1

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE LITERE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Mitul lui Pygmalion în opera lui Camil Petrescu

Conducător ştiinţific: Doctorand:

Prof.univ.dr. Florin Mihăilescu Stroe Antonia

2013

2

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………….....3

I.Făurirea Galateei………………………………………………………………………..........8

1.Absolutul ca piedestal al Galateei…………………………………………………………...8

2.Autenticitatea şi luciditatea personajelor…………………………………………………...21

II.Idealul feminin în opera lui Camil Petrescu……………………………………………….31

III.Femeia reală-reconstituiri……………………………………………………………........70

1.Maternitatea ………………………………………………………………………………..70

2.Meseria………………………………………………………………………………….......77

3.Odaia……………………………………………………………………………………….84

4.Vestimentaţia……………………………………………………………………….............97

5.Profil de cititoare……………………………………………………………………….....108

IV.Idealul decăzut…………………………………………………………………………..122

1.Imposibilitatea atingerii absolutului…………………………………………………….....122

2.Sinuciderea personajelor ca act eliberator…………………………………………………158

3.Ştefan Gheorghidiu, Pietro Gralla şi depăşirea crizei interioare…………………………..168

Concluzii…………………………………………………………………………………......176

Bibliografie………………………………………………………………………………......180

3

Mitul lui Pygmalion în opera lui Camil Petrescu

Rezumatul tezei de doctorat

Lucrarea îşi propune să analizeze personajul feminin din opera lui Camil Petrescu prin

raportare la mitul lui Pygmalion. Am încercat să demonstrăm că eroina camilpetresciană

constituie un ideal de frumuseţe fizică şi morală, o Galatee pe care eroul şi-o construieşte

întocmai ca meşterul din Paphos.

În centrul studiului nostru se află aşadar personajul feminin, care a fost mai puţin

comentat de-a lungul timpului de critica literară, întotdeauna personajul masculin fiind cel

supus analizei. Astfel, am prezentat eroinele din dramele camilpetresciene precum şi din

romanele Patul lui Procust şi Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Totodată,

am analizat nuvelistica precum şi lirica lui Camil Petrescu, îndeosebi ciclul de poezii Un

luminş pentru Kicsikem şi, de asemenea, am discutat despre conceptele de absolut şi

autenticitate care stau la baza creaţiei camilpetresciene.

Nu am lăsat deoparte nici aspecte legate de biografia scriitorului întrucât opera lui a fost

inspirată într-o anumită măsură din viaţa reală, şi aici nu ne referim numai la experienţa

autorului ca ofiţer al armatei române în timpul primului război mondial şi transpusă în Ultima

noapte de dragoste, întâia noapte de război şi în poeziile din Ciclul morţii, ci mai ales la

experienţele de iubire.

Lucrarea este structurată în patru capitole în care am prezentat personajul feminin aşa

cum apare el idealizat de către eroi, dar am încercat să conturăm şi imaginea reală a femeii

prin analiza faptelor, gesturilor, vorbelor precum şi a relaţiei cu celelalte personaje. Pe lângă

acestea, am prezentat atât motivele pentru care eroii idealizează femeia cât şi consecinţele,

adesea dramatice, ale acestei idealizării.

Astfel, în capitolul întâi, „Făurirea Galateei”, am vorbit despre filosofia şi estetica

scriitorului, a cărui operă este unitară din punctul de vedere al viziunii artistice. Chiar dacă

eseul ,,Noua structură şi opera lui Marcel Proust”, în care Camil Petrescu discută despre

4

conceptul de autenticitate, a fost scris în 1935, aşadar după publicarea romanelor Ultima

noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) şi Patul lui Procust (1933), teoretizarea

conceptului nu face decât să evidenţieze crezul literar al acestuia. Conceptul de ,,autenticitate”

este în strânsă legătură cu cel de ,,substanţă” descris în lucrarea filosofică Doctrina substanţei,

elaborată şi ea după publicarea operelor literare analizate aici (1940).

