Studiul valantelor formative ale jocului didactic

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiul valantelor formative ale jocului didactic

ARGUMENT

Reforma învăţamântului românesc este o reformă multidimensională, deoarece

vizează transformări profunde la nivelul structurilor instituţionale, al finalităţilor,

conţinuturilor şi metodologiei de predare-învăţare-evaluare.

În acest context, problematica perfecţionarii demersului didactic în vederea sporirii

randamentului şcolar al elevilor este strâns articulată cu preocupările educatorului de

constituire şi desăvârşire a competenţelor sale profesionale, psihopedagogige. Este bine ştiut

faptul că performanţele obţinute de elevi în activitatea şcolară corelează semnificativ cu

stategiile didactice utilizate de învăţător, cu preocupările acestuia de a realiza o instruire

diferenţiată, personalizată.

În consens cu dezideratele reformei contemporane, ale sistemului de învăţământ

actual, se cere optimizarea strategiilor de predare-învăţare, acordând importanţă cât mai mare

metodelor activ - participative. Strategiile interactive stabilesc reuşita demersului educativ iar

accentul cade acum mai mult pe activitatea copilului, pe motivaţia acestuia, pe sarcinile

problematice ce-i revin, pe stimularea competenţelor. Ţinând cont de contextul creat, jocul

este în acest sens o strategie cu sporite valenţe formative.

Pe baza bibliografiei de specialitate parcurse, precum şi a experienţei practice

acumulate în munca instructiv-educativă cu elevii, în prezenta lucrare îmi propun să

demonstrez că utilizarea jocului didactic ca metodă de predare-învăţare şi procedeu didactic

accelerează însuşirea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi deprinderilor, a capacităţilor şi

contribuie la dezvoltarea tuturor proceselor psihice. În general prin joc se pun bazele formării

caracterului, a personalităţii copilului.

Am pornit de la ideea că jocul constituie o modalitate cu mare forţă de acţiune asupra

cunoaşterii realităţii, îmbogăţind experienţa de viaţă a copiilor, stimulând potenţialul lor

creativ.

Lucrarea evidenţiază contribuţia deosebită pe care o are jocul ca modalitate şi mijloc

de realizare a unor obiective şi sarcini prevăzute în programul instructiv – educativ al şcolii.

Pagina 1 din 122


CAPITOLUL I

RELAŢIA JOC - ÎNVĂŢARE LA ŞCOLARII MICI

I.1. Relaţia dintre învăţare şi dezvoltare

În orice stadiu al existenţei sale s-ar afla omul, el este produsul stadiilor anterioare.

Sub influenţa factorilor ereditari şi ai mediului socio-cultural, evolutia sa este însoţită de

transformări continue, devenite caracteristici care îi definesc personalitatea. Aceste

modificări, transformări de ordin cantitativ şi calitativ sunt numite generic sub termenul de

dezvoltare.

Sensul dezvoltării psihice este ascendent, progresiv, însemnând treceri de la simplu la

complex, de la inferior la superior. De-a lungul ontogenezei, psihicul copilului se dezvoltă

treptat.

“Trecerea de la senzaţie la percepţie, deci de la reflectarea însuşirilor izolate ale

obiectelor şi fenomenelor la reflectarea obiectelor în multitudinea însuşirilor acestora, de la

imagini primare din percepţii la imagini secundare din reprezentări, de la senzorial la logic

deci de la simţire la gândire, de la reflectarea însuşirilor neesenţiale, accidentale ale

obiectelor la surprinderea însuşirilor esenţiale şi generale ale acestora echivalează cu

dezvoltarea psihică a omului .” (1, pg. 26)

Dezvoltarea psihică nu este liniară, uniformă, continuă, ci polimorfă şi discontinuă,

decurgând ca o succesiune de stadii în care echilibrul alternează şi ritmează cu dezichilibrul,

iar perioadele de transformări psihice spectaculoase sunt urmate de perioadele de relaxare. Ea

reprezintă procesul formării copilului de noi seturi de procese, însuşiri şi dimensiuni psihice

cât şi restructurarea continuă a acestora.. Dezvoltarea psihică nu este nici un proces impus din

afară, nici unul preponderent genetic, ci un proces cu legităţi interne proprii. Izvorul

dezvoltării psihice îl constitue contradicţiile interne care apar ca urmare a influenţelor

externe. Astfel, educaţia, ca factor extern, contribuie la declanşarea şi intensificarea luptei

dintre elementele contradictorii, oferind în acelaşi timp resursele şi mijloacele necesare

pentru soluţionarea şi înlăturarea unor contradicţii interne. Educaţia nu devine nemijlocit fapt

al dezvoltării psihice, ci constituie punct de plecare spre dezvoltare. Ca acţiune socială

conştientă, ea poate stimula şi accelera aportul celorlalti factori (mediul şi ereditatea) în

procesul dezvoltării.

Pagina 2 din 122


Influenţele mediului şi educaţiei nu sunt preluate pasiv de copil, ci le opune propria sa

activitate, însemnând receptivitate, rezistenţă, acceptare şi refuz, reprezentând într-un cuvânt

o opţiune. Acţiunea educaţională apare ca o interacţiune în care se îmbină stimularea externă

cu activitatea personală a copilului.

Forţa propulsoare a dezvoltării psihice este motivaţia, cauzalitate externă transpusă în

plan psihic, interiorizată şi asimilată. Este un proces viu, generativ care produce automişcare,

autodeterminare, subiectul îşi detemină acţiunile din proprie iniţiativă în consonanţă cu

interesele, structurile lui motivaţionale. Forţa propulsoare rezultă din conflictul motivului.

Prin propria activitate, copilul redescoperă capacităţile umane obiective în mediul socio-

cultural, le asimilează şi le interiorizează, transformându-le în conţinut şi organizarea vieţii

psihice. Astfel copilul se dezvoltă. În activitatea sa de învăţare, copilul trebuie să reproducă

pentru sine sistemul influenţelor şi cerinţelor externe.

Educaţia contribuie la îmbogăţirea acestei experienţe într-un mod organizat, conform

unor finalităţi, insistând asupra realizării unei combinări optime între aspectul informativ şi

formativ al acestei experienţe. Învăţarea este un gen de activitate şi totodată o formă de

cultură care solicită intens procesele intelectuale.

Structural, învăţarea se compune dintr-o serie de situaţii şi sarcini de învăţare care

pentru şcolarii mici reclamă efectuarea unor acţiuni ce vor răspunde unor sarcini practice

concrete.

Educatorul formulează pe de o parte anumite sarcini, cerinţe faţă de copil, în funcţie

de nivelul dezvoltării sale, dar stimulându-l în acelaşi timp să-l depăşească. Pe de altă parte,

copilul răspunde acestor sarcini şi le rezolvă, înregistrând progrese noi în planul dezvoltării.

În această ipostază dezvoltarea apare ca o premisă a educaţiei.

În contextul învăţării are loc “gestaţia” fenomenelor dezvoltării. Dezvoltarea îşi are

originea în şi se justifică prin învăţare, iar învăţarea îşi găseşte sensul de a fi, prelungindu-se

în dezvoltare. Pentru a învăţa elevul trebuie să aibă o anumită competentă (=efect sintetic al

învăţării anterioare), trebuie să fie apt pentru a învăţa.

Mecanismul dezvoltării psihice este însuşirea care se bazează pe acele organe

funcţionale care există la nivelul activităţii creierului iar îmbinarea şi corelarea activităţii

funcţionale conduce la complicarea structurilor psihice.

Prin însuşire, această verigă de legătură dintre învăţare şi dezvoltare, anumite norme,

noţiuni, reprezentări, trec din starea în care erau date ca model sau situaţii problematice în

starea de cunoştinte, priceperi, capacităţi şi atitudini ale elevului însuşi. La vârsta şcolară

mică, învăţarea se mai distinge şi prin aceea că spre deosebire de etapele precedente, ea se

Pagina 3 din 122


desfăşoară acum pe baza unor acţiuni meticulos segmentate şi riguros înlănţuite, că îl pune pe

copil în faţa necesităţii unor acţiuni de control, de confruntare şi comparare a rezultatelor

obţinute cu modelele. A învăţa înseamnă a însuşi, a modifica acel ceva într-un bun intern,

într-un instrument necesar şi disponibil pentru rezolvarea cu uşurintă a problemelor ivite.

Dar aceasta înseamnă dezvoltare deoarece indicatorul principal al dezvoltării psihice

înseamnă realizarea de beneficii interne, achiziţii care au devenit funcţionale: capacităţi de

înţelegere, strategii de gândire, stil creativ, motivaţie internă pentru activitate.

Învăţarea ca fenomen complex, dinamic, multilateral are un conţinut bogat şi o sferă

largă de cuprindere, fiind reprezentat de noţiuni, concepte, coduri, relaţii, operaţii şi structuri

cognitive, tipuri afective şi atitudini, conduite, scheme acţionale, reacţii, sisteme de valori,

comportamente sociale etc. Apoi, se constată că învăţarea se asociază cu modificarea

deoarece direcţionează spre dobândirea de conduite, cunoştinte, atitudini, contribuie la

formarea unor însuşiri psihice complexe în vederea adaptării la situaţii noi de existenţă şi

determină schimbarea comportamentului. Dar nu orice învăţare atrage după sine dezvoltarea.

Învăţarea pentru a produce dezvoltare trebuie să se desfăşoare ca proces acţional, integrat,

sincronizând momentele interne ale valorificării experienţei şi momentele externe

comportamentale.

Învăţarea mai are şi un pronunţat caracter adaptativ, finalitatea ei constând în buna

adaptare la mediu. Putem spune deci că “învăţarea este procesul destinat achizitionării unei

experienţe noi, de formare a unor capacităţi şi deprinderi care să permită individului

rezolvarea unor situaţii problematice, înainte inaccesibile, sau, optimizarea relaţiilor sale cu

lumea înconjurătoare.” (1, pg. 40)

Există învăţarea socială, în accepţia generală a acumulării de experienţă (informaţii,

priceperi, deprinderi) în contextul cultural concret, în funcţie de posibilităţile pe care le oferă

o anumită etapă social-istorică în care se naşte şi trăieşte persoana, şi o învăţare didactică. În

sensul său profund, noţiunea de proces de învăţământ este legată de cea de transformare,

schimbare, modificare deci de procesul învăţării propriu-zise.

“Acţiunea pedagogică , susţine Gilbert Leray, este creatoare de fenomene psihologice:

ea le provoacă apariţia, participă cu toate forţele mediului social la constituirea universului

mintal al copilului, în primul rând ajutându-l să stăpanească lumea prin elaborarea unor

concepte bine adaptate” (2, pg. 87)

Referindu-ne la învăţarea şcolară realizată în cadrul procesului instructiv-educativ şi

acoperind limitele vârstei şcolare, putem spune că pe lângă accepţiunea generală, această

Pagina 4 din 122


formă de învăţare capătă o serie de particularităţi. “Dintre cele mai importante sunt

următoarele:

se realizează cu mijloace instituţionalizate, fiind reglementată de legi, norme,

regulamente, structuri de organizare şi funcţionare (planuri, programe de învăţământ, orarii

etc.);

este un proces dirijat din exterior (de către învăţători, profesori) care tinde spre etapele

finale ale şcolaritătii să devină un proces autodirijat;

proces strict controlat prin mijloace specifice care cu timpul să devină autocontrolat;

este un demers conştient, presupune stabilirea anticipată a scopului, mobilizarea

voluntară a efortului, raţionalizarea conduitelor;

are un pronunţat caracter secvenţial exprimat in: treceri de la starea de relativă

neinstruire la cea de instruire; parcurgerea mai multor secvenţe (de învăţare, de consolidare,

verificare, etc.);

dispune de un caracter gradual, adică de stabilirea unor sarcini didactice cu grade

progresive de dificultate (trecere de la simplu la complex, de la neesenţial la esenţial, de la

senzorio motor la abstract, de la recunoaştere la reproducere).

este un proces relaţional mijlocit, presupunând ansamblul de relaţii perceptive,

comunicaţionale, afectiv-simpatetice, de influenţă între profesor şi elev, mediat de obiectul de

învăţământ.

are un pronunţat caracter informativ-formativ (încorporând în sine multitudinea

informaţiilor care-i sunt transmise, elevul îşi elaborează diverse variante de răspuns, îşi

formează un comportament plastic, suplu în acord cu necesitătile individuale; el îşi modifică

selectiv şi sistematic conduita, şi-o ameliorează şi perfecţionează, şi-o controlează

permanent.)” (1, pg. 40)

Reuşita şcolară are un sens mai larg şi ea desemnează adaptarea elevului la cerinţe

şcolare, echilibrarea cu aceste cerinţe. Ea are la bază un element de comparaţie, furnizat de

conţinutul programei şcolare şi exprimă gradul de concordantă dintre prevederile programei

şcolare şi cunoştintele şi abilităţile pe care le posedă real elevii. Factorii intelectuali se

concentrază în ceea ce numim inteligentă, în general, şi inteligentă şcolară în special. Elevul

învaţă, însuşindu-şi cunoştintele lucrând, acţionând, rezolvând sarcini.

Plasată în contextul anumitor situaţii problematice, învăţarea nu poate fi concepută ca

decurgând altfel decât acţional, deoarece descoperirea soluţiei reclamă: căutare, selecţie,

inducţie, invenţie, iar toate acestea sunt modalităţi de lucru, structuri acţionale ale celui care

Pagina 5 din 122


învaţă. Învăţarea şcolară este o activitate care-şi are originea în acţiunile de învăţare din

cadrul jocului.

I.2. Profilul psihologic al şcolarului mic

1.2.1. Caracterizare generală

“Profilul psihologic este o expresie cantitativ-calitativă a totalităţii componentelor,

proceselor şi însuşirilor psihice, precum şi a relaţiilor interfuncţionale dintre acestea,

caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor şi diferenţiate de la

un individ la altul. Profilul psihologic relevă gradul dezvoltării mintale şi comportamentale

pentru o anumită vârstă şi pentru fiecare individ.“ (2, pg. 89) Prin urmare, putem vorbi despre

profilul psihologic al vârstei şi de profilul psihologic al individului.

Perioada şcolară mică prezintă caracteristici importante şi progrese esenţiale în

dezvoltarea psihică a copilului. Vârsta şcolară se constituie ca un stadiu nou, calitativ

superior, constituit pe experienţă cognitivă a copilului şi a achiziţiilor anterioare pe care le

valorifică şi le restructurează, raportându-se la noile dominante psihofizice şi noile solicitări

ale mediului. Subliniind aspectele definitorii ale acestui stadiu , P. Osterrieth împrumută de la

Gessel următoarea caracterizare: < 6 ani – vârsta extremismului, a tensiunii şi agitaţiei; 7 ani

– vârsta calmului, a preocupărilor interioare, a meditaţiei, în care apare pentru prima dată

“interioritatea”, una din trăsăturile dominante pentru stadiul următor; 8 ani – “vârsta

cosmopolită”, a expansiunii, a extravaganţei, a interesului universal; 9 ani – vârsta

autocriticii, a autodeterminării; vârsta de 10 ani, cu echilibrul şi buna sa adaptare constituind

pe drept cuvânt apogeul copilăriei… La rândul său , M. Debesse defineşte vârsta şcolară

ca”vârsta raţiunii”, “vârsta cunoaşterii”, “vârsta sociala”.> .(3, pg. 152)

La această vârstă dezvoltarea fizico-psihică cunoaşte anumite particularităţi. Astfel,

între 6-7 ani procesul cunoaşterii se temperează uşor ca, ulterior, să se intensifice, organismul

copiilor devenind tot mai puternic şi mai rezistent.

Începând cu vârsta de 6 ani dentiţia provizorie este înlocuită treptat de cea permanentă

iar procesul de osificaţie devine intens la nivelul toracelui, al claviculelor şi al coloanei

vertebrale. Are loc intensificarea metabolismului calciului. După vârsta de 7 ani se

accentuează osificarea bazinului la fetiţe, precum şi procesul de calcificare la nivelul oaselor

mâinii. Volumul muşchilor creşte şi se dezvoltă musculatura fină. Poziţiile incorecte în bancă

în această perioadă pot duce la deformări persistente. Genţiile prea grele determină de

Pagina 6 din 122


asemenea deformări ale coloanei vertebrale. Pentru că muşchii mici de la degete nu sunt încă

suficient dezvoltaţi şi obosesc repede, elevii de la clasa I întâmpină dificultăţi de scriere.

Luând în considerare acest aspect este necesar ca fiecare învăţător să dozeze efortul acestor

muşchi, să nu-i solicite prea mult, să organizeze exerciţiile pentru dezvoltarea lor.

Şcolarul mic, oboseşte repede, dar se şi reface repede. Învăţătorul trebuie să ţină

seama de aceste particularităţi în organizarea activităţilor care presupun efort fizic.

Intrarea în şcoală (considerată ca o încărcare afectivă) crează o condiţionare socială

inedită pentru copil. În şcoală el descoperă viaţă complexă culturală, intelectuală şi socială a

grupului şi rolul pregnant al unui adult a cărui model se impune treptat prin forţă intelectuală.

Învăţarea devine tipul fundamental de activitate cu aspectele ei multilateral formative, mai

ales datorită modificărilor radicale de condiţionare a dezvoltării psihice în ansamblul său.

Primii patru ani de scoală, chiar dacă au fost pregătiti prin frecventarea grădiniţei, modifică

regimul, tensiunea şi planul de evenimente ce domină viaţa copilului. Asimilarea de

cunoştinte mereu noi, dar mai ales responsabilitatea faţă de calitatea asimilării lor, situaţia de

colaborare şi competiţie, caracterul evident al regulilor implicate în viaţa şcolară contribuie la

modificarea de fond esenţială a copilului mic. Aceasta înseamnă că activitatea şcolară va

solicita intens activitatea intelectuală, procesul de însuşire gradată de cunoştinte cuprinse în

programele şcolare, şi că în consecinţă la nivelul psihicului copilului se vor organiza şi

dezvolta strategii de învăţare, se va conştientiza rolul atenţiei şi al repetiţiei, îşi va forma

deprinderi de scris-citit şi calcul.

Vârsta şcolară mică se constituie decisivă din mai multe puncte de vedere în

psihogeneza copilului, dezvoltarea complexă regăsindu-se la nivelul proceselor senzoriale,

intelectuale, reglatorii.Tipul de relaţii se complică sub influenţa învăţării şcolare devenind de

cooperare, competiţie şi joc. Relaţiile cu adulţii se modifică şi se complică.

I.2.2. Contribuţia activităţilor de joc şi învăţare la dezvoltarea proceselor psihice şi a

personalităţii şcolarului mic

“Timpul este un copil care se joacă“, este metafora “cu deschidere ludică maximă,

generatoarea unei considerabile literaturi filosofice în care, sub masca jucătorului divin, s-au

perindat pe rând Natura, Ideea, Voinţa, Noul Primordial, sau la limită, Nimeni, în care caz

lumea a putut fi înţeleasă şi ca un joc fără de cel care se joacă.” (4, pg. 5)

Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice şi psihice a fiinţei umane, de

aceea, intrarea în şcoală, frecventarea şi parcurgerea cu succes a sarcinilor impuse de

Pagina 7 din 122


obiectivele pedagogice ale cursului primar reprezintă momente hotărâtoare ale vieţii.

Învăţarea de tip şcolar îşi are rădăcinile în formele de experienţă spontană ale vârstei

preşcolare, care se îmbină când cu manipularea obiectelor, când cu jocul, când cu forme

elementare de muncă. Se poate susţine că în jurul vârstei de şase ani, luată ca normă, se

formează premisele trecerii de la activitatea de joc la cea de învăţare. Deşi se implică şi se

întrepătrund, situându-se într-o ordine de succesiune genetică, jocul şi învăţarea, privite ca

forme de activitate distincte ale conduitei infantile, se află în raporturi antinomice. Jocul este

considerat ca o activitate liberă, spontană, bazată pe comunicarea nemijlocită şi pe simpatie

interpersonală, pe “jocul” dispersional al atenţiei, realizându-se un raport de noutate,

creativitate şi autodirijare ce nu permite instalarea oboselii şi plictiselii iar învăţarea se

constituie ca fiind o activitate obligatorie, cu program stabilit şi efort dozat, cu operaţii şi

prestaţii măsurate prin raportare la un etalon. Datorită notelor definitorii celor două tipuri de

activitate, raportându-se la caracteristicile de personalitate şi indicele de maturizare, trecerea

şi adaptarea la noua situaţie, cea de şcolar, cu status şi rol bine definit, pot să decurgă inegal

de la un copil la altul. Astfel pot fi admise valide cele două situaţii: a copiilor la care

premisele necesare trecerii la şcolaritate s-au maturizat, dar formal ei rămân însă preşcolari,

deşi pot realiza activitatea de învăţare; şi cea a copiilor la care premisele trecerii cunosc o

oarecare întarziere în formarea lor, deşi formal, ei au început să desfăşoare noua formă de

activitate, învăţatura, dezvoltarea lor fiind încă dependentă de structurile jocului.

Completarea şi perfecţionarea condiţiilor psihologice interne sunt absolut necesare,

deoarece rămânerea în urmă se poate croniciza.

Jocul ca activitate fundamentală din gradiniţă nu va dispărea complet, ci dimpotrivă

va însoţi şi va completa activitatea de învăţare. Acum jocul va avea în consideraţie mai mult

sarcinile didactice, constituindu-se ca o activitate ce trebuie să ocupe un loc prioritar în

procesul de predare-învăţare.

Ocupându-se cu observarea, descrierea şi explicarea jocului copiilor şi al oamenilor

adulţi, psihologia şi sociologia caută să stabilească natura şi semnificaţiile acestuia şi să

indice locul lui în planul vieţii aşa cum şcolii i s-a atribuit calitatea formatoare asupra laturii

psihice a copilului.

I.2.2.1. Dezvoltarea proceselor senzoriale:

În faza şcolaritatii mici se dezvoltă văzul, auzul precum şi analizatorul verbo-

kinestezic, solicitat cu deosebire în activitatea citit-scrisului.

Pagina 8 din 122


Deşi interesul pentru joc rămâne foarte puternic, creşte interesul pentru film, cărţile cu

povestiri, cu acţiuni palpitante.

Copiii de sex diferit încep să se separe în mod spontan în jocuri, devin mai meditativi.

Este evidentă dorinţa copilului de autoperfecţionare, de îmbogăţire a cunoştinţelor. Acesta

devine mai ordonat, mai perseverent, simte nevoia de a-şi planifica timpul şi activităţile.

La începutul şcolarizării, copilul manifestă o deosebită curiozitate care constituie un

sprijin preţios în desfăşurarea activităţii instructiv-educative. Calitatea de şcolar schimbă

conţinutul activităţii sale anterioare şi poziţia sa în societate, învăţarea fiind o activitate

dirijată, serioasă, cu răspundere. Această calitate schimbă de asemenea relaţiile copilului cu

cei din jur, creează obligaţii şi datorii.

Învăţătorul este cel care influenţează cel mai puternic dezvoltarea şcolarului mic.

Exemplul învăţătorului, exigenţele lui, aprecierile făcute asupra comportării elevilor îl

impresionează adânc şi-i determină o comportare corespunzătoare. În procesul de învăţare se

îmbogăţesc cunoştinţele elevului şi se dezvoltă procese psihice, se formează deprinderi de

muncă intelectuală şi deprinderi practice, se dezvoltă aptitudiniile creatoare, gustul pentru

frumosul din natură şi cel artistic.

Sub influenţa muncii, a jocului şi mai ales a procesului de învăţământ are loc în

această perioadă o intensă dezvoltare intelectuală a copiilor.

Astfel, la micii şcolari se constată o lărgire a câmpului vizual şi o creştere a preciziei

în diferenţierea nuanţelor cromatice. Se înregistrează progrese ale capacităţii de recepţionare

a sunetelor înalte şi ale capacităţii de autocontrol a propriilor emisiuni vocale. Este perioada

în care continuă să se dezvolte toate formele de sensibilitate, modalitaţi senzoriale (vizuală,

auditivă, tactilă, chinestezică,etc.) precum şi toate formele complexe ale percepţiei.

La intrarea în şcoală percepţiile copiilor păstrează încă unele trăsături care vin în

contradicţie cu activitatea pe care vin să o desfăşoare. Elevii de vârstă şcolară mică se

caracterizează printr-o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjurătoare. Dar percepţia

lor este globală uneori, superficială. Învăţătorul trebuie să asigure, în desfăşurarea procesului

instructiv-educativ, condiţii favorabile de sporire a eficienţei învăţării perceptive prin

orientarea şi conducerea completă a capacităţii elevilor de sesizare, conştientizare,

discriminare, recunoaştere şi interpretare adecvată a obiectelor şi fenomenelor percepute

concret, intuitiv, direct, observaţional. Pe parcursul micii şcolarităti, percepţia câştigă noi

dimensiuni, evoluează. Procesele percepţiei spaţiului se datoresc în primul rând îmbogăţirii

experienţei proprii de viaţă a copilului sub influenţa şcolară, crescând şi precizia diferenţierii

şi denumirii formelor geometrice.

Pagina 9 din 122


În cadrul procesului de învăţare uneori nu este necesar şi nici chiar posibil ca

obiectele, fenomenele reale să fie prezente şi să fie percepute direct de elevi. Totuşi, în aceste

condiţii cunoaşterea lor poate fi realizată deoarece informaţiile percepute anterior nu dispar

fără urmă din mintea elevilor. Ele au capacitatea de a fi conservate şi reactualizate la nevoie

în lipsa stimulilor care le-au determinat, ca urmare a procesului psihic de reprezentare a lor

sub formă de imagini secundare. La intrarea în şcoală copilul poseda numeroase reprezentări

despre obiectele de uz casnic, despre fructe, animale, oameni din jurul său. Copilul ajunge să

înţeleagă toate aceste lucruri apelând la reprezentări. Caracteristic pentru micul şcolar este

trecerea de la apariţia involuntară la capacitatea de a evoca reprezentări în mod voluntar,

precum şi creşterea elementului generalizator care facilitează asimilarea, însuşirea treptată a

noţiunilor. Datorită activităţii organizatoare a cuvântului, reprezentările micului şcolar se

eliberează treptat de caracterul lor difuz, devenind mai precise mai clare. De la reprezentări

separate se trece la grupuri de reprezentări. Noile caracteristici - claritatea, coerenţa,

mobilitatea - pe care le dobândesc reprezentările în cursul micii şcolaritaţi fac posibil ca

elevul să le poată stăpâni şi dirija cursul.

I.2.2.2. Dezvoltarea proceselor cognitive superioare

Gândirea şcolarului mic este, într-o buna măsură, concretă adică se bazează pe suport

senzorial-perceptiv. În procesul de învăţământ, învăţătorul transmite elevilor şi cunoştinte pe

baza altor cunoştinţe mai vechi, servindu-se de cuvinte, aceasta ducând la dezvoltarea

necontenită a gândirii abstracte a copilului de vârstă şcolară mică. Numărul reprezentărilor şi

noţiunilor creşte mereu, de la o clasă la alta. Gândirea copilului prezintă unele neajunsuri,

cum ar fi faptul că nu este amplă. Acest neajuns poate fi înlăturat prin îndrumarea pas cu pas

a gândirii elevului de la concret la abstract.

La această vârstă copiii admit conservarea materiei, încep să recunoască conservarea

greutăţii şi mai târziu conservarea volumului. La vârsta de 11-12 ani ajung să surprindă

fenomene inaccesibile simţurilor - permanenţa, invariaţia - gândirea ridicându-se în plan

abstract, categorial. La început, copiii înaintează în rezolvarea sarcinilor cu ajutorul

ipotezelor, al admiterii în plan mintal a diferitelor posibilitaţi de acţiune. Cu timpul devine

capabil să explice, să argumenteze, să dovedească adevărul judecăţiilor sale. Multe din

cunoştintele sale şi le dovedeşte acum, pe calea gândirii, depăşind raporturile cognitive

primare şi acţionând mintal pe calea deductivă, apelând la anumite principii de rezolvare

generală. A gândi înainte de a acţiona devine un mod de raportare a copilului nu numai la

Pagina 10 din 122


sarcinile cognitive dar şi la alte aspecte ale activităţii sale, de pildă, la relaţiile şi procesele de

comunicare cu ceilalţi.

Elemente ale gândirii intuitive concrete, cu caracter practic, specifice preşcolarului,

mai apar încă în gândirea şcolarului mic, îndeosebi în primele clase. Se mai întalnesc tendinţe

de sincretism, rezultat al insuficienţei analize a sarcinilor cognitive şi al amestecului

condiţiilor esenţiale ale problemei cu cele neesenţiale.

Materia primă a gândirii este constituită din scheme, imagini, simboluri şi concepte ca

cel de substantiv, verb, adjectiv, etc, dar şi concepte mai complexe ca cel de succesiune, de

transformare, de relaţie, de dezvoltare. Există şi aspecte ale activităţii intelectuale, cele ce

tind de operativitatea gândirii. Din acest punct de vedere unii autori (J. Piaget) consideră că

după 6-7 ani, se organizează operaţii intelectuale încă orientate concret. Ele cuprind grupuri

de operaţii care dispun de forme de reversibilitate, adică posibilitatea folosirii concomitente a

sensului direct şi invers a anticipării rezultatului, efectuării unor corecţii, în plan mintal, cum

ar fi: clasificările, scrierile, corespondenţele. În afară de operaţii de acest gen există grupuri

de operaţii specifice, ce se realizează în zonele unui domeniu determinant (gramatică,

aritmetică, geografia). În această perioadă a micii şcolarităţi se formează aspecte mai

consistente ale stilului cognitiv. Şcolarul mic mai poate fi supus influenţei iluziei momentane

în raportarea la cantitaţi ca urmare a insuficienţei eliberări de sub dominaţia nemijlocită a

câmpului perceptiv.

