CATHERINE WHEELWRIGHT

TÅN~R {INELINI{TIT

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOANA PATRICHI

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

|ntr-o izbucnire de auriu [i ro[u, frunzele\mpodobeau uria[ii copaci b`trâni care punctauverdele de smarald al paji[tilor, iar iedera \mbr`]i[atandru cl`dirile vechi din piatr`. |n dep`rtare, nouaconstruc]ie a departamentului de fizic` [i biblioteca seprofilau hot`râte pe cer. Peggy Brooks traversa cu pasenergic campusul Universit`]ii Midwestern, savurândacea zi superb` de sfâr[it de octombrie. Seminarul deliteratur` englez` decursese perfect; de fapt, primiseun zece pentru lucrarea referitoare la poe]ii romantici.De asemenea, reu[ise s` nu-l \nfurie pe iritabiluldoctor Griggs \n timpul orei de laborator la biologie.|ntr-un cuvânt, totul mergea bine.

„Atât doar c` am \ntârziat”, se gândi ea, aruncând oprivire nelini[tit` spre ceas. „Exact cu patru minute,

5

giannijollys

deocamdat`, dar se vor face zece pân` ajung”. |[iscutur` capul cu p`rul ar`miu lung [i des [i gr`bipasul.

Cinci minute mai târziu, un val de aer cald o izbicând deschise u[a cafenelei campusului, Buc`t`ria luiHell, locul general de \ntâlnire. Era foarte aglomerat.Muzica folk ce r`cnea din tonomat [i vocile cared`deau impresia c` vor s-o acopere formau un vacarm\n ritmul c`ruia vibrau pere]ii acoperi]i cu picturi alestuden]ilor – lucr`ri supradimensionate \n culori]ip`toare, str`duindu-se s` capete o aten]ie pe care,evident, n-o meritau \nc`.

Cercet` repede \nc`perea [i, neg`sindu-l pe Jack,\ncepu s` caute o mas` liber`. V`zând una \ntr-un col],merse direct spre ea. Abia avu timp s`-[i scoat`rucsacul [i jacheta [i s`-[i arunce o privire pe meniu,\nc` nehot`rât` dac` s` comande un sandvi[ cu costi]`sau ca[caval la cuptor, c` [i ap`ru Jack, cu ochii s`ialba[tri str`lucind de bucurie.

– Nu-i nevoie s`-mi spui; [tiu c` am \ntârziat, spuseel zâmbind, a[ezând un teanc de c`r]i pe mas` [i omap` plin` pân` la refuz, lâng` scaun. Tocmai eu, care\ntotdeauna \]i fac scandal c` nu e[ti punctual`. Ei,exist` un \nceput pentru orice.

– Ca s` fiu sincer`, m` simt u[urat`. Nu e delocsimplu s` fac fa]` cuiva care cunoa[te atât de mult \n

6

plus fa]` de mine, \n]elege cu mult mai mult decâtmine [i, pe lâng` toate acestea, e \ntotdeaunapunctual. |n definitiv, de ce trebuie s` fii perfect?

– Str`duie[te-te, str`duie[te-te, glumi el, sco]ându-[ijacheta uzat` din piele [i punând-o pe sp`tarulscaunului. Ca de obicei, domni[oar` Brooks, ar`]iabsolut senza]ional; nu [tiu cum reu[e[ti... Ei, uite dece am \ntârziat: Westheimer m-a chemat dup` curs labiroul lui [i mi-a dat un teanc de lucr`ri de corectatpân` mar]i. Apoi, dorea s` devin un fel de purt`tor decuvânt pentru una din teoriile sale z`p`cite. Abia amreu[it s` scap datorit` ]ie – o student` cu o problem`urgent`.

– Cu ce v` servesc? \ntreb` studentul care servea lamese, cu creionul deja preg`tit s` noteze comanda.Pentru spaima laboratoarelor de biologie, la fel ca deobicei?

– Da, dar de data asta potrivit, nu prea pr`jit; [icartofi pr`ji]i [i Coca Cola. Ba nu, Randy, mai bine ocafea – e destul de rece afar`.

– Brânz` la cuptor cu costi]` [i ro[ii pentru mine.– Am \n]eles, spuse Randy, disp`rând imediat.– Se pare c` nu vor uita niciodat` ziua \n care ai

eliberat to]i [obolanii [i iepurii. Ah, Peggy, tu, cusufletul t`u atât de bun! Cum a mers azi? Ai primitlucrarea?

7

– Cu un zece pe ea, ceea ce-mi ridic` media cu unpunct. Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine, Jack. Dac` n-ai ficitit-o \nainte de a o fi predat...

– Este specialitatea mea, Peggy. Studiez de câ]ivaani [i lucrez acum la diplom`, pe când tu e[ti abia la\nceput. |n plus, pentru tine e un curs facultativ, pecând pentru mine este specializarea principal`. Dac`n-a[ [ti suficient ca s` te pot ajuta, n-a[ fi ob]inutpostul de asistent. Dac` te ajut`, consider`-te un fel decobai pentru mine: cel ce urmeaz` s` devin` \n curândmarele profesor Curtis \[i testeaz` pe tine tehnicilepedagogice.

– Cobai! Scute[te-m`! Dac` m` consideri cobaiult`u, domnule Jack Curtis, jur c` nu-]i mai cer niciodat`ajutorul sau sfatul.

– Sunt \nnebunit de pl`cere s` te ajut, Peg, spuseJack \mpingând c`r]ile pentru a face loc farfuriilor pecare Randy tocmai le adusese. Cu tot ce am de f`cut,cu toate lucr`rile astea \ngrozitoare pe care trebuie s`le citesc [i s` le corectez, \n ciuda salariului de mizeriepe care mi-l dau, fiecare minut petrecut cu tine m`face fericit.

Brusc, expresia grav` [i trist` din privirea lui o f`cupe Peggy s`-l cread`.

– Ascult`, Jack. Nu [tiu ce-a[ face f`r` tine. Anulcare a trecut a fost un co[mar. Când mama a plecat de

8

acas`, a fost un adev`rat [oc pentru mine. {tiam c`mama [i tata trec printr-o perioad` dificil`, dar numi-am \nchipuit niciodat` c`-l va p`r`si. DoctorulHenderson este un tip grozav, dar nu m-a[ fi gândit camama s`-l p`r`seasc` pe tata pentru el! Dar, dac` n-arfi f`cut acea opera]ie, probabil c` s-ar fi \mboln`vitfoarte r`u... Povestea asta m-a bulversat. Nu suportams`-l [tiu pe tata singur. Sigur, m` are pe mine [i,desigur, Leslie [i Laurie sunt al`turi de el. {tiu c` eocupat cu ziarul. Dar, nu-mi puteam concepe p`rin]iidecât \mpreun`, [tii, ceva de tipul Adam [i Eva, Romeo[i Julieta, mama [i tata.

– Cred c` asta e concep]ia oric`rui copil... pân`când imaginea aceasta perfect` se tulbur`. Aveam doar[ase ani când tata s-a desp`r]it de mama. Credeam c`n-am s`-mi revin niciodat`. Apoi, dup` câ]iva ani, sep`rea c` nici unii dintre p`rin]ii colegilor mei nu maierau \mpreun`. Un copil care s` aib` amândoi p`rin]iidevenise o excep]ie – nu regula. Regulile seschimbaser` brusc.

– {tiu c-am avut noroc. Sunt multe lucruri pe carele iau acum a[a cum sunt. M` bucur c` mama es`n`toas`, de[i \nc` nu mi-o pot imagina ca fiinddoamna Henderson, tot a[a cum mi-e greu s` m`gândesc c` sunt fiica vitreg` a lui Bruce Henderson.M` bucur c` totu[i suntem \nc` o familie. M-ai ajutat

9

foarte mult s` \n]eleg, Jack. M-ai \nv`]at s` nu m`gândesc numai la mine. Dac` fericirea mamei ar fidepins de rela]ia ei cu Bruce Henderson, a[ fi \nv`]ats` accept situa]ia.

– Pentru c` o iube[ti, Peg. Când iube[ti cu adev`ratpe cineva, vrei s` fie fericit, chiar dac` pentru astatrebuie s` faci unele concesii, s` renun]i la ceva.

– Da, dar s` renun]i la mam`, la gândul c` p`rin]iit`i sunt \mpreun`, e cam mult.

– De acum nu mai e[ti un copil. Este tot mama ta,chiar dac` s-a c`s`torit cu doctorul Henderson. {i nuuita, nu e doar mam`, ci o femeie matur`, cu via]a eipersonal`.

– De când e[ti purt`torul stindardului mi[c`riifeministe?

– Crede-m`, \n acest campus... [ov`i pu]in [i spresurprinderea lui Peggy, ro[i.

– Având \n vedere ce am auzit aici \n ultimele luni,m` bucur c` mai exist` cineva cu o atitudine corect`.Dar, e[ti chiar convins de asta, Jack? Adic`, de faptul c`trebuie s` renun]i la cineva pe care-l iube[ti, dac`astfel \l po]i ajuta s` fie fericit?

– Ei bine, una este s-o spui [i alta s` fii nevoit s-ofaci. Nu [tiu, [i presupun c` mi-ar fi foarte greu dac`a[ fi confruntat cu o astfel de situa]ie. Dar, cred c` tuai procedat foarte bine [i [tiu c` nu ]i-a fost deloc u[or.

10

– Jack, ai fost atât de bun cu mine, atât de r`bd`tor.– Da, un adev`rat exemplu de perfec]iune... Hei,

Peg, e[ti un copil, spuse el v`zându-i lacrimile dinochi. E[ti grozav`!

– Copil?! se pref`cu ea indignat`, \ncercând s`-[iascund` durerea. A[ spune c` sunt mai degrab` „ofemeie matur`, cu via]a ei personal`”.

– Peg, n-am vrut s` spun...– Vorbesc serios, sunt o femeie matur`. Nu sunt un

copil. {i, doar pentru c` tu vei absolvi, iar eu sunt \nc`la \nceput nu \nseamn` c`...

– Peg, sunt cu zece ani mai mare ca tine. {tii binece simt pentru tine. De asemenea, te considerinteligent`, sensibil`, frumoas` – o persoan` cu totuldeosebit`. |mi face pl`cere s` discut cu tine, s`-mipetrec timpul cu tine. Doresc foarte mult s` te potajuta. Cum ]i-am spus, sunt fericit doar când te v`d...dar nu te implica prea mult \n aceast` rela]ie.

– {tiu... Mai ai de muncit mul]i ani pân` s`-]i ieidoctoratul [i e[ti pl`tit foarte prost ca asistent.

– {i am, \n schimb, atât de mult de lucru, \ncât abiaam timp s` dorm, \n nici un caz...

– S` petreci serile \n compania unor femei r`sf`]ate[i preten]ioase care...

– Care au de preg`tit referate [i lucr`ri, care au deluat note bune [i planuri de viitor [i lumea la

11

picioarele lor. Anul viitor vei absolvi, vei pleca [i veic`l`tori \n jurul lumii.

– |nv`] bine, Jack. De fapt, datorit` ]ie, sunt printrecei mai buni studen]i. Cât despre c`l`torii \n toat`lumea, s` mai a[tepte. Putem c`l`tori \mpreun`.

– Peg, ]i-am spus deja. {tii care e punctul meu devedere.

Brusc, p`ru vulnerabil [i privirea lui deveniimploratoare.

– E prea târziu, Jack, prea târziu, spuse ea luându-lde mân`. {tiu c` m-ai avertizat, dar avertismentele talen-au fost de prea mare folos. Lacrimile \i sclipir` \nochi doar pentru o clip`, apoi o nou` expresie le lu`locul: expresia de care Jack se temuse cel mai mult,dar pe care dorise enorm s-o vad`. De când te-amcunoscut, \ntreaga via]` mi-a fost bulversat`, ca abiaapoi s` intre pe f`ga[ul cel bun. Eram un copil. Acumnu mai sunt. M-ai ajutat mult s`-mi dau seama. Suntfemeie adult`, iar tu un b`rbat sclipitor, imposibil,\nc`p`]ânat, mult prea voluntar [i, dup` câte amobservat ast`zi, nici m`car punctual. Dar, e[ti b`rbatulpe care-l iubesc.

– {tiu, Peggy, [tiu. |i strânse mâna [i o privi \n ochicu o dragoste infinit`, care f`cu s` dispar` [i vacarmul[i tot ce altceva era \n jurul lor. {tiu perfect de bine cesim]i. {i eu te iubesc.

12

** *

Ziua de lucru era aproape pe sfâr[ite [i Chris Fosternu reu[ise s` rezolve decât o parte infim` aproblemelor din dosarele ce se adunaser` pe biroul ei.|[i trecu, exasperat`, mâna prin p`rul scurt, blond [ioft`. „{i mâine e o zi, vorba lui Scarlett O’Harra”, segândi ea, \ncepând deja s`-[i preg`teasc` mapa culucr`rile pe care-[i propunea s` le citeasc` dup` cin`.

Deodat`, auzi deschizându-se u[a biroului din fa]`.– Trebuie s` discut urgent cu cineva, auzi ea vocea

unei femei.– Vreau acas`, mam`, r`sun` ca un clopo]el o voce

de copil. De ce nu mergem acas`? Mi-e foame!– Tocmai \nchidem [i majoritatea personalului a

plecat. Merg s` v`d dac` mai e cineva aici [i dac` v`putem ajuta cumva, vorbi calm` Sheila, de la recep]iabiroului de asisten]` juridic`. Ai un minut liber?\ntreb` ea dup` pu]in timp \n pragul u[ii biroului luiChris. Par despera]i. Stau [i eu pân` rezolvi cu ei.

– Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine, Sheila. Trimite-iaici.

Când femeia [i feti]a ajunser` \n biroul ei, Chrisreu[ise s` elibereze un col] de mas` pe care s` notezeinforma]iile necesare.

13

– Sunt doamna Becker. Nancy Becker, spuseimediat femeia. Presupun c` ve]i citi \n ziarul de mâinedespre toat` aceast` poveste.

– Sunt Chris Foster. Numai eu sunt aici. Nu [tiudac` te pot ajuta cumva \n seara aceasta, dar spune-mice s-a \ntâmplat?

– So]ul meu a fost arestat.– Arestat?Doamna Becker era \mbr`cat` doar cu o hain`

sub]ire [i p`rea obosit` [i sl`bit`. Ochii ei alba[triaveau o culoare sp`l`cit`, iar pielea ei, o paloareboln`vicioas`.

– Au min]it. Cineva a min]it. Au spus c` a violat ofemeie. Auzi, s` violeze o femeie! Ron n-ar faceniciodat` a[a ceva. Este cel mai blând [i mai tandrub`rbat; n-ar face r`u nici unei mu[te. Dar acum, e \n\nchisoare. Iar eu, n-am nici un ban, n-am unde s`stau, n-am ce s`-i dau de mâncare feti]ei. |n timp cecuvintele ie[eau \n cascad`, femeia st`tea \n picioaretremurând, de mân` cu feti]a ei de opt ani.

– Lua]i loc, doamn` Becker [i povesti]i-mi ce s-a\ntâmplat, cu toate detaliile.

– E nevinovat. {tiu c` n-a f`cut-o el! Deodat`,lacrimile \ncepur` s` se rostogoleasc` pe obrajii ei, \ntimp ce feti]a, speriat`, i se lipi de picioare. {i nu [tiuce s` fac. N-avem nimic. Nimic! Unde vom...

14

|n clipa urm`toare, se pr`bu[i pe podea,pierzându-[i cuno[tin]a. Feti]a \ncepu s` ]ipe [i searunc` asupra mamei sale.

Când, dup` cinci minute, tot nu reu[iser` s-o fac`s`-[i revin`, Chris o rug` pe Sheila s` chemesalvarea. Femeia era \n via]`, dar avea pulsul slab [ineregulat. Chris se a[ez` pe un scaun, tr`gând-o pefeti]` lâng` ea.

– Vei vedea, scumpo, c` mama ta \[i va reveni. Ovom duce la spital [i doctorii o vor \ngriji bine. Totulva fi bine. Spune-mi, cum te cheam`?

** *

Laurie Brooks se studie \n oglind`. Rochia dincatifea roz i se potrivea de minune; se \nvolbura u[orsub [olduri [i plutea ca un nor \n jurul picioarelor.Fusese o extravagan]` din partea ei s-o cumpere, daracum vedea c` meritase banii. Decolteul adânc \ipunea \n eviden]` linia fe]ei \n form` de inim`. Uncolier din ametist i se r`sucea \n jurul gâtului, c`zândapoi \n linie dreapt` \n lungul corsajului. Privindu-se\n oglin`, se sim]i extrem de uimit`.

„Frumoas`” \[i [opti ea, „par cu adev`ratfrumoas`”.

15

De fapt, nu rochia era adev`ratul motiv al st`rii eide spirit, ci Mark. Mark o f`cea s` se simt` minunat, s`simt` c`, \n sfâr[it, totul era cum trebuia. Trebuia s`apar` \n mai pu]in de zece minute.

Avea emo]ii. |ncercând s` se calmeze, se a[ez` lam`su]a de toalet` – o pies` foarte rafinat` \n stil artdeco, primit` \n dar pentru ziua de na[tere de la Jen.

Jen – mama. |ntotdeauna \i f`cuse lui Laurie astfelde cadouri minunate: mai mici, cu ocazia s`rb`torilormai ne\nsemnate [i mari, de Cr`ciun [i de ziua dena[tere. {i, \ntotdeauna [tia ce-[i dore[te Laurie. Nuexistase nici o singur` dat` \n care Jen s` nu-id`ruiasc` exact ce-[i dorea cel mai mult, astfel \ncât s-osurprind` [i s-o \ncânte. {i totu[i, clipa de \ncântarenu era decât o clip`, urmat` invariabil de o senza]ie depierdere [i dezam`gire amarnic`. S` fi fost cadourilede la Jen atât de deosebite tocmai pentru c` \ncercaus` compenseze ceea ce ea nu putea oferi?

Laurie \[i examin` chipul \n oglinda mare, rotund`,cu ram` din chihlimbar. |[i studie ochii negri limpezi,nasul aproape acvilin, tenul perfect, p`rul des ondulatnatural. {i acestea erau daruri de la Jen. |[i amintea c`,o dat`, când avea opt ani [i Leslie zece [i erau laplimbare cu mama lor, o doamn` mai \n vârst` le-aoprit ca s` le admire; \[i \nchipuise c` Jen era sora lormai mare. Leslie considerase aceasta ca fiind ogre[eal` stupid`, iar ei nu-i pl`cuse deloc. |n schimb,Jen fusese \ncântat`.

16

|n fotografiile lui Jen de când era feti]`, era oasem`nare izbitoare cu Laurie, cu excep]ia unui aer demister, greu de definit – ceea ce nu era cazul \nprivin]a tat`lui ei, Stuart Brooks. |l adora. Tat`l [i fiicaaveau amândoi aceea[i tendin]` spre o lealitateneab`tut`, aceea[i fermitate \n a-[i urma crezul,aceea[i tenacitate \n urm`rirea ]elului propus, dar nicio asem`nare fizic`.

Laurie râse. Ar fi fost un dezastru pentru o fat` s`arate ca Stuart. Mai bine c` o mo[tenise pe Jen, celpu]in \n privin]a calit`]ilor fizice. Gândul la Jen o f`cupu]in melancolic`. |[i aminti cât de \ngrozit` a fostcând a aflat c` era posibil ca Jen s` moar`.Descoperirea faptului c` Jen avea cancer a fost ca unco[mar. Jen, mama ei perfect`, s` fie ucis` de o boal`atât de cumplit`. Existase oare un moment \n careLaurie \[i d`duse seama c` Jen n-a fost niciodat` so]iaperfect`, mama perfect`, a[a cum p`ruse? {tiuseLaurie c` Jen ascundea ceva?

„Ridicol!” \[i spuse Laurie. Poate c` fiecaregânde[te la un moment dat a[a despre mama sa. |ndefinitiv, iubirea [i ura sunt fe]ele aceleia[i monede. {ice mam` e perfect`? Jen ar fi prima care s`-[irecunoasc` imperfec]iunile, s` le exagereze chiar.Laurie \[i amintea acea zi fierbinte de august cu mul]iani \n urm`, când o \nfruntase pe mama sa, hot`rât`

17

s`-i str`pung` acea carapace de perfec]iune. „|]i\nchipui c` e[ti prea bun`, ireal de bun`, nu-i a[a?”, oprovocase ea, plin` de sarcasm. {i, \n loc ca Jen s`-i fitras o palm` [i s-o fi trimis \n camera ei, \ncepuse s`enumere o list` cu p`cate, chiar dac` acestea nu eraudecât ni[te m`runte obiceiuri f`r` importan]` careoricum nu sup`rau pe nimeni. Jen se amuzase deacest incident [i-l comentase cu umor, pe când ea,dup` atacul e[uat, \[i petrecuse \ntreaga zibosumflat`.

Dar, amenin]area cancerului fusese o lovitur` greapentru Laurie. {i asta pentru c`, adânc \n sufletul ei,Laurie se bucura s-o vad` pe Jen \nfrânt`, suferind,amintindu-[i c` nu e decât o simpl` muritoare. |nfinal, Jen nu fusese \nvins`. |nc` o dat`, fusese unexemplu pentru to]i. F`cuse fa]` suferin]ei foarte bine[i nu murise; \i fusese greu, dar nu imposibil [i erafoarte recunosc`toare pentru ceea ce-i pl`cea s`numeasc` o „comutare a sentin]ei”.

Laurie se \nfior`. Ce naiba era \n capul ei? Cine [tiece-i rezerv` [i ei viitorul? Se dispre]uia pur [i simplupentru c` putuse gândi astfel despre mama ei.

{i totu[i, cine [i-ar fi \nchipuit c` Jennifer Brooks,femeia care avea totul, inclusiv, de fapt \n primul rând,pe Stuart Brooks, s-ar fi gândit vreodat` s`-lp`r`seasc`? Ar fi fost cu totul altceva dac` ar fi avut

18

\ncredere \n ea, \n Laurie, \n toat` acea perioad`tulbure când cocheta cu ideea de a-[i p`r`si so]ulpentru doctorul Bruce Henderson.

Jen [i Bruce erau prieteni din copil`rie. Cusiguran]`, Bruce Henderson era un om bun, cu oexcelent` reputa]ie ca doctor. Pe de alt` parte,categoric c` Stuart era atât de ocupat cu ziarul, \ncât el[i Jen aveau pu]in timp de petrecut \mpreun`. Numaic` Bruce Henderson nu era nici pe departe unsubstitut pe m`sura lui Stuart Brooks. Oare la ce s-o figândit Jen? Ce-o fi v`zut la el?

Laurie scutur` din cap, plimbându-[i mâna peluciul m`su]ei de toalet`. |[i amintea ce surpriz`fusese pentru ea acel dar scump. Inten]iona s`-[icumpere ea \ns`[i una când urma s` primeasc`drepturile de autor.

Scrisese o carte lipsit` de valoare artistic` pe alc`rei succes mizase, crezând c`-[i va asigura astfel [irenumele [i averea. Editorii din New York erau\ncrez`tori, chiar entuziasma]i. Dar cartea ap`ruse [idisp`ruse imediat f`r`urm`. Nu existase o campaniede reclam` adev`rat`, nu i se organizaser` \ntâlniripentru semnarea autografelor. Tot ce se f`cuse, fuseseorganizat de ea \ns`[i \n jurul lui Genoa City. |n final,editorii nici m`car nu-[i exprimaser` vreo p`rere der`u. Spuseser` doar c` a fost o ne\n]elegere, o situa]ie

19

de supraestimare. Agentul ei o consolase – era abia\nceputul, prima carte; poate c` urm`toarea urma s`aib` succes.

E[ecul \i zdrobise inima lui Laurie. A durat luni dezile s`-[i revin` \n urma dezam`girii \n privin]a c`r]ii [ia rela]iei dezastruoase cu Brad. I se p`rea imposibil s`nu-l mai doreasc` – nici m`car dup` c`s`toria acestuiacu sora ei, Leslie. Vara trecuse peste ea ca un t`v`lugde nefericire. Succesele repurtate de Leslie \n s`lile deconcert din Europa [i America n-o ajutaser` deloc s`treac` peste acea situa]ie. Nu i se p`rea drept ca Leslies` aib` [i succes [i pe Brad, \n timp ce ei nu-i reu[eanimic. Asta pân` când ap`ruse Mark \n via]a ei.

|n seara aceasta, mergeau s` s`rb`toreasc` ziua eide na[tere. |n seara aceasta, o va cere \n c`s`torie –[tia c` va fi a[a. Seara aceasta va fi cea mai minunat`din via]a ei – o sear` de care-[i va aminti \ntotdeauna.|[i apropie \nc` o dat` fa]a de oglind`: ar`ta impecabil.Radia de fericire, ca orice femeie \ndr`gostit`. Când seauzi soneria, era deja gata.

20

Capitolul 2

– Hei, Joanna, vino [i gust` din astea! Or s`-]i plac`la nebunie.

Ridicând privirea de deasupra mesei pe care oaranja, Joanna \l v`zu pe Brock Reynolds zâmbindfericit \n timp ce agita o furculi]` \n aer. Patronullocalului Aleggro ar`ta de parc` ar fi câ[tigat la loterie[i Joanna tare n-ar fi vrut s`-l dezam`geasc`.

– Nu ast`zi, Brock. Vreau s` respect hot`rârealuat`.

– Nu se poate s` am a[a un ghinion! Cel mai bun[trudel cu mere din regiune, care va aduce \n modgarantat prima faim` lui Aleggro, [i tu s` ]ii cur` desl`bire! Nu po]i s` amâni pe mâine?

– Credeam c` e[ti [eful [i prietenul meu, dar \midau seama c` e[ti un diavol. Cum po]i ispiti o biat`

21

fat`, [tiind c`-i este atât de greu s` reziste tenta]iei?Crede-m`, Brock, de data asta nu pot. Este mult preaimportant.

– Ce poate fi mai important decât un [trudel cumere? Este una din cele mai mari pl`ceri ale vie]ii.Uite, localul e gol. Mai sunt cel pu]in dou`zeci deminute pân` la aglomera]ia de la ora prânzului.Nimeni n-o s` afle; nimeni n-o s` vad`: doar o buc`]ic`[i...

– {i s-a terminat cu c`s`toria mea! Brock, arat`superb... dumnezeie[te... Mor de poft`! Dar, pur [isimplu nu pot. De data aceasta, nu. Miza e prea mare.

– Un b`rbat?– So]ul meu. {i de data asta chiar c`-l pierd dac` nu

sl`besc. – Doar nu vorbe[ti serios! Celor mai mul]i b`rba]i

le plac femeile mai pline.– Unii b`rba]i consider` c`, de[i bun, ce-i mult

stric`, oft` Joanna continuând s` aranjeze mesele. Dac`m` mai \ngra[ un singur kilogram, va trebui s`-micump`r haine de la magazinele acelea speciale pentrusupraponderali. Uit`-te [i tu la mine \n ce hal ar`t!

– Ai un zâmbet minunat, e[ti \ntotdeauna binedispus`! E[ti cea mai bun` chelneri]` pe care am avut-ovreodat`! Nici nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine. {i a[spune c` e[ti o femeie frumoas`.

22

– {tiu, [tiu, ochi viole]i care scot din min]i peoricine. Dar, nu este suficient. Johnny e la colegiutoat` ziua cu studentele acelea tinere [i suple. Nu-lpo]i \nvinui c`-[i dore[te [i el o so]ie supl`.

– Nu Johnny gânde[te a[a, ci a[a crezi tu. Nici unb`rbat nu poate rezista unei femei complet\ncrez`toare \n feminitatea ei, unei femei care [tie c` efrumoas`. Trebuie s` fii bun` cu tine \nsu]i, s` teiube[ti!

– Da, dar dac` s` m` iubesc \nseamn` s` m` \ndopcu [trudel, Johnny m` va p`r`si. De altfel, a [i spus-o.

– Este chiar atât de grav?– Cred c` da.– Ei bine, atunci nu te mai gândi la [trudel. Voi face

tot posibilul s` te ajut. Nu voi mai aminti nimic de ceamai bun` spum` de ciocolat` din lume [i nu voi mailansa niciodat` invita]ii pentru o a doua por]ie. Potchiar s` fac o provizie de morcovi pentru tine. Dar,ascult`-m` pe mine, Joanna. Dac` so]ul acesta al t`u ecât de cât b`rbat, te va iubi a[a cum e[ti. E[ti o femeienemaipomenit`, iar so]ul t`u ar trebui s` aprecieze ceare. Trebuie doar ca mai \ntâi s` te iube[ti tu pe tine\ns`]i [i apoi, indiferent dac` e[ti slab` sau gras`,Johnny nu te va p`r`si niciodat`.

Joanna ar fi vrut s` poat` crede. |nv`]ase s` eviteoglinzile, pentru c`-i displ`cea profund ce vedea

23

acolo. Se ura pur [i simplu pentru c` nu se puteaab]ine de la pl`cerea de a mânca tot felul de lucruribune. Nu-[i putea imagina cum avea s` se iubeasc`,din moment ce Johnny n-o iubea. Din fericire, localul\ncepu s` se umple de clien]i [i nu mai avu timp nicis` se gândeasc` la aceasta, nici s` m`nânce.