Opera lui Camil Petrescu a fost influenţată de filosofia şi psihologia vremii, mai exact

de fenomenologia lui Husserl şi de intuiţionismul lui Bergson, scriitorul român sincronizând

literatura cu ştiinţa acelor timpuri şi devenind un deschizător de drumuri în literatura română

modernistă. De altfel, termenul de „substanţă” provine din cel de „esenţă” utilizat de Husserl

în metoda reducţiei fenomenologice conform căreia lumea exterioară există pentru fiecare

individ numai în măsura în care este percepută prin intermediul conştiinţei, existenţa lumii

bazată pe evidenţa experienţei fiind considerată nu un fapt evident, ci un fenomen de

valabilitate.

În afara tehnicilor narative inovatoare precum persoana I narativă şi fluxul conştiinţei,

menite a corela literatura cu ştiinţa şi filozofia (,,o literatură trebuie să fie sincronică structural

filozofiei şi ştiinţei ei”1), Camil Petrescu a creat personajul intelectual. Fie că este student

(Ştefan Gheorghidiu), bibliotecar (Andrei Pietraru), ziarist (G. D. Ladima, Gelu Ruscanu),

aviator (Fred Vasilescu), pictor (Radu Vălimăreanu) sau comandant de oşti (Pietro Gralla),

eroul masculin camilpetrescian îşi doreşte să atingă idealuri precum iubirea sau dreptatea

absolută. Aceşti eroi sunt sfâşiaţi de incertitudini în privinţa atingerii idealului, trăind

adevărate drame de conştiinţă provocate de neputinţa cunoaşterii adevărului.

Autenticitatea reiese tocmai din nevoia de absolut a personajelor, din condiţia lor de

intelectuali, scriitorul explicând conceptul de absolut în Addenda la Falsul tratat. Camil

Petrescu creează ,,personajul pisc”2 care trăieşte un conflict interior, provocat de propriile sale

idei. Scriitorul pune accentul nu pe evenimentele şi faptele exterioare, ci pe felul în care

acestea se reflectă în conştiinţa personjelor. Toţi eroii simt nevoia de a-şi depăşi condiţia

1 Camil Petrescu, ,,Noua structură şi opera lui Marcel Proust”, în Teze şi antiteze, Editura Cultura Naţională,

Bucureşti, 1936, p. 22.

2 Idem, Addenda la Falsul tratat, în Teatru, Ed.100+1 Gramar, Bucureşti, p.1458.

5

printr-o împlinire superioară reprezentată de iubire sau de dreptate, iar imposibilitatea atingerii

acestui deziderat declanşează criza existenţială: „Câtă conştiinţă, atâta pasiune, deci atâta

dramă.”3

Idealizarea femeii provine din această nevoie de absolut a personajelor masculine, care

refuză să vadă realitatea, încadrând femeia într-un tipar de frumuseţe trupească şi morală.

Toate personajele masculine văd în iubire o dăruire totală, o abandonare de sine, considerând

că au găsit în femeia iubită o persoană care le împărtăşeşte aceleaşi simţăminte. Femeia iubită

provoacă dependenţă bărbaţilor, ale căror gânduri se îndreaptă numai către aceasta şi, în

consecinţă, ale căror fapte depind de ea. Eroii camilpetrescieni cred cu toată fiinţa lor în

existenţa iubirii absolute, iar absolutul devine soclul pe care este ridicată statuia femeii.

Capitolul al doilea, ,,Idealul feminin în opera lui Camil Petrescu”, prezintă femeia din

perspectiva bărbatului îndrăgostit, care o vede ca pe o fiinţă superioară, capabilă de sentimente

înălţătoare, o femeie frumoasă nu doar fizic, ci şi moral. De cele mai multe ori, la baza relaţiei

de iubire stă orgoliul bărbatului de a fi văzut împreună cu o femeie frumoasă, dar frumuseţea

fizică este mereu sporită de calităţi sufleteşti precum generozitatea, altruismul, inocenţa,

inteligenţa, sinceritatea. Aşadar, frumuseţea fizică nu este suficientă pentru stabilirea şi

menţinirea unei relaţii de durată, între parteneri trebuind să existe o comuniune la nivel

spiritual. Eroii atribuie astfel femeii iubite calităţi supraumane; în acest sens, Ladima o vede

pe prostituata Emilia Răchitaru ca un înger, iar Pietro Gralla o consideră pe Alta o ,,monadă”.

