Tulcea, str.Garii , nr. 1 , bl. G1, sc. C , apt.3 J36/436/2007 CUI RO 22244774 Telefon/fax : 0340-104.067 e-mail : [email protected] , [email protected]EVALUARE ADECVATA – PUG Maliuc Pg.1/305 Studiu de Evaluare Adecvata Intocmit pentru PLANUL URBANISTIC GENERAL al comunei MALIUC -județul Tulcea Colectiv de Elaborare: SC ECO GREEN CONSULTING SRL BADEA GHEORGHE CONSULTANTA PFA BADEA D. GABRIELA PFA Beneficiar: Consiliul Local al comunei Maliuc Iunie 2018 Proprietate intelectuală Acest material un poate fi reprodus fara acordul scris al elaboratorului
Transcript
Tulcea, str.Garii , nr. 1 , bl. G1, sc. C , apt.3 J36/436/2007 CUI RO 22244774
A. Informatii privind proiectul supus aprobarii.....................................................................5 A.1. Informatii privind proiectul.........................................................................................5 A.2. Localizarea geografica si administrativa ................................................................16 A.3. Modificarile fizice ce decurg din proiect...................................................................99 A.4.Resursele naturale necesare implementarii proiectului...........................................100 A.5.Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale protejate de interes
comunitar pentru a fi utilizate la implementarea proiectului............................... ………………..100 A.6. Emisii si deseuri generate de proiect si modalitatea de eliminare a
acestora.....................................................................................................................................100 A.7.Cerintele legate de utilizarea terenului, necesare pentru executia proiectului …….104 A.8.Serviciile suplimentare solicitate de implementarea proiectului...............................109 A.9.Durata constructiei, functionarii, dezafectarii proiectului..........................................109 A.10. Activitati care vor fi generate ca rezultat al implementarii proiectului....................110 A.11.Descrierea proceselor tehnologice ale proiectului .................................................112 A.12.Caracteristicile proiectelor existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact
cumulativ cu planul care este in procedura de evaluare si care poate afecta aria naturala protejata de interes comunitar .................................................................................................................113
A.13. Alte informatii solicitate de catre autoritatea de mediu.........................................117 B. Informatii privind aria naturala protejata de interes comunitar afectata de implementarea
planului .....................................................................................................................................118 B.1. Date privind aria naturala protejata de interes comunitar: suprafata, tipuri de
ecosisteme, tipuri de habitate si speciile care pot fi afectate prin implementarea planului......................................................................................................................................123
B.2. Date despre prezenta, localizarea, populatia si ecologia speciilor si/sau habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafata si in imediata vecinatate a planului, mentionate in formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar..................................................................................................................................137
B.3. Descrierea functiilor ecologice ale speciilor si habitatelor de interes comunitar afectate si a relatiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar invecinate si distributia acestora...................................................................................................................179
B.4. Statutul de conservare a speciilor si habitatelor de interes comunitar...................230 B.5. Date privind structura si dinamica populatiilor de specii afectate (evolutia numerica a
populatiei in cadrul ariei naturale protejate de interes comunitar, procentul estimativ al populatiei unei specii afectate de implementarea PP, suprafata habitatului este suficient de mare pentru a asigura mentinerea speciei pe termen lung).............................................................................234
B.6. Relatiile structurale si functionale care creeaza si mentin integritatea ariei naturale protejate de interes comunitar .................................................................................................236
B.7. Obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, acolo unde au fost stabilite prin planuri de management............................................................................239
B.8. Descrierea starii actuale de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, inclusiv evolutii/schimbari care se pot produce in viitor.............................................................243
B.9. Alte informatii relevante privind conservarea ariei naturale protejate de interes comunitar, inclusiv posibile schimbari in evolutia naturala a ariei naturale protejate de interes comunitar...................................................................................................................................247
C. Identificarea si evaluarea impactului .........................................................................249 D. Masuri de reducere a impactului ...............................................................................278 D.1. Măsuri de reducere a impactului direct pe termen scurt.........................................278 D.2. Masuri de reducere a impactului indirect pe termen scurt .....................................279 D.3. Masuri de reducere a impactului direct pe termen mediu si
lung............................................................................................................................................279 D.4. Masuri de reducere a impactului indirect pe termen mediu si lung ........................280 D.5. Calendarul implementarii si monitorizarii masurilor de reducere a
impactului..................................................................................................................................281 D.6. Monitorizarea .........................................................................................................283 E. Metode utilizate pentru culegerea informatiilor privind speciile si/sau habitatele de
A.1. INFORMATII PRIVIND PLANUL - Denumirea: PLAN URBANISTIC GENERAL COMUNA MALIUC - JUDETUL TULCEA - Descrierea:Planul Urbanistic General, împreună cu Regulamentul Local de Urbanism aferent, cuprinde norme obligatorii pentru autorizarea executării construcţiilor pe orice categorie de terenuri, atât în intravilan, cât şi în extravilan, în limitele teritoriului administrativ al localităţii. Obiectivul general al Planului Urbanistic General este dezvoltarea spaţială economico - socială durabilă şi echilibrată pe ansamblul teritoriului studiat, în paralel cu protecţia, conservarea şi reabilitarea mediului natural şi construit. Planul Urbanistic General al comunei Maliuc a avut la bază o serie de documente şi studii, după cum urmează:
Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean (P.A.T.J.) Tulcea, pr. Nr. 152/1992 Planul de Dezvoltare Regională 2007-2013 pentru Regiunea Sud - Est; Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud - Est 2007-2013; Studii de fundamenatre analitice privind actualizarea suportului topografic/cadastral sistem
STEREO 70 şi reambularea acestuia, analiza privind protecţia mediului, stabilirea regimului juridic al terenurilor şi posibilităţile de circulaţie a acestora, identificarea ansamblurilor şi clădirilor valoroase (arhitectural, istoric, ambiental), potenţial turistic etc.;
Studiu privind zonele cu risc natural şi condiţiile geotehnice;
Studii de fundamentare consultative şi prospective privind opţiunile şi necesităţile populaţiei, evoluţia socio-demografică, a activităţilor economice productive, completarea cu datele referitoare la problemele ridicate de PUG;
Indici şi indicatori preluaţi din datele Institutului Naţional de Statistică. Planul Urbanistic General al comunei Maliuc se axează pe 5 domenii principale, prezentate atât din punct de vedere al stadiului actual al dezvoltării cât şi din punct de vedere al propunerilor de dezvoltare urbanistică şi reglementărilor:
Cadrul natural şi protecţia mediului; Circulaţii; Echiparea tehnico-edilitară: alimentarea cu apă, canalizare, alimentarea cu gaze naturale,
telecomunicaţii, alimentare cu energie electrică; Modul de ocupare a terenului şi zonificarea funcţională (reglementări, bilanţ teritorial); Obiective de utilitate publică: valorificarea zonelor cu caracter turisti, extinderea şi
reabilitarea spaţiilor verzi, valorificarea superioară a resurselor naturale, economice şi umane.
Ca urmare a temei de proiectare, intravilanul propus, s-a stabilit de comun acord cu Primăria comunei Maliuc şi cu Consiliul Local al comunei, ţinând cont de necesităţile actuale, de solicitările locuitorilor, dar şi de posibilităţile de atragere a factorilor de propulsare şi dezvoltare a comunei, în conformitate cu „Strategia de dezvoltare durabilă a Judeţului Tulcea pentru perioada 2014-2020”. Ca urmare, teritoriul intravilan al comunei a fost majorat cu suprafeţe de teren, necesare dezvoltării localităţii pe o perioadă de minim 5-10 ani.
Suprafaţa teritoriului administrativ a comunei Maliuc este de 25962,02 ha din care: intravilan existent cca 315,62 ha (construcţii şi amenajări), extravilan 25646,4 ha .
Suprafaţa teritoriului intravilan este repartizată astfel:
Gorgova – 46,62 ha; Ilganii de Sus – 25,03 ha; Maliuc – 26,31 ha; Partizani – 105,80 ha , Vulturu – 111,86 ha .
Suprafața teritoriului intravilan existent ,pe categorii de folosință este prezentată in tabelul nr.1.
Functiune Existent Total
APE 1.53
CAI DE COMUNICATII 47.77
SUBZONA MIXTĂ DE LOCUIRE, AMENAJARI TURISTICE SI SERVICII
SUBZONĂ MIXTA SERVICII SI ACTIVITĂTI PRODUCTIVE NEPOLUANTE 3.89
SUBZONĂ PENTRU LOCUINTE COLECTIVE SI FUNCTIUNI COMPLEMENTARE
SUBZONĂ PENTRU LOCUINTE SI FUNCTIUNI COMPLEMENTARE CU REGIM MIC DE ÎNĂLTIME 219.16
SUBZONA SPATII VERZI SPORT, AGREMENT 3.55
ZONĂ AMENAJARI TURISTICE 13.23
ZONĂ AMENAJARE PISCICOLĂ 4.11
ZONA AMENAJARI TURISTICE- PORTURI
ZONĂ CENTRALĂ 2.28
ZONĂ CONSTRUCTII TEHNICO - EDILITARE 7.34
ZONĂ GOSPODĂRIRE COMUNALĂ, CIMITIRE 2.60
ZONĂ INSTITUȚII ȘI SERVICII DE INTERES PUBLIC 10.16
ZONE DE LOCUINTE, AFLATE IN EVIDENTA TERENURILOR IN PROPRIETATEA DIRECTIEI SILVICE
INTRAVILAN EXISTENT ŞI PROPUS : ZONE FUNCŢIONALE. BILANŢ TERITORIAL( tabel nr. 2 )
• Zona de locuit este constituită din zone compacte, cu gospodării individuale şi loturi relativ ample, având un caracter omogen şi alternând cu dotări de interes public. Fondul construit se compune din locuinţe joase parter, în marea majoritate de formă dreptunghiulară, cu latura scurtă către stradă, ca element specific local.
Cu excepţia câtorva locuinţe în regim P+1, construite din zidărie portantă de cărămidă, în mare majoritate, sunt executate cu tehnici şi materiale constructive tradiţionale, cu zidărie din chirpici, planşee pe grinzi şi şipci de lemn şi cu faţadele tencuite, în general bine întreţinute.
Instituţiile publice şi unităţile de interes general semnificative se află în zonele centrale ale localităţilor componente ale comunei.
Se constată o păstrare a tendinţei de extindere a zonei rezidenţiale.
Spaţiile comerciale sau de servicii, dezvoltate în cadul locuinţelor proprii sau ca spaţii anexe, sunt incluse în categoria funcţiunilor complementare asimilate zonei de locuinţe.
• Zona căilor de comunicaţie si transport rutier este constituită în principal de trama stradală a localităţilor componente al comunei, relativ cu caracter spontan de dezvoltare, aparent haotică, dar urmărind în esenţă configuraţia terenului, în vatra veche a localităţilor.
Străzile din vechea vatră a satului sunt destructurate, fiind afectate de fenomene de precipitaţii intense, eventual de procese de eroziune.
• Zona spatiilor verzi este de dimensiuni reduse şi cu subzone dispuse sporadic, reprezentate mai ales de terenuri inerbate natural, prin neutilizarea lor in scopuri agricole, parţial degradate, prin neutilizarea sau lipsa întreţinerii acestora din motive financiare. Mai există spaţii verzi de mici dimensiuni de folosinţă publică amenajate la intersecţii sau pe terenuri libere.
Lipsa spaţiilor verzi publice este oarecum compensată de plantaţiile din gospodăriile proprii: grădini, pomi fructiferi, viţă-de-vie etc.
Se prevede prin PUG creşterea zonelor plantate şi amenajate în scop turistic, recreativ, pentru sănătate, sport şi odihnă, a spaţiilor plantate de protecţie şi aliniament etc.
Acest aspect, atât de important pentru dezvoltarea durabilă şi revitalizarea urbană a localităţii, poate fi îmbunătăţit prin recuperarea şi revitalizarea atât a spaţiilor verzi, cât şi a terenurilor degradate în urma unor activităţi antropice.
• Zona verde a unei aşezări umane are un caracter special, de „plămân” şi „catalizator” pentru celelalte funcţiuni, de aceea, cel puţin menţinerea suprafeţelor actuale este mai mult decât o cerinţă necesară dezvoltării durabile. Microclimatul incontestabil, creat de spaţiile verzi oricât de reduse, conduce la o armonizare între principalele funcţiuni urbane. Prejudicierea spaţiilor verzi poate afecta, pe lângă o bună funcţionalitate urbană şi sănătatea fizică şi mentală a locuitorilor.
Spaţiile verzi aferente dezvoltării urbanistice, locurile de odihnă şi recreere imediată, plantaţiile de protecţie, locurile de joacă pentru copii, însoţite de vegetaţie etc., reprezintă calităţi vitale ale aşezării umane în dezvoltare. În acest sens, se impune restabilirea echilibrului ecologic, reabilitarea, conservarea şi protejarea plantaţiilor şi microclimatelor.
Se atenţionează în special asupra gradului de însorire al clădirilor, a acceselor, a posibilităţilor de amenajare şi întreţinere, dar şi de necesităţile locuitorilor (parcaje, locuri de joacă pentru copii, bănci pentru odihnă, spaţii de socializare, recreere şi relaxare etc.).
• Zona pentru activităţi economice industriale şi agro-zootehnice, depozitare – reprezentată prin funcţiuni specifice.
• Echiparea tehnico-edilitară a localităţii se referă la alimentarea cu apă şi canalizare, alimentarea cu energie electrică.
În ceea ce priveşte energia electrică, se compune din puncte de transformare şi reţele pentru energie electrică la nivelul construcţiilor.
De asemenea, în localitate există fronturi de puţuri forate pentru captarea apei şi rezervoare de acumulare pentru apă potabilă în toate localităţile componente.
Gospodăria comunală – compusă din cimitire cu amplasamente care includ şi zona de protecţie a acestora - distanţe şi/sau raze de protecţie sanitară conform OMS 119/2014, sau funcţie de studiul de impact asupra mediului, care poate reduce zonele de protecţie respective.
De remarcat că cimitirele, prin apropierea lor faţă de zona construită, nu respectă zonele de protecţie conform normativelor în vigoare, referitor la mediul de viaţă al populaţiei.
În localitate nu se desfăşoara activităţi poluante ale apelor sau solului, astfel că înlăturarea apelor menajere nu ridică probleme deosebite, privind protecţia mediului.
Sunt propuse construcţii pentru sistemul de epurare a apelor menajere. Pentru unităţile de gospodărie comunală vor fi asigurate condiţiile de respectare a zonelor de protecţie.
Instituţii şi dotări de interes public: Se constată preponderenţa zonei de locuit şi a funcţiunilor complementare acesteia. Dotările pentru instituţii şi servicii publice sunt reduse, din cauza faptului că anumite funcţiuni au fost preluate de asociaţii familiale în propriile locuinţe sau gospodării.
Totodată, s-au rezervat terenuri pentru eventuale dotări, în principal pentru educaţie, învăţământ şi sănătate şi spaţii verzi.
În comparație cu situația existentă se propun următoarele subzone funcționale spre a fi incluse în noul intravilan propus ( tabel nr.3 ):
SUBZONĂ AMENAJĂRI TURISTICE
SUBZONĂ AMENAJĂRI TURISTICE - PORTURI
SUBZONA MIXTĂ DE LOCUIRE, AMENAJARI TURISTICE ȘI SERVICII
SUBZONĂ MIXTA SERVICII ȘI ACTIVITĂȚI PRODUCTIVE NEPOLUANTE
SUBZONĂ PENTRU LOCUINȚE COLECTIVE ȘI FUNCȚIUNI COMPLEMENTARE SUBZONĂ PENTRU LOCUINȚE ȘI FUNCȚIUNI COMPLEMENTARE CU REGIM MIC DE ÎNĂLȚIME
Bilanț teritorial existent/propus la nivelul localitatilor componente UAT Maliuc ( tabel nr.4):
Existent Propus Diferenta (Suprafete introduse in intravilan)
Tabel nr. 7 : suprafata de teren intravilan propus prin PUG ( pe trupuri ) si categorii de folosinta si amplasarea lor fata de ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe :
Diferenta
Trup 1 2 31 35 39
MALIUC
Total M1 M2 M3
MALIUC
Total
APE 1.53 1.53 -1.53
CAI DE COMUNICATII 3.47 3.47 4.21 4.21 0.74
SUBZONA MIXTĂ DE LOCUIRE, AMENAJARI TURISTICE SI SERVICII 0.9 1.56 2.46 2.46
- Obiectivele Planului Urbanistic General : Dintre principalele obiective urmarite in cadrul Planului Urbanistic General se mentioneaza: optimizarea relaţiilor localităţii cu teritoriul administrativ şi judeţean; valorificarea potenţialului uman, natural, economic şi funcţional-urbanistic; dezvoltarea infrastructurii pentru căi de comunicaţii, organizarea transporturilor; delimitarea teritoriului intravilan şi stabilirea zonelor funcţionale (zonificare funcţională); stabilirea zonelor cu potenţial construibil; stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară şi/sau definitivă de construire; stabilirea si delimitarea zonelor protejate; stabilirea distanţelor şi razelor minime de protectie sanitară sau de siguranţă faţă şi
dinspre anumite incinte ce aparţin echipării tehnico-edilitare, gospodăriei comunale etc.; reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea echipării tehnico-edilitare; evidenţierea situaţiei juridice a terenurilor din intravilan şi circulaţia acestora; stabilirea obiectivelor de utilitate publică; stabilirea modului de utilizare a terenurilor şi a condiţiilor de conformare şi realizare a
construcţiilor prin reglementări generale şi prescripţii specifice însuşirea prevederilor strategiei de dezvoltare a localităţii, aprobată de Consiliul Local. Planul Urbanistic General al Comunei Maliuc urmareste, în vederea atingerii obiectivelor de
dezvoltare locale si cele supralocale, crearea premiselor spatiale pentru desfasurarea activitatilor economice si sociale în cadrul proceselor de dezvoltare, prin asigurarea spatiului fizic necesar, prin crearea de rezerve de terenuri si cladiri, operatiuni de viabilizare, echipare si facilitati institutionale.
SAT GORGOVA Diferenta
Trup 8 9 10 GORGOVA Total G1 G2 GORGOVA Total
APE 0
CAI DE COMUNICATII 7.00 7.00 8.78 8.78 1.78
SUBZONA MIXTĂ DE LOCUIRE, AMENAJARI TURISTICE SI SERVICII 33.06 33.06 33.06
SUBZONĂ MIXTA SERVICII SI ACTIVITĂTI PRODUCTIVE NEPOLUANTE 0.61 0.61 -0.61
SUBZONĂ PENTRU LOCUINTE COLECTIVE SI FUNCTIUNI
COMPLEMENTARE 0.00
SUBZONĂ PENTRU LOCUINTE SI FUNCTIUNI COMPLEMENTARE CU
REGIM MIC DE ÎNĂLTIME 36.33 36.33 19.41 19.41 -16.92
Obiective strategice de dezvoltare: Obiectivele prioritare pe termen mediu şi lung sunt următoarele: - valorificarea potenţialului natural prin amenajarea peisagistică a acestuia, mobilarea cu unităţi de agrement şi loisir, crearea de condiţii pentru desfăşurarea unor manifestări şi activităţi cultural-artistice, sportive, comerciale, festivităţi etc. care se adresează tuturor segmentelor de populaţie; - valorificarea potenţialului natural turistic local cu grad ridicat de accesibilitate, prin facailitarea realizarii de case de vacanta si reabilitarea drumurilor; - valorificarea zonelor verzi publice prin amenajări specifice în scop turistic, de agrement şi de recreere; crearea de noi zone plantate accesibile; - valorificarea patrimoniului forestier din punct de vedere turistic şi economic; - reabilitarea cadrului construit, armonizarea arealelor naturale, construite şi a spaţiilor publice de agrement, factor important pentru creşterea calităţii vieţii şi atragerii investitorilor; - stimularea dezvoltării şi diversificării economice prin noi activităţi nepoluante; - reabilitarea clădirilor valoroase concomitent cu reabilitarea cadrului natural; - reabilitarea infrastructurii şi utilităţilor publice de echipare tehnico-edilitară; - reabilitarea infrastructurii de transport şi comunicaţii prin amenajări specifice (intersecţii, completări ale tramei stradale, modernizări ale străzilor existente etc.); - regenerarea zonelor plantate, cu precădere a celor care completează cadrul construit;
- Informaţii privind producţia care se va realiza: nu este cazul, Planului Urbanistic General nu are drept scop procese de productie.
- Informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele chimice utilizate :
Pentru realizarea obiectivelor propuse prin Planului Urbanistic General NU se utilizeaza substante si preparate chimice periculoase.
Maliuc este o comună în județul Tulcea, România, aflată la circa 25 km vest de orașul Tulcea, pe brațul Sulina al Dunării. Maliuc se găsește în prima treime vestică a Deltei Dunării, fiind unul din punctele incluse în foarte multe din traseele turistice dedicate vizitării Rezervației Biosferei Delta Dunării. Localizarea comunei este la limita estică a ostrovului Maliuc, in apropierea Milei 24.
Fig. 1 – pozitionarea comunei Maliuc pe harta administrativa a judetului Tulcea
Comuna Maliuc are în componenţă 5 sate Maliuc, Gorgova , Partizani, Vulturu şi Ilganii de Sus.
- Maliuc - resedinta de comuna, situata la cca 25 km de municipiul Tulcea si aflata pe malul stang al bratului Sulina
- Gorgova - sat situat pe malul drept al braţului Sulina la cca. 4,22 km de reşedinţa de comună
- Partizani – sat situat pe malul drept al braţului Sulina la cca. 13,51 km de reşedinţa de comună
- Vulturu - situat pe malul drept al braţului Sulina la cca. 3,44 km de reşedinţa de comună
- Ilganii de Sus - situat pe malul stang al braţului Sulina la cca. 13,63 km de reşedinţa de comună
Comuna este delimitată de următoarele unităţi administrativ-teritoariale:
în nord: teritoriul administrativ al comunei Pardina în vest: teritoriul administrativ al municipiului Tulcea în sud: teritoriul administrativ al comunei Nufăru , comuna Mahmudia , Murighiol şi al
comunei Beștepe în est: teritoriul administrativ al comunei Crişan.
Satele componente ale comunei sunt:
* MALIUC - reşedinţa de comună. Aşezarea a fost înfiinţată de autorităţile comuniste în anul 1955, având ca scop declarat exploatarea resurselor naturale ale Deltei Dunării. O vreme a funcţionat aici un Institut de Cercetare, Exploatare şi Transport al stufului. În prezent, clădirile institutului sunt folosite de primărie (Gr. Cuculis, Monografia raionului Tulcea , Tulcea , 1958).
* PARTIZANI - aşezat pe celălalt mal faţă de reşedinţa de comună, în amonte, la 7 MM (13 Km). Înfinţat în timpul regimului comunist, denumirea satului este legată de presupusa mişcare de partizani din Delta Dunării din ani celui de-al doilea război mondial. În anul 1958, in Partizani locuiau 330 de oameni, care se ocupau în principal cu pescuitul, dar şi cu creşterea vitelor şi agricultura(GR. Cuculis ,op.cit.).
* GORGOVA - aşezat pe celălalt mal faţă de reşedinţa de comună, în aval, la 2 MM (3 , 7 Km). Denumirea satului vine de la iezerul Gorgov, menţionat între braţul Sulina şi Sf. Gheorghe, într- o hartă rusească din anul 1928. Satul a fost înfiinţat şi a rezistat de- a lungul timpului datorită bogăţiei piscicole a zonei şi a asezării sale pe principalul şenal navigabil, braţul Sulina (Gr. Cuculis , op.cit.). Gorgova apare menţionată documentar în Fondul Tapiurilor otomane din anii 1866- 1877 sub denumirea de Gorgava . La acea dată, aparţinea administrativ de plasa Sulina (Anca Gheţă, Toponime şi geografie istorică din Dobrogea medievală şi modernă, în Memoriile Academiei Române, secţia istorie, seria a 4- a, t. 5, Bucureşti 1980). Războaiele ruso- turce din
1828-1829 au depopulat satul, care va fi din nou locuit, abia după anul 1878, când Dobrogea este realipită României (GR. Cuculis ,op.cit.).
La începutul sec. XX, în sat locuiau 177 de suflete, din care 55 lipoveni bespopovi (fără popă), 95 ruşi, 6 greci, 1 italian, ce trăiau în 49 de case şi se ocupau cu pescuitul (M.D. Ionescu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, Bucureşti, 1904). În anul 1958, la Gorgova trăiau aproximativ 300 de locuitori (GR. Cuculis ,op.cit.).
* VULTURU - aşezat pe ambele maluri ale Dunării, în imediata apropiere a localităţii reşedinţă de comună, având o întindere de 2 MM (3 ,7 Km) . Vechea denumire a satului era Vai de Ei, prin aceasta subliniindu-se condiţiile grele de viaţă din aceste locuri. În 1958 în localitate trăiau 417 oameni (GR. Cuculis ,op.cit.).
* ILGANII DE SUS - situat în amonte, la 7 MM (13 km) faţă de reşedinţa de comună. Satul Ilganii de Sus era locuit la începutul sec. al XX - lea de 87 de suflete din care 73 ruşi şi 14 români, aşezarea având 21 de case (M.D. Ionescu , op.cit.). În 1958, localitatea avea o populaţie de 337 de suflete, care se ocupau cu pescuitul şi creşterea vitelor( GR. Cuculis ,op.cit.).
Legătura localitătilor comunei cu municipiul Tulcea si celelalte localităti din zonă se face pe cale fluvială prin bratul Sulina sau pe canale.
A.3. MODIFICARILE FIZICE CE DECURG DIN PLAN (din excavare, consolidare, dragare etc.) şi care vor avea loc pe durata diferitelor etape de implementare a planului
Modificările fizice ce decurg din implementarea proiectelor care se vor derula prin Planul Urbanistic General constau in pregătirea amplasamentului (sistematizarea pe verticală a terenului) şi organizarile de şantier . Excavarea solului se va realiza prin decopertarea solului în vederea realizării condiţiilor ce vor sta la baza investiţiilor realizate . Pământul excavat va fi ulterior refolosit în lucrări de sistematizarea pe verticală a terenurilor , amenajarea spaţiului verde, etc. Totodată în interiorul perimetrului se vor realiza/moderniza drumuri de acces, drumuri ce vor face legătura cu investitiile propuse. În cadrul organizărilor de şantier şi în cadrul lucrărilor aferente investiţiilor analizate vor fi angrenati un număr semnificativ de lucrători. Solul va fi afectat doar pe perioada de construcţie a planului, în măsura în care acesta poate fi influenţat negativ de către lucrările organizărilor de şantier, însă aceste potenţiale efecte negative vor fi diminuate şi ulterior îmbunătăţite prin efectele benefice generate de implementarea PUG.
Modificari fizice în etapa de exploatare-funcționare: In general, în această etapă are loc refacerea naturală a terenurilor ocupate temporar (organizarea de șantier, săpătură fundatii etc.), precum și o urbanizare a terenurilor agricole acolo unde se dorește a se realiza noi amenajări urbanistice. Planul Urbanistic General va asigura un cadru unitar privind posibilitătile de dezvoltare în context local şi regional, urmărind asigurarea dezvoltării durabile pe termen lung a zonei. Reglementările configurativ-spatiale privind dezvoltarea în teritoriu sunt corelate cu aspecte economice şi sociale, precum şi cu aspecte ce vizează protectia mediului. Lipsa acestui document ar putea avea ca efect:
O cheltuire ineficientă a fondurilor prin suprapunerea unor cheltuieli pe baza unor decizii luate la nivel de PUZ;
Directii antagonice de actiune datorita lipsei unei viziuni unitare Lipsa/neimplementarea PUG poate duce la pierderea unei oportunităti importante de
considerare a aspectelor de mediu în politica urbanistică locală. Un aspect important ce trebuie subliniat este acela că elaborarea şi promovarea PUG al
Comunei Maliuc crează cadrul adecvat de dezbatere şi consultare publică asupra optiunilor privind dezvoltarea zonei.
A.4.RESURSELE NATURALE NECESARE IMPLEMENTARII PLANULUI
Nu sunt implicate în cadrul lucrărilor de construcţie şi ulterior a celor de funcţionare resurse naturale, care ar putea fi afectate ulterior printr-o gestionare necorespunzătoare.
A.5.RESURSELE NATURALE CE VOR FI EXPLOATATE DIN CADRUL ARIEI
NATURALE ROTEJATE DE INTERES COMUNITAR PENTRU A FI UTILIZATE LA IMPLEMENTAREA PLANULUI
Pentru implementarea planului NU sunt necesare a se exploata resurse naturale din cadrul ariilor naturale protejate ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Reazim Sinoe si ROSCI0065 Delta Dunarii.
A.6. EMISII SI DESEURI GENERATE DE PLAN ( în apă, în aer, pe suprafaţa unde sunt
depozitate deşeurile) SI MODALITATEA DE ELIMINARE A ACESTORA Luând în considerare specificul lucrărilor, zona implementării proiectelor din cadrul Planului
Urbanistic General fiind situată în intravilanul comunei Maliuc, sursele de poluare existente ce pot fi enumerate sunt reprezentate de gazele de evacuare ale mijloacelor de transport, respectiv de praful generat de trecerea acestora pe drumurile existente, în perioadele de lucrări.
În perioada de execuţie a lucrărilor proiectate, activităţile din şantier au impact asupra calităţii atmosferei din zonele de lucru şi din zonele adiacente acestora.
Execuţia lucrărilor proiectate constituie, pe de o parte, o sursă de emisii de praf, iar pe de altă parte, sursa de emisie a poluanţilor specifici arderii combustibililor atât în motoarele utilajelor necesare efectuării acestor lucrări, cât şi ale mijloacelor de transport folosite.
Emisiile de praf, care apar în timpul execuţiei lucrărilor proiectate, sunt asociate lucrărilor de excavaţii, de vehiculare şi punere în operă a materialelor de construcţie, precum şi altor lucrări specifice.
Degajările de praf în atmosferă variază adesea substanţial de la o zi la alta, depinzând de nivelul activităţii, de specificul operaţiilor şi de condiţiile meteorologice.
Sursele principale de poluare a aerului, specifice execuţiei lucrărilor pot fi grupate după cum urmează:
Activitatea utilajelor de construcţie Acestea sunt reprezentate în principal de transportul materialelor şi prefabricatelor, de la
organizarea de şantier unde sunt depozitate şi dirijate spre/ la locul de asamblare/construcţie. Activitatea organizărilor de şantier Fiecare investitie propusa a fi realizata prin PUG va avea cate o organizare de santier.
Mentionam ca investitiile NU se vor desfasura simultan.
Poluarea atmosferei specifică organizărilor de şantier este redusă şi locală. Sursele se încadrează în categoria surselor discontinue. Date fiind perioadele limitate de executare a lucrărilor de construcţie, emisiile aferente acestora vor apare în aceste perioade, cu un regim maxim de 10 ore/zi.
Perioada de funcţionare/exploatare În perioada de funcţionare/exploatare, obiectivele analizate în prezentul PUG nu vor constitui
surse semnificative de poluare a atmosferei, daca se vor respecta normele legislative în vigoare. Impactul activităţii proiectate asupra aerului din zona va fi localizat doar în arealul necesar
realizării planului. Recomandăm in cazul unor lucrări în vecinătatea/aproprierea luciurilor de apă, constructorul
să se doteze cu produse absorbante în vederea prevenirii poluării accidentale cu produse petroliere şi evitarea infiltrării acestora în apele subterane sau de suprafaţă.
Factorul de mediu sol poate fi afectat prin depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor generate din activitatea analizată, prin eventualele scurgeri de produse petroliere, etc. O altă sursă de posibili poluanţi poate fi reprezentată de către utilajele care vor deservi punctele de lucru analizate/implicate în implementarea obiectivelor din PUG, care pot fi generatoare de scurgeri accidentale de produse petroliere. Pentru a elimina aceste cauze se va monitoriza şi verifica periodic instalaţiile/utilajele/calitatea materialelor de construcţie ale sistemului de colectare, respectiv stocare a carburanţilor şi dotarea amplasamentului cu produse absorbante pentru a preveni eventualele scurgeri accidentale cu produse petroliere.
Factorul de mediu apa poate fi afectat prin depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor generate din activitatea analizată, prin eventualele scurgeri de produse petroliere de la rezervoarele de combustibil si apele uzate rezultate.
Deseurile generate la nivelul comunei Maliuc pot fi clasificate, dupa cum urmeaza (tabel
nr.11): Cod deseu conform HG nr.856/2002
Denumire deseu Mod de depozitare Mod de gestionare deseu
In perioda de constructie a investitiilor din comuna
17 05 04 Pamant rezultat din excavatii
In cadrul organizarii de santier
Se utilizeaza la sistematizarea terenurilor
15 01 01
15 01 02
15 01 03
15 01 06
Ambalaje
Spatii special amenajate
Valorificare prin societati specializate , autorizate
17 04 05 Valorificare prin societati specializate , autorizate
Modul de gospodărire al deşeurilor şi asigurarea condiţiilor de protecţie Deseurile inerte rezultate pe perioada constructiei si functionarii, vor fi limitate în timp.
Aceste deseuri vor fi preluate de catre o societate autorizata si transportate la un depozit de deseuri inerte de pe raza comunei, loc ce va fi indicat de Primaria Maliuc, sau vor fi directionate catre un depozit conform. Eventualele deseuri metalice/ambalaje care pot rezulta pe perioada de constructie a investitiilor preconizate a se realiza la nivelul comunei Maliuc vor fi recuperate si predate catre societati autorizate, in vederea reciclarii.
Deşeurile generate în perioada de funcţionare/operare se vor colecta selectiv, se vor depozita în spaţii special amenajate, pe platforme betonate şi se vor preda pentru valorificare/ eliminare la societăţi specializate autorizate, conform contractului de prestări de servicii. Se vor respecta prevederile Legii nr.211/2011 privind regimul deseurilor si datele mentionate in proiectul Sistem de Management Integrat al deseurilor din judetul Tulcea .
Deşeurile municipale şi asimilabile din comerţ (deşeuri menajere, deşeuri asimilabile cu cele menajere) vor fi colectate în pubele din PVC cu capac etanş şi depozitate temporar pe o platformă amenajată special în acest scop. Periodic deşeurile vor fi transportate la depozitul de deşeuri menajere arondat zonei 4- Delta Dunarii , în baza contractului încheiat cu firma de salubritate.
Managementul deşeurilor Managementul deşeurilor produse pe amplasament va ţine seama de categoriile de deşeuri. Pentru toate categoriile de deşeuri vor fi respectate următoarele prevederi legislative:
HG. nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase;
HG nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate; Legea nr.211/2011 privind regimul deseurilor.
Managementul deseurilor se va realiza conform Sistemului de management Integrat al Deseurilor din judetul Tulcea.
A.7.CERINTELE LEGATE DE UTILIZAREA TERENULUI, NECESARE PENTRU EXECUTIA PLANULUI (categoria de folosinţă a terenului, suprafeţele de teren ce vor fi ocupate temporar/permanent de către PP, de exemplu, drumurile de acces, tehnologice, ampriza drumului, şanţuri şi pereţi de sprijin, efecte de drenaj etc.)
A.7.1. RISCURI NATURALE – INUNDAŢII
Posibilitatea maximă de producere a inundaţiilor este în perioada aprilie-iunie cu accent pe luna aprilie şi în perioada septembrie-octombrie. Cauza inundaţiilor o constituie creşterea debitelor Dunării datorate unor ploi abundente şi îndelungate, precum şi suprapunerea unor ploi peste stratul de zăpadă urmată de topirea bruscă a acesteia. Printre localităţile posibil a fi afectate de inundaţii se numără și comuna Maliuc Inundaţiile pot afecta şi porţiuni de drumuri judeţene şi comunale
Inundaţiile din anul 2010 când au fost afectate 25 localităţi aparţinătoare comunelor SMÂRDAN, I.C. BRĂTIANU, GRINDU, MALIUC, PARDINA, CHILIA VECHE, C. A. ROSETTI, CRIŞAN, MALIUC, NUFĂRU, BEŞTEPE, MAHMUDIA precum şi suburbia TUDOR VLADIMIRESCU şi oraşul MĂCIN, au fost evacuate 313 persoane iar 927 gospodării au fost inundate, 49 case au fost distruse şi 360 avariate precum şi avariile la infrastructura de drumuri constituie un crud exemplu că dezastrele nu fac diferenţieri şi toţi suntem supuşi riscului de a fi afectaţi de dezastrele naturale, iar frecvenţa tot mai crescută şi amploarea tot mai mare a acestora demonstrează faptul că acţiunile proactive în scopul prevenirii prin educarea populaţiei şi pregătirea acesteia sunt dintre cele mai eficiente metode de reducere a riscurilor.
Ploi torenţiale abundente de lungă durată
De regulă au loc în perioadele mai-iulie şi octombrie-noiembrie, până în prezent localităţile cele mai afectate de ploi torenţiale au fost: Tulcea, Babadag, Isaccea, Nufăru, Izvoarele, Ciucurova, Horia, Mihai Bravu. Din analiza ploilor abundente în intervalul 1990-1998 se poate concluziona că la debite de 5-40 l/m.p./h au fost afectate prin inundare 12 localităţi datorită creşterii bruşte a debitului unor torente care au colectat apa pluvială de pe versanţi fiind transformaţi în viitură.
Incendii de pădure
Prin efectele sale, incendiul în fondul forestier este un factor de distrugere atât pentru oameni şi activităţile lor, cât şi pentru mediu. Riscurile pentru oameni ar consta în faptul că în urma incendiilor de pădure, cea mai afectată este populaţia şi gospodăriile din vecinătate, care se pot aprinde. Riscuri pentru mediu: impactul unui incendiu de pădure asupra faunei şi florei este legat de intensitatea sa şi interesul pe care-l prezintă speciile implicate. Un incendiu are consecinţe imediate (modificarea 3 peisajului, dispariţia animalelor sau vegetaţiei, uneori aparţinând speciilor rare), dar şi pe termen lung, dacă luăm în considerare timpul necesar reconstituirii
biotopului. Consecinţele asupra solului sunt determinate de degradarea masei vegetale. Ea poate fi la originea eroziunii solului. Peisajul este supus la importante modificări, fie prin absenţa vegetaţiei, fie prin prezenţa numeroşilor arbori calcinaţi. Prin reîmpădurire se „cicatrizează peisajul”, reconstituind masele verzi, dar ambianţele originale ale pădurilor sunt foarte dificil de restaurat.
Cutremure
Descriere şi analiză Activitatea seismică în zona Tulcea este direct influenţată de cea din zona VRANCEA. Specificul acestor cutremure este faptul că sunt subcrustale şi se produc la adâncime intermediară, cu focarul la adâncimi de 70 - 170 km. Cele mai frecvente sunt seismele cu focarele la adâncimi de 130 -150 km. În zona VRANCEA există şi focare seismice care produc cutremure de pământ normale, intracrustale, cu adâncimi mai mici de 60 km. Analiza distribuţiei cutremurelor în timp, cu magnitudinea M > 4 produse în zona VRANCEA, arată că cea mai importantă activitate seismică s-a observat în anii : 1940, 1941, 1942, 1948, 1959, 1977, 1990, 1992, 1994, 1997, 2002, 2003, 2005. Cutremurele de pământ localizate la curbura munţilor Carpaţi, în zona VRANCEA, care se resimt pe teritoriul judeţului Tulcea, sunt aproape în totalitate de natură tectonică. Cele mai puternice şi care afectează o arie întinsă, sunt cutremurele de tip intermediar.
MĂSURI IN ZONELE CU RISC NATURAL
Interdicţie de construire în aceste zone, până la stoparea fenomenului; Prioritizarea intervenţiilor prin proiecte specifice şi lucrări de consolidare a terenului, de
eliminare a riscului, a cauzelor şi efectelor fenomenului respectiv; Strămutarea gospodăriilor afectate, dacă sunt în pericol corpuri de clădiri; Interzicerea depozitării întâmplătoare a gunoiului, mai ales în zonele strabătute de ape,
pentru impiedicarea infiltraţiilor. Un risc de care trebuie să se ţină seama în zonă este cel al mişcărilor seismice. recuperarea terenurilor degradate, mai ales a celor afectate de inundaţii adiacente albiei
Dunarii, prin lucrări hidrotehnice specifice de regularizare, pereiere, recalibrare etc., concomitent cu amenajarea unui drum de halaj pentru accesul utilajelor de decolmatare;
amenajarea de spaţii verzi plantate sau împăduriri pe terenurile recuperate, în special pe zona adiacentă a Bratului Dunarii, precedată de studii de specialitate privind speciile de arbori, zonele prioritare, tipurile de lucrări hidrotehnice etc.; În zona străzilor supuse riscului de eroziune prin torenţi, se vor lua măsuri de eliminare
a riscului şi efectelor acestuia (degradarea locuinţelor), prin efectuarea de studii de specialitate, a documentaţilor tehnice specifice de consolidare a terenului şi lucrări specifice
În vederea eliminării riscului de inundaţii şi a efectelor acestuia, se propun amenajări specifice hidoameliorative şi hidrotehnice (pereieri, regularizare, îndiguire, şanţuri de preluare a
apelor etc.). Formarea ravenelor poate fi impiedicată prin captarea apelor pluviale în şanţuri pereate bine consolidate care să colecteze şi să conducă apa spre zone sigure.
Ţinând cont de stratificaţia întâlnită în teritoriu, conform normativului P7/92, la fundarea viitoarelor obiective se va ţine seama de terenul de fundare constituit din loess sensibil la umezire.
Calculul terenului de fundare în cazul viitoarelor amplasamente caracterizate prin prezenţa unor pamânturi sensibile la umezire se va face cu respectarea prevederilor STAS 3300/1/85 şi STAS 3300/2/85. Eliminarea sensibilităţii la umezire prin consolidarea terenului se va face după procedee indicate in normativul C29/85.
GOSPODĂRIREA APELOR
Comuna, formată din satele Maliuc - reşedinţa de comună, Partizani, Ilganii de Sus , Vulturu și Gorgova se află in lungul Bratului Sulina al Dunarii. Lucrările hidrotehnice realizate cuprind digul de protecție pentru inundații situat pe Fluviul Dunărea -Brațul Sulina.
Tot teritoriul administrativ se afla in zona de inundatii cu risc de 1%, iar partea adiacenta Dunarii si neprotejata de diguri se afla in zona cu risc de 5%.
În prezent, localitatea Maliuc dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă degradat ceea ce generează un impact semnificativ asupra factorilor de mediu. Acest sistem cuprinde: captare de mal cu crib din brațul Sulina, prevăzut cu două sorburi, 2 pompe montate într-o stație de pompare pentru transport apă brută de la captare la decantor, un decantor format din două rezervoare, o stație de filtrare a apei cu plăci cu crepine, două rezervoare din beton pentru stocarea apei cu capacitatea de 150 mc, o stație de hidrofor nefuncțională, rețea de distribuție din oțel cu lungimea de 1340 m, care nu asigură alimentarea cu apă pentru toată populația din localitate. Sistemul de alimentare cu apă nu are stație de clorinare și sistem de tratare cu sulfat de aluminiu.
Datorită degradării conductelor de oțel apar dese avarii pe întreaga rețea cu implicații grave în asigurarea calității și potabilității apei.
Principalii consumatori de apă din localitatea Maliuc sunt:
Gospodăriile particulare Dispensarul uman Școala generală Hotelul Pensiunile Tabăra de copii
Dintre cele cinci localități ale comunei Maliuc, trei localități sunt prevăzute cu sisteme centralizate de alimentare cu apă (Maliuc, Partizani şi Gorgova) din care două localități (Partizani şi Gorgova) au stații moderne de potabilizare a apei.
În prezent localitatea Maliuc dispune de rețea de alimentare cu apă în sistem centralizat ce cuprinde:
- Captare de mal (prevăzută cu 2 sorburi, 2 pompe montate într-o stație de pompare pentru transport apă brută de la captare mal la decantor
- Un decantor format din 2 rezervoare - O stație de filtrare apei cu plăci cu crepine - 2 rezervoare din beton pentru stocarea apei cu capacitatea de câte 150 mc - O stație de hidrofor nefuncțională - Rețea de distribuție din oțel cu lungimea de 1340 m, care nu asigură alimentarea cu apă
pentru întreaga populație din localitate - Stația de pompare este situate la 30 m de mal, în apropiere fiind și cele 2 rezervoare.
Sistemul de alimentare cu apă nu are stație de clorinare și sistem de tratare cu sulfat de aluminiu.
În anul 2008 sistemul de alimentare cu apă a localității Maliuc era de doar 2 ore.
Evidența surselor de alimentare cu apă din localitatea Maliuc
- Hidranți de incendiu stradali (Debit capacitate 21l/s, presiune 4 adm, diametru 90 cm) - stradal, la interval de 100 m la blocuri și 150 m la case
- Surse de apă Dunărea- in partea de sud a localității - Alte surse – Canalul Crânjala- în partea de nord a localității
O mare parte a populației din Comuna Maliuc este alimentată cu apă din sursă subterană, lungimea totală a rețelei de alimentare fiind de 17 km, restul locuitorilor asigurându-și apa din surse proprii: fântâni cu adâncimea de 2-6m.
Localitățile Partizani și Gorgova sunt prevăzute cu sistem centralizat de alimentarfe cu apă care se compune din:
- Conductă de aducțiune - Stație de tratare și pompare a apei tip modul - Rezervoare de înmagazinare a apei tip hidrosferă - Rețele de distribuție a apei
Pentru toate cele 3 localități (Maliuc, Gorgova, Partizani) apa brută este supusă procesului de potabilizare prin decantare, filtrare și clorinare, urmată de înmagazinarea apei potabile și distribuția apei către consumatori, prin intermediul rețelelor stradale.
Sursa de apă pentru prelevarea apei brute este o sursă de suprafață- brațul Sulina. Debitul prelevat este de cca. 1,26 l/s, 109,2 mc/zi pentru Gorgova și 3,9 l/s , 342,2 mc/zi.
Fluviul Dunărea este caracterizat în zonă de un debit multianual de 6280 mc/s, corespunzător unui volum de apă mediu de 198 kmc. Debitul mediu ,multianual la postul Ceatal Izmail este de 6550 mc/s. Debitul minim înregistrat vreodată a fost de 1610 în anul 1954 și maximul s-a atins în 1970- 15540 mc/s, în timpul unei viituri.
Calitatea apei din Delta Dunării este rezultanta unoe procese complexe având geneza în ansamblul bazinului fluviului, dar factorii locali conduc în interiorul Deltei la diferențieri specifice pentru brațele Dunării, lacurile deltaice și în general pentru fiecare ecosistem în parte. Studiile efectuate pe cursul Dunării au evidențiat caracterul dinamic al actualei etape, care deși satisfăcătoare încă pentru apa Dunării, poate determina o evoluție spre o calitate nesatisfăcătoare.