Promisese solemn [i fa]` de Johnny [i fa]` de ea.Deveni mai optimist` amintindu-[i cât de tandrufusese Johnny noaptea trecut`. Bietul Jonny! Veniseacas` obosit, dup` ce a stat atât de mult \n bibliotec`!Ea \i preg`tise o cin` bun`, apoi venise \n spatele lui[i-l cuprinsese cu bra]ele. N-a surprins-o când s-ascuturat, iritat, plângându-se c` e prea obosit [i c`n-are chef de prostii. Mereu se \ntâmpla a[a \n ultimavreme. Dar se sim]ise jignit`; atât de jignit`, \ncât \[iexprimase temerile.

– Din cauz` c` ar`t a[a, Johnny? Te dezgust, nu-ia[a?

– Da, m` dezgu[ti. Sincer vorbind, Joanna, nu [tiucum te supor]i. Ar`tai nemaipomenit; b`rba]ii nu-[iputeau lua ochii de la tine. |ntotdeauna mi-au pl`cutfemeile suple, aproape slabe. {i brusc... nu mai e[tigenul meu. Ce naiba te-a f`cut s` \ncepi s` m`nância[a? De ce ai ajuns aici? {i când ai de gând s` teopre[ti?

24

Asta a fost de-ajuns s` dezl`n]uie totul. Printrehohote de plâns, \ncepu s`-i povesteasc`, sim]ind omare u[urare dup` ce-i \mp`rt`[i secretul. Laaproximativ un an de la c`s`torie, descoperise c` e\ns`rcinat`. Era atât de fericit` la gândul c` vor avea uncopil, \ncât abia a[tepta s`-i spun` [i lui. Apoi, \ncepus` aib` unele \ndoieli, s` se team` c` poate el nu-i va\mp`rt`[i bucuria. Când \l \ntreb` ce-ar sim]i dac` ar[ti c` vor avea un copil, \i spuse clar c` nu e momentuls` se gândeasc` la a[a ceva [i c` vor mai trece câ]iva ani\nainte de-a avea suficien]i bani pentru a putea\ntre]ine o familie cu copii; pentru moment, abia sedescurcau doar ei [i oricum n-ar putea oferi celenecesare unui copil.

Fusese categoric. |n plus, era atât de ocupat cuproblemele lui, \ncât nici nu mai \ndr`znise s`-ivorbeasc`. Se dusese la medic [i f`cuse avortul, f`r`s`-[i \nchipuie c` se va sim]i atât de pustiit` [idezn`d`jduit` apoi. Atunci a \nceput s` m`nânce, darindiferent de cât de mult \[i umplea stomacul, tot nuputea umple acel gol dureros din`untrul ei.

Când a \nceput s` se simt` pu]in mai bine,r`m`sese [ocat` de cum ar`ta, de cât de mult seschimbase. Cople[it`, singur`, nu mai g`si drumul de\ntoarcere \n punctul de unde plecase – \nainte deavort.

25

Acum, \i spusese [i lui secretul. Acum, \l [tia [i el.Pentru prima dat` dup` luni de zile, Johnny o\mbr`]i[`, o s`rut`, o consol`, el \nsu[i aproapeplângând.

„De ce nu mi-ai spus? De ce ai p`strat totul pentrutine?” \i repeta el. Dar \l asigurase c` acum trecusetotul [i c` era o u[urare pentru ca s` nu mai trebuiasc`s` poarte singur` povara acelui secret. Atunci \ipromisese c` va sl`bi pân` când va redeveni ca la\nceput. Aceasta, pentru c`-l iubea [i \nsemna totulpentru ea. {i, pentru prima dat` dup` luni de zile,când o ]inuse atât de tandru \n bra]e [i o s`rutase,fusese sigur` c` \nc` o mai iubea [i c`, \n definitiv, \nc`nu-l pierduse.

Acest gând avu puterea s-o sus]in` pe Joanna, s`-idea energie [i s`-i creeze o stare de bun` dispozi]ie,ceea ce-i aducea \ntotdeauna [i bac[i[uri mai mari.Localul se golise din nou, când intr` o tân`r` care sea[ez` la o mas` goal`, trântind un teanc de c`r]i pescaunul de lâng` ea. Obrajii \i erau \mbujora]i [i ochii\i str`luceau. Joanna o privi cu admira]ie [i invidie;anul viitor pe vremea aceasta, tot a[a va ar`ta [i ea –frumoas` [i \ngrijit`.

– Pot s` m` a[ez aici? Sunt singur`.– Nu mai e aglomerat, a[a c` nu e nici o problem`,

\i r`spunse Joanna zâmbind [i dându-i meniul.

26

– Doar cafea [i... ce ave]i? Nu mi-e chiar atât defoame.

– Avem un [trudel special, cel mai bun \n Midwest.– Atunci, \mi da]i unul.Peggy se gândi c` n-are nici un rost s` deschid`

cartea, pentru c` tot nu s-ar fi putut concentra. Eraatât de fericit`, \ncât abia putuse dormi noapteatrecut`; cuvintele lui Jack \nc` \i r`sunau \n urechi [isim]ea [i acum pe buze primul lui s`rut. Era preafrumos s` fie adev`rat. {i când se gândea c`, \n dou`ore, se va \ntâlni din nou cu el.

– Pari transportat` undeva departe. }i se r`ce[tecafeaua, o \mbie Joanna, care nu putea \n]elege cumde poate ignora cineva un [trudel, mai ales c` acum,nemafiind atât de ocupat`, \[i d`dea seama c`-i efoame [i avea tot interesul ca tenta]ia s` dispar` dinfa]a ei.

– Da, ai dreptae... M` gândeam la altceva...„Arat` cu adev`rat fericit`”, se gândi Joanna. „Oare

se iube[te [i e \mp`cat` cu sine? Asta a vrut s` spun`Brock?“

– Nu [tiu la ce te gândeai, dar se vede c` e vorbadespre ceva pl`cut.

– Simt c` plesnesc de fericire. Nu-mi \nchipuiamvreodat` c` pot s` fiu atât de fericit`, dar presupun c`numai dragostea te aduce \n starea aceasta.

27

– Ah, e vorba de dragoste... Sun` cam periculos.– De data aceasta, cred c` nu. Sau, mai degrab`,

nu [tiu. E prima dat` când sunt \ndr`gostit`. Nuvorbesc de pasiunile trec`toare din liceu... acelea nupot fi considerate iubiri. Dar, nu v`d cum ar putea ficeva periculos – nu este vorba despre un astfel deindivid.

– |l cuno[ti de mult timp? Adic`, po]i \ntâlni un tipdespre care s` crezi c` e nemaipomenit, ca apoi s` aitot felul de surprize.

– Ah, nu este cazul lui. |l cunosc din prim`varatrecut`. E pu]in mai \n vârst` decât mine, adic` unb`rbat cu adev`rat matur. Nu cred c` e genul deindivid care mi-ar spune c` m` iube[te dac` nu m-ariubi cu adev`rat.

– Nu pare ceva periculos, ci foarte serios. E[ti lacolegiu?

– Da, \n penultimul an. Poate c` ]i se pare c` m`comport proste[te, dar sunt extrem de fericit`. Aidreptate, e ceva serios. De fapt, el nu mai e student. {ie minunat. Dac` n-ar fi el, \n capul meu ar fi oadev`rat` z`p`ceal` [i notele mele n-ar fi tocmaigrozave. Pe când a[a, se pare c` voi termina printreprimii.

– Doar nu te-ai \ndr`gostit de vreun profesor! se\ngrijor` brusc Joanna care auzise destule pove[ti

28

despre studente implicate \n rela]ii sentimentale cuprofesori \nsura]i – pove[ti al c`ror final era aproapeinvariabil dezastruos.

– Nu. Nu mai e student, dar \nc` nu e profesor,de[i are o minte sclipitoare. Jack este asistent [i spunec`-[i testeaz` tehnicile pe mine. Pân` acum, tehnicilelui au dat rezultate excelente – absolut toate...

– Jack?– Jack Curtis. L-am cunoscut la sfâr[itul

semestrului trecut, când treceam printr-o perioad`\ngrozitoare. M-a depistat \n mijlocul tuturor acelorprobleme personale [i ne-am \mprietenit. Am devenitprieteni atât de buni, \ncât mi-a trebuit destul timp cas`-mi dau seama ce simt cu adev`rat pentru el.Credeam c` n-o s` pot s`-i spun niciodat`, c` nu voiavea niciodat` curajul sau ocazia. Apoi, deodat`, m-amtrezit pur [i simplu c`-i spun [i el, la rândul lui mi-aspus c` m` iube[te. Sunt atât de fericit`... simt c`lumea \ntreag` e a mea.

Tot vorbind, Peggy \[i puse jacheta, \[i lu` c`r]ile [imerse s` achite nota de plat`.

– Hei, Peggy! Ce mai faci? \ntreb` Brock.Complet ame]it`, Joanna o privi pe tân`r`

discutând pu]in cu Brock, apoi ie[ind din restaurant,parc` plutind.

29

R`mase ]intuit`. Crezuse c` era \n siguran]`, c` maiare timp. Dar, lucrul de care se temuse cel mai mult se\ntâmplase. Jack – Jack Curtis, asistent la UniversitateaMidwest. El era cel ce aprinsese stele \n ochii acesteitinere frumoase [i zvelte. Biata Peggy, habar n-avea.Era \ndr`gostit`. Dar, [i ea era \ndr`gostit`. B`rbatulpe care amândou` \l iubeau era Johnny Cryzynski carehot`râse s`-[i schimbe numele \n Jack Curtis, cât lucra\n mediul academic. Joanna era so]ia lui.

** *

Laurie ridic` mâna stâng` pentru a admira mai bineinelul cu diamant.

– Este superb, Mark; nu-mi vine s` cred. {i asear`...parc` totul a fost un vis.

– Acum suntem treji amândoi, a[a c` putem confirmac` n-a fost un vis. |n plus, mahmureala cu care m-amtrezit de diminea]` a fost cât se poate de adev`rat`.

– Prea mult` [ampanie... Ce petrecere! A[ fi vrut s`nu se termine niciodat`.

– Nici nu se va termina. De fapt, e abia \nceputul.Se ridic` de la birou [i o lu` \n bra]e. Când te privesc,mi se taie respira]ia. Cum mai pot lucra când vii a[a,luându-m` pe nepreg`tite?

30

– E[ti irezistibil, Mark. Nu pot sta departe de tine nicio clip`. Sunt geloas` pe oricine [i pe orice mi te r`pe[te.

– Dac` nu \ncetez de-a m` mai gândi la tine m`carcâteva ore [i nu termin ce am de f`cut, vom fi nevoi]is` ne amân`m planul legat de petrecerea lunii demiere \n Caraibe. Trebuie s` p`strez cât de cât oaparen]` de lucru.

– Când e[ti lâng` mine, fac totul cu mai mult`pl`cere – ca de exemplu asear`, când am asistat la \nc`un concert al lui Leslie. Mi s-a p`rut chiar c`interpretarea ei a atins apogeul. Dar nu cred c` voi fiun critic muzical foarte obiectiv. Cât despre petrecere,a fost locul ideal de-a face anun]ul: [ampanie, icrenegre, tortul sclipind de lumân`rele [i inelul delogodn`. Ce surpriz` minunat`! Ah, dragul meu, m-aif`cut atât de fericit`.

– Pare ceva firesc, Laurie. Simt c` ne cunoa[temdintotdeauna.

– Disear` vom s`rb`tori doar noi doi. Am de f`cuto mul]ime de cump`r`turi. Ne vedem la [apte [ijum`tate; nu \ntârzia.

– Mai am patru ore pân` atunci – nu prea mult,având \n vedere c` mâine trebuie s` plec la Cleveland.Dar pân` acum n-am \ntârziat niciodat`, a[a c` nu ovoi face nici de data aceasta. De fapt, abia a[tept s` tepot strânge din nou \n bra]e.

31

Laurie se smulse cu greu din deliciul senza]iilorprovocate de s`rutul lui din ce \n ce mai pasional cândtelefonul sun`.

– {apte [i jum`tate, [opti ea \nc` o dat`, cur`suflarea t`iat`, fugind spre u[`. Nu \ntârzia.

Mark f`cu un efort s`-[i adune gândurile [i s`r`spund` la telefon. Nu era surprins de faptul c` oauzea pe Jennifer Brooks, ci de desperarea din glasulacesteia. Cu o sear` \nainte, fusese fermec`toare – ogazd` perfect`. Era u[or de \n]eles de ce tat`l lui oiubea [i admira atât de mult. Dar acum, p`rea\ncordat` [i nec`jit`, nu prea dispus` s`-i r`spund` lacomplimente [i glume.

– Da, da... A fost o petrecere minunat`, \ntr-adev`r.{i anun]ul... {tiam c` tu [i Laurie petrece]i mult timp\mpreun`, dar anun]ul t`u a fost o adev`rat` surpriz`.Trebuie s` discut neap`rat cu tine, Mark. E cevaurgent. Ar fi trebuit s`-]i spun cu mul]i ani \n urm`...trebuie s` [tii... Plec imediat de acas`. Ne vedem pesteo or` \n fa]a biroului t`u.

** *

Sheila tocmai pusese un alt teanc de dosare pebiroul lui Chris, care se \ntreba dac` va fi vreodat` \nstare s` termine toat` acea munc` istovitoare.

32

Cu o sear` \nainte, fusese prins` pur [i simplu \ntr-unvârtej. O \nso]ise cu micu]a Karen, pe doamna Becker,la spital. De la camera de gard` se primise diagnosticulc` aceasta se afla \n com` diabetic` [i trebuia internat`de urgen]`. Era posibil s` dureze câteva s`pt`mânipân` s` fie \n stare s` se ocupe din nou de copil, dup`cum \i spusese Snapper.

A[adar, feti]a r`m`sese \n grija lui Chris. O aduseseacas`, la familia Brooks, unde toat` lumea se agita cupreg`tirile de ultim` or` pentru petrecere. Jen d`deaultimele intruc]iuni pentru recep]ia [i aniversarea zileide na[tere care urmau concertului lui Leslie. Nici nu seputea un moment mai nepotrivit. Totu[i, dup` ce Chrisexplic` situa]ia, mama ei, Jen, accept` f`r` nici o ezitare.

Chris o duse pe Karen \n vechiul dormitor al luiLeslie.

– Pot s` pun mâna pe ele? \ntreb` feti]a, cu ochiimari de \ncântare, privind colec]ia de p`pu[i de perafturi.

– Sunt ale uneia dintre surorile mele, dar cred c`Leslie nu se va sup`ra, dac` te por]i frumos cu ele.

– Ce nume frumos e Leslie... Mi-ar fi pl`cut [i mies` am surori.

– Poate vei avea, dup` ce mama ta se face bine.R`m`sese \n camer` pân` când feti]a adormise. Se

scuzase c` nu poate asista la concert, promi]ând c` va

33

veni la petrecerea care-i urma. Dar, când ajunse acas`la ea, [tiu sigur c` nu va mai merge nic`ieri. Era trecutde miezul nop]ii când Snapper o g`si dormind,\mbr`cat` cum era, pe un fotoliu.

|n aceast` diminea]`, se trezise cu ochii\mp`ienjeni]i. Abia dup` ce b`u dou` cafele se sim]i \nstare s` citeasc` ziarul. A[a cum prev`zuse doamnaBecker, titlul de pe prima pagin` anun]a: SUSPECT DEVIOL {I ARESTAT. Doi martori spuseser` c`-l v`zuser`pe Ron Becker pu]in mai devreme \n aceea[i sear` cuo femeie care fusese apoi g`sit` violat` [i b`tut` \napartamentul ei. Chris sim]i un fior de groaz`.

Viol... era tocmai subiectul de care nu mai voia s`aud`. {i acum, trebuia s` fac` investiga]ii – s`interogheze martorii, s` ia leg`tura cu Ron Becker,s`-l anun]e de starea so]iei sale, s`-l \ntrebe ceinten]ioneaz` s` fac`.

Ziua se anun]a extrem de aglomerat` [i nu reu[eadeloc s` progreseze. Mai \ntâi, \i telefon` Jen s-oasigure c` totul era \n regul` cu Karen [i s-o pun` lacurent cu ce se \ntâmplase la petrecere [i mai ales cuvestea cea mare: Mark [i Laurie inten]ionau s` sec`s`toreasc` de Cr`ciun. Judecând \ns` dup` tonul luiJen, Chris avu impresia c` era ceva ce o nemul]umea.Apoi, Laurie \ns`[i \i telefon` s-o dojeneasc` pentru c`

34

lipsise de la petrecere [i s`-i anun]e personalevenimentul. Acum, Peg, care vorbea f`r` \ncetare...|ntotdeauna sora ei cea mic` avea câte ceva... De dataaceasta, se pare c` era vorba despre o poveste dedragoste.

|n sfâr[it, venise doamna Cryzynski – ultimaprogramare pe ziua respectiv`. Era deja extenuat`,de[i nu realizase prea mult din ce avea scris pe agendaei de lucru. Cu toate acestea, [tia c` nu va avea lini[tedac`, \n drum spre cas`, nu va trece [i pe la micu]aKaren.

Blond`, cu ochi alba[tri, frumoas`, de[i camgr`su]`, dar emanând un aer de s`n`tate, doamnaCryzynski intr` hot`rât` [i se a[ez` pe scaunul delâng` biroul ei. Dincolo de fardul u[or al femeii, ochiiei \nro[i]i de plâns vorbeau despre un zbucium carenu putea fi ascuns.

– Da, doamn` Cryzynski. Cu ce v` pot ajuta?– Am venit pentru c` so]ul meu vrea s`-[i schimbe

numele.– |n mod legal?– Da. {ti]i, Cryzynski nu e un nume u[or de

pronun]at. So]ul meu e asistent universitar [i aconsiderat c` e mai simplu s` foloseas` un alt nume.Dar, având dou` nume, se pot crea confuzii, doamn`Foster. De aceea m` adresez dumneavoastr`, \n

35

speran]a c` m` pute]i ajuta. Dore[te ca numele s`r`mân`, \n mod legal, cel sub care e cunoscut de toat`lumea la universitate.

„|n sfâr[it, o problem` care poate fi rezolvat`simplu”, se gândi Chris.

– {i care este numele care dore[te s`-i r`mân`legal? \ntreb` ea, deja gândindu-se la formalit`]ile ceurmau \ndeplinite.

– Jack Curtis.Jack Curtis... Jack Curtis... Numele \i suna vag

cunoscut. Incon[tient, \ncerca s`-[i aminteasc` unde-lauzise. Brusc, \[i d`du seama: Jack Curtis...universitatea... Peggy... Sora ei, Peggy, \i vorbise atâtde entuziasmat` despre un b`rbat cu acest nume – unb`rbat de care era \ndr`gostit`, f`r` ca m`car s`b`nuiasc` despre existen]a femeii care tocmai se afla\n biroul ei: so]ia lui Jack Curtis.

36

Capitolul 3

Era aproape ora [ase când Chris \[i parc` ma[inaro[ie sport \n fa]a casei familiei Brooks. Casa p`reaneobi[nuit de calm` dup` agita]ia din seara dinainte.Spre surprinderea ei, \n holul principal cu scaraimpun`toare, nu era nici un semn care s` aminteasc`de petrecere – cu excep]ia, poate, a aranjamentelorflorale deosebite.

– Hei! Nu e nimeni aici? strig` ea, ner`bd`toare s-ovad` pe Karen.

De[i zguduit` de tot ce se \ntâmplase, feti]a \[ip`strase calmul. S` fi fost datorit` capacit`]ii deadaptare specifice copiilor, sau Karen avea cevadeosebit, o for]` [i o inteligen]` aparte?

– |n sfâr[it, ai ap`rut! spuse Jen. Murim de foame.Chiar ne gândeam s` ne a[ez`m la mas` f`r` tine.

37

– Munce[ti prea mult, spuse Stuart, \mbr`]i[ând-o.Cred c` e timpul s`-]i iei o mic` vacan]`.

– Greg lucreaz` de dou` luni la cazul Laker [i eutrebuie s` rezolv celelalte probleme singur`. Vreau s`mai angaj`m un avocat, dar, cum postul nu e preabine pl`tit, nu sunt amatori. {i, \n ceea ce prive[tevacan]a, ar trebui s` vorbe[ti cu Snapper despre asta.Când \[i va organiza via]a astfel \ncât cel pu]in s` se\ntoarc` de la spital \nainte de miezul nop]ii – asta \ncele mai bune cazuri – atunci ne vom putea gândi cums` petrecem o zi \mpreun`, ca s` nu mai vorbim de ovacan]`. Apoi, aplecându-se pe covor, unde Karena[eza piesele \ntr-un puzzle, introduse [i ea una. Cefaci, Karen? Jen se poart` frumos cu tine?

– Mama ta e nemaipomenit`, Chris, r`spunse feti]aradiind de fericire. Cum m-am trezit, am telefonat laspital, dar ne-au spus c` mama \nc` doarme. La miculdejun, am mâncat pr`jituri \nsiropate, apoi am mers lacump`r`turi [i Jen mi-a cump`rat ace[ti blugi nou-nou]i [i ni[te tricouri grozave [i [osete [i o rochie... Peurm` am mers la un restaurant unde am pututcomanda tot ce am vrut [i am mâncat un hamburgeruria[. Este ca de Cr`ciun! Ba nu, mult mai bine!

– Nu va fi \n fiecare zi a[a, spuse Jen cu blânde]e,dar trebuia s` facem unele cump`r`turi. Nu-i a[a c`ne-am distrat grozav?

38

Privind-o pe Karen, Chris \[i amintea de propria eicopil`rie [i brusc, se sim]i cople[it` de un val demelancolie, o melancolie pe care o \ncercase tot maides \n ultima vreme. {tia foarte bine ce \nsemnaaceasta: \[i dorea foarte mult copii. „Poate anul viitor”,spusese Snapper. Chris \ncerc` s` ias` din starea asta[i s` se comenteze asupra momentului prezent.

– }i-am adus ceva. Sper s`-]i plac`.– E cumva o minge? Pentru c` asta-mi doresc cel

mai mult.– Nu, nu e o minge, dar sper s`-]i plac`. Apoi, l`sând-o

s` despacheteze, se adres` lui Jen: am vorbit cu Snapperchiar \nainte de a pleca de la birou. Spunea c` stareadoamnei Becker este aceea[i; se pare c` nu e nici unpericol, dar, pe de alt` parte, nici vreo ameliorare.

– Din moment ce voi, fetelor, nu prea v` gr`bi]i s`ne aduce]i nepo]i, Karen este un substitut perfect,nu-i a[a Jen?

– Ia te uit`, spuse Karen, terminând dedespachetat. E o p`pu]`. Ce figur` caraghioas` are!

– O fi ea caraghioas`, spuse Jen râzând, dar se parec` are nevoie de tine [i cere s` fie \mbr`]i[at`.

– |mi doream o minge, continu` Karen, examinândp`pu[a u[or dezaprobator; apoi, brusc, expresia ei seschimb`, s`ri [i o s`rut` pe Chris. O iubesc mult; ams`-i pun numele Susy.

39

– Atunci, ia-o pe Susy [i s` mergem to]i la mas`. Tevedem foarte rar \n ultima vreme, Chris, spuse Stuart,cuprinzând-o pe dup` umeri. {i ne-ai lipsit tuturorasear`. Poate c` acum, cât st` Karen aici, poate \]i veiface mai mult timp s` treci s` ne vezi.

– Este vechiul sindrom Stuart Brooks, spuse Chris,a[ezându-se la vechiul ei loc de mas`. Munc`, munc`,munc`.

– {tii ce se spune: de prea mult` munc`, ajungi s`devii un robot lipsit de imagina]ie.

– |ncerci s`-mi spui c` sunt o fiin]` tern`,plictisitoare, un fel de cap p`trat, tat`?

– Orice, numai o persoan` obtuz` [i [tears` nu e[ti.|mi dau seama cât de greu \]i este, mai ales c` [iSnapper e extrem de ocupat acum.

Era atât de bine acas`. Remarcele candide ale luiKaren [i modul ei de a-[i exprima opiniile creaser` oatmosfer` destins`, de bucurie. Dup` cina propriu-zis`, Jen o delect` pe Chris cu ultimele nout`]i. Nuexista s` se petreac` vreo mi[care \n Genoa City decare Jen, prin cuno[tin]ele ei \n cercurile mondene [iStuart, datorit` muncii lui la ziar, s` nu [tie. De ladivor]ul instalatorului, pân` la manevrele electorale,familia Brooks era la curent cu totul.

Chris \[i aminti \ns` c` trebuie neap`rat s` discute\ntre patru ochi cu Stuart \nainte de a pleca acas` la ea.

40

– Cred c` e timpul s` mergi la culcare, spuse Jenv`zând-o pe Karen c`scând.

– Nu putem s` ne uit`m la televizor?– |n seara aceasta \]i voi citi o poveste. Mâine va

trebui s` \ncepem s` ne gândim la [coal`. {i, poate c`,nu [tiu sigur, vei putea lua acel televizor mic dinbiroul de sus. Vom vedea.

– Pot s` m` culc cu Susy?– Sigur c` da. Cu ea, vei avea numai vise pl`cute.Când Jen o lu` pe Karen s-o conduc` \n camera ei,

Chris r`mase numai cu Stuart.– Ceva nou \n cazul Becker, tat`?– Se pare c` n-are un alibi puternic. Poli]ia a g`sit

doi martori care au spus c` l-au v`zut ie[ind din aceacas`. Dar, cum era \ntuneric, cred c` n-au putut faceidentificarea foarte corect. Doar dac` femeia \n cauz`\l recunoa[te. So]ul ei fusese plecat \ntr-o c`l`torie delucru; el a fost cel ce-a g`sit-o când s-a \ntors acas`asear` târziu. Din câte am auzit, nu prea s-a ar`tat\n]eleg`tor; nici nu crede c-ar fi vorba despre un viol,ci b`nuie[te mai degrab` c` so]ia lui are un amant camdur... e genul de individ gelos.

– Cred c` va trebui s` discut eu \ns`mi cu RonBecker. Voi interoga [i martorii.

– S` vedem dac` femeia \[i men]ine acuzarea. {tiimai bine decât oricine altcineva, Chris, c` de foarte

41

multe ori, astfel de acuza]ii sunt retrase. Poate c` nuvrea s` treac` printr-un astfel de proces, de[i, pe dealt` parte, este posibil s` mearg` pân` la cap`t pentrua-[i convinge so]ul c` e nevinovat`.

– |nainte de a le[ina, doamna Becker a insistatasupra faptului c` so]ul ei e nevinovat. P`rea foarteconvins`.

– Sper s` nu se \n[ele asupra omului cu care ec`s`torit`. Ar fi cumplit pentru aceast` feti]` s` [tie c`tat`l ei e criminal.

– {i \nc`, un criminal de cea mai joas` categorie.Este exact tipul de caz \n care n-a[ mai fi vrut s` fiuniciodat` implicat`, dar acum nu mai m` pot eschiva.

– Mergi [i discut` cu el, s` vezi ce spune.– Ei, [i acum, urm`torul punct de pe agenda mea.

A venit ast`zi la mine o oarecare doamn` Cryzynski.Poate c` o cuno[ti – e chelneri]` la restaurantulAllegro. Blond`, cu ochi alba[tri, gras` dar dr`gu]`.Sau, cel pu]in \]i dai seama c` a fost sau c` ar putea fidr`gu]`.

– Cum s` n-o cunosc pe Joanna. |ntotdeauna m`a[ez la una din mesele la care serve[te ea când intru laAllegro. O femeie extrem de bun` – un suflet de aur.Cred c` Brock Reynolds ar fi pierdut f`r` ea.

– A venit, p`rând cam ab`tut`. A spus c` so]ul eidore[te s`-[i schimbe numele \n mod legal. {tii, tat`,

42

\mi vine s` [i râd. Am r`suflat u[urat`, gândindu-m`c`, \n sfâr[it dup` atât de mult timp, am [i eu un cazu[or care poate fi rezolvat f`r` nici o problem`: doaro procedur` simpl`, cât s` fac o scurt` pauz` de lachestiunile complicate care m` a[teapt`. Apoi, mi-aspus numele pe care so]ul ei \l folose[te launiversitate, unde e asistent. |]i spune ceva numeleJack Curtis?

– Curtis... Curtis... sun` cunoscut...– N-ai discutat cu Peggy?– Dumnezeule! Acel Jack Curtis! Nu vorbe[te decât

despre el! E \n al nou`lea cer. Nu l-am cunoscut, darea nu vorbe[te decât despre el de vreo patru luni. {ivrei s` spui c` Peggy nu [tie nimic? Stuart se plimbanervos, de la un cap`t la altul al camerei. Nu-]i facegriji. Mâine diminea]` voi avea o mic` discu]ie cu JackCurtis.

Chris \l l`s` pe Stuart fierbând de mânie [i pornispre camera lui Karen, pentru a-i spune „noaptebun`”. Tocmai \ncepuse s` urce sc`rile, când telefonuldin hol sun`. Se opri s` r`spund`.

