Subiecte-Criminologie drept

7/18/2019 Subiecte-Criminologie drept

http://slidepdf.com/reader/full/subiecte-criminologie-drept 1/27

1) Sensurile notiunii de “crima”

(a) sensul comun – desemneaza de regula o infractiune impotriva vietii persoanei, fie ca

este vorba de omor (art 174 C. Pen.), de omor calificat (art 175 C. Pen.), omor

deosebit de grav sau pruncucidere

- prin extensie, regasim aceeasi denumire utilizata de mai multe ori in cazul unorinfractiuni care au un obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei

persoane – talharie/vatamare urmate de moartea victimei

(b) sensul penal – desemneaza o infractiune grava pt care legiuitorul stabileste pedepse

diferite si proceduri speciale, in raport de celelalte infractiuni

- acest sens este dat de impartirea tripartita – crime, delicte, contraventii

- trebuie remarcat faptul ca notiunea de crima folosita in limbajul comun nu acopera

categoriile crimelor din impartirea tripartita

- astfel, pe lg infractiuni contra vietii ori cele care au avut drept urmare moartea victimei,

se adauga si faptele penale grave – infractiuni contra sigurantei statului, unele fapte de

coruptie, talhariile, violurile, actele de terorism, traficul organizat de stupefiante

- in doctrina penala, notiunea de crima este utilizata in sensul general de infractiune, fapta penala

(c) sensul criminologic – notiunea de crima porneste de la conceptul de infractiune din

dreptul penal si trebuie sa mearga dincolo de acesta

- art 17 alin (1) C. Pen. – cele 3 conditii pt existenta unei infractiuni

♦ fapta sa fie prevaz de legea penala – dpdv criminologic, se au in vedere faptele

incriminate cu zeci de ani inainte sau cele recent dezincriminate, studierea, examinarea

infractorului, a traseului ereditar al acestuia

♦ fapta sa fie savarsita cu V – dpdv criminologic, se studiaza si faptele care nu au fost

savarsite cu vinovatie, dar care au insa un caracter de infractiune deoarece rezultatul

socialmente se produce, fiind un motiv de studiu al faptelor

-

criminalitatea aparenta = toate faptele comise fara Vinovatie

♦ fapta sa prezinte un pericol social – dpdv criminologic, sunt analizate si faptele ce

intra sub incidenta art 181 C. Pen.

-

pe langa sensul de crima, sunt analizate si comportamentele deviante –

alcoolismul, prostitutia, consumul de substante stupefiante

- pericol social abstract – apreciat de legiuitor

- pericol social concret – apreciat de judecator

- sociologia criminala = analiza comportamentelor deviante

- cercetarea criminologica = analizarea comportamentelor deviante in raport de

fenomenul criminal



2) Notiunea de Criminalitate. Clasificarea Obiectiva

Criminalitatea = ansamblul faptelor penale comise intr-un spatiu si intr-o perioada

determinate

(a)

criminalitatea reala = ansamblul faptelor penale comise efectiv, indiferent daca elesunt cunoscute sau nu de organele justitiei penale

(b) cifra neagra a criminalitatii = ansamblul faptelor penale comise efectiv, dar care nu

ajung la cunostinta organelor justitiei penale

- factorii ce o genereaza sunt:

♦ abilitatea infractorului

♦ ineficienta organelor de cercetare penala

♦ pasivitatea victimelor

(c) criminalitatea aparenta = totalitatea faptelor cu aparenta penala ajunse la cunostinta

organelor de justitie penala

(d)

criminalitatea legala = faptele penale pt care s-a pronuntat o hotarare de condamnaredefinitiva

- se face distinctie fata de hotararile de achitare aferente criminalitatii aparente

- in criminalitatea legala sunt incluse in mod artificial si condamnarile definitive

nejustificate in urma unor erori judiciare



3) Cifra Neagra a Criminalitatii. Factorii ce o Genereaza. Posibilitati de Evaluare

Cifra neagra a criminalitatii = ansamblul faptelor penale care se comit efectiv, dar care nu

ajung la cunostinta organelor de justitie penala

CN = CR – CA

-

CR – criminalitatea reala- CA – criminalitatea aparenta

Factorii ce o genereaza:(a) abilitatea infractorului = comiterea unei fapte a. î. urmele materiale si rezultatul produs

socialmente periculos sa nu fie sesizat de organele penale

(b) ineficienta organelor de cercetare penala – include si organele care au drept atributii

controlul in diferitele domenii si care au obligatia de a sesiza organele de urmarire

penala in cazul constatatii unor infractiuni

-ineficienta decurge din:

♦ organizarea deficitara a organelor prin lipsa unor mijloace tehnice sau

alegerea gresita a unor obiective/prioritati in activitate

♦ incompetenta profesionala – incapacitatea functionarilor cu atributii incercetarea penala de a depista unele fapte penale comise

♦ incorectitudinea unor functionari – aspecte de comoditate/coruptie

(c)

pasivitatea victimelor – persoane care au suferit direct/indirect o vatamare produsa in

urma savarsirii unor fapte penale

- ele nu sesizeaza organele de urmarire penala si acestea din urma nu ajung la cunoasterea

autorului faptei

- situatii des intalnite:

♦ infractiuni contra patrimoniului - victimele nu sesizeaza organul pt ca acest

lucru ar duce si la raspunderea penala a lor (detinere ilegala de substante toxice,

stupefiante, materiale nucleare )

♦ infractiuni contra vietii sexuale – in particular viol, in urma carora persoanele

nu dezvaluie faptele de teama produsa de publicitatea procesului penal, reactia sotului, a

prietenilor, rudelor indepartate

Posibilitatile de evaluare a cifrei negre:

♦ anchetele de auto-confesiune – se realizeaza anumite chestionare personale pt

stabilirea faptelor comise si ramase nedescoperite (prin ancheta trebuie sa se asigure

secretul informatiilor deoarece, practic, persoanele isi marturisesc propriile infractiuni)

♦ anchetele de victimizare – desfasurarea in randul potentialelor victime pe

baza chestionarelor, fara ca faptele sa fie reclamate sau sa ajunga la cunostinta organelor

penale- ambele tehnici aparute in SUA (bninteles ) pot oferi o imagine cantitativa a

criminalitatii nedepistate si indicatii calitative referitoare la sursele cifrei negre



4) Practica Anticriminala

Practica anticriminala = sistemul mijloacelor aplicate de catre stat in scopul stapanirii

fenomenului criminal

-

practica anticriminala = al 2lea obiect al cercetarii criminologice, dupa fenomenulcriminal

-

trebuie facuta distinctia intre studiul stiintelor teoretice si cel al stiintelor practice

- studiul lui Giacomo Canepa presupune:

♦ cercetarea cauzelor comportamentului antisocial (independent de utilizarea in

practica)

♦ programarea metodelor adecvate pt prevenirea si tratamentul

comportamentului antisocial (studiul problemei urmarite in scopul utilizarii

practice a rezultatelor)

Continutul practicii anticriminale- exista 2 mijloace de lupta contra criminalitatii:

♦ mijloacele juridice – totalitatea normelor de drept ce contribuie direct/indirect lacombaterea si prevenirea fenomenului criminal

♦ mijloacele empirice – practicile institutionale (politie, parchet, instante de judecata,

penitenciar)

- prin combinarea celor 2 categ de mijloace rezulta 3 categ de domenii principale de lupta:

♦ domeniul dreptului penal si al aplicarilor lui concrete

♦ domeniul tratamentului delincventilor

♦ domeniul prevenirii criminalitatii

- decizia de a stapani fenomenul criminal apartine statului prin intermediul unei decizii

politice anticriminale



5) Modalitati de cunoastere in cercetarea criminological

(a) cunoasterea descriptiva – urmareste stabilirea caracteristicilor exterioare (aparente)

ale fenomenului criminal

♦ volumul criminalitatii = o evaluare cantitativa, nr -ul total de fapte penale comise

♦ structura criminalitatii = presupune o delimitare a acestuia in functie de diverselecateg de fapte penale ori alte criterii (este vorba de o cercetare cantitativa deoarece are

la baza comparatii numerice)

♦ dinamica privitoare la criminalitate = evolutia & variatia acestuia in timp si spatiu

- evolutia in timp – pe termen lung, variatiile sezoniere, miscarile accidentale

- variatia in spatiu – poate fi estimata in functie de diferitele teritorii luate ca termeni de

comparatie, fie in sens pur geografic, statal sau administrativ

(b) cunoasterea cauzala (etiologia criminala) – vizeaza aflarea cauzelor, conditiile &

factorii ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal

- suntem in prezenta, de aceasta data, a unei cunoasteri calitative, metodele utilizate

fiind pe masura scopului urmarit

-

explicatiile de natura cauzala (conditii, factori, cauze) pleaca de la premisa ca liberularbitru nu exista sau ca el are un rol limitat => comportamentul criminal este

determinat total sau partial

(c) cunoasterea dinamica – prin ea se urmareste intelegerea proceselor ce insotesc

“trecerea la actul criminal”, mecanismele interne ale acestuia

- este vorba de o cunoastere calitativa, ce tinde la explicarea conduitei criminale printr-o

succesiune de etape, avand o logica proprie

- conduita criminala este considerata a fi independenta de trecutul infractorului, de factorii

endogeni sau exogeni care ar fi putut actiona asupra acestuia, inainte de momentul trecerii

la act

- se considera ca omul are liber arbitru, capacitatea de a opta intre o conduita sau alta

(d) cunoasterea axiologica – presupune stabilirea dupa criterii stiintifice a valorii

mijloacelor aplicate in lupta impotriva fenomenului criminal (evaluarea stiintifica a

practicii criminale)

- cunoasterea axiologica urmareste stabilirea gradului de eficacitate al mijloacelor legale

utilizate in practica anticriminala



6) Metoda Empirica si Particularitatile ei in cercetarea criminological

- se regaseste n cadrul teoriei generale a cunoasterii fizice elaborate de J. Stuart Mill, cel

ce a abordat in mod sistematic problematica epistemologiei

Etapele ei – observarea faptelor (a)

- inductia ipotezei (b)- verificarea experimentala (c)

- metoda empirica include si metodele generale:

♦ inductia apartinand (b) si avand la baza observatia, permitand enuntarea unei ipoteze

♦ deductia – aferenta categ (c) – verificarea ipotezei pe baza unor faote noi sau a unui

nr sporit de observatii particulare

(a) observarea faptelor consta in faptul ca - perceptia directa a fenomenului criminal

este foarte rara si cu totul intamplatoare

(b) dpdv al “observatorului”, acesta “departe de a fi neutru, tinde sa se asocieze cu

realitatea pe care o observa” (orice criminolog este un delincvent potential...daca nu a

comis deja o infractiune)

(c)

verificarea experimentala – dupa cum remarca Enrico Ferri, “experimentul estefoarte dificil si adesea imposibil”

- in cercetarea criminologica exista si posibilitatea efectuarii unor experimente indirecte

prin stimularea unor situatii reale, spre ex, in cazul testelor efectuate in leg cu evaluarea

agresivitatii

- in ipoteza cercetarii, deseori se poate intampla, spre ex, ca formularea ipotezei sa

preceada unei observatii sistematice sau sa apara concomitent cu aceasta, dupa cum la fel

de bine se poate intampla ca prima etapa (observarea faptelor) sa fie si ultima, in acest caz

urmarindu-se doar simpla descriere a fenomenului, fara a se tinde la explicarea lui



7) Tehnicile macro-criminologice

= procedeele care permit obtinerea de date cu privire la criminalitate, masurarea acesteia

-

in principal sunt tehnici cantitative si ele servesc cunoasterii descriptive, dar sunt in

acelasi timp utile si cunoasterii etiologice

-

in tehnicile macro-criminologice se includ urm procedee:(a) statisticile criminale = tehnici prin care se evalueaza si se exprima numeric

diferite categorii de criminalitate (tehnici cantitative)- statisticile criminale pot fi impartite in:

♦ statistici oficiale – realizate de politie, parchete, instantele de judecata, adm

penitenciarelor, etc.

♦ statistici private – realizate de cercetatori individuali, fie de grupuri de

asociatii nonguv cu preocupari in acest sens

- dintre tehnicile de cercetare criminologica, statisticile criminale sunt cele mai frecvent

utilizate, avand o importanta deosebita in cercetarea criminologica, dar si in politica

anticriminala

-

se impune semnalarea caracterului relativ al acestor tehnici, care doar in aparenta suntfoarte exacte

- dintre factorii obiectivi (involuntari) care produc efecte asupra datelor statistice

amintim – modificarile intervenite in legislatie, in sistemele de inregistrare si

prelucrare a datelor si eventualele erori de inregistrare, precum si fluctuatiile

intervenite in activitatea organelor represive in functie de care diversele fapte pot

ramane in zona cifrei negre sau pot migra spre una din celelalte 2 categ de

criminalitate

- dintre factorii subiectivi (intentionati) amintim – falsificarea datelor, prezentarea

trunchiata a datelor si punerea in lumina cu precadere a anumitor cifre, campaniile

anti-x intractiune ce conduce la cresterea criminalitatii aparente relative la acele

infractiuni

(b) tehnicile de evaluare a cifrei negre – anchetele de auto-confesiune si anchetele de

victimizare, cu ajutorul carora se pot avansa unele estimari probabile cu privire la

volumul criminalitatii reale

(c) estimarile privind costul criminalitatii – tehnici constand in evaluarea prejudiciilor

materiale cauzate prin comiterea diverselor infractiuni, la care se adauga si evaluarea

cheltuielilor necesare intretinerii si functionarii aparatului represivo-preventiv



8) Tehnicile micro-criminologice

= procedeele ce permit obtinerea unor date cu privire la aspectul individual al fenomenului

criminal (crima si criminalul)

- ele sunt tehnici cantitative si servesc atat cunoasterii etiologice, cat si celei dinamice

-

includem in aceste tehnici urm procedee:(a) examenul clinic – observarea delincventului condamnat aflat la locul de detentie

-

consta in controlul medical (general patologic, psihiatric si eventual psihanalitic),

studierea dosarului de personalitate intocmit in cursul procesului penal si poate si

succedat de o ancheta sociala completa

(b) biografiile criminale = procedee de investigare a trecutului delincventului realizate

prin interviuri cu acesta si prin exploatarea oricaror alte surse cu caracter biologic (fise

medicale, cazier juridic, acte civile, etc)

- cateodata sunt folosite si marturisirile condamnatilor prin care acestia descriu propriul

trecut dintr-o pornire sincera si dezinteresata

- aceste autobiografii au prezentat interes pt primii criminologi (Lombroso, Lacassagne)

(c)

studiile de urmarire = procedee destinate a observa devenirea criminalului, evolutiaacestuia pe o perioada lunga de timp (5-15 ani) dupa efectuarea pedepsei

