucătăriei trebuie să � e durabilă, uşor de curăţat, rezistentă la acizi şi grăsimi, să nu ab-soarbă lichide și să nu permită alunecarea. De ase-menea, trebuie să se îmbine cu peretele în unghi rotunjit, deoarece îmbinarea în unghi drept este di� cil de curăţat şi permite acumularea resturilor de alimente, grăsimilor și a murdăriei – toate aces-tea putând găzdui bacterii periculoase.

6.1.3. Pereţii

Pereţii să � e netezi, fără � suri sau crăpături, din tencuială � nă sau din foi de plastic special. Mai ales în acele locuri, unde pereții pot � stropiți sau murdăriți uşor (în spatele chiuvetelor sau a supra-feţelor de lucru), aceștia pot � acoperiţi cu faianţă sau foi de plastic (acestea � ind impermeabile, sunt lavabile și non-toxice). Culoarea pereţilor să � e deschisă, astfel încât murdăria să � e ușor vizibilă.

6.1.4. Tavanul

Tavanul să � e neted şi deschia la culoare. Să se îm-bine cu pereţii în unghi rotunjit, pentru a � uşor de curăţat.

6.1.5. Chiuvetele

Orice bucătărie trebuie să aibă chiuvete pentru spălarea alimentelor. Chiar dacă folosim maşina de spălat vase, e bine să existe şi o chiuvetă pentru spălare manuală a vaselor şi a ustensilelor. Chiu-vetele trebuie să � e dotate cu apă rece şi caldă, şi e recomandat să � e din oţel inoxidabil. Va exista și o chiuvetă separată pentru spălarea mâinilor, cu apă rece şi caldă, cu săpun lichid şi cu prosoape de hârtie.

6.1.6. Utilizarea lemnului în spațiul de preparare a alimentelor

În spațiile de preparare a alimentelor să nu folosim lemn, pe cât posibil, deoarece se deteriorează și se � surează ușor, absoarbe lichidele şi permite dez-voltarea bacteriilor. Din aceste motive, lemnul nu este potrivit pentru pardoseală, pentru suprafeţe de lucru sau ustensile cum ar � fundurile pent-ru tăiat. Pe lângă celelalte pericole, aşchiile care se desprind pot cauza accidente, dacă ajung în mâncăruri. În crăpăturile lemnului se pot dezvolta bacterii, pe margini poate să apară mucegai.

(Atenţie: şi obiectele din material plastic se pot uza, în crestături se pot aduna și înmulți bacte-riile!).

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

21

Folosirea lemnului şi a plasticului în micile întreprinderi şi în turism

În unităţile de producţie foarte mici şi în uni-tăţi agroturistice mici în care se serveşte și micul dejun, folosirea lemnului se poate accepta, res-pectând anumite măsuri de precauţie. Cu toate acestea orice material lemnos folosit pentru pre-lucrarea alimentelor trebuie să � e bine curăţat şi eliberat de aşchii şi urme de uzură. Este foarte important atât pentru consumator cât şi pentru orice întreprindere ca materialele lemnoase să nu devină o sursă de contaminare biologică sau � zică.

Folosirea lemnului nu este permisă în unităţi de producţie decât în procese care necesită în mod speci� c prezența lui. Dacă avem nedumeriri în privința mărimii unităţii sau în legătură cu proce-sul permis, să cerem, în timpul înregistrării, păre-rea unui inspector de specialitate.

În general, autorităţile impun plastic pentru industria alimentară (sau oţel inoxidabil, după ne-cesitate) ca înlocuitor de lemn, dar şi acestea tre-buie folosite cu grijă, pentru că în fundul vaselor şi ustensilelor din material plastic pot să se dezvolte germeni iar bucăţile de plastic pot ajunge în pro-dusele alimentare.

6.2. Ventilația şi iluminarea

Pentru îndepărtarea aburului, a condensului și mirosurilor de mâncare, precum și pentru a oferi personalului condiţii de lucru adecvate, este foarte importantă funcţionarea unui sistem de aerisire e� cient (ventilație). În spaţii umede şi fără aerisi-re, bacteriile se dezvoltă rapid. Spațiile alimentare trebuie să � e bine iluminate (arti� cial sau natural). În condiții de iluminare insu� cientă se respectă mai greu regulile de igienă alimentară, să se facă curăţenie, iar riscul de producere a accidentelor crește.

6.3. Deşeurile

Resturile de alimente şi celelalte deşeuri trebuie puse în saci de plastic rezistente şi apoi în contai-nere folosite numai în acest scop. Containerele să � e acoperite cu capac și să nu se a� e lângă spațiile de preparare a alimentelor.

6.4. Toaletele și spălarea mâinilor

Toaletele nu trebuie să se deschidă spre spațiile ali-mentare. Ele trebuie să � e bine aerisite şi să aibă condițiile necesare pentru spălarea şi uscarea mâi-nilor.

Dacă amplasăm chiuvetele tocmai lângă ieşire, scade numărul acelor persoane, care pleacă din to-aletă, fără să se spele pe mâini. Este o idee bună şi a� şarea la un loc vizibil a mesajului de atenţionare: „Acum spălaţi-vă pe mâini!”

Toaletele trebuie să � e spălate frecvent şi menținute în condiţii igienice.

Şi în spațiile de lucru trebuie să existe cel puţin o chiuvetă pentru spălarea mâinilor, dar ele tre-buie să � e amplasate departe de zona unde se pre-pară alimentele.

Chiuvetele pentru spălarea mâinilor trebuie să aibă apă curentă: rece şi caldă (sau călduţă), săpun şi facilități de uscare a mâinilor.

6.5. Fluxul de producţie

În proiectarea igienică a spațiului de lucru ele-mentul principal este organizarea spațiilor de producție a alimentelor, în aşa fel, ca diferitele etape ale preparării alimentelor să se desfăşoare în zone separate. Această organizare depinde de mă-rimea suprafeţelor de lucru și de preparatele care urmează a � produse, dar întregul procesul trebuie să urmeze un � ux logic:

APROVIZIONARE

DEPOZITARE

PREGĂTIRE

PROCESARE/GĂTIRE

AMBALARE/SERVIRE

Spațiile de depozitare, frigiderele şi congelatoa-rele să � e aproape de spațiile de aprovizionare.

Legumele şi fructele să prepară lângă spațiul de depozitare, departe de celelalte zone de preparare, pentru a preveni împrăștierea pământului de pe ele.

Carnea crudă nu trebuie manipulată și prepa-rată în apropierea altor alimente.

O astfel de organizarea a spaţiului de lucru re-duce riscul de contaminare de la alimentele crude la cele preparate sau de la deșeuri și resturi de ali-mente.

VII. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECȚIA

Întregul spațiu de lucru se păstrează tot timpul curat.

Curăţenia efectuată corect şi cu regularitate este una dintre cele mai importante măsuri de igie nă.

←←

←←

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

22

Curăţenia corect efectuată are două scopuri majore:

• îndepărtarea grăsimi, a resturilor de ali-mente şi a murdăriei, în general;

• distrugerea bacteriilor (dezinfectarea).

7.1. Tipuri de curăţenie

În spațiile de lucru există două tipuri de curăţenie:• pe tot parcursul activităţi; • programată.

Curăţenia efectuată pe tot parcursul activităţi

Se referă la curăţarea suprafeţelor, a ustensilelor etc. imediat după ce s-au murdărit. Scopul este prevenirea contaminării încrucişate şi a acciden-tării personalului, cât şi menţinerea curăţeniei, ordinii şi atmosferei plăcute a spațiului de lucru.