Conducta de aducțiune cu Dn 200mm este parțial realizată din oțel și parțial din polietilenă, cu următoarele lungimi:
- Pentru Partizani L=35 m conductă de oțel și L=285 m conductă din polietilenă - Pentru Partizani L=35 m conductă de oțel și L=200 m conductă din polietilenă
Pentru localitatea Partizani, prelevarea apei brute se face din brațul Sulina prin intermediul unei prize de apă, prevăzută cu sorb simplu cu sită, amplasat la circa 2 m sub nivelul minim al apei din canal.
Pentru localitatea Gorgova prelevarea apei brute se face din brațul Sulina prin intemediul unei prize de apă prevăzută cu sorb simplu cu sită, amplasat la circa 2 m sub nivelul minim al apei din canal.
Este necesară înființarea sistemelor de potabilizare și distribuție a apei potabile și în celelate localități: Vulturi și Ilganjii de Sus, precu, și reabilitarea și modernizarea sistemelor de prelevare și distribuție a apei în Gorgova și Partizani.
Dintre localitățile comunei Maliuc, numai localitatea Maliuc este prevăzută cu rețele de canalizare menajeră. Aceste rețele preiau apa uzată de la consumatori și o deversează în Dunăre, fără stație de epurare.
Rețelele de canalizare din localitatea Maliuc sunt deteriorate. Astfel, proiectele prioritare pentru reabilitarea infrastructurii de bază trebuie să considere necesitatea amenajării rețelelor de canalizare existente şi înființarea stației de pompare şi epurare a apelor uzate menajere.
Disfuncționalități:
Este necesară înființarea rețelelor de canalizare menajeră și a stațiilor de epurare a apelor uzate pentru fiecare din localitățile comunei Maliuc.
A.8.SERVICIILE SUPLIMENTARE SOLICITATE DE IMPLEMENTAREA PLANULUI (dezafectarea/reamplasarea de conducte, linii de înaltă tensiune etc., mijloacele de construcţie necesare), respectiv modalitatea în care accesarea acestor servicii suplimentare poate afecta integritatea ariei naturale de interes comunitar
A.8.1. Alimentarea cu energie electrica:
Alimentarea cu energie electrică se face pe schemă normală ,iar în situații de avarii la alimentarea de bază, se poate trece pe una din alimentările de rezervă. Lungimea rețelei aeriene de medie tensiune din teritoriul administrativ al localității este de aproximativ 28 km.
A.8.2. REŢELE DE TELECOMUNICAŢII
Compania ROMTELECOM asigură convorbirile telefonice locuitorilor din comună. Pe lângă aceasta în comună sunt abonați și la trei companii de telefonie mobilă: ORANGE, VODAFONE și COSMOTE.
A.9.DURATA CONSTRUCTIEI, FUNCTIONARII, DEZAFECTARII PROIECTULUI SI
ESALONAREA PERIOADEI DE IMPLEMENTARE A PLANULUI Perioada de timp, pentru care se fac propuneri în cadrul unui Plan Urbanistic General este
10 ani. Astfel, se estimeaza ca lucrarile propuse se vor realiza in aceasta perioada de timp, daca vor exista fondurile necesare implementarii lor.
A.10. ACTIVITATI CARE VOR FI GENERATE CA REZULTAT AL IMPLEMENTARII PLANULUI
Propunerile de dezvoltare urbanistică vin în rezolvarea disfuncțiilor teritorială prezente.
Aceste disfuncții pot fi împărțite în 6 domenii în care trebuie luate măsuri: circulația și conectivitatea localității în teritoriu, fondul construit și utilizarea terenurilor; spațiile verzi, de agrement și sport; problemele de mediu; protejarea zonelor cu valoare de patrimoniu; economie.
Datorită resurselor naturale cu potențial turistic mare din zonă, comuna Maliuc are oportunități de dezvoltare prin prisma activităților turistice.
În anul 2017 a fost avizat de ARBDD Tulcea proiectul de modernizare a trei tronsoane din drumul comunal DC2 pe o lungime de 11481 m ( primul –extravilan Partizani – 3491 m , cel de-al doilea intravilan sat Vulturu , mal drept -830 m și cel de-al treilea extravilan sat Gorgova-7160 m). Extinderea retelei de transport terestru se va realiza o data cu extinderile de intravilan propuse , prin dezvoltarea unor axe secundare din intravilanul comunei Maliuc . Conform bilanțului teritorial se propune marirea functiunii ” căi de comunicație ” cu 5.75 ha ( o creștere de la 47,77 ha la 53,52 ha ) .
Totodată, terenul agricol disponibil poate asigura necesarul de hrană pentru populația locală și pemtru activitățile de creștere a animalelor, precum și crearea unor produse sub incidența brand-ului local ce pot fi trimise spre comercializare. Această variantă crează premizele de înfiinţare, dezvoltare şi extindere a unor unităţi de colectare şi valorificare a acestor produse, a unor unităţi comerciale, de alimentaţie publică şi de prestări servicii.
O altă perspectivă în dezvoltarea comunei Maliuc este întărirea rolului în rețeaua de localități a județului Tulcea, fiind un centru cu potențial turistic important. Acest lucru se leagă în mod direct de modernizarea infrastructurii existente precum și creșterea calității vieții în localitate prin asigurarea unor infrastructuri de bază cum sunt: canalizarea, alimentarea cu apă etc.
Dezvoltarea localităţii trebuie realizată într-un mod sustenabil astfel încât resursele naturale de vegetație, fauna și peisaj să nu fie degradate, ele stând la baza atractivității și prograsului economic al comunei. Pe de altă parte, trebuie conservat specificul traditional al zonei prin proiecte sociale și prin dezvoltarea evenimentelor ce vizează promovarea obiceiurilor tradiționale. Se pot crea circumstanţe de dezvoltare a pisciculturii, precum şi a amenajărilor pentru turism sezonier şi de weekend, asociat cu manifestări culturale, artistice, campare şi pescuit sportiv.
Un aspect important ce face parte din dezvoltarea durabilă a comunei Maliuc este educația și infrastructura aferentă acesteia. Educația ecologică este necesară la toate nivelele de instruire deoarece comuna Maliuc se localizează într-o zonă tampon pentru o rezervație naturală de interes mondial.
Prin demararea unor proiecte de fezabilitate în investiţi pentru obiective şi amenajări pentru sport, turism şi sănătate, prin crearea de centre de interes în acest sens, se pot adduce îmbunătățiri în calitatea vieții locuitorilor.
Profilul localităţii este predominant rezidenţial, retras faţă de artere majore de circulaţie dar şi cu interes ocupaţional agricol, cu preocupări în activităţi nepoluante. O altă oportunitate ar pute-o constitui atractivitatea cadrului natural deosebit specific zonelor dunărene, în special dezvoltării de obiective turistice, de sănătate, agrement, sport şi loisir, dar şi dezvoltării locuirii prin case de vacanţă într-o ambianţă plăcută.
Prioritătile de intervenţie constau în realizarea investiţiei în infrastructura drumurilor şi tehnico-edilitară atât în intravilan cât şi în extravilan, inclusiv a amenajărilor adicente, lucrări specifice de eliminare a riscurilor naturale de prăbuşire în urma eroziunii şi a inundaţiilor, dar şi a amenajărilor şi lucrărilor de prevenţie pentru situaţii de dezastre natural.
Evoluția demografică a comunei Maliuc • Stoparea fenomenului de scădere a populaţiei • Creşterea accesibilităţii populaţiei la servicii medicale şi de asistenţă socială • Dezvoltarea sistemului educaţional in scopul creşteriii calitatăţii resurselor umane.
Evoluția economică a comunei Maliuc:
Agricultură:
implementarea tehnologiilor moderne de cultivare a plantelor şi creşterea animalelor; promovarea agriculturii ecologice ca premisă a dezvoltării durabile; susţinerea asocierii producătorilor agricoli;
Piscicultură:
promovarea metodelor de pescuit si de producţie care să respecte mediul; respectarea perioadelor de prohibiţie; înlăturarea fenomenului de braconaj în pescuit; îmbunătăţirea activităţilor de management şi a celor operative în cadrul exploataţiilor
piscicole prin acţiuni de specializare şi perfecţionare a resurselor umane implicate;
Turism:
îmbunătățirea resursei de bază pentru ecoturism în zonele protejate stabilirea de infrastructuri şi facilități pentru turism pe tipuri de utilizatori şi activități îmbunătăţirea căilor de acces, conform cu recomandările fiecărui plan de management; îmbunătăţirea telecomunicaţiilor în scopul informării şi siguranţei turistului; campanii de informare (instruire, seminarii, conferinţe, filme video) despre managementul
de mediu al cazării turistice şi alte facilitaţi; acordarea de prioritate activităților în aer liber A.11.DESCRIEREA PROCESELOR TEHNOLOGICE ALE PROIECTELOR PROPUSE
Activitatile principale identificate în zona de amplasare a planului care genereaza un
impact cumulativ în special asupra biodiversitatii locale sunt legate de: - turism , - lucrari agricole ; - Cresterea animalelor, pasunat ; - apicultura ; - Depozitarea atât a deseurilor menajere cât si a celor de origine animala; - Traficul auto si naval - Alte activitati economice desfasurate în zona: prestari servicii , comert etc.).
Limitele evaluarii in ceea ce priveste impactul cumulativ al proiectelor existente, aflate în executie sau propuse au fost stabilite pe baza unor factori determinati de: - Natura proiectelor aflate în vecinatatea obiectivelor ce fac obiectul prezentului PUG; - Dimensiunea economica si spatiala a proiectelor ce fac obiectul evaluarii impactului cumulativ; - Distanta fata de zone protejate (arii naturale protejate) si zone locuite.
Impactul cumulativ al proiectelor propuse a se realiza prin PUG coroborat cu cel existent NU sunt de natura de a aduce prejudicii mediului (inclusiv asupra biodiversitatii), deoarece prin acest plan s-au luat in considerare urmatoarele elemente:
reconsiderarea atentă a limitei intravilanul prin extinderi locale, într-un mod judicios, cu includerea, după caz, a suprafeţelor necesare şi cu potenţial de dezvoltare sub aspect funcţional (locuire, producţie, servicii, agrement etc.) şi spaţial, precum şi restrângeri în zonele care s-au dovedit, în timp, a fi neconstruibile sau improprii dezvoltării;
propunerile colectivităţii – criterii în stabilirea programului de dezvoltare; scenarii şi prognoze privind resursele economice şi umane ale localităţii; echilibrarea interesului public cu cel privat; stabilirea obiectivelor de utilitate publică, de interes naţional/local cu indicarea
amplasamentelor posibile, în condiţiile respectării dreptului de proprietate; elemente privind reabilitarea, conservarea şi protecţia mediului natural şi construit; identificarea zonelor supuse riscurilor naturale şi tehnologice; propuneri de echipare tehnico-edilitară, gospodărie comunală, salubrizare ; stabilirea şi indicarea grafică a zonelor şi distanţelor minime de protecţie sanitară, de
exploatare, siguranţă etc. conform normativelor şi prevederilor legale în vigoare; evaluări privind protecţia, reabilitarea şi conservarea mediului; instituirea reglementărilor specifice de protecţie pentru ansambluri şi monumente cu
valoare deosebită şi de Patrimoniu Naţional (dupa caz); propuneri de gospodărie comunală şi salubrizare.
Efectele cumulate au fost analizate pe perioada de valabilitate a Planului Urbanistic General propus a fi avizat (10 ani de la data aprobarii). Au fost analizate activitatile existente la nivelul comunei, cumulate cu propunerile de proiecte conform PUG. Avand in vedere ca proiectele propuse se vor realiza in intravilanul localitatii, in zone in care EXISTA activitati umane si in care NU au fost identificate specii/habitate de importanta comunitara evaluam ca impactul PUG asupra ariilor protejate va fi nesemnificativ.
A.13. ALTE INFORMATII SOLICITATE DE CATRE AUTORITATEA DE MEDIU Nu s-au solicitat alte informatii de catre Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.
B. INFORMATII PRIVIND ARIA NATURALA PROTEJATA DE INTERES COMUNITAR
AFECTATA DE IMPLEMENTAREA PLANULUI URBANISTIC GENERAL
UAT Maliuc are o suprafata de 25962,02 ha ( teren extravilan si intravilan ) care se
suprapune cu Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si cu siturile Natura 2000 : ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim Sinoe și ROSCI0065 Delta Dunarii (a se vedea Planșa de incadrare in teritoriu).
Fig. 3 - amplasarea extravilanului comunei Maliuc fata de siturile Natura 2000
Prin extinderea intravilanului cu 138,90 ha ( de la 315,62 ha existent la 454,52 ha
propus) se vor mari suprafetele de teren aferente localităților componente ale UAT Maliuc, după cum urmează (tabelul nr. 13 ) :
Existent Propus Diferenta (Suprafete introduse in intravilan)
GORGOVA 46.62 73.44 26.82 ILGANII DE SUS 25.03 74.68 49.65 MALIUC 26.31 30.84 4.53 PARTIZANI 105.80 127.81 22.01 VULTURU 111.86 147.75 35.89 Total 315.62 454.52 138.90
Mentionam ca extinderea intravilanului NU va afecta in nici un fel siturile ROSPA0031
Delta Dunarii si Complexul Razim Sinoe si ROSCI0065 Delta Dunarii deoarece terenurile sunt incadrate ca si terenuri agricole ( unele cultivate , altele lasate parloaga in ultimii ani).
Detaliind datele mentionate in tabelul nr. 14 cu amplasamentul trupurilor care se introduc in intravilan si detalierea acestora este prezentata dupa cum urmeaza:
BILANT TERITORIAL TRUPURI
Nume trup
Suprafata (ha)
existent
Suprafata (ha)
Propus
AMPLASAMENT FATA DE SITURI NATURA 2000
Destinatie
Sat Maliuc 26,31 30,84
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si
Complex Razim Sinoe
Trup 1 existent se mentine ca Trup M1 propus 20,02 20,02
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
mixt
Trup 31 0,54 0
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
Platforma utilități
Trup 35 existent – Trup M2 propus 1,19 1,19
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
Platforma apicolă
Trup 39 existent – Trup M3 propus 1,57 1,57
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
Minisat tradițional
Trup 2 existent se incorporeaza in Trup M1 3 3
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
Turism
Sat Vulturu 111,86 147,75
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
Amplasarea intravilanului comunei propus al comunei Maliuc și a satelor componente , față de zonele protejate existente in zona ( rezervatii naturale , situri de importanta comunitara , situri de importanta avifaunistica ) este prezentata in Plansa de incadrare in teritoriu si in Plansa de reglementari anexate .
Trup 16 existent devine Trup I1 0,24
0,24 ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
locuire
Trup 38 existent devine Trup I3 1,16
1,16 ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
Cabana existenta
TOTAL 315,62
454,52
ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complex Razim Sinoe
B.1. Date privind aria naturala protejata de interes comunitar: suprafata, tipuri de ecosisteme, tipuri de habitate si speciile care pot fi afectate prin implementarea
planului
ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe
Situl de protectie speciala ROSPA 0031 Delta Dunarii si Complexul Razim – Sinoie se intinde pe o suprafata de 512.820 ha in cadrul regiunii biogeografice pontice si stepice, cu o altitudine medie de 4 m (variind intre 0 si 137 m). Acest sit cuprinde mai multe clase de habitate dupa cum urmeaza:
Tabel nr. 15 : Componenta sitului ROSPA 0031
Clasa de habitat Cod CLC Procent din suprafata sitului (%)
Acest sit gazduieste efective importante ale unor specii de pasari protejate. Conform datelor avem urmatoarele categorii: a) numar de specii din anexa 1 a Directivei Pasari: 97; b) numar de alte specii migratoare, listate in anexele Conventiei asupra speciilor migratoare (Bonn): 151; c) numar de specii periclitate la nivel global: 17.
Conform Formularului standard Natura 2000 situl ROSPA 0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe a fost declarat pentru urmatoarele specii de pasari :
Perimetrul proiectului propus se suprapune cu situl Natura 2000 ROSCI0065 DELTA
DUNARII. Suprafata sitului (ha) 453.645 Altitudine (m) Min. 0 Max. 229 Med. 1 Regiunea biogeografica Pontica si Stepica Tipuri de habitate prezente in sit 1110 Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apa de mare 1150 * Lagune costiere 1210 Vegetatie anuala de-a lungul liniei tarmului 1310 Comunitati cu salicornia si alte specii anuale care colonizeaza terenurile umede si nisipoase 1410 Pajisti saraturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi) 1530* Pajisti si mlastini saraturate panonice si ponto-sarmatice 2110 Dune mobile embrionare (in formare) 2130 * Dune fixate cu vegetatie herbacee perena (dune gri) 2160 Dune cu Hippophae rhamnoides 2190 Depresiuni umede intradunale 3130 Ape statatoare oligotrofe pana la mezotrofe cu vegetatie din Littorelletea uniflorae si/sau Isoëto-Nanojuncetea 3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetatie bentonica de specii de Chara 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetatie tip Magnopotamion sau Hydrocharition 3160 Lacuri distrofice si iazuri 3260 Cursuri de apa din zonele de campie, pana la cele montane, cu vegetatie din Ranunculion fluitantis si Callitricho-Batrachion 3270 Rauri cu maluri namoloase cu vegetatie de Chenopodion rubri si Bidention 62C0 * Stepe ponto-sarmatice 6120 * Pajişti calcaroase pe nisipuri xerice; pajişti xerofile calcaroase pe nisip 6410 Pajisti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae) 6420 Pajisti mediteraneene umede cu ierburi inalte din Molinio-Holoschoenion 6430 Comunitati de liziera cu ierburi inalte higrofile de la nivelul campiilor, pana la cel montan si alpin 6440 Pajisti aluviale din Cnidion dubii 6510 Pajisti de altitudine joasa (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis) 7210* Mlastini calcaroase cu Cladium mariscus 92A0 Zavoaie cu Salix alba si Populus alba 40C0* Tufarisuri de foioase ponto-sarmatice
91AA Vegetatie forestiera ponto-sarmatica cu stejar pufos 91F0 Paduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor rauri (Ulmenion minoris) 92D0 Galerii ripariene si tufarisuri (Nerio-Tamaricetea si Securinegion tinctoriae) Speciile prevăzute la art.4 din Directiva 2009/147/CE , specii enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE și evaluarea sitului în ceea ce le privește :
B.2. Date despre prezenta, localizarea, populatia si ecologia speciilor si/sau habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafata si in imediata vecinatate a planului, mentionate in formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar
Biodiversitatea sau diversitatea biologică reprezintă heterogenitatea în lumea vie de la
nivelul tuturor surselor sale, inclusiv al ecosistemelor terestre, marine şi acvatice continentale până la cel al complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, între specii şi a ecosistemelor.
De asemenea, termenul biodiversitate descrie întreaga gamă a variabilitătii organismelor vii în cadrul unui complex ecologic. Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului şi diversitatea genetică a unei specii din acest ecosistem.
Fauna Dobrogei se caracterizează printr-o deosebit de mare bogătie şi diversitate, datorată în principal varietătii habitatelor terestre, acvatice şi cavernicole, a particularitătilor climatice precum şi a particularitătilor geografice legate de dispunerea şi întrepătrunderea acestor habitate, fiind astfel reprezentată de un număr de peste 7445 specii de nevertebrate şi 587 specii de vertebrate ce pot fi identificate în peisajul faunistic dobrogean. Din cadrul celor aproximativ 587 de specii de vertebrate fac parte 180 specii de peşti, 12 specii de amfibieni, 28 specii de reptile, 287 specii de păsări şi 80 specii de mamifere.
Cercetările asupra florei au avut ca scop stabilirea impactului asupra diversităţii vegetale pe care l-ar putea avea extinderea intravilanului comunei Maliuc asupra siturilor Natura 2000 şi elaborarea unor măsuri pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor şi speciilor de plante Natura 2000 în zonele vizate.
Astfel, pe parcursul colectării datelor obiectivele urmărite au fost:
– Inventarierea completă a florei din suprafeţele vizate; – Identificarea tipurilor de habitate / comunităţi vegetale din suprafeţele vizate; – Apreciarea posibilului impact semnificativ asupra tipurilor de habitate și plante de interes
comunitar și național. S-a realizat o evaluare a speciilor de plante superioare (cormofite), determinand
asociatiile vegetale si habitatele existente.
Pentru studiul florei şi vegetaţiei au fost utilizate metodele de studiu clasice, respectiv relevee fitocenotice în pieţe de probă fixe în care s-a determinat compoziţia floristică notându-se pentru fiecare specie abundenţa – dominanţa după scara Braun – Balanquet.
Pe lângă relevee a mai fost utilizată metoda transectelor, în special pentru identificarea speciilor de importanţă conservativă sau protejate de legislaţia în vigoare.
Evidenţierea completă a compoziţiei nu se poate face decât cercetând o anumită suprafaţă dintr-o fitocenoză. Prin cercetări comparative s-a putut stabili că, pentru fiecare categorie mare de fitocenoze, există o suprafaţă minimă în care se pot identifica toate speciile fitocenozei. Această suprafaţă minimă se numeşte areal minim.
Determinarea arealului minim s-a facut prin înregistrarea speciilor pe un şir de suprafeţe de dimensiuni diferite. S-a început pe o suprafaţă mică ( de ex. 0,25 mp ), apoi înregistrările s-au facut pe o suprafaţă de două ori mai mare, de 4 ori mai mare, de 8 ori mai mare ş.a.m.d. Arealul minim este acea suprafaţă de la care curba numărului speciilor nu mai creşte ci devine aproape paralelă cu abscisa.
S-au făcut liste cu speciile identificate pe suprafeţele analizate, având în vedere valoarea abundenţei –dominanţei (după scara Braun-Blanquet), ecologia speciilor şi valoarea lor indicatoare pentru arealul pe care îl ocupă. În funcţie de aceste valori s-a apreciat gradul de „antropizare” a zonei supusă studiului.
Cunoscând ecologia speciilor identificate, putem face aprecieri asupra gradului de conservare în care se află un teren înainte de amplasarea unor obiective antropice noi într-un peisaj natural sau seminatural, în cazul de faţă apreciind potenţialul impact asupra covorului vegetal, în zona.
Evaluarea abundenţei s-a realizat folosind scara Braun-Blanquet. Indicii scării Braun-Blanquet: 1= exemplare foarte puţine 2= exemplare puţine 3= exemplare puţin numeroase 4= exemplare numeroase 5= exemplare foarte numeroase Scara ce se bazează pe indicii de mai sus se sprijină pe distanţa medie între exemplarele
fitopopulaţiei. La populaţiile speciilor de plante de talie mijlocie (circa 30 cm) care intră în compoziţia pajiştilor, se pot folosi următoarele date ( Tabel nr. 16 ):
Datele se referă la plante cu distribuţie uniformă pe suprafaţa investigată. Cele mai multe specii nu au însă o asemenea distribuţie, ci apar grupat, astfel că, pe o suprafaţă, numărul de exemplare poate fi mai mare, iar pe alta mai mic, sau, poate lipsi complet.
Evaluarea efectivelor s-a realizat prin numărarea în suprafeţele de probă a exemplarelor fiecărei specii prezente.
În cazul zonelor propuse a se introduce in intravilan s-a folosit metoda transectelor liniare pentru a evidenţia limitele dintre fitocenoze marcate de scăderea sau creşterea numărului de exemplare din cadrul unei populaţii din două relevee apropiate.
Pentru derularea corespunzătoare a monitorizării s-au folosit:
- Fişă de observaţii - G.P.S. - Pungi de plastic pentru eşantionare - Presă plante - Lupă 3X – 20X - Aparat foto
Numărul de relevee a fost ales în aşa fel încât să cuprindă toate tipurile de asociaţii vegetale caracteristice zonei studiate. În cazul habitatelor, s-a monitorizat dimensiunea respectivului habitat şi eventualele efecte pe care le are managementul zonei asupra acestuia.
Într-un ecosistem plantele au rolul principal de a produce biomasă, astfel alimentând celelalte componente biotice ale ecosistemului cu „materia primă” necesară desfăşurării activităţilor vitale. Prin importantul aport de biomasă pe care îl aduc în ecosistem, plantele, au un rol esenţial în succesiunea ecologică determinând evoluţia ecosistemelor. Pentru studiul evoluţiei unui ecosistem, determinant este studiul evoluţiei asociaţiilor vegetale existente într-o perioadă de timp în acel ecosistem, asociaţiile vegetale reflectând condiţiile abiotice existente în acel ecosistem de-a lungul acelei perioade de timp.
Evoluţia asociaţiilor vegetale poate fi influenţată de factori naturali şi de factori antropici. Factorii naturali sunt reprezentaţi de calamităţile naturale, secetele prin temperaturi ridicate şi lipsa precipitaţiilor mai mult timp, etc. Perturbaţiile antropice sunt rezultatul activităţilor umane desfăşurate în ecosistemul respectiv dar şi în zonele învecinate şi sunt reprezentate în special de: poluarea cu substanţe chimice care pot accelera sau inhiba dezvoltarea plantelor, de lucrări de îmbunătăţiri funciare ce pot schimba circuitele naturale ale substanţelor nutritive şi de utilizarea necorespunzătore a unor resurse naturale existente în ecosistem.
Datorită activităţilor antropice din zonă care au modificat radical compoziţia floristică a habitatelor, aceasta nu mai poate fi descrisă decât în contextul folosinţei actuale a terenurilor, respectiv teren arabil.
Raportând planul propus la distribuţia habitatelor de interes conservativ la nivel european pentru care a fost declarată aria protejată de interes european ROSCI 0065 Delta Dunarii au rezultat următoarele concluzii pe fiecare tip de habitat în parte (tabel nr.17 ):
Cod Denumire habitat Concluzii
1110 Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apa de mare
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
1150* Lagune costiere
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
1210 Vegetatie anuala de-a lungul liniei tarmului
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
1310 Comunitati cu salicornia si alte specii anuale care colonizeaza terenurile umede si nisipoase
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
1410 Pajisti saraturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi)
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
1530* Pajisti si mlastini saraturate panonice si ponto-sarmatice
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
2110 Dune mobile embrionare (in formare)
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
2130* Dune fixate cu vegetatie herbacee perena (dune gri)
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe
91AA Vegetatie forestiera ponto-sarmatica cu stejar pufos
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
91F0 Paduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor rauri (Ulmenion minoris)
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
92A0 Zavoaie cu Salix alba si Populus alba
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
92D0 Galerii ripariene si tufarisuri (Nerio-Tamaricetea si Securinegion tinctoriae)
Acest tip de habitat nu a fost identificat în zona de studiu, respectiv pe amplasamentul unde se propune a fi extins intravilanul prin PUG .
Mentionam ca pe cele 138,9 ha care se vor introduce in intravilanul localitatilor din cadrul Comunei Maliuc, NU s-au identificat tipurile de habitate enumerate mai sus ( făcând parte din SCI0065 „Delta Dunării “ ) .
Explicaţia lipsei habitatelor şi speciilor prioritare de interes conservativ din zona de intravilan a PUG-ului propus este activitatea antropică intensă care există în zonă prin cultivarea intensivă a terenurilor prin intermediul agriculturii convenţionale si păşunatul intensiv.
Raportând planul propus la distribuţia speciilor de interes conservativ la nivel european pentru care a fost declarată aria protejată de interes european ROSCI0065 Delta Dunarii au rezultat următoarele concluzii pe fiecare specie în parte:
Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE (tabel nr. 18)
Cod Specie Concluzii
1337 Castor fiber
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1355 Lutra lutra
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
2609 Mesocricetus newtoni
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1356 Mustela lutreola
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
2633 Mustela eversmannii
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1335 Spermophilus citellus
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
2635 Vormela peregusna
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE (tabel nr.19)
Cod Specie Concluzii
1188 Bombina bombina
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1220 Emys orbicularis
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1219 Testudo graeca
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1298 Vipera ursinii
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1993 Triturus dobrogicus
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
Specii de nevertebrate enumerate la art.4 din Directiva 2009/147/CE (tabel nr.20)
Cod Specie Concluzii
4056 Anisus vorticulus
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
4027 Arytrura musculus
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
4045 Coenagrion ornatum
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1082 Graphoderus bilineatus
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
4036 Leptidea morsei
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1060 Lycaena dispar
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1089 Morimus funereus
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1037 Ophiogomphus cecilia
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1084 Osmoderma eremita
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
4064 Theodoxus transversalis
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
Specii de plante enumerate la art.4 din Directiva 2009/147/CE (tabel nr.21)
Cod Specie Concluzii
1428 Marsilea quadrifolia
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
1516 Aldrovanda vesiculosa
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
2253 Centaurea jankae
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
2255 Centaurea pontica
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
4067 Echium russicum
În decursul observaţiilor efectuate în zonele care se introduce in intravilan propus specia nu a fost identificată ca fiind prezentă.Nu există probabilitatea ca această să fie prezentă în zonă având în vedere că în zonă nu există habitatele caracteristice speciei.
Raportand habitatele identificate pentru fiecare trup de teren intravilan care este inclus in situri Natura 2000 rezulta urmatoarea distributie:
Fig.14 habitatele identificate pe terenurile propuse a fi introduse in intravilan –Vulturu
Fig.15-16 habitatele identificate pe terenurile propuse a fi introduse in intravilan –Vulturu si Maliuc
Legenda :
R 3420 Pajiște ruderalizată – Pajisti vest-pontice de Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Cynodon dactylon si Poa angustifolia
R5309 Comunitati danubiene cu Phragmites australis si Schoenoplectus lacustris
R 5301Pajiste secundară – Comunități palustre cu Glyceria sp. R 5310 Pajiste secundară – Comunități daco-danubiene cu Carex sp Teren intravilan existent
Pentru habitatul R 5310 Pajiste secundară – Comunități daco-danubiene cu Carex sp. corespondenta in sistemele de clasificare la nivel European este urmatoarea :
Corespondențe:
NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.21 Large Carex beds PAL.HAB: 53.21 Large Carex beds
Rãspândire: Zona de câmpie și de deal din Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Moldova, Delta Dunãrii.
Stațiuni: Altitudine: 10–900 m. Clima: T = 10,5–60C; P = 350–750 mm. Relief: teren plan, pante usor înclinate, depresiuni cu exces de umiditate.
Substrat: depozite aluviale, nisipuri, argile. Soluri: gleiosoluri, cu reactie slab acidã, soluri gleice cu exces de umiditate.
Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense, acoperirea poate atinge 95–100%, iar înãțimea vegetației depãșește 100 cm. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia, C. acutiformis, C. gracilis, C. elata, C. rostrata, C. paniculata. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar, uneori, alãturi de aceste specii se mai gãsesc și: Ranunculus lingua, Senecio paludosa, Peucedanum palustre, Lythrum salicaria, Epilobium hirsutum. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm, dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava, Equisetum palustre, Rorippa sylvestris, Galium palustre, Lysimachia vulgaris, Lathyrus palustris, Eleocharis palustris, Lycopus europaeus, Alisma plantagoaquatica, Mentha aquatica, Alisma lanceolatum.
Valoare conservativã: moderatã. Compoziție floristicã: Specii edificatoare: Carex elata, C. rostrata, C. riparia, C. acutiformis, C. gracilis. Specii caracteristice: Carex elata, C. riparia, C. acutiformis. Alte specii importante: Phalaris arundinacea, Oenanthe silaifolia, Equisetum palustre, Galium palustre, Lysimachia vulgaris, Scutellaria galericulata, Senecio paludosus, Stachys palustris, Poa palustris, Lathyrus palustris, Peucedanum palustre, Phragmites australis, Eleocharis palustris, Lycopus europaeus, Alisma plantago-aquatica, Mentha aquatica, Ranunculus lingua, Cicuta virosa.
Rãspândire: Zona de câmpie și colinarã din Transilvania, Banat, Muntenia, Moldova, Dobrogea și Delta Dunãrii.
Suprafețe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni, crovuri, malul apelor, acolo unde apa este în exces tot timpul anului.
Stațiuni: Altitudine: 100–900 m. Clima: T = 10,5–60C; P = 350–700. Relief: terenuri plane și locuri foarte slab înclinate, însorite. Substrat: depozite aluviale, nisipuri, pietrisuri. Soluri: aluviosoluri, gleiosoluri.
Structura: Speciile dominante, înalte de 80–110 cm, realizeazã o acoperire de 70–85%. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans, G. plicata, Leersia oryzoides,
Phragmites australis, Iris pseudacorus, Schoenoplectus lacustris, Oenanthe aquatica, Carex acutiformis, C. riparia, Phalaris arundinacea, Stachys palustris, Lythrum salicaria, Typha latifolia, T. angustifolia, Juncus effusus, Rumex crispus.Etajul mijlociu este, de asemenea, bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica, Berula erecta, Sparganium neglectum, Alisma plantago-aquatica, Mentha aquatica, Veronica anagalisaquatica, Eleocharis palustris, Agrostis stolonifera, Bidens tripartipa. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior, uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre, Ranunculus repens, Potentilla reptans, Lysimachia nummularia, Trifolium repens, Lemna minor, L. trisulca etc.
Pentru habitatul : R 3420 Pajiște ruderalizată – Pajisti vest-pontice de Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Cynodon dactylon si Poa angustifolia Corespondente: NATURA 2000: – EMERALD: 34.9 Continental steppes CORINE: – PAL.HAB: 34.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970, Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan),Dobrogea, sudul Moldovei. Ocupã terenurile plane, dar si pantele usor înclinate. Suprafete: Reprezintã islazurile, de 500–600 ha, cu vegetatia degradatã. Statiuni: Altitudine: 100–250 m, în Subcarpatii Buzãului (Istrita) altitudinea creste la 500–600 m. Clima: T = 11–80C; P = 400–750 mm. Relief: teren plan, pante usor înclinate pânã la moderat înclinate, însorite si deficitare în umiditate în timpul verii. Roci: loess, roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Soluri: castanoziomuri, cernoziomuri, faeoziomuri. În luncile râurilor mari (Ialomita, Buzãu, Siret) aluviosoluri . Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o telinã discontinua, subtire si au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetatiei. La începutul verii, specia caracteristicã intrã în repaus si apare, masiv, Artemisia austriaca, plantã xerofilã, care se mentine pânã toamna. Printre aceste douã plante caracteristice si dominante mai apar: Cynodon dactylon, Festuca pseudovaina, F. valesiaca, Agropyron cristatum, Lolium perenne, Bromus tectorum, Medicago lupulina, M. minima, Poa angustifolia. Plantele însotitoare sunt numeroase si apartin vegetatiei initiale care a existat pe aceste terenuri.
Valoare conservativã: redusã.
Compozitie floristicã: Specii edificatoare:Artemisia austriaca, Cynodon dactylon, Poa bulbosa, Poa angustifolia. Specii caracteristice: Artemisia austriaca, Cynodon dactylon, Poa bulbosa, Poa angustifolia. Alte specii importante: Festuca valesiaca, F. pseudovina, Botriochloa ischaemum, Agropyron cristatum, Medicago falcata, M. lupulina, M. minima, Lotus corniculatus, Coronilla varia, Euphorbia nicaeensis,E. sequierana, Galium humifusum, Ceratocarpus arenarius.
Fig.19 - Imagine pajiste ruderalizata cu Cynodon dactylon, Poa bulbosa si Artemisia austriaca
Pentru habitatul R5309 Comunitati danubiene cu Phragmites australis si Schoenoplectus lacustris ( intalnit de-a lungul Dunarii ) corespondenta in sistemele de clasificare la nivel European este urmatoarea :
Fitocenozele dominate de Phragmites australis, cu înaltime de pâna la 3 m, au ca specii însotitoare: Schoenoplectus lacustris, Typha angustifolia, Glyceria maxima, Oenanthe aquatica, Alisma plantago-aquatica, Mentha aquatica, Stachys palustris, Iris pseudacorus, Rumex hydrolapathum, Ranunculus lingua, Butomus umbellatus, Carex acutiformis. În fitocenozele din stufarisuri se intercaleaza: Cladium mariscus, Acorus calamus.
Fig.20 – Comunitati danubiene cu Phragmites australis
Avifauna: Diversitatea elementelor faunistice este strâns corelată cu particularităţile
floristice şi asociaţiile fitocenologice (particularităţi de habitat), elementele de relief şi caracteristicile geologice precum şi microclimatul arealului.
Obiectivele monitorizarii avifaunei au avut drept scop:
Evaluarea diversității speciilor de păsări (compoziția specifică) Evaluarea populațiilor de păsări în raport cu aglomerările/fluctuațiile sezoniere (dinamica
sezonieră) Distribuția speciilor de păsări în zona de studiu în raport cu folosirea spațiului aerian şi a
habitatelor Evaluarea posibilului impact în raport cu dezvoltarea intravilanului comunei Maliuc și
propunerea unor măsuri de diminuare a impactului sau măsuri compensatorii: - Evaluarea posibilului impact asupra păsărilor prin schimbările produse în structura
habitatului (pierderea directă a habitatului/eliminarea din habitat). - Evaluarea gradului de deranj (evitarea habitatelor de hrănire, reproducere și
odihnă, scăderea numărului de indivizi etc.) asupra păsărilor prin implementarea PUG.
Migratia pasarilor, in conditii meteo normale se desfasoara la inaltimi (altitudini) cuprinse intre 400-1500 m. Aceasta inaltime poate fi diminuata in conditii meteo nefavorabile: ceata, nori, ploaie, vant etc. Din studiile de specialitate intocmite si monitorizarea efectuata s-a constatat ca pasarile migratoare evita sa zboare printre nori (de obicei se deplaseaza sub plafonul norilor). Cand este ceata migratia se realizeaza la altitudini mai mari. Altimetrele instalate pe pasari au
inregistrat o inaltime maxima de zbor de 2300 -2400 m - cand deplasarile se desfasurau pe cer senin, fiind putine pasarile care depaseau aceste cifre, ajungand la 3600 m. Pe vreme nefavorabila (ploaie, ceata, nori etc.) altitudinea de zbor variaza intr-o gama mult mai mare 50 – 1700 m, cele mai multe pasari deplasandu-se la inaltimi de aproximativ 700 m.
Viteza de zbor in migratie variaza de la o specie la alta si sunt influentate de conditiile meteo. Passeriformele urmarite prin radar au inregistrat o viteza medie de 9,2 m/s in conditii meteo optime si 6 ,8 m/s cand vizibilitatea era redusa. Atunci cand vantul bate in aceeasi directie cu directia de deplasare a pasarilor, viteza creste exponential (de ex. Nagatii pot atinge si 150 km/h, din care 70 km/h o reprezinta viteza proprie si diferenta (80 km/h o reprezinta viteza vantului), acesta fiind si motivul pentru care majoritatea pasarilor asteapta vantul prielnic pentru a se deplasa in migratie. De asemenea s-a constatat ca viteza de deplasare in migratia de primavara este mai mare decat cea inregistrata toamna.
Pasarile migreaza in grup sau solitar, ziua sau noaptea, pe specii, sexe sau varste (tabelul nr.22).
Gastele , pelicanii , cocorii Migreaza in grupuri mari asezate perfect din punct de
vedere aerodinamic
Deplasare diurna
Berzele Migreaza in grupuri mari , nu in formatii perfecte
Deplasare diurna
Graurii , pescarusii Migreaza in grupuri masive, neregulate, schimbandu-si
mereu forma
Deplasare diurna
Cele mai multe păsări din Europa iernează în Africa sau în Sudul Europei iar unele exemplare ajung chiar şi în Orientul Apropiat. Cele mai cunoscute trasee de migraţie europene sunt următoarele:
Ruta de migraţie Via Pontica, împreună cu ruta Trans Iberică reprezintă una dintre cele mai semnificative rute de migraţie din Europa. De-a lungul coastei Mării Negre şi a Dobrogei acum aproximativ 12,000 de ani a luat naştere străvechea cale de migraţie Via Pontica. Păsările care cuibăreau şi populau aproximativ jumătate din suprafaţa Europei folosesc această rută de migraţie. Studiile efectuate asupra migraţiei păsărilor diurne au demonstrat că începând cu luna august şi continuând în septembrie, de-a lungul Dobrogei şi a coastei Mării Negre trec în pasaj până la 300,000 de berze albe (Ciconia ciconia) ce reprezintă aproximativ 60% din populaţia europeană a acestei specii, până la 37, 228 de pelicani albi (Pelecanus onocrotalus), 4570 de berze negre (Ciconia nigra), aproximativ 30,660 de şorecari comuni (Buteo buteo), peste 23,000 de viespari (Pernis apivorus), 25,769 acvile tipătoare mici (Aquila pomarina), peste 3000 de şoimuleţi de seară (Falco vespertinus). Un număr semnificativ de specii periclitate pe plan mondial utilizează această rută de migraţie (Via Pontica): acvila de câmp (Aquila heliaca), cârstelul de câmp (Crex crex), pelicanul creţ (Pelecanus onocrotalus), acvila ţipătoare mare (Aquila clanga), vânturelul mic (Falco naumanni), eretele alb (Circus macrourus) şi altele. Pe lângă speciile de păsări mari aceeaşi rută este utilizată de sute de mii de paseriforme sau alte specii cu zbor activ. În total, aproximativ 379 specii de păsări pot fi întâlnite în Dobrogea şi de-a lungul coastei Mării Negre pe perioada migraţiei.
Exista unele locuri unde pasarile se concentreaza, formand un adevarat drum de pasaj. Astfel sunt unele trecatori ale muntilor, stramtori (Gibraltar, Bosfor), tarmuri marine (Rabaci), insule (Helgaland, Capri, Cipru) sau locuri extrem de favorabile pentru popas, ca Delta Dunarii, mlastinile Rokitno, Delta Nilului, Delta Volgai etc. Aici drumurile, parcurse intr-un front larg, cateodata de cateva sute de kilometri, se concentreaza pe o fasie ingusta, desfasurand in fata ochilor nostri imaginea unui pasaj zilnic de sute de mii de pasari.
Putem spune, cu drept cuvant, ca directia pasajului a fost determinata de asemenea puncte de trecere favorabile sau locuri de popas, care permit pasarilor migratoare un popas de cateva zile, fara pericol de concurenta la hrana.
Pozitia Deltei Dunarii si stramtorii Bosfor a determinat si aici concentrarea unor multiple drumuri de pasaj. Intr-adevar, pasarile din mai mult de jumatatea Europei nordice trec prin Delta Dunarii, iar drumurile de pasaj, in forma de front larg, din Europa nordica, sunt concentrate, ca
intr-o palnie uriasa, la Bosfor, ca sa se desfaca iarasi, dupa trecerea peste aceasta stramtoare, intr-o multime de drumuri, mai largi sau mai inguste.
Ornitologii cunosc aceste locuri. In asemenea regiuni-cheie sunt asezate statiunile ornitologice. Aici se prind si se ineleaza pasarile şi se prind de multe ori pasari inelate de alte statiuni, care, dupa masurare si cantarire sunt eliberate, comunicandu-se statiunilor de origine datele obtinute. In felul acesta s-a obtinut un material bogat de comparatie, care a ajutat la clarificarea multor probleme.
La noi in tara, o serie de specii sunt prezente de primavara pana toamna, asa numitii “oaspeti de vara”, care cuibaresc la noi; odata cu toamna, aceste specii incep migratia, deplasandu-se inspre sud, spre zona ecuatoriala, unde oferta trofica este relativ constanta tot timpul anului, sau in emisfera sudica. Alte specii sunt prezente la noi numai pe parcursul iernii. De regula, aceste specii cuibaresc in nord si venirea iernii le determina sa se deplaseze inspre sud in cautarea hranei, oprindu-se si la latitudinea la care se afla tara noastra.
Exista de asemenea specii al caror areal de cuibarire se suprapune cu cartierul de iernare, aceste specii fiind prezente in aceleasi zone pe tot parcursul anului. Unele specii sunt migratoare in adevaratul sens al cuvantului, adica intreaga populatie a acestora se deplaseaza sezonier in alta zona sau regiune geografica (sau in alta emisfera), altele fiind partial migratoare (unele exemplare raman in arealul de cuibarire, altele se deplaseaza in diverse zone geografice).
Cercetarile efectuate in tara noastra referitoare la drumurile de migratie ale pasarilor in aceasta regiune au constatat prezenta unei serii de drumuri de pasaj care din directia nord-est, vest, nord si nord est vin in front larg sau drum ingust, concentrandu-se ca intr-o palnie uriasa in Delta Dunarii, de unde se continua spre Bosfor raspandidu-se apoi din nou spre Asia si Africa. Principalele drumuri de migratie ce strabat tara noastra primavara si toamna sunt (Rudescu L.,1958 ):
Drumul est-elbic, adica ramura nordica a acestui drum, ce s-a desprins la nord de Satu-Mare si la sud de Munkacs, a inconjurat Carpatii prin valea Tisei, peste muntii Maramuresului si s-a indreptat inspre sud-est, pe langa Carpatii Orientali, deasupra vaii Siretului si Prutului, pana in Delta. Acest drum este frecventat de berze, gaste, garlite, rate, pasari rapitoare, prepelite si turturele si de cocori;
Drumul pontic, vechiul drum al lui Menzbier (1895), constatat si de Almasy (1898), apoi de Floricke (1918), in Delta, vine din nord, nord-est, aducand pasarile din Europa central-nordica si Rusia vestica. Acest drum este frecventat de gaste, garlite, rate, cocori, berze, grauri, porumbei, prepelite, dropii;
Drumul sarmatic vine din Rusia de sud-vest, pana peste Bosfor, in Asia-Mica. Acest drum se poate identifica cu vechiul drum Bosfor-Suez al lui Lucanus. El este frecventat de laride, limicole, gaste, rate, cocori, pelicani, dropii si spurcaci;
Drumul carpatic, venind din regiunea Carpatilor peste valea Ialomitei, muntii Dobrogei, pana la Lunca-Ciamurlia, Jurilovca, este frecventat mai ales de pasari cantatoare si pasari rapitoare, apoi de porumbei, potarnichi etc.;
Drumul pe tarmul Marii Negre, o ramificatie a drumului sarmatic, frecventat mai ales de laride, limicole (becatine, limoze) si pelicani;
Drumul sitarilor, venind din N-E spre S-V, in front larg, se raspandeste de la Luncavita pana spre padurea Letea din Delta Dunarii.
Primele trei din drumurile mentionate sunt principale, pe cand ultimele trei sunt drumuri secundare, de importanta locala.
Daca se compara aceste drumuri cu cele cunoscute din tarile vecine, se observa ca drumul pontic trece prin Rusia, fiind descoperit in secolul al XIX-lea de Menzbier, iar drumul sarmatic poate fi considerat ca ramura vestica a drumului Uralo-Caspic al lui Palmen, recunoscut si de Menzbier.
Comparand drumurile cocorilor din Delta, cu cele din restul Europei, se constata ca populatiile de cocori din doua drumuri principale euroasiatice, trec prin Delta Dunarii, si anume: drumul sarmatic si o parte a drumului uralo-volgo-caspic, iar prin vestul tarii, drumul est-elbic, modificat ca directie, peste Marea Adriatica, deoarece cocorii zboara usor peste intinderi mari de ape (mari), munti inalti si alte obstacole, pe care, de exemplu, berzele le evita.