- studii de acest gen au fost cele ale sotilor Sheldon si Eleonor Glueck in SUA

(d) studiile de cohorte = procedee destinate a sesiza devenirea colectiva a unui ansamblu

de subiecti, apartinand unor categorii diferite, respectiv “cohorte”

–

sunt inspirate de studiile de urmarire, cu care se aseamana intr-o oarecare masura

– in criminologie, termenul de cohorte se refera mai dea la alte genuri de evenimente,

precum – anul de condamnare, anul de eliberare din penitenciar, etc

– studiile prin cohorte reprezinta in opinia unor autori - mai mult decat o tehnica, o

noua metodologie, avand in vedere ca opereaza cu o categorie analitica ce permite,

prin studiul succesiunuii de evenimente traite in cursul timpului de fiecare membru al

cohortei, caracterizarea devenirii “colective” a ansamblului de subiecti ce formeaza

aceasta cohorta



9) Scopul si Functiile Cercetarii Criminologice

1) (a) scopul imediat = cunoasterea fenimenului criminal in toata complexitatea lui, prin

stabiliarea cauzelor si a conditiilor care il determina si respective il favorizeaza,

precum si a proceselor care il caracterizeaza

(b) scopul mediat = optimizarea practicii anticriminale prin stabilirea celor mai eficientemijloace, juridice sau empirice utilizate in lupta impotriva fenomenului criminal

- cercetarea criminologica poate sa conduca sper umanizarea reactiei sociale fata de

fenomenul criminal, aceasta tendinta reprezentand, de altfel, aspectul cel mai important

legat de finalitatea cercetarii criminologice, un supra-scop al acesteia

2) – intr-o delimitare cu caracter general, cercetarea criminologica indeplineste 2 functii,

una teoretica si una practica, in consonanta cu delimitare intre cercetarea fundamentala

si cea aplicativa si cu delimitarea intre scop imediat, mediat, pe care le urmareste

- intr-o clasificare s-a retinut functia teoretico-explicativa si functiile aplicativa si

prospectiva

-

intr-o alta clasificare s-a retinut:(a) functia descriptiva – ce corespunde stabilirii caracteristicilor generale ale

fenomenului criminal

(b) functia explicativa – descifrarea naturii, a cauzelor si a conditiilor care determina si

favorizeaza comportamentul criminal

(c) functia predictiva – ce presupune anticiparea evolutiei fenomenului criminal in timp

si spatiu

(d) functia profilactica – raspunde necesitatii gasirii celor mai eficiente remedii in leg cu

fenomenul criminal



10) Controlul Fenomenului Criminal

- control = cunoasterea fenomenului criminal + stapanirea acestuia

-

criminologia, alaturi de dr penal si politica anticriminala, ocupa un loc aparte in cadrul

stiintelor criminale, prin contributia lor esentiala la asigurarea controlului asupra

fenomenului criminal- raporturile stranse existente intre cele 3 categ de preocupari duc la formarea unui

veritabil sistem de control

- structura sistemului este redat la pag 61 din carte printr-o reprezentare grafica

- in acesta sunt analizate 2 circuite:

(a) I1 – criminologia teoretica analizeaza fenomenul criminal, date ce sunt trimise stiintei

politicii anticriminale, pe baza carora se realizeaza proiecte de strategie transmise

ulterior factorilor de decizie

- proiectele se transforma in decizii de politica anticriminala si sunt aplicate prin

intermediul unor mijloace grupate in 3 domenii din care rezulta anumite raspunsuri

specifice, care vor actiona pozitiv/negativ asupra fenomenului criminal

(b)

I2 – denumit si circuit de corectie, in care intervine criminologia aplicativa- cele 2 circuite presupun un flux continuu si o portiune de traseu comun, in sensul ca

datele cu privire la fenomenul criminal si cele privind evaluarea practicii anticriminale

trebuie sa fie in permanenta reinnoite si reunite intre ele pt gasirea celor mai bune

strategii, care vor fi la randul lor reevaluate si asa mai departe

- in realitate, apar o serie de disfunctionalitati – precaritatea ori chiar lipsa rezultatelor in

cercetarea criminologica, indiferenta factorilor de decizie fata de rezultatele pertinente ale

cercetarii criminologice



11) Principalele idei din opera lui Beccaria

♦ codificarea riguroasa a delictelor si a pedepselor, necesitatea elaborarii unui corp de legi

scrise, clare si accesibile

- aceasta idee sustine pr legalitatii delictelor si pedepselor “nullum crimen, nulla poena

sine lege” - Beccaria enunta cele 3 garantii majore pe care pr legalitatii le presupune:

(a) cetateanul nu poate fi limitat in dr sale individuale decat prin vointa legiuitorului

(b) cetateanul trebuie sa fie protejat impotriva abuzurilor puterii

(c) cetateanul trebuie sa cunoasca ce este permis/interzis

♦ justificarea pedepsei prin caracterul ei retributiv, descurajant si prin urmare util pt

consevarea ordinii sociale

-

consecvent ideii de liber arbitru, Beccaria sustine necesitatea existentei unor pedepse

proportionale cu delictul, sanctiunea sa apara ca o justa rasplata pt fapta comisa si sa

nu urmareasca o chinuire a vinovatului

♦ necesitatea aplicarii unor pedepse moderate, dar sigure (certe) si prompte – Beccaria atrage

atentia ca violenta pedepselor este contagioasa si determina cresterea violentei incomportamentele individuale, considerand ca salbaticia pedepselor este inumana si inutila

♦ desfiintarea pedepsei cu moartea – Beccaria publica o lucrare in care solicita abolirea

acesteia

- el admite 2 situatii in care moartea ar fi necesara – in perioada de anarhie si dezordine,

cand o persoana prin reputatia ei ar putea reprezenta un pericol pt stat si cazul in care

comiterea de noi crime nu ar putea fi impiedicata

♦ introducerea sistemului acuzatorial in procedura penala, necesitatea la judecata si probel e sa

fie publice – Beccaria critica ierarhia probelor si sugereaza ca la baza aprecierii judecatorului

nu poate sta decat intima sa convingere; critica de asemenea depunerea juramantului de catre

inculpat, considerand ca acesta este contradictoriu in cazul in care exista vinovatie

♦ desfiintarea torturii ca procedeu de ancheta, ca mijloc de obtinere a probelor, considerand ca

tortura este inumana, inutila, ineficienta juridic

♦ necesitatea prevenirii delictelor – Beccaria trateaza un paragraf separat la finalul cartii sale –

“mijloace de prevenire a crimelor”, ajungand la concluzia ca “merita mai mult a preveni

crimele, decat a le pedepsi”



12) Actualitatea ideilor lui Beccaria

- multe din ideile exprimate de Beccaria au ramas, cel putin partial, simple deziderate, de

unde si caracterul lor mereu actual

♦ referitor la pr legalitatii, constatam ca acesta se afla inscris in codurile penale, chiar si in

constitutiile majoritatii statelor- necunoasterea dispozitiilor legale este insa si in prezent o realitate ce are 2 surse

majore:

(a) lipsa de claritate a unor incriminari al caror sens este de multe ori inaccesibil

specialistilor, nu numai destinatarilor comuni

(b) inflatia legislativa in materie penala care duce la o imposibilitate practica a

cunoasterii unor dispozitii legale

♦ punerea accentului pe caracterul retributiv si descurajant al pedepsei a reprezentat o

constanta a politicii represive, in pofida unor modificari intervenite in legislatiile penale, ca

urmare a scolii pozitiviste

♦ ineficienta sporirii pedepselor si eficienta certitudinii aplicarii lor au fost demonstrate de

cercetari criminologice recente, confirmand intuitile lui Beccaria♦ in ciuda faptului ca la nivel national pedeapsa cu moartea a fost abrogata, la nivel mondial

dezbaterea cu privire la acest subiect ramane deschisa si astazi

♦ dpdv procedural, persista sciziunea intre sistemul acuzatorial si cel inchizitorial sau mixt,

specific Europei Continentale

-

acesta din urma contine inca faza urmaririi penale, care pastreaza intr-o anumita

masura un caracter secret

♦ tortura ca mijloc de ancheta, desi ilegala, continua sa fie practicata in proportii

ingrijoratoare, fapt ce a determinat incheierea unor conventii europene si internationale

♦ prevenirea criminalitatii reprezinta si astazi o componenta esentiala in cadrul politicilor

anticriminale, fiind elaborate diverse tactici si strategii



13) Principalele Scoli Criminologice

(a) scoala geografica (cartografica) – reprez – belgianul Quetelet si francezul Guerry

-

Quetelet, pe langa matematica, fizica, astronomie si meteorologie, este preocupat de

problemele de ordin social si implicit de cele legate de fenomenul criminal

-

Guerry - jurist in formatie – director al departamentului de statistica penala de la MinJustitiei in Franta

-

aman2, constata ca nici saracia, nici instructia scolara nu au o influenta directa asupra

dinamicii criminalitatii

- cei 2 cercetatori ajung la concluzia ca – infractiunule impotriva persoanelor predomina

in regiunile sudice si in timpul sezonului cald, iar infractiunile patrimoniale predomina

in regiunile nordice si in timpul sezonului rece (aceasta constatare a fost denumita

“Legea termica a criminalitatii”)

(b) scoala lyoneza – reprez – Alexandre Lacassagne – prof de medicina legala la

Universitatea din Lyon

- acesta pune accentul pe factorii sociali in stabilirea etiologiei criminale, fiind totusi un

admirator secret al lui Lombroso pt criticarea caruia si-a consacrat aproape intreagaenergie

(c) scoala socialista – reprez Marx si Engels

-

conform conceptiei marxiste, inegalitatea economica genereaza criminalitatea si cum

inegalitatea economica este considerata o insusire proprie a regimului capitalist,

rezulta ca insusi capitalismul naste criminalitatea

- criminologia marxista considera ca inaintarea pe calea comunismului va duce in mod

inevitabil la disparitia fenomenului criminal

(d) scoala interpsihologica – reprez – francezul Gabriel Tarde ce pune bazele

psihosociologiei si ale criminologiei franceze

- in construirea propriilor explicatii, acesta porneste de la o critica obiectiva a teoriei

lombrosiene, precum si de la o analiza pertinenta a datelor statistice

-

teoria lui Tarde se fondeaza pe constatarea potrivit careia raporturile interumane sunt

guvernate de un fapt social fundamental – imitatia, fiecare individ dobandind un

comportament potrivit cutumelor acceptate de mediul sau

(e) scoala sociologica – reprez – sociologul francez Emile Durkheim

- acesta considera crima un fenomen de normalitate sociala, chiar un “factor de sanatate

publica”, plecand de la ipoteza ca nu a existat si nu exista societate care sa nu

cunoasca fenomenul criminal

- imposibilitatea realizarii pe cale legala a idealurilor propuse de individ (si unanim

acceptate in societatile industrializate) poate duce la incalcarea normei



14) Premisele Pozitivismului Italian

- imprejurarile ce au favorizat aparitia pozitivismului sunt:

♦ semiesecul scolii clasice, respectiv neputinta acesteia de a propune solutii valabile pt

limitarea fenomenlui criminal

-

in acest context, scoala pozitivista apare ca o continuare a scolii clasice, dar sio replica la aceasta

-

raporturile dintre cele 2 orientari sunt foarte sintetizate de Enrico Ferri in

parte introductiva a Sociologiei Criminale

♦ dezvoltarea cercetarii stiintifice in general si, in particular, aplicarea metodei

inductiei pozitive, o caracteristica a sec al 19-lea

- de asemenea doctrina evolutionista a exercitat o influenta considerabila

asupra ideilor pozitivistilor italieni

- alaturi de aceasta, studiile realizate de Gall si Morel au influentat direct si

decisiv cercetarile lui Lombroso, dar si pe ceilalti reprez ai pozitivismului

- potrivit afirmatiilor lui Gall, exista 3 zone care ar putea interesa fenomenul

criminal:♠ prima se situeaza in spatele canalului auditiv extern si corespunde

instinctului de aparare

♠ a 2a se plaseaza deasupra canalului auditiv si ar corespune unor tendinte

spre omor

♠ a 3a se situeaza in partea mijlocie a arcului frontal, la nivelul arcadei

sprancenoase si corespunde instinctului de proprietate si tendintei de furt

-

Morel, medic psihiatru, realizeaza un tratat despre degenerescentele fizice,

intelectuale, morale

- acesta considera degenerescentele o maladie ereditara, ce are drept efect o

deviere a individului de la tipul normal

-

el trateaza pe larg problema nebuniei morale

♦ explicatiile anterioare ori contemporane cu privire la fenomenul criminal, grupate in

Scolile Criminologice, explicatii ce au constituit puncte de reper importante pt

cercetatorii italieni



15) Etapele Teoriei Anormalitatii Biologice

(a) prima etapa - se pune accentual pe natura atavica a criminalului – ipoteza se bazeaza

pe existenta fosetei occipitale si a unor stigmate, ceea ce a creat doctrina criminalului

nascut

(b)

a 2a etapa - se studiaza raportul intre degenerscenta si criminalitate – constatareaacestei legaturi ia in calcul numeroasele anomalii morfologice si functionale de natura

degenerative, ce au fost sesizate in cursul cercetarilor efectuate pe criminali (se pune

accentual pe nebunia morala)

(c) a treia etapa corespunde cu explicatiile in care criminalitatea este inteleasa ca forma a

epilepsiei – ipoteza se intemeiaza pe supozitia ca, in cazul anumitor persoane,

impulsurile violente si irezistibile spre crima sunt echivanetul convulsiilor epileptice

- in teoria lombrosiana, fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica

bazata pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica

16) Importanta Operei lui Lombroso

♦ el a fost primul care a facut ca studiul criminalului sa treaca de la faza metafizica la studiul

stiintific

♦ cercetarile lombrosiene au constituit punctul de plecare al unor numeroase investigatii

stiintifice cu privire la fenomenul criminal

♦ analiza minutioasa a trasaturilor criminalului a facut ca Lombroso sa fie considerat un

precursor al biotipologiei

♦ opera lombrosiana contine constatari deosebit de utile si inca actuale, cum ar fi de exemplu

cele referitoare la infractorii bolnavi mintal, la alcoolism, la structura organizatiilor criminale

♦ contributia fundamentala a lui Cesare Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice

consta in negarea ideii de liber arbitru si implicit a celei de raspundere morala, ca temei al

represiunii (creatorul omului criminal a fost in realitate creatorul criminalului OM, o fiinta

neputincioasa in fata unui destin biologic ostil)