Exemple: spălarea şi dezinfectarea unui fund de tăiat imediat după folosire, ştergerea imediată a lichidului vărsat pe jos etc.

Curăţenia programată

Acest tip de curăţenie se referă la activități care au loc la intervale regulate. Toate unitățile alimenta-re trebuie să aibă un program clar al activităților curăţenie, cu detalii ale � ecărui element care tre-buie curăţat şi cu numele persoanei responsabile.

Exemple: • curăţirea temeinică a pardoselii bucătăriei

(zilnic);• curăţirea ra� urilor pentru depozitarea ali-

mentelor (săptămânal), etc.

Pentru efectuarea corectă a curăţeniei, trebuie să ne punem următoarele întrebări:

• Ce anume se va curăţa? Curăţenia se va face „pe tot parcursul activităţii”, sau este „curățenie programată”? Cât de des trebuie efectuată? În ce parte a zilei?

• Cine răspunde de efectuarea curăţeniei? • Ce fel de soluții se vor aplica: � zice/meca-

nice (curățare energică, materiale abrazi-ve), chimice (detergenți, substanțe dezin-fectante), sau termice (căldură, abur, apă � erbinte)?

• Ce ustensile și ce substanțe chimice vom fo-losi? Unde le vom depozita?

• Cum eliminăm pericolele posibile legate de curățenie? Va � nevoie de echipament de protecţie (mănuşi de cauciuc, şorţuri de unică folosinţă, ochelari de protecție), sau e nevoie de alte măsuri de protecţie?

7.2. Substanţe folosite pentru curăţare şi dezinfectare

Există substanţe chimice care ajută la menţinerea curăţeniei şi la distrugerea bacteriilor. De obicei, acestea se diluează cu apă pentru obținerea unei soluţii de curăţare.

Detergenții sunt substanţe chimice care dizolvă grăsimea, ajutând la înlăturarea resturilor de ali-mente şi a murdăriei. Distrugerea bacteriilor nu este rolul principal al detergenților.

Dezinfectanții sunt substanţe chimice destina-te pentru distrugerea bacteriilor, reducând numă-rul acestora până la un nivel sigur. Substanţele de dezinfectare nu ajută la îndepărtarea murdăriei şi a grăsimii.

Unele substanţe de dezinfectare au un miros atât de puternic încât pot modi� ca proprietăţile alimentelor, de aceea e interzisă folosirea lor pe suprafeţe sau vase care vin în contact direct cu alimentele. Însă e deosebit de important ca aceste suprafeţe să � e foarte bine dezinfectate folosind o soluție chimică potrivită sau apă � erbinte.

Detergenții-dezinfectanți sunt substanţe chi-mice care combină rolul detergentului cu cel al substanţei de dezinfectare, � ind destinate să în-depărteze grăsimea/resturile și să dezinfecteze în același timp.

Temperaturile ridicate sunt un mijloc foarte bun de a scăpa de bacterii – de exemplu apa foar-te � erbinte care are temperatura între 82 °C şi 87 °C, într-un sistem etanș specializat. Substanţele de curăţare şi dezinfectare se pot folosi şi în apă rece, dacă nu avem la dispoziție apă � erbinte, însă e� ci-enţa va � mai mică, mai ales în cazul suprafeţelor care nu au fost spălate în prealabil cu apă � erbinte şi detergent.

Siguranţa la locul de muncă este de importanţă maximă. Prin urmare aplicarea oricărei metode trebuie să � e sigură pentru lucrători.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

23

Multă lume crede că folosirea dezinfectanților duce la sterilizarea perfectă a suprafeţelor. Dar aceștia nu ucid toate bacteriile, însă le reduc la un nivel sigur –un rezultat extrem de util în cazul suprafeţelor care vin în contact direct cu alimen-tele, precum și în cazul pardoselii şi a toaletelor. Substanţele de dezinfectare folosite trebuie să � e potrivite pentru spațiile alimentare și să nu afecte-ze proprietățile alimentelor.

La aplicarea soluţiilor de curăţat este important:• să respectăm instrucţiunile de utilizare

(inclusiv cele care se referă la concentraţia soluţiei şi la depozitare);

• să preparăm frecvent soluţii proaspete şi � -erbinţi (soluţiile murdare sau reci nu sunt la fel de e� ciente);

• să folosim mănuşi din cauciuc sau orice echipament de protecţie, dacă este necesar;

• să nu depozităm substanţe chimice spații alimentare sau la temperaturi ridicate;

• să nu amestecăm niciodată substanţe dife-rite, deoarece scade e� cienţa lor și ameste-cul poate produce gaz otrăvitoare.

7.3. Spălarea vaselor

Tacâmurile, vesela şi ustensilele de bucătărie să le spălăm imediat după folosire. Spălarea se poate face manual sau automat.

Spălarea manuală

Spălarea vaselor cu mâ na se poate face în mo dul cel mai igienic, da că folosim două chiuvete de inox, aşe-zate una lângă alta: într-una dintre ele spălăm vasele cu detergent, în cealaltă le clătim.

Dacă nu avem la dispoziţie două chiuvete, atunci clătirea să se facă într-un vas separat, cu apă � erbinte. Apa pentru clătire să � e des schim-bată, să nu aşteptăm până ce se răceşte sau se murdăreşte. Testele de laborator au dovedit că vasele neclătite sunt acoperite de un mare număr de bacterii.

Mașina de spălat vase

Există mai multe tipuri de maşini de spălat pentru ve-selă şi ustensile de bucătă-rie, dar toate urmează ace-leași principii enunțate mai sus.

Înainte de a încărca maşina de spălat cu veselă, să îndepărtăm mai întâi orice resturi de alimente.

Spălarea să se efectueze cu apă foarte � erbinte şi detergent pentru vase, apoi vasele sunt clătite şi dezinfectate cu jet de apă � erbinte sau abur.

Este esenţial ca maşina de spălat vase să � e cor-ect încărcată. Vasele să � e aşezate în ordine, în aşa fel ca apa să le spele bine pe toate. Ceştile, cănile şi paharele să le aşezăm cu gura în jos, pentru ca apa să nu se adune în ele.

Maşina de spălat vase trebuie întreţinută în mod corect. Să folosim numai substanțe de curățare recomandate - în cantităţi corecte.

Maşina spală bine vasele numai dacă folosim temperaturile corecte, altfel poate deveni un peri-col la adresa siguranţei alimentare.

7.4. Curăţarea suprafeţelor şi a aparaturii de bucătărie

7.4.1. Suprafeţe de lucru

Este extrem de important să ţinem curat şi fără bacterii suprafeţele pe care preparăm alimente, înainte de o nouă activitate. În cazul lor trebuie aplicat principiul curăţeniei pe tot parcursul ac-tivităţii, dar mai trebuie aplicat şi un element al

• Aşezaţi vasele în prima chiuvetă, în apă � er-binte cu detergent (50 °C- 60 °C), apoi spă-laţi-le bine cu burete aspru sau o perie de plastic.

• Să le clătiţi cu apă � erbinte în a doua chi-uvetă, înainte de a le pune la scurs. Apa � -erbinte, pe lângă distrugerea bacteriilor şi îndepărtarea murdăriei, încălzeşte vasele şi astfel se usucă mai repede. Astfel nu va � ne-voie de cârpe pentru șters, care pot răspân-di o mulțime de bacterii.

• După clătire să lăsăm vasele la scurs într-un loc curat şi uscat, departe de apa în care au fost spălate.

