PAULO COELHOAlchimistul

(ALQUIMISTA, 1988)

PREFAŢĂ

Este important s spunem cîteva lucruri despreă faptul c ă Alchimistul este o carte simbolic , diferit deă ă Jurnalul unui magician, care n-a fost o lucrare de fic iune.ţ

Unsprezece ani de via am dedicat Alchimiei.ţă Simpla idee de a transforma metalele în aur sau de a descoperi Elixirul tinere ii f r b trîne e era preaţ ă ă ă ţ fascinant ca s treac neobservat de orice novice înă ă ă ă ale magiei. M rturisesc c Elixirul tineă ă re ii f r b trîne eţ ă ă ă ţ m seducea cel mai tare: înainte de a în elege şi sim iă ţ ţ prezen a lui Dumnezeu, ideea c totul se va sfîrşi într-oţ ă bun zi m aducea la dispeă ă rare. Astfel, aflînd despre posibilitatea de a ob ine un lichid în stare s -miţ ă prelungeasc pentru mul i ani existen a, am hot rît să ţ ţ ă ă m dedic trup şi suă flet fabric rii lui.ă

Era o perioad de mari transform ri sociale ă ă ― începutul anilor '70 ― şi înc nu existau publica iiă ţ serioase cu privire la Alchimie. Am început, la fel ca unul dintre personajele c r ii, s cheltui pu inii bani peă ţ ă ţ care îi aveam pe cump rarea unor c r i din str in tate,ă ă ţ ă ă şi-mi dedicam multe ore din zi studiului simbologiei lor complicate. Am c utat dou -trei persoane serioase dină ă Rio de Janeiro care se dedicaser în mod serios Mariiă Opere, dar acestea au refuzat s m primeasc . I-amă ă ă cunoscut şi pe al ii care îşi spuneau alchimişti, îşi aveauţ laboratorul propriu şi promiteau s m înve e taineleă ă ţ Artei în schimbul unei adev rate averi; azi în eleg că ţ ă aceştia nu ştiau nimic din ceea ce pretindeau s mă ă

înve e.ţDar cu toat st ruin a mea, rezultatele au fost zeroă ă ţ

absolut. Nu se întîmpla nimic din ceea ce manualele de Alchimie afirmau în limbajul lor complicat. Era un şir nesfîrşit de simboluri, de dragoni, de lei, sori, luni şi argint viu, iar eu aveam mereu impresia c mergeamă pe un drum greşit, pentru c limbajul simbolic permiteă o cantitate uriaş de erori. În 1973, disperat de absen aă ţ oric rui progres, am comis un act de o iresponsabilitateă suprem . În acel timp eram angajat la Secretariatulă pentru Educa ie din Mato Grosso, pentru a ine cursuriţ ţ de teatru în acel stat, aşa c am hot rît s -mi foloă ă ă sesc studen ii la nişte ateliere de teatru care aveau ca temţ ă Tabla de Smarald. Aceasta, împreun cu uneleă incursiuni ale mele în zonele mocirloase ale magiei, au f cut ca în anul urm tor s pot sim i pe propria pieleă ă ă ţ adev rul proverbului: "Dup fapt , şi r splat ". Totul înă ă ă ă ă jurul meu s-a pr buşit complet.ă

Mi-am petrecut urm torii şase ani din via înă ţă tr-o atitudine destul de sceptic în ceea ce priveşte tot ceă era legat de mistic . În acest exil spiritual am înv ată ăţ multe lucruri importante: c accept m un adev r numaiă ă ă dup ce l-am negat din tot sufletul, c nu trebuie să ă ă fugim de propriul nostru destin şi c mîna lui Dumnezeuă este infinit de generoas , în pofida severit ii ei.ă ăţ

În 1981, am f cut cunoştin cu RAM, organiă ţă za iaţ ocult unde mi-am g sit şi un Maestru, care avea s mă ă ă ă readuc pe drumul ce-mi era scris. Şi în timp ce el mă ă preg tea în înv tura mea, m-am apucat din nou să ăţă ă studiez Alchimia pe cont propriu, într-o noapte, cînd st team de vorb dup o epuizant sesiune deă ă ă ă telepatie, am întrebat de ce limbajul alchimiştilor era atît de vag şi de complicat.

S― înt trei tipuri de alchimişti, spuse Maestrul meu. Aceia care sînt imprecişi pentru c nu ştiu ce vorbesc;ă aceia care sînt imprecişi pentru c ştiu ce vorbesc, dară ştiu şi c limbajul Alchimiei este un limbaj adresat inimiiă

şi nu ra iunii.ţ ― Şi al treilea tip? am întrebat. Aceia care nu au auzit niciodat― vorbindu-seă

despre Alchimie, dar care au reuşit, prin experien a lor,ţ s descopere Piatra Filosofal .ă ă

Aşa s-a hot rît Maestrul meu ă care apar― inea celuiţ de-al doilea tip s― -mi predea lec ii de Ală ţ chimie. Am descoperit c limbajul simbolic, care m irita şi mă ă ă descump nea atît, era unicul mod de a atinge Sufletulă Lumii, sau ceea ce Jung a denumit "inconştientul colectiv". Am descoperit Legenda personal şi Semneleă lui Dumnezeu, adev ruri pe care ra ionamentul meuă ţ intelectual refuza s le accepte din cauza simplit ii.ă ăţ Am descoperit c a ajunge la Marea Oper nu esteă ă misiunea unor aleşi, ci a tuturor fiin elor omeneşti deţ pe fa a P mîntuţ ă lui. Sigur c nu totdeauna vedem Mareaă Oper sub forma unui ou sau a unui flacon cu lichid, dară to i putem ţ f― r umbr de îndoial ă ă ă ă s― ne cufună d mă în Sufletul Lumii.

De aceea Alchimistul este şi un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, în afar de faptul c am transmisă ă tot ce am înv at despre aceasta, am înăţ cercat s aducă un omagiu marilor scriitori care au reuşit s ajung laă ă Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges (care a folosit şi el istoria persan înă tr-una din povestirile lui), Malba Tahan şi al ii.ţ

Pentru a completa aceast lung prefa şi a ilusă ă ţă tra ceea ce Maestrul meu voia s spun cu al treiă ă lea tip de alchimişti, merit s amintim o întîmplare pe care elă ă însuşi mi-a povestit-o în laboratorul lui.

Sfînta Maria, cu pruncul Isus în bra e, s-a hoţ t rît să ă vin pe P mînt ca s viziteze o mîn stire. Mîndri foarte,ă ă ă ă c lug rii au f cut un şir lung şi fieă ă ă care s-a înf işat înăţ fa a Sfintei Fecioare pentru a ţ I se închina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a ar tat miniaturileă sale pentru Biblie, al treilea I-a recitat numele tuturor sfin ilor. Şi aşa unul dup altul, fiecare c lug r şi-a adusţ ă ă ă

omagiul Maicii Domnului şi Pruncului Isus.Dar ultimul din şir era cel mai umil c lug r dină ă

mîn stire, care niciodat nu înv ase în eleptele scrieriă ă ăţ ţ ale epocii. P rin ii lui fuseser oameni simă ţ ă pli care lucrau la un vechi circ din împrejurimi şi tot ce-l putuser înv a era s arunce mingi în sus şi s facă ăţ ă ă ă cîteva jonglerii.

Cînd a venit rîndul acestuia, ceilal i c lug ri au vrutţ ă ă s pun cap t închin ciunilor, pentru c fostul scamatoră ă ă ă ă nu avea nimic important de spus şi putea strica imaginea mîn stirii. Dar c lug rul sim ea, în adînculă ă ă ţ sufletului, o dorin arz toare s dţă ă ă ăruiasc ceva lui Isusă şi Sfintei Fecioare.

Ruşinat, sim ind privirea mustr toare a fra ilor lui, aţ ă ţ scos cîteva portocale din sutan şi a început s leă ă arunce în sus şi s jongleze cu ele, aşa cum ştia el.ă

Şi doar în acel moment Pruncul Isus a zîmbit şi a început a bate din palme în bra ele Sfintei Marii. Şiţ Maica Domnului numai lui i-a întins bra ele, lţ ăsîndu-l s -ăl ating pe Prunc.ă

AUTORUL

Şi pe cînd mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.

Şi ea avea o sor ce se numea Maria, care, aşezînă du-se la picioarele Domnului, asculta cuvîntul Lui.

Iar Marta se silea cu mult slujire şi, apropiindu-se, aă zis:

Doamne! au nu socoteşti c sora mea m-a l sat sină ă -gur s slujesc? Spune-i deci s -mi ajute.ă ă ă

Şi r spunzînd, Domnul i-a zis:ăMarto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti.Dar un lucru trebuie: c ci Maria partea cea bun aă ă

ales, care nu se va lua de la ca.LUCA, 10: 38-42

PROLOG

Alchimistul lu o carte pe care o adusese cineva dină caravan . Tomul era f ră ă ă copert , dar reuşi s -iă ă identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce-i r sfoiaă paginile, g si o povestire despre Narcis.ă

Alchimistul cunoştea legenda lui Narcis, frumosul b iat care-şi contempla zilnic propria frumuă se e într-unţ lac. Era atît de fascinat de el însuşi c într-o bun zi aă ă c zut în lac şi a murit înecat. În loă cul acela, a ap rut oă floare care s-a numit narcis .ă

Dar nu aşa îşi încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea c atunci cînd a murit Narcis, au venit naiadeleă

zei― ele izvoarelor şi ale p durii ţ ă ― şi au v zut laculă transformat dintr-unul cu ap dulce, într-un ulcior cuă lacrimi s rate.ă

De ce pl― îngi? au întrebat naiadele. Pl― îng pentru Narcis, r spunsă e lacul. Ah, nu-i de mirare c― plîngi pentru Narcis,ă

continuar ele. La urma urmelor, deşi noi am aleră gat mereu dup el prin p dure, tu erai singurul care puteaiă ă s -i contempli de aproape frumuse ea.ă ţ

Dar Narcis era frumos? ― întreb lacul.ă Cine altul ― poate şti mai bine decît tine? r să -

punser , surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar peă marginile tale se apleca el în fiecare zi.

Lacul r mase t cut o vreme. Într-un tîrziu, zise:ă ă ― Îl plîng pe Narcis, dar niciodat n-am ştiut c elă ă

era frumos. Îl plîng pe Narcis pentru c de fiecare dată ă cînd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam s v dă ă reflectat , în fundul ochilor lui, propria-mi frumuse e.ă ţ

"Ce povestire frumoas ", spuse Alchimistul.ă

Partea întîi

B iatul se numea Santiago. Se întuneca tocmai cîndă ajunse cu turma lui în fa a unei vechi biserici p r site.ţ ă ă Acoperişul se pr buşise de mult, şi in loă cul unde pe vremuri se afla sacristia creştea acum un sicomor uriaş.

Hot rî s petreac noaptea aici. Îşi mîn toate oiă ă ă ă le prin ruinele por ii şi apoi puse nişte scînduri penţ tru ca acestea s nu fug în timpul nop ii. Nu erau lupi peă ă ţ acolo, dar odat îi sc pase una în timpul nop ii şi aă ă ţ trebuit s -şi piard toat ziua urm toare pentru a g siă ă ă ă ă oaia r t cit .ă ă ă

Îşi întinse haina pe jos şi se aşez , folosind cară tea pe care o terminase de citit drept pern . Îşi spuă se, înainte de a adormi, c ar trebui s înceap s citeasc nişteă ă ă ă ă c r i mai groase ă ţ durau mai mult p― în se sfîrşeau şiă erau perne mai confortabile în timpul nop ii.ţ

Era înc întuneric cînd se trezi. Privi în sus şi v zuă ă stelele care str luceau prin acoperişul aproaă pe n ruit.ă

"Voiam s mai dorm pu in", se gîndi el. Avuă ţ sese acelaşi vis ca şi s pt mîna trecut , şi iar şi se treziseă ă ă ă înainte de sfîrşit.

Se ridic şi lu o înghi itur de vin. Apoi îşi luă ă ţ ă ă toiagul şi începu s -şi trezeasc oile care înc maiă ă ă dormeau. Observase c imediat ce se trezea el, ceaă mai mare parte a animalelor se deşteptau şi ele. Ca şi cum ar fi existat o energie misterioas care îi uneaă via a de aceea a oilor cu care str b tuse p mîntul deţ ă ă ă doi ani încoace în c utare de hran şi ap .ă ă ă

S-au obi― şnuit atîta cu mine c -mi cunosc obiă -ceiurile, îşi spuse în şoapt . Dar st tu o clip şi se gîndiă ă ă c ar fi putut s fie şi invers: s-o fi obişnuit el cu orarulă ă oilor.

Dar erau şi unele oi care întîrziau s se scoale.ă B iatul le trezi pe rînd cu toiagul, strigînd-o pe fieă care pe nume. Totdeauna crezuse c oile sînt în staă re să

în eleag ce vorbeşte el. De aceea obişnuia uneori s leţ ă ă citeasc p r i din c r ile care îl impreă ă ţ ă ţ sionaser , sau să ă vorbeasc despre singur tatea şi bucuria unui ciobană ă pe cîmp, ori s comenteze ultiă mele nout i pe care leăţ vedea prin oraşele pe unde se întîmpla s treac .ă ă

Îns în ultimele dou zile avusese o singur grij :ă ă ă ă fata negustorului care locuia în oraşul unde avea să ajung peste patru zile. Nu fusese decît o singur dată ă ă acolo, anul trecut. Negustorul avea o pr v lie de stofeă ă şi es turi şi îi pl cea totdeauna s vad cu ochii luiţ ă ă ă ă cum sînt oile tunse, ca s se fereasc de ho ii. Îiă ă ţ spusese un prieten despre prăv lie, aşa c ciobanul îşiă ă dusese oile acolo.

Vreau s― vînd ceva lîn , îi spuse negustoă ă rului.Pr v lia era plin de clien i şi negustorul îl ruă ă ă ţ g să ă

aştepte pîn seara. El se aşez pe caldarîmul din fa aă ă ţ magazinului şi scoase o carte din desagi.

Nu ― ştiam c ciobanii citesc c r i, se auzi un glasă ă ţ feminin lîng el.ă

Era o fat ce ar ta leit ca acelea din Andaluzia, cuă ă p rul negru şi neted şi ochi ce aminteau vag de vechiiă cuceritori mauri.

Asta pentru c― oile te înva mai multe decîtă ţă c r ile, r spunse b iatul.ă ţ ă ă

Au stat de vorb mai bine de dou ore. Ea îi spuse că ă ă era fata negustorului, şi-i vorbi despre via a din aceaţ aşezare unde fiecare zi era la fel cu cealalt .ă Ciob naşul îi povesti despre cîmpiile Ană daluziei, despre ultimele nout i pe care le v zuse în oraşele pe undeăţ ă trecuse. Era mul umit c vorţ ă bea şi cu altcineva, nu numai cu oile.

Cum ai ― înv at s citeşti? întreb fata la unăţ ă ă moment dat.

Ca toat― lumea, r spunse b iatul. La şcoal .ă ă ă ă

Dar dac― ştii s citeşti, cum de eşti doar un simpluă ă cioban?

B iatul b lm ji ceva ca s ocoleasc r spunsul. Eraă ă ă ă ă ă încredin at c fata nu va în elege niciodat . Îşi continuţ ă ţ ă ă poveştile de c l torie şi ochişorii cei maă ă uri clipeau de fric şi mirare. Pe m sur ce trecea timpul, b iatul îşiă ă ă ă dorea s nu se mai sfîrşeasc ziua, s -l vad tot ocupată ă ă ă pe tat l fetei care s -i cear s aştepte trei zile. Aă ă ă ă în eles c sim ea un lucru pe care nu-l mai sim ise:ţ ă ţ ţ dorin a de a r mîne într-un sinţ ă gur loc pentru totdeauna. Lîng fata cea oacheş zilele n-ar fi fost niciodat la felă ă ă una cu cealalt .ă

Dar negustorul veni şi îi ceru s tund patru oi. Apoiă ă îi pl ti cît îi datora şi-i ceru s revin anul urm tor.ă ă ă ă

Peste doar patru zile ajungea din nou în or şeă lul acela. Era agitat şi nesigur pe el: poate c fata îl şiă uitase. Pe acolo treceau mul i ciobani care vinţ deau lîn .ă

Nu-i nimic, le spuse fl― c ul oilor lui. Şi eu cunoscă ă alte fete în alte oraşe.

Dar în str fundul inimii ştia c are importan . Şi că ă ţă ă p storii, ca şi marinarii sau comis-voiajorii, cunoşteauă cîte un oraş unde se afla cineva în stare s -i fac să ă ă uite de bucuria de a c l tori liberi prin lume.ă ă

Se iveau zorile şi ciobanul îşi mîn oile în aşa fel încîtă s mearg dup soare. "Astea niciodat nu trebuie s iaă ă ă ă ă o hot rîre", gîndi el. "Poate de asta stau mereu lîngă ă mine."

Aveau nevoie doar de ap şi hran . Cît vremeă ă ă b iatul ştia cele mai verzi p şuni din Andaluzia, ele îiă ă vor fi credincioase. Chiar dac zilele erau toate la fel, cuă ore nesfîrşite care se tîrau între r s ritul şi apusulă ă soarelui, chiar dac ele nu citiser niciă ă odat o carte înă scurta lor via şi nu cunoşteau limţă ba oamenilor care

povesteau nout ile de prin sate. Erau mul umite săţ ţ ă g seasc ap şi hran , atîta le era de ajuns. În schimb,ă ă ă ă îşi ofereau cu m rinimie lîna, compania şi ă din c― înd în cînd carnea.―

"Dac eu acum aş deveni un monstru şi m-aş hot rîă ă s le omor una cîte una, ele ar vedea abia la urm că ă ă turma a fost exterminat ", gîndi b iatul. "Pentru c auă ă ă încredere în mine şi au uitat s se bizuie pe propriile loră instincte. Şi asta numai pentru c eu le mîn la mîncareă şi la ad p toare."ă ă

B iatul începu s se minuneze de propriile luiă ă gînduri. Poate biserica aceea, cu sicomorul crescut într-însa, s fi fost cu ghinion. Îi inspirase acelaşi vis pentruă a doua oar , şi asta îi d dea o senza ie de furieă ă ţ împotriva tovar şelor lui, mereu aşa de credincioase.ă B u pu inul vin care r m sese de la cina de cu sear şi-ă ţ ă ă ăşi strînse haina la mijloc. Ştia c peste cîteva ore, cuă soarele în vîrful suli ei c lţ ă dura va fi aşa de mare c nu-ăşi va mai putea duce oile pe cîmp. Era ora cînd toată Spania dormea în timpul verii. C ldura inea pîn searaă ţ ă şi în toat aceast vreme el trebuia s -şi care dup elă ă ă ă haina. Dar cînd se gîndea la greutate, imediat îi venea în minte c nu sim ise frigul dimine ii numai pentru c oă ţ ţ ă avea. "Trebuie s fim mereu preg ti i pentru surprizeleă ă ţ vremii", se gîndea el atunci, şi se sim ea mul umit cuţ ţ greutatea hainei.

Haina îşi avea rostul ei, şi b iatul de asemenea. Deă doi ani pe cîmpiile Andaluziei, ştia pe dinafar toateă aşez rile din regiune, pentru c aceasta era mareaă ă pasiune a vie ii lui ţ s― c l toreasc . Se gînă ă ă ă dise c deă data asta o s -i explice fetei cum de un simplu ciobană ştia s citeasc : fusese chiar la semiă ă nar, pîn laă şaisprezece ani. P rin ii lui voiau ca el s devin preot,ă ţ ă ă şi s fie motiv de mîndrie pentru o familie de simpliă

rani care muncea din greu doar pentru mîncare şiţă ap , ca şi oile lui. Înv ase latiă ăţ n , spaniol şi teologie.ă ă Dar înc de mic visa s cuă ă noasc lumea, iar asta eraă

mult mai important decît s -l cunoşti pe Dumnezeu sauă p catele oamenilor, într-o sear , cînd se afla în vizit laă ă ă ai s i, îşi lu inima-n din i şi-i spuse tat lui s u c nuă ă ţ ă ă ă voia s fie preot. Voia s c l toreasc .ă ă ă ă ă

Oameni din toat― lumea au trecut prin saă tul sta,ă fiule, r spunse tat l. Au venit în c utare de lucruri noi,ă ă ă dar au r mas aceiaşi. Se duc pîn pe deal ca s vadă ă ă ă cetatea şi sînt de p rere c treă ă cutul era mai bun decît prezentul. Sînt b lai sau tuciurii, dar nu-s deosebi i deă ţ oamenii din satul nostru.

Dar eu nu cunosc cet― ile din inuturile de undeăţ ţ vin ei, zise b iatul.ă

Oamenii ace― ştia, dup ce ne v d p mîntuă ă ă rile şi femeile, spun c le-ar pl cea s tr iasc penă ă ă ă ă tru totdeauna aici, continu tat l.ă ă

Vreau s― cunosc femeile şi inuturile de unde vină ţ ei, spuse b iatul. Pentru c aceştia nu se aşa-ză ă ă niciodat pe aici.ă

Oamenii ace― ştia au tot timpul punga plin cu bani,ă mai spuse tat l. Dintre ai noştri, numai cioă banii umblă de colo-colo.

Atunci m― fac cioban.ăTat l nu mai spuse nimic. A doua zi îi d du o pungă ă ă

cu trei monede spaniole vechi de aur. Le-am g― sit într-o zi pe cîmp. Urmau s fie aleă ă

bisericii, ca zestre a ta. Cump r - i o turm şi bateă ă ţ ă lumea în lung şi-n lat, pîn ai s în elegi c ceă ă ţ ă tatea noastr e cea mai însemnat , iar femeile nă ă oastre, cele mai frumoase.

Apoi îl binecuvînt . În ochii tat lui, b iatul citiă ă ă aceeaşi dorin de a cutreiera lumea. O dorin încţă ţă ă vie, în ciuda zecilor de ani cît încercase s o înă ăbuşe cu ap , mîncare şi acelaşi culcuş pentru toate nop ile.ă ţ

Orizontul se color în roşu, apoi ap ru soarele.ă ă B iatul îşi aminti de discu ia cu taic -s u şi se simă ţ ă ă iţ uşurat; cunoscuse deja multe cet i şi multe feăţ mei (dar nici una ca aceea care îl aştepta peste dou zile). Aveaă o hain , o carte pe care o putea schimba pentru alta şiă o turm de oi. Totuşi, cel mai imporă tant era c înă fiecare zi îşi împlinea marele vis al vie ii lui ţ s― ă c l toreasc . Cînd va obosi de cîmă ă ă piile andaluze va putea s -şi vînd oile şi s se fac marinar. Cînd se vaă ă ă ă s tura de mare va fi cunoscut deja multe oraşe, multeă femei, multe ocazii de a fi fericit.

"Nu ştiu cum îl caut pe Dumnezeu la semiă nar", se gîndi el în timp ce privea r s ritul soarelui.ă ă

De cîte ori putea o lua pe alt drum. Nu mai fusese niciodat pe la acele ruine ale bisericii, deşi treă cuse de atîtea ori prin apropiere. Lumea era mare şi nesfîrşit ,ă şi dac s-ar fi l sat numai un pic conă ă dus de oi, ar fi descoperit şi mai multe lucruri interesante. "Problema este c ele nu ştiu c fac drumuri noi în fiecare zi. Nu-şiă ă dau seama c p şunile se schimb , c anotimpurileă ă ă ă trec, pentru c sînt ocuă pate numai cu ad patul şi cuă mîncarea."

"Poate c aşa este cu noi to i", îşi zise ciob naşul.ă ţ ă "Chiar şi cu mine, care nu m mai gîndesc la altă ă femeie de cînd am v zut-o pe fata negusă torului."

Privi cerul şi socoti c pe la prînz ar ajunge la Tarifa.ă Acolo putea s schimbe cartea pentru una mai groas ,ă ă s -şi umple carafa cu vin, s se rad şi s se tund ;ă ă ă ă ă trebuia s se preg teasc pentru ca s-o întîlneasc peă ă ă ă fat , şi nici nu voia s se gîndeasă ă c la posibilitatea caă alt cioban s fi ajuns înaintea lui cu mai multe oi, şi s -iă ă cear mîna.ă

"Tocmai posibilitatea s - i împlineşti un vis face via aă ţ ţ interesant ", reflect el în timp ce iar şi privea cerul şiă ă ă

gr bea pasul. Tocmai îşi adusese aminte c la Tarifaă ă st tea o b trîn care ştia s interpreteze visele. Iar elă ă ă ă avusese de dou ori acelaşi vis în acea noapte.ă

B trîna îl conduse pe fl c u într-o înc pere dină ă ă ă fundul casei, separat de sufragerie printr-o perdeaă f cut din fîşii de plastic colorate. În untru avea oă ă ă mas , o icoan cu Sfînta Inim a lui Isus şi două ă ă ă scaune.

B trîna se aşez şi-i ceru şi lui s fac la fel. Apoi îiă ă ă ă lu mîinile şi se rug în şoapt .ă ă ă

P rea o rug ciune ig neasc . Fl c ul mai întîlă ă ţ ă ă ă ă nise mul i igani în drumurile lui; aceştia umblau din loc înţ ţ loc, dar nu aveau grija oilor. Oamenii spuneau c via aă ţ unui igan era f cut numai ca s -i înşele pe ceilal i. Şiţ ă ă ă ţ mai spuneau c f cuser în eleă ă ă ţ gere cu diavolul, şi că furau copii ca s -i fac sclavi în misterioasele loră ă tabere. Cînd fusese mic, mereu i-a fost groaz s nu-lă ă fure iganii, şi aceeaşi fric veche o sim i cînd iganca îiţ ă ţ ţ lu mîinile.ă

"Dar are icoana cu Sfînta Inim a lui Isus", gînă di el, încercînd s se linişteasc . Nu voia ca mîna s înceapă ă ă ă a-i tremura, iar b trîna s -şi dea seama c -i e fric .ă ă ă ă Spuse Tat l nostru în gînd.ă

Ce interesant, zise b― trîna f r a-şi lua ochii de laă ă ă mîna b iatului. Apoi t cu din nou.ă ă

Fl c ul deveni nervos. Mîinile începur s -i treă ă ă ă mure f r voie, iar b trîna v zu. Şi le trase ră ă ă ă epede.

N-am venit ca s― -mi ghiceşti în palm , spuă ă se, c indu-se c intrase în casa aceea. Chiar se gînă ă di că mai bine-i pl tea acum şi pleca f r s fi aflat nimic.ă ă ă ă D duse prea mult importan unui vis care seă ă ţă repetase.

Ai venit pentru vise, r― spunse b trîna. Visele sîntă ă limbajul Domnului. Şi cînd el vorbeşte pe Limbajul

Lumii, pot s -l interpretez şi eu. Dar dac El vorbeşteă ă limba sufletului matale, numai t lic po i s-o în elegi.ă ă ţ ţ Da' io î i iau oricum banii.ţ

Înc o ho ie, se gîndi fl c ul. Dar se hot rî s rişte.ă ţ ă ă ă ă Un cioban risc mereu s se-ntîlneasc cu lupii sau cuă ă ă seceta, dar asta face ocupa ia de p stor mai atractiv .ţ ă ă

Am avut de dou― ori la rînd acelaşi vis, înă cepu el. Se f cea c eram pe o p şune cu oile, cînd a ap rut ună ă ă ă copil care a început s se joace cu aniă malele. Mie nu-mi place s se bage cineva pe oile mele, se sperie deă str ini. Dar copiii totdeauna reuă şesc s se apropie deă animale f r s le sperie. Nu ştiu de ce. Nu ştiu cum deă ă ă cunosc animalele vîrsta oamenilor.

― Întoarce-te la vis, îi ceru b trîna. Am o oal pe foc.ă ă Şi pe urm , ai bani pu ini, nu-mi pot pieră ţ de tot timpul cu tine.

Copilul s-a mai jucat cu oile ― înc o vreme,ă continu b iatul, uşor intimidat. Şi deodat , m-a luat deă ă ă mîn şi m-a dus la Piramidele din Egipt.ă

Se opri pu in pentru ca s vad dac b trîna ştia ceţ ă ă ă ă sînt acelea piramidele din Egipt. Dar b trîna ră ămase liniştit .ă

Atunci, la Piramidele din Egipt ― ― şi pronunţă ultimele trei cuvinte rar, pentru ca b trîna s leă ă în eleagţ ă bine copilul mi-a spus: "Dac― ai s vii pînă ă ă aici, ai s g seşti o comoar ascuns ." Dar cînd s -miă ă ă ă ă arate locul exact, m-am trezit. La amîndou visele.ă

B trîna r mase t cut . Într-un tîrziu, lu iar şi mîinileă ă ă ă ă ă fl c ului şi le cercet atent.ă ă ă

Nu-― i iau nici un ban acuma, zise ea. Da' vreau aţ zecea parte din comoar dac o g seşti.ă ă ă

Fl c ul rîse. De fericire. Vas zic baba strîngea bană ă ă ă pe ban din pu inul care-i pica, şi asta datorit unui visţ ă care vorbea de comori ascunse! B trîna treă buie c eraă iganc get-beget, c iganii sînt proşti.ţ ă ă ţ

Atunci spune ce ― înseamn visul, îi ceru bă ăiatul. Jur― mai întîi. Jur c o s -mi dai o zecime dină ă ă ă

comoara ta în schimbul vorbelor mele.B iatul jur . Baba îi ceru s repete jur mîă ă ă ă ntul cu

ochii la icoana Sfintei Inimi a lui Isus Cristos. E un vis ― în Limbajul Lumii, spuse ea. Ştiu s -lă

interpretez, dar e o t lm cire foarte grea. De asta credă ă c merit o parte din ce g seşti.ă ă

Iar în elesul e sta: trebuie s mergi pîn la Piţ ă ă ă -ramidele din Egipt. N-am auzit niciodat de ele, dară dac i le-a ar tat un copil, înseamn c exist . Acoloă ţ ă ă ă ă matale ai s g seşti o comoar care te va face bogat.ă ă ă

Fl c ul r mase descump nit, dar pe urm se sup r .ă ă ă ă ă ă ă Nu trebuia s o caute pe b trîn pentru atîta lucru. Dară ă ă apoi îşi aminti c nu trebuia s plă ă ăteasc nimic.ă

Pentru at― îta lucru nu trebuia s -mi pierd timpul,ă zise.

De-asta ― i-am zis c visul e foarte greu de inţ ă -terpretat. Lucrurile simple sînt cele mai grele, şi numai în elep ii reuşesc s le vaz . Şi cum eu nu mi-s oţ ţ ă ă în eleapt , trebuie s cunosc alte arte, cum ar fi cititulţ ă ă în palm .ă

― Şi cum o s ajung eu pîn -n Egipt?ă ă Eu doar interpretez vise. Nu ― ştiu s le transă form în

realitate. De-asta trebuie s tr iesc din ce-mi dau feteleă ă mele.

― Şi dac ă nu ajung în Egipt? R― mîn f r plat . N-o s fie prima oar .ă ă ă ă ă ă

Şi b trîna nu mai spuse nimic. Îi ceru b iatului să ă ă plece, c pierduse prea mult timp cu el.ă

Fl c ul plec dezam git şi hot rît s nu mai creadă ă ă ă ă ă ă niciodat în vise. Îşi aminti c avea mai mulă ă te de rezolvat. Merse la magazin s cumpere de mîncare,ă schimb cartea pe una mai groas şi se aşez pe oă ă ă banc în pia a principal pentru ca s guste vinul peă ţ ă ă care tocmai îl cump rase. Era o zi fierbinte de var şiă ă

vinul, printr-una din acele taine de nep truns, reuşeaă s -l r coreasc pu in. Oile le l sase la intrarea în oraş,ă ă ă ţ ă la stîn unui prieten. Cunoştea mult lume din p r ileă ă ă ţ acelea, doar de asta îi pl cea s c l toreasc . Cuă ă ă ă ă prietenii pe care şi-i face omul nu trebuie s stea zi deă zi. Cînd vezi aceleaşi fe e mereu, cum i se întîmpla luiţ la Seminar, ajungi s -i consideri ca f cînd parte din viaă ă -a ta. Şi dac fac parte din via a noastr , încep s vreaţ ă ţ ă ă

s ne-o şi schimbe. Dac nu eşti aşa cum vor ei, seă ă sup r . Pentru c to i ştiu exact cum trebuie s tr imă ă ă ţ ă ă noi. Şi niciodat n-au habar de cum treă buie s -şiă tr iasc propriile lor vie i. Ca femeia cu visele, care nuă ă ţ ştia s le transforme în realitate.ă

Se hot rî s aştepte s mai coboare soarele spreă ă ă asfin it înainte de a pleca cu oile spre cîmp. Peste treiţ zile avea s fie al turi de fata negustorului.ă ă

Începu s citeasc din cartea pe care i-o d duse ună ă ă preot din Tarifa. Era o carte groas , care vorbea despreă o îngrop ciune chiar din prima pagin . Pe lîng aceasta,ă ă ă numele personajelor erau îngrozitor de complicate. Dac într-o bun zi o s scrie o carte, se gîndi el, aveaă ă ă s pun un singur personaj, penă ă tru ca cititorii s nuă trebuiasc s re in tot felul de nume.ă ă ţ ă

Cînd reuşi s se concentreze pu in asupra lecă ţ turii ― şi era bun , pentru c vorbea despre o înă ă mormîntare pe z pad , ceea ce îi d dea o senza ie de frig sub soareleă ă ă ţ acela teribil un b― trîn se aşeă z lîng el şi începu s -iă ă ă vorbeasc .ă

Ce fac ― ia acolo? întreb el, ar tînd spre oaă ă ă menii din pia .ţă

Muncesc, r― spunse sec fl c ul şi se pref cu prinsă ă ă ă din nou de lectur . În realitate, se gîndea s tund oileă ă ă în fa a fetei negustorului, ca s vad şi ea c era înţ ă ă ă stare s fac lucruri interesante. Îşi înă ă chipuise această scen de mii de ori; de fiecare dat , fata se minunaă ă cînd el îi explica c oile trebuie tună se de la coad spreă cap. Şi încerca s -şi aminteasc şi cîteva povestiriă ă

frumoase pe care s i le istoriă seasc în timp ce el ar fiă tuns oile. Pe cele mai multe le citise în c r i, dar aveaă ţ s le spun ca şi cum le-ar fi tr it cu adev rat. Ea n-o să ă ă ă ă ştie niciodat adev rul fiindc nu ştia s citeasc .ă ă ă ă ă

Dar b trînul insist . Îi spuse c era obosit, c -i eraă ă ă ă sete, şi-i ceru o gur de vin b iatului. Acesta îi întinseă ă carafa, doar-doar o t cea b trînul.ă ă

Dar moşul voia s stea la taclale cu tot dinadină sul. Îl întreb ce carte citeşte. B iatul se gîndi s fie aspru şiă ă ă s se mute pe alt banc , dar taic -s u îl ]nv ase să ă ă ă ă ăţ ă fie respectuos cu b trînii. Aşa c îi înă ă tinse b trînuluiă cartea, din dou motive: primul, pentru c nu ştia să ă ă citeasc titlul. Iar al doilea, penă tru c dac nici b trînulă ă ă nu ştia, s-ar fi mutat singur pe alt banc pentru ca să ă ă nu se simt umilit.ă

Hmmm, zise b― trînul, sucind cartea pe toaă te p r ile, ca şi cum ar fi fost cine ştie ce ciud enie. E oă ţ ăţ carte important , dar e foarte plicticoas .ă ă

Fl c ul r mase surprins. Şi moşul citea, ba chiară ă ă citise acea carte. Iar dac acea carte era plicticoas ,ă ă cum spunea el, mai avea timp s o schimbe pe alta.ă

E o carte care vorbe― şte despre ce vorbesc cam toate c r ile, continu b trînul. Despre neputin aă ţ ă ă ţ oamenilor de a-şi alege propriul destin. Şi se termină f cînd în aşa fel încît toat lumea s cread cea maiă ă ă ă gogonat minciun din lume.ă ă

― Şi care e cea mai mare minciun din lume? întrebă ă mirat b iatul.ă

P― i, asta: într-o anume clip din existen ,ă ă ţă pierdem controlul asupra vie ii noastre care înceţ pe să fie guvernat de soart . Asta-i cea mai goă ă gonată minciun din lume.ă

Cu mine nu s-a ― întîmplat aşa, spuse fl c ul. Auă ă vrut ca eu s fiu preot, dar eu m-am hot rît s m facă ă ă ă

cioban. E mai bine a― şa, zise b trînul, pentru c - i place să ă ţ ă

c l toreşti.ă ă"Mi-a ghicit gîndurile", îşi spuse b iatul.ăÎn acest timp, b trînul r sfoia cartea groas , f r ceaă ă ă ă ă

mai mic inten ie de a o înapoia. Fl c ul a obseră ţ ă ă vat că purta nişte haine ciudate: p rea arab, ceea ce nu era oă raritate prin p r ile acelea. Africa se afla la numaiă ţ cîteva ore de Tarifa; şi n-aveai decît s stră ăba iţ Strîmtoarea cea mic cu vaporul. Deseori apă ăreau arabi în oraş, dup cump r turi şi spuneau rug ciuni bizareă ă ă ă de mai multe ori pe zi.