- in pofida criticilor numeroase ce i-au fost aduse, Lombroso reprezinta o figura marcanta a

gandirii criminologice



17) Teoria Anormalitatii Morale

- intreaga constructie elaborata de Garofalo porneste de la conceptul de delict natural,

care la randul lui sta la baza intelegerii notiunii de crima

- desi magistrat, Garofalo porneste de la premisa ca notiunea de crima trebuie privita

dpdv sociologic si nu juridic si pt acest lucru este necesara distinctia intre delictenaturale si delicte contraventionale

-

delictele contraventionale sunt creatii ale legiuitorului, au un caracter conjunctural si

sunt variabile in timp si spatiu, ceea ce genereaza relativitatea legii penale

- delictele naturale se caracterizeaza prin invariabilitate in timp si spatiu

- crima = o actiune daunatoare care raneste acele sentimente pe care le numim simtul

moral al unei colectivitati umane

- Garofalo considera ca singurele sentimente care au importanta pt morala sociala

sunt cele altruiste, categorii in care intra 2 sentimente constante – mila si

probitatea (cinstea)- elementul de imoralitate necesar pt ca un act daunator sa fie considerat drept criminal

de catre opinia publica este vatamarea acelei parti a simtului moral care consta insentimentele altruiste fundamentale – mila si probitatea

- aceasta vatamare nu trebuie sa atinga partea superioara a acestor sentimente, ci masura

medie in care acestea sunt posedate de o colectivitate si care este indispensabila pt

adaptarea individului la societetate (crima = delict natural)

-

crima = specie determinata de imoralitate

- Garofalo considera ca anormalitatea criminalului trebuie cautata in zona simtului

moral

- criminalul este anormal si se diferentiaza fata de concetatenii sai prin lipsa anumitor

sentimente si a anumitor dezgustari, aceasta lipsa fiind asociata unui temperament

special sau unei absente a energiei morale

-

admitem o zona intermediara intre delincventi si oamenii normali si introducem

aici ofensele mai putin grave aduse sentimentului de mila, toate acelea care nu pot fi

atribuie unei cruzimi instinctive, ci mai curand duritatii, care deriva in principal din

lipsa de educatie sau de retinere conventionala

- in cadrul tipului criminal conceput, Garofalo stabileste 4 categ – asasinii, violentii,

necinstitii, cinicii



18) Importanta Operei lui Garofalo

♦ opera lui Garofalo reprezinta punctul de plecare al teoriilor psiho-morale

-

in tipologiile criminale contemporane, indiferenta afectiva pe care Garofalo a pus

accent deosebit, este o trasatura a personalitatii criminale retinuta frecvent

-

de asenenea, in opera acestuia se regasesc aspecte interesante in leg cu influentelesocio-economice asupra criminalitatii

♦ Garofalo constata ca instructia scolara nu are efect direct benefic asupra fenomenului

criminal, considerandu-se ca scaderea nr-ului de analfabeti nu duce, asa cum se credea la

acea vreme, la scaderea nr-ului de infractiuni, ci la cresterea nr-ului de infractori

alfabetizati

♦ acesta mai considera ca religia poate avea efecte benefice, numai in cazul in care

perceptele morale sunt receptate in copilarie

♦ contributia cea mai importanta a lui Garofalo la dezvoltarea gandirii criminologoce

consta in introducerea notiunii de “temibilita” sau periculozitate a infractorului

- acesta a enuntat principiul inca din 1877 conform caruia pedeapsa trebuie sa fie

proportionala cu periculozitatea criminala, aceasta din urma reprezentand reperul principal la stabilirea felului si cuantumului pedepsei

- pe langa crearea notiunii de periculozitate, Garofalo detine prioritatea si in sublinierea

necesitatii efectuarii de anchete sociale cu privire la infractor



19) Tipurile de Criminal. Factorii Criminogeni

(a) criminalii nebuni – intra in aceasta categ toate cazurile patologice, respectiv diversele

maladii (idiotism, diferite manii, epilepsia)

(b) criminalii nascuti – sunt cei la care se regasesc, de o maniera transanta,

caracteristicile speciale (stigmatele) relevate de antropologia criminala (mareamajoritatea este alcatuita din criminali nascuti sau criminali din obisnuinta)

(c) criminalii obisnuiti – se caracterizeaza prin slabiciune morala, la care se adauga si

stimuli ai circumstantelor si mediului corupt (cel mai adesea incep cariera la o

varsta frageda si comit infractiuni contra proprietatii; de asemenea, detentia nu ii

amelioreaza, ci ii degradeaza psihic)

(d) criminalii de ocazie – cei care nu au primit de la natura o tendinta spre delict, dar care

sunt impinsi sa comita fapte penale de unele conditii legate de mediul fizic si social

(e) criminalii din pasiune – reprezinta o varietate a criminalilor de ocazie, sunt foarte

rari in comparatie cu celelalte categ si comit de regula atentate contra persoanei, au un

temperament sangvin sau nervos si o sensibiliatte exagerata

Factorii Criminogeni:

(a) factorii antropologici sau individuali ai delictului divizati in:♦ constitutia organica a individului (unde intra toate anomaliile organice ale

craniului, creierului, etc.)

♦ constitutia psihica a criminalului (unde sunt incluse anomaliile inteligentei si

sentimentelor, mai ales ale simtului social-moral)

♦ caracteristicile personale ale criminalului (varsta, sex, starea civila, profesie,

domiciliu, etc.)

(b) factorii fizici (cosmo-telurici) – ce cuprind cauzele apartinand mediului fizic –

climat, natura sol, anotimpuri, temperatura anuala, conditii atmosferice

(c)

factorii sociali – rezulta din mediul social in care traieste delincventul – nivelul

opiniei publice si al religiei, structura familiei si a sistemului educational, alcoolismul,

organizarea economica si politica, a administratiei publice, a justitiei etc.



20) Importanta Operei lui Enrico Ferri

- Ferri este primul om de stiinta care a exprimat intr-un mod foarte clar o viziune

complexa asupra etiologiei crimei, elaborand o teorie multifactoriala, contributia sa la

dezvoltarea gandirii criminologice trecand insa dincolo de aceasta teorie

-

ulterior analizarii crimei, acesta trece la analiza criminalitatii- Enrico Ferri a elaborat un adevarat program de reforma sociala

-

una din cele mai importante contributii in dezvoltarea gandirii criminologice este

adusa de formularea teoriei pozitiviste a raspunderii penale

- Ferri neaga ideea de liber arbitru, pe care o considera o pura iluzie, critica ideea de

liber arbitru absolut si teoriile neo-clasice prin care se sustine existenta unui liber

arbitru limitat relativ

-

toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca omul actioneaza cum simte si

nu cum gandeste („eu vreau” constata o situatie, dar nu o creeaza)

- negand liberul arbitru, acesta neaga implict raspunderea morala, punandu-se in

discutie temeiul raspunderii penale

-

Ferri inlocuieste raspunderea morala cu cea sociala, prin care se intelege o obligatie aindividului fata de societatea in care traieste (actele ii sunt imputabile intrucat traieste

in societate)

-

opiniile lui Ferri au readus in discutie problema prevenirii delincventei si au antrenat o

serie de modificari legislative in domeniul penal

-

in acelasi timp, teoria etiologica multifactoriala elaborata de acesta a dat o noua

orientare cercetarii criminologice, teoriile etiologice moderne nefacand abstractie de

explicatiile savantului italian

21) Cele 5 Caracteristici ale Pozitivismului Italian

♦ studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si, in mod corelativ,

contestarea viziunii abstracte asupra crimei

♦ formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal, pe metoda inductiei

pozitive, si renuntarea la deductia apriorica, speculativa

♦ negarea liberului arbitru si inlocuirea acestei idei cu cea a determinismului bio-psiho-social