Etapele de urmat în timpul spălării vaselor:

• Să purtaţi mănuşi de cauciuc. Acestea vă pro-tejează mâinile de temperatura ridicată şi de efectele detergenţilor.

• Să îndepărtaţi resturile de mâncare. Acesta se face prin răzuire şi prin clătire sub jet de apă.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

24

curăţeniei programate (suprafeţele de lucru tre-buie să � e curăţate zilnic, la începerea programu-lui). De asemenea, suprafeţele trebuie lăsate curate la terminarea activităţii.

Clanţa sau mânerul frigiderului sunt doar două exemple de suprafeţe care pot � contaminate prin mâini murdare cu bacterii care vor � apoi preluate de alte mâini. Toate obiectele de acest tip trebuie să � e incluse în programul de curăţenie.

7.4.2. Curăţarea aparaturii de bucătărie

Înainte de a ne apuca de curăţirea aparaturii de bucătărie trebuie să � m pregătiţi în mod cores-punzător şi să avem aprobarea superiorilor care răspund de această activitate.

7.4.3. Pardoseala

Curăţirea pardoselii se poate face în mod auto-mat, cu un aparat special, sau manual, folosin-

du-se apă fierbinte şi detergent. Dacă folosim perie sau o racletă de mână, se va lucra cu două găleţi – într-una să turnăm soluţie de curăţat fi-erbinte, în cealaltă doar apă fierbinte. Apa din găleata a doua se folosește pentru spălarea pe-riei/racletei în timpul procesului de curăţare a podelei.

După o spălare energică, podeaua se va curăța � e cu ajutorul aparatului special, � e cu o racletă. Apa foarte � erbinte va curăţa mult mai bine decât cea rece.

Trebuie spălată întreaga pardoseală, acordân-du-se atenție deosebită zonelor unde se pot depu-ne resturi de mâncare.

Dacă curăţarea este necesară şi în timpul zilei, o putem face cel mai bine cu un mop umed. Lichi-dele vărsate jos în timpul activității se vor șterge imediat.

O pardoseală udă prezintă pericol de aluneca-re, de aceea e bine ca să se a� şeze un avertisment scris în timpul efectuării curățeniei.

Este important ca să lăsăm pardoseala curată după încheierea programului, deoarece murdăria şi resturile de alimente atrag dăunătorii.

7.4.4. Pereţii şi tavanul

De cele mai multe ori, curăţirea pereţilor şi a ta-vanului se poate efectua cu apă � erbinte şi cu de-tergent. Pereţii care pot � stropiți sau pătați (ca de exemplu pereţii din spatele chiuvetelor sau suprafeţelor de lucru) se vor dezinfecta zilnic.

7.4.5. Desprăfuirea

Suprafeţele şi pardoseala vor fi curățate de praf periodic. Cârpa de praf şi mătura vor ridica în aer particule de praf care pot fi purtătoare de bacterii. De aceea, cârpa folosită la ştergerea raf-turilor şi suprafeţelor să nu fie niciodată uscată, să folosim întotdeauna o cârpă umedă. Înainte de a începe procedura să îndepărtăm toate ali-mentele.

7.4.6. Periile şi racletele

Periile şi racletele se pot contamina cu bacterii în timpul curăţeniei, de aceea trebuie să le spălăm şi să le dezinfectăm frecvent.

Este important să lăsăm curate toate ustensilele de curăţat, altfel tocmai acestea pot cauza conta-minarea încrucişată.

Etapele curăţării suprafeţelor de lucru:

1. Depărtăm � rimiturile şi lichidele folosind o lavetă de unică folosinţă .

2. Pentru îndepărtarea grăsimilor şi a mur-dăriei folosim o soluţie de apă � erbinte cu detergent.

3. Clătim timp îndelungat suprafaţa, folo-sind apă � erbinte.

4. Aplicăm o soluţie din apă foarte � erbin-te cu dezinfectant şi se lasă puțin timp să acționeze.

5. Clătim din nou cu apă foarte � erbinte şi lăsăm să se usuce.

Etapele principale ale curăţirii:

• Înainte de începerea curăţeniei, aparatul trebuie deconectat de sursa de energie electrică. Aparatele dotate cu lame de tăiat necesită precauţii suplimentare.

• Îndepărtăm toate resturile de alimente.• Spălăm foarte bine şi dezinfectăm toate

componentele.• Se remontează aparatul. Componente-

le care s-ar putea desprinde în timpul funcționării se vor monta cu grijă.

• Dezinfectăm (din nou) acele componente ale aparatului care vin în contact direct cu alimentele.

• Se veri� că dacă toate elementele de pro-tecţie au fost puse la loc pe aparat.

Igie

nă a

limen

tară

pen

tru

micr

oînt

repr

inde

ri

25

7.5. Containerele de gunoi

Containerele de gunoi pot deveni adevărate pepinie-re pentru insecte şi roză-toare, conţinutul acestor containere oferind dăună-torilor hrana și adăpostul de care au nevoie.

Coşurile de gunoi din in cintă trebuie spălate şi dezinfectate cu regularitate, activitatea � ind inclusă în programul de curăţenie. În jurul coşu-rilor, pardoseala trebuie spălată cel puţin o dată pe zi.

Recipientele pentru gunoi exterioare, pubele-le şi containerele trebuie amplasate cât mai de-parte de zona alimentară. Toate acestea trebuie să � e acoperite cu capace, pentru a limita acce-sul dăunătorilor. Zona din jur trebuie ţinută în permanență curată, să nu lăsăm deșeuri în afara containerelor şi să spălăm spațiul din jur cu fur-tunul după � ecare colectare de gunoi. În perioada de vară se recomandă dezinfectarea containerel-or și chiar pulverizarea de insecticide (întotdeau-na de către echipe autorizate).

SUMARUL MODULULUI DE CURS

Punctele de vedere ale igienei speciale

• Riscul toxiinfecției alimentare nu se poate elimi-na în totalitate, dar cu un efort minim se poate reduce. Pentru aceasta e nevoie de o dublă abor-dare: reducerea condiţiilor care facilitează în-mulţirea germenilor periculoşi (prin menținerea unor temperaturi corecte) şi limitarea răspândi-rii bacteriilor (contaminare încrucişată).

• Spălarea mâinilor: după folosirea toaletei să ne spălăm bine pe mâini întotdeauna. Numărul de bacterii de pe degete se dublează după folosirea toaletei – și totuși mai mult ca jumătate dintre bărbaţi şi un sfert dintre femei părăsesc toaleta fără a se spăla pe mâini!

• Să ne spălăm pe mâini înainte de prepararea alimentelor, și apoi cu regularitate în timpul activității.

• Contaminare încrucişată: intoxicațiile alimentare sunt deseori cauzate de răspândirea de bacterii pe-riculoase (prin mâini sau ustensile de bucătărie), de la alimente contaminate la alte alimente. Printr-o igienă corectă, acest pericol poate � înlăturat.

• Igiena la locul de muncă şi o bună igienă per-sonală joacă un rol important în a împiedica răspândirea bacteriilor periculoase.

• Alimentele preparate să le ţinem întotdeau-na separat de cele crude – îndeosebi peştele şi carnea crudă se vor ține întotdeauna separat de alimentele gata de a � servite, cum sunt salatele, pâinea și sandvişurile.

• Să folosim funduri de lemn separate pentru ali-mentele preparate şi crude.

Întotdeauna curățați corect! Curăţenia incorectă nu face decât

să răspândească bacteriile.!