– Tu e[ti, Chris? reu[i s` rosteasc`, printre hohotede plâns, vocea de la cel`lalt cap`t al firului.

– Laurie, ce-ai p`]it?– Cheam-o pe mama. Vreau s` vorbesc imediat

cu ea.

43

Chris o strig` pe Jen [i \ntr-o clip`, o auzir`spunzând la telefonul din camera de sus. F`r` s`-[ipoat` explica de ce, Chris nu \nchise, ci continu` s`asculte.

– Unde este? Ce i-ai f`cut? ]ip` Laurie.– Laurie, despre ce vorbe[ti?– {tii foarte bine ce vreau s` spun. Nu te mai

preface. Vorbesc despre Mark – a disp`rut. Trebuia s`ne \ntâlnim la cin` la [apte [i jum`tate. Am tota[teptat, dar n-a ap`rut. Am sunat acas` la el, la birou,la doctorul Henderson. Eram pe punctul de a \ncepes` telefonez la spitale [i la poli]ie, dar, \n cele dinurm`, am g`sit-o pe secretara lui. Mi-a spus c` s-a dusla o \ntâlnire cu tine, pentru c` aveai s`-i spui cevamisterios. Asta se \ntâmpla târziu dup`-amiaz`. Mam`,ce-ai f`cut? Ai fost ultima persoan` care l-a v`zut. Dup`aceea, parc` pur [i simplu a disp`rut de pe fa]ap`mântului.

** *

Stuart Brooks \ncerca s` se st`pâneasc`. Avusese onoapte agitat`, dup` dezv`luirea f`cut` de Chris,telefonul de la Laurie, desperat`, aproape isteric` [itulburarea lui Jen. Dup` ce se plimbase aproape toat`

44

diminea]a de la un cap`t la cel`lalt al biroului lui, seafla acum \n fa]a facult`]ii, m`surând cl`direa cu pa[inervo[i. Când clopo]elul sun`, se post` la o oarecaredistan]`, c`utând \n mul]imea de studen]i ce umplucampusul, b`rbatul care s` corespund` descrierii luiPeggy. {uvoiul se scurse \ns`, f`r` s` poat` identificapersoana c`utat`.

Deodat`, v`zu un b`rbat cu p`rul blond-cenu[iu [iun chip care p`rea r`v`[it de gânduri, ducând o map`plin` pân` la refuz [i un teanc de c`r]i. Stuart mersedirect la el.

– Jack Curtis? \ntreb` Stuart [i \ncepu s` mearg`al`turi de el dup` ce acesta \ncuviin]` din cap. SuntStuart Brooks, tat`l lui Peggy.

– |mi p`rea]i cunoscut. V-am v`zut fotografia \nziar.

– Cred c` acum m` vei cunoa[te mai bine.– Uita]i, domnule Brooks...– Mai bine ascult` ce am s`-]i spun.Jack era evident stânjenit. Dou` din c`r]ile pe care

le ducea sub bra] \i c`zur` [i, când se aplec` s` leridice, c`zur` [i celelalte. Ar`ta de parc` \ntregul luiunivers se n`ruia.

Privindu-l, furia lui Stuart \ncepea s` se topeasc`,dar nu [i hot`rârea de a duce lucrurile pân` la cap`t.

45

– Nu cred c` [tii c` so]ia ta a venit la Biroul deAsisten]` Juridic` ieri, pentru a clarifica problemacelor dou` nume sub care e[ti cunoscut. Dorea s`\ndeplineasc` formalit`]ile pentru schimbarea legal`a numelui t`u. Cred c` astfel, a vrut s` ne anun]e,prin fiica mea Chris, c` b`rbatul cu care Peggy se\ntâlne[te are alte angajamente. Mai \ntâi, trebuies`-]i spun c-o cunosc pe so]ia ta. Deoarece trecadesea pe la Allegro, o cunosc pe Joanna suficient debine pentru a-]i spune cu toat` convingerea c` numerit` o asemenea lovitur` din partea ta. Nu [tiuunde ai putea g`si o femeie mai dulce [i mai bun`decât ea. {i \mi vine foarte greu s` cred c` nu-]i eabsolut devotat`. Cât despre Peggy, fiica mea – [i eae dulce [i bun`... [i foarte naiv`. Sunt sigur c` nu]i-a fost deloc greu s` te joci cu sentimentele ei. Darte avertizez c`, dac` nu vei pune cap`t imediatacestei situa]ii, vei regreta amarnic.

– Domnule Brooks, nu \n]elegi. Problemele dintremine [i Joanna nu intr` acum \n discu]ie [i nici nu v`privesc. |n ceea ce o prive[te pe Peggy, n-am vrutniciodat` s-o r`nesc. Este o fat` minunat`. A trecutprintr-o perioad` dificil` [i avea nevoie de ajutor.Ne-am \mprietenit. Recunosc c` nu i-am spus c` suntc`s`torit, dar am avertizat-o. I-am spus c` nu vreau...

46

c` nu pot s` m` implic \ntr-o rela]ie cu ea. Apoi, brusc,s`pt`mâna trecut`, lucrurile au sc`pat pur [i simplude sub control.

– A[a s-ar spune, ascultând-o pe Peggy... coment`Stuart \mbufnat, de[i con[tient c` era pur [i simpludezarmat de candoarea lui Jack,

– O iubesc cu adev`rat pe Peggy, domnule Brooks.Este [i foarte greu s`-i rezi[ti. {tiu c` ar trebui s`-ispun. Am \ncercat, dar nu g`sesc o modalitate de a oface f`r` s-o r`nesc.

– Curtis, vorbe[ti ca un prost. Deja ai r`nit-o [i nuv`d cum ai putea s` evi]i s-o r`ne[ti [i mai mult. Vreaus` l`mure[ti problema, [i asta imediat.

– Domnule Brooks, [tiu c` dori]i ca totul s` serezolve cu bine, dar \mi trebuie timp. Doar nu v`\nchipui]i c` pot s`-i arunc asta a[a, pur [i simplu. Oiubesc cu adev`rat pe fiica dumneavoastr`! continu`Jack s` strige dup` ce Stuart, privindu-l cu dispre], \i\ntoarse spatele [i se \ndep`rt`. Nu vreau s`-i zdrobescinima!

** *

Chris cuno[tea bine locul acela: pere]ii verzi,ferestrele \nalte cu gratii, masa lung` [i scaunele

47

pliante metalice, toate ad`ugau câte ceva aceleiatmosfere sumbre care \ntotdeauna o deprima. |[ia[ez` mapa pe mas`, scoase un carne]el [i \ncerc` s`se gândeasc` la altceva. Dup` câteva minute, se auziun zgomot de cheie, se deschise u[a [i un poli]istaduse un b`rbat vânjos, de \n`l]ime medie, avândspre treizeci de ani, \mbr`cat \n blugi [i o c`ma[`[ifonat`.

– Bun`. Sunt Christiana Foster.– Ron Becker, r`spunse b`rbatul, evitându-i

privirea.– A[tept afar`, spuse poli]istul.– Ia loc, domnule Becker.– Uite ce e; nu [tiu cine e[ti, sau cine te-a trimis,

dar vreau s` ies de aici. Totul este o glum` proast`.– Sunt avocat, domnule Becker. Lucrez \n cadrul

Biroului de Asisten]` Juridic` [i m` aflu aici pentruc` so]ia ta a apelat la mine. |ncerci s`-mi spui, defapt, c` nu e[ti vinovat de acuza]iile care \]i suntaduse?

– N-am atins \n via]a mea acea femeie. Am v`zut-ode câteva ori – eram cu un tip – la barul Ransom depe strada Mt. Clair. Dar asta este tot. Absolut tot.

– Exist` doi martori care spun c` te-au v`zut ie[inddin cl`direa unde locuie[te ea. Dac` te identific`,situa]ia ta devine foarte critic`. Din câte am \n]eles, vor

48

veni mâine diminea]`. Oricum, acesta nu e decât partedin motivul pentru care m` aflu aici. M` \ngrijoreaz`soarta so]iei [i a fiicei tale.

– Nancy... Unde este? Mi-am f`cut atâtea grijipentru ea. C`utam ceva de lucru. Tr`im de azi pemâine [i, când m-au \n[f`cat [i m-au târât aici...

– So]ia ta este la Spitalul Genoa City.– La spital!– {tii c` are diabet, nu-i a[a? A venit la mine la birou

disperat`, s` cear` ajutor [i, la pu]in timp dup` aceea,a le[inat. La spital, medicii au pus diagnosticul decom` diabetic`.

– Dumnezeule! Biata Nancy! Acum se simte bine?O s` se fac` bine?

Ron Becker trase un scaun [i se a[ez`, cu coatele pegenunchi, acoperindu-[i fa]a neras` cu mâinile.

– Din r`u \n mai r`u! morm`i el. Lucrurile mergdin ce \n ce mai r`u.

– A ie[it din com` [i se pare c`-[i revine, dar vatrebui s` mai r`mân` \n spital câteva s`pt`mâni. Amvenit s` te \ntreb dac` ave]i familie... rude care v-arputea ajuta.

– N-am familie. Nu mi-am cunoscut tat`l [i mamam-a dat spre adop]ie când aveam doi ani. Am mersdintr-un c`min \n altul. Un timp am lucrat \n Detroit,pentru Uzinele General Motors. Atunci am cunoscut-o

49

giannijollys

pe Nancy. P`rin]ii ei au fost de la bun \nceput\mpotriva mea. Considerau c` e prea tân`r`, c`-[i stric`via]a. Erau genul de oameni care mergeau la biseric` \nfiecare zi... Considerau c` fiica lor ar fi meritat s` sem`rite cu Pre[edintele Companiei General Motors,de[i abia puteau s`-[i pl`teasc` ipoteca.

– N-am putea lua leg`tura cu ei? Trebuie achitatetaxe de spitalizare, de urmat un tratament, va aveanevoie de un loc \n care s` stea dup` ce va fi externat`.

– Nu, nu pute]i lua leg`tura cu ei, r`spunse Ronaproape sarcastic. Ne-au spus c`, dac` ne c`s`torim, s`nu venim la ei s` ne plângem, indiferent ce s-ar\ntâmpla. S` nu crede]i c-ar ceda, de[i Nancy e unicullor copil. Sunt foarte duri. Nancy a mai \ncercat s`-isune, dar de fiecare dat` \i \nchid telefonul [i nu vors` discute cu ea.

– Nu sun` deloc promi]`tor. Nancy [i Karen...– Karen! Dumnezeule! Ce s-a \ntâmplat cu Karen?– Domnule Becker, fiind o situa]ie excep]ional`,

un caz de urgen]`, am dus-o pe Karen la p`rin]ii meicare au fost de acord s` aib` grij` de ea pân` cândso]ia ta iese din spital.

– Slav` Domnului c` e \n siguran]`. De dou` nop]inu dorm gândindu-m` la ele. M` tot \ntreb... Nu-mivine s` cred c` s-a putut \ntâmpla a[a ceva.

– Trebuie s-o lu`m \ncet, pas cu pas. Chris examin`chipul blajin al b`rbatului aproape pr`bu[it pe scaun.

50

Ochi alba[tri, nas drept, p`r negru – era un b`rbatfrumos. Tinere]ea [i povestea lui trist` \i d`deau onot` de vulnerabilitate. Sim]ea compasiune [i\n]elegere fa]` de el, dar, \n acela[i timp, \n modinexplicabil, ceva o deranja, trezindu-i \ndoiala [ine\ncrederea. Cred c` va trebui s` \ncerc s` rezolvceva, continu` ea, prin agen]iile de asisten]` social`.

– Ai f`cut foarte mult pentru noi, spuse Ronprivind-o pentru prima dat` \n ochi. Nu [tiu cum s`-]imul]umesc. Nancy este \n siguran]`, cel pu]indeocamdat`. Karen este la p`rin]ii t`i. Dar eu m` aflu\ntr-o situa]ie \ngrozitoare. Doamn` Foster, dac`mâine diminea]` iese prost...

– Voi discuta cu asocia]ii mei de la Brioul deAsisten]` Juridic` [i voi vedea dac` poate veni cinevapentru a se ocupa de cazul t`u. Asta \n cazul \n carevrei s` te reprezent`m noi.

– Nu asta am vrut s` spun. Privirea lui o implora,seduc`tor. Ai ajutat-o pe Nancy, ai ajutat-o pe Karen;e[ti singura care m` po]i ajuta s` ies de aici.

– Domnule Becker, \n]eleg \ngrijorarea ta, \ncepuChris, \ncercând s` fac` ordine \n impresiile eicontradictorii. Acuza]ia care ]i se aduce este una foartegrav`. Dar nu m` pot ocupa de cazul t`u, pentru c` nupot... fi obiectiv`. M` tem c` nu sunt persoana potrivit`c`reia s` i te adresezi. {i eu am fost victima unui viol.

51

Capitolul 4

Laurie st`tea la fereastra apartamentului ei. Soareleapunea, \mbr`când ora[ul \n auriu. Pentru ea, \ntreagalume se acoperise cu o plac` din plumb. Cum de Marka putut s` plece f`r` s`-i spun` un cuvânt? De ce Jeni-a spus lui Mark [i nu ei, mai \ntâi?

Merse la bar [i-[i umplu din nou paharul. Nu\ndr`znea s` se priveasc` \n oglind`. Cum putea s`arate, cu fa]a umflat` [i ochii ro[ii de plâns, dup` onoapte de nesomn [i zbucium [i o zi de \ncerc`riinutile de a uita totul.

Votc` [i tranchilizante – o combina]ie \n nici un cazrecomandat`. Dar, oricum, nu-i mai p`sa. Mark plecase.Totul era distrus; avusese grij` mama ei s` se \ntâmple a[a.

– Nu [tiu unde este, insistase Jen la telefon, cu acelcalm imperturbabil pe care Laurie \l ura.

Cel pu]in, nu min]ise.

52

– Dac` nu vrei s`-mi spui la telefon, vin eu la tine[i am s` te scutur pân` când voi afla.

Plecase. Era o minune c` ajunsese pân` acolo,conducând ca o dement`. Când sosi, v`zu ma[ina luiChris care deja se \ndep`rta. „Fugi!” se gândi ea,trântind portiera [i intrând ca o vijelie \n cas`. „Nua[tepta ca s` fii nevoit` s` ai de-a face cu Laurie cearea. Dumnezeule, sunte]i imposibili cu to]ii, v`detest!”

Jen cobor\ \ntr-un halat roz din catifea, gata s`mearg` la culcare.

– Laurie! {opti ea, de parc` nu s-ar fi a[teptat s-ovad`.

– Credeai c` am s` stau acas` plângând singur`?Credeai c` scapi?

Jen \ncerc` s-o \mbr`]i[eze, dar Laurie, ferindu-se,intr` \n salon [i-[i lu` ceva de b`ut.

– Acum, spune! De ce te-ai \ntâlnit cu Mark? Ce i-aif`cut?

– Nu i-am f`cut nimic [i nu [tiu unde este. Dar credc` ai dreptate, Laurie, spuse Jen pe un ton blând.Poate c` ar fi trebuit s` vorbesc mai \ntâi cu tine. Mi-afost team` c` nu vei fi suficient de tare. {i nu mi-am\nchipuit c` Mark va disp`rea pur [i simplu.

– Pentru ce s` fiu suficient de tare? Spune mairepede, pentru numele lui Dumnezeu.

53

Jen se pr`bu[i pe canapea, p`rând c`, pe m`sur` cevorbe[te, se retrage tot mai mult undeva \n ea \ns`[i.

– |]i aminte[ti, Laurie, ce s-a \ntâmplat anul trecut?|naintea opera]iei de mastectomie, m` gândeam foarteserios s`-l p`r`sesc pe tat`l vostru. Aveam atât demulte probleme, \ncât nu vedeam nici o solu]ie, \nafar`, doar, de a \ncerca s` men]inem aparen]ele.Bruce reap`ruse \n via]a mea. Bruce [i cu mine necuno[team de mult timp. Eram mai tân`r` decât tinecând l-am \ntâlnit. Ne-am \ndr`gostit nebune[te unulde cel`lalt, a[a cum numai când e[ti foarte tân`r ]i sepoate \ntâmpla. Bruce era b`rbatul visurilor mele [i,timp de un an sau doi, totul a fost perfect.

{i Stuart [i Bruce [i-au \ndeplinit serviciul militar \nacela[i timp. R`m`sesem f`r` amândoi – cei mai buniprieteni ai mei. Stuart a fost eliberat mai \ntâi, a[a c`am \nceput s` ne vedem foarte des. Stuart era\ntotdeauna lâng` mine s` m` \nveseleasc`, s`-miridice moralul... Am \nceput s` ]in foarte mult la el,dar tot tânjeam dup` Bruce. La un moment dat, \ns`,timpul [i-a spus cuvântul asupra rela]iei noastre.Bruce a \nceput s` insiste c` nu-mi poate cere s`a[tept atât de mult, c` trebuie s` \ncep s` m` distrez.M` sim]eam r`nit`, furioas`, cu inima zdrobit`. Dar elp`rea de neclintit \n hot`rârea lui. |ncepusem s`-mipetrec timpul tot mai mult cu Stuart. La mai pu]in de

54

o lun` dup` aceea, \n octombrie, ne-am c`s`torit. Câttimp am fost c`s`torit` cu Stuart, nu m-am \ntâlnit cuBruce decât o singur` dat` – o \ntâlnire scurt`, de ointensitate extrem`. Dup` nou` luni, te-ai n`scut tu.Atunci eram din nou fericit`. Nu regretasem c`s`toriacu Stuart. F`cusem tot posibilul s` nu m` mai gândescla Bruce [i credeam c` reu[isem. Dar, vezi... nu po]i finiciodat` sigur`. {i tu erai un copil atât de frumos, deminunat...

– Vrei s` spui c` s-ar putea ca Stuart s` nu fie tat`l meu?– Nu \n]elegi? S-ar putea ca tu [i Mark s` fi]i fra]i

vitregi. Nu puteam risca. Trebuia s`-i spun.– N-ai putut s`-mi spui mie! se auzi Laurie urlând

de furie. Toat` via]a n-ai f`cut decât s`-mi dai tot felulde lucruri, ca apoi, \ntr-un fel sau altul, s` mi le iei\napoi. Strici totul. Pentru prima dat` eram cuadev`rat fericit`. Dar nu se putea s` nu distrugi totul,tu cu secretele tale. Mark era tot ce-mi doream pelume [i acum mi l-ai luat. A plecat din cauza ta [i nicim`car nu [tiu unde. {i asta nu e tot! Acum, mi-l iei [ipe tata! Ce ]i-a mai r`mas de distrus?

F`r` s` mai a[tepte r`spunsul lui Jen, Laurie ie[idin cas`, se urc` la volanul ma[inii [i condusenebune[te ore \n [ir. Nici acum nu [tia cum ajunseseacas`, sau de ce nu continuase s` mearg`, pân` cândar fi pierdut controlul ma[inii.

55

Nu-[i putea reveni. Bruce Henderson, tat`l ei [iMark, fratele vitreg. Parc` era \ntr-un co[mar. |lpierduse pentru totdeauna pe Mark. Nu-i va mai auziniciodat` râsul cald, [oaptele pline de tandre]e, nu-i vamai sim]i bra]ele puternice. Hohote de plâns \izguduir` din nou trupul \n timp ce lacrimile \i curgeau\ntr-un [uvoi imposibil de oprit.

** *

Era \nc` \ntuneric când Laurie se trezi pecanapeaua din catifea neagr`. Ceasul de pe poli]ac`minului ar`ta ora [ase diminea]a. Sim]ea c`-i ardochii. Nu putea s` mai continue a[a. Trebuia s` existeo cale. Deodat`, \i veni ideea: Jen nu era absolutsigur`. Mai exista o [ans` ca Stuart Brooks s` fie tat`lei. {i atât timp cât acea [ans` exista, trebuia s` fac`totul. Se puteau face teste de paternitate – Snappereste cel mai \n m`sur` s` [tie. Merse ame]it` la baie [ise sp`l` cu ap` rece. Apoi, d`du telefon.

– Alo! Laura Brooks la telefon, spuse ea asistenteicare r`spunse. Doresc o programare la doctorulFoster. Este urgent.

** *

56

Peggy \[i l`s` c`r]ile pe masa din hol [i intr` \nsufragerie. Cele patru lumân`ri care ardeau \nsfe[nicele din argint r`spândeau o lumin` cald` \ntoat` \nc`perea.

– Ai venit, \n sfâr[it, draga mea. Eram \ngrijora]i.I-am dat s` m`nânce lui Karen, am dus-o la culcare [i,\n cele din urm`, ne-am hot`rât s` \ncepem f`r` tine,spuse Jen, zâmbindu-i, \ncântat` de frumuse]ea [iprospe]imea lui Peg. Tocmai ne relaxam dup` o zilung`.

– Am lucrat pân` târziu la bibliotec`. Dar, ca s` fiusincer`, am stat pe gânduri dac` s` mai vin sau nu.

– Asta ce mai e? \ntreb` Stuart zâmbind. Credeamc` ai trecut de faza de adolescent` rebel`.

– E o adev`rat` cas` de nebuni aici: Chris vrea s`fac` orfelinat, Laurie d` buzna ]ipând \n miez denoapte... {i acum, ultima noutate... Peggy \l privi fix peStuart. Am auzit c` ai fost \n campus de diminea]`. Ceurmeaz`? S` angajeze un detectiv?

– Peg, nu [tiu ce...– Ba [tii foarte bine despre ce vorbesc. Ai f`cut o

adev`rat` scen` acolo, punându-m` [i pe mine \ntr-ositua]ie nepl`cut`. Ai ]ipat la Jack [i l-ai amenin]at \nfa]a cl`dirii principale cu s`lile de curs. Tot campusulbârfe[te.

57

– Recunosc c` am mers acolo [i am discutat cuprietenul t`u, dar am fost discret. Nu s-a discutat pe unton ridicat [i nu era nimeni acolo \n afar` de mine [i deJack.

– Dac` ai fost atât de discret, cum se face c` [asepersoane au venit la mine \n aceast` dup`-amiaz`, s`m` \ntrebe dac` [tiu c` tat`l meu a venit azi \mbr`cat\n armur` [i c`lare pe un cal alb, s`-mi apere onoarea?!

– Cred c` voi, tinerii, ave]i tendin]a de a exagera. Efiresc s`-mi fac griji \n privin]a ta, Peggy. Ai vorbit atâtde des despre acest Jack Curtis, \ncât m-am gândit c`ar fi bine s`-l cunosc [i eu, s` v`d ce fel de om este.Trebuie s` recunosc, am fost pu]in surprins. Nu crezic` e o diferen]` de vârst` cam mare \ntre voi?

– Nu. {i nu cred c` nu sunt suficient de matur` cas` [tiu ce fac. Cred c` sunt destul de mare [i nu maieste nevoie ca tat`l meu s` m` spioneze [i s` m`controleze. De asemenea, mai cred c` ar trebui s`-]ivezi de treburile tale – [i asta, \ncepând chiar de acum.

– Peg, draga mea...– F`r` nici o „draga mea”. Dac` voiai s`-l cuno[ti, de

ce n-ai propus s`-l invit`m la cin`? De ce nu m-ai \ntrebatpe mine ce voiai s` [tii? Este absolut umilitor s` vin` tat`l[i s` fac` moral` prietenului \n fa]a tuturor colegilor.

– Ascult`, Peg. |mi cer scuze, dac` aceasta te ajut`la ceva. M-am sim]it \ndrept`]it s` fiu \ngrijorat: mi-ai

58

spus c` iubitul t`u este un b`rbat cu cel pu]in zece animai mare decât tine. Vreau s` fii fericit`. Nu crezi c` arfi mai bine s` te mai \ntâlne[ti [i cu al]ii, de exemplucu colegi din anii mai mari? Acel Don Keller p`reafoarte interesat de tine \n prim`var`. Face parte [i dinechipa de fotbal, nu-i a[a?

– |nceteaz`, tat`. Don e un copil. Suntem doaramici [i nu prea avem nimic \n comun când e vorba deprobleme serioase. De fapt, nu te prive[te deloc.

– E[ti fiica mea. Atâta timp cât locuie[ti \n casa mea[i eu \]i pl`tesc taxele [colare, sigur c` m` prive[te.

– Vrei s`-mi spui c` trebuie s` m` mut, s` renun] la[coal` [i s`-mi iau un serviciu ca s` am dreptul s`-mitr`iesc via]a?

– Din nou, tendin]a de exagerare. Te iubesc, Peg [ivreau s` fii fericit`. Asta e tot. Acum, m`nânc`. Dac`vrei s` te lup]i cu mine, atunci trebuie s` ai suficient`for]`.

– Bun`! spuse Chris din pragul u[ii. M-am gândit s`trec s` v`d ce mai face Karen. Dar, ca s` fiu sincer`,mor de foame. Fiindc` Snapper lucreaz` pân` târziu [im-am plictisit de cine reci, m-am gândit s` profit deocazie [i s` m` \nfrupt [i eu din aceast` g`in` avoastr`.

– Florence! chem` Jen menajera. A venit Chris. Maipune un tacâm, te rog.

59

– Pur [i simplu mor de foame, continu` Chris,servindu-se cu o por]ie uria[` de friptur` de pui,brocoli, orez [i salat`. N-am mâncat nici la prânz. L-amajutat pe Ron Becker s`-[i g`seasc` un apartament.

– Becker, repet` Jen. Nu e \n \nchisoare?– A fost. L-am eliberat de diminea]`. Unul din

martori n-a mai fost sigur. I s-a p`rut c`-l vede ie[inddin cl`dire, dar era \ntuneric [i n-a mai fost sigur.Cel`lalt martor \[i sus]inea \n continuare declara]ia,dar ghici]i cine a ap`rut. Unul din amicii lui Ron cucare mergea la barul Ransom. A semnat o declara]ie \ncare ar`ta c` Ron \l dusese acas`. Tipul nu cite[teziarele, dar când a auzit de „mica \ncurc`tur`” \n carese afla Ron, a venit repede s`-i sar` \n ajutor. |n oricecaz, poli]ia n-a avut dovezi s`-l re]in`.

– Tu ce crezi, Chris? \ntreb` Stuart.– Nu [tiu. E un b`rbat fermec`tor, frumos [i

\nsurat. N-ar fi avut nici un motiv s` se preteze la viol.Dar, dac` e[ti un om bolnav, atunci nimic nu maiconteaz`. Nu [tiu.

– Nu [tii, dar \l aju]i s`-[i g`seasc` un apartament!exclam` Jen.

– {i serviciu! Când a fost arestat, lucra la un magazinde articole sportive. Din cauza publicit`]ii f`cute, nu-lmai vor \napoi. Nu pentru Ron \mi fac griji, ci pentruNancy [i Karen. Vreau s` le [tiu \n siguran]`.

60

– S`-mi spui dac` pot s` te ajut cumva, se oferiStuart. De fapt, voi da ni[te telefoane mâine; trebuie s`existe cineva care s` aib` nevoie [i s`-l angajeze pedomnul Becker.

– Mul]umesc, tat`. Asta va fi de mare ajutor. Amimpresia c` am \ntrerupt o discu]ie, spuse ea dându-[iseama c` Peggy o privea furioas`.

– O \ncurajam pe Peggy s`-[i extind` cercul deprieteni.

– Ah! Ce mai face... acel Jack?– Cum de, brusc, pe to]i v` intereseaz` Jack? Când

te-am sunat diminea]`, Chris, s` te \ntreb dac` pot s`te ajut \n vreun fel \n privin]a lui Karen, primul lucrupe care l-ai spus a fost: „Te mai vezi cu individul acela,Jack?” Ce se petrece aici?

– Ne facem to]i griji din pricina ta, Peg, spuse Jen.E[ti o fat` minunat` [i nu dorim decât ceea ce este maibun pentru tine. Vrem s` fii fericit`.

– Bine, dar sunt fericit`. Niciodat` n-am fost maifericit` ca acum. Niciodat` n-a existat \n via]a mea unb`rbat ca Jack. {i acum, [tiu c` [i el simte acela[i lucru,c` [i el m` iube[te.

– Tr`ie[ti \ntr-o lume de vis, Peg, spuse Stuart. Jacknu este pentru tine. Nu este vorba de vârsta lui. Maiare mul]i ani de studiat pân` \[i ia toate gradele, dup`care trebuie s`-[i g`seasc` un post. Facult`]ile care

61

ofer` posturi de asisten]i nu angajeaz` ca profesorifo[tii studen]i. Apoi, chiar dac` g`se[te un post,trebuie s` se titularizeze. Va dura ani de zile pân` vaavea o pozi]ie stabil`.

– Asta i-ai spus ast`zi? Nu te apropia de fiica mea,pentru c` va mai dura pân` când vei avea o pozi]iestabil`?! Nu e genul t`u, tat`. Ceva e suspect.

– I-am spus c` nu sunt mul]umit de rela]ia voastr`[i c`, dup` p`rerea mea, a profitat de tinere]ea ta.