♦ inlocuirea ideii de raspundere morala cu cea de raspundere sociala

♦ justificarea activitatii juridico-penale prin ratiuni de aparare sociala, ceea ce presupune

masuri de protectie (reparatorii, eliminatorii) si masuri de prevenire (educative, curative)

22) Caracteristicile Teoriilor Etiologice Moderne

♦ admit in unanimitate ideea ca fenomenul criminal are o cauzalitate multipla, astfel spus ca

reprezinta un fenomen multifactorial

♦ diversele teorii etiologice s-au ocupat fiecare in mod prioritar de o anumita categ de factori

care au fost considerati preponderenti – biologici, morali, sociali (fara ca prin aceasta sa se

nege caracterul multifactorial)

♦ toate aceste teorii pleaca de la premisa ca si comportamentul criminal, ca si celelalte

conduite umane, prezinta o componenta psihologica importanta si, de aceea, teoriile etiologice

moderne au un element comun – factorul psihologic



23) Teoria Bio – Tipologica

- aceasta terorie cuprinde mai multe variante ce au ca element comun sustinerea ideii

potrivit careia exista o corelatie intre activitatea criminala si biotip (tipul biologic)

- Ernest Kretschmer, psihiatru german, observa existenta unei relatii precise intre unele

tipuri morfologice si anumite tulburari pshice

Categorii:

(a) tipul picnicomorf (sau picnic) – indivizii corpolenti, scunzi, cu extremitatile scurte,

fata rotunda, calvitie, adeseori inteligenti si expansivi (ei se caracterizeaza printr-o

criminalitate tardiva si vicleana – inselaciune, frauda)

(b) tipul leptomorf (sau astenic) – indivizii inalti, slabi, cu chipul prelung, dotati divers

dpdv intelectual, interiorizati (se caracterizeaza printr-o criminalitate precoce si o

tendinta spre recidiva – infractiunile comise fiind de obicei patrimoniale – furt, abuz

de incredere)

(c) tipul atletomorf (sau altetic) – cu un sistem osteo-muscular puternic, oscileaza intre

sentimentalism si brutalitate, se caracterizeaza printr-o criminalitate brutala (omoruri,talharii) si o tendinta spre recidiva indiferent de varsta

(d) tipul displastic – indivizi inapoiati in plan psihic si morfologic, cel mai adesea foarte

slabi, cu deficiente ale caracterelor sexuale ori cu malformatii corporale (debili

mintali, schizofreni) si comit de regula, delicte sexuale, incepandu-si cariera criminala

de obicei dupa 18 ani si fiind expusi recidivei

24) Teoria Genetica

- teoria generica mai este numita si teoria aberatiilor cromozomiale

- cariotipul uman presupune 46 de cromozomi dispusi in 23 de perechi din care 22

reprezinta “soma” (partea neproductiva) si o pereche reprezinta “goma” (partea care

asigura reproducerea), alcatuita din cromozomi sexuali

- sexul genetic este dat de prezenta sau absenta unui cromozom particular, notat in mod

conventional ku Y, a. î. formula genetica femeiasca este 46 XX, iar cea barbateasca 46

XY

- anomaliile cromozomiale depistate cel mai frecvent la delincventi sunt in legatura cu

cromozomii sexuali (germenul)

Categorii de anomalii:♦ o prima anomalie esta aparitia suplimentara a unui cromozom de tip X, care

conduce la formula XXY, anomalie denumita “Sindromul Klinefelter” -

subiectii au o aparenta masculina, sunt inalti si slabi, prezinta o pilozitate pubiana de

tip feminin, au barba rara sau absenta

- dpdv psihic, se caracterizeaza prin pasivitate, timiditate, tendinte spre ipohondrie si

depresie, deseori prezinta diferite tulburari mentale

- prezinta o tendinta usor accentuata spre infractiuni de natura sexuala, pedofilie,

exhibitionism, furt din considerente fetisiste

♦ o a 2a anomalie – aparitia unui Y suplimentar care duce la formula 47 XYY

(“cromozomul crimei”) -

sunt inidvizi cu o aparenta masculina, deseori foarte inalti (peste 1,80 m), uneori

prezinta anomalii in configuratia urechilor, miopie, calvitie avansata

-

predispozitia spre crima este mai accentuata decat in cazul Sindromului Klinefelter- aparitia lor se asociaza in mod frecvent cu fapte violente, chiar omucideri



25) Teoria Constitutiei Criminale

- reprezentantul acestei teorii este criminologul italian Benigno, profesor la

Universitatea din Roma, realizator al lucrarii “Teoria de antropologie criminala”

- constitutie criminala = o stare de predispozitie specifica spre crima, altfel spus,

capacitatea care exista in anumiti indivizi de a comite acte criminale, de regula grave,in urma unor instigari exterioare

-

pentru di Tullio, studiul crimei este intotdeauna biosociologic

Factorii care duc la formarea personalitatii criminale:♦ ereditatea, cu toata influenta sa puternica (aceasta trebuie considerata ca o posibilitate

sporita, iar nu ca o determinare absoluta)

♦ unele disfunctionalitati cerebrale, hormonale

♦ varsta si crizele biologice pe care le antreneaza – pubertatea, procesele involuntare ale

imbatranirii

-

dupa analiza de factori, di Tullio conchide – se poate afirma ca predispozitia sprecrima este expresia unui ansamblu de conditii organice si psihice, ereditare,

congenitale sau dobandite care, diminuand rezistenta individuala la instigari

criminogene, permite individului sa devina criminal

26) Teoria Asociatiilor Diferentiate (cele 9 coordonate)

- explicatia actului criminal presupune in viziunea criminologului american Sutherland urm

coordonate:

(a) comportamentul criminal este invatat, el nu este ereditar, iar cel care nu a primit o

pregatire criminala nu inventeaza crima

(b) invatarea se realizeaza in contact cu alte persoane, printr-un proces complex de

comunicare

(c) invatarea are loc mai ales in interiorul unui grup restrans de persoane

(d) procesul de invatare presupune asimilarea tehnicilor de comitere a infractiunilor, orientare

mobilurilor, a tendintelor impulsive, a rationamentelor si atitudinilor

(e) orientarea mobilurilor si a tendintelor impulsive este in functie de interpretarea favorabila

sau defavorabila a dispozitiilor legale

(f) un individ devine criminal daca interpretarile defavorabile respectului legii domina

interpretarile favorabile

(g) asociatiile diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei, intensitatii

(h) formatia criminala prin asociatie nu se dobandeste doar prin imitatie(i) comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu se explica

prin aceasta



27) Teoria Anomiei

- sociologul american Robert K. Merton formuleaza o teorie bazata pe conceptul de

anomie in lucrarea “Teoria sociala si structura sociala”

- Merton isi insuseste conceptia lui Durkheim potrivit careia criminalitatea este o

problema intim legata de structura sociala si variaza in functie de ea- anomia este conceputa ca o stare sociala de absenta ori de slabire a normei, ceea ce

duce la o lipsa de coeziune intre membrii comunitatii

- pt explicarea conceptului de anomie se au in vedere 2 termeni:

♦ cultura – ansamblul valorilor ce guverneaza conduita indivizilor in societate

si desemneaza sopurile spre care acestia trebuie sa tinda

♦ organizarea sociala – ansamblul de norme si institutii care reglementeaza

accesul la cultura si indica mijloacele autorizate pt atingerea scopurilor

- starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile

propuse si mijloacele legitime, accesibile pt anumite categ sociale

- aceste categ defavorizate recurg la mijloace ilegale, la criminalitate pt satisfacerea

scopurilor propuse de cultura ambianta- se intalneste cu precadere in cazul infractiunilor patrimoniale comise cu intentie

- se constata de asemenea existenta unei leg directe intre tendinta spre delincventa la

unii minori si anomia familiala, fiind desemnata starea de confuzie sau absenta

consensului cu privire la normele de conduita

-

alte cercetari scot la iveala faptul ca delincventa din obisnuinta este legata mai mult de

slabirea normelor decat de conflictul de norme, in timp ce delincventa ocazionala si

cea a adolescentilor este favorizata mai mult de conflicte de norme, decat de slabirea

acestora



28) Contributia lui FREUD la Dezvoltarea Gandirii Criminologice

♦ in ceea ce priveste explicatiile privind structura si functionarea aparatului psihic in gandirea

freudiana, acestea parcurg 2 faze:

(a) initial, Freud a considerat ca cele 3 instante ale vietii psihice sunt – inconstientul,

preconstientul si constientul (acesta explicand si teoria actelor ratate si etiologianevrozelor, a viselor)

(b) ulterior, elementele structurate ale psihicului devin – sinele, eul si supraeul

♦ explicatiile privind etiologia nevrozelor admit existenta a 3 factori a caror actiune intervine

la persoanele bolnave:

(a) predispozitiile ereditare

(b) influenta unor evenimente din prima copilarie – a caror influenta este socotita

hotaratoare in conceptia lui Freud (in aceasta perioada instinctul sexual parcurge

mai multe faze)

(c) renuntarea reala (diferite frustrari provocate individului de mediul social si mai

ales de cel moral)

♦ referirile directe la fenomenul criminal nu abunda in opera freudiana, deoarece el nu a fost preocupat in mod nemijlocit cu acest subiect

- Freud analizeaza unele tabuuri, dintre care unele cu relevanta criminologica (uciderea,

incestul), considerand ca transgresarea acestora reprezinta satisfacerea unor dorinte

refulate

-

el proiecteaza “complexul oedipian” la scara umanitatii – pacatul originar consta in

uciderea tatalui si posedarea mamei, crime ce au dat omenirii o perpetua constiinta a

vinovatiei

- crima apare ca expresie a instinctului sexual gresit canalizat, a complexului oedipian

- instinctul = o tendinta inerenta a organismului viu de a reproduce o stare din trecut la

care el a fost obligat sa renunte, sub influenta fortelor exterioare perturbatoare

-

erosul = categ instinctelor vietii care tind la complicarea si mentinerea acesteia

- thanatos = categ instinctelor mortii avand functia de a readuce organismul la starea

anorganica

29) Teoria Criminalului Nevrotic

- apartine criminologilor Fr. Alexander si H. Staub, criminologia fiind clasif in urm categ:

♦ criminalitate imaginara – care transpare in vise, fantezii sau acte ratate

♦ criminalitate ocazionala – specifica persoanelor si situatiilor in care Supraeul suspenda

instanta sa morala, in urma unei vatamari sau a unei amenintari iminente pt Eu (santaj,

amenintari, etc.)♦ criminalitate obisnuita – categ ce cuprinde 3 tipuri de criminali:

(a) criminalii organici – a caror personalitate tine de pshiatria clasica (bolnavii

mintali ce prezinta alterari ale capacitatii de discernamant ori lipsa acestuia)

(b) criminalii normali – sanatosi dpdv psihic, dar socialmente anormali (fac parte de

obicei dintr-o colectivitate criminala si se comporta confrom moralei acesteia; nu

prezinta conflict intre EU si SUPRAEU)

(c) criminalii nevrotici – actioneaza in functie de mobiluri inconstiente (Eu-ul este

invins de Sine, care scapa determinarii Supraeului (se constata un sentiment de

vinovatie, insotit de angoasa pedepsei; criminalul nevrotic resimte pedeapsa ca pe

o justificare morala, ca o autorizare a recidivei)



30) Trasaturile Nucleului Personalitatii Criminale

(a) egocentrismul – tendinta subiectului de a raporta totul la sine insusi

(b) labilitatea – o lipsa de prevedere, o deficienta in timp, o instabilitate

(c) agresivitatea – o paleta foarte larga de tendinte, mergand de la simpla afirmare a

eului, pana la ostilitate (ea se manifeste printr-un dinamism combativ, care are cafunctie invingerea si eliminarea obstacolelor si dificultatilor care bareaza drumul

actiunilor umane)

(d) indiferenta afectiva (sau insensibilitatea morala) reprezinta acea trasatura negativa

prin care individul este impiedicat de a incerca emotii si inclinatii altruiste si simpatice

(el este dominat de un egoism si raceala fata de aproapele lui)

-

cele 4 componente nu trebuie analizate in mod individual

- reunirea tuturor componentelor, precum si legaturile dintre acestea, dau un caracter

particular personalitatii in ansamblul ei

31) Traseul Criminal – Modelul Arborelui

- printre modelele cu caracter general, cel mai cunoscut este cel elaborat de sociologul

american Albert Cohen

- acesta utilizeaza termenul “devianţă” intr -un sens larg, ce include si comportamentul

criminal, punand accent pe factorii sociali asupra devianţei

- Cohen considera ca nici factorii sociali si nici cei legati de personalitatea individului nu

au o actiune directa, cauza-efect

- acesta realizeaza o analiza a explicatiilor la nivel psihologic, constatand ca mecanismele

motivationale concepute de diversi autori au pus accent – fie pe actor, fie pe situatie, fie

pe conjunctia dintre variabilele actorului si cele ale situatiei

-

a neglija actorul in dauna situatiei ori invers reprezinta o eroare in opinia lui Cohen

-

Cohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de etape, in interiorul carora actorul are

oricand posibilitatea de a alege “directia” intre 2 sau mai multe directii posibile

-

ceea ce va fi alegerea sa va depinde de actor si de situatie la acel moment precis – cu

timpul, actorul, situatia sau aman2 pot sa fi cunoscut schimbari

- transpunand aceste idei in mod sintetic, intr-o schema grafica, rezulta un traseu principal,

cel spre devianta, din care se desprind ca ramurile unui arbore, celelalte trasee, non-

deviante, spre care la orice moment, din considerente diverse, individul poate sa schimbe

directia

- respectiva reprezentare grafica poarta denumirea in doctrina de arbore



32) Teoria Strategica

- autorul acestei teorii, Maurice Cusson, in explicatiile sale din - biografiile criminale,

din care autorul retine discursul delincventilor despre propriile decizii si din gandirea

unor sociologi, care, in opinia autorului, utilizeaza un discurs fara corespondenta

in criminologie- pe baza acestor surse autorul efectueaza o analiza strategica a delincventei, concepand

delictul ca pe un comportament orientat spre rezultate, avand rationalitatea sa proprie,

tinand cont de oportunitatile care se ofera actorului si de conduita adversarilor sai

- comportamentul = o secventa (succesiune) de acte observabile in mod direct si

interpretabile in functie de aceasta observatie

- actiunea strategica este interesata de ceea ce fac oamenii mai degraba decat de ceea ce

sunt (actiunea umana conteaza mai mult decat personalitatea)