Pentru prima dată în literatura română sunt descrise nuduri, scriitorul evidenţiind

frumuseţea corpului feminin prin comparaţii din regnul animal sau din cel vegetal. Predomină

astfel comparţiile cu felinele sau şarpele precum şi comparaţiile cu mărul şi piersica, toate

acestea sugerând feminitatea.

Ca ideal fizic, observăm că, de cele mai multe ori, femeia iubită de eroul

camilpetrescian este blondă cu ochi albaştri şi pielea albă şi că frumuseţea acesteia nu este

niciodată aceeaşi, schimbându-se în funcţie de stările emoţionale ale ei, dar şi în funcţie de

sentimentele bărbatului faţă de ea. Acest ideal feminin poate avea un corespondent în viaţa

reală, Camil Petrescu având o relaţie specială cu Stela, fiica inspectorului Episopescu, în casa

căruia crescuse, venind adesea însoţit de mama lui adoptivă, anagajată pentru a face curăţenie.

3 Ibidem, p.1460.

6

Totodată, femeia din lirica lui Camil Petrescu, Kicsikem, se presupune că ar fi fost Lily

Kaufmann, fiica gazdei în casa căreia autorul a locuit în perioada bănăţeană a creaţiei sale.

Cel de-al treilea capitol este intitulat „Femeia reală-reconstituiri” şi încearcă să ofere o

imagine a personajului feminin prin analizarea unor aspecte precum: maternitatea, meseria,

vestimentaţia, profilul de cititoare şi odaia personajului feminin. Toate acestea dezvăluie

personalitatea eroinelor, fiind totodată detalii de care critica literară s-a ocupat mai puţin sau

chiar deloc. Dintre aceste aspecte un rol important îl are cel al maternităţii întrucât în mitul

antic, din iubirea dintre Pygmalion şi Galateea se naşte o fată, Paphos, dar niciunul dintre

cuplurile camilpetresciene nu-şi împlineşte iubirea printr-un copil.

Meseria personajelor spune multe despre personalitatea acestora, doamna T. dând

dovadă de ambiţie şi inteligenţă prin dezvoltarea propriei afaceri. La fel şi Alta reuşeşte să se

impună prin propriile puteri în meseria ei de actriţă. Singura care nu poate reuşi decât

depinzând de bărbaţi este Emilia, care-şi obţine rolurile prin intermediul lor; aceeaşi iluzionare

pe care Ladima o are în privinţa inocenţei şi bunătăţii sufleteşti a Emiliei intervine şi în cazul

talentului acesteia de actriţă, Ladima considerând-o excepţională.

Vestimentaţia îndeplineşte funcţia de a spori frumuseţea şi feminitatea eroinelor jucând

un rol important în relaţia dintre personaje, în timp ce cărţile din biblioteca sau de pe noptiera

personajelor arată trăsăturile psihice şi nivelul intelectual al acestora aşa cum mobilierul şi

diferitele obiecte din odaia lor le arată personalitatea. Mai mult decât atât, odaia, ca spaţiu al

intimităţii, devine refugiul concretizat, nu numai sufletesc pe care eroii camilpetrescieni îl

caută.

Ultimul capitol, ,,Idealul decăzut”, analizează cauzele care duc la imposibilitatea

atingerii iubirii şi dreptăţii absolute precum şi impactul pe care îl are decăderea idealului

feminin asupra eroilor. În momentul în care eroii încep să aibă suspiciuni în privinţa fidelităţii

femeii iubite, aceasta decade de pe piedestal, frumuseţea fizică şi sufletească, altădată fără de

seamăn, banalizându-se şi căpătând chiar accente groteşti. Sugestivă în acest sens este

descrierea trupului Elei din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, al

cărei corp, cândva perfect, îi stârneşte dispreţul lui Ştefan. Mai mult decât atât, atunci când G.