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

1

Cunoştinţe privind protecţia muncii,prevenirea și stingerea incendiilor

I. REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECȚIA MUNCII

Care este obiectul reglementărilor privind protecţia muncii?Obiectul reglementărilor privind protecţia muncii este organizarea generală, detaliată şi locală (la locul de muncă) a condiţiilor, prob-lemelor personale, materiale, organizaţionale, procedurale, autoritare, instituţionale etc., care nu pun în pericol sănătatea şi siguranţa muncii.

Noțiunea de protecţie a muncii, potrivit legii protecției muncii: cerinţele lucrului orga-nizat referitor la siguranţa şi sănătatea la locul de muncă (igiena muncii şi/sau sănătatea ocu-paţională), precum și sistemul de punere în ap-licare a măsurilor legislative, organizatorice şi instituţionale în scopul prezentei legi, precum şi executarea acestora.

Noțiunea protecţiei muncii este compusă deci din următoarele elemente de conţinut:

a. conţinut profesional: securitate şi/sau sănătate în muncă;

b. condiţie legală: muncă organizată;c. domeniul de aplicare normativă: for-

mularea cerinţelor speci� ce (sunt reguli privind protecția muncii), prevederi le-gislative, privind organizarea şi preve-deri instituţionale (inclusiv activitatea de îndrumare şi control a administrației publice);

d. domeniul de aplicare practică: executa-rea cerinţelor și prevederilor de mai sus.

Privind conţinutul profesional protecția muncii se împarte în două domenii mari, echivalente: sănătatea şi siguranţa ocupaţională. Sănătatea ocupaţională cuprinde două sfere: igiena mun-cii şi medicina muncii.

Prin siguranța muncii înțelegem cerințele de siguranță tehnice, de prevenire (condițiile materiale și personale, de comportament). Sco-pul acestor cerințe este prevenirea accidentelor de muncă, iar obiectul este tratarea pericolului și al pericolului/riscului.

Domeniul profesional al medicinii mun-cii este determinarea, reducerea sau încetarea vătămării/riscului, iar obiectivul este prevenirea bolilor profesionale şi a expunerilor accentuate.

Sistemul cerinţelor protecţiei muncii, efec-tul de aplicare, se referă la efectuarea muncii organizate.

Se considerată muncă organizată:a. munca efectuată în relații de muncă, în

relații legale în serviciul public, respectiv la funcţionarii publici;

b. în şcolile profesionale munca efectuată în urma relației juridice de formare, pe parcursul îndeplinirii cerinţelor privind formarea profesională, de asemenea pe baza relației juridice studențești, în cadrul lucrărilor practice;

c. munca efectuată în relații de voluntariat;d. munca socială iniţiată, condusă sau ap-

robată de către angajator;e. precum şi munca efectuată prin asistenţa

personală a unui membru persoană � -zică care nu este angajată la companie, atunci când în acelaşi loc de muncă luc-rează în acelaşi timp angajaţi ai diferi-telor companii, şi activitatea lor trebuie coordonată pentru a evita punerea în pericol al celor a� ați în mediul de luc-ru. Lucrătorii care desfăşoară activităţi independente în general nu intră în sfe-ra de aplicare a legii, dar în cazul acesta concret locul de muncă, activitatea lor este supusă efectului legii şi autorităţile au dreptul să efectueze controale.

Obiectivul legislației muncii este ca pe baza principiilor constituţionale să reglementeze condiţiile materiale şi organizatorice care nu pun în pericol sănătatea şi siguranţa personalu-lui în interesul păstrării sănătăţii şi capacităţii, umanizării condiţiilor de lucru a celor care efectuează activităţi organizate, prin urmare prevenirea accidentelor la locul de muncă şi a bolilor profesionale. În acest scop Parlamentul (sau un alt legislativ) stabileşte în legislaţie sar-cinile, drepturile şi obligaţiile statului, angaja-torilor şi angajaţilor.

Ce înseamnă categoria legii protecţiei muncii?Norma juridică este regula (norma) obligatorie a organului autorizat de stat, prin executarea căreia statul asigură regimul sancţiunilor, chiar

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

2

și prin forțare. Actul este valabil dacă a fost conce-put în ordinea şi forma corectă (lege, ordonanță) şi publicat în modul prevăzut (de ex. în Monitorul O� cial). Norma juridică intră în vigoare şi are efect dacă după publicarea ei la data prevăzută (intrarea în vigoare) aplicarea ei devine obligatorie. Carac-terul normei juridice este determinată de subiec-tul (tema) principală de reglementare. În cazul în care legislaţia reglementează în mod decisiv con-diţiile efectuării lucrului în condiții de sănătate şi siguranță, atunci acesta este o normă juridică în domeniul protecţiei muncii în mod speci� c (aces-ta se aplică necondiționat în cazul actelor norma-tive emise pentru aplicarea legii). Există norme juridice (sau părţi distincte ale normelor juridice) care reglementează numai parţial protecţia mun-cii, deci obiectul lor de la bun început este altceva (norme juridice tangenţiale protecţiei muncii).

„Normele referitoare la protecţia muncii”, este în esenţă o categorie colectoare, este utilizată şi in-terpretată de domeniul juridic al protecţiei muncii cu conținut unitar.

Ce înseamnă noțiunea colectoare „normele referitoare la protecţia muncii”?Angajatorul în timpul funcţionării trebuie să sa-tisfacă toate cerinţele legate de protecția muncii şi trebuie să aibă grijă ca lucrătorii să respecte preve-derile prescrise.

Sistemul prevederilor în domeniul protecţiei muncii este structurat după cum urmează:

a. normele de bază sunt rezumate în legea protecției muncii;

b. normele detaliate se găsesc în ordinele de aplicare emise de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministe-rul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii Publice, şi de alte ministere.

c. și alte norme juridice distincte pot conţine prevederi legate de protecţia muncii (de ex. legea legate de energie, legile de procedură, normele juridice privind dreptul muncii, ordinele referitoare la sănătatea în muncă);

d. ministerele de resort pot emite regulamen-te referitoare la anumite activităţi periculo-ase (de ex. ISCIR);

e. standardele de stat conțin în primul rând prevederi tehnice de siguranţă, valori limită.

Se consideră normă referitoare la protecţia muncii şi dispoziţia angajatorului (de ex. regulamente de protecţia muncii, ordine individuale, planuri de evacuare).

Literatura juridică şi practica consideră nor-mă a protecţiei muncii şi documentaţia tehnică a mijloacelor de muncă (instrucțiuni de utiliza-re şi folosire, cărți tehnice, indicații de utilizare, indicații de întreţinere etc.).

Proprietatea comună a noțiunii normelor refe-ritoare la siguranţa în muncă este respectarea lor obligatorie, şi anume persoana implicată poartă răspunderea juridică pentru punerea lor în aplicare.

Executarea lor este controlată şi de stat, respec-tiv în cazul încălcării acestora se stabilesc răspun-derile şi sancţiunile corespunzătoare prin proced-ură internă sau autoritară (instanţă). Acestea sunt valabile în toate domeniile legislative (dreptul muncii, dreptul încălcării normelor, responsabili-tate penală, autorizarea refuzării recuperării pres-taţiilor de asigurări sociale, etc.).

Care este rolul standardului de stat în cadrul cerinţelor protecţiei muncii?Standardul de stat – care conţine soluţii tehnolo-gice şi tehnice, parametri, valori limită, etc. – este o cerinţă cu caracter juridic speci� c, deoarece în general aplicarea ei este voluntară.