J. Bruner atribuie jocului ca formă de activitate instructiv-educativă o deosebită

importanţă pentru dezvoltarea intelectuala, deoarece combinaţiile de materiale precum şi

orientarea în ansamblul caracteristicilor apărute în desfăşurarea jocului, pot determina

folosirea ulterioară a materialului respectiv ca instrument în rezolvarea problemelor. Există

de asemenea şi servicii educative cu caracter recuperativ folosite când unii copii manifestă

lene (faţă de învăţatură, de activităţile de cooperare). A treia categorie de sarcini educative se

referă la învăţare. Copiii trebuie să-şi formeze un regim de viaţă raţional şi igienic.

În procesul de învăţamânt se dezvoltă operaţiile de gândire absolut indispensabile

oricărei activităţi intelectuale: analiza şi sinteza, comparaţia, abstractizarea şi generalizarea,

clasificarea şi concretizarea logică. Experienţa şcolii şi cercetarile moderne de psihologie

dovedesc că posibilitatile şcolarului mic, resursele lui intelectuale sunt mai bogate decât se

considera anterior.

Prin procesul învăţarii se grăbeşte maturizarea funcţiilor analitice, sintetice ale

creierului si, implicit dezvoltarea percepţiei, a memoriei şi a limbajului, copilul îşi însuseşte

cunoştinte, priceperi şi deprinderi, modalitaţi de gândire şi comportamente sociale. O învăţare

Pagina 11 din 122


pe bază de procedee raţionale grăbeşte atât maturizarea funcţiilor sistemului nervos central şi

a analizatorilor, cât şi dezvoltarea proceselor intelectuale. Acestea la rândul lor cresc

randamentul învăţarii. Nu orice învăţare are rol formativ, ci numai aceea bazată pe motivaţie,

pe înţelegere şi structurarea logică a cunoştintelor, pe problematizare, cercetare şi

descoperire, pe formarea unor capacitaţi şi abilitaţi intelectuale. Jocurile în activităţile de

învăţare dezvoltă capacităţile intelectuale, fac trecerea treptată de la concret la abstract şi

ajută la specializarea operaţiilor gândirii (logice, creatoare), de analiză, sinteză, se

consolidează cele patru operaţii pentru rezolvarea mai rapidă a exerciţiilor şi problemelor.

Gândirea devine mai productivă ca rezultat al creşterii gradului de flexibilitate şi

mobilitate, al utilizarii diferitelor procedee de activitate mintală.

Tot atât de adânci sunt şi transformările care se produc în dezvoltarea limbajului

şcolarului mic. Până la intrarea în şcoală, limba este asimilată în practica nemijlocită a

vorbirii. În şcoală însă, limba devine un obiect de învăţamânt organizat, sistematic. Alături de

forma orală care se perfecţionează continuu în procesul de învăţamant, un rol important în

dezvoltarea conştientă a limbajului atât ca mijloc de comunicare cât şi ca instrument de

gândire, de asimilare a cunoştintelor îi revine limbajului scris. În ceea ce priveşte limbajul

oral, una din laturile lui importante este conduita de ascultare. Cu prilejul rezolvării

problemelor de aritmetică, desenând sau privind o imagine, şcolarul mic învăţă treptat să

asculte explicaţiile învăţatorului şi să meargă “pe urmele” îndrumătorilor şi raţionamentelor

sale.

În cursul micii şcolaritaţi se formează capacitatea de citit-scris şi aceasta

impulsionează progresele limajului. Copilul capată cunoştinte despre structura morfo-

semantică a cuvintelor. Dezvoltarea limbajului se face şi în contextul altor activităţi şcolare

de muncă, desen, istorie, observare a naturii, cu prilejul carora copilul face cunoştinţă cu o

nouă terminologie care variază de la un domeniu la altul.

La vârsta şcolară mică pot apărea şi unele erori de pronunţie şi scriere care pot fi

înlăturate cu timpul prin munca de predare-învăţare cât şi prin activitatea recuperatorie. La

limba română jocurile ajută la corectarea deficienţelor de vorbire, pronunţarea corectă a

sunetelor, silabelor, cuvintelor, dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului, aplicarea corectă a

semnelor gramaticale. Ca sarcini se urmareşte dezvoltarea auzului fonematic, pronunţarea

corectă a cuvintelor sub aspect morfologic, exprimarea logică, coerentă şi înţelegerea

aspectului semantic a tuturor cuvintelor. Stimulaţi fiind în găsirea mai multor soluţii în

combinarea cuvintelor pentru a realiza o comunicare, implicit se realizează şi probleme ale

acordului, alegând forme care se potrivesc situaţiei date. Aceste tipuri de exerciţii contribuie

Pagina 12 din 122


la formarea capacităţilor de exprimare a ideilor în propoziţii, rezultat observat în verbalizarea

independentă a celor percepute din tablourile, planşele folosite la lecturi, lecturi după imagini

sau povestiri citite.

Transformări importante se produc şi în dezvoltarea memoriei. Şcolarul mic reţine în

general mai uşor formele, culorile, întâmplările decât definiţiile, demonstraţiile, explicaţiile.

Uneori el memorează mecanic, nu logic, memorează cuvinte, nu idei, pune pe acelaşi plan

ideile principale cu cele secundare. Importante de cunoscut pentru învăţator sunt calităţile

memoriei: volumul, mobilitatea, rapiditatea, trăinicia, promptitudinea la memorare,

conservare şi reactualizare, calităţi ce pot fi modelate, educate şi perfecţionate la niveluri

performanţiale superioare, mai ales că la această vârstă creşte considerabil volumul memoriei

şi se îmbogăţesc indicatorii trăiniciei şi rapidităţii memorării diferitelor conţinuturi.

Învăţătorul îl ajută să memoreze voluntar, intenţionat logic.

Într-o foarte strânsă legatură cu gândirea şi limbajul se află imaginaţia. Cu cât copilul

este mai evoluat pe plan mintal, cu cât posedă mai multe noţiuni şi un vocabular activ mai

bogat, cu atât imaginaţia lui va avea mai multe elemente, mai mult material pentru a construi,

pentru a crea. Este foarte mult solicitată imaginaţia reproductivă, copilul fiind pus adesea în

situaţia de a reconstitui imaginea unor realităţi.

În strânsă legatură cu imaginaţia reproductivă se dezvoltă imaginaţia creatoare.

Ascultând o poveste, şcolarul mic este capabil să şi-o reprezinte transformator, introducând

modificări în desfăşurarea subiectului. Formele creative ale imaginaţiei şcolarului mic sunt

stimulate de joc şi fabulaţie, de povestire şi compunere, de activităţile practice şi muzicale, de

contactul cu natura şi de activităţile cu munca.

Aşadar în perioada micii şcolaritaţi, imaginaţia se află în plin progres, atât sub

raportul conţinutului cât şi al formei. Comparativ cu vârsta preşcolară, ea devine însă mai

“critică”, se apropie mai mult de realitate, copilul însuşi adoptând acum faţă de propria

imaginaţie o atitudine circumspectă, de autocontrol. Jocul constituie polul extern de asimilare

a realităţii de către eul copilului şi el conţine o doză de imaginaţie creatoare care va constitui

motorul întregii gândiri viitoare şi chiar a raţiunii.

Astfel, imaginaţia este o condiţie (o cauză) a gândirii şi totodată un rezultat al ei. La

începutul şcolarităţii mici, imaginaţia prezintă un conţinut redus, dar o dată cu înaintarea în

vârstă şi ca rezultat al muncii şcolare, ea devine mai bogată, capătă caracter critic şi manifestă

aspecte creative.

I.2.2.3. Restructurări ale proceselor şi fenomenelor reglatorii

Pagina 13 din 122


Motivaţia copilului pentru şcoală se constituie ca o sinteză de factori externi

(observarea şi imitarea de către copil a modelelor exterioare) şi interni (dorinţa copilului de a

deveni şcolar), susţinută de multiplele lui cunoştinte despre şcoală şi despre ocupaţia de

şcolar.

Uneori folosirea excesivă de către adult a mijloacelor motivaţiei externe poate să

conducă la efecte negative. Motivaţia internă activează procesul de asimilare a cunoştinţelor

într-un mod continuu. Ea se naşte atunci când învăţătorul asigură stimularea şi menţinerea

într-o permanentă stare a vioiciunii şi curiozităţii cognitive a copilului. Jocurile reprezentând

o formă de învăţare accesibilă, plăcută şi atractivă ce corespunde particularităţilor psihice

vârstei, au rolul de a motiva şi stimula copiii mai ales în clasele începătoare când încă nu şi-

au format interese pentru învăţare.

Deoarece elevii întâmpină dificultaţi în învăţare, jocul didactic vine în sprijinul lor,

fiind împletit cu învăţătura. Jocul didactic prin gradul înalt de angajare al elevului în

activitatea de învăţare, constituie una din formele de învăţare cu cele mai bogate efecte

educative, un bun mijloc de activizare şi stimulare a şcolarilor mici. Oricare lecţie în care

apare un joc didactic, reduce gradul de oboseală şi stârneşte interesul.

La vârsta şcolaritaţii mici, copiii au trebuinţă de explorare, de informare, de

documentare. Valorificând această ”deschidere” învăţătorul îi poate cultiva ataşamentul faţă

de şcoală şi învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere.

Statutul de şcolar face ca la această vârstă copilului să i se rezerve o nouă poziţie.

Afectivitatea şcolarului mic este influenţată atât de sarcinile de învăţare propriu-zise, cât şi de

relaţiile interpersonale din cadrul colectivităţii şcolare. Se dezvoltă astfel, atât emoţiile şi

sentimentele intelectuale, precum şi emoţiile morale şi estetice. Învăţarea organizată raţional

oferă copilului perspectiva reuşitei, devine atrăgătoare, plăcută, contribuind la ataşamentul

faţă de munca intelectuală şi faţă de şcoală. Conţinuturile de învăţare încep să-i apară ca fiind

interesante prin ele însele. Apare curiozitatea intelectuală, dorinţa de a afla, de a cunoaşte cât

mai mult.

Copiii trebuie sprijiniţi pentru a înţelege şi a-şi însuşi corect conţinutul noţiunilor şi

normelor care stau la baza sentimentelor morale. Este necesar să li se explice, la nivelul lor de

înţelegere, apelând la situaţii practice de viaţă ce înseamnă din punct de vedere moral binele

şi răul, frumosul şi adevărul, curajul şi laşitatea, cinstea şi necinstea.

La începutul micii şcolaritati, volumul atenţiei este încă redus, copiilor fiindu-le greu

să prindă simultan în câmpul atenţiei explicaţiile verbale şi tablourile intuitive, acţiunile pe

Pagina 14 din 122


care le fac ei şi cele inteprinse de colegii lor, desfăşurarea propriu-zisă a acţiunii şi rezultatul

ei. Şcolarii mici întâmpină greutăţi în a-şi consolida voluntar atenţia de la ceea ce este

superficial, imediat, situativ spre ceea ce este esenţial la obiect.

Dintr-o atenţie spontană , instabilă, atrasă mai mult de formă, mişcarea şi culoarea

obiectelor, se ajunge ca sub îndrumarea învăţatorului, elevii să-şi formeze o atenţie voluntară,

fiind astfel capabili să urmărească un timp mai îndelungat o explicaţie chiar dacă aceasta nu

are suport concret. În ceea ce priveşte prelungirea perioadei de menţinere optimă a atenţiei

voluntare, învăţătorul o poate realiza prin respectarea următoarelor condiţii:

stabilirea clară şi precisă a scopurilor activităţilor de instruire-învăţare ;

reliefarea semnificaţiilor şi efectelor pozitive ale activităţii şcolare;

organizarea şi structurarea adecvată a ambianţei psihosociale şi de microclimat din

mediul şcolar;

programarea etapelor activităţii şi precizarea momentelor mai dificile, de mare

încărcătură şi încordare voluntară, intelectuală, afectivă;

diminuarea sau anularea factorilor perturbatori ai actului de învăţare proveniţi din

mediul extern ori intern.

Învăţătura alături de joc şi de unele activităţi uşoare desfăşurate în afara şcolii

contribuie într-o mare măsură şi la dezvoltarea voinţei copilului, la formarea aptitudinilor şi

talentelor, la formarea caracterului. Procesul de învăţământ îi pune în faţă sarcini din ce în ce

mai dificile, cerinţe tot mai mari faţă de comportare şi de aceea efortul este mai uşor susţinut

când se folosesc şi jocuri, când între joc şi învăţare se intind punţi de legătură. Tocmai în

această luptă pentru a înlătura sau a învinge greutăţile se formează voinţa copiilor, capacitatea

lor de efort, perseverenţă, stăpânirea de sine. Voinţa “iradiază” larg în cuprinsul personalităţii

copilului.

Dacă la vârstă preşcolară se pun bazele unor serii de deprinderi motorii implicate în

activitatea de autoservire, acestea continuă să se întărească şi în cursul micii şcolaritaţi când

încep şi formarea unor categorii de deprinderi şi priceperi legate de nevoile, tipul de activităţi

şi relaţii în care este încadrat copilul. Astfel în procesul însuşirii scrierii şi citirii, se formează

deprinderea de a folosi corect componentele grafice şi sonore ale cuvintelor, la aritmetică,

operând cu cantităţile se formează deprinderea de a măsura, deprinderea de calcul numeric iar

pe parcursul unităţilor de învăţare ce cuprind noţiuni de geometrie sau de geografie se

formează deprinderea de mânuire a unor instrumente de lucru: linia, compasul, harta, globul,

busola. Jocurile şi întrecerile sportive creează condiţii proprice pentru formarea unor

automatizări.

Pagina 15 din 122


Pe substratul acestor deprinderi, cu evidente componente motorii, se formează ulterior

deprinderile şi priceperile intelectuale: de numărare, analiză şi sinteză mentală, de rezolvare a

problemelor.Însuşirea cunoştintelor, formarea deprinderilor este insolubil legată de joc şi la

vârsta şcolară mică. Ele sunt strâns legate de acţiunea cu obiectele. Copilul transformă în joc

activităţile programate, nu urmăreşte întrutotul indicaţiile învăţătorului, nu prezintă interes

pentru rezultatele activităţii. Această particularitate psihologică impune introducerea

elementului de joc pentru a capta mai uşor atenţia copiilor, a-i antrena la o participare cât mai

activă.

Procesul de însuşire a cunoştintelor, de formare a priceperilor şi deprinderilor, în

perioada micii şcolaritaţi devine o formă specială de activitate a copilului, distingându-se din

toate celelalte forme ale activităţii sale.

În şcoală se formează nu numai priceperi şi deprinderi ci şi obişnuinţe cum ar fi cea ce

vizează comportarea în societate. Este vorba de conduita civilizată, corectă şi reverenţioasă

ale carei temelii sunt puse din perioada preşcolară şi pe care şcoala prin activităţile de

învăţare şi joc le cultivă sistematic.Transformarea deprinderilor în obişnuinţe are loc doar

prin intermediul procesului instructiv-educativ. Acesta contribuie în egală măsură la formarea

şi cultivarea deprinderilor, priceperilor şi obişnuinţelor.

I.2.2.4. Dezvoltarea personalităţii şcolarului mic

Perioada cuprinsă între vârsta de 9 şi 12 ani este considerată de Paul Osterrieth ca

”maturizarea copilului”, caracterizându-se prin dezvoltarea dimensiunii interioare, a unui

început de autonomie şi autodeterminare. “Departe de a fi numai faptură socială şi excesiv

gregară descrisă de unii, copilul este cineva care vrea să fie el însuşi, să aibă originalitatea sa

proprie.” (5, pg. 137) Noile împrejurări de viaţă, datoriile şi obigaţiile de şcolar influenţează

puternic procesul de formare a personalităţii.

Temperamentul, latura dinamico-energetică a personalităţii, derivă dintr-un anumit tip

de sistem nervos. El “este o realitate psihologică grefată pe o realitate biologică, naturală şi se

modulează, căpătând anumite nuanţe emoţionale, suportă toate influenţele dezvoltării

celorlalte componente superioare ale personalităţii şi dobândeşte o anumită factură

psihologică. “ (6, pg. 706)

În şcolaritatea mică, copiii se disting printr-o mare diversitate temperamentală.

Întâlnim copii preponderent colerici sau flegmatici, preponderent sanguinici sau melancolici.

În cadrul activităţilor instructiv-educative, depistând şi cunoscând portretele temperamentale

Pagina 16 din 122


ale elevilor, aspectele pozitive şi limita fiecăruia, se poate facilita intervenţia avizată,

diferenţiată şi flexibilă a învăţătorului în scopul unor compensări temperamentale.

Personalitatea este după cum afirmă psihologul Alain Lieury “nu doar o chestiune de

temperament ci depinde de învăţarea socială, de ajustări, prin întărire şi observaţie în funcţie

de situaţii) “ (7, pg. 195)

Mica şcolaritate este perioada în care începe structurarea laturii relaţional - valorică a

personalităţii, organizarea trăsăturilor caracteriale, conturarea unor dominante. Acum se pun

bazele dimensiunii cognitiv-morale a caracterului. Câmpul interacţional se îmbogăţeşte şi se

diversifică, acest stadiu fiind denumit şi “vârsta socială”. La formarea personalităţii copilului

de vârstă şcolară mică, pe lângă instruirea şcolară, contribuie şi colectivul şcolar.

Viaţa de colectiv determină pe fiecare elev să ţină seama de interesele grupului, să

ţină la onoarea clasei şi a şcolii, să înţeleagă semnificaţia socială a modului său de

comportare, a succeselor şi insucceselor sale. Creşte indicele de socializare a copilului şi se

amplifică şansele de integrare în viaţa socială. Cooperarea, întrajutorarea, întrecerea

influenţează asupra personalităţii copilului şi acţivităţii lui. Sub îndrumarea învăţătorului

elevul începe să se simtă treptat membru al colectivului, începe să se intereseze de

comportarea colegilor, de succesele lor, de semnificaţia lor pentru colectivul respectiv, pentru

clasa lor. Jocul, ca formă de activitate instructiv educativă dezvoltă spiritul de independenţă,

formează atitudini pozitive faţă de muncă şi conduce la sesizarea unor abateri în

comportamentul anumitor copii. În cadrul colectivului, elevul îşi formează trăsăturile

personalităţii: hotărârea, cinstea , disciplina, conştiinciozitatea în activitate.

Învăţătorul este cel care trebuie să creeze un cadru adecvat în care copiii găsesc cel

mai bun climat psihologic şi social de manifestare şi de dezvoltare a propriei lor personalităţi.

Antrenat în joc, în calitate de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să

dobândească metodele şi căile accesibile lui de cunoaştere, pentru ca, pe temeiul acestei

condiţii importante, el să poată învăţa “orice cunoştinţe de care are nevoie”. (8, pg. 824)

În acelaşi sistem organizat de muncă şi învăţare, în strânsă legatură cu activitatea pe

care o desfăşoară se dezvoltă aptitudinile. Una din aptitudinile generale care se dezvoltă la

această vârstă este aptitudinea de a învăţa. Este vorba de de o anumită dezvoltare generală a

copilului concretizată în pregătirea acestuia pentru confruntarea cu ceea ce urmează ulterior

să înveţe, cu receptivitatea la solicitările învăţării, cu strategiile generale - de gândire,

imaginaţie, memorie - care vor facilita accesul la sarcini din domenii diferite şi care se

constituie în câştiguri pe planul inteligenţei. Inteligeţa este un “aliaj” de procese logice

Pagina 17 din 122


imaginative, verbale, un complex de acţiuni şi scheme operaţionale care permit elevului să

facă faţă cu succes solicitarilor şi situaţiilor mai complexe.

Treptat învăţarea începe să fie preferată altor activităţi şi să devină sursa de bucurii şi

satisfacţii. Din înclinaţia şi aptitudinea generală pentru învăţare, se desprind şi se dezvoltă

elementele unor aptitudini specializate cum ar fi cele: matematice, literare, plastice şi

muzicale. Deosebit de importantă este, mai ales pentru şcolarii mici, funcţia stimulativă

şi educativă a evaluării. Aceasta se obţine cel mai bine în regimul psihologic al unei evaluări

formative, care funcţionând împreună cu modelul unei învăţări formative, concură la

modelarea elevilor, a capacităţii de a învăţa succesual, adică a desfăşurării unui proces de

învăţare care datorită modului ei de organizare şi funcţionare, facilitează reuşita şcolară,

obţine interese, susţine succesul şcolar.

O dimensiune psihică integratoare a profilului personalităţii umane o reprezintă

creativitatea, care exprimă disponibilitatea procesuală a elevului de a căuta şi produce valori,

produse originale pentru sine şi pentru societate. Învăţătorul trebuie să folosească adecvat

procesul instructiv-educativ, diferite metode şi procedee pentru dezvoltarea creativitaţii

elevilor.

Cunoaşterea acestor particularitaţi anatomo-fiziologice dar mai ales a celor psihice ale

copiilor de vârstă şcolară mică este de o mare importanţă pentru învăţător. Activitatea şcolară

se desfăşoară în bune condiţii numai dacă se porneşte de la cunoaşterea trăsăturilor

individuale ale fiecarui copil. Pentru a-i dezvolta personalitatea elevului trbuie să ştii care-i

sunt posibilităţile, să cunoşti realitatea asupra căreia vei acţiona şi pe care iţi propui să o

transformi.

Nivelul şi volumul cunoştintelor care se transmit elevilor, numărul exerciţiilor pentru

formarea deprinderilor, cantitatea şi durata efortului cerut la lecţii şi în activităţile

extraşcolare trebuie să corespundă posibilităţilor pe care le au elevii şi celor pe care le are

fiecare elev în parte. Cunoscând particularităţile vârstei şcolare mici învăţătorul poate alege

mijloacele educative cele mai potrivite pentru dezvoltarea lor. Dacă el ştie prin ce se

caracterizează memoria, imaginaţia, gândirea, sentimentele, voinţa elevilor, va ţine seama de

aceste particularitaţi şi în activitatea sa.

Cunoscând aspectele individuale ale elevilor săi, prin observarea activităţii şi

comportării obişnuite ale elevilor, prin aplicarea de teste, prin convorbiri cu elevii, cu părinţii,

cu prietenii lor, prin studierea produsului activităţii (desene, compuneri), prin măsurarea unor

indici ai dezvoltării fizice, învăţătorul poate ajunge la o cunoaştere profundă a fiecarui elev.

Pagina 18 din 122


Cunoaşterea elevului este un mijloc de a îndruma concret şi ştiintific activitatea

acestuia, de a face educaţie “pe măsura” individualitaţii elevului.

La nivelul învăţământului primar, jocurile didactice reprezintă un mijloc eficient

pentru învăţarea activă, participativă.

“Indiferent în care parte a programului se foloseste jocul, dacă este conceput, dacă

există unitate între conţinut şi scop, sarcinile ce le au de rezolvat copiii sunt accesibile, acesta

devine un mijloc de a-l dirija pe copil în învăţare.” (9, pg. 6)

Bibliografie :

Golu Pantelimon, Zlate Mielu, Verza Emil –“Psihologia copilului”, E.D.P. Bucureşti

1993

Nicola Ioan – “ Pedagogie” , E.D.P.Bucureşti 1994

Dumitriu Gheorghe şi Constanţa –“Psihologia procesului de învăţământ”-

E.D.P.Bucureşti 1997

Huizinga Johan –“Homo ludens, Încercare de determinare a elementului ludic al

culturii, Traducere din limba olandeză de H.R.Radian” Ed.Univers, Bucureşti 1977

Osterrieth P.-“Introducere în psihologia copilului, (trad.)” Ed.Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti 1976

Neveanu Popescu Paul –“Dicţionar de psihologie” Ed.Albatros, Bucureşti 1978

Lieury A.-“Manual de psihologie generală, (trad.)”, Ed.Antet, Bucureşti 1996

Bunescu V. –“Direcţii de modernizare a metodelor de învăţământ în limbă şi

literatură “ (vol.V.)”, Bucureşti 1973

Bădica Tatiana, Marinescu Eugenia, Duţu Olga –“Exerciţii pentru dezvoltarea

vorbirii”, E.D.P., Bucureşti 1976

CAPITOLUL II

JOCUL ÎN STRUCTURA ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE

II.1. Conceptul de joc

Pagina 19 din 122


Jocul este un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea, buna

dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, morală şi fizică a

copilului.

Pentru a putea explica importanţa jocului şi rolul acestuia în cadrul activităţii şcolare,

voi analiza mai multe definiţii propuse în literatura de specialitate.

Pedagogul K. D. Usinki a definit jocul ca formă de activitate liberă, precizând şi rolul

formativ al acestuia. K.D. Usinki a mai arătat că jocul trebuie să fie original, să fie creat de

copilul însuşi.

În literatura pedagogică sunt cunoscute numeroase teorii care încearcă să explice

natura jocului punând accentul în mod unilateral, fie pe factorii biologici, fie pe cei

psihologici.

În explicarea jocului, St. Hall a pornit de la legea bio-genetică a lui Haeckel

(“ontogeneza repetă filogeneza”) şi a susţinut că jocul copiilor nu ar fi altceva decât o

recapitulare a instinctelor şi a formelor primitive de viaţă.

O altă teorie este aceea a exerciţiului pregătitor, elaborat de K. Groos. El considera că

acesta ar fi un “exerciţiu pregătitor” pentru viaţa profesională de mai târziu a adultului, în

sensul că ar fi un joc de exersare a “predispoziţiilor instinctive”, în scopul maturizării lor. H.

Spencer dezvoltă de asemeni teoria surplusului de energie conform căreia jocul ar fi o

modalitate de a consuma acest surplus, dar această teorie nu explică de ce copilul se joacă

atunci când este obosit.

Edouard Claparède spunea că individul este obligat să recurgă la joc din două motive:

pentru că este incapabil să presteze o activitate serioasă din cauza dezvoltării insuficiente şi

din pricina unor împrejurări care se opun îndeplinirii unei activităţi serioase care să satisfacă

dorinţa respectivă. Deşi practicat adesea cu mai multă intensitate decât munca, jocul oboseşte

mai puţin, pentru că răspunde tendinţelor de afirmare, refulate de necesităţile muncii şi de

aceea lasă impresia că nu oboseşte, ci chiar relaxează. “Jocul este cea mai buna intoducere în

arta de a munci.” (1, pg. 143)

Nu există frontiere între joc şi muncă. Şcoala trebuie să aibă ca funcţie generală

prelungirea copilăriei sau cel puţin, ocrotirea caracteristicilor ei, nepermisă fiind tendinţa de a

scurta, fixând prea timpuriu copilul într-un tipar făcut pe măsura adultului.

J. Chateau apreciază că la vârsta foarte mică, jocul constituie motorul de declanşare a

comportamentului ludic şi anunţă trezirea personalităţii prin implicaţiile determinate de

organizarea grupului: regula, ordinea şi disciplina în grup. “Copilul îşi arată în joc

Pagina 20 din 122


deasemenea, inteligenţa, voinţa, caracterul dominator, într-un cuvânt personalitatea”(2, pg.

153)

J. Piaget defineşte jocul ca pol al exerciţiilor funcţionale în cursul dezvoltării

individului, celălalt pol fiind “exerciţiul neludic, când subiectul învaţă să înveţe într-un

context de adaptare cognitivă şi nu numai de joc”. Jocul “este o asimilare a realului la

activitatea proprie, oferindu-i acestei activităţi alimentaţia necesară şi transformând realul în

funcţie de multiplele trebuinţe ale copilului.” (3, pg.51)

Majoritatea pedagogilor au considerat jocul ca un mijloc de instruire şi educare a

copiilor, mai ales la vârsta şcolară mică. Jocul constitue o îmbinare a componentelor

intelectuale cu cele afectiv motivaţionale. Prin joc copilul îşi angajează întreg potenţialul

psihic, îşi ascute observaţia, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. Jocul este un mijloc

de dobândire şi precizare a cunoştinţelor prin acţiune, este o activitate de gândire orientată

spre rezolvarea unor probleme, spre găsirea căilor în vederea depăşirii unor obstacole.

Din punct de vedere pedagogic, jocul este un element de sprijin în educaţie, mai cu

seamă atunci când este investit cu finalitaţi programate de dezvoltarea potenţialului psiho-

motric şi socio-afectiv al personalităţii.

În cadrul jocului copilul îmbină în mod specific planul imaginar cu cel real, însă el îşi

dă seama mereu de existenţa celor două planuri şi în mintea lui nu se produce sub acest

aspect nici o confuzie.

Jocul copiilor poate constitui un teren important de descifrare a capacităţilor

psihologice, inclusiv a celor intelectuale şi a trăsăturilor de personalitate, a aspectelor mai

importante ale sociabilităţii copilului.