– Cum \ndr`zne[ti? Cum \ndr`zne[ti s` m` tratezica pe un copil? |]i \nchipui c` [tii totul, c` ai r`spunsla orice. Ei bine, dac` m` mai spionezi [i te amesteci\n via]a mea, plec de acas`. Voi renun]a la [coal`, \mivoi lua un serviciu. Jack [i cu mine vom...

– Uit`-l pe Jack, Peggy. Nu [tii ce-i mai important \nleg`tur` cu el.

– Acum, te pretezi la calomnie. Inventezi oricepentru a-l denigra. Tu nu [tii nimic despre el. Nu tegânde[ti decât la câ]i bani, ce serviciu [i câ]i bani are.|]i spun eu: e bun [i tandru [i are o minte sclipitoare.

– Pentru numele lui Dumnezeu, Peggy. Treze[te-te!Jack Curtis e \nsurat.

** *

62

giannijollys

Cu o s`pt`mân` \n urm`, parc` avea aripi; acum,sim]ea c` abia se târ`[te, iar greutatea c`r]ilor pe carele ducea i se p`rea insuportabil`.

Fusese o noapte \ngrozitoare. Era ca [i cum cinevao aruncase din vârful muntelui, \ntr-o groap` adânc`.De ce au fost to]i atât de cruzi cu ea? Chris, mama, tata.Chiar dac` \i spuseser` adev`rul, tot nu-i putea ierta. Sesim]ea tr`dat`, nu numai de Jack, ci [i de to]i ceilal]i.

Acum, diminea]a, era chiar [i mai r`u. De dataaceasta, ea \l pândea pe Jack \n fa]a cl`dirii principale.Reu[i s` se st`pâneasc`, dup` ce acesta ap`ru, pân`când g`sir` un loc mai retras, \n spateledepartamentului de fizic`, dup` care nu-[i mai putucontrola lacrimile. Cum a putut s-o lase s` aib`\ncredere \n el? S`-l iubeasc` total, cu toat` inima? Dece nu i-a spus? {i acum, când aflase, de[i o min]ise,cum va suporta s` renun]e la el?

Jack nu [tiuse ce s` r`spund`. Tot ce putuse s`spun` era c` este extrem de important` pentru el [i c`a tot \ncercat s`-i spun` c` e c`s`torit, dar [tiind cât dedureros va fi acest adev`r, a amânat pân` avea s`g`seasc` un moment mai potrivit – moment care n-avenit, pentru c`, pe m`sur` ce timpul trecea, deveneadin ce \n ce mai important` pentru el.

– C`s`toria mea este ca [i moart`, spuse Jack. {tiuc`, de[i a[a stau lucrurile, tot c`s`torit sunt [i c` asta

63

nu m` scuz` pentru c` nu ]i-am spus. N-a[ fi vrutpentru nimic \n lume s` te r`nesc. So]ia mea nu e catine, Peggy. N-are familie, nu e instruit`, n-are\ncredere \n ea. {i-a construit \ntreaga existen]` \njurul meu. Nu [tiu ce s-ar face dac` a[ p`r`si-o. Dedou` luni nu m` gândesc decât la divor], dar m`gândesc cu groaz` ce s-ar \ntâmpla dac` o p`r`sesc. Pede alt` parte, nu pot concepe via]a f`r` tine.

Sfâr[ir` a[adar, Peggy plângând \n bra]ele lui, iarJack desperat c` s-ar putea s` piard` tot ce d`dea sensvie]ii lui. Când s-au desp`r]it, nu ajunseser` la nici oconcluzie.

Privindu-l cum se \ndep`rteaz`, Peggy lu` ohot`râre care o f`cu s` se \ntoarc` la Allegro cu unplan: dac` ar lua-o pe Joanna sub ocrotirea ei, dac` ar\ncuraja-o s` sl`beasc`, s` se aranjeze, poate chiars`-[i continue studiile – s`-[i aib` propria ei via]` –atunci, poate c` aceasta n-ar mai depinde cu atâtadesperare de Jack [i Jack ar fi liber. Numai atunci arputea lua o hot`râre bazat` pe sentimentele sale [i nupe vinov`]ie [i obliga]ie.

A[ezându-se la o mas` \ntr-un col] retras alrestaurantului Allegro [i a[teptând ca Joanna s`-iaduc` meniul, Peggy [tia dou` lucruri: Joanna erarivala ei; \n al doilea rând, dac` ea, Peggy, voia s`-lcâ[tige pe Jack, trebuia mai \ntâi s-o transforme peJoanna \ntr-o rival` la \n`l]ime.

64

Capitolul 5

Verdele paji[tilor Universit`]ii Midwesternr`m`sese doar o amintire sub covorul de frunzemoarte. Copacii ale c`ror crengi dezgolite se profilaupe cerul plumburiu de noiembrie vegheau ca ni[testranii santinele. Aerul era plin de [oaptele frunzelorr`v`[ite de pa[ii Joannei. Se sim]ea plin` de energie,ame]it` de \ndr`zneala noului ei plan [i totu[i\ngrijorat`. Nu-i venea s` cread` c` era chiar ea:aranjat`, cu un caiet sub bra], pe cale s` devin`student`.

Azi audia primul curs; nu trebuia decât s` stea \nsal` [i s` asculte. Slav` Domnului, nu trebuia s` spun`nimic [i s` r`spund` la nici o \ntrebare. Cu toateacestea, era emo]ionat` [i se sim]ea oarecum o intrus`.

Jack aranjase totul. Era cam târziu, pentru c`semestrul \ncepuse deja, dar va face o prob`. Astfel, se

65

va obi[nui cu ideea de a fi student`, cu atmosfera dincampus, va avea ocazia de a-[i cunoa[te viitorii colegi.Apoi la prim`var`, când va \ncepe urm`torul semestru,se va putea \nscrie. Brock Reynolds fusese atât de\ncântat [i entuziasmat de planurile ei, \ncât \[iconvinsese mama s-o ajute \n privin]a taxei de[colarizare. N-a fost greu nici s` solicite s` audiezecursurile; Jack o asigurase c` tân`rul conferen]iar care]inea cursul de Introducere \n romanul modern va fiflatat.

Asta era. Aproape c` devenise o nou` persoan`.Totul \ncepuse \n acea diminea]`, acum o lun`, cândPeggy ap`ruse la Allegro atât de cople[it` de durere.Instinctiv, intuitiv, Joanna \i \n]elesese durerea. Laurma urmei, amândou` erau femei, amândou`\ndr`gostite, amândou` \n \ncurc`tur`. Nu era nimicsurprinz`tor \n faptul c` deveniser` prietene.

Prietenia lui Peggy fusese o revela]ie. Brusc, Joannaavea o prieten`. Via]a ei nu se mai rezuma lasperan]ele [i temerile legate de Jack. Putea discuta cuPeggy, mergeau \mpreun` \n diverse locuri.

La \nceput, se ar`tase reticent` când Peggy \ipropusese s` mearg` \mpreun` la cump`r`turi. Deunde s` [tie Peggy Brooks de la ce magazine \[i poatepermite s` cumpere Joanna Cryzynski? Cu toateacestea, Peggy se dovedise o adev`rat` comoar`: intuia

66

cu precizie ce haine aveau s` arate nemaipomenit peJoanna, ce culori [i croieli creau o iluzie de suple]e.Fusta lung` neagr` [i bluza negru cu verde pe care lepurta chiar ast`zi pe sub vechiul ei palton erau dou`dintre primele lucruri pe care Peggy i le alesese.Simplul fapt de a se fi \mbr`cat a[a, o f`cuse mai\ncrez`toare \n ea \ns`[i.

De[i Peggy \i fusese de un real ajutor \n alegerea\mbr`c`mintei, Joanna se opusese când venise vorbade schimbarea coafurii.

– Ai nevoie de ceva nou, ceva care s`-]i dea un aercochet, insistase Peggy.

Joanna nu-[i d`duse seama c` p`rul ei blond dreptpoate p`rea demodat sau neatractiv. De fapt, nici nu-id`duse importan]`. Dar, când ie[i din salonul decoafur`, parc` era cu totul alta. Se \ntreba de ce nuf`cuse acest lucru mai de mult. P`rul tuns scurt [idrept \i ar`ta pome]ii mai \nal]i, tr`s`turile fe]ei maifine.

Urm`torul pas a fost salonul de cosmetic` unde a\nv`]at cum s` foloseasc` fardurile astfel \ncât s`-[iscoat` \n eviden]` fiecare tr`s`tur` ce o avantaja.Joanna cheltui cea mai mare parte a bac[i[urilor pe os`pt`mân` pe articole cosmetice – era r`sf`]ul suprempe care [i-l permitea. Era convins` c` Jack deveneasensibil – \ncet, dar sigur – la schimbarea ei.

67

|n compania lui Peggy – o tovar`[` de mas` atât depl`cut` [i de spiritual`, Joannei \i veni foarte u[or s`]in` regimul propus [i sl`bi mai mult de [asekilograme \n trei s`pt`mâni. Era doar un \nceput, darunul foarte important, dup` cum Jack \nsu[irecunoscuse.

„Ei, s` vedem dac` merge”, se gândi Joanna,\ndreptându-se spre sala de cursuri – sala 115; chiardup` col]. Brusc, se opri. Nu cumva vorbeauneobi[nuit de tare? Cum de \i auzise? Mai \ntâi, vocealui Jack, amplificat` parc` de un difuzor.

„|i voi cere divor]ul, Peggy. |nc` o lun` [i va fi totalindependent`. Nu [tiu ce-i cu ea, Peg, dar s-a schimbatcomplet. {i-a c`p`tat propria ei personalitate. Nu maie atât de desperat` [i \n curând nu va mai avea nevoiede mine, oricum, nu a[a ca \nainte. Dup` vacan]`,când se va \nscrie la facultate, \i voi cere s` divor]eze.Voi fi liber [i vom putea fi \mpreun`. Putem \ncepe s`facem planuri de viitor. Vreau s` m` c`s`toresc cutine, Peg.”

Cuvintele o izbir` pe Joanna ca un tr`snet. O clip`,r`mase ]intuit` locului. Apoi, \ncepu s` alerge, f`r` s`-ipese de lacrimile ce-i inundau obrajii [i de oameniicare se opreau s` se uite la ea, mira]i. Gâfâind, reu[i s`ajung` acas`, la marginea campusului, \napartamentul lor de la etajul al doilea.

68

|ntr-un acces de furie, \[i smulse hainele de pe ea,aruncându-le \n salon. {i-ar fi smuls [i p`rul dinr`d`cin`. Fusese \n[elat`, i se \ntinsese o capcan`.Cum de a putut fi atât de proast`, \ncât s`-[i \nchipuiec` Peggy vrea s-o ajute cu adev`rat, când de fapt nu\ncetase nici o clip` s`-l doreasc` pe Jack?

Deschise frigiderul [i \ncepu s` scoat` tot ce era\n`untru. |[i d`du seama c` n-avea decât pu]in` salat`,o jum`tate de leg`tur` de morcovi, o ]elin` [i o cutiecu margarin` dietetic`. Deschise, \nnebunit`, dulapulde buc`t`rie, dar [i acesta era aproape gol. |[i amintic` Peggy o convinsese s` arunce tot ce-ar fi putut-otenta s` m`nânce.

Alerg` \n dormitor [i se trânti pe pat. Cum a pututfi atât de proast`! A crezut c` Jack o va g`si irezistibil`pe noua Joanna, pe când el nu a[tepta decâtmomentul potrivit ca s-o p`r`seasc`. Crezuse c` Peggy\i era prieten`, pe când aceasta nu f`cuse decât s-opreg`teasc` pentru clipa desp`r]irii de Jack. Crezusec` via]a ei \ncepe din nou, când de fapt se sfâr[ea. Ea\i va pune cap`t. Vor vedea ei [i vor regreta.

Joanna merse \n baie [i lu` din dul`piorul cumedicamente un flacon. „Ar`t ca un clown”, \[i spuseea [i \ncepu s` râd` isteric v`zându-[i \n oglind` chipulcu obrajii mânji]i de rimel, rujul \ntins, p`rul ciufulit.Mecanic, deschise robinetul [i, umplându-[i pahardup` pahar, \nghi]i medicamentele.

69

** *

TENTATIV~ DE SINUCIDERE E{UAT~! TRAGEDIEEVITAT~ |N TRIUNGHIUL UNEI FIERBIN}I RELA}IIAMOROASE DIN CAMPUS!

Acestea au fost primele rânduri care au captataten]ia lui Stuart cum a intrat \n birou. F`r` s`-i mai fienecesar s` termine de citit articolul, se repezi latelefon, dând ordin editorilor s` mu[amalizeze totul.Apoi, telefon` acas`.

– Jen, s-a trezit Peggy? Mai e acas`?– Nu [tiu. N-am v`zut-o de diminea]`. S` m` duc s` v`d?– Dac` este acolo, vreau s` discut cu ea imediat.– Ce s-a \ntâmplat, tat`? se auzi, dup` o scurt`

pauz`, vocea somnoroas` a lui Peggy.– Credeam c` s-a terminat cu aceast` prostie!

Credeam c` ai terminat cu Jack Curtis! De fapt,credeam c` te-ai \mprietenit cu so]ia lui.

– {i eu cred c` ]i-am mai spus c` nu te prive[te.– Cum \ndr`zne[ti s`-mi spui c` nu m` prive[te!

Tocmai te-am salvat de la scandalul pe care-l provoci[i \n care \i târ`[ti [i pe al]ii! {tii unde e Joanna? Laspitalul Genoa City. {i [tii de ce? Pentru c` a \ncercats` se sinucid` ieri dup`-amiaz`. Articolul dindiminea]a aceasta este despre un triunghi amoros dincampusul universitar, iar tu e[ti „cealalt` femeie”. Din

70

fericire, articolul nu va vedea niciodat` tiparul. DarJoanna ar fi moart` acum dac` n-ar fi g`sit-o Brockcare venise, \ntâmpl`tor, s-o \ntrebe dac` nu vrea s-oduc` el cu ma[ina la serviciu. Gânde[te-te, Peggy.Tragedia a fost evitat` \n ultima clip`. Chiar vrei s` aivia]a unui om pe con[tiin]`?

Trecur` câteva clipe pân` ca Stuart s`-[i dea seamac` nu va primi r`spunsul, pentru c` Peggy \nchisesedeja telefonul.

** *

– Pute]i intra, spuse asistenta.Laurie intr` din sala de a[teptare \n cabinetul lui

Snapper.– Ar`]i mult mai bine, Laurie, spuse Snapper.– Mie mi se pare c` nu m` simt cu mult mai bine,

de[i sunt nop]i \n care reu[esc s` dorm pu]in. Nu te\n]eleg, Snapper. De ce m` evi]i? De ce m` tot amâni?Testele acelea ar fi trebuit s` fie gata de acum câtevas`pt`mâni.

– Poate c` n-ar fi trebuit s` vii la mine. Poate c-ar fitrebuit s` apelezi la un medic care-]i poate dedica tottimpul. Am o mul]ime de pacien]i la terapie intensiv`,sau care necesit` interven]ii chirurgicale dificile, care

71

se zbat \ntre via]` [i moarte. E[ti cumnata mea [i a[vrea s`-]i acord prioritate absolut`, dar trebuie s` ]incont de gravitatea cazurilor.

– |mi vorbe[ti de parc` ar fi vorba de uncapriciu copil`resc. Nu \n]elegi, Snapper? Nu\n]elegi ce \nseamn` Mark pentru mine? Dinpunctul meu de vedere, aceasta e o problem` devia]` [i de moarte.

– Este \ntr-adev`r o mare dezam`gire, dar to]i avemdezam`giri. {tii, ceri prea mult. Gânde[te-te c` Stuartnu [tie nimic. A trebuit s` inventez un pretext ca s`-laduc pentru a i se lua o prob` de sânge. La rândul lui,[i el este atât de ocupat, \ncât a blocat \ntregul proces.Abia s`pt`mâna trecut` a venit.

– Te rog, s` nu ne cert`m. S` nu crezi c` nu-]i suntextrem de recunosc`toare. E[ti ultima mea speran]`.}i-a parvenit rezultatul de la laborator?

– Te-am chemat imediat ce am primit rezultatul.Stuart are un element foarte rar care ar trebui s` apar`[i \n compozi]ia sângelului t`u. Nu apare, Laurie.Sigur, nu e un rezultat definitiv, dar are marja cea maimare de probabilitate. Ne-ar trebui o mostr` de sânge[i de la Bruce Henderson. Se pare c` problema nupoate fi rezolvat`. S-ar putea ca Stuart s` nu fie tat`lt`u, dar nu e sigur. Este posibil ca acel elementsanguin rar s` nu-]i fi fost transmis.

72

– Trebuie s` existe o cale de-a fi sigur!– Numai dac` le spui despre ce e vorba, dac`

doctorul Henderson accept` s` vin` pentru a i se faceunele analize [i dac` Stuart accept` s` fie supus unoranalize mai sofisticate decât simpla recoltare a uneiprobe de sânge, atunci am putea fi siguri.

– {tii c` nu pot face acest lucru; nu \nainte de adiscuta cu Mark. {i nimeni nu [tie, sau nu vrea s`-mispun` unde este.

– Nu [tiu dac` fac sau nu bine, dar iat` ce am primitprin po[t` acum câteva zile.

Snapper \i \ntinse o carte po[tal` simpl`, adresat`lui Chris.

Sunt foarte ocupat cu noul serviciu. Vom ]ineleg`tura dup` ce m` stabilesc.

Era semnat` de Mark [i avea timbru de Cleveland.– Mul]umesc, Snapper, spuse Laurie ridicându-se

[i \napoindu-i cartea po[tal`. {tiu c` ai f`cut tot ce aiputut. Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc. Ai fost minunat.

** *

Brock Reynolds puse deoparte revista pe care ocitea [i privi spre Joanna care dormea u[or. Era tras`la fa]` [i avea o culoare cadaveric`, dar era \n afara

73

oric`rui pericol. Ce nebunie! Fusese atât de pl`cutsurprins, de entuziasmul chiar, de modul cum Joanna\ncepuse s`-[i transforme via]a, ca, deodat`, totul s` sepr`bu[easc`.

De fapt, uitase c` ea trebuia s` fie la facultate la oraaceea. Trecea \ntâmpl`tor pe acolo [i [tiind c` urma s`lucreze \n tura de noapte, s-a oprit s-o \ntrebe dac`vrea s-o duc` la serviciu cu ma[ina. B`tuse de câtevaori, dar... nici un r`spuns. U[a nu era \ncuiat`, a[a c`Brock a intrat, g`sind-o z`când incon[tient` pe jos, \ndormitor. Când medicii au terminat s`-i drenezestomacul, i-au spus c-o g`sise la timp [i-i salvase via]a.Dup` ce [i-a revenit pu]in, Joanna \i mul]umise, cu ovoce stins`, \[i ceru scuze pentru prostia pe care o f`cuse[i bâlbâise ceva \n leg`tur` cu acordul ei pentru divor].

Când veni \n aceast` diminea]` s-o vad`, i se p`ruc` arat` pu]in mai bine.

– Brock, spuse Joanna, timid. A fost cea mai mareprostie pe care am f`cut-o vreodat`. Nici nu [tiu cums`-]i mul]umesc.

– Dac` te sim]i bine, e suficient. M` bucur enormc` am fost acolo. Nu [tiu ce ne-am face f`r` tine.

– |mi pare r`u, Brock. Nu [tiu ce mi-a venit. Eramsup`rat` [i \n cas` nu era nimic de mâncare [i m-amgândit s` iau ceva s` m` calmez pu]in. Am g`sit ni[temedicamente vechi pe care le lua Jack pentru relaxaremuscular`, când \l durea spatele, [i cred c` am luat

74

mai multe decât trebuia. Apoi, \i strânse mâna,primind s`rutul lui pe obraz. Ai g`sit pe cineva care selucreze \n locul meu?

– Nu-]i face griji. Va lucra Angela pân` când te veisim]i mai bine, ceea ce sper c` se va \ntâmpla \ncurând. |]i sim]im to]i lipsa, dar acum cel maiimportant lucru este s` te sim]i bine. Crede-m` c`,indiferent ce te fr`mânt`, totul se rezolv`.

– Acum cred c` am \nv`]at asta.– Nu [tiu dac`-]i aminte[ti, dar asear` m-ai rugat

s`-l sun pe Jack [i s`-i spun c` te-ai nec`jit pentru c` aiavut emo]ii \n ce prive[te cursurile [i ai hot`rât s`r`mâi noaptea cu Angela.

– {i ce a spus?– A p`rut foarte surprins. Ideea de a r`mâne la

Angela i s-a p`rut de-a dreptul ciudat`. Dar, cred c` amreu[it s`-l asigur c` totul e \n regul` cu tine. De[i, nu [tiude ce nu vrei ca el s` afle, Joanna. Ar trebui s` fie aici.

– Crede-m` c` este mai bine a[a. Spunându-i, n-a[face decât s` \nr`ut`]esc situa]ia. Disear` merg acas`.M` voi menaja câteva zile.

Brock plec`, dar se \ntoarse imediat dup` ce trecuaglomera]ia de la ora prânzului.

– Sper s` nu te superi, dar acum, pentru c` ]i-amsalvat via]a, m` simt r`spunz`tor fa]` de tine.

– Brock, e[ti un scump, dar nu e cazul s`-]i mai facigriji. Curând, \mi voi reveni complet.

75

Dup` toate aparen]ele, avea s` se \ns`n`to[easc`.Urma s` p`r`seasc` spitalul \n câteva ore. Nu mai avearost ca Brock s` r`mân`; va veni mai târziu, s-o duc`acas` cu ma[ina. Mâine diminea]`, va trece din nou pela ea s` vad` cum se simte. Se tot gândea de ce n-o fivrut ca Jack s-o ajute, s` aib` grij` de ea, dar probabilc` avea motivele ei. Tocmai se ridica s` plece, când v`zupe cineva \n pragul u[ii, ezitând dac` s` intre sau nu.

– Peggy, tu e[ti?Cu o figur` \ngrozit` [i un buchet de flori \n mân`,

Peggy intr`.– E treaz`?V`zând-o pe Peggy, Joanna f`cu un efort pentru a

se ridica pe perne.– Eu plec, spuse Brock uitându-se la ceas. Ne

vedem mai târziu, Joanna. Odihne[te-te.– Astea sunt pentru tine, Joanna, spuse Peggy

\naintând [ov`ielnic spre pat. Ar fi trebuit s` le dauunei asistente s` le pun` \ntr-o vaz`. Am auzit ieri ces-a \ntâmplat. A fost \ngrozitor. Am fost foarte\ngrijorat`. Când m` gândesc la ce tragedie ar fi pututfi... Vreau s` te faci bine.

– Nu mai min]i, Peggy Brooks. Am auzit totul.Mergeam spre sala de curs [i l-am auzit pe Jack vorbindcu tine. Crezi poate c` ai reu[it s`-]i ba]i joc de mine...pref`cându-te c`-mi e[ti prieten` mergând la cump`r`turicu mine, ar`tându-mi cum s`-mi aranjez p`rul.

76

– Am \ncercat doar s` m` port corect.– Corect? S` umbli cu b`rbatul meu pe ascuns

\nseamn` s` te por]i corect? Când nu [tiai c` Jack ec`s`torit, era altceva – am \n]eles. Dar am crezut c`totul s-a terminat, c`-mi e[ti prieten`, c` m` aju]i s`-mirefac via]a [i c`snicia. Dar m-ai \n[elat.

– N-am inten]ionat niciodat` s`...– Nu min]i. }i-am spus c` v-am auzit. L-am auzit pe

Jack spunându-]i c`, dup` vacan]`, \mi va cere s`divor]`m, c` vrea s` fie liber ca s` se \nsoare cu tine.Am vrut s` mor. Eram chiar pe punctul de a muri. {i,dup` ce mi-au f`cut sp`l`turile stomacale [i s-au\nc`p`]ânat s` nu m` lase s` mor, m-am gândit s`renun], s`-l las pe Jack s` divor]eze. Acum \ns`,gândesc altfel. {tii, domni[oar` Peggy Brooks, nu suntsigur` c` Jack vrea cu adev`rat s` m` p`r`seasc`. Pân`acum, mie nu mi-a spus nici un cuvânt despre divor].{i, pân` când n-o va face, nu sunt dispus` s` iau \nconsiderare aceast` alternativ`. Atunci când \mi vaspune el, [i dac` \mi va spune, nu [tiu exact cehot`râre voi lua. Am fost la un pas de a muri, dar sunt\nc` \n via]` [i m` bucur pentru aceasta. Dac` \]i\nchipui c`-]i po]i bate joc de mine [i-mi po]i lua so]ul,s` [tii c` te \n[eli. Voi lupta pentru ceea ce-miapar]ine.

77

Capitolul 6

Joanna fredona \ncet \n timp ce servea la mese. |ngeneral, totul mergea bine. Dup` acea \ntâmplare ceera pe punctul s-o coste via]a, sl`bise f`r` s`-[i deaseama aproape zece kilograme. De ani de zile nu semai sim]ise atât de bine. I se p`ruse chiar c` vede osclipire \n ochii lui Jack, ceva amintind vag de magiade alt`dat`. Era oare posibil s` revin` la ea? Discuta cuclien]ii, lua comenzile, se mi[ca extrem de eficient, dargândul ei era departe, undeva \n lumina blând` alumân`rilor din seara trecut`.

Preg`tise mâncarea preferat` a lui Jack, dup` ore]et` pe care mama lui i-o trimisese imediat dup`c`s`torie. Ea \ns`[i se aranjase cu mult` grij` [i se\mbr`case cu rochia din catifea roz pe care o p`strapentru ocazii speciale [i care-i punea perfect \neviden]` noua siluet`.

78

Aranjase masa festiv \n salon [i, când auzi cheia luiJack \n u[`, aprinse cele patru lumân`ri albe a[ezate\ntr-un sfe[nic din sticl`.

– Am uitat ceva? \ntreb` Jack total surprins. E ziuata? E ziua mea? Cu ce ocazie?

– M-am gândit c` n-aveam suficiente ocazii de as`rb`tori, a[a c` am inventat una. Te deranjeaz`?

– Deloc, spuse el l`sând teancul de c`r]i cu carevenise, pe canapea. {i mi se pare c` miroase a...

– Munce[ti atât de mult, Jack. M-am gândit c` nu-]istric` o mic` surpriz`.

– Dumnezeule! Ador surprizele... pe cele pl`cute,bine\n]eles.

Deschise el sticla cu vin [i umplu paharele, spre\ncântarea Joannei. Cina decurse perfect, puiul eradelicios, exact a[a cum \i pl`cea lui. |l \ndemnase s`discute despre cursurile lui, studen]i, munca decercetare pentru teza lui. |nc` mai avea de povestitcând deschise cea de-a doua sticl` cu vin [i Joannasim]i \n sfâr[it, dup` mult timp, o apropiere \ntre ei.Era mult trecut de miezul nop]ii când merser` s` seculce. Plin` de speran]`, dar prudent`, Joanna seapropie de el, \l cuprinse \n bra]e [i-l s`rut`. P`rusereceptiv, apoi, \ntr-o clip`, adormise [i \ncepuse s`sfor`ie. Numai vinul b`ut o ajut` pe Joanna s`adoarm` [i ea \ntr-un târziu, \n`bu[indu-[i lacrimile de

79

amarnic` dezam`gire, pe când ultimul cuvânt pe careel \l [optise \n urechea ei r`suna iar [i iar, din ce \n cemai dureros: „Peggy”.

Cu toate acestea, de diminea]` se trezise hot`rât`s` profite la maximum de ceea ce realizase: lui Jack \if`cuse pl`cere acea sear`, \i f`cuse pl`cere s` se afle \ncompania ei, s` discute cu ea. |n definitiv, nici Roman-a fost construit` \ntr-o zi. Recucerirea lui Jack avea s`dureze. Dar, merita efortul? \[i spuse ea, aducându-i oa doua cafea. Cel pu]in, era un \nceput.

– Ce s-a \ntâmplat? morm`i el. M` simt de parc`m-ar fi lovit un camion. Dumnezeule, nu m-am maitrezit a[a mahmur de când eram elev de liceu. Ce amf`cut asear`? Nu-mi amintesc nimic.

– Nimic? Nu-]i aminte[ti paprica[ul de pui? Jackgemu [i scutur` din cap. Nu-]i aminte[ti de cina lalumina lumân`rilor? Urm` un alt geam`t. Nu-]iaminte[ti ce amant pasionat ai fost?

– Cine, eu?– Tu, spuse Joanna, \ncercând s` dea vocii sale o

not` de satisfac]ie, pe când Jack se ridic` din pat, cumare efort [i merse la du[.

** *

80

„Cel pu]in, acum are la ce s` se gândeasc`”, \[i spuse ea.Peggy... Gândul la ea o f`cu s` revin` la realitate.

Culmea! Fata asta chiar venise acolo.– Joanna! [opti Peggy, a[ezându-se \ntr-un separeu.