De unde s― înte i? întreb .ţ ă Din mai multe locuri.― Nimeni nu poate fi din mai multe locuri, ri― postă

fl c ul. Eu sînt p stor şi umblu prin multe p r i, dar sîntă ă ă ă ţ dintr-un singur loc, dintr-un oraş aproape de o cetate veche. Acolo m-am n scut.ă

Atunci s― spunem c m-am n scut la Salem.ă ă ăB iatul nu ştia unde se afl Salemul, dar nu vru să ă ă

întrebe, ca s nu se simt umilit de propria-i neă ă ştiin . Aţă mai r mas o vreme privind pia a. Oameă ţ nii treceau de colo colo şi p reau foarte ocupaă ţi.

― Şi cum mai e la Salem? întreb fl c ul, c uă ă ă ă tînd un punct de orientare.

Cum a fost ― întotdeauna.Nu nimerise. Dar ştia c Salemul nu se afl înă ă

Andaluzia, fiindc dac ar fi fost l-ar fi cunoscut.ă ă ― Şi ce face i la Salem? insist el.ţ ă Ce fac eu la S― alem? pentru prima oar bă ătrînul

rîse cu poft . P i, eu sînt Regele Salemului!ă ă"Oamenii spun lucruri foarte ciudate", gîndi b iatul.ă

"Uneori e mai bine s stai cu oile, care tac şi-şi caută ă doar hran şi ap . Sau s stai cu c r ile, care povestescă ă ă ă ţ istorii de necrezut numai atunci cînd omul vrea s leă asculte. Dar cînd vorbeşti cu oamenii, spun nişte lucruri de nu ştii ce s le r spunzi."ă ă

Numele meu este Melchisedec, spuse b― trîă nul. Cîte oi ai?

Destule, r― spunse fl c ul. Prea voia s afle multeă ă ă ă despre via a lui, omul acesta.ţ

Atunci avem ― în fa o dilem : nu te pot ajuta dacţă ă ă chiar crezi c ai oi destule.ă

Fl c ul se enerv . Doar nu cerea ajutor. B trîă ă ă ă nul îi ceruse şi vin, şi conversa ie, şi cartea.ţ

D― -mi cartea înapoi, zise. Trebuie s -mi caut oileă ă şi s plec.ă

D― -mi o zecime din oile tale, spuse b trînul. Iar euă ă te înv cum s ajungi la comoara ascuns .ăţ ă ă

Abia atunci îşi aminti b iatul de vis şi dintr-o dată ă totul se limpezi. Baba nu-i luase nimic, dar bătrînul, care poate era b rbatu-s u, urma s stoarc mult maiă ă ă ă mul i bani pentru un pont care nu exista. Pesemne c şiţ ă moşul era igan.ţ

Dar înainte ca b iatul s spun vreo vorb , bă ă ă ă ătrînul se aplec , lu un b şi începu s scrie pe niă ă ăţ ă sipul pie ei.ţ Cînd s-a aplecat, a str lucit ceva la gîtul lui, dar aşa deă tare, c aproape l-a orbit. Dar cu o mişcare neobişnuită de iute pentru vîrsta lui, b trîă nul îşi acoperi pieptul cu haina. Vederea b iatului reveni la normal şi putu să ă desluşeasc ce scria bă ătrînul pe jos.

În praful pie ei centrale din micul oraş, fl c ul citiţ ă ă numele tat lui şi al mamei sale. Apoi citi poă vestea vie iiţ lui pîn în acel moment, jocurile copiă l riei şi nop ile reciă ţ de la seminar. Citi numele fetei negustorului, pe care el nu-l cunoscuse. Citi lucruri pe care niciodat nu leă spusese cuiva, cum ar fi ziua în care a furat puşca tat lui s u ca s vîneze cerbi, sau prima şi singura luiă ă ă experien sexual .ţă ă

"Eu sînt Regele Salemului", spusese b trînul.ă Dar cum se face c― un rege st de vorb cu ună ă ă

p stor? întreb fl c ul, ruşinat şi peste m sur deă ă ă ă ă ă uimit.

S― înt mai multe motive. Dar hai s zicem c cel maiă ă important e c tu eşti în stare s - i împliă ă ţ neşti Legenda Personal .ă

B iatul nu ştia ce este aceea Legend Personal .ă ă ă Este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. To― i oaţ menii,

la adolescen , ştiu care este Legenda lor Personal . Înţă ă acest moment al vie ii totul este limţ pede, totul este posibil şi oamenii nu se tem s viă seze şi s doreasc totă ă ce le-ar pl cea s fac în via . Cu toate acestea, peă ă ă ţă m sur ce timpul trece, o for misterioas încearc ,ă ă ţă ă ă încet, încet, s dovedeasc faptul c Legenda Personală ă ă ă este imposibil de realizat.

Ce spunea b trînul nu prea avea în eles pentru b iat.ă ţ ă Voia s afle ce erau acele "for e misterioase"; fataă ţ negustorului avea s r mîn cu gura c scat auzindă ă ă ă ă toate acestea.

S― înt for e care par mîrşave, dar care în reaţ litate te înva cum s - i realizezi Legenda Personal . Î iţă ă ţ ă ţ preg tesc spiritul şi voin a, pentru c pe lumea astaă ţ ă exist un mare adev r: oricine ai fi şi orice ai face, cîndă ă doreşti ceva cu adev rat, vrei penă tru c aceast dorină ă ţă s-a n scut în sufletul Univeră sului. Este misiunea ta pe P mînt.ă

Chiar dac― e numai dorin a de a c l tori? Sau de aă ţ ă ă te c s tori cu fata unui negustor de es turi?ă ă ţ ă

Sau s― - i cau i o comoar . Sufletul Lumii seă ţ ţ ă hr neşte cu fericirea oamenilor. Sau cu nefericirea, cuă invidia, cu gelozia lor. Împlinirea Legendei Personale este singura îndatorire a oamenilor. Totul este un singur lucru. Şi cînd tu vrei ceva cu adev rat, totă Universul conspir la realizarea dorin ei tale.ă ţ

Au r mas o vreme în t cere, privind pia a şi oaă ă ţ menii. B trînul vorbi primul:ă

De ce pa― şti oile? Pentru c― îmi place s c l toresc.ă ă ă ă

Dar b trînul îi ar t un vînz tor de floricele, cuă ă ă ă c ruciorul lui roşu, care se afla într-un col al pie ei.ă ţ ţ

― Şi acelui vînz tor de floricele i-a pl cut să ă ă c l toreasc cînd era mic. Dar a preferat s -şi cumă ă ă ă pere un c rucior de floricele şi s strîng bani buni, ani deă ă ă zile. Cînd o s fie b trîn, o s petreac o lun în Africa.ă ă ă ă ă N-a în eles niciodat c omul poate totţ ă ă deauna s -şiă împlineasc visele.ă

Trebuia s― fi ales s se fac cioban, gîndi bă ă ă ăiatul cu voce tare.

S-a g― îndit la asta, r spunse b trînul, dar vînă ă z toriiă de floricele sînt mai importan i decît cioţ banii. Au o cas ,ă pe cît vreme p storii dorm sub cerul liber. Oameniiă ă prefer s -şi dea fetele dup vînz tori de floricele decîtă ă ă ă dup ciobani.ă

B iatul sim i o împuns tur în inim , gîndină ţ ă ă ă du-se la fata negustorului. În oraşul ei trebuie s fi existat vreună vînz tor de floricele.ă

― În sfîrşit, p rerea oamenilor despre vînză ători de floricele şi despre ciobani ajunge mai important pentruă ei decît Legenda Personal .ă

B trînul r sfoi cartea şi r mase citind o pagin .ă ă ă ă Fl c ul aştept un timp, apoi îl întrerupse în aceă ă ă laşi fel în care o f cuse şi eă l.

De ce vorbi― i despre toate lucrurile astea cu mine?ţ Pentru c― tu încerci s - i tr ieşti Legenda Peră ă ţ ă -

sonal . Dar eşti pe punctul de a te l sa p gubaş.ă ă ă ― Întotdeauna ap re i în asemenea momente?ă ţ Nu totdeauna sub forma asta, dar e drept c― ă

niciodat nu am lipsit. Uneori apar sub forma unei ieşiriă din impas, a unei idei bune. Alteori, într-un moment de r scruce, fac în aşa fel încît lucrurile s fie mai simple,ă ă şi aşa mai departe. Dar majoritatea oamenilor nu bagă de seam .ă

B trînul povesti cum s pt mîna trecut fuseseă ă ă ă obligat s apar unui c ut tor de pietre scumpe subă ă ă ă forma unei pietre. Omul acela l sase totul balt ca să ă ă

caute smaralde. Cinci ani trudise pe un rîu, şi sp rseseă 999 999 de bolovani în c utarea unui smaă rald. Şi acum voia s renun e, şi nu lipsea decît o piatr , doar Oă ţ ă PIATR , pentru a-şi descoperi smaĂ raldul. Cum omul îşi pusese în joc Legenda Personal , b trînul se hot rî să ă ă ă intervin . S-a transformat într-o piatr care s-aă ă rostogolit la picioarele c ută ătorului. Acesta îns ,ă copleşit de mînie şi de neîmplinirea celor cinci ani de munc zadarnic , a arună ă cat piatra cît colo. Dar a azvîrlit-o cu atîta putere, c aceasta s-a lovit de altă ă piatr care s-a spart, dînd la iveal cel mai frumosă ă smarald din lume.

Oamenii afl― foarte devreme care e ra iunea lor deă ţ a tr i, spuse b trînul, cu o und de triste e în priviri.ă ă ă ţ Poate c din cauza asta renun la tot atît de curînd.ă ţă Dar aşa e lumea.

Abia atunci şi-a amintit b iatul c discu ia înă ă ţ cepuse cu comoara ascuns .ă

Comorile s― înt scoase de sub p mînt de şuă voaiele de ap şi sînt îngropate tot de şuvoaie, spuă se b trînul.ă Dac vrei s afli ceva despre comoara ta, trebuie s -miă ă ă dai a zecea parte din oile tale.

Dar nu se poate s― - i dau o zecime din coă ţ moar ?ăB trînul îl privi dezam git.ă ă

Dac― -mi f g duieşti ce nu ai înc , o s - i pierziă ă ă ă ă ţ dorin a de a ob ine acel lucru.ţ ţ

Atunci b iatul îi spuse c f g duise o zecime ig ncii.ă ă ă ă ţ ă ― iganii sînt deştep i, oft b trînul. Oricum, e bineŢ ţ ă ă

s înve i c totul în via are un pre . Asta este ceea ceă ţ ă ţă ţ încearc s ne înve e R zboinicii Luă ă ţ ă minii.

B trînul înapoie cartea b iatului.ă ă M― îine, tot la ora asta, îmi aduci o zecime din oi. Iar

eu te voi înv a cum s cape i comoara asăţ ă ţ cuns . Bună ă seara.

Şi disp ru dup un col al pie ei.ă ă ţ ţ

B iatul încerc s mai citeasc din carte, dar nuă ă ă ă reuşi s se concentreze. Era agitat şi încordat, penă tru c ştia c b trînul spusese adev rul. Se duse pîn laă ă ă ă ă vînz torul de floricele, cump r un cornet de floricele,ă ă ă gîndindu-se dac trebuia s -i povesă ă teasc ce ziseseă b trînul.ă

"Uneori e bine s laşi lucrurile cum sînt", se gînă di fl c ul şi r mase t cut. Dac i-ar fi spus ceva,ă ă ă ă ă vînz torul avea s se fr mînte trei zile cu gîndul de aă ă ă l sa totul balt , dar era atît de obişnuit cu că ă ăruciorul lui...

Putea s -l cru e de aceast suferin . Porni agaă ţ ă ţă le f r int prin oraş şi ajunse în port. Acolo era o cl direă ă ţ ă ă mic , şi aceasta avea o ferestruic de unde oameniiă ă cump rau bilete. Egiptul era în Africa.ă

Dori― i ceva? întreb tipul de la ghişeu.ţ ă Poate m― îine, murmur b iatul dep rtîndu-se. Dacă ă ă ă

vindea numai o oaie, putea ajunge de partea cealalt aă strîmtorii. Era o idee care-l însp imînta.ă

― Înc un vis tor, zise func ionarul de la ghiă ă ţ şeu ajutorului lui, în timp ce b iatul se îndep rta. N-are baniă ă de c l torie.ă ă

La ghişeu, b iatul îşi aminti de oile lui, şi-i fu teamă ă s se întoarc la ele. Doi ani petrecuse învă ă ă înd totulţ despre arta p storitului; ştia s tund , s îngrijeasc deă ă ă ă ă oile gestante, s -şi apere animaă lele de lupi. Cunoştea toate cîmpurile şi p şunile Andaluziei. Cunoştea pre ulă ţ exact de vînzare şi cump rare al fiec rui animal peă ă care-l avea.

Se hot rî s se întoarc la stîn prietenului lui peă ă ă ă drumul cel mai lung. Şi oraşul acesta avea o cetate, iar el se hot rî s suie panta pietruit şi s se aşeze peă ă ă ă unul din zidurile sale. De acolo de sus putea s vadă ă Africa. Odat cineva îi explicase c pe acolo veniseră ă ă maurii, care ocupaser atî ia ani aproape toat Spania.ă ţ ă Fl c ul îi dispre uia pe maă ă ţ uri. Ei îi aduseser pe igani.ă ţ

Tot de acolo se putea vedea oraşul în întregime, inclusiv pia a unde st tuse de vorb cu b trînul.ţ ă ă ă "Blestemat ceasul cînd l-am întîlnit pe moşul sta",ă gîndi el. Se dusese doar s g seasc o femeie priă ă ă cepută la interpretarea viselor. Nici femeia, nici bătrînul nu d duser vreo importan faptului c el era p stor.ă ă ţă ă ă Erau oameni singuratici care nu mai credeau în via şiţă nu în elegeau c p storii ajung s fie lega i de oile lor.ţ ă ă ă ţ El îşi ştia îndeaproape fiecare animal: ştia care Şchioap t , care avea s fete pesă ă ă te dou luni, şi careă erau cele mai leneşe. Mai ştia şi cum s le tund şi cumă ă s le taie. Dac se hot ra s plece, ele vor suferi...ă ă ă ă

Începu s bat vîntul. Îl cunoştea, oamenii îi spuneauă ă Levantul, pentru c o dat cu el sosiser şi hoardele deă ă ă p gîni. Niciodat nu se gîndise, pîn nu cunoscuseă ă ă Tarifa, c Africa era aşa de aproape.ă

Acesta era un mare pericol: maurii puteau n v li dină ă nou.

Levantul începu s sufle mai tare. "Sînt între oi şiă comoar ", îşi spunea b iatul. Trebuia s aleag între ună ă ă ă lucru cu care se obişnuise şi ceva ce i-ar fi pl cut să ă aib . Mai era şi fata negustorului, dar ea nu aveaă aceeaşi importan ca oile, pentru c nu depindea deţă ă el. Poate nici nu-şi mai amintea de el. Era sigur c dacă ă n-ar fi ap rut în urm toarele dou zile, fata nici n-ar fiă ă ă b gat de seam : pentru ea, toaă ă te zilele erau la fel, şi cînd toate zilele sînt egale înseamn c oamenii auă ă încetat s vad lucrurile bune care apar în via a lor deă ă ţ cîte ori soarele traverseaz bolta.ă

"Mi-am p r sit tat l, mama, şi cetatea, şi oraă ă ă şul. S-au obişnuit şi ei, şi eu. Oile se vor obişnui şi ele cu lipsa mea", se gîndi fl c ul.ă ă

De sus, din în l ime, privi pia a. Vînz torul deă ţ ţ ă floricele continua s -şi vînd marfa... O pereche tîn ră ă ă ă se aşez pe banca unde st tuse el de vorb cu b trînulă ă ă ă şi se s rutau.ă

"Vînz torul de floricele...", îşi spuse în sinea lui, şi nuă

mai continu fraza. Pentru c Levantul se înte ise iar,ă ă ţ iar el sim i vîntul biciuindu-i fa a. Vîntul îi aducea peţ ţ mauri, e adev rat, dar aducea şi izul deşertului şiă parfumul femeilor acoperite cu v luri. Aducea sudoareaă şi visurile b rba ilor care într-o bun zi plecaser înă ţ ă ă c utarea necunosă cutului, a aurului, a aventurilor ― şi a piramidelor. Fl c ul începu s invidieze libertateaă ă ă vîntului şi intui c putea fi ca el. Nimic nu-l împiedica, înă afar de el însuşă i. Oile, fata negustorului, cîmpiile Anda-luziei erau doar etape ale Legendei sale Personale.

A doua zi b iatul se întîlni cu b trînul la amiaă ă z .ă Adusese cu el şase oi.

S― înt uimit, spuse el. Prietenul meu mi-a cump rată imediat oile. Zicea c toat via a a visat s se facă ă ţ ă ă p stor şi c acela era un semn bun.ă ă

Totdeauna e a― şa, r spunse b trînul. Numim astaă ă începutul de bun augur. Dac te-ai duce s joci pentruă ă prima oar c r i, aproape sigur ai cîştiga. Noroculă ă ţ încep torului.ă

― Şi de ce? Pentru c― via a vrea s - i tr ieşti Legendaă ţ ă ţ ă

Personal .ăApoi începu s cerceteze cele şase oi şi descoă peri că

una şchiop ta. B iatul îi spuse c asta nu are nici oă ă ă importan , pentru c era cea mai inteliţă ă gent şi d deaă ă lîn destul .ă ă

Unde e comoara? ― întreb .ă Co― moara se afl în Egipt, aproape de Piraă mide.

Fl c ul se sperie. Şi b trîna îi spusese acelaşi luă ă ă cru, dar nu-i luase nimic.

Ca s― ajungi la ea, va trebui s urmezi semă ă nele. Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare om trebuie s mearg . Trebuie numai s ciă ă ă teşti ce a scris El pentru tine.

Înainte ca b iatul s apuce s spun ceva, un flutureă ă ă ă ap ru zburînd între el şi b trîn. Îşi aminti de bunicu-s u;ă ă ă cînd era mic, acesta îi spunea c fluă turii sînt semn de noroc. Ca şi greierii, coşarii, şopîrlele şi trifoiul cu patru foi.

A― şa este, zise b trînul, care îi putea citi gînă durile. Exact cum te-a înv at bunicul. Astea sînt semne.ăţ

Pe urm , omul îşi desf cu haina care îi acopeă ă rea pieptul. B iatul r mase impresionat de ce v zu şi-şiă ă ă aminti de str lucirea z rit cu o zi înainte. Bă ă ă ătrînul avea un colan de aur masiv, b tut cu pietre scumpe.ă

Era într-adev r un rege. Pesemne c trebuia să ă ă umble deghizat, ca s se fereasc de ho i.ă ă ţ

la astea, zise b― trînul, sco înd o piatr alb şi unaă ţ ă ă neagr ce se aflau prinse în mijlocul colanuă lui de aur. Se numesc Urim şi Tumim. Cea neagr înseamn "da",ă ă iar cea alb înseamn "nu". Cînd nu reuşeşti să ă ă desluşeşti semnele, te ajut ele. Puă ne-le totdeauna o întrebare la obiect. Dar, în general, încearc s ieiă ă singur hot rîrile. Comoara se afl la Piramide şi asta oă ă ştiai deja; dar trebuie s pl teşti cu şase oi pentru c euă ă ă te-am ajutat s iei o hot rîre.ă ă

Fl c ul a pus pietrele în desag . De acum înă ă ă colo doar el avea s hot rasc .ă ă ă

Nu uita c― totul este unul şi acelaşi lucru. Nu uitaă de limbajul semnelor. Şi mai cu seam , nu uita s mergiă ă pîn la cap tul Legendei tale Personale. Dar mai întîi,ă ă mi-ar pl cea s - i spun o poveste.ă ă ţ

"Un negustor oarecare şi-a trimis fiul s înve e Tainaă ţ Fericirii de la cel mai în elept dintre to i oaţ ţ menii. B iatul a umblat patruzeci de zile prin deă şert pîn aă ajuns la un frumos castel, în vîrful unui munte. Acolo tr ia în eleptul pe care îl c uta.ă ţ ă

Îns în loc s întîlneasc un sfînt, eroul nostru s-aă ă ă trezit într-o înc pere unde a v zut o vînzolealaă ă extraordinar : era un du-te vino de negustori, oaă meni care st teau de vorb prin col uri, o mic oră ă ţ ă chestră

cînta melodii suave, şi mai era şi o mas plin cu celeă ă mai alese bucate din acea parte a lumii, în eleptulţ vorbea cu toata lumea, iar b iatul a trebuit s aştepteă ă dou ore pîn s -i vin şi lui rîndul.ă ă ă ă

În eleptul ascult cu aten ie motivul vizitei, dar îiţ ă ţ spuse c în acel moment nu avea timp s -i expliă ă ce Taina Fericirii. Îi suger b iatului s dea o rait prină ă ă ă palat şi s se întoarc peste vreo dou ore.ă ă ă

Dar p― în atunci, vreau s te rog ceva, a comă ă pletat în eleptul, dînd b iatului o linguri în care picur doiţ ă ţă ă stropi de untdelemn. Cît mergi, poart aceast linguriă ă ţă f r s verşi untdelemnul din ea.ă ă ă

B iatul a început s suie şi s coboare sc rileă ă ă ă palatului, cu ochii a inti i la linguri . Dup dou ore, s-ţ ţ ţă ă ăa prezentat iar în fa a în eleptului.ţ ţ

Vas― zic , începu în eleptul, ai v zut tapiseă ă ţ ă riile persane din sufragerie? Ai v zut gr dina care i-a luată ă Maestrului gr dinar zece ani ca s-o cră eeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?

Ruşinat, b iatul m rturisi c nu v zuse nimic.ă ă ă ă Singura lui preocupare fusese s nu verse pic tuă ă rile de untdelemn pe care i le încredin ase în eleptul.ţ ţ

Atunci ― întoarce-te şi cunoaşte minunile lumii mele, îi spuse în eleptul. Nu po i avea încreţ ţ dere într-un om dac nu-i cunoşti casa.ă

Mai liniştit de aceast dat , b iatul lu linguă ă ă ă ri a şiţ reîncepu s se plimbe prin palat, de data aceastaă observînd toate operele de art care atîră nau de tavane şi pe pere i. A v zut gr dinile, munţ ă ă ii din jur, ging şiaţ ă florilor, rafinamentul cu care fiecare oper de artă ă fusese aşezat la locul ei. Înă tors la în elept, îi relatţ ă am nun it tot ce v zuse.ă ţ ă

Dar unde s― înt cele dou pic turi de untdeă ă lemn pe care i le-am încredin at? a întrebat în eţ ţ ţ leptul.

Privind linguri a, b iatul v zu c o v rsase.ţ ă ă ă ă Acesta este singurul sfat pe care ― i-l pot da, spuseţ

în eleptul în elep ilor. Taina Fericirii st în a privi toateţ ţ ţ ă

minunile lumii şi a nu uita niciodat de cele două ă pic turi de untdelemn din linguri ."ă ţă

Fl c ul r mase t cut. În elesese istorioara bă ă ă ă ţ ătrînului rege. Unui p stor îi place s c l toreasc , dar nu uită ă ă ă ă ă niciodat de oile lui.ă

B trînul îl privi, şi cu amîndou mîinile f cu nişteă ă ă gesturi ciudate deasupra capului fl c ului. Apoi luă ă ă animalele şi-şi v zu de drum.ă

Pe dealul micului oraş Tarifa se ridica un vechi fort construit de mauri, şi cine se aşeza pe zidurile lui putea z ri o pia şi o bucat din Africa. Melchisedec, Regeleă ţă ă Salemului, s-a aşezat pe zidul fortului în seara aceea şi a sim it Levantul în obraji. Oile se foiau pe lîng el, cuţ ă fric de noul st pîn, şi neliniştite de atîtea schimb ri.ă ă ă Tot ce voiau ele nu era decît hran şi ap .ă ă

Melchisedec privi la vaporaşul care ridica ancora din port. Nu avea s -l mai vad niciodat pe b iat, la felă ă ă ă cum niciodat nu l-a mai v zut pe Avraam, dup ce aă ă ă încasat tributul. Dar îşi îndeplinise misiunea.

Zeii nu trebuie s aib dorin e, pentru c zeii nu auă ă ţ ă Legend Personal . Dar Regele Salemului dorea înă ă sinea lui ca fl c ul s izbuteasc . "P cat c o s -mi uiteă ă ă ă ă ă ă repede numele", se gîndi el. "Trebuia s i-l fi repetat deă mai multe ori. Cînd ar fi vorbit despre mine ar fi spus că sînt Melchisedec, Regele Salemului."

Apoi privi spre cer cu o umbr de c in : "Ştiu că ă ţă ă este deşert ciunea deşert ciunilor, aşa cum ai spus Tu,ă ă Doamne. Dar şi un rege b trîn trebuie cîteodat s seă ă ă simt mîndru de sine."ă

"Ce ciudat e Africa", şi-a spus fl c ul.ă ă ăŞedea într-un soi de bar asem n tor altora pe care leă ă

întîlnise pe str du ele înguste ale oraşului. Nişte b rba iă ţ ă ţ fumau o pip uriaş , care trecea din gur în gur . Înă ă ă ă pu ine ore v zuse b rba i care se ineau de mîn , femeiţ ă ă ţ ţ ă

cu chipul acoperit, preo i care urcau în nişte turnuriţ înalte şi cîntau, în timp ce to i, în jurul s u,ţ ă îngenuncheau şi se loveau cu fruntea de p mînt.ă

"Treab de p gîni", îşi spuse în sinea lui. Cînd eraă ă copil v zuse mereu în biserica din satul lui o icoan cuă ă Santiago Matamouros, Ucig torul de maă uri, pe cal alb, cu sabia scoas , şi figuri ca ale celor de acum, trîntite laă picioarele lui. Fl c ul se sim ea r u şi îngrozitor deă ă ţ ă singur. Necredincioşii aveau o privire sinistr .ă

În plus, în graba plec rii, uitase un am nunt, unulă ă singur, dar care putea s -l in departe de coă ţ ă moară pentru mult timp: în acea ar to i vorbeau ar beşte.ţ ă ţ ă

St pînul barului se apropie şi fl c ul îi ar t oă ă ă ă ă b utur care fusese servit la alt mas . Era un ceaiă ă ă ă ă amar. El ar fi preferat s bea vin. Dar nu trebuia s -lă ă preocupe asta acum. Trebuia s se gîndeasc la coă ă -moara lui şi la modul de a o c p ta. Vînzarea oilor îiă ă adusese destui bani în buzunar, iar b iatul ştia c banulă ă e fermecat cu el nimeni nu mai este sin― gur, în scurt timp, poate chiar în cîteva zile, o s fie lîng Piramide.ă ă Un b trîn, cu tot aurul acela pe piept, n-avea de ce să ă mint ca s cîştige şase oi.ă ă

B trînul îi pomenise de semne. Cît traversase marea,ă se gîndise la ele. Da, ştia despre ce e vorba: cît timp st tuse pe cîmpiile Andaluziei, se deă prinsese să desluşeasc pe p mînt şi pe cer cum era drumul peă ă care avea s -l urmeze. Înv ase c o anume pas reă ăţ ă ă tr da apropierea unei cobre, şi c un anume arbust eraă ă semn de ap peste cî iva kiloă ţ metri. Oile îl înv aserăţ ă toate acestea.

"Dac Dumnezeu conduce aşa de bine oile, o s -lă ă conduc şi pe om", reflect el şi se mai linişti. Ceaiulă ă p rea mai pu in amar.ă ţ

Cine e― şti dumneata? auzi o voce în spaniol .ăB iatul sim i o mare uşurare. Tocmai se gîndea laă ţ

semne şi iat c cineva a şi ap rut.ă ă ă Cum de vorbe― şti spaniola? întreb .ă

Noul venit era un tîn r îmbr cat dup modaă ă ă occidental , dar culoarea pielii ar ta c era probaă ă ă bil de prin partea locului. Era cam de vîrsta şi în lă imea lui.ţ

Toat― lumea vorbeşte spaniola aici. Sîntem laă dou ore de Spania.ă

Ia loc ― şi comand ceva, pl tesc eu ă ă spuse― fl c ul. Şi cere nişte vin pentru mine. Ur sc ceaiul sta.ă ă ă ă

Nu exist― vin pe aici, zise noul venit. Religia nuă îng duie.ă

Atunci fl c ul îi spuse c trebuie s ajung laă ă ă ă ă Piramide. Cît p-aci s -i pomeneasc de comoar , dar seă ă ă st pîni şi t cu. Poate îi cerea şi arabul o pară ă te ca s -lă duc pîn acolo. Îşi aminti ce-i spusese b trînul despreă ă ă oferte.

A― ş vrea s m duci pîn acolo, dac po i. Am s teă ă ă ă ţ ă pl tesc.ă

P― i, ai idee cum se ajunge acolo?ăFl c ul v zu c st pînul barului sta pe aproape şiă ă ă ă ă

tr gea cu urechea la discu ie. Nu se sim ea la lară ţ ţ gul lui cu prezen a aceluia. Dar g sise o c l uz şi nu voia sţ ă ă ă ă ă piard ocazia.ă

Trebuie str― b tut tot deşertul Saharei, zise noulă ă venit. Şi pentru asta e nevoie de bani. Vreau s ştiuă dac ai destui bani.ă

B iatului i se p ru ciudat întrebarea. Dar aveaă ă ă încredere în vorbele b trînului, iar acesta îi spuă sese că atunci cînd vrei un lucru, universul lucreaz în favoareaă ta.

Scoase to i banii din buzunar şi-i ar t nou-venitului.ţ ă ă Patronul barului se apropie şi el s priă veasc . Cei doiă schimbar cîteva cuvinte în arab . St pînul baruluiă ă ă p rea iritat.ă

Hai s― mergem, zise nou-venitul. sta nu vrea să Ă ă continu m discu ia aici.ă ţ

B iatul r sufl uşurat. Se ridic s pl teasc , dară ă ă ă ă ă ă st pînul îl prinse de bra şi începu s vorbeasc f ră ţ ă ă ă ă pauz . Fl c ul era voinic, dar era în ar stră ă ă ţ ă ăin . Noulă

s u prieten îl îmbrînci pe patron şi-l îmă pinse afar peă b iat.ă

Voia s― - i ia banii, zise. Tangerul nu este la fel caă ţ restul Africii. Sîntem într-un port şi în porturi mişună totdeauna ho ii.ţ

Putea s aib încredere în noul lui prieten. Îl ajutaseă ă într-o situa ie critic . Scoase banii din buţ ă zunar şi-i num r .ă ă

M― îine putem ajunge la Piramide, spuse cel lalt,ă luînd banii. Dar trebuie s cump r dou că ă ă ămile.

O apucar pe str du ele înguste ale Tangeru-lui. Laă ă ţ fiecare col erau bar ci cu lucruri de vînţ ă zare. Ajunseră în sfîrşit în mijlocul unei pie e mari. Mii de oameniţ discutau, vindeau, cump rau, leă gume amestecate cu pumnale, covoare lîng fel şi fel de pipe.ă

Dar b iatul nu-l sl bea din ochi pe noul lui prieă ă ten. La urma urmelor, acesta avea to i banii lui în mîn . Seţ ă gîndi s -i cear înapoi, dar îşi zise c ar fi fostă ă ă nepoliticos. El nu cunoştea obiceiurile acestor p mînturiă str ine pe unde c lca. "E de ajuns s stau cu ochii peă ă ă el", îşi spuse. Oricum, era mai puternic decît cel lalt.ă

Dintr-o dat , în mijlocul înv lm şelii, ap ru cea maiă ă ă ă frumoas spad pe care o v zuse în via a lui. Teaca eraă ă ă ţ argintat , iar garda neagr , b tut cu pieă ă ă ă tre scumpe. Fl c ul îşi f g dui c , la întoarcerea din Egipt, o să ă ă ă ă ă cumpere spada.

― Întreab -l pe st pînul tarabei cît cost , îi spuă ă ă se prietenului s u.ă

Dar în elese pe dat c -l pierţ ă ă duse din priviri, cu ochii la spad . Iă se f cu inima cît un purice, ca şi cum pieptulă s-ar fi strîns deasupra. Îi fu fric s priveasc lîng el,ă ă ă ă fiindc ştia ce avea s vad . Ochii au mai r mas cîtevaă ă ă ă momente ficşi s priveasc spada, pîn ce b iatul îşiă ă ă ă lu inima-n din i şi se întoarse.ă ţ

Împrejurul lui pia― a, oamenii într-un du-te vinoţ strigau şi cump rau covoare amestecate cu alune,ă salate al turi de t vi de aram , b rba i inînă ă ă ă ţ ţ du-se de

mîn pe strad , femei cu v luri, miros de mîncareă ă ă str in , dar nic ieri, absolut nic ieri chipul înso itoruluiă ă ă ă ţ s u.ă

B iatul încerc s se mint spunîndu-şi c seă ă ă ă ă pierduser în înv lm şeal . Se hot rî s r mîn pe loc,ă ă ă ă ă ă ă ă aşteptînd ca cel lalt s se întoarc . Apoi, la scură ă ă tă vreme, un tip se sui într-unul din turnurile acelea şi începu s cînte; to i oamenii au îngenuncheat, au b tută ţ ă p mîntul cu frun ile şi au cîntat. Dup aceea, ca nişteă ţ ă furnici harnice, şi-au desf cut taraă bele şi au plecat.