La vârsta micii şcolarităţi, copilul are o serie de aşa–zise “nevoi”- nevoia de mişcare,

de a şti, de a imita, de a se bucura, de relaţii. Jocul răspunde acestor trebuinţe fireşti de

activitate, de dobândire a experienţei, de afirmare prin performanţe ale conduitei.

Jocul, indiferent de felul lui de organizare, este subordonat realizării obiectivelor

educaţiei. Fiecare moment din jocurile alese de copii sau obligatorii este valorificat în mod

direct de educator pentru a forma copiilor trăsături pozitive de caracter, însuşiri morale

superioare, sentimente şi deprinderi de comportare.

Prin joc elevul se găseşte într-o situaţie de actor, de protagonist şi nu un simplu

spectator ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui

afective, unei trebuinţe interioare de acţiune şi afirmare. Prin intermediul jocului se stabileşte

o relaţie între gândirea abstractă şi jocul concret.

Schiller spunea: “Omul nu este întreg decât atunci când se joacă.“ (4, pg. 20)

Pagina 21 din 122


La copii, aproape totul este joc.

II.2. Natura şi funcţiile formative ale jocului

Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi

satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea

imaginară ce şi-o creează singur. Având în vedere această definire a jocului putem desprinde

cu uşurinţă câteva note caracteristice şi definitorii: (4, pg. 32)

jocul este o activitate specific umană; numai oamenii îl practică în adevăratul sens al

cuvântului;

jocul este una din variantele activităţii oamenilor; învăţarea, munca şi creaţia nu s-ar

realiza în afara jocului după cum acesta nu poate să nu fie purtătorul principalelor elemente

psihologice de esenţă neludică ale oricărei ocupaţii specifice umane;

jocul este o activitate conştientă;

jocul introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumii imaginare pe care şi-o

crează jucătorul respectiv;

scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă să-i satisfacă jucătorului imediat dorinţele

şi aspiraţiile proprii;

prin atingerea unui asemenea scop, se restabileşte echilibrul vieţii psihice şi se

stimulează funcţionalitatea de ansamblu a acesteia.

Jocul are un caracter universal, fiind o manifestare în care este o evidentă luptă a

contrariilor, un efort de depăşire, având un rol de propulsare în procesul obiectiv al

dezvoltării. Jocul este o realitate permanentă cu mare mobilitate pe scara vârstelor. El nu

lipseşte indiferent de vârsta omului, doar că se remarcă o evoluţie a acestuia în raport cu

dezvoltarea personalităţii umane. S. Iliov afirma că jocul are un caracter polivalent,

însemnând pentru copil şi muncă şi artă şi realitate şi fantezie. În consens cu această

caracteristică pedagogul elveţian Edouard Claparède menţiona că jocul reprezintă viaţa

însăşi.

Rolul jocului este complex pentru formarea şi comportamentul omului. Astfel jocul

înseamnă, vorbind la modul general, o varietate de semnificaţii : a juca şah, joc didactic dar şi

a se juca “de-a şcoala”, a se juca cu viaţa etc. Jocul poate desemna fie o activitate cu caracter

constructiv, distractivă, placută sau dimpotrivă joc de hazard, de cărţi etc.

Pagina 22 din 122


De la o vârstă la altă funcţiile jocului se schimbă. Aşa de pilda, funcţia de reflectare şi

funcţia distractivă prezintă grade diferite la copil şi adult; funcţia motrică se schimbă o dată

cu înaintarea în vârstă, iar funcţia formativă scade în pondere o dată cu depăşirea copilăriei.

După I. Cerghit principalele funcţii ale jocului sunt: (5, pg.222)

funcţia de explorare a realităţii;

funcţia de valorificare a avantajelor dinamicii în grup, a spiritului de cooperare, de

participare afectivă şi totală la joc angajând atât elevii timizi cât şi cei mai slabi;

funcţia de întărire a unor calităţi morale (răbdare, tenacitate, respect pentru alţii,

stăpânirea de sine, cinstea, autocontrolul).

J. Piaget considera că jocul, în special cel cu reguli, îndeplineşte următoarele funcţii:

funcţia de asimilare pe plan cognitiv şi afectiv; copilul învaţă din ceea ce vede în jurul

său şi apoi foloseşte în cadrul jocului,

funcţia de adaptare ce se realizează prin asimilarea realului şi acomodarea, mai ales

prin imitaţie; adaptarea prin joc este un proces creativ care se realizează prin inteligenţă;

funcţia formativă dar şi informativă, jocul fiind acela ce angajează plenar copilul în

activităţi psihice;

funcţia de descărcare energetică şi de rezolvare a conflictelor efective de compensare

şi trăire intensă;

funcţia de socializare a copilului ceea ce se explică prin tendinţa mereu accentuată a

copiilor de a se a acomoda la ceilalţi, dar şi de a se asimila relaţiile cu cei din jur la eul său.

Jocul devine activitatea care implică activitatea celuilalt şi favorizează apariţia unor

variate raporturi între copii. Relaţiile ce apar între ei depind de: subiectul jocului, rolurile

jocului, poziţia copilului în joc (conducător sau subordonat).

II.3. Clasificarea jocurilor

În literatura de specialitate se găsesc mai multe încercări de clasificare a jocurilor.

După conţinutul şi obiectivele urmărite jocurile se pot clasifica astfel: (5, pg.216)

jocuri senzoriale (vizual motorii, tactile, auditive);

jocuri de observare a naturii (a mediului înconjurător);

jocuri de dezvoltare a vorbirii;

jocuri de asociere de idei şi raţionament;

jocuri matematice;

jocuri de construcţii tehnice;

Pagina 23 din 122


jocuri de orientare;

jocuri de sensibilizare (de deschidere) pregătitoare pentru înţelegerea unor noi noţiuni;

jocuri aplicative (de extindere a cunoştintelor asupra unor noi situaţii);

jocuri demonstrative;

jocuri de fantezie, de memorie;

jocuri simbolice;

jocuri de îndemânare (de exerciţii simple, de mişcare).

Cunoscând varietatea şi diversitatea formelor de joc în uniunea lor, se pot găsi

modalitaţi nuanţate de implicare a acestuia în activitatea instructiv-educativă ce se desfăşoară

cu şcolarii mici.

Jocul didactic (educativ) este unul dintre cele mai caracteristice activităţi ale copilului,

fapt pentru care este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic, în intenţia de a

imprima programului şcolar un caracter mai viu şi mai atrăgător, de a fortifica energiile

intelectuale şi fizice ale elevilor.

Din perspectivă didactică, jocul reprezintă o modalitate de efectuare conştientă şi

repetată a unor acţiuni mintale sau motrice în vederea realizării precise a scopurilor.

Cu privire la structura jocului didactic trebuie avute în vedere:

conţinutul jocului;

sarcina didactică;

regulile;

acţiunea de joc;

Ele trebuie să ramână jocuri, incluzând elementul de aşteptare, de surpriză, de

întrecere. Orice exerciţiu sau problemă poate deveni joc didactic dacă respectă următoarele

cerinţe:

realizează un scop, o sarcină didactică;

foloseşte elemente de joc;

foloseşte un conţinut accesibil şi atractiv;

utilizează reguli de joc, cunoscute de elevi.

Popovici Constantin împărţea după conţinut jocurile didactice în patru categorii: (6,

pg.5)

jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii şi consolidarea cunoştintelor în domeniul

literar;

jocuri didactice pentru consolidarea deprinderelor de numărat şi socotit (matematice);

jocuri didactice pentru dezvoltarea atenţiei, a memoriei şi a perspicacitaţii;

Pagina 24 din 122


jocuri pentru consolidarea cunoştinţelor despre mediul înconjurător.

După obiectul de învăţământ căruia i se adresează, jocurile didactice sunt:

jocuri didactice pentru limba şi literatura română;

jocuri didactice pentru matematică (jocuri matematice);

jocuri didactice pentru geografia României şi cunoaşterea mediului înconjurător;

jocuri didactice pentru educaţie plastică;

jocuri didactice pentru educaţie muzicală (jocuri muzicale);

După materialul folosit sunt:

jocuri cu materiale;

jocuri fără materiale;

jocuri orale;

jocuri cu întrebări (“cine ştie câştigă”);

jocuri-ghicitori (în care trebuie să identifice o persoană, un obiect);

jocuri de cuvinte încrucişate (careuri).

II.4 Utilizarea jocului didactic în procesul de învăţământ

La nivelul calaselor I-IV, în structura metodelor active îşi găsesc cu maximă eficienţă

locul jocurile didactice, constituind o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă

în care este integrat copilul în perioada preşcolară şi activitatea specifică şcolii – învăţarea.

Importanţa deosebită a jocului didactic pentru vârsta copilăriei este un adevăr incontestabil,

având anumite caractere:

- un caracter universal fiind o prezenţă evidentă în cadrul învăţării, cu rol de

popularizare în procesul obiectiv al dezvoltării;

- este o realitate permanentă cu o mare mobilitate pe scara vârstelor;

- deţine un caracter polivalent fiind pentru copil şi muncă şi artă şi realitate şi fantezie.

Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului.

Sub raport structural psihologic orice tip de joc constituie o îmbinare a componentelor

intelectuale cu cele afectiv-motivaţionale.

Jocul didactic are un conţinut şi o structură bine organizată, subordonate

particularităţilor de vârstă, sarcini didactice, se desfăşoară după anumite reguli şi la momentul

ales de învăţător, sub directa lui supraveghere. Rol important capată latura instructivă,

elementele de distracţie nefiind decât mediator al stimulării capacităţii creatoare.

Pagina 25 din 122


Jocul didactic imprimă activităţii didactice un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce

varietate şi o stare bună de dispoziţie, de veselie, de bucurie, de divertisment şi de destindere,

ceea ce previne apariţia monotoniei şi plictiselii, a oboselii. Ele sunt realizate pentru a deservi

procesul instructiv – educativ, au un conţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu, au ca

punct de plecare noţiunile dobândite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată,

aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze diverse soluţii de rezolvare, diferite de cele

cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale, accentul cazând nu pe rezultat, cât pe modul

de obţinere a lui.

Sarcinile didactice cuprinse în jocurile didactice trebuie să contribuie la valorificarea

creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate, la dobândirea, prin mijloace proprii,

de noi cunoştinte.

Jocul didactic e o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei

superioare a elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de

îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în

rezolvare. Jocurile didactice antrenează toţi elevii, acţionează favorabil şi la elevii cu situaţie

mai slabă la învăţătură, crescându-le performanţele, căpătând încredere în capacităţile lor,

siguranţă şi promtitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al acestora.

Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară

şi se găsesc bogate resurse de stimulare a creativităţii. Cei timizi devin cu timpul mai

volubili, mai activi, mai curajoşi. Prin libertatea de gândire şi de acţiune, prin încrederea în

puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice devin pe cât de valoroase pe atât

de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia, combativitatea, corectitudinea,

disciplina prin supunerea la regulile jocului, precum şi spiritul de cooperare, de viaţă în

colectiv, de comportare civilizată.

Folosirea jocurilor didactice dă posibilitatea verificării activităţii creatoare, elevii se

lasă antrenaţi cu multă uşurinţă, participarea lor nu este formală, jocul dezvoltându-le procese

psihice precum: gândirea logică, memoria şi imaginaţia creatoare. Folosite des în procesul de

învăţământ dau posibilitatea cunoaşterii mai bune a copiilor, căci fără a depăşi limitele unui

cadru organizat, elevii sunt mai mult ei însăşi decât la lecţiile obişnuite.

În urma acestor jocuri ai revelaţia unor descoperiri care te determină să–ţi revizuieşti

metodele de lucru cu unii elevi care, în mod obişnuit la lecţiile curente păreau apatici, lipsiţi

de interes şi care, în cadrul jocului, devin volubili, interesaţi, participând activ la problemele

dezbătute.

Pagina 26 din 122


Izvorât din trebuinţele interne mereu crescânde ale copilului, jocul este spontaneitate

originală, este acţiune urmărită prin ea însăşi fără utilitate imediată, generatoare de distracţie

şi de reconfortare, de sentimente de plăcere, de bucurie.

Încorporate în activitatea didactică, elementele de joc imprimă acesteia un caracter

mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie,

de divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, plictiselii sau stării de

oboseală. Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor, jocul fortifică energiile intelectuale

şi fizice ale acestora, furnizează o motivaţie secundară dar stimulatorie, o prezenţă

indispensabilă în ritmul muncii şcolare, asigură un randament maxim în cadrul procesului de

învăţământ.

În organizarea jocurilor se are în vedere experienţa acumulată de copii în constituirea

unor mulţimi formate din obiectele din lumea înconjurătoare.

În cadrul jocului intervine şi procesul invers: pornind de la o situaţie descrisă verbal,

acţionând asupra obiectelor vizate, se reconstituie imaginea corespunzătoare. În acest fel,

copiii se obişnuiesc să stabilească o legătură firească între cuvinte şi semnificaţia lor, să

gândească şi să se exprime corect. Prin practicarea jocurilor se acumulează o serie de

experienţe care permit copiilor să integreze într-un sistem organic obiectele, conceptele

logice şi în final numerale.

Aceste jocuri se organizează în activităţi ce se desfăşoară pe plan frontal sau pe echipe

individual. Diferenţele categoriale între copii exprimă, în mare, diferenţele de dezvoltare

intelectuală şi temperamentală dintre ei şi de aici datoria morală a învăţătorului de a acţiona

educaţional diferenţiat, de a individualiza educaţia în funcţie de aceşti parametri intelectivi şi

temperamentali.

Pentru lărgirea ariei limbajului vorbit se recomandă jocurile precum : - “cine spune

mai multe cuvinte despre …( îmbrăcăminte, lucrurile şcolarului, obiecte din clasă,etc…)”

Prin intermediul jocului copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, învaţă să

manifeste o anumită atitudine – pozitivă sau negativă faţă de ceea ce întâlnesc, îşi educă

voinţa şi, pe această bază formativă, îşi conturează profilul personalităţii.

Jocul este apreciat ca un element de bază în activitatea instructiv – educativă. În

procesul de învăţamant jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca

procedeu metodic de realizare a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul de

învăţământ şi, în sfârşit ca formă de organizare a activităţilor de cunoaştere şi dezvoltare a

capacităţii psiho–fizice pe toate planurile.

Pagina 27 din 122


Jocul ca mijloc de instruire şi educare este cunoscut în literatura pedagogică sub

numele de joc didactic.

Jocul ca procedeu metodic este prezent în diferitele etape ale activităţii de învăţare şi

de muncă, în funcţie de factorii foarte diverşi:

caracterul mai mult sau mai puţin rigid al activităţii bazate pe exerciţii;

gradul dezvoltării capacităţii de cunoaştere, de trăire afectivă şi de voinţă ;

gradul constituirii imboldurilor interne (motive, interese, scopuri, convingeri,

dispoziţii) toate cu rol specific în declanşarea şi întreţinerea conduitei.

Jocul crează cadrul dezvoltării capacităţii copiilor de a desfăşura anumite activităţi

intelectuale şi fizice: de a observa sistematic un obiect sau fenomen, de a-şi concentra mai

mult atenţia în acest scop, de a asculta cu interes cele relatate, de a înregistra unele indicaţii

cu valoare normativă, de a rezolva independent conflictele apărute în propria gândire.

Elementul principal al structurii interne a jocurilor didactice este regula. Nu este

vorba de orice fel de regulă, ci de una care formulată anume îl introduce pe copil într-un

cadru ludic de o anumită valoare formativă, bine gândită dinainte. J. Piaget precizează că

jocurile care au la bază astfel de reguli se întâlnesc la copiii cu vârsta după 7 ani şi că

importanţa lor creşte o dată cu dezvoltarea vieţii sociale a copilului. Raportul dintre joc – alte

activităţi este factorul ce condiţionează eficienţa jocului în planul formării personalităţii pe

întreaga scară de vârstă.

Apreciem că jocul didactic reprezintă o forţă cu caracter propulsor în procesul

dezvoltării copilului (mai ales la clasele mici). Psihologia ştiinţifică consideră schimbarea şi

diferenţierea raport copil–adult ca factor principal în apariţia jocului cu rol de activitate

fundamentală.

Jocul capată o pondere şi un rol deosebit cu valoare formativă, bine determinată în

momentul când cadrul relaţional al copilului se lărgeşte în şcoală. Prin intermediul jocului

didactic copilul dobândeşte deprinderea modului de autodepăşire în relaţie cu ceilalţi colegi.

Factorii cu rol principal în evoluţia jocului izvorăsc din contactul copilului cu

realitatea imediat apropiată lui, îmbracând formele unor contradicţii cum ar fi:

contradicţia dintre nivelul deprinderilor şi dorinţa copilului de a le stăpâni, de a le

utiliza conform destinaţiei lor;

contradicţia dintre tendinţa copilului către o viaţă la acelaşi nivel cu adulţii şi

dependenţa lui reală faţă de adult;

contradicţia dintre aspiraţiile copilului şi posibilităţile lui ;

Pagina 28 din 122


contradicţia dintre libertatea de acţiune a copilului şi necesitatea de a se conforma la

regulile jocului;

contradicţia între planul real şi cel fictiv (jocul stimulează procesul dezvoltării

imaginaţiei);

contradicţia între elementul de învăţare, de asimilare din jocul propriu-zis;

contradicţia dintre caracterul concret al jocului didactic cu obiectele şi caracterul

abstract, determinat de acţiunea mintală a însuşirii regulilor de joc. (4, pg. 13)

Prin joc copilul învaţă să descifreze lumea reală, motiv pentru care unii pedagogi

apreciază jocul ca pe o activitate de învăţare cu mare randament. Prin intermediul jocului se

realizează nu numai cunoaşterea realităţii sociale, ci şi imitarea unor anumite tipuri de

realităţi sociale dintre adulţi. Numai prin intermediul jocurilor didactice copiii deprind

modele de conduită şi ajung să reflecte până la nivel de înţelegere comportamentală. Pentru

că există multiple sarcini ce revin jocului didactic, îndrumarea şi controlul acestuia de către

adult este absolut necesară.

Posibilitatea de a se manifesta creator, de a înţelege raporturile intra-individuale, dau

posibilitatea copilului să respecte nişte reguli bine stabilite. În acest fel jocul ar deveni un

mijloc eficace de realizare a educaţiei morale.

Jocul didactic este o activitate de tip fundamental cu rol hotărâtor în evoluţia

copilului. Prin joc dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capaciăţilor de creare a unor

sisteme de imagini generalizate despre cunoştinţele învăţate la diferite discipline, dau

posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acţiunilor concrete din timpul

jocului.

Funcţia principală a jocului este aceea de a permite individului să-şi realizeze eul, să-

şi manifeste personalitatea, să urmeze linia interesului său major atunci când nu poate face

prin activităţi serioase. Jocul devine astfel un fenomen de derivare explicat de Claparede ca

fiind curentul dorinţelor noastre, al intereselor care alcătuiesc eul nostru. Prin joc spunea el,

se caută o ieşire în ficţiune atunci când realitatea nu-i oferă individului căi suficiente de

manifestare.

Alături de funcţia derivării socotită cardinală, jocul este apreciat ca util, având şi

funcţii secundare:

rolul de divertisment – jocul înlătură plictiseala pricinuită de lipsa activităţii;

jocul – element odihnitor – este vorba de fapt, nu atât de repaus, cât de o eliberare din

constrângerea muncii; jocul oboseşte mai puţin pentru că răspunde tendinţei de afirmare şi de

aceea lasă impresia nu numai că nu oboseşte, ci chiar relaxează.

Pagina 29 din 122


Analizând diversele categorii de jocuri, Claparede conchide că fiecare din aceste

jocuri exersează o funcţie psihologică sau fiziologică. Conform teoriei sale, jocurile se împart

în două categorii, după cum ele exersează funcţii generale sau numai funcţii speciale. Din

prima categorie fac parte numai jocurile senzoriale, motrice şi psihice (intelectuale şi

afective). Din a doua categorie fac parte cele sociale, familiale, etc. Jocurile intelectuale se

bazează pe comparaţie şi recunoaştere, pe raţionament şi imaginaţie creatoare.

Jocul este calea de transformare a plăcerii senzoriale în plăcere morală, întrucât ele

devin o acţiune intenţionată cu o finalitate conştientă. Pentru copil este prilej de afirmare a

eul-lui, în timp ce pentru adult este numai o cale de relaxare, un remediu contra plictiselii.

Un rol important îl are formarea grupului ca bază de activităţi comune de joc şi

implicaţiile determinate de organizarea grupului: regula, ordinea şi disciplina în grup, formele

de joc în grup.

Jocul este cel ce angajează numeroase resurse cognitive, afective, voliţionale şi pentru

această raţiune este considerat drept unică cale de exercitare a celor mai puternice şi

importante influenţe formative. Aici se pun bazele formării caracterului, a personalităţii

copilului. Din acest punct de vedere, jocul este privit ca mijloc educativ, metodă de educaţie,

procedeu educativ şi principiu educativ. Jocul este o metodă de predare învăţare, fiind calea

cea mai importantă de introducere a copilului în cunoaşterea din ce în ce mai complexă şi mai

completă, să analizeze, să sintetizeze, să compare, să generalizeze.

Pe plan moral aceste jocuri contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine,

autocontrolului, spiritului de independenţă, perseverenţei, sociabilităţii.

Jocurile didactice utilizate în clasele I-IV reprezintă o formă de învăţare accesibilă,

plăcută şi atractivă ce corespunde particularităţilor psihice ale acestei vârste. Activitatea de

învăţare este o activitate dificilă care necesită un efort gradat. Ea trebuie susţinută permanent

cu elemente de sprijin, printre care şi jocurile didactice au un rol important. Elementele de joc

încorporate în procesul instruirii au calitatea de a motiva şi stimula puternic elevii, mai ales în

clasele începătoare când ei nu şi-au format interese pentru învăţare.

Este cunoscut faptul că lecţiile cu un conţinut interesant , bogat şi frumos ilustrate,

înviorate cu jocuri didactice susţin efortul elevilor, menţinându-le atenţia concentrată şi reduc

gradul de oboseală.

Jocul este inclus în sistemul metodelor de învăţământ cu rezultate deosebite, în primul

rând, pentru că el răspunde în modul cel mai fericit particularităţilor de vârstă ale şcolarilor

mici iar în al doilea rând pentru că elementul distractiv pe care-l conţine stimulează interesul

şi curiozitatea epistemică a şcolarilor.

Pagina 30 din 122


II.5. Condiţii de bază necesare organizării şi desfăşurării jocurilor didactice:

Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea şi desfăşurarea

lui metodică, de modul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă deplină între toate

elementele ce–l definesc.

Pentru aceasta vom avea în vedere următoarele cerinţe:

Pregătirea jocului didactic, care presupune studierea conţinutului şi structurii sale,

pregătirea materialului didactic necesar (confecţionarea sau procurarea lui) şi elaborarea

planului jocului didactic;

Organizarea judicioasă a acestuia;

Respectarea momentului jocului didactic;

Ritmul şi strategia conducerii lui;

Stimularea elevilor în vederea participării active;

Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;

Varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).

Organizarea jocului didactic necesită o serie de măsuri. Astfel, este necesar a se

asigura o împărţire corespunzătoare a elevilor clasei în funcţie de acţiunea jocului si, uneori,

chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă dacă jocul o cere pentru buna sa desfăşurare,

pentru reuşita lui, în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.

O altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului necesar desfăşurării

jocului. De cele mai multe ori materialul se distribuie la începutul activităţii de joc datorită

următorului motiv: elevii cunoscând (intuind) în prealabil materialele didactice jocului

respectiv, vor înţelege mai uşor explicaţia învăţătorului referitoare la susţinerea jocului. Însă

acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice în care materialul

poate fi împarţit elevilor după explicarea jocului.

Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului de

desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.

Desfăşurarea jocului didactic cuprinde de cele mai multe ori următoarele etape:

a) Introducerea în joc. Discuţii pregătitoare

Această etapă introduce elevii în atmosfera de joc, discuţiile purtate diferind în funcţie

de tipurile de jocuri.

b) Anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia

Pagina 31 din 122


Trebuie făcute sintetic, în termeni precişi (de exemplu: “Astăzi vrem să vedem care

dintre voi ştie să calculeze fără greşeală\ să despartă corect cuvintele în silabe s.a.m.d. De

aceea vom organiza jocul…” sau astăzi vom organiza un joc nou. Jocul se numeşte… El

constă în….”);

c) Prezentarea materialului ce urmează a fi folosit;

d) Explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;

Etapa aceasta reprezintă un moment important şi hotărâtor pentru reuşita jocului

didactic. Învăţătorul trebuie să-i determine pe elevi să înţelegă ce sarcini au, care sunt regulile

jocului, care este conţinutul jocului, care sunt etapele lui. Se vor da îndrumări şi în ceea ce

priveşte utilizarea materialului didactic şi se vor evidenţia de către învăţător atribuţiile

conducătorului de joc şi care sunt condiţiile pentru ca elevii să devină câştigători.

e) Fixarea regulilor;

După ce jocul a fost explicat se mai menţionează încă o dată regulile şi tipul de joc.

f) Executarea jocului de către elevi;

Învăţătorul poate conduce jocul în mod direct (având rol de conducător al jocului sau

indirect (conducătorul ia parte la joc) sau cele două moduri de a conduce jocul pot alterna.

Indifernt de modul în care conduce jocul, învăţătorului îi revine sarcina deosebita, precisă, de

a coordona “ din umbră” jocul, dându-i un anumit ritm (timpul este limitat), menţionând

atmosfera de joc, urmărind evoluţia jocului, evitând momentele de monotonie, de stagnare.

De asemeni învăţătorul este cel care trebuie să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina

didactică, respectând regulile stabilite, el trebuie să creeze condiţii necesare pentru ca fiecare

elev să rezolve sarcina didactică. Urmărind comportarea elevilor, relaţiile dintre ei,

învăţătorul va antrena toţi elevii la joc, găsind mijloace potrivite şi pentru cei timizi. Este

deosebit de important să-i activăm în sarcina jocului pe toţi copiii şi mai ales pe cei care au o

capacitate redusă de înţelegere sau cei care au o exprimare greoaie.

g) Complicarea jocului, intoducerea unor variante noi;

Rolul acestei etape este de a menţine atenţia, de a evita monotonia şi de a stimula o

gândire activă.

h) Incheierea jocului şi evaluarea lui;

Învăţătorul va formula concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a desfăşurat jocul,

asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile primite, asupra

comportării elevilor. Se vor face recomandări şi evaluări cu caracter individual şi general.

Elementele de joc pot fi variate: mişcarea, manipularea obiectelor, întrecerea,

aşteptarea, surpriza, cuvântul.etc.

Pagina 32 din 122


În învăţământul primar, jocul didactic se poate utiliza în orice moment al lecţiei, într-o

anumită etapă a ei, sau întreaga activitate se poate desfăşura în baza lui, urmărind fie

dobândirea de noi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, fie fixarea şi consolidarea acestora, fie

verificarea şi aprecierea nivelului de pregătire a elevilor. În cadrul jocului trebuie să primeze

obiectivul instructiv-educativ, elevii să fie pregătiţi sub raport teoretic, să cunoască sarcina

urmărită, modul de desfăşurare, regulile se cer respectate şi să nu-l considere doar un simplu

divertisment, ci um mijloc de învăţare.

Jocul didactic dezvoltă gândirea, spiritul de iniţiativă, independenţa în muncă, spiritul

de echipă, de cooperare şi întrajutorare, disciplina şi ordinea în desfăşurarea unor activităţi

bine conduse, contribuind la creşterea randamentului şcolar.

Bibliografie:

1. Claparede Edouard –“L’ecole sur mesure”,ed.II, Paris,1920

2. Chateau J. -“Copilul şi jocul ”,E.D.P.Bucureşti 1970

3 .Piaget J. – “Psihologia copilului”,E.D.P.,Bucureşti,1969

4. Barbu H. ,Popescu Eugenia, Şerban Filofteia - “Activităţi de joc şi recreativ-

distractive”,E.D.P.,Bucureşti,1993

5. Cerghit Ioan –“Metode de învăţământ”, E.D.P.,Bucureşti 1980

6. Popovici şi colaboratorii – “Culegere de jocuri didactice”, E.D.P.,Bucureşti, 1971

CAPITOLUL III

CERCETAREA APLICATIVĂ PRIVIND VALENŢELE FORMATIVE ALE

JOCULUI DIDACTIC

III.1. Ipoteza şi obiectivele cercetării

Pornind de la tendinţele de modernizare şi perfecţionare a activităţii şcolare, a

creşterii rolului său în pregătirea pentru viaţă, în această lucrare îmi propun să evidenţiez

rolul, valenţele jocului didactic atât sub raport informativ cât şi formativ - educativ.

Pagina 33 din 122


Lucrarea valorifică experienţa didactică pe care am acumulat-o ca învăţătoare precum

şi rezultatele unei cercetări concrete desfăşurate la ciclul primar.

S-a pornit de la ideea organizării unui studiu privind contribuţia şi implicarea jocului

didactic în activitatea de învăţare la elevii clasei a II-a .