Fig.22 – rute de migratie in Dobrogea (stanga – migratia de toamna, dreapta migratia de primavara)
Primavara drumurile prin Delta se schimba in sensul ca drumul sarmatic se concentreaza mai mult spre tarmul Marii Negre si peste Marea Neagra (Insula Serpilor, Crimeea), fara insa a pierde si ramura ce trece prin Republica Moldoveneasca, iar drumul sitarilor lipseste cu desavarsire, ultimii sitari estici trecand prin padurile Luncavita- Babadag, spre nord. In Delta nu sosesc sitari primavara. Drumurile celelalte raman oarecum aceleasi. Este mai mult ca sigur, ca vadita grabire a reintoarcerii pasarilor a produs aceasta mica schimbare a infatisarii pasajului, primavara.
Ca si la descrierea generala a fenomenelor de migratie, facuta in capitolele premergatoare, aceasta descriere a drumurilor de pasaj nu trebuie considerata rigid si formal. Exista aici, ca in general in problema migratiei pasarilor, o serie de exceptii, provocate mai ales de doua fenomene principale:
- Regimul hidrografic al Dunarii. - Situatia climatica a anului respectiv.
Daca, de exemplu, Dunarea a inceput sa creasca inca din timpul iernii si ofera pasarilor de apa posibilitati de trai si de repaus in lunca, atunci pasajul se imparte cam in regiunea lacurilor din sudul Constantei si o mare parte a pasarilor de apa invadeaza regiunea inundabila a Dunarii, de la Calafat pana in Insula Brailei. Acelasi lucru se poate intampla si toamna, daca apele sunt mari.
De interes pentru zona Dobrogei sunt urmatoarele rute:
- Drumul sarmatic vine din Rusia de sud-vest, pana peste Bosfor, in Asia-Mica. Acest drum se poate identifica cu vechiul drum Bosfor-Suez al lui Lucanus. El este frecventat de laride, limicole, gaste, rate, cocori, pelicani, dropii si spurcaci;
- Drumul pe tarmul Marii Negre, o ramificatie a drumului sarmatic, frecventat mai ales de laride, limicole (becatine,limoze) si pelicani;
- Drumul pontic, vechiul drum al lui Menzbier (1895), constatat si de Almasy (1898), apoi de Floricke (1918), in Delta, vine din nord, nord-est, aducand pasarile din Europa central-nordica si Rusia vestica. Acest drum este frecventat de gaste, garlite, rate, cocori, berze, grauri, porumbei, prepelite, dropii;
- Drumul sitarilor, venind din N-E spre S-V, in front larg, se raspandeste de la Luncavita pana spre padurea Letea din Delta Dunarii.
Pentru aceste specii de păsări migratoare s-au implementat şi utilizat metode diferite de monitorizare care să poată reda toate particularităţile de pasaj (direcţii de deplasare, culoare de migraţie, comportament etc.). Principala metodă de lucru utilizată a fost cea a punctelor fixe deoarece această metodă poate asigura colectarea de date ce permit stabilirea dinamicilor migraţionale.
În acest sens au fost alese puncte cheie in fiecare localitate componenta a comunei –cu precadere in zonele care se introduce in intravilan , care să acopere întreaga zonă de studiu în vederea identificării direcţiilor şi culoarelor de pasaj preferate de speciile de păsări. Perioadele de monitorizare au fost astfel selectate încât să surprindă perioadele de vârf al migraţiei în vederea stabilirii importanţei eventualelor rute de migraţie ce traversează zona de studiu. În figura de mai jos se poate observa dinamica migraţiei pe teritoriul Dobrogei, dinamică ce relevă faptul că amplasamentul UAT MALIUC este situat între principalele rute de migraţie (linii roşii), fapt susţinut şi de numărul foarte redus de păsări observate în perioadele de migraţie (mai puţin de 100 de exemplare), număr ce pentru perioada migraţiei este extrem de mic comparativ cu rutele principale unde se pot observa peste 1000 de exemplare şi care demonstrează că zona de sudiu nu are importanţă din punct de vedere al migraţiei .
Fig.23 – Dinamica migraţiei în Dobrogea
Ca urmare a monitorizării efectuate s-au identificat 106 specii de păsări în zona de studiu – tabel nr. 23 .
104 Pelicanul cret Pelecanus crispus x z SPA Delta Dunarii si
Complexul Razim-Sinoe
105 Cormoran mare Phalacrocorax carbo xx s , z
106 Cormoran mic Phalacrocorax pygmeus xx s , z
Legenda : x – specii prezente in zona xx – specii cu prezenta buna in zona s – specii identificate stand pe teren , tufarisuri, copaci, stalpi z- specii identificate in zbor sz – specii migratoare
Din cele 106 specii de pasari identificate in urma monitorizarii , 50 specii se regasesc pe formularul standard Natura 2000 pentru situl ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe .
Fig. 24- imagine barza ( Ciconia ciconia ) pe teren propus a fi introdus in intravilan Ilganii de Sus
Dintre pasarile rapitoare care ierneaza in zona studiata s-au identificat 15 specii , din care 7 se regasesc in Anexa II a Directivei Pasari (tabelul nr. 24) .
Nr. crt.
Denumire stiintifica Denumire populara
1 Accipiter gentilis Uliu porumbar
2 Accipiter nisus Uliu pasarar
3 Buteo buteo Sorecar comun
4 Buteo rufinus Sorecar mare
5 Buteo lagopus Sorecar incaltat
6 Circus aeruginosus
Erete de stuf
7 Circus cyaneus Erete vanat
8 Circus gallicus serpar
9 Falco columbarius Soim de iarna
10 Falco tinnunculus Vanturel rosu
11 Falco subbuteo Soimul randunelelor
12 Falco cherrug Soim dunarean
13 Falco vespertinus Vanturel de seara
14 Falco peregrinus Soim calator
15 Accipiter brevipes Uliul cu picioare scurte
Pasari cuibaritoare in zona monitorizata : perioada de cuibarit variaza in functie de specie ( de la 10 zile – turturica pana la 28 zile vanturelul rosu ) . Pentru identificarea speciilor cuibaritoare s-a utilizat metoda transectelor combinata cu metoda punctului fix.
Au fost identificate 15 specii de pasari cuibaritoare ( tabelul nr. 25) , dintre care trei sunt nominalizate in Anexa nr.3 a OUG nr. 57/2007 si Anexa nr. 4B a OUG nr. 57/2007 .
Concluzie : analiza spectrului avifaunistic a condus la urmatoarele date cantitative : 106 specii din care 15 specii rapitoare , 40 specii migratoare , 34 specii care ierneaza si 17 specii cuibaritoare .
ALTE SPECII DE FAUNA OBSERVATE IN ZONA DE STUDIU Amfibieni - in zona luciurilor de apa si a zonelor mlastinoase s-au identificat urmatoarele
specii : broasca raioasa verde ( Bufo viridis ) – 25 exemplare ,brotacel ( Hyla arborea ) -32 exemplare , broasca mica de lac ( Rana esculenta ) – 55 exemplare si broasca mare de lac ( Rana ridibunda ) -31 exemplare .
Reptile – s-au identificat 18 exemplare de guster ( Lacerta viridis) si 22 exemplare de soparla cenusie ( Lacerta agilis ) in zona de pasune , sarpele de apa ( Natrix tesselata ) – 18 exemplare si sarpe de casa ( Natrix natrix ) - 13 exemplare .
Mamifere - În cazul speciilor de mamifere, ca urmare a analizei probelor directe (observarea unor exemplare) şi indirecte (precum identificarea vizuinilor, a urmelor, ingluviilor şi/sau excrementelor) au fost identificate urmatoarele specii : soarecele de camp (Microtus arvalis), cartita ( Talpa europaea), ariciul ( Erinaceus concolor ), iepurele de câmp (Lepus europaeus) , mistretul ( Sus scrofa ) şi vulpea roşcată (Canis vulpes). În ceea ce priveste soarecele de camp (Microtus arvalis) si ariciul ( Erinaceus concolor ), acestea au o distributie mai mare in cadrul zonelor cu terenuri agricole, fiind mult mai restrans, aproape inexistent, in zonele de pasune, cu efective stabile si distributie uniforma. Referitor la iepurele de câmp (Lepus europaeus) , mistretul ( Sus scrofa )si vulpea roscată (Canis vulpes) aceste specii sunt
prezente atât în habitatele agricole, cât si cele de păsune, fiind interconectate datorită relatiei de tip pradă – prădător. În acelasi timp, aceste specii nu sunt deranjate de vecinătatea zonelor antropizate, astfel că distributia lor, inclusiv în zone cu terenuri agricole (care reprezintă doar zone de hrănire pentru aceste specii) este relativ uniformă si stabilă.
Chiroptere – utilizeaza ocazional habitatele existente in intravilanul comunei Maliuc ( pajisti stepice seminaturale ,terenuri agricole ,habitate ruderale ) . Nu au fost identificate pesteri, iar fondul forestier adiacent intravilanelor localitatilor UAT Maliuc sunt paduri tinere, care nu ofera conditii de iernat – adaposturi ).
In urma monitorizarii activitaii chiropterelor în zona se constata o slaba prezenta a speciilor.
Culoare de zbor, traversare specifice liliecilor sunt prezente in zona cu zavoaie si siruri de arbori de pe malul Dunarii .
Zona studiata ( zonele incluse in intravilan ) în general poate fi caracterizata cu o activitate redusa a liliecilor – liliacul de amurg ( Nyctalus noctula ) – 18 exemplare , liliacul pitic ( Pipistrellus pipistrellus ) – 23 exemplare,liliacul pitic al lui Kuhl ( Pipistrellus kuhlii )-15 exemplare, liliacul cu aripi late ( Eptesicus serotinus ) – 17 exemplare datorita lipsei adaposturilor ( adaposturilor naturale) .
Nevertebratele
Insectele – identificate in zona de intravilan apartin urmatoarelor ordine de insecte terestre: Lepidoptera ( fluturi), Hymenoptera ( albine, bondari, viespi, bondari, furnici ) , Diptera ( muste si tantari ) , Odonata ( libelule ), Orthoptera ( lacuste, cosasi ) , Caleoptera ( gandaci ) , Heteroptera ( plosnite ) .
Din monitorizarea efectuata in zona de implementare PUG nu s-au identificat specii de insecte care sa fie incluse pe anexele Directivei 92/43/CEE .
Fauna de insecte a zonei este deosebit de bogata în special datorita caracteristicilor habitatului cu ierburi semiînalte (30-40 cm), unde domina populatiile de orthoptere (lăcuste, cosaşi), alături de specii comune – Sthenobotrus sp., Oedalus decorus, Oedipoda germanica, Oedipoda caerulescens, Acrida hungarica, calliptamus italicus. Calliptamus barbarous, Gryllus desertus, Oecanthus pellucens, Poecillimon sp., Tettigonia viridissima, Decticus albifrons, Decticus verrucivorus.
Coleopterele sunt reprezentate prin specii comune fiind prezente atât în zonele de margini a terenurilor agricole, în vegetatia ierboasa înaltă, identificându-se exemplare de Anisoplia austriaca si Anisoplia lata (cărăbuşei ai cerealelor, Malachius bipustulatus, Mylabris sp., Rhagonichia fulva, Plagionotus arcuatus, Chlorophorus varius (croitori).
Lepidoptere : dintre fluturii de zi s-au identificat speciile Pieris brassicae ( fluturi de varza), Vanessa cardui (fluturele de scaieti), Pontia daplidice(albinita rapitei), Melanargia galathea (frumosul alb), Vanessa atalantai (amiralul roşu).
Plantele segetale si cele care cresc la marginea culturilor atrag speciile de himenoptere ( albine domestice , albine solitare – Halictidae , viespi – Scolia hirta , Vespa germanica ) . Dintre speciile daunatoare s-a identificat Cephus pygmaeus ( viespea paiului ) .
Heteropterele ( plosnitele ) sunt nelipsite din culturile de cereale paioase ( Eurygaster intergriceps, Aelia rostrata , Aelia acuminata , Eurygaster maura ) .
Miriapodele – sunt reprezentate de specii detritivore ( diplopodele – Blanjulus si Julus ) si de chilopode ( Scolopendra cingulata – caraiac si Lithobius – urechelnite comune ) .
Gasteropodele ( melci ) – au fost identificati melci cu cochilie ( Cernuella virgata, Helicella obvia, Helix lucorum ) sau fara cochilie ( Limax cinereus , Limax flavus ) . Toate aceste specii au o larga raspandire in Dobrogea continentala si sunt tolerante la impactul antropic .
B.3. Descrierea functiilor ecologice ale speciilor si habitatelor de interes comunitar afectate si a relatiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar invecinate si distributia acestora
Flora:
Sub raportul vegetaţiei, teritoriul comunei Maliuc se înscrie în zona de silvostepă caracterizată prin apariţia unor păduri izolate, care cuprind suprafeţe limitate şi pajişti relativ restrânse, cea mai mare parte a silvostepei fiind cultivată. Acoperirea islazurilor este destul de slabă, vegetaţia dezvoltându-se în special primăvara şi în prima luna a verii când umiditatea solului este favorabilă. Vegetaţia azonală este reprezentată de vegetaţia luncilor şi bălţilor, care pătrunde tentacular în toate zonele amintite. Vegetaţia lemnoasa, cele mai răspândite sunt: salcia, plopul alb. Pe grindurile mai zvântate, unde apa freatica este mai adâncă, apar şi specii mai puţin iubitoare de umezeală, ca: stejarul,ulmul etc. Cele mai întinse areale cu vegetaţie de luncă se întâlnesc in Delta Dunării. Flora identificata pe teritoriul administrativ al comunei Pardina este comuna cu flora Deltei Dunarii. Flora terestră este reprezentată majoritar de plante caracteristice zonei de stepă şi silvostepă, mezofile, xerofile sau hidrofile. În lunca Dunării se întâlnesc atât specii comune cât şi specii ocrotite (Nuphar sp., Nymphea sp.). Vegetaţia de pajişti a suferit un proces intens de ruderalizare ca urmare a păşunatului, cu sărăcirea în specii furajere valoroase. În acest sens, recomandarea este ca pajiştile, care ocupă suprafeţe mari, să fie judicios folosite, permiţând refacerea lor naturală prin parcelare şi limitarea păşunatului.
Habitate prezente in situl ROSCI0065 Delta Dunarii , descrierea functiilor ecologice si relatia cu intravilanul UAT Maliuc :
Habitatele naturale de interes comunitar pentru a caror conservare a fost necesara desemnarea sitului de importanta comunitara - ROSCI0065 Delta Dunarii, conform fromularului standard NATURA 2000 sunt: 3160 - Lacuri distrofice si iazuri
Raspandire: Bazine acvatice cu ape statatoare sau lin curgatoare din sud-vestul tarii, Lunca si Delta Dunarii, Moldova, in luncile Siretului si Prutului. Statiuni: In bazine acvatice cu apa permanenta.
Structura: Stratul natant este alcatuit din Nymphaea alba, Trapa natans, Nymphoides peltata, Potamogeton natans. Se dezvolta in ape putin profunde (0,5–2 m), cu continut redus de substante nutritive si reactie neutra sau adesea alcalina (pH = 7,5–8). Ocupau suprafete intinse in baltile Dunarii, inainte de desecare. In prezent, cele mai reprezentative fitocenoze se gasesc in Delta Dunarii, unde ocupa suprafete relativ mari. Stratul natant este insotit frecvent
de speciile aliantei Lemnion minoris. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum, Ceratophyllum demersum, Potamogeton crispus, P. pectinatus.
Compozitie floristica: Specii edificatoare: Potamogeton natans, Nuphar luteum, Nymphaea alba, Nymphoides peltata, Trapa natans. Specii caracteristice: Nymphaea alba, Nuphar luteum, Nymphoides peltata. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Potamogeton crispus, P. pectinatus, Hippuris vulgaris, Elodea canadensis. La suprafata apei plutesc speciile caracteristice aliantei Lemnion, cum sunt: Lemna minor, Wolffia arrhiza, Spirodela polyrhiza precum si pteridofitele: Azolla caroliniana, Salvinia natans, Marsilea quadrifolia. Prin indiguirea Dunarii si asanarea baltilor din lunca fluviului, vegetatia acvatica din zona s-a diminuat foarte mult, iar unele specii au disparut aproape complet. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
6120 * - Pajiști calcaroase pe nisipuri xerice ; pajiști xerofile calcaroase pe nisip Acest habitat se întâlneşte doar în regiunea continentală (pe nisipurile sau solurile
nisipoase din Oltenia şi sudul Moldovei), deosebindu-se floristic de celelalte habitate psamofile din România, fie panonice (2340, 6260) sau costiere (2110, 2130). Deoarece subspecia F. beckeri subsp. beckeri nu este prezentă în România şi întrucât au fost deja descrise două asociaţii pe baza subspeciilor polesica şi arenicola, cenotaxonul Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 a devenit un nomen ambiguum şi nu a fost folosit ca referinţă cenotaxonomică.
Acest tip de habitat apare în asociere cu complexe de dune necostiere. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 7210 * - Mlastini calcaroase cu Cladium mariscus
Raspandire: Comunitati dense de Cladium mariscus din zone lacustre colonizate de plante, din terenuri abandonate (necultivate) sau pajisti umede aflate in stadii succesionale ulterioare exploatarii lor extensive, aflate in contact cu tipuri de vegetatie din Caricion davallianae sau cu alte specii de Phragmition [Cladietum marisci (Allorge 922) Zobrist 1935].
Plante: Cladium mariscus. In contact cu mlastini alkaline,dar si cu mlastini acide, pajisti umede exploatate extensiv si alte stufarisuri si rogozisuri inalte. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
91F0 - Paduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor rauri (Ulmenion minoris) Paduri din specii cu lemn de esenta tare situate in albia majora a raurilor, expuse regulat inundatiilor in perioda cresterii nivelului apei, sau in zone joase, expuse inundatiilor provocate de inaltarea apei freatice. Aceste paduri se dezvolta pe depozite aluviale recente. Solul poate fi bine drenat intre inundatii sau poate ramane ud. Ca urmare a regimului hidric specific, speciile lemnoase dominante apartin genurilor Fraxinus, Ulmus sau Quercus. Subarboretul este bine dezvoltat.
Plante: Quercus robur, Ulmus laevis, U. minor, U. glabra, Fraxinus excelsior, F. angustifolia, Populus nigra, P. canescens, P. tremula, Alnus glutinosa, Prunus padus, Humulus lupulus, Vitis vinifera subsp. sylvestris, Tamus communis, Hedera helix, Phalaris arundinacea, Corydalis solida, Gagea lutea, Ribes rubrum.
Aceste paduri formeaza mozaicuri cu paduri pioniere sau climax din specii cu lemn de esenta moale, in zonele joase ale luncilor raurilor; ele se pot dezvolta si din paduri aluviale de specii cu lemn de esenta tare. Acest tip de habitat apare adesea in conjunctie cu paduri de anin si frasin. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 92D0 - Galerii ripariene si tufarisuri (Nerio-Tamaricetea si Securinegion tinctoriae)
Galerii arborescente si tufarisuri de catina rosie, oleandru si mielarea, precum si formatiuni lemnoase mai scunde, situate de-a lungul apelor curgatoare permanente sau temporare si din zonele umede ale etajului termo-mediteranean si din sud-vestul Peninsulei Iberice, precum si din statiunile cele mai higromorfe ale zonelor saharomediteraneana si saharo-sindiana. Includ formatiuni de Tamarix smyrnensis (T. ramossissima) de pe malurile apelor curgatoare si din statiunile de coasta ale regiunilor pontice si stepice din vestul Eurasiei.
Formatiunile cu Tamarix africana nu vor fi luate in considerare. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apa de mare Bancurile de nisip sunt forme topografice inaltate, alungite, rotunjite sau neregulate, permanent submerse si predominant inconjurate de ape mai adanci. Acestea constau in principal din sedimente nisipoase, insa depozite cu granulometrie mai mare, incluzand prundis si galeti, sau cu granulometrie mai mica, incluzand mal, pot fi de asemenea prezente pe un banc de nisip. Bancurile, pe care sedimentele nisipoase sunt dispuse intr-un strat deasupra substratului dur, sunt clasificate drept bancuri de nisip, daca bioturile asociate depind mai curand de nisip decat de substratul dur de dedesubt.“Permanent submerse la mica adancime” inseamna ca deasupra unui banc de nisip adancimea apei depaseste rareori 20 m sub nivelul hidrografic zero. Bancurile de nisip se pot insa extinde mai jos de 20 m sub
nivelul hidrografic zero. De aceea, poate fi adecvata includerea unor astfel de zone mai adanci, care fac parte din formatiunea caracteristica a bancului si care gazduiesc biocenozele sale specifice.
Plante: Zostera sp., Potamogeton spp., Ruppia spp., Zannichellia spp., carofite. Pe multe bancuri de nisip nu cresc macrofite.
Bancurile de nisip pot fi intalnite in asociere cu“suprafete de mal si nisip neacoperite de apa marii la maree joasa” si “recife”.
In sectorul romanesc al Marii Negre, acest habitat se intalneste sub urmatoareleforme: Nisipuri fine, curate sau usor maloase, cu pajisti de Zostera, ce constituie prelungirea submarina a plajei de nisip fin, fiind in contact direct cu zona mediolitorala de spargere a valurilor. Zostera marina, Z. noltii si Zannichellia pedicellata formeaza pajisti submarine monospecifice sau mixte in golfuri adapostite, acolo unde stabilitatea sedimentara duce la o depunere slaba de mal. Nisipuri medii sub forma de dune submarine, cu granulatie medie, care, sub actiunea curentilor puternici si a valurilor, formeaza bancuri submerse (dune hidraulice) paralele cu tarmul. Prin acumularea in timp a nisipului, aceste bancuri pot deveni emerse, constituind insule miscatoare sau bare de nisip permanente (de exemplu, insula Sacalin din fata gurii Sf. Gheorghe). Nisipuri fine de mica adancime, amestecate cu resturi de cochilii si pietricele, dispuse de la tarm pana la izobata de 3-4 m. Acest facies este prezent de la gurile Dunarii si pana la Constanta, adapostind biocenoze de nisipuri fine cu Lentidium mediterraneum. Nisipuri bine calibrate, dispuse de la 3-4 m pana la 20 m adancime. Acestea sunt mai slab reprezentate sau chiar lipsesc la nord de Capul Midia, deoarece aici fundurile maloase se instaleaza de la adancimi foarte mici (5-6 m). Speciile caracteristice sunt bivalvele Chamelea gallina, Donax trunculus, Cerastoderma glaucum, Tellina tenuis, Anadara inaequivalvis, Lentidium mediterraneum si Mya arenaria, crustaceii Crangon crangon, Polybius vernalis, Diogenes pugilator, Upogebia pusilla si pestii Gymnammodytes cicerelus, Trachinus draco, Uranoscopus scaber, Callionymus sp., Pomatoschistus sp., Pegusa lascaris. Nisipuri grosiere si pietrisuri marunte batute de valuri se intalnesc in micile golfuri ale coastelor stancoase naturale expuse si nu depasesc cateva zeci de centimetri adancime. Se prezinta sub forma unor plaje submerse foarte inguste, formate din nisip grosier si pietris provenit din degradarea rocii, remaniate in continuu de valuri. Galeti infralitorali se intalnesc pe alocuri, de-a lungul coastelor stancoase naturale expuse, intre adancimile de 0,5 si 2,5 m. Astfel de plaje submerse sunt partial acoperite cu pietre rotunde si aplatizate (galeti), de obicei calcaroase, albe, modelate de valuri. Apar numai in zonele cu un hidrodinamism puternic si sunt populati de crustacee izopode, amfipode si de crabul Xantho poressa. „Camca” de la gurile Dunarii se intalneste in zonele adapostite, de mica adancime, pe tarmul Deltei Dunarii. Camcaua este o suspensie densa de detritus vegetal de origine continentala, formata mai ales din resturi de stuf (Phragmites) maruntite. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
1210 - Vegetatie anuala de-a lungul liniei tarmului Formatiuni de plante anuale sau anuale si perene, ocupand depozite de material grosier
adus de curentii marini si pietrisuri bogate in materie organica azotata (Cakiletea maritimae p.p.). Plante: Cakile maritima, Salsola kali, Atriplex spp., Polygonum spp., Euphorbia peplis, Elymus repens, Potentilla anserina si, in special in formatiunile mediteraneene, Glaucium flavum, Euphorbia paralias, Eryngium maritimum. La Marea Neagra acest habitat include comunitati cu Cakile maritima si Argusia (Tournefortia) sibirica.
Siturile propuse pentru acest habitat pot include comunitati de Cakiletea maritimae dezvoltate pe pietris sau pe substrate mixte de pietris si nisip (aceste amestecuri fiind adesea foarte dinamice si variabile), insa astfel de tipuri de vegetatie, dezvoltate pe plaje pur nisipoase, ar trebui considerate, dupa caz, ca parte a habitatului 2110 (dune mobile embrionare). Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
1310 - Comunitati cu salicornia si alte specii anuale care colonizeaza terenurile umede si nisipoase
Formatiuni compuse mai ales sau predominant din specii anuale, in special Chenopodiaceae, din genul Salicornia sau graminee, care colonizeaza portiunile maloase sau nisipoase, periodic inundate, ale mlastinilor saraturate marine sau interioare. Thero-Salicornietea, Frankenietea pulverulentae, Saginetea maritimae. Subtipuri: – Pajisti de branca (Thero-Salicornietalia): specii anuale (Salicornia spp.), ghirin (Suaeda maritima), sau uneori saricica (Salsola spp.). Formatiuni ce colonizeaza zonele maloase, periodic inundate, ale mlastinilor saraturate costiere si bazinele saraturate continentale. – Comunitati central eurasiatice de Crypsis: formatiuni deschise de graminee anuale din genul Crypsis (Heleochloa), pe soluri de tip solonchak, ce colonizeaza zonele maloase in curs de uscare ale depresiunilor umede ale stepelor si mlastinilor saraturate din Eurasia, din regiunea Panonica pana in Extremul Orient. Plante: Salicornia spp., Suaeda maritime, Crypsis spp., Cyperus pannonicus, Spergularia media, S. marina, Salicornia spp., Lepidium latifolium, Chenopodium spp., Atriplex spp., Dianthus guttatus, Artemisia santonicum. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 1410 - Pajisti saraturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi)
Diverse comunitati mediteraneene si vest-pontice (Marea Neagra) de Juncetalia maritimi. Subtipuri: – mlastini saraturate de pipirig inalt, dominate de Juncus maritimus si/sau J.
acutus; – mlastini saraturate de pipirig scund, rogoz si trifoi (Juncion maritimi) si pajisti umede din spatele litoralului, bogate in specii de plante anuale si inleguminoase (Trifolion squamosi); – pajisti mediteraneene halo-psamofile (Plantaginion crassifoliae).
Hordeum nodosum, H. maritimum, Trifolium squamosum, T. michelianum, Carex divisa, Ranunculus ophioglossifolius, Plantago crassifolia, Blackstonia imperfoliata, Orchis coriophora subsp. Fragrans. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
1530 * - Pajisti si mlastini saraturate panonice si ponto-sarmatice Stepe, depresiuni, lacuri superficiale si mlastini saraturate panonice si pontosarmatice,
care sunt influentate in mare masura de un climat panonic cu temperature extreme si ariditate estivala. Imbogatirea in saruri a solului se datoreaza evaporarii intense a apei freatice in timpul verii. Aceste tipuri de habitate au origine partial naturala si partial determinata de influenta distincta a pasunatului bovinelor. Vegetatia halofitica consta in comunitati de plante din depresiuni si stepe saraturate uscate, pajisti saraturate umede, si comunitati de plante anuale din lacurile sarate, periodic inundate, cu zonare tipica.
Plante: Artemisia santonicum, Lepidium crassifolium, Puccinellia peisonis, Aster tripolium, Salicornia prostrata, Camphorosma annua, Plantago tenuiflora, Juncus gerardii, Plantago maritima, Cyperus pannonicus, Pholiurus pannonicus, Festuca pseudovina, Achillea collina, Artemisia pontica, Puccinellia limosa, Scorzonera cana, Petrosimonia triandra, Peucedanum officinale, Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Aeluropus littoralis, Limonium meyeri, L. gmelini, Nitraria schoberi, Carex distans, C. divisa, Taraxacum bessarabicum, Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica, Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon, Ranunculus sardous, Agropyron elongatum, Halimione verrucifera (syn. Obione verrucifera), Lepidium latifolium, Leuzea altaica (syn. L. salina), Iris halophila, Triglochin maritima, Hordeum hystrix, Aster sedifolius, Scorzonera austriaca var. mucronata, Festuca arundinacea subsp. orientalis. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 2110 - Dune mobile embrionare (in formare)
Formatiuni costiere reprezentand primele stadii ale formarii dunelor, constituite de ondulatii sau suprafete de nisip inaltate ale plajei superioare, sau de o bordura situata inspre mare la baza dunelor inalte. Plante: Elymus farctus (Agropyron junceum), Leymus sabulosus, Sporobolus pungens, Euphorbia peplis, Medicago marina, Eryngium maritimum. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
2130 * - Dune fixate cu vegetatie herbacee perena (dune gri) Dune fixate, stabilizate si colonizate de pajisti mai mult sau mai putin inchise, formate din
specii perene, si de tapete de licheni si muschi, de pe coastele Atlanticului (si Canalul Manecii) intre Stramtoarea Gibraltar si Capul Blanc Nez, si tarmul Marii Nordului si al Marii Baltice. Dune similare apar si de-a lungul coastelor Marii Negre. Subtipuri: – Dune fixate pontice – dune fixate de pe coastele Marii Negre.
Vegetatia poate fi reprezentata de pajisti inchise, de pajisti deschise formate din specii anuale, sau poate fi dominata de muschi si licheni; continutul de calcar (Ca2+) poate varia foarte mult si in general se reduce odata cu varsta si desfasurarea succesiunii spre sistemele de dune brune (dune cu lande).
Plante: Bromus hordeaceus, Carex colchica, Cerastium spp., Galium verum, Gentiana cruciata, Koeleria spp., Myosotis ramosissima, Ononis repens, Silene conica, S. otites, Trifolium scabrum; Muschi - Tortula ruraliformis; Licheni - Cladonia spp. Tufarisurile de dune si depresiunile umede interdunale cu vegetatie distincta formeaza complexe strans legate cu dunele gri lipsite de vegetatie lemnoasa. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
2160 - Dune cu Hippophae rhamnoides Formatiuni de catina alba ce constituie un stadiu premergator colonizarii forestiere in
depresiuni interdunale, atat uscate cat si umede. Plante: Hippophaë rhamnoides. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 2190 - Depresiuni umede intradunale Depresiuni umede ale sistemelor dunale. Depresiunile umede interdunale sunt habitate specializate si bogate in specii, fiind amenintate de scaderea nivelului panzei freatice.
Subtipuri: – Balti interdunale (Charetum tomentosae, Elodeetum canadensis, Hippuridetum vulgaris, Hottonietum palustris, Potametum pectinati): comunitati acvatice ale ochiurilor de apa dulce interdunale permanente. – Pajisti pioniere interdunale (Juncenion bufonii p.p.: Gentiano-Erythraeetum littoralis, Hydrocotylo- Baldellion): formatiuni pioniere de nisipuri umede si margini de balti interdunale, pe soluri cu salinitate scazuta. – Mlastini interdunale: formatiuni mlastinoase calcifile si, ocazional, acidofile, adesea invadate de salcia taratoare, ocupand partile cele mai umede ale depresiunilor interdunale. – Pajisti interdunale: pajisti umede si desisuri de pipirig ale depresiunilor interdunale, adesea cu salcii taratoare (Salix rosmarinifolia). – Stufarisuri si rogozisuri de depresiuni interdunale: stufarisuri si comunitati de rogozuri inalte ale depresiunilor interdunale. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
3130 - Ape statatoare oligotrofe pana la mezotrofe cu vegetatie din Littorelletea uniflorae si/sau Isoëto-Nanojuncetea - vegetatie scunda perena, acvatica pana la amfibie, oligotrofa pana la mezotrofa, a malurilor lacurilor, iazurilor si baltilor, si a zonei ecotonale apa – uscat apartinand ordinului Littorelletalia uniflorae. - vegetatie scunda anuala, amfibie, pioniera, a zonei ecotonale cu uscatul de la marginea lacurilor, baltilor si iazurilor, cu soluri sarace in nutrienti, sau care creste in timpul uscarii periodice a acestor ape statatoare: clasa Isoëto-Nanojuncetea.
Aceste doua unitati pot creste impreuna in stransa asociere sau separat. Speciile caracteristice de plante sunt in general efemerofite pitice. Plante: Littorella uniflora, Luronium natans, Juncus bulbosus subsp. bulbosus, Eleocharis acicularis, Sparganium minimum, Lindernia procumbens, Elatine spp., Eleocharis ovata, Cyperus fuscus, C. flavescens, C. michelianus, Limosella aquatica, Schoenoplectus supinus, Scirpus setaceus, Juncus bufonius, Centaurium pulchellum, Centunculus minimus.
Acest tip de habitat s-ar putea dezvolta, de asemenea, in depresiuni umede interdunale. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetatie tip Magnopotamion sau Hydrocharition
Lacuri si iazuri cu ape de culoare gri inchis catre albastru-verzui, mai mult sau mai putin tulburi, in mod special bogate in baze dizolvate (pH de obicei > 7), cu comunitati din Hydrocharition ce plutesc liber la suprafata sau, in ape adanci, deschise, cu asociatii de broscarita (Magnopotamion). Plante: Hydrocharition - Lemna spp., Spirodela spp., Wolffia spp., Hydrocharis morsus-ranae, Stratiotes aloides, Utricularia australis, U. vulgaris, Aldrovanda vesiculosa, ferigi (Azolla), Hepaticae (Riccia spp., Ricciocarpus spp.), Magnopotamion - Potamogeton lucens, P. perfoliatus. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 3260 - Cursuri de apa din zonele de campie, pana la cele montane, cu vegetatie din Ranunculion fluitantis si Callitricho-Batrachion
Cursuri de apa din zona de campie pana in etajul montan, cu vegetatie submersa sau natanta din Ranunculion fluitantis si Callitricho-Batrachion (nivel scazut al apei in timpul verii) sau muschi acvatici.
Plante: Ranunculus trichophyllus, R. fluitans, R. peltatus, R. penicillatus subsp. penicillatus, R. aquatilis, Myriophyllum spp., Callitriche spp., Sium erectum, Zannichellia palustris, Potamogeton spp, Fontinalis antipyretica. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
3270 Rauri cu maluri namoloase cu vegetatie de Chenopodion rubri si Bidention Maluri namoloase ale raurilor din zona de campie pana in etajul submontan, cu vegetatie
pioniera anuala, nitrofila, din aliantele Chenopodion rubri si Bidention. Primavara si la inceputul verii, acest habitat de maluri namoloase se prezinta fara nici un fel de vegetatie (ea dezvoltandu-se mai tarziu in timpul anului). Daca conditiile nu sunt favorabile, aceasta vegetatie se dezvolta putin sau poate fi total absenta.
Plante: Chenopodium rubrum, Bidens tripartita, Xanthium sp., Polygonum lapathifolium. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 62C0 * - Stepe ponto-sarmatice
Stepe ale campiilor, platourilor si dealurilor situate la vest de Marea Neagra, de Nistru si bazinele Transilvaniei si Traciei de nord, inclusiv al cursului inferior al Dunarii, limitei sudice si vailor platoului podolic, platoului Rus Central, platoului Volgai, Orenburg si Bachkiria, cu graminee precum Stipa capillata, S. lessingiana, Kochia prostrata, Koeleria lobata (K. degeni), Festuca valesiaca, Dichanthium ischaemum (syn. Bothriochloa ischaemum). Acest habitat include tipuri de vegetatie din aliantele Festucion valesiacae, Stipion lessingianae, Agropyro-Kochion si Pimpinello-Thymion zygioidi. Plante: Festucion valesiacae - Poa angustifolia, Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus, Alyssum saxatile, Agropyron pectiniforme, Koeleria macrantha, Dichanthium ischaemum, Stipa capillata, S. ucrainica, Elymus hispidus; Stipion lessingianae - Stipa lessingiana, S. pulcherrima, S. joannis, Vinca herbacea, Salvia nutans, Cephalaria uralensis, Teucrium polium, Iris pumila, Bromus barcensis, Euphorbia dobrogensis, Crambe tatarica, Artemisio-Kochion - Kochia prostrata;Pimpinello-Thymion zygioidi - Agropyron brandzae, Thymus zygioides, Artemisia caucasica, A. pedemontana, A. lerchiana, Koeleria lobata, Festuca callieri, Sedum hillebrandtii, Polythricum piliferum, Melica ciliata, Dianthus nardiformis, D. pseudarmeria, Satureja coerulea, Pimpinella tragium subsp. lithophila. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 6410 -Pajisti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)
Pajisti cu Molinia din zona de campie pana in etajul montan, pe soluri mai mult sau mai putin umede si sarace in nutrienti (azot, fosfor). Acestea s-au format in urma unei exploatari extensive, ce implica uneori un cosit intarziat spre sfarsitul anului, sau corespund unui stadiu de deteriorare a mlastinilor de turba drenate.
Subtipuri: pe soluri neutro-alcaline pana la carbonatice, cu o panza freatica fluctuanta, relativ bogate in specii (Eu-molinion). Solul este uneori turbos si devine uscat, vara; pe solurile mai acide cu Junco-Molinion (Juncion acutiflori), cu exceptia pajistilor sarace in specii sau de pe soluri turboase degradate.
Tetragonolobus maritimus, Viola persicifolia, V. palustris, Galium uliginosum, Crepis paludosa, Luzula multiflora, Juncus conglomeratus, Ophioglossum vulgatum, Inula britannica, Lotus uliginosus, Dianthus deltoides, Potentilla erecta, P. anglica, Carex pallescens. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 6420 - Pajisti mediteraneene umede cu ierburi inalte din Molinio-Holoschoenion
Pajisti mediteraneene umede cu graminee inalte si tipirig, larg raspandite in intregul bazin mediteranean, extinzandu-se de-a lungul coastelor Marii Negre, in special in sistemele dunale.
Plante: Scirpus holoschoenus (Holoschoenus vulgaris), Agrostis stolonifera, Galium debile, Molinia caerulea, Cyperus longus, Trifolium resupinatum, Schoenus nigricans, Juncus maritimus, J. acutus, Hypericum tetrapterum, Eupatorium cannabinum, Prunella vulgaris, Pulicaria dysenterica, Tetragonolobus maritimus, Orchis laxiflora, Dactylorhiza elata, Succisa pratensis, Silaum silaus, Sanguisorba officinalis, Serratula tinctoria, Genista tinctoria, Senecio doria, Dorycnium rectum. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 6430 - Comunitati de liziera cu ierburi inalte higrofile de la nivelul campiilor, pana la cel montan si alpin
Subtipuri: – Comunitati higrofile si nitrofile de ierburi inalte, de-a lungul cursurilor de apa si lizierelor forestiere, apartinand ordinelor Glechometalia hederaceae si Convolvuletalia sepium (Senecion fluviatilis, Aegopodion podagrariae, Convolvulion sepium, Filipendulion); – Comunitati de ierburi perene inalte higrofile din etajul montan pana in cel alpin, apartinand clasei Betulo-Adenostyletea. Plante: Glechoma hederacea, Epilobium hirsutum, Senecio fluviatilis, Filipendula ulmaria, Angelica archangelica, Petasites hybridus, Cirsium oleraceum, Chaerophyllum hirsutum, Aegopodium podagraria, Alliaria petiolata, Geranium robertianum, Silene dioica, Lamium album, Lysimachia punctata, Lythrum salicaria, Crepis paludosa, Aconitum lycoctonum (A. vulparia), A. napellus, Geranium sylvaticum, Trollius europaeus, Adenostyles alliariae, Cicerbita alpina, Digitalis grandiflora, Calamagrostis arundinacea, Cirsium helenioides.
Comunitati similare, dar cu o dezvoltare redusa, apar la altitudini mai joase de-a lungul raurilor si lizierei padurilor Comunitatile nitrofile de liziera, cuprinzand numai specii de talie mica, comune in regiune, nu constituie o prioritate pentru conservare. Aceste comunitati de ierburi inalte s-ar putea dezvolta si in pajisti umede abandonate, care nu mai sunt cosite. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 6440 - Pajisti aluviale din Cnidion dubii Pajisti aluviale cu regim natural de inundare apartinand aliantei Cnidion dubii, in conditii climatice continentale pana la subcontinentale.
Plante: Cnidium dubium (C. venosum), Viola persicifolia, Scutellaria hastifolia, Allium angulosum, Gratifolia officinalis, Carex praecox, Juncus atratus, Lythrum virgatum. Acesta este un habitat de tranzitie intre pajistile higrofile si cele xerofile, ce acopera arii restranse. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 6510 - Pajisti de altitudine joasa (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)
Fanete bogate in specii, pe soluri slab pana la moderat fertilizate, din zona de campie pana in etajul submontan, apartinand aliantelor Arrhenatherion si Brachypodio-Centaureion nemoralis. Aceste pajisti exploatate extensiv sunt bogate in plante cu flori si nu sunt cosite inainte ca gramineele sa infloreasca si dupa aceea, numai o data sau de doua ori pe an.
Exista subtipuri umede pana la uscate. Daca practicile de exploatare devin intensive, cu utilizarea abundenta a ingrasamintelor, diversitatea speciilor scade rapid. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetatie bentonica de specii de Chara Lacuri si balti destul de bogate in baze dizolvate (pH adesea 6-7) (21.12) sau cu ape majoritar albastre-verzui, foarte limpezi, cu continut sarac (catre moderat) de nutrienti, bogate in baze (pH adesea >7.5) (21.15). Fundul acestor ape nepoluate este acoperit cu carofite, Chara si Nitella, covoare de alge. In regiunea boreala acest tip de habitat include mici balti turboase (‘gyttja’) oligo-mezotrofe bogate in calciu, cu un covor dens de Chara, adesea inconjurate de diverse mlastini eutrofe si turbarii cu pin silvestru.
Plante: Chara spp., Nitella spp. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 1150 *- Lagune costiere
Lagunele sunt intinderi de apa sarata costiere, de mica adancime, cu salinitate si volum de apa variabil, total sau partial separate de mare prin bancuri de nisip sau prundis ori, mai rar, de roci. Salinitatea poate varia, de la salmastru pana la hiperhalin, in functie de cantitatea de precipitatii, intensitatea evaporarii, aportul de apa de mare proaspata in timpul furtunilor si de inundarea temporara cu apa de mare in timpul iernii sau la flux. Cu sau fara vegetatie din Ruppietea maritimae, Potametea, Zosteretea sau Charetea - Flads si gloes, considerate o varietate baltica a lagunelor, reprezinta mici ochiuri de apa, de obicei de mica adancime, mai mult sau mai putin delimitate, inca legate de mare sau izolate foarte recent de mare prin ridicarea pamantului. Caracterizate prin stufarisuri bine dezvoltate si vegetatie submersa
luxurianta, si avand mai multe stadii de transformare morfologica si floristica in procesul prin care portiuni de mare devin uscat.
Iazurile si bazinele sarate pot fi, de asemenea, considerate lagune, cu conditia sa-si aiba originea intr-o veche laguna naturala transformata sau o mlastina sarata, si sa fi suportat un impact minor in urma exploatarii.
Plante: Callitriche spp., Chara canescens, C. baltica, C. connivens, Eleocharis parvula, Potamogeton pectinatus, Ranunculus baudotii, Ruppia maritima. In flads si gloes, si Chara spp. (Chara tomentosa), Lemna trisulca, Najas marina, Phragmites australis, Potamogeton spp., Stratiotes aloides, Typha spp.. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
92A0 - Zavoaie cu Salix alba si Populus alba Paduri de lunca (zavoaie) din bazinul mediteranean si cel al Marii Negre dominate de Salix alba, S. fragilis sau alte specii de salcie inrudite cu acestea.Paduri de lunca multistratificate mediteraneene si central-eurasiene cu Populus spp., Ulmus spp., Salix spp., Alnus spp., Acer spp., Tamarix spp., Quercus robur, Q. pedunculiflora, Fraxinus angustifolia, F. pallisiae, liane. Speciile de plop de talie mare domina de obicei coronamentul prin inaltimea lor; acestia pot fi absenti sau rari in anumite grupari vegetale, care sunt atunci dominate de specii din genurile enumerate mai sus.
Plante: Salix alba, Populus alba. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . 40C0 * - Tufarisuri de foioase ponto-sarmatice
Tufarisuri caducifoliate ale zonei de stepa cu arbusti din regiunile pontica si sarmatica si ale teritoriilor adiacente din interiorul sau din afara zonei de limita estica a padurilor de stejari cu Potentilla alba (41.7A14), din zona padurilor stepice de stejari si artar tataresc (41.7A22) si padurilor stepice subeuxinice (41.7A3), care fac parte din habitatul 91I0 - paduri stepice euro-siberiene cu Quercus spp. Habitatul include mai multe comunitati vegetale cu specii endemice pentru Dobrogea, cum sunt asociatiile Asphodelino luteae-Paliuretum si Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis.
Plante: Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Caragana frutex, Spiraea crenifolia, (S. crenata), Prunus tenella (Amygdalus nana), Jasminum fruticans, Paliurus spinachristi, Rhamnus catharticus, Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Bromus inermis, Dianthus nardiformis, Kochia prostrata, Medicago minima, Genista sessilifolia, Moehringia grisebachii, M. jankae, Orlaya grandiflora, Ornithogalum amphibolum, Paeonia tenuifolia, Salvia ringens, Thymus zygioides, Veronica austriaca Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat .
91AA - Vegetatie forestiera ponto-sarmatica cu stejar pufos Paduri extrazonale dominate de stejar pufos, cu flora submediteraneana, ocupand
enclave mai calde in cadrul arealelor subcontinentale ale lui Quercion frainetto si Carpinion illyricum.
Include subtipurile: - Paduri tracice de stejar pufos si carpinita Paduri de Quercus pubescens si Q. virgiliana din campiile bazinului Marii Negre si dealurile Turciei europeane, din nordul campiei tracice in sudul si sud-estul Bulgariei, unde sunt reprezentate in principal prin masive forestiere insulare, mai ales in partea centrala a dealurilor Maritsa si Tundja, si de pe colinele de la poalele estice si nordice ale muntilor Rodopi. Stejarii sunt insotiti de Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Acer campestre sau Tilia tomentosa si de elemente floristice submediteraneene. - Paduri moesiace de stejar pufos. - Paduri submediteraneene termofile de Quercus pubescens si Q. virgiliana din sudul muntilor Dinarici, lantul muntos balcanic si din regiunile invecinate, incluzand sudestul si sudul Romaniei.