Şi soarele se preg ti de plecare. B iatul privi soareleă ă îndelung, pîn ce disp ru dup casele albe care d deauă ă ă ă ocol pie ei. Îşi aminti c diminea , cînd acel soareţ ă ţă r s rise, el se afla pe alt continent, era p stor, aveaă ă ă şaizeci de oi şi o întîlnire cu o fat . Diminea a el ştia totă ţ ce avea s se întîmple cît timp umbla pe cîmp.ă

Dar acum, cînd soarele se ascundea, el era în altă ar , str in în ar str in unde nu putea nici m car sţ ă ă ţ ă ă ă ă ă

în eleag limba ce se vorbea. Acum nu mai era p stor,ţ ă ă şi nu mai avea de nici unele, nici m car bani pentru aă se întoarce şi a o lua de la cap t.ă

"Şi toate astea între un r s rit şi un apus de soaă ă re", gîndi b iatul. Şi-i fu mil de sine însuşi, penă ă tru c uneoriă lucrurile se schimb în via cît ai clipi, înainte ca omulă ţă s se poat obişnui cu ideea.ă ă

Îi era ruşine s plîng . Niciodat nu plînsese în fa aă ă ă ţ oilor lui. Dar acum, pia a era pustie iar el era departeţ de ara lui.ţ

B iatul începu s plîng . Plîngea pentru c Dumă ă ă ă -nezeu era nedrept şi-i r spl tea astfel pe oamenii careă ă credeau în propriile vise.

"Cînd eram cu oile eram fericit şi r spîndeam în juru-ămi numai fericire. Oamenii m vedeau c vin şi mă ă ă primeau bine. Dar acum sînt trist şi nefericit. O s mă ă am r sc şi n-o s mai am încredere în oameni, pentruă ă ă c un om m-a tr dat. O s -i ur sc pe aceia care g sescă ă ă ă ă comori ascunse, fiindc eu n-am g sit-o pe a mea. Şiă ă

totdeauna o s caut s p strez pu inul pe care-l am,ă ă ă ţ pentru c sînt prea mic ca s îmbr işez lumea."ă ă ăţ

Îşi deschise desaga ca s vad ce mai avea în ea;ă ă poate mai r m sese vreo buc ic din sandviciulă ă ăţ ă mîncat pe vapor. Dar nu g si decît cartea cea groaă s ,ă haina şi cele dou pietre pe care i le d duse bă ă ătrînul.

Privind pietrele, sim i o imens uşurare. D duse şaseţ ă ă oi pentru dou pietre pre ioase, desprinse dină ţ tr-un colan de aur. Putea vinde pietrele şi cump ra biletul deă întoarcere.

"Acum am s fiu mai deştept", gîndi b iatul sco îndă ă ţ pietrele din desag pentru a le ascunde în buzunar. Seă afla într-un port şi sta era singurul adev r rostit deă ă omul acela: un port e tot timpul plin de ho i.ţ

Acum în elegea şi disperarea st pînului baruţ ă lui: încerca s -i spun s nu se încread în acel om.ă ă ă ă

"Sînt şi eu ca to i ceilal i oameni: v d lumea aşa cumţ ţ ă vreau eu s fie, nu aşă a cum este."

Privi pietrele îndelung. Le atinse cu grij pe fieă care, sim indu-le temperatura şi suprafa a neted . Ele erauţ ţ ă comoara lui. Simpla atingere a pietrelor îl linişti. Îi aminteau de b trîn.ă

"Cînd vrei ceva, tot Universul conspir pentru ca tuă s ob ii ceea ce doreşti", îi spusese b trînul.ă ţ ă

Voia s în eleag cum se putea adeveri asta. Se aflaă ţ ă într-o pia pustie, f r un sfan în buzunar şi f r oi deţă ă ă ţ ă ă p zit în acea noapte. Dar pietrele erau doă vada că întîlnise un rege, un rege care-i cunoştea povestea, ştia tot despre puşca tat lui lui şi despre prima luiă experien sexual .ţă ă

"Pietrele servesc la ghicit. Se numesc Urim şi Tumim."

B iatul aşez din nou pietrele în desag şi se hot rîă ă ă ă s fac o încercare. B trînul îi spusese s puă ă ă ă n întreb riă ă clare, pentru c pietrele foloseau nuă mai celui care ştie ce vrea.

Atunci b iatul întreb dac binecuvîntarea bă ă ă ătrînului

înc mai st ruia asupra lui.ă ăScoase o piatr . Era "da".ă"O s g sesc comoara?", a mai întrebat b iatul.ă ă ăA b gat mîna în desag şi cînd s ia o piatr , auă ă ă ă

alunecat amîndou printr-o gaur a sacului. Bă ă ăiatul nu observase pîn atunci c ar fi avut desaga rupt . S-aă ă ă aplecat s le ia pe Urim şi Turim de jos şi s le pun laă ă ă loc. Cînd le v zu pe jos îns , alt fraz îi r sun înă ă ă ă ă ă urechi.

"Înva s respec i şi s urmezi semnele", îi spuţă ă ţ ă sese b trînul rege.ă

Un semn. B iatul rîse în sinea lui. Apoi culese celeă dou pietre şi le puse la loc în desag . Nici nu se gîndeaă ă s coas gaura ă ă pietrele puteau ie― şi pe acolo cînd ar fi vrut. El în elesese c sînt unele lucruri despre careţ ă omul n-ar trebui s întrebe ă pentru a nu fugi de― soart . "Am f g duit s iau singur hot rîrile", îşi spuse.ă ă ă ă ă

Pietrele îi spuseser deja c b trînul se mai afla înă ă ă preajma lui, şi asta îi d du mai mult încredere. Priviă ă din nou pia a pustie şi nu mai sim i dispeţ ţ rarea dinainte. Nu era o lume str in ; era o lume nou .ă ă ă

La urma urmelor, tocmai asta voia şi el: s cuă noască lumi noi. Chiar dac n-ar fi ajuns niciodat la Piramide,ă ă el a ajuns mult mai departe decît oricare din p storii peă care-i cunoştea. "Ei, dac-ar şti ei c la numai dou oreă ă de c l torie pe mare exist lucruri atît de diferite!"ă ă ă

Lumea nou îi ap rea în fa a ochilor sub forma uneiă ă ţ pie e pustii, dar el v zuse şi pia a plin de via , şi nuţ ă ţ ă ţă avea s-o mai uite niciodat . Îşi aminti de spad ă ă l-a― costat foarte scump s-o priveasc un pic, dar nici nuă mai v zuse aşa ceva vreodat . Deodat sim i c puteaă ă ă ţ ă privi lumea, fie ca o biat victim a unui ho , fie ca ună ă ţ aventurier în c utarea unei comori.ă

"Sînt un aventurier în c utarea unei comori", gîndi,ă înainte de a c dea frînt de somn.ă

Se trezi c -l îmboldeşte cineva. Adormise în mijă locul pie ei, şi via a ei era pe punctul de a reîncepe.ţ ţ

Privi în jur, c utîndu-şi oile, dar v zu c se afla într-oă ă ă alt lume. În loc s se simt trist, se sim i feă ă ă ţ ricit. Nu mai trebuia s caute ap şi hran ; putea s caute oă ă ă ă comoar . Nu avea un sfan în buzunar, dar aveaă ţ încredere în via . Alesese, în ajun, s fie un aventurierţă ă la fel cu personajele c r ilor pe care îi pl cea s leă ţ ă ă citeasc .ă

Porni prin pia f r grab . Negustorii îşi puţă ă ă ă neau iar tarabele pe picioare; îl ajut pe un cofetar s -şiă ă monteze baraca. Avea un zîmbet diferit acel cofetar: era vesel, interesat de via , gata s înceaţă ă p o zi bună ă de lucru. Era un zîmbet care îi amintea de b trîn, acelă rege b trîn şi misterios pe care-l cuă noscuse.

"Cofetarul sta nu face pr jituri pentru c vrea să ă ă ă c l toreasc sau s se însoare cu fata unui neă ă ă ă gustor. Cofetarul sta face pr jituri fiindc îi place s le fac ",ă ă ă ă ă se gîndi b iatul, şi observ c avea aceă ă ă leaşi puteri ca şi b trînul ă ― ştia dac un om este aproape sau departeă de Legenda sa Personal . Doar privindu-l. "E uşor, dară eu niciodat nu mi-am dat seama de asta."ă

Cînd au sfîrşit de montat baraca, cofetarul i-a întins prima pr jitur pe care o f cuse. B iatul a mîncat-oă ă ă ă satisf cut, a mul umit şi şi-a v zut de drum. Abia după ţ ă ă ce s-a dep rtat pu in şi-a dat seaă ţ ma c baraca fuseseă ridicat de un om care vorbea araba şi altul, spaniola.ă Şi se în eleseser perfect.ţ ă

"Exist un limbaj care se afl dincolo de cuvină ă te", reflect b iatul. "Mi s-a întîmplat deja asta cu oile, iară ă acum mi se întîmpl şi cu oamenii."ă

Înv a tot felul de lucruri noi. Lucruri pe care el leăţ tr ise deja, şi care totuşi erau noi, pentru c trecuseră ă ă pe lîng el f r s -şi fi dat seama. Nu le observase,ă ă ă ă pentru c se deprinsese cu ele. "Dac înv să ă ăţ ă desluşesc acest limbaj f r cuvinte, o s descifreză ă ă

lumea.""Totul e un singur lucru", îi spusese b trînul.ăSe hot rî s umble f r grab sau team pe stră ă ă ă ă ă ăzile

înguste ale Tangerului: numai aşa avea s reuă şeasc să ă vad semnele. Asta cerea mult r bdare, dar r bdareaă ă ă ă era prima virtute pe care o înv a un p stor. Înc o datăţ ă ă ă în elese c aplica acelei lumi strţ ă ăine aceleaşi lec ii peţ care le înv ase de la oile lui.ăţ

"Totul e un singur lucru", îi spusese b trînul.ăNegustorul de Cristaluri v zu zorile şi fu cuă prins de

aceeaşi team care-l încerca în fiecare zi. Era deă aproape treizeci de ani în acelaşi loc, o prăv lie pe oă culme abrupt de deal unde rareori veă nea cîte un cump r tor. Acum era prea tîrziu s mai schimbe ceva:ă ă ă tot ce înv ase în via era s vînd şi s cumpereăţ ţă ă ă ă cristaluri. Au fost vremuri în care mult lume cunoşteaă pr v lia: negustori arabi, geologi francezi şi englezi,ă ă solda i germani cu buţ zunarul mereu doldora. Pe vremea aceea era o adev rat aventur s vinziă ă ă ă cristaluri, iar el se gîndea cum avea s se îmbog ească ăţ ă şi cum avea s aib multe femei frumoase la b trîne e.ă ă ă ţ

Apoi timpul a trecut şi, cu el, gloria oraşului. Ceuta s-a dezvoltat mai mult decît Tangerul, iar comer ul a luat-ţo pe alte c i. Vecinii s-au mutat de pe povîrniş şi n-auă r mas decît cîteva pr v lii. Niă ă ă meni nu mai suia dealul pentru cîteva pr v lii.ă ă

Negustorul de cristaluri nu avea de ales. Îşi trăise treizeci de ani din via cump rînd şi vînzînd cristaluri,ţă ă iar acum era prea tîrziu ca s mai schimă be ceva.

Toat diminea a a stat s priveasc pu inii treă ţ ă ă ţ c toriă de pe strad . F cea asta de ani de zile, şi ştiaă ă programul fiec rei persoane. Mai lipseau doar cîă teva minute pîn la prînz, cînd un fl c u str in s-a oprit înă ă ă ă fa a vitrinei lui. Era îmbr cat ca to i oaţ ă ţ menii, dar ochiul experimentat al Negustorului de Cristaluri trase concluzia c nu avea bani. Dar şi aşa, se hot rî s seă ă ă întoarc în pr v lie şi s aştepte pu in, pîn ce b iatulă ă ă ă ţ ă ă

avea s plece.ă

Pe uş era un anun care spunea c acolo se voră ţ ă besc mai multe limbi. Fl c ul v zu un b rbat apă ă ă ă ărînd de dup tejghea.ă

Pot s― v şterg vasele astea dac dori i, spuseă ă ă ţ b iatul. Aşa cum sînt acuma, n-o s le cumpere niă ă meni.

B rbatul îl privi şi nu spuse nimic.ă ― În schimb, dumneavoastr îmi cump ra i o farfurieă ă ţ

cu mîncare.Omul continu s tac , şi b iatul sim i c trebuie să ă ă ă ţ ă ă

ia o hot rîre. În desag se afla haina ă ă nu-i mai trebuia― în deşert. Scoase haina şi începu s şteară g vasele deă praf. Într-o jum tate de or ştersese toate vasele dină ă vitrin ; în acest timp au şi intrat doi clien i şi i-auă ţ cump rat omului nişte cristaluri.ă

Cînd a ispr vit de cur at totul, i-a cerut negusă ăţ torului o farfurie de mîncare.

S― mergem s mînc m, a să ă ă pus Negustorul de Cristaluri.

A atîrnat o t bli pe uş şi s-au dus într-un bară ţă ă minuscul în susul str zii. Cum s-au aşezat la unica masă ă existent , Negustorul a zîmbit:ă

Nu trebuia s― cure i nimic, spuse. Legea Coă ţ ranului te oblig s dai de mîncare cui ă ă îi este foame.

Atunci de ce m-a― i l sat s fac asta? a întreţ ă ă bat fl c ul.ă ă

Pentru c― erau murdare cristalurile. Şi amînă doi sim eam nevoia s ne limpezim mintea de gînţ ă durile rele.

Cînd au ispr vit de mîncat, Negustorul se înă toarse spre fl c u:ă ă

A― ş vrea s lucrezi în pr v lia mea. Azi au ină ă ă trat doi clien i cît ai şters vasele, şi sta-i semn bun.ţ ă

"Oamenii vorbesc mult despre semne", se gîndi

p storul. "Dar nu pricep ce spun. La fel cum ani de zileă eu n-am priceput c vorbeam cu oile un limă baj f ră ă cuvinte."

Vrei s― lucrezi la mine? insist Negustorul.ă ă Pot s― lucrez pîn disear , r spunse b iatul. O să ă ă ă ă ă

sp l pîn -n zori chiar toate cristalurile din pră ă ăv lie. Înă schimb, am nevoie de bani ca s ajung mîiă ne în Egipt.

B trînul rîse din nou.ă Chiar d― ac -mi speli cristalurile un an întreg, chiară

dac primeşti un comision bun pentru fiecare cristală vîndut, şi tot trebuie s mai iei cu împrumut ca să ă mergi în Egipt. Sînt mii de kilometri de deşert între Tanger şi Piramide.

S-a l sat o t cere aşa de adînc , de p rea c totă ă ă ă ă oraşul a adormit. Nu mai erau bazaruri, discu iileţ negustorilor, oamenii care urcau în minarete şi cîntau, spadele frumoase cu mîner încrustat. Nu mai exista speran a şi aventura, regii b trîni şi Legenţ ă dele Personale, comoara şi Piramidele. Era ca şi cum lumea toat a r mas stan de piatr pentru c sufletulă ă ă ă ă b iatului amu ise. Nu mai exista durere, nici suferin ,ă ţ ţă nici decep ie: doar o privire goal prin mica uş aţ ă ă cîrciumii, şi o dorin imens de moarte, de a seţă ă termina cu toate, pentru totdeauna, în chiar clipa aceea.

Negustorul privi mirat la b iat. P rea c toată ă ă ă bucuria pe care o privise în diminea a aceea s-a riţ sipit.

― Î i pot da bani ca s te întorci acas , fiule, spuţ ă ă se Negustorul de Cristaluri.

B iatul nu scotea o vorb . Apoi s-a ridicat, şi-aă ă netezit hainele şi şi-a luat desaga.

O s― muncesc la dumneavoastr , spuse. Şi după ă ă alt t cere nesfîrşit , ad ug :ă ă ă ă ă

Am nevoie de bani ca s― -mi cump r cîteva oi.ă ă

PARTEA A DOUA

De aproape o lun lucra fl c ul pentru Negusă ă ă torul de Cristaluri, şi nu prea era o treab care s -l fac fericit.ă ă ă Negustorul îşi trecea ziua bombănind dup tejghea,ă cerîndu-i s aib grij de fieă ă ă care obiect, s nu cumva să ă sparg vreunul.ă

Dar nu pleca, pentru c Negustorul, chiar dac eraă ă un b trîn cîrcotaş, nu era necinstit; fl c ul priă ă ă mea un comision frumuşel pentru fiecare bucat vîndut şiă ă reuşise deja s strîng ceva bani. În diă ă minea a aceea îşiţ f cuse nişte socoteli: dac ar fi continuat s muncească ă ă ă tot aşa, i-ar fi trebuit un an întreg ca s poat cump raă ă ă cîteva oi.

A― ş vrea s fac o etajer pentru cristaluri, îi spuseă ă b iatul Negustorului. Ar putea fi aşezat afar şi astfelă ă ă s -i atragem pe trec torii din josul str zii.ă ă ă

N-am avut niciodat― tarab afar , r spunseă ă ă ă Negustorul. Oamenii trec şi se lovesc de ea. Cristalurile se sparg.

C― înd umblam cu oile pe cîmp, ele puteau muri dac întîlneau vreun şarpe. Dar asta face pară te din via a oilor şi a ciobanilor.ţ

Negustorul l-a servit pe un client care voia trei pahare de cristal. Vindea mai bine ca oricînd, ca şi cum lumea s-ar fi întors în timp, în vremurile cînd strada era una din principalele atrac ii ale Tangerului.ţ

V― înz rile au crescut destul de mult, îi zise b iatuluiă ă dup ce ieşi clientul. Banii îmi ajung s tr iesc mai bine,ă ă ă iar pe tine te vor ajuta în scurt timp s - i recape i oile.ă ţ ţ De ce s ceri mai mult de la via ?ă ţă

Pentru c― trebuie s urm m semnele, îi scă ă ă ăpă b iatului, aproape f r voie; şi se c i de ce spuă ă ă ă sese, pentru c Negustorul nu întîlnise niciodat un rege.ă ă

"Se numeşte început de Bun Augur, norocul în-cep torului. Pentru c via a vrea s - i tr ieşti Leă ă ţ ă ţ ă genda

Personal ", îi spusese b trînul.ă ăDar negustorul în elegea ce voia s spun flţ ă ă ăc ul.ă

Simpla lui prezen în pr v lie era un semn, şi cuţă ă ă trecerea zilelor, cu banii ce intrau în cas , nu-i p reaă ă r u c -l angajase pe spaniol. Chiar dac bă ă ă ăiatul cîştiga mai mult decît se cuvenea; cum el totdeauna fusese convins c vînz rile n-or s se schimbe, îi oferise ună ă ă comision mare, iar intui ia îi spunea c în scurt timpţ ă puştiul avea s se întoară c la oile lui.ă

De ce voiai s― vezi Piramidele? îl întreb , ca să ă ă schimbe vorba de la problema tarabei.

Am auzit multe despre ele, zise b― iatul, eviă tînd să vorbeasc despre vis. Acum comoara era o amintireă dureroas , şi fl c ul evita s se gîndeasă ă ă ă c la ea.ă

Eu nu cunosc pe nimeni pe aici care s― vrea să ă traverseze deşertul numai ca s vad Piramidele, spuseă ă Negustorul. Nu sînt decît un munte de pietre. Po i s - iţ ă ţ faci şi tu una în b t tur .ă ă ă

N-a― i visat niciodat s c l tori i? a întrebatţ ă ă ă ă ţ b iatul, servind înc un client care intrase în pră ă ăv lie.ă

Dou zile mai tîrziu b trînul încerc s aduc vorbaă ă ă ă ă despre etajer .ă

Nu-mi plac schimb― rile, începu Negustorul. Niciă eu, nici tu nu sîntem ca Hassan, comerciantul cel bogat. Dac el d greş într-o afacere, nu l-ar atină ă ge prea mult. Dar noi doi trebuie s tr im cu greă ă şelile noastre.

"E adev rat", reflect b iatul.ă ă ă De ce vrei etajera aceea? mai ― întreb Negusă torul. Vreau s― m întorc mai repede la oile mele.ă ă

Trebuie s profit m cînd norocul e de partea noasă ă tr , şiă s facem totul ca s -l ajut m tot aşa cum ne ajut şi elă ă ă ă pe noi. Asta se numeşte început de Bun Augur. Sau "norocul încep torului".ă

B trînul r mase o vreme t cut. Apoi spuse:ă ă ă Profetul ne-a dat Coranul ― şi nu ne-a l sat deă cît

cinci porunci ca s le urm m în via . Cea maiă ă ţă important e urm toarea: exist un singur Dumă ă ă nezeu.

Celelalte sînt: s ne rug m de cinci ori pe zi, s postimă ă ă în luna Ramadanului, s -i miluim pe s raci.ă ă

Se opri. Avea ochii în lacrimi cînd a pomenit despre Profet. Era un om cucernic şi cu tot neastîmp rul luiă încerca s -şi tr iasc via a dup rînduial musulman .ă ă ă ţ ă ă ă

― Şi care este a cincea porunc ? întreb b iatul.ă ă ă Acum dou― zile mi-ai spus c n-am visat niciă ă odată

s c l toresc, r spunse Negustorul. A cincea poruncă ă ă ă ă pentru oricare musulman este s fac o că ă ăl torie.ă Trebuie s mergem, m car o dat în via , în oraşulă ă ă ţă sfînt Mecca. Mecca e mult mai departe decît Piramidele. Cînd eram tîn r, am ales s strîng pu inii bani pe care-iă ă ţ aveam ca s deschid pr v lia asta. M gîndeam c-o să ă ă ă ă fiu bogat într-o zi şi o s merg la Mecca. Am început să ă cîştig, dar nu puteam s las pe nimeni s aib grij deă ă ă ă cristaluri, pentru c acestea sînt lucruri gingaşe. Şi-nă timpul sta, veă deam mul i oameni trecînd prin fa aţ ţ pr v liei, spre Mecca. Unii erau pelerini boga i, careă ă ţ mergeau cu alai de servitori şi de c mile, dar cei maiă mul i erau mult mai s raci decît mine. Se duceau şi seţ ă întorceau cu to ii mul umi i, şi puneau la uşa caselor lorţ ţ ţ simbolurile pelerinajului. Unul dintre ei, un cizmar care tr ia din cîrp citul înc l rilor altora, mi-a povestit c-aă ă ă ţă umblat aproape un an prin deşert, dar era mult mai obosit cînd trebuia s bat cîteva str zi din Tanger caă ă ă s cumpere piele.ă

De ce nu mergi acum la Mecca? ― întreb flă ăcăul. Pentru c― Mecca m ine în via . M face să ă ţ ţă ă ă

suport toate zilele astea neschimbate, vasele astea t cute pe rafturi, prînzul şi cina în taverna aia oribil .ă ă Mi-e fric s -mi împlinesc visul, şi pe urm s nu maiă ă ă ă am nici un motiv s tr iesc. Tu tr ieşti cu visul oilor şi ală ă ă Piramidelor. Eşti deosebit de mine, pentru c doreşti s -ă ăi realizezi visurile. Eu nu vreau decît s visez la Mecca.ţ ă

Mi-am închipuit de mii de ori traversarea deşertului, momentul sosirii în pia a unde se afl Piatra Sfînt , celeţ ă ă şapte ocoluri pe care trebuie s i le dau înainte de a oă

atinge. Mi-am închipuit cî i oameni ar fi în jurul meu, înţ fa a mea, în discu iile şi rug ciunile pe care le vomţ ţ ă împ rt şi cu to ii. Dar mi-e team s nu fie o mareă ă ţ ă ă dezam gire, şi atunci prefer doar s visez, în acea zi,ă ă Negustorul îi d du voie fl c ului s meşterească ă ă ă ă etajera. Nu to i pot vedea visurile în acelaşi fel.ţ

Au mai trecut dou luni şi taraba a adus mul i clien iă ţ ţ în pr v lia de cristaluri. Fl c ul socoti c , înc şase luniă ă ă ă ă ă dac ar mai munci, s-ar putea întoară ce în Spania, ar putea cump ra şaizeci de oi şi chiar mai mult deă şaizeci. În mai pu in de un an şi-ar dubla turma şi arţ putea face nego cu arabii penţ tru c acum reuşea să ă vorbeasc limba aceea ciuă dat . Dup diminea a aceeaă ă ţ din pia nu se mai folosise de Urim şi Turim pentru cţă ă Egiptul devenise un vis tot aşa de dep rtat pentru elă cum era oraşul Mecca pentru Negustor. Acum b iatulă era mul umit cu munca lui şi se gîndea mereu la ziua înţ care avea s debarce la Tarifa ca înving toră ă .

"Încearc s ştii totdeauna ce vrei", îi spuseseă ă b trînul rege.ă

B iatul ştia, şi pentru asta muncea. Poate comoaă ra lui însemnase tocmai s ajung pe acel p mînt str in,ă ă ă ă s se întîlneasc cu un ho şi s -şi dubleze turma f ră ă ţ ă ă ă s fi cheltuit un ban.ă

Era mîndru de el. Înv ase lucruri importante,ăţ precum comer ul cu cristaluri, limbajul f r cuţ ă ă vinte şi semnele. Într-o dup -amiaz , a v zut un b rbat în susulă ă ă ă str zii plîngîndu-se c nu g sea un loc potrivit ca s beaă ă ă ă ceva dup urcuşul acela. Cum b iatul cunoştea limbajulă ă semnelor, îl chem pe bă ătrîn ca s -i vorbeasc .ă ă

Hai s― vindem ceai oamenilor care suie stră ădu a, îiţ spuse el.

Mul― i oameni vînd ceai pe-aici, a r spuns Neţ ă -gustorul.

Dar noi putem vinde ceai ― în pahare de cristal. Aşa oamenilor o s le plac ceaiul, dar vor cumă ă p ra şiă paharele. Pentru c ce-i place omului cel mai mult esteă frumuse ea.ţ

Negustorul îl privi pe fl c u o vreme. Nu i-a r spunsă ă ă nimic. Dar seara, dup ce şi-a f cut rugă ă ăciunile, şi-a închis pr v lia, s-a aşezat pe trotuar împreun cu el şi l-ă ă ăa poftit s fumeze din narghiă lea, pipa aceea ciudat peă care o foloseau arabii.

De fapt, ce vrei s― faci? a întrebat b trînulă ă Negustor de cristaluri.

V-am mai spus. Trebuie s― cump r la întoară ă cere oi. Pentru asta am nevoie de bani.

B trînul mai puse nişte j ratec în narghilea, apoiă ă trase îndelung din pip .ă

Am pr― v lia asta de treizeci de ani. Cunoscă ă cristalul bun, şi pe cel prost, şi ştiu toate m run iă ţ şurile negustoriei şi pr v liei. Sînt deprins cu mă ă ărimea şi cu angaralele ei, aşa cum este. Dac tu o s vinzi ceai înă ă pahare, pr v lia o s creasc . Atunci eu o s trebuiască ă ă ă ă ă s -mi schimb felul de via .ă ţă

― Şi nu e bine? S― înt obişnuit cu via a mea. Înainte s vii tu, mţ ă ă

gîndeam c mi-am pierdut atîta timp stînd pe loc, înă timp ce prietenii mei se tot schimbau, d deau falimentă sau prosperau. Asta m f cea foarte trist. Acum ştiu că ă ă nu era chiar aşa: pr v lia are exact m rimea pe care euă ă ă am vrut totdeauna s o aib . Nu vreau s m schimbă ă ă ă fiindc nu ştiu cum s m schimb. Sînt deja foarteă ă ă obişnuit cu mine însumi.

Fl c ul nu ştia ce s spun .ă ă ă ăB trînul continu :ă ă

Tu ai fost o binecuv― întare pentru mine. Şi acum în eleg un lucru: orice binecuvîntare care nu eţ acceptat se schimb în blestem. Eu nu mai vreauă ă nimic de la via . Iar tu m sileşti s v d bog ii şiţă ă ă ă ăţ orizonturi pe care nu le-am b nuit niciodat . Acum c leă ă ă

cunosc şi-mi cunosc posibilit ile uriaşe, m voi sim iăţ ă ţ mai r u ca înainte. Pentru c ştiu c pot avea tot şi euă ă ă nu vreau.

"Bine c nu i-am spus nimic vînz torului de floă ă ricele", gîndi b iatul.ă

Au continuat s fumeze narghilea pîn ce soaă ă rele s-a ascuns. Vorbeau în arab , şi b iatul era mulă ă umit deţ sine, pentru c vorbea araba. Fusese o vreme cînd elă credea c oile îl pot înv a totul deă ăţ spre lume. Dar iat ,ă oile nu ştiau araba.

"Trebuie s mai fie în lume şi alte lucruri pe care oileă nu le ştiu", şi-a spus b iatul, privindu-l pe Negustor înă t cere. "Pentru c ele nu fac altceva decît s caute apă ă ă ă şi hran ."ă

"Cred c nu ele sînt cele care m înva : eu sînt celă ă ţă care învăţ."

― Maktub, spuse Negustorul în cele din urm .ă Ce ― înseamn asta?ă Trebuia s― te naşti arab ca s în elegi, r să ă ţ ă punse

el. Dar traducerea ar fi ceva precum: "Aşa st scris."ăŞi-n timp ce stingea jarul din narghilea, îi spuse

fl c ului c putea s înceap s vînd ceai în paă ă ă ă ă ă ă hare. Uneori e imposibil s st vileşti şuvoiul vie ii.ă ă ţ

Oamenii urcau str du a şi oboseau. Dar sus peă ţ culme îi întîmpina o pr v lie de cristaluri frumoase cuă ă ceai de ment r coritor. Oamenii intrau s bea ceaiulă ă ă care era servit în minunate pahare de cristal.

Niciodat nu s-a gîndit nevast -mea la aşa ceva, îşiă ă amintea cîte unul, şi cump ra cîteva pahare, penă tru că avea musafiri în seara aceea: invita ii lui or s r mînţ ă ă ă impresiona i de frumuse ea cupelor. Altţ ţ cineva încredin a c ceaiul era totdeauna mai gusţ ă tos cînd era servit în vase de cristal, pentru c p stra mai bineă ă aroma. Un al treilea spunea c în Orient era tradi ia să ţ ă

se foloseasc vase de cristal la ceai, pentru c aveauă ă puteri magice.

În scurt timp se r spîndi vestea şi o mul ime deă ţ oameni suia dealul pîn sus ca s cunoasc pră ă ă ăv liaă care f cea ceva nou într-o negustorie aşa de veche. S-ăau mai deschis pr v lii de ceai în cupe de cristal, dară ă nu erau în vîrful dealului, aşa c erau tot timpul pustii.ă

Curînd, Negustorul a trebuit s mai angajeze doiă oameni. Începu s importe, pe lîng cristaluri, cantit iă ă ăţ enorme de ceai care erau zilnic consumate de b rba iiă ţ şi femeile însetate de lucruri noi.

Aşa s-au scurs şase luni.

Fl c ul se deştept înainte de r s ritul soareă ă ă ă ă lui. Trecuser unsprezece luni şi nou zile de cînd c lcaseă ă ă pentru prima oar pe continentul african.ă

Se îmbr c cu veşmintele lui arabe de in alb,ă ă cump rate special pentru ziua aceea. Îşi aşez vă ă ălul pe cap, fixîndu-l cu un inel f cut din piele de c mil . Îşiă ă ă încal sandalele noi şi coborî f r nici un zgomot.ţă ă ă

Oraşul mai dormea înc . Îşi f cu un sandviş cu susană ă şi b u un ceai fierbinte din paharul de crisă tal. Apoi se aşez în pragul uşii, fumînd singur din narghilea.ă

A fumat singur, f r a se gîndi la nimic, asculă ă tînd doar foşnetul necontenit al vîntului care sufla, aducînd mireasma deşertului. Dup ce a ispr vit de fumat, şi-aă ă vîrît mîna într-unul din buzunarele hainelor şi a r masă contemplînd ceea ce scosese din untru.ă

Era un mald r de bani. Destul cît s cumperi o sută ă ă dou zeci de oi, un bilet de întoarcere şi o licen deă ţă comer între ara lui şi ara unde se afla.ţ ţ ţ

A aşteptat r bd tor ca b trînul s se trezeasc şi să ă ă ă ă ă deschid pr v lia. Atunci amîndoi or s mai bea ună ă ă ă ceai.

Azi plec, a spus fl― c ul. Am bani ca s -mi cump ră ă ă ă

oile. Dumneata ai bani ca s mergi la Mecca.ăB trînul nu-i r spunse.ă ă

Binecuv― înteaz -m , îi mai ceru b iatul. Dumă ă ă neata m-ai ajutat.

B trînul continua s preg teasc ceaiul în tă ă ă ă ăcere. Dup o vreme îns , se întoarse spre b iat.ă ă ă

S― înt mîndru de tine, spuse. Ai adus suflet în pr v lia mea de cristaluri. Dar s ştii c eu nu m ducă ă ă ă ă la Mecca. La fel cum ştiu c tu n-o s cumperi iar oi.ă ă

Cine ― i-a spus asta? întreb fl c ul speriat.ţ ă ă ă ― Maktub, rosti simplu b trînul Negustor deă

Cristaluri.Şi-l binecuvînt .ă

Fl c ul se duse în camera lui şi-şi strînse toateă ă lucrurile. Erau trei saci mari şi plini. Cînd s ias ,ă ă observ c într-un col al camerei r m sese vechea luiă ă ţ ă ă desag de p stor. Totul era strîns şi el aproape c nu-şiă ă ă mai amintea de ea. În untru se mai aflau aceeaşi carteă şi haina. Cînd scoase haina, cu gînd s-o dea vreunui b iat pe strad , cele dou pietre c zur pe jos. Urim şiă ă ă ă ă Tumim.

Fl c ul şi-a adus aminte de b trînul rege, şi s-a mirată ă ă cînd şi-a dat seama de cît vreme nu se mai gîndise laă asta. Un an întreg muncise f r preget, gîndindu-seă ă numai la cum s fac rost de bani ca s nu se întoarcă ă ă ă cu capul plecat în Spania.

"Nu renun a niciodat la visurile tale", îi spuţ ă sese b trînul rege. "Urmeaz semnele."ă ă

Fl c ul le ridic pe Urim şi Tumim de jos şi avu iară ă ă senza ia aceea c b trînul ar fi fost pe-aproape.ţ ă ă Muncise din greu un an, iar semnele ar tau acum că ă venise momentul s plece.ă

"O s fiu din nou ce eram înainte", şi-a spus flă ăc ul.ă "Iar oile nu m-au înv at s vorbesc arabaăţ ă ."

Cu toate acestea, oile îl înv aser un lucru mult maiăţ ă important: c exista un limbaj pe lume pe care îlă în elegeau to i şi pe care fl c ul îl folosise în tot acelţ ţ ă ă timp ca s fac s prospere pr v lia. Era limă ă ă ă ă bajul entuziasmului, al lucrurilor f cute cu dragosă te şi voin ,ţă în c utarea unui lucru pe care-l doreai sau în careă credeai. Tangerul nu mai era un oraş str in, iar el sim iă ţ c în acelaşi fel cum cucerise acel oraş putea cuceri şiă lumea.