Norma juridică privind protecţia muncii (în primul rând reglementarea pentru securitate) se poate referi la standarde de stat: în acest caz con-formitatea cu standard însemnă totodată confor-mitatea cu cerinţele legale şi în cazul altor mij-loace, și la aplicarea soluţiei standard – în caz de litigiu – trebuie să se demonstreze, că soluţia apli-cată satisface cerinţele reglementărilor.

Desigur cel care în� ințează, operatorul poate aplica alte soluţii diferite de cele conținute în stan-dard, dar trebuie să asigure condițiile de siguranţă şi sănătate la nivel echivalent cu cel prevăzut de lege. Conformitatea unei soluţii diferite adoptate, în caz de litigiu, trebuie dovedită de cel care aplică.

Ce fac parte din domeniului deciziilor patronale?Modul de punere în aplicare a cerinţelor efectuă-rii muncii în condiţii de siguranţă şi nepunerea în pericol a sănătății – în cadrul normelor juridice şi standardelor – este determinată de angajator. Acesta poate � cuprinzătoare, poate � de gen regulament (de ex. norme de siguranţă) sau reglementări individuale (de ex. alocarea echipamentelor de protecţie perso-nală, instrucţiuni, planuri (ex. plan de evacuare) dar poate � şi instrucţiune individuală, ocazională, refe-ritoare la o anumită muncă concretă. Acesta include documentaţiile tehnice, pe care angajatorul le predă angajatului (de obicei cum ar � documentaţia tehni-că a utilajului, de ex. cartea tehnică a mașinii, inst-rucţiuni de folosire), cu condiţia ca cele cuprinse în acestea să � e respectate obligatoriu.

O regulă importantă în comunicarea dispo-ziţiilor angajatorului, în general în comunicarea normelor de siguranţă în muncă este, că angajato-rul este responsabil pentru ca � ecare angajat să se familiarizeze cu normele referitoare la el, privind efectuarea muncii în condiții de siguranţă și fără a pune în pericol sănătatea.

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

3

Ce este documentaţia tehnică?În cadrul normelor de protecția muncii (dispo-ziţia angajatorului referitoare la efectuarea mun-cii) prin documentaţie tehnică înţelegem descri-erile, informările, instrucţiunile, referitoare la operare sigură şi conform destinației, pe care producătorul (distribuitorul) sau operatorul le stabileşte, şi respectarea pe parcursul activităţilor de muncă (utilizarea mașinilor, operațiuni tehno-logice) este obligatorie. Pe lângă descriere tehnică conţine condiţii personale, moduri de protecţie individuale, proceduri de veri� care importante, sarcini de întreţinere, „comenzi” de manipulare, inclusiv procedurile ce trebuie urmate în situaţii de urgenţă.

Documentaţia tehnică poate � : cartea tehnică a mașinii, instrucţiuni de folosire (de obicei fur-nizată de producător/distribuitor), instrucțiuni de operare, instrucțiuni de întreţinere, instrucţiu-ni tehnologice, instrucţiuni pentru operațiuni, şi nu în ultimul rând și documentaţia de urmărire a calității (de ex. manual, procedură).

Ce este Regulamentul de Protecția muncii?Angajatorul poate decide în acest domeniu aranja-rea în norme generale a sarcinilor şi competenţel-or de protecţia muncii între angajaţi şi conducăto-ri. În norme se pot stabili normele de procedură şi responsabilităţile, care fac pentru angajator ca ges-tiunea activităţilor de protecţia muncii să � e mai organizată, posibilă de urmărit şi transparentă. În norme se stabilesc unele proceduri de conduită şi responsabilii (studii tehnice, evaluarea riscurilor, analizarea accidentelor, etc.), echipamentele de protecţie personală, condiţiile de angajare, nor-mele speciale de conduită, susţinerea operaţiuni-lor şi a altor sarcini speci� ce asigurării siguranţei şi protecției sănătăţii, care cad în sarcina angaja-torului.

Care este consecinţa încălcării normelor referitoare la protecţia muncii?Responsabilitatea angajatorului, conform legii se evidențiază prin faptul, că angajatorul este obligat să respecte și să asigure respectarea prevederilor normelor de protecţia muncii de către alții.

Responsabilitatea angajatorului este:a. generală, deoarece se extinde la întregul ce-

rinţelor de protecția muncii în cadrul ocupă-rii forţei de muncă;

b. primară, se manifestă pe lângă responsabilitățile (obligaţiile) de muncă ale angajatului, independent de ele;

c. obiectivă, se bazează pe faptul funcționării, adică indiferent de culpa, intenţiile, starea materială şi altă situaţie a angajatorului, el este responsabil în cadrul afacerii sale, al ins-

tituţiei pe care o conduce pentru respectarea cerinţelor de protecţia muncii.

Responsabilitatea angajatorului se impune în trei direcţii:

a. față de angajat: angajatorul este obligat să transmită informaţia, să asigurare echipa-mentele de protecţie, să asigure condiţiile pentru personal, activităţile de procedură, or-ganizare şi sarcini, mai departe răspunde faţă de angajat pentru prejudiciile generale;

b. faţă de autorităţi: angajatorul este obligat să suporte procedurile autorităților, să colabo-reze în desfășurarea lor, trebuie să execute măsurile impuse de autorități;

c. față de persoane externe: inclusiv persoanele a� ate în aria de activitate, care pot � expuse riscurilor, sau alţi angajatori, care coordone-ază activitatea lor în interesul siguranţei, res-pectiv acele persoane pentru care angajatorul a cauzat prejudiciu prin încălcarea normelor de protecția muncii.

II. OBLIGAȚIILE ANGAJATORULUI

Ce cerinţe generale trebuie angajatorul să ia obligatoriu în considerare?Angajatorul trebuie să colaboreze cu angajaţii pentru crearea condiţiilor de executare a muncii în siguranţă, şi fără a pune în pericol sănătatea la locul de muncă. În vederea efectuării muncii în siguranţă, şi care nu expune sănătatea la riscuri angajatorul este obligat să țină cont de:

– evitarea pericolelor, – evaluarea pericolelor care nu pot � evitate, – combaterea pericolelor în locul unde se sem-

nalează, – urmărirea factorilor umani în formarea locu-

lui de muncă, la alegerea mijloacelor şi proce-sului de lucru,

– rezultatele progresului tehnic, – posibilitatea declanşării factorului periculos,

în comparație cu un factor mai puţin pericu-los sau nepericulos,

– necesitatea dezvoltării unei strategii integre şi cuprinzătoare, care se extinde asupra pro-cesului de muncă, tehnologiei, organizării muncii, condiţiile de lucru, relaţiile sociale şi efectele factorilor mediului de lucru,

– prioritatea protecţiei tehnice colective în ra-port cu protecţia individuală.

Angajatorul este obligat să furnizeze angajaţilor instrucţiuni de lucru corecte, având în vedere în special ca angajatul să primească informaţii desp-re regulile efectuării muncii, incluzând aici docu-mentaţia de funcționare respectiv etichetele care semnalează, interzic şi informează despre pericole.

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

4

Care sunt cele mai importante obligaţii ale angajatorului?Angajatorul este obligat:

– în interesul efectuării muncilor în condițiile siguranței muncii și sănătății în muncă, să asigure personal cali� cat în vederea îndepli-nirii activităților de specialitate referitoare la siguranța și sănătatea în muncă;

– în interesul îndeplinirii responsabilităţilor pri-vind efectuarea muncilor care nu pun în peri-col sănătatea şi siguranţa la locul de muncă:

• pentru clasa de pericol de� nite în ordinul emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,

• în conformitate cu numărul de angajaţi,• pentru o perioadă su� cientă, dar cel puţin

pentru perioada indicată în decret,• cu condiţiile de cali� care,• trebuie să desemneze angajat sau• să angajeze,• să furnizeze acestei persoane toate infor-

maţiile referitoare la protecţia muncii şi să-i asigure condiţiile materiale și organi-zatorice necesare.