Plante: Quercus pubescens, Q. virgiliana, Carpinus orientalis, C. betulus, Fraxinus ornus, Galium dasypodum, Paeonia peregrina. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat acest tip de habitat . Specii de plante a caror conservare necesita desemnarea ariilor speciale de conservare (enumerate in anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE) 1428 Marsilea quadrifolia -Traieste in medii acvatice, semiacvatice si terestre. La suprafata namolului are un rizom repent fixat de substrat prin radacini adventive, de pe care se ridica la suprafata apei frunze tinere rasucite in spirala (circinate) si mature, lung petiolate ce poarta in varf 4 foliole dispuse palmat, asemanator unui trifoi cu patru foi. Sporocarpii sferici sau reniformi sunt scurt pedicelati si contin numerosi sori induziati. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat aceasta specie . 1516 Aldrovanda vesiculosa -Specie acvatica subtermofila, se intalneste in zona de ses si colinara, este o specie carnivora submersa, ne sau slab ramificata cu frunze obisnuit ciate opt in veticil, cuneate, terminate intr-un lob central longitudinal plicabil (capcana) si 4-6 lobi subulati, florile sunt axilare pa tipul 5. Ierneaza prin muguri (turioni). Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat aceasta specie . 2253 Centaurea jankae -Element dobrogean localizat numai in Dobrogea, este o specie xerofila de coline pietroase (calcaroase), aride. Pe terenurile introduse in intravilan nu a fost identificat aceasta specie . 2255 Centaurea pontica - Creste numai pe nisipuri marine ruderalizate, uneori nude.
La nivelul extravilanului UAT Maliuc s-au mai identificat : -plantatii de Salix sp. Populus sp. Fraxinus sp .; - paduri naturale inundabile : Salicetum albae-fragilis , Saliceto-Populetum , Fraxinus sp. Salicetum cinerae ; -pajisti pe diguri inalte : Cynodonetum dactyloni , Cynodonto –Plantaginetum coronopi , Hordetum murine , Bassietum sedoidis , Elytrigetum repentis ; -Terenuri agricole cultivate si necultivate ( parloaga ) .
Speciile vegetale acoperă solul în proporţie de 50% - 65%. S-au identificat speciile higrofile (Salix triandra , Alopecurus arundinaceus, Lycopus europaeus, Equisetum fluviatile, Euphorbia palustris, Iris pseudacorus şi Phragmites australis) şi speciile xeromezohalofite (Bassia hirsuta, Bassia sedoides). În total au fost identificate pe această zonă 60 specii anuale, bianuale si perene care sunt cuprinse în 20 de familii. Din punct de vedere al raportului cu apa domină speciile mezohigrofite şi xeromezofite urmate de speciile xerofite şi mezofite.
Asociaţiile vegetale identificate în zona monitorizata : Pentru habitatul R 3420 Pajiște ruderalizată – Pajisti vest-pontice de Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Cynodon dactylon si Poa angustifolia
Artemisio austriacace-Poetum bulbosae ,Pop 1970 Asociaţia vegetală Artemisio austriacae –Poetum bulbosae I.Pop 1970 este o comunitate vegetală care se instalează rapid pe terenuri degradate şi păşunate intensiv. Este edificată de speciile codominante Artemisia austiaca şi Poa bulbosa, aflate în diferite raporturi de dominanţi-codominanţă, la care se mai adaugă numeroase alte specii însoţitoare precum: Eryngium campestre, Dichatium ischaemum, Teucrium polium, Echium vulgare.
Cynodonto –Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Asociaţia vegetală Cynodonto –Poëtum angustifoliae este o comunitate vegetală care se instalează rapid pe terenuri degradate şi păşunate intensiv. Este edificată de speciile codominante : Cynodon dactylon,Festuca pseudovaina, F. valesiaca, Agropyron cristatum, Lolium perenne, Bromus tectorum, Medicago lupulina, M. minima, Poa angustifolia. Plantele însotitoare sunt numeroase si apartin vegetatiei initiale care a existat pe aceste terenuri. Pentru habitatul R5309 Comunitati danubiene cu Phragmites australis si Schoenoplectus lacustris s-au identificat urmatoarele asociatii vegetale :
Scirpo-Phragmitetum W.Koch 1926 Specii de recunoaştere: Phragmites australis, Schoenoplectus lacustris Ecologie: Asociaţie larg răspândită în majoritatea fostelor bazine acvatice, imprimând aspectul caracteristic al acestora. Preferă staţiuni cu ape stătătoare sau ape temporare, dar se dezvoltă şi în condiţii cu ape freatice aproape de suprafaţă, adâncimea optimă fiind de 0,8-1m. Asociaţia intră în regres evident acolo unde apa dispare, compoziţia floristică prezentând exemplare de
dimensiuni mici diseminate în teren. Solurile pe care se dezvoltă asociaţia în general sunt aluviale, aflate în diferite stadii de evoluţie, formate pe depozite nisipoase sau argile, peste care s-au depus sedimente aluvionare recente. Pentru habitatul R5301 – Comunitati palustre cu Glyceria fluitans , Catabrosa aquatic si Leersia oryzoides s-au identificat urmatoarele asociatii vegetale :
Glycerietum fluitantis , Eggler 1933 Speciile dominante, înalte de 80–110 cm, realizeazã o acoperire de 70–85%. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans, G. plicata, Leersia oryzoides, Phragmites australis, Iris pseudacorus, Schoenoplectus lacustris, Oenanthe aquatica, Carex acutiformis, C. riparia, Phalaris arundinacea, Stachys palustris, Lythrum salicaria, Typha latifolia, T. angustifolia, Juncus effusus, Rumex crispus.
Catabrosetum aquaticae Rübel 1912, Etajul mijlociu este, de asemenea, bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica, Berula erecta, Sparganium neglectum, Alisma plantago-aquatica, Mentha aquatica, Veronica anagalisaquatica, Eleocharis palustris, Agrostis stolonifera, Bidens tripartipa.
Phalaridetum arundinaceae (W. Koch) Libbert 1931. Prezenta unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior, uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre, Ranunculus repens, Potentilla reptans, Lysimachia nummularia, Trifolium repens, Lemna minor, L. trisulca etc. Pentru habitatul R5310 Comunitãti daco-danubiene cu Carex elata, C. rostrata, C. riparia si C. acutiformis s-au identificat urmatoarele asociatii vegetale
Caricetum elatae Koch 1926, Speciile care realizeazã acest tip de vegetatie sunt: Carex riparia,C. acutiformis, C. gracilis, C. elata, C. rostrata, C. paniculata.
Caricetum rostratae Rübel 1912, Speciile care realizeazã acest tip de vegetatie sunt: Ranunculus lingua, Senecio paludosa, Peucedanum palustre, Lythrum salicaria, Epilobium hirsutum.
Caricetum acutiformis Eggler 1933 si Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm, dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava, Equisetum palustre, Rorippa sylvestris, Galium palustre, Lysimachia vulgaris,Lathyrus palustris, Eleocharis palustris,Lycopus europaeus, Alisma plantagoaquatica,Mentha aquatica, Alisma lanceolatum.
FACEM PRECIZAREA CA PE SUPRAFETELE DE TEREN AFLATE IN EXTRAVILANUL UAT MALIUC NU VOR FI IMPLEMENTATE PROIECTE/PLANURI CARE SA AFECTEZE IN VREUN FEL BIODIVERSITATEA EXISTENTA .
Avifauna: Ca urmare a identificării tuturor speciilor de păsări în cadrul zonei de studiu, specii descrise în capitolul B.2., precum şi a efectivelor acestora se pot face urmatoarele precizari referitoare la descrierea functiilor ecologice ale speciilor de interes comunitar caracteristice ROSPA 0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe ( tabelul nr. 27 ) :
Nr. crt .
Denumirea speciei in romana
Denumirea speciei in Latina Functiile ecologice ale speciilor identificate
1 Stârc pitic Ixobrychus minutus
Stârcul pitic este o specie caracteristică zonelor umede cu maluri acoperite de stuf şi răchită. Adulţii au o lungime a corpului de 33-58 cm, fiind ceva mai mici decât găinuşa de baltă, şi au o greutate de 140-150 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 49-58 cm. Adulţii au înfăţişare diferită. Femela are pe spate o culoare maronie cu striaţii negre, comparativ cu masculul care este negru pe spate. Se hrăneşte cu peştişori, broaşte, insecte acvatice şi larvele acestora, uneori şi cu puişori ai altor specii de păsări ce trăiesc în stuf.
Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe trestie căzută la pământ din anul precedent sau pe ramuri de răchită aflate la joasă înălţime (sub 50 cm). La construirea cuibului, ce are forma unei farfurii puţin adânci şi este alcătuit din trestie, papură şi alte resturi vegetale, participă de obicei cei doi părinţi. Femela depune în a doua parte a lunii mai, dar în funcţie de caracteristicile fiecărui an şi în luna iunie, un număr de 5-7 ouă cu o dimensiune medie de 37,3 x 26,6 mm. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 16-19 zile puii eclozează şi rămân în cuib pe o perioadă de 7-9 zile fiind hrăniţi cu larve de insecte, insecte, mormoloci şi chiar lipitori. După circa o lună de la eclozare devin zburători şi îşi pot asigura singuri hrana. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
2 Ciocarlia de padure Lullula arborea
Ciocârlia de pădure este caracteristică zonelor deschise din pădurile de foioase sau conifere, cu vegetaţie ierboasă abundentă. Este mai mică şi mai zveltă decât ciocârlia de câmp. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm, iar greutatea de 23-35 g. Penajul este maroniu şi se distinge de celelalte ciocârlii prin benzile albe de deasupra ochilor ce se unesc pe creştet. Penajul este similar la ambele sexe. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
3 Stârc galben Ardeola ralloides
Stârcul galben, cunoscut şi sub denumirea de stârcul blond, este o specie caracteristică zonelor umede ce au suprafeţe cu stuf, tufărişuri şi copaci. Are o lungime a corpului de 40-49 cm şi o greutate de 350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 71-86 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Culoarea caracteristică galben-maronie a penajului este vizibilă atunci când sunt aşezaţi. În zbor apar complet albi. În partea posterioară a capului au în perioada cuibăritului câteva pene lungi. Se hrănesc cu peştişori, broaşte, viermi, insecte acvatice şi melci. Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe sălcii şi numai uneori pe trestii bătrâne. La construirea cuibului, alcătuit din rămurele şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 4-6 ouă în a
doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 36,68 x 28,12 mm. Culoarea ouălor este mată, albăstrui-verzuie. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 22-24 de zile puii eclozează şi rămân în cuib în jur de 32 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 40-45 de zile când devin independenţi. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
4 Egreta mica Egretta garzetta
este o specie caracteristică zonelor umede ce au pâlcuri copaci. Este zveltă şi elegantă, cu o lungime a corpului de 55-65 cm şi o greutate de 350-550 g, fiind asemănătoare ca dimensiuni cu stârcul de cireadă ( Bubulcus ibis ). Anvergura aripilor este cuprinsă între 88-106 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este complet alb. Degetele galbene, ce contrastează cu picioarele şi ciocul negre, sunt semnele distinctive care o deosebesc de egreta mare. În partea posterioară a capului are 2-3 pene ornamentale lungi şi înguste care în secolul XIX erau vândute caselor de modă pentru împodobirea pălăriilor. Se hrăneşte cu peştişori, broaşte şi alte mici animale acvatice. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
5 Egreta mare Egretta alba
este o specie caracteristică zonelor umede cu pâlcuri de sălcii. Lungimea corpului este de 85-100 cm şi greutatea de 950 g, fiind ca dimensiuni asemănătoare cu stârcul cenuşiu ( Ardea cinerea ). Anvergura aripilor este cuprinsă între 145-170 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este complet alb. Pe spate, peste coadă, sunt prezente 30-40 de pene ornamentale alb sclipitoare, fin spintecate şi denumite „egrete„, care în secolul XIX erau recoltate prin distrugerea coloniilor şi împuşcarea păsărilor pentru a fi vândute caselor de modă. Se hrăneşte cu peşti de talie mică, broaşte, şerpi şi insecte. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
6 Stirc cenusiu Ardea cinerea
O pasare caracteristica zonelor cu apa dulce, inclusiv lacuri, rauri, iazuri si mlastini. Este si un vizitator comun al iazurilor de gradina din zonele urbane. Cel mai mare starc din Europa masoara 84-102 cm in lungime corporala, cu gatul intins. Are o anvergura de 155-175 cm si o masa corporala medie de 1,5 kilograme. Masculul si femela seamana foarte bine, cu gatul lung, cioc puternic si picioare lungi si galbene. Capul si gatul albe contrasteaza puternic cu aripile gri. Adultii au o pana neagra pe ceafa. Se hranesc cu pesti, amfibieni, mamifere mici si pasari. Vaneaza in apa mica, asteapta nemiscat si isi urmareste prada pe care o strapunge cu ciocul ascutit. In salbaticie, durata medie de viata este de cinci ani.
Depun patru sau cinci oua la finalul lunii martie. Marimea medie a unui ou este de 61x43 mm. Clocitul dureaza intre 25 si 26 de zile, iar ambii parinti clocesc ouale. Cei doi hranesc puii cu peste regurgitat, iar cei mici vor zbura din cuib la 42-55 de zile de la eclozare. Depun oua o singura data pe an, dar daca ponta este distrusa, deseori depun si al doilea rand de oua.
Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
Stârcul roşu, denumit şi stârc purpuriu şi bâtlan scorţişoriu este o specie caracteristică bălţilor cu stufării mari, iar la jumătatea secolului XX era cea mai răspândită şi numeroasă specie dintre stârcii din România. Lungimea corpului este de 70-90 cm măsurat cu gâtul întins şi are o greutate de 500-1350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120-138 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj ce îmbină roşul maroniu cu tonuri de gri. În partea posterioară a capului are două pene ornamentale lungi şi înguste, de culoare neagră. Se hrăneşte cu peşti, insecte acvatice, broaşte, pui ai altor specii de păsări, şoareci şi chiar pui de popândău.
Soseşte la sfârşitul lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul poate fi amplasat pe sol, în stuf, în tufe de răchită sau chiar în sălcii înalte. La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-5 ouă de culoare albastru-verzui, în perioada cuprinsă între sfârşitul lunii aprilie şi începutul lui iunie în funcţie de caracteristicile climatice ale fiecărui an. Dimensiunea medie a ouălor este de 58,31 x 41,2 mm. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 24-28 de zile puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi până la 60 de zile, când devin independenţi. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
8 Barza alba Ciconia ciconia
Este oaspete de vara, se intalneste in pasaj. Cuibul este amplasat pe un loc însorit si inalt, cu o vedere buna asupra zonelor de hranire. Este construit din crengi, radăcini, pământ şi este căptușit cu paie, fân, iarba, bălegar, uneori si cu hartie si carpe. In cursul anilor, poate sa ajungă la mărimi impresionante atingând un diametru de 1-1.5 m, o inaltime de pana la 2m si o greutate de 1-2 tone. Un cuib nou poate fi construit de perechea de berze în jur de 8 zile. De obicei, perechea foloseste mai multi ani la rand acelasi cuib . Statut: Specie nepericlitata, conform IUCN, inclusa în Directiva Pasari 79/409/EEC, Anexa I Hrana este foarte variata şi cuprinde insect (lăcuste, greieri), larve, râme, amfibieni, mamifere mici, (șoareci de câmp), serpi si soparle, etc. Resturile nedigerate sunt eliberate dupa 1,5 - 2 zile prin regurgitare sub forma de ingluvii având dimensiuni de 50x35 mm, ușor de găsit în jurul cuibului. S-au observat efective ale acestei specii în timpul migratiei de primavera. Altitudinea de zbor semnalata a fost peste 200 m. Specia a fost semnalata şi cuibărind în zona localitatii Pardina. Starea de conservare in siturile SPA este favorabila . Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
9 Barza neagra Ciconia nigra
este o specie caracteristică pădurilor de câmpie şi de pe dealuri ce au în apropiere zone umede. Ca dimensiuni este cu puţin mai mică decât barza albă. Lungimea corpului este de 90-105 cm şi are o greutate medie de 3000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 173-205 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ating acest stadiu numai în al patrulea an de viaţă. Se hrăneşte în special cu ţipari când îi găseşte, mamifere mici, pui de pasăre, ouă, broaşte, moluşte, lipitori, râme, şopârle, şerpi, insecte.Nu cuibareste in zona UAT Maliuc , a fost identificata in zbor .
10 Tiganus Plegadis falcinellus
Țigănuşul privit în zbor şi de la distanţă mai mare pare negru. Privit de aproape are un penaj frumos, cu reflexe verzui metalice pe un fond brun ruginiu şi un cioc încovoiat în formă de seceră. Este o specie caracteristică păşunilor umede şi stufărişurilor cu pâlcuri de sălcii.
Lungimea corpului este de 55-65 cm iar greutatea de circa 485-580 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 88-105 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte cu lipitori, insecte acvatice, mormoloci şi peştişori. Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat în sălcii sau în stuf. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este de 50,9 x 35,8 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 21 de zile puii eclozează şi sunt hrăniţi 48-50 de zile, după care devin independenţi. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
11 Lopatar Platalea leucorodia
Lopătarul este o specie caracteristică bălţilor şi lacurilor puţin adânci cu stufărişuri şi pâlcuri de copaci. Penajul este alb, iar în partea posterioară a capului se observă un smoc mare de pene subţiri. Spre deosebire de egrete, cu care seamănă la culoarea penajului, are un cioc turtit pe toată lungimea sa şi lăţit la vârf „ca o lingură sau un cleşte lat (C. Rosetti Bălănescu)„, iar în zbor îşi ţine gâtul întins. Lungimea corpului este de 80-93 cm iar greutatea de circa 1500 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120-135 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte în zone cu apă mică unde prinde insecte acvatice, larvele acestora, moluşte, broaşte şi peşti.
Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf, participă cei doi părinţi, masculul fiind primul care începe construcţia. Cuibul este amplasat în sălcii sau stuf. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este de 65,8 x 45,1 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 21-22 de zile puii eclozează şi durează 50-56 de zile până când devin independenţi. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
12 Girlita mare Anser albifrons
Se reproduce in tundra, in apropierea lacurilor, petecelor de apa, mlastinilor si raurilor. Petrece iernile in zone umede, campuri agricole, estuare si in mlastinile de apa dulce sau sarata.Este o gasca de marime medie, cu o lungime a corpului cuprinsa intre 64 si 78 de centimetri, o anvergura a aripilor de 130-160 de centimetri si o masa corporala de maximum 2,5 kg. Penajul este in majoritaate gri cu maroniu, dar si cu pene albe care inconjoara baza ciocului rozaliu. Tartita este alba, iar coada este neagra cu o dunga alba la varf. Pieptul este mai deschis la culoare si abdomenul este presarat cu benzi negre. Picioarele sunt de culoare portocalie. Vara se hraneste cu plante, iar in timpul iernii cu seminte. Varsta maxima atinsa in salbaticie este de sase ani.
Cuibaritul incepe in lunile mai-iunie. Femela cloceste patru pana la sase oua, cu marimea de 79x53 mm, timp de 27 sau 28 de zile. Ambii parinti au grija de pui, care incep sa se hraneasca singuri aproape imediat, ca sa paraseasca cuibul dupa 40-43 de zile de la eclozare. Vor mai sta cu parintii inca un an, insa. Parintii scot un singur rand de pui pe an.
Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
Poate fi gasita in mai multe zone umede, de la mlastini, lacuri si pana la terenuri agricole, pajisti si zone de coasta. Este o gasca de dimensiuni mari, cu o lungime a corpului de 74-84 cm, o anvergura a aripilor de 149-168 cm si o masa corporala de 3,6 kg in cazul masculului, respectiv 3 kg la femela. Penajul este gri-maroniu, cu partile superioare definite prin marginile albe ale penelor de zbor, respectiv dungi albe pe gat si piept. Are capul de culoare intunecata si este alba pe burta si la tartita. Sub aripi are culoarea gri spre alb, cu pene de zbor intunecate la culoare. Picioarele si labele sunt roz iar ciocul este roz sau portocaliu. Masculul si femela seamana foarrte bine. Se hraneste cu vegetatie. Durata maxima de viata in salbaticie este de opt ani. Cuibaritul incepe in perioada martie-aprilie. Femela cloceste patru-opt oua cu marimea de 86x58 mm, pentru 27-28 de zile, in timp ce masculul ramane in apropiere. Ambii parinti au grija de pui, care parasesc cuibul dupa 50-60 de zile. Ei vor ramane cu parintii pana in primavara anului urmator. Parintii scot un singur rand de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
14 Gisca cu git rosu Branta ruficollis
Gâsca cu gât roşu este o specie caracteristică zonelor de tundră siberiană. Lungimea corpului este de 54-64 cm şi are o greutate medie de 1400-1600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-125 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Gâsca cu gât roşu este cea mai mică dintre gâşte şi are un penaj elegant, negru combinat cu roşu-ruginiu, subliniat de dungi albe. Se hrăneşte în teritoriile de cuibărire cu specii vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei în special pe culturile de grâu de toamnă şi rapiţă. Este o pasăre simbol pentru Dobrogea.
Cuibăreşte în nordul Siberiei în colonii mici situate pe malurile râurilor. Uneori cuibăreşte în apropierea cuiburilor de şoim călător ( Falco peregrinus ) pentru a beneficia de protecţia acestei specii împotriva prădătorilor, cum este vulpea polară ( Alopex lagopus ). Distanţa parcursă între zonele de cuibărit şi cartierele de iernare depăşeşte 4000 de km. În cartierele de iernare formează stoluri mixte împreună cu alte specii de gâşte, în special gârliţa mare ( Anser albifrons ). Se hrănesc ziua pe culturile agricole, la început cu boabe de porumb rămase risipite după recoltare (când sunt disponibile) şi mai apoi cu frunzele răsărite ale grâului de toamnă, iar seara înoptează pe lacuri. Când lacurile îngheaţă se aşează şi pe mare. Atunci când distanţa între locurile de înoptare şi cele de hrănire creşte la peste 25-30 de km, preferă să caute alte locuri de hrănire şi înoptare, de obicei mai în sud, dacă culturile sunt acoperite de zăpadă (Hulea D., 2002). Zboară împreună cu alte specii de gâşte în şiruri dispuse în formă de „V„. Atunci când stolul este format numai din gâşte cu gât roşu, formaţia este neregulată şi asemănătoare ca formă cu cea a graurilor sau ciorilor. Iernează în vestul Mării Negre în Dobrogea şi în Bulgaria. Emite un sunet caracteristic, uşor de identificat.
Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
15 Rata mica Anas crecca
Rata mica este o specie cu o raspandire foarte larga, arealul ei cuprinde toata Europa, America de Nord si Asia. Cuibareste in partea nordica si temperata a arealului. In Romania, poate fi intalnita in special in pasaj si
perioada de iarna, intr-o varietate de habitate acvatice: ape costiere de mica adancime, lacuri naturale si artificiale, iazuri, estuare, delte, lagune si mlastini. In perioada de cuibarit exista populatii de mici dimensiuni in Transilvania si nordul Moldovei, in zonele acvatice montane, depresionare si de coasta. Habitatele preferate de aceasta specie pentru cuibarit sunt apele de mica adancime, permanente, cu vegetatie densa, ierboasa in special cele aflate in vecinatatea padurilor si lizierelor. Vegetatia adiacenta trebuie sa formeze un fel de strat vegetal dens. Prefera apele de mici dimensiuni, singure sau parti ale unei zone acvatice mai intinse, cum ar fi balti, lacuri si iazuri, rauri incet-curgatoare. In perioada de iarna poate fi intalnita si pe ape deschise, lacuri, delte, campii inundate.
Specie predominant migratoare, in special populatiile nordice. In partea de sud a arealului exista cu mici populatii sedentare. Migratia de tomana incepe din iulie pentru exemplarele care nu au reusit sa se reproduca dar culmineaza in octombrie-noiembrie. Se intorc din cartierele de iernare in martie-aprilie. Rata mica este o specie omnivora. In perioada de cuibarit hrana este predominat formata din mici nevertebrate, moluste, crustacee, larve. In perioada de iarna se hraneste si cu seminte de plante acvatice, resturi de plante, seminte de pe terenurile agricole. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
16 Rata mare Anas platyrhyncos
Specie cu un areal foarte intins, prezenta in aproape toata emisfera nordica, din zonele subarctice pana in zonele tropicale, in Europa, Asia, Partea de est a Africii, America de Nord si Centrala. In Romania poate fi intalnita in majoritatea zonele acvatice care corespund cu tipul de habitat preferat, cu precadere cele de joasa si medie altitudine. Rata mare este o specie care se adapteaza cu usurinta la o multitudine de habitate, din zonele de tundra pana in cele subtropicale, habitate care cuprind ape incet curgatoare sau statatoare, relativ adapostite, estuare si delte, lagune, coaste maritime unde apa este de mica adancime, lacuri, rauri incet curgatoare, iazuri si balti. Prefera apele de mica adancime, cu vegetatie adicaenta, submersa sau flotanta. Evita in general apele adanci, expuse.Specie predominant migratoare dar unele populatii sunt sedentare. Teritoriile de iernat si cuibarit se suprapun pentru diferite populatii. Gregara, se aduna in grupuri mari in afara perioadei de cuibarit. Migreaza in stoluri, la migratia de primavara stolurile fiind predominant formate din perechi. Stolurile se separa in luna februarie, cand perechile incep sa cauze locuri pentru cuibarit. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
17 Rata motata Aythya fuligula
Specia are un areal foarte mare: cuibareste in Europa de nord si centrala si in Asia (pana la Pacific). Populatia de nord si cea asiatica sunt migratoare si ierneaya in sudul Europei, nordul Africii, Asia mica, Orientul Apropiat si sudul Asiei. Populatia din vestul si centrul Europei este rezidenta sau dispersiva in afara sezonului de cuibarit. In Romania este o specie rar cuibaritoare, cuibaritul fiind dovedit in mai multe zone (acumularea Avrig de pe Oltul mijlociu, acumularea Lilieci de pe Siret, Ciuperceni Dunare, Delta Dunarii etc.). Specie frecventa in perioadele de pasaj si iarna. Specie cu valenta ecologica mai larga decat alte specii de
Aythya, in special datorita capacitatii de a se scufunda la adancimi mai mari (3-14 m) pentru procurarea hranei. Pentru cuibarit, prefera o gama larga de lacuri, de la lacuri eutrofice cu adancimi mai mici pana la lacuri mai adanci cu un procent mic de vegetatie palustra. Poate cuibari in zonele optime ale lacurilor de acumulare, in lacurile ornamentale din parcurile oraselor etc. De asemenea, in afara sezonului de cuibarit, poate fi intalnita intr-o gama larga de zone umede. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
18 Graur Sturnus vulgaris
Este o pasăre din familia Sturnidae. Originari din Eurasia și Africa, graurii au fost răspândiți de către om pe celelalte continente. Graurii au între 15 și 30 cm, au culori închise cu luciu metalizat și se hrănesc cu insecte și fructe. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
19 Gaie neagra Milvus migrans
Gaia brună cunoscută şi sub denumirea de şorliţă brună, este o pasăre de pradă diurnă de mărime medie, caracteristică pădurilorsituate înapropierea zonelor umede. Lungimea corpului este de 48-58 cm iar greutatea cuprinsă între 650-940 g, femela fiind cu puţin mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-155 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Poziţionarea aripilor în unghi şi coada în furculiţă fac ca identificarea să fie relativ uşoară. Este ceva mai mică decât gaia roşie, iar furculiţa cozii este mai mică. Cu o distribuţie pe patru continente este una din cele mai răspândite pasări de pradă din lume. Se hrăneşte cu insecte, mamifere mici şi resturi de mamifere mari, păsări, şerpi, broaşte şi peşti.
Soseşte din cartierele de iernare în martie. La construirea cuibului participă ambii părinţi, acesta fiind alcătuit din crengi căptuşit cu resturi vegetale. Femela depune 2-3 ouă în a doua jumătate a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 53,3 x 42,2 mm. Incubaţia durează 30-34 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. La pui, penele corpului apar după 18-22 de zile. Pot sta în picioare în cuib după 17-19 zile şi încep să dea din aripi după 27-31 de zile. După 50 de zile încep să se mute pe crengile din preajma cuibului. Păsările pot cuibări după cel de-al doilea an de viaţă. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
20 Serpar Circaetus gallicus
este o specie ce preferă un mozaic de habitate cu zone împădurite folosite pentru cuibărit şi zone deschise preferate pentru hrănire. Lungimea corpului este de 62-69 cm şi are o greutate de 1200-2000 g pentru mascul şi 1300-2300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 162-178 cm. Adulţii au înfăţişare similară, femela având coada ceva mai lungă. Penajul este variabil, cu spatele, capul şi pieptul maronii, iar abdomenul alb şi presărat cu pete maronii. Penele de zbor sunt închise, iar pe coadă se observă 3-4 benzi închise. Se hrăneşte în special cu şerpi şi alege cu precădere speciile neveninoase. Se hrăneşte şi cu şopârle, broaşte, mamifere mici şi mai rar cu păsări sau nevertebrate.
Cuibul este construit de ambii părinţi. Femela depune un ou în luna mai, cu o dimensiune de circa 72,8 x 58,6 mm. Incubaţia durează 45-47 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în toată
această perioadă. Puii devin zburători la 60-80 de zile. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
21 Lebada de iarna Cygnus cygnus
Lebăda de iarnă, cunoscută sub denumirea de Lebădă cântătoare, este o specie caracteristică zonelor arctice, cuibărind pe lacuri înconjurate de vegetaţie. Lungimea corpului este de 140-160 cm şi greutatea de 9800-11000 g pentru mascul şi 8200-9200 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 205-235 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă mică se poate vedea că pata galbenă de pe cioc este mai întinsă decât la lebăda mică ( Cygnus columbianus) . Se hrăneşte în special cu plante de apă, seminţe, viermi, insecte, moluşte şi uneori peşti. Este o specie cuibăritoare în Islanda, Peninsula Scandinavă şi nordul Rusiei. Cuibăreşte solitar pe lacuri înconjurate de vegetaţie şi mlaştini. Talia mare, ţinuta elegantă combinată cu un penaj alb sclipitor, care parcă sfidează primejdiile, gâtul zvelt şi lung au determinat includerea acestei specii de lebădă în basmele şi folclorul popoarelor. Sunt păsări sociabile, hrănindu-se în număr mare pe luciul lacurilor puţin adânci, ca urmare a faptului că nu se pot scufunda şi adâncimea la care pot ajunge este limitată de lungimea gâtului. În timpul perioadei de împerechere se înregistrează lupte între masculi. După formare, perechile rămân unite pe viaţă şi masculul veghează asupra femelei, cuibului şi puilor. Puii îşi petrec iarna împreună cu părinţii, iar uneori se ataşează grupului şi pui din anii precedenţi. Înoată cu capul drept şi spre deosebire de lebăda de vară (lebăda cucuiată – Cygnus olor ) nu îşi înfoiază aripile asemeni unor pânze umflate de vânt. Adeseori cântă când stă pe apă, iar corul format de stolurile mari este impresionant. Pentru a-şi lua zborul, au nevoie de suprafeţe generoase. Zboară în stoluri în formă de „V„, iar în timpul zborului aripile produc un foşnet uşor. Iernează pe cea mai mare parte a continentului european. Longevitatea maximă cunoscută este de 26 de ani şi şase luni. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
22 Lebada de vara Cygnus olor
Traieste in zone cu apa dulce sau sarata: lacuri, iazuri, rauri, ape de coasta, lagune, estuare, mlastini. Deseori poate fi gasita si in zonele urbane. Are un corp foarte mare, cu lungimea de 140-160 cm, anvergura de 200-240 cm, o masa corporala medie de 11.500 g (mascul) si 9.000 g (femela). Are un penaj alb uniform, cu cioc portocaliu. Picioarele si laba piciorului sunt negre. Gatul lung este tinut intr-o curba in forma de S. Masculii sunt putin mai mari decat femelele, cu o proeminenta neagra vizibila pe cioc. Juvenilii sunt gri-maronii cu cioc cenusiu. Se hranesc cu vegetatie acvatica, grane, insecte si melci. In salbaticie, traiesc in medie 10 ani. Depun ouale pe la mijlocul lunii aprilie. Patru-noua oua, cu marimea de 113x74 mm, sunt clocite o perioada de 35-41 de zile de catre femela in special, dar masculul o ajuta. Ambii parinti au grija de pui, care pot parasi cuibul dupa 120-150 de zile. Puii raman cu parintii in prima iarna din viata lor. Scot un singur rand de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
23 Uliu porumbar Accipiter gentilis
Uliul porumbar este o specie comună în toată regiunea temperată și subpolară a emisferei nordice a Terrei. Habitatul specific constă în păduri de foioase sau conifere unde poate captura păsări de talie mică sau specii de porumbei. Acestea reprezintă hrana primară a uliului porumbar.
Femela este mult mai mare decât masculul, cu o anvergură mai mică decât cea a șorecarului comun, dar pare mai robustă. Masculul este, de obicei, considerabil mai mare decât cioara grivă. Se remarcă aripile relativ scurte și coada lungă, cu penajul subcodal alb și stufos. Penajul masculului este asemănător cu al femelei are mici diferențe de nuanță, cu spatele gri, iar partea inferioară dungată alb cu negru, dungile acoperă și partea superioară a picioarelor. Coada este de culoare gri cu benzi negre pe transversală, iar vârful cozii negru. Ciocul este negru și încovoiat cu baza galbenă, iar capul de culoare gri cu sprânceană albă. Lungimea corpului este de 55-61 cm, iar anvergura aripilor este de 98-115 cm, cu o masă corporală de 631-1364 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 11-12 ani.
Femelele depun 2-4 ouă în lunile aprilie-mai, incubația este de 28-38 zile. Puii dezvoltă penajul de juvenili la aproximativ 62-73 de zile de la eclozare, părinții îngrijindu-i în tot acest timp. Puii devin independenți la aproximativ 65-75 de zile de la eclozare și părăsesc cuibul în căutarea hranei. Perechile au de obicei o singură pontă pe sezon, dar pot avea două ponte în cazul în care prima este pierdută. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
24 Uliu pasarar Accipiter nisus
Traieste in zonele de padure, dar prefera sa vaneze in spatii deschise, precum lizierele, parcurile si gradinile din zonele apropiate oraselor. Este o pasare de prada de talie mica, cu o lungime de 28-38 de centimetri si cu o deschidere a aripilor de 58-80 de centimetri. Femela cantareste intre 185 si 342 de grame si este cu 25% mai mare decat masculul, care poate avea intre 110 si 196 de grame. Aripile scurte si largi au varfuri rotunjite, iar coada este lunga. Masculul are pieptul de culoare maronie rosiatica, iar spatele gri. Femela este maronie cu pieptul albicios vargat cu dungi gri. Ambii au ochii si picioarele galbene. Vaneaza pasari mici si uneori mamifere de talie mica. In salbaticie, durata de viata este de sapte ani.
De obicei, uliul parasar are intre trei si sase oua, depuse in luna mai. In functie de zona in care se afla, ulii pot scoate ouale din luna aprilie si pana in luna august. Marimea medie a unui ou este de 40 x 32 de milimetri. Incubatia dureaza intre 32 si 34 de zile, dupa care femela hraneste puii, iar masculul asigura hrana. Puii isi parasesc cuibul dupa alte 27 sau 31 de zile, dar revin pentru a fi hraniti. La trei sau patru saptamani dupa ce au parasit pentru prima oara cuibul, puii sunt capabili sa se hraneasca singuri. Este singura generatie de pui pe care ulii o scot pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
25 Pupaza Upupa epops
Este o specie adesea întâlnită în habitate deschise cu iarbă mică sau brazde pentru hrănire, precum și în zone de cuibărit în apropiere sub formă de scorburi în copaci, stânci sau pereți. Este o specie relativ ușor de observat, de mărimea unui sturz de vâsc, cu aripi dungate cu negru și alb, un corp roz-maroniu și creastă ascuțită neagră. Ciocul este lung, subțire și încovoiat în jos. Lungimea corpului este de 25-29 cm, anvergura aripilor de 44-48 cm și greutatea corpului este de 68 g. sexele sunt asemănătoare. Se hrănește în special cu insecte, dar și cu reptile
mici, amfibieni, semințe și fructe de pădure. Se hrănește prin săpare și sondarea pământului cu ciocul lung.
Cuibăritul se desfășoară în perioada ianuarie-mai. 6-9 ouă de 26x18 mm în dimensiune sunt depuse în scorbura cuibului. Clocirea se face numai de către femelă și durează 15-18 zile. În acest timp masculul hrănește femela. Puii sunt hrăniți apoi de ambii părinți și dezvoltă penaj la 26-29 de zile de la eclozare. De obicei crește o singură generație cu toate că ocazional poate depune și o a doua pontă.
Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
26 Sorecar comun Buteo buteo
Specie nepericlitata, conform IUCN Cuibul contine 3-4 oua albe, cu pete brune-cărămizii, fiind complet inca din aprilie. Atât femela cât si masculul clocesc, perioada de incubatie fiind de 28-30 zile. Se hrăneşte cu soareci, serpi, etc. Şorecarul comun a fost observat constant de-a lungul anului, in zona.Specia Buteo buteo –a fost observata în zonele pajistilor stepice, zonele cu tufarisuri, folosite ca teritorii de hranire . Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
27 Sorecar mare Buteo rufinus
Şorecarul mare este o specie caracteristică zonelor deschise, aride, stepice şi terenurilor agricole abandonate. Lungimea corpului este de 50-58 cm şi greutatea medie de 1100 g pentru mascul şi 1300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-155 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Este o pasăre foarte atractivă, cu o variabilitate mare a penajului, acesta putând fi roşiatic, pal sau închis. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, reptile şi insecte. Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Cuibul este alcătuit din crengi care formează o împletitură. Femela depune o dată pe an 3-5 ouă. Incubaţia durează 33-35 de zile. Puii devin independenţi după 40-45 zile. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile
care se introduc in intravilan .
28 Soimul randunelelor Falco subbuteo
Traieste in zone deschise, joase, cu palcuri de copaci si vegetatie, deseori in apropiere de ape. Poate semana cu o drepnea mare in zbor, datorita aripilor in forma de secera si zborului acrobatic. Adultii sunt gri pe partea superioara, cu o „mustata” neagra si „pantaloni” rosii caramizii. Lungimea corpului este de 28-36 de centimetri, anvergura de 69-84 cm, masa corporala medie de 131–232 g (mascul) si 141-340 g (femela). Vaneaza in zbor insecte largi, pasari mici si lilieci, iar ocazional mamifere mici si reptile. In libertate, traieste intre cinci si zece ani. Doua-patru oua sunt depuse in luna iunie si sunt clocite de ambii parinti, desi mai mult de femela, timp de 27-33 de zile. Marimea medie a unui ou este de 42x33 mm. Puii parasesc cuibul dupa 28-34 de zile, dar depind de mancarea adusa de parinti pentru inca cinci saptamani. Scot un singur rand de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
29 Acvila tipatoare mica
Aquila pomarina
Acvila ţipătoare mică este o specie caracteristică zonelor împădurite situate în apropierea teritoriilor deschise cum sunt pajiştile, terenurile agricole şi păşunile umede. Lungimea corpului este de 55-65 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 1400-1800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 143-168 cm. Are o mărime medie, un penaj întunecat, aripile largi şi ciocul mic. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în 3-4 ani. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, broaşte, şerpi,
şopârle şi insecte. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
30 Acvila mica Hieraaetus pennatus
Acvila mică, cunoscută şi sub denumirea de acvilă pitică, „un pitic între acvile„, este o specie caracteristică zonelor împădurite cu luminişuri din preajma râurilor şi zonelor umede. Lungimea corpului este de 42-51 cm şi are o greutate medie de 700 g pentru mascul şi 1000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135 cm. Este o răpitoare de talie medie, dar mică pentru un vultur, cu o mărime comparabilă cu a şorecarului ( Buteo buteo ). Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte în special cu prepeliţe (pitpalac), păsări de curte, mamifere mici dar şi pui de iepure. Preferă hrana vie şi evită leşurile.Nu au fost identificate cuiburi in zonele care se vor introduce in intravilanul UAT Maliuc .
31 Vinturel rosu Falco tinnunculus
Poate fi gasit intr-o varietate mare de habitate, chiar si in zonele urbane. Are nevoie de vegetatie joasa, deschisa, pentru a vana – asa cum sunt zonele din jurul fermelor, pajistile, parcurile sau lizierele. Pasare de prada mica, de culoare castanie, poate fi identificata dupa zborul pe loc caracteristic, in care tine coada lunga deschisa ca pe un evantai. Masculii au capul si coada cenusii, in timp ce la femela – capul, coada si spatele sunt maronii cu dungi negre. Lungimea corpului este de 31-37 cm, anvergura de 68-70 cm, masa corporala medie de 190 g (masculii) si 220 g (femele). Se hranesc in principal cu mamifere mici, dar apreciaza si pasarile mici sau nevertebratele. In libertate, longevitatea medie este de patru ani. In aprilie sau mai, patru sau cinci oua de 39x31 mm sunt depuse si clocite de femela, timp de 27-29 de zile. Ambii parinti vaneza pentru puii care vor parasi cuibul dupa inca 27-39 de zile. Juvenilii vor mai sta inca o luna alaturi de parinti. Scot un singur rand de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
32 Soim de iarna Falco columbarius
Şoimul de iarnă este caracteristic zonelor joase împădurite, păşunilor şi mlaştinilor. Este cel mai mic dintre răpitoarele din Europa, însă foarte agil şi rapid. Lungimea corpului este de 26-33 cm şi are o greutate de circa 125-210 g pentru mascul şi 190-300 g pentru femelă, aceasta fiind mult mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 50-73 cm. În Europa medievală era folosit de către crescătorii de şoimi ca „pe un şoim potrivit pentru o doamnă”. În prezent este antrenat rar de către crescători, datorită restricţiilor impuse pentru conservarea speciilor de păsări. Capul şi spatele masculului sunt gri, iar pieptul şi abdomenul crem-ruginiu cu striuri închise. Penajul femelei este maroniu pe spate şi pal roşiatic cu striuri pe abdomen. Se hrăneşte în special cu păsări mici cum sunt ciocârliile, fâsele, vrăbiile. Preferă puii tineri neexperimentaţi. Hrana este completată şi cu insecte, mamifere mici şi şerpi. Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune de obicei 4-5 ouă, cu o dimensiune medie de 40 x 31,5 mm. Incubaţia durează în medie 28-32 de zile şi este asigurată în proporţie de 90% de către femelă, care în această perioadă este hrănită de mascul. La eclozare puii cântăresc aproximativ 13 g. Puii devin zburători la 29-31 de zile şi rămân dependenţi de părinţi încă patru săptămâni. Uneori, exemplarele de un an, în special masculii, participă la hrănirea familiei alături de perechea de adulţi. Adeseori, când hrana este suficientă, două treimi din numărul puilor ce au eclozat ajung zburători. În anii cu hrană puţină doar o treime
din numărul puilor eclozaţi ajung zburători. Ajung la maturitate sexuală la un an, însă cei mai mulţi masculi cuibăresc numai în al doilea an. La fel ca în cazul altor răpitoare, masculul este cel ce asigură în principal hrana familiei. . Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
33 Soimul rindunelelor Falco subbuteo
Traieste in zone deschise, joase, cu palcuri de copaci si vegetatie, deseori in apropiere de ape. Poate semana cu o drepnea mare in zbor, datorita aripilor in forma de secera si zborului acrobatic. Adultii sunt gri pe partea superioara, cu o „mustata” neagra si „pantaloni” rosii caramizii. Lungimea corpului este de 28-36 de centimetri, anvergura de 69-84 cm, masa corporala medie de 131–232 g (mascul) si 141-340 g (femela). Vaneaza in zbor insecte largi, pasari mici si lilieci, iar ocazional mamifere mici si reptile. In libertate, traieste intre cinci si zece ani. Doua-patru oua sunt depuse in luna iunie si sunt clocite de ambii parinti, desi mai mult de femela, timp de 27-33 de zile. Marimea medie a unui ou este de 42x33 mm. Puii parasesc cuibul dupa 28-34 de zile, dar depind de mancarea adusa de parinti pentru inca cinci saptamani. Scot un singur rand de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
34 Soim dunarean Falco cherrug
Şoimul dunărean, cunoscut şi sub denumirea de şoim sacru, este o specie caracteristică zonelor deschise, aride de stepă cu pâlcuri de pădure şi păşuni. Lungimea corpului este de 47-55 cm şi greutatea medie de 730-990 g pentru mascul şi 970-1300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 105-129 cm, fiind foarte mare comparativ cu dimensiunile corpului său. Este un şoim mare, puternic, preferat de crescătorii de şoimi pentru vânătoare. Prezintă o mare variaţie a culorii, de la un maro ciocolatiu până la aproape alb, aceste exemplare fiind foarte apreciate de crescătorii arabi. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici şi şopârle. Atacă păsări până la dimensiunea gâştelor, însă preferă porumbeii sălbatici şi stăncuţele. Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Este o pasăre solitară şi teritorială, foarte agresivă şi perseverentă în urmărirea prăzii. În lumea animală nu este ameninţată de nicio specie, omul fiind singurul pericol. Este foarte agil şi rapid şi poate atinge o viteză de 321 km/h când plonjează după pradă. Cele mai multe exemplare trăiesc 5-7 ani, însă pot atinge şi 10 ani. În captivitate longevitatea este mai mare, între 15 şi 25 de ani. Ating maturitatea sexuală la 2-3 ani, deşi femelele pot începe să cuibărească uneori şi la un an. Masculul execută un ritual nupţial, planând deasupra teritoriului ales, emiţând sunete puternice de chemare pentru femele. În timpul ritualului nupţial masculii aduc uneori hrană femelelor. Ocupă de obicei cuibul altor păsări răpitoare, inclusiv codalbi pe care îi alungă de la cuib. Iernează în Africa şi în Peninsula Arabică. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
35 Vinturel de seara
Falco vespertinus
Vânturelul de seară, cunoscut şi sub denumirea de şoimuleţ de seară, este o specie caracteristică zonelor deschise cu pâlcuri de pădure aşa cum sunt stepele, păşunile, suprafeţele agricole cu altitudine redusă, deşi în Asia este prezent şi la 1500 m. Lungimea corpului este de 28-34 cm şi are o greutate medie de 130-197 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 65-76 cm. Este un şoim de talie medie spre mică, cu o siluetă apropiată de a vânturelului roşu ( Falco tinnunculus ) şi a şoimului
rândunelelor ( Falco subbuteo ). Atinge penajul complet caracteristic adultului în al treilea an. Masculul are în penaj o combinaţie unică între albastrul-gri-închis (ardezie) de pe corp şi roşul ruginiu de pe penele picioarelor şi subcodale. Femela este mai mare şi are penajul gri-albastru pe spate şi ruginiu pe corp. Se hrăneşte în special cu insecte, mamifere mici, broaşte şi şerpi. Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi în prima parte a lunii mai. Femela depune 3-4 ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 36,5 x 28,9 mm. Incubaţia durează în medie 27-28 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zburători la 27-30 de zile şi devin complet independenţi după încă o săptămână. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
36 Soim calator Falco peregrinus
Şoimul călător este o specie caracteristică zonelor deschise stâncoase, din tundră, păşuni, stepă cu pâlcuri de pădure şi coaste marine. Cu excepţia Antarcticii, această specie este prezentă pe toate continentele şi numai vulturul pescar ( Pandion haliaetus ) mai are o distribuţie atât de largă dintre păsările răpitoare. Poate fi întâlnit până la o altitudine de 4000 m. Lungimea corpului este de 38-51 cm şi are o greutate medie de 550-1500 g, femelele fiind mai mari cu 15-40% decât masculii. Anvergura aripilor este cuprinsă între 89-113 cm. Adulţii au înfăţişare similară, prezentând o largă variaţie în dimensiuni şi penaj, fiind identificate 19 subspecii. Datorită agilităţii sale este folosit de către crescătorii de şoimi. Este gri-albastru pe spate, are aripile ascuţite şi o mustaţă proeminentă. Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici, reptile şi insecte. Soseşte din cartierele de iernare în luna martie. Femela depune de obicei 3-4 ouă în a doua parte a lunii mai sau la începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 51,3 x 40,5 mm. Incubaţia durează în medie 32-24 de zile şi este asigurată în special de femelă, care în această perioadă este hrănită de mascul. Puii devin zburători la 35-42 de zile şi rămân dependenţi de părinţi încă câteva luni. Numărul puilor care ajung la stadiul de zburători într-un cuib este în medie de 1,5-3,05. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
37 Potârniche Perdix perdix
Potârnichea este o specie larg răspândită în toată Europa și vestul Asiei, fiind introdusă și în America de Nord în urmă cu aproximativ 2 secole. Habitatul preferat al acestei specii este reprezentat de terenurile agricole, dar poate fi observată și în zone cu dune de nisip, turbării sau chiar zone mlăștinoase. Masculul și femela au aproximativ același colorit, exceptând pata maronie de pe piept care la mascul este evident mai mare. Culoarea predominantă a penajului este maro-cenușiu, cu coada ruginie, vizibilă când pasărea se ridică în aer. Capul este de culoare crem ruginiu, pe laterale prezentând striații maronii. Se hrănește în general cu iarbă și semințe la nivelul solului, iar în sezonul de cuibărit capturează și insecte. Lungimea corpului este de 29-31 cm, iar anvergura aripilor este de 40-50 cm, cu o masă corporală de 300-450 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 10-11 ani. Femelele depun 14-16 ouă în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 18-21 zile. Puii dezvoltă penajul de juvenili la aproximativ 40-55 zile de la eclozare, dar încep să se hrănească singuri la 10-14 zile de la eclozare. Masculul revine la cuib unde se îngrijește de pui împreună cu femela abia după eclozarea puilor,
rămânând cu aceștia până când puii încep să se hrănească singuri. Perechile au o singură pontă pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
38 Prepelita Coturnix coturnix
este o pasăre ca. de mărimea unui sturz, fiind cele mai mici și singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt păsări migratoare în România. Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca potârnichile destul de rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă.