- strategiile sunt actiuni ale omului asupra mediului sau si mai ales asupra celuilalt, de

a-l influenta, a-l domina, a-l constrange, a-l suprima pe celalalt

- Cusson face distinctie intre rezultatul (in sensul de consecinta a actului) si scopul –

rezultatul pe care actorul stabileste sa-l atinga si care este vizat anterior actului- in ceea ce priveste rationalitatea, analiza strategica prezuma capacitatea

delincventului de a lua, pana la un punct, decizii rationale, acesta putand opta pt

solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de constrangerile ce i se

impun

-

in privinta conflictelor, analiza strategica, il considera pe delincvent un actor care

decide, tinand cont de actiunea adversarilor sai

-

analiza strategica refuza orice asadar orice explicatie de tip cauzal si afirma a nu fi

interesata de trecutul si personalitatea infractorului, ci doar de actul criminal in sine

- acest act se desfasoara in secvente ordonate, pe parcursul carora delincventul isi

pastreaza luciditatea si se livreaza unor calcule, care-i permit sa opereze o alegere

rationala din punctul lui de vedere



33) Stadiul actual al cunostiintelor criminologice- in ultimii douazeci de ani nicio teorie etiologica nu a mai reusit sa se impuna in

doctrina

-

“puterea” in criminologie a fost preluata in ultimele doua decenii de teoreticienii

teoriei dinamice;

-

a avut loc o reintoarcere in forta a ideilor utilitariste;- “liberularbitru” reapare in discursul criminologiei si al filosofiei penale;

-

represiunea penala si-a reintrat in drepturile firesti, justificarea pedepsei nemaifiind

pusa sub semnul intrebarii;

- este promovata “criminologia actului”;

- terminologia utilizata permite a se identifica:

1. obiectivul: a cunoaste aspectele legate de criminalitate existente in societatea

actuala, pt a furniza explicatiile utile pt ameliorarea anumitor orientari in lupta

anticriminala;

2. obiectul: actul situate in actual.

- in conceptia d-nei Negrier- Dumont: comportamentul criminal este o consecinta a

“alegerii” pe care delincventul o face, o manifestare a “liberului-arbitru” cu care acesta esteinzestrat;

- metoda empirica este sacrificata in favoarea rationamentelor filosofice;

- Paul Valery: 1. notiunea de libertate are mai multa valoare decat sens.

2. pe teren metafizico-literar nimic nu poate fi afirmat cu certitudine,

nimic nu poate fi demonstrat;

- M. Cusson - oamenii care comit crime pot fi impartiti in 3 categorii:

1. Iresponsabilii – persoane care, afectate de o tulburare psihica, ar avea

discernamantul abolit si nu raspund penal pentru ca liberul-arbitru nu

functioneaza in acest caz;

2.

Indivizii in intregime raspunzatori – cei care actioneaza deliberat si

care pastreaza controlul total asupra propriilor acte;

3. delincventii partial raspunzatori – indivizii care nu actioneaza in

totala cunostiinta de cauza ori nu au controlul total al actelor lor;

- exista cel putin doua lucruri care nu pot fi obtinute printr-o activitate delictuoasa:

securitatea si afectiunea

- ca si comportamentul uman, comportamentul criminal este de o mare diversitate si

complexitate. De aceea, si cu privire la comportamentul criminal, o teorie superior generala

este imposibila din punct de vedere logic

nu exista o conduita criminala in abstract, exista diverse conduite criminale concrete

- diversitatea comportamentelor criminale face ca nicio explicatie sa nu fie universal valabila;- solutia de principiu consta in utilizarea teoriilor criminologice ca un fel de instrumente de

interpretare a realitatii criminale;

- teoriile etiologice si cele dinamice nu au nimic antagonic, ele se refera la doua faze distincte

ale fenomenului criminal; sunt doua viziuni care se completeaza reciproc;

- diferitele teorii trebuie sa concure la explicarea fenomenului criminal, nu sa se nege

reciproc;

- valoarea unei teorii nu este asigurata prin desfiintarea alteia;

Conjugarea eforturilor explicative pare singura varianta viabila in stadiul actual al

criminologiei



34) Ideea de Liber Arbitru in Teoriile Criminologice Studiate

(a) Cezare Beccaria – sustine ideea de liber arbitru, considerand necesitatea existentei

unor pedepse proportionale cu delictul

(b) Contributia fundamentala a lui C. Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice a

constat in negarea ideii de liber arbitru si implicit pe cea de raspundere morala, ,considerand ca fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica bazata

pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica

(c) Enrico Ferri neaga si el ideea de liber arbitru, pe care o considera o “pura iluzie”. El

critica atat conceptia claisca a liberului arbitru absolut, cat si teoriile neo-clasice prin

care se sustinea existenta unui liber arbitru limitat relativ. Pentru combaterea ideii de

liber arbitru, Ferri recurge la o demonstratie in cel mai pur stil pozitivist, apeland la

argumente psihofiziologice, la rezultatele unor cercetari din domeniul biologiei, al

antropologiei si al psihiatriei. Toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca

“omul actioneaza cum simte si nu cum gandeste” (“eu vreau” constata o situatie, dar

nu o creeaza). Negand ideea de liber arbitru, se neaga implicit si raspunderea morala,

fiind inlocuita de acesta cu cea sociala.(d) in conceptia d-nei Negrier- Dumont - comportamentul criminal este o consecinta a

“alegerii” pe care delincventul o face, o manifestare a “liberului-arbitru” cu care acesta

este inzestrat

(e) si in studiul realizat de Maurice Cusson, autorul teoriei strategice, apare ideea de liber

arbitru, acesta sintetizand principiul rationalizarii limitate – delincventul poate opta pt

solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de contrangerile care i se

impun. Cusson afirma cu privire la liberul arbitru, ca in general, existenta acestuia nu

poate fi ignorata

35) Aratati diferentele intre criminologia etiologica si cea dinamica

♦ etiologia criminala = o modalitate specifica de cunoastere in cadrul cercetarii

criminologice, prin care se vizeaza aflarea cauzelor, a conditiilor ori a factorilor ce determina

sau favorizeaza fenomenul criminal

♦ criminologia dinamica = acea subramura a criminologueu teoretice, care se ocupa cu

studierea fenomenului criminal, dpdv al mecanismelor si al procedelor care insotesc trecerea

la act

♦ criminologia etiologica presupune trecerea in revista a contributiilor aduse dezvoltarii

gandirii criminologice pt fiecare etapa in parte

♦ teoreticienii criminologiei dinamice neaga valoarea stiintifica si utilitatea explicatiilor de tip

cauzal, concentrandu-si atentia asupra actului criminal in sine, incercand sa faca abstractie deistoria infractorului, de factorii endogeni sau exogeni ce ar fi putut actiona asupra acestuia

anterior comiterii faptei

♦ teoriile etiologice si cele dinamice nu au nimic antagonic, ele se refera la 2 faze distincte ale

fenomenului criminal. Primele se refera, in special la ce se intampla cu o persoana pana la

momentul “trecerii la act” (cauzele ce-l determina sa adopte conduita criminala), iar celelelte

se refera la ce se intampla cu criminalul in momentul faptei, descriu “trecerea la act” in sine.

Sunt, de fapt, 2 viziuni care se completeaza reciproc. Pastrandu-si fiecare identitatea,

diferitele teorii trebuie sa concureze la explicarea fenomenului criminal, nu sa se nege

reciproc.

Date post:	14-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	vlad-iatan
View:	35 times
Download:	0 times

Subiecte-Criminologie drept

Documents