D. Ladima descoperă adevărata personalitate a Emiliei simte dezgust nu atât faţă de ea, cât

faţă de el pentru că nu a putut vedea adevărul.

7

Însă cu excepţia lui Pietro Gralla şi a lui Ladima care au certitudinea că sunt înşelaţi,

ceilalţi eroi nu au dovezi evidente ale infidelităţii femeii iubite. Pentru aceşti eroi iubirea

înseamnă suferinţă, iar însuşi faptul că pun sub semnul întrebării fidelitatea femeii fără a avea

dovezi constituie un motiv de despărţire. Neputând înfăptui idealul iubirii absolute, G. D.

Ladima şi Andrei Pietraru aleg să se sinucidă, iar Fred Vasilescu moare şi el, dar cauza morţii

lui este incertă (sinucidere sau accident), singurii care nu recurg la acest gest fiind Ştefan

Gheorghidiu, Pietro Gralla şi Radu Vălimăreanu.

Dacă Ştefan Gheorghidiu şi Pietro Gralla renunţă la tot ceea ce le aminteşte de trecut,

Radu Vălimăreanu refuză să-şi lase soţia să plece, fiind singurul erou care încearcă o

reconciliere şi al cărui conflict interior nu este rezolvat în urma unor procese de conştiinţă, ci

în urma intervenţiei unui alt personaj, a unui eveniment exterior. De asemenea, Ştefan

Gheorghidiu reuşeşte să depăşească criza prin trăirea unei experienţe mult mai dramatice,

aceea a războiului, în care totul stă sub semnul morţii, iar Pietro Gralla îşi dedică viaţa

călătoriilor pe mare, departe de pământurile unde a cunoscut suferinţa din dragoste.

Fred Vasilescu şi doamna T. par să formeze cuplul perfect, dar Fred se desparte de

femeia iubită din motive care rămân necunoscute asemenea cauzei morţii sale. Despre Fred

critica literară a afirmat că ar fi ales să se despartă tocmai pentru a nu descoperi precum

ceilalţi eroi că femeia ideală nu există.

Eroina camilpetresciană este o Galatee alături de care eroii doresc să se izoleze de lumea

meschină în care trăiesc, dar aceasta se dovedeşte a fi o plăsmuire a imaginaţiei eroilor. Chiar

dacă niciunul dintre aceştia nu poate cunoaşte iubirea absolută sau adevărul absolut, pentru

toţi iubirea devine o modalitate de autocunoaştere la care ajung prin intermediul femeii.

8

Bibliografie primară

Petrescu, Camil, Teze şi antiteze, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1936.

Idem, Modalitatea estetică a teatrului: principalele concepte despre reprezentaţia

dramatică şi critica lor, Fundaţia Pentru Literatură şi Artă "Regele Carol II", Bucureşti, 1937.

Idem, Versuri, în Opere, vol. I, ediţie îngrijită de Al. Rosetti şi Liviu Călin,

Editura Minerva, Bucureşti, 1968.

Idem, Teze şi antiteze, ediţie îngrijită, prefaţă şi tabel cronologic de Aurel Petrescu,

Editura Minerva, Bucureşti, 1971.

Idem, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, în Opere, vol. II, ediţie

îngrijită de Al. Rosetti şi Liviu Călin, Editura Minerva, Bucureşti, 1979.

Idem, Patul lui Procust, în Opere, vol. III, ediţie îngrijită de Al. Rosetti şi Liviu

Călin, Editura Minerva, Bucureşti, 1981.

Idem, Versuri. Nuvele, Editura Minerva, Bucureşti, 1985.

Doctrina substanţei, vol. I-II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1988.

Idem: Teatru, ediţie îngrijită de Florica Ichim, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti,

2000.

Idem, Note zilnice, prefaţă, text stabilit, note, cronologie şi indice de nume de

Florica Ichim, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2003.

9

Bibliografie secundară

I. Monografii şi eseuri monografice

Călin, Liviu, Camil Petrescu în oglinzi paralele, Editura Eminescu, Bucureşti,

1972.

Căpuşan, Maria Vodă, Camil Petrescu. Realia, Editura Cartea Românească,

Bucureşti,1988.