Prepelița este o pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de circa 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă; pitpalac. O varietate domestică (prepelița japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în alimentația dietetică.
Prepelița trăiește în general în ținuturile cultivate din regiunile de deal și de câmpie. Coloritul corpului este brun-cafeniu cu striuri longitudinale de culoare deschisă și întunecată. Masculul are sub bărbie o pată de culoare cafenie închisă. Prepelița credește de regulă două generații de pui într-un an, cuibul este o gropiță în sol căptușită de femelă și ascunsă în ierburi care sunt aplecate de pasăre în boltă deasupra cuibului. Femela depune între lunile mai și august cca. 8 - 15 ouă de culoare gălbuie punctate cu brun pe care le clocește femela singură. Puii eclozează la 18 - 19 zile. Toamna păsările migrează spre sud în Africa de Nord, Africa Centrală și Asia de Sud Vest unde iernează. Unele specii din Scandinavia iernează în regiunile din Europa de Sud.
39 Pasarea ogorului
Burhinus oedicnemus
Pasărea ogorului este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă, păşunilor şi culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi are o greutate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura aripilor este de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de culoarea „ierburilor„ uscate, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur, mai ales când staţionează. Este uşor de recunoscut după dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptaţi la viaţa nocturnă) şi picioarele galbene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme, broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
40 Pescarus sur Larus canus
Pescărușii sunt cam între mărimea unui porumbel și a unui vultur (30 – 80 cm). Păsările au aripi suple și ascuțite, iar la vârf au un cioc încovoiat și puternic. Cele trei degete de la picior au o membrană interdigitală care le înlesnește deplasarea pe apă. Pescărușii au penajul colorat alb-cenușiu, unele specii având pete sau dungi negre pe cap și pe spate. La pescăruși nu există un dimorfism sexual accentuat, dar masculii sunt ceva mai mari. Puii de pescăruș sunt frecvent de culoare cenușie punctați cu negru, devenind păsări adulte la patru ani de la eclozare. În general pescărușii au cuibul pe sol, dar unii cuibăresc pe stânci. Indiferent unde se află cuibul, ei formează colonii. În cuib femela depune 2 - 4 ouă, care sunt păzite de părinții care pot ataca până și omul. Puii eclozează la 3 - 6 săptămâni, ei putând să alerge și să înoate din prima zi, însă sunt
hrăniți la cuib de părinți până la vârsta de 3 - 9 săptămâni. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
41 Pescarita razatoare
Gelochelidon nilotica
Pescăriţa râzătoare este o specie caracteristică zonelor lagunare cu apă salmastră şi ţărmurilor nisipoase, dar apare şi pe lacurile cu apă dulce şi mlăştinoase. Lungimea corpului este de 35-42 cm şi are o greutate de 150-192 g. Anvergura aripilor este de circa 76-86 cm. Este uşor de confundat cu sterna de mare ( Sterna sandvicensis ) mai ales în cazul păsărilor tinere. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri deschis, iar coada este scurtă şi scobită. Partea superioară a capului este neagră, iar ciocul este gros, asemănător pescăruşilor. Se hrăneşte cu insecte, râme, melcişori, şoareci, şopârle. Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Spre deosebire de celelalte chire nu plonjează în apă se scufundă după peştişori şi se hrăneşte căutându-şi hrana şi pe sol. Prinde insecte în zbor. Poate zbura la punct fix, fluturându-şi aripile. Cuibăreşte prima dată la cinci ani, în colonii aşezate pe sol. Adeseori cuibăreşte în colonii mixte cu alte chire sau păsări de ţărm (ciocîntorsul – Recurvirostra avosetta ). Cuibul reprezentat de o adâncitură în sol este căptuşit cu resturi vegetale. Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de 16 ani. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
42 Ciocirlan
Galerida cristata
Traieste in habitate deschise, inclusiv in cele realizate de oameni, precum cai ferate sau aeroporturi. Partile superioare sunt cenusii cu pete negre, iar pieptul este albicios. Forma corpului este solida, cu gat scurt si gros, coada lata. Creasta lunga si tepoasa, caracteristica, in crestet. Lungimea corpului de 17-19 cm, anvergura de 32-36 cm, masa corporala medie de 46 g. Iarna se hraneste cu plante, iar vara si cu nevertebrate, in special cu gandaci. Longevitatea medie in libertate este de sase ani. In perioada martie-iulie sunt depuse intre trei si sase oua, de 23 de mm lungime, oua clocite de femela timp de 11-13 zile. Puii parasesc cuibul la 9-12 zile dupa eclozare. Puii continua sa fie hraniti de parinti pentru inca doua-trei saptamani de la momentul in care au invatat as zboare. Pot avea si doua sau trei ponte pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
43 Ciocirlie de padure Llulula arborea
Ciocârlia de pădure este caracteristică zonelor deschise din pădurile de foioase sau conifere, cu vegetaţie ierboasă abundentă. Este mai mică şi mai zveltă decât ciocârlia de câmp. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm, iar greutatea de 23-35 g. Penajul este maroniu şi se distinge de celelalte ciocârlii prin benzile albe de deasupra ochilor ce se unesc pe creştet. Penajul este similar la ambele sexe. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe. Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-5 ouă în lunile aprilie-iulie, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie de 2,8 g (din care 6% este coajă). Incubaţia durează în jur de 14-15 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători după 11-13 zile. În cazul în care femela începe incubarea unei noi ponte, masculul are grijă de pui până când devin independenţi. Depune două sau trei ponte pe sezon. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
Poate fi gasit in mai multe tipuri de habitat, inclusiv in apropierea fermelor, pe pasuni si mlastini, de obicei in apropierea raurilor si lacurilor. Mai mic decat lastunul de casa si randunica, are partile superioare maronii, gat si abdomen albe si o dunga inchisa pe piept. Aripile sunt negre pe partea inferioara. Silueta zvelta, cu aripi lungi si o coada putin bifurcata. Lungimea corpului de 12-14 cm, anvergura de 25-29 cm, masa corporala medie de 14 g. Masculul si femela seamana foarte bine. Se hranesc cu insecte zburatoae. In libertate, longevitatea este de doi ani. In luna mai femela depune intre doua si sapte oua cu marimea de 18x13 mm, pe care partenerii le vor cloci pe rand, timp de 12-16 zile. Puii sunt hraniti de ambii parinti pana cand parasesc cuibul, la 18-22 de zile de la eclozare. Vor mai fi dependenti de parintii lor pentru inca o saptamana, iar seara vor reveni la cuib. De obicei, lastunii de mal scot doua randuri de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
45 Rindunica Hirundo rustica
Aceasta familie cuprinde specii de pasari raspandite aproape pe tot pamantul, excelente zburatoare, avand corpul turtit si alungit, aerodinamic, cu aripile inguste si ascutite. Randunelele au ciocul mic, dar gura prezinta o deschidere larga pentru a putea captura din zbor insectele, singura lor hrana. Picioarele, mici, sunt folosite mai ales la cataratul pe ziduri, mai rar pentru a sta pe ramuri. Aceste pasarele beau apa planand razant la suprafata ei. Majoritatea speciilor isi construiesc cuibul din pamant, lipit de peretii zidurilor sau ai pesterilor, dar pot cuibari si in galerii sapate in maluri sau in scorburile arborilor. Multe specii de randunele s-au adaptat la viata in localitati, traind in apropierea omului. Isi fac cuiburi sub stresinile constructiilor ( case , grajduri etc. )
46 Lastun de casa Delichon urbica
Este o specie migratoare, iernând în centrul Africii și în Asia tropicală. Se grupează în stoluri, populând orașele cu construcții din piatră; deseori pot fi văzuți pe cablurile de tensiune electrică. Se hrănesc cu insecte zburătoare pe care le prind în aer. Întrunesc anumite trăsături comune cu alte două specii de lăstuni — estic și nepalez — care populează Asia de sud și de sud-est.Constituția corpului nu se deosebește de cea a celorlalți reprezentanți ai familiei: corp alungit, aripi lungi și înguste, coadă forfecată, cap ușor turtit și cioc scurt. Are dimensiuni ceva mai mici decât ale vrabiei: lungimea corpului alcătuiește 12–17 cm, anvergura aripilor 20–33 cm, iar greutatea 18–19 g. Spatele, capul și partea superioară a aripilor sunt de un negru-vânăt cu nuanțe albăstrii; restul corpului este acoperit cu puf alb. Coada nu este forfecată prea tare. Picioarele sunt acoperite de pene și puf.[8]Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseamănă cu adulții, însă au spatele negru-gri, fără luciu, și burta de o nuanță albă-cafenie. Lăstunii năpârlesc o singură dată de an, în schimb procesul este îndelungat, cuprinzându-se între lunile august și martie. Toamna își schimbă puful, iar primăvara penele. Isi fac cuiburi sub stresinile constructiilor ( case , grajduri etc. )
47 Fisa de cimp Anthus campestris
Specia este oaspete de vara. Cuibareste in regiuni deschise, aride si nisipoase, cu vegetatie joasa. Statut: Specie nepericlitata. Inclusa în Directiva Pasari 79/409/EEC, Anexa I Fâsa de camp prefera habitatele deschise, campii, pajisti cu tufisuri pentru cuibarit, terenurile
agricole.Cuibareste solitar si migreaza in stoluri. Zborul teritorial este desfasurat la inaltime mica, fiind ondulat si insotit de cantec. Hrana consta din insecte si seminte. Specia nu a prezentat o dinamica constanta, în zona de studiu fiind observati indivizi solitary preponderant in zonele agricole, pajisti, precum si in cele cu tufarisuri izolate. Comportamentul observant era cel de hranire, zbor nuptial si zbor teritorial. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
48 Fâsa de padure Anthus trivialis
Poate fi gasita in zone deschise, de la tara, unde foloseste copacii mici si tufisurile ca post de observare, dar si in zonele in care abia au fost plantate conifere sau arboret. Are o lungime a corpului de 14-16 cm, o anvergura a aripilor de 25-27 cm, cu o medie a masei corporale de 24 de grame. Seamana mult cu fasa de lunca, dar putin mai mare, cu un cerc de culoare palida in jurul ochilor, o dunga neagra de forma mustatei. Pete maronii pe partile superioare si un piept bombat si cu picatele. Contrast puternic intre pieptul galbui inchis si abdomentul alb. Masculul este asemanator cu femela. Se hraneste cu insecte, dar si cu plante in toamna si iarna. Durata vietii in salbaticie este de doi ani. In perioada aprilie-iunie, depun intre doua si sase oua, cu marimea de 20x15 mm. Femela este cea care le cloceste pentru 12-14 zile. Puii sunt hraniti de ambii parinti, iar la circa doua saptamani de la eclozare, acestia paraasesc cuibul. Depun una sau doua ponte pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
49 Codobatura galbena Motacilla flava
Codobatura galbenă este o specie migratoare cu răspândire totală pe continentele asiatic, european și parțial în cel african, ajungând și în vestul Peninsulei Alaska și insulele austral-asiatice. Specia migrează din continentele european și asiatic spre cel african și austral-asiatic pentru iernat. Preferă habitatele umede, cu vegetație joasă, cum sunt pășunile, fânațele și mlaștinile stufizate, iar în Asia ocupă și habitatele de tundră și stepă. În afara sezonului de cuibărit poate fi întâlnită și în apropierea terenurilor agricole, preferând apropierea de lacuri, iazuri sau râuri. În România există două subspecii ale codobaturii galbene, respectiv subspecia flava și subspecia feldegg, diferențele dintre ele fiind la coloritul capului, feldegg având capul în totalitate negru, iar flava având capul gri-albăstrui cu sprânceană albă. Aripile și coada sunt de culoare neagră cu borduri albe, iar restul corpului este galben, cu picioare negre. Lungimea corpului este de 16-17 cm, iar anvergura aripilor este de 24-25 cm, cu o masă corporală de 11-23 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 13-14 ani. Femelele depun 4-6 ouă în lunile aprilie-mai, incubația fiind de 11-13 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 11-13 zile și ulterior pentru încă 2-3 săptămâni după părăsirea cuibului. Adesea masculul se poate îngriji singur de pui în timp ce femela poate depune o a doua pontă. . Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
50 Codobatura alba Motacilla alba
Codobatura albă este o specie cu răspândire largă în toată Europa, Asia și Peninsula Balcanică, precum și parțial în Africa. Există două populații dintre care una este sedentară, cu distribuție în regiunea sudică și vestică a Europei și în Turcia, iar cealaltă migratoare cu răspândire pe tot cuprinsul Asiei și nordul, centrul și estul Europei. Preferă habitatele situate în apropierea unor ape, fiind întâlnită de asemenea și în parcuri,
grădini și terenuri agricole, ajungând chiar și în zonele urbane și rurale. Este singura specie de pasăre colorată în slb, gri și negru, având coada lungă specifică tuturor codobaturilor. Coloritul este simplu, cu spatele gri, creștetul, ceafa și târtița până la gușă negre, aripile și coada negre și mărginite de alb. Prin năpârlirea de toamnă, culoarea neagră se reduce. Partea inferioară este de culoare albă, până la piept care este de culoare neagră. Este observată preponderent la nivelul solului, unde capturează insecte, mai rar observată prinzând prada în aer. Lungimea corpului este de 17-19 cm, iar anvergura aripilor este de 25-30 cm, cu o masă corporală de 17-25 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 13-14 ani. Femelele depun 5-6 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 11-16 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 16-17 zile, părăsind cuibul și devenind independenți după aproximativ 30-31 de zile de la eclozare. Perechile au o singură pontă pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
51 Ochiul boului Troglodytes troglodytes
Se regăsește într-o mare varietate de habitate cu vegetație joasă, inclusiv păduri, terenuri agricole, turbării, fânațe, parcuri și grădini. Are jumătate din mărimea unei brumărițe de pădure, lungimea corpului fiind de 8-12 cm, anvergura aripilor de 12-16 cm și greutatea corpului de 6-12 g. Are un corp mic de formă rotundă cu aripi scurte și rotunde și o coadă scurtă, uneori ținută ridicată și un cioc îngust. Penajul este pestriț maroniu pe partea superioară și opac pe partea inferioară. Aripile, flancurile și coada prezintă dungi negre. Sexele sunt similare. Se hrănește predominant cu nevertebrate, dar nuse dă înapoi de la pești mici, mormoloci, fructe de pădure și semințe. Longevitatea în sălbăticie este de 2 ani. Sezonul de cuibărit începe în aprilie, atunci când femela depune 1-9 ouă de 16x13 mm în dimensiune și le clocește timp de 12-18 zile. Dacă masculul este monogam va ajuta la creșterea puilor, cu toate că majoritatea masculilor sunt poligami fiind prea ocupați cu apărarea teritoriului. Puii părăsesc cuibul 14-19 zile mai târziu, dar continuă să fie hrăniți de părinți pentru alte câteva săptămâni. Fiecare pereche pot crește 2-3 generații pe sezon. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
52 Macaleandru Erithacus rubecula
Traieste in paduri, parcuri si gradini si este deseori intalnit in zone urbane. Usor de recunoscut dupa fata si pieptul portocalii, cu linii de demarcatie gri. Acestea contrasteaza cu abdomenul alb si cu partile superioare de culoare oliv-maronii, ca si aripile si coada. Masculul si femela seamana foarte bine, dar juvenilii nu au pieptul rosu si prezinta multe pete mici. Lungimea corpului este de 12.5-14 cm, anvergura de 20-23 cm, masa corporala medie de 18 g. Vara se hraneste cu nevertebrate, isi suplimenteaza hrana cu seminte si fructe de arbusti iarna, fiind vizitator frecvent la hranitorile de gradina. In salbaticie, durata medie a vietii este de doi ani. Patru-ase oua sunt depuse din luna martie si sunt clocite de femela pentru 13-15 zile. Marimea medie a unui ou este de 20x15 mm. Femela hraneste puii cu mancarea adusa la cuib de catre mascul. Puii parasesc cuibul la 11-17 zile dupa eclozare si sunt total independenti o saptamana mai tarziu. Fiecare pereche scoate doua sau trei randuri de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
Poate fi intalnit in zone deschise, cu puncte de unde sa poata vedea intinderea, asa cum sunt vegetatia joasa sau gardurile. Traieste pe pajisti, miristi si plantatii tinere de conifere. Putin mai mic decat un macaleandru, marimea corpului de 12-14 cm, anvergura de 21-24 cm, masa corporala medie de 17 g. Masculii au partile superioare maroniu patate si un piept ocru maroniu, cu o dunga alba proeminenta deasupra ochiului. Femelele sunt de culoare mai putin deschisa. Se hranesc cu insecte si rame, dar ocazional si cu fructe si seminte. In libertate, longevitatea este de doi ani. Depun trei-sapte oua cu marimea de 19x14 m, iar femela le cloceste singura pentru 12-14 zile. Ambii parinti hranesc puii pana cand acestia parasesc cuibul, la 12-13 zile de la eclozare. Juvenilii vor mai fi hraniti de parinti inca doua saptamani de la plecarea din cuib. Fiecare cuplu scoate un rand sau doua de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
54 Maracinar negru
Saxicola torquata
Poate fi gasit in zone uscate, cu vegetatie mica si rara, ziduri sau garduri pe care le foloseste ca punct de observatie. Populeaza campiile si zonele cu tufisuri si vegetatie mica. Aproape de aceeasi marime ca si un macaleandru, lungimea corpului de 11,5-13 cm, anvergura de 21-23 cm, masa corporala medie de 15 g. In penaj nuptial, masculul are cap negru cu jumatate de guler alb pe gat, spatele este negru pestrit, abdomenul alb. Femela este maronie cu putin portocaliu pe piept. Se hranesc in principal cu nevertebrate, dar si cu vertebrate mici, seminte si fructe. In libertate longevitatea este de pana la patru ani. In functie de areal, cuibaritul are loc in perioada martie-iunie. Femela cloceste singura cele trei-sase oua, timp de 13-14 zile. Ouale au marimea de 19x14 mm. Ambii parinti hranesc puii pana cand parasesc cuibul si inca 14-15 zile dupa. Intr-un sezon, o pereche scoate intre doua si patru randuri de pui. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
55 Pietrar sur Oenanthe oenanthe
Este o pasare cantatoare, de dimensiunile unei vrabii, ce traieste pe suprafete stancoase deschise, acoperite cu vegetatie putin inalta.Cloceste in mod regulat la noi in tara.Pasarile prezinta un zbor la mica inaltime, cu un culoar de zbor situat sub 10 m. Comportament: Pasare migratoare, putin sociabila Hrana:Insecte, paianjeni, rame, seminte si fructe Migrarea:Pasarile ce traiesc vara in Europa, migreaza iarna in Africa si zboara in special pe timp de noapte. Statut: Specie nepericlitata, conform IUCN .Nu reprezinta o specie de importanta comunitara- nu se impun masuri de conservare.
56 Mierla Turdus merula
Specia este întâlnită într-o mare varietate de habitate, în principal păduri și grădini, dar întâlnită adesea și pe terenuri agricole, fânețe și zone urbane. Este un sturz de dimensiune medie cu o coadă lungă, ușor de recunoscut prin penajul uniform negru mat al masculului, ciocul galben-portocaliu deschis și inelul galben al ochiului. Ciocul se înnegrește iarna. Femelele au partea superioară neagră-maronie, piept punctat maroniu și un gât albicios. Lungimea corpului este de 23,5-29 cm, anvergura aripilor de 34-38 cm și greutatea medie de 100 g. Are o dietă omnivoră hrănindu-se cu insecte și râme în timpul sezonului de cuibărit și fructe de pădure în sezonul de toamnă și iarnă. Longevitatea în sălbăticie este de 3 ani. 4-5 ouă sunt depuse începând cu luna martie și sunt clocite doar de
femelă pentru 12-14 zile. Dimensiunea medie a unui ou este de 29x21 mm. Ambii părinți hrănesc puii care dezvoltă penajul la 11-18 zile de la eclozare. Puii devin independenți 3 săptămâni mai târziu. Perechile pot crește 2-3 generații pe sezon. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
57 Cocosar Turdus pilaris
Specia se întâlnește în păduri și în habitate mai deschise cu garduri vii, adesea și în zone umede de pe cursurile râurilor. Este un sturz de talie mare cu capul și târtița de culoare caracteristică gri, spatele maroniu și o culoare roșiatică pală pe piept. Partea inferioară este pală și puternic pătată. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 22-27 cm, anvergura aripilor de 39-42 cm și greutatea corpului de 100 g. Se hrănește în principal cu nevertebrate, dar în sezonul de toamnă și iarnă se hrănește cu fructe de pădure. Longevitatea în sălbăticie este de 2 ani. Ouăle sunt depuse în perioada aprilie-iunie în funcție de distribuție. 5-7 ouă de 29x21 mm în dimensiune sunt depuse și clocite de femelă pentru 10-13 zile. Ambii parteneri hrănesc puii până când aceștia dezvoltă penaj 12-15 zile mai târziu. Perechile pot crește adesea o a doua generație pe sezon.
58 Sturz cintator Turdus philomelos
Specia se întâlnește în orice habitat cu tufișuri și copaci alături de zone deschise pentru hrănire. Cuibărește în păduri, garduri de copaci, parcuri și grădini. Ceva mai mic decât o mierlă, lungimea corpului este de 21-24 cm, anvergura aripilor de 33-36 cm și greutatea corpului de 83 g. Spatele este maroniu, partea inferioară cu pete ascuțite albe, cioc galben și picioare roz. Sexele sunt asemănătoare. Se hrănește cu o varietate de nevertebrate, râme și melci în special, dar preferă și fructele moi și fructe de pădure toamna și iarna. Longevitatea în sălbăticie este de 3 ani. Cuibăritul începe în lunile martie-iunie în funcție de distribuție. În Europa de est ouăle sunt depuse de obicei în luna aprilie. 3-5 ouă de 27x20 mm ăn dimensiune sunt clocite numai de femelă pentru 11-16 zile. După eclozare, ambii părinți se îngrijesc de pui, care părăsesc cuibul la 12-16 zile mai târziu, dar continuă să fie hrăniți de părinți pentru încă 3 săptămâni. Fiecare pereche poate avea 2-3 generații pe an.
59 Sturz de visc Turdus viscivorus
Specia se întâlnește în păduri deschise, terenuri agricole, parcuri și grădini. Este mai voluminos și mai pal decât sturzul cântător cu lungimea corpului de 27-28 cm, anvergura aripilor de 45-50 cm și greutatea corpului de 93-167 g. Partea superioară este gri-maronie și pieptul este pal cu pete negre subțiri. Ciocul este negru cu baza galbenă, iar picioarele sunt roz. Sexele sunt asemănătoare. Se hrănește cu insecte, viermi și melci pe parcursul anului, iar în perioada de iarnă cu fructe de pădure. Longevitatea în sălbăticie este de 3 ani. Cuibăritul începe în luna februarie în unele zone de distribuție, cu toate că unele populații cuibăresc începând cu lunile aprilie-iunie. 3-4 ouă de 30x22 mm în dimensiune sunt clocite numai de femelă pentru 12-15 zile. Ambii părinți se îngrijesc de pui, care dezvoltă penaj la 14-16 zile mai târziu, dar rămân dependenți de părinți pentru încă 2-3 săptămâni. O a doua generație este adesea depusă.
este o pasăre migratoare și cântătoare din ordinul paseriformelor (Passeriformes), familia acrocefalidelor (Acrocephalidae), răspândită în regiunile mlăștinoase, cu lacuri și bălți, bogate în vegetație (stuf, tufișuri sau ierburi înalte) din Palearctica, India și Australia. Iernează în Africa și Asia de sud-est. Are o mărimea de 16–21 cm (între vrabie și mierla neagră), cu un colorit brun-roșcat, mai deschis pe partea inferioară, ciocul este destul de puternic, turtit ușor și la bază lățit, picioarele sunt cenușii. Se hrănește cu insecte, iar toamna cu diferite boabe mici. Cuibărește în stufărișul din jurul lacurilor și al mlaștinilor, cuibul este situat la 60–120 cm deasupra apei, între 3-4 sau mai multe tulpini de stuf; el este țesut dens din iarbă, frunze, pedunculi florali, puf și fibre vegetale, pânză de păianjen și este căptușit cu frunze mici, rădăcini, păr, câteodată și cu pene; cuibul este construit de femelă. Femela depune o pontă din 4-6 ouă, care sunt depuse la mijlocul lunii mai; ouăle sunt fusiforme, netede, cu luciu slab, verde deschis, verde-albăstrui, albastre, mai rar albe, cu pete de nuanțe diferite de maro și verde, uneori cu stropi printre ele. Incubația durează 14-15 zile. Clocesc ambele sexe, o dată pe an. Puii sunt nidicoli, golași, au gâtlejul galben-portocaliu, cu două puncte întunecate la baza limbii și o umflătura marginală a ciocului de culoare galben-albicioasă; sunt hrăniți de ambii părinți timp de 14 zile. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
61 Lacar de stuf Acrociphalus scirpaceus
Păsările din această familie au corpul alungit, ciocul subțire, relativ lat la bază, înconjurat de vibrize.Traiesc în arbori, tufișuri sau în stufării, strecurându-se cu abilitate prin desișuri, pentru a-și culege hrana de pe frunze și mlădițe. Se hrănesc exclusiv cu insecte, consumând rar fructe mai moi. Păsările coboară rar pe sol. Cuibăresc în țările calde de mai multe ori pe an. Cuiburile sunt țesute cu multă măiestrie din fire vegetale. Puii au un colorit pestriț uniform. Cântecul silviilor este plăcut, unele specii fiind chiar renumite prin glasul lor melodios. Speciile nordice sunt migratoare. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan.
62 Lacar mare A. arundinaceus
Traieste in zone cu vegetatie acvatica, in special in zonele cu stuf si trestie, la ape mici. Cel mai mare lacar din Europa are o lungime a corpului de 19-20 de centimetri, o anvergura a aripilor de 25-29 de centimetri si o greutate de 22-31 de grame. Prezinta culori maronii deschise pe partile superioare, albe pe partile inferioare, cu laterale alburii si o dunga intunecata la nivelul ochilor. Ciocul este lung si greu, iar coada este si ea lunga. Nu exista deosebiri mari intre mascul si femela. Dieta consta cu preponderenta din insecte si alte nevertebrate, ocazional din vertebrate mici, iar toamna mananca si fructe. Cea mai longeviva pasare din salbaticie ajunge la varsta de 10 ani. Se imperecheaza in perioada martie-iulie, in functie de zona in care se afla. Femela depune intre trei si sase oua pe care le incubeaza pentru o perioada de doua saptamani. Ambii parinti hranesc puii, care ajung as paraseasca cuibul la 12-14 zile de la eclozare. Rar, femelele scot si un al doilea rand de pui pe an. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
Pasare din familia lacarilor si a frunzaritelor, mai rar intalnita in tara noastra.Cu o lungime de cca.12- 14 cm, aceasta frunzarita se distinge de suratele ei prin culoarea cenusie, lapte cu cacao, cioc finut.Imita foarte bine cantecul pasarilor , fiind de gasit in tufele de pe malul apelor , a mlastinilor de pe langa cordonul litoral.
64 Frunzarita galbena
Hippolais icterina
Este o pasare cu silueta zvelta si eleganta , care se poate vedea in cele mai dense frunzisuri , unde prinde mici insect si cuibareste . E mai mare decat o pitulice , nu cu mult , dar sufficient de clar. Dealtfel e si mai prelunga la silueta , la cioc si la forma corpului .
65 Silvie porumbaca Sylvia nisoria
Silvia porumbacă este caracteristică zonelor deschise cu tufărişuri şi copaci izolaţi, având preferinţe similare cu sfrânciocul roşiatic. Este cea mai mare dintre speciile de silvie şi are lungimea corpului de 15,5-17 cm. Greutatea variază între 22-36 g, masculul fiind cu puţin mai mic decât femela. Anvergura aripilor este de 23-27 cm. Caracteristice sunt irisul galben, coada lungă, iar în cazul masculului pieptul dungat ca la ulii. Penajul este asemănător, cu nuanţe mai puternice de gri la mascul. Se hrăneşte cu insecte şi toamna cu fructe. Soseşte din cartierele de iernare în mai. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie a oului de 2,6 g, din care 6% o reprezintă coaja. Incubaţia durează în jur de 12-13 zile şi este asigurată de ambii părinţi atunci când masculul rămâne la cuib sau de către femelă singură atunci când masculul pleacă. Puii devin zburători după 10-12 zile. Rămân în preajma adulţilor circa trei săptămâni.
66 Silvie mica Sylvia curruca
Specia este întâlnită în zone cu arbuști și garduri vii, în habitate deschise, iar uneori în parcuri și grădini. Mai mică decât silvia comună, având lungimea corpului de 11,5-13,5 cm, anvergura aripilor de 17-19 cm și greutatea corpului de 12 g. Partea superioară este gri-maronie și partea inferioară albă opacă. Capul este gri cu o mască neagră la ochi și gât alb. Coada este relativ scurtă. Sexele sunt similare, cu toate că atunci când sunt observate împreună, masculul poate avea masca ochilor mai întunecată și pipetul ușor rozaliu. Se hrănește cu nevertebrate în timpul sezonului de împerechere și fructe de pădure în sezonul de toamnă și iarnă. Longevitatea în sălbăticie este de 2 ani. Specia cuibărește în lunile aprilie-iulie în funcție de distribuție. 3-6 ouă sunt clocite de ambele sexe pentru 11-14 zile. Dimensiunea medie a unui ou este de 17x13 mm. Ambii părinți hrănesc puiul pentru încă 10-13 zile până când aceștia părăsesc cuibul. Fiecare pereche crește 1-2 generații pe sezon.
67 Silvie de camp
Sylvia communis
Specia trăiește în zone cu tufișuri joase și arbuști pentru cuibărit, evitând pădurile foarte dense cu copaci înalți, preferând pădurile cu frunze căzătoare în loc de cele de conifere. Are aproximativ aceeași mărime cu pițigoiul mare, lungimea corpului fiind de 13-15 cm, anvergura aripilor de 18-23 cm ți greutatea corpului de 16 g. Ambele sexe au partea superioară de culoare maronie, pieptul bej și abdomenul alb, ochii fiind înconjurați de un inel alb. Masculul are un cap gri cu gât alb, iar capul femelei este maron și gâtul opac. Coada este lungă cu marginile albe. Se hrănește cu insecte în timpul sezonului de cuibărit și fructe de pădure în timpul sezonului de toamnă și iarnă. Longevitatea în sălbăticie este de 2 ani. Cuibărește în lunile aprilie-iulie în funcție de distribuție. 3-6 ouă de 18x14
mm în dimensiune sunt clocite de ambele sexe pentru 11-12 zile, cu toate că numai femela clocește ouăle pe timpul nopții. Ambii părinți hrănesc puii până când aceștia dezvoltă penaj la 10-12 zile de la eclozare. Perechea crește 1-2 generații pe sezon.
68 Silvie de zavoi Sylvia borin
Specia este întâlnită în pădurile de foioase și păduri de amestec cu vegetație densă la sol pentru cuibărit. Cuibărește ocazional în parcuri și grădini sau terenuri agricole. Este o pasăre îndesată cu aripi lungi și cioc scurt dar fără trăsături distincte evidente. Partea superioară este de culoare maronie gri-măslinie și albă inferior cu picioare și cioc gri. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 12-14,5 cm, anvergura aripilor de 20-22 cm și greutatea corpului de 19 g. Se hrănește cu nevertebrate în timpul primăverii și verii și fructe de pădure în toamnă și iarnă. Longevitatea în sălbăticie este de 2 ani. Cuibărește în lunile martie-iulie în funcție de răspândire. 3-6 ouă de 20x15 mm dimensiune sunt clocite de ambii părinți pentru 11-12 zile. Ambii părinți hrănesc puii care dezvoltă penaj la 9-12 zile de la eclozare. Perechile pot crește două generații pe sezon.
69 Silvie cu cap negru Sylvia atricapilla
Specia este întâlnită în habitate forestiere cu copaci înalți pentru căutare hranei și strat arbutiv pentru cuibărit. Mai poate fi întâlnită și în parcuri și grădini cu copaci și arbuști răzleți. Ceva mai mică decât o vrabie de casă cu lungimea corpului de 13,5-15 cm, anvergura aripilor de 15-17 cm și greutatea corpului de 21 g. Masculul are un capișon negru, partea superioară gri și partea inferioară pală. Femela are un capison cărămiziu, partea superioară maronie și partea superioară bej. Coada este lungă cu capătul cozii pătrățos. Se hrănește cu insecte și alte nevertebrate în timpul sezonului de cuibărit și fructe în sezonul de toamnă și iarnă. Longevitatea în sălbăticie este de 2 ani. 2-7 ouă sunt depuse în aprilie și clocite de ambii parteneri pentru 10-16 zile. Dimensiunea medie a oului este de 20x15 mm. Ambii părinți hrănesc puii până când aceștia părăsesc cuibul la 10-15 zile de la eclozare. Puii sunt ulterior dependenți de părinți pentru încă 2-3 săptămâni. Fiecare pereche crește una sau două generații pe sezon.
70 Pitulice sfiriitoare
Phylloscopus sibilatrix
Traieste in paduri de foioase, fara subarboret. Partile superioare sunt verzui, are gatul de culoare galbena, ca si partea superioara a pieptului. Partile inferioare sunt de culoare alba. Coada este scurta. Lungimea corpului este de 11-12,5 cm, anvergura de 20-24 cm, masa corporala medie de 10 g. Masculul seamana cu femela foate bine. Se hraneste cu nevertebrate, preponderent paianjeni si insecte, dar toamna mananca si fructe si seminte. Recordul de longevitate in libertate este de 10 ani. Se imperecheaza in perioada mai-iulie, in functie de areal. Cinci-sapte oua, de marimea 16x13 mm, sunt clocite de femela, singura, timp de 12-14 zile. Ambii parinti hranesc puii, care parasesc cuibul la 12-15 zile de la eclozare. De obicei, femela depune un singur rand de oua pe sezon, iar uneori il depune si pe al doilea, doar daca primul a fost distrus.
71 Pitulice mica Phylloscopus collybita
Poate fi intalnita in paduri mature, in zone deschise, parcuri si gradini unde exista arboret pe care il foloseste la cuibarit. Este mica, are o lungime a corpului 10-12 cm, anvergura de 18-21 cm, o masa corporala medie de 9 g. Partile superioare sunt de culoare verzui-maronii, galben
pal pe cele inferioare, cu abdomen albicios. Cioc inchis la culoare, spranceana scurta si palida. Masculul si femela seamana foarte bine. Seamana foarte bine cu pitulicea fluieratoare, dar are coloritul mai putin stringent si este identificata dupa cantecul caracteristic. Se hraneste cu insecte. Media de vata in libertate este de doi ani. Se imperecheaza in perioada aprilie-iunie, in functie de areal. Cinci – sase oua, de 15x12 mm ca marime, sunt clocite de femela pentru 13-15 zile. Femela hraneste puii, iar masculul ajuta la hranire, dar rareori. Puii parasesc cuibul dupa 14-16 zile de la eclozare, dar continua sa fie hraniti de parinti pentru inca patru saptamani. In unele parti ale arealului, scot si doua randuri de pui pe an.
72 Pitulice fluieratoare
Phylloscopus trochilus
Pitulicile sunt păsări mici cu o talie suplă, cu o coadă relativ scurtă și cu picioare raportate la mărime relativ lungi. Ciocul este subțire, păsările au un colorit al penajului de camumflare în mediul în care trăiesc, culorile variind de la galben, verde spre brun. O caracteristică generală a familei este lipsa dimorfismului sexual.
73 Ausel cu cap galben
Regulus regulus
Cuibareste in paduri de conifere si foioase, in special in zonele unde gaseste pini, dar in timpul iernii ajunge si in parcuri si gradini. Este cea mai mica pasare din Romania si din Europa, lungime a corpului de 9-10 cm, anvergura de 16-18 cm, masa corporala de 4,5-7 g. Partile superioare sunt de culoare oliv-verzui, cu abdomenul galben pal. Masculul are o coroana de culoare galben-portocaliu intens, marginita cu dungi negre, in timp ce coroana femelei este portocalie cu negru. Aripile sunt inchise la culoare, cu doua dungi albe, ochii negri inconjurati de un cerc albicios, iar ciocul subtire si ascutit este negru. Se hraneste cu insecte mici, paianjeni si iarna chiar si cu seminte. In libertate, traieste pana la doi ani. Cuibaritul incepe in lunile aprilie-mai. Femela cloceste intre 7 si 12 oua cu marimea de 14x10 mm in size, timp de 15-17 zile. Cei doi parinti hranesc puii, care parasesc cuibul la 17-22 de zile de la eclozare. Masculul ii va hrani pe acestia in timp ce femela va cloci al doilea rand de oua al sezonului. Scot doua randuri de pui pe an.
74 Muscar sur Muscicapa striata
este o pasăre arboricolă insectivoră migratoare din familia muscicapidelor (Muscicapidae) de dimensiuni mici (12 cm, cât o vrabie), răspândită în Europa, Africa și Asia. Trăiește în păduri luminoase și rare, parcuri, grădini. Iernează în Africa, la sud de Sahara. Are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre; penajul este cenușiu cu galben-ruginiu și striații longitudinale pe piept. Sexele se aseamănă între ele. Cuibul în formă de cupă și-l fac între crengi. Din luna mai depune 4-5 ouă albastre-verzui sau smântânii pătate cu maroniu, care sunt clocite numai de femelă timp de circa 13-14 zile. Se hrănește cu insecte, pe care le prinde din zbor. Se postează pe o ramură uscată din vârf, la marginea unei poieni sau a unui loc deschis, de unde prind prăzile din zbor, cu mare precizie, apoi revin la locul de bază.
75 Muscar mic Ficedula parva
Denumirea speciei vine din latină şi înseamnă pasăre mică ce se hrăneşte cu smochine. Este caracteristică pădurilor de foioase şi de amestec, umbroase şi umede. Are lungimea corpului de 11-12 cm, cu o greutate de circa 10-11 g. Anvergura aripilor este de 18,5-21 cm. Masculul se diferenţiază prin pieptul portocaliu şi capul gri. Spatele este
maroniu la fel ca al femelei. Caracteristice sunt petele albe de pe fiecare parte a cozii, foarte evidente când coada este deschisă. Se hrăneşte cu insecte şi ocazional cu fructe. Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-7 ouă. Incubaţia durează în jur de 12-15 zile şi este asigurată de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 11-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an şi de obicei perechea foloseşte acelaşi teritoriu de cuibărit mai mulţi ani.
76 Muscar gulerat
Ficedula albicollis
Muscarul gulerat este caracteristic pădurilor de foioase, parcurilor şi grădinilor. Are lungimea corpului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa 12,7 g. Anvergura aripilor este de 22 cm. Penajul masculului este alb cu negru şi se diferenţiază de muscarul negru prin gulerul alb proeminent din jurul gâtului. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe aripi şi abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare, iar ciocul şi picioarele sunt negre. Se hrăneşte cu insecte şi cu fructe de pădure. Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă. Incubaţia durează 13-15 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 12-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an.
77 Muscar negru Ficedula hypoleuca
Traieste in paduri deschise, parcuri, gradini si livezi, dar in apropiere de stejari. Putin mai mic decat o vrabie, are o lungime a corpului de 12-13,5 cm, anvergura de 22-24 cm, masa medie corporala de 13 g. Vara, masculii au partile superioare negre si cele inferioare albe, cu o pata mare, alba de aripa si o pata alba mica pe frunte, langa cioc. Femelele au partile superioare de culoare maronie, cele inferioare sunt de culoare galben pal si culori mai inchise pe coada si pe aripi. Se hraneste cu insecte, iar toamna mananca si fructe si seminte. In libertate, ajunge sa traiasca, in medie, doi ani. Intre patru si zece oua sunt depuse in perioada aprilie-iunie, iar apoi sunt clocite de ambii parinti, timp de 13-15 zile. Si hranirea puilor este o sarcina comuna, iar puii parasesc cuibul dupa 14-17 zile de la eclozare, dar vor mai sta cu parintii inca o saptamana. De obicei, au o singura ponta pe sezon.
78 Chira de balta Sterna hirundo
Chira de baltă este caracteristică zonelor umede costiere dar şi lacurilor interioare cu apă dulce. Lungimea corpului este de 31-37 cm şi are o greutate de 110-145 g. Anvergura aripilor este de circa 75-80 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri, ciocul este roşu aprins cu vârful negru iar picioarele roşii. Partea superioară a capului este neagră. Se hrăneşte cu peşte (5-15 cm lungime), insecte şi melci. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
79 Pitigoi albastru
Parus cauruleus
Gasit deseori acolo unde sunt si copaci, inclusiv in paduri, parcuri, gradini si livezi. Este usor de identificat dupa penajul cu parti inferioare galbene, spate albastru cu verde, aripi si coada albastre. Fata este alba, crestetul albastru si o dunga de ochi abastru-verzuie care ii inconjoara obrajii. Are o dunga albastra pe abdomen si una alba pe aripi. Masculul seamana foarte bine cu femela, desi ea pare mai plinuta. Lungimea corpului este de 10.5-12 cm, anvergura de 18-21 cm, masa corporala medie de 11 g. Se hraneste predominant cu insecte in timpul sezonului de imperechere, cu fructe, seminte si nuci in timpul toamnei si al iernii. Durata medie de
viata in salbaticie este de trei ani. In luna mai, femela depune 7-12 oua si le cloceste timp de 12-16 zile. Marimea medie a unui ou este de 16x12 mm. Ambii parinti hranesc puii, care parasesc cuibul la 15-23 de zile dupa ce au eclozat. Ar mai putea depinde de parinti inca o luna.
80 Pitigoi mare Parus major
este cea mai des intalnita si mai cunoscuta specie de pitigoi de la noi. Este o pasare mica, cu o lungime de 15 cm dar foarte frumoasa si dragalasa. Este printre putinele pasari care ne inveselesc gradinile si iarna. Cand il privim avem impresia ca este un clovn. Are pe cap o caciula neagra,obrajii de culoare alba, un guler si o linie mediana, care traverseza pieptul si pantecele, tot negre. Pe spate este de culoare maslinie cu ceva dungi albe iar pe abdomen de un galben cenusiu. Pe aripi este de un cenusiu inchis cu nuante de alb si albastru. Deschiderea aripilor este de 22-25 cm iar greutatea de 16-21 g. Pitigoiul mare se hraneste in prioncipal cu insecte dar mananca cu placere si diferite seminte si fructe de padure, mai ales iarna cand insectele lipsesc.
81 Grangur Oriolus oriolus
este o pasăre migratoare din familia oriolidelor (Oriolidae), ordinul paseriformelor (Passeriformes) care cuibărește în pădurile luminoase de șes, văile râurilor montane, în plantații, livezi, terenuri de cultură cu copaci din Europa, Asia, nord-vestul Africii. Iernează în Africa sub-sahariană. Are o lungime de 21–24 cm. Masculul are un penaj galben-auriu cu aripile și coada negre. Femela și păsările tinere au un colorit verzui cu aripile și coada mai întunecate. Cântecul este un fluierat sonor. Cuibul de forma unui hamac se află pe o înfurcitură aproape de capătul unei crăci orizontale, mascat de frunziș. Ponta are loc în mai-iunie și constă din 3-4 ouă albe cu pete brun-roșcate. Incubația este asigurată mai ales de femelă și durează circa 15 zile. Puii sunt nidicoli. Se hrănește cu insecte și fructe, în special cu cireșe.
În România este o pasăre comună răspândita în zăvoaie și pădurile luminoase de șes, urcând și pe văile râurilor montane, până în partea lor mijlocie. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece.
82 Sfrincioc rosiatic Lanius collurio
Sfrânciocul roşiatic este caracteristic zonelor agricole deschise, de păşune, cu multe tufişuri şi mărăcinişuri. Are lungimea corpului de 16-18 cm, cu o greutate de 25-36,5 g. Anvergura aripilor este de 26-31 cm. Penajul celor două sexe este diferenţiat. Masculul are capul gri şi spatele maroniu iar femela este maronie. Se hrăneşte cu insecte, mamifere şi păsărele mici, şopârle şi broaşte. Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune de circa 22 x 17 mm şi o greutate de 3,2 g. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 14-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an.
83 Sfrincioc cu frunte neagra Lanius minor
Sfrânciocul cu frunte neagră este caracteristic zonelor agricole deschise cu tufişuri şi copaci izolaţi. Are lungimea corpului de 19-21 cm, cu o greutate de 40-60 g. Anvergura aripilor este de 32-35 cm. Penajul celor două sexe este similar. Dimensiunile mai mici, fruntea neagră şi coada proporţional mai mică îl deosebesc de sfrânciocul mare. Penajul este gri pe cap şi spate, aripile sunt negre, iar pieptul şi abdomenul au o nuanţă uşoară de roz. Se hrăneşte în special cu insecte şi mai rar cu melci, pui ai păsărelelor şi şoareci. Soseşte din cartierele de iernare în prima
jumătate a lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 3-7 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune de 24 x 17,8 mm. Incubaţia durează 14-16 zile şi este asigurată de ambii părinţi, însă în special de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 16-18 zile, în perioada cuprinsă între sfârşitul lui iunie şi până în august. Este posibilă depunerea unei ponte de înlocuire atunci când prima pontă a fost distrusă.