"Cînd î i doreşti un lucru, tot Universul conspir laţ ă realizarea dorin ei tale", spusese b trînul rege.ţ ă

Numai c b trînul rege nu pomenise nimic deă ă spre tîlh rii, de deşerturi nesfîrşite, de oameni care-şi cunoscă visele dar nu vor s şi le împlineasc . Bă ă ătrînul rege nu-i spusese c Piramidele nu erau deă cît un munte de pietre şi oricine şi-ar fi putut face unul în ograda lui. Şi mai uitase s spun c atunci cînd ai bani ca s - i cumperi oă ă ă ă ţ turm mai mare deă cît cea pe care ai avut-o, chiar trebuie s cumperi acea turm .ă ă

Fl c ul lu desaga şi o puse lîng ceilal i saci. Coborîă ă ă ă ţ sc rile; b trînul servea o familie de str ini în timp ceă ă ă al i doi clien i se aflau în pr v lie bînd ceai din pahareleţ ţ ă ă de cristal. Era mişcare destul penă tru ceasul acela al dimine ii. Din locul unde st tea, v zu pentru prima oarţ ă ă ă c p rul b trînului Neă ă ă gustor sem na bine cu p rulă ă b trînului rege. Îşi aminti de zîmbetul cofetarului, dină prima lui zi la Tanger, cînd nu avea unde se duce nici ce mînca; şi acel zîmbet amintea de b trînul rege.ă

"Ca şi cum ar fi trecut pe aici şi ar fi l sat semă ne", reflect . "Ca şi cum fiecare I-ar fi cunoscut pe regeleă acesta într-un moment al vie ii lui. Dar la urma urmelor,ţ el a spus c se ar ta tuturor celor care-şi tr iescă ă ă Legenda Personal ."ă

Plec f r a-şi lua r mas bun de la Negustorul deă ă ă ă Cristaluri. Nu voia s plîng , pentru c oamenii l-ar fiă ă ă putut vedea. Dar o s -i fie dor de vremea aceea şi deă toate lucrurile bune pe care le înv ase. Avea maiăţ

mult încredere în sine şi dorea s cuă ă cereasc lumea.ă"Dar m duc pe cîmpurile pe care le cunosc deja, şiă

voi conduce iar şi oile." Şi nu mai fu mul umit cuă ţ hot rîrea lui. Muncise un an întreg ca s -şi îmă ă plinească un vis, iar acest vis îşi pierdea din importan cu fiecareţă minut. Poate pentru c nu era visul lui.ă

"Cine ştie, o fi mai bine s fii ca Negustorul deă Cristaluri: s nu mergi niciodat la Mecca şi s tră ă ă ăieşti din dorin a de a o cunoaşte." Dar le strîngea pe Urim şiţ Tumim în mîn şi aceste pietre îi dă ădeau for a şi dorin aţ ţ b trînului rege. Printr-o coină ciden ţă sau un semn,― gîndi fl c ul ă ă ajunse chia― r la barul unde intrase în prima zi. Nu mai era nici urm de ho , iar patronul îiă ţ aduse o ceaşc de ceai.ă

"Oricînd voi putea s redevin p stor", gîndi fl c ul.ă ă ă ă "Am înv at s îngrijesc de oi şi n-o s uit niciodat . Darăţ ă ă ă s-ar putea s nu mai am alt ocazie s ajung laă ă ă Piramidele din Egipt. B trînul avea un colan de aur şi-miă ştia povestea. Era un rege adev rat, un rege în elept."ă ţ

Se afla la doar dou ore de mers pe mare de cîmă piile Andaluziei, îns avea un deşert imens între el şiă Piramide. Dar fl c ul în elese poate în alt fel aceeaşiă ă ţ situa ie: în realitate el era cu dou ore mai aproape deţ ă comoara lui. În plus, pentru a face aceste dou ore deă mers, întîrziase aproape un an întreg.

"Ştiu pentru ce vreau s m întorc la oile mele. Leă ă cunosc deja; nu- i dau mult de lucru şi pot fi iubite. Nuţ ştiu dac deşertul poate fi iubit, dar deă şertul ascunde comoara mea. Dac nu reuşesc s-o g sesc, voi puteaă ă oricînd s m întorc acas . Dar dintr-o dat , via a mi-aă ă ă ă ţ dat bani destui, iar eu am tot timpul la dispozi ie; deţ ce nu?"

Sim i o bucurie imens în acel moment. Oriţ ă cînd putea s redevin p stor. Oricînd putea s reă ă ă ă devină vînz tor de cristaluri. Poate c lumea avea multe alteă ă comori ascunse, dar el avusese un vis repetat şi întîlnise un rege. Asta nu i se întîmpla oricui.

Era mul umit cînd ieşi din bar. Îşi aminti c unulţ ă dintre furnizorii Negustorului aducea cristalurile în caravane care str b teau deşertul. Tot le mai iă ă ţ nea pe Urim şi Tumim în mîn ; datorit acelor dou pietreă ă ă revenise pe drumul comorii lui.

"Întotdeauna sînt în preajma celor care-şi trăiesc Legenda Personal ", îi spusese b trînul rege.ă ă

Nu costa nimic dac mergea pîn la depozit ca să ă ă afle dac într-adev r Piramidele chiar erau aşa deă ă departe.

Englezul şedea într-o hardughie mirosind a animale, sudoare şi praf. H r baia nu se putea chema depozit,ă ă abia dac era un şopron. "Toat via a m-am chinuit, caă ă ţ s ajung s trec printr-un loc ca sta", gîndi, în timp ceă ă ă r sfoia distrat o revist de chimie. "Zece ani de studiuă ă s m conduc la grajd."ă ă ă

Dar trebuia s mearg mai departe. Trebuia să ă ă cread în semne. Toat via a lui, toate studiile leă ă ţ dedicase c ut rii limbajului unic pe care-l vorbeaă ă Universul. La început se interesase de esperanto, apoi de religii, şi în sfîrşit, de Alchimie. Ştia s voră bească esperanto, în elegea perfect felurite religii, dar înc nuţ ă devenise Alchimist. Reuşise s descifreă ze lucruri importante, e-adev rat. Dar cercet rile lui ajunseseră ă ă într-un punct de unde nu mai puteau progresa deloc. Încercase în zadar s intre în contact cu vreună alchimist. Îns alchimiştii erau oaă meni ciuda i care seţ gîndeau numai la ei şi aproape totdeauna refuzau să dea o mîn de ajutor. Cine ştie, poate nu descoperiseră ă taina Marii Opere - numit― Piatra Filozofal ă ă ― şi de aceea se închideau în t cere.ă

Cheltuise deja o parte din averea moştenit de laă tat l lui în c utarea zadarnic a Pietrei Filozofale.ă ă ă Frecventase cele mai bune biblioteci din lume şi-şi

cump rase c r ile cele mai importante şi mai rareă ă ţ despre alchimie. Într-una din ele descoperi c în urmă ă cu mul i ani, un faimos alchimist arab viziţ tase Europa. Se spunea c num ra peste dou sute de ani, că ă ă ă descoperise Piatra Filozofal şi Elixirul Vie ii Lungi.ă ţ Englezul r m sese impresionat de poă ă vestire. Dar totul ar fi r mas doar o legend , dac un prieten de-al lui ă ă ă ― cînd s-a întors dintr-o expedi ie arheologic din deşertţ ă

nu i-ar fi povestit despre un arab ― înzestrat cu puteri extraordinare.

Locuieşte în oaza Al-Fayoum, i-a spus prietenul. Iar oamenii spun c are dou sute de ani şi c ştie să ă ă ă transforme orice metal în aur.

Englezul nu mai putea de bucurie. Renun imeţă diat la toate obliga iile, îşi strînse c r ile cele maiţ ă ţ importante şi acum st tea aici, în acel depozit seă -m nînd cu o hardughie de grajd, în timp ce afar oă ă caravan imens se preg tea s traverseze Sahara.ă ă ă ă Caravana trecea prin Al-Fayoum.

"Trebuie s -l cunosc pe blestematul sta de Ală ă -chimist", gîndi Englezul. Şi duhoarea de animale deveni parc mai uşor de suportat.ă

Un tîn r arab, înc rcat cu o mul ime de cufere, intră ă ţ ă în ad postul unde era Englezul şi-l salut .ă ă

Unde merge― i? întreb tîn rul arab.ţ ă ă ― În deşert, r spunse Englezul, şi-şi continu lectura.ă ă

Nu avea acum chef de taclale. Trebuia s -şi amintească ă tot ce înv ase în zece ani, fiindc Alăţ ă chimistul pesemne c avea s -l supun la ceva înă ă ă cerc ri.ă

Tîn rul arab scoase o carte şi începu s citeasc .ă ă ă Cartea era în spaniol . "Tot e bine", gîndi Englezul.ă

Ştia spaniola mai bine decît araba, şi dac flă ăc ulă sta mergea pîn la Al-Fayoum, avea cu cine sta deă ă

vorb cînd nuă va mai fi ocupat cu lucruri importante.

"Ce lucru caraghios", gîndi fl c ul pe cînd înă ă cerca înc o dat s citeasc scena înmormînt rii cu careă ă ă ă ă începea cartea. "De aproape doi ani vreau s-o citesc şi nu reuşesc s trec de paginile astea."ă

Chiar şi f r a fi întrerupt de vreun rege, tot nuă ă izbutea s se concentreze. Înc se mai îndoia deă ă hot rîrea lui. Dar începuse s în eleag un lucruă ă ţ ă important: deciziile erau abia începutul unui lucru. Cînd cineva lua o decizie, de fapt se cufunda într-un torent puternic ce-l ducea în locuri pe care nici nu le visase în momentul lu rii hot rîrii.ă ă

"Cînd m-am hot rît s plec în c utarea comorii mele,ă ă ă niciodat nu mi-am închipuit c voi lucra înă ă tr-o pr v lieă ă de cristaluri", gîndi tîn rul, ca pentru a-şi confirmaă ra ionţ amentul. "La fel, caravana asta poate fi o decizie de-a mea, dar parcursul ei va fi un mister."

În fa a lui se afla un european care şi el citea o carte.ţ Europeanul era antipatic, şi-l privise cu dispre cîndţ intrase. Poate chiar ar fi putut deveni prieteni, dar europeanul i-o t iase scurt.ă

Fl c ul a închis cartea. Nu voia s mai fac nimic dină ă ă ă ceea ce îl putea face asem n tor europeanului. Scoaseă ă pe Urîm şi pe Tumim din buzunar şi începu s se joaceă cu ele.

Str inul strig deodat :ă ă ă Un Urim ― şi un Tumim!

Fl c ul vîrî iute pietrele în buzunar.ă ă Nu-s de v― înzare, zise. Nu fac prea mult, r― spunse englezul. Sînt cristaleă

de roc , atîta doar. Sînt milioane de cristale de roc peă ă p mînt, dar pentru cine se pricepe, acesă tea sînt Urim şi Tumim. Nu ştiam c exist în pară ă tea asta a lumii.

S― înt darul unui rege, spuse fl c ul.ă ăStr inul amu i. Apoi b g mîna în buzunar şi scoase,ă ţ ă ă

tremurînd, dou pietre identice.ă Ai spus ceva despre un rege, zise.― ― Şi nu crede i c regii stau de vorb cu cioţ ă ă banii,

replic fl c ul, încercînd astfel s încheie discu ia.ă ă ă ă ţ Dimpotriv― . P storii au fost primii care auă ă

recunoscut un rege pe care restul lumii a refuzat s -lă cunoasc . De aceea este foarte probabil ca regii s steaă ă de vorb cu ciobanii.ă

Şi complet , de team ca b iatul s nu în eleaă ă ă ă ţ gă greşit:

Scrie ― în Biblie. În aceeaşi carte care m-a înv atăţ cum s le fac pe acest Urim şi acest Tumim. Acesteă pietre erau singura form de ghicit îng duă ă it deă Dumnezeu. Preo ii le purtau într-un colan de aur.ţ

Fl c ul era mul umit c ină ă ţ ă trase în acel depozit. Poate c― şi sta este un semn, spuse Engleă ă zul,

parc gîndind cu voce tare.ă Cine v-a spus despre semne?―

Interesul flăc ului creştea v zînd cu ochii.ă ă Totul ― în via este numai semne, a spus Enţă glezul,

închizînd, de data aceasta, revista pe care o citea. Universul este creat într-o singur limb pe care toată ă ă lumea o în elege, dar acum a uitat-o. Eu caut acestţ limbaj universal, pe lîng alte lucruri. De aceea sînt aici.ă Pentru c trebuie s întîlnesc un om care cunoaşteă ă acest Limbaj universal. Un Alchimist.

Discu ia a fost întrerupt de patronul depozitului.ţ ă Ave― i noroc, zise arabul cel gras. Ast sear pleacţ ă ă ă

o caravan spre Al-Fayoum.ă Dar eu merg ― în Egipt, zise fl c ul.ă ă Al-Fayoum este ― în Egipt, îi r spunse st pîă ă nul. Ce

fel de arab eşti tu?Fl c ul i-a r spuns c era spaniol. Englezul seă ă ă ă

bucur : chiar dac era îmbr cat ar beşte, b iatul eraă ă ă ă ă european.

El nume― şte semnele "noroc", zise Englezul după ce arabul cel gras ieşi. Dac aş putea, aş scrie oă enciclopedie uriaş despre cuvintele "noroc" şiă "coinciden ". Cu aceste cuvinte se scrie Limbajulţă Universal.

Apoi îi spuse b iatului c nu fusese nici o "coină ă -ciden " s -l întîlneasc cu Urim şi Tumim în mîn . Îlţă ă ă ă întreb dac şi el mergea în c utarea Alchimistului.ă ă ă

Eu s― înt în c utarea unei comori, r spunse bă ă ăiatul, dar se c i imediat.ă

Englezul îns p ru c nu a b gat de seam cuvinteleă ă ă ă ă lui.

― Într-un fel, şi eu tot asta caut. Dar nu ― ştiu ce înseamn Alchimie, completă ă

fl c ul, tocmai cînd patronul depozitului îi chem afar .ă ă ă ă

Eu s― înt Conduc torul Caravanei, spuse un b rbată ă cu barb lung şi ochi întuneca i. Am drept de via şiă ă ţ ţă de moarte asupra fiec rei persoane pe care o duc.ă Pentru c deşertul e o femeie capriciă oas şi uneori îiă scoate din min i pe oameni.ţ

Erau aproape dou sute de oameni şi de dou oriă ă mai multe animale: c mile, cai, m gari, p s ri. Englezulă ă ă ă avea o mul ime de cufere pline cu c r i. Erau femei,ţ ă ţ copii şi mai mul i b rba i cu spada la cing toare şi lungiţ ă ţ ă archebuze ag ate pe um r. Un vacarm îngrozitorăţ ă umplea locul, iar Conduc torul trebui s repete de maiă ă multe ori pentru ca s auă d to i.ă ţ

Exist― multe soiuri de oameni, şi dumnezei diferi iă ţ în inima fiec ruia. Dar singurul meu Dumă nezeu este Allah, şi pe El jur c voi face tot ce va fi posibil şi tot ceă va fi mai bine ca s mai birui o dat deşertul. Acumă ă vreau ca fiecare dintre voi s jure pe Dumnezeul în careă crede, în adîncul sufletului lui, c mi se va supune înă orice împrejurare, în deşert, nesupunerea înseamnă moarte.

Un murmur sc zut travers mul imea. Jurau to i,ă ă ţ ţ încet, în fa a Dumnezeului lor.ţ

Fl c ul jur pe Isus Cristos. Englezul r mase t cut.ă ă ă ă ă Murmurul dur mai mult decît un simplu jur mînt:ă ă

oamenii cereau şi protec ia cerului.ţSe auzi un sunet lung de goarn , şi fiecare înă c lecă ă

pe animalul lui. Fl c ul şi Englezul cumpă ă ăraser c mile,ă ă aşa c s-au suit mai greu. Fl c ului îi era mil de c milaă ă ă ă ă Englezului era ― înc rcat cu ditamai poverile, cu c r i.ă ă ă ţ

Nu exist― coinciden e, repet Englezul, înă ţ ă cercînd s continue discu ia început în depozit. Un prieten m-aă ţ ă adus pîn aici, fiindc îl cunoştea pe un arab care...ă ă

Dar caravana porni la drum, şi era imposibil s auziă ce spunea Englezul. Ştia îns exact despre ce eraă vorba: lan ul misterios care uneşte un lucru cu altul,ţ care-l f cuse s devin p stor, s aib de dou oriă ă ă ă ă ă ă acelaşi vis, şi s ajung într-un oraş aproape de Africa,ă ă şi s întîlneasc în pia un rege, şi s fie tîlh rit pentruă ă ţă ă ă ca s cunoasc pe negustorul de crisă ă taluri, şi...

"Cu cît ajungi mai aproape de vis, cu atît Legenda Personal se transform într-o adev rat ra iune de aă ă ă ă ţ tr i", gîndi b iatul.ă ă

Caravana îşi începu drumul spre apus. C l toă ă reau diminea a, f ceau popas cînd soarele ardea prea tare,ţ ă şi-şi reluau drumul pe înserat. Fl c ul vorbea pu in cuă ă ţ Englezul, care-şi petrecea mai tot timpul cu c r ile.ă ţ

Atunci începu s observe în t cere mersul aniă ă malelor şi al oamenilor prin deşert. Acum totul era foarte diferit de ziua plec rii: în ziua aceea, înv lă ăm şeal şi strig te,ă ă ă plînsete de copii, nechezat de animale, totul se amesteca cu poruncile nervoase ale c l uzelor şiă ă negustorilor.

Dar în deşert, st pîneau doar vîntul etern, liă niştea şi copitele animalelor. Chiar şi c l uzele voră ă beau pu inţ între ele.

Am traversat de multe ori nisipurile astea, spuse― un c milar într-o sear . Dar deşertul aşa de mare, zareaă ă aşa de departe, te fac s te sim i mic şi s taci.ă ţ ă

Fl c ul în elese ce voia omul acela s spun , chiară ă ţ ă ă dac nu mai c lcase vreodat printr-un deă ă ă şert. De cîte ori privea marea sau focul, era în stare s stea oreă întregi t cut, f r s se gîndeasc la niă ă ă ă ă mic, cufundat în imensitatea şi for a elementelor.ţ

"Am înv at ceva şi cu oile şi cu cristalurile", gîndi el.ăţ "Pot s înv şi cu deşertul. Acesta mi se pare maiă ăţ b trîn şi mai în elept."ă ţ

Vîntul nu se oprea niciodat . Fl c ul îşi aminti deă ă ă ziua în care a sim it chiar vîntul acesta, aşezat peţ fortifica iile din Tarifa. Poate c acum atingea uşor lînaţ ă oilor lui care continuau s caute hran şi ap peă ă ă cîmpiile Andaluziei.

"Nu mai sînt oile mele", îşi zise în sinea lui, şi nu sim i nici un dor. "Pesemne c s-au obişnuit cu un nouţ ă p stor şi m-au uitat. Asta e bine. Cine este obişnuit să ă umble, cum sînt oile, ştie c vine o zi cînd e nevoie să ă pleci."

Apoi îşi aminti de fata negustorului şi avu cer-titudinea c se m ritase. Cine ştie, cu vreun vînză ă ător de floricele sau cu un p stor care şi el ştia s -i citeasc şiă ă ă s -i povesteasc istorii nemaiauzite; la urma urmelor,ă ă doar nu era singurul. Dar îl impresion presim irea lui:ă ţ poate c şi el va înv a într-o zi istoria asta a Limbajuluiă ăţ Universal, care cuprinde trecutul şi prezentul tuturor oamenilor. "Presim iri", cum obişnuia mama lui sţ ă spun . Fl c ul începu s în eleag c presim irile sîntă ă ă ă ţ ă ă ţ cufund ri rapide pe care sufletul le f cea în Curentulă ă Universal al vie ii, unde istoriile tuturor oamenilor sîntţ legate între ele şi putem afla tot pentru c totul stă ă scris.

"Maktub", zise fl c ul, amintindu-şi de negusă ă torul de cristaluri.

Deşertul era uneori din nisip, alteori din piatr . Cîndă caravana ajungea în dreptul unei pietre, o ocolea; dacă se aflau în fa a unei stînci, f ceau un ocol mai lung.ţ ă Dac nisipul era prea fin pentru copitele c milelor,ă ă

c utau un drum cu nisip mai mare. Uneă ori solul era acoperit de sare, acolo unde trebuie s fi existat vreună lac. Atunci animalele se împotmoleau, iar st pîniiă c milelor coborau şi desc rcau animalele. Apoi luauă ă poverile chiar ei, în spinare, treceau de partea înşel toare a drumului şi înc ră ă cau din nou animalele. Dac o c l uz se îmbolnă ă ă ă ăvea sau murea, st pînii deă c mile tr geau la sor i şi alegeau o nou c l uz .ă ă ţ ă ă ă ă

Şi toate acestea se întîmplau cu un singur scop: indiferent de cîte ocoluri d deau, caravana meră gea totdeauna spre aceeaşi direc ie. Dup ce depţ ă ăşeau obstacolele, ea întorcea fruntea din nou c tre astrulă care indica pozi ia oazei. Cînd oamenii veţ deau acea stea str lucind pe cer în zori, ştiau c ea arat un loc cuă ă ă ap , femei, curmale şi palmieri. Nuă mai Englezul nu b ga de seam nimic: era mai tot timpul cufundat înă ă lectura c r ilor lui.ă ţ

Şi fl c ul avea o carte, pe care încercase s o ciă ă ă -teasc în primele zile de c l torie. Dar g sea mult maiă ă ă ă interesant s priveasc la caravan şi s asculă ă ă ă te vîntul. A înv at s -şi cunoasc mai bine c mila şi s prindăţ ă ă ă ă ă drag de ea, aşa c a aruncat cartea. Era o povară ă inutil , în ciuda faptului c b iatul îşi crease oă ă ă supersti ie ţ de c― îte ori deschidea cartea, întîlnea pe cineva important.

Într-un tîrziu se împrieteni cu un c milar care că ă-l torea mereu al turi de el. Noaptea, cînd se opreau înă ă jurul focurilor de tab r , obişnuia s -i povesă ă ă tească aventurile lui de p stor.ă

Într-una din aceste conversa ii, st pînul de cţ ă ămile a început s vorbeasc despre via a lui.ă ă ţ

Eu locuiam undeva aproape de Cairo, povesti el.― Aveam gr dina mea de zarzavat, copiii mei şi o viaă ţă care nu trebuia s se schimbe pîn la moarte, într-ună ă an, cînd recolta a fost mai bun , ne-am dus cu to ii laă ţ Mecca şi mi-am îndeplinit singura obliga ie care maiţ lipsea vie ii mele. Puteam s mor în pace, şi asta îmiţ ă

pl cea. Dar într-o zi p mîntul a început s tremure şiă ă ă Nilul a crescut peste poate. Tot ce gîndisem c numaiă altora li se poate întîmpla, mi s-a întîmplat mie. Vecinii mei s-au speriat c -şi vor pierde m slinii în inunda ie;ă ă ţ nevast -mea s-a temut ca nu cumva fiii noştri s fieă ă lua i de ape. Iar eu m-am îngrozit c o s -mi v d distrusţ ă ă ă tot ce realizasem pîn atunci. Dar n-am avut de ales.ă Pămîntul n-a mai putut fi folosit şi a trebuit s caut altă mijloc de trai. Acum sînt st pîn de c mile. Şi acum amă ă în eles cuvîntul lui Allah: nimeni nu se sperie deţ necunoscut, pentru c oricine poate s dobîndească ă ă orice vrea şi îi face trebuin . Ne teţă mem doar s nuă pierdem ce avem, fie vie ile, fie planta iile noastre. Darţ ţ ne trece frica atunci cînd în elegem c istoria noastr şiţ ă ă istoria lumii au fost scrise de aceeaşi Mîn .ă

Uneori caravanele se întîlneau în timpul nop ii,ţ întotdeauna una avea lucrul de care cealalt aveaă nevoie, ca şi cum într-adev r totul fusese scris de oă singur Mîn . C milarii schimbau informa ii deă ă ă ţ spre furtunile de nisip, şi se strîngeau în jurul focurilor, povestind istoriile deşertului.

Alteori veneau oameni misterioşi cu capetele ascunse sub glugi; erau beduinii care spionau ruta caravanelor şi întrebau de drumul ce aveau s -lă urmeze. Vindeau pontul tîlharilor şi triburilor barbare. Veneau în t cere şi plecau în t cere, cu veşă ă mintele lor negre ce nu l sau decît ochii la vedere.ă

Într-o noapte, c milarul veni la focul unde stă ăteau fl c ul şi Englezul.ă ă

S― înt zvonuri de r zboi între clanuri, spuseă c milarul.ă

Au r mas to i trei t cu i. Fl c ul sim i c teaă ţ ă ţ ă ă ţ ă ma plutea în aer, chiar dac nimeni nu rostise nici ună cuvînt. Înc o dat , în elegea limbajul f r cuă ă ţ ă ă vinte,

Limbajul Universal.Dup o vreme, Englezul întreb dac -i ameă ă ă nin aţ

vreun pericol. Cine intr― în deşert nu se mai poate întoară ce,

spuse st pînul de c mile. Şi cînd nu mai ai cale deă ă întoarcere, trebuie s te gîndeşti numai la cel mai bună mod de a merge mai departe. Restul r mîne în grija luiă Allah, inclusiv primejdia. Şi încheie spunînd acel cuvînt misterios: "Maktub".

Dumne― avoastr ar trebui s fi i mai atent laă ă ţ caravane, îi spuse fl c ul Englezului, dup ce omul cuă ă ă c milele a plecat. Ele fac multe ocoluri, dar in drumulă ţ c tre acelaşi punct.ă

Iar tu ar trebui s― citeşti mai mult despre lume, aă r spuns Englezul. C r ile se aseam n caravanelor.ă ă ţ ă ă

Uriaşul grup de oameni şi animale începu s meargă ă mai repede. Pe lîng t cerea din timpul zilei, acum şiă ă nop ile ţ c― înd oamenii se strîngeau la taclale în jurul focurilor ― începuser s fie tă ă ăcute. Într-o bun zi,ă Conduc torul Caravanei hoă t rî c nu se mai puteauă ă aprinde nici focuri, pentru a nu atrage aten ia asupraţ caravanei.

C l torii au început s aşeze roat animalele, iar eiă ă ă ă dormeau to i la mijloc, încercînd s se apere cumţ ă puteau de frigul nop ii. Conduc torul a pus santinelţ ă e înarmate în jur.

Într-o noapte, Englezul nu reuşea s închid ochii. Îlă ă chem pe fl c u şi începur s se plimbe peste duneleă ă ă ă ă din apropierea taberei. Era o noapte cu lun plin , şiă ă fl c ul îi povesti Englezului poă ă vestea vie ii lui.ţ

Englezul a fost fascinat de felul cum a înflorit pră-v lia imediat ce b iatul a început s lucreze acolo.ă ă ă

Acesta este principiul care urne― şte toate lucrurile, spuse el. În Alchimie se numeşte Sufletul Lumii. Cînd doreşti ceva din toat inima, te afli mai aproape deă Sufletul Lumii. Este totdeauna o for pozitiv .ţă ă

Şi mai spuse c acesta nici nu era un har excluă siv al

oamenilor: toate lucrurile de pe fa a P mînţ ă tului aveau un suflet, indiferent dac era mineral, vegetal, animală sau doar un simplu gînd.

Tot ce este pe fa― a P mîntului se transformţ ă ă neîncetat, pentru c P mîntul este viu; şi are suflet. Noiă ă sîntem parte a acestui Suflet, şi rareori ştim c elă lucreaz mereu în favoarea noastr . Dar dumă ă neata trebuie s în elegi c în pr v lia de cristaluri pîn şiă ţ ă ă ă ă paharele lucrau pentru reuşita dumitale.

Fl c ul t cu o vreme, privind luna şi nisipul alb.ă ă ă Am v― zut caravana traversînd deşertul, spuă se într-

un tîrziu. Şi ea, şi deşertul vorbesc aceeaşi limb , şi deă aceea el îi îng duie s -l traverseze. Îi încearc fiecareă ă ă pas, ca s vad dac este în peră ă ă fect armonie cu el; şiă dac este, ea va ajunge pîn la oaz . Dac unul dintreă ă ă ă noi ar veni aici cu mult curaj, dar f r s în eleagă ă ă ţ ă aceast limb , ar muri din prima zi.ă ă

Au r mas privind la lun , amîndoi.ă ă Asta este magia semnelo― r, continu b iatul. Amă ă

v zut cum citesc c l uzele semnele deşertuă ă ă lui, şi cum vorbeşte sufletul caravanei cu sufletul deşertului.

Dup o vreme, îi veni rîndul Englezului s voră ă beasc .ă Trebuie s― dau mai mult aten ie caravanei, spuseă ă ţ

într-un tîrziu. ― Iar eu trebuie s citesc c r ile dumneavoasă ă ţ tr ,ă

r spunse fl c ul.ă ă ă

Erau nişte c r i ciudate. Vorbeau despre argint viu,ă ţ despre sare, balauri şi regi, dar el nu reuşea să priceap nimic. Era îns o idee care p rea s se repeteă ă ă ă în aproape fiecare carte: toate lucrurile erau manifestarea unui singur lucru.

Într-una din c r i descoperi c textul cel mai imă ţ ă -portant de Alchimie avea doar cîteva rînduri şi fusese scris pe un simplu smarald.

Este Tabla de Smarald, ― îi spuse Englezul, mîndru c -l poate înv a ceva pe fl c u.ă ăţ ă ă

Dar atunci, la ce bun at― îtea c r i?ă ţ Ca s― în elegi aceste cîteva rînduri, r spunseă ţ ă

Englezul, f r îns a p rea prea convins de proă ă ă ă priul r spuns.ă

Cartea care l-a interesat cel mai mult pe fl c uă ă relata istoria alchimiştilor celebri. Erau oameni care îşi dedicaser toat via a purific rii metalelor în laborator;ă ă ţ ă credeau c atunci cînd un metal este toă pit timp de mul i ani la rînd, sfîrşeşte prin a se eliţ bera de toate propriet ile lui individuale şi în locul lor r mîne numaiăţ ă Sufletul Lumii. Acest Lucru Unic f cea ca alchimiştii să ă în eleag orice de pe fa a P mîntului, pentru c acelaţ ă ţ ă ă era limbajul prin care comunicau toate lucrurile. Numeau aceast descoă perire Marea Oper , care eraă alc tuit dintr-o parte lichid şi una solid .ă ă ă ă

Oar― e nu este de ajuns s observi oamenii şiă semnele ca s descoperi acest limbaj? întreb fl c ul.ă ă ă ă

Ai mania s― simplifici totul, îi r spunse Enă ă glezul iritat. Alchimia este o treab serioas . E neă ă voie ca fiecare pas s fie urmat exact aşa cum ne-au înv ată ăţ maeştrii.

Fl c ul a aflat c partea lichid a Marii Opere seă ă ă ă numea Elixirul Vie ii Lungi şi lecuia toate bolile, pe lîngţ ă faptul c alchimistul nu îmb trînea niciă ă odat . Iar parteaă solid se numea Piatra Filozofal .ă ă

Nu este u― şor s descoperi Piatra Filozofal , spuseă ă Englezul. Alchimiştii petreceau ani de zile în laboratoare, observînd focul care purifica metalele. Şi de atîta privit la foc, unora le piereau cu totul din cap deşert ciunile lumii. Şi atunci, venea o zi cîndă descopereau c purificarea metalelor sfîră şise prin a-i purifica pe ei înşişi.

Fl c ul îşi aminti de Negustorul de Cristaluri. Elă ă spusese c a fost bine c au sp lat paharele, penă ă ă tru ca şi ei s se spele de gîndurile rele. Era din ce în ce maiă

convins c Alchimia putea fi înv at din via a de zi cuă ăţ ă ţ zi.

Afar― de asta, vorbi Englezul, Piatra Filozoă fal areă o proprietate fascinant . O mic aşchie din ea este înă ă stare s transforme mari cantit i de meă ăţ tal în aur.

Dup aceste cuvinte, fl c ul deveni foarte ină ă ă teresat de Alchimie. Credea c , doar cu pu in r bă ţ ă ă dare, putea transforma totul în aur. A citit via a mai multor oameniţ care reuşiser : Helvetius, Elias, Fulcanelli, Geber. Erauă istorii fascinante: to i tr iser pîn la cap t Legenda lorţ ă ă ă ă Personal . C l toriser , se întîlniser cu în elep i,ă ă ă ă ă ţ ţ s vîrşiser minuni în fa a neîncrez torilor, posedauă ă ţ ă Piatra Filozofal şi Elixiă rul de Via Lung .ţă ă

Dar cînd voia s în eleag cum se ob ine Mareaă ţ ă ţ Oper , b iatul se pierdea cu totul. Nu afla în c r i decîtă ă ă ţ desene, instruc iuni codificate, texte de neţ în eles.ţ

De ce vorbesc at― ît de încîlcit? îl întreb într-oă noapte pe Englez. Observase şi c Englezul era camă plictisit şi sim ea lipsa c r ilor.ţ ă ţ

Pentru ca numai aceia care au responsabili― tatea de a în elege s în eleag , spuse el. Ce-ar fi dac toatţ ă ţ ă ă ă lumea s-ar apuca s transforme plumă bul în aur? În scurt timp aurul nu ar mai face doi bani. Numai cei st ruitori,ă cei care caut îndelung, numai aceia reuşesc s ob ină ă ţ ă Marea Oper . De aceea m aflu şi eu în mijlocul acestuiă ă deşert. Ca s întîlnesc un Alchimist adev rat, care să ă ă m ajute s descifrez codurile.ă ă

C― înd au fost scrise c r ile astea? întreb flă ţ ă ăc ul.ă Cu multe secole ― în urm .ă Pe vremea aceea nu exista tiparul, insist― flă ăc ul.ă

Nu oricine avea cum s afle despre Alchimie. De ceă atunci limbajul sta aşa de ciudat, plin de desene?ă

Englezul nu r spunse. Spuse c de multe zileă ă observa caravana şi nu reuşea s descopere nimic nou.ă

Singurul lucru pe care-l observase era c zvoă nurile despre r zboi se înmul eau pe zi ce trecea.ă ţ

Într-o bun zi, fl c ul înapoie c r ile Englezului.ă ă ă ă ţ A― şadar, ai înv at multe lucruri? întreb ceăţ ă l lalt,ă

plin de curiozitate. Avea nevoie de cineva cu care să vorbeasc pentru ca s mai uite de teama r zboiului.ă ă ă

Am ― înv at c lumea are un Suflet, şi cine vaăţ ă în elege acest Suflet va în elege limbajul lucruţ ţ rilor. Am înv at c mul i alchimişti şi-au tr it Leăţ ă ţ ă genda Personală şi au ajuns s descopere Sufletul Lumii, Piatra Filozofală ă şi Elixirul. Dar mai ales am înv at c lucrurile acesteaăţ ă sînt aşa de simple încît pot fi scrise pe un smarald.