Trebuie s` discut`m.– N-avem ce discuta.– Trebuie neap`rat s`-]i vorbesc. M-am tot gândit [i

mi-am cercetat sufletul – pur [i simplu nu pot s-o fac.Am crezut c` este corect din partea mea s` te ajut,astfel \ncât Jack s` poat` alege, f`r` ca una dintre nois` fie dezavantajat` – dar e prea dureros. Nu mai potcontinua a[a.

– S` continuu? Ce s` continuu? Totul s-a terminat.Toat` aceast` discu]ie despre corectitudine n-are niciun rost. Nimic nu e corect. Ce fel de avantaj \]i\nchipui c` ai avea? Dac` una dintre noi are vreunavantaj, ei bine, aceea sunt eu, pentru c` Jack esteso]ul meu [i pe mine m` iube[te, ceea ce a [i doveditcând am f`cut dragoste asear`. A[a c`, ia-]i c`r]ile,feti]o [i du-te acas`. Acum o lun` mi-a fost mil` detine. Credeam c` e[ti o micu]` nevinovat`. Apoi, ai fostpe punctul de-a m` convinge c`-mi e[ti prieten`. Darnu-mi e[ti. E[ti nebun`! Corectitudine? Probabil c` nu[tii ce \nseamn`. Nu te mai apropia de so]ul meu! {inici de mine! Nu mai ai ce c`uta aici, nu mai vreaus`-mi tulburi via]a [i c`snicia.

81

– A]i... f`cut dragoste? [opti Peggy, distrus`.– Nu e normal, \ntr-o c`snicie fericit`? Acum, pleac`

de aici. Nu vreau s` te mai v`d vreodat`, s` mai aud detine, sau s` vorbesc cu tine. Niciodat` \n via]a mea!

Peggy ie[i din restaurant, aproape fugind. Inima \ib`tea cu putere [i avea senza]ia c`-i plesne[te capul.Doar cu o s`pt`mân` \n urm`, Jack o asigurase c` numai era nimic \ntre el [i Joanna, decât grija lui fa]` desoarta ei. Doar ieri o s`rutase [i-i [optise c` totul e ochestiune de timp. O min]ise? Abia mai putea respiradup` ce traversase \n fug` \ntregul campus [i urcasesc`rile departamentului de literatur`. Tocmai intrasepe coridorul care ducea spre cabinetul lui, când \lv`zu venind spre ea.

– Jack!– Peggy! Ce faci aici? Ce ai p`]it? |[i deschise larg

bra]ele, strângând-o la piept. Calmeaz`-te [i spune-mice s-a \ntâmplat.

O conduse \ncet \n cabinetul lui, unde o lu` dinnou \n bra]e, leg`nând-o u[or [i mângâind-o.

– Jack, chiar ai f`cut-o?– Ce s` fac?– {tii... Ai f`cut dragoste cu Joanna? Joanna a[a

spune – [i c` \ntre voi, lucrurile au revenit la normal,c` vrei s` fii cu ea, nu cu mine. M-ai min]it? Trebuie s`[tiu adev`rul.

82

– A spus asta Joanna? Doamne, Peggy, nu-miamintesc nimic din ce s-a petrecut noaptea trecut`.Când am venit acas`, am g`sit-o \mbr`cat` festiv,a[teptându-m` cu o cin` la lumina lumân`rilor. Ca s`fiu sincer, am b`ut atât de mult, \ncât nu [tiu ce amf`cut. Dar, cunoscându-m`, este foarte probabil s` fiadormit bu[tean. Nu [tiu decât c` m-am trezit dediminea]` \ngrozitor de mahmur.

– Dar Joanna a spus...– {tiu ce a spus. La naiba, a vrut s` te r`neasc`! Se

pare c` a \nv`]at foarte bine s` aib` grij` de ea. Asta\nseamn` c` va [ti s` se descurce. N-o voi l`sa s`-]i fac`una ca asta. Merg acas` chiar acum [i-i spun. Nu maia[tept pân` dup` vacan]`. Vreau s` divor]ez [i s` fim\mpreun`, Peg.

Peggy \nc` tremura. |l privea cum \[i ia haina dincuier, gata s` plece; p`rea atât de puternic, de sigur peel, de hot`rât. Dar nu [tia nimic de tentativa desinucidere. Speriat`, se zb`tea \ntre sentimentul devinov`]ie [i nesiguran]`, ne[tiind cum s` procedeze.Oare Joanna va putea suporta? Dac` va mai repetatentativa când Jack o p`r`se[te? {i dac`, de dataaceasta, totul se termin` cu o tragedie?

– A[teapt`! Trebuie s`-]i spun ceva.|nnebunit` de durere, v`zu cum, pe m`sur` ce-i

povestea, hot`rârea de pe chipul lui l`s` locul uneiexpresii \ngrozite.

83

– Dumnezeule! repet` el, pr`bu[indu-se pe unscaun.N-am [tiut... Tu ai crezut c` e[ti corect`... eu amcrezut c` sunt corect... Dar am jucat un rol periculos.Te iubesc [i vreau s` fim \mpreun`, dar trebuie s`l`muresc lucrurile chiar acum, \nainte de a fi preatârziu. M` a[tep]i aici?

– Nu. M` simt \ngrozitor. {tiu c`, imediat ce veipleca, m` va cuprinde desperarea [i voi aveasentimentul c` sunt p`r`sit`. Nu pot nici s` r`mân aici,nici s` merg acas`, la p`rin]i. Cred c` voi merge labirou la Chris. Nu vreau s` fiu singur`.

P`r`sir` t`cu]i cl`direa, Jack cu mâinile \nfundate\n buzunare, Peggy \ncercând s`-[i ascund` fa]a plâns`\n fularul gros.

– Vei vedea c` totul se va rezolva. Nu mai pot risca.S` nu ui]i cât de mult te iubesc, spuse Jack \nainte dea se desp`r]i, s`rutând-o u[or pe frunte.

** *

Era aproape ora cinci când Peggy ajunse la biroullui Chris. Sheila, care se preg`tea s` plece, o\ntâmpin` cu un zâmbet cald.

– Hei, ce te aduce aici? Nu te-am mai v`zut de atâtde mult timp! Trebuie s` plec acum, continu` ea,

84

v`zând c` era ceva \n neregul` cu Peggy. Am or` ladentist. Intr` \n biroul lui Chris.

– E[ti ocupat`? \ntreb` Peggy \ncet, din pragul u[ii.– Peggy! Ce surpriz`! Ce-i cu tine? Intr` [i ia loc.

Acolo... pune dosarele de pe acel scaun pe jos [ia[az`-te. Ceva \n neregul` \n paradis? \ntreb` ea,intuind despre ce poate fi vorba [i dându-[i seama c`Peggy \nc` nu poate scoate nici un cuvânt. {tii c`nu-mi place s` intervin, Peg, dar nepl`cerile suntinevitabile \ntr-o rela]ie cu un b`rbat \nsurat.

– Nu [tiam c` e \nsurat când m-am \ndr`gostit de el[i acum, când [tiu, e deja prea târziu.

– Cine ]i-a spus asta? Niciodat` nu e prea târziu. Te-ai\ntrebat vreodat` de ce Jack nu ]i-a spus de la bun\nceput c` e c`s`torit? De ce nu te-a f`cut s` \n]elegi c`nu e disponibil? Poate c` n-a vrut s` fie necinstit, dar i-apl`cut s` cocheteze cu ideea de a avea o rela]ie cu tine.Brusc, aceasta a devenit realitate [i acum e pus \nsitua]ia de a alege; numai c` nu poate alege [i astfel v`provoac` amândurora suferin]` [i durere. Nu \n]elegi,Peggy? Las` figura asta cople[it` de durere. Revolt`-te!

Chris \ncerc` s-o consoleze [i s-o \ncurajeze, darera clar c` Peggy suferea cumplit. Ah! Ura s`-[i vad`sora prad` unui asemenea zbucium sufletesc. Peggyplângea de când venise [i ea \ns`[i era la cap`tulputerilor când sun` telefonul. Foarte surprins`, \id`du receptorul lui Peggy.

85

– E Jack.– Jack, abia reu[i Peggy s` articuleze, \necându-se

de plâns. Nu [tiu ce s` spun. Cred c` mi-a ajuns... numai pot continua a[a, sunt complet distrus`. Rezolv`cumva... Nu, nu vreau s` ne \ntâlnim mâine. Nu maivreau s` discut`m... Nu! Dac` vei fi vreodat` liber,sun`-m`. Abia atunci vom putea continua.

Apoi, cu mare efort, \nchise telefonul.– E greu, spuse Chris, dar vei vedea c` va fi mai

bine. Ei, nu putem sta aici toat` noaptea. Am promiss` trec pe la familia Becker, s` v`d cum s-au aranjat \nnoul lor apartament. De ce nu r`mâi la mine \nnoaptea aceasta? Snapper e plecat la o \ntruniremedical`, a[a c` ar fi bine s` st`m \mpreun`. Te las lamine acas`, apoi \mi continuu drumul. Nu \ntârziimult.

** *

Undeva \n dep`rtare se auzeau clopotele uneibiserici. Laurie se uit` la ceas: ora [apte. R`mase cudegetul \ntins spre soneria din dreptul c`r]ii de vizit`.„Mark Henderson”. Ce o re]inea? Oricum, era preatârziu ca s` renun]e acum. Din clipa \n care a ie[it dincabinetul lui Snapper, a [tiut exact ce are de f`cut. {i

86

totu[i, avusese nevoie de dou` s`pt`mâni ca s`-[i duc`planul la \ndeplinire. Dou` s`pt`mâni de nesiguran]`chinuitoare. S` mearg` \n Cleveland la Mark? S`-i\mp`rt`[easc` planul ei? Va vrea s-o asculte? Chiar [idup` ce-[i f`cuse rezervarea la avion, fusese pepunctul de a renun]a. Pân` [i acum, nu se putea hot`r\dac` s` sune sau nu.

„Sunt ridicol`”, \[i spuse, obligându-se s` apese pesoneria de la interfon.

– Da?– Mark, tu e[ti? Sunt Laurie.– Laurie! Ce naiba faci aici?– Ai de gând s` m` ]ii la u[`?Dup` o scurt` pauz`, u[a se deschise. Laurie intr`,

tem`toare, [i lu` liftul pân` la etajul al patrulea, undeMark o a[tepta cu u[a deschis`. La simpla vedere aacestuia i se t`ie respira]ia; prezen]a lui o f`cea s` sesimt` din nou vibrând de via]`. Cum ar putea tr`i f`r` el?

– Iart`-m`, Laurie, dar m-ai lut total pe nepreg`tite.Intr`.

De[i era \ntr-adev`r uluit, f`cea eforturi s` sest`pâneasc`.

– Sper c` m` \n]elegi... Trebuia s` vin. Cum aiputut s` pleci [i s` m` la[i a[a?

Chiar printre lacrimile pe care nu [i le putea st`pâni,vedea cum Mark \ncearc` disperat s` r`mân` calm.

87

– Mi-am \nchipuit c` Jen ]i-a spus [i ]ie... [i c` vei\n]elege imposibilitatea rela]iei noastre. A fost preadureros... a fost un [oc prea mare. N-am pututsuporta s`-]i dau eu vestea. Crezi c` numai tu ai suferitun [oc?

– |mi vine s-o omor pe mama pentru tot ce at`inuit ani de zile! {tia c` ne \ntâlnim, c` suntem\mpreun`. De ce n-a spus nimic? S-a temut mai multde un scandal decât de r`ul pe care ni-l putea facenou`?

– Poate a crezut c` nu va fi nimic serios \ntre noi,[i atunci n-ar mai fi fost necesar s` dezv`luie nimic.

– Scandal! Ca [i cum mamei i-ar p`sa de scandal!Aminte[te-]i ce a f`cut anul trecut!

– E o diferen]` \ntre a-]i p`r`si so]ul pentru o nou`dragoste [i a recunoa[te c` ai o fiic`, de acum matur`,cu altcineva, [i nu cu so]ul t`u. |n orice caz, Stuart nue un prost. Probabil a avut ni[te b`nuieli, dar apreferat s` le ignore.

– Nu e drept, Mark. Nu pot suporta s` te pierd [ipe tine [i pe tat`l t`u.

– Fii ra]ional`, Laurie. Nu-]i pierzi tat`l.Paternitatea genetic` nu e totul. Stuart ]i-a fost [i var`mâne \ntotdeauna pentru tine un tat` minunat.Nimeni nu poate [terge sau modifica experien]a devia]` al`turi de el.

88

– Dar faptele schimb` totul, chiar [i pe mine. Numai sunt cine credeam.

– E[ti [i vei fi mereu Laurie.– Atunci, c`s`tore[te-te cu mine, Mark. Doar ai

spus chiar acum c` nimic nu trebuie s` se schimbe.– {tii c` nu pot face asta. Nu acum.– Dac` te \nsp`imânt` gândul la incest, oricum e

prea târziu. Faptul e deja consumat. Am f`cut dejadragoste \mpreun` [i a fost minunat, perfect. Nu eneap`rat s` avem copii. Putem adopta, eventual.

– Laurie, [tii bine c` nu se poate. {i a[a e foartegreu. Asta ar \nsemna alte secrete... Totul s-ar terminadezastruos. Te iubesc, Laurie. Te voi iubi \ntotdeauna.Dar, toate planurile noastre s-au n`ruit. Sper c` ne vafi de folos dac` nu ne mai vedem. Crede-m`, nimeninu regret` mai mult decât mine. Am primit aici oofert` decent` de serviciu. Voi r`mâne, s` v`d ce iese.Dup` aceea, cine [tie. Acum, te conduc la hotel. Mâinediminea]` vei lua avionul [i, ajuns` acas`, vei \ncepes`-]i faci planuri de viitor. E[ti o femeie minunat`,foarte deosebit` – prea deosebit` ca s`-]i petreci aniitr`ind \n minciun`. Poate c` dragostea noastr` este odragoste \ntre frate [i sor`. Poate c` a[a ar fi fost dac`am fi [tiut de la \nceput. Deocamdat`, nu mai putemavea nici asta. Amândoi trebuie s` ne continu`m via]a.Sper din tot sufletul ca, nu peste mult timp, s`\ntâlne[ti o mare dragoste.

89

Cu fa]a inundat` de lacrimi, abia putând s` mearg`,Laurie se l`s` condus` la taxi.

Abia a doua zi diminea]`, cu ochii \mp`ienjeni]i denesomn, Mark observ` inelul de logodn` cu diamante.Tres`ri; nu s-ar fi gândit niciodat` s`-l cear` \napoi. Nude inel avea nevoie, ci de Laurie.

** *

– E mic, dar cochet, nu-i a[a, Chris? \ntreb` NancyBecker, preg`tind dou` ce[ti cu cafea pe masa dinbuc`t`rie. |mi pare r`u c` n-am [tiut c` vii; tocmai amculcat-o pe Karen. A]i f`cut un lucru minunat pentruea. Tot timpul vorbe[te despre tine [i despre mama ta[i se roag` pentru voi \n fiecare sear`.

Nancy nu mai sem`na deloc cu femeia care le[inase\n biroul ui Chris: obrajii ei prinseser` culoare [i \npriviri avea un lic`r de speran]`.

– Mamei i-a f`cut pl`cere s` aib` grij` de ea, iar euam con[tientizat [i mai mult cât a[ dori s` am un copil.Cât despre apartament, cred c` este exact ceea cetrebuie. Am trecut pe aici chiar \nainte ca tu s` ie[i dinspital, ca s` v`d dac` totul e \n ordine [i, când amv`zut aceast` mas`, pur [i simplu m-am \ndr`gostit deea. Ron mi-a spus c` el a f`cut-o [i mi-a promis [i mieuna. E foarte talentat.

90

– Da, Ron poate face din lemn aproape orice. Masaaceasta e \ntr-adev`r frumoas`.

– E minunat`. Nu s-a gândit niciodat` s`-[i câ[tigeexisten]a executând lucr`ri de tâmpl`rie de mobilier?

– Cred c` e mai mult o pasiune...– M` \ntrebam dac` [i-a g`sit de lucru. Am impresia

c` n-a \ncercat s` ia leg`tura cu nici una dinpersoanele la care l-am trimis.

– |nc` nu, dar se va duce. Am \ncercat deocamdat`s` ne organiz`m aici. Acum, de când ai aflat c` mamami-a l`sat ni[te bani când a murit anul trecut, nu maisuntem chiar atât de despera]i.

– Nancy, nu vreau s` fiu indiscret`, dar tata,surprins c` Ron n-a \ncercat s` ia leg`tura cu nimenipentru a se angaja, a f`cut unele investiga]ii. Reiese c`Ron are cazier, nu-i a[a?

– Nu... nu cred.– A fost \nchis pentru furt prin efrac]ie. {i asta nu e

tot; a fost acuzat pentru viol, dar acuza]ia a fost apoiretras`.

– Ah, Chris... Ron ar fi trebuit s`-]i spun`. S-a\ntâmplat cu ani \n urm`, \nainte de a ne c`s`tori. Necunoscusem doar de câteva s`pt`mâni. Ron a acostat-ope femeia aceea \ntr-un bar, unde b`use prea mult.Individa l-a dus la ea acas` [i a \ncercat s`-l seduc`,dar, când el a refuzat-o, a pretins c` a violat-o. Ron

91

n-a f`cut nimic. N-ar fura nimic, niciodat`. {i [tiusigur c` nici n-a violat-o. Dar, i s-a spus c` va putrezi \n\nchisoare dac` nu se declar` vinovat pentru furt. Nicim`car nu i-au spus c` acuza]ia de viol fusese retras`.Dup` ce a provocat \ntregul scandal, femeia n-a maivrut s` depun` m`rturie la tribunal. Cum ar fi pututs-o fac`, din moment ce min]ea? Ai mei au \nnebunitde furie când, dup` ce Ron a ie[it din \nchisoare, le-amspus c` ne c`s`torim. Erau convin[i c` \ntr-adev`rf`cuse asta, dar eu [tiam c` e nevinovat. Mi-au spus c`,dac` totu[i m` c`s`toresc cu Ron, nu mai am ce c`utala ei niciodat`.

– {i, \n ciuda a orice, te-ai c`s`torit cu el.– Da, [i n-am regretat niciodat`, de[i am trecut prin

multe. |l iubesc, Chris. {tiu c` n-ar fi putut face acelelucruri \ngrozitoare.

– Sper c` Ron apreciaz` \ncrederea pe care o ai \n el.– Da, categoric. {i pentru el a fost greu, dar [tiu c`,

dac` ne stabilim aici [i \ncepe s` lucreze, totul va fialtfel – adic`, a[a cum ne-am dorit \ntotdeauna. Poatevom mai avea un copil.

U[a se deschise [i Ron ap`ru \n prag, scuturându-[icizmele de z`pad`. P`ru foarte mirat v`zând-o peChris, apoi oarecum \ncurcat.

– |nchide u[a [i intr`, pân` nu ne transformi \n]ur]uri de ghea]`.

92

– Bun`, iubito, spuse Ron, s`rutând-o pe Nancyu[or pe buze. Bun`, Chris. Ce surpriz` pl`cut`.

– M-am gândit s` trec s` v`d dac` v-a]i aranjatcuibul!

– Tot atât de mult \]i place masa f`cut` de mine?– {tii c` da.– Ei bine, ]i-am f`cut [i ]ie una, a[a cum ]i-am

promis. M-am gândit s` trec pe la tine s` ]i-o las, darcred c` am nimerit la alt` adres`. Am sunat de câtevaori, dar era \ntuneric [i n-a r`spuns nimeni. }i-o potaduce mâine diminea]`.

– Trebuie s` fiu la serviciu foarte devreme. Cred c`ar fi mai bine s` l`s`m pentru weekend. Atunci tepoate ajuta [i Snapper s-o instalezi.

– Perfect.Se a[ezar` to]i la o cafea \n jurul mesei, f`când

planuri de viitor, apoi, dup` o jum`tate de or`, Chrisse ridic` s` plece acas`. Ron o conduse la ma[in` [ir`mase f`cându-i cu mâna pân` se \ndep`rt`. Imaginealui, cum st`tea acolo, \i mai persist` un timp \n minte:un b`rbat frumos, bun, prietenos, dup` toateaparen]ele. {i totu[i, ceva o deranja \n ceea ce privea\ncrederea oarb` a lui Nancy [i felul seduc`tor de a sepurta al lui Ron. Toate acele acuza]ii grave pe careNancy le cataloga f`r` nici o umbr` de \ndoial` dreptfalse... {i Peggy, de ce se \ndr`gostise de un b`rbat ca

93

Jack, care probabil va continua s` se complac` \naceea[i situa]ie? Când vor avea timp s` fie mai mult\mpreun`, s` aib` copilul pe care [i l-au dorit\ntotdeauna?

Chris parc` ma[ina \n fa]a casei, cu gânduriler`t`cind departe. Abia când ajunse \n fa]a u[ii \[i d`duseama c` \n`untru era \ntuneric. Ce o fi cu Peggy? S-ofi dus deja la culcare? R`suci cheia \n broasc`, dar u[aera descuiat`.

– Peggy! E[ti aici? Nici un r`spuns. Peggy!Chris r`mase o clip` \n vestibulul \ntunecat [i t`cut.

Apoi, i se p`ru c` aude un zgomot ciudat. Merse \ndirec]ia respectiv` [i aprinse lumina.

– Dumnezeule! Ce s-a \ntâmplat?Cu hainele sfâ[iate, fa]a plin` de vân`t`i, un ochi

complet \nchis din cauza umfl`turii [i cel`lalt abia\ntredeschis, Peggy z`cea ghemuit` [i gemând pepodeaua salonului.

94

Capitolul 7

– Nu te mi[ca, Peg. Sunt aici, lâng` tine. Fac doarcâ]iva pa[i pân` la telefon. E nevoie de ajutor.

Abia respirând, f`când eforturi desperate s` nuintre \n panic` [i s` se poat` concentra, Chris reu[i s`telefoneze la poli]ie [i la Salvare, cople[it` sub povaraamintirilor hidoase ale acelei nop]i – imagini deco[mar pe care se str`duise s` le uite [i care acum \ireveneau dureros. Furie [i neputin]`; neputin]` [ifurie. Numai c`, de data aceata, victima era Peggy.

– O femeie a fost atacat`, b`tut` [i cred c` violat`.Avem nevoie de un echipaj de poli]ie [i de oambulan]`, spuse Chris, dându-[i adresa [iimplorându-i s` se gr`beasc`.

De ce nu era Snapper acolo s` le ajute? Cum a fostposibil a[a ceva... \n casa ei?

95

– Vor veni imediat, Peg – poli]ia [i un doctor. Nute mi[ca de aici, pentru c` mi-e team` s` nu fii lovit`r`u. Acum a trecut... Totul va fi bine, \ncerc` ea s-olini[teasc`, de[i [tia c` nu va trece niciodat` complot[i va mai dura mult pân` ce totul s` reintre \n normal.L-a[ omor\ pe cel ce ]i-a f`cut asta. L-ai v`zut? Peggy\ncepu s` plâng`. |l cuno[ti? Plânsul lui Peggy deveniaproape isteric. Bine, nu trebuie s`-mi spui nimic.Lini[te[te-te. Acum e[ti \n sigruan]`. Sunt aici [inimeni nu-]i va mai face nici un r`u.

|n scurt timp, sunetul sirenelor anun]` sosireama[inii poli]iei [i a ambulan]ei.

– Dup` halul \n care arat`, a fost o lupt` serioas`,spuse unul din poli]i[ti. A fost cineva cunoscut?

– Cuno[ti individul? \ntreb` medicul, aplecându-seasupra lui Peggy.

Aceasta \ncepu s` se zbat` [i s` plâng` isteric,\mpingându-l.

– Sunt aici s` te ajut, dar nu trebuie s`-mi spuinimic dac` nu vrei. |n afara unor contuzii destul degrave, nu cred c` exist` alte leziuni, se adres` el luiChris.

Abia dup` ce medicul [i infirmierul o scoaser` pePeggy pe targ`, Chris izbucni \ntr-un plâns nervos.Când \[i reveni, relat` poli]i[tilor, cât putu maidetaliat, cum o g`sise pe sora ei.

96

– Cred c` a fost cineva pe care-l cuno[tea, sau pecare credea c`-l cunoa[te. Toate ferestrele sunt \nchise[i u[a n-a fost for]at`, spuse o poli]ist` care se prezent`drept sergent Weston.

„Pe cine s` fi cunoscut Peggy? Pe cine s` cunosc eu,care s` fi f`cut a[a ceva?” Sim]i un fior de groaz`, apoirefuz` s` se mai gândeasc`. Se urc` [i ea \n ambulan]`,lâng` sora ei.

Spitalul Genoa City era relativ lini[tit.Chris \nso]i targa \n \nc`perea destinat` cazurilor

de urgen]`.Din nou, amintirile deschiser` acea genune de

durere. {i ea, care crezuse c` dep`[ise momentulrespectiv.

– Chris, ce s-a \ntâmplat? \ntreb` \ngrijoratdoctorul Fletcher care urma s` preia cazul.

– N-am p`]it nimic, Jim. E vorba de Peggy. A fostatacat` [i cred... violat`.

– Bun, nu te mai \ntreb nimic. Din câte \mi dauseama, a fost lovit` s`lbatic, dar nu sunt oase rupte [itraumatisme grave. A[teapt`, te rog, afar`, pân` cândfacem totu[i examenul medical de rigoare.

– Jim, e ceva grav?– Fizic, nu, dar r`mâne de v`zut ce va sim]i când \[i

revine. {tii foarte bine c` \n astfel de cazuri, traumaemo]ional` este cea mai periculoas`.

97

– Anun]`-m` când termina]i. Dac` se treze[te,spune-i c` sunt aici.

Chris ie[i, torturat` de gânduri: dac` Peggy ar fivenit cu ea... dac` Snapper ar fi fost acas`... dac` Peggyn-ar fi fost atât de deprimat`... dac`... dac`...

Stuart trebui s-o strige de dou` ori ca s`-l aud`.– N-ai p`]it nimic? Ce e cu Peggy? De ce m-ai chemat?– Doctorul Fletcher tocmai o examineaz`, dar

crede c`, fizic, nu e nimic foarte grav. Bine, dar cumde e[ti aici?Cum ai aflat? M-am z`p`cit, pur [i simplu.Am uitat s` te sun.

– C`pitanul Anderson a telefonat; nu era sigur caredin voi a fost atacat`. Am venit cât am putut de repede.

– Se pare c` nu putem face prea mult nici unul dinnoi doi – cel pu]in, momentan.

– Crede-m`, [tiu prin ce-ai trecut, [tiu c` ]i-a fost\ngrozitor de greu, dar Jen [i cu mine am suferit [i noi,pot spune c` aproape la fel de mult. Nu pot s` cred c`acum s-a \ntâmplat acela[i lucru cu Peg... E atât detân`r`... aproape un copil \nc`. |[i va reveni oare?

– Sincer, nu [tiu...– Scuza]i-m`, dar a[ dori s` v` pun câteva \ntreb`ri,

li se adres` poli]ista Weston. Doamn` Foster, v` rogs`-mi mai spune]i o dat` ce a]i v`zut, din momentul \ncare v-a]i apropiat de cas`.

Chris repet` relatarea, atent` s` nu omit` vreundetaliu.

98

– Acum, cine crede]i c` [tia c` Peggy e acolo?– P`i... Jack Curtis, b`rbatul cu care Peg are o

rela]ie. E c`s`torit [i are destule necazuri cu so]ia lui.Au avut o discu]ie \n aceast` dup`-amiaz` – de aceeaPeg venise la mine la birou. A sunat-o acolo, chiar\nainte ca noi s` plec`m. S-ar putea s`-[i fi \nchipuit c`Peg a mers la mine acas`. Peg i-a spus c` nu vrea s`-lmai vad` pân` când nu-[i clarific` situa]ia, ceea ceprobabil c` l-a mâhnit. Dar, chiar dac` [i-ar fi imaginatc` Peg e la mine, n-ar fi avut cum s` [tie c` e singur`.

– Dar dumneavoastr`, doamn` Foster? Este posibils` fi fost urm`rit` de cineva?

– Eu?– |n definitiv, s-a \ntâmplat la dumneavoastr`

acas`. Poate persoana respectiv` nu [tia c` soradumneavoastr` e acolo; poate c` ]inta lui era]i chiardumneavoastr`.

Brusc \ngrozit`, Chris \[i d`du seama c` a[a era.Desigur! Ea era ]inta violului, nu Peggy, care c`zusevictim` dintr-o pur` \ntâmplare.

– V` vine cineva \n minte? \ntreb` sergentulWeston, urm`rind figura cutremurat` de groaz` a luiChris.

– Parc` nici s` gândesc nu mai pot... Apoi, privinddrept spre poli]ist`, rosti numele pe caresubcon[tientul ei \ncercase s`-l ignore. Ron Becker.

99

|n minte \i reveni imaginea lui când, \ntorcându-seacas`, o g`sise \n buc`t`rie. I se p`ruse ciudat` mirarealui – doar nu era prima dat` când venea la ei. Apoi,p`ruse foarte \ncurcat – s` fi fost pentru c` o [tiaz`când acolo pe jos, pe când ea râdea [i discuta \nbuc`t`ria lui?

|ncet, povesti totul poli]istei: ceea ce [tia despreacuza]iile care i se aduseser` [i apoi fuseser` retrasedin lips` de probe, despre so]ia lui care era convins`de nevinov`]ia lui, despre feti]a lor la care p`rea s`]in` mult.