Elvin, B., Camil Petrescu, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1962.

Ghidirmic, Ovidiu, Camil Petrescu sau patosul lucidităţii, Editura Scrinul

românesc, Craiova, 1975.

Hagiu, Adela, Romanul poetico-filosofic, Institutul European, Iaşi,1998.

Petraş, Irina, Proza lui Camil Petrescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1981.

Petraş, Irina, Camil Petrescu. Schiţe pentru un portret, Editura Demiurg,

Bucureşti, 1994.

Petrescu, Aurel, Opera lui Camil Petrescu, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1972.

Popa, Marian, Camil Petrescu, Editura Albatros, Bucureşti, 1972.

Sârbu, Ion, Camil Petrescu, Editura Junimea, Iaşi, 1973.

II.Studii şi articole speciale

Adămuţ, Anton, (Şi) filosofia lui Camil Petrescu, Editura Timpul, Iaşi, 2007.

Anghelescu, Mircea, Lectura operei, Editura Cartea Românească, 1986, pp. 178-

182.

Bacon, Francisc, Eseuri sau sfaturi politice şi morale, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1969, pp. 39-40.

Brădăţeanu,Virgil, Istoria literaturii dramatice românești şi a artei spectacolului,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, pp.199-214.

Cazimir, Ştefan, Pygmanolion, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1982.

10

Călinescu, G., Aproape de Elada: repere pentru o posibila axiologie, supliment

anual, nr. 2 al „Revistei de istorie şi teorie literară”, Academia RSR, Institutul de Istorie şi

Teorie Literară, Bucureşti,1985, pp. 33-48.

Idem, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Fundaţia

pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1941, pp. 658-666.

Ciobanu, Nicolae, Însemne ale modernităţii, vol. I, Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1977, pp. 46- 56.

Ciocârlie, Corina, Femei în fața oglinzii, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1998, pp.

44-61.

Cioculescu, Şerban, Itinerar critic, vol. III, Editura Eminescu, Bucureşti, 1980, pp.

213-217.

Ionescu, Constant, Camil Petrescu. Amintiri şi comentarii, Editura pentru

literatură, Bucureşti, 1968.

Craia, Sultana, Îngeri, demoni și muieri. O istorie a personajului feminin în

literatura română, Editura Univers Enciclopedic, 1999, București, pp. 97-102.

Creţu, Nicolae, Constructori ai romanului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”,

Iaşi, 2009, ediţia a II-a, pp. 133-181.

Crohmălniceanu, Ovidiu, Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Editura pentru

Literatură, Bucureşti, 1967, pp. 448-472.

Crohmălniceanu, Ovidiu, Literatura română între cele două războaie mondiale,

vol. I, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967, pp. 469-513.

Dimisianu, Gabriel, Lecturi libere, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982, pp. 80-86.

Dimisianu, Gabriel, Clasici români din secolele XIX şi XX, Editura Eminescu,

1996, pp. 196-222.

George, Alexandru, Semne şi repere, Editura Cartea Românească, Bucureşti,

1971, pp. 93-174.

Husserl, Edmund, Meditaţii carteziene - o introducere în fenomenologie, Ed.

Humanitas, Bucureşti, 1994.

Ilovici, Mihail, Tinereţea lui Camil Petrescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1971.

Ionescu, Eugen, Nu, ediţia a II-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, pp. 89-148.

11

Iorgulescu, Mircea, Prezent, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 9-

18.

Jung, Carl-Gustave, Puterea sufletului: antologie, texte alese şi traduse din limba

germană de Suzana Holan, Editura Anima, Bucureşti, 1994.

Lăzărescu, Gheorghe, Romanul de analiză psihologică în literatura română

interbelică, Editura Minerva, Bucureşti, 1983, pp.71-79.

Leonte, Liviu, Prozatori contemporani, vol. I, Editura Junimea, Iaşi, 1984, pp. 32-

49.

Mîndra, Vicu, Incursiuni în istoria dramaturgiei româneşti de la Gheorghe Asachi

la Camil Petrescu, Editura Minerva, București, 1971, pp. 203-231.