– conform celor de� nite prin lege, pentru pu-nerea în funcţiune din punctul de vedere al protecţiei muncii; pentru controlul extraor-dinar; pentru alegerea mijloacelor de muncă, materialelor, tehnologiei şi � uxului de muncă; pentru crearea mediului de lucru; pentru acti-vitatea care previne dăunarea sănătății; pentru crearea protecției e� ciente; pentru dezvolta-rea organizaţională a primului ajutor; pentru examenul medical adecvat al � ecărui angajat; pentru evaluarea riscului; pentru dezvoltarea strategiei de prevenire şi pentru dezvoltarea regulilor de înzestrare cu echipamentele de protecţie personală, să asigure servicii de sănătate ocupaţională (prin contract sau prin angajare);

– să acorde angajatului în timp util informaţiile şi instrucţiunile necesare;

– să acorde informaţiile necesare specialiștilor în protecţia muncii, serviciului de sănăta-te ocupaţională, reprezentantului protecţiei muncii;

– să se asigure în mod regulat dacă condiţiile de muncă sunt conform cerinţelor, dacă angajaţii cunosc și respectă dispoziţiile referitoare la ele;

– să asigure mijloace de muncă adecvate con-dițiilor de lucru, luând în considerare cir-cumstanţele condiţiilor de muncă şi riscurile asociate;

– informarea în timp util a angajaților despre introducerea de noi tehnologii, precum și

– a reprezentanţilor lor pentru protecția mun-cii, cu privire la efectele la sănătate şi sigu-ranţă datorate introducerii lor; a-i informa

despre cine este răspunzător pentru efectua-rea sarcinilor de angajator cu privire la munca efectuată;

– să informeze specialistul în domeniul sigu-ranței muncii şi serviciul de sănătate ocupaţi-onală, precum şi

– reprezentantul protecţiei muncii, despre experiențele privind evaluarea riscurilor şi măsurilor de protecția muncii, despre evi-denţa şi raportarea accidentelor de muncă şi boli profesionale, precum şi despre constată-rile controalelor o� ciale;

– să ia măsuri, ca angajaţii să primească infor-maţii despre pericolele grave şi directe posibi-le la locul de muncă, să înceteze activitatea şi să se retragă imediat la un loc sigur;

– să investigheze imediat neregulile aduse la cunoștință, respectiv semnalările referitoare la siguranţa muncii, şi să ia măsurile necesare;

– să ia măsuri, ca în caz de prim ajutor, asistenţă medicală de urgenţă și în îndeplinirea sarci-nilor de protecţie împotriva incendiilor să se poată contacta imediat serviciile externe și organele abilitate;

– să ia măsuri necesare pentru cazurile de ur-genţă, în special pentru modul desfășurării evacuării, de asemenea să existe persoane de-semnate şi pregătite pentru îndeplinirea sar-cinilor de apărare şi eliminare a pericolelor, să le stea la dispoziție echipamentele de protecţie individuale pentru îndeplinirea în siguranţă a sarcinilor;

– să acţioneze conform prescripțiilor în cazul ac-cidentelor de muncă sau bolilor profesionale;

– să asigure capacitatea de folosire corespunză-toare a mijloacelor de protecţie, capacitatea lor de protecție, starea lor de igienă satisfăcă-toare, curăţarea necesară de efectuat, întreţi-nerea şi schimbarea lor;

– să ia măsurile necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, în concordanță cu cir-cumstanţele schimbătoare;

– desemnarea locurilor (încăperilor) pentru fu-mat, cu aerisire corespunzătoare, în interesul protecţiei nefumătorilor.

Sarcinile cele mai importante ale persoanei responsabile pentru protecţia muncii:

a. efectuarea controlului preliminar legat de pro-tecţia muncii;

b. efectuarea periodică a inspecției de siguranţă;c. colaborarea la controlul extraordinar al lo-

cului de muncă, echipamentelor de protecţie individuale, mijloacelor de muncă și a tehno-logiei;

d. participare la realizarea planului de evacuare;e. elaborarea conţinutului siguranței în muncă

cuprinsă în strategia de prevenire;

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

5

f. colaborarea la efectuarea evaluării riscurilor, la instructajul pentru protecţia muncii;

g. stabilirea ordinii interne pentru alocarea ech-ipamentelor de protecţie personale;

h. investigarea accidentelor de muncă;i. contribuţia în îndeplinirea sarcinilor cali� cate

ca activități pentru siguranța muncii în actele normative speci� ce (cum ar � coordonatorul pentru protecția sănătății şi pentru siguranţă în lucrările de construcţii, pregătirea docu-mentaţiei pentru protecția contra exploziilor, şi studiul pentru locurile de muncă expuse exploziilor;

j. colaborarea, la nevoie, în îndeplinirea sarcini-lor legate de sănătatea ocupațională.

III. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ANGAJATULUICare sunt obligaţiile fundamentale ale angajaților privind protecţia muncii?

a. să se prezinte la locul şi timpul stabilit, cu ca-pacitatea de a efectua muncă, şi să-şi petre-acă timpul de muncă cu efectuarea muncii. La evaluarea stării capacităţii de muncă trebuie avut în vedere dacă angajatul are cunoştinţe-le necesare pentru îndeplinirea muncii lui în condiţii de siguranţă;

b. să efectueze munca cu profesionalismul şi grija de așteptat, conform normelor de lucru, prescripțiilor și instrucţiunilor referitoare la munca lui;

c. să colaboreze cu colegii, şi să-şi desfăşoare activitățile în așa fel, respectiv să manifeste în general un comportament, ca prin acestea să nu pună în pericol sănătatea şi integritatea corporală a altora, să nu deranjeze munca lor;

d. să efectueze – în timpul orelor de lucru nor-male – muncile pregătitoare şi de � nisare legate de atribuțiile lui, stabilite în contractul de muncă sau în normele referitoare la relaţia lui de muncă.

Mai departe angajatul este obligat: – să coopereze cu persoana responsabilă cu

problemele de protecţia muncii şi cu serviciul de sănătate ocupaţională;

– să-şi efectueze munca în aşa fel, încât să nu pună în pericol sănătatea şi integritatea � zică personală sau a altor persoane;

– să se asigure în mod rezonabil de starea de siguranţă a mijloacelor de lucru puse la dis-poziţia lui (conform prevederilor referitoare a� ate în instrucţiuni, dacă acestea există), uti-lizarea lor conform destinaţiei şi instrucţiu-nilor angajatorului (instrucţiuni de utilizare), efectuarea sarcinilor de întreţinere speci� cate

(în conformitate cu instrucţiunile de întreţi-nere). Elementul esenţial al dispoziţiei este corespondența cu aşteptările, ceea ce presu-pune existenţa cunoștințelor necesare pentru efectuarea muncii.

