Home > Documents > Studiu Corelativ Asupra Relatiei Dintre Integrarea Socio

Studiu Corelativ Asupra Relatiei Dintre Integrarea Socio

Date post: 02-Jul-2015
Category:
Author: silvia-bouros
View: 274 times
Download: 10 times
Share this document with a friend
Embed Size (px)
of 180 /180
STUDIU CORELATIV ASUPRA RELATIEI DINTRE INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALA SI STRESUL ORGANIZATIONAL LUCRARE DE LICENTA CUPRINS Argument…………………………………………………………………………………4 Capitolul 1-Cadrul teoretic ……………………………….6 1.1. Delimitari conceptuale..6 1.2. Stresul psihic si influentele sale asupra indivizilor15 1.2.1. Abordarea teoretica a stresului psihic. Conceptul de stres psihic si principalele forme de stres psihic.15 1.2.2. Cauzele stresului psihic.Agenti stresori- Definitie. Caracteristici. Clasificare21 1.2.3. Adaptarea si ajustarea(coping) la reactiile la stres..25 1.2.4. Metode.Strategii.Conduite de prevenire, combatere si gestionare a stresului psihic(distress).27 1.3. Stresul organizational..30 1.3.1. Intelegerea fenomenului de stres organizational..30 1.3.2. Agenti stresori din organizatie.Efecte si consecinte33 1.3.3. Sursele de distress/eustress din mediul organizational.Omul organizational si stresul ..43 1.3.4. Oboseala profesionala si rolul ei in stresul organizational.Conceptul de job burn- out..45 1.3.5. Managementul individual si organizational al stresului organizational.47
Transcript

STUDIU CORELATIV ASUPRA RELATIEI DINTRE INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALA SI STRESUL ORGANIZATIONALLUCRARE DE LICENTA

CUPRINSArgument4

Capitolul 1-Cadrul teoretic .61.1. Delimitari conceptuale..6 1.2. Stresul psihic si influentele sale asupra indivizilor15 1.2.1. Abordarea teoretica a stresului psihic. Conceptul de stres psihic si principalele forme de stres psihic.15 1.2.2. Cauzele stresului psihic.Agenti stresori- Definitie. Caracteristici. Clasificare21 1.2.3. Adaptarea si ajustarea(coping) la reactiile la stres..25 1.2.4. Metode.Strategii.Conduite de prevenire, combatere si gestionare a stresului psihic(distress).27 1.3. Stresul organizational..30 1.3.1. Intelegerea fenomenului de stres organizational..30 1.3.2. Agenti stresori din organizatie.Efecte si consecinte33 1.3.3. Sursele de distress/eustress din mediul organizational.Omul organizational si stresul ..43 1.3.4. Oboseala profesionala si rolul ei in stresul organizational.Conceptul de job burn-out..45 1.3.5. Managementul individual si organizational al stresului organizational.47 1.4. Integrarea socio-profesionala.55 1.4.1. Delimitari conceptuale.Rolul socializarii organizationale in integrarea socioprofesionala..55

1.4.2. Continutul,etapele integrarii socio-profesionale si trasaturile integrarii socioprofesionale58 1.4.3. Programe, metode si strategii de integrare..62 1.4.4. Integrarea socio-profesionala prin mentorat.67 1.4.4.1. Conceptul de mentor..67 1.4.4.2. Functiile si fazele mentoratului.68 1.4.4.3. Beneficiile mentoratului prin anumite programe de mentorat..69

Capitolul 2 - Obiectivele si Metodologia cercetarii712.1. OBIECTIVELE CERCETARII71 2.2. IPOTEZELE CERCETARII..71 2.3. MODELUL CERCETARII.72 2.3.1. Descrierea variabilelor..72 2.3.2. Descrierea esantionului.72 2.4. METODE DE CERCETARE.72 2.4.1. Scala de anxietate Cattell.72 2.4.2. Scala de adaptare.73 2.4.3. Chestionar de stres organizational.74 2.4.4. Grila de integrare organizationala.74 2.4.5. Interviu preliminar..74 2.5.PROCEDURA..75

Capitolul 3.- Rezultatele cercetarii.-.Prezentare si interpretarea lor psihologica..773.1. Statistica descriptiva..77 3.2. Statistica inferentiala.81

Capitolul 4. Concluzii si aprecieri finale.85 Capitolul 5. Posibile recomandari....905.1. Managementul organizational90 5.1. Managementul individual..92 5.2. Work-shop cu tematica stresului organizational.92 5.3. Un program pentru integrarea tinerilor din organizatia studiata93

Anexe..94Anexa nr.1. Scala de inadaptareEcheburua, Corral&Fernandez-Moltavo94 Anexa nr.2. Chestionar stres organizational95 Anexa nr.3. Grila de integrare organizationala.98 Referinte bibliografice.97 Rezumatul.100 Summary101 CV-academic. 102

ARGUMENTIn prezent, stresul este un fenomen foarte de intalnit in diferite medii dar si domenii, iar impactul sau asupra indivizilor, corelat cu alte aspecte ce tin de individ, poate conduce la deces. Acest fenomen e strans legat de aparitia starilor de nervozitate, anxietate, furie, panica, tensiuni, temeri, oboseala fizica si psihica prin care trece omul modern. In cadrul organizatiei, problematica stresului organizational a luat amploare ca urmare a suprasolicitarilor, a conflictelor existente