Micu, Dumitru, Periplu, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1974, pp.201-206.

Mihăilescu, Florin, Noua structură şi opera lui Camil Petrescu, în Revista de

istorie şi teorie literară, anul XLII, aprilie-iunie 1994, pp. 161-168, Bucureşti.

Milcu, Marilena, Camil Petrescu între tragedia clasică şi generaţia etică de la

1930, Editura Universitară, Bucureşti, 2009.

Paleologu, Al. Spiritul şi litera: încercări de pseudocritică, Editura Eminescu,

Bucureşti, 1970, pp. 109-144.

Pârvulescu, Ioana, Alfabetul doamnelor, Editura Crater, București, pp. 141-143.

Pamfil, Alina, Spaţialitate şi temporalitate, Editura Dacopress, Cluj-Napoca,

1993, pp. 105-130.

Pandea, Petre, Atitudini şi controverse, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 455-

457.

Perpessicius, Patru clasici, Editura Eminescu, Bucureşti,1936, pp.281-285.

Petrescu, Liviu, Realitate şi romanesc, Editura Tineretului, Cluj, 1969, pp.125-

167.

Idem, Romanul condiţiei umane, Editura Minerva, Buc, 1979, pp. 164-169.

Idem, Scriitori români şi străini, Editura Dacia, Cluj, 1973, pp.120-124.

Poncea, Camelia, Teatrul lui Camil Petrescu, Editura Magic Print, Oneşti, 2011.

Protopopescu, Alexandru, Romanul psihologic românesc, Editura Eminescu,

Bucureşti, 1978, pp.144-165.

12

Regman, Cornel, Cărţi, autori, tendinţe, Editura pentru Literatură, Bucureşti,

1967, pp.155-162.

Radian, Sanda, Portrete feminine în romanul românesc interbelic, Editura

Minerva, Bucureşti, 1986.

Raicu, Lucian, Structuri literare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973, pp.36-46.

Râpeanu,Valeriu, Interferenţe spirituale, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970,

pp.59-77.

Rougemont, Denis de, Iubirea şi occidentul, traducere, note şi indici de Ioana

Cândea-Marinescu, Editura Univers, Bucureşti, 1987.

Săceanu, Amza, Clasicii nu vor să îmbătrânească, Editura Meridiane, Bucureşti,

1983, pp. 241-297.

Sebastian, Mihail, Camil Petrescu sau despre o dramă a inteligenţei în

Cuvântul, an VII, nr.2059, 14 ianuarie 1931, p. 2, reprodus în volumul Mihail Sebastian,

Eseuri. Cronici. Memorial, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 385.

Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. II, Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1976, pp. 192-194.

Stendhal, Despre dragoste, traducere de Gelu Naum, Editura pentru Literatură

Universală, Bucureşti, 1968.

Streianu, Vladimir, Pagini de critică literară, Editura Minerva, Bucureşti,1974,

pp.132-137.

Şuluţiu, Octav, Scriitori şi cărţi, Editura Minerva, Bucureşti,1974, pp. 284-290.

Tertulian, Nicolae, Eseuri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968, pp. 250-

312.

Ungureanu, Cornel, Contextul operei, Editura Cartea Românească, Bucureşti,

1978, pp. 129-142.

Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Editura pentru Literatură, Bucureşti,

1966, pp.268-279.

Zaciu, Mircea, Glose, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970, pp.146-164.

Zaharia-Filipaş, Elena, Retorică şi semnificaţie, Editura Paideia, Bucureşti, 1993,

pp.185-211, pp. 223 -256.

13

***Camil Petrescu interpretat de…, ediție îngrijită de Liviu Călin, Editura

Eminescu, București, 1971.

*** Camil Petrescu, prefaţă, notă asupra ediţiei, antologie, cronologie şi

bibliografie de Paul Dugneanu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984.

***Trei primăveri, ediţie alcătuită de Simion Dima; evocări, mărturii şi contribuţii

de Tudor Vianu, Anişoara Odeanu, Traian Liviu Birăescu…, Editura Facla, Timişoara, 1975.