Englezul fu dezam git. Anii de studiu, simboă lurile magice, cuvintele dificile, aparatele de laborator, nimic din toate astea nu-l impresionaser pe fl c u. "Trebuieă ă ă s aib un suflet din cale-afar de primitiv ca să ă ă ă în eleag aşa", gîndi el.ţ ă

Lu c r ile şi le puse în sacii care atîrnau de că ă ţ ămil .ă ― Întoarce-te la caravana ta, zise el. Nici ea nu m-a

înv at nimic pe mine.ăţFl c ul contempl din nou t cerea deşertului şiă ă ă ă

nisipul ridicat de animale. "Fiecare are felul lui de a înv a", îşi repeta el. "Felul lui nu este şi al meu, felulăţ meu nu e şi al lui. Dar amîndoi sîntem în c uă tarea Legendei noastre Personale, şi pentru asta eu îi port respect."

Caravana începu s mearg zi şi noapte. În fieă ă care ceas ap reau solii ascunşi sub glugi, iar st pîă ă nul de c mile ă care devenise prietenul fl― c ului ă ă i-a― explicat c izbucnise r zboiul între clanuri. Vor aveaă ă mult noroc dac vor reuşi s ajung la oaz .ă ă ă ă

Animalele erau frînte de oboseal , iar oamenii, din ceă în ce mai t cu i. Liniştea era şi mai însp imînă ţ ă t toareă noaptea, cînd un simplu nechezat de cămil ă care― înainte nu era decît un nechezat de c mil , şi atît ă ă ― îi speria acum pe to i şi putea fi semn c n v leaţ ă ă ă duşmanul.

Dar c milarul nu p rea prea impresionat deă ă amenin area r zboiului.ţ ă

S― înt în via , îi spuse fl c ului, în timp ce mînca oţă ă ă farfurie de curmale în noaptea f r focuri şi f r lun .ă ă ă ă ă Cînd m nînc, nu fac nimic altceva deă cît s m nînc.ă ă Dac merg, doar atît voi face, voi umă bla. Dac va trebuiă s lupt, orice zi va fi la fel de bun ca s mor.ă ă ă

Şi asta pentru c nu tr iesc nici în trecutul meu, niciă ă în viitor. Nu am decît prezentul, şi numai el mă intereseaz . Dac vei putea r mîne mereu în prezent,ă ă ă vei fi un om fericit. Vei sim i c în deşert exist via , cţ ă ă ţă ă cerul are stele, şi c r zboinicii se lupt pentru c astaă ă ă ă face parte din rasa omeneasc . Via a va fi o s rb toare,ă ţ ă ă o mare s rb toare penă ă tru c ea este numai şi numaiă momentul în care tr im.ă

Dou nop i mai tîrziu, cînd se preg tea s se culce,ă ţ ă ă fl c ul privi în direc ia stelei pe care o ură ă ţ mau noaptea. I s-a p rut c orizontul era pu in mai jos, pentru că ă ţ ă deasupra deşertului sclipeau sute de stele.

E oaza, spuse c― milarul.ă ― Şi de ce nu mergem acolo imediat? Pentru c― trebuie s şi dormim.ă ă

Fl c ul deschise ochii cînd soarele începuse s apară ă ă ă la orizont. În fa a lui, unde în timpul nopţ ii fuseserţ ă stelele, se întindea un şir nesfîrşit de curmali, acoperind toat întinderea deşertului.ă

Am reu― şit! exclam Englezul, care tocmai seă trezise şi el.

Fl c ul îns r mase t cut. Înv ase t cerea deă ă ă ă ă ăţ ă -şertului şi se mul umea s priveasc la curmalii din fa aţ ă ă ţ lui. Mai avea înc mult de mers pîn la Piraă ă mide, şi într-o bun zi, acea diminea nu va mai fi decît o amintire.ă ţă Dar acum ea era prezentul, s ră b toarea despre care îiă vorbise c milarul, iar el înă cerca s o tr iasc prină ă ă înv mintele din trecut şi cu visurile din viitor. Intr-oăţă bun zi, imaginea aceea a miilor de curmali va fi doar oă amintire. Dar pentru el, în acest moment însemna umbr , ap şi un refugiu în fa a r zboiului. Tot aşa cumă ă ţ ă un nechezat de c mil se putea transforma în pericol, oă ă frunz de curmali putea s însemne o minune.ă ă

"Lumea vorbeşte multe limbaje", reflect flă ăc ul.ă

"Cînd timpurile se gr besc, şi caravanele aleară g ",ă reflect Alchimistul cînd v zu sute de oameni şiă ă animale intrînd în Oaz . Oamenii strigau dup noiiă ă veni i, praful acoperea soarele deşertului, iar copiiiţ op iau agita i la vederea str inilor. Alchiţ ă ţ ă mistul îi z riă

pe şefii de triburi cum se apropiau de Conduc torulă Caravanei cu care st tur îndelung de vorb .ă ă ă

Dar nimic din toate acestea nu-l interesau pe Al-chimist. V zuse atîta lume venind şi plecînd, dar Oazaă şi deşertul r mîneau neschimbate. V zuse regi şiă ă cerşetori c lcînd acel nisip care-şi schimba forma totă timpul, din cauza vîntului, dar r mînea acelaşi pe care-lă cunoscuse de copil. Dar şi aşa nu reuşea s -şiă domoleasc , în str fundul inimii, o treă ă s rire din fericireaă de a tr i pe care orice c l tor o simte cînd, dup atîtaă ă ă ă p mînt galben şi cer albastru, îi apare înaintea ochiloră verdele curmalilor. "Poate c Dumnezeu a f cută ă deşertul pentru ca omul s poat zîmbi la vedereaă ă curmalilor", gîndi el.

Apoi se hot rî s se concentreze asupra unor lucruriă ă mai practice. Ştia c în acea caravan venea un b rbată ă ă

pe care trebuia s -l înve e o parte din tainele lui.ă ţ Semnele îi spuseser asta. Înc nu-l cunoşă ă tea pe acel om, dar ochii lui experimenta i aveau s -l recunoascţ ă ă cum îl vor vedea. Spera s fie ciă neva la fel de capabil ca şi ucenicul lui precedent.

"Nu ştiu de ce lucrurile astea trebuie s fie transmiseă prin viu grai", gîndea el. Nu c lucrurile ar fi fost chiară secrete; Dumnezeu îşi revela cu mărinimie secretele tuturor f pturilor.ă

Nu g sea decît o singur explica ie: lucrurile trebuiauă ă ţ s fie transmise astfel pentru c erau alcă ă ătuite din Viaţă Pur , iar acest fel de Via cu greu ar putea fi captat înă ţă ă picturi sau cuvinte.

C ci oamenii r mîn fascina i de tablouri sau cuă ă ţ vinte şi termin prin a uita Limbaă jul Lumii.

Nou-veni ii au fost imediat duşi în fa a şefilor deţ ţ triburi din Al-Fayoum. Fl c ul nu-şi putea crede ochilor:ă ă în loc s fie o fîntîn înconjurat de cî iva palmieri ă ă ă ţ ― cum citise cîndva într-o carte de istorie oaza era,― dimpotriv , mult mai mare decît multe sate din Spania.ă Avea trei sute de fîntîni, cincizeci de mii de curmali şi o mul ime de corturi coţ lorate r spîndite printre ei.ă

Parc― am fi în ă O mie şi una de nop i, ţ îi spuse Englezului, care era ner bd tor s dea cît mai reă ă ă pede ochii cu Alchimistul.

Au fost încercui i imediat de copii, care priveauţ curioşi animalele, c milele şi oamenii abia sosi i.ă ţ B rba ii voiau s ştie dac v zuser vreo lupt , iară ţ ă ă ă ă ă femeile îşi disputau es turile şi pietrele pre ioaseţ ă ţ aduse de negustori. Liniştea deşertului p rea un visă îndep rtat; oamenii vorbeau neîncetat, rîdeau şi strigauă ca şi cum ar fi ieşit dintr-o lume spiritual pentru a seă amesteca din nou printre oameni. Erau mul umi i şiţ ţ ferici i.ţ

Aici lipseau precau iile, spre deosebire de ziuaţ precedent , iar st pînul de c mile îi explic fl c ului că ă ă ă ă ă ă oazele erau totdeauna considerate teren neutru, pentru c majoritatea locuitorilor lor erau femei şi copii. Şi erauă oaze atît de o parte cît şi de cealalt , astfel că ă r zboinicii se duceau s lupte în nisipuă ă rile deşertului şi l sau oazele ca locuri de refugiu.ă

Conduc torul Caravanei îi strînse pe to i cu oarecareă ţ greutate, şi începu s dea instruc iuni. Aveau s r mînă ţ ă ă ă acolo pîn ce r zboiul dintre claă ă nuri se va fi terminat. Cum erau oaspe i, vor îmţ p r i corturile cu locuitoriiă ţ oazei, care aveau s le cedeze cele mai bune locuri.ă Aici, ospitalitatea era Lege. Apoi ceru ca to i, inclusivţ propriile lui g rzi, s predea armele oamenilor indica iă ă ţ de şefii de triburi.

Acestea sînt regulile r zboiului, a explicat Conă -duc torul Caravanei. Astfel, oazele nu vor puteaă ad posti oştiri sau r zboinici.ă ă

Spre surprinderea fl c ului, Englezul scoase dină ă hain un revolver cromat şi-l d du omului care strîngeaă ă armele.

La ce bun un revolver? ― îl întreb .ă Ca s― înv s am încredere în oameni, r să ăţ ă ă punse

Englezul. Era mul umit c ajunsese la caţ ă p tul c ut riloră ă ă lui.

Dar fl c ul se gîndea la comoara lui. Cu cît se aflaă ă mai aproape de visul s u, cu atît lucrurile deă veneau mai anevoioase. Acum nu mai mergea ceea ce b trînulă rege numise "norocul încep torului". Nu mergea decîtă testul st ruin ei şi al curajului ceă ţ lui care îşi caută Legenda Personal . De aceea el nu se putea gr bi, şiă ă nici nu-şi putea pierde r bă darea. Dac s-ar fi purtat aşa,ă ar fi sfîrşit prin a nu mai vedea semnele pe care Dumnezeu le pusese în calea lui.

"Dumnezeu le-a pus în calea mea", se gîndi flăc ul,ă surprins de el însuşi. Pîn în acel moment conă sidera semnele ca pe ceva lumesc, asemenea mînca-tului sau

somnului, c ut rii unei iubiri sau ob inerii unei slujbe.ă ă ţ Nu se gîndise niciodat c era un limă ă baj pe care Dumnezeu îl folosea pentru a-i ar ta ce avea de f cut.ă ă

"Nu- i pierde r bdarea", repet fl c ul în sinea lui.ţ ă ă ă ă "Aşa cum a spus c milarul, m nînc la ora de mîncat. Şiă ă ă umbl la ora de umblat."ă

În prima zi to i au dormit frîn i de oboseal , inclusivţ ţ ă Englezul. Fl c ul r m sese departe de el, într-un cortă ă ă ă cu al i cinci tineri cam de aceeaşi vîrst cu el. Erauţ ă oameni ai deşertului şi voiau s aud poveşti din marileă ă oraşe.

Fl c ul povesti cîte ceva din via a lui de p stor, şiă ă ţ ă tocmai începuse s istoriseasc experien a lui dină ă ţ pr v lia de cristaluri cînd Englezul intr în cort.ă ă ă

L-am c― utat toat diminea a, spuse, în timp ce-lă ă ţ tr gea pe fl c u afar . Am nevoie de ajutor ca să ă ă ă ă descop r unde st Alchimistuă ă l.

Mai întîi au încercat s -l g seasc printre cei careă ă ă erau singuri. Un Alchimist trebuia s locuiasc altă ă fel decît ceilal i din oaz , iar în cortul lui era foarte probabilţ ă s ard în permanen un cuptor. Au coă ă ţă lindat mult pînă ce s-au convins c oaza era mult mai mare decît îşiă imaginaser ei, cu multe sute de corturi.ă

Am pierdut aproape toat― ziua, spuse Enă glezul, aşezîndu-se cu fl c ul aproape de una din fîntînileă ă oazei.

Poate ar fi mai bine s― întreb m, suger flă ă ă ăc ul.ăEnglezul nu voia s dezv luie şi celorlal i preă ă ţ zen a luiţ

în oaz , aşa c era cam nehot rît. Dar a acceptat într-ă ă ăun tîrziu şi l-a rugat pe b iat, care voră bea mai bine decît el araba, s întrebe. Fl c ul se apropie de oă ă ă femeie care venise la fîntîn ca s umă ă ple un sac din piele de berbec.

Bun― seara, doamn . Aş dori s ştiu unde st ună ă ă ă Alchimist din oaza aceasta, întreb el.ă

Femeia îi r spunse c nu auzise niciodat voră ă ă bindu-se despre aşa ceva, şi plec repede. Dar mai înainte îiă

atrase aten ia fl c ului c nu trebuia s vorbeascţ ă ă ă ă ă femeilor îmbr cate în negru, pentru c erau femeiă ă m ritate. Se cuvenea s respecte şi el Tradi ia.ă ă ţ

Englezul a fost foarte dezam git. F cuse toată ă ă c l toria aceea degeaba. Şi fl c ul se întrist ; toă ă ă ă ă var şulă lui îşi c uta, şi el, Legenda Personal . Iar cînd cinevaă ă face asta, tot Universul se str duieşte pentru ca omulă s reuşeasc ceea ce-şi doreşte, aşa spusese b trînulă ă ă rege. Acela nu putea min i pe niţ meni.

― Înainte n-am mai auzit vorbindu-se de alchimişti niciodat , spuse fl c ul. C aş fi încercat s v ajut.ă ă ă ă ă ă

Ceva sclipi în ochii Englezului. Asta e! Probabil c― aici nimeni nu ştie ce este ună

alchimist! întreab de omul care vindec toate bolileă ă din sat!

Mai multe femei îmbr cate în negru venir dup apă ă ă ă la pu , dar fl c ul nu vorbi cu ele, oricît st rui Englezul.ţ ă ă ă Pîn ce, în sfîrşit, se apropie un b rbat.ă ă

Cunoa― şte i pe cineva care vindec bolile în sat?ţ ă întreb fl c ul.ă ă ă

Allah vindec― toate bolile, r spunse b rbaă ă ă tul, vizibil speriat de str ini. Dumneavoastr c uă ă ă ta iţ vr jitori.ă

Şi dup ce a recitat cîteva cuvinte din Coran, îşiă c ut de drum.ă ă

Se mai apropie un b rbat. Era mai b trîn şi abiaă ă ducea o g le ic mic . Fl c ul repet întrebarea.ă ţ ă ă ă ă ă

De ce vre― i s cunoaşte i un asemenea om?ţ ă ţ r spunse arabul tot cu o întrebare.ă

Fiindc― prietenul meu a f cut o c l torie de luni deă ă ă ă zile pentru a-l întîlni, a spus b iatul.ă

Dac― omul acesta se afl în oaz , trebuie s fieă ă ă ă foarte puternic, zise b trînul, dup ce se gîndi cîtevaă ă clipe. Nici şefii de triburi n-ar reuşi s -l vad cînd ară ă vrea. Numai cînd socoteşte el. Aştepta i s seţ ă sfîrşeasc r zboiul. Şi atunci pleca i cu caravana. Nuă ă ţ încerca i s p trunde i în via a oazei, încheie el, în timpţ ă ă ţ ţ

ce se dep rta.ăDar Englezul nu-şi mai înc pea în piele de bucuă rie.

Erau pe drumul cel bun.În sfîrşit, ap ru o fat care nu era îmbr cat înă ă ă ă

negru. Ducea un ulcior pe um r, iar capul îi era acoă perit cu un v l, dar avea fa a descoperit . Fl c ul s-aă ţ ă ă ă apropiat pentru a o întreba de Alchimist.

Şi atunci a fost ca şi cum timpul s-a oprit în loc, iar Sufletul Lumii ar fi ap rut cu toat vigoarea în fa aă ă ţ fl c ului. Cînd i-a privit ochii negri, buzele neă ă hot rîteă între zîmbet şi t cere, a în eles c cea mai importantă ţ ă ă şi mai în eleapt parte a Limbajului pe care-l vorbeaţ ă lumea era aceea care f cea ca to i p mîntenii s -şiă ţ ă ă în eleag inimile. Şi asta se chema Iubire, un lucru maiţ ă vechi decît oamenii şi decît însuşi deşertul, care totuşi r s rea mereu cu aceeaşi for oriunde dou perechi deă ă ţă ă ochi se întîlneau cum se întîlniser acelea dou în fa aă ă ţ fîntînii. Buzele s-au hot rît în sfîrşit s zîmbeasc , şiă ă ă acela era un semn, un semn pe care el îl aşteptase f ră ă s ştie, atîta timp din via a lui, pe care îl c utase întreă ţ ă oi şi prin c r i, în cristaluri şi în liniştea deşertului.ă ţ

Acela era limbajul pur al lumii, f r explica ii, pentruă ă ţ c Universul nu avea nevoie de explica ii ca s -şiă ţ ă continue drumul în nesfîrşit. Tot ce în eleţ gea fl c ul înă ă clipa aceea era c se afl în fa a femeii vie ii lui şi, f ră ă ţ ţ ă ă s fie nevoie de cuvinte, şi ea treă buia s ştie asta. Eraă mai sigur de asta ca de orice altceva pe lume, chiar dac p rin ii lui şi p rin ii p rin ilor lui i-ar fi spus c seă ă ţ ă ţ ă ţ ă cuvenea mai întîi s faci curte, s fii logodit, s cunoştiă ă ă bine fata şi s ai bani, şi abia pe urm s te c s toreşti.ă ă ă ă ă Cine spunea asta poate c n-a cunoscut niciodată ă limbajul universal, fiindc atunci cînd te cufunzi în el,ă totdeauna e uşor s în elegi c pe lume exist o peră ţ ă ă -soan care o aşteapt pe cealalt , fie în mijloculă ă ă deşertului, fie în mijlocul marilor oraşe. Şi cînd vie ileţ unor asemenea oameni se întretaie, şi ochii li se întîlnesc, orice trecut şi orice viitor îşi pierd importan a,ţ

şi r mîne numai acel moment şi acea certiă tudine incredibil c toate lucrurile sub soare sînt scrise deă ă aceeaşi Mîn . O Mîn care trezeşte Draă ă gostea şi care face un suflet geam n pentru fiecare om careă munceşte, se odihneşte şi caut comori sub soare. F ră ă ă asta n-ar avea nici o noim visurile omenirii.ă

"Maktub"', şi-a spus fl c ul.ă ăEnglezul se ridic de unde st tea şi-l zgîl îi pe fl c u.ă ă ţ ă ă

Hai, ― întreab-o!Fl c ul s-a apropiat de fat . Ea zîmbi din nou. El îiă ă ă

întoarse zîmbetul. Cum te cheam― ? a întrebat-o.ă M― cheam Fatima, spuse fata, l sînd priviă ă ă rea în

jos. E un nume pe care unele femei ― îl poart şi peă

meleagurile de unde vin eu. Este numele fiicei Profetului,― spuse Fatima.

R zboinicii l-au adus pîn aici.ă ăFata, gingaş , vorbea de r zboinici cu mîndrie. Lîngă ă ă

ea, Englezul insista, aşa c fl c ul întreb deă ă ă ă spre omul care vindeca toate bolile.

E un om care cunoa― şte tainele lumii. Vorbeşte cu djinii deşertului, spuse ea.

Djinii erau demoni. Iar fata ar t spre sud, spre loculă ă unde acel b rbat ciudat locuia.ă

Apoi îşi umplu ulciorul şi plec . Englezul pleă c şi elă s -l caute pe Alchimist. Fl c ul r mase mulă ă ă ă t vremeă aşezat lîng fîntîn , în elegînd c într-o zi Levantul îiă ă ţ ă aşternuse pe obraz parfumul acelei femei şi c o iubeaă înainte chiar de a şti c exist şi c iubirea pentru ea îiă ă ă va aduce toate comorile din lume.

A doua zi, fl c ul s-a întors la fîntîn , ca s-o aşă ă ă tepte pe fat . Spre uimirea lui, îl g si acolo pe Enă ă glez, privind, pentru prima oar , deşertul.ă

Am a― şteptat o dup -amiaz şi o noapte, spuă ă se Englezul. El a sosit o dat cu primele stele. I-amă povestit ce c utam. Atunci m-a întrebat dac transă ă -formasem vreodat plumbul în aur. I-am r spuns că ă ă asta era ceea ce voiam s înv . M-a trimis s încerc. Aă ăţ ă fost tot ce mi-a spus: "Du-te şi încearc ."ă

Fl c ul r mase t cut. Englezul c l torise atîta ca să ă ă ă ă ă ă aud ceea ce ştia deja. Şi-a amintit c şi el îi d duseă ă ă b trînului rege şase oi pentru acelaşi lucă ru.

Atunci ― încearc , îi spuse Englezului.ă Chiar asta am s― fac. Şi am s încep chiar acum.ă ă

Curînd dup ce Englezul plec , Fatima veni s ia apă ă ă ă cu ulciorul.

Am venit s― - i spun un lucru simplu, vorbi fl c ul.ă ţ ă ă Vreau s fii nevasta mea. Te iubesc.ă

Fata l s apa s i se verse din ulcior.ă ă ă O s― te aştept în fiecare zi aici. Am traversată

deşertul în c utarea unei comori care se g seşte lînă ă gă Piramide. R zboiul a fost pentru mine o nenorocire.ă Acum este o binecuvîntare, pentru c m las aproapeă ă ă de tine.

R― zboiul o s se sfîrşeasc într-o bun zi, a spusă ă ă ă fata.

Fl c ul privi curmalii din oaz . Fusese p stor. Şi aiciă ă ă ă erau destule oi. Fatima era mai important decîtă comoara.

R― zboinicii îşi caut comorile, spuse fata ca şi cumă ă ar fi ghicit gîndurile fl c ului. Iar femeile deşertului sîntă ă mîndre de r zboinicii lor.ă

Apoi îşi umplu din nou ulciorul şi a plecat.În fiecare zi fl c ul se ducea la fîntîn ca s o aştepteă ă ă ă

pe fat . I-a povestit via a lui de p stor, deă ţ ă spre rege, despre pr v lia de cristaluri. S-au îmă ă prietenit, şi în afara celor cincisprezece minute cît petrecea cu ea, restul zilei se scurgea îngrozitor de greu. Se aflau de aproape o lun în oaz cînd Conă ă duc torul Caravanei îiă strînse pe to i ca s le vorţ ă beasc .ă

Nu ― ştim cînd se va sfîrşi r zboiul, şi nici nu neă putem urma c l toria, le-a spus el. Luptele mai potă ă dura mult vreme, poate chiar ani. Sînt r zboiniciă ă puternici şi viteji de ambele p r i, iar onoarea de aă ţ lupta însufle eşte ambele tabere. Nu e un r zboi întreţ ă buni şi r i. E un r zboi între for e care lupt pentruă ă ţ ă aceeaşi putere şi cînd începe o asemenea lupt ,ă dureaz mai mult decît altele, pentru c Allah este înă ă amîndou taberele.ă

Oamenii s-au risipit. Seara, fl c ul s-a întîlnit iar cuă ă Fatima, şi i-a povestit despre adunare.

De-a ― doua zi de cînd ne-am întîlnit, spuse Fatima, mi-ai vorbit de iubirea dumitale. Apoi m-ai înv atăţ lucruri frumoase, cum ar fi Limbajul şi Sufletul Lumii. Toate astea m-au f cut s devin, înă ă cet-încet, o parte din dumneata.

Fl c ul îi auzea vocea, şi o g sea mai frumoas decîtă ă ă ă foşnetul vîntului în frunzişul curmalilor.

E mult de c― înd vin aici la fîntîn s te aştept. Nuă ă reuşesc s -mi mai amintesc de trecutul meu, deă Tradi ie, de felul în care b rba ii doresc s se poarţ ă ţ ă te femeile din deşert. De cînd eram copil visam că deşertul o s -mi fac cel mai frumos cadou din viaă ă aţ mea. Acest cadou a sosit în sfîrşit, şi eşti acela dumneata.

Fl c ul vru s ia mîna fetei. Dar Fatima inea ulciorul.ă ă ă ţ Mi-ai vorbit de visele tale, de b― trînul rege şi deă

comoar . Mi-ai vorbit despre semne. Acum nu mai mi-eă fric de nimic, pentru c aceste semă ă ne mi te-au adus. Iar eu sînt parte din visul t u, din Legenda personal ,ă ă cum îi spui tu. De aceea, vreau s - i urmezi drumulă ţ pentru care ai plecat. Dac trebuie s aştep i sfîrşitulă ă ţ r zboiului, foarte bine. Dar dac trebuie s mergiă ă ă înainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimb după ă vînt, dar deşertul r mîne acelaşi. Aşa va fi şi cu iubireaă noastr . ă "Maktub", mai spuse. Dac eu sînt parte dină Legenda ta, înseamn c te vei întoarce într-o bun zi.ă ă ă

Fl c ul plec trist de la întîlnirea cu Fatima. Îşi aduseă ă ă aminte de cît lume cunoscuse. P storilor c s tori i leă ă ă ă ţ venea foarte greu s -şi conving neă ă vestele c trebuiauă s umble pe cîmpuri. Dragosă tea cerea s fii al turi deă ă fiin a iubit .ţ ă

A doua zi i-a povestit lucrul acesta şi F timei.ă De― şertul ne ia b rba ii şi nici m car nu-i aduă ţ ă ce

totdeauna înapoi, spuse ea. Şi atunci ne obişnuim cu asta. Iar ei încep s d inuie în norii f r ploaie, înă ă ă ă lighioanele care se ascund sub pietre, în apa care îşneşte generoas din p mînt. Ei încep s fac parteţ ă ă ă ă

din toate, încep s fie Sufletul Lumii. Unii se întorc.ă Atunci toate celelalte femei sînt fericite, pentru că b rba ii pe care îi aşteapt ele s-ar putea înapoia şi eiă ţ ă într-o zi. Înainte eu priveam la femeile astea cu invidie şi le pizmuiam fericirea. Acum o s am şi eu pe cine să ă aştept. Sînt o femeie a deşertului şi sînt mîndr de asta.ă Vreau ca şi b ră batul meu s umble liber ca vîntul careă v lureste dunele. Şi vreau s -mi pot vedea şi euă ă b rbatul în nori, în animale şi în ap .ă ă

Fl c ul se duse s -l caute pe Englez. Voia s -iă ă ă ă povesteasc despre Fatima. R mase surprins cînd v zuă ă ă c Englezul construise un cuptor lîng cortul lui. Era ună ă cuptor ciudat, cu un vas str veziu în vîrf. Englezulă punea lemne pe foc şi privea deşertul. Ochii lui p reauă s str luceasc mai intens decît atunci cînd îşi petreceaă ă ă timpul citind c r i.ă ţ

Asta e prima faz― a opera iei, spuse Englezul.ă ţ Trebuie s separ sulful impur. Pentru asta nu-mi esteă îng duit s -mi fie fric de vreo greşeal . Teaă ă ă ă ma de greşeal a fost aceea care m-a împiedicat s încercă ă Marea Oper pîn în ziua de azi. Abia acum încep ceeaă ă ce puteam începe acum zece ani. Dar sînt fericit c n-ăam aşteptat dou zeci de ani pentru asta.ă

Şi continu s pun lemne pe foc şi s priveasă ă ă ă că deşertul. Fl c ul r mase lîng el o vreme, pîn ceă ă ă ă ă deşertul începu s se îmbujoreze cu lumina înă ser rii.ă

Atunci sim i o dorin enorm de a merge pîn acolo,ţ ţă ă ă pentru ca s vad dac liniştea reuşea s r spundă ă ă ă ă ă întreb rilor lui.ă

Merse f r int o vreme, f r s scape din ochiă ă ţ ă ă ă ă curmalii oazei. Asculta vîntul, sim ea pietrele sub picior.ţ Cînd şi cînd întîlnea cîte o scoic şi-şi amină tea c acelă deşert, în timpuri îndep rtate, fusese o mare uriaş .ă ă Apoi se aşez pe o piatr şi se l s hipă ă ă ă notizat de orizontul din fa a lui. Nu putea în elege iubirea f rţ ţ ă ă sentimentul posesiunii: dar Fatima era o femeie a deşertului, şi dac ar fi putut cineva s -l înve e asta,ă ă ţ atunci numai deşertul putea.

R mase aşa, f r s se gîndeasc la nimic, pîn ceă ă ă ă ă ă sim i o mişcare deasupra capului. Privi spre cer şi v zuţ ă doi ere i zburînd foarte sus. Fl c ul începu s observeţ ă ă ă ere ii şi desenele pe care le f ceau pe cer. P reauţ ă ă dezordonate, dar totuşi aveau oarece sens pentru fl c u. Doar c nu reuşea s în eleag semnifica ia. Seă ă ă ă ţ ă ţ hot rî s urm reasc cu privirea mişc rile p s rilor,ă ă ă ă ă ă ă poate o s izbuteasc s desciă ă ă freze ceva. Poate că deşertul ar putea s -i explice iubirea f r posesiune.ă ă ă

I se f cu somn. Inima îns îl îmboldea s nu doară ă ă m :ă în pofida oboselii, trebui s se supun . "Eram pe cale să ă ă p trund în Limbajul Lumii, c ci totul pe lumea asta areă ă un sens, pîn şi zborul ere ilor", îşi zise. Şi profit deă ţ ă asta pentru a mul umi c era înţ ă dr gostit de o femeie.ă "Cînd iubeşti, lucrurile cap t un sens şi mai adînc",ă ă gîndi.

Deodat , un erete se repezi spre cer şi apoi plonă jă rapid, atacîndu-1 pe cel lalt. Cînd a f cut mişcaă ă rea aceasta, fl c ul a avut o viziune fulger toare: o armat ,ă ă ă ă cu s biile scoase, n v lea în oaz . Viziă ă ă ă unea disp ruă imediat, dar el se cutremur . Auzise vorbindu-se deă miraje, şi chiar v zuse cîteva: erau dorin e care seă ţ materializau pe nisipul deşertului. Dar el nu dorea o oaste care s invadeze oaza.ă

Se gîndi s uite totul şi s se întoarc la meditaă ă ă iileţ

lui. Încerc înc o dat s se concentreze asuă ă ă ă pra deşertului de culoarea trandafirului şi asupra pietrelor. Dar ceva din sufletul lui nu-i d dea pace.ă

"Urm reşte totdeauna semnele", îi spusese bă ătrînul rege. Şi fl c ul se gîndi la Fatima. Îşi aminti de ceă ă v zuse şi presim i c totul se va petrece foară ţ ă te curînd.

Cu mare greutate ieşi din transa în care se cu-fundase. Se ridic şi se îndrept spre curmali. Înc oă ă ă dat pricepea multitudinea de limbaje ale lucruă rilor: de data aceasta, deşertul devenise sigur, iar oaza se preschimbase în pericol.

C milarul sta aşezat la r d cina unui curmal, privindă ă ă şi el asfin itul. L-a v zut pe fl c u ap rînd de dupţ ă ă ă ă ă dune.

Se apropie o armat― , spuse. Am avut o veă denie. De― şertul umple de vedenii inima unui om,

r spunse c milarul.ă ăDar fl c ul îi povesti despre ere i: cum le priă ă ţ vise

zborul, se cufundase deodat în Sufletul Lumii.ăC milarul t cea; în elegea ce voia fl c ul s spuă ă ţ ă ă ă n .ă

Ştia c orice lucru de pe fa a p mîntului poate povestiă ţ ă istoria tuturor lucrurilor. Dac deschidea o carte la oriceă pagin , sau privea mîinile oameniă lor, sau c r i de ghicit,ă ţ sau zbor de pas re sau orice altceva, orice om avea să ă descopere o leg tur cu lucrul pe care tocmai îl tr ia. Înă ă ă realitate, nu lucrurile ar tau ceva; oamenii erau aceiaă care, dac priveau spre lucruri, descopereau felul înă care se p trundea în Sufletul Lumii.ă

Deşertul era plin de oameni care-şi cîştigau via aţ pentru c puteau p trunde cu uşurin în Sufleă ă ţă tul Lumii. Erau cunoscu i ca Prezic tori, şi temu i de femei şiţ ă ţ b trîni. R zboinicii îi consultau foarte rar, pentru c eraă ă ă imposibil s intri într-o lupt ştiind cînd vei muri.ă ă R zboinicii preferau gustul luptei şi emo iaă ţ necunoscutului; viitorul fusese scris de Allah, şi tot ce scrisese El, era spre binele omului. Aşa c r zboiniciiă ă tr iau numai pentru prezent, pentru c prezentul eraă ă

plin de surprize şi trebuiau s fie aten i la multe lucruri:ă ţ unde era spada inamicului, unde se afla calul, ce lovitur trebuia s dea pentru a-şi salva via a.ă ă ţ

C milarul nu era r zboinic, aşa încît fusese la cî ivaă ă ţ prezic tori. Mul i îi spuseser lucruri adevă ţ ă ărate, al iiţ lucruri greşite. Pîn ce unul dintre ei, cel mai b trîn (şiă ă totodat cel mai temut) întreb de ce era st pînul deă ă ă c mile aşa de interesat în a cuă noaşte viitorul.

Pentru ca s― pot ac iona, spuse c milarul. Şi să ţ ă ă schimb ce nu mi-ar pl cea s se întîmple.ă ă

Atunci acesta nu va mai fi viitorul t― u, i-a spusă ghicitorul.

Dar poate c― vreau s -mi cunosc viitorul pentru caă ă s m preg tesc pentru lucrurile ce au s vin .ă ă ă ă ă

Dac― vor fi lucruri bune, va fi o surpriz plă ă ăcut .ă Dac vor fi lucruri rele, o s suferi cu mult înainte ca eleă ă s se întîmple.ă

Vreau s― -mi cunosc viitorul pentru c sînt om, maiă ă spuse c milarul. Şi oamenii tr iesc în func ie de viitorulă ă ţ lor.

Ghicitorul r mase t cut o vreme. El era speciaă ă list în aruncarea be işoarelor care c deau pe jos şi erauţ ă interpretate apoi dup felul în care c deau, în ziuaă ă aceea n-a mai aruncat be işoarele. Le-a înţ f şurat într-oă pînz şi le-a pus la loc în sac.ă

― Îmi cîştig pîinea ghicind viitorul oamenilor, zise el. Cunosc ştiin a be işoarelor şi ştiu cum s pţ ţ ă ătrund în acest spa iu unde totul e scris. Aici pot s citescţ ă trecutul, s descop r ce a fost uitat şi s în eă ă ă ţ leg semnele prezentului. Cînd m consult oameă ă nii eu nu citesc viitorul; ghicesc viitorul. Pentru c viitorul îiă apar ine lui Dumnezeu şi el îl arat nuţ ă mai în împrejur riă deosebite. Şi cum reuşesc eu s ghicesc viitorul? Prină semnele prezentului. În prezent st tot secretul; dacă ă dai aten ie prezentului, po i s -l îmbun t eşti. Şi dacţ ţ ă ă ăţ ă î i îmbun t eşti prezentul, tot ce se va întîmpla apoi vaţ ă ăţ fi mai bine. Uit de viitor şi tr ieşte în fiecare zi înă ă

înv turile Legii şi cu încrederea c Dumnezeu areăţă ă grij de copiii Lui. Fiecare poart în sine veşnicia.ă ă

C milarul vru s ştie în ce împrejur ri îngă ă ă ăduie Dumnezeu s se vad viitorul.ă ă

C― înd îl arat El însuşi. Iar Dumnezeu arat viitorulă ă foarte rar, şi pentru un singur motiv: cînd este un viitor care a fost scris s fie schimbat.ă

Dumnezeu îi ar tase un viitor b iatului, se gînă ă di c milarul. Pentru c voia ca b iatul s fie unealta Lui.ă ă ă ă

Du-te s― vorbeşti cu şefii de triburi, i-a zisă c milarul. Povesteşte-le despre r zboinicii care seă ă apropie.