Urmărind obiectivul menţionat, s-a început de la ipoteza lucrării conform căreia :

utilizarea jocurilor didactice în activitatea de învăţare are un caracter formativ, influenţând

pozitiv dezvoltarea proceselor psihice (cognitive,afective,volitive) ale şcolarului, contribuind

astfel la pregătirea lui pentru muncă şi viaţă.

Pornind de la această ipoteză, obiectivele urmărite în lucrare au vizat:

cunoaşterea nivelului iniţial al pregătirii elevilor considerat ca punct de plecare pentru

organizarea experimentului ;

utilizarea jocurilor didactice ca activitate pentru fixarea cunoştinţelor, respectând

cerinţele organizării şi desfăşurării unui joc didactic;

contribuţia jocului didactic la consolidarea cunoştinţelor elevilor şi la creşterea

randamentului şcolar;

realizarea unor jocuri didactice propuse de mine pentru optimizarea procesului

instructiv-educativ la clasele mici;

înregistrarea progreselor elevilor la finele demersului ameliorativ-formativ.

III.2. Metodica cercetării

III.2.1. Eşantionul şi caracteristicile sale

Pentru a demonstra funcţiile formative ale jocului didactic, studiul s-a realizat pe un

lot de 19 elevi din care 12 fete şi 7 baieţi. Clasa pe care am realizat cercetarea reprezenta un

grup social format deja încă din perioada preşcolară şi bine închegat ulterior în clasa I. Cei 19

copii de clasa a II-a, participanţi la cercetarea întreprinsă, sunt omogeni ca vârstă, nivel de

şcolaritate, naţionalitate şi mediu de provenienţă.

Grupul de elevi realizează cu succes anumite sarcini în funcţie de natura şi dificultatea

lor sau de potenţialul intelectual al elevilor, între ei stabilindu-se relaţii de cooperare,

comunicare şi simpatie. Se ajută între ei, dorinţa lor fiind ca toţi să obţină rezultate şcolare

bune şi foarte bune. S-a ajuns la formarea unei clase de elevi bine închegată, omogenă

Pagina 34 din 122


deoarece am folosit permanent discuţia în grup, decizia în grup şi nu în ultimul rând tratarea

individului în şi prin grup.

III.2.2. Metodologia cercetării

În vederea realizării obiectivelor propuse am utilizat următoarele metode: observaţia,

conversaţia, analiza produselor activităţii, teste şi probe de evaluare, metode statististice.

Astfel, cu ajutorul observaţiei folosită permanent atât la lecţii cât şi în pauze şi

activităţi diferenţiate mi-am propus să urmăresc:

a) integrarea socio-afectivă a copilului în activitate

relaţia cu ceilalţi copii în joc, relaţia elev-învăţător şi alţi adulţi; modul de integrare a

copilului în colectiv;

gradul de participare la joc: plăcere, indiferenţă, suspiciune, sensibilitate faţă de

frumos; prezenţa curiozitaţii, a sentimentului vinovăţiei, al respectului, admiraţiei,

responsabilităţii;

caracteristici ale vieţii, capacitatea de a acţiona în conformitate cu anumite scopuri

formulate de învăţător;

capacitatea de a formula independent scopuri în joc;

capacitatea de a lua decizii; de efort voluntar;

capacitatea de a se adopta adecvat la normele vieţii colective în clasă;

relaţii preferenţiale;

capacitatea de a stabili relaţii spontane dar de durată;

tipuri de comunicare verbală afectivă;

tipuri de cooperare (pasiv,activ, ajutorarea altora, tendinţa de conducere, de a se lăsa

condus).

b) particularităţi ale proceselor psihice:

capacitatea de percepere, spiritul de observaţie, volumul reprezentărilor;

stadiul de dezvoltare a operaţiilor gândirii: rapiditatea, flexibilitatea şi fluiditatea

gândirii;

volumul şi expresivitatea orală şi scrisă;

capacitatea de memorare;

stabilitatea atenţiei;

rezistenţa la efort, interesul motivaţiei pentru cunoştinţe noi;

c) caracteristici temperamentale:

Pagina 35 din 122


rezistenţa la solicitări permanente;

viteza vorbirii, a mişcărilor;

stările emotive, echilibru;

d) trăsături de temperament:

atitudinea copilului faţă de activitate (deprinderea de a păstra, îngriji, proteja obiectele

din clasă, iniţiativa în joc);

spiritul de independenţă, disciplina, ascultarea, respectarea regulilor explicate de

învăţător;

atitudinea faţă de adult (respect, simpatie, dispret, obrăznicie);

atitudinea faţă de ceilalţi copii (respect, admiraţie, invidie, cinste, minciună, egoism,

altruism);

atitudinea faţă de sine (autoapărare, modestie, îngâmfare, neîncredere);

Pentru ca datele să fie semnificative am respectat următoarele condiţii:

Observarea s-a desfăşurat după un plan bine stabilit, a avut un caracter selectiv, datele

au fost consemnate imediat, s-au selectat notiţele observaţiilor curente de interpretarea lor

psihologică şi pedagogică, s-au vizat momente diferite din activitatea copilului şi

confruntarea acestora cu datele.

Cu ajutorul convorbirii am cules informaţii legate de operaţiile şi calităţiile gândirii

copilului, atitudinea faţă de sarcinile trasate, informaţii pentru înţelegerea motivelor interne

ale conduitei, a preferinţelor pentru anumite discipline, relaţiilor dintre copii, climatului

socio-afectiv din familie, influenţele mediului social mediat asupra copilului, impresiile

copilului în legatură cu anumite fapte, evenimente, întâmplări.

In practica educaţională această metodă s-a particularizat în funcţie de profilul

psihologic de vârstă şi caracteristicile individuale ale subiectului abordat. Desfăşurată liber

sau dirijat , convorbirea a relevat o serie de aspecte profunde, într-un timp relaţiv scurt.

Prin analiza produselor – (fişe, teste) am obţinut informaţii despre lumea interioară a

elevului, despre bogăţia de idei şi imaginaţia sa, caracteristicile spiritului de observaţie,

logica gândirii, capacitatea de concentrare a atenţiei, de aplicare în practică a cunoştinţelor

însuşite.

Analiza acestor produse ale activităţii am realizat-o după următoarele criterii:

nivelul cunoştinţelor însuşite;

gradul de formare a priceperilor şi deprinderilor;

- originalitatea, expresivitatea precum şi progresele înregistrate de fiecare copil de la o

etapă la alta.

Pagina 36 din 122


Cu ajutorul testului s-a putut determina ce poate face subiectul în momentul respectiv

şi cât de bine poate realiza lucrul cerut, deci s-au obţinut informaţii asupra posibilităţilor

psihice şi comportamentale prezente (psihodiagnoză), iar prin deducţie, ţinând cont de legile

psihologice ale stabilităţii aptitudinilor, s-a putut formula un prognostic asupra viitoarelor

posibilitaţi de realizare ale persoanei respective.

Periodic am aplicat probe de evaluare a cunoştintelor la diferite discipline de

învăţământ, obţinând informaţii despre nivelul de cunoştinte al elevilor, gradul de

dezvoltare intelectuală.

III.2.3. Etapele desfăşurării cercetării

Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogic de tip constatativ-

formativ. Experimentul folosit cu cei 19 copii de clasa a II-a a cuprins 3 etape:

A.Etapa iniţială care a avut un caracter constatativ;

B.Etapa propriu-zisă cu valoare formativă în stimularea proceselor psihice şi a întregii

personalităţi a elevilor;

C.Etapa finală care avut un caracter comparativ cu privire la rezultatele obţinute în

urma demersului experimentului formativ.

A. Etapa iniţială a cuprins aplicarea unor teste la clasa a II-a la disciplina lb. română

şi matematică. Scopul a fost de a stabili punctul de pornire în desfăşurarea demersului

experimental. Testele de evaluare iniţială au fost alcătuite în funcţie de programa şcolară la

clasa a II-a şi de obiectivele vizate în lecţii. Astfel , la matematică, pentru capitolul “Operaţii

cu numere naturale în concentrul 0-20 respectiv 0-100” s-au urmărit următoarele obiective:

efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere cu numere naturale de la 0 la 20/100 cu şi

fără trecere peste ordin;

efectuarea operaţiilor de înmulţire şi împărţire cât şi proba acestora în concentrul 0-

20/ 100;

aflarea termenului necunoscut;

compararea rezultatelor obţinute şi stabilirea relaţiei dintre ele;

alcătuirea de probleme după relaţia dată;

algoritmii de rezolvare a unei probleme.

La disciplina limba română s-a avut în vedere că în procesul formării cunoştintelor,

Pagina 37 din 122


priceperilor şi deprinderilor la clasa a II-a , elevii operează cu noţiunile gramaticale

fără să le denumească şi să le definească. În funcţie de această particularitate, testele de

evaluare iniţială au vizat următoarele obiective:

dezvoltarea capacităţilor perceptive în scopul discriminării sunetelor şi grupurilor de

sunete, precum şi a cuvintelor în propoziţii;

stimularea şi exersarea proceselor intelectuale, a operaţiilor gândirii > analiza- sinteza,

abstractizarea-generalizarea, implicate în articularea structurilor gramaticale şi lexicale;

îmbogăţirea vocabularului;

formarea şi perfecţionarea laturii gramaticale a limbajului, controlul vorbirii sub

aspect morfologic şi sintetic reflectat în construcţia propoziţiilor;

alcătuire de propoziţii după cerinţe prestabilite.

desprinderea informaţiei în detaliu dintr-un mesaj.

Având un caracter constatativ, testele de evaluare iniţială reflectă volumul şi calitatea

cunoştinţelor elevilor, constitiund un punct de pornire în demersul formativ. Datele sunt

prezentate şi analizate în capitolul IV al lucrării.

B. Etapa propriu-zisă are un pronunţat caracter formativ, constând în organizarea şi

desfăşurarea de jocuri didactice pentru disciplinele:limba română şi matematică. Aceste

jocuri s-au folosit în orice etapă a lecţiei fie pentru pregătirea înţelegerii şi receptării noilor

cunoştinte, pentru deconectarea şi refacerea forţelor intelectuale, fie pentru fixarea unor

tehnici de lucru sau pentru formarea priceperilor şi deprinderilor de muncă independentă.

Jocurile didactice au vizat aceleaşi obiective urmărite şi în testele de evaluare.

C. Etapa finală a constat în aplicarea unor teste de evaluare în scopul comparării

rezultatelor obţinute după organizarea şi desfăşurarea jocurilor didactice, cu rezultatele de la

testele de evaluare iniţială.

Obiectivele urmărite la testele de evaluare finală au fost aceleaşi, dar probele propriu-

zise au avut un grad sporit de dificultate. Eficienţa procedeelor experimentale a fost măsurată

prin analiza logico-comparativă a rezultatelor de la o etapă la alta.

III.3.Tipuri de jocuri didactice utilizate la clasa a II-a

În cadrul orelor de limba română şi matematică am încercat ca pe lângă metodele şi

procedeele utilizate în mod frecvent să introduc şi jocul didactic atât ca metodă cât şi ca

procedeu.

Pagina 38 din 122


Experimentul a urmărit să constate dacă jocul didactic contribuie la creşterea

eficienţei lecţiilor de limba română şi matematică, şi ce aspecte sunt mai mult influenţate de

practicarea lui:

volumul şi calitatea cunoştintelor;

deprinderile de soluţionare rapidă şi corectă;

capacitatea de a judeca problemele;

perspicacitatea şi creativitatea.

Am încercat să determin fiecare elev să lucreze din proprie iniţiativă, din înţelegerea

şi

convingerea necesităţilor de a îndeplini sarcinile de învăţare ce-i revin, de a-şi asuma

răspunderi, iniţiative, de a manifesta voinţa necesară ducerii la bun sfârşit a ceea ce are de

făcut. În selectarea şi aplicarea jocurilor la clasa a II-a am avut în vedere următoarele

obiective:

să corespundă nivelului de dezvoltare psihică şi pregătirii elevilor din “mica

şcolaritate”;

să le trezească interesul, fie prin conţinut şi problematica urmărită, fie prin elemente

ludice;

să acopere conţinutul programei şcolare matematice şi de limba română pentru clasa a

II-a şi să vizeze obiectivele instructiv-educative ale studierii celor două discipline în funcţie

de conţinuturile parcurse ;

să fie jocuri cât mai variate pentru a le menţine mereu interesul, pentru a preveni

oboseala, plictiseala şi a le lărgi câmpul formativ-educativ.

După numărul de elevi participanţi , modul de organizare a jocurilor a îmbrăcat forma

jocurilor individuale (în acest caz fiecare elev trebuie să se confrunte singur cu

problema joc)

- jocuri colective (la care participă întreaga clasă)

- jocuri practicate în grupuri mici (2-4 elevi).

Interesul elevilor în cadrul jocului, fie că este individual, colectiv sau într-un grup

restrâns, este susţinut de întrecere, de dorinţa de a câştiga, de a obţine rezultate cât mai bune

decât ceilalţi sau decât echipa adversă. Majoritatea jocurilor la limba română sau la

matematică sunt statice din punct de vedere fizic. Cu toate acestea, fără a forţa lucrurile, am

căutat să folosesc jocuri dinamice, în care elevii se deplasează de la bancă la catedră, la tablă

sau la flanelograf sau se mişcă în sala de clasă.

Pagina 39 din 122


III.3.1.Tipuri de jocuri didactice utilizate la limba română

Jocul :“LITERA SE PLIMBĂ”

Scopul jocului: sesizarea formării silabelor din două sunete (litere) – consoană +

vocală.

Regula jocului: Pornind de la litera din cerc, cu ajutorul vocalelor învăţate, se

formează silabe, apoi cuvinte. Casetele goale vor fi completate de elev. Elevii care vor forma

corect silabele vor primi fanionul de “FRUNTAŞ”.

a= ma a= na a= ra a= ta

e= ne e= ne e= re e= te

i= ni i= i= i= ti

m şi o= n si o= r si o= t si o=

u= u= u= u=

ă= ă= ă= ă=

â= â= â= â=

Jocul :”MOARA SE-NVÂRTEŞTE”

Scopul jocului: consolidarea noţiunii de cuvânt bisilabic şi a grupurilor de litere ”ge”,

“ce”, “che”, “ghi”.

Regula jocului: copiii rotesc cercul mare (care este mobil) în direcţia săgeţii, până

ajunge în direcţia liniei verticale şi a grupului de litere din cerculeţul fix, colorat (unde

descoperă un cuvânt), procedând la fel până descoperă toate cuvintele.

Activitatea se desfăşoară pe următorul fond muzical:

“ Roata morii se-nvârteşte,

Ţac, ţac, ţac!

Şi silabe ea rosteşte,

Ţac, ţac, ţac

Morăriţa le culege, Si apoi cuvinte-drege,

Pagina 40 din 122


Ţac, ţac, ţac! Ţac, ţac, ţac!

N.B. Copilul care a rezolvat repede şi bine va primi câte un jeton cu diferite mori:

moară de vânt, moară de apă, moară obişnuită (la alegere).

Jocul: “ CLEPSIDRA”

Scopul jocului:

- să recunoască repede şi corect vocalele şi consoanele,

-dinamizarea ritmului de lucru, cunoştinţe igienico-sanitare şi de apărare individuală.

Regula jocului: să sublinieze cu roşu vocalele şi cu verde consoanele, în 15 minute.

Capra cu trei iezi Scufiţa Roşie

(parodie) (parodie)

“Altă noutate "Azi vă spun o veste

Cine vrea să creadă: Cu Scufiţa Roşă”

Capra cu trei iezi A-nvăţat Karate

Are şi o iadă. Şi poartă sacoşă.

Într-una din zile, Iar bunica ei,

Pagina 41 din 122


Nu a fost cuminte Nici nu mă mai mir,

Şi, facând pe lupul, A cumpărat puşcă

Şi-a pilit un dinte, Şi merge la tir.

Dar s-a infectat Lupul când le vede,

Lucru foarte trist, Stă înmărmurit:

Şi-a plecat cu fraţii Cu aşa sportive,

Fuga la DENTIST. Nu e de glumit!…”

Ea, să se trateze,

Ei cu alt motiv; (Nicolae Tache)

Să-şi facă din vreme

Control preventiv.”

Jocul :”GĂSEŞTE LOCUL”

Scopul jocului:

- consolidarea deprinderior de a citi corect, de a ordona cuvintele în propoziţii;

cunoaşterea regulilor de despărţire a cuvintelor în silabe;

consolidarea deprinderii de a scrie corect propoziţia.

Regula jocului: Jocul se desfăşoară sub formă de întrecere, la tablă, pe două grupe.

Sunt scrise două coloane de cuvinte. La semnal, elevii trebuie să le ordoneze după

numărul de silabe (în lanţ).

I. (rezolvare) II. (rezolvare)

cartier dop domnitor lup

vara vara ieduţ timp

copilaş bătrâni timp ieduţ

bunica bunica băiat ursul

dop cartier prietenie băiat

veselie copilaş ursul domnitor

bătrâni veselie lup prietenie

Găsiţi locul acestor cuvinte în diferite propoziţii. Câştigă grupa care a ordonat cel mai

repede şi a alcătuit cele mai multe propoziţii.

Jocul:”PROPOZIŢIA ORDIN”

Pagina 42 din 122


Scopul jocului:-


consolidarea deprinderii de a alcătui propoziţii cu ajutorul cuvintelor date;

ordonarea cuvintelor după grupul de vocale ce-l conţin.

Regula jocului: Dintr-un “săculeţ surpriză” se scot bileţele care conţin anumite

propoziţii ordin pentru fiecare elev. Elevii vor citi pe rând cele scrise şi vor răspunde în scris

printr-o propoziţie care conţine unul din grupurile de vocale învăţate (oa,ie,ia).

Exemplu :

1.La ce instrument îţi place să cânţi?

Răspuns: Eu vreau să cânt la vioară.

2.Găseşte alte cuvinte care conţin grupul de vocale “oa”…oală, coală, moară.

Jocul continuă până ce toţi elevii au rezolvat sarcinile primite. Câştigă elevul (echipa)

care a lucrat cel mai corect şi a găsit cele mai multe cuvinte cu grupurile de vocale.

Jocul: “BASMAUA ÎNNODATĂ”

Scopul jocului:

însuşirea sinonimiei ca fenomen de vocabular;

- activizarea vocabularului, îmbogăţirea acestuia.

Regula jocului: Învăţătorul spune un cuvânt şi aruncă o basma înnodată printre elevi.

Cel la care ajunge basmaua trebuie să găsească un sinonim (cuvânt cu acelaşi înţeles). Dacă

este corect, elevul aruncă basmaua (cu ghinion) mai departe, dacă nu, este depunctat elevul şi

“pedepsit” de către ceilalţi copii (să recite, să dramatizeze, să compună, să execute diferite

mişcări, să imite etc.)

Exemplu:

trist = mâhnit-supărat-posomorât-abătut

elev = şcolar -……

tânăr =

zăpadă =

gri =

maro(n) =

Jocul :” DACĂ NU-I AŞA, CUM E?”

Scopul jocului: însuşirea antonimelor (cuvinte cu formă diferită şi înţeles contrar).

Pagina 43 din 122


Regula jocului: Doi câte doi, copiii spun cuvinte, iar celălalt (din pereche) trebuie să

găsească cuvântul cu sens opus. Câştigătorii iaraşi se cuplează câte doi, jocul continuând

până rămâne unul singur, care este şi învingător.

DACĂ NU-I CUM ESTE ? DACĂ NU-I CUM ESTE?

harnic leneş înalt …………….

a răspunde ………… tare ……………..

curat ………… duşman …………….

gol ………… mic …………….

alb …………. cinstit …………….

simplu …………. ………. …………….

zi noapte afară ……………..

N.B. Copiii pot completa sarcina şi în scris, acolo unde timpul permite.

Jocul:” POT ÎNSEMNA ŞI ALTCEVA”

Scopul jocului: sesizarea (fără a teoretiza) omonimia unor cuvinte.

Regula jocului: Un elev spune o propoziţie cu un cuvânt dat, colegul de bancă îi dă alt

sens, într-un alt context. Dacă cei doi copii au găsit soluţii corecte, primesc fanionul

“BANCA DE ONOARE”.

GOL 1. Lacul este gol. GENERAL 1…………

2. La meci nu s-a dat nici un gol. 2………….

SOMN 1. ……………………………. MARE 1…………..

2………………………………… 2……………

La fel se poate exemplifica prin propoziţii diferitele sensuri pentru cuvintele: MILĂ /

LIN / SOL / VAZĂ / VOI / VII / CAR / LUNĂ.

Jocul:” PODUL DE PIATRĂ”

Sopul jocului:

însuşirea corectă a ortogramelor;

scrierea corectă a ortogramelor.

Regula jocului: Jocul se organizează în curte (în aer liber). Participă toţi elevii şi se ţin

de mână. “ Podul de piatră s-a dărâmat.

Pagina 44 din 122


A venit apa şi l-a luat!

Vom face altul pe râu în jos,

Altul mai trainic şi mai frumos!

Două eleve (doi elevi) reprezintă podul sub care trec elevii.

Exemplu: Dintre cei doi elevi, unul reprezintă cuvântul cu cratimă, iar celalalt

cuvântul fără cratimă. În timp ce se cântă pe versurile de mai sus, la sfârşitul cântecului

elevul se opreşte şi este luat de cei doi separat şi este întrebat:

“Cum se scrie < s-a dus >?”

Elevul trebuie să răspundă: ”cu cratimă sau fără cratimă”? Este repartizat la locul

respectiv. Aşa se procedează până se termină toţi elevii. În final, se constată care dintre ei a

răspuns corect şi, dacă s-au format două echipe, se vor lua la întrecere prin alergare sau

tragere de mâini.

Jocul: “DIALOGUL DREPTUNGHIURILOR”

Scopul jocului:

semnalarea prin replici adecvate înţelegerea mesajului interlocuitorului;

- respectarea punctuaţiei în scrierea enunţurilor.

Regula jocului: La acest joc, participă 3 elevi; fiecare primeşte câte un jeton ce

reprezintă o figură geometrică. Primul elev (povestitorul) primeşte un cerc de culoare verde.

Al doilea (mama) primeşte un dreptunghi de culoare roşie. Al treilea elev (fiul) primeşte un

dreptunghi de culoare albastră. Ei vor învăţa oral un text dialogat, apoi, prin ridicarea

jetonului- dreptunghi, fiecare îşi va spune rolul.

Ion se întoarce acasă. (povestitorul)

-Buna ziua, mamă! (fiul)

-Ai venit! (mama)

-Am venit! (fiul)

-Ţi-e foame? (mama)

-Da, mamă, mi-e foame! (fiul)

Mama se grabeşte să-i aducă fiului de mâncare.(povestitorul)

Schimbarea dreptunghiurilor de culori diferite atenţionează elevii că de fiecare dată

când vorbeşte o altă persoană se foloseşte alineat şi pentru autor şi pentru dialog. Apoi, pe

tablă se scrie textul rezultat din joc.

Pagina 45 din 122


Jocul: “TRAISTA CU POVEŞTI”

Scopul jocului: Jocul se foloseşte la formarea propoziţiei din cuvinte (două sau mai

multe) şi utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie la scrierea acestor enunţuri. El mai poate

fi folosit la formarea cuvântului din silabe. Ţinând cont de versurile poeziei, elevii află

noutăţi despre strămoşi, ghiduşii (explicăm, pe înţelesul lor , sensul acestor cuvinte,

dezvoltându-le astfel sentimente de dragoste faţă de strămoşi, portul şi obiceiurile lor).

Regula jocului: Elevii stau în bănci, iar în faţa lor se află învăţătorul, care are traista

pregătită din timp cu cuvintele necesare şi semnele de punctuaţie pentru alcătuirea

propoziţiilor dorite. La început, învăţătorul le spune poezia şi o memorează împreună cu

elevii. Elevii care vor reuşi să memoreze versurile vor participa la joc. În traistă, se vor afla

jetoane diferit colorate, cu cuvintele şi semnele de punctuaţie necesare formării propoziţiilor

dorite (propoziţiile se pot referi la teme diverse). Cuvintele se vor scrie cu litera mare şi mică,

folosind astfel ambele feţe ale jetoanelor.

Baba Moşul avea găină cocoş o

un . ! ? nu Un

baba moşul Avea Găină Cocoş O

Elevii care au reuşit să înveţe versurile vor participa la concurs. Deci, după ce recită,

elevul are dreptul să caute în traistă şi să scoată un cuvânt. Aşa se procedează până se termină

toate jetoanele. Jetoanele “nu”, ”!”, ”?” vor fi ascunse de învăţător, pentru a nu fi descoperite

de elev, şi aduse de învăţător în partea finală a jocului. Elevii se vor afla în faţa clasei cu

jetoanele expuse, învăţătorul cerându-le să le ordoneze după propoziţiile auzite.

Baba avea o găină.

Moşul avea un cocoş.

Moşul avea o găină.

Baba avea un cocoş.

Elevii vor fi atenţi la semnele de punctuaţie:

Litera mare la începutul propoziţiei;

Semnul “punct” la sfârşit.

Pagina 46 din 122


Apoi, învăţătorul, cu dibăcie descoperă că de fapt a mai găsit nişte jetoane, scoţându-

le (“nu” , “Nu”, “!”, “?”).

Elevii reuşesc să alcătuiască şi alte propoziţii. Folosindu-se de aceste propoziţii pot

alcătui un text, ţinând cont de povestea cunoscută de ei.

JOCUL:” DESCOPERĂ CE SE AFLĂ SUB PLĂCUŢE!”

Scopul jocului:

verificarea cunoştinţelor despre conţinutul lecţiei predate;

actualizarea şi îmbogăţirea vocabularului;

Regula jocului : Învăţătorul are pregătit în faţa clasei o planşă care ilustrează subiectul

lecţiei de limba română (citire) sau un pasaj semnificativ din aceasta. Imaginea este acoperită

cu plăcuţe numerotate. Pentru a descoperi imaginea ascunsă, copiii chemaţi pe rând de

învăţător, extrag dintr-un coşuleţ bileţelele numerotate care corespund plăcuţei cu acelaşi

număr. Dacă elevul a răspuns corect la cerinţa bileţelului, plăcuţa este înlăturată de pe

imaginea surpriză. Bileţelele pot cuprinde întrebări din lecţie, cerinţa de a citi anumite

propoziţii sau fragmente conform celor prestabilite, pot fi solicitaţi să alcătuiască propoziţii

folosind cuvinte din vocabularul lecţiei sau ortograme întâlnite în text. Descoperirea imaginii

oferă satisfacţie şi surpriză în acelaşi timp. Se discută imaginea descoperită şi se dă un titlu

acesteia.

III.3.2 Tipuri de jocuri didactice utilizate la matematică

Jocul: “CÂT TREBUIE SĂ ADUNĂM ŞI CÂT TREBUIE SĂ SCĂDEM?”

Scopul jocului:

formarea deprinderii de a efectua calcul mintal cu operaţiile de adunare şi scădere în

concentrul 0-100;

consolidarea cunoştinţelor în legătură cu raporturile dintre cantităţi.

Regula jocului: Învăţătorul scrie pe tablă câteva numere ca în exemplul de mai jos

(potrivit rândurilor de bănci din clasă şi raportat la numărul elevilor):

I 59 40 53 32 38 10

II 29 11 35 47 13 25

III 74 50 38 60 24 46

Pagina 47 din 122


Elevii se întrec între ei pe rânduri de bănci, stabilind numărul care se adaugă şi cum se

scade pentru ca rezultatul să fie reprezentat prin numărul care urmează după ordinea scrisă pe

tablă.

După un termen de gândire cu o durată de 1-2 minute, învăţătorul numeşte elevul care

trebuie să înceapă jocul. Acest elev, rezolvând primul exerciţiu, numeşte pe colegul său care

rezolvă exerciţiul următor. Jocul se continuă în felul acesta până când elevii din fiecare rând

de bănci socotesc întregul şir de numere. Se va avea grijă să fie antrenaţi în joc toţi copiii.

Rezultatul şirului de numere se scrie în coloană.

I. 59 – 19 = 40 II. 29 – 18 = 11 III. 74 – 24 = 50

40 +13 = 53 11 + 24 = 35 50 - 12 = 38

53 – 21 = 32 35 + 12 = 47 38 + 22 = 60

32 + 6 = 38 13 + 12 = 25 60 - 36 = 24

38 – 28 = 10 13 + 12 = 25 24 + 22 = 46

Pe baza primului exemplu, elevii calculează în felul următor: 59 este mai mare decât

40 cu 19, deci dacă scădem din 59 numărul 19 rămâne 40 etc.

Jocul poate fi adaptat şi calcului cu trecere peste zece şi se poate folosi şi sub forma

individuală. În acest caz, pentru a face un calcul mai rapid, elevii scriu rezultatele pe un

carton şi la un anumit semn îl ridică sus arătându-l învăţătorului.

Jocul:” GĂSEŞTE NUMĂRUL LA SOSIRE!”

Scopul jocului:

consolidarea tablei înmulţirii şi a tablei împărţirii;

consolidarea deprinderilor de calcul oral şi rapid.

Regula jocului: Elevii trebuie să pună în casuţa de “pornire” numerele scrise în prima

linie a tabelului şi apoi după ce face calculele scrise să completeze tabelul cu numărul obţinut

la sosire. Jocul se desfăşoară sub forma întrecerii între grupele de elevi.