– în privința mijloacelor de muncă sursa cunoş-tinţelor necesare este documentaţia (ghid de utilizare, manual de instrucţiuni) producăto-rilor (distribuitorilor), urmărirea lor este şi interesul operatorului angajator, în interesul menţinerii garanţiei şi utilizării lor în condiţii de siguranţă. Pentru câte un proces de lucru, mijloc de muncă, angajatorul poate emite, în cadrul atribuțiilor proprii, instrucţiuni (tehno-logice, de utilizare, de întreţinere, de operare), de preferinţă pe baza documentaţiei producă-torului, dar prin completarea lor, prin luarea în considerare a speci� cului local. Angajatul trebuie să urmeze și prescripțiile de pe etiche-tele de avertizare așezate pe echipamentele de lucru. Semni� caţia etichetelor se demonst-rează cel mai bine prin faptul, că standardele de stat armonizate, elaborate pentru unele mașini impun în mod constant, ca pe lângă utilizarea conform destinației trebuie aplicate etichete în spațiul de manevră, care se referă la posibilitățile de pericol, interdicţii, respectiv să � e plasate la sursa de pericol;

– să folosească echipamentul de protecție in-dividual pus la dispoziție conform destinaţiei lui, şi să asigure menținerea lui în stare curată;

– în perimetrul de lucru trebuie menţinută or-dinea, disciplina și curăţenia. Aceşti trei fac-tori sunt elemente importante pentru latura „umană” a condiţiilor de muncă, lipsa acestora a jucat rol în numeroase accidente de muncă.

– să-și însuşească cunoştinţele necesare pentru îndeplinirea muncii lui în siguranţă (pe par-cursul instructajului de protecţia muncii și al pregătirii pentru locul de muncă), şi să-le aplicare la locul de muncă. Sursele importan-te a cunoştinţelor necesare pentru efectuarea muncii sunt instrucţiunile de muncă emise de către angajator. Alte surse pentru însuşirea cunoştinţelor pot � şi pregătirea, formarea şi instructajul de protecţia muncii;

– să ia parte la testele medicale, la examinările de aptitudini profesionale prescrise;

– să informeze imediat angajatorul despre ne-regulile care prezintă pericol, deranjamentele în exploatare, şi să ia măsurile de competență pentru eliminarea lor, sau să ceară aprobarea de a lua măsuri de la superiorii lui;

– să raportarea imediat accidentul, vătămarea corporale sau starea de rău. Raportarea ime-diată după detectarea evenimentului face po-sibilă măsurile rapide, prin care în anumite cazuri se pot preveni alte accidente şi perico-

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

6

le, iar intervenţiile medicale rapide pot salva viaţa persoanei grav rănite.

Angajatul nu poate deconecta sau îndepărta ar-bitrar dispozitivele de siguranţă. Pe parcursul investigării accidentelor de muncă în multe cazu-ri s-a constatat, că din comoditate sau mânat de constrângerea rezultatelor, mecanicul a eliminat, a amortizat dispozitivele de siguranţă ale mașinii, din această cauză s-a produs un accident de mun-că grav.

IV. TRATAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂCe este accidentul de muncă şi accidentul grav de muncă?Se consideră accident de muncă (conform preve-derilor Legii 319/2006 privind protecția si securi-tatea muncii):

a) accidentul suferit de persoane a� ate in vizită în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentele suferite de persoanele care îndepli-nesc sarcini de stat sau de interes public, inclu-siv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în țară sau în afara graniţelor ţării, în timpul si din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultu-ral-sportive organizate, în timpul si din cauza îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţa avutul public si privat;

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legă-tură cu procesul muncii, dacă se produce la se-diul persoanei juridice sau la adresa persoanei � zice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul progra-mului de muncă, şi nu se datorează culpei exc-lusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domicili-ul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la se-diul persoanei juridice sau de la adresa persoa-

nei � zice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la se-diul persoanei juridice sau de la adresa persoa-nei � zice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau � zică, pentru îndep-linirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarea luc-rului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, ech-ipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se a� a în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate si invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regula-mentare, dacă acesta a avut loc în locuri orga-nizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane � zice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor țării, pe durata și traseul pre-văzute în documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări și servicii pe teritoriul altor țări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul și din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de cali� care, recali� care sau perfecţionare a pregă-tirii profesionale, în timpul și din cauza efectuă-rii activităţilor aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar � furtună, viscol, cutremur, inun-daţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se a� ă în timpul procesului de mun-că sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui ac-cident de muncă și în împrejurări care îndrep-tăţesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană a� ată în îndep-linirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

7

Clasi� carea accidentelor:a. accidente care produc incapacitate temporară

de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice;b. accidente care cauzează invaliditate;c. accidente mortale;d. accidente colective, când sunt accidentate cel

puțin 3 persoane în același timp și din aceeași cauză.

În oricare dintre situaţiile de mai sus conducăto-rul locului de muncă sau oricare altă persoană în cunoştinţă de cauză este obligat să anunţe anga-jatorul, care la rândul lui trebuie să comunice ob-ligatoriu evenimentul mai departe:

– Inspectoratului Teritorial de Muncă; – asiguratorului – conform Legii 346/2002 pri-

vind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, modi� cată şi completată ulterior;

– evenimentele care au cauzat incapacitate tem-porară de muncă, invaliditate sau deces, după ce acestea au fost con� rmate;

– organelor de urmărire penală, după caz.

Investigarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează de către:

a. angajator, în cazul evenimentelor care cau-zează incapacitate temporară de lucru,

b. inspectoratele teritoriale de muncă (în caz de invaliditate, deces, accident colectiv, etc.),

c. Inspectoratul de Muncă (în cazul eveni-mentelor speciale, de ex. explozie),

d. autoritățile de sănătate publică (în cazul bo-lilor de muncă, profesionale).

Cunoştinţe de bază privind protecţia împotriva incendiilor

Arderea: reacţia (exotermă) a materialelor com-bustibile şi a oxigenului, prin care se generează căldură, și este însoţită de apariție de fum și/sau � acără.

Condiţiile arderii: – material combustibil, – oxigenul necesar pentru ardere, – temperatura necesară arderii, – existenţa celor trei condiţii în acelaşi timp şi

în același spaţiu.

Foc (incendiu): proces de ardere care constituie o ameninţare la viaţă, la integritate corporală sau asupra bunurilor materiale, şi cauzează pagube bunurilor materiale.

Principala sarcină în protecția contra incendiului:

– prevenirea incendiilor (protecţie preventivă), – îndeplinirea sarcinilor de stingere a incendii-

lor (protecție și salvare), – inspecție de incendii (protecţie împotriva in-

cendiilor prin cercetare), – precum şi asigurarea acestor condiţii.

Prevenirea incendiilor: sistemul normelor juri-dice, standardelor şi prescripțiilor autorităților în domeniul protecției împotriva incendiilor, şi activitatea de aplicare a acestora, care se referă la prevenirea declanșării, împiedicarea propagării, respectiv la asigurarea condiţiilor fundamenta-le de bază în stingerea incendiilor, pe parcursul în� ințării și funcționării utilității.

Sarcina stingerii incendiului: salvarea persoanel-or a� ate în pericol, împiedicarea răspândirii fo-cului, protecţia bunurilor materiale, stingerea fo-cului şi aplicarea măsurilor de siguranţă necesare precum şi eliminarea riscului direct al incendiului.

Detectarea incendiilor: activitatea profesională a pompierilor care se îndreaptă spre detectarea tim-pului, locului şi cauzelor incendiului.

Dacă din condiţiile arderii eliminăm prin orice mijloc cel puţin una, atunci arderea încetează, res-pectiv nu va putea avea loc.

Posibilități de stingere: – efect termic, care reduce temperatura în focar

şi în împrejurimile lui; – efect de înăbușire, când materialul in� amabil

se „înveleşte” într-o ceață de gaz, vapori sau nori de ceață ignifuge, eventual într-o pătură solidă sau formată din spumă, prevenind ast-fel ajungerea aerului în spaţiul de ardere;

– efect de stingere chimică, care întrerupe me-canismul reacţiei în lanţ la radicalii activi și atomii liberi, a� ați în � acără.