Or s― rîd de mine.ă ă S― înt oameni ai deşertului, şi oamenii deşertului

sînt deprinşi cu semnele. Atunci pesemne c― ştiu deja.ă Nu s― înt aten i la asta. Ei cred c dac ar treţ ă ă bui să

ştie ceva ce vrea Allah s le comunice, atunci o s vină ă ă cineva s le spun . S-a mai întîmplat de multe oriă ă înainte. Dar azi, acest mesager eşti tu.

Fl c ul se gîndi la Fatima. Şi se hot rî s meară ă ă ă g laă şefii de triburi.

Aduc semne din de― şert, îi spuse paznicului care st tea la uşa imensului cort alb din mijlocul oazei.ă Vreau s fiu primit de c petenii.ă ă

Paznicul nu scoase o vorb . Intr şi z bovi multă ă ă în untru. Apoi ieşi cu un arab tîn r, îmbr cat în veşmîntă ă ă alb brodat cu aur. Fl c ul îi povesti tînă ă ărului ce v zuse.ă Acesta îi ceru s mai aştepte pu in şi intr iar.ă ţ ă

Se l s noaptea. Au intrat şi au ieşit tot felul de arabiă ă şi de comercian i. Pu in cîte pu in focurile se stingeau şiţ ţ ţ oaza începu s fie la fel de t cut ca şi deşertul. Numaiă ă ă lumina din cortul cel mare continua s fie aprins . În totă ă acest timp, fl c ul se gîndi la Fatima, f r s fi în elesă ă ă ă ă ţ

discu ia din seara aceea.ţÎn sfîrşit, dup multe ore de aşteptare, paznicul îlă

pofti pe fl c u s intre.ă ă ăCeea ce v zu îl l s f r grai. Niciodat nu şi-ar fiă ă ă ă ă ă

închipuit c , în mijlocul deşertului, ar fi putut exisă ta un cort ca acela. Pe jos erau aşternute cele mai frumoase covoare pe care c lcase vreodat şi de taă ă van atîrnau candelabre cizelate dintr-un metal galben încrustat, purtînd lumîn ri aprinse. Şefii de triburi st teau aşeza iă ă ţ în fundul cortului, în semi-

124cerc, odihnindu-şi bra ele şi picioarele pe perne deţ

m tase cu broderii grele. Servitorii intrau şi ieşeau cuă t vi de argint pline cu mirodenii şi cu ceai. Unii înte eauă ţ j ratecul din narghilele. Un parfum suav de fum pluteaă în aer.

Erau opt conduc tori, iar fl c ul v zu imediat careă ă ă ă era cel mai important: un arab îmbr cat în veşă mînt alb brodat cu aur, aşezat în mijlocul semicercului. Lîng elă st tea tîn rul arab cu care vorbise mai înainte.ă ă

Cine este str― inul care vorbeşte de semne?ă întreb unul dintre şefi, privindu-l.ă

Eu s― înt, r spunse, şi povesti tot ce v zuse.ă ă ― Şi de ce ar povesti deşertul toate astea unui

str in, cînd ştie c noi sîntem aici de mai multe geă ă -nera ii? zise alt şef de trib.ţ

Fiindc― ochii mei nu s-au obişnuit înc cu deşertul,ă ă r spunse fl c ul. Şi eu pot s v d lucruri pe care ochiiă ă ă ă ă prea deprinşi cu ele nu reuşesc s le vad .ă ă

"Şi pentru c eu mai ştiu şi despre Sufletul Luă mii", gîndi în sinea lui. Dar nu spuse nimic, pentru c arabiiă nu cred în asemenea lucruri.

Oaza este teren neutru. Nimeni nu ataca o oaz― ,ă spuse alt şef.

Eu spun doar ce am v― zut. Dac nu vre i să ă ţ ă crede i, nu face i nimic.ţ ţ

Asupra cortului c zu o linişte des vîrşit , ură ă ă mată

imediat de o discu ie aprins între şefii de triburi.ţ ă Vorbeau într-un dialect arab pe care fl c ul nu-lă ă în elegea, dar cînd a dat s plece, un paznic îi spuse sţ ă ă r mîn pe loc. Fl c ul începu s se teaă ă ă ă ă m ; semnele îiă spuneau c ceva nu este în regul .ă ă

Îi p ru r u c a vorbit despre asta cu st pînul deă ă ă ă c mile.ă

Deodat b trînul din mijloc zîmbi aproape imă ă -perceptibil şi fl c ul se linişti. B trînul nu partiă ă ă cipase la discu ie şi nu scosese nici o vorb pîn atunci. Darţ ă ă fl c ul era obişnuit cu Limbajul Lumii şi putu s simt oă ă ă ă vibra ie de Pace traversînd corţ tul dintr-un col în altul.ţ Intui ia îi spunea c ac ioţ ă ţ nase corect venind.

Discu ia se termin . R maser t cu i, ascultînţ ă ă ă ă ţ du-i pe b trîn. Apoi, el se întoarse spre fl c u; de data aceasta,ă ă ă fa a lui era rece şi distant .ţ ă

Acum dou― mii de ani, pe un p mînt dep ră ă ă tat, a fost aruncat în fîntîn şi apoi vîndut ca sclav un b rbată ă care credea în vise, spuse b trînul. Neă gustorii noştri l-au cump rat şi l-au adus în Egipt. Dar to i ştim c cineă ţ ă crede în vise ştie s le şi ină terpreteze.

"Dar nu totdeauna reuşeşte s le transforme înă realitate", gîndi fl c ul, amintindu-şi de b trîna iă ă ă ţ ganc .ă

Interpret― înd visele faraonului cu vacile slabe şi grase, acest om a sc pat Egiptul de foamete. Nuă mele lui era Iosif. Şi el era un str in pe p mînt str in, ca tine,ă ă ă şi pesemne c avea aproape vîrsta ta.ă

Liniştea se înst pîni iar. Ochii b trînului contiă ă nuau să fie reci.― Noi am urmat totdeauna Tradi ia. Tradi ia a salvatţ ţ

Egiptul de foame în acele vremuri, şi l-a f cut cel maiă bogat dintre popoare. Tradi ia ne înţ va cum sţă ă str batem deşertul şi cum s ne că ă ăs torim fetele.ă Tradi ia spune c o oaz este teren neutru, pentru cţ ă ă ă ambele tabere au oaze şi sînt vulnerabile.

Nimeni nu scoase o vorb cît timp vorbi bă ătrînul. Dar Tradi― ia mai spune c trebuie s credem şi înţ ă ă

soliile deşertului. Tot ce ştim, de la deşert ştim.B trînul f cu un semn şi to i arabii se ridicar .ă ă ţ ă

Adunarea se termina. Narghilelele au fost stinse şi g rzile s-au aşezat în pozi ie de drep i. Fl c ul seă ţ ţ ă ă preg ti s ias , dar b trînul mai spuse:ă ă ă ă

M― îine diminea noi vom rupe o în elegere careţă ţ spune c nimeni în oaz nu poate purta arme. Toată ă ă ziua îi vom aştepta pe inamici. Cînd soarele va coborî la orizont, b rba ii îmi vor preda armele. Pentru fiecareă ţ zece inamici mor i, vei primi un ban de aur.ţ

Dar armele nu pot ieşi din locul lor f r s cuă ă ă noască lupta. Sînt capricioase ca deşertul, şi dac le înv mă ăţă cu asta, data viitoare s-ar putea s le fie lene s trag .ă ă ă Dac nici una nu va fi folosit mîine, cel pu in una va fiă ă ţ folosit pentru tine.ă

Oaza tocmai începea s fie luminat de luna plină ă ă cînd ieşi b iatul. Avea de mers dou zeci de minute pînă ă ă la cortul lui şi plec într-acolo.ă

Era speriat de tot ce se întîmplase. Se amestecase în Sufletul Lumii şi pre ul pentru credin a în acel lucru eraţ ţ via a lui. Un pariu scump. Dar paţ riase scump înc dină ziua cînd îşi vînduse oile pentru a-şi urma Legenda Personal . Şi aşa cum spunea st pînul de c mile, fie că ă ă ă mori mîine, fie c mori în alt zi este acelaşi lucru.ă ă Oricare zi era f cut penă ă tru a fi tr it sau pentru aă ă p r si lumea. Totul deă ă pindea numai de un cuvînt: "Maktub"'.

Merse în t cere. Nu se c ia. Dac avea s moaă ă ă ă r aă doua zi, va fi pentru c Dumnezeu nu voia s schimbeă ă viitorul. Dar murea dup ce traversase Strîmtoarea,ă lucrase într-un magazin de cristaluri, cunoscuse t cereaă deşertului şi ochii Fâtimei. Trăise intens fiecare zi de cînd plecase de acas cu atîta vreme în urm . Dacă ă ă avea s moar mîine, ochii lui v zuser deja mai multeă ă ă ă

lucruri decît ochii oric rui alt p stor, şi fl c ul eraă ă ă ă mîndru de asta.

Deodat auzi o bubuitur şi fu aruncat la pă ă ămînt de for a unui vînt pe care nu-l cunoştea. Locul se umplu deţ praf care aproape c acoperi luna. În fa a lui, un enormă ţ cal alb se cabra sco înd un nechezat îngrozitor.ţ

Fl c ul abia vedea ce se petrece, dar cînd praă ă ful se mai potoli, sim i c -l cuprinde o groaz care nu-l maiţ ă ă încercase niciodat . Pe cal st tea un c lă ă ă ăre îmbr cat înţ ă negru cu un şoim pe um rul stîng. Purta turban şi ună v l care-i ascundea toat fa a, l sînd s se vad numaiă ă ţ ă ă ă ochii. P rea solul deşeră tului, dar prezen a lui era maiţ puternic decît a tuă turor oamenilor pe care-i cunoscuse în via a lui.ţ

Straniul cavaler scoase spada enorm şi curbat peă ă care o purta prins la şa. O elul str luci în luă ţ ă mina lunii.

Cine a ― îndr znit s citeasc zborul ere ilor? întrebă ă ă ţ ă cu o voce r sun toare, încît ecoul ei se auzi parcă ă ă printre cei cincizeci de mii de curmali din Al-Fayoum.

Eu, r― spunse fl c ul. Imediat îşi aduse amină ă ă te de imaginea sfîntului Santiago Matamouros pe calul lui alb care strivea necredincioşii sub copite. Exact aşa era. Numai c acum situa ia era pe dos.ă ţ

Eu am ― îndr znit, repet fl c ul şi-şi plec capul caă ă ă ă ă s primeasc lovitura spadei. Multe vie i vor fi salvateă ă ţ pentru c a i uitat de Sufletul Lumii.ă ţ

Dar spada nu coborî imediat. Mîna str inului se l să ă ă încet, pîn ce vîrful o elului atinse fruntea fl c ului. Eraă ţ ă ă aşa de ascu it încît îşni o pic tur de sînge.ţ ă ţ ă ă

C l re ul st tea nemişcat ca o stan . La fel şi flă ă ţ ă ă ăc ul.ă Nu se gîndi nici o clip s fug . În str fundul sufletului,ă ă ă ă o bucurie ciudat pusese st pînire pe el: avea s moară ă ă ă pentru Legenda lui Personal . Şi pentru Fatima.ă Semnele se adevereau, în sfîrşit, în fa a lui eraţ Duşmanul dar el nu mai trebuia s se preocupe deă moarte, pentru c exista un Suflet al Lumii. În scurtă timp avea s fac parte din el. Iar mîine, şi Duşmanulă ă

avea s fac parte din el. Îns str inul abia dac îiă ă ă ă ă atingea capul cu spada.

De ce ai citit zborul p― s rilor?ă ă N-am citit dec― ît ce voiau p s rile s povesă ă ă teasc .ă

Ele vor s salveze oaza şi voi o s pieri i. Oaza are maiă ă ţ mul i oameni decît voi.ţ

Spada se rezema tot pe fruntea lui. Cine e― şti tu s schimbi voin a lui Allah?ă ţ Allah a f― cut oştirile, dar tot el a f cut şi pă ă ăs rile.ă

Allah mi-a dezv luit limba p s rilor. Totul a fost scris deă ă ă aceeaşi Mîn , spuse fl c ul, amină ă ă tindu-şi de cuvintele c milarului.ă

Str inul îi lu , în sfîrşit, spada de deasupra capuă ă lui. Fl c ul sim i o oarecare uşurare. Dar nu putea fugi.ă ă ţ

Ai grij― cu prezicerile, spuse str inul. Cînd lucrurileă ă sînt deja scrise, n-ai cum s le evi i.ă ţ

Eu n-am v― zut decît o armat , spuse fl c ul. Nuă ă ă ă am v zut rezultatul b t liei.ă ă ă

Cavalerul p ru mul umit de r spuns. Dar conă ţ ă tinua să in spada în mîn .ţ ă ă

Ce caut― un str in pe p mînturi str ine?ă ă ă ă ― Îmi caut Legenda Personal . Ceva ce n-o să ă

în elege i niciodat .ţ ţ ăCavalerul puse spada în teac , iar şoimul de peă

um rul lui d du un ip t ciudat. Fl c ului începu s -iă ă ţ ă ă ă ă vin inima la loc.ă

Trebuia s― - i încerc vitejia, spuse str inul. Cuă ţ ă rajul este darul cel mai de pre pentru cine caut Limbajulţ ă Lumii.

Fl c ul r mase surprins. Omul acela vorbea despreă ă ă nişte lucruri pe care pu ini le cunoşteau.ţ― Nu trebuie s te culci vreodat pe o ureche, chiară ă

dac ai ajuns atît de departe, continu el. Trebuie să ă ă iubeşti deşertul, dar s nu te încrezi pe de-a-ntregulă niciodat în el. Pentru c deşertul este o încercareă ă pentru to i oamenii: îi încearc la fieţ ă care pas şi-l ucide pe cel neatent.

Cuvintele lui aminteau de vorbele b trînului rege.ă Dac― vin r zboinicii şi înc vei mai avea capul peă ă ă

umeri dup apusul soarelui, s m cau i, zise str inul.ă ă ă ţ ăAceeaşi mîn care inuse spada înşf c acum un bici.ă ţ ă ă

Calul se cabr din nou, ridicînd alt nor de praf.ă Dar unde locui― i? strig fl c ul în timp ce c l re ulţ ă ă ă ă ă ţ

se dep rta.ăMîna cu biciul ar t spre sud. Fl c ul îl întîlnise peă ă ă ă

Alchimist.

A doua zi în zori erau dou mii de b rba i înară ă ţ ma iţ printre curmalii din Al-Fayoum. Înainte ca soarele să ajung în înaltul cerului, cinci sute de r ză ă boinici au ap rut la orizont. C l re ii au p truns în oaz prină ă ă ţ ă ă partea de nord; p rea o expedi ie paşă ţ nic , dar to iă ţ ascundeau arme sub mantiile albe. Cînd au ajuns aproape de marele cort din centrul oazei Al-Fayoum, au scos iataganele şi puştile. Şi au atacat un cort gol.

B rba ii din oaz i-au încercuit pe cavalerii deă ţ ă -şertului, într-o jum tate de or patru sute nouă ă ăzeci şi nou de trupuri z ceau r spîndite pe nisip. Copiii seă ă ă aflau în cealalt parte a livezii de curmali şi n-au v zută ă nimic. Femeile se rugau pentru b ră ba ii lor în corturi,ţ aşa c nici ele n-au v zut nimic. Dac n-ar fi fostă ă ă leşurile, oaza ar fi p rut c tr ieşte o zi normal .ă ă ă ă

Numai un r zboinic a fost cru at, comandantulă ţ batalionului. Pe sear a fost condus în fa a şefilor deă ţ trib care I-au întrebat de ce înc lcase Tradi ia.ă ţ Comandantul a r spuns c oamenii lui sufereau deă ă foame şi sete, slei i de atîtea zile de lupte, şi hot rîserţ ă ă s cucereasc o oaz pentru a putea s reînceapă ă ă ă ă lupta.

Şeful tribului spuse c -i pare r u pentru r ză ă ă boinici, dar Tradi ia nu poate fi înc lcat niciodat . Singurulţ ă ă ă lucru care se schimb în deşert sînt duă nele, cînd suflă

vîntul.Apoi îl osîndi pe comandant la o moarte ruşinoas , înă

loc de sabie sau de glon , a murit spînţ zurat într-un curmal, mort şi el. Trupul i se leg na cu vîntulă deşertului.

Şeful de trib l-a chemat pe fl c u şi i-a dat cinciă ă zeci de monede de aur. Apoi a reamintit povestea lui Iosif din Egipt şi i-a cerut s fie Sfă etnicul Oazei.

Cînd soarele a apus pe deplin şi primele stele au început s apar (nu str luceau prea tare, penă ă ă tru că era lun plin ) fl c ul porni spre sud. Nu era decît ună ă ă ă cort, şi cî iva arabi care treceau pe acolo spuneau cţ ă locul era plin de djini. Fl c ul îns se aşez şi se puseă ă ă ă pe aşteptat.

Alchimistul ap ru cînd luna era sus pe cer. Avea doiă ere i mor i pe um r.ţ ţ ă

Iat― -m , aici sînt, spuse fl c ul.ă ă ă ă Nu trebuia s― fii aici, r spunse Alchimistul. Sauă ă

Legenda ta Personal era s ajungi aici?ă ă― Este r zboi între clanuri. Nu este posibil să ă

traversez deşertul.Alchimistul coborî de pe cal şi f cu un semn pentruă

ca fl c ul s -l urmeze în cort. Era un cort la fel cu toateă ă ă celelalte pe care le v zuse în oaz , cu excep ia cortuluiă ă ţ celui mare, central, care avea luxul din basmele cu zîne. C ut cu privirea apaă ă ratele şi cuptoarele de alchimie, dar nu v zu nimic. Erau numai cîteva c r iă ă ţ puse teanc, o maşin de g tit şi pere ii plini de deseneă ă ţ misterioase.

A― şaz -te, fiindc vreau s preg tesc un ceai,ă ă ă ă spuse Alchimistul. Şi vom mînca împreun aceşti ere i.ă ţ

Fl c ul a b nuit c erau aceleaşi p s ri pe care leă ă ă ă ă ă v zuse cu o zi înainte, dar nu spuse nimic. Ală chimistul aprinse focul şi în scurt timp un miros delicios de carne

umplu cortul. Era mai pl cut deă cît parfumul de narghilea.

De ce a― i vrut s m vede i? întreb fl c ul.ţ ă ă ţ ă ă ă Din cauza semnelor, r― spunse Alchimistul. Vîntulă

mi-a dat de ştire c o s vii. Şi c ai nevoie de ajutor.ă ă ă Nu eu. E cel― lalt str in, Englezul. El v c uta.ă ă ă ă El trebuie s― g seasc alte lucruri înainte de a mă ă ă ă

întîlni. Dar e pe drumul cel bun. S-a apucat s privească ă deşertul.

― Şi eu? C― înd î i doreşti un lucru, tot Universul conţ spiră

pentru ca s - i realizezi visul, spuse Alchiă ţ mistul, repetînd cuvintele b trînului rege.ă

Fl c ul în elese. Altcineva ap ruse în drumul luiă ă ţ ă pentru a-l conduce spre Legenda lui Personal .ă

Atunci o s― m înv a i?ă ă ăţ ţ Nu. ― Ştii tot ce e nevoie. O s te ajut doar să ă

g seşti drumul spre comoar .ă ă E r― zboi între clanuri, repet fl c ul.ă ă ă ă Eu cunosc de― şertul. Eu mi-am g― sit deja comoara. Am o c mil , baniiă ă ă

de la magazinul de cristaluri şi cincizeci de monede de aur. Pot fi un om bogat la mine acas .ă

Dar nimic din lucrurile acestea nu este aproa― pe de Piramide, spuse Alchimistul.

O am pe Fatima. E o co― moar mai mare deă cît tot ce am izbutit s strîng.ă

Nici ea nu este aproape de Piramide.―Mîncar ere ii în t cere. Alchimistul deschise o carafă ţ ă ă

şi v rs un lichid roşu în paharul fl că ă ă ăului. Era vin, unul dintre cele mai bune vinuri pe care le b use în via a lui.ă ţ Dar vinul era interzis prin lege.

R― u nu este ce intr în gura omului, spuseă ă Alchimistul. R u este ce iese.ă

Fl c ul începu s se simt vesel din cauza viă ă ă ă nului. Dar Alchimistul îi inspira team . Se aşezar afar lîngă ă ă ă cort, privind str lucirea ă lunii care umbrea stelele.

Bea ― şi distreaz -te ni el, zise Alchimistul,ă ţ observînd c fl c ul devenea din ce în ce mai veă ă ă sel. Odihneşte-te cum se odihneşte un r zboinic înainte deă lupt . Dar nu uita c inima ta este acolo unde esteă ă comoara. Şi c aceast comoar a ta se cere s fieă ă ă ă g sit , pentru ca tot ce ai descoperit pe drum s capeteă ă ă un sens. Mîine vinde- i c mila şi cump r - i un cal.ţ ă ă ă ţ C milele sînt înşel toare: fac mii de paşi şi nu dauă ă vreun semn de oboseal . Dar dină tr-o dat se pun înă genunchi şi mor. Caii obosesc treptat. Şi vei şti totdeauna cît po i cere de la ei sau cînd le soseşteţ ceasul.

Noaptea urm toare fl c ul veni cu un cal la cortulă ă ă Alchimistului. Curînd ap ru şi acesta, că ălare pe cal şi cu şoimul pe um rul stîng.ă

Arat― -mi unde e via a din deşert, spuse Ală ţ -chimistul. Numai cine g seşte via poate descoă ţă peri comori.

Au pornit s mearg pe nisipuri, cu luna încă ă ă str lucind deasupra lor. "Nu ştiu dac voi fi în stare să ă ă g sesc via în deşert", se gîndi fl c ul. "Înc nu cunoscă ţă ă ă ă deşertul."

Vru s se întoarc şi s -i m rturiseasc asta Ală ă ă ă ă -chimistului, dar îi fu team de el. Ajunser la locul cuă ă pietre, unde b iatul v zuse ere ii pe cer; acum, totulă ă ţ era linişte şi vînt.

Nu pot s― g sesc via în deşert, spuse flă ă ţă ăc ul.ă Ştiu c exist , dar nu reuşesc s-o descop r.ă ă ă

Via― a atrage via , r spunse Alchimistul.ţ ţă ăFl c ul în elese. În scurt timp scoase c p strulă ă ţ ă ă

calului şi acesta porni liber peste pietre şi nisip. Alchimistul îi urma t cut, iar calul fl c ului a umă ă ă blat aproape o jum tate de or . Nu mai vedeau curmaliiă ă oazei, ci numai luna enorm pe cer şi pieă trele str lucindă

cu culoarea argintului. Deodat , într-un loc unde nu maiă fusese niciodat , fl c ul v zu cum calul se opreşte.ă ă ă ă

Aici exist― via , îi spuse fl c ul Alchimisă ţă ă ă tului. Nu cunosc limbajul deşertului, dar calul meu cunoaşte limbajul vie ii.ţ

Desc lecar . Alchimistul nu-i r spunse. Începu să ă ă ă priveasc pietrele, înaintînd încet. Se opri brusc şi seă aplec cu mare grij . Între pietre era o gaur ;ă ă ă Alchimistul vîrî mîna în gaur , apoi bra ul pîn la um r.ă ţ ă ă În untru se mişc ceva iar ochii Alchimisă ă tului fl― c ulă ă nu-i putea vedea decît ochii s-au mic― şorat de efort şi de încordare. Bra ul p rea c se lupt cu ceea ce era înţ ă ă ă gaur . Şi, cu un salt care-l sperie pe fl c u, Alchimistulă ă ă trase bra ul şi s ri în picioare. Mîna lui inea strîns unţ ă ţ şarpe, prins de coad .ă

Şi fl c ul s ri, dar înapoi. Cobra se zb tea neînă ă ă ă cetat, emi înd zgomote şi şuier turi care r neau liţ ă ă niştea deşertului. Era un şarpe cu clopo ei al c rui venin puteaţ ă ucide omul în cîteva minute.

"Aten ie la venin", gîndi fl c ul. Dar Alchimisţ ă ă tul îşi b gase mîna în gaur şi pesemne c fusese dejaă ă ă muşcat. Îns chipul lui era liniştit. "Alchimisă tul are două sute de ani", spusese Englezul. Trebuie s fi ştiut cumă s umble cu cobrele în deşert.ă

Fl c ul v zu cînd tovar şul lui se duse la cal şiă ă ă ă scoase spada cea lung în form de semilun . Cu ea,ă ă ă desen un cerc pe nisip şi aşez şarpele în mijloc.ă ă Animalul se linişti imediat.

Po― i s stai f r grij , spuse Alchimistul. N-o sţ ă ă ă ă ă ias de aici. Iar tu ai descoperit via a în deşert, semnulă ţ de care eu aveam nevoie.

De ce era a― şa de important? Pentru c― Piramidele sînt înconjurate de deă şert.

Fl c ul nu voia s aud de Piramide. Sufletul lui eraă ă ă ă greu de triste e înc din noaptea precedent . Dac -şiţ ă ă ă continua c utarea comorii însemna s-o pă ăr seasc peă ă Fatima.

Te voi c― l uzi prin deşert, spuse Alchimistul.ă ă Vreau s― r mîn în oaz , r spunse fl c ul. Amă ă ă ă ă ă

întîlnit-o pe Fatima. Iar ea, pentru mine, înseamn maiă mult decît comoara.

Fatima este o femeie a de― şertului, spuse Al-chimistul. Ştie c b rba ii trebuie s plece pentru aă ă ţ ă putea s se întoarc . Ea şi-a g sit comoara: pe tine.ă ă ă Acum aşteapt ca tu s g seşti ceea ce cau i.ă ă ă ţ

― Şi dac m hot r sc s r mîn?ă ă ă ă ă ă Vei fi sfetnicul Oazei― . Ai aur destul ca s cumperiă

multe oi şi multe c mile. Te vei însura cu Fatima şi ve iă ţ tr i ferici i în primul an. Vei înv a s iubeşti deşertul şiă ţ ăţ ă vei cunoaşte fiecare din cei cincizeci de mii de curmali. Vei observa cum cresc, dezv luind o lume care seă schimb mereu. Şi vei în elege din ce în ce mai multă ţ semnele, pentru c deşertul este un magistru mai bună ca to i. În al doiţ lea an, î i vei aminti c exist oţ ă ă comoar . Semnele vor începe s vorbeasc insistentă ă ă despre asta, şi tu vei încerca s le treci cu vederea. Î iă ţ vei folosi cunoştin ele numai pentru binele oazei şi alţ locuitorilor ei. Şefii de triburi î i vor mul umi pentruţ ţ asta. C milele î i vor aduce bog ie şi putere. În ală ţ ăţ treilea an semnele vor continua s - i vorbeasc deă ţ ă spre comoar şi despre Legenda Personal . O s stai nop i înă ă ă ţ şir r t cind prin ă ă oaz , ă iar Fatima va deveni o femeie trist pentru c a f cut ca drumul t u s fie întrerupt.ă ă ă ă ă Dar îi vei d rui iubire şi ea î i va r spunde cu iubire. Î iă ţ ă ţ vei aminti c ea nu i-a cerut niciodat s r mîi, fiindcă ţ ă ă ă ă o femeie a deşertului ştie s -şi aştepte b rbatul. Deă ă asta nu o s -i g seşti nici o vin . Dar vei umbla multeă ă ă nop i prin nisipul deşertului şi printre curmali gîndindu-ţte c poate ai fi putut s - i urmezi calea, s te încreziă ă ţ ă mai mult în iubirea ta pentru Fatima. Pentru c ceea ceă te ine în oaz este propria ta fric de faptul c nu teţ ă ă ă vei mai întoarce niciodat . Şi-n acel moment, semă nele î i vor ar ta c acea comoar a ta este îngropat peţ ă ă ă ă vecie. În al patrulea an semnele te vor p r si pentru că ă ă

n-ai vrut s le ascul i. Şefii de triburi vor în elege asta şiă ţ ţ vei fi destituit din Sfat. În acel moment vei fi devenit un negustor bogat, cu multe c mile şi multe m rfuri. Dară ă î i vei petrece restul zilelor r t cind printre curmali şiţ ă ă prin deşert, ştiind c nu i-ai împlinit Legenda Personală ţ ă şi c în acel moment va fi prea tîrziu pentru asta. Şi nuă vei în elege c Iubirea nu-l împiedic niciţ ă ă odat pe ună om s -şi urmeze Legenda Personal . Iar cînd seă ă întîmpl asta, este pentru c nu era Iubiă ă rea Adev rat ,ă ă aceea care vorbeşte Limbajul Lumii.

Alchimistul şterse cercul de pe nisip, iar şarpele fugi şi disp ru printre pietre. Fl c ul îşi aminti de Negustorulă ă ă de cristaluri care a vrut mereu s meară g la Mecca, şiă de Englezul care c uta un Alchiă mist. Fl c ul îşi maiă ă aminti şi de o femeie care s-a încrezut în deşert şi deşertul i-a adus într-o bun zi pe omul pe care-l doreaă ca iubit.

Au înc lecat, şi de data asta b iatul îl urma peă ă Alchimist. Vîntul aducea zgomotele oazei, iar el încerca s ghiceasc vocea Fâtimei. În ziua aceea nu fusese laă ă fîntîn din cauza luptei.ă

Dar în noaptea aceasta, cînd priveau la un şarpe închis într-un cerc, straniul c l re cu şoimul pe um r îiă ă ţ ă vorbise de iubire şi comori, de femeile deşertului şi de Legenda sa Personal .ă

Merg cu dumneavoastr― , spuse fl c ul. Şi deodată ă ă ă îşi sim i inima împ cat .ţ ă ă

Plec― m mîine în zori, înainte de r s ritul soaă ă ă relui, fu singurul r spuns al Alchimistului.ă

Fl c ul îşi petrecu toat noaptea treaz. Cu dou oreă ă ă ă înainte de r s ritul soarelui, îl trezi pe unul dină ă tre b ie iiă ţ care dormeau în cort şi-i ceru s -i arate unde locuiaă Fatima. Au ieşit împreun şi au mers pîn acolo. Dreptă ă plat , fl c ul îi d du bani ca s -şi cumpere o oaie.ă ă ă ă ă

Apoi îi ceru s caute unde dormea Fatima, s oă ă trezeasc şi s -i spun c el o aştepta. Tîn rul arab f cuă ă ă ă ă ă şi acest lucru, şi c p t în schimb al i bani cu care s -şiă ă ă ţ ă mai cumpere o oaie.

Acum las― -ne singuri, îi spuse fl c ul b iatuă ă ă ă lui arab, care se întoarse la cortul lui ca s se culce,ă mîndru c -l ajutase pe sfetnicul Oazei; şi mul umit că ţ ă avea bani ca s -şi cumpere oi.ă

Fatima ap ru în uşa cortului. Amîndoi au pleă cat printre curmali. Fl c ul ştia c era împotriva Tradi iei,ă ă ă ţ dar asta nu avea acum nici o importan .ţă

Am s― plec, spuse el. Şi vreau s ştii c m voiă ă ă ă întoarce. Eu te iubesc pentru c ...ă

Nu spune nimic, ― îl întrerupse Fatima. Iubeşti pentru c iubeşti. Nu exist nici un motiv penă ă tru ca să iubeşti.

Dar fl c ul continu :ă ă ă Eu te iubesc pentru c― am avut un vis, am întîlnită

un rege, am vîndut cristaluri, am traversat deşertul, clanurile au declarat r zboi şi am fost la o fîntîn pentruă ă a afla unde st tea un Alchimist. Eu te iubesc pentru că ă tot Universul a contribuit ca eu s ajung la tine.ă

Cei doi s-au îmbr işat. Era prima oar cînd trăţ ă upurile li se atingeau.

M― voi întoarce, repet fl c ul.ă ă ă ă ― Înainte priveam deşertul cu dorin , spuse Fatima.ţă

Acum o voi face cu speran . Tat l meu a plecat într-oţă ă zi, dar s-a întors la mama, şi continu s se întoarcă ă ă mereu.

Nu şi-au mai spus nimic. Au mers pu in pe subţ curmali, apoi fl c ul o l s la intrarea în cort.ă ă ă ă

M― voi întoarce aşa cum tat l t u s-a întors laă ă ă mama ta, spuse.

Îşi d du seama c ochii Fâtimei înotau în lacrimi.ă ă Pl― îngi? S― înt femeie a deşertului, spuse ea, ascunzîndu-şi

fa a. ţ Dar mai înainte de toate sînt femeie.

Fatima intr în cort. În scurt timp soarele avea să ă apar . Cînd se va fi f cut ziu , ea avea s ias şi să ă ă ă ă ă fac ce f cuse atî ia ani înainte; dar totul se schimbaseă ă ţ acum. Fl c ul nu mai era în oaz , iar oaza nu maiă ă ă însemna acelaşi lucru. Nu avea s mai fie locul cuă cincizeci de mii de curmali şi trei sute de fîntîni unde poposeau pelerinii, bucuroşi, dup o c l torie atît deă ă ă lung . Oaza, de acum încolo, avea s fie un loc golă ă pentru ea.

Începînd cu ziua aceea deşertul va deveni mai important. Avea s priveasc mereu în zare, încercîndă ă s afle ce stea urmeaz fl c ul în c utarea coă ă ă ă ă morii lui. Avea s -şi trimit s rut rile vîntului, în speran a c eleă ă ă ă ţ ă vor atinge chipul fl c ului şi-i vor povesti c era înă ă ă via , c -l aştepta aşa cum o feţă ă meie îl aşteapt pe ună b rbat curajos, plecat în c uă ă tarea viselor şi a comorilor. Începînd cu ziua aceea, deşertul avea s fie un singură lucru: speran a înţ toarcerii lui.

Nu te g― îndi la ce a r mas în urm , îi spuseă ă Alchimistul cînd începur cavalcada peste nisipuă rile deşertului. Totul este gravat în Sufletul Lumii şi acolo va r mîne pentru vecie.ă

Oamenii viseaz― mai mult la întoarceri deă cît la plec ri, zise fl c ul care se obişnuise iar cu t cereaă ă ă ă deşertului.

Dac― ceea ce ai g sit este f cut din materie pur ,ă ă ă ă niciodat nu va putrezi. Şi te vei putea înă toarce într-o bun zi. Dac nu a fost decît o clip de lumin , caă ă ă ă explozia unei stele, atunci nu vei mai g si nimic laă înapoiere. Dar vei fi v zut o explozie de lumin . Şiă ă numai asta, şi tot va fi meritat.