P 2 0 8 4 6 10

S

:6

x 6 S

Pagina 48 din 122


:2

x 3 x 4

P

Exemplu:

P x 3 = 6

6: 2 = 3

3x 4 = 12

12: 2 = 6

6x 6 = 36

36: 6 = S

Jocul:”SECRETUL PIRAMIDEI”

Scopul jocului:

verificarea şi consolidarea deprinderilor de calcul oral (dar şi scris);

dezvoltarea capacităţii de orientare;

dezvoltarea perseverenţei în muncă.

Regula jocului: Învăţătorul pregăteşte două

planşe pe care se vor desena câte o piramidă, care pe una din feţe va avea desenate câteva

trasee, iar din loc în loc se vor scrie exerciţii diferite sau identice cu cele din figură. În

triunghiurile din vârful fiecărei piramide se va scrie rezultatul final al tuturor exerciţiilor,

Pagina 49 din 122


după care se va acoperi cu o hârtie ce se va putea dezlipi uşor. Înainte de începerea

jocului,

învăţătorul atrage atenţia că vor trebui să urmărească pe elevul care lucrează la tablă,

pentru a nu omite vreu exerciţiu, că trebuie să se orienteze corect în labirit şi că este suficient

ca unul din membrii grupei să greşească pentru ca secretul să nu poată fi aflat.

La comanda conducătorului de joc, primii concurenţi din ambele grupe vin la tablă şi

pornind de la “intrare” vor rezolva primul exerciţiu întâlnit. Rezultatul va fi scris în stânga

pentru grupa A şi în partea dreaptă pentru grupa B, dupa care elevii trec la loc. Al doilea

jucător- din ambele grupe-preia rezultatul obţinut de colegul său, continuă traseul şi în funcţie

de semnele aflate înaintea cifrelor ce urmează, va opera în continuare, scriind şi el rezultatul

pe tablă.

În cazul în care un elev greşeste, următorul, dacă observă greşeala, are dreptul să

refacă exerciţiul, după care va continua exerciţiul care îi revine de drept. Se va aştepta până

când ambele grupe au aflat rezultatul final şi se descoperă vârful piramidei. Va câştiga grupa

al cărei rezultat este identic cu cel înscris şi a realizat sarcina în timpul cel mai scurt.

Jocul:” MELCUL”

Scopul jocului:

verificarea şi cunoaşterea tablei înmulţirii;

dezvoltarea atenţiei şi a capacităţii de orientare.

Regula jocului: Se împarte tabla în două parţi egale şi se desenează în fiecare parte

câte o cochilie de melc împărţită în casuţe. Numărul de căsuţe va fi acelaşi pentru ambele

cochilii şi va corespunde cu numărul de elevi aflat într-o grupă. Elevii vor avea de rezolvat

exerciţii de înmulţire în limitele 1-100.

După ce se explică elevilor cum se desfăşoară jocul, se anunţă că răspunsul trebuie dat

în 4 secunde, iar primii reprezentanţi ai fiecărei grupe sunt chemaţi la tablă.

Pagina 50 din 122


Jocul îl începe echipa A. Învăţătorul scrie în căsuţa din centru un exerciţiu de

înmulţire cu factori formaţi dint-o singură cifră, pe care concurentul va trebui să-l rezolve în

timpul dat. Clasa apreciază răspunsul şi dacă acesta este corect, se taie exerciţiul cu o linie,

semn care indică celuilalt concurent că are dreptul să rezolve exerciţiul următor.

Urmează la joc echipa B, procedându-se la fel dar la cochilia rezervată acestei echipe.

Dacă răspunsul nu este corect sau nu s-a încadrat în timp, se şterge exerciţiul iar elevul care

va urma trebuie să rezolve un alt exerciţiu, scris în aceeaşi căsuţă, dar pierde un punct. Echipa

care va avea cele mai multe puncte şi va ajunge astfel prima la ieşire, va fi declarată

câştigătoare.

Jocul:” DIN REZULTAT ÎN REZULTAT”

Scopul jocului:

consolidarea deprinderilor de calcul (adunare şi scădere);

identificarea semnului operaţiei şi numărul cu care se poate ajunge la rezultatul

următor.

Regula jocului: Învăţătorul va explica la tablă modul de desfăşurare a jocului, folosind

un şir de numere şi solicitându-se elevilor să afle soluţiile. Concurenţii vor primi câte o fişă

pe care sunt scrise două şiruri de numere pe verticală. Ei trebuie să completeze în dreapta

semnul operaţiei şi numărul cu care se poate ajunge la rezultatul următor. După înmânarea

fişelor, elevii vor avea la dispoziţie 8 minute pentru aflarea soluţiilor corecte. Verificarea se

va face cu ajutorul elevilor, dându-se pentru un răspuns corect un “plus” iar pentru unul greşit

un”minus’. Câştigă elevii cu cele mai multe semne “plus”.

Exemple Fişă rezolvată

11 10 11 + 23 sau 10 46

34 16 34 – 12 19 40

22 99 22 + 51 11 60

27 34 27 + 31 15 69

58 41 58 + 41 20 39

99 53 99 30 35

38 95

Exerciţii joc:

Pagina 51 din 122


Priviţi cu atenţie tabelul şi găsiţi numărul care lipseşte din exerciţiul scris în partea

stângă. Scrieţi sub cuvântul lipsă cuvântul ‘Da”.

Exemplu:

97 - ? = 66

34+25+21+?=100

99 – 56 +? = 88

? +43- 29 = 50

13 18 47 31 56 40 72

25 31 20 29 96 14 37

11 3 45 61 29 37 18

36 17 46 51 7 40 62

Jocul: “ CERCUL DISTRACTIV”

Scopul jocului: verificarea şi consolidarea deprinderilor de calcul oral (dar şi scris) la

toate operaţiile aritmetice.

Regula jocului: învăţătorul desenează un cerc (pătrat, triunghi), scriind numerele pe

lungimea cercului (sau în colţuri la alte figuri) iar în interior un număr, cu indicarea operaţiei

aritmetice deasupra sa, adică:

Numărul aşezat în centru este termenul cu caracter permanent, deoarece el intervine în

Pagina 52 din 122


toate operaţiile. Exerciţiile se pot realiza oral sau în scris, cu timp şi punctaj dinainte

precizat. Câştigă cine termină repede şi mai corect calculul dat.

Jocul:”RACHETA CU MAI MULTE TREPTE”

Scopul jocului: consolidarea deprinderii de calcul corect şi rapid cu numerele din

concentrul 0 –100.

Regula jocului: Fiecare elev primeşte o fişă ce reprezintă o rachetă cu mai multe

trepte şi pe care sunt scrise operaţiile învăţate cu creştere progresivă a dificultăţilor. Pentru

fiecare treaptă elevul primeşte un titlu:

pilot de elicopter I - pilot de curse externe III

pilot de curse interne II - pilot cosmonaut IV

I treaptă:

36: 4 =

7x 9 =

96- 47=

75+18=

a II-a treaptă:

76+24-57=

Pagina 53 din 122


36: 9X 7=

a III-a treaptă:

56: 7+36 =

54- 8x 3 =

a IV-a treaptă:

(42+14):8+14:2=

(9x 7+18):9+12:2=

a IV-a treaptă: Alcătuieşte o problemă cu exerciţiul:

3x 9 + 5x 8 =

Jocul:”STOPUL”

Scopul jocului:

consolidarea operaţiilor aritmetice;

dezvoltarea gândirii creatoare.

Regula jocului: Elevii împărţiţi în echipe rezolvă exerciţii fulger.

Exemplu: Scrie adunări cu suma 12; Scrieţi scăderi care dau diferenţa 10.

11 + 1 = 20 – 10 =

10 + 2 = 18 - 8 = STOP !

12 - 2 =

Scrie înmulţiri a căror produs este: 24, 12, 18, STOP!

Sunt câştigători elevii care au rezolvat corect.

Jocul:” RECUNOAŞTE OPERAŢIILE!”

Scopul jocului:

consolidarea deprinderilor de calcul mintal şi rapid;

dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi a perspicacităţii.

Reg

ula

jocu

lui:

Pe

tablă

vor

II III IV V VI

Pagina 54 din 122


fi

scris

e 6

colo

ane

de

num

ere.

Nu

mer

ele

de

pe

colo

anel

e 4,

5, 6

sunt

rezu

ltate

din

num

erele

prim

elor

trei

colo

ane,

cu

ajut

orul

unor

oper

aţii.

Pagina 55 din 122


Rec

unoa

şteti

oper

aţiil

e

pent

ru a

găsi

rezu

ltate

le

ceru

te.

Câşt

igă

elev

ul

care

a

găsit

mai

mult

e

rezu

ltate.

I

1 1 36 36 38 34

1 2 18 36 21 15

1 3 12 36 16 8

1 4 9 36 14 4

2 2 9 36 13 5

2 3 6 36 11 1

Pagina 56 din 122


Exemplu: 1 – 1 + 36 = 36

1 - 1 + 36 = 38

36 - 1 - 1 = 36

Jocul:”GĂSEŞTE MAI MULTE POSIBILITĂŢI”

Scopul jocului:

verificarea deprinderilor de calcul oral şi scris;

exerciţii de descompunere a numerelor în limitele 0 – 100 folosind toate operaţiile.

Regula jocului: Jocul se desfăşoară pe etape. Vor veni primii reprezentanţi din fiecare

echipă. Conducătorul jocului va indica un număr, concurenţii având ca sarcină să-l

descompună, folosind orice fel de operaţii. Fiecare concurent va lucra la tablă, în partea

rezervată echipei sale. Timpul de lucru este de trei minute pentru fiecare reprezentant.

Aprecierea corectitudinii rezultatelor se va face cu participarea elevilor clasei. Pentru

fiecare exerciţiu rezolvat corect, se va acorda câte un punct, iar pentru cel care a folosit la

descompunerea numărului toate operaţiile posibile, se va acorda încă un punct în plus.

Câştigă echipa cu cel mai mare punctaj.

Exemplu:

Se indică concurenţilor numărul 56. Elevii pot scrie exerciţii de tipul:

56 = 30 + 26

56 = 7 x 7 +7

56 = 6 x 6 : 4 + 47 – 0 etc.

Jocul :”DESCOPERĂ MESAJUL “

Scopul jocului:

consolidarea deprinderilor de calcul oral, rapid (şi în scris);

dezvoltarea atenţiei şi a spiritului de observatie.

Regula jocului: Elevii vor primi fişe pe care sunt date semne corespunzatoare unor

litere care sunt ascunse sub nişte exerciţii. Elevii trebuie să descopere mesajul scris codificat.

Vor lucra în grupe de câte patru elevi.

9 8 9

Pagina 57 din 122


= R P = 20: 5 F = 48: 6

= I A = 45: 9 T = 72: 8

= C E = 35: 5 = S

Va câştiga grupa care va descoperi prima mesajul ascuns. Soluţia:” Paşte fericit!”

Jocul:” ŞARPELE ANACONDA”

Scopul jocului:

formarea deprinderilor de calcul rapid şi corect;

dezvoltarea spiritului competitiv.

Regula jocului: Fiecare elev primeşte o fişă de lucru cu desenul de mai jos. Pornind de

la capul şarpelui,vor face operaţiile aritmetice în ordinea în care apar ele, iar rezultatul final îl

va scrie pe coada şarpelui. Copiii vor fi împărţiţi pe echipe. Pentru fiecare rezultat final

corect, elevii vor primi câte un punct. Echipa cu cele mai multe puncte va deveni campioană.

Jocul:”GHICEŞTE DIN PATRU ÎNTREBĂRI!”

Scopul jocului:

însuşirea corectă a terminologiei matematice;

stabilirea raportului de relaţie dintre acestea.

Regula jocului: Învăţătorul scrie pe tablă un număr, de exemplu 36. Copiii au dreptul

să pună maximum patru întrebări (de genul: ” Folosim adunarea?”; “Aflăm restul?”). După

obţinerea răspunsului afirmativ, elevii vor face cât mai multe calcule pentru a afla numerele

ale căror sume, diferenţe, produse ori câturi să fie 36. De exemplu: 0 + 36; 66 – 30 ; 30 + 6;

6 x 6 etc.

Elevul care într-un interval de timp va rezolva mai multe exerciţii corecte i se va

acorda calificativul F.B.

Pagina 58 din 122


III.4 Introducerea unor exerciţii-joc în cadrul probelor de evaluare

În cadrul orelor de matematică şi limba româna, jocul didactic poate fi folosit atât

pentru consolidarea, îmbogăţirea cunoştinţelor, punerea în valoare şi antrenarea capacităţilor

creatoare ale elevilor dar şi la verificarea cunoştinţelor acestora.

În cuprinsul probelor de evaluare, exerciţiile joc imprimă acestora un caracter viu şi

mai atrăgător, fortificându-le energiile intelectuale şi generând o motivaţie crescută. Având în

vedere că orice exerciţiu sau problemă poate fi transferat în joc didactic prin introducerea

unui element ludic, se poate folosi şi în cadrul probelor de evaluare. Chiar dacă în acest caz

lipseşte elementul de întrecere, scrierea exerciţiilor în altă formă aduce un element de noutate

probelor de evaluare.

III.4 .1. Exerciţii - joc utilizate în testele de limba română

Jocul: “SĂ NE JUCĂM CU SILABELE”

Scopul jocului: însuşirea “empirică” a regulilor de despărţire în silabe.

Regula jocului: Fiecare cuvânt despărţit corect în silabe este notat cu un punct. Cine

îşi “achiziţionează” cele mai multe puncte este răsplătit cu calificativul “Foarte bine”. Pot

urma şi alte serii de cuvinte supuse acestei sarcini.

îndată -în-da-tă jertfă - genunchi - arctic -

oastea -oas-tea subiect - greşeală - sandale -

purtând poet - examen - extremă -

culmea maică - îngrijit - stal -

înverzită fiinţă - dezvoltat - piaţă –

Jocul:”CRATIMA BUCLUCAŞĂ”

Scopul jocului: înusuşirea corectă a ortogramelor combinate

Regula jocului: “Eu încep, voi terminaţi”. Conform modelului oferit, elevii trebuie să

continuie şirul .

Exemplu:

eu m-am dus eu n-am fost eu i-am scris eu ştiu c-am fost

tu te-ai dus tu n-ai fost tu i-ai scris tu ştii c-ai fost

el, ea…… el, ea…….. el, ea…….. el, ea……….

Pagina 59 din 122


noi……. noi ……… noi……….. noi…………

voi…….. voi……….. voi……….. voi…………

ei, ele……. ei, ele……… ei, ele…….. ei, ele……….

Jocul:”CUVINTELE S-AU ÎNCURCAT”

Scopul jocului:ordonarea cuvintelor în propoziţii cu înţeles.

Regula jocului: copiii trebuie să ordoneze cuvintele din chenare pentru a obţine

propoziţii cu înţeles.

zăvoi

a) fluieră în

mierla .

b)

cu . albinele umplu

crângul lor

zumzetul şi câmpiile

c)

marea Oana . au şi

desenat dealurile şi

munţii Mihai

Jocul :”SILABA LA PLIMBARE”

Scopul jocului:formarea cuvintelor care se termină cu silaba “ce” sau ”cul”.

Regula jocului: dacă elevul a găsit 20 de cuvinte, primeşte 10 puncte şi titlul de

CAMPION (jeton)

Pagina 60 din 122


FA MA Transcrie

SA cuvintele pe care

CE le-ai găsit!!!

ZA LO CUL

Exerciţii – joc: ”FORMULAŢI CEL PUŢIN CINCI PROPOZIŢII DUPĂ

URMĂTOARELE IMAGINI. FOLOSIŢI ORTOGRAMELE ÎNVĂŢATE (s-a, s-au, i-a) ”

Scopul:

formarea propoziţiilor după imagini;

folosirea corectă în scris a ortogramelor.

Regula: Fiecare copil primeşte o fişă de lucru conţinând imaginea alăturată. În scris

rezolvă sarcina de lucru.

Exerciţiu-joc: “PUNEŢI ÎN LOCUL PARANTEZELOR SEMNELE DE

PUNCTUAŢIE CARE LIPSESC!”

Scopul: Folosirea corectă în scris a semnelor de punctuaţie învăţate:

“Cum îl vad, copiii îl înconjoară din toate părţile şi strigă bucuroşi ( )

- Uite-l pe Furnicuţă ( ) Te-am aşteptat, Furnicuţă ( )

Şi nici un joc nu începe fără el ( ) Iar când vreunul mai supărăcios şi mai certăreţ

strică jocul ( ) care mai de care îl cheamă în ajutor ( )

( ) Furnicuţă, uită-te la el ( )

Pagina 61 din 122


Nu s-a întâmplat o dată să mă întâlnesc cu el şi să nu mă salute ( )

( ) Bună dimineaţa ( ) Ce mai faceţi ( )

III.4.2.Exerciţii- joc utilizate în testele de matematică

Jocul:”GĂSEŞTE DRUMUL MAI SCURT”

Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul corect şi rapid.

Exemplu: Continuă calculul:

Jocul :”ADUNAREA PRIN JOC”

Scopul :

consolidarea regulilor de calcul în cercul 0-20;

dezvoltarea gândirii creatoare şi matematice.

Regula jocului: pe fişele primite elevii trebuie să adune pe rând cifrele din afara

cercului cu cele din mijloc.

5 8 12

7 3 6 10 2 14

8 6 9 12 3

4 2 14 20 6 5

17 9

Elevilor li se mai poate da ca sarcină să creeze şi ei alte exerciţii.

Exerciţiu-joc: “TEST DE INTELIGENŢĂ”

Scopul:

dezvoltarea deprinderii de a rezolva probleme matematice cu un grad sporit de

dificultate;

educarea atenţiei, a spiritului de observaţie, a flexibilităţii gândirii.

Pagina 62 din 122

+6 -5+4


Exemplu:

Ce număr urmează?

97, 88, 79, 61, 52, 43.

7, 7, 14, 21, 35, 56, 91.

Aceste 3 cuvinte, privite cu atenţie, te conduc la un număr. Care este?

Dorinţa Oraş Iarna

Exerciţii-joc

“COMPLETAŢI NUMERELE CARE LIPSESC”

+15 +20 +11

35

71 52 38 71 52 24

- -

- +

x 3 x 9 :7 x 3

63

“ ÎNLOCUIŢI SEMNUL * CU CIFRE, ÎN AŞA FEL INCÂT OPERAŢIILE SĂ FIE

ADEVĂRATE”:

35+ 57+ 67+ *9+

1* ** *6 25

“COMPLETAŢI PĂTRĂŢELE CU UNUL DIN SEMNELE “>”, “<”, “=” ÎN AŞA

FEL ÎNCÂT RELAŢIILE DE MAI JOS SĂ FIE ADEVĂRATE:

26 +(8X 7) (1X 0) + 58 – 9

(49: 7) + 85 89 – 59 + 37 – 18

Pagina 63 din 122


92 – (45: 9) 97 – (56 :7) + 9

(40 : 5) +12 (4X 3) +(6X 3)

“ COMPLETAŢI PĂTRĂŢELELE DE MAI JOS CU UNUL DIN SEMNELE “+”,

“-“, “X”, “:” ASTFEL ÎNCÂT EGALITĂŢILE SĂ FIE ADEVĂRATE:

2 = 4 9 3 3 = 30

2 =16 2 5 3 = 30

2 = 6 3 2 3 = 9

8 2 =10 3 2 4 = 11

“URMĂRIŢI SĂGEATA ŞI REZOLVAŢI EXERCIŢIILE. Alegeţi varianta preferată

şi pe cealaltă o folosiţi ca probă”:

-10 +12

60 3 15

31 25

72 45

54 72

41 7

23 36

+10 - 12

“AFLAŢI

produsul numerelor din interiorul triunghiului”

produsul numerelor din interiorul cercului”

produsul numerelor din interiorul pătratului.

Pagina 64 din 122


“ AFLAŢI NUMĂRUL < X >, FOLOSIND SCHEMA:”

57

- 37

:2

+0

x x 2

“ EFECTUAŢI SCĂDERILE CU NUMERELE DIN ACELEAŞI FIGURI

GEOMETRICE:”

Pagina 65 din 122


Prin joc elevii valorifică cunoştintele şi deprinderile însuşite fără să fie suprasolicitaţi

de sarcinile jocului didactic. Folosirea unui astfel de exerciţiu- joc la începutul sau la sfârşitul

unei probe de evaluare crează elevilor o stare de destindere prevenind apariţia monotoniei, a

plictiselii şi a oboselii.

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA, ANALIZA şi INTERPRETAREA REZULTATELOR

Demersul investigativ a început ţinând cont că învăţarea de tip şcolar îşi are radăcinile

în formele de experienţă spontană ale vârstei care se împletesc când cu manipularea

obiectelor când cu unele forme elementare de muncă.

În orice activitate umană se întâlnesc acţiuni şi operaţii specifice celor trei etape

implicate cronologic:etapa teoretică, de anticipare în plan mental a ceea ce urmează să se

realizeze, etapa de realizare efectivă şi etapa de analiză, de evaluare a ceea ce s-a realizat. Voi

prezenta în continuare testele aplicate şi rezultatele obţinute, punând în evidenţă două dintre

cele trei planuri enunţate şi anume planul proiectarii activităţii didactice cu şi fără folosirea

jocurilor didatice matematice sau pentru limba română, şi planul evaluativ. Primele teste

susţinute au fost cele de evaluare iniţială în consens cu remarca lui D. Ausubel: ”Dacă aş vrea

să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează cel mai mult

învăţarea sunt cunoştintele pe care le posedă elevul la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce ştie şi

instruiţi-l în consecinţă.” (1, pg.5)

IV.1. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor iniţiale şi finale la testele de

limba română.

În semestrul I, la disciplina limba română, după o perioadă de 14 ore de recapitulare a

cunoştinţelor din clasa I, am aplicat un test cu subiect unic – dar cu probe gradate de

Pagina 66 din 122


dificultate. Prin acest test am verificat deprinderile de citit-scris , capacitatea de exemplifica

cuvinte care încep /se termină în vocale sau consoane, de a despărţi în silabe cuvintele date,

de a ordona cuvinte în propoziţii, de a folosi corespunzător ortogramele şi semnele de

punctuaţie învăţate.

Capacitatea: Însuşirea capacităţii de exprimare scrisă.

Subcapacitatea:

- Identificarea vocalelor, consoanelor, silabelor.

Folosirea corectă a semnelor de punctuaţie şi ortogramelor învăţate.

Obiective urmărite Itemii testului

O1. să exemplifice prin cuvinte poziţionarea

vocalelor şi consoanelor;

I1. Scrieţi 5 cuvinte care:

a) încep sau se termină cu o vocală;

b) încep şi se termină cu o cosoană.

O2. să despartă în silabe cuvintele; I2. Desparţiţi în silabe cuvintele:

minge –

primăvăratic -

coloană -

mocheta -

ghiocel -

crizantemă -

deal -

O3. să alcătuiască propoziţii folosind

ortograma sa / s-a;

I3. Alcatuiţi propoziţii cu: sa /s-a

O4. să completeze spaţiile libere cu semnele

de punctuaţie corespunzătoare;

I4. Puneţi semnele de punctuaţie

corespunzătoare:

Ce faci, flăcăoaşule (…)

Păi, ce să fac (…) condeie (…)

Condeie (…) Parcă seamană cu săgeţile (…)

05. să scrie după dictare un text scurt; I5. Scrieţi după dictare:

Baiatul s-a apropiat de vrabiuţă şi i-a aruncat

Pagina 67 din 122


un pumn cu grăunţe.

-Ce băiat bun eşti! zise vrăbiuţa bucuroasă.

06. să identifice propoziţia dată prin

respectarea pauzelor corespunzătoare între

cuvinte şi scrierea acesteia precum şi răspunsul

I6. Descoperiţi ce s-a întrebat. Scrieţi

răspunsul.

Careesteobiectuldestudiupreferat ?

O7. să ordoneze corect cuvintele pentru a

obţine propoziţii exclamative;

I7. Ordonaţi cuvintele, astfel încât să formeze

propoziţii exclamative:

animalele, iubesc, eu;

cuminte, căţel, este, Azorică, un;

Descriptori de performanţă:

Foarte bine Bine Suficient

I1. Scrie corect toate cuvintele

conform cerinţei exerciţiului;

Scrie corect majoritatea

cuvintelor respectând cerinţa

exerciţiului;

Scrie corect cel puţin 2-3

cuvinte respectând cerinţa

exerciţiului;

I2. Desparte corect în silabe

toate cuvintele;

Desparte corect în silabe

majoritatea cuvintelor;

Desparte corect în silabe cel

puţin 2 cuvinte ;

I3. Alcătuieşte şi scrie corect

propoziţii folosind ortograma

sa / s-a;

Alcătuieşte şi scrie corect doar

o propoziţie folosind scrierea

lui “sa” / ”s-a”;

Alcătuieşte una din propoziţii

folosind “sa”/ ”s-a”dar face

unele greşeli în scriere;

I4. Completează corect toate

semnele de punctuaţie cerute

de contextul textului;

Completează corect

majoritatea semnelor de

punctuaţie cerute de contextul

textului;

Completează corect cel puţin

două semne de punctuaţie în

textul dat;

I5. Scrie corect textul dictat,

respectând toate semnele de

punctuaţie şi ortografie;

Scrie corect textul dictat.

Respectă majoritatea semnelor

de punctuaţie şi ortografie;

Scrie textul dictat dar nu

respectă semnele de

punctuaţie sau de ortografie;

I6. Identifică propoziţia-

întrebare. Scrie corect

propoziţia şi răspunsul la

aceasta;

Identifică propoziţia –

întrebare. Scrie propoziţia şi

răspunsul acesteia dar face

unele greşeli în exprimare;

Identifică propoziţia –

întrebare. Face unele greşeli în

scrierea acesteia. Nu ofera

răspunsul la întrebare;

I7. Ordonează corect - Ordonează corect în Ordonează corect cuvintele

Pagina 68 din 122


cuvintele, obţinând propoziţii

exclamative;

propoziţii cuvintele dar omite

scrierea semnului [!];

sau - Ordonează corect

cuvintele doar pentru o

propoziţie, obţinând o

propoziţie exclamativă;

doar pentru o propoziţie.

Omite scrierea semnului [!];

Rezultatele obţinute:

Nr.crt. Elevi I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 Calificativ

final

1. A.E. B FB S S S FB S B

2. A.I. I S B S S B I S

3. B.C FB FB B B B FB B B

4. B.A.M. B FB FB B B FB S B

5. B.B FB FB B S S B B B

6. B.M. FB FB B FB FB FB B F. B

7. B.M.A. B B B I S I I S

8. B.S. B FB B FB FB FB S B

9. C.I S FB B B B FB FB B

10. C.A. S FB I B I FB S S

11. C.Ade. FB B B FB B B B B

12. C.Adi. S S B B S B S S

13. F.C. FB FB S B B FB B B

14. G.M. I B I S S I S S

15. G.D. FB FB FB FB B FB B FB

16 J.A. FB B S S S B S B

17. R.I. FB S B S I B I S

18. S.K. FB S S B S FB B B

19. V.L. FB FB B B FB FB B FB

Calificativele obţinute:

Pagina 69 din 122


Calificativele obţinute Numărul elevilor Procentaj %

Foarte bine 3 15,78

Bine 10 52,63

Suficient 6 31,57

Analizând datele obţinute, constatăm că din cei 19 elevi ai clasei, 13 au

obţinut calificativul “bine “ şi “ foarte bine”. Aceasta dovedeşte că elevii şi-au însuşit

noţiunile legate de comunicarea scrisă şi regulile acesteia, reuşesc să despartă cuvintele în

silabe sau să le alcătuiască în funcţie de poziţionarea vocalei sau a consoanei, scriu după

dictare şi folosesc corespunzător semnele de punctuaţie şi ortogramele învăţate.

S-au găsit şi elevi care nu stăpânesc bine folosirea semnelor de punctuaţie, scrierea

ortogramei “sa / s-a” în contextul potrivit sau care nu reuşesc să exemplifice cuvinte,

utilizând corespunzător cerinţei, poziţionarea vocalelor şi consoanelor. Pe ansamblu la itemii

3, 4,5 şi 7 s-au înregistrat cele mai scăzute calificative, indicând că folosirea ortogramelor şi a

semnelor de punctuaţie reprezintă o carenţă şi că nu este de ajuns a scrie doar după dictare, ci

o importanţă deosibită o are scrierea corespunzătoare a propoziţiei în funcţie de tonalitatea

Pagina 70 din 122


ascendentă, liniară sau descendentă care se identifică fie direct prin dictarea facută de

învăţător sau citind în gând propoziţiile sau textul dat.

Cu cei 6 elevi rămaşi în urmă şi nu numai, mi-am propus să lucrez mai mult, utilizând

exerciţii de recuperare într-o ordine gradată, pornind de la uşor la greu, ţinând cont de

particularităţile de vârstă şi de disponibilităţile individuale. Astfel în predarea –învăţarea

noţiunilor legate de comunicarea scrisă am folosit mai multe metode didactice printre care şi

jocul didactic. Prezentăm în continuare proba de evaluare aplicată elevilor după parcurgerea

altor ore ce vizau către conţinuturi de învăţare: despărţirea cuvintelor în silabe, vocale,

consoane, semnele de punctuaţie.