84 Gaita Garrulus glandarius
Traieste in zonele cu padure deasa, in special stejar, dar si paduri cu alte foioase sau conifere. De asemenea, poate fi gasita si in parcurile cu arbori sau gradini. Este un membru mai mic al familiei corvide, lungimea corpului de 32-35 cm, anvergura de 54-58 cm, masa corporala medie de 170 g. Culoare maroniu-rozalie, cu crestet dungat alb-negru, tartita alba, coada neagra si „mustata” neagra. Masculul si femela seamana foarte mult. Au o dieta variata, de la ghinde si alte seminte la fructe, nevertebrate, oua, pui de pasare si mamifere mici. In salbaticie, longevitatea medie este de patru ani. Cinci-sapte oua sunt depuse in perioada aprilie-iunie si sunt clocite de ambii parinti, timp de 16-18 zile. Marimea medie a unui ou este de 31x23 mm. Ambii parteneri hranesc puii timp de 21-22 de zile, cand acestia vor parasi cuibul. Dar hranirea lor va continua pana se incheie prima toamna din viata lor. O singura ponta pe an.
85 Cotofana Pica pica
Coțofana este o specie de corvidă a cărei răspândire se întinde pe tot continentul european, precum și pe regiunea centrală, estică și vestică a Asiei. Există mai multe subspecii ale coțofanei pe cele două continente, în Europa fiind prezentă cu precădere ssp. pica, arealul ei de distribuție întinzându-se pe toată suprafața continentului, exceptând Pen. Iberică și regiunea nordică. Coțofana nu este o specie preferențială, adaptându-se cu ușurință oricărui tip de habitat, ajungând și la altitudini de 1.500 m. Specia poate fi observată cu ușurință în habitate antropice de toate tipurile, fiind întâlnită atât în aglomerările urbane, cât și în zonele rurale, ocupând de asemenea teritorii și în habitatele agricole. Masculul și femela nu se diferențiază, capul, spatele, partea inferioară a târtiței și pieptul fiind negre, abdomenul și partea superioară a aripii de culoare albă, iar aripile și coada cu pene de culoare albastru-verzui metalizat. Penele cozii sunt foarte lungi, având aproape aceeași lungime ca și restul corpului, partea de deasupra a târtiței fiind de culoare maronie. În zbor, penele din vârfurile aripilor sunt de culoare albă. Lungimea corpului este de 45-60 cm, iar anvergura aripilor este de 56-61 cm, cu o masă corporală de 145-210 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 15-16 ani, iar în captivitate poate ajunge și la 20 de ani. Femelele depun 5-6 ouă în luna aprilie, incubația fiind de 21-22 zile, fiind efectuată numai de femelă, în timp ce masculul asigură hrana. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 5-10 zile, aceștia deschizând ochii la 7-8 zile de la eclozare. Dezvoltă penajul de juvenili după alte 10 zile, părăsind cuibul la 27-28 de zile de la eclozare, dar fiind hrăniți de părinți pentru încă 2-3 săptămâni. Perechile au o singură pontă pe an.
Poate fi intalnit in padurile de conifere de la altitudine mare, in special si in zonele cu aluni. Putin mai mare decat o gaita, are o lungime a corpului de 32-35 cm, anvergura de 49-53 cm, masa corporala medie de 160 g. Penajul este de culoare negru-maroniu, cu multe striatii albe, mai putin pe partea superioara a aripilor si a cozii, care sunt negre cu luciri verzui. Partea de final a cozii este de culoare alba. Ciocul este lung, inchis la culoare si ascutit. Masculul si femela seamana extrem de bine intre ei. Se hraneste predominant cu seminte de conifere si cu alune, dar nu refuza insectele, frcutele de arbusti, pasari mici si ouale acestora. In salbaticie poate trai pana la opt ani. Sezonul de cuibarit incepe in martie-aprilie. Depun intre doua si cinci oua, cu marimea de 34x25 mm, care sunt clocite de ambii parinti pentru 18-19 zile. Ambii parteneri hranesc puii care vor parasi cuibul la 24-25 de zile dupa eclozare. Puii mai stau inca trei luni alaturi de parinti, pe care ii imita ca sa invete sa se descurce singuri cand este vorba de hranire. Parintii scot un singur rand de pui pe an.
87 Stancuta Corvus frugilegus
Poate fi intalnita in zone impadurite, in special in padurile de stejar, dar si in padurile de conifere. De asemenea, in parcurile impadurite si in gradini. Un membru de dimensiuni mici al familiei corvidelor, are o lungime a corpului de 32-35 cm, o anvergura de 54-58 cm si o masa corporala medie de 170 g. Culoare maronie, cu crestet negru, aripi negre, tartita alba, coada neagra si o “mustata” neagra. Masculul si femela seamana foarte mult. Se hranesc cu ghinde, seminte, fructe, nevertebrate, oua, pui de pasare si mamifere mici. In salbaticie, durata medie de viata este de patru ani. Depun cinci-sapte oua in perioada aprilie-iunie, iar ambii parinti clocesc timp de 16-18 zile. Marimea medie a oualor este de 31x23 mm. Cei doi parinti hranesc impreuna puii timp de 21-22 de zile, pana cand pot zbura, dar si pe toata durata primei toamne din viata puilor. Scot un singur rand de pui pe an.
88 Cioara griva Corvus corone cornix
Cioara grivă este o rudă apropiată a ciorii negre, cele două subspecii având teritorii separate în Europa, prima ocupând jumătatea estică a Europei, inclusiv vestul Rusiei, pe când cioara neagră ocupă jumătatea de vest a Europei. În România, cioara grivă este prezentă în toate tipurile de habitate, dar preferă zonele din afara regiunilor urbane, cu precădere cele aglomerate, însă poate fi observată în zonele rurale. Cel mai adesea poate fi observată în apropierea zonelor umede, cum sunt bălțile, râurile, lacurile, mărginite sau apropiate de terenuri agricole. Spre deosebire de cioara neagră, subspecia de cioară grivă are spatele, abdomenul, părțile laterale și baza cozii de culoare gri, restul penajului, picioarele, ciocul și coada fiind negre. Lungimea corpului este de 48-52 cm, iar anvergura aripilor este de 84-100 cm, cu masa corporală de 410-675 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 16-17 ani. Femelele depun 4-6 ouă în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 17-19 zile, fiind efectuată numai de femelă, care este hrănită de mascul. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 32-36 zile, părăsind cuibul după această perioadă. Perechile au o singură pontă pe an.
89 Graur european Sturnus vulgaris
Cel mai cunoscut reprezentant al familiei Sturnidae este graurul european (Sturnus vulgaris), care a fost aclimatizat in America de Nord la sfarsitul secolului al XIX – lea. Primavara penajul masculului este
negru, cu nuante de verde si purpuriu. Penele partii anterioare a corpului au varful galben deschis, iar aripile sunt negre-cenusii, cu o margine maro-roscata. Femela, care poate atinge cca. 20 cm. in lungime, nu este la fel de sclipitoare si lucioasa ca masculul. Dupa naparlire, toate penele au varfurile de culoare cafeniu deschis, iar pieptul este acoperit de varfuri albicioase, astfel incat pasarea are un aspect punctat.
90 Vrabia Passer domesticus
este o pasăre mică (14–16 cm) sedentară sinantropă din familia paseride (Passeridae) cu penele de culoare cafenie împestrițate cu negru pe spate, cu fruntea, creștetul și pieptul cenușii, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată, răspândită în Africa de Nord și Eurasia (inclusiv în România și Republica Moldova) și introdusă în America de Nord, America de Sud, Australia și sudul Africii. Are o lungime de 14–16 cm și o greutate de 20–40 g.
Masculul are penajul cafeniu-pătat pe spate; fruntea, creștetul și pieptul sunt cenușii, iar bărbia neagră; femela este cafeniu-striată.
Are ciocul conic, dur, ascuțit la vârf, de culoare cenușie. Picioarele sunt subțiri, cenușiu-maronii.
91 Vrabie negricioasa
Passer montanus
cuibăreşte doar în colonii formate din maxim câteva zeci de cuiburi; cea mai mare aglomerare de vrăbii spaniole din România se află în Rezervaţia Pădurea Hagieni, din apropiere de Mangalia. Spre deosebire de vrabia comună (Passer domesticus), care s-a transformat deja într-o specie care a ales oraşele în locul mediului său originar, vrabia spaniolă preferă zonele umede sau crângurile sălbatice, cu toate că a fost observată accidental şi în oraşe. Dieta sa este asemănătoare cu cea a vrăbiilor comune, fiind alcătuită din insecte şi larvele acestora, seminţe şi resturi menajere comestibile.Colonii mai mici se mai gasesc in cuiburile de barza din satul Sarinasuf-Tulcea, la Histria si mai recent la Vadu.
92 Piciorongul Himantopus himantopus
Piciorongul este o specie caracteristica zonelor cu ape putin adanci, apelor interioare si coastelor marine. Lungimea corpului este de 33 – 36 cm si o greutate medie de 180 g. Anvergura aripilor este de circa 75 cm. Proportional cu talia, este specia cu cele mai lungi picioare dintre pasarile prezente la noi. Adultii au infatisare similara, masculul avand mai mult negru pe cap. Este o pasare eleganta, cu picioarele lungi si rosii, iar penanjul este alb cu negru. Se hraneste cu insecte, moluste, crustacei, paianjeni, pesti mici si seminte. Sosesc din cartierele de iernare in aprilie. Femela depune in mod obisnuit 3 – 4 oua in luna mai si inceputul lunii iunie, avand dimensiunea de 43,3 x 29,4 mm. Incubatia dureaza 25 – 26 de zile si este asigurata de ambii parteneri. La scurt timp dupa eclozare, puii parasesc cuibul, insa continua sa fie hraniti de parinti. Devin zburatori la 28 – 32 de zile.
93 Canaras Serinus serinus
Coloritul general al penajului este galben-cenusiu. Masculul are nuantele de galben mult mai pronuntate decat la femela. Canarasul este cea mai mica pasare din familia ei. Lungimea corpului este de 12 cm, anvergura aripilor de 20 cm si greutatea de 12-15g.
Cuibul este construit in tufisuri sau in copaci iar femela de pune cate 4 oua in 2-3 serii pe an. Perioada de incubatie este de 13-14 zile.
Hrana este alcatuita in principal din seminte pe care le cauta pe sol. Canarasul este considerat la noi o pasare migratoare si cu o prezenta in continua crestere pe tot teritoriul tarii. Nu prezinta interes vanatoresc.
94 Florinte Carduelis chloris
Se întâlneşte frecvent în țară, ca pasăre sedentară, în regiunile joase şi deluroase, dar urcă şi pe văile luminoase ale râurilor montane. Penajul este verde-măsliniu, de aici şi numele de verdeţi, cu tentă galbenă la mascul şi brună la femelă; ambii au marginea penelor lungi din aripă, galbenă. Glasul melodios face pasărea remarcată oriunde apare. Cuibul are formă de cupă şi este construit la înălţime, în bifurcația unei ramuri. Consumă seminţe şi fructe dar uneori şi insecte. O putem vedea în oraş tot timpul anului, iama în grupuri mici, vara în apropierea cuibului.
95 Sticlete Carduelis carduelis
este o pasăre cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ținută frecvent în colivii. Sticletele este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă și unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roșu, iar ceafa, coada și aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea teritoriului, și la asigurarea succesului în reproducție. În acest scop ea își alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor remarcată prin cântec și coloritul penajului.
În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele clocește în general în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După circa 13 - 14 zile eclozează, femela scoțând pe vară 2 -3 rânduri de pui. Sticletele este sedentar, iernează în țară, la care se adaugă populațiile de sticleți nordici dintre care unele iernează în Africa de Nord și Asia de Sud-Vest.
Hrana sticleților sunt semințe de pe tufișuri, scaieți sau de pe pajiști. Este o pasăre nepretențioasă, fiind în trecut simbolul primăverii, al fecundității și al răbdării.
96 Scatiu Carduelis spinus
este o pasăre de talie mică (12 cm) din familia sticleților (Fringillidae). Scatiul prezintă un dimorfism sexual, masculul având penajul de culoare verde, creștetul capului negru, iar aripile și partea inferioară a corpului galbene. Femela este de culoare spălăcită având pântecul alb. De regulă cuibul este amplasat spre vârful crengilor și este mascat cu licheni. Femela depune prin luna mai 4 - 5 ouă mici de culoare alb-albăstruie, punctate roșcat. Puii eclozează la circa 12 - 13 zile, fiind depuse ouă de 2 - 3 ori pe sezon. Toamna scatiii din munți sau cei sosiți din regiunile nordice din Scandinavia coboară în căutare de hrană în regiunile mai joase. Păsările iernează în Europa Occidentală și Europa de Sud. Scatiii se hrănesc cu semințe și uneori cu insecte.
Specia cuibărește în habitate deschise cu vegetație mică inclusiv pe terenuri agricole, turbării, lunci și zone umede. Iarna formează stoluri pe pășuni și terenuri arate. Are o creastă evidentă neagră și lungă pe cap și penaj negru și alb cu spatele verde irizat. Aripile rotunde sunt vizibile în zbor. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 67-72 cm, anvergura aripilor de 67-72 cm și greutatea medie a corpului de 140-320 g. Se hrănește cu viermi și insecte. Longevitatea medie în sălbăticie este de 4-5 ani. 3-4 ouă sunt depuse în perioada martie-iulie, având 47x33 mm în dimensiune și clocite de ambii părinți pentru 26-28 de zile. Puii dezvoltă penajul la 35-40 de zile de la eclozare. Perechile sunt în general monogame pe timpul sezonului de cuibărit, ocazional fiind și poligame. Masculii păstrează în general același loc pentru cuib de la an la an. Au o singură generație pe an.
98 Pasarea omatului
Emberiza citrinella
este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă, păşunilor şi culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi are o greutate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura aripilor este de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de culoarea „ierburilor„ uscate, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur, mai ales când staţionează. Este uşor de recunoscut după dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptaţi la viaţa nocturnă) şi picioarele galbene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme, broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări. Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în perioada aprilie-iunie, cu o dimensiune medie de 53 x 38 mm. Incubaţia durează 25-27 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare, la scurt timp, puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Dacă ponta sau puii sunt pierduţi, depun o a doua pontă. Puii devin zburători la 28-30 de zile, însă devin independenţi la 40-42 de zile.
99 Privighetoarea de balta
Acrocephalus melanopogon
Privighetoarea de baltă este caracteristică stufărişurilor şi mlaştinilor cu vegetaţie deasă. Lungimea corpului este de 12-13,5 cm, cu o greutate de 10-15 g. Anvergura aripilor este de 15-17 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Capul este întunecat, sprânceana albă, proeminentă şi spatele maroniu. Se hrăneşte cu insecte şi melci de apă. Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
100 Presura de gradina
Emberiza schoeniclus
Presura de grădină este caracteristică zonelor deschise uscate cu vegetaţie puţină şi pâlcuri de copaci sau tufe. Apare până la o altitudine de 2000 m în spaţiul mediteranean. Ca mărime este similară ciocârliei de câmp, cu o lungime a corpului de 15-16,5 cm şi o greutate de 18-30 g. Anvergura aripilor este de 23-29 cm. Se distinge de alte presuri prin penajul galben al gâtului şi abdomenul cărămiziu. Ciocul şi picioarele sunt roz. De aproape se poate observa cercul alb-gălbui din jurul ochiului. Ciocul este conic şi robust pentru a sparge învelişul seminţelor cu care se hrăneşte. O parte a hranei este formată şi din nevertebratele pe care le prinde pe sol.Este o specie larg răspândită pe continentul european. Migrează în stoluri mici formate din 5-50 de exemplare. Specia are tendinţa de a cuibări oarecum grupat şi de aceea este dificil de apreciat densitatea perechilor. Masculii se pot auzi la distanţe de 20-50 m unul de celălalt, ceea ce indică faptul că masculul apără un teritoriu relativ
restrâns. În habitatele caracteristice, densitatea estimată variază între 2-20 de perechi/km 2 . Cuibul este construit de obicei pe sol la adăpostul tufişurilor, de către femelă, într-un interval de 2-4 zile şi este alcătuit din iarbă şi frunze. La interior este căptuşit cu rădăcini fine, păr şi pene. Uneori îşi construieşte cuibul şi în tufişuri sau arbori scunzi. Iernează în Africa, în Guinea, Nigeria, Coasta de Fildeş şi Etiopia. Longevitatea cunoscută este de cinci ani şi opt luni. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
101 Porumbel gulerat
Columba palumbus
Poate fi gasit in zone cu arbori, parcuri si gradini, ba chiar si in centrul oraselor. Se hraneste pe pajisti si pe suprafete agricole. Este mai mare decat porumbelul domestic salbaticit si mult mai usor de identificat dupa petele albe, verzi si purpurii de pe gat. Masculul si femela seamana foarte bine, au pieptul rozaliu, spatele gri, cioc si picioare roz. Ochii sunt de culoare galben deschis. Lungimea corpului ajunge la 38-43 cm, anvergura de 68-77 cm, o masa corporaala medie de 450 g. Se hraneste cu seminte, grane, nevertebrate si resturi menajere. In salbaticie, durata de viata este de trei ani. Cuibareste in toata Europa. Populatiile din nordul extrem si din partile estice migreaza spre sud si sud-vest, pentru iarna, ca sa evite gerul. Este o specie sedentara in sudul si in vestul Europei. Gregar, se gaseste deseori in stoluri foarte mari, dar nu in timpul sezonului de imperechere. Atinge maturitatea sexuala la varsta de un an. In ritualul nuptial, masculul merge tantos, isi umfla gatul, tine aripile jos si tine coada in forma de evantai. Dupa acestea, urmeaza un zbor in care produce sunete asemanatoare aplauzelor cu aripile, zboara cat poate de sus, apoi planeaza spre pamant. Masculul strange materialul de constructie pentru cuib, iar femela il construieste un cuib murdar, din crengute, ierburi si frunze. Specie monogama. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
102 Fazan Phasianus colchicus
Fazanul traieste la marginea campurilor si a padurilor sau in zone cu razoare. Masculul este de neconfundat, datorita penajului cu reflexii aurii, a capului verzui si a petelor rosii din jurul ochilor. Culorile penajului la femela sunt mai spalacite (estompate) cu pete si dungi cenusii. Atat femela, cat si masculul au o coada lunga, subtire si ascutita. Lungimea corpului este de 55-90 cm, anvergura (deschiderea) aripilor de 55-70 cm, greutatea medie este de 1400 g la masculi si 975 g la femele. Se hranesc cu seminte, fructe de padure, insecte, viermi, iarba si fructe, avand o alimentatie omnivora.O data pe an, din aprilie pana in iunie, fiecare femela depune 7-15 oua, pe care le cloceste timp de 23-27 de zile. Dimensiunea medie a oului este de 45x36 mm. Puii devin independenti la 12-14 zile dupa enclozare. Nu se regasesc cuiburi pe terenurile care se introduc in intravilan .
103 Pelican comun
Pelecanus onocrotalus
este o specie acvatică masivă, ce pare complet albă atunci când e aşezată pe sol. În zbor se distinge uşor culoarea neagră de pe partea inferioară a aripilor. Are un cioc larg şi lung de care atârnă „o guşă galbenă strabătută de vine roşii„. Adulţii au o lungime a corpului cuprinsă între 160-180 cm şi o greutate de 8000-10000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 270-320 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrănesc cu peşte în ape cu adâncime redusă (1,5-2,5 m) deoarece nu se pot scufunda într-un mod asemănător cormoranilor. Haina „completă adultă„
este vizibilă din al patrulea an, când devine matur, iar penajul se colorează încă din luna aprilie într-un „roz somon frumos„. Din luna iulie începe să năpârlească şi culoarea roz-roşiatică se pierde. Este considerată specia naţională a României fără a exista însă un act normativ. Apare în sud-estul Europei şi cuibăreşte în colonii, uneori împreună cu ruda sa, pelicanul creţ. În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, într-o zonă izolată şi inaccesibilă din partea de nord a acesteia (Lacul Hrecisca) se află cea mai mare colonie de pelican comun (Marele Pelican Alb) din Europa. Pelicanii comuni sunt păsări care trăiesc în grupuri mari. Se hrănesc împreună şi organizează „adevărate goane în cerc„ în care pelicanii aşezaţi roată împing peştele în centrul cercului prin bătăi repetate ale aripilor, asemeni unei plase vii şi mişcătoare, după care îl pescuiesc. De asemenea organizează şi „goane cu flancuri larg desfăcute„, iar peştii sunt împinşi în apropierea unui mal de unde sunt pescuiţi în apa mică. Adesea, în special în ape mai adânci, se asociază cu cormoranii pentru a dirija şi prinde peştele. Este remacabilă uşurinţa cu care această pasăre mare pluteşte în aer în cercuri largi, folosind curenţii ascensionali. Cartierele de iernare sunt localizate în Israel şi pe coastele Africii. E o specie longevivă, putând trăi până la 30 de ani.Nu cuibareste pe terenurile introduse in intravilan .
104 Pelicanul cret Pelecanus crispus
Pelicanul creţ este ruda apropiată a Marelui Pelican Alb (pelicanul comun). Este doar cu puţin mai mare decât ruda sa şi atinge o greutate de 10000-12000 g. Penajul este alb suriu. În haina de nuntă, pe cap apare un moţ de pene buclate şi moi, care la păsările foarte bătrâne atinge o lungime de 14-16 cm, iar guşa care atârnă de cioc se colorează intens în roşu coral. Se hrăneşte în mod similar cu pelicanul comun. Năpârleşte în iulie-octombrie, similar cu Marele Pelican Alb. Populaţia sa este distribuită în sud-estul Europei, în special în Grecia, România şi Rusia. În România cuibăreşte în Delta Dunării alături de Marele Pelican Alb, dar şi izolat, în colonii mici de câteva zeci de perechi, în zona sudică a Deltei Dunării şi complexul lagunar Razim-Sinoe. Cel puţin o parte din exemplarele acestei specii iernează pe culoarul inferior al Dunării, însă Grecia şi Turcia reprezintă cartierele de iernare cele mai importante. E mai prudent şi mai sperios decât ruda sa. Nu cuibareste pe terenurile introduse in intravilan .
105 Cormoranul mare
Phalacrocorax carbo
Cormoranul mare este o specie cu răspândire largă pe toate continentele. Preferă habitatele umede cu întindere mare de apă de unde își procură hrana ce constă din pește de toate dimensiunile, specia fiind complet ihtiofagă. Cuibărește în sălcete și plopi albi sau negri cu coronament bogat unde îți pot amplasa cuiburile de dimensiuni mari. Penajul este complet negru, excepție face ciocul ascuțit asemănător păsărilor de pradă de culoare galbenă și pata albă de la baza ciocului, care se întinde pe obraz. Ochii sunt de culoare galbenă cu pupila neagră evidentă. Forma corpului este alungită pentru a ajuta pasărea la înotul subacvatic. Peștele îl capturează exclusiv prin scufundare. Lungimea corpului este de 84-90 cm, iar anvergura aripilor este de 130-160 cm, cu o masă corporală de 2,6-3,7 kg. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 22 ani
Apare în sud-estul Europei unde cuibăreşte în colonii (singur sau cu alte specii cum sunt cormoranul mare şi stârcii) în lungul Dunării şi pe lacurile şi râurile interioare. Iernează în sudul ariei de cuibărit în sudul Europei, cu efective mari în Grecia, Azerbaijan şi Bulgaria. Sunt excelenţi scufundători, deplasându-se uşor sub apă asemeni unei „torpile„. Trăiesc în „cârduri„ şi pescuiesc adesea împreună cu pelicanii. Pentru că au un penaj ce se udă uşor, pot fi observaţi frecvent pe arbori, stânci, grinduri, în poziţii caracteristice (cu aripile desfăcute şi „proptiţi„ în coadă) uscându-şi penajul la soare. În caz de pericol, cormoranii regurgitează hrana înghiţită.
B.4. Statutul de conservare a speciilor si habitatelor de interes comunitar Flora: În zona monitorizata nu au fost identificate speciile si/sau habitatele de interes
conservativ specifice ROSCI0065 Delta Dunarii, protejate prin Directiva Habitate în cadrul reţelei Natura 2000, deoarece suprafetele de teren care vor fi incluse in intravilan NU contin speciile si habitatele caracteristice acestui sit Natura 2000 .
Referitor la pasarile enumerate in Anexa I a Directivei pasari situatia se prezinta astfel ( tabel nr.28 ):
Tabel nr.35 : Lista pasarilor din Anexa I Directiva Pasari – identificate in zona monitorizata
E – Periclitată V – Vulnerabilă R – Rară D – În declin L – Localizată Ins – Date insuficiente S – Stabilă
O categorie pentru Statutul European de Periclitare este desemnată şi pentru speciile SPEC 1, dar aceste specii nu sunt dependente de această categorie în vederea clasificării SPEC.
Lista criteriilor şi a categoriilor Statutului European de Periclitare a speciilor de păsări ( tabel nr.29 ):
Declin moderat PERICLITATĂ PERICLITATĂ VULNERABILĂ ÎN DECLIN
Fără declin PERICLITATĂ VULNERABILĂ RARĂ STABILĂ
În completare, speciile care au mai mult de 10,000 de perechi în Europa sunt categorisite ca fiind LOCALIZATE dacă mai mult de 90% din populaţie se regăseşte doar în 10 locaţii sau mai puţine.
Criteriile pentru populaţiile din sezonul de iarnă folosesc niveluri ale populaţiilor de pasaj de mai puţin de 1,000, 10,000, şi 40,000 de exemplare ca şi echivalenţe pentru datele din tabel, respectiv 250, 2,500 şi 10,000 folosite pentru speciile cuibăritoare
Datorită datelor inadecvate pentru majoritatea speciilor de păsări, declinul populaţiilor de iarnă sunt luate în considerare doar pentru Anatidae, Haematopodidae, Charadriidae şi Scolopacidae
Clasificarea Statutului European de Periclitare ( tabel nr. 30 )
Toate limitele populaţiilor se referă la estimările minime ale acestora. Date insuficiente Specie suspectată de a fi încadrată ca Localizată, În Declin, Rară, Vulnerabilă sau Periclitată, dar nu există date suficiente pentru atribuirea unui Statut European de Periclitare, chiar şi provizoriu. Categoriile următoare sunt evidenţiate în ordinea crescătoare a gradului de periclitare. Stabilă Populaţie de mai mult de 10,000 perechi cuibăritoare sau 40,000 de păsări iarna, şi care nu prezintă nici declin semnificativ sau moderat nici nu sunt localizate. Speciile cu populaţii stabile au un Statut Favorabil de Conservare. Localizată Populaţie de mai mult de 10,000 perechi cuibăritoare sau 40,000 de păsări iarna, şi care nu prezintă un declin semnificativ sau moderat, dar cu mai mult de 90% din populaţie care se regăseşte doar în 10 sau mai puţine locaţii (Arii de Importanţă Avifaunistică). În declin Populaţie cu un declin moderat şi care conţine mai mult de 10,000 perechi cuibăritoare sau 40,000 de păsări iarna. Rară Populaţie care nu prezintă un declin semnificativ sau moderat, dar care conţine mai puţin de 10,000 perechi cuibăritoare, şi nu este la limita unei populaţii mai mari ne-europeană; sau, populaţia europeană de iarnă sau întreaga populaţie de pasaj este mai mică de 40,000 de păsări, şi deci, datorită susceptibilităţii populaţiilor mici, sunt în pericol de:
distrugerea structurii socială; pierderea diversităţii genetice; fluctuaţii masive ale populaţiilor; persecuţie, deranj şi interferenţe antropice.
Vulnerabilă Fiecare din următoarele: Populaţie cu un declin semnificativ şi care conţine mai mult de 10,000 perechi cuibăritoare sau 40,000 de păsări iarna; Populaţie cu un declin moderat şi populaţie care conţine mai puţin de 10,000 perechi cuibăritoare, şi nu este la limita unei populaţii mai mari ne-europeană; Populaţie care nu prezintă un declin semnificativ sau moderat, dar conţine mai puţin de 2,500 de perechi cuibăritoare şi nu este la limita unei populaţii mai mari ne-europeană. Periclitată Fiecare din următoarele: Populaţie cu un declin semnificativ şi care conţine mai puţin de 10,000 perechi cuibăritoare şi nu este la limita unei populaţii mai mari ne-europeană, sau populaţie care conţine mai puţin de 40,000 de păsări iarna; Populaţie cu un declin moderat şi populaţie care conţine mai puţin de 250 perechi cuibăritoare, şi nu este la limita unei populaţii mai mari ne-europeană, sau, populaţie europeană de iarnă sau întreaga populaţie de pasaj mai mică de 10,000 de păsări; Populaţie care nu prezintă un declin semnificativ sau moderat, dar conţine mai puţin de 2,500 de perechi cuibăritoare şi nu este la limita unei populaţii mai mari ne-europeană sau, populaţie europeană de iarnă sau întreaga populaţie de pasaj mai mică de 1000 de păsări, şi deci supusă unui pericol datorită susceptibilităţii populaţiilor mici faţă de factorii descrişi.
B.5. Date privind structura si dinamica populatiilor de specii afectate (evolutia
numerica a populatiei in cadrul ariei naturale protejate de interes comunitar, procentul estimativ al populatiei unei specii afectate de implementarea PP, suprafata habitatului este suficient de mare pentru a asigura mentinerea speciei pe termen lung)
Asa cum am mentionat anterior prin aplicarea Planului Urbanistic General al comunei
Maliuc suprafata intravilanului se va mari cu 138,9 ha ( de la 315,62 ha la 454,52 ha ) . Aceasta suprafata 138,9 ha este inclusa in ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe , ROSCI0065 Delta Dunarii . Efectele generate de lucrarile propuse in cadrul planului NU afecteaza structura si dinamica populatiilor speciilor de fauna, singurele afecte avand caracter temporar si nesemnificativ. Pentru diminuarea acestor efecte s-au propus masuri de diminuare a impactului in capitolul D din prezentul Studiu de Evaluare Adecvata.
Clasa Insecta – au fost identificate urmatoarele ordine de insect terestre: Lepidoptera,
Hymenoptera, Diptera, Odonata, Orthoptera, Caleoptera, Heteroptera. Nici una din speciile identificate NU se regasesc in OUG nr.57/2007 modificata si completata de Ordinul 154/2008 si Legea 49/2011.
Speciile de ortoptere sunt puternic influențate de factorii fizici şi chimici ai mediului atât in ceea ce priveşte structura taxonomică, dimensiunile populațiilor, cât şi activitatea lor fiziologică. In acest fel diversitatea taxonomică, morfologică, fiziologică şi genetică a populațiilor apar ca răspuns la variații ale factorilor de mediu.
Conform capacității lor de inmulțire rapidă, pot destabiliza biocenozele din care fac parte, determinând invazii constante, boli cu urmări grave şi chiar catastrofale pentru celelalte specii din biocenozele din care fac parte.
Există o serie de factori care contribuie la menținerea populațiilor de orthoptere in limita capacității de suport a habitatului, precum micozele şi păsările (ciocârlia, ciorile, graurii, etc). Unele reptile şi mamifere consumă de asemenea lăcuste.
Nişa trofică a adulților de lepidoptere cuprinde un număr mare de plante cu flori utilizate ca sursă de nectar, cele mai multe specii de plante melifere prezente in zonă, aparținând familiilor: Asteraceae, Fabaceae, Labiatae. Plantele gazdă preferate de acestea sunt Cirsium spp., Carduus spp., Euphorbia sp., Malva spp., Urtica spp, Achillea spp., Trifolium repens, de asemenea prezente in terenurile agricole din teritoriul administrativ al comunei Maliuc .
Perioadele şi înălțimea de zbor depind de particularitățile biologice ale fiecărei specii,fiind condiționate şi de ciclul de dezvoltare al plantelor-gazdă. Speciile de lepidoptere identificate, sunt specii cosmopolite pentru Europa şi implicit România. Prezența acestora poate fi observată atât in grădini, lunci, pajişti, câmpuri cu vegetație bogată, cât şi margini şi luminişuri de păduri, pe marginea apelor, pe pietrele insorite.
Impactul asupra nevertebratelor este temporar, se manifestă numai in perioada de realizare a lucrărilor propuse prin plan, ca urmare a decopertării unor suprafețe de sol fertil, a
nivelului zgomotelor şi vibrațiilor, a prezenței utilajelor şi a muncitorilor in cadrul fronturilor de lucru. Deoarece aceste organisme au capacitate mare de înmulțire şi există in număr mare in vecinătatea zonelor in care se lucrează, impactul realizării proiectului asupra nevertebratelor va fi nesemnificativ.
Nu vor exista modificări semnificative in structura şi dinamica populațiilor de nevertebrate existente in amplasament.
Clasa Amphibia si Reptilia -In zonele in care va fi realizată majoritatea lucrărilor
(dezvoltarea edilitară a comunei) nu au fost identificate specii de reptile şi amfibieni. Acestea au fost observate cu precădere in zonele adiacente Dunarii si pe izlazul comunal , in zone in care nu vor fi realizate lucrări.
Impactul realizării lucrărilor propuse prin plan asupra speciilor de amfibieni şi de reptile identificate in zona analizată se poate manifesta prin moartea accidentală a indivizilor prezenți la nivelul fronturilor de lucru, dar acest posibil impact va fi redus considerabil, deoarece aceste specii se vor deplasa in zone in care nu se lucrează din vecinătatea amplasamentului, fiind deranjate de zgomotul produs de utilajele de construcție, astfel incât eventualele pierderi de indivizi să fie minime.
Astfel impactul negativ asupra speciilor de amfibieni şi de reptile este nesemnificativ şi temporar și se manifestă numai punctual in cadrul fiecărui front de lucru. La finalizarea lucrărilor de construcție nu va exista impact asupra acestor specii.
Clasa Pisces – NU va exista nici un impact asupra speciilor de pesti mentionate in
Formularul Standard Natura 2000 pentru ROSCI0065 Delta Dunarii , deoarece NU se vor efectua lucrari in albia majora/minora a Dunarii ( bratul Sulina ) .
Clasa Mammalia – speciile de mamifere identificate in urma monitorizarii au fost
observate pe terenurile agricole si pasunea comunei Maliuc . Aceste specii pot fi afectate temporar de lucrarile care se vor realiza prin PUG ( zgomot, vibratii , intensificarea traficului , utilajelor etc. ) , insa tinand cont de mobilitatea lor se prognozeaza ca dinamica acestor populatii nu va fi afectata . Evolutia numerica a populatiilor speciilor pentru a caror protectie au fost desemnate ariile protejate din vecinatatea intravilanului propus al comunei Maliuc NU va fi afectata negative de implementarea obiiectivului planului .
Clasa Aves – din monitorizarea efectuata in zonele de extindere a intravilanului s-a
constatat ca lucrarile propuse prin PUG nu sunt de natura sa influenteze dinamica sau starea de conservare a speciilor de pasari identificate .
Deranjarea speciilor se poate produce ca urmare a zgomotelor si vibratiilor , intensificarii traficului , insa NUMAI pe perioada de realizare a lucrarilor , punctual , la nivelul fiecarui front de lucru . Dupa finalizarea lucrarilor se prognozeaza ca nivelul zgomotului va fi similar cu cel existent .
B.6. Relatiile structurale si functionale care creeaza si mentin integritatea ariei
naturale protejate de interes comunitar Într-un ecosistem plantele au rolul principal de a produce biomasă, astfel alimentând
celelalte componente biotice ale ecosistemului cu „materia primă” necesară desfăşurării activităţilor vitale. Prin importantul aport de biomasă pe care îl aduc în ecosistem, plantele, au un rol esenţial în succesiunea ecologică determinând evoluţia ecosistemelor. Pentru studiul evoluţiei unui ecosistem, determinant este studiul evoluţiei asociaţiilor vegetale existente într-o perioadă de timp în acel ecosistem, asociaţiile vegetale reflectând condiţiile abiotice existente în acel ecosistem de-a lungul acelei perioade de timp.
Evoluţia asociaţiilor vegetale poate fi influenţată de factori naturali şi de factori antropici. Factorii naturali sunt reprezentaţi de calamităţile naturale, secetele prin temperaturi ridicate şi lipsa precipitaţiilor mai mult timp, etc. Perturbaţiile antropice sunt rezultatul activităţilor umane desfăşurate în ecosistemul respectiv, dar şi în zonele învecinate şi sunt reprezentate în special de: poluarea cu substanţe chimice care pot accelera sau inhiba dezvoltarea plantelor, de lucrări de îmbunătăţiri funciare ce pot schimba circuitele naturale ale substanţelor nutritive şi de utilizarea necorespunzătore a unor resurse naturale existente în ecosistem.
Majoritatea lucrarilor mentionate prin PUG se vor realiza pe terenuri arabile , astfel incat impactul asupra speciilor de plante este practic inexistent.
Existenta liniilor electrice ofera loc de odihna si panda atat pentru pasarile rapitoare, cat si pentru ciori, porumbei, sfrancioci etc.
Pentru Rezervatia Biosferei Delta Dunarii s-a elaborat Planul de Management. S-au efectuat demersuri pentru proiectul : “ Planul de management integrat pentru Delta Dunarii “ , care sa introduca masuri de conservare a speciilor si habitatelor mentionate in Fisele standard Natura 2000 pentru ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe .Pana in acest moment acest proiect nu s-a definitivat .
In aceasta situatie, singurele informatii disponibile referitoare la aceste situri provin din Formularele Standard Natura 2000 si din monitorizarile efectuate de colectivul de elaborare a prezentei lucrari. Aceste date insa nu se pot raporta la toata suprafata ariilor protejate, astfel incat ele descriu relatiile structurale si functionale numai din zona monitorizata.
Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariilor naturale sunt reprezentate de echilibrul dintre biotop, reprezentat de totalitatea factorilor abiotici (factorii geologici (solul, rocile), factori geografici (altitudine, longitudine, latitudine), factori mecanici (flux, reflux, curenţi, cutremure), factori fizici (temperatură, lumină, apă, aer) şi factori chimici (compoziţia aerului, a apei, a solului) şi biocenoză (ce reprezintă întreaga diversitate elementelor vii, precum flora şi fauna, dar şi relaţiile acestora intra şi interspecifice).
Integritatea unei arii naturale protejate de interes comunitar se poate asigura, in principal printr-un management eficient care reprezinta elementul cheie pentru atingerea scopului pentru care s-au desemnat ariile protejate, indiferent de sistemul de administrare si chiar de cel de decizie.
Ariile protejate, trebuie gospodarite în asa fel încât sa se mentina valorile naturale si chiar cele culturale care exista pe teritoriul lor si, în multe cazurilor, chiar sa contribuie la o dezvoltare durabila, armonioasa a zonei, în beneficiul comunitatilor locale de pe teritoriul lor si din imediata lor vecinatate.
Un management efectiv si eficient al ariei protejate permite prevenirea si chiar stoparea eventualelor efecte negative ce pot aparea ca urmare a numeroaselor presiuni si amenintari posibile.
Managementul unei arii protejate este un proces extrem de complex, întrucât administratorii trebuie sa asigure în cele mai multe cazuri: - mentinerea în stare naturala sau chiar refacerea uneori a habitatelor si speciilor, ceea ce include activitati de cercetare stiintifica si de monitorizarea a habitatelor si speciilor cheie si indicatoare si masuri de management speciale daca acest lucru le impune, - coordonarea tuturor activitatilor de utilizare a resurselor natural atunci când aceste resurse sunt importante pentru conservare, - prevenirea si stoparea activitatilor cu potentiale efecte negative asupra valorilor naturale si culturale din aria protejata, - informarea si constientizarea factorilor interesati si a publicului larg cu privire la importanta conservarii biodiversitatii, - promovarea unor modele de dezvoltare durabila, armonioasa, bazata pe utilizarea durabila a resurselor naturale si prin implicarea – coordonarea tuturor factorilor interesati, - implicarea comunitatilor locale în managementul ariilor protejate si asigurarea, pe cat posibil a unor beneficii din prezenta ariei protejate, - dezvoltarea unui turism durabil, promovarea ecoturismului, si, nu în ultimul rând - informarea si constientizarea factorilor de decizie locali, regionali si nationali cu privire la importanta asigurarii resurselor necesare pentru managementul ariilor protejate si la preluarea modelelor promovate de ariile protejate în planurile de dezvoltare locala si regionala. Un management eficient presupune utilizarea resurselor – umane, financiare, fizice si informationale – în modul cel mai eficient cu putinta pentru realizarea scopului pentru care s-a constituit aria protejata. Un management eficient implica urmatoarele functii de management: a. planificare - adica elaborarea planurilor strategice, tactice si operationale si identificarea modalitatii de implementare a acestora. b. organizare - presupune structurarea si coordonarea resurselor pentru atingerea obiectivelor organizatiei. c. conducere - presupune coordonarea oamenilor din organizatie astfel încât acestia sa munceasca efectiv si eficient pentru a realiza telul organizatiei.
d. control - stabilirea de standarde de performanta, monitorizarea si compararea lor si luarea masurilor de corectie.
Parteneriatele, colaborarea cu diverse institutii si organizatii neguvernamentale devine esentiala în masura în care acestea pot oferi un sprijin real administratiilor de arii protejate. Mai mult decât atât, managementul participativ devine o necesitate
Administratia ariei protejate trebuie sa faca tot posibilul pentru a afla care sunt punctele de vedere, opiniile, problemele factorilor interesati, care sunt cunostintele si experientele lor cu care pot contribui la managementul ariei protejate.
Echipele administratiilor de arii protejate trebuie de asemenea sa adopte un management adaptativ, abordare care devine esentiala având în vedere faptul ca ariile protejate se confrunta cu conditii în permanenta schimbare, informatii mereu insuficiente, ecosisteme extrem de complexe si dinamice si de un mediu politic, social si economic, (respectiv „sisteme umane”) în continua schimbare.
Un factor esential pentru realizarea unui management efectiv si eficient al ariilor protejate îl constituie finantarea activitatilor.
În ultimii ani la nivel mondial s-au elaborat numeroase studii si chiar planuri adaptate la diverse sisteme de arii protejate la nivel national sau regional, precum si pentru arii protejate individuale pentru a se asigura un sistem de finantare durabila a ariilor protejate. Este foarte important sa se tina cont de faptul ca în multe cazuri bunurile si serviciile dintr-o arie protejata trebuie sa serveasca si ca sursa de venit durabil pentru comunitatile locale, ceea ce arata înca o data ca un plan de finantare durabila trebuie sa fie foarte bine fundamentat.
Managementul ariilor protejate se face în baza planurilor de management. Respectarea prevederilor planurilor de management este obligatorie pentru toti proprietarii si administratorii de terenuri din ariile protejate.
Managementul eficient al ariilor protejate presupune alocarea de resurse financiare, umane si de alta natura suficiente pentru a permite implementarea planurilor de management si realizarea obiectivelor pentru care s-a constituit aria protejata. In PUG si RLU, zonele prevazute ca: - zone bune de construit fara amenajari speciale - zone bune de construit cu amenajari speciale - zone improprii de construit vor fi corelate cu activitatile care trebuie limitate tinand seama de vulnerabilitatea ariilor protejate existente in zona comunei Maliuc.
B.7. Obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, acolo unde au fost stabilite prin planuri de management
Pentru siturile Natura 2000, precizate in prezentul studiu – in zona PUG analizata - exista
pana în prezent un plan de management aprobat – Planul de Management al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii - ce stabileste obiective de conservare si masurile ce se vor lua pentru integritatea ariei naturale protejate.
Masurile pentru protectia ariilor naturale de interes comunitar si protectie special avifaunistica care sunt avute în vedere pentru implementarea Planului Urbanistic General vor avea ca scop conservarea habitatelor si speciilor de flora si fauna prioritare de interes comunitar a caror masuri de conservare au dus la instituirea ariilor naturale protejate. În cadrul studiului de evaluare adecvata este evaluat impactul asupra fiecarei specii si fiecarui habitat de interes comunitar din aria naturala protejata de interes avifaunistic posibil afectata de implementarea proiectului propus, astfel încât sa se asigure obiectivele de conservare a acesteia si integritatea retelei Natura 2000. Obiectivele de conservare a sitului Natura 2000 au în vedere mentinerea si restaurarea statutului favorabil de conservare a speciilor si habitatelor de interes comunitar si sunt stabilite prin planurile de management aprobate la nivel national. Stabilirea obiectivelor de conservare s-a facut tinându-se cont de caracteristicile ariei naturale protejate de interes comunitar (reprezentativitate, suprafata relativa, populatia, statutul de conservare etc.).
Daca biodiversitatea este „totul”, respectiv tot ceea ce o compune asigura serviciile de mediu si resursele fara de care omenirea nu poate exista, conservarea biodiversitatii devine conditia de baza pentru mentinerea vietii pe Pâmânt.
Conservare se poate face în principal pe doua cai: „in-situ” si „ex-situ”.
Conservarea „in-situ” presupune: - Conservarea ecosistemelor prin stabilirea unui sistem de arii protejate sau zone ce necesita masuri special de conservare în paralel cu crearea unui sistem adecvat de management pentru ariile protejate, - conservarea speciilor în cadrul habitatelor sau ecosistemelor natural sau semi-naturale. Conservarea „ex-situ” se face prin: - mentinerea si propagarea organismelor vii în gradini zoologice si botanice - mentinerea semintelor, embrionilor, microorganismelor, etc. prin congelare
Tabel nr. 31: Modalitati de gestionare a biodiversitatii (Managementul Capitalului Natural)
In Situ Ex-Situ
Conservarea ecosistemelor
Conservarea speciilor Colectii de organisme vii
Banci de gene
arii protejate sanctuare marine
sanctuare pentru specii protejate si arii aprotejate
banci de gene in –situ
rezervatii de vanatoare
rezervatii de seminte
- gradini zoologice - gradini botanice - program de
reproducere in captivitate
- banci de seminte si polen
- banci de ovule si embrioni
- culturi - microbiene - culture de tesuturi
Pentru ca ariile protejate sa-si îndeplineasca rolul, interventiile umane trebuie astfel
planificate încât sa permita si mentinerea proceselor naturale. Mentinerea biodiversitatii ex-situ reprezinta pentru unele specii singura sansa de
supravietuire, deoarece, având efectivul foarte scazut, nu se pot mentine în habitatele lor prin mecanisme naturale sau habitatul lor a fost redus atât de mult încât nu le mai ofera cadrul natural necesar pentru a supravietui.
Scopul principal al conservarii ex-situ este asigurarea reproducerii în captivitate a indivizilor apartinând speciilor pericliatate în vederea repopularii habitatelor naturale si refacerea populatiilor în arealul speciei.