– Când e vorba de un om bolnav psihic, nuconteaz` nimic din ce au: so]ii, copii, amante. |l vomaduce pentru a fi chestionat. V` mul]umesc, doamn`Foster. Ne-a]i fost de mare ajutor.

Tocmai atunci, ap`ru [i doctorul Fletcher.– Peggy se va face bine; cel pu]in din punct de

vedere fizic, nu va r`mâne cu sechele. Cred \ns` c` emai bine s` r`mân` aici \n noaptea aceasta [i, dac`mâine se simte mai bine, o ve]i putea lua acas`. Acum,merge]i to]i s` v` odihni]i.

– Chris, vino la noi. Nu te las s` te \ntorci singur`acas` la tine.

– Mul]umesc, tat`. Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine.

** *

100

– Pur [i simplu nu pot, spuse Peggy inflexibil` –când Jen opri ma[ina \n fa]a sec]iei de poli]ie. Nu pot.Era \ntuneric. Nu [tiu decât c`, \ntr-o clip`, a fostdeasupra mea. }ineam ochii \nchi[i [i ]ipam [i\ncercam s` m` lupt cu el. I-am spus poli]istei c` n-amv`zut nimic. Nu-mi amintesc fa]a lui.

– Poate are dreptate, spuse Jen cu blânde]e,temându-se ca Peggy s` nu \nceap` s` plâng` din nou.Poate c` nu e preg`tit` \nc`. Totul este prea proasp`t– nu au trecut decât dou` zile [i abia a ie[it prima dat`din cas`.

– Dac` Peggy nu \ncearc` m`car s`-l identifice, \i d`mân` liber`. Nimic nu-l va opri s` p`r`seasc` ora[ul,sau s` mai violeze pe cineva mâine, spuse Chris.

– Are dreptate, Jen, interveni [i Stuart. Lupt`-te,Peg. Poate c` te vei sim]i mai bine [tiind c` faci unlucru bun, c` vii \n ajutorul altcuiva. Nu e decât otreab` de câteva minute. Chris [i cu mine te vom \nso]i.|n maximum o jum`tate de or`, suntem \napoi acas`.

– Cum de sunte]i to]i atât de \n]elep]i? Cum se facec` [ti]i to]i ce trebuie s` fac? De ce nim`nui nu-i pas`ce vreau s` fac?

– Ce vrei s` faci, Peg? \ntreb` Jen.– Nu [tiu...F`r` nici un chef, Peggy cobor\ din ma[in` [i intr`

\n cl`direa poli]iei.Era mare agita]ie \n incinta sec]iei.

101

– Bun`, Chris, spuse Ron Becker care era condusde un poli]ist \n camera unde urma s` se fac`identificarea. Iar tu, trebuie s` fii Peggy. Nu m`cuno[ti, dar eu o cunosc pe sora ta. E o persoan`nemaipomenit` [i a f`cut enorm pentru mine. |mipare foarte r`u de ce s-a \ntâmplat...

|nainte s` poat` termina, poli]istul \l trase brutal,for]ându-l s`-[i continue drumul.

Chris sim]i un fior de groaz`. O privi pe Peggy, darfa]a acesteia r`mase impasibil`. A[teptar` to]i t`cu]i,pân` când o poli]ist` \i pofti \n \nc`perea aproapeobscur`. {ase b`rba]i st`teau \n picioare \n [ir,lumina]i puternic. Fiecare din ei trebuia s` [opteasc`,atunci când \i venea rândul, acelea[i cuvinte: „Nu ]ipa.Nu-]i fac nici un r`u.”

|ncordat`, Peggy \nchise ochii. Parc` plutea \ntr-unvis, ascultându-l pe primul b`rbat [optind acelecuvinte pe care le ura, apoi pe al doilea... când celde-al patrulea b`rbat termin` de pronun]at propozi]ia,Peggy, f`r` s`-[i dea seama ce face [i f`r` s` se poat`controla, de parc` trupul ei ar fi ascultat de propriilelui legi, s`ri ca un arc de la locul ei [i se repezi asupraunui b`rbat, lovindu-l cu pumnii \n piept, zgâriindu-l[i ]ipând. Apoi, se sim]i prins` ca \ntr-un cerc de o]el[i oprit`. Când \[i reveni, gâfâind \nc`, \[i d`du seama

102

c` poli]istul cel solid o imobilizase. |n fa]a ei, cumâinile \nc` ridicate pentru a-[i ap`ra chipul deloviturile ei, st`tea Ron Becker.

** *

Era o sear` lini[tit` \n casa familiei Brooks. Sechinuiser` toat` dup`-amiaza s-o calmeze pe Peggy.Acum, aceasta dormea \n camera ei, sub efectultranchilizantelor prescrise de doctorul Fletcher.

– A[ fi vrut s` nu apar` \n ziar, Jen, dar nu se poateca un violator s` fie l`sat \n libertate, f`r` ca lumea s`fie avertizat`. Am \ncercat s` punem accentul pecriminal [i pe avertismentul asupra pericolului pe careacesta \l reprezint`, dar sigur c` a ap`rut [i numele luiPeggy.

– Din fericire, Harriet a mai triat apeluriletelefonice. De dou` zile, telefonul sun` continuu. Nuvreau s` vorbesc cu nimeni \n afara prietenelor celemai apropiate – cel pu]in, pân` se termin` totul.

– Lucrurile se vor lini[ti, dar va mai dura pân`când se termin` cu adev`rat totul. Va fi greu pentruPeggy. P`cat c` n-ai v`zut-o cum s-a dus direct laindividul acela.

103

– Dup` cum mi-ai povestit, reac]ia ei a fost violent`[i sigur`. Doar cu o sear` \nainte, sus]inea c` n-a v`zut[i nu-[i aminte[te nimic.

– Este posibil ca timbrul vocii s` fi declan[atamintirea. Asta a fost [i p`rerea judec`torului, deaceea i-a stabilit cau]iunea lui Becker la o sut` de miide dolari.

– Peggy poate r`spunde la telefon? \ntreb` Harriet,vârând capul pe u[`.

– Cine e? \ntreb` Stuart.– Prietenul ei, Jack. Spune c` este foarte important

s` discute cu ea.– R`spund eu, spuse Stuart, s`rind de la locul lui [i

mergând s` r`spund` din bibliotec`. Ce dore[ti? ]ip`el \n telefon. Ce tupeu ai, s` suni aici. A cui crezi c` evina pentru tot ce s-a \ntâmplat? Dac` n-ai fi fost tu,Peggy ar fi venit \n seara aceea acas`. Dac` ar fi dup`mine, ar trebui s` fii [i tu \n \nchisoare al`turi depsihopatul care mi-a violat fiica. S` nu mai aud de tine[i s-o la[i pe Peggy \n pace!

104

Capitolul 8

Era o \nc`pere cu o atmosfer` pl`cut` [i intim`;pere]ii erau acoperi]i cu lambriuri din lemn,separeurile tapi]ate [i confortabile, iar focul din c`min\mpr`[tia o lumin` blând`. „Maimu]a de bronz” eraunul din cele mai selecte restaurante din Genoa City,dar Chris reu[ise cu mare greutate s-o conving` pe Pegs` vin` s` ia masa \mpreun`.

– M` bucur c` ai venit, Peg. Trebuia s` te scot dincas`. Nu po]i sta la nesfâr[it \ncuiat` \n camera ta.

– Mul]umesc. Nu mi-a[ fi \nchipuit vreodat` c`-miva fi atât de greu s` ies \n ora[. Numai c`, n-am chef s`merg nic`ieri [i s` fac nimic. Totul a devenit atât deconfuz \n aceste câteva s`pt`mâni. A[tept ca lucruriles` revin` la normal, dar...

– Uneori, e mai bine s` ac]ionezi. }i-a spus Stuartc` am fost s` discut cu acea doamn` Ralston?

105

– Femeia pe care se presupune c` Ron Becker aviolat-o acum [ase ani?

– Da. Acum e c`s`torit` [i are doi b`ie]i. Este foartedr`gu]`, foarte amabil`, dar n-a vrut s`-mi spun`nimic. Aproape c` am implorat-o. {tii care e p`rereamea: fiecare femeie care nu vrea s` coopereze \naceast` privin]`, practic le pune \n pericol pe toatecelelalte. A sus]inut \ns` c` totul a fost o gre[eal`\ngrozitoare [i c` s-a \ntâmplat cu mult prea mult timp\n urm`, \ncât [i s` vrea, nu [i-ar mai aminti. Oricum,eu am \ncercat.

– Sunt norocoas` c` te ocupi chiar tu de cazulmeu.

– La audierea preliminar`, rezultatul a fost nesigur.Pe baza faptului c` Ron ]i-a adresat câteva cuvinte\nainte de identificare, avocatul lui era convins c`aceasta nu mai e concludent`. Din fericire,judec`torul Swenson a stabilit c`, din moment ce nu]i-l descrisesem niciodat` pe Ron [i tu nu-l cuno[teaidinainte, el a creat \ntreaga situa]ie. Lawrence,avocatul lui Ron, a pierdut acest punct, dar am lucratde multe ori \mpreun`, câteodat` de aceea[i parte abaricadei, [i [tiu c` este foarte abil.

– Chiar crezi c-ar trebui s` mergem \n instan]`?Totul e atât de confuz \n mintea mea.

106

– Sunt sigur` c` trebuie s` mergem pân` la cap`t.Dac` nu iei m`suri, o s` ajungi s` crezi c` totul s-a\ntâmplat din vina ta.

Ridicând privirea, Chris v`zu o blond` foarteatr`g`toare care st`tea \n picioare lâng` masa lor.Figura i se p`rea cunoscut`, dar nu-[i amintea deunde.

– Presupun c` nu v` mai aminti]i de mine, \ncepufemeia. Sunt Joanna Cryzynski... Joanna Curtis. Amfost acas` la tine, Peggy, dar mi-au spus c` e[ti plecat`.Apoi, am v`zut ma[ina parcat` aici [i m-am gândit s`intru. Pot s` m` a[ez lâng` voi, doar pentru câtevaclipe?

Peggy o privea mirat`; piept`nat` modern,proasp`t fardat`, cu o siluet` foarte atr`g`toare,Joanna era aproape de nerecunoscut.

– Vreau neap`rat s`-]i spun c` regret foarte multcele \ntâmplate, continu` Joanna, a[ezându-se lâng`Chris. Trebuie s` fie \ngrozitor pentru tine, Peggy. E[tifoarte curajoas` c` mergi \n instan]`. Am citit totul \nziare. Am vrut s` [tii c` m-am schimbat mult. Am spuscuvinte dure, dar m-ai ajutat enorm, Peggy. Nu [tiudac` a[ ar`ta acuma atât de bine, sau m-a[ sim]i atât debine, dac` n-ai fi fost tu – am ]inut mult s`-]i spuntoate astea. |mi voi continua studiile. I-am spus luiJack c` vreau s` divor]`m. N-am de gând s`-l ]in cu

107

for]a lâng` mine. Dar el e distrus. Tat`l t`u i-a vorbitfoarte dur. Dac`-l iube[ti [i crezi c` v` pute]i cl`diun viitor \mpreun`, trebuie s` i-o spui. Red`-i\ncrederea [i speran]a. Eu am \ncercat s`-l ajut, darn-am reu[it.

– Mul]umesc, Joanna. M` bucur c`-]i merge bine.{tiu c` meri]i s` fii fericit`. Deocamdat` \ns`,sentimentele mele sunt foarte confuze... nu mai [tiuce simt.

– {tiu c` ]i-a fost greu, dar trebuie s` vorbe[ti cu el.Este complet distrus. E convins c` tot ce s-a \ntâmplata fost numai din vina lui.

Apoi, Joanna se ridic` [i plec`, p`[ind hot`rât` [i\ncrez`toare. „Joanna s-a schimbat. Dar nici eu nu maisunt aceea[i”, se gândi Peggy cu triste]e.

– |nc` \l mai iube[ti pe Jack? \ntreb` Chris, dup` olung` t`cere.

– Sincer, nu [tiu.

** *

– Ai omis aici o por]iune, spuse Nancy Becker,ar`tând spre un col] al tavanului.

Ron mut` scara [i acoperi cu vopsea alb` loculindicat.

108

– E[ti mul]umit` acum?– Este perfect.Nancy, \ngrijorat`, \ncerca s`-i mai g`seasc` o

ocupa]ie casnic` lui Ron. Trebuia s`-l ]in` ocupat...toat` s`pt`mâna fusese nervos. Venise acas` furios dela audiere, indignat de nedreptatea ce i se f`cea [i defaptul c` n-avea nici o [ans` \n fa]a banilor [i influen]eifamiliei Brooks.

Cu greu reu[ise s`-l calmeze [i s`-l adoarm`, ca peun copil, dar a doua zi diminea]a se trezise la fel deirascibil. Mâine, totul se va termina. Se va dovedi c`Ron e nevinovat [i via]a lor va reintra \n normal. Sau,cel pu]in a[a crezuse pân` azi, când g`sise acel bilet\n buzunarul jachetei lui. Luase biletul, dar r`m`sesecu o spaim` nerostit`, un semn de \ntrebarechinuitor.

– Ai f`cut o treab` grozav`! se str`dui ea s` spun`pe un ton vesel.

– Nu te chinui prea mult s` aranjezi aceast` cas`,pentru c` nu vom r`mâne aici decât pân` se vatermina procesul. M-am s`turat de Genoa City! Vompleca undeva \n sud, unde s` nu \nghe]`m jum`tatedin an, ca \n acest ora[. Vom lua totul de la \nceput.

– Sun` grozav.Deodat`, Nancy nu mai putu suporta. Trebuia s`-l

\ntrebe, s` afle adev`rul, [i asta chiar acum.

109

– Ron... am g`sit asta...– Ce naiba e asta? |i smulse din mân` biletul [i-l

arunc` la gunoi. Unde l-ai g`sit?– L-am scos din buzunarul jachetei tale, \nainte s-o

duc la cur`]`torie.– {i?– E adresa lui Chris.– {i ce-i cu asta?– I-ai spus c` ai avut adresa gre[it`, pe când asta e

adresa corect`.– De unde [tii?– M-am uitat \n cartea de telefon.– Cum!? Propria mea so]ie nu m` crede. |i spun c`

e adresa gre[it` [i ea verific`! }i-am spus c` am avutadresa gre[it`. Când am condus-o la ma[in` mi-adat-o pe cea bun`. Pe cealalt` am aruncat-o, normal.|n definitiv, de partea cui e[ti? Vrei s` m` veziputrezind \n \nchisoare? Te-a pus Chris s` m`spionezi? Fac pariu c` i-ar pl`cea s` m` vad` lin[at.Doar are [i ea de pl`tit o poli]` – pretinde c` a fostviolat`. Violat`, pe naiba! Tocmai ea, care e avocat`!

– Ron! Cum po]i vorbi a[a? A fost atât de bun` cunoi. Dac` n-ar fi fost ea, nu [tiu ce s-ar fi \ntâmplat cuKaren [i cu mine. {i toat` familia Brooks... to]i au\ncercat s` ne ajute.

110

– Ajutorul lor! Nu fac asta decât ca s` arate cât suntde puternici. Nu-i cost` nimic. {i tu, g`se[ti o buc`]ic`de hârtie [i crezi c`...

– Nu cred nimic, Ron. Te-am \ntrebat doar. {tii câtde mult te iubesc. Avem nevoie de tine, eu [i Karen.Dar... ai dreptate. Mâine se va termina totul. Ne vommuta \n sud [i vom lua via]a de la \nceput.

|l mângâie [i, când el o cuprinse \n bra]e, temerileei se risipir`: Nancy nu mai sim]ea decât pl`cerea [isiguran]a de a-l [ti lâng` ea.

|n seara aceea se culcar` devreme. Nancy adormisede mult timp, dar imaginile se succedau \n continuare\n fa]a ochilor lui Ron. |[i amintea perfect cum g`sisefereastra de la pivni]` deschis`, se strecurase \n`untru[i stinsese lumina de la tabloul de siguran]e. A[teptaseaproape o or` \n \ntuneric pân` când auzise cheia \nbroasc`. O atacase din spate. Se zb`tuse [i se luptaseca o leoaic`, nef`când altceva decât s`-l excite [i maimult. Chris Foster – doamna avocat, doamnabinef`c`toare. Crezuse c`-i venise de hac, [i cândcolo... Ce [oc avusese când o v`zuse \n propria luibuc`t`rie, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. |[iamintea totul [i se \ntreba cum va reu[i s` terminemâine procesul ca om liber.

Nu [tia cum, dar trebuia s` ias` din salatribunalului ca om liber.

111

** *

Peggy st`tea tem`toare lâng` Chris. Con[tientiza cugreu c` sala tribunalului era plin` pân` la refuz. Stuartreu[ise s` ]in` sub control presa din fieful s`u, dar nu[i pe cea a concuren]ei. Ca urmare a implic`rii fiicei luiStuart Brooks, cazul f`cuse senza]ie.

Aproape c` Peggy nu dormise deloc noapteadinainte. Cum ar mai fi putut, dup` vizita lui Nancy?Tocmai terminaser` cina când Nancy Becker ap`ruse\n prag, cu fa]a sc`ldat` \n lacrimi, implorându-i s`-[iretrag` acuza]ia, s` se gândeasc` la micu]a Karen [iasigurându-i c`, imediat dup` proces, vor p`r`siora[ul.

„Spune]i c-o iubi]i pe Karen. Cum pute]i s`-l lua]ipe tat`l ei de lâng` ea?”

Stuart \i explicase cu blânde]e c` era prea târziu, c`dac` Ron era vinovat, situa]ia era mult prea grav`pentru a r`mâne f`r` urm`ri.

Nancy plecase, l`sând-o pe Peggy prad` unuizbucium cumplit. Fusese \ntuneric. Putea s` fie sigur`?Putea declara sub jur`mânt c` Ron Becker o atacase?Se zb`tuse toat` noaptea, apoi, epuizat`, dormisepu]in [i se trezise \ngrozit`, \n mijlocul unui co[mar,ca [i cum totul se repeta. Brusc, rev`zu clar ceea ce se

112

petrecuse, de la \nceput. Descuiase, \ncercase s`aprind` lumina \n vestibul [i, mirat` c` nufunc]ioneaz`, se \ndreptae spre o veioz` din living. |nmomentul acela, fusese atacat` din spate. Lovise cupicioarele, cu pumnii, mu[case, zgâriase. La rândul ei,primea lovitur` dup` lovitur`. |ntr-o frac]iune desecund`, \nainte ca ochiul s` i se umfle, \i deslu[isechipul \n \ntunericul cu care acum se mai obi[nuie:v`zuse chipul lui Ron Becker.

Nu [tia dac` acum, la tribunal, va putea suportas`-l priveasc` din nou. |ncerc` s` evite orice contactvizual cu acuzatul, \n timp ce depunea jur`mântul.Repet` declara]ia, cu mai multe detalii decât fusese \nstare s` furnizeze poli]iei.

Robert Lawrence, avocatul lui Ron, o \ntreb` \nrepetate rânduri cum de putea fi atât de sigur`.Spusese \nainte c` era \ntuneric, \[i ]inuse ochii\nchi[i, nu-[i putea aminti. Doar \l v`zuse pe Becker\nainte \n incinta poli]iei [i nu-l recunoscuse. Nuceruse ea ca to]i suspec]ii adu[i pentru identificare s`spun` cuvintele „Nu ]ipa, nu-]i fac nici un r`u”, tocmaipentru c` nu [tia sigur cine o atacase?

– Nu-mi pot explica de ce nu l-am putut identificaimediat. Doar l-am v`zut. {tiu sigur c` el este.

Apoi se \ntoarse lâng` Chris, nevoit` s` suportetortura de a auzi toate acele am`nunte intime expusede medic \n fa]a s`lii arhipline.

113

Veni rândul lui Chris s` depun` m`rturie, relatândam`nun]it ce se petrecuse \n seara aceea.

– Cred c` este foarte posibil, sfâr[i Chris, caviolatorul s` fi fost convins c` m-a atacat pe mine.

Lawrence obiect`, obiec]ie admis` de judec`tor.Apoi, o interog` el \nsu[i pe Chris.

– Este adev`rat c` acum doi ani ai fost tu \ns`]ivictima unui viol?

– Da.– Este adev`rat c`, \n urma procesului intentat pe

baza acuza]iilor tale, respectivul b`rbat a fostcondamnat?

– Da.– Conform renumitului psiholog Seymour Weber,

s-a observat c` femeile care au fost victima unui viol aumult timp resentimente puternice fa]` de b`rba]i.Chiar dup` condamnarea [i \nchiderea atacatoruluilor, acestea continu` s` resimt` aceea[i ostilitate fa]`de b`rba]i, adesea chiar fa]` de ta]ii [i so]ii lor. Cred c`este posibil s` ne confrunt`m cu un astfel de caz.Având \n vedere condi]iile \n care l-ai cunoscut pedomnul Becker, se poate s`-l fi catalogat drept violator[i s` fi f`cut leg`tura \n subcon[tient \ntre acesta [i\ntâmplarea surorii dumitale. Este foarte posibil s`-]i fiinfluen]at sora \n a-l acuza pe clientul meu.

114

– Nu este adev`rat... nu este adev`rat... Chiar i-amspus surorii mele: „Peggy, sper din tot sufletul s` nu fifost el.”

– Asta e tot, conchise Lawrence dispre]uitor,reluându-[i locul, cu un aer mul]umit de sine, lâng`Ron.

Acolo, \i [opti ceva acestuia [i, confruntându-se cuun refuz, insist`, dar, neajungând la nici un rezultat,se ridic`, merse din nou la bar` [i anun]` c` acuzatuldore[te s` fac` o declara]ie.

Ron Becker – cu un corp atletic, frumos, \mbr`cat\ngrijit, chiar elegant, lu` cuvântul.

– Nu m` cunoa[te]i, [tiu; sunt de pu]in timp \nacest ora[. Sunt con[tient de faptul c` familia Brookseste una din familiile de vaz` \n care ave]i deplin`\ncredere. Dar n`d`jduiesc c` judecatadumneavoastr` va fi impar]ial`. Cred c` avocataacuz`rii are o idee preconceput` \mpotriva mea nupentru c` dumneaei \ns`[i a fost victima unui viol, cipentru c`, de[i a \ncercat s` m` ajute, nu i-am spusnimic despre acuzarea mea anterioar`. Când amdiscutat despre acel incident, i-am explicat ce s-a\ntâmplat [i doamna Foster m-a asigurat c` are deplin`\ncredere \n mine. Apoi, sora dumneaei a fost atacat`[i brusc n-a mai contat nimic decât faptul de a-i fi

115

ascuns atunci \ntregul adev`r. Dar, cum nu fusesemvinovat, pur [i simplu am vrut s` dau uit`rii aceaexperien]` nepl`cut`.

Suntem o familie tân`r` – so]ia mea Nancy, feti]anoastr` Karen [i cu mine. N-avem pe nimeni influentcare s` ne sus]in` [i lupt`m din greu s` ne croim undrum \n via]`. So]ia mea are diabet; a ie[it din spitaldoar cu dou` s`pt`mâni \n urm` [i \nc` e \nconvalescen]` dup` coma diabetic` pe care a suferit-o.Este o femeie minunat` [i curajoas` [i o iubesc foartemult. Feti]a noastr`, Karen, e un copil minunat [i arenevoie de noi amândoi. Familia mea are nevoie demine. N-am f`cut niciodat` nici un r`u nici lor, nicialtcuiva [i nici n-am s` fac vreodat`. Ceea ce am spusaici, \n fa]a dumneavoastr` [i a lui Dumnezeu, estepurul adev`r. Sunt nevinovat.

„To]i \l cred”, [opti Peggy, \ngrozit`. „Dac` n-a[ fifost acolo [i nu l-a[ fi v`zut, a[ fi crezut [i eu”.

Murmurul care umplu deodat` sala dovedeaimpresia puternic` pe care acel discurs o f`cuseasupra jura]ilor [i a \ntregului auditoriu.

Magistra]ii se retraser` pentru deliberare.

116

Capitolul 9

Evitând reporterii [i aparatele de filmat, Chris,Peggy, Stuart [i Jen p`r`sir` \mpreun` tribunalul. Eradup`-amiaza târziu [i cerul ca de plumb anun]aninsoarea.

De[i atmosfera de acas` era atât de cald`, tot nu seputeau elibera de tensiunea acumulat` pe parcursul zilei.

– Nu-mi vine s` cred! izbucni Stuart. Un nebuncare stoarce lacrimi cu povestea lui siropoas`.

– Ba s` crezi! vorbi Chris \n cuno[tin]` de cauz`.Nu m-ar mira deloc ca jura]ii s` se lase impresiona]i.

– Nu se poate! Trebuie s`-[i dea seama c` e vinovat.Este ca [i cum ar l`sa nepedepsit`... o crim`, interveniPeggy cu o furie pe care cu greu [i-o mai putea re]ine.

– Sunt foarte mândr` de felul \n care te-aidescurcat, Peg. Ceea ce nu pot spune [i despre mine.Lawrence a fost mai bun; m-a prins descoperit`.

117

– Amândou` v-a]i comportat admirabil, spuse Jen\nv`luindu-le \ntr-o privire plin` de iubire. Nu cred c`eu a[ fi avut curajul s` fac ceea ce a]i f`cut voi dou`ast`zi.

– Curajul nu e suficient. Vreau s` sufere [i el la felca mine. Vreau s` moar`.

– Ce crezi c` simt eu, dup` ceea ce ]i-a f`cut ]ie?Dac` am fi tr`it \ntr-o alt` epoc`, eu a[ fi fost cel carete-ar fi r`zbunat. {i, un simplu glon] n-ar fi fost nici pedeparte o pedeaps` suficient` pentru un astfel demonstru. Dar suntem oameni civiliza]i – nu trebuie s`r`spundem violen]ei tot prin violen]`. Ne conducemdup` principii etice; credem \n justi]ie [i trebuie s`respect`m legea.

Au fost to]i tri[ti [i ab`tu]i \n timpul cinei.Venise [i Snapper, care-[i reorganizase programul

astfel \ncât s` fie acas` noaptea. Telefonase [i Laurie;refuzase s`-i vorbeasc` lui Jen, dar le \ncurajase pePeggy [i pe Chris. D`duse primul semn de via]` doardup` ce [tirea despre viol ap`ruse \n ziar. |i spuseselui Chris c` e pe Coasta de Vest, \n vizit` la o prieten`,c` se sim]ea mai bine, lucra la o nou` carte [i poate vaveni de Cr`ciun. Sunase [i Leslie din Seattle undeurma s` dea un concert chiar \n seara aceea, dar ]inuses` le spun` c` e [i ea cu gândul al`turi de ei to]i.

118

giannijollys

Acum, Chris [i Snapper plecaser`, iar Jen [i Stuartse culcar`, epuiza]i. Doar Peggy r`m`sese treaz`.

|n fa]a ochilor i se derulau, pentru a nu [tiu câtaoar`, imaginile din timpul zilei, pe fundalul acelora[igânduri deprimante: nu mai mersese la [coal`, ceea ce\nsemna c` va trebui s` repete semestrul. |ntreagavia]a i se transformase \ntr-un haos \n care nu\ntrez`rea nici o speran]`. De dou` s`pt`mâni, nu maivoia s` discute cu nimeni [i-[i \nchisese telefonul.R`mase foarte mirat` când \l auzi sunând [i-[i d`duseama c`-l uitase deschis de diminea]`, când sunaseundeva.

– Peggy, se auzi vocea \ngrijorat` [i cald` a unuib`rbat. Sunt eu, Jack. |ncerc de zile \n [ir s` iauleg`tura cu tine. Am \ncercat s` m` apropii de tinecând ai ie[it de la tribunal, dar erai \nconjurat` de to]icei din familie [i... [tiu ce crede tat`l t`u despre mine.Trebuie s` te v`d, trebuie s`-]i vorbesc.

– Nu [tiu ce s`-]i spun. Totul e \ngrozitor. M-am\ntâlnit cu Joanna... Arat` grozav. Se pare c` lucruriles-au schimbat \n bine pentru ea [i e fericit`.

– Totul s-a schimbat, Peggy. Joanna vrea s`divor]`m [i a consultat deja un avocat. Am fost atât de\ngrijorat pentru tine! M` simt r`spunz`tor pentru ces-a \ntâmplat. Te iubesc, Peg [i vreau s` ne c`s`torim.Dar, dup` toate acestea... m` mai vrei oare?

119

– Nu e[ti r`spunz`tor pentru ce mi s-a \ntâmplat.Putea s` se \ntâmple oricum. E \ngrozitor pentru to]i.

– Peggy, trebuie s` te v`d. Trebuie s` discut`m.– Acum nu m` pot gândi, Jack. Vreau s` se termine

acest proces. Nu [tiu ce s`-]i spun. Nu pot s` m`\ntâlnesc cu tine. Nu mai [tiu ce vreau – deocamdat`.