Capacitatea: Însuşirea capacităţii de exprimare scrisă, reguli de scriere.

Subcapacitatea:

analiza şi sinteza fonetică a propoziţiei, cuvântului, silabei.

utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie.

Obiectivele urmărite Itemii testului

O1. să scrie după dictare un text, respectând

semnele de punctuaţie şi ortografie;

I1.Scrieţi după dictare:

-Atunci cum se face că tu ai fost prins?

-Eu sunt cel mai slab ostaş, de vreme ce mă

aflu aici!

-Şi cum aş putea să cunosc puterea ostaşilor

săi? întrebă sultanul.

O2. să formuleze întrebări corespunzătoare

răspunsurilor oferite;

I2. Formulaţi întrebări pentru a obţine

răspunsurile de mai jos:

Leul s-a îmbrăcat într-o piele de măgar.

Regele animalelor voia să vadă cum se poartă

supuşii săi.

El a fost atacat de lupi.

O3. să grupeze cuvintele din propoziţia dată

după numărul de silabe al fiecarui cuvânt;

I3. Grupaţi cuvintele din propoziţia de mai jos

astfel:

Curtea şcolii freamătă de glasurile zglobii ale

copiilor.

Pagina 71 din 122


1 silabă 2 silabe 3 silabe 4 silabe

O4. să precizeze numărul de litere, silabe şi

vocale pentru cuvintele date;

I4. Precizaţi numărul de litere,silabe şi vocale

pentru cuvintele date:

soba carte uşă elevi primăvară

Litere

Silabe

Vocale

O5. să ordoneze cuvintele date, folosind

semnele de punctuaţie corespunzătoare pentru

a obţine propoziţii cu înţeles;

I5. Puneţi în ordine cuvintele următoare pentru

a forma propoziţii corecte. Folosiţi semnele de

punctuaţie corespunzătoare:

bolnavă, Irina, este, azi

aduci, Mihai, îmi, caietul, mâine

soarele, tare, cer, străluceşte, Ce, pe

O6. să transforme propoziţiile date în

propoziţii interogative;

I6. Transformaţi propoziţiile următoare încât

să exprime întrebări:

A început filmul.

S-a lăsat întunericul.

07.să completeze spaţiile libere cu semnele de

punctuaţie corespunzătoare;

O7. Puneţi semnele de punctuaţie

corespunzătoare:

Nicuşor pleacă în tabără ( .) Ce vesel e ( )

Cum este vremea afară ( )

( ) A început să ningă de un sfert de oră ( )

( ) Ce bine îmi pare că a venit iarna ( )



I1. Scrie corect textul dictat,

respectând semnele de

punctuaţie şi ortografie.

Scrie corect textul după

dictare, respectând majoritatea

semnelor de punctuaţie şi

ortografie.

Scrie textul dictat dar nu

respectă semnele de

punctuaţie sau ortografie.

I2. Formulează corect toate

întrebările pentru a obţine

Formulează cel puţin două

întrebări pentru a obţine

Formulează corect cel puţin o

întrebare pentru a obţine

Pagina 72 din 122


răspunsurile date. răspunsurile date. răspunsul dat.

I3. Grupează corect toate

cuvintele din propoziţia dată

în funcţie de numărul de

silabe cerut în tabel.

Grupează corect majoritatea

cuvintelor din propoziţia dată

conform cerinţei date în tabel.

Grupează corect cel puţin 3

cuvinte din propoziţia dată

respectând cerinţa exerciţiului.

I4. Precizează corect nr. de

litere, silabe şi vocale pentru

toate cuvintele date.

Precizează corect nr. de litere,

silabe şi vocale pentru

majoritatea cuvintelor date.

Precizează corect numărul de

litere, silabe, vocale pentru cel

puţin 2 cuvinte date.

I5. Ordonează corect


cu înţeles. Foloseşte corect

semnele de punctuaţie.

Ordonează corect cuvintele,

obţinând cel puţin două

propoziţii. Foloseşte corect

semnele de punctuaţie

Sau: Ordonează corect


cu înţeles. Omite scrierea

semnelor de punctuaţie.

Ordonează corect cuvintele,

obţinând cel puţin o propoziţie

cu înţeles. Foloseşte corect

semnul de punctuaţie.

Sau: Ordonează corect

cuvintele, obţinând cel puţin

două propoziţii. Omite să scrie

semnele de punctuaţie.

I6. Transformă corect

propoziţiile date în propoziţii

înterogative.

Transformă corect cel puţin o

propoziţie dată în propoziţie

înterogativa.

-

I7. Completează corect

semnele de punctuaţie în

textul dat.

Completează corect


punctuaţie în textul dat.

Completează corect cel puţin

3 semne de punctuaţie în

textul dat.



final

1. A.E. B B FB S B B B B

2. A.I. S S B B B B B B

3. B.C B FB FB B B FB FB FB

4. B.A.M. B FB FB B B FB FB FB

5. B.B S B FB B S B B B

6. B.M. B FB FB FB FB FB FB FB

Pagina 73 din 122


7. B.M.A. S S S S S I S S

8. B.S. B B FB B B FB S B

9. C.I B B FB B B B B B

10. C.A. I S B B S B I S

11. C.Ade. B B B B S B S B

12. C.Adi. B B B S B B S B

13. F.C. B B FB FB B FB FB FB

14. G.M. S I S I S B S S

15. G.D. FB FB FB FB B FB FB FB

16 J.A. B B B FB B B S B

17. R.I. B S B S I B S S

18. S.K. B S B B B FB B B

19. V.L. B FB B B S B B B



Foarte bine 5 26,31

Bine 10 52,63

Suficient 4 21,05

Pagina 74 din 122


În urma analizei efectuate am putut constata care elevi încă mai au lacune în

cunoştinte, înregistrând calificative mai slabe.

Dat fiind că scrierea unui text după dictare este un proces care implică analiza

comunicării orale pe de o parte şi sinteza reflectată în actul scrierii pe de altă parte, mi-am

propus ca fiecare din teste să conţină o dictare scurtă. Urmărind rezultatele înregistrate, am

remarcat că spre deosebire de itemul de la testul anterior care avea ca sarcină o dictare, la

acest al doilea test, itemul cu aceeaşi sarcină, a cumulat un procentaj de realizare mai mare

decât cel anterior. Acet lucru dovedeşte că elevii şi-au însuşit actul scrierii iar semnele de

punctuaţie nu mai reprezintă o problemă majoră pentru ei. Astfel din cei 6 elevi care au

obţinut calificativul “suficient” acum sunt numai 4. Lacunele s-au identificat la acest test la

precizarea numărului de silabe, litere şi vocale a cuvântului, la formularea întrebărilor pentru

a obţine răspunsurile date şi la folosirea semnelor de punctuaţie în situaţii în care li se cerea

reconstituirea propoziţiei sau completarea textului dat. Ca o concluzie putem formula ideea

că deosebit de importantă pentru însuşirea corectă a modului de utilizarea a semnelor de

punctuaţie este nu numai intonaţia pe care o foloseşte învăţătorul la dictare, ci şi stimularea

elevului către o citire corespunzătoare, prin practicarea în diferitelor situaţii a tonului

ascendent, liniar sau descendent. În acest caz jocurile de rol sau de dramatizare îşi dovedesc

vădit valoarea.

Cei 10 elevi care au obţinut calificativul “ bine” nu au întâmpinat dificultaţi decât la

formularea întrebărilor pentru a obţine răspunsurile date, la identificarea tuturor vocalelor şi

consoanelor sau la folosirea semnelor de punctuaţie. Ei au dovedit că stăpânesc bine

cunoştintele legate de comunicarea scrisă, doar că prezintă o nesiguranţă în rezolvare sau o

superficialitate spontană determinată de dorinţa de a termina cât mai repede, neluând în calcul

posibilele erori strecurate.

De aceea voi urmări cât mai atent şi mai des rezolvarea mai multor exerciţii atât la

tablă cât şi independent pentru ca elevii să-şi câştige încrederea în forţele proprii. Voi iniţia

exerciţii de autoverificare şi corectare reciprocă (cu partenerul de bancă) pentru identificarea

posibelelor greşeli şi o mai bună verificare a propriei munci, în scopul acordării unei atenţii

sporite la orice sarcină de rezolvat.

Pe măsura acumulării cunoştinţelor şi a creşterii gradate în dificultate a acestora am

dat un ultim test. Având în vedere obiectivele stabilite şi la testele anterioare dar şi unităţile

de conţinut parcurse, am urmărit să constat care este nivelul însuşirii cunoştintelor, formării

priceperilor şi deprinderilor de exprimare în scris.

Pagina 75 din 122


Capacitatea : Însuşirea capacităţii de exprimare scrisă;

Subcapacitatea : Identificarea personajelor, utilizarea semnelor de punctuaţie,

ortografie, ortoepie; sensul cuvintelor;

Se dă textul:

Danuţ şi pantofii

Prelucrare de Brănduşa Popescu

Ce murdar eşti! Mi-e ruşine cu tine! spuse pantoful stâng celui drept, pe când

se întorceau acasă.

Tu m-ai stropit, când ai călcat în baltă! se dezvinovăţi celălalt

Nu am avut încotro. Tu ai ocupat partea uscată a trotuarului, îi explică stângul.

De ce minţi? Am văzut eu că ai vrut neapărat să calci în baltă!

M-ai văzut? Atunci de ce nu m-ai oprit? De fapt şi tu ai vrut să intri în baltă. Nu

ai avut timp, pentru că bunica l-a tras de mână pe Dănuţ. Acum, de fapt, dai vina pe

mine.

Ei bine! Află că nu voi mai merge alături de tine niciodată! spuse dreptul şi îi

întoarse spatele celuilalt pantof.

Dar Danuţ?

El nu este vinovat. Pantofii săi s-au murdărit singuri.

Cel puţin aşa i-a explicat băiatul bunicii .


O1. să identifice personajele explicând şi

folosirea semnelor ortografice şi de punctuaţie

întâlnite;

I1. Identificaţi personajele. Spuneţi de ce s-au

folosit semnele ortografice şi de punctuaţie

învăţate:

Ce murdar eşti! zise - bunica.

pantoful stâng.

- Tu m-ai stropit! zise Danut.

pantoful drept.

O2. să răspundă la întrebări legate de textul

dat;

I2. Răspundeţi la întrebări:

De la ce fapt a început cearta pantofilor?

De ce a călcat în baltă Dănuţ?

Pagina 76 din 122


De ce Dănuţ i-a spus bunicii că pantofii

s-au murdărit singuri?

O3. să formuleze propoziţii cu un cuvânt dat

ilustrând cât mai multe sensuri ale acestuia;

I3. Găsiţi cât mai multe sensuri pentru

cuvântul mai. Alcătuiţi propoziţii cu acestea.

O4. să găsească sinonimele/ antonimele pentru

cuvintele date;

I4.

a) Scrieţi sinonimele cuvintelor:

lighioană

dorinţă

şcolar

hotar

Scrieţi antonimele pentru:

liber

harnici

întreabă

vine

O5. să alcătuiască cuvinte folosind grupurile

de litere învăţate;

I5. Găsiţi cuvinte cu grupurile de litere date:

ci ghe ce - gi-

- chi -

- ghi -

O6. să identifice grupurile vocalice din

cuvintele date:

I6. Subliniază grupurile vocalice din cuvintele:

muşuroaie Eugen aceea cioară

ceai răutăcios oaie

O7. sa identifice forma corectă a cuvintelor

date;

I7. Alege forma corectă a cuvintelor:

epure – iepure veche – vece

poezie – poiezie gheacă – geacă

vuet – vuiet cibrit - chibrit

O8. să aleagă variantă corectă de utilizare a

ortogramei întâlnite în enunţurile date;

I8. Alege forma corectă:

Copilul sa / s-a repezit la jucaria sa /s-a.

El i-a / ia dat cartea.

Pagina 77 din 122


L-a / la luat la / l-a scoală.

O9. să scrie corect după dictare un text scurt; I9. Scrieţi după dictare:

Angela spuse:

Ghici, cine vine la mine?

N-aş putea şti. Doar nu sunt vrăjitoare.

Ei, şi tu!

Descriptori de performanta:


I1. Identifică corect

personajele şi explică corect


punctuaţie şi ortografia.

Identifică corect personajele şi

explică corect o parte din

semnele de punctuaţie şi de

ortografie.

Identifică corect personajele.

I2. Scrie corect răspunsul

pentru toate întrebările.

Scrie corect cel puţin două

propoziţii ca răspuns la

întrebările date.

Răspunde corect la cel puţin o

întrebare.

I3. Scrie propoziţii folosind

cât mai multe sensuri pentru

cuvântul “mai”.

Alcătuieşte propoziţii folosind

câteva sensuri ale cuvântului

“mai”.

Alcătuieşte cel puţin o

propoziţie folosind cuvântul

“mai”.

I4. Scrie corect toate

sinonimele şi antonimele

cuvintelor date.

Scrie corect majoritatea

sinonimelor şi antonimelor

pentru cuvintele date.

Scrie corect cel puţin 2

sinonime şi 2 antonime pentru

cuvintele date.

I5. Găseşte şi scrie corect

toate cuvintele, folosind

grupurile de litere date.

Găseşte şi scrie majoritatea

cuvintelor, folosind grupurile

de litere date.

Găseşte şi scrie o parte din

cuvinte, folosind grupurile de

litere date.

I6. Subliniază corect toate

grupurile vocalice din

cuvintele date.

Subliniază corect majoritatea

grupurilor vocalice din

cuvintele date.

Subliniază corect cel puţin

două grupuri vocalice din

cuvintele date.

I7. Alege toate formele

corecte pentru cuvintele date.

Alege corect majoritatea

formelor pentru cuvintele

date.

Alege cel puţin două forme

corecte pentru cuvintele date.

I8. Identifică corect forma de Identifică corect majoritatea Identifică corect cel puţin o

Pagina 78 din 122


utilizare a tuturor

ortogramelor.

ortogramelor. ortogramă în contextul

utilizării acesteia.

I9. Scrie corect textul dictat.

Respectă semnele de


Scrie corect textul după

dictare. Respectă parţial

folosirea semnelor de


Scrie textul după dictare cu

unele greşeli de utilizare a

semnelor de punctuaţie sau

ortografie.


Nr.crt. Elevi I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 Calificativ

final

1. A.E. B FB S B B B B B B B

2. A.I. B B FB B B S B B B B

3. B.C FB FB B FB B S FB B FB FB

4. B.A.M. FB B FB FB B FB FB B B FB

5. B.B B B FB B B B B B B B

6. B.M. B FB FB FB FB B FB B B FB

7. B.M.A. B B S B B B B S B B

8. B.S. B B FB B B S B FB B B

9. C.I FB B FB FB FB FB FB B B FB

10. C.A. S I S I B B I I I S

11. C.Ade. B FB FB FB FB B FB FB B FB

12. C.Adi. B B FB B B B FB S B B

13. F.C. B FB FB B FB B B FB FB FB

14. G.M. S I S S B I I I S S

15. G.D. FB B FB B B B FB FB FB FB

16 J.A. B B B B B S FB FB B B

17. R.I. S S S S S I B B I S

18. S.K. FB B B FB B B B B B B

19. V.L. FB B FB FB B B FB B FB FB


Pagina 79 din 122



Foarte bine 8 42,10

Bine 8 42,10

Suficient 3 15,78

Am făcut analiza datelor obţinute la test şi am constatat că sunt doar 3 elevi

care mai întâmpină dificultaţi la scrierea textelor după dictare, folosind necorespunzător sau

omiţând marcarea semnelor de punctuaţie, utilizarea incorectă a ortogramelor , slaba

diferenţiere a grupurilor vocalice din cadrul cuvintelor date precum şi distingerea formelor

corecte de scriere a unor cuvinte. De asemeni ei au un vocabular sărac în cuvinte şi expresii,

dovedind că nu găsesc cu uşurinţă sinonimele şi antonimele unor cuvinte date şi că

formulează greşit sau incomplet răspunsul la întrebările adresate. Menţionez că unul din

elevii care a obţinut permanent calificativul “suficient” la testele date are o deficienţă

(hipoacuzie uşoară), fapt ce-i perturbă performanţele sale la limba română.

Pagina 80 din 122


Pentru aceşti elevi care prezintă lacune în cunoştinţe se necesită mai multă atenţie în

organizarea activităţii de instruire şi învăţare, rezolvarea mai multor exerciţii ce vizează

sarcini identice sau apropiate celor întâlnite în testele susţinute. De aceea voi încerca prin

diverse metode şi procedee, utilizând mijloace cât mai variate, să-i stimulez cât mai mult,

încercând să-i determin să înveţe prin joc conştient şi constructiv.

Majoritatea copiilor –16- au obţinut calificativul “bine” şi “foarte bine” . Din cei 8

care au primit calificativul “bine” , 6 au greşit fie la itemii 3, 6 sau 8 , exemplificând doar

printr-o propoziţie unul din sensurile cuvântului “mai”, negăsind toate grupurile vocalice din

cuvintele date sau identificând forma necorespunzătoare ortogramei în contextul respectiv.

Calificativul “foarte bine” a fost primit de 8 elevi. Aceştia au făcut dovada că stăpânesc deja bine

tainele scrisului cu regulile sale, au un vocabular bogat, se exprimă uşor în propoziţii şi argumentează răspunsul

pe care îl oferă. Chiar dacă calificativul acordat a fost de “foarte bine”, o singură greşeală s-a înregistrat la

rezolvarea sarcinii de la itemul 6, identificarea grupurilor vocalice din cadrul cuvintelor date. Punctajul la acest

item a fost scăzut nu datorită unei soluţionări incorecte ci pentru nerezolvarea sarcinii în totalitate,

neîncadrându-se în timp util.

Ca notă generală

putem menţiona că

elevii ştiu să utilizeze

corespunzător

semnele de

punctuaţie şi

ortogramele învăţate,

se folosesc de

cuvintele însuşite din

vocabularul lecţiilor

de limba română şi

au formată

deprinderea de a se

exprima în scris

pentru formularea

unei idei proprii.

Calificative obţinute

Testul nr. 1 Testul nr.2 Testul nr.3

Foarte bine 3 elevi 5 elevi 8 elevi

Bine 10 elevi 10 elevi 8 elevi

Pagina 81 din 122


Suficient 6 elevi 4 elevi 3 elevi

Rezultatele obţinute la cele trei teste aplicate duc la concluzia că jocul didactic

are eficienţă asupra progresului şcolar al elevilor la orele de limba română deoarece dezvoltă

gândirea şi imaginaţia creatoare.

La primul test 13 elevi au obţinut rezultate bune şi foarte bune, ceea ce înseamnă că

un procent de 68,42 % din elevii clasei au atins obiectivele vizate şi 6 elevi au întâmpinat

dificultăţi, adică 31,57% au necesitat activităţi de recuperare.

La cel de-al doilea test numărul elevilor care au obţinut calificativul “bine” şi “foarte

bine” a crescut, fiind de 15 elevi adică 78,94% din cei testaţi. Cu toate că volumul

cunoştinţelor s-a îmbogăţit treptat şi a crescut gradul de dificultate al acestora, numărul

elevilor care au obţinut calificativul “suficient” nu a rămas acelaşi , nu a crescut, ci

dimpotrivă s-a diminuat . Astfel la ultimul test dat doar 3 elevi au primt calificativul

“suficient” , numărul fiind mai scăzut datorită faptului că au fost introduse în activitatea de

învăţare exerciţii cât mai diversificate şi sub formă de joc.

În urma celui de-al treilea test s-a reliefat şi mai amplu rolul jocurilor didactice,

remarcându-se 8 copii care au obţinut calificativul “bine” şi tot atâţia care au primit

calificativul “foarte bine”. Deci un procent de 84,21% au încununat rezultate bune şi foarte

bune. Remarcabilă este şi creşterea numărului elevilor care au obţinut calificativul “foarte

bine”, de la 3 elevi la testul iniţial la 8 elevi în testul final.

IV.2. Analiza , prelucrarea şi interpretarea rezultatelor iniţiale şi finale la testele de

matematică.

Pagina 82 din 122


Experimentul a continuat şi la diciplina matematică pe aceeaşi structură: testare

iniţială şi finală în urma demersului formativ susţinut prin utilizarea jocurilor didactice.

După parcurgerea primului capitol “Numere naturale de la 0 la 20”, pentru depistarea

lacunelor din cunoştinţele elevilor am aplicat un test de evaluare.

Capacitatea: Înţelegerea şi efectuarea operaţiilor cu numere naturale în concentrul 0 – 20;

Subcapacitatea: Adunarea şi scăderea

numerelor naturale de la 0 la 20 cu şi fără

trecere peste ordin;

Obiective urmărite

Itemii testului

O1. să efectueze adunări şi scăderi în

concentrul 0 – 20;

I1. Calculaţi:

10 + 7 = 17 – 9 =

14 + 5 = 20 – 5 =

6 + 9 = 20 –10 =

7 + 8 = 20 –17 =

O2. să completeze cu semnele “>”, ”<’, ”=”

pentru a obţine relaţii adevărate;

I2. Scrieţi semnele de relaţie corespunzătoare

pentru a obţine scrieri adevărate:

4 + 9 20 – 5 6 +11 9 + 5

16 + 4 2 + 18 16 - 9 4 +12

20 – 6 10 + 7

O3. să afle un număr necunoscut dintr-o

expresie dată;

I3. Aflaţi termenul necunoscut:

a +12 =19 14 – a = 6

a - 5 = 8 5 + a =17

O4. să transforme un enunţ într-un exerciţiu; I4. Cu cât este mai mare suma numerelor 6 şi

14 faţă de diferenţa lor?

O5. să compună exerciţii utilizând corect

operaţia de calcul corespunzătoare enunţului;

I5. Găsiţi trei numere a căror sumă să fie egală

cu suma numerelor 6 şi 13.

O6. să rezolve o problemă folosind planul de

rezolvare;

I6. Într-o vază erau 13 lalele, narcise cu 7 mai

puţine. Câte flori erau în total?

O7. să compună o problemă după un enunţ dat; I7. Compuneţi şi rezolvaţi o problemă după

exerciţiul:

5 + ( 5 + 8 ) =

Pagina 83 din 122




I1. Rezolvă corect toate

adunările şi scăderile.

Rezolvă corect majoritatea

adunărilor şi scăderilor.

Rezolvă corect cel puţin 2 -3

exerciţii din cele date.

I2 Calculează corect şi

foloseşte semnul de relaţie

corespunzător în funcţie de

rezultatele obţinute.

Utilizează corect semnul de

relaţie în majoritatea

exerciţiilor pe care le- a

calculat.

Utilizează corespunzător

semnul de relaţie în cel puţin

două exerciţii.

I3. Află termenul necunoscut

din toate expresiile date.

Verifică rezultatul obţinut.

Află termenul necunoscut din

majoritatea expresiilor date.

Verifică rezultatul obţinut.

Află termenul necunoscut din

cel puţin o expresie dată.

I4. Transformă enunţul în

exerciţii şi le rezolvă corect,

printr-un singur exerciţiu.

Transformă enunţul în

exerciţii , rezolvându-le

separat.


exerciţii dar nu finalizează

cerinţa.

I5. Calculează corect suma

numerelor date şi găseşte cele

alte trei numere care însumate

dau aceeaşi sumă obţinută

anterior.

Calculează corect suma

numerelor date.

Operează exerciţiul de aflare a

sumei numerelor date dar

greşeşte la oferirea

rezultatului.

I6. Rezolvă problema dată cu

plan şi rezolvare. Scrie

exerciţiul problemei.

Rezolvă problema cu plan şi

rezolvare.

Rezolvă parţial problema.

I7. Compune corect problema

după exerciţiu şi o rezolvă.

Compune corect problema

după exerciţiu dar nu o

rezolvă.

Compune problema dar nu

formulează întrebarea.



final

1. A.E. B FB B B FB FB S B

2. A.I. B B I S FB I S S

Pagina 84 din 122


3. B.C FB FB FB FB FB FB FB FB

4. B.A.M. B FB B FB FB FB B FB

5. B.B S FB S B B FB B B

6. B.M. FB B S S FB S S B

7. B.M.A. S S I S B I I S

8. B.S. B B B B B B S B

9. C.I FB FB S B B S S B

10. C.A. S S I S FB I B S

11. C.Ade. B B S I FB FB B B

12. C.Adi. B B S I FB I S S

13. F.C. B B B S FB B FB B

14. G.M. B B I I B I S S

15. G.D. B FB B B FB FB FB FB

16 J.A. B B S B FB FB B B

17. R.I. B S S S FB B I S

18. S.K. FB FB S B FB FB B B

19. V.L. B B S S FB B B B



Foarte bine 3 15,78

Bine 10 52,63

Suficient 6 31,57

Pagina 85 din 122


Primele rezultate obţinute de elevi indică că nici un elev nu a primit

calificativul “insuficient” dar 6 au obţinut calificativul “suficient “ adică 31,57% din numărul

elevilor. Ei au întâmpinat dificultaţi la realizarea sarcinilor de la itemii 3, 4, 6 . Astfel s-a

constatat că au lacune în aflarea termenului necunoscut , la transformarea unui enunţ într-un

exerciţiu, respectiv la aflarea sumei şi diferenţei a două numere naturale date, la rezolvarea şi

compunerea problemelor.

Calificativele “ bine ” şi “ foarte bine ” au fost obţinute de 13 elevi, reprezentând

68,42 % din numărul elevilor. Aceşti elevi au reuşit să îndeplinească obiectivele propuse, cu

mici excepţii datorate momentelor de neatenţie în efectuarea unor calcule.

Dupa o perioadă ameliorativă, în cadrul căreia am pornit de la cunoaşterea dezvoltării

intelectuale a fiecarui elev şi a obiectivelor prevăzute în programa şcolară dar şi extinderea

cunoştinţelor de la operaţii cu numere naturale în concentrul 0 – 20 la operaţii în concentrul 0

–100, am aplicat un nou test. În timpul experimentului, la orele de matematică, am căutat ca

pe lângă metodele şi procedeele utilizate în mod frecvent să introduc şi jocul didactic ca

metodă şi ca procedeu.

Capacitatea:Înţelegerea şi efectuarea operaţiilor cu numere naturale în concentrul 0 –

100;

Subcapacitatea:

Adunarea şi scăderea numerelor naturale cu şi fără trecere peste ordin în concentrul 0

– 100;

Înmulţirea numerelor naturale de la 0 la 100 cu numere formate dintr-o cifră;


O1. să rezolve exerciţii de adunare, scădere şi I1. Calculaţi:

Pagina 86 din 122


înmulţire;

28 + 31= b 8 x 5= c) 1 x 0 x 6=

64 + 25= 2 x 10= 2 x 4 x 7=

37 + 15= 6 x 9= 2 x 2 x 7=

75 - 28= 7 x 5= 2 x 5 x 1=

34 - 17= 5 x 3= 4 x 2 x 7=

O2. să afle factorul lipsă dintr-un exerciţiu

astfel încât să obţină rezultatul cerut;

I2. Aflaţi numărul necunoscut:

x 5=25 8x = 32

6x =36 x 9 = 63

7x =42 2 x =18

x =18 x x = 36

O3. să rezolve exerciţii respectând ordinea

operaţiilor;

I3.Efectuaţi:

2 x 7+26= 2x 3+ 5x 8=

39+ 4x 8= 7x 4+ 6x 2=

56- 2x 4= 9x 9- 2x 5=

48- 6x 8= 7x 5- 3x 8=

O4. să completeze cu semnele “+”, “-“, “x”

pentru a obţine o relaţie adevarată;

I4. Folosiţi semnele “+”, “-“, “x” pentru a

obţine rezultatele:

6 4 6 = 30 7 8 6 =50

6 4 6 =16 38 9 7 =36

3 3 3 = 6 6 8 1 =48

O5. să utilizeze terminologia specifică

matematicii în efectuarea unor exerciţii;

I5. La suma numerelor numerelor 17 şi 38

adăugaţi produsul dintre 7 şi 6.

O6. să soluţioneze problema, utilizând corect

etapele procesului rezolutiv;

I6. În biblioteca Ancăi sunt 3 rafturi cu câte 7

cărţi şi un raft cu 19 cărţi. Câte cărţi trebuie să

mai cumpere Anca pentru a avea 100?

Pagina 87 din 122




I1. Calculează corect toate

exerciţiile date.

Calculează corect majoritatea

exerciţiilor date.

Calculează corect cel puţin o

coloană de exerciţii din cele

date.

I2. Completează corect

numărul necunoscut din toate

exerciţiile date.

Completează corect numărul

necunoscut în majoritatea

exerciţiilor .

Completează numărul

necunoscut în cel puţin o

coloană de exerciţii date.

I3. Rezolvă corect exerciţiile,

respectând ordinea operaţiilor.

Rezolvă exerciţiile cu mai

multe operaţii, respectând

ordinea acestora dar greşeşte

în unele cazuri la rezultatul

final.

Rezolvă exerciţii cu mai multe

operaţii, nerespectând cu

stricteţe ordinea operaţiilor.

I4. Pune semnele

corespunzătoare (+, -, x)

pentru a obţine rezultatele

date.

Pune cu 1-2 erori semnele

corespunzătoare pentru a

obţine rezultatele date.

Completează cu mai multe

erori semnele corespunzătoare

pentru a obţine rezultatele

date.


exerciţii şi le rezolvă corect

într-un exerciţiu.


exerciţii, rezolvându-le

separat.



cerinţa.

I6. Rezolvă corect problema,

folosind plan şi întrebări.

Rezolvă corect două cerinţe

ale problemei.

Rezolvă corect cel puţin o

cerinţă a problemei.


Nr.crt. Elevi I1 I2 I3 I4 I5 I6 Calificativ

final

1. A.E. B FB S B B S B

2. A.I. B B S S S S S

3. B.C FB FB FB FB FB FB FB

4. B.A.M. FB FB FB FB B B FB

Pagina 88 din 122


5. B.B B FB B B FB I B

6. B.M. B FB B B S S B

7. B.M.A. B B S B B S B

8. B.S. B B B S B S B

9. C.I B FB B FB FB B FB

10. C.A. B FB B S B I B

11. C.Ade. B FB S S B S B

12. C.Adi. B FB S S FB I B

13. F.C. FB B B B B B B

14. G.M. S S S I I I S

15. G.D. FB FB FB FB FB B FB

16 J.A. B B B B B B B

17. R.I. B B I S I I S

18. S.K. B B S S FB I B

19. V.L. B FB B B S FB B



Foarte bine 4 21,05

Bine 12 63,15

Suficient 3 15,78

Pagina 89 din 122

4

12

3

0

3

6

9

12

15

18

FB B S Calificative

Elevi

Calificative obtinute


Analizând rezultatele obţinute, am constatat că şi de data aceasta nu s-a înregistrat

calificativul “insuficient” , iar calificativul “suficient” a fost acordat doar la 3 elevi faţă de 6

elevi din testul iniţial. Aceasta demonstrează că a crescut motivaţia învăţăturii ce contribuie la

creşterea randamentului şcolar, iar jocul didactic matematic a reuşit să-i atragă, să-i stimuleze

la învăţatură.

Urmărind rezultatele de la itemii 1 şi 2 se observă că elevii stăpânesc bine operaţiile

de adunare şi scădere cu şi fără trecere peste ordin, iar înmulţirea şi-au însuşit-o fără

probleme. La obiectivul 3 al testului, puţini sunt cei care nu au reuşit să rezolve corect toate

exerciţiile. S-a constatat astfel că elevii sunt familiarizaţi cu ordinea operaţiilor, greşelile

înregistrându-se la oferirea rezultatului final, fie datorită grabei sau neatenţiei. Rezolvarea

problemei s-a dovedit a fi o sarcină mai dificilă, o parte din elevi soluţionând-o parţial, alţii

eronat sau deloc.

Elevii care au obţinut calificativul “suficient” nu au îndeplinit corect sarcinile de la

obiectivul 4, 5, 6 dar au rezolvat majoritatea sarcinilor din test. Cu aceşti elevi şi nu numai

mi-am propus să fac mai multe exerciţii de completare a operaţiilor corespunzătoare pentru a

obţine rezultatele indicate, probleme, şi să caut alte procedee care să-i facă să înţeleagă

modalitaţile de rezolvare a acestora.

După cum reiese din centralizarea rezultatelor în tabelul de mai sus, un număr de 16

elevi au obţinut calificativul “ bine” şi “foarte bine” , ceea ce înseamnă un procent de

84,21%. Deci o parte dintre elevii care aveau lacune în cunoştinte şi le-au recuperat, au

efectuat activităţi independente date ca muncă suplimentară, au exersat şi prin jocurile

didactice folosite pe tot parcursul capitolului, şi-au dezvoltat gândirea, deprinderile de calcul

în scris.

Pagina 90 din 122


Pentru a diagnostica /evalua nivelul cunoştintelor, priceperilor, capacităţilor elevilor,

la sfârşitul capitolului “Operaţii cu numere naturale în concentrul 0 –100”, după predarea şi

învăţarea tablei împarţirii şi acelor 7 ore de recapitulare parcurse, am aplicat un test final cu

subiect unic.

Capacitatea: Înţelegerea şi efectuarea operaţiilor cu numere naturale în concentrul 0 –

100;

Subcapacitatea:

Adunarea şi scăderea numerelor naturale cu şi fără trecere peste ordin în concentrul 0

–100;

Înmulţirea şi împărţirea numerelor naturale în concentrul 0 –100.

Obiectivele urmărite Itemii testului

O1. să rezolve exerciţii de adunare, scădere,

înmulţire şi împărţire;

I1. Calculaţi:

49+37= 7 x 8=

92-38= 54 : 6=

26+34= 9 x 8=

80-21= 72 : 9 =

O2. să se rezolve exerciţiile, respectând

ordinea operaţiilor;

I2. Efectuaţi:

3 x 6 : 6= 54 – 56 : 8=

72 : 8 x 4= 29 + 24 : 4=

75 - (35-28) x (27:3)=

56: 7 + (24:4) x (24-18)=

O3. să afle un număr necunoscut dintr-o

expresie dată;

I3. Aflaţi numărul necunoscut:

32: m= 8 b: 6= 8

9x v= 36 ax 6 < 30

O4. să transforme un enunţ într-un exerciţiu; I4. Micşoraţi de 7 ori diferenţa numerelor 71 şi

43.

O5. să aplice limbajul matematic în efectuarea

unor exerciţii;

I5. Adăugaţi la dublul numărului 8 jumătatea

numărului 16.

O6. să rezolve problema folosind planul de I6. Într-o curte erau 12 raţe, de 3 ori mai puţine

Pagina 91 din 122


rezolvare; curci şi de 7 ori mai multe curci decât gaini.

Câte păsări sunt în total în acea curte?




exerciţiile.

Rezolvă corect majoritatea

exrciţiilor.

Rezolvă corect o parte din

exerciţii.


exerciţiile, respectând ordinea

operaţiilor şi parantezele.

Rezolvă, majoritatea

exerciţiilor respectând ordinea

operaţiilor şi parantezele.

Respectă parţial ordinea

opraţiilor şi parantezele.

I3. Află corect toate numerele

necunoscute din expresiile

date. Face proba exerciţiilor.

Află corect majoritatea

numerelor necunoscute din

expresiile date. Verifică

rezultatele obţinute .

Află corect cel puţin un număr

dintr-o expresie dată.


exerciţii şi le rezolvă corect

într-un exerciţiu.


exerciţii şi le rezolvă separat.



cerinţa.

I5. Rezolvă corect exerciţiul-

problemă. Scrie rezolvarea şi

într-un singur exerciţiu.


ale exerciţiului.


cerinţă din exerciţiu.

I6. Rezolvă corect problema,

folosind plan şi întrebări.


ale problemei.


cerinţă a problemei.


Nr.crt. Elevi I1 I2 I3 I4 I5 I6 Calificativ

final

1. A.E. FB B B B B B B

2. A.I. B S S S S S S

3. B.C FB FB FB FB FB FB FB

4. B.A.M. FB FB FB FB FB B FB

5. B.B FB B B B FB B B

6. B.M. FB B B FB FB B FB

Pagina 92 din 122


7. B.M.A. B B B FB B S B

8. B.S. B FB S FB B B B

9. C.I FB B FB FB FB FB FB

10. C.A. FB B B B B S B

11. C.Ade. FB B S B B B B

12. C.Adi. FB S S B B B B

13. F.C. FB B B FB FB B FB

14. G.M. B I S I S I S

15. G.D. FB FB FB FB FB FB FB

16 J.A. B B FB B B B B

17. R.I. B S B B B S B

18. S.K. FB B B FB FB FB FB

19. V.L. B B FB FB FB B FB



Foarte bine 8 42,10

Bine 9 47,36

Suficient 2 10,52

Este uşor de remarcat că numărul elevilor care au obţinut calificativul “foarte bine”

este de 8, ceea ce înseamnă o creştere semnificativă faţă de testul anterior unde erau numai 4.

Aceste rezultate dovedesc că elevii şi-au însuşit bine cunoştintele de la acest capitol,

calculează cu uşurintă suma, diferenţa, produsul, câtul numerelor naturale, respectă ordinea

operaţiilor, află numărul necunoscut dintr-o expresie dată, cunosc terminologia specifică

matematicii şi rezolvă cu usurinţă probleme cu mai multe operaţii. Cei 9 elevi care au obţinut

calificativul “bine” dovedesc acelaşi lucru, ei negreşind la tehnica de lucru , ci la unele

calcule efectuate în grabă. Aflarea termenului necunoscut dintr-un exerciţiu s-a constituit a fi

o sarcină usoară de data aceasta spre deosebire de testul iniţial unde au demonstrat că nu

Pagina 93 din 122


stăpâneau prea bine algoritmul de calcul. Împărţirea numerelor naturale nu a ridicat probleme

datorită faptului că înmulţirea a fost bine însuşită, iar în cadrul orelor de matematică s-au

folosit pe lângă exerciţiile clasice şi exerciţii joc.Unele lacune le prezintă cei doi elevi care au

obţinut calificativul “suficient”. Ei dovedesc nesiguranţă la rezolvarea exerciţiilor cu mai

multe operaţii şi nu stăpânesc bine limbajul matematic.

Comparând rezultatele obţinute la cele trei teste aplicate la matematică la clasa a II-a ,

constatăm că progresul este semnificativ.

Calificative obţinute Testul nr.1 Testul nr. 2 Testul nr.3

Foarte bine 3 elevi 4 elevi 8 elevi

Bine 10 elevi 12 elevi 9 elevi

Suficient 6 elevi 3 elevi 2 elevi

Se observă că din cei 6 elevi care au obţinut calificativul “suficient” la primul test, la

sfârşitul capitolului următor doar 2 au rămas cu acelaşi calificativ, 4 reuşind să obţină la

ultimul test calificativul “bine”. Aceşti 2 elevi necesită în continuare o muncă independentă

pentru recuperarea lacunelor din cunoştinţele lor.

Creşterea numărului elevilor care au obţinut calificativul “foarte bine” este iarăşi

semnificativă. Astfel, la primul test doar 3 elevi primiseră acest calificativ, pentru ca la

următoarele teste numărul să se ridice la 4 respectiv 8.

Procentajul calificativului “foarte bine” de la 15,78% la 42,10% înregistrat la ultimul

test indică că metodele aplicate în activităţile de învăţare , de consolidare şi chiar de evaluare

au avut o mare eficienţă.

Bibliografie :

Pagina 94 din 122


Manolescu M., Constantinescu M., Gorcinski G. “Proiectarea şi evaluarea didactică în

învăţământul primar <matematică>, Ed.Steaua Procion,Bucureşti, 1999

CONCLUZII

Folosirea jocului didactic în orele de limba română şi matematică – ca modalitate de

sporire a randamentului şcolar – m-a condus spre formularea câtorva concluzii cu

aplicabilitate în activitatea didactică.

Lecţia în sistemul de învăţământ contemporan trebuie să aibă un caracter creator,

dinamic, simplu, novator, să fie “eliberată” de schematism, rigiditate şi formalism. Acest

deziderat este asigurat şi prin introducerea în lecţiile de matematică şi limba română a jocului

didactic.

Folosirea jocului didactic în orele de limba română şi matematică se corelează/

asociază cu introducerea unor metode şi procedee de muncă individuală. În acest fel, elevul

îşi însuseşte deprinderea de a învăţa, de a studia, este condus pe căile autocunoaşterii şi

autoexigentei, dezvoltându-şi încrederea în propriile forţe, deprinzându-se cu un ritm de

muncă susţinut, continuu şi rapid. Prin joc, copilul se afirmă ca personalitate în raport cu un

scop mai mult sau mai puţin conştientizat, se satisfac anumite trebuinţe spirituale dar şi

sociale, de afirmare şi realizare, de cooperare şi integrare socio- culturală.

Utilizarea jocului didactic antrenează şi stimulează imaginaţia, gândirea creatoare,

reprezentările , memoria, precum şi unele trăsături pozitive de voinţă şi caracter.

Pe baza experienţei acumulate aş putea afirma că folosind jocul didactic ca mijloc de

învăţare, am reuşit în mare măsură să omogenizez colectivul de elevi, înlăturând în mare

parte, la copiii mai puţini dotaţi, unele obstacole ca teama de greşeală, timiditatea,

descurajarea.

Învăţarea prin efort personal, precum şi cea în grup, prin manifestarea independenţei

în acţiune, a spiritului de înnoire, schimbare, a depăşirii modelelor şi găsirii soluţiilor noi,

originale, este însoţită de bucurie, satisfacţii şi ea va fi mai temeinică şi va genera interesul în

cunoaştere. Prin folosirea jocului didactic se poate instaura un climat favorabil conlucrării

fructuoase între copii în rezolvarea sarcinilor jocului.

Pornind de la ideea că jocul poate fi o modalitate didactică de formare şi informare a

elevilor, menţionez că l-am folosit în orice moment al lecţiei, de fiecare dată acordându-i o

Pagina 95 din 122


bună pregătire, reuşind astfel să-i fac pe elevi să înţeleagă că de fapt este un “ joc în scris ” în

care trebuie antrenate eforturile creatoare.

S-au relevat valenţele sale în formarea deprinderilor de muncă independentă a

elevilor, în stimularea rapidităţii şi corectitudinii în efectuarea sarcinilor de lucru, în

activitatea de motivare a răspunsului şi de compunere în funcţie de cerinţele exerciţiului.

Prin joc, elevii valorifică cunoştinţele şi deprinderile însuşite, îşi manifestă spontan

calităţile comportamentale, stimulând atitudinea pozitivă faţă de muncă, relaţii colegiale în

colectiv.

Prin caracterul său explorativ, inedit, de angajare, jocul didactic contribuie la

dobândirea unei experienţe pregătitoare a acţiunilor şi activităţilor de mai târziu.

În ceea ce priveşte atitudinea elevilor faţă de sarcinile jocului didactic, am observat că

elevii nu sunt suprasolicitaţi de ele, ci le doresc, le aşteaptă, le solicită. După joc elevii par

mai recreaţi şi mai odihniţi. Chiar şi cei mai timizi sau mai slabi la învăţătură au dobândit

încredere în forţele proprii, doresc să încerce să obţină prin acest fel de activităţi rezultate mai

bune.

Putem aprecia că jocul didactic contribuie la realizarea a cel puţin două laturi

educative: - creează motivaţia şi atmosfera afectivă necesară activităţii şi – pregăteşte elevii

pentru însuşirea noilor cunoştinţe şi detaşarea de modelele oferite. Aşadar jocul se poate

folosi ca mijloc de sensibilizare pentru activitatea de învăţare, ca mijloc de a dobândi

experienţă, ca mijloc de stimulare şi creare a autonomiei în învăţare.

Pentru ca momentul în care este folosit jocul să devină eficient, este necesară

realizarea unei corelări cât mai strânse între conţinutul lecţiilor predate şi sarcina didactică a

jocului, cunoscându-se de fapt că la lecţii accentul se pune îndeosebi pe predarea

cunoştinţelor, jocul didactic fiind sau devenind activitate de completare.

Datele înregistrate din experimentul inteprins, precum şi cele obţinute în urma

evaluării pe baza probelor verificate, confirmă în totalitate ipoteza lucrării, relevând valenţele

formativ educative ale jocului didactic. Aceeasta se evidenţiază în creşterea randamentului

şcolar al elevilor, recuperarea unor rămâneri în urmă a acestora, în creşterea motivaţiei

şcolare. Totodată jocurile didactice folosite în cadrul orelor de limba română au condus la

activizarea şi îmbogăţirea vocabularului, cele matematice au contribuit la dezvoltarea

capacităţii de înţelegere şi rezolvare a problemelor. Ele au influenţat pozitiv volumul şi

Pagina 96 din 122


calitatea cunoştinţelor elevilor, formarea şi consolidarea deprinderilor de soluţionare corectă

şi rapidă, perspicacitatea şi potenţialul lor creativ.

ANEXE

1. Jocuri didactice propuse pentru optimizarea procesului instructiv –educativ la

clasele mici;

Conţinutul setului de jocuri didactice

pentru limba română

Jocul: “LA CULES CIUPERCI”

Scopul jocului: alcătuirea cuvintelor; concentrarea atenţiei.

Regula jocului: Învăţătorul

împarte planşe pe care sunt desenate o pădure şi mai multe ciuperci. Pe pălăria sau pe piciorul

unei ciuperci se află câte o literă. Ciupercile sunt legate prin linii, de tipul labirintului, care

formează traseul de culegere a acestora. Începutul şi traseul labirintului sunt indicate clar.

Culegerea ciupercilor se face în timp limitat – 5 minute, şi constă în notarea literelor care

formează parolă, într-o succesiune adecvată. Se scriu apoi toate literele în ordine, iar copiii

incearcă să citească parola. Învingător este acela care descifrează primul parola.

Jocul: “SCARA”

Scopul jocului: consolidarea vocabularului şi ortografiei.

Pagina 97 din 122


Regula jocului : Elevii sunt împărţiţi în două grupe

egale. Învăţătorul desenează pe tablă două scări identice. La comanda START, copiii (cei

doi reprezentanţi de la tablă) încep jocul prin a scrie pe prima treaptă un cuvânt, următorul

elev scrie pe a două treaptă un cuvânt care începe cu ultima literă de la cuvântul precedent şi

se

continuă procedeul până când una dintre echipe ajunge în vârful scăriţei, fiind şi grupa

câştigătoare. Durata jocului este de 10 minute. Recompensa o stabileşte învăţătorul.

Jocul: “ŞARPELE DIN LITERE”

Scopul jocului: îmbogăţirea vocabularului, despărţirea în silabe, articolul hotărât “l”.

Regula jocului : Învăţătorul scrie pe tablă o mulţime diversă de consoane şi vocale.

Cu ajutorul cretei colorate, învăţătorul uneşte sub forma unui “şarpe” literele, astfel încât să

formeze cuvinte, ca unitaţi de vocabular.

Jocul :”STOP”

Scopul jocului: verificarea lărgimii vocabularului elevilor, rapiditatea gândirii;

Regula jocului: Clasa de elevi se împarte în două grupe egale. Pe rând, iese la tablă

câte un reprezentant. La comanda START!(dată de către învăţător), cei doi copii vor scrie cât

mai multe cuvinte cu silabe date, până la comanda STOP! Câştigă grupa cu cei mai mulţi

învingători.

Se permite şi “ă”:

CARA… ŞTI… PIA…

caramele ştire piaţă

Caramitru ……. …….

Caraiman …….. …….

căramidă …….. ………

cărăbuş ……… ………

……….. …….. ………

Pagina 98 din 122


Jocul :”ÎNCURCĂ-TOT!”

Scopul jocului:

să ordoneze cuvintele din cadrul unui proverb;

să desprindă latura morală a cestora.

Regula jocului: Copiii vor înţelege că “Zâna proverbelor” solicită ajutorul lor şi-i

roagă să restabilească ordinea cuvintelor, astfel ca “vraja” lor să ne invite la meditaţie.

Cine are carte spune că nu poate.

Buturuga mică stă puterea.

Unde dai să nu te duci cu sacul.

Cine se aseamănă stă puterea.

Câinele care latră se cunoaşte de dimineaţă.

În unire se adună.

Când pisica nu-i acasă, iese la iveală.

Munca mult aduce.

Când pisica nu-i acasă pietrele rămân.

La pomul lăudat şoarecii joacă pe masă.

Leneşul la toate are parte.

Prietenul adevărat adună şoareci.

Hambarul gol la nevoie se cunoaşte.

Ziua bună răstoarnă carul mare.

Vorba dulce e brăţară de aur.

Apa trece şi şoarecii joacă pe masă.

Adevărul are picioare scurte.

Nimeni nu se naşte lup.

Nu da oaia-n faţa învăţatului.

Minciuna iese la iveală.

Jocul :”PRIETENUL MEU, DICŢIONARUL”

Sopul jocului:copiii vor învăţa să utilizeze dicţionarul în explicarea sensului unor

cuvinte,

vor explica paronimia (fară teoretizare);

Regula jocului: Învăţătorul propune paronimele, iar copiii mai isteţi caută explicaţia în

Pagina 99 din 122


dicţionar. Cel care găseşte primul primeşte un creion (jocul poate fi cu recompensă

materială).

Perechi de cuvinte care, grafic, diferă printr-o literă, dar au sens diferit:

pronume-prenume familiar-familial

solidar-solitar emigrant-imigrant

a evalua-a evolua original-originar

temporar-temporal

Jocul : ”EU GREŞESC, TU NU GRŞEŞTI!”

Scopul jocului: formarea simţului limbii române, cu referire directă la acordul dintre

subiect şi predicat (fară teoretizarea acestor noţiuni).

Regula jocului: Învăţătorul se preface că a greşit, elevii având posibilitatea să

corecteze dezacordurile, deşi nu au suportul teoretic al noţiunilor de subiect şi predicat.

1.Inv.: Mircea şi Viorica alerg pe terenul de sport

Elev:…………………………………………….

2.Inv.:În munţi se aude de veacuri doina şi bocetul românilor.

Elev:…………………………………………………………

3.Inv.: A fost la mine mulţi elevi.

Elev.:………………………………………………………

4.Inv.:Gina şi Mioara preda ştafeta.

Elev:……………………………………………………….

Jocul:”CINE ROSTEŞTE MAI MULTE PROPOZIŢII?”

Scopul jocului:


conştientizarea cunoştinţelor despre propoziţie;

Regula jocului: Clasa se împarte în două echipe. Învăţătorul va indica un cuvânt din

cele noi învăţate la lecţiile de citire .Va cere elevilor să alcătuiască în minte propoziţii cu

acest cuvânt. Propoziţiile sunt apoi rostite şi ascultate de toţi elevii. Câştigă echipa care a avut

un număr mai mare de propoziţii. Se alege alt cuvânt şi se procedează la fel. La sfârşitul

jocului se totalizează punctele obţinute, anunţându-se echipa câştigătoare.

Jocul:”MAI SPUNE CEVA!”

Pagina 100 din 122


Scopul jocului:

dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului;

formarea deprinderii de a formula corect propoziţii.

Regula jocului: Învăţătorul va rosti un cuvânt. Va cere elevilor să adauge alt cuvânt

astfel încât să alcătuiască o propoziţie. Mai departe, folosind comanda: “Mai spune ceva!”, se

adaugă un nou cuvânt dezvoltând propoziţia. Jocul continuă astfel şi se opreşte în momentul

în care elevii nu mai au de completat nimic pentru dezvoltarea propoziţiei. Se pronunţă de

către învăţător sau de către un elev un nou cuvânt şi se procedează la fel. Jocul se desfăşoară

sub formă de competiţie între rândurile de elevi. Dacă elevii de pe un anumit rând nu reuşesc

să dezvolte suficient propoziţia, se apelează la elevii de pe un alt rând, aceştia primind un

punct în plus.

Exemplu: şcolar

Primul elev: Şcolarul învaţă.

Învăţătorul: Mai spune ceva!

Al doilea elev: Şcolarul harnic învaţă.

Învăţătorul: Mai spune ceva!..etc….

Jocul: “CUVINTELE CARE S-AU ÎNCURCAT”

Scopul jocului: activizarea şi îmbogăţirea vocabularului;

Regula jocului: Cuvintele unui proverb sau ale unei propoziţii cu un bogat conţinut

instructiv sunt aşezate în dezordine. Elevii trebuie să le ordoneze în aşa fel, încât ele să aibă

înţeles, să devină o comunicare.

Exemplu: Munca ne scapă de trei mare rele: neavere, urât şi fapte nedemne.

urât nedemne scapă

şi mari rele

munca fapte de

ne neavere trei

Sarcina didactică este de a cere elevilor să analizeze cuvintele, să decodifice

semnificaţia fiecăruia şi să o raporteze la celelalte cuvinte, descifrând înţelesul propoziţiei.

Reguli de joc:

În prima etapă, elevii citesc independent cuvintele, încercând să descifreze înţelesul

propoziţiei;

Pagina 101 din 122


În etapa a doua se lucrează în perechi sau în grupe pentru ordonarea cuvintelor. În

acest caz se poate organiza o competiţie între grupurile de elevi.

Pentru a fi mai atractiv, acest joc poate să se desfăşoare astfel: fiecare cuvânt poate fi

scris în nişte figuri de forma unor frunze care vor alcătui o crenguţă, sau de forma unor petale

ce vor alcătui florile unui buchet.

Conţinutul setului de jocuri didactice

matematice

Jocul:”CINE URCĂ SCARA MAI REPEDE?”

Scopul jocului:

consolidarea deprinderilor de calcul prin adunare şi scădere în concentrul 0 – 100;

dezvoltarea atenţiei, a perseverenţei şi a spiritului de muncă în colectiv;

Regula jocului: Se împarte clasa în trei echipe cu un număr egal de elevi. Se scrie pe

tablă, pentru fiecare echipă, câte un desen care simbolizează o scară, pe treptele căreia sunt

scrise exerciţii de adunare şi scădere. Numărul treptelor este în funcţie de numărul elevilor

din echipă. Pe ultima treaptă a celor două scări se află un timbru sau un steguleţ drept premiu.

Dupa stabilirea ordinei de venire la tablă, jocul începe la semnalul învăţătorului.

Elevii din clasă vor fi atenţi dacă rezultatele trecute sunt corecte. Echipa care va reuşi să

rezolve cel mai repede şi mai corect exerciţiile, va fi declarată câştigătoare, primind ca

premiu steguleţul sau timbrul.

Pentru fiecare echipă “scara” arată astfel:

PREMIU

24+39= 85-17=

56-18= 47+36=

29+19= 91-74=

Acelaşi jos se poate organiza folosind pe treptele de calcul toate operaţiile învăţate în

urma însuşirii progresive a conţinuturilor învăţării.

Jocul :”MOŞTENIREA”

Pagina 102 din 122


Scopul jocului:

consolidarea împărţirii;

dezvoltarea gândirii logico creatoare.

Regula jocului: Se dă problema : Un ţăran a lăsat moştenire celor trei copii ai săi un

număr de 18 oi ca să le împartă după moartea sa astfel: primul să ia jumatate din numărul

oilor, al doilea să ia o treime din numărul lor şi al treilea să ia numărul de 2 oi.

Neştiind cum să facă împărţirea, cei trei feciori au cerut sfatul unui vecin, care după

ce s-au gândit bine le-a dat împrumut o oaie de-a lui să facă împărţeală .Cum au procedat?

Soluţia trebuie să o găsească elevii prin încercări.

Soluţia problemei este:

18: 2= 9

18: 3= 6

Câştigă elevii care au găsit singuri soluţia problemei.

Jocul: “GHICITOARE ARITMETICĂ”

Scopul jocului:

dezvoltarea rapiditaţii în gândire;

consolidarea deprinderilor de calcul rapid.

Regula jocului:

Se dă ghicitoarea matematică:

Şaizeci şi patru şi cu unu şi cu altul şi cu doi legat de patru şi-ncă unu si-ncă patru, cât

fac?

64+ 1+ 1+24+ 1+ 4=94

Aflăm trei numere consecutive care prin însumare să dea numărul 21.

(21- 3): 3= 6 ____

____ + 1 6+7+8=21

____ +1+1

Din trei cifre de opt şi folosind două operaţii matematice se formează numărul 9.

8 +(8: 8)= 9

Câte zile de naştere are un elev de zece ani? (noua)

Jocul:”PROBLEME SURPRIZĂ

Scopul jocului:

consolidarea deprinderii de a rezolva probleme;

Pagina 103 din 122


dezvoltarea gândirii creatoare matematice.

Regula jocului: Se citesc următoarele probleme:

1.Nelu are un frate şi trei surori. Câţi fraţi şi câte surori are Nela, sora sa?

2.Mama are 6 mere. Ea dă fiecăruia dintre cei trei copii ai săi acelaşi număr de mere.

Câte mere primeşte cel mai mic? (2 mere)

3.Să se afle vârstele celor 3 copii ai unei familii dacă produsul vârstelor este 16,

gemenii sunt blonzi, iar cel mai mic are ochii albaştri?

16= 4x 4x 1 2x 2x 4=16

Jocul:”GHICIREA NUMERELOR”

Scopul jocului:

consolidarea deprinderilor de calcul rapid şi oral;

consolidarea înmulţirilor şi împărţirilor;

dezvoltarea gândirii, atenţiei.

Regula jocului: Jocul se desfăşoară sub forma întrecerii individuale. Elevii trebuie să

găsească algoritmul de lucru. Am cerut unui elev să se gândească la un număr, să adauge la

numărul ales încă pe atâta, să-l înmulţească cu 3, apoi la rezultat să adauge 12, să împartă la 6

şi să scadă din rezultat 2.

De exemplu:

2 + 2= 4

4 x 3= 12

12 + 12= 24

24 : 6= 4

2= 2

Altă variantă.

Gândiţi-vă la un număr de la 1 la 9. Înmulţiţi acest număr cu 5. Produsul dublaţi-l, iar

la rezultat adăugaţi 4. Tăiaţi prima cifră, iar la numărul rămas adăugaţi 1. Aţi obţinut

rezultatul 5. Cum aţi aflat?