B rbatul vorbea în limbajul alchimiei. Dar flă ăc ul ştiaă c se referea la Fatima.ă

Era greu s nu te gîndeşti la ce a r mas în urm .ă ă ă

Deşertul, cu peisajul lui aproape neschimbat, se umplea de vise. Fl c ul înc mai vedea curmalii, fîntînile şiă ă ă chipul femeii iubite. Îl vedea pe Englez cu laboratorul lui, şi pe c milar care era un învă ăţător f r s ştie.ă ă ă "Poate c Alchimistul n-a iubit niciă odat ", gîndi b iatul.ă ă

Alchimistul c l rea înaintea lui, cu şoimul pe um r.ă ă ă Şoimul cunoştea bine limbajul deşertului, şi cînd se opreau, pleca de pe um rul Alchimistuă lui şi zbura în c utare de hran . În prima zi a adus un iepure. A douaă ă zi a adus dou p s ri.ă ă ă

Noaptea îşi aşterneau p turile pe jos, dar nuă aprindeau focul. Nop ile din deşert erau reci şi seţ întunecau pe m sur ce luna descreştea pe cer. Timpă ă de o s pt mîn au mers în t cere, vorbind doar despreă ă ă ă precau iile necesare pentru a ocoli lupţ tele dintre clanuri. R zboiul continua, iar vîntul aducea uneoriă miros dulceag de sînge. Pesemne se d duse vreoă b t lie în apropiere, şi vîntul îi amină ă tea fl c ului că ă ă exist Limbajul Semnelor, mereu gata s -i arate ceeaă ă ce ochii nu reuşeau s vad .ă ă

Dup şapte zile de drum, Alchimistul hot rî s facă ă ă ă popas mai devreme decît de obicei. Şoimul plec laă vîn toare, iar el scoase bidonul de ap şi-l oferiă ă fl c ului.ă ă

E― şti aproape de sfîrşitul c l toriei, spuse Ală ă -chimistul. Felicit rile mele pentru c i-ai urmată ă ţ Legenda Personal .ă

Iar dumneavoastr― m-a i c l uzit în t cere,ă ţ ă ă ă r spunse fl c ul. Credeam c m ve i înv a ce şti i. Deă ă ă ă ă ţ ăţ ţ curînd am str b tut deşertul al turi de un om care aveaă ă ă c r i de Alchimie. Dar n-am reuşit s înă ţ ă v nimic.ăţ

Nu exist― decît un singur fel de a înv a, reă ăţ plică Alchimistul. Prin ac iune. C l toria te-a înţ ă ă v at tot ceăţ trebuia s ştii. Nu mai lipseşte decît un lucru.ă

Fl c ul vru s ştie care era acela, dar Alchimisă ă ă tul r mase cu ochii în zare, aşteptînd întoarcerea şoimului.ă

De ce vi se spune Alchimistul?―

Pentru c― asta sînt.ă ― Şi ce era greşit la ceilal i alchimişti, care c uţ ă tau

aur şi nr reuşeau s -l ob in ?ă ţ ă Nu c― utau decît aur, îi r spunse înso itorul lui.ă ă ţ

C utau comoara Legendei lor Personale f r să ă ă ă doreasc s -şi tr iasc propria legend .ă ă ă ă ă

Ce nu ― ştiu eu înc ? insist fl c ul.ă ă ă ăDar Alchimistul continu s priveasc orizonă ă ă tul. După

o vreme, şoimul se întoarse cu hrana. Au s pat oă groap şi au aprins focul în ea, astfel încît nimeni s nuă ă vad lumina fl c rilor.ă ă ă

S― înt Alchimist pentru c sînt Alchimist, zise el înă timp ce preg teau mîncarea. Am înv at ştiină ăţ a asta deţ la b trînii mei, care au înv at-o de la buă ăţ nicii lor şi tot aşa pîn la facerea lumii. În acele vremuri, toat ştiin aă ă ţ Marii Opere se putea scrie pe un singur smarald. Dar oamenii n-au dat importan lucrurilor simple şi auţă început s scrie tratate, interpret ri şi studii filozofice.ă ă Şi unii au început s spun c ştiau drumul mai bineă ă ă decît ceilal i. Ins Tabla de Smarald este vie pîn înţ ă ă zilele noastre.

Ce scria pe Tabla de Smarald? vru s― ştie fl c ul.ă ă ăAlchimistul începu s deseneze ceva pe nisip dar nuă

z bovi mai mult de cinci minute. În timp ce el desena,ă fl c ul îşi aminti de b trînul rege şi de pia a unde seă ă ă ţ întîlniser în acea zi; parc trecuă ă ser ani şi ani deă atunci.

Iat― ce era scris pe Tabla de Smarald, zise Ală -chimistul cînd termin dă e desenat.

Fl c ul se apropie şi citi cuvintele de pe nisip.ă ă E un cod, zise b― iatul, cam dezam git de Taă ă bla de

Smarald. Seam n cu c r ile Englezului.ă ă ă ţ Ba nu, r― spunse Alchimistul. Este ca zborulă

ere ilor; nu trebuie s fie în eles pur şi simplu prinţ ă ţ ra iune. Tabla de Smarald este o trecere direct spreţ ă Sufletul Lumii. În elep ii au în eles c lumea aceasţ ţ ţ ă ta natural este doar o imagine şi o copie a Paradiă sului.

Simpla existen a acestei lumi este o garan ie cţă ţ ă exist alt lume, mai perfect decît ea. Dumneă ă ă zeu a creat-o pentru ca, prin mijlocirea lucrurilor vizibile, oamenii s poat în elege înv turile spiă ă ţ ăţă rituale şi minunile ştiin ei Lui. Asta este ceea ce eu numescţ Ac iune.ţ

Trebuie s― în eleg Tabla de Smarald? întreă ţ bă fl c ul.ă ă

Poate, dac― ai fi într-un laborator de Alchiă mie, acum ar fi momentul s studiezi cel mai bun mod de aă în elege Tabla de Smarald. Dar acum eşti în deşert.ţ Deci cufund -te în deşert. Este la fel de bun pentru aă în elege lumea ca oricare alt lucru de pe fa aţ ţ p mîntului. Nu ai nevoie s în elegi deşeră ă ţ tul: este de ajuns s priveşti un simplu gr unte de nisip şi vei vedeaă ă în el toate minunile Crea iei.ţ

Cum s― fac s m cufund în deşert?ă ă ă Ascult― - i inima. Ea cunoaşte totul, pentru c aă ţ ă

venit din Sufletul Lumii şi într-o zi se va întoarce în el.

Mai merser în t cere înc dou zile. Alchimisă ă ă ă tul era din ce în ce mai precaut, pentru c se aproă piau de zona luptelor celor mai crîncene. Iar fl c ul încerca s -şiă ă ă asculte inima.

Era o inim complicat : înainte era obişnuit s pleceă ă ă ă mereu, iar acum voia s ajung cu orice pre . Uneoriă ă ţ inima lui st tea ore în şir povestindu-i istoă rii de dor, alteori se emo iona de r s ritul soarelui în deşert şi-lţ ă ă f cea pe fl c u s plîng pe ascuns. Inima b tea maiă ă ă ă ă ă repede cînd îi vorbea fl c ului deă ă spre comoar şi abiaă se mai sim ea cînd ochii flţ ăc ului se pierdeau înă nesfîrşirea deşertului. Dar niciodat nu t cea, nici chiară ă cînd fl c ul nu schimă ă ba nici o vorb cu Alchimistul.ă

De ce trebuie s― ne ascult m inima? întrebă ă ă fl c ul cînd se oprir în acea zi.ă ă ă

Pentru c― acolo unde este ea, acolo va fi şiă comoara ta.

Inima mea e agitat― , spuse fl c ul. Viseaz , seă ă ă ă emo ioneaz şi e îndr gostit de o femeie din deşert.ţ ă ă ă Îmi cere tot felul de lucruri şi nu m las s dorm nop iă ă ă ţ în şir cînd m gă îndesc la ea.

Asta-i bine. Inima ta e vie. Ascult― în contiă nuare tot ce are s - i spun .ă ţ ă

În urm toarele trei zile cei doi s-au întîlnit cu cî ivaă ţ r zboinici şi i-au v zut pe al ii la orizont. Iniă ă ţ ma fl c uluiă ă începu s vorbeasc despre fric . Îi povestea istorii peă ă ă care le auzise de la Sufletul Lumii, poveşti despre oameni care plecaser în c utaă ă rea comorilor lor şi nu le g siser niciodat . Uneori îl speria cu gîndul c nu vaă ă ă ă avea niciodat comoara sau c putea muri în deşert.ă ă Alteori îi spunea flăc ului c e mul umit , c -şi g siseă ă ţ ă ă ă iubirea şi g sise mul i bani de aur.ă ţ

Inima mea e ― înşel toare, îi spuse fl c ul Ală ă ă -chimistului, cînd s-au oprit ca s -şi odihneasc puă ă inţ caii. Nu vrea ca eu s merg mai departe.ă

Asta e bine, r― spunse Alchimistul. Dovedeşte că ă inima ta e vie. Este normal s - i fie fric s dai pentruă ţ ă ă un vis tot ce ai c p tat pîn acum.ă ă ă

Atunci, pentru ce trebuie s― -mi ascult inima?ă Pentru c― niciodat nu vei reuşi s-o faci s tac . Şiă ă ă ă

chiar dac te prefaci c nu ascul i ce spune, ea va staă ă ţ în pieptul t u repetînd mereu tot ce crede despre viaă ţă şi lume.

― Şi dac e înşel toare?ă ă ― Înşel ciunea este o lovitur neaşteptat . Dac î iă ă ă ă ţ

cunoşti bine inima, niciodat nu va reuşi asta. Pentru că ă tu îi vei cunoaşte visele şi dorin ele şi vei şti ce s faciţ ă cu ele. Nimeni nu reuşeşte s fug de propria inim . Deă ă ă aceea e mai bine s ascul i ce spuă ţ ne. Pentru ca

niciodat s nu vin o lovitur pe care n-o aştep i.ă ă ă ă ţFl c ul continu s -şi asculte inima în timp ceă ă ă ă

str b teau deşertul. Începu s -i cunoasc şiretlicuă ă ă ă rile şi trucurile şi începu s-o accepte aşa cum era.

Atunci fl c ului nu i-a mai fost fric şi n-a mai vrut să ă ă ă se întoarc , pentru c într-o sear inima îi spuse c eraă ă ă ă mul umit . "Chiar dac eu mai cîrtesc puţ ă ă in", îi spuneaţ inima, "o fac pentru c sînt inim de om, şi inimileă ă oamenilor aşa sînt. Le este team s -şi împlinească ă ă cele mai îndr zne e visuri, penă ţ tru c li se pare c nuă ă merit sau c nu vor reuşi. Noi, inimile, murim de frică ă ă numai la gîndul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut s fie bune şi n-auă fost, la comori care ar fi putut fi descoperite dar au r mas pentru totă deauna îngropate în nisip. Pentru că atunci cînd se întîmpl aşa ceva, suferim îngrozitor."ă

Inimii mele ― îi este fric de suferin , îi spuă ţă se fl c ul Alchimistului într-o noapte cînd priveau cerulă ă f r lun .ă ă ă

Spune-i c― frica de suferin este mai rea deă ţă cît suferin a îns şi. Şi c nici o inim nu a suferit cînd aţ ă ă ă plecat în c utarea visurilor ei, pentru c fieă ă care moment de c utare este un moment de întîlă nire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia.

"Fiecare clip de c utare este o clip de regă ă ă ăsire", îi spuse fl c ul inimii lui. "Cît mi-am c utat comoara amă ă ă avut numai zile luminoase, pentru c ştiam c fiecareă ă or f cea parte din visul de a o g si. Cît am c utată ă ă ă comoara, am descoperit pe drum lucruri pe care niciodat n-aş fi visat s le întîlnesc dac n-aş fi avută ă ă curajul s încerc lucruri imposiă bile pentru p stori."ă

Şi atunci sufletul lui se potoli pentru o întreag dup -ă ăamiaz . Noaptea, fl c ul dormi liniştit şi cînd se trezi,ă ă ă inima începu s -i povesteasc despre Suă ă fletul Lumii. Îi spuse c omul fericit este omul care îl poart peă ă Dumnezeu în sine. Şi c fericirea putea fi întîlnit într-ă ăun simplu gr unte de nisip din deă şert, aşa cum îi

spusese Alchimistul. Pentru c un gr unte de nisip esteă ă un moment al Crea iei şi Uniţ versului i-au trebuit mii de milioane de ani ca s -l creeze.ă

"Pe fiecare om de pe fa a P mîntului îl aşteapţ ă t oă comoar undeva", îi spuse inima. Noi, inimile, obişnuimă s vorbim pu in despre aceste comori pentru c atunciă ţ ă oamenii nu mai vor s le g seasă ă c . Vorbim despre eleă numai copiilor. Apoi l s m via a s -l îndrepte pe fiecareă ă ţ ă spre destinul s u. Dar, din nefericire, pu ini urmează ţ ă drumul care le este trasat, adic drumul Legendeiă Personale şi al fericirii. Ei cred c lumea este un lucruă amenin tor, şi de aceea lumea chiar devineţă amenin toare.ţă

"Şi atunci noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu t cem niciodat . Şi evit m ca vorbele noastre să ă ă ă fie auzite: nu vrem ca oamenii s sufere pentru c nuă ă şi-au urmat inimile."

De ce inimile nu spun oamenilor c― trebuie s -şiă ă urmeze visele? îl întreb fl c ul pe Alchimist.ă ă ă

Pentru c― , în cazul acesta, inima sufer cel maiă ă mult. Iar inimilor nu le place s sufere.ă

Începînd din ziua aceea, fl c ul şi-a ascultat inima. I-ă ăa cerut s nu-l mai p r seasc niciodat . I-a cerut ca,ă ă ă ă ă atunci cînd se dep rta de visele lui, inima s -i bubuie înă ă piept şi s -i dea semnalul de alarm . Fl c ul a jurat că ă ă ă ă de cîte ori va auzi acest semnal, avea s -l asculte.ă

Toat noaptea aceea st tu de vorb cu Alchiă ă ă mistul. Iar Alchimistul în elese c inima fl c ului se întorseseţ ă ă ă c tre Sufletul Lumii.ă

Ce s― fac acum? întreb fl c ul.ă ă ă ă Continu― - i drumul spre Piramide, spuse Ală ţ -

chimistul. Şi fii atent la semne. Acum inima ta este în stare s - i arate comoara.ă ţ

Asta era ceea ce trebuia s― aflu?ă Nu, r― spunse Alchimistul. Ceea ce trebuie s afliă ă

este urm torul lucru: ă Înainte s împlineasc un vis,ă ă totdeauna Sufletul Lumii hot r şte s pun la încercareă ă ă ă

tot ce visătorul a înv at pe parcurs. El face asta nuăţ pentru c ştie mai multe, ci ca s putem, împreun cuă ă ă visul nostru, s posed m şi lec iile pe care le-am înă ă ţ -v at urmînd drumul c tre vis. Este momentul în careăţ ă cea mai mare parte a oamenilor renun . Este ceea ceţă numim, în limbajul deşertului, "s mori de sete cîndă curmalii au ap rut la orizont". O c utare începeă ă totdeauna cu Norocul încep torului. Şi teră mină totdeauna cu Proba Cuceritorului.

Fl c ul îşi aminti de un vechi proverb de la el de-ă ăacas . Spunea c ora cea mai întunecat era aceeaă ă ă dinaintea r s ritului.ă ă

A doua zi a ap rut primul semn concret de priă mejdie. Trei r zboinici s-au apropiat şi au întrebat ce f ceau ceiă ă doi acolo.

Am venit la v― în toare cu şoimul, r spunseă ă Alchimistul.

Trebuie s― v control m ca s vedem dac nuă ă ă ă ă ave i arme, spuse unul dintre r zboinici.ţ ă

Alchimistul desc lec f r grab . Fl c ul f cu acelaşiă ă ă ă ă ă ă ă lucru.

La ce-― i trebuie atîta b net? întreb r zboiţ ă ă ă nicul, cînd v zu punga fl c ului.ă ă ă

Ca s― ajung în Egipt, r spunse el.ă ăPaznicul care-l controla pe Alchimist g si un flaă con

mic de cristal plin cu un lichid şi un ou de sticl g lbuie,ă ă ceva mai mare decît oul de g in .ă ă

Ce s― înt astea? întreb paznicul.ă S― înt Piatra Filozofal şi Elixirul de Via Lună ţă g . Sîntă

Marea oper a Alchimiştilor. Cine va bea din acest elixiră nu va mai cunoaşte boala şi o fărîm din aceast piatră ă ă transform orice metal în aur.ă

Solda ii au rîs cu poft , iar Alchimistul rîse şi el.ţ ă G siser r spunsul foarte caraghios, aşa c -i l sar să ă ă ă ă ă ă

plece f r nici o piedic , cu toate lucruă ă ă rile lor. S― înte i nebun? îl întreb fl c ul pe Alchiţ ă ă ă mist, după

ce se dep rtaser îndeajuns. De ce a i f cut asta?ă ă ţ ă Ca s― - i ar t o simpl lege a lumii acesteia. Cîndă ţ ă ă

ne afl m în fa a marilor comori, nu le vedem niciodat .ă ţ ă Şi ştii de ce? Pentru c oamenii nu cred în comori.ă

Şi-au continuat drumul prin deşert. Cu fiecare zi care trecea, inima fl c ului devenea tot mai tă ă ăcut . Nu maiă voia s ştie nici de lucrurile trecute, nici de celeă viitoare; se mul umea s contemple şi ea deşertul, şi sţ ă ă soarb împreun cu fl c ul din Sufletul Lumii. El şiă ă ă ă inima lui s-au împrietenit la cataram ă unul deveni― incapabil s -l tr deze pe cel lalt.ă ă ă

Cînd vorbea, inima o f cea ca s -l îmboldeasc şi s -iă ă ă ă dea putere fl c ului, care uneori g sea înă ă ă grozitor de enervante zilele de t cere. Inima îi poă vesti pentru prima oar despre marile lui calit i: curajul de a-şi fiă ăţ p r sit oile, de a-şi tr i Legenda Personal , sauă ă ă ă entuziasmul lui la pr v lia de criă ă staluri.

Şi-i mai povesti despre un lucru pe care el niciodată nu-l observase: despre primejdiile care trecuser peă lîng el şi el nu le luase în seam niciodat . Inima i-aă ă ă spus c odat îi ascunsese un pistol pe care el îl furaseă ă de la tat l lui, pentru c putea foară ă te bine s seă r neasc cu el. Şi-i mai aminti acea zi în care fl c ului iă ă ă ă se f cuse r u în plin cîmp şi voă ă mitase, apoi c zuse într-ăun somn adînc şi lung: mai departe, pe drumul lui, erau doi tîlhari care pl nuiser s -i fure oile şi s -l omoare.ă ă ă ă Dar cum fl c ul n-a ap rut, au plecat crezînd c el îşiă ă ă ă schimbase traseul.

Inimile ― îi ajut totdeauna pe oameni? îl înă trebă fl c ul pe Alchimist.ă ă

Numai pe aceia care-― şi tr iesc Legenda Peră sonal .ă Dar îi ajut mult pe copii, pe be ivi şi pe b tă ţ ă rîni.

Vre― i s spune i c în aceste cazuri nu sînţ ă ţ ă tem în primejdie?

Vreau numai s― spun c inimile fac tot ce le st înă ă ă

putin , r spunse Alchimistul.ţă ăÎntr-o sear au trecut pe la tab ra unuia dintreă ă

clanuri. Erau arabi în haine albe ar toase, cu armeă aşezate prin toate col urile. B rba ii fumau narghiţ ă ţ lea şi vorbeau despre lupte. Nimeni nu-i b g în seam pe ceiă ă ă doi drume i.ţ

Nu-i nici un pericol, spuse fl― c ul, cînd seă ă dep rtar pu in de tab r .ă ă ţ ă ă

Alchimistul se înfurie. ― Încrede-te în inima ta, dar nu uita c eşti în deşert.ă

Cînd este r zboi, şi Sufletul Lumii simte strig tele deă ă lupt . Nimeni nu e scutit s sufere conă ă secin ele fiec ruiţ ă lucru care se petrece sub soare.

"Toate sînt un singur lucru", îşi aminti fl c ul.ă ăŞi ca şi cum deşertul ar fi vrut s arate c b trîă ă ă nul

Alchimist avea dreptate, doi c l re i ap rur pe urmeleă ă ţ ă ă c l torilor.ă ă

Nu pute― i merge mai departe, spuse unul dintre ei.ţ V afla i pe nisipuri unde luptele sînt în toi.ă ţ

Nu merg prea departe, r― spunse Alchimisă tul, privind fix în ochii r zboinicilor. Aceştia r maă ă seră nemişca i cîteva minute, apoi se învoir ca cei doi s -şiţ ă ă vad de drum.ă

Fl c ul asist fascinat la toate acele lucruri.ă ă ă I-a― i dominat cu o privire, coment el.ţ ă Ochii dezv― luie puterea sufletului, ră ăspunse

Alchimistul.Era adev rat, gîndi fl c ul. Observase c , în mijloculă ă ă ă

mul imii de solda i din tab r , unul dinţ ţ ă ă tre ei îi privise fix. Şi era aşa de departe c nici nu-i puteai vedea fa a.ă ţ Dar fl c ul era sigur c -i privise pe ei.ă ă ă

În sfîrşit, cînd au început s traverseze nişte mun iă ţ care se întindeau de-a lungul z rii, Alchiă mistul spuse că mai aveau dou zile pîn s ajună ă ă g la Piramide.ă

Dac― ne desp r im curînd, spuse fl c ul, înă ă ţ ă ă v a i-ăţ ţm Alchimia.ă

O ― ştii deja. Înseamn s p trunzi în Sufletul Lumiiă ă ă

şi s descoperi comoara pe care ne-a rezeră vat-o. Nu asta vreau s― aflu. Vreau s transform plumbulă ă

în aur.Alchimistul respect liniştea deşertului şi nu vorbiă

decît cînd se oprir s m nînce.ă ă ă Totul evolueaz― în Univers, spuse el. Şi penă tru

în elep i, aurul este metalul cel mai evoluat. Nu întrebaţ ţ de ce; nu ştiu. Ştiu numai c Tradi ia este totdeaunaă ţ adev rat . Oamenii nu au interpretat coă ă rect cuvintele în elep ilor. Aşa c din simbolul evoţ ţ ă lu iei, aurul aţ devenit semnul r zboaielor.ă

Lucrurile vorbesc multe limbaje, spuse fl― ăc ul. Amă v zut cînd nechezatul c milei era doar un nechezat,ă ă apoi a redevenit semn de pericol, şi dup aceea s-aă întors la simplul nechezat.

Dar a t cut. Pesemne c Alchimistul ştia toateă ă acestea.

Am cunoscut― alchimişti adev ra i, continu el. Seă ţ ă încuiau în laborator şi încercau s evolueze ca aurul;ă descopereau Piatra Filozofal . Pentru c au în eles că ă ţ ă atunci cînd evolueaz un lucru, avană seaz şi tot ce esteă în jurul lui. Al ii au ob inut piaţ ţ tra din întîmplare. Erau înzestra i, sufletele lor erau mai treze decît ale celorlal iţ ţ oameni. Dar aceştia nu conteaz pentru c sînt rari.ă ă Al ii, în sfîrşit, nu c uţ ă tau decît aur. Aceştia nu au descoperit niciodat taina. Au uitat c plumbul, arama,ă ă fierul îşi au şi ele o Legend Personal pe care trebuieă ă s şi-o îmă plineasc . Cine se amestec în Legendaă ă Personal a altuia, niciodat nu şi-o va descoperi pe aă ă lui.

Cuvintele Alchimistului au sunat ca un blestem. S-a aplecat şi a luat o scoic de pe nisipul deă şertului.

Aici a fost c― îndva o mare, spuse. Am b― gat de seam , zise fl c ul. Alchimistul îiă ă ă ă

ceru b iatului s apropie scoica de ureche. În copil rieă ă ă f cuse asta de multe ori, şi ascultase murmurul m rii.ă ă

Marea continu― s se mai afle în aceast scoiă ă ă c ,ă

pentru c este Legenda ei Personal . Şi niciă ă odat n-o vaă p r si, pîn ce deşertul se va acoperi din nou de ap .ă ă ă ă

Înc lecar apoi, şi-şi continuar drumul spreă ă ă Piramidele din Egipt.

Soarele începuse s coboare cînd inima fl c uă ă ă lui d du semnalul de pericol. Se aflau în mijlocul unor duneă uriaşe şi fl c ul îl privi pe Alchimist, dar acesta p reaă ă ă c nu a observat nimic. Cinci miă nute mai tîrziu, fl c ulă ă z ri doi c l re i în fa a lui, cu siluetele proiectate contraă ă ă ţ ţ luminii. Pîn s apuă ă ce s -i spun ceva Alchimistului, ceiă ă doi c l re i se transformar în zece, apoi o sut , pîn ceă ă ţ ă ă ă dunele uriaşe au fost n p dite de ei.ă ă

Erau r zboinici îmbr ca i în albastru, cu o tiară ă ţ ă neagr peste turban. Aveau fe ele acoperite de un v lă ţ ă tot albastru, l sînd s se vad numai ochii.ă ă ă

Chiar de la dep rtare, ochii l sau s se vad foră ă ă ă aţ sufletelor lor. Iar ochii vorbeau despre moarte.

I-au dus pe cei doi la o tab r militar din aproă ă ă piere. Un soldat i-a îmbrîncit pe fl c u şi pe Ală ă chimist într-un cort. Era un cort deosebit de acelea pe care le v zuseă în oaz ; aici era un comandant împreun cu statul luiă ă major.

Ace― ştia sînt spionii, spuse unul din oameni. Nu s― întem decît c l tori, r spunse Alchiă ă ă mistul. A― i fost v zu i în tab ra inamic acum trei zile. Şiţ ă ţ ă ă

a i stat de vorb cu unul dintre r zboinici.ţ ă ă S― înt un om care c l toreşte prin deşert şi cuă ă -

noaşte stelele, zise Alchimistul. Nu am informa iiţ despre trupe sau despre mişc rile clanurilor. Mi-amă c l uzit prietenul pîn aici.ă ă ă

Cine e p― rietenul dumitale? întreb comană dantul. Un alchimist, r― spunse Alchimistul. Cunoaşă te

for ele naturii. Şi vrea s -i arate comandantului puterileţ ă lui extraordinare.

Fl c ul asculta în t cere. Şi cu fric .ă ă ă ă Ce face un str― in pe p mînt str in? întreb altă ă ă ă ul. A adus bani ca s― -i ofere clanului acestuia,ă

r spunse Alchimistul, înainte ca fl c ul s deschiă ă ă ă dă gura. Şi luînd punga fl c ului, d du banii geă ă ă neralului.

Arabul îi lu în t cere. Ajungeau pentru ca să ă ă cumpere multe arme.

Ce e acela un alchimist? ― întreb , în cele din urm .ă ă Un om care cunoa― şte natura şi lumea. Dac vrea,ă

poate distruge tab ra aceasta numai cu for a vîntului.ă ţOamenii au rîs. Erau obişnui i cu for a r zboţ ţ ă iului, dar

vîntul nu avea o lovitur mortal . Îns în pieptulă ă ă fiec ruia inimile au tres rit. Erau oaă ă meni ai deşertului şi se temeau de vr jitori.ă

Vreau s― v d, spuse generalul.ă ă Avem nevoie de trei zile. El se va preschim― ba în

vînt numai pentru a-şi ar ta puterile. Dac nu reuşeşte,ă ă noi v oferim cu umilin vie ile noasă ţă ţ tre, spre gloria clanului vostru.

Nu-mi po― i oferi ceea ce este deja al meu, spuseţ arogant generalul.

Dar le acord c l torilor r gazul celor trei zile cerute.ă ă ă ăFl c ul era încremenit de groaz . Ieşi din cort pentruă ă ă

c Alchimistul îl prinsese de bra .ă ţ Nu l― sa s se vad c i-e fric , zise Alchimisă ă ă ă ţ ă tul.

Sînt oameni curajoşi şi-i dispre uiesc pe laşi.ţDar fl c ul r m sese f r glas. Reuşi s îngaiă ă ă ă ă ă ă me

ceva doar dup mult timp, cînd erau deja în mijă locul taberei. Nu era nevoie de închisoare: doar arabii le luaser caii. Şi înc o dat , lumea îşi deză ă ă v lui limbajeleă ei multiple: deşertul, mai înainte o zon liber f ră ă ă ă sfîrşit, era acum un zid de netrecut.

Le-a― i dat toat averea mea! zise fl c ul. Tot ce-ţ ă ă ăam cîştigat eu o via întreag !ţă ă

― Şi la ce i-ar fi servit, dac tot mureai? r sţ ă ă punse Alchimistul. Banii te-au salvat pentru trei zile. Foarte rar servesc banii pentru ca s amîni moartea.ă

Dar fl c ul era prea speriat ca s aud cuvinteă ă ă ă în elepte. Nu ştia cum avea s se transforme în vînt. Nuţ ă era Alchimist.

Alchimistul a cerut ceai unui r zboinic, şi a tură nat pu in pe încheieturile fl c ului. O und de linişţ ă ă ă te îi umplu trupul în timp ce Alchimistul morm ia nişteă cuvinte pe care el nu reuşea s le în eleag .ă ţ ă

Nu te l― sa prad disper rii, spuse Alchimisă ă ă tul, cu o voce ciudat de blînd . Asta te împiedic s vorbeşti cuă ă ă inima ta.

Dar eu nu ― ştiu s m preschimb în vînt.ă ă Cine ― îşi tr ieşte Legenda Personal , ştie tot ce areă ă

nevoie s ştie. Un singur lucru face visele imposibile:ă frica de eşec.

Nu mi-e fric― s dau greş. Numai c nu ştiu cum să ă ă ă m transform în vînt.ă

Atunci va trebui s― înve i. Via a ta depinde deă ţ ţ asta.

― Şi dac nu reuşesc?ă O s― mori tr indu- i Legenda Personal . E multă ă ţ ă

mai bine decît s mori ca milioane de oameni, care n-ăau avut habar vreodat c exist o Legend Personal .ă ă ă ă ă Pîn atunci, nu- i face griji. În general, moartea face caă ţ oamenii s devin mai sensibili fa de via .ă ă ţă ţă

Prima zi a trecut. A fost o b t lie crîncen înă ă ă apropiere, şi mai mul i r ni i au fost aduşi în taţ ă ţ b r .ă ă "Nimic nu se schimb cu moartea", gîndi fl c ul.ă ă ă R zboinicii care mureau erau înlocui i de al ii, şi via aă ţ ţ ţ curgea mai departe.

Puteai s― fi murit mai tîrziu, prietene, spuseă paznicul c tre trupul unui camarad. Puteai s fi murită ă cînd venea pacea. Dar oricum ai fi sfîrşit tot murind.

La sfîrşitul zilei, fl c ul îl c ut pe Alchimist. Acestaă ă ă ă îşi ducea şoimul în deşert.

Nu ― ştiu s m transform în vînt, repet flă ă ă ăc ul.ă Aminte― şte- i de ce i-am spus: lumea este numaiţ ţ

partea vizibil a lui Dumnezeu. Alchimia înseamn să ă ă

aduci în plan material perfec iunea spiritual .ţ ă Ce face― i aici?ţ ― Îmi hr nesc şoimul.ă Dac― nu reuşesc s m preschimb în vînt o să ă ă ă

murim, spuse fl c ul. La ce bun s mai hr neşti şoimul?ă ă ă ă Tu ― o s mori, zise Alchimistul. Pentru c eu ştiu să ă ă

m transform în vînt.ă

A doua zi fl c ul se duse pe o stînc înalt , aproapeă ă ă ă de tab r . Santinelele I-au l sat s treaă ă ă ă c : auziseră ă deja de vr jitorul care se transform în vînt, şi nu voiauă ă s aib de-a face cu el. În plus, deşertul era un zidă ă uriaş, de netrecut.

A stat toat dup -amiaza celei de-a doua zile privindă ă deşertul. Şi-a ascultat inima. Iar deşertul i-a ascultat frica.

Amîndoi vorbeau aceeaşi limb .ă

A treia zi, generalul îşi strînse principalii comandan i.ţ S― -l vedem pe puştiul care se preschimb în vînt,ă ă

îi spuse Generalul Alchimistului. S― -l vedem, r spunse Alchimistul. B iatul îiă ă ă

conduse pîn la locul unde fusese în ajun. Acolo le ceruă tuturor s şad .ă ă

O s― dureze pu in, spuse fl c uă ţ ă ă l. Nu ne gr― bim, r spunse Generalul. Sîntem oameniă ă

ai deşertului.

Fl c ul începu s priveasc orizontul. În deă ă ă ă p rtareă erau mun i, erau dune, stînci şi plante tîrîţ toare care se înc p înau s tr iasc acolo unde supravie uirea eraă ăţ ă ă ă ţ

imposibil . Aici era deşertul pe care el îl str b tuseă ă ă atîtea luni, dar din care oricum cunoştea o parte foarte mic . În aceast parte mic întîlnise englezi, caravane,ă ă ă r zboaie între clanuri şi o oaz cu cincizeci de mii deă ă curmali şi trei sute de fîntîni.

Ast― zi ce- i mai doreşti? întreb deşertul. Nu ne-ă ţ ăam privit destul înainte?

― Într-un anume loc, tu o p strezi pe fiin a pe careă ţ eu o iubesc, spuse fl c ul. Şi atunci cînd î i priă ă ţ vesc nisipurile, o privesc şi pe ea. Vreau s m înă ă torc la ea şi pentru asta am nevoie de ajutorul t u ca s mă ă ă transform în vînt.

Ce ― înseamn iubire? întreb deşertul.ă ă Iubire este atunci c― înd şoimul zboar pesteă

nisipurile tale. Pentru el, tu eşti un cîmp verde de pe care nu s-a întors niciodat f r vînat. El î i cuă ă ă ţ noaşte Stîncile, dunele, mun ii, şi tu eşti generos cu el.ţ

Ciocul ― şoimului ia pietre din mine, r spună se deşertul. Ani în şir eu îi între in vînatul, cu puţ ina meaţ ap îl hr nesc, îi ar t unde este hrana. Şi într-o ziă ă ă coboar şoimul din cer chiar atunci cînd simt mîngîiereaă vînatului pe nisipurile mele. Şi-mi ia tot ce am crescut.

- Dar pentru asta ai crescut v― înatul, r spunseă fl c ul. Pentru a-l hr ni pe şoim. Iar şoimul îl va hr niă ă ă ă pe om. Şi într-o bun zi, omul î i va hr ni niă ţ ă sipurile, şi vînatul va r s ri din nou. Aşa se mişc lumea.ă ă ă

― Şi asta înseamn iubire?ă Asta e iubirea. Este ceea ce face ca v― înatul să

devin şoim, şoimul s devin om, şi omul din nou,ă ă ă deşert. Este ceea ce face plumbul s se transă forme în aur; iar aurul, din nou, s se ascund sub p mîntă ă ă .