Peggy \nchise telefonul [i adormi plângând.

** *

Târziu, diminea]a urm`toare, au fost anun]a]i c`verdictul va fi comunicat la ora unu.

|n drum spre tribunal, Peggy era deopotriv`\ngrozit` s` intre iar \n acea sal` [i dornic` de a i seface dreptate.

Dup` interminabila procedur` de deschidere a[edin]ei, judec`torul se adres` prim-juratului curug`mintea de a citi verdictul.

„Ne-a fost foarte greu s` ajungem la o decizieunanim`, având \n vedere c` faptele sunt foarteconfuze. Este clar vorba despre un viol [i declara]iiledin partea acuz`rii ne fac s` credem c` domnulBecker a fost f`pta[ul, dar pe de alt` parte, din lips`de probe suficiente, suntem nevoi]i s` d`m verdictulNevinovat”.

120

– Nu e posibil! s`ri Peggy, ]ipând. El a f`cut-o! L-amv`zut. Nu-l pute]i l`sa nepedepsit. {ti]i c` el evinovatul [i totu[i \l l`sa]i s` scape din cauza unui viciutehnic. El a f`cut-o! Nu-l pute]i l`sa nepedepsit! ]ip` ea\n fa]a jura]ilor, f`r` s` poat` fi oprit`. Iar tu, vei pl`ti!\l amenin]` pe Ron Becker, apoi se pr`bu[i \n bra]elelui Chris, hohotind de plâns.

Când se calm`, r`mase privindu-l pe RobertLawrence cum \[i conduce clientul victorios spre ie[ire.Abia atunci \[i d`du seama clar ce \nsemna aceasta.

– Dumnezeule! [opti ca un r`suflarea \ntret`iat`,tremurând. De acum e liber [i nimic nu-l va mai opri!Pericolul e \ngrozitor. Pentru toate!

** *

Ningea de dou` zile [i se p`rea c` avea s` maicontinue. Abia vineri se opri ninsoarea [i Genoa City\ncerca s` se elibereze de n`me]i. Chris tocmai voia s`ias` din birou pentru a merge la mas`, când telefonulsun`.

– Sunt la aeroport. Pute]i veni aici?– Poftim? Cine sunte]i?– Ierta]i-m`, sunt Sharon Ralston. A]i venit acum

dou` s`pt`mâni la mine \n leg`tur` cu Ron Becker.

121

Sunt \n sala de a[teptare a aeroportului. Pute]i veniaici? Am bilet la urm`toarea curs` spre ora[ul meu.

– Vin imediat. Se circul` \nc` prost din cauzaz`pezii. V` rog, a[tepta]i-m`.

Dur`, \ntr-adev`r, mai mult de o jum`tate de or`pân` când Chris ajunse. Cum intr` \n sal`, recunoscuimediat femeia scund` blond`, bând ceva singur` la omas`.

– |mi pare r`u c` am \ntârziat, doamn` Ralston, darse circul` foarte greu din cauza z`pezii.

– {tiu. Viscolul acesta a fost mai \ntâi la noi. M-amhot`rât s` vorbesc. M-am gândit la ceea ce mi-a]i spus[i mi-am rezervat bilet la avion pentru luni. Dar, dincauza ninsorii, toate cursele au fost anulate [i...

– P`cat c` n-a]i telefonat m`car, spuse Chrisgândindu-se c` ar fi putut ob]ine m`car o amânare, pebaza unor noi dovezi.

– N-am putut din cauza so]ului meu. Tot din cauzalui n-a[ fi putut veni nici la proces. Este \ngrozitor degelos [i nu mi-ar ierta-o niciodat`. Dar m-am hot`rât s`v` spun totul dumneavoastr`, doamn` Foster. Tocmaide aceea sunt aici. M-am gândit c` v-a[ fi de ajutor.

– Spune-mi Chris. Te ascult.– Ei bine, s-a \ntâmplat acum [ase ani. Aveam

dou`zeci [i trei de ani [i eram destul de naiv` \n ceeace prive[te b`rba]ii. Mergeam destul de des la un bar

122

Sweeney’s unde erau mul]i tineri [i un tonomat.Uneori, se [i dansa. Eram oarecum deprimat` pentruc` tocmai m` desp`r]isem de un individ la care ]ineam[i nu m` interesa s`-mi g`sesc un alt partener cândacest tip, Ron, a venit. Era un tip bine, nu chiar atât detân`r ca noi ceilal]i, mai lini[tit. Mi-a oferit ceva deb`ut, am dansat \mpreun`, apoi m-a \ntrebat dac`poate s` m` conduc` acas`. „Sigur c` da”, i-am spus.Avea o camionet` pr`p`dit`, albastr`. |mi amintesc...|mi f`cea o mul]ime de complimente [i-mi pl`cea. M`sim]eam mult mai bine. Când am ajuns acas`, l-aminvitat \n`untru s` mai bem ceva. Aveam o coleg` decamer`, dar era plecat` \n acel weekend, a[a c` eramsingur`. Nu [tiu ce a fost \n mintea mea, de am invitat\n cas` un tip pe care practic nici nu-l cuno[team.Cred c` m-am gândit c` mai dans`m pu]in dup`casetofon, dup` care ne s`rut`m [i stabilim o \ntâlniredup` câteva zile... Dar, \n clipa \n care am intrat, s-an`spustit asupra mea. L-am rugat frumos s` \nceteze,dar n-a vrut. Dup` care, m-a trântit pe podea. Am\nceput s` m` lupt cu el, s` ]ip, s` plâng, s`-l implor.|mi sfâ[ia hainele [i râdea, repetându-mi c` nu-iadev`rat, c` de fapt voiam s` se \ntâmple asta... Cânda plecat, eram \ngrozit`, \ntr-o stare de isterie. Cummi-am revenit pu]in, am chemat poli]ia. Ciudat estec`, atunci când au venit, am avut impresia c` [i ei

123

râdeau de mine, siguri fiind c` de fapt, asta [ic`utasem. Sigur c`-l puteam identifica f`r` nici oproblem`, continu` ea dup` o pauz`. Doar \i [tiamnumele [i petrecusem toat` seara cu el. Apoi, am\nceput s` m` gândesc. La \nceput am fost atât defurioas`, \ncât am vrut s`-i intentez proces. Pe urm`,mi s-a f`cut team`. Ravenswood e un ora[ mic. Toat`lumea avea s` citeasc` \n ziare ce mi s-a \ntâmplat \nseara aceea, cu toate am`nuntele oribile. {i dac`judec`torul avea s` conchid` c` eu am provocat\ntreaga situa]ie? Atunci, el avea s` fie liber, iar euurma s` p`r`sesc ora[ul, s`-mi schimb numele...M-am gândit c` m-a[ sim]i atât de umilit`, \ncât n-a[mai putea privi pe nimeni \n ochi. Dup` un timp, am\nceput s` nu mai fiu sigur`... Eram atât de cople[it`de ru[ine... Am \nceput eu \ns`mi s` cred c` totul afost din vina mea... A[a c`, mi-am retras plângerea.

– {i a[a s-a terminat totul? \ntreb` Chris, gândindu-secu triste]e la capcana psihologic` \n care societateaatr`gea victimele violurilor, astfel \ncât acesteaajungeau s` se \nvinov`]easc` pe ele \nsele.

– Nu. S`pt`mâni \ntregi m-a tot sunat. Uneori, doargâfâia \n receptor, alteori râdea [i \nchidea, o dat`mi-a spus „Tu ai vrut s` se \ntâmple”. M` \nnebuneade spaim`. Telefoanele n-au \ncetat decât când mi-amschimbat num`rul de telefon [i am cerut s` fie secret.

124

Sau, poate plecase din ora[... A fost un co[mar. Un ande zile n-am mai ie[it \n ora[, nu mai aveam \ncredere\n nimeni... apoi, l-am cunoscut pe Dan. A fost extremde r`bd`tor cu mine, pentru c` nu mai suportam niciun b`rbat s` se apropie... Dup` [ase luni, ne-amc`s`torit. Acum, \n]elegi de ce n-am vrut s`-mi maiamintesc?

– Sharon, am pierdut procesul [i el e \n libertate.Dar po]i face totu[i ceva foarte important. N-ai puteas` reprogramezi biletul pentru o curs` pu]in maitârziu? A[ vrea s` vorbe[ti cu cineva.

Sharon a fost de acord [i, \n drum spre ora[, \nma[ina lui Chris, continu` s`-i povesteasc`.

– I-am spus so]ului meu c` vin aici la o fost` coleg`care e \n spital dup` un accident de ma[in`. Dan enebun dup` mine, e un individ grozav, dar foartesuspicios. Acum, am emo]ii. {tiu c` m-am schimbat [ic` e foarte pu]in probabil ca Ron Becker s` m` mairecunoasc`, dar nu vreau pentru nimic \n lume s` riscs` m` \ntâlnesc cu el.

Chris \i telefonase lui Nancy, spunându-i c` vreaneap`rat s` treac` pe la ea, iar aceasta o asigurase c`Ron era cu Karen la film [i c` e singur` acas` cel pu]indou` ore. Totu[i, [i Chris [i Sharon intrar` cu destulde mult` team` când Nancy le pofti \n`untru.

– Nancy, aceasta este femeia care l-a acuzat pe Ronde viol acum [ase ani, \n Ravenswood. {i-a retras

125

acuza]ia. N-a vrut s` apar` la proces nici atunci, niciacum. Dar a ]inut s` discute cu mine [i eu m-am gânditc` ar fi bine s` auzi [i tu ce are de spus.

– |mi pare \ngrozitor c` trebuie s` afli de la mine,\ncepu Sharon, cu o not` de sincer` \ngrijorare, darso]ul t`u, dac` el este acel Ron Becker care a fost acum[ase ani \n Ravenswood, Montana, m-a violat. Mi-a fostmult prea ru[ine, m-am sim]it mult prea umilit` ca s`intentez atunci proces. Aceast` nou` \ntâmplare m-af`cut s` m` \ndoiesc de faptul c` am procedat corectatunci. Acum, a f`cut acela[i lucru \ngrozitor. Poate c`l-a[ fi oprit, dac` atunci aveam curajul s` merg pân` lacap`t cu acuza]ia.

– |mi iubesc so]ul... reu[i Nancy s` \ngaime printrelacrimi. S-a dovedit c` e nevinovat.

– S-a dovedit, sau doar a reu[it s` scape din nou?So]ul t`u este un b`rbt periculos [i violent.

– Ascult`-m`, Nancy, interveni Chris. Este o problem`grav`. Ron nu e un om normal [i e foarte periculos. Nue nevoie s` r`mâi al`turi de el. Jen [i cu mine putemavea grij` de Karen pân` când reu[e[ti s` te stabile[tiundeva departe de el, unde s` fi]i \n siguran]`.

– E[ti nebun`! Ron nu e un om bolnav psihic [i nue periculos. Niciodat` nu ne-a f`cut vreun r`u mie [ilui Karen. Cine crezi c` e[ti de ai dreptul s` te amesteci\n via]a altora [i s` distrugi oameni nevinova]i? Nici nuvom mai r`mâne aici. |n câteva zile, p`r`sim acest ora[

126

nenorocit de care ne-am s`turat. Vom pleca departe,atfel \ncât s` nu v` mai pute]i amesteca \n via]anoastr`. Acum, pleca]i de aici [i l`sa]i-m` \n pace! Nuvreau s` v` mai v`d sau s` mai aud vreodat` de voi!

** *

– Biata femeie! spuse Sharon urcând din nou \nma[in`.

– Pur [i simplu refuz` s` cread` c` e adev`rat.Perspectiva e mult prea \nsp`imânt`toare pentru ea.Dar [i mai \nsp`imânt`tor este s` te izbe[ti de un astfelde refuz. |ntâlnesc o mul]ime de asemenea cazuri \nprofesia mea: pentru a nu fi obligat` s` ia o ini]iativ`dur` – poate divor]ul, sau s` \nceap` o nou` via]`singur` – so]ia se \nc`p`]âneaz` s` nu cread` adev`rul[i s` se aga]e de o iluzie. Ceea ce m` \ngrijoreaz` \ns`cu adev`rat, este micu]a Karen; n-a[ suporta ca via]a eis` poarte amprenta cine [tie c`rei traume psihice...

– Chris, \mi pare r`u c` n-am f`cut [i n-am pututface mai mult, spuse Sharon coborând din ma[in`, laaeroport. Dar, m` bucur c` am venit. Am \n]eles c` nunumai eu sunt implicat` [i c` un ajutor dat la timppoate salva vie]i. Mul]umesc, Chris, pentru ceea cem-ai f`cut s` \n]eleg. Mi-a f`cut pl`cere s` te cunosc.

127

** *

Nancy abia reu[ise s` se lini[teasc` pu]in, când Ron[i Karen intrar`, scuturându-se de z`pad`.

– V-a]i \ntors! Mi-a fost dor de voi! Cum a fostfilmul?

– Grozav! spuse Karen [i \ncepu s`-l povesteasc` pener`suflate. {i am mâncat atâ]ia fulgi de porumb...

– Ron! Sper c` n-ai cump`rat o pung` mare, dinaceea din care se pot hr`ni zece oameni.

– Mergem la cinema doar de dou` ori pe an, a[a c`ne-am f`cut de cap.

Dup` ce o culc` pe Karen, Nancy se strecur` \ncet\n dormitor unde Ron aproape c` adormise.

– |ncep mâine s` \mpachetez, spuse ea, \ncercânds` par` vesel`.

– S` \mpachetezi? De ce?– Nu plec`m? N-ai spus c` plec`m \n Carolina

imediat cum se termin` procesul?– Carolina? Am spus eu a[a ceva? Nici s` nu te

gânde[ti. R`mânem aici. Nimeni nu m` va goni dinora[ul `sta, indiferent dac`-i place sau nu lui StuartBrooks. |n plus, mai am \nc` de rezolvat ceva aici, \nGenoa City.

128

Capitolul 10

Peggy se plimba \ncet, savurând aerul rece [iproasp`t de iarn`. Peste câteva zile era Cr`ciunul –primul Cr`ciun pentru care nu se preg`tise deloc. Nucump`rase cadouri, nu trimisese felicit`ri. |n toat`aceast` perioad`, aproape c` nu ie[ise din camera ei,iar din cas` nu plecase decât de câteva ori. Acum,sim]ea c` toat` agita]ia din ora[ din ajunul s`rb`torilorn-avea nimic comun cu ea. Zilele trecute, BrockReynolds \i f`cuse o vizit`, total nea[teptat`, careprobabil c-o ajutase s` ias` din letargie.

Brock insistase ca Peggy s` fac` o plimbare cu el. Oajutase s`-[i pun` cizmele, o \ncheiase la palton [i-i\nf`[urase fularul \n jurul nasului, l`sându-i doar ochiidescoperi]i, apoi o \mpinse \n fa]a oglinzii din vestibul,f`când-o s` râd` la vederea propriei ei imagini.

129

Se plimbar` \n jurul casei, apoi Brock o provoc` lao b`taie cu bulg`ri de z`pad`. Mai \ntâi doar ferindu-se[i ezitând, Peggy accept` apoi provocarea [i-l atac` [iea energic, pân` când, recunoscându-[i \nfrângerea,Brock se pred`, alergând spre ea cu mâinile ridicate [iridicând-o aproape de la p`mânt \n \mbr`]i[area lui.

– Aprinde focul \n c`min, spuse Peggy când intrar`din nou \n cas`. |ntre timp, preg`tesc o ciocolat`fierbinte. Crezi c` m` po]i face s` m` simt iar copil?\ntreb` ea râzând vesel`.

– Nu [tiu dac` mai po]i fi copil, dar e[ti cusiguran]` o tân`r` frumoas`, cu un viitor minunat.

– Crezi?– Sunt convins. A[ putea chiar paria.A[ezat` \n fa]a focului lâng` Brock, sim]indu-i

bra]ul puternic \n jurul umerilor, Peggy, \ncurajat` deoptimismul lui tr`ia, dup` mult timp, clipe de lini[te [imul]umire.

– M` simt atât de bine, Brock, spuse ea,rezemându-[i capul de um`rul lui. A[ vrea s` stau a[ala nesfâr[it.

– Foarte simplu; c`s`tore[te-te cu mine, Peggy.– S` m` c`s`toresc cu tine?– Ce e atât de ciudat? Cred c` ne-am face foarte

ferici]i unul pe cel`lalt. Cred c` te-a[ putea face foartefericit`. Acum, trebuie s` m` \ntorc la Allegro, dar a[

130

vrea s` te gânde[ti la asta. E o idee foarte bun`. A[a,am putea prelungi aceste clipe la nesfâr[it.

Trecuse mult de când o s`rutase u[or pe frunte [iplecase l`sând-o gândindu-se la aceast` ideenea[teptat`. S` se m`rite cu Brock! Nu se gândiseniciodat` la a[a ceva. Brock \i f`cuse aceast`propunere din mil`, sau pentru c` avea, \ntr-adev`rfa]` de ea, sentimente pe care niciodat` nu [i ledezv`luise? Abia se cuno[teau, dar nu putea nega c`Brock \i adusese clipe de lini[te [i mul]umire, f`când-os` se relaxeze [i s` se simt` din nou plin` de via]`.

Peggy \ncepu s` fac` scurte plimb`ri singur`. Cu ozi \nainte, Brock venise din nou [i f`cuser` un drummai lung, pân` la lac; alergaser`, se jucaser` ca ni[tecopii, se plimbaser`, discutaser`, sau pur [i simplur`m`seser` t`cu]i, bucurându-se fiecare de companiaceluilalt. |n aceast` dup`-amiaz`, Peggy se dusese laAllegro. Era ziua liber` a Joannei, a[a c` nu risca s-o\ntâlneasc`. Se a[ez` \n fa]a unei ce[ti cu cafea [i-lobserv` cu aten]ie pe Brock: zâmbind [i discutândvesel, era o prezen]` pl`cut` pentru to]i: brutar,casier`, chelneri]e, clien]i. Era pur [i simplu moduls`u de a fi – ar fi vrut s` fac` pe toat` lumea fericit`.

A[teptând la semafor, dup` ce plec` de larestaurant, Peggy se \ntreba dac` va putea suportaagita]ia din centru, pentru a \ncerca s` fac` unelecump`r`turi de Cr`ciun, când auzi o voce.

131

– Peggy! A[teapt`-m`, sunt eu! Trebuie neap`rats`-]i vorbesc! strig` Jack, alergând spre ea.

De ce simpla lui vedere \i readuse totul \n minte?Camera de spital a Joannei, livingul lui Chris,tribunalul – tot ce voia s` uite. Culoarea semaforuluise schimb` [i \ncepu s` traverseze.

– Peggy! Brock mi-a spus c` te-a cerut \n c`s`torie.Sunt liber! Nu vor mai fi necazuri. Divor]ul esteaproape pronun]at. Ne putem realiza tot ce ne-ampropus. Nimic nu ne mai \mpiedic`, acum.

– Nu [tiu... |mi dau seama c` te chinui [i pe tine. A[vrea foarte mult s`-]i pot spune ce vreau. Brock esteun prieten minunat.

– Dar noi am fost mai mult decât prieteni. {tii c`vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Te-am f`cut s`suferi, dar nu pentru c` nu eram sigur pe mine. {tiubine ce vreau [i credeam c` amândoi vrem acela[ilucru.

– S-au \ntâmplat atâtea... Te iubesc, Jack. Doar c`nu [tiu ce s` fac, nu [tiu ce vreau s` fac. |nainte,credeam c` n-aveam de \nl`turat decât un simpluobstacol; acum, \mi dau seama c` nimic nu e atât desimplu. Totul m` sperie.

– |n]eleg. Vreau s`-]i dau ceva. Scoase din buzunaro cutiu]` [i i-o d`du. P`streaz`-l; nu e nevoie s`-l por]i,nu vreau s`-mi dai nici un r`spuns acum. P`streaz`-l [i

132

când vei sim]i c` e[ti preg`tit`, poart`-l. Eu [tiu cevreau: vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Voi a[tepta.

Apoi, o s`rut` pe obraz [i plec`. Peggy deschisecapacul [i privi lung inelul de aur pe care era montatun diamant mic, perfect.

** *

A doua zi diminea]a, Peggy se trezi devreme. Inelulde pe degetul ei reflecta lumina soarelui. Se hot`râses`-l poarte, chiar \nainte de a adormi. |i r`sunau \nminte cuvintele lui Brock: nimic nu se schimbase, iarea era aceea[i dintotdeauna.

|ncepuse s` cread` \n adev`rul acelor cuvinte.Ridic` receptorul, form` num`rul [i \ncepu s` râd`când o voce somnoroas` r`spunse morm`ind.

– Te-am trezit? Inelul este foarte frumos. |l port.Râser` amândoi [i hot`râr` s` s`rb`toreasc` la cin`.– Te ador, Peggy. Nu vei regreta niciodat`.Era bine dispus` [i o surprinse \n mod pl`cut pe

Jen, rugând-o s-o ajute la cump`r`turi. Trecea fericit`de la un raion la altul [i reu[ise s` tr`iasc` din noubucuria de a preg`ti surprize celor dragi. R`mas`singur`, dup` ce Jen plec` s`-[i caute o toalet` pentruseara de Cr`ciun, Peggy \ncerca s` se hot`rasc` la un

133

pulover pentru Stuart, nesigur` pe care dintre celedou` pe care le ]inea \n mân` s`-l aleag`.

– Peggy!– Ah, bun`!– Sunt o femeie liber`, spuse Joanna, zâmbind. S-a

pronun]at divor]ul.– Nu [tiu ce s` spun. Pari fericit`. S` te felicit?– Nu sunt \nc` sigur`, dar cred c` da, ar fi potrivit.

|ncep [coala dup` vacan]a de iarn` [i stau \n acela[iapartament cu Angela Watkins cu care lucrez laAllegro. Dumnezeule, por]i un inel?

– Ne vom c`s`tori, spuse Peggy, acoperindu-[imâna cu puloverul. {tiai asta.

– Dar e prea devreme. Divor]ul s-a pronun]at abia\n aceast` diminea]`! Nu putea]i avea m`car decen]ade a mai a[tepta pu]in?

– Am a[teptat destul.– N-are importan]`! Ce [tii tu despre sentimente [i

bun`-cuviin]`? Dac` \ncerci s` alegi un pulover pentruJack, s` [tii c` prefer` albastrul, mai ad`ug` ea, \naintede a pleca.

– Nu e pentru Jack, se trezi Peggy spunând, dup`ce r`mase un timp complet z`p`cit`. E pentru tata.Dar, nu mai era decât vânz`toarea care s-o aud`.

Tot entuziasmul \i pieri. Merse direct acas` [i, abiamai g`sind energia s`-i spun` lui Jen c` va lipsi la cin`,se retrase \n camera ei.

134

** *

Când Peggy sosi la Cedar’s, Jack o a[tepta deja.Lumina candelabrelor se rev`rsa \n nuan]e dulciasupra rochiei ei din m`tase; \[i strânsese p`rul \ntr-uncoc care-i punea \n eviden]` tr`s`turile fine, f`când-os` par` mai \n vârst` decât cei dou`zeci [i unu de anipe care-i avea.

– |mi pare r`u c` nu m-ai l`sat s` te iau de acas`.|nc` m` mai consider` tat`l t`u un monstru? Sau \nc`nu i-ai spus?

– |i voi spune curând...– E[ti atât de frumoas`, \ncât te-a[ lua \n bra]e [i a[

face dragoste cu tine chiar \n clipa asta... Apoi \[i d`duseama c` nu prea nimerise complimentul, pentru c`Peg p`rea tem`toare [i nesigur`. O sim]ea la fel dereticent` [i dup` ce-i lu` mâna [i-i mângâie delicatdegetele. |mi pare r`u... {tiu c` te-ai \ntâlnit cuJoanna de diminea]`. M-a sunat chiar \nainte s` plec;p`rea furioas`. M-am oprit pe la ea \nainte de a veniaici. Nu [tiu ce avea de gând. Peste tot erau pungi cucartofi pr`ji]i, bomboane, \nghe]at`. Am \ncercat s`discut ra]ional cu ea, dar m-a dat practic afar`. I separe c` ne gr`bim. Mie mi se pare c` am a[teptat ove[nicie.

135

– Jack, nu [tiu ce s` fac. M` gândesc c` totul e \nregul`, apoi...

– Totul e \n regul`. Ne iubim, suntem logodi]i [i nevom c`s`tori. Acum, s` \ncerc`m s` ne imagin`m c` numai e nimeni pe lume \n afar` de noi. S` ne bucur`mde aceste clipe. Voi sta aici, desf`tându-mi privirea cutine [i visând. |]i promit c` nu voi face nici o mi[carepân` când nu sim]i c` e[ti preg`tit` [i dore[ti [i tu.

** *

– M` r`sfe]i cu toate aceste bun`t`]i, spuseSnapper zâmbind [i servindu-se cu \nc` o por]ie depui. Nu voi mai putea reveni niciodat` la sandvi[uriledin restaurantele cu autoservire.

– Cât trebuie s` se chinuie o so]ie de medic pentrua-[i aduce so]ul noaptea acas`... Dac` a[ fi [tiut...

– Ce ai fi f`cut dac` ai fi [tiut?! Hei, ]i-am spus c`sunt liber dou` zile de Cr`ciun? Am putea...

– Nu, nu putem. Dup` tot ce au avut de suferit Jen[i Stuart, nu putem s` nu petrecem Cr`ciunul cu ei.Nu [tiu dac` Laurie va veni, iar Leslie trebuie s`r`mân` la New York. Nu-i putem dezam`gi, iubitule.

– Of, Chris! De ce trebuie s` fii pilonul familiei?Crezi c` totul s-ar pr`bu[i f`r` sus]inerea ta?

136

– De la tine am \nv`]at, r`spunse ea râzând.Abia \ncepu s` strâng` masa când telefonul sun`.– R`spund eu. La naiba! ]ip` Chris exasperat`,

trântind receptorul.– Iar el? Iar a gâfâit \n receptor?– Nu, acum vorbe[te, numai c` spune ni[te lucruri

atât de dezgust`toare!– Destul!Snapper se ridic`, \[i puse haina [i se \ndrept` spre

u[`.– Unde pleci? \ntreb` Chris, intrând \n panic`.– {tii cine telefoneaz`. M` duc s` pun cap`t acestei

situa]ii. |ncuie u[a dup` ce plec eu.

** *

Nancy Becker tocmai termina de sp`lat vasele cândauzi soneria.

– Ah, domnul doctor Foster! Ce surpriz`! Ce s-a\ntâmplat?

Snapper o \ngrijise cât fusese \n spital. |i era mil`de ea: o femeie atât de blând` [i bun`, care \ns` secompl`cea s` tr`iasc` \ntr-o iluzie, refuzând s` cread`c` so]ul ei e bolnav psihic. V`zând-o atât de palid` [iobosit`, se str`dui s`-[i atenueze furia.

137

– |mi pare r`u c` te deranjez, Nancy. So]ul t`u e acas`?– E \n dormitor, cu Karen; se uit` la televizor.

Intra]i. |i voi spune c` a]i venit.Becker ap`ru imediat, cu o naturale]e studiat`.– Becker! vorbi Snapper printre din]i. |nceteaz` de

a o mai suna pe so]ia mea!– E[ti nebun, omule! De ce a[ suna-o pe so]ia ta?

Nancy! Doctorul Foster crede c` am dat telefon.Spune-i c` n-am ie[it din cas` toat` seara.

Nancy confirm`.– Nu [tiu ce leg`tur` are ie[itul din cas` cu

telefonul. S` nu-]i \nchipui c` am s` tolerez ca unnebun s-o deranjeze pe so]ia mea cu telefoanedezgust`toare. M-ai \n]eles?

– Dar n-a ie[it din cas`, insist` Nancy.– Nu trebuie s` ie[i din cas` pentru a da un telefon.– Explic`-i, Nancy, pentru c` tot nu pricepe.– N-avem telefon \nc` [i Ron a fost acas` toat`

seara.|ncurcat, Snapper plec`.Morm`ind sup`rat, Ron se a[ez` iar \n fa]a

televizorului, iar Nancy \[i relu` treaba la buc`t`rie.– Mami, spuse Karen lini[tit`, venind lâng` ea.

L-am auzit pe domnul doctor Foster. Tata a min]it. Câttimp ai fost s` faci du[, a ie[it.

Nancy puse deoparte buretele cu care cur`]achiuveta [i merse \n dormitor unde era Ron.

138

– Ron, Karen spune c` ai ie[it din cas` cât timp euam fost la du[.

– Ah, uitasem! Am ie[it s`-mi cump`r un pachet de]ig`ri, dar am lipsit doar dou` minute. Ce-i cu tine?N-ai \ncredere \n mine? Of, Doamne, ce tupeu auoamenii `[tia, s` vin` \n casa mea. Ce, \i dai dreptate?}i-ai ie[it din min]i?

Nancy ridic` din umeri [i o duse pe Karen laculcare. Totu[i, o chinuia o \ndoial`. Ce s` fac`? S`mearg` la Chris? Aceasta va \ncepe imediat s`-ldenigreze pe Ron [i s-o sf`tuiasc` s`-l p`r`seasc`. Darcum s`-l p`r`seasc`? Numai pe el \l aveau, ea [i Karen.Unde s` mearg` [i ce s` fac` singure?