Metodele de conservare in-situ reprezinta cea mai eficienta modalitatea de a conserva maximum de diversitate pe termen lung constând în conservarea habitatelor naturale a diferitelor specii. Conservarea in-situ vizeaza specii/populatii sau sisteme ecologice (ecosisteme, complexe locale sau regionale de ecosisteme) în ansamblul lor.
Tehnicile de mentinere a biodiveritatii in-situ presupun constituirea de arii protejate terestre si marine, refugii pentru speciile periclitate, banci de gene in-situ.
Înfiintarea de arii protejate si managementul eficient al acestora reprezinta o necesitate deoarece: • reprezinta cel mai eficient mod de conservare in-situ, întrucît fiind desemnate adesea pe suprafete relative mari, pot include ecosisteme naturale si seminaturale reprezentative si permit conservarea si monitorizarea lor, • sunt zone model, unde actiunile eficiente de conservare a ecosistemelor naturale si seminaturale, inclusiv prin utilizare durabila, pot demonstra ca, mentinerea într-o stare corespunzatoare a componentelor capitalului dezvoltarii socio-economice durabile, • sunt adevarate „laboratoare”, în care actiunile de protectie strict sau management activ cu scop de conservare a biodiversitatii permit acumularea de cunostinte valoroase fie cu privire la
procesele naturale, fie pentru gasirea „formulelor” eficiente pentru asigurarea tranzitiei de la o dezvoltare economica concentrata pe profit la un model de dezvoltare durabila.
Conceptul de conservare a evoluat foarte mult în ultimii 100 de ani, „conservationistii” întelegând treptat ca ariile protejate si masurile de conservare înseamna nu neaparat protejarea stricta a unor specii si habitate.
Unele specii si habitate au nevoie de management activ pentru a fi mentinute, alteori poate fi necesara conservarea peisajului, protectia valorilor culturale.
Aceasta „evolutie” a conceptului de conservare se reflecta si în modul în care sunt întelese în prezent ariile protejate si rolul lor: în timp ce suprafete reduse sunt mentinute pentru a proteja strict specii si habitate aproape disparute sau rare, se recunoaste faptul ca majoritatea ariilor protejate contin valori care, printr-un management adecvat pot aduce în mod direct sau indirect beneficii comunitatilor si omenirii în general.
În ultimii ani s-au realizat numeroase studii pentru determinarea valorilor si beneficiilor asociate ariilor protejate.
Tabelul de mai jos (nr. 39) reda una din clasificarile pentru valorile ariilor protejate, clasificare realizata de M. Lockwood.
Termenul de beneficiu este folosit pentru a indica faptul ca, prin mentinerea si uneori
utilizarea corespunzatoare a valorilor unei arii protejate se poate câstiga un venit sau se poate beneficia de o serie de avantaje care ar fi serios diminuate daca zona nu ar fi protejata în mod corespunzator.
Beneficiile economice pot rezulta atât prin utilizarea valorilor intrinseci cât si a celor extrinseci. Prin reglementarile precizate in RLU, se va urmari - prioritar, protectia si conservarea integritatii ariilor naturale protejate, existente pe raza comunei Maliuc .
B.8. Descrierea starii actuale de conservare a ariei naturale protejate de interes
comunitar, inclusiv evolutii/schimbari care se pot produce in viitor În cazul ariilor naturale protejate starea de conservare a acestora este data de totalitatea
factorilor ce actioneaza asupra sa si asupra speciilor caracteristice si care îi poate afecta pe termen lung raspândirea, structura si functiile, precum si supravietuirea speciilor caracteristice. Aceasta stare se considera „favorabila” atunci când sunt îndeplinite conditiile: · arealul natural al habitatului si suprafetele pe care le acopera în cadrul acestui areal sunt stabile sau în crestere; · habitatul are structura si functiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung, iar probabilitatea mentinerii acestora în viitorul previzibil este mare; · speciile care îi sunt caracteristice se afla într-o stare de conservare favorabila.
Habitatele prioritare specifice sitului nu vor fi fragmentate având in vedere ca obiectivele
planului sunt amplasate în afara habitatelor prioritare. De asemeni se propune stabilirea unei zone de interdictie de construire si dezvoltare
urbanistica, zona ce va asigura integritatea Ariei naturale protejate si conservarea habitatelor prioritare existente. Habitatele identificate in zona de implementare a planului urbanistic general nu sunt caracteristice sitului ROSCI, ROSPA, iar speciile de flora si fauna din zona dezvoltarii obiectivelor PUG nu sunt prioritare si nu sunt incluse pe Lista speciilor protejate sau pe Lista rosie a speciilor amenintate.
Tabel nr. 33-starea de conservare a habitatelor identificate Habitate Starea de conservare
in zona de studiu Amenintari Tendinte
Terenuri agricole favorabila -Procese naturale de degradare a solului
Pentru mentinerea, refacerea sau îmbunatatirea starii de conservare favorabila, se vor
lua cele mai potrivite masuri respectând însa realitatile economice, sociale si culturale specifice zonei.
În urma monitorizarii arealului implicat în implementarea planului propus si a habitatelor învecinate specifice ariei naturale protejata se constata o stare de conservare favorabila a speciilor de interes conservativ pe fondul factorilor ce actioneaza asupra integritatii ariei naturale protejate si care pot influenta pe termen lung raspândirea si abundenta populatiilor speciei respective la nivel comunitar.
Starea se considera „favorabila” deoarece sunt îndeplinite conditiile: · datele privind dinamica populatiilor speciei indica faptul ca aceasta se mentine si are sanse sa se mentina pe termen lung, ca o componenta viabila a habitatului natural; · arealul natural al speciei nu se reduce si nu exista riscul sa se reduca în viitorul apropiat; · exista un areal suficient de vast pentru ca populatiile speciilor caracteristice sa se mentina pe termen lung.
Putem concluziona astfel ca implementarea planului nu va avea un efect direct asupra habitatelor prioritare si speciilor protejate din compozitia ariilor natural protejate. De asemenea amplasarea perimetrului PUG analizat nu va produce fragmentari ale habitatelor. Toate speciile prezente pe amplasament cât si în imediata vecinatate sunt cu risc redus si preocupare de
conservare minima. Suprafetele efectiv afectate de implementarea planului nu reprezinta habitate de interes comunitar, au o valoare de conservare redusa si o capacitate de regenerare mare datorita prolificitatii speciilor si suprafetei mari de întindere.
Pentru mentinerea si asigurarea unei stari corespunzatoare de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, prin PUG si RLU sunt prevazute reglementari care sa favorizeze acest lucru si care sa reduca presiunile si amenintarile asupra ariei naturale protejate, asa dupa cum au fost descrise in capitolele anterioare.
Managementul ariilor protejate trebuie sa asigure masuri de prevenire a amenintarilor care le pot distruge în viitor si daca pot sa reduca efectele numeroaselor presiuni existente în prezent. Presiunile si amenintarile la care sunt supuse ariile protejate au fost clasificate si sistematizate, conform celor precizate mai jos: - “modernizarea” (pierderea) traditiilor - sistem de colectare deseuri ineficient - specii invazive - schimbari climatice - turism de masa (turism) - dezvoltarea centralelor eoliene - pasunatul - pescuitul industrial - braconaj arheologic - schimbarea categoriei de folosinta - exploatare resurse nelemnoase, neregenerabile - sisteme de epurare ineficiente - organismele modificate genetic (OMG) - gripa aviara - câinii vagabonzi (animale domestice) - hranirea artificiala a speciilor cinegetice - agricultura intensiva si arderea resturilor vegetale - exploatarea resurselor - braconaj – piscicol si cinegetic - dezvoltarea infrastructurii turistice - constructii legale si ilegale - taieri legale si ilegale - proiecte industriale - deseuri - vânatoare - infrastructura rutiera
Starea reala de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, se poate stabili numai pe baza unor studii complexe sau estimari.
Aceste studii sunt propuse a se realiza concret pe fiecare zona pentru care vor fi eventuale solicitari de interventie.
În cazul ariilor protejate este important sa se încerce estimarea valorilor luând în calcul valoarea economica direct masurabila cât si valoarea non-economica.
Dupa cum am precizat in capitolele anterioare, cu ocazia prezentei evaluari de mediu, se concluzioneaza faptul ca ariile naturale protejate, sunt supuse presiunilor antropice (pasunatul excesiv; extinderea terenurilor arabile; a zonelor premise constructiilor, etc).
Pasunatul excesiv poate afecta baza lanturilor trofice, dezechilibrand diverse verigi ale acestora.
Schimbarea categoriei de folosinta a terenului, in cadrul ariilor respective, poate duce la fragmentarea habitatelor initiale, natural.
B.9. Alte informatii relevante privind conservarea ariei naturale protejate de interes comunitar, inclusiv posibile schimbari in evolutia naturala a ariei naturale protejate de interes comunitar
Vulnerabilitatile siturilor Natura 2000 asa cum au fost ele descrise in Fisele Standard:
a) pentru Situl ROSCI0065 Delta Dunarii : Cele mai mari ameninţări în ceea ce priveşte speciile şi habitate sitului sunt reprezentate în ordine descrescătoare :
În ecosistemele dulcicole stagnante, flora microalgala si macrofitica ce constituie producatorii primari, precum si multe specii de protozoare,asigura continuitatea consumatorilor animali pentru foarte multe specii din verigile inferioare ale lantului trofic. Datorita cresterii, în ultimele decenii, a gradului de poluare a bazinului dunarean si, în special, aportul crescut de nutrienti (azot si fosfor), microalgele, mai ales cele din grupul cianoficeelor (albastre), care în sezonul cald acopera majoritatea suprafetelor lacustre din întreg teritoriul RBDD, imprimând circuitului materiei vii si moarte un sens nedorit si anume, diminuarea pâna la disparitie a numeroaselor specii de alge din alte grupe sistematice preferate de catre consumatorii acvatici si a unor specii si asociatii de plante acvatice superioare. În consecinta, reducerea speciilor din verigile consumatorilor precum si deplasarea acestora în sensul popularii bazinelor eutrofe cu specii care au un spectru mai larg de adaptabilitate (euritope), ca de exemplu pesti de talie mica si cu valoare economica mai redusa (babusca, biban, caras, oblet), iar ceilalti cu un grad mai mult sau mai putin pronuntat de stenotopie au parasit în cea mai mare parte aceste zone (stiuca, somn, crap etc.), unele specii fiind, în prezent, periclitate pe întreaga suprafata a RBDD (caracuda, linul, vaduvita). În ecosistemele terestre ramase în regim natural, mult mai reduse în suprafata decât în trecut, lanturile trofice au avut mai putin de suferit decât în cele acvatice. Din analiza efectelor poluante produse de navele în mars sau în stationare, pe bratele Dunarii(Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe), cât si pe canalele interioare deltei a rezultat ca principalul produs poluant este combustibilul utilizat la bordul navelor (motorina, combustibilii lichizi usori si grei, pacura si uleiurile), atât ca urmare a procesului de ardere, cât si prin prelingerea lor din tancuri, rezervoare,instalatii. O sursa de poluare o prezinta si parcurile reci (cimitire de nave)de pe teritoriul Deltei Dun_rii, în care sunt cca.120 nave, aflate în punctele:Km107 de pe bratul Sfântu Gheorghe si de pe Dunare la mila 45. Circulatia navelor provoaca modificari semnificative asupra malurilor canalelor prin fenomenele de suctiune si de val,precum si producerea de zgomote si vibratii care afecteaza fauna, în special, în perioada de cuibarire si hranire.
Lucrările silvice în cazul în care se desfăşoară în habitate protejate, cum este Rezervatia Biosferei Delta Dunarii , în special în arboretele nederivate sau parţial derivate, pot fi considerate ca având o influenţă negativă medie deoarece sunt urmate în cea mai mare parte a cazurilor de o scădere relativă a biodiversităţii şi a caracterului reprezentativ al habitatelor, întrucât favorizează înlocuirea speciilor din genul Quercus de către alte specii de amestec. Este de subliniat însă că , în afară de pierderea speciilor de stejar, restul speciilor din compoziţia tipică
a habitatului nu sunt eliminate în mod semnificativ, de obicei. Astfel, chiar şi arboretele total derivate provenite integral din regenerare naturală sunt mai reprezentative pentru un habitat protejat, în raport cu arboretele în care s-a intervenit parţial cu plantaţii, chiar dacă sunt efectuate cu specii locale. O altă ameninţare importantă o constituie extinderea construcţiilor legale sau ilegale în afara intravilanului localităţilor existent în prezent în cuprinsul unor habitate protejate din sit. În prezent suprafeţele sunt reduse dar există perspective de extindere a acestora.
b) pentru situl ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe vulnerabilitatea este data de:
- braconajul - turismul in masa - industrializarea si extinderea zonelor urbane - distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor - deranjarea pasarilor in timpul cuibaritului (colonii), a perioadelor de migratie si iarna (aglomerari ale speciilor de pasari acvatice) - intensificarea agriculturii – schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele traditionale în agricultura intensiva, cu monoculturi mari, folosirea excesiva a chimicalelor, efectuarea lucrarilor numai cu utilaje si masini - schimbarea habitatului semi-natural (fânete, pasuni) datorita încetarii activitatilor agricole precum cositul sau pasunatul - arderea vegetatiei in timpul cuibaritului si al migratiei - înmultirea necontrolata a speciilor invazive - electrocutare si coliziune cu liniile electrice - amplasare de generatoare eoliene - înmultirea necontrolata a speciilor invazive - defrisarile, taierile ras si lucrarile silvice care au ca rezultat taierea arborilor pe suprafete mari - taierile selective a arborilor în vârsta sau a unor specii - împaduririle zonelor naturale sau seminaturale (pasuni, fânete etc.)
Pentru identificarea si evaluarea impactului, trebuie sa tinem cont de intensitatea si
extinderea activitatii generatoare de impact, cat si de tipul de impact ce are loc in habitatul respectiv. Impactul asupra habitatelor, in speta asupra valorilor si functiilor acestora se pot incadra in patru categorii:
Natura impactului depinde de tipul de stres exercitat de fiecare activitate asupra habitatului. De exemplu, activitatea de defrisare include inlaturarea arborilor, uscarea asociata a substratului pe care s-a aflat padurea, eroziunea si sedimentarea solului din imediata vecinatate si disturbarea habitatului prin zgomot si activitate umana.
Pot fi factori stresanti si urmatoarele procese: o decopertarea; o deshidratare si inundare; o acidificare; o salinizare; o incalzire termica; o contaminare cu toxine; o disturbare fonica; o introducerea de specii.
Acesti factori stresanti /procese pot avea urmatoarele efecte asupra habitatelor: - mortalitatea directa asupra speciilor native; - stres fiziologic si diminuarea functiei reproductive; - intreruperea comportamentului si activitatilor normale; - modificarea interactiunii intre specii si invazia speciilor alohtone.
Pe langa aceste efecte pe care habitatul le resimte in urma actiunii factorilor stresanti, este important sa luam in considerare impactul cumulativ cu efectele multiple si indirecte pe care activitatea antropica le poate genera in cadrul unui habitat.
DISTRUGEREA - Este ultima faza a degradarii unui habitat, prin schimbarea categoriei de folosinta a acestuia. In cadrul fiecarei astfel de schimbari, caracteristicile naturale originale ale terenului sunt eliminate, astfel si valorile habitatului sunt modificate. Ocazional, terenuri salbatice a caror categorie de folosinta a fost schimbata catre terenuri cu activitati agricole sau silvice, pot fi reabilitate pana intr-un stadiu similar, totusi nu identic cu cel natural. Dimpotriva,
terenurile ce au avut folosinta urbana sau industriala nu-si vor recapata niciodata integritatea naturala sau valorile naturale a habitatului.
Alterarile fizice de diferite feluri cauzeaza distrugerea habitatelor. In cadrul habitatelor terestre in principal decopertarea, cu disparitia vegetatiei (arbori, arbusti, specii ierboase) este factorul stresant. Taierile rase si suprapasunatul pot saraci de asemenea habitatul si vegetatia sa nativa.
Pentru planul supus avizarii activitatile de constructie-montaj nu vor genera distrugerea habitatelor prioritare ( comunitare ) protejate , deoarece alegerea terenurilor care se vor introduce in intravilan s-a realizat pe terenuri antropizate , in asa fel incat acestea sa nu fie afectate.
FRAGMENTAREA - Daca activitatile mentionate mai sus pot avea ca efect distrugerea
habitatului per ansamblu, fragmentarea poate avea ca rezultat distrugerea unei parti a habitatului, lasand alte portiuni intacte.
In functie de intensitatea impactului si de scara pe care intervine activitatea antropica, multe cazuri de distrugere locala a habitatului sunt privite ca si fragmentare de habitat. Aceasta fragmentare este cauza principala a disparitiei speciilor stenobionte extreme, ce depind exclusiv de un habitat si constituie o amenintare serioasa asupra biodiversitatii biologice.
Consecintele fragmentarii habitatelor includ urmatoarele aspecte: - amplificarea izolarii si mortalitatii speciilor; - extinctia speciilor ce au nevoie de areal mare pentru hranire si supravietuire; - disparitia speciilor de interior si a speciilor stenobionte; - diminuarea diversitatii genetice in randul speciilor rare; - cresterea abundentei speciilor ruderale, euribionte.
Impementarea Planului Urbanistic General al comunei Maliuc nu va conduce la fragmentarea habitatelor speciilor comunitare /prioritare.
SIMPLIFICAREA habitatelor include disparitia din acestea a componentelor
ecosistemului cum ar fi arborii cazuti sau a bustenilor (lemnul mort), disparitia microhabitatelor (cuiburile sau vizuinele) sau care au fost facute de neutilizat prin actiune antropica. In mod normal, alterarea structurii verticale a habitatului duce la reducerea diversitatii speciilor. Diversitatea structurala a habitatului ofera mai multe microhabitate si permite interactiuni mult mai complexe intre specii.
In timp ce taierile intr-o padure sunt atat o forma de distrugere a habitatului, cat si o forma de fragmentare a acestuia, taierea preferentiala a anumitor arbori din acea padure reprezinta o forma de simplificare a habitatului. In timpul taierilor selective, nu numai compozitia in specii se schimba. Taierile creaza multe microclimate extreme care sunt de obicei mai calde, mai reci,
mai uscate si mai putin ferite de vant decat in padurile naturale. Impactul imediat asupra speciilor rezidente este uscarea speciilor ierboase forestiere, a ciupercilor (Norse, 1990).
DEGRADAREA habitatelor presupune si fragmentarea sau simplificarea structurii
habitatului, dar in mod specific se refera la inrautatirea starii de sanatate sau diminuarea integritatii ecologice a acelui habitat intact initial. Contaminarea cu substante chimice rezultate din aerul sau apa poluata constituie o cauza semnificativa a degradarii habitatelor. De exemplu, solurile sunt degradate prin eroziune si compactare, fenomene deseori intalnite ca urmare a practicilor agricole abuzive (suprapasunat). Raurile si vaile pot fi degradate ca urmare a imbogatirii cu nutrienti, a cresterii turbiditatii si in consecinta, a depunerilor.
Apele subterane au o contributie particulara in cadrul mentinerii integritatii ecosistemelor si pot fi degradate de activitati ce duc la coborarea stratelor acvifere (compactarea unor versanti).
Invazia speciilor alohtone poate duce la o degradare severa a sistemelor naturale prin modificarea interactiunilor din cadrul sistemelor.
Nu in ultimul rand trebuie mentionat fenomenul de schimbare climatica, ce conduce la cresterea temperaturilor si a expunerii la radiatia UV-B cu potential de modificare a habitatelor la toate nivelurile sale.
VULNERABILITATE LA IMPACT - Impactul activitatilor cu potential degradativ asupra
habitatelor depinde de vulnerabilitatea acestora, precum si de contributia relativa a impacturilor cumulative si interactive. Sensibilitatea habitatelor este determinata de rezistenta acestora la schimbari (capacitatea de a rezista degradarilor) si vitalitate (capacitatea de a restabili conditiile originale).
Habitatele rezistente sunt caracterizate de soluri stabile, fertile, cu miscari moderate ale apei si regimuri climatice moderate, lanturi trofice functionale si diverse, continand indivizi si/sau specii adaptati la stres.
Habitatele ce opun cea mai mare rezistenta sunt cele situate din punct de vedere topografic la altitudini mici sau cele situate in proximitatea unor habitate din care lipsesc componentele de stres si presiunea antropica, ce contin specii cu mobilitate si capacitate de colonizare mare.
Speciile sunt de obicei mult mai vulnerabile fata de impactul antropic atunci cand ele se regasesc in efective populationale reduse, distributie geografica ingusta, cerinte spatiale extinse, specializare inalta (stenobiontie), intoleranta fata de agenti disturbanti, dimensiuni crescute, rata reproductiva redusa, etc.
Caracteristicile vulnerabilitatii habitatelor (a agentului de stres fata de care acestea sunt vulnerabile) sunt:
- oligotrofie (alterarea ciclurilor trofice prin extragerea de materie organica); - sub-saturare (invazia unor specii); - izolarea; - scaderea suprafetelor (cresterea efecturlui de margine); - proximitatea fata de zone de locuire.
Zona Planului Urbanistic General reprezinta un ansamblu clasic de interactiune a factorilor enumerati. Variabilitatea habitatelor si ecosistemelor locale a fost fie redusa, fie amplificata prin implicarea unor forme diverse de folosinta a terenurilor. Deoarece aceste interactiuni s-au produs pe parcursul mai multor secole, luand forme dintre cele mai diverse este adesea imposibil sa se mai separe natura influentelor asupra biostratelor.
Tipurile de impact sunt date funcţie de parametrii faţă de care se face raportarea, şi
anume: a) Scara (perioada) de timp: impact pe termen scurt (0 – 1 an), mediu (1 – 5 ani) şi lung
(mai mult de 5 ani); b) Aria de aplicare: impact singular al planului şi impact cumulativ al planului împreună
cu alte proiecte şi planuri relevante din vecinătate; c) Efect exercitat: impact direct şi indirect.
Evaluarea impactului asupra mediului
Toate efectele potenţiale asupra mediului, identificate pentru fiecare activitate care este supusă evaluării impactului, sunt analizate pentru a se determina valoarea impactului final.
Această valoare este dată de următoarea formulă de calcul: Impact = Consecinţă x Probabilitate Evaluarea consecinţelor se face din punct de vedere calitativ, acestea fiind clasificate
Matricea de impact, calculată în funcţie de probabilitatea apariţiei pericolului şi a consecinţelor maxim previzibile se prezintă astfel:
PROBABILITATE
INEVITABILĂ 5 5 10 15 20 25
FOARTE PROBABILĂ 4 4 8 12 16 20
PROBABILĂ 3 3 6 9 12 15
IMPROBABILĂ 2 2 4 6 8 10
FOARTE IMPROBABILĂ 1 1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
CONSECINŢE
NES
EMN
IFICATIV
E
MO
DER
ATE
SERIO
ASE
FOAR
TE
SERIO
SE
DEZA
STRU
OAS
E
Analiza nivelului impactului este făcută în funcţie de consecinţele şi probabilitatea fiecărui efect identificat ţinând cont şi de gradul de ireversibilitate al efectelor exercitate în vederea evaluării finale. Produsul acestor două caracteristici este definit ca nivel al impactului final.
Valoarea impactului este reprezentată după cum urmează:
Un impact semnificativ este caracterizat de afectarea majoră a speciilor şi populaţiilor locale, cu şanse minime de refacere a echilibrului iniţial chiar şi pe termen lung, având deci un puternic caracter de ireversibilitate.
Impactul de tip moderat presupune o afectare semnificativă a speciilor şi a populaţiilor locale a acestora, a cărui caracter de ireversibilitate este scăzut, refacerea stării iniţiale a mediului fiind posibilă însă de-a lungul unei perioade îndelungate.
Impactul nesemnificativ presupune o alterare minimă a componentelor naturale, inclusiv a speciilor şi populaţiilor locale, pe termen scurt, cu un puternic caracter de reversibilitate, astfel încât refacerea stării iniţiale are loc de la sine, pe o perioadă mică de timp, fără eforturi suplimentare.
Indicatorii cheie pentru evaluarea nivelului impactului sunt reprezentaţi de numărul de specii afectate pe de o parte şi de numărul de indivizi ai populaţiilor locale afectaţi pe de altă parte, aceştia permiţând cuantificarea consecinţelor aşa cum au fost descrise mai sus. Alături de aceşti doi indicatori, gradul de ireversibilitate al efectelor asupra mediului, ajută la evaluarea finală a nivelului de impact asociat planurilor şi proiectelor din zona localităţii Maliuc. Astfel, în punctele critice de control identificate s-au efectuat studii ale distribuţiei şi densităţii speciilor de plante, păsări, mamifere, amfibieni, reptile a căror rezultate au fost mentionate în capitolul anterior şi care au fost utilizate pentru evaluarea activităţilor şi a efectelor acestora, atât singulare cât şi cumulate, asupra biodiversităţii.
C.1. Impactul existent
Perimetrul destinat implementarii planului urbanistic general PUG este localizat în unitatea administrativa a comunei Maliuc, comuna aflata în partea centrala a judetului Tulcea.
Impactul actual consta în surse de poluarea specifice activitatilor agricole desfasurate în zona, utilizarea drumurilor de exploatare agricola, exploatarea intensiva a terenurilor agricole, activitati de combatere a daunatorilor, pasunatul excesiv, turismul neautorizat . De asemenea o contributie semnificativa la poluarea factorilor de mediu o are si inexistenta unui sistem centralizat de gestionare a apelor uzate menajere, a deseurilor generate precum si inexistenta unor zone de protectie asupra ariilor naturale, monumentelor istorice si arheologice etc.
C.2. Impactul prognozat prin implementarea PUG asupra factorilor de mediu
Formele de impact prognozate in urma implementarii planului analizat sunt urmatoarele: · Impactul asupra topografiei zonei si fiziologiei reliefului; · Impactul asupra calitatii factorilor de mediu: apa, aer, sol, zgomot; · Impactul asupra biodiversitatii locale; · Impactul asupra mediului social si economic.
Obiectivele propuse în cadrul PUG ce pot prognoza un impact asupra factorilor de mediu analizati sunt caracterizati prin: *Extinderea intravilanului comunei Maliuc *Stabilirea zonei de interdictie de construire in zone de protectie monumente istorice si arheologice; zone cu ravene, alunecari de teren, mlastini, etc *Realizarea unui sistem centralizat de canalizare precum si epurarea apelor uzate intr-o statie de epurare. *Implementarea sistemului de gestionare a deseurilor conform PJGD Tulcea *Reabilitarea drumurilor comunale si extinderea spatiilor verzi la nivelul comunei. C.3. Impact direct si indirect, singular, pe termen scurt, mediu si lung
Ca urmare a analizei activităţilor ce pot avea efecte negative asupra mediului, conform matricei de impact, s-au putut obţine valorile impacturilor individuale, aşa cum au fost identificate mai sus, acestea fiind următoarele:
Impact Termen Scurt Termen Mediu Termen Lung
Direct Indirect Direct Indirect Direct Indirect
Singular 6 4 5 3 4 3
Se poate observa astfel, că pentru activităţile care sunt efectuate pe termen scurt, nivelul impactului direct este nesemnificativ, deoarece aceste activităţi, deşi au un uşor impact negativ, este exercitat doar pe termen scurt.
Pe termen scurt, în cazul impactului indirect este rezultatul activităţilor de transport al materialelor de construcţii, a utilajelor, deşeurilor şi a personalului în vederea susţinerii etapelor de amenajare şi construcţie. Nivelul rezultat este moderat deoarece aceste activităţi presupun un deranj nesemnificativ pentru arealul tranzitat.
Impactul organizarilor de santier (aferente lucrarilor mentionate prin PUG) va fi nesemnificativ asupra Siturilor Natura 2000 din zona de studiu, deoarece amplasamentele acestora vor fi pozitionate pe teren arabil /pasune – zone antropizate .
Impactul direct al PUG Maliuc la nivelul întregii retele Natura 2000, considerăm că este nesemnificativ pentru habitatele speciilor pentru care au fost instituite ariile protejate de interes comunitar - ROSPA00031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe si/sau ROSCI0065 Delta Dunarii.
Impactul direct asupra topografiei zonei si fiziologiei reliefului consta în îndepartarea stratului de sol vegetal, impact care datorita limitarii ca suprafata si perioada nu conduce la modificari ale echilibrului existent al solului si o eventuala limitare a accesului în zona. Chiar daca aceste consecinte asupra topografiei si fiziologiei reliefului sunt inevitabile, ambele sunt reversibile prin masurile luate în cadrul fiecarui obiectiv propus.
C.4. Impactul din faza de constructie, de functionare si de dezafectare
Pentru identificarea impactului produs de PUG Maliuc trebuie sa tinem cont de fazele de realizare a investitiilor, dupa cum urmeaza:
a) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE PROIECTARE:
Primele masuri pentru identificarea si evaluarea impactului Planului Urbanistic General asupra ariilor protejate se iau din faza de proiectare, prin alegerea amplasamentelor pe care se vor realiza investitiile, a organizarilor de santier, astfel incat impactul generat sa fie minim.
Pentru alegerea amplasamentelor investitiilor s-au folosit urmatoarele criterii:
Sa nu afecteze habitatele prioritare si speciile de plante rare; Terenul care se introduce in intravilan sa fie liber de constructii si limitrofe zonelor
locuite existente pentru a se racorda usor la utilitati; Sa nu fie necesare demolari, relocari de drumuri, trasee de conducte de gaze, linii
electrice; Drumurile de acces sa aiba un traseu cat mai scurt, catre drumurile judetene si
comunale existente si sa nu necesite lucrari importante de terasamente (sapaturi, rambleieri);
Extinderea retelei electrice va fi pozitionata de-a lungul drumurilor de acces si a strazilor existente;
Organizarile de santier vor fi amplasate pe teren agricol / pasune, in imediata vecinatate a zonelor de implementare a investitiilor (in zone in care nu s-au identificat habitate prioritare din ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe si ROSCI0065 Delta Dunarii).
Impactul din faza de proiectare poate fi indirect, pe termen lung si rezidual (pana la dezafectarea lucrarilor), in cazul in care problematica de mediu nu este tratata asa cum am mentionat mai sus.
b) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE CONSTRUCTIE:
Fazele tehnologice pentru realizarea lucrarilor de constructie a obiectivelor mentionate in PUG Maliuc sunt in sinteza urmatoarele:
Reabilitare drumuri existente si amenajare drumuri de acces; Amenajare organizare de santier pentru fiecare investitie in parte; Sapaturi pentru pozarea cablurilor electrice; Realizare fundatii; Lucrari de constructie obiective (extindere si reabilitare retea de alimentare cu apa,
retea de canalizare cu statie de epurare , reabilitare retea electrica , extindere si reabilitare drumuri,
Lucrari de ecologizare a zonelor de implementare a proiectelor mentionate anterior. Impactul PUG asupra speciilor de mamifere si nevertebrate se va manifesta in perioada
de constructie a obiectivelor. Acest impact se va manifesta pe termen scurt, este reversibil si dupa finalizarea constructiilor (care nu se vor desfasura simultan) se preconizeaza ca speciile de mamifere si nevertebrate identificate vor reveni.
c) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE FUNCTIONARE:
Planul Urbanistic General are ca principale obiective de investitii rezolvarea disfunctionalitatilor existente la nivelul comunei Maliuc, o mai buna organizare teritoriala, identificarea zonelor expuse riscurilor naturale si dezvoltarea armonioasa a comunei, cu respectarea tuturor normelor prevazute de legislatia in vigoare. Astfel, prin implementarea PUG Maliuc si realizarea investitiilor mentionate se va obtine: optimizarea relaţiilor localităţii cu teritoriul administrativ şi judeţean; valorificarea potenţialului uman, natural, economic şi funcţional-urbanistic; dezvoltarea infrastructurii pentru căi de comunicaţii, organizarea transporturilor; delimitarea teritoriului intravilan şi stabilirea zonelor funcţionale (zonificare funcţională); stabilirea zonelor cu potenţial construibil; stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară şi/sau definitivă de construire; stabilirea si delimitarea zonelor protejate; stabilirea distanţelor şi razelor minime de protectie sanitară sau de siguranţă faţă şi dinspre
anumite incinte ce aparţin echipării tehnico-edilitare, gospodăriei comunale etc.; reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea echipării tehnico-edilitare;
evidenţierea situaţiei juridice a terenurilor din intravilan şi circulaţia acestora; stabilirea obiectivelor de utilitate publică; stabilirea modului de utilizare a terenurilor şi a condiţiilor de conformare şi realizare a
construcţiilor prin reglementări generale şi prescripţii specifice Se preconizeaza ca prin realizarea investitiilor mentionate in Planul Urbanistic General
al comunei Maliuc, impactul existent la data intocmirii prezentului studiu, asupra factorilor de mediu se va diminua, iar dezvoltarea comunei se va realiza in concordanta cu Strategia de dezvoltare a comunei.
d) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE DEZAFECTARE
Desi lucrarile de investitii mentionate prin PUG nu sunt de natura a fi dezafectate, in cazul
in care se va lua o astfel de hotarare se vor realiza pentru fiecare lucrare in parte proiecte de dezafectare care vor fi supuse avizarii, conform prevederilor legale.
Impactul preconizat in aceasta faza este direct, pe termen scurt, nu este rezidual si nici cumulativ.
Dupa finalizarea lucrarilor de dezafectare impactul este pozitiv, refacerea habitatului este rapida, dupa un an biologic (maxim doi).
În faza de dezafectare, impactul va fi temporar asupra habitatelor prezente in zona amplasamentelor investitiilor care vor fi dezafectate.
Zonele respective vor fi supuse unui proces de renaturare, avand in vedere capacitatea de regenerare foarte mare a vegetatiei si pentru care apreciem ca se poate reface in maxim 2 ani.
C.5. Impactul rezidual Un potential impact rezidual negativ va fi generat de cresterea efectelor produse de
precipitatii, viituri si miscari de terasamente pe zonele potential afectate. Avand în vedere faptul ca modificarea topografica nu este o permanenta consecinta a lucrarilor prevazute in cadrul obiectivelor PUG, prin masurile luate se va limita efectul final asupra fiziologiei reliefului local al comunei.
C.6. Impactul cumulativ Locuitorii comunei Maliuc sunt implicaţi în activităţi precum: turism , pescuit, culturi
agricole, creşterea animalelor, comerţ, prestări servicii, liber profesionişti etc.
În comuna Maliuc există câteva areale de mică extindere în care se practică piscicultura, agricultura si silvicultura. In prezent, în comună există si câteva parcele experimentale de activități din aceste sectoare, pentru aplicarea unor metode în amenajările cu scop productiv. Pentru firmele agricole mici, de familie, agroturismul este o soluție de viitor, prin educarea si îndreptarea interesului turistilor români si străini pentru modurile tradiționale de practicare a agriculturii în satele românesti.
Creșterea animalelor se realizează individual, principalele categorii de animale fiind : ovine, porcine, caprine, bovine.
Efectivul de animale la începutul anului 2015 ( tabel 34 )
Nr. crt Animale Total 1. Ovine 300 2. Porcine 150 3. Bovine 1395 4. Caprine 155
Alături de pescuit, turismul si comerțul reprezintă principalele sectoare care pot asigura dezvoltarea economică durabilă a comunității Maliuc. Ca si în cazul celorlalte localități din Delta Dunării, autoritățile locale promovează resursele naturale legate de peisaj si pescuit/piscicultură, care pot duce la dezvoltarea turismului/agroturismului.
Din totalul suprafeţei teritoriului administrativ de 25962,02 ha al comunei suprafaţa agricolă este de 5132.19 ha, cu o pondere de 13.20 % din total teritoriu ( arabil -433.31 ha, pasuni 1272.57 ha , amenajari piscicole 3426.31 ha ) ; terenuri neagricole – 20829.83 ha din care: pădure şi vegetaţie forestieră – 3778.23 ha; ape – 4443.35 ha , drumuri – 393.30 ha , curti constructii 405.22 ha , stufaris 11809.73 ha .
Categoriile de folosință întâlnite pe teritoriul administrativ al comunei Maliuc se împart în categorii de folosință agricolă ce cuprind: terenurile arabile, pășunile și amenajările piscicole; și categorii de folosință neagricolă:pădurile, suprafețe ocupate de ape, drumuri, terenuri pentru construcții și amenajări, stufăriș. Cea mai mare parte a teritoriului administrativ este ocupată de ape (17,11%) și stufăriș (45.49%). Terenurile pentru construcții și amenajări ocupă aproximativ 1.56%, 454.52 ha.
Datorită resurselor naturale cu potențial turistic mare din zonă, comuna Maliuc are oportunități de dezvoltare prin prisma activităților turistice.
Totodată, terenul agricol disponibil poate asigura necesarul de hrană pentru populația locală și pemtru activitățile de creștere a animalelor, precum și crearea unor produse sub incidența brand-ului local ce pot fi trimise spre comercializare. Această variantă crează premizele de înfiinţare, dezvoltare şi extindere a unor unităţi de colectare şi valorificare a acestor produse, a unor unităţi comerciale, de alimentaţie publică şi de prestări servicii.
O altă perspectivă în dezvoltarea comunei Maliuc este întărirea rolului în rețeaua de localități a județului Tulcea, fiind un centru cu potențial turistic important. Acest lucru se leagă în mod direct de modernizarea infrastructurii existente precum și creșterea calității vieții în localitate prin asigurarea unor infrastructuri de bază cum sunt: canalizarea, alimentarea cu apă etc.
Dezvoltarea localităţii trebuie realizată într-un mod sustenabil astfel încât resursele naturale de vegetație, fauna și peisaj să nu fie degradate, ele stând la baza atractivității și prograsului economic al comunei. Pe de altă parte, trebuie conservat specificul traditional al zonei prin proiecte sociale și prin dezvoltarea evenimentelor ce vizează promovarea obiceiurilor tradiționale. Se pot crea circumstanţe de dezvoltare a pisciculturii, precum şi a amenajărilor pentru turism sezonier şi de weekend, asociat cu manifestări culturale, artistice, campare şi pescuit sportiv.
Un aspect important ce face parte din dezvoltarea durabilă a comunei Maliuc este educația și infrastructura aferentă acesteia. Educația ecologică este necesară la toate nivelele de instruire deoarece comuna Maliuc se localizează într-o zonă tampon pentru o rezervație naturală de interes mondial.
Prin demararea unor proiecte de fezabilitate în investiţi pentru obiective şi amenajări pentru sport, turism şi sănătate, prin crearea de centre de interes în acest sens, se pot adduce îmbunătățiri în calitatea vieții locuitorilor.
Profilul localităţii este predominant rezidenţial, retras faţă de artere majore de circulaţie dar şi cu interes ocupaţional agricol, cu preocupări în activităţi nepoluante. O altă oportunitate ar pute-o constitui atractivitatea cadrului natural deosebit specific zonelor dunărene, în special dezvoltării de obiective turistice, de sănătate, agrement, sport şi loisir, dar şi dezvoltării locuirii prin case de vacanţă într-o ambianţă plăcută.
Prioritătile de intervenţie constau în realizarea investiţiei în infrastructura drumurilor şi tehnico-edilitară atât în intravilan cât şi în extravilan, inclusiv a amenajărilor adicente, lucrări specifice de eliminare a riscurilor naturale de prăbuşire în urma eroziunii şi a inundaţiilor, dar şi a amenajărilor şi lucrărilor de prevenţie pentru situaţii de dezastre natural.
Politica dezvoltării economice poate avea următoarele orientări:
stimularea investiţiilor şi valorificarea resurselor locale. În acest sens, se poate avea în vedere înfiinţarea de unităţi pentru exploatarea şi prelucrarea materialului lemnos existent în teritoriu, concomitent cu protejarea şi regenerarea fondului forestier;
stimularea creării unităţilor de prestări servicii (reparaţii, întreţinere, prelucrare etc.), în sectorul agricol, cel al construcţiilor şi al activităţilor ce pot folosi forţa de muncă feminină;
crearea unor centre de interes (afaceri, sănătate, sport, turism, agrement), eventual cu înfiinţarea de sedii administrative, agenţii, sedii firme etc.;
colaborarea cu instituţii de învăţământ la nivel local/judeţean/regional pentru pregătirea profesională a forţei de muncă disponibilă în domenii cerute de piaţă;
încurajarea activităţilor cu specific local tradiţional prin diferite forme (scutiri de taxe, pieţe libere de desfacere etc.) şi diversificarea acestora pe principiul liberalizării meseriilor;
Comuna Maliuc deţine potenţial pentru iniţierea, respectiv derularea mai multor proiecte de dezvoltare locală care vizează dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare (apă, canalizare, gaze, căi pentru transport etc.), dezvoltarea mediului pentru turism, afaceri, cultură tradiţională etc., crearea unei alternative viabile privind creşterea economică, prin dezvoltarea turismului şi serviciilor, atragerea activilor tineri cu domiciliul în localitate.
Limitele in interiorul carora s-a efectuat analiza efectelor cumulative sunt reprezentate de teritoriul administrativ al comunei Maliuc , respectiv cele 25962.02 ha.
Activitatile care sunt propuse a se dezvolta in comuna Maliuc prin prezentul PUG nu sunt de natura sa depaseasca capacitatea de suport a zonei si sa influenteze negativ ariile protejate existente.
C.7. Evaluarea semnificatiei impactului Evaluarea semnificatiei impactului in cadrul studiului se face pe baza urmatorilor
indicatori-cheie cuantificabili: C.7.1. Procentul din suprafata habitatului care va fi pierdut
Asa cum am mentionat si in capitolul B “ Intravilanul comunei Maliuc este inclus in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si in siturile Natura 2000 : ROSCI0065 Delta Dunarii si ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim-SInoe .
Prin implementarea PUG Maliuc suprafatele de teren care vor fi incluse in intravilan sunt reprezentate de habitate antropice: terenuri agricole, terenuri ruderalizate, pajiste semi-naturala degradata, acestea neconstituind habitate de interes comunitar, astfel implementarea planului nu va genera un impact semnificativ asupra speciilor de interes comunitar, asupra necesitatilor de hrana si cuibarit ale acestora.
C.7.2. Fragmentarea habitatelor de interes comunitar
Pentru planul supus avizarii, procesul de fragmentare se poate manifesta doar in faza de constructie, avand relevanta doar pentru speciile cu capacitate locomotorie redusa sau a celor care depind de suprafete strict delimitate de habitate. La nivelul suprafetelor din zona studiata a fost realizata o schema a valorii nivelurilor de fragmentare a habitatelor. S-a pornit astfel de la unitatea cartografica de baza, prin evaluarea starii actuale a habitatelor din zona, dimensiunile cailor de acces si identificarea principalelor perimtere a habitatelor continue de la nivelul locatiei. In faza urmatoare s-a realizat harta conflictelor pentru a putea aprecia nivelul impactului indus reflectat la nivelul habitatelor naturale de planul propus. In vederea evaluarii pe verticala a acestor structuri s-a realizat o schema a zonelor de influenta, in baza retelei amplasamentelor propuse. Pentru fiecare obiectiv a fost stabilita o zona de influenta cu diametrul egal cu de 4 ori lungimea suprafetelor investitiilor. In urma acestei analize a fost evidentiat faptul ca amplasamentele nu creaza zone de influenta inchise care sa reprezinte bariere continue in masura de a crea o bariera de fragmentare.
De asemenea, caile de acces preconizate a se realiza nu vor avea structuri care sa impiedice traversarea acestora, iar traficul redus nu va fi in masura a periclita populatiile locale prin impactul direct cauzat de incidente. S-a propus realizarea unei retele optimizate, in masura a deservi fiecare investitie in parte, urmand un traseu minim si urmand traseul drumurilor existente.
Nu se poate considera o fragmentare a habitatelor naturale, deoarece implementarea planului propune obiective ce se vor realiza în afara sau la periferia ariilor naturale protejate de pe teritoriul comunei Maliuc , zonele destinate avand o valoare nesemnificativa atât din punct de vedere floral cât si din punct de vedere al speciilor de fauna (se remarca prezenta în numar mare a speciilor ruderale, perene si invazive).
C.7.3. Schimbari in densitatea populatiilor
Având în vedere faptul că în urma investigaţiilor în teren, pe suprafaţa de 138.90 ha aferenta suplimentarii suprafetei de intravilan a comunei Maliuc, nu au fost identificate specii şi/sau habitate de interes conservativ comunitar, nu se poate vorbi de schimbări in densitatea populatiilor (nr. de indivizi/suprafata) acestora.
Din monitorizarile efectuate la diferite obiective construite in judetul Tulcea se poate afirma ca dupa un sezon de vegetatie se observa inierbarea partiala a zonelor afectate temporar de investitii. Refacerea decopertarilor efectuate s-a facut prin reinstalarea naturala a speciilor spontane din imediata vecinatate a santurilor care au o pozitie radiala de la interfluviu deal catre baza acestuia.
La mecanismul de conservare si refacere a asociatiilor vegetale in zonele in care acestea au fost afectate la instalare au contribuit factorii limitativi stationali (profunzime, textura, structura, umiditate, ph-ul, sol) si faptul ca in imediata vecinatate au existat asociatii naturale cu populatii autohtone bine reprezentate care au asigurat refacerea ecosistemelor afectate.
Pana la data prezentului studiu nu s-a observat regresii in dinamica asociatiilor naturale sau din locuri ruderalizate care sa arate efecte negative provocate de amenajarea cailor de acces, retele de alimentare cu apa, canalizare etc.
C.7.4. Scara de timp pentru inlocuirea speciilor/habitatelor afectate de
implementarea planului
Prin coroborarea rezultatelor evaluarii stării initiale a speciilor si habitatelor naturale afectate de implementarea planului, cu cele de monitorizare a implementării si functionării investitiilor mentionate prin PUG se va putea stabili scara de timp necesară înlocuirii acestora. Astfel, se va putea evalua corect scara de timp necesară înlocuirii speciilor si habitatelor naturale afectate de implementarea planului după încheierea procedurii de dezafectare a investitiilor.
Avand in vedere ca nu avem specii si habitate de interes conservativ afectate de implementarea planului, rezulta ca nu este nevoie de inlocuirea acestora.
Se apreciaza ca dupa finalizarea lucrarilor si interventiilor pe amplasament se va putea utiliza terenul in continuare pentru agricultura, pasunat.
C.8.Indicatorii chimici-cheie care pot determina modificari legate de resursele de apa sau de alte resurse naturale, care pot determina modificarea functiilor ecologice ale
unei arii naturale protejate de interes comunitar
Comuna, formată din satele Maliuc - reşedinţa de comună, Ilganii de Sus , Partizani , Vulturu , Gorgova se află pe malul drept si stang al bratului Sulina.