Nu-― i în eleg cuvintele, zise deşertul.ţ ţ Atunci ― în elege m car c într-un loc de peţ ă ă

nisipurile tale o femeie m aşteapt . Şi pentru asta,ă ă trebuie s m transform în vînt.ă ă

Deşertul r mase t cut cîteva clipe.ă ă Eu ― î i dau nisipurile mele pentru ca vîntul s poatţ ă ă

sufla. Dar singur, nu pot face nimic. Cere ajutorul vîntului.

O briz uşoar începu s sufle. Comandan ii îlă ă ă ţ priveau pe fl c u de departe vorbind o limb pe care n-ă ă ăo cunoşteau.

Alchimistul zîmbea.Vîntul ajunse aproape de fl c u şi-i atinse fa a.ă ă ţ

Ascultase discu ia cu deşertul, pentru c vîntul ştieţ ă întotdeauna tot. Str b tea lumea f r un loc anume deă ă ă ă naştere, f r un loc unde s moar .ă ă ă ă

Ajut― -m , îi spuse fl c ul vîntului. Într-o zi mi-aiă ă ă ă adus vocea iubitei mele.

Cine te-a ― înv at s vorbeşti limbajul deşerăţ ă tului şi al vîntului?

Inima mea, r― spunse fl c ul.ă ă ăVîntul avea multe nume. Aici i se spunea siroco,

pentru c arabii credeau c vine de pe p mînturiă ă ă acoperite de ape, unde locuiau oameni negri. În locurile dep rtate de unde venea fl c ulă ă ă îl numeau Levant, pentru c se credea c aduce nisipurile deă ă şertului şi strig tele de r zboi ale maurilor. Poate într-un loc maiă ă dep rtat de cîmpurile oilor lui, oaă menii se gîndeau că vîntul se n ştea în Andaluzia. Dar vîntul nu venea deă nic ieri, şi nu mergea niciă unde şi de aceea era mai puternic decît deşertul, într-o zi, oamenii ar fi putut planta copaci în deşert şi chiar creşte oi, dar niciodată n-aveau s reuă şeasc s st pîneasc vîntul.ă ă ă ă

Tu nu po― i fi vînt, spuse vîntul. Sîntem de naturiţ diferite.

Nu e adev― rat, r spunse fl c ul. Am cunosă ă ă ă cut secretele Alchimiei pe cînd r t ceam prin lume cu tine.ă ă Port în mine vînturile, deşerturile, oceanele, stelele şi tot ce a fost creat în Univers. Am fost făcu i de aceeaşiţ Mîn , şi avem acelaşi Suflet. Vreau s fiu ca tine, să ă ă p trund în toate col urile, s stră ţ ă ăbat m rile, s spulberă ă nisipul care-mi acoper coă moara, s aduc aproapeă vocea iubitei mele.

Am ascultat discu― ia ta cu Alchimistul de acumţ cîteva zile, spuse vîntul. El a spus c fiecare lucru areă Legenda lui Personal . Oamenii nu se pot transforma înă vînt.

― Înva -m s fiu vînt pentru cîteva clipe, se rugţă ă ă ă fl c ul. Ca s putem vorbi despre posibilită ă ă ă ileţ nelimitate ale omului şi ale vîntului.

Vîntul era curios, şi acela era un lucru pe care nu-l ştia. I-ar fi pl cut s vorbeasc despre acel luă ă ă cru, dar nu ştia cum s transforme oamenii în vînt. Chiar dac elă ă ştia atîtea lucruri! Pl smuia deşeră turi, scufunda nave, culca la p mînt p duri întregi şi se plimba prin oraşeă ă pline de muzic şi de zgoă mote ciudate. Se credea nem rginit, şi dintr-o dat venea b iatul sta careă ă ă ă spunea c mai sînt înc luă ă cruri pe care le putea face vîntul.

― Şi lucrul sta care se cheam Iubire, continuă ă ă fl c ul, v zînd c vîntul aproape c cedase rugă ă ă ă ă ămin ilorţ lui. Cînd iubeşti reuşeşti s fii orice lucru al Crea iei.ă ţ Cînd iubeşti nu- i trebuie s în elegi ce se petreceţ ă ţ pentru c totul se petrece în noi şi oameă nii se pot transforma în vînt. Dac vîntul îi ajut , desigur.ă ă

Vîntul era foarte mîndru, aşa c a fost foarte iriă tat cînd auzi vorbele fl c ului. Începu s sufle mai tare,ă ă ă ridicînd nisipurile deşertului. Dar trebui s recunoasc ,ă ă la sfîrşit, c şi dac a str b tut toat luă ă ă ă ă mea, tot nu ştia cum s -l transforme pe om în vînt. Şi nu cunoşă tea Iubirea.

C― înd hoin ream prin lume, am observat c mul iă ă ţ oameni vorbeau de iubire privind spre cer, spuse vîntul, furios c trebuia s -şi recunoasc liă ă ă mitele. Poate c ară trebui s întrebi cerul.ă

Atunci ajut― -m , zise fl c ul. Umple locul sta deă ă ă ă ă praf pentru ca eu s pot privi soarele f r s mă ă ă ă ă orbeasc .ă

V― întul sufl atunci cu toat puterea, şi cerul seă ă umplu de nisip l sînd doar un disc aurit în loc de soare.ă

În tab r era greu s mai z reşti ceva. Oameniiă ă ă ă deşertului cunoşteau acel vînt. Se numea Simum şi era mai r u decît o furtun pe mare ă ă pentru c― ei nuă cunoşteau marea. Caii nechezau, iar armele s-au acoperit de nisip.

Pe stînc , unul dintre comandan i se întoarse spreă ţ general, spunînd:

Poate c― e mai bine s ne oprim aici.ă ăAproape c nu-l mai z reau pe fl c u. Chipuă ă ă ă rile erau

acoperite de v lurile albastre iar ochii nu ar tau acumă ă decît spaim .ă

S― încet m, st rui alt comandant.ă ă ă Vreau s― v d m re ia lui Allah, spuse geneă ă ă ţ ralul cu

respect. Vreau s v d cum se preschimb oamenii înă ă ă vînt.

Dar îşi not în minte numele celor doi b rba i care auă ă ţ ar tat fric . Imediat ce se va opri avea s -i destituie dină ă ă postul de comand pentru c oameă ă nii deşertului nu ştiu ce este frica.

V― întul mi-a spus c ştii ce este Iubirea, se adresă ă fl c ul Soarelui. Dac cunoşti Iubirea cu adev rat,ă ă ă ă cunoşti şi Sufletul Lumii, care e f cut din Iubire.ă

De aici de unde m― aflu, spuse soarele, pot vedeaă Sufletul Lumii. El comunic cu sufletul meu şi amîndoi,ă împreun , facem s creasc plantele şi s umble oile înă ă ă ă c utarea umbrei. De aici de unde m aflu ă ă ― şi sînt foarte departe de lume am ― înv at s iubesc. Ştiu c ,ăţ ă ă dac m-aş apropia pu in mai mult de Terra, tot ce-ar fiă ţ pe ea ar muri şi Sufletul Lumii ar înceta s mai existe.ă Atunci ne privim şi ne îndr gim, şi eu îi dau via şiă ţă c ldur , iar ea îmi d un motiv s tr iesc.ă ă ă ă ă

Va s― zic ştii ce este Iubirea, spuse fl c ul.ă ă ă ă ― Şi cunosc şi Sufletul Lumii, pentru c am stat multă

de vorb în c l toria asta f r sfîrşit prin Uniă ă ă ă ă vers. El îmi spune c necazul lui cel mai mare este c pîn în ziuaă ă ă de azi numai mineralele şi vegetalele au în eles c totulţ ă e un singur lucru. Şi pentru asta nu trebuie ca fierul să

fie la fel cu cuprul, iar cuprul la fel cu aurul. Fiecare îşi are rolul lui în acest lucru unic şi totul ar fi fost o Simfonie a P cii dac Mîna care a scris totul s-ar fi oprită ă în a cincea zi a Crea iei. Dar a existat şi o a şasea zi,ţ spuse Soarele.

E― şti în elept pentru c vezi totul de la distanţ ă ,ţă r spunse fl c ul. Dar nu cunoşti Iubirea. Dac n-ar fiă ă ă ă existat a şasea zi a Crea iei n-ar fi existat omul, şiţ cuprul ar fi pentru totdeauna cupru, plumbul, pentru totdeauna plumb. Fiecare îşi are Legenda lui Personal ,ă e drept, dar într-o bun zi aceast Leă ă gend Personală ă se va fi împlinit. Şi atunci este nevoie s te transformiă în ceva mai bun şi s ai o nou Legend Personal , pînă ă ă ă ă ce Sufletul Lumii va fi cu adev rat un singur lucru.ă

Soarele c zu pe gînduri şi se hot rî s str luă ă ă ă cească mai tare. Vîntul, c ruia îi pl cuse discu ia, sufl şi elă ă ţ ă mai tare, pentru ca soarele s nu-l oră beasc pe fl c u.ă ă ă

De aceea exist― Alchimia, continu fl c ul. Pentruă ă ă ă ca fiecare om s -şi caute comoara şi s-o gă ăseasc şi peă urm s vrea s fie mai bun decît pîn atunci. Plumbulă ă ă ă îşi va împlini rolul s u pîn ce luă ă mea nu va mai avea nevoie de plumb; şi atunci el va trebui s se transformeă în aur. Alchimiştii fac acest lucru. Arat c , de cîte oriă ă c ut m s fim mai buni decît sîntem, totul în jurulă ă ă nostru devine mai bun.

― Şi de ce spui c eu nu cunosc Iubirea? întreă bă Soarele.

Pent― ru c iubirea nu înseamn s fii nemişă ă ă cat precum deşertul, nici s cutreieri lumea precum vîntul,ă nici s priveşti totul de la distan , cum faci tu. Iubireaă ţă este for a care transform şi face ca Suţ ă fletul Lumii să fie mai bun. Cînd am p truns în el pentru prima oar ,ă ă am crezut c este perfect. Apoi am v zut c era oă ă ă oglind a tuturor fiin elor şi îşi avea r zboaiele şiă ţ ă patimile lui. Noi sîntem aceia care hr nim Sufletulă Lumii, iar p mîntul pe care tr im va fi mai bun sau maiă ă r u dup cum noi vom fi mai buni sau mai r i. Aici intră ă ă ă

în joc for a Iuţ birii, fiindc atunci cînd iubim, vremă totdeauna s fim mai buni decît sîntem.ă

― Şi ce vrei de la mine? întreb Soarele.ă S― m aju i s m preschimb în vînt, r spună ă ţ ă ă ă se

fl c ul.ă ă Natura m― cunoaşte ca cea mai în eleaptă ţ ă

f ptur , r spunse Soarele. Dar nu ştiu cum s teă ă ă ă preschimb în vînt.

Atunci cu cine trebuie s― vorbesc?ăSoarele nu r spunse. Vîntul tr gea cu urechea şiă ă

avea s umple lumea cu ştirea c în elepciunea aceluiaă ă ţ era limitat . Dar pîn una alta nu avea chef s fug deă ă ă ă lîng acel fl c u care vorbea Limbajul Lumii.ă ă ă

― Încearc s stai de vorb cu Mîna care a scrisă ă ă totul, r spunse Soarele într-un sfîrşit.ă

Vîntul ip de bucurie şi sufl cu mai mult puţ ă ă ă tere ca oricînd. Corturile au fost smulse din nisip, iar animalele au rupt h urile. Pe stînc , oamenii se ag aser unii deăţ ă ăţ ă al ii ca s nu fie arunca i cine ştie unde.ţ ă ţ

Fl c ul se întoarse spre Mîna care Scrisese Toă ă tul. Dar în loc s vorbeasc ceva, sim i c Univeră ă ţ ă sul r maseă t cut, aşa încît t cu şi el.ă ă

O for a Iubirii îşni din sufletul lui, şi fl c ul începuţă ţ ă ă s se roage. Era o rug ciune pe care n-o mai spuseseă ă niciodat pîn atunci, era o rug ciune f r cuvinte şiă ă ă ă ă f r nici o cerere. Nu mul umea pentru oile careă ă ţ g siser un islaz, nici nu implora s vînd mai multeă ă ă ă cristaluri, nici nu cerea ca femeia pe care o întîlnise s -iă aştepte întoarcerea. În liniştea care urm , fl c ulă ă ă în elese c deşertul, vîntul şi soarele c utau semneleţ ă ă pe care acea Mîn le scrisese şi care încercau s -şiă ă împlineasc menirea şi s în eleag ce st tea scris peă ă ţ ă ă un simplu smarald. Ştia c acele semne erau r spînditeă ă pe P mînt şi în Spa iu şi c aparent nu aveau nici ună ţ ă rost, nici un temei, şi c nici deşerturile, nici vînturile,ă nici sorii şi nici oamenii nu ştiau pentru ce fuseseră crea i. Numai Mîna aceea avea un motiv pentru toateţ

astea şi numai ea era în stare s s vîrseasc minuni, să ă ă ă transforme oceanele în deşerturi şi oamenii în vînt. Pentru c numai ea în elegea c un scop majoră ţ ă împingea Universul spre un punct unde cele şase zile ale Crea iei se vor transforma în Marea Oper .ţ ă

Fl c ul s-a cufundat în Sufletul Lumii şi a vă ă ăzut că Sufletul Lumii era o parte a sufletului lui Dumnezeu şi a v zut c Sufletul lui Dumnezeu era propriul lui suflet. Şiă ă c putea deci s fac minună ă ă i.

Vîntul simum sufl în ziua aceea cum n-o mai f cuseă ă niciodat . Multe genera ii dup aceea arabii şi-auă ţ ă povestit legenda unui fl c u care s-a transă ă format în vînt şi a nimicit o tab r militar şi a înă ă ă fruntat puterea celui mai mare general din deşert.

Cînd simumul s-a oprit, to i au privit spre locul undeţ se aflase fl c ul. Acesta nu mai era acolo; stă ă ătea lîngă o santinel îngropat aproape cu totul în nisip şi careă ă p zea de fapt cealalt latur a taberei.ă ă ă

Oamenii s-au însp imîntat de vr jitorie. Numă ă ai doi zîmbeau Alchimistul, pentru c― îşi g sise adev ratulă ă ă discipol, şi Generalul, pentru c disciă polul în eleseseţ gloria lui Dumnezeu.

A doua zi, Generalul şi-a luat r mas bun de la fl c uă ă ă şi de la Alchimist şi le-a dat o escort care s -iă ă înso easc pîn unde vor dori ei s mearg .ţ ă ă ă ă

Umblar toat ziua. Cînd se însera ajunser lînă ă ă g oă mîn stire copt . Alchimistul trimise escorta înapoi şiă ă desc lec .ă ă

De aici ― încolo mergi singur, spuse Alchimistul. Nu mai sînt decît trei ore pîn la Piramide.ă

Mul― umesc, r spunse fl c ul. Domnia ta m-aiţ ă ă ă

înv at Limbajul Lumii.ăţ Eu ― i-am amintit numai ceea ce ştiai deja.ţ

Alchimistul b tu la poarta mîn stirii. Un c luă ă ă g ră îmbr cat tot în negru veni s -i deschid . Au vorbit cevaă ă ă în limba copt şi Alchimistul îl pofti pe fl c u s intre.ă ă ă ă

I-am cerut s― m lase pu in la buc t rie, ziă ă ţ ă ă se el.Se duser la buc t ria mîn stirii. Alchimistul aprinseă ă ă ă

focul, c lug rul aduse pu in plumb pe care Alchimistul îlă ă ţ topi într-un vas de fier. Cînd plumbul se f cu lichid,ă Alchimistul scoase din sac acel ou ciudat de sticlă galben . R zui un strat de mă ă ărimea unui fir de p r, îlă acoperi cu cear şi îl arună c în vasul cu plumb.ă

Amestecul c p t o culoare de roşu aprins caă ă ă sîngele. Alchimistul lu vasul de pe foc şi-l l s s seă ă ă ă r ceasc . În acelaşi timp st tea de vorb cu c luă ă ă ă ă g rulă despre r zboiul dintre clanuri.ă

O s― mai dureze, îi spuse el c lug rului. C lug rulă ă ă ă ă era s tul. Caravanele se opriser laă ă

Gizeh de nu mai ştia cînd, şi tot aşteptau s se sfîră -şeasc r zboiul. "Dar fac -se voia Domnului", spuse el.ă ă ă

Chiar a― şa, înt ri şi Alchimistul.ăCînd se r ci vasul, c lug rul şi fl c ul privir uimi i.ă ă ă ă ă ă ţ

Plumbul se înt rise dup forma rotund a vasului, dară ă ă nu mai era plumb. Era aur.

O s― înv şi eu vreodat s fac asta? întrebă ăţ ă ă ă fl c ul.ă ă

Asta a fost Legenda mea Personal― , nu a ta,ă r spunse Alchimistul. Dar voiam s - i ar t c se poate.ă ă ţ ă ă

Merser înapoi pîn la poarta mîn stirii. Aici,ă ă ă Alchimistul împ r i discul în patru.ă ţ

Aceasta este pentru dumneata, ― îi spuse că-lug rului, întinzîndu-i o parte. Pentru m rinimiaă ă dumitale fa de pelerini.ţă

Dar r― splata este mai mare decît generoziă tatea mea, r spunse c lug rul.ă ă ă

S― nu mai spui asta niciodat . Via a te poate auziă ă ţ şi data viitoare î i d mai pu in.ţ ă ţ

Apoi s-a apropiat de fl c u.ă ă Asta este pentru tine. Ca s― te desp gubescă ă

pentru ce i-ai dat generalului.Fl c ul era s spun c era mult mai mult decît îiă ă ă ă ă

d duse generalului. Dar t cu, pentru c auzise ce-iă ă ă spusese Alchimistul c lug rului...ă ă

Asta e pe― ntru mine, spuse Alchimistul, p să trîndu-şi o parte. Pentru c trebuie s m întorc în deşert şiă ă ă acolo este r zboi între clanuri.ă

Atunci lu şi a patra parte şi se întoarse c treă ă c lug r.ă ă

Asta este tot pentru fl― c u. În caz c are treă ă ă buinţă de ea.

Dar― eu m duc acum dup comoar , spuse fl c ul.ă ă ă ă ă Sînt foarte aproape de ea acum!

― Şi sînt sigur c o vei g si, vorbi Alchimistul.ă ă Atunci de ce l― sa i înc una?ă ţ ă Pentru c― ai pierdut deja de dou ori, o dat cuă ă ă

ho ul şi alt dat cu generalul, to i banii pe care i-aiţ ă ă ţ cîştigat de la începutul drumului. Eu sînt un arab b trînă şi supersti ios care cred în proverbele de-acas . Şiţ ă exist un proverb care zice: "Tot ce se întîmpl o dat ,ă ă ă poate s nu se mai întîmple niciă odat . Dar tot ce seă întîmpl de dou ori, se va înă ă tîmpla cu siguran şi aţă treia oar ."ă

Si au înc lecat.ă

Vreau s― - i istorisesc o poveste despre vise, spuseă ţ Alchimistul.

Fl c ul îşi apropie calul:ă ă ― În Roma antic , pe timpul împ ratului Tiă ă beriu,

tr ia un om foarte bun care avea doi b ie i: unul eraă ă ţ militar, şi cînd a intrat în armat , a fost trimis în celeă mai dep rtate regiuni ale imperiului. Cel lalt fiu eraă ă poet, şi încînta Roma întreag cu versurile lui frumoase.ă

Într-o noapte, b trînul avu un vis. Se f cea c -i ap ruseă ă ă ă un înger care i-a spus c vorbele unuia dintre fiii lui voră fi cunoscute şi repetate în toat lumea de c tre toateă ă genera iile viitoare. B trînul se trezi plîngînd de fericireţ ă în acea noapte, pentru c via a era generoas şi-iă ţ ă dezv luă ise un lucru pe care orice p rinte ar fi fostă mîndru s -l cunoasc . Pu in dup aceea, b trînul muriă ă ţ ă ă încercînd s salveze un copil care era cît pe ce s fieă ă strivit de ro ile unei şarete. Cum se purtase corect şiţ drept toat via a lui, se duse drept în rai şi se înă ţ tîlni cu îngerul care-i ap ruă se în vis.

"Ai fost un om bun, îi spuse îngerul. i-ai tr it via a înŢ ă ţ iubire şi ai murit demn. Acum pot s - i îmă ţ plinesc orice dorin ."ţă

"Şi via a a fost bun cu mine, r spunse b trîţ ă ă ă nul. Cînd mi-ai ap rut în vis, am sim it c toate str daniile meleă ţ ă ă n-au fost zadarnice. Pentru c veră surile fiului meu vor r mîne în amintirea oameniă lor în secolele viitoare. N-am nimic de cerut pentru mine; orice tat s-ar mîndri să ă vad faima de care se bucur cineva pe care l-a crescută ă şi l-a educat. Mi-ar pl cea s v d, în viitorul dep rtat,ă ă ă ă cuvintele fiului meu."

Îngerul l-a atins pe um r pe b trîn şi amîndoi au fostă ă proiecta i în viitorul dep rtat. În jurul lor ap ru un locţ ă ă imens cu mii de oameni care vorbeau o limb ciudat .ă ă

Pe b trîn îl podidir lacrimile.ă ă"Ştiam eu c versurile b iatului meu, poetul, erauă ă

geniale şi nemuritoare, îi spuse îngerului printre lacrimi. Aş vrea s -mi spui care dintre poeziile lui sînt recitateă de aceşti oameni."

Îngerul se apropie de b trîn cu blînde e şi amînă ţ doi se aşezar pe o banc .ă ă

"Versurile fiului t u, poetul, au fost foarte popuă lare la Roma, a spus îngerul. Tuturor le pl cea şi se amuzau cuă ele. Dar o dat cu sfîrşitul domniei lui Tiberiu şiă versurile lui au fost date uit rii. Acesă te cuvinte sînt ale fiului care s-a dus la armat ."ă

B trînul se uit surprins la înger.ă ă"Fiul acesta s-a dus într-un loc dep rtat şi a deă venit

centurion. Şi era un om bun şi drept. Într-o sear , unulă dintre sclavii lui s-a îmboln vit şi tră ăgea s moar . Fiulă ă t u a auzit vorbindu-se despre un rabin care-i vindecaă pe bolnavi şi a plecat, mergînd zile întregi în c utareaă acestui om. Pe drum, a descoperit c omul pe care-lă c uta era Fiul lui Dumnezeu. A mai întîlnit şi al i oameniă ţ care fuseser vindeca i de el, şi-a însuşit înv turileă ţ ăţă aceluia şi chiar dac era centurion roman, s-a convertită la credin a lui. Pîn ce într-o diminea ajunse aproaţ ă ţă pe de Rabin. I-a povestit c avea un rob bolnav. Iar rabinulă s-a oferit s mearg pîn la el acas . Dar centurionulă ă ă ă era om cu credin , şi privind adînc în ochii Rabinului, aţă în eles c se afla în fa a Fiului Domnului şi atunci to iţ ă ţ ţ cei care-l înconjurau s-au ridicat în picioare."

"Iat cuvintele fiului t u, îi spuse îngerul bă ă ătrînului. Sînt cuvintele pe care el i le-a spus Rabinului în acel moment, şi care niciodat nu au mai fost uitate.ă Acestea spun: «Doamne, eu nu sînt demn s -mi calciă pragul, dar spune numai un cuvînt şi robul meu meu va fi t m duit.»"ă ă

Alchimistul îşi îmboldi calul. Indiferent ce face, orice om de pe acest P― ămînt

joac un rol principal în Istoria lumii, a spus el. Şi,ă fireşte, nu ştie acest lucru.

Fl c ul zîmbi. Niciodat nu se gîndise c via a unuiă ă ă ă ţ p stor putea s fie aşa de important .ă ă ă

R― mîi cu bine, îi spuse Alchimistul.ă R― mîi cu bine, îi r spunse fl c ul.ă ă ă ă

Fl c ul a umblat dou ore şi jum tate prin deă ă ă ă şert, încercînd s asculte atent ce anume îi spunea inima.ă Numai ea îi putea dezv lui locul exact unde eraă ascuns comoara lui.ă

"Unde va fi comoara ta, acolo î i va fi şi inima", îiţ spusese Alchimistul.

Dar inima lui îi vorbea de alte lucruri. Povestea cu mîndrie istoria unui p stor care-şi p r sise oile pentruă ă ă un vis care se repetase dou nop i la rînd. Povesteaă ţ despre Legenda Personal şi de oamenii mul i care şi-ă ţau împlinit-o, care plecaser în c uă ă tarea unor t rîmuriă dep rtate sau femei frumoase, înfruntîndu-şi semeniiă cu judec ile şi prejudecăţ ă ile lor. Tot timpul vorbiţ despre c l torii, descopeă ă riri, c r i şi mari schimb ri.ă ţ ă

Cînd tocmai începuse s suie o dun ă ă dar exact ― în acel moment inima ― îi susur la ureche: "Fii atent laă locul unde vei plînge. Pentru c în acel loc sînt eu, şi-nă acel loc se afl comoara ta."ă

Fl c ul începu s suie duna încet. Pe cerul, plin deă ă ă stele, se vedea din nou lun plin ; merseser timp de oă ă ă lun prin deşert. Luna lumina şi duna, într-un joc deă umbre care f cea deşertul s par o mare v lurit şiă ă ă ă ă f cea ca fl c ul s -şi aminteasc de ziua în care îşiă ă ă ă ă l sase slobod calul prin deşert, dîndu-i semnul cel bună Alchimistului. Şi în sfîrşit, luna lumina liniştea deşertului şi c l toria f cut de oamenii care caut comori.ă ă ă ă ă

Cînd, dup cîteva minute, ajunse pe creasta duă nei, inima-i tres ri. Luminate de lumina lunii pline şi de albulă deşertului, se ridicau maiestuoase şi solemne Piramidele Egiptului.

Fl c ul c zu în genunchi şi plînse. Îi mul umi luiă ă ă ţ Dumnezeu c a crezut în Legenda lui Personal şi c aă ă ă întîlnit într-o bun zi un rege, un negustor, un englez şiă un alchimist. Şi mai ales pentru c a întîlnit o femeie aă deşertului care l-a f cut s în eă ă ţ leag c Iubirea nu-l vaă ă abate niciodat pe un om de Legenda lui Personal .ă ă

Multele veacuri ale Piramidelor egiptene îl con-templau, de sus, pe fl c u. Dac voia, acum se puă ă ă tea întoarce în oaz , s-o ia pe Fatima şi s tr iasc ca ună ă ă ă simplu p stor de oi. Pentru c Alchimistul tr ia în deşertă ă ă chiar dac în elegea Limbajul Lumii, chiar dac ştia să ţ ă ă

transforme plumbul în aur. Nu trebuia s dezv luieă ă nim nui ştiin a şi arta lui. În timp ce mergea c treă ţ ă Legenda lui Personal , învă ă ase toate lucrurile de careţ avea nevoie şi tr ise tot ce visase s tr iască ă ă ă.

Dar ajunsese la comoara lui, şi o oper este deă -s vîrşit numai atunci cînd elul este atins. Acolo, peă ă ţ duna aceea, fl c ul plînsese. Privi în p mînt şi v zu că ă ă ă ă acolo unde c zuser lacrimile se plimba un scarabeu.ă ă Cît timp petrecuse în deşert înv ase căţ ă, în Egipt, scarabeii erau simbolul lui Dumnezeu.

Iat deci înc un semn. Şi fl c ul începu s sape,ă ă ă ă ă dup ce-şi aduse aminte de Negustorul de cristaă luri: rumeni n-ar reuşi s aib în ograda lui o Piraă ă mid , niciă chiar dac ar îngr m di acolo pietre o via întreag .ă ă ă ţă ă

Toat noaptea fl c ul a s pat în locul marcat, dar nuă ă ă ă a g sit nimic. Din în l imea Piramidelor secoă ă ţ lele îl contemplau, t cute. Dar fl c ul nu se l sa: s pa şi iară ă ă ă ă s pa, luptîndu-se cu vîntul, care de mulă te ori umplea la loc groapa cu nisip. Mîinile îi obosiser , apoi i seă umplur de r ni, dar fl c ul avea încredere în inima lui.ă ă ă ă Iar inima-i spusese s sape acolo unde au c zută ă lacrimile.

Deodat , cînd încerca s scoat nişte pietre ce-iă ă ă ap ruser în cale, fl c ul auzi nişte paşi. Cî iva oaă ă ă ă ţ meni se apropiar de el. St teau cu luna în spate şi fl c ul nuă ă ă ă le putea vedea nici ochii, nici chipurile.

Ce faci aici? l-a ― întrebat una din umbre.Fl c ul nu r spunse. Dar se sim i înfricoşat. Treă ă ă ţ buia

s dezgroape o comoar , de aceea îi era fric .ă ă ă― Sîntem refugia i de la r zboiul între clanuri, spuseţ ă

alt umbr . Trebuie s ştim ce ascunzi acolo. Avemă ă ă nevoie de bani.

Nu ascund nimic, spuse fl― c ul.ă ăDar unul dintre ei îl trase afar din groap . Altulă ă

începu s -l buzun reasc . Şi îi g siră ă ă ă ă bucata de aur. Are aur, a spus unul dintre t― îlhari.

Luna lumin fa a celui care-l c uta prin buzuă ţ ă nare, şi b iatul v zu moartea în ochii aceluia.ă ă

Trebuie s― mai fie aur ascuns în p mînt, spuă ă se un altul.

Şi l-au silit pe fl c u s sape. Fl c ul sap , dar nuă ă ă ă ă ă era nimic acolo. Atunci începur s -l bat . L-au snopită ă ă pîn ce ap rur pe cer primele raze de soaă ă ă re. Hainele îi erau sfîşiate şi sim ea c moartea era aproape.ţ ă

"La ce mai folosesc banii dac tot trebuie s mori?ă ă Rareori banul e capabil s scape peă cineva de la moarte", spusese Alchimistul.

Caut o comoar― ! strig fl c ul într-un tîrziu.ă ă ă ăŞi gura lui umflat şi stîlcit de lovituri povestiă ă

tîlharilor c visase de dou ori o comoar care era asă ă ă -cuns lîng Piramidele din Egipt.ă ă

Cel ce p rea s fie şeful bandei r mase t cut multă ă ă ă ă vreme. Apoi îi spuse unuia dintre ai lui:

Las― -l. Nu mai are nimic. Pesemne c a furat aurulă ă sta.ă

Fl c ul c zu cu fa a în nisip. Apoi, doi ochi i-auă ă ă ţ c utat pe ai lui: era şeful tîlharilor. Numai c flă ă ăc ulă privea Piramidele.

S― mergem, zise şeful celorlal i.ă ţApoi se întoarse spre fl c u:ă ă

N-o s― mori, îi spuse. O s tr ieşti şi-o s înă ă ă ă ve i cţ ă omul nu poate fi aşa de prost. Aici, în locul unde te afli, am avut şi eu un vis repetat, în urm cu aproape doiă ani. Am visat c trebuia s merg pe cîmpiile Spaniei, să ă ă caut o biseric în ruine unde ciobanii obişnuiau să ă doarm cu oile, şi unde în sacristie creştea un sicomor,ă şi dac s pam la ră ă ăd cina lui, aveam s g sesc oă ă ă comoar ascuns . Dar nu-s prost s str bat deşertulă ă ă ă numai pentru c am avut acelaşi vis de dou ori.ă ă

Apoi plec .ăFl c ul se ridic cu greutate şi mai privi o dat spreă ă ă ă

Piramide. Piramidele i-au zîmbit, şi el le întoarse zîmbetul cu inima cuprins de fericire.ă

Îşi descoperise comoara.

EPILOG

Fl c ul se numea Santiago. Ajunse la mica biă ă serică p r sit cînd aproape se l sase noaptea. Siă ă ă ă comorul înc mai creştea în sacristie, iar prin acoă perişul aproape n ruit înc se mai vedeau stelele str lucind. Îşi amintiă ă ă c odat fusese aici cu oile şi fusese o noapte liniştit ,ă ă ă cu excep ia visului.ţ

Acum nu mai avea turma. În schimb luase cu el o sap .ă

A r mas mult vreme privind la cer. Apoi a scos dină ă desag o caraf cu vin şi a b ut. Şi-a amintit deă ă ă noaptea din deşert, cînd privise şi acolo stelele şi b useă vin cu Alchimistul. Se gîndi la drumurile lungi pe care le f cuse şi la modul straniu în care Dumnezeu îi ar taseă ă comoara. Dac nu credea în visele ce se repet , nuă ă întîlnea o iganc , nici un rege, nici un tîlhar, nici...ţ ă "Bine, lista e lung . Dar drumul era scris şi eu nuă aveam cum s m pierd", îşi spuse.ă ă

Adormi f r s -şi dea seama, şi cînd se trezi, soareleă ă ă era sus pe cer. Atunci începu s sape la ră ăd cinaă sicomorului.

"Vr jitor b trîn", îşi zise fl c ul. "Ştiai totul. Chiar mi-ă ă ă ăai l sat ceva aur ca eu s m pot întoarce la bisericaă ă ă asta. C lug rul a rîs cînd m-a v zut întorcîndu-m înă ă ă ă zdren e. Nu puteai s m scuteşti de asta?!"ţ ă ă

"Nu", auzi el vîntul, care-i spunea: "Dac i-aş fi spus,ă ţ n-ai fi v zut Piramidele. Sînt foarte fruă moase, nu-i aşa?"

Era vocea Alchimistului. Fl c ul zîmbi şi conă ă tinu să ă sape. O jum tate de or mai tîrziu, sapa lovi în cevaă ă tare. O or mai tîrziu, avea înaintea-i un cuf r plin cuă ă

monede vechi de aur, spaniole. Erau şi pietre scumpe, m şti de aur cu pene albe şi roşii, idoli de piatră ă încrusta i cu diamante. Piese dintr-o cucerire de careţ ara uitase de mult, iar cuţ ceritorul uitase s-o

povesteasc copiilor.ăFl c ul le scoase pe Urim şi Turim din desag .ă ă ă

Folosise pietrele numai o dat , cînd se afla într-o pia ,ă ţă într-o diminea . Via a şi drumul îi fuseser mereu plineţă ţ ă de semne.

Le puse pe Urim şi Turim în cuf rul plin cu aur. Şi eleă erau o parte a comorii lui, pentru c amină teau de un b trîn rege pe care nu avea s -l mai înă ă tîlneasc .ă

"Într-adev r, via a este darnic pentru cine-şiă ţ ă tr ieşte Legenda Personal ", reflect fl c ul. Atunci îşiă ă ă ă ă aminti c trebuia s mearg la Tarifa ca s dea ig nciiă ă ă ă ţ ă o zecime din tot ce avea. "Ce deştep i sînt iganii", seţ ţ gîndi el. "Poate pentru c umbl atîta."ă ă

Dar vîntul începu s sufle. Eră a Levantul, vîntul care venea din Africa. Nu aducea miresmele deşertului, nici amenin area vreunei invazii a maurilor. Dimpotriv ,ţ ă aducea un parfum pe care fl c ul îl cunoştea prea bineă ă şi boarea unui s rut, pe care-l v zu plutind încet, pînă ă ă ce se opri pe buzele lui.

Fl c ul zîmbi. Era prima oar cînd ea f cea aşa ceva.ă ă ă ă Vin, Fatima, spuse el.―

--------------------------------