Adormi \n cele din urm`, dar a doua zi se trezicomplet epuizat`. Deschise sertar dup` sertar alcomodei, c`utând cu ce s` se \mbrace pentru a o ducepe Karen la [coal` [i, când v`zu \n ultimul un cartu[ de]ig`ri, \l \nchise repede, \ngrozit`, de parc` prin gestulei le-ar fi putut face s` dispar`.

– M-ai min]it, \i repro[` ea lui Ron, dup` ce se\ntoarse de la [coal`. |l trase \n dormitor [i-i ar`t`]ig`rile. Ai telefonat acas` la Chris Foster, nu-i a[a?

– E[ti nebun`! Fere[te-te de femeia aia! ]ip` Ron,\ngrozind-o cu furia ce i se citea \n ochi. |]i bag` \n capfel de fel de idei.

Sunetul soneriei \l \ntrerupse.

139

– Compania de telefonie, spuse un tân`r,zâmbind prietenos. Am venit s` v` instal`m postultelefonic.

– Ne-am r`zgândit, nu mai vrem telefon, rostibâlbâind Nancy.

– Pe naiba! ]ip` Ron. Intra]i [i instala]i-l chiar aici,pe perete. Femei afurisite! continu` el s` ]ipe laNancy, dup` ce angajatul companiei plec`. Sunte]itoate la fel, ca mama. V` \nchipui]i c` m` pute]iconduce [i controla! [i ie[i furios din camer`.

|nsp`imântat`, Nancy merse ezitând la telefon [iform` num`rul de la biroul lui Chris.

– Cu Chris Foster, [opti ea. Doresc s` vorbesc cu...Deodat`, o mân` uria[` \i smulse receptorul [i o

lovi peste obraz cu o for]` [i o brutalitate care o f`cur`s` se rostogoleasc` prin \nc`pere.

– Nu m` crezi, nu-i a[a? Ei bine, da. Ascult`-m`bine. Eu am f`cut tot. {i [tii de ce? Din cauza ta! Dincauza miorl`itului [i scâncetelor tale. Ce [tii tu \nleg`tur` cu nevoile unui b`rbat! Ce fel de femeie e[ti?Ce b`rbat ar vrea una ca tine? Nu [tii decât s` plângi.M` dezgu[ti!

Cu sângele curgându-i de deasupra ochiului, undeo lovise cu pumnul, tremurând f`r` s` se poat` opri,Nancy reu[i cu greu s` se ridice.

140

– Doar nu-]i imaginezi c` mai suport a[a ceva! Plec.Te p`r`sesc, [i o iau [i pe Karen, \nainte s-o distrugi [ipe ea.

Dup` câ]iva pa[i, Nancy se pr`bu[i, sub privirilereci [i veninoase ale lui Ron. |nc` respira, dar avea oprivire fix`. Dup` ce-[i agit` de câteva ori mâna prinfa]a ochilor ei iner]i, Ron d`du telefon la spital.

– Bun` seara. Numele – Ron Becker. Adresa –Strada Platanilor, num`rul 324. So]ia mea... Nancy...Pute]i trimite, v` rog, un medic? Cred c` a avut un [ocnervos.

141

Capitolul 11

Ron r`mase \n picioare \n prag, privind infirmieriiridicând targa pe care era \ntins` Nancy. Medicii sear`taser` plini de compasiune, de[i nu vedeau pentruprima dat` un pacient \n stare de [oc cataleptic.

Cu voce blând`, Ron explicase c` so]ia lui avea decâteva s`pt`mâni un comportament destul de ciudat [iera foarte irascibil`. Se certase la telefon cu mama ei,]ipase [i brusc c`zuse, lovindu-se cu capul de mas`,dup` care avusese un atac de apoplexie. Timp de maibine de o or`, el \ncercase prin toate mijloacele s-ofac` s`-[i revin`, dar ea r`m`sese complet inert`.Promise c` va veni [i el la spital imediat ce-[i va aducefeti]a de la [coal`.

– Sunt \ngrozitor de \ngrijorat, mai spuse el. Oare\[i va reveni? Se va face bine? Voi c`uta actele

142

necesare pentru internare cum m` lini[tesc pu]in. Eu\nsumi pot spune c` sunt \n stare de [oc.

R`mas singur, Ron intr` \n buc`t`rie [i-[i lu` o beredin frigider, apoi, dându-[i seama c` n-ar fi un lucru\n]elept din partea lui, o puse \napoi. Se \mbr`c`\ngrijit [i curat [i merse s-o ia pe Karen de la [coal`.

De[i surprins`, \ncântat` s`-l vad` pe Ron, Karenr`spunse vesel` tot drumul pân` acas` \ntreb`rilor luidespre [coal`, \nv`]`toare, prietena ei. Abia când intr`\n apartamentul pustiu, Karen \ntreb` unde e mama.

– Mami e din nou bolnav`.– Bolnav`? La spital? \ntreb` feti]a, brusc

\nsp`imântat`. Putem s` mergem s-o vedem? Datatrecut` am mers s-o vizitez.

– Da, e la spital, dar n-o po]i vizita deocamdat`...Poate mai târziu, când se va sim]i mai bine. Te voiduce la bunica ta, spuse el luând o valiz` [i \ncepânds` arunce \n`untru lucrurile feti]ei.

– Care bunic`? Eu credeam c` bunica mea e sus \ncer, cu \ngerii.

Ron nu [tia exact ce s` fac`. Sim]ea o presiuneteribil` asupra lui. Trebuia neap`rat s` plece, s`p`r`seasc` acest loc. Brusc... se opri. O lu` pe Karende mân` [i o târ\ \n buc`t`rie.

– Karen, vreau s` faci exact ce-]i spun. Eu am s`formez un num`r de telefon, dup` care tu vei cere s`

143

giannijollys

vorbe[ti cu doamna Chris Foster. Când r`spundeChris, spune-i c` e[ti aici singur`. |n]elegi? Absolutsingur`, f`r` mama [i f`r` mine. Poate va veni s` te ias` aib` grij` de tine cât timp mama e \n spital.

– Spuneai c` m` duci la bunica.– N-ai auzit? spuse Ron amenin]`tor, r`sucindu-i

dureros bra]ul. F` exact cum ]i-am spus.– Pot s` vorbesc cu Chris? reu[i Karen s` spun`, a[a

cum o obligase tat`l ei. Chris, sunt eu, Karen. Mama edin nou bolnav`. Sunt singur` [i... mi-e fric`.

** *

„Lini[te[te-te”, \i spuse Chris. „Bea un pahar culapte, m`nânc` un biscuit, deschide televizorul [inu-]i face griji. Vin imediat” O rugase pe Sheila s`-lanun]e pe Snapper c` Nancy era din nou \n spital [i c`merge acas` la familia Becker s` vad` ce e cu Karen,apoi plecase \n mare grab`. Pe drum, i se p`ruseoarecum ciudat c` Nancy era iar \n stare critic`, pentruc` Snapper o examinase doar cu dou` s`pt`mâni \nurm` [i spusese c` o nou` criz` nu e posibil` decât \ncircumstan]e cu totul ie[ite din comun. Sim]ea ooarecare nelini[te, dar nu-i d`du importan]`,

144

prioritar` fiind doar \ngrijorarea ei pentru Karen care,la cei cinci ani ai ei, avusese deja parte de atâtazbucium.

Opri \n fa]a casei, s`ri din ma[in [i sun`. Neprimindnici un r`suns, \ncerc` u[a – era deschis`. Imediatcum intr`, Ron Becker ap`ru din dormitor, privind-oamenin]`tor.

– Unde e Karen? \ntreb` ea, f`r` s` dea importan]`figurii lui amenin]`toare [i \ncercând s` se \ndreptespre camera feti]ei.

– Unde e Karen? o imit` Ron \n b`taie de joc. Toatesunte]i la fel! E[ti \ngrijorat` pentru copil, nu-i a[a?

– Ce i-ai f`cut?– Nimic din ceea ce o s` p`]e[ti tu, spuse el printre

din]i, \ncuind u[a cu o mi[care rapid`.– Mi-ai \ntins o curs`! url` Chris, \n timp ce Beker

o \n[f`c`, o zgâl]âi [i \ncepu s`-i sfâ[ie hainele.– Toate sunte]i la fel! Ni[te tic`loase. F` asta; nu

face aia. Tot timpul plânge]i [i v` smiorc`i]i. Vino aici;pleac`! {i Nancy era la fel. Credeam c` te-am \nv`]atminte, dar \n locul t`u a fost proasta de sora ta! |]i daiaere! Crezi c` e[ti prea bun` pentru mine, nu-i a[a?Am s`-]i ar`t eu ce fel de b`rbat sunt [i ce \nseamn` unb`rbat adev`rat!

Cu buza deja umflat`, Chris abia mai putea respira.|l lovise cu picioarele, \l mu[case, se zb`tuse, dar totul

145

se dovedise zadarnic. F`cea tot posibilul s` nu intre \npanic`, s` gândeasc` lucid, \n timp ce bra]ele luiputernice o ]intuiser` la perete, blocându-i oriceposibilitate de a se mi[ca. Cu o zvâcnire disperat`\ncerc`, f`r` a reu[i, s`-l \mping`, apoi se sim]i cuprins`de un vertij [i scufundându-se \ntr-un h`u negru.

– Ce faci, tati?Vocea lui Karen o smulse din starea de incon[tien]`

\n care era pe punctul de a se scufunda. Chris sim]icum, brusc, strânsoarea bra]elor lui Becker cedeaz` [i,f`r` sprijinul lor, se pr`bu[i ca o p`pu[` de cârp` lapodea.

– }i-am spus s` te duci la doamna Stevens [i s`r`mâi acolo pân` când vin s` te iau! url` Becker.

– Nu era acas`, bâlbâi Karen, apoi, \ngrozit`, sead`posti la pieptul lui Chris.

Pentru o clip`, Becker r`mase locului, cu pumnulridicat, gata s` loveasc`, apoi, cu o expresie dedezgust, izbi oglinda din perete, f`când-o ]`nd`ri [ifugi pe u[a din spate.

Strângând-o pe Karen la piept, Chris izbucni \n plâns.– Trebuie s`... plec`m de aici, spuse ea, \ncercând

zadarnic s` se ridice.Dup` câteva minute, erau \nc` acolo jos, pe podea,

una \n bra]ele celeilalte, când Greg Foster intr`alergând pe u[a deschis` din spate.

146

– Dumnezeule! Chris! Mi-a spus Sheila unde aiplecat [i am venit cât am putut de repede. Ai p`]itceva? El unde este?

– N-am p`]it nimic, sunt doar speriat`. Becker afugit. Dac` n-ar fi fost Karen... Ce prostie am f`cut!

– Eu sunt Greg, \i explic` el lui Karen, v`zându-inedumerirea. Doctorul Foster este fratele meu, deaceea sem`n`m atât de mult. Chris [i cu mine suntemavoca]i [i lucr`m \mpreun` la Biroul de Asisten]`Juridic`.

Greg tocmai pusese \n jurul umerilor lui Chris care\nc` tremura, o p`tur`, când \n u[a din fa]` se auzir`ni[te bubuituri puternice. Cum deschise Greg,Snapper se n`pusti \n`untru [i, alergând spre Chris, olu` \n bra]e, acoperindu-i fa]a cu s`rut`ri, fiind \n aceleclipe singura lui modalitate \n care putea s`-[i exprimedesperarea [i u[urarea.

– Unde este maniacul `la? Dac`-l v`d, \l omor,izbucni Snapper.

– Ssst! [opti Chris, ar`tând spre Karen.– Tat`l meu e r`u; ]i-a f`cut r`u.}inând-o pe Karen \n bra]e, durerea [i nel`murirea

feti]ei \i transformar` propria furie \n altceva: ceea ceRon Becker f`cuse \i implica pe to]i: Karen, Nancy,Peggy, Sharon, Stuart, Snapper.

147

– Nu e r`u, \ncerc` ea s-o lini[teasc` pe Karen. Ebolnav. Are nevoie de ajutor [i, dac`-l g`sim, exist`oameni care-l pot ajuta, astfel \ncât s` nu mai vrea s`fac` r`u.

– {i mama e bolnav`. Putem s-o vizit`m la spital, cadata trecut`?

– Când se va sim]i mai bine, spuse Snapper.Dându-[i seama c` este extrem de important s`

ac]ioneze repede, Chris \i ajut` pe Greg [i Snapper s`furnizeze poli]iei informa]iile necesare pentru ca RonBecker s` fie pus sub urm`rire.

|ntr-adev`r, poli]ia \l captur` imediat, doar la câtevastr`zi de locuin]a lui, unde \ncerca s` se ascund` pe o alee.

Chris r`mase surprins` de propria sa reac]ie laaceast` veste. Pentru prima dat` dup` mult timp, numai sim]i nici team`, nici am`r`ciune, ci doar se rug`ca Ron Becker s` nu mai aib` ocazia de a mai facevreun r`u cuiva.

** *

De[i obosi]i, Chris [i Snapper r`maser` s`urm`reasc` la televizor [tirile de noapte. Figura luiRon Becker umplea ecranul, tot a[a cum umpluse [iprima pagin` a edi]iei de sear` a ziarelor.

148

– Merit`m o vacan]`, spuse Snapper. Din moment ceamândoi avem urm`toarele dou` zile libere, am putea...

– Nu, n-am putea. E Ajunul Cr`ciunului [i ]i-amspus deja c` trebuie s` mergem la p`rin]ii mei. Defapt, [i ]ie \]i place.

– Bine, bine, acum s` ne odihnim.– L-am sunat pe Greg. I-am spus c` nu mai putem

\ntârzia cu cererea pentru tutel`...– Ce tutel`?– Asupra lui Karen. Tutela permanent` este primul

pas, dup` care urmeaz` adop]ia. Dac` nu proced`ma[a, Ron Becker poate s-o revendice. |n acest caz, nicitutela permanent` nu ne-ar fi de mare ajutor, pentruc` p`rin]ii naturali, indiferent cine sunt ace[tia, auprioritate.

– Chris, asta e o nebunie! Nu-]i dai seama cecomplica]ii se creeaz`? Chiar dac` am reu[i s-oadopt`m, Ron sau Nancy ar putea reveni; am r`mânelega]i de ei toat` via]a.

– Dac` Nancy se face bine, renun]`m. Dargânde[te-te ce s-ar \ntâmpla cu aceast` feti]` lâng` unasemenea tat`. Pe când noi i-am putea oferi un c`min[i un viitor sigur.

– {i nou`, o mul]ime de probleme.– {tiu c` nu po]i gândi a[a! Oricum, e un proces de

durat`, dar trebuie \nceput. |n]elegi?

149

– {tiu c` tu [i cu Jen v-a]i ata[at foarte mult de ea.Dar, foarte curând, vom avea proprii no[tri copii. {iapoi, copiii sunt rezisten]i, adaptabili – supravie]uiesc.Câteodat`, o inim` bun` nu aduce decât zbuciumsufletesc, Chris. M` voi gândi serios.

** *

|n casa familiei Brooks, atmosfera de s`rb`toareaducea mul]umire deopotriv` pe chipurile gazdelor [iale invita]ilor: editorii ziarului Cronica \mpreun` cuso]iile lor [i prietenele apropiate ale lui Jen cu so]ii.Din familie, doar Leslie lipsea, care avea un concert laNew York.

Snapper, urcat pe o scar`, \mpodobea vârfulbradului. Jen, absolut superb` \n rochia gri-argintiu, oajuta pe Karen s` aleag` ornamentele pe care, ridicat`apoi de Greg Foster, i le d`dea lui Snapper.

Peggy \l prezenta pe Jack fiec`rui grup de invita]i,mul]umind, fericit`, felicit`rilor pentru logodna lor.

– Peg arat` bine [i se pare c` se simte bine. Doar,oare chiar a[a o fi? \ntreb` Laurie.

– Nu [tiu, r`spunse Stuart. Dup` p`rerea mea, mise pare c` s-au cam gr`bit. Dar, \n definitiv, se cunoscde luni de zile [i acum el e liber. Peggy insist` c` [tiece vrea.

150

– Oare nu cumva face acest pas atât de repedetocmai pentru a dovedi c` totul e \n regul`, c` [i-arevenit total?

– Exact la asta m` gândesc [i eu, Laurie [i de altfel,i-am [i spus lui Jack. Peggy e foarte imprevizibil`: cânde sigur` c`-l iube[te, când \ncepe s` fie cople[it` denesiguran]` [i r`mâne zile \n [ir \nchis` \n camera ei.Dar, una e s` fii logodit [i alta, c`s`torit. Poate-iconving s` mai prelungeasc` logodna, ca Peggy s` fieabsolut sigur` c` [tie ce face. Apropo, tu ce ai maif`cut? Unde ai fost?

– I-am spus lui Chris... Am petrecut câtevas`pt`mâni \n Los Angeles, la ni[te prieteni. Apoi, m-am\ntors [i am \nceput s` lucrez la o nou` carte.

– Suntem \ngrijora]i când nu [tim nimic de tine. Aap`rut cineva \n via]a ta?

– Nu. Suf`r \nc` din cauza lui Mark.– |n curând, va ap`rea cineva, tocmai când te

a[tep]i mai pu]in. Meri]i un b`rbat deosebit.Cuvintele tat`lui ei erau ecoul cuvintelor lui Mark,

dar ea \ncepuse s` se \ndoiasc` de faptul c` va maiexista vreun b`rbat \n via]a ei. Se temuse s` vin` \nseara aceasta acas`, ca nu cumva s` constate c` sepetrecuse o schimbare esen]ial`... Dar, nu, Stuart era\n continuare tat`l minunat pe care-l iubise\ntotdeauna.

151

– Trebuie neap`rat s`-l tentez pe Snapper cumvaca s`-l conving s` coboare de acolo, spuse Chris,venind spre Laurie [i Stuart. |n curând, bradul se var`sturna. De fapt, cred c`-i place acolo sus, deasupranoastr`, a muritorilor de rând.

Râser` [i Stuart le l`s` \mpreun`, \ndreptându-sespre un grup de invita]i.

– Ar`]i superb. E[ti bine? o \ntreb` Laurie. Povesteadin ziare [i de la televizor a fost \nfrico[`toare.

– Sunt bine. {i tu ar`]i minunat. Unde ai disp`rutatâta timp? Sincer, m` simt bine. Nu e nici pe departeca data trecut` – [i asta, cred c` datorit` lui Karen.

Se f`cuse târziu când stinser` luminile [i aprinser`lumân`rile din sfe[nice, apoi se strânser` \n jurulpianului pentru a cânta colinde. |nainte ca invita]ii s`plece, Peggy, radiind de fericire, avându-l pe Jackal`turi, f`cu un anun].

– A fost o sear` minunat`. V` dorim tuturor unCr`ciun fericit [i, \nainte de a pleca, dorim s` v`anun]`m c` Jack [i cu mine am hot`rât s` ne c`s`torimde Revelion.

152

Capitolul 12

Devenise o tradi]ie ca to]i membrii familiei s` pun`cadourile sub bradul din casa p`rinteasc`. Anul acesta,primul lucru care putea fi v`zut cum intrai \n living,era elefantul uria[ din plu[ alb pentru Karen, mareaproape cât ea.

Abia dup` ce toate cadourile au fost desf`cute [imasa a fost servit`, Stuart reu[i s-o ia pe Peggydeoparte.

– Ne-ai luat pe to]i prin surprindere asear` cuanun]ul t`u. Nu crezi c` v` gr`bi]i?

– Nu mai are rost s` amân`m, tat`. Vreau s` nec`s`torim cât se poate de repede. Am stat dediminea]` [i m-am gândit... Nu va fi o nunt` mare.P`rin]ii lui Jack nu vor putea veni tocmai din Florida,a[a c` nu vom fi decât noi [i câ]iva prieteni. Nu va finevoie decât de ni[te flori, o rochie, câteva invita]ii...

153

– V-a]i gândit c`... poate ar fi bine s`... locui]i untimp \mpreun`? suger` Stuart, jenat. Atunci, a]i [tisigur. C`s`toria e un lucru serios – nu ceva asuprac`ruia s` hot`r`[ti \n zece minute.

– Tat`, [tiu c` \nceputul a fost prost. Adic`, nimenin-a avut \ncredere \n Jack, to]i l-a]i crezut neserios.Dar acum, lucrurile s-au schimbat. L-a]i cunoscut, v`place – chiar [i ]ie [i lui Chris.

– Peggy, nu \n]elegi. Nu e vorba dac`-mi place mieJack sau nu, ci dac` tu e[ti sau nu preg`tit` pentru oc`s`torie. Este vorba despre fericirea ta. Ai trecutprintr-o perioad` grea [i suntem \ngrijora]i pentrutine.

– Nu v` mai face]i griji. M` simt foarte bine [i voi fio mireas` grozav`.

Dou` nop]i mai târziu, ]ipetele lui Peggy sfâ[iar`lini[tea casei, f`cându-i pe Jen [i pe Stuart s` alerge\ngrozi]i \n camera ei. O g`sir` stând pe margineapatului, zguduit` de hohote de plâns isteric [i abiaputând vorbi. Ne[tiind cum s-o lini[teasc`, pentru c`fie nu putea, fie nu voia s` spun` ce s-a \ntâmplat, \itelefonar` lui Snapper [i, la recomandarea acestuia, \id`dur` un calmant.

A doua zi diminea]`, Chris veni \mpreun` cuKaren. N-o g`si decât pe Jen \n sufragerie. Peggy \nc`dormea.

154

– Chris, ce bine c` ai venit.– Suntem [i eu [i Karen \n vacan]`. Ea [i-a adus

câteva juc`rii cu care se va juca \n bibliotec` \n timp cenoi discut`m.

– E vreo schimbare \n starea lui Nancy? \ntreb` Jencând r`maser` singure.

– Nu cred c`-[i va reveni vreodat`. L-am rugat peGreg s` depun` o cerere pentru tutel` permanent`,aceasta fiind calea cea mai rapid` pentru adop]ie.Adic`, sper din tot sufletul ca Nancy s`-[i revin`,continu` Chris, observând expresia de dezaprobare depe figura mamei ei.

– Suntem \ngrijora]i pentru Peggy, a c`rei hot`râreni se pare pripit`. Acum, v`d c` [i tu iei decizii rapide.Te-ai gândit bine?

– Am discutat cu Snapper. Doar adop]ia l-ar putea\mpiedica pe RonBecker s` cear` el \nsu[i tutela.Snapper nu e foarte entuziasmat de idee; spune c`astfel nu vom mai sc`pa niciodat` de familia Becker.Dar eu sunt mai optimist` [i cred c`-l voi convinge.

– Snapper are dreptate, Chris, dar asta nu\nseamn` c` n-o iubim to]i pe Karen. Am fi bucuro[idac` ar face [i ea parte din familie. Ah, Peggy... vino, ialoc lâng` noi.

Peggy, cu ochii \ncerc`na]i, p`rul ciufulit [i o figur`desperat`, se a[ez` [i imediat izbucni din nou \nlacrimi.

155

– Nu pot... nu pot...– Calmeaz`-te. |ncearc` s` te lini[te[ti. Ce s-a

\ntâmplat noaptea trecut`? Ce anume nu po]i?– Am avut un co[mar. Dumnezeule! A fost

\ngrozitor. M` plimbam lâng` lac cu Brock, discutam,glumeam. Apoi, a \nceput s` m` s`rute [i... s` facemdragoste. Numai c` nu mai era Brock, ci setransformase \n Jack. Am \nchis ochii; era minunat –a[ fi vrut s` ne s`rut`m la nesfâr[it. Apoi, am deschisochii [i l-am privit. Nu mai era Jack, ci Ron Becker carerâdea de mine. A \nceput s` m` loveasc` peste fa]` cupumnii, s`-mi sfâ[ie hainele. N-am putut sc`pa de el,indiferent cât am \ncercat [i... atunci m-am trezit ]ipând.

– {tiu, Peggy. E \ngrozitor, spuse Chris,cuprinzându-i umerii cu bra]ul.

– A[a ai p`]it [i tu, Chris?– Luni de zile. Luni de zile, \n fiecare noapte m`

trezeam ]ipând [i plângând. Credeam c` nu-mi voireveni niciodat`. Nu puteam dormi decât pu]in, caapoi s` m` trezesc extenuat`. Sim]eam c` \nnebunesc.

– {i totu[i, te-ai c`s`torit dup` câteva luni.– Am s`-]i spun ceva ce n-am mai spus nim`nui. M-am

c`s`torit cu Snapper, dar n-am putut face dragoste cuel. Nici m`car nu suportam s` m` ating` sau s` m`s`rute. Ideea de rela]ie sexual` m` dezgusta, m` f`ceas` m` simt murdar`. Eram c`s`tori]i aproape de dou`luni când am avut o rela]ie intim`.

156

– Dar acum e[ti fericit` [i nu-]i pare r`u c` te-ai c`s`torit.– |ntr-adev`r, numai c` Snapper este un om cu

totul deosebit.– L-am sunat deja pe Jack \n aceast` diminea]`.

Trebuia s`-i spun. Am anulat nunta.– Poate e mai bine a[a, spuse Jen. Poate ai nevoie

de mai mult timp.– Jack s-a \ntristat \ngrozitor [i a spus c` va a[tepta

atât cât va fi nevoie. Dar nu [tiu dac` eu voi fi vreodat`preg`tit`.

** *

Era unsprezece [i jum`tate noaptea [i grupul deinvita]i se strânsese deja \n livingul familiei Brooks.Chris venise mai devreme ca s-o ajute pe Jen. Leslie [iBrad tocmai se \ntorseser` de la New York. Laurie \isurprinsese pe to]i ap`rând cu un b`rbat \nalt, frumos,pu]in trecut de patruzeci de ani: Tad Connors. |nnoapea aceasta, care ar fi trebuit s` fie a nun]ii lor,Peggy se sim]ea bine al`turi de Jack.

– Poate c` nu e cea mai grozav` petrecere de AnulNou, toast` Stuart la miezul nop]ii, dar a fost un anagitat [i cred c` to]i ne dorim unul mai lini[tit.

Urmar` clinchetele paharelor cu [ampanie,\mbr`]i[`ri, s`rut`ri, ur`ri.

157

** *

Chris [i Snapper se trezir` din cauza sonerieipersistente a telefonului.

– Snapper, doar nu trebuie s` mergi [i ast`zi laspital, de ziua lui Karen.

Deodat`, \l v`zu s`rind ca un arc din pat, a[a cum \lv`zuse f`când de nenum`rate ori când era chemat deurgen]`. |n plus, se \ntoarse cu spatele spre ea, ca [i cumpersoana de la cel`lalt cap`t al firului i-ar fi dat o vesteproast`. „Mama”, se gândi Chris imediat. „Ceva trebuies` se fi \ntâmplat cu mama”. |ncepuse deja s` caute cevacu care s` se \mbrace rapid ca s` mearg` s-o vad`.

– Chris! A[az`-te, iubito. Am ceva s`-]i spun.– A murit, nu-i a[a? A murit mama.– Nici vorb`! Despre Nancy Becker e vorba. {i-a

revenit [i vrea s-o vad` pe Karen. Nici doctorilor nu levine s` cread`: revenirea ei e un miracol.

Chris privi lung cadourile preg`tite pentru Karen.„La mul]i ani, micu]o!” [opti ea. „Ast`zi \]i vei primi

mama \napoi”.

** *

158

Laurie Brooks citi ziarul de sear` cu oarecaredeta[are. Era o fotografie \nf`]i[ând-o pe NancyBecker \mbr`]i[ându-[i fiica. Amândou` ar`tau fericite[i \ncrez`toare \n viitor. Aveau [i motive de optimism,din moment ce Ron Becker, izolat \n spitalul\nchisorii, nu le mai putea face nici un r`u.

Ciudat, dar \n ultimele s`pt`mâni o invidiase peNancy Becker. I-ar fi pl`cut [i ei s` se retrag` \ntr-olume iluzorie, departe de amintiri dureroase. Niciacum nu putea pronun]a numele lui Mark f`r` s`izbucneasc` \n lacrimi.

Via]a \i fusese distrus` de o nes`buin]` comis` deJen. Nu mai apar]inea familiei Brooks; probabil c` nuera fiica lui Stuart; Mark era iubirea vie]ii ei, dar nu-lputea avea. Nici m`car nu se putea elibera demascândnedreptatea ce i se f`cuse – jurase \n fa]a lui Jennifer s`nu tr`deze secretul. Ce ironie! Devenise aliata acesteia.

Dar Laurie \[i va lua revan[a \n fa]a sor]ii. Nu-i vaputea fi niciodat` luat dreptul de a scrie. Va lovi [i eadin paginile unui roman. Va fi un fel de catharsis. Privilung tastatura ma[inii de scris [i deodat` \i veni o idee.Un zâmbet de r`zbunare \i ap`ru \n col]ul buzelor. Leva ar`ta tuturor [i... totodat`, se va elibera de ei to]i.

Sfâr[it

159

giannijollys