De exemplu: 2 x 5= 10

10 +10= 20

20 + 4= 24

4 + 1= 5

Pagina 104 din 122


Jocul cu toate variantele sale a trezit interes deoarece elementul de joc a fost surpriza

găsirii rezultatului.

Jocul: ”GĂSEŞTE MAI MULTE SOLUŢII”

Scopul jocului:

găsirea unor perechi de numere în limitele 0 –100, care prin repetare în anumite

condiţii să dea acelaşi rezultat;

consolidarea deprinderilor de calcul şi dezvoltarea capacităţii de a opera cu numere în

scheme date.

Regula jocului: Învăţătorul va desena pe tablă două pătrate împărţite în câte 9 căsuţe.

Se dau numerele 1 şi 2 şi se cere elevilor să găsească în ce aranjament vor fi folosite

numerele date pentru a obţine pe orizontală şi pe verticală acelaşi rezultat. Condiţia care se

pune este ca fiecare număr să fie folosit de acelaşi număr de ori.

La semnalul dat de învăţător, elevii vor copia desenul dat pe tablă, se vor gândi şi apoi

vor completa căsuţele cu numerele date conform regulilor stabilite.

Vor câştiga elevii care vor completa corect ambele variante.

1 2 1 2 1 2

2 2 1 1

1 2 1 2 1 2

Pentru complicare şi sporirea gradului de dificultate se cere elevilor ca după ce au

completat corect primul pătrat, să găsească şi alte numere care repetate de acelaşi număr de

ori şi în acelaşi aranjament în pătratele corespunzatoare, să dea pe verticală acelaşi rezultat ca

pe orizontală.

3 6 3 8 16 8 11 22 11

6 6 16 16 22 22

3 6 3 8 16 8 11 22 11

Pagina 105 din 122


Jocul: “PĂTRATUL MAGIC”

Scopul jocului:

consolidarea deprinderilor de calcul în concentrul 0-100;

înţelegerea de către elevi a calcului poziţional.

Regula jocului:

Completaţi locurile goale din pătraţele cu câte unul din numerele 1, 5, 13, 15, 17

astfel încât adunate orizontal, vertical şi pe diagonală să rezulte 24.

Soluţie:

15 1 11

5 9 13

7 17 3

Altă variantă: Câte doi elevi au o foaie de hârtie de matematică pe care se desenează 3

pătrate a câte 16 căsuţe; acestea vor fi completate cu numere cuprinse între 1 şi 16 inclusiv,

pentru ca suma să fie 34; cu numere cuprinse între 6 şi 21 inclusiv, pentru ca suma să fie 54;

cu numere cu soţ până la 10, pentru ca suma să fie 20. Se completează mai întâi în diagonală,

după care se completează celelalte căsuţe libere. Recompensa,un caiet de matematică, o

primeşte acela care rezolvă repede şi corect pătratul buclucaş.

16 18 8

11 15 6

6 12 4

1 9 2

Jocul: “LA ŢINTĂ”

Pagina 106 din 122


Scopul jocului: formarea deprinderilor de a înmulţi şi împărţi numere naturale în

intervalul 0-100; dezvoltarea rapidităţii de calcul.

Regula jocului: Un elev numit de învăţător va trage cu săgeata la ţintă, iar restul clasei

va face calculele scrise în spaţiul în care a nimerit săgeata. Calculul se va face

oral.Recompensa, un fanion galben, o va primi primul elev care răspunde corect.

Jocul: “ALTITUDINI”

Scopul jocului: dezvoltarea gândirii şi raţionamentului matematic.

Regula jocului: Elevii vor scrie înmulţirea cu 9 şi li se va cere să remarce că cifrele

din coloana zecilor (de la produs) se succedă pe verticală în ordine crescătoare, iar cifrele din

coloana unitaţilor produselor se succedă în ordine descrescătoare. Cel care observă primul

această curiozitate va primi ca recompensă un balon.

1x 9= 9 6x 9=54

2x 9=18 7x 9=63

3x 9=27 8x 9=72

4x 9=36 9x 9=81

5x 9=45 10x 9=90

2. Modele de proiectare didactică

Clasa: a II-a

Obiectul: Limba româna (comunicare)

Subiectul: Propoziţia

Tipul lecţiei: mixtă

Obiective cadru:

Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral;

Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală;

Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris;

Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.

Obiective de referinţă:

Pagina 107 din 122


să desprindă informaţii în detaliu dintr-un mesaj ascultat;

să pronunţe corect şi clar enunţuri;

să citească fluent, corect şi expresiv enunţuri/ un text de mică întindere;

să respecte ortografia cuvintelor şi punctuaţia în scrierea enunţurilor/ textelor.

Obiective fundamentale:

familiarizarea elevilor cu noţiunea de propoziţie ca element da bază a comunicării;

formarea deprinderii de a alcătui propoziţii scurte pornind de la cerinţa: Comunicaţi

ceva despre ________________;

înţelegerea rolului semnelor de punctuaţie (. ? ! ) în expresivitatea, claritatea şi

corectitudinea comunicării;

Obiective operaţionale:

a) cognitive:

O.C.1. să formuleze propoziţii folosind cuvinte date de învăţătoare;

O.C.2. să desprindă propoziţia din vorbire;

O.C.3. să folosească tonul potrivit, cerut de semnele de punctuaţie, în citirea

propoziţiilor;

O.C.4. să scrie propoziţia, folosind corect semnele de punctuaţie;

b) afective:

O.A.1. vor participa cu interes la lecţie;

O.A.2. vor manifesta interes pentru corectitudinea actului comunicării.

c) motrice:

O.M.1. să realizeze corect coordonarea oculomotorie în mânuirea instrumentelor de

scris;

O.M.2. să mânuiască în mod corect instrumentele de care se folosesc (cartonaşe,

caiete, manuale).

Strategii didactice:

Metode şi procedee:

de transmitere orală-expozitive: explicaţia;

de transmitere orală-conversative: conversaţia;

Pagina 108 din 122


de explorare indirectă: demonstraţia figurativă (cu ajutorul planşelor);

de acţiune reală: exerciţiul, munca independentă;

de acţiune simulată: jocul didactic.

Mijloace de învăţământ: planşe cu propoziţii, cartonaşe cu semnele de punctuaţie,

cartonaşe conţinând cuvinte, fişă de muncă independentă,

fanioane galbene.

Forma de organizare a activităţii: frontală, individuală, independentă.

Forma de activitate: învăţare (informare, accent pe formare) şi joc didactic;

Resurse:

Bibliografice:

1.a.ştiinţifice:

1.a. 1. literare: - Sonia Răduc Opaiţ, “Caietul învăţătorului”-culegere de exerciţii

pentru limba română clasele I-IV, Ed. Scaiul, 1991;

- Ioana Gatan, Vasilica Crăciun, Benoni Etegan, “ Exerciţii şi teste de gramatică”-

culegere pentru clasele II-IV (ediţia a II-a revăzută), Ed.Sibila- Craiova, 1994.

2.b. pedagogice

2.b.1.metodice: - I.Cerghit, I.Radu, E.Popescu, Didactica-“Manual pentru clasa a X-

a, a şcolii normale”, Ed. Didactică Pedagogică, Bucureşti 1991, pp.

53-55/ 84-87

- Ioan Şerdean,“Metodica predării limbii romane pentru clasele I –

IV ”, Ed. Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1992, pp. 26- 41;

- Constanţa Dumitriu, Ioan Dănila, “ Sinteze didactice ”< File

pentru <Caietul metodistului> Casa Personalului Didactic “Grigore

Tabacaru”, Bacău, 1991-1992, pp. 11- 35;

2.b.2.oficiale: - Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Naţional pentru

Curriculum, “Programa şcolară pentru învăţământul primar ” pp. 39-

44;

- Ioan Surdu, Ioan Danilă,” Limba şi literatura română ”- manual

pentru clasa a II-a, Ed. All 2001, pp. 22-27;

B.Psihice: cunoştinţele deţinute de elevii clasei a II-a (nivel psihic dezvoltat din

punctul de

Pagina 109 din 122


vedere al informării şi formării intelectuale);

C.Temporale: - locul lecţiei în modul:

- prima oră din cele trei prevăzute în planificare;

- a două oră din zi (8:30-9:20);

- durata lecţiei: 50 minute;

Etapele

lecţiei

Obiective

opera

ţionale

Conţinutul învăţării Strategii didactice

Metode Mijloace Forme de

org.

Moment

organiza-

Se pregătesc cele necesare începerii orei.

Se asigură liniştea.

conver-

saţia

frontală

Captarea

atenţiei

O.C.1.

O.C.2.

Anunţ elevii că am găsit în geantă un bileţel pe care scria “Cartea”

şi că de atunci mă tot gândesc la ce ar mai putea fi scris pe bileţel

pentru a forma comunicări. Despre carte se pot spune multe.

Se organizează jocul didactic “Mai spune ceva!” Solicit ajutorul

elevilor să spună cât mai multe lucruri despre carte, pentru a putea

înţelege ce dorea să comunice bileţelul.

E:Cartea este nouă.

I:Mai spune ceva!

E:Cartea nouă este cumpărată de la librărie.

conver-

saţia

jocul

didactic

expli-

caţia

bileţelul

frontală

Pagina 110 din 122


O.A.1.

I:Mai spune ceva!

E:Cartea nouă stă în bibliotecă.

I:Mai spune ceva!

E:Cartea nouă din bibliotecă este interesantă.

Scriu la tablă comunicările spuse de elevi.

Se dirijează conversaţia după următorul plan:

Noi am spus ceva sau am comunicat;

Am comunicat despre carte;

Am comunicat că este nouă, interesantă, că am cumpărat-o de la

librarie, că stă în bibliotecă.

Întrebări ce pot fi adresate elevilor în realizarea dialogului:

Ce am făcut noi?

Despre ce am comunicat?

Ce am comunicat despre carte?

conver-

saţia

Anunţarea

temei şi a

obiective-

O.A.2.

Elevii sunt anunţaţi că la ora de comunicare îşi vor aminti

cunoştinte despre comunicări, vor scrie comunicări clare, precise,

vor folosi corect anumite semne de punctuaţie.

conver-

saţia

frontală

Dirijarea

învăţării

O.C.1.

Solicit elevilor să-şi amintească cum se numesc comunicările

scrise pe tablă.

Se dirijează conversaţia după următorul plan:

Comunicările scrise pe tablă se numesc propoziţii;

Deci putem spune că propoziţia este o comunicare;

Ea poate fi spusă sau scrisă;

Cuvântul de la începutul propoziţiei se scrie cu litera iniţială mare;

La sfârşit de propoziţie se pune punct, semnul exclamării sau

semnul întrebării.

Solicit elevii să compună propoziţii, să le scrie pe tablă şi în

caiete.

conver-

saţia

expli-

caţia

conver-

saţia

exerci-

frontală

Pagina 111 din 122


O.M.1.

O.C.3.

O.A.2.

După o scurtă pauză, spun copiilor că am dezlegat misterul:

“Bileţelul” este scris de verişorul meu pentru a-mi aduce aminte

să-i cumpăr o carte de la librărie. Adresez întrebarea: “Ce

comunicare ar trebui să scrie baieţelul pentru a se face înţeles?”

Se desprinde concluzia : oamenii nu se pot înţelege prin cuvinte

izolate, ci prin propoziţii.

Adresez cerinţa de a se citi propoziţiile scrise pe planşa de la

flanelograf.

Bunica citeşte ziarul.

Frunzele cad.

De ce am întrebat?

Fiţi atenţi la mine!

Bună ziua!

Se corectează intonaţia elevilor, în cazul în care nu este suficient

de expresivă.

Se dirijează conversaţia după următoarele întrebări:

Ce semne de punctuaţie s-au scris la sfârşitul primelor două

propoziţii? (două puncte)

Se citesc încă o dată aceste propoziţii.

Ce facem când semnul [ .] este scris la sfârşitul propoziţiei?

(coborâm tonul, facem pauză şi respirăm)

Se citeşte următoarea propoziţie scrisă: - De ce am întrebat?

Se observă că propoziţia are la sfârşit semnul întrebării deci, tonul

s-a modificat.

Se adresează elevilor cerinţa de a modifica semnul întrebării[?] cu

semnul punct [.]

Se compară tonul cu care au fost citite cele două propoziţii.

Se citeşte următoarea propoziţie. Se observă că aceasta s-a

terminat cu semnul exclamării [!] Se citeşte cu tonul impus de

acest semn.

Se scrie pe tablă următoarea propoziţie:

Pe meleagurile patriei noastre a sosit toamna.

Se adresează elevilor cerinţa de a citi propoziţia folosind tonul

pentru punct, tonul pentru semnul întrebării, tonul pentru semnul

ţiul

explica-

ţia

demon-

straţia

figura-

tivă

conver-

saţia

explica-

ţia

exerci-

ţiul

planşe cu

propoziţii

planşe cu

propoziţii

individu-

ală

frontală

Pagina 112 din 122


O.C.4.

O.M.1.

O.C.1.

O.C.3.

O.A.1.

exclamării.

Elevii scriu această propoziţie în caiete folosind toate cele trei

semne de punctuaţie învăţate.

Se extrage concluzia: La sfârşitul propoziţiilor se poate scrie unul

din semnele: punct, semnul exclamării, semnul întrebării.

Se adresează elevilor cerinţa de a formula câte trei propoziţii

folosind fiecare semn de punctuaţie.

Se adresează elevilor cerinţa de a compune o propoziţie

enunţiativă, pe care să o transforme în propoziţie interogativă şi

apoi în propoziţie exclamativă.

Se citesc câteva exemple, se sesizează schimbarea tonului o dată

cu schimbarea semnului cu care se sfârseşte propoziţia.

Se deschid caietele de limba română, elevii fiind solicitaţi să

lucreze independent şi în ritm propriu următoarele cerinţe:

expli-

caţia

exerci-

ţiul

conver-

saţia

individu-

ală

frontală

individu-

ală

Asigurarea

retenţiei şi a

transferului

O.C.1. Alcătuiţi propoziţii despre: toamnă, frunze, şcolari;

Propoziţia este o…………..

Completaţi propoziţiile date după model:

a)frunzele - se îngălbenesc. b) …………… îşi iubeau ţara

…………. ……………

Rescrieţi corect propoziţiile date:

Pepământulţăriinoastreautrăitdacii.

munca

indepen-

dentă

expli-

caţia

fişă de

muncă

indepen-

dentă

individu-

ală

Pagina 113 din 122


O.C.1.

O.C.4.

O.M.2

O.A.1.

O.C.4.

ŢaralorsenumeaDacia.

Separaţi cuvintele din propoziţiile:

Vântul smulge câte-o frunză de pe ram.

Pe cer se-adună nori cenuşii.

Se verifică răspunsurile elevilor.

Se organizează următorul joc didactic: “Cuvintele s-au încurcat”

Explic regula jocului: Ordonaţi în scris următoarele cuvinte în

propoziţii în numai 3 minute. Primii trei copii care au rezolvat

cerinţa jocului repede şi bine primesc un fanion galben ca

recompensă.

a)pe, daci, în, lupte, Decebal, îi, conducea

b)tăieturi, plin, Sarmis, de, braţul, avea ?

c) numeroaăa, armată, avea, Traian, o.

Se organizează jocul didactic ”Recunoaşte semnele de

punctuaţie!”. Voi rosti propoziţii enunţiative, exclamative,

interogative. Solicit elevii să indice , folosind cartonaşul cu

semnul de punctuaţie, ce semn se foloseşte în fiecare caz.

Elevii vor scrie propoziţiile folosind corect semnele de punctuaţie.

Elevii sunt solicitaţi să scrie semnele de punctuaţie la sfârşitul

următoarelor propoziţii:

Ileana scrie să nu faci rău

Cine a venit De ce nu scrii

Bunicul citeşte Eu alerg

Ce carte frumoasă Toţi cântăm

conver-

saţia

jocul

didactic

expli-

caţia

conver-

saţia

exerci-

ţiul

cartonaşe

conţinând

cuvinte

cartonaşe

cu semne

de

punctuaţie

frontală

individu-

ală

Tema

pentru

O.C.4. Să compună câte cinci propoziţii folosind corect fiecare semn de

punctuaţie.

Se fac aprecieri asupra felului în care s-a desfăşurat activitatea. Se

notează elevii care au dat răspunsuri deosebite în timpul lecţiei.

conver-

saţia

frontală

Pagina 114 din 122


Clasa: a II-a

Obiectul: Matematica

Subiectul: Înmulţirea numerelor de la 0 la 10;

Capitol: Înmulţirea numerelor naturale de la 0 la 10;

Tipul lecţiei: mixtă

Obiective cadru:

Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii;

Dezvoltarea capacităţilor de explorare/ investigare şi rezolvare de probleme;

Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic;

Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în

contexte variate.

Obiective de referinţă:

să efectueze operaţii de înmulţire până la 100 prin adunare repetată sau utilizând tabla

înmulţirii până la 50;

să rezolve probleme care presupun cel puţin două operaţii*;

să exprime oral sau în scris în cuvinte proprii etape ale rezolvării unor probleme;

să manifeste curiozitate pentru aflarea rezultatelor unor exerciţii şi probleme;

Obiectiv fundamental:

formarea capacităţilor şi deprinderilor de a rezolva corect exerciţii de înmulţire,

exerciţii mixte şi probleme;

Obiective operaţionale:

a) cognitive:

O.C.1. să opereze cu terminologia specifică matematicii;

O.C.2. să rezolve rapid şi corect exerciţii de calcul oral;

O.C.3. să efectueze corect operaţii de adunare, scădere, înmulţire în exerciţiile

propuse;

O.C.4. să identifice operaţia corespunzătoare pentru a obţine rezultatul cerut;

O.C.5. să compare rezultatele obţinute, prin utilizarea corespunzătoare a semnelor de

relaţie;

Pagina 115 din 122


O.C.6. să respecte ordinea efectuării operaţiilor dintr-un exerciţiu;

O.C.7. să aplice în probleme operaţiile studiate pe baza cunoştinţelor acumulate

anterior;

O.C.8. să rezolve problema utilizând planul de rezolvare;

O.C.9. să exprime rezolvarea problemei printr-un exerciţiu.

b) afective:

O.A.1. se vor conforma cerinţelor învăţătorului, îmbunătaţindu-şi continuu

performanţele;

O.A.2. vor accepta punctele de vedere ale colegilor, diferite metode de rezolvare a

problemelor;

O.A.3. vor participa cu interes la lecţie.

c) motrice:

O.M.1.să realizeze corect coordonarea oculomotorie în mânuirea instrumentelor de

scris;

O.M.2.să mânuiască în mod corect instrumentele de care se folosesc (cuburi,

bileţele,fişa de

lucru, caiete, manuale).

Strategii didactice:

după particularităţile evolutive ale gândirii elevilor:

strategii deductive;

după gradul de dirijare sau nondirijare:

- strategii algoritmice.

Metode şi procedee:

a) de transmitere orală-expozitive: explicaţia;

b) de transmitere orală-conversative: conversaţia, problematizarea;

c) de explorare indirectă: demonstraţia figurativă (cu ajutorul planşelor);

d) de acţiune reală: exerciţiul, algoritmul, munca independentă;

e) de acţiune simulată: jocul didactic.

Mijloace de învăţământ: saculeţ cu bileţele conţinând cerinţe matematice, fişă de

muncă

independentă, planşă cu rebus, planşă cu exerciţii, cuburi cu

operaţii matematice şi litere, ecusoane cu titlul -“fruntaş” ;

Pagina 116 din 122


Forma de organizare a activităţii: frontală, individuală.

Forma de activitate: învăţare (informare, accent pe formare) şi joc didactic;

Resurse:

Bibliografice:

1.a.ştiinţifice: - I.Petrică, V.Ştefănescu-“Probleme de aritmetică pentru clasele I-

IV,Ed.

Petrion, Bucureşti 1990,pp 90-93

2.b. pedagogice

2.b.1.metodice: - I.Cerghit, I.Radu, E.Popescu, Didactica-“Manual pentru clasa a X-a,

a

şcolii normale”, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1991, pp. 53 - 55 /

84 – 87;

- Costică Lupu, Dumitru Săvulescu-“Metodica predării matematicii”, Ed. Paralela 45,

Piteşti 1998

- Constanţa Dumitriu, Ioan Danilă, “Sinteze didactice”- File pentru <Caietul

metodistului> Casa Personalului Didactic “Grigore Tabacaru”, Bacău, 1991-1992, pp. 11-35;

2.b.2.oficiale: - Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Naţional pentru Curriculum,

“Programa şcolară pentru învăţământul primar ” pp .96 -100;

- Rodica Chiran, Nicolae Radu –“ Matematica-manual pentru clasa a II a,

Ed.Aramis, Bucureşti 2001,pp.52-53;

B.Psihice: cunoştinţele deţinute de elevii clasei a II-a (nivel psihic dezvoltat din

punctul de

vedere al informării şi formării intelectuale);

C.Temporale: - locul lecţiei în modul:

- a două oră din cele trei prevăzute în planificare;

- a treia oră din zi (8:30-9:20);

- durata lecţiei: 50 minute;

Etapele

lecţiei

Obiective

operaţionale

Conţinutul învăţării

Strategii didactice

Metode Mijloace Forma de

org.

Pagina 117 din 122


Captarea

atenţiei

O.A.3 Se vor asigura condiţii corespunzătoare desfăşurării orei de

matematică: aerisirea clasei, prezenţa pe bancă a materialelor

necesare.

conver-

saţia frontală

Reactua-

lizarea

cunoştin-

însuşite

anterior

O.C.1 Pentru actualizarea unor noţiuni de bază legate de înmulţire, se

va completa împreună cu elevii un mic rebus:

A

R E P E T A T Ă

Z E R O

F A C T O R I

D I F E R E N Ţ Ă

C O M U T A T I V Ă

S U M Ă

Definiţii: B

1)Înmulţirea este o adunare…………………..

2)Orice număr înmulţit cu 0 este……………..

3)Numerele care se înmulţesc se numesc……….

4)Rezultatul scăderii se numeşte:……………….

4x5=5x4, deci înmulţirea este………………..

Rezultatul adunării se numeşte………………

conver-

saţia

demon-

straţia

figurati-

vă

planşa cu

rebus

frontală

Pagina 118 din 122


A-B : Rezultatul înmulţirii se numeşte produs.

Anunţa-

conştien-

tizarea

obiective-

operaţi-

O.C.2.

O.M.2.

O.C.1

O.A.2

O.C.6.

O.C.2.

O.A.1.

Se anunţă tema şi obiectivele lecţiei: < Astăzi la ora de

matematică vom rezolva exerciţii diverse de înmulţire, dar şi cu

ajutorul celorlalte operaţii învăţate, (de adunare şi scădere) şi o

problemă, toate acestea pentru a vă însuşi mai bine tabla

înmulţirii.>

Se rezolvă pentru început câteva exerciţii de calcul oral

Se organizează astfel jocul didactic “Punguţa fermecată”

Fiecare elev extrage câte un bileţel, pe care va fi scris un

exerciţiu sau o cerinţă ce o va avea de rezolvat:

Care este produsul numerelor 5 şi 6?

Află numărul de 6 ori mai mare decât 9!

Ce numere înmulţite dau produsul 56?

Gasiţi doi factori care să conducă către produsul 24.

Ce număr înmulţit cu 6 ne dă 48?

Gasiţi trei factori pentru a obţine 36.

Dublaţi-l pe 9!

Triplaţi-l pe 7!

Produsul a două numere este 27. Care sunt cei doi factori? Le

putem schima locul? De ce ?

Găsiţi rezultatul: 2x 4 x 1 x 9 =…..etc.

Se verifică tema pentru acasă!

În timp ce se verifică tema, elevii primesc o fişă de muncă

independentă. Prezint elevilor fişa de muncă independentă şi dau

indicaţiile necesare pentru rezolvarea ei.

Fişă pt. munca independentă:

Calculaţi:

2x 3x 8= (6x 5)+(2x 5)+(5x 8)=

3x 3x 6= (9x 5)- (5x 3)+(6x 7)=

4x 2x 6= 25 – 4x 3 + 6x (2x 1)=

Se face verificarea rezultatelor obţinute la exerciţiile din fişa de

lucru.

Se verifică calitativ efectuarea temei de casă. Se fac eventualele

conver-

saţia

jocul

didactic

strategii

algorit-

mice

exerci-

ţiul

proble-

matiza-

rea

conver-

saţia

explica-

ţia

exerci-

ţiul

săculeţ cu

bileţele

conţinând

cerinţe

matema-

tice

fişă pt.

muncă

indepen-

dentă

frontală

individuală

frontală

Pagina 119 din 122


corectări. individuală

Dirijarea

învăţării

O.M.1 Se cere elevilor să deschidă caietele de lucru în clasă. Se scrie

data şi titlul la tablă şi în caietele elevilor “Exerciţii şi probleme”

conver-

saţia

frontală

O.C.3.

O.C.4

O.C.5.

O.C.3.

O.C.4

O.M.2

O.C.3

O.C.4

O.A.2.

Se numeşte un copil pentru a citi cerinţa primului exerciţiu scris

la tablă:

Se discută şi se rezolvă pe rând fiecare exerciţiu din următoarele:

Completaţi casutele libere cu unul din semnele: “x” şi “+” pentru

ca egalităţile să fie adevărate.

9 3 3 = 30 3 2 3 = 9

5 7 8 = 43

Pe planşe sunt prezentate spre rezolvare următoarele exerciţii. Ce

operaţie efectuăm mai întâi în cazul acestui exerciţiu?

De ce?

Să se afle numerele care înmulţite cu 9 dau produsele:

a) cel puţin 36 şi cel mult 63

36 < ax 9 < 63; a=4; a=5; a=6;a=7

b) mai mare decât 9, dar cel mult egal cu 27;

9 < ax 9 < 27; a=2; a=3

Pentru verificarea însuşirii tablei înmulţirii se organizează

următorul joc didactic: “Steluţa fermecată”

Fiecare copil primeşte individual o fişă cu această steluţă. Se

explică sarcina de lucru şi regula jocului. Cine se află printre

primii 5 care au terminat repede şi corect fişa cu steluţa

conver-

saţia

exerci-

ţiul

demon-

straţia

figura-

tivă

exerci-

ţiul

proble-

matiza-

rea

strategie

algorit-

mică

joc

planşe cu

exerciţii

planşe cu

exerciţii

fişe cu

frontală

individuală

frontală

individuală

Pagina 120 din 122

63 12

7 18-97-3 3

7

5 9 15 60

X +

45 15=

63 12

7 18-97-3 3

7

5 9 15 60

X +

45 15=


O.C.3

O.A.3.

O.M.2

O.C.1

O.C.7

O.C.8

O.A.2.

O.C.9

fermecată primesc ecusonul “fruntaşului”. Timp de lucru 3

minute.

Se verifică rezultatele . Se corectează pe fişa de lucru

eventualele greşeli.

Se citeşte spre rezolvare următoarea problemă:

Ana are 3 ani. Mama ei are de 9 ori mai mult, iar tatăl ei are

cu 5 ani mai mult decât mama. Câţi ani au împreună?

Se solicită un elev pentru a scrie datele problemei la tablă.

3 ani……………..Ana

x 9………………..mama

x 9+5……………..tata

Alt elev citeşte încă o dată problema şi apoi scrie la tablă:

Plan şi rezolvare:

Câţi ani are mama?

3x 9 = 27 (sau 3 ani x 9 =27 ani)

Câţi ani are tata?

27 ani + 5 ani = 32 ani

Câţi ani au împreună?

3 ani +27 ani +32 ani =62 ani

Solicit atenţia elevilor şi cer să pună problema într-un singur

exerciţiu.

Soluţie: 3 +3x 9+(3x 9 +5)=3 +27 +32=62.

Care este ordinea operaţiilor?

Se alcătuieşte schema problemei cu ajutorul elevilor.

didactic

strategie

deducti-

vă

strategii

algorit-

mice

proble-

matiza-

rea

exerciţiu

l

algorit-

mii

“steluţa

fermeca-

tă”

frontală

fronală

Pagina 121 din 122

8 0

1

9

3

7 X

56

35

21 7

0

63


Asigura-

retenţiei şi

transferu-

O.C.2

O.C.3

O.A.3.

O.M.3.

Se organizează următorul joc didactic: Pe catedră vor fi 10

cuburi din carton; pe o faţă a cubului este trecută o operaţie de

calcul (înmulţire, adunare sau scădere), iar pe faţa opusă o literă.

Dacă elevii au calculat corect operaţia, cubul este întors cu litera

către clasă. În final un copil sau cu ajutorul celor din clasă se vor

aşeza literele în ordine pentru a descoperi cuvântul cheie ce se

ascundea în spatele cuburilor (“felicitări”)

Se fac apreciri asupra lecţiei alături de cuvântul descoperit.

conver-

saţia

exerci-

ţiul

explica-

ţia

cuburi

pentru

jocul

didactic

frontală

individuală

Încheie-

activităţii

O.A.1

Se menţionează tema pentru acasă:

Alcătuiţi o problemă după exerciţiul:

78 – (3x 7)+ (2x 9)=

conver-

saţia

Pagina 122 din 122

http://www.tocilar.ro/

Date post:	31-Dec-2014
Category:	Documents
Upload:	lidia-bleanda
View:	270 times
Download:	8 times

Studiul valantelor formative ale jocului didactic

Documents