Indicatorii chimici cheie care pot reflecta calitatea apelor uzate evacuate sunt cei prevazuti de NTPA 001(HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare in mediul acvatic al apelor uzate, modificat si completat prin HG nr. 352/2005) prezentati in tabelul nr. 35 :
C.9.1.Evaluarea impactului cauzat de plan fara a lua in considerare masurile de reducere a impactului
Impactul asupra calitatii aerului: În cadrul comunei Maliuc influenta factorilor antropici asupra calitatii atmosferei, se
manifesta frecvent, fiind generata de activitatile agricole, zootehnice si traficul auto si naval . Principala axă de transport rutieră este reprezentată de Drumul Comunal DC2. Modernizarea acesteia a început, porțiuni fiind astfaltate în intravilanul localității și pietruite în extravilan. Pentru dezvoltarea circulației rutiere se recomandă asfaltarea în continuare a acestui drum precum și îmbunătățirea celorlalte axe secundare din intravilanul comunei.
Axa principală de circulație navală este reprezentată de Fluviul Dunărea – Brațul Sulina.
La nivelul comunei Maliuc se urmărește amenajarea unor facilități de acostare – pontoane în localitățile Maliuc, Partizani și Gorgova. Acest lucru va îmbunătăți circulația navală și va spori accesibilitatea. Totodată este nevoie de mentenanța infrastructurii existente – podul plutitor, precum și de găsirea soluțiilor pentru reducerea timpului de deplasare efectuat între Tulcea și Maliuc.
Impactul asupra poluarii aerului în faza de implementare a obiectivelor PUG: - direct negativ - emisii specifice obiectivelor ce presupun activitati de constructie – realizare sistem centralizat de canalizare, extindere sistem alimentare cu apa, reabilitare drumuri comunale, activitati caracterizate prin emisii de pulberi si noxe care pot afecta speciile de flora si fauna a ariilor natural protejate aflate în vecinatatea arealului de implementare a PUG. - indirect negativ – posibile efecte negative asupra sanatatii umane. Aceste efecte pot fi evitate/atenuate prin: masuri operatorii elaborate în cadrul activitatilor specifice fiecarui obiectiv.
Impactul asupra calitatii solului: Impactul fizic asupra solului se va manifesta în perioade scurte (mai mici de un an), în
special datorita obiectivelor ce presupun lucrari edilitare, reabilitari de drumuri. În calitatea si în structura solului vor interveni urmatoarele modificari inevitabile (dar
recuperabile în timp): - modificarea proceselor pedogenetice prin întreruperea ciclurilor de viata ale vegetatiei, microfaunei si mezofaunei;
- modificarea proprietatilor fizico-mecanice ale solului: textura, starea de afanare tasarea, coeziunea si frecarea interna; - modificarea proprietatilor hidrofizice, de aeratie si termice a solului;
Prin implementarea obiectivelor PUG în comuna Maliuc se va genera un potential impact asupra factorului de mediu sol de tip: · Direct – impact fizic negativ asupra solului, incluzand modificarea echilibrului existent al solului si impactul datorat lucrarilor specifice ce caracterizeaza fiecare obiectiv al PUG, impact ce este reversibil în timp; · Indirect – impact fizic negativ datorat eroziunii si alterarii subsolului în urma implementarii obiectivelor PUG. · Direct pozitiv – stabilirea zonelor de constructie cu interdictie definitiva, stabilirea zonelor de protectia a ariilor naturale protejate, monumente istorice, vestigii arheologice etc.
Impactul asupra calitatii apei subterane si de suprafata Apa subterana – Atât în extravilan cât şi în intravilan există riscul natural de inundabilitate
de-a lungul Dunarii, în zonele de văi, cu precădere primăvara prin topirea zăpezilor şi vara prin căderea precipiatţiilor sub formă de ploi torenţiale.
Mare parte din zonele de risc au fost protejate cu diguri, care trebuie, dupa caz, revizuite sau completate.
În cadrul comunei Maliuc principalul colector și emisar hidrologic este Fluviul Dunărea, acesta fiind strâns legat cu nivelurile apelor subterane, prin variația și fluctuația acestora. Cota normală a fluviului este de 400 cm. În anul 2006 Fluviul Dunărea a atins o cotă de 660m. Constituie principala cale navigabilă și sursa cea mai importantă de apă, pe sectorul ei inferior, cu cele trei guri de vărsare (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe).
Într-un teren jos şi inundabil sau inundat, în care uscatul propriu-zis ocupă suprafeţe restrânse şi disparate, nu poate fi vorba de ape freatice. Apele freatice sunt influenţate prin infiltraţii de apele meteorice şi în special de aversele din anotimpul cald.
Spaţiile întinse acoperite cu ape superficiale nu fac posibile trasarea pe întreaga deltă a liniilor de egală adâncime - hidroizobate, sau de egală cotă absolută - hidroizohipse, ale stratului acvifer freatic.
Evoluţia hidrogeologică şi hidrochimică a zonelor îndiguite a suferit profunde modificări. Viiturile şi revărsările Dunării au o influenţă, asupra nivelului şi chimismului apei freatice din incintele îndiguite, restrânsă la zona din apropierea digului incintelor. În incintele îndiguite, cu exploatare agricolă, nivelul apei freatice a coborât la peste 3m adâncime.
Măsuri propuse de planul împotriva inundațiilor sunt : elaborarea și aprobarea planului județean de apărare împotriva inundațiilor; organizarea fluxului informational pentru avertizarea - alarmarea populației la nivel
județean; organizarea periodică a acțiunilor de verificare a stării tehnice a stării tehnice și
funcționale a construcțiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundațiilor; organizarea periodică a exercițiilor de simulare a inundațiilor pentru verificarea modului
de funcționare a fluxului informațional pentru avertizarea/alarmarea populației și a modului de conlucrare a structurilor implicate în managementul situațiilor de urgență generate de inundații;
organizarea periodică a acțiunilor de verificare a modului în care au fost salubrizate cursurile de apă în localități și au fost realizate și întreținute șanțurile și rigolele de scurgere;
asigurarea instruirii periodice a primarilor, responsabililor pentru avertizarea populației și agenților de inundații.
Totodată se propun lucrări de apărare a amenajărilor piscicole: S.C. Piscicolă Maliuc, cu amenajarea piscicolă Maliuc;
Apa de suprafata – artera hidrografica principala din zona este reprezentata de Dunare, bratul Sulina .
Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei, și spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Ramificandu-se din albia bratului Tulcea pe partea stanga in nodul hidrografic Ceatalul Sf. Gheorghe (mila 33,84), bratul Sulina urmeaza pe directia est un traseu de albie unica pana la Marea Neagra.
Obiectivele legate de implementarea planului propus “Reactualizare PUG comuna Maliuc, judetul Tulcea” nu vor presupune crearea pe plan local a unui dezechilibru în regimul apelor de suprafata si/sau subterane.
Obiectivele ce propun dezvoltarea retelei hidro-edilitare pot prognoza un impact asupra factorilor de apa astfel: · Direct negativ – rezultat ca urmare a implementarii obiectivelor planului ce propun lucrari de reabilitare drumuri, etc – efecte ce sunt reversibile în timp fiind manifestate în perioade scurte <1 an; · Direct pozitiv – realizarea sistemului de canalizare si tratare/epurare a apelor uzate menajere la nivelul comunei Maliuc cu scopul reducerii poluarii directe a solului, a apelor de suprafata si subterane.
Impactul planului asupra ariilor protejate: Impactul generat prin implementarea planului în zona poate fi caracterizat printr-o serie de efecte potentiale: · modificarea suprafetelor biotopurilor de pe amplasament; · restrangerea suprafetelor habitatelor existente fara afectarea suprafetei unor habitate naturale protejate sau habitate forestiere; · modificari a populatiilor de plante, dar fara afectarea unor specii de interes comunitar sau a unor specii cu regenerare dificila;
Caracterizarea Planului Urbanistic General din punct de vedere al impactului produs asupra ariilor naturale de importanta comunitara ROSCI si de interes conservativ ROSPA prin implementarea obiectivelor ce pot prognoza efecte potentaile asupra biodiversitatii locale: Introducerea in intravilan a unor suprafete de teren, suprafete care se caracterizeaza prin: · Intravilanul localitatii Maliuc se mareste de la 315.62 ha la 454.52 ha;
Cele 138.90 ha care se introduc in intravilan sunt incluse in ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim Sinoe si ROSCI0065 Delta Dunarii .
Terenurile propuse a fi introduce in intravilan chiar daca se suprapun peste ariile de importanta comunitara au fost judicious alese , astfel incat sa nu afecteze în nici un fel structura habitatelor naturale si de interes comunitar si populatiile speciilor de flora si fauna, inclusiv speciile cu statut de conservare.
Facem precizarea ca initial suprafata terenului propus a fi introdus in intravilan era 468.38 ha . Pe aceasta suprafata au fost insa identificate zone cu habitatele :
6410 – Pajisti cu Molinia pe soluri calcaroase , turboase sau argiloase ( Molinion caeruleae )
6420-Pajisti mediteraneene umede cu ierburi inalte din Molinio – Holoschoenion 6510 – Pajisti de altitudine joasa ( Alopecurus pratensis , Sanguisorba officinalis ) FACEM PRECIZAREA CA TOATE TERENURILE PE CARE S-AU IDENTIFICAT
HABITATELE 6410 , 6420 SI 6510 AU FOST SCOASE DIN PROPUNERILE DE INTRAVILAN, ASTFEL INCAT SA NU EXISTE NICI UN IMPACT ASUPRA LOR .
Pe suprafata de 454,52 ha propusa ca si teren intravilan prin prezentul PUG NU se vor afecta habitatele si speciile de plante caracteristice ROSCI0065 Delta Dunarii .
Fig. 29- terenuri in Vulturu unde s-au identificat habitatele 6410 si 6510 si care au fost scoase din propunerile de
intravilan
Stabilirea si delimitarea zonelor cu interdictie temporara sau definitiva de construire; · stabilirea zonelor de protectie în jurul cimitirelor, statiilor de epurare, platformelor pentru depozitarea deseurilor; · stabilirea zonelor de protectie pentru drumurile publice de interes judetean si national; Masurile de stabilire a zonelor de interdictie temporara sau definitiva de construire au rolul de a mentine si proteja structuara habitatelor naturale si de interes conservativ,a asigura protectia habitatelor specifice florei si faunei zonei, de a conserva starea actuala a monumentelor istorice si arheologice existente pe teritoriul comunei, stabilind zone de protectie sanitara asupra obiectivelor de interes local. Stabilirea zonei de interdictie de construire , zone de protective monumente istorice si arheologice : Zonele de protectie din jurul monumentelor istorice sunt de minimum 100 m în localitatile urbane, de 200 m în localitatile rurale si de 500 m în exteriorul localitatilor, distante masurate de la limita exterioara a terenurilor pe care se afla monumente istorice.
· Zonele de protectie in lungul cursurilor de apa Latimea cursului de apa (m) sub 10 10-50 peste 51 Latimea zonei de protectie (m) 5 15 20 Cursuri de apa regularizate (m) 2 3 5 Cursuri de apa indiguite (m) toata lungimea dig-mal, daca aceasta este mai mica de 50 m · Zonele de protectie in jurul lacurilor naturale - indiferent de suprafata, 5 m la care se adauga zona de protectie stabilita in conformitate cu legislatia in vigoare (protectie cu latimea de 50 m stabilita pe perimetrului lacului) · La diguri 10,00 m spre cursul de apa ; 4,00 m spre interior NOTA: Zonele de protectie se masoara astfel: a) la cursurile de apa, incepand de la limita albiei minore; b) la lacurile naturale, de la nivelul mediu;
Impactul generat prin implementarea planului în zona poate fi caracterizat printr-o serie
de efecte potentiale: - modificarea suprafetelor biotopurilor de pe amplasament; - restrangerea suprafetelor habitatelor existente ( terenuri agricole - schimbare destinatie) fara afectarea suprafetei unor habitate naturale protejate sau habitate forestiere; - modificari a populatiilor de plante, dar fara afectarea unor specii de interes comunitar sau a unor specii cu regenerare dificila.
Suprafetele de teren propuse a se introduce in intravilan sunt incadrate ca terenuri agricole si ( pe unele din ele nu s-a mai cultivat nimic in ultimii ani si s-au transformat in pajisti ruderalizate , fara valoare conservativa ) curti-constructii . Stabilirea si delimitarea zonelor cu interdictie temporara sau definitiva de construire: - stabilirea zonelor de protectie în jurul cimitirelor, statiei de epurare, platformelor pentru depozitarea deseurilor; - stabilirea zonelor de protectie pentru drumurile publice de interes judetean si national; - stabilirea zonelor de protectie pentru malul Dunarii - Bratul Sulina
Masurile de stabilire a zonelor de interdictie temporara sau definitiva de construire au rolul de a mentine si proteja structuara habitatelor naturale si de interes conservativ,a asigura protectia habitatelor specifice florei si faunei zonei, stabilind zone de protectie sanitara asupra obiectivelor de interes local ( tabelul nr. 36 ) . Impactul proiectelor mentionate prin PUG asupra speciilor si habitatelor identificate ( inclusiv vecinatate )
Evaluarea si diminuarea impactului Indice de
impact
Concluzie
Scoaterea unor suprafete din circuitul agricol
-terenurile care vor fi incluse in intravilan si care la aceasta data au categoria de folosinta teren agricol nu au specii de flora si habitate de interes conservativ ;
0 Impactul asupra biodiversitatii este nesemnificativ
Afectarea siturilor Natura 2000 care se suprapun cu suprafata UAT Maliuc ( ROSCI000065 Delta Dunarii si , ROSPA0031Delta Dunarii si Complexul Razim-Sinoe )
Proiectele care se propun a se realiza prin PUG se vor desfasura numai in intravilanul localitatii Maliuc . Terenurile care se vor introduce suplimentar in intravilanul localitatii NU contin habitate/specii de importanta comunitara .
0 Impactul asupra biodiversitatii este nesemnificativ
Fragmentarea habitatelor
Proiectele stabilite prin PUG NU sunt de natura sa fragmenteze habitatele identificate, deoarece dupa cum am mentionat anterior in zonele respective exista activitati antropice .
0 Nu vor fi fragmentate habitatele identificate . Se recomanda monitorizarea zonelor incluse in SCI/SPA pe perioada derularii lucrarilor .
Pierderea habitatelor de hranire pentru speciile de fauna
Impactul se manifesta strict asupra fiecarei zone de lucru in parte . Nu exista un impact care sa se manifeste la nivelul intregii suprafete a UAT Maliuc ( 25962.02 ha );
Suprafetele de teren agricol /teren arabil introduse in intravilan nu sunt
0 Speciile de fauna si avifauna avand in vedere mobilitatea lor , chiar daca vor parasi zonele afectate pe perioada desfasurarii lucrarilor prevazute prin
semnificative raportandu-ne la suprafata totala a UAT Maliuc .
Terenurile afectate temporar de lucrari vor fi ecologizate la finalizare .
PUG , vor reveni la finalizarea lor .
Afectarea zonelor de cuibarire , odihna si migratie
Realizarea lucrarilor prevazute prin PUG nu vor afecta zonele de cuibarire , odihna sau migratie
0 Nu vor fi afectate zonele de cuibarire , odihna sau migratie , deoarece lucrarile prevazute prin PUG nu se vor desfasura in extravilanul localitatii , iar zonele de teren propuse a se introduce in intravilan sunt antropizate.
Schimbari in densitatea populatiilor ( nr. Indivizi/suprafata )
Realizarea proiectelor mentionate in PUG nu va conduce la modificarea densitatii populatiilor decat in fronturile de lucru , deoarece indivizii se vor deplasa in habitate similar invecinate , iar la finalizarea lucrarilor vor reveni in arealul initial ;
Implementarea planului nu va genera modificarea efectivului populational al speciilor identificate pe amplasamentul analizat .
0 Datorita mobilitatii speciilor de fauna si avifauna nu se vor inregistra modificari in densitatea populatiilor.
Zgomotul produs la realizarea lucrarilor prevazute prin PUG
In perioada de constructie a lucrarilor propuse prin PUG zgomotul produs de masini/utilaje/angajati pot determina indepartarea temporara a speciilor de fauna care utilizeaza zona . Datorita etapizarii lucrarilor se poate prognoza ca nivelul zgomotului nu se va manifesta la intregul amplasament al UAT Maliuc, ci pe fiecare locatie specificata prin proiect.
-1 Zgomotul produs nu reprezinta un factor perturbator semnificativ.
Evaluarea impactului asupra biodiversitatii, generat de implementarea lucrarilor mentionate in PUG-ul comunei Maliuc sunt prezentate in tabelul nr.37.
In zona in care se vor derula proiectele mentionate prin PUG Maliuc NU s-au identificat habitate de importanta comunitara/prioritara. Realizarea lucrarilor nu va influenta starea de conservare a speciilor care sunt nominalizate in formularele standard Natura 2000, ceea ce va asigura mentinerea integritatii ariilor natural protejate.
C.9.2.Evaluarea impactului rezidual dupa implementarea masurilor de reducere a impactului
Metodele de reducere a impactului prezentate in capitolul D sunt de natura sa reduca la minim impactul identificat.
D. Masuri de reducere a impactului Masurile de reducere / eliminare a impactului sunt individualizate pentru fiecare categorie
de impact identificat asfel incat sa asigure o reducere la minim pana la eliminarea impactului vizat. Titularul planului este responsabil de monitorizarea implementarii masurilor de reducere si va face alocatiile bugetare necesare.
D.1. Măsuri de reducere a impactului direct pe termen scurt Pentru impactul direct pe termen scurt se recomanda ca activitatile de amenajare si
constructie sa se efectueze intr-un mod controlat si planificat tinand cont de urmatoarele aspecte:
1. perioada in care se efectueaza, inclusiv perioada din zi: din acest punct de vedere, lucrarile se vor efectua in afara perioadelor de cuibarit si crestere a puilor pentru pasarile identificate in zona din vecinatatea amplasamentului, respectiv perioada 15 mai – 15 iulie, iar perioada din zi optima pentru desfasurarea lucrarilor nu trebuie sa depaseasca intervalul orar 0900 – 1700, pentru a evita suprapunerea cu perioadele foarte active din zi pentru speciile de pasari identificate;
2. etapizarea lucrarilor: pe perioada de amenajare si constructie, se recomanda ca lucrarile sa se efectueze etapizat, astfel incat sa evite efectuarea a doua sau mai multe lucrari cu caracter diferit in acelasi timp, pentru prevenirea cumularii mai multor surse generatoare de zgomot;
3. gestionarea materialelor / utilajelor: pe amplasament se vor desemna si amenaja locuri dedicate pentru depozitarea materialelor si a utilajelor, dotate cu materiale absorbante in cazul unor scurgeri accidentale de combustibil, ulei-numai in perimetrul suprafetelor destinate organizarilor de santier (pentru fiecare lucrare definita prin proiect in parte);
4. calitatea materialelor: se recomanda ca materialele utilizate in procesul de constructie sa poata fi reciclate sau refolosite, astfel, la momentul dezafectarii constructiilor (daca titularul va decide dezafectarea constructiilor), cantitatea de deseuri care nu pot fi reintroduse in circuit fie prin reciclare sau refolosire, sa fie minim. De asemenea, pentru acele materiale care nu pot fi reciclate sau refolosite odata cu expirarea duratei de viata, se recomanda achizitionarea de produse superior calitativ, care au o durata de viata superioara, contribuind de asemenea la generarea minima de deseuri nereciclabile;
5. calitatea lucrarilor: lucrarile efectuate trebuie sa aiba ca rezultat incadrarea obiectivelor in peisajul inconjurator, in conformitate cu regulile de urbanism impuse, dar nu se vor restrange neaparat doar la acestea. De asemenea, lucrarile trebuie sa fie de o calitate minima impusa astfel incat sa garanteze prevenirea unor reparatii sau interventii neplanificate care pot genera un efect negativ prin generarea de deseuri, zgomot al lucrarilor etc.;
6. planificarea lucrarilor: pentru activitatile de constructie si amenajare trebuie elaborat un plan HSEQ (Health, Safety, Environment and Quality) care sa contina aspecte legate de planificarea si etapizarea lucrarilor, mentenanta utilajelor, instruirea personalului, gestionarea deseurilor, toate aceste aspecte putand exercita un efect negativ asupra mediului daca nu sunt gestionate corect;
7. dezafectarea - este putin probabil a se realiza: tinand cont de specificul lucrarilor pentru dezafectare, similar cu cele de constructie, se va tine cont de aspectele mai sus mentionate, iar dupa inlaturarea tuturor constructiilor se va efectua refacerea substratului de pe amplasament.
D.2. Masuri de reducere a impactului indirect pe termen scurt Pentru impactul indirect pe termen scurt, se recomanda ca toate transporturile necesare
pe perioada de amenajare si constructie sa fie gestionate cat mai eficient astfel incat sa se reduca la minim numarul lor, acest aspect fiind de asemenea parte integranta din planul HSEQ elaborat. In acest sens, se recomanda ca materialele, echipamentele si utilajele necesare sa fie astfel combinate incat sa se asigure transportul lor cu un minim de curse pentru a minimiza impactul asupra zonelor tranzitate.
D.3. Masuri de reducere a impactului direct pe termen mediu si lung Deoarece impactul pe termen mediu si lung este dat de acelasi tip de activitati, masurile
de reducere vizeaza ambele categorii de impacturi. Principala masura care trebuie luata este evitarea degradarii habitatelor ecotonale in faza de constructie a investitiilor care se vor realiza in zona de pasune.
O alta masura foarte importanta este evitarea degradarii habitatelor seminaturale din vecinatate in faza de executie prin decopertari si poluarii vegetatiei naturale cu materiale utilizate sau rezutate in urma procesului de constructie.
Pentru o refacere cat mai rapida a habitatelor afectate in faza de constructie se recomanda ca in cazul executarii sapaturilor, materialul rezultat sa fie depozitat pe orizonturi pedologice, urmand ca reconstructia habitatului afectat sa se faca cu respectarea stricta a reasezarii solului in functie de orizoturile pedologice initiale.
Pamantul rezultat din sapatura se va aseaza pe marginea gropilor in depozite protejate, in asa fel incat sa nu se permita dispersarea pamantului pe teren.
Terenul afectat de sapaturi va fi refacut prin nivelarea si inlaturarea surplusului de pamant. Pamantul vegetal se va decoperta pe orizonturi pedologice si se va conserva in vederea refacerii stratului vegetal in zona in care se vor efectua lucrarile.
D.4. Masuri de reducere a impactului indirect pe termen mediu si lung Ca si in cazul impactului direct pe termen mediu si lung, impactul indirect pe termen
mediu si lung este determinat de aceleasi categorii de activitati. In perioada de cuibarit a pasarilor, care este reprezentata in mare de perioada 15 mai – 15 iulie, nu este recomandabil sa se tranziteze zonele traditionale de cuibarit si coloniile pasarilor, pentru a proteja cuibaritul acestora.
Toate aceste masuri de reducere a impactului se vor aplica etapizat, conform activitatilor care sunt vizate, in cazul celor pe termen mediu si lung, fiind necesara implementarea lor pe toata durata de activitate.
Responsabil pentru aplicarea acestor masuri de reducere a impactului este beneficiarul prezentului studiu, care trebuie sa asigure resursele necesare implementarii lor corespunzatoare.
D.5. Calendarul implementarii si monitorizarii masurilor de reducere a impactului Masurile de reducere a impactului se vor desfasura dupa urmatorul calendar (tabelul nr.
38). Responsabil pentru implementarea acestor masuri este titularul, care va aloca fondurile necesare realizarii lor. Pe langa fondurile necesare implementarii acestor masuri se vor aloca fonduri si pentru monitorizarea pe perioada constructiei si postconstructie a investitiilor. Cuantumul acestor fonduri este estimat la 10.000 euro/anual, fara a fi o valoare stricta si care poate suferi modificari, in functie de solicitarile beneficiarului.
Nr.
crt. Masura Perioada Responsabil Observatii
1.
-lucrarile se vor efectua in afara perioadelor de cuibarit si crestere a puilor pentru pasarile identificate din vecinatatea intravilanului ,
-perioada din zi optima pentru desfasurarea lucrarilor
-exclus perioada 15 mai – 15
iulie,
-nu trebuie sa depaseasca
intervalul orar 0900 – 1700
titular
-se va evita suprapunerea cu perioadele foarte
active din zi pentru speciile de pasari identificate
2.
- se vor amenaja spatii pentru depozitarea materialelor de constructie, in interiorul loturilor, pentru a se evita antrenarea lor pe sol
- pe perioada de constructie titular
3. - plantarea unor specii de arbori si arbusti
autohtoni in zona depozitarii deseurilor animaliere –platforma compost
- pe perioada de constructie titular
-va contribui la incadrarea
constructiilor in zona si va crea
noi locuri de hranire si cuibarit
3. - se va achizitiona material absorbant pentru
inlaturarea pierderilor accidentale de produse petroliere pe sol
-pe perioada de constructie si functionare
titular
4. - deseurile menajere vor fi depozitate selectiv,
intr-un spatiu special amenajat si va fi predat societatilor autorizate
D.6. Monitorizarea Se recomanda implementarea unui program de monitorizare a masurilor de reducere a
impactului (pentru factorii de mediu: apa, aer, sol, biodiversitate) pe toata perioada derularii investiilor începând din momentul derularii activitatilor de constructie. Pe lânga monitorizare impusa, pentru a putea observa evolutia biodiversitatii si a putea stabili masuri suplimentare în cazul în care se constata ca impactul evaluat initial se modifica, se recomanda monitorizarea biodiversitatii cel putin un an începând odata cu derularea activitatilor de constructie, în vederea readucerii acestuia la un nivel minim acceptat.
În tabelul urmator se prezinta obiectivele, indicatorii si frecventa monitorizarii efectelor semnificative ale implementarii planului propus.
Programul de monitorizare propus are la baza obiectivele si problemele de mediu identificate si prezentate în capitolele anterioare, si se refera la aspectele de mediu relevante care pot fi influentate de implementarea Reactualizarii Planului de Urbanism General al comunei Maliuc, judetul Tulcea propus.
Tabel nr.39– program de monitorizare: Nr.crt. obiective Indicator Frecventa Responsabilitate
Etapa de implementare a investitiilor prevazute prin PUG
1 Protectia calitatii solului :
- Delimitarea terenurilor afectate direct de investitii
Masuratori topografice si delimitarea stricta a terenurilor afectate de investitii
Conform planurilor de constructie
UAT Maliuc
2 Protectia calitatii aerului
-controlul emisiilor datorate utilajelor si mijloacelor de transport
Pulberi in suspensie, pulberi sedimentabile
Conform bunelor practice ingineresti
UAT Maliuc
3 Zgomot si vibratii Masuratori periodice a nivelului de zgomot si vibratii la limita zonelor in care se construieste
Conform planului de constructie
UAT Maliuc
Etapa de functionare a obiectivelor prevazute prin PUG
4 Managementul deseurilor Cantitatile de deseuri generate , tratate , valorificate si eliminate pentru fiecare tip de deseu in parte
lunar UAT Maliuc
5 Ape uzate evacuate dupa epurare
Conform NTPA001
Conform Autorizatiei de Gospodarire a Apelor si Autorizatiei de mediu
UAT Maliuc
Biodiversitate
6 Monitorizarea zonelor unde se vor implementa lucrarile de constructie – lucrari de decopertare si prelevare daca va fi cazul a exemplarelor de fauna din zona punctelor de lucru si transportarea acestora in zone sigure din vecinatate – care sa le confere conditii de habitat asemanatoare
( ex. Lacerta viridis , Podarcis taurica )
Inainte de inceperea lucrarilor de constructie si pe parcursul acestora
Conform planului de constructie
UAT Maliuc,
Diriginte de santier
Specialist biodiversitate
7 Monitorizarea zonei in care se vor desfasura lucrari in vecinatatea ariilor protejate
Inainte de inceperea lucrarilor de constructie si pe parcursul acestora
Conform planului de constructie
UAT Maliuc,
Diriginte de santier
Specialist biodiversitate
Monitorizarea se va face de catre personal specilizat, contractat de catre titular, iar
raportarea se va face in primul trimestru din anul urmator pentru care s-a realizat monitorizarea, catre autoritatile de mediu, fiind insotita si de recomandari sau masuri de reducere a impactului asupra mediului daca este cazul.
In cazul in care se constata mortalitati, conform art.14 din HG nr.323/2010: „ Persoana fizica sau reprezentantul unei persoane juridice care detine accidental exemplare de fauna salbatica sau cadavre ale acestora are obligatia sa o declare la comisariatul judelean al Garzii Nationale de Mediu si sa semneze declaratia privind capturarea/uciderea accidentala a unei specii de pasari sau a unei specii strict protejate prevazute in anexele nr. 4A si 4B la Ordonanta de urgenta a Guvemului nr. 57/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, al carei model este prevazut in anexa nr. 2 a hotararii„.
Monitorizarea biodiversitatii se recomanda a se realiza in perioadele favorabile pentru
fiecare tip in parte (tabelul nr. 40)
Tip biodiversitate Luna
01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12
Pasari cuibaritoare
Pasari sedentare
Pasari de pasaj
Pasari oaspeti de iarna
Mamifere
Chiroptere
Amfibieni,reptile
Nevertebrate
Flora
Efectele asupra populațiilor de faună identificate la nivelul amplasamentului, se vor
observa ca urmare a prezenței/absenței in timpul execuției lucrărilor de construcţie / reabilitare a reprezentanților speciilor observate de către evaluator şi prezentate in acest studiu de evaluare adecvată.
Menționăm că numai in urma unor observații directe in timpul realizării lucrărilor, se vor putea trage concluzii certe referitoare la efectele planului (inclusiv efectele secundare) asupra biodiversității.
Frecvența observațiilor va fi saptamanala in perioada de realizare a lucrărilor. In timpul deplasărilor in teren vor fi determinate toate speciile prezente pe amplasament sau in vecinătatea acestuia. De asemenea, trebuiesc determinate speciile de păsări ce cuibăresc (dacă este cazul) in zonă cu scopul de a măsura abundența speciilor in zona respectivă şi a evalua cât mai corect impactul planului asupra păsărilor.
Menționăm că intervalul aprilie -septembrie este perioada cea mai relevantă pentru monitorizarea speciilor de păsări cuibăritoare, păsări in pasaj, mamifere terestre, amfibieni, reptile, insă şi restul anului poate oferi date (ex. monitorizarea păsărilor sedentare şi a mamiferelor mari) care să contureze o imagine de ansamblu asupra efectelor realizării lucrărilor propuse in plan asupra biodiversității.
Raportul de monitorizare va fi raportat catre Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii Tulcea, dupa finalizarea lucrarilor sau la cerere.
E. Metode utilizate pentru culegerea informatiilor privind speciile si/sau habitatele
de interes comunitar
Studiul privind vegetatia din zona analizata a fost efectuat dupa metodele europene de fitocenologie, desfasurandu-se in etape diferite:
etapa pregatitoare - la aceasta etapa s-au analizat scopul si sarcinile propuse pentru studiu, a fost consultata literatura stiintifica de specialitate cu privire la metodele de cercetare si studiile efectuate anterior in zona, la conditiile fizico-geografice ale regiunii (relief, solurile, structura geomorfologica, reteaua hidrografica, clima) si au fost stabilite perioadele optime pentru efectuarea identificarilor in teren.
etapa cercetarilor de teren - la aceasta etapa s-au efectuat lucrari ce constau in efectuarea descrierilor geobotanice, fotografiere, fixare pe harta-schematica a punctelor cercetate, in teren, in vederea determinarii ulterioare a speciilor si a habitatelor de interes comunitar unde a fost cazul (Determinarea speciilor a fost realizata cu ajutorul cheilor de determinare din publicatii de specialitate [Ciocarlan, 2000]). Vegetatia fitocenozelor a fost studiata de la periferia zonei avute in vedere spre interior, folosind metoda cercetarilor pe itinerar. Suprafata ce urma a fi strabatuta a fost stabilita astfel, incat sa cuprinda toate tipurile fitocenotice existente.
etapa de incheiere - a cuprins, prelucrarea datelor in vederea determinarii certe a speciilor si asociatiilor vegetale, a prezentei/absentei speciilor de plante si de habitate de interes conservativ.
Perioada analizata. Metode de studiu. Observatiile asupra speciilor si habitatelor din perimetrul investitiei au fost efectuate in perioada septembrie 2016 – mai 2018. Perioadele deplasarilor au fost alese astfel incat sa fie favorabile pentru efectuarea descrierilor, respectiv sa fie parcurse toate sezoanele de vegetatie si stadiile de dezvoltare a speciilor de fauna. In cazul habitatelor, perioadele favorabile pentru efectuarea descrierior sunt acelea in care tipul
de vegetatie studiat inregistreaza cel mai mare numar de specii, complet dezvoltate, adica in acest caz observatiile s-au facut cu preponderenta in intervalul martie – septembrie. Avand in vedere ca perimetrul investitiilor preconizate a se realiza prin PUG se vor desfasura in intravilanul localitatii suprafata monitorizata a fost incadrata intr-un poligon de studiu de aproximativ 700 ha, care a permis o evaluare obiectiva a impactului activitatilor de implementare a proiectului asupra biodiversitatii din zona. Pentru studiul florei si vegetatiei au fost utilizate metodele de studiu clasice, respectiv relevee fitocenotice in piete de proba fixa cu suprafata de 60 mp, in care s-a determinat compozitia floristica notandu-se pentru fiecare specie abundenta – dominanta dupa scara Braun – Balanquet. Utilizarea metodei suprafeţelor de probă permanente a fost şi este recomandată de majoritatea ecologilor, deoarece prezintă avantajul efectuării studiilor comparative. Plantele au fost determinate fie la fata locului, fie au fost recoltate si determinate in laborator. Pentru realizarea conspectului floristic, au fost luati in considerare toti taxonii vasculari identificati. La efectuarea studiilor si cercetarilor pentru caracterizarea starii florei si vegetatiei din zona unde se doreste implementarea proiectului nu au fost intampinate dificultati mari, iar incertitudinile in acest caz au fost putine deoarece exista studii privind mediul si biodiversitatea din zona.
In cazul monitorizarii avifaunei pentru a identifica existenta speciilor caracteristice ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim Sinoe s-au utilizat ca metode de lucru : metoda transectelor combinata cu metoda punctului fix.
Perioada monitorizata : septembrie 2016 – mai 2018 . Numarul transectelor si a punctelor fixe s-au stabilit in functie de: investitiile care se vor realiza, suprafata totala ocupata de acestea si rutele de transport
rutier, particularitatile zonei (topografia, vegetatie, etc.), in asa fel incat transectele din toata
zona de studiu sa surprinda toate habitatele specifice zonei pentru a putea analiza relatia habitat - specie.
Transectele s-au stabilit la inceputul monitorizarii si sunt folosite pe tot parcursul studiului. Distanta dintre punctele fixe este data de pozitia lucrarilor de investitie. In timpul parcurgerii unui transect se noteaza:
speciile de pasari observate; numarul acestora; activitatea desfasurata de specie; habitatul unde a fost observata specia.
In fiecare punct fix de pe traseul transectului se sta cel mult 10 minute si se noteaza: punctul fix din care se face observatia,
speciile de pasari observate, numarul indivizilor din fiecare specie, tipul de activitate desfasurat de catre pasare, habitatul unde a fost observata specia.
Transectele si punctele de monitorizare au asigurat o colectare a datelor referitoare la specii, dinamica populatiilor de pasari pe tot teritoriul zonei de studiu, astfel incat sa poata fi inregistrate toate categoriile de specii: migratia de primavara si toamna, specii cuibaritoare si pasari oaspeti de iarna. Transectul ales a strabatut de asemenea toate categoriile de habitate prezente in zona de studiu, relevand importanta acestora. Prin utilizarea transectului s-a efectuat monitorizarea speciilor de pasari timp de cate 6 ore / zi, incepand cu ora 08:00 si terminandu-se la ora 14:00, iar frecventa monitorizarilor a fost aleasa conform perioadei de studiu mentionata in tabelul nr. 4. In vederea colectarii eficiente a datelor a fost utilizat un set de echipamente spciale, dupa cum urmeaza:
Metodele de lucru stabilite au fost particularizate pentru speciile de pasari tinta, speciile indicatoare au fost desemnate speciile de pasari mentionate in formularul standard Natura 2000 (inclusiv specii din Anexa I a Directivei Pasari - conform formularului standard Natura 2000 din HG 1284/2007, cu modificarile si completarile date de HG nr. 971/2011) si anume ROSPA0031 Delta Dunarii si Complexul Razim Sinoe. Monitorizarea faunei de nevertebrate s-a realizat in perioada martie - septembrie 2017, prin urmatoarele metode :
1. Monitorizarea prin intermediul ratei de intalnire - Această metodă reprezintă una dintre cele mai simple (elementare) modalităţi de evaluare a abundenţei unei specii. Date fiind însă caracteristicile asociate speciilor de nevertebrate, această metodă prezintă relevanţă pentru grupe restrânse de specii ( fluturi de zi ,insecte terestre edafice ) 2. Realizarea inventarelor de specii in unitati de timp - Această metodă reprezintă o abordare extrem de valoroasă, prin faptul că se apropie de acurateţea metodelor transectului, respectiv a observaţiilor în staţionar, însă timpul dedicat acestei metode rămâne cu mult mai redus. Metoda se bazează pe faptul că speciile comune sunt cele care sunt primele observate într-un habitat, continuând a fi identificate pe parcursul etapelor succesive de monitorizare. Astfel, se împarte un interval orar de 60 de minute, în 6 etape de câte 10 minute. Pentru
fiecare etapă de 10 minute se notează speciile observate. Odată o specie marcată, aceasta nu va mai fi luată în considerare în intervalele următoare de timp. Pentru fiecare etapă, speciile identificate sunt bonitate pe o scară de la 6 la 0. Cele observate în primul interval de 10 minute sunt notate cu 6, speciile observate în următorul interval sunt notate cu 5,... iar cele observate în ultimul interval sunt notate cu 0. În acest mod sunt evidenţiate speciile cu prezenţa cea mai comună, respectiv cea mai rară în habitate, fără însă a se putea face o referire şi la abundenţa acestora.
Monitorizarea herpetofaunei s-a realizat in perioada martie – septembrie 2017, utilizand ca metode transectele vizuale si auditive (pentru masculii de broaşte), cautarea activa, fotografierea speciilor si utilizarea resurselor bibliografice. Inventarierea amfibienilor în mediul acvatic s-a facut prin utilizarea ciorpacului (pentru adulti şi larve) şi prin observarea şi numărarea pontelor. Căutare activă atat pentru amfibieni, cat si pentru reptile s-a efectuat pe diferite tipuri de habitate pe unităti de suprafată (pătrate cu latura de 10 sau 20 m).
Monitorizarea mamiferelor s-a realizat in perioada septembrie 2016 – mai 2018, prin inventarierea directa a speciilor, precum si prin observarea urmelor, potecilor, galeriilor si musuroaielor facute de acestea. Bune rezultate asupra identificarii speciilor de mamifere mici a fost colectarea si prelucrarea ingluviilor pasarilor rapitoare de zi si de noapte (o metoda foarte buna pentru identificarea mamiferelor din ariile protejate unde nu sunt permise activitati de „colectare „ a componentelor biodiversitatii). Exceptie a facut activitatea de monitorizare a chiropterelor, care s-a realizat in perioada martie - august 2017.
Având în vedere obiectivele planului propus pentru implementarea PUG
amplasamentul si natura activitatilor desfasurate în vecinatatea ariilor protejate de pe teritoriul comunei Maliuc implementarea obiectivelor nu vor avea un impact negativ asupra acestor zone. Obiectivele evidentiate nu vor restrânge/fragmenta/distruge speciile de flora si fauna protejate. Datorita suprapunerii planului cu zona protejata s-a realizat un program de monitorizare a activitatii avifaunistice in perimetrului de implementare a obiectivelor. In acest sens s-au stabilit necesitatile de monitorizare, s-a delimitat zona de studiu precum si metodele de lucru si de colectare a datelor. Zona de studiu a fost stabilita astfel incât sa cuprinda întreg teritoriul comunei precum si zonele adiacente în functie de speciile de pasari monitorizate.
În urma procesarii datelor de monitorizare atat pentru habitate, specii de flora cât si pentru fauna s-au ales variantele optime din punct de vedere a protectiei biodiversitatii fara afectarea habitatelor prioritare identificate si a speciilor de interes comunitar identificate si s-au propus masuri de reducere a impactului.
Elaboratorul prezentului Studiu de Evaluare Adecvata propune continuarea procedurii de avizare a Planului Urbanistic General al comunei Maliuc.
Numele şi adresa angajatorului Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului - RA Str. 9 Mai nr. 4 bis Tulcea
Tipul activităţii sau sectorul de activitate
Administrare arie naturală protejată – Silvicultură și protecția mediului
Funcţia sau postul ocupat Biolog, Manager proiect, Secretar Consiliu Ştiinţific şi Secretar Comitet Director
Principale activităţi şi responsabilităţi - Organizare şi coordonare activităţile de cercetare şi monitorizare desfăşurate în aria naturală protejată de către: personalul administraţiei, institute de cercetare, universităţi, voluntari şi contractanţi;
- Organizare şi dotarea bibliotecii ariei naturale protejate(ANP); - Culegerea permanentă a materialului bibliografic publicat cu referire la biodiversitatea
ANP; - Reactualizarea bazei de date prin achiziţia permanentă a datelor biologice, meteo-
climatice, etc; - Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din ANP şi vecinătăţi; - Evaluare şi elaborare măsuri de conservare pentru speciile şi habitatele din ANP; - Prelucrarea probelor şi informaţiilor colectate prin cerecetare şi monitorizare; - Participare la acţiuni de informare, conştientizare publică şi educaţie ecologică privind
importanţa protecţiei şi conservării patrimoniului natural prin ANP; - Îndrumare ştiinţifică pentru specialiştii care vizitează ANP; - Întocmire, difuzare şi arhivare documente utilizate în şedinţele Consiliului Ştiinţific şi
Comitetului Director; - Participare la întocmirea şi implementarea proiectelor de finanţare pentru ANP; - Înlocuitor al Directorului de parc în perioadele cât acesta nu este în raza de competenţă. - Asistent manager la implementarea Proiectului GEF/UNDP #47111 „Consolidarea
sistemului de arii protejate al României prin demonstrarea celor mai bune practici de administrare a ariilor protejate mici în Parcul Naţional Munţii Măcinului” în valoare de 3 milioane de dolari în perioada 2005-2009;
- Manager adjunct la întocmirea cererii de finanţare precum şi coordonarea implementării Proiectului „Conservarea speciilor şi habitatelor reprezentative bioregiunii stepice din zona Munţilor Măcin” în valoare de 4 milioane de euro, ce va fi implementat prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu Axa 4 în perioada 2011 – 2014;
- Manager proiect la întocmirea cererii de finanţare pentru Proiectul „Asigurarea unui statut favorabil de conservare speciilor şi habitatelor din Parcul Naţional Munţii Măcinului” în valoare de 650 mii de euro, finanţabil prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu Axa 4 în perioada 2011 – 2014.
- Coordonarea şi recepţionarea contractelor de evaluare a capitalului natural prin cercetare şi monitorizare, respectiv contracte de studii pe 9 domenii biologice de către personalităţi de renume în perioada 2006 – 2008, inclusiv acţiuni de inventariere, evaluare şi cartare în cadrul Proiectului GEF/UNDP #47111;
- Responsabil, din partea PNMM, al proiectului “Trasee tematice – de la teorie la practică în Parcul Naţional Munţii Măcinului” implemetat în parteneriat cu Asociaţia de Ecoturism din România în perioada 15.04 – 30.10.2009 şi finanţat de Fundaţia pentru Parteneriat şi MOL.
EDUCAŢIE ŞI FORMARE
Perioada 1999 – 2003
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ Universitatea Ecologică Bucureşti – Facultatea de Ecologie
Domeniul studiat Ecologie
Calificarea obţinută Licenţiat în Ecologie la Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Biologie
Realizarea de materiale informative şi de promovare cu accent pe design şi fotografia artistică, competenţe dobândite prin instruire personală (autodidact).
Aptitudini şi competenţe sociale
Susţinerea de prezentări privind importanţa conservării speciilor şi habitatelor prin promovarea activităţilor tradiţionale şi ecoturismului în cadrul comunităţilor multietnice din jurul ANP şi a întâlnirilor cu factori interesaţi.
Aptitudini şi competenţe organizatorice
- Abilităţi de evaluare a capitalului natural prin cercetare şi monitorizare ca urmare a participarea la efectuarea de studii pe 9 domenii biologice de către personalităţi de renume în perioada 2006 – 2008, inclusiv acţiuni de inventariere, evaluare şi cartare;
- Cunoştinţe privind practicarea agriculturii ecologice ca sursă de hrană sănătoasă şi măsură de conservare a capitalului natural;
- Evaluarea şi determinarea capacităţii de suport a pajiştilor în urma participării la efectuarea de studii de către cercetători de la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare a Pajiştilor Braşov în anul 2008;
- Întocmirea de hărţi digitale în Sistemul Informaţional Global (GIS) prin cursuri de pregătire la ESRI România în 2007 şi autoperfecţionare prin realizarea hărţilor pentru ANP (hărţile: fizică, turistică, geologică, hidrologică, model 3D, a asociaţiilor vegetale, a ecosistemelor, specii);
- Întocmirea şi managementul proiectelor finanţate din fonduri externe prin cursuri de pregătire şi perfecţionare, precum şi prin participarea la: implementarea Proiectului GEF/UNDP #47111 „Consolidarea sistemului de arii protejate al României prin demonstrarea celor mai bune practici de administrare a ariilor protejate mici în Parcul Naţional Munţii Măcinului” în valoare de 3 milioane de dolari în perioada 2005-2009 în calitate de Asistent manager; participare la întocmirea cererii de finanţare precum şi
coordonarea implementării Proiectului „Conservarea speciilor şi habitatelor reprezentative bioregiunii stepice din zona Munţilor Măcin” în valoare de 4 milioane de euro, ce este implementat prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu Axa 4 în perioada 2011 – 2014 în calitate de Manager proiect; întocmirea cererii de finanţare pentru Proiectul
„Asigurarea unui statut favorabil de conservare speciilor şi habitatelor din Parcul Naţional Munţii Măcinului” în valoare de 650 mii de euro, finanţabil prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu Axa 4 în perioada 2011 – 2014.
Aptitudini şi competenţe tehnice
Cunoştinţe avansate de operare pe calculator, sistem de operare Windows şi în următoarele programe: Microsoft Office (Word, Excel, Power Point, Publisher, Acces, Picture Manager), ArcGIS 9.3( ArcMap, ArcCatalog, ArcTools), Corel Draw, Arhivatoare. Cunoştinţe de utilizare echipament GIS şi GPS, fotografic şi video. Cunoştinţe privind evaluarea impactului asupra mediului (inclusiv evaluare adecvată) la planuri şi programe prin participarea la evaluări de mediu pe amplasamente pentru diverse proiecte de investiţii (parcuri eoliene, cariere, infrastructură turistică, etc) în calitate de consultant pe biodiversitate (specializare habitate - fitocenologie).
Alte aptitudini şi competenţe Cunoştinţe privind comunicarea şi relaţionarea: cu autorităţi centrale şi locale, agenţi economici, organizaţii nonguvernamentale, comunităţi locale, mediu academic. Membru fondator al Asociaţiei de Turism Munţii Măcinului. Consilier în Consiliul Local Greci.