Stingătoarele de incendiuScopul utilizării stingătoarelor este stingerea ra-pidă şi e� cientă a incendiilor primare. Extinctorul este un dispozitiv, din care în momentul punerii în funcţiune, datorită presiunii substanţelor din reci-pient, se stropeşte substanţa de stingere în direcţii controlate, şi care este potrivit pentru un incendiu de dimensiunile apreciate.

În funcţie de substanţa de stingere stingătoarele pot � :

Extinctoare cu pulbere: substanţa de stingere este material solid sub formă de praf, și se utilizează

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

8

în primul rând la stingerea incendiilor cauzate de lichide in� amabile, gaze, sau incendiile aparatelor electrice a� ate sub tensiune, iar tipurile mai noi se utilizează pentru stingerea incendiilor materiale-lor solide.

Extinctoare cu apă: substanţa de stingere este apa sau soluţia apoasă, și este potrivită pentru stinge-rea incendiilor materialelor solide in� amabile.

Extinctoare cu spumă: substanţa de stingere este un amestec de apă și substanță spumoasă, care este potrivit în primul rând pentru stingerea incendi-ilor provocate de lichide in� amabile şi materiale solide care ard cu � acără sau prin jar.

Stingătoarele cu dioxid de carbon: substanţa de stingere este dioxidul de carbon de calitate con-formă cu industria alimentară, care este potrivită pentru stingerea incendiilor cauzate de lichide inf-lamabile şi de gaze.

Stingătorul trebuie marcat cu etichetă, plăcuţă cu date sau prin ștanțare şi trebuie să apară pe ele și marcajul „Revizuit”. Eticheta conţine instrucţi-unile de utilizare textuale şi gra� ce ale aparatului. Pe plăcuţa de date sau pe marcajul ștanțat se pot citi data fabricării şi data încercării sub presiune.

Însemnele revizuirii sunt plasate pe aparatele de stingere cu auto-adezive. După datele de revi-zuire a� ate pe etichetă se poate a� a ultima dată, respectiv următoarea dată de întreținere.

Persoana responsabilă pentru întreținere tre-buie să asigure efectuarea veri� cărilor de control lunare, prin care trebuie veri� cate, dacă aparatul de stingere:

– se a� ă instalat în locul plani� cat, – este într-un loc vizibil, utilizarea lui este fără

obstacole şi, stând în picioare în faţa lui se pot citi și înțelege de către utilizator instrucțiunile de folosire,

– instrucţiunile de folosire sunt intacte, – toate aparatele de măsurare sau de indicare de

presiune sunt operaţionale, – aparatul de stingere este închis, intact, şi are

în completare toate accesoriile necesare.

Persoana responsabilă pentru întreținere este responsabil pentru corectarea de� cienţelor, dacă este cazul.

Extinctorul, unealta și utilajul de stingere a in-cendiilor trebuie amplasate în locuri bine vizibi-le, ușor accesibile, și aproape de locurile pericu-loase, și trebuie să � e folosibile permanent, să � e funcționabile. Condiţia importantă a folosirii ex-

tinctoarelor amplasate este, ca cei care lucrează în zonă să cunoască locul lor de amplasare, și să aibă deprinderile necesare pentru folosirea lor.

Semnalarea incendiuluiPersoana care detectează incendiul sau pericolul de incendiu iminent este obligat să anunţe imediat inspectoratul pentru cazuri de urgenţă (număr de telefon de urgenţă unic 112).

Semnalarea incendiului și alarmarea trebuie asigurate pe deoparte pentru cei a� ați în interiorul amplasamentului din interiorul locului, pe de altă parte transmise către pompieri.

Alarmarea pompierilor trebuie să conţină ur-mătoarele:

– locaţia exactă a incendiului (adresa), locul unde se produce dăunarea,

– ce se arde, ce daune s-au provocat, ce ame-ninţări posibile există,

– dacă sunt ameninţate vieţi omeneşti, – numele persoanei care a anunţat cazul prin

telefon, şi numărul de telefon la care poate � reapelată.

În clădiri, încăperi şi spaţii deschise este inter-zisă BARICADAREA nici măcar temporar:

– întrerupătorului echipamentelor electrice, – mecanismului de închidere-deschidere a uti-

lităţilor, – semnalizatorului de incendiu manual, – pompei pentru mărirea presiunii, – mecanismului de acționare și ori� ciile

instalațiilor de evacuare ale fumului și a căldurii,

– echipamentelor, instalaţiilor și aparatelor de stingere a incendiilor.

ÎNGUSTAREA: – căilor de comunicație, – uşilor, deschizăturilor, – căilor de evacuare.

În încăperi (depozite, birouri etc.) se pot folosi numai astfel de sisteme de încălzire, care pe par-cursul funcţionării conform destinației nu provo-acă incendiu sau explozie.

Responsabilităţile mai importante ale admi-nistratorului, conducătorului instituției utiliza-torului şi salariatului, pe baza prevederilor Legii 307/2006 privind apărarea împotriva incendii-lor:a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabi-

lităţile și modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le ac-tualizeze ori de câte ori apar modi� cări și să le

Cuno

ştinţ

e priv

ind

prot

ecţia

mun

cii, p

reve

nire

a și

sting

erea

ince

ndiil

or

9

aducă la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor si oricăror persoane interesate;

b) să asigure identi� carea și evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa și să asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura și nivelul riscurilor;

c) să solicite și să obţină avizele și autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, și să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avi-zelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective;

d) să permită, în condiţiile legii, executarea cont-roalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi infor-maţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obst-rucţioneze în nici un fel efectuarea acestora;

e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;

f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele pe-riculoase, clasi� cate potrivit legii, utilizate în ac-tivitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile � zico-chimice, codurile de identi� -care, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;

g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă;

h) să veri� ce dacă salariaţii cunosc şi respectă inst-rucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor şi să veri� ce respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;

i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat, precum şi funcţionarea aces-tuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie un contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină opera-tiv şi e� cace pentru stingerea incendiilor;

j) să asigure întocmirea şi actualizarea planuri-lor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în orice moment;

k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspec-toratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie or-ganizate de acesta;

l) să asigure utilizarea, veri� carea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva in-cendiilor cu personal atestat, conform instrucţi-unilor furnizate de proiectant;

m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;

n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipa-mentele de protecţie speci� ce riscurilor care de-curg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;

o) să stabilească şi să transmită către transportato-rii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi măsurile de apărare împotriva incen-diilor, speci� ce acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozita-rea produselor respective;

p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, ins-pectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar in termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie;

q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehni-ce de apărare împotriva incendiilor, certi� cate conform legii;

r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.

Cele mai importante prevederi privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia muncii:

– Legea securității şi sănătății în muncă nr. 319 /2006.

– Ordinul nr. 288/1997 privind aprobarea Nor-melor speci� ce de protecție a muncii pentru cultura mare, viticultură, pomicultură, legumi-cultură, plante tehnice şi utilizarea substanțelor toxice în activitățile din agricultură.

– Lege nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

– Ordinul nr. 163/ 2007 pentru aprobarea Norm-elor generale de apărare împotriva incendiilor.

– Ordinul nr. 712/2005 pentru aprobarea Dis-pozițiilor generale privind instruirea sala-riaților în domeniul situațiilor de urgență, mo-di� cat și completat prin Ordinul nr. 786/2005.

– Legea nr. 481/2001 privind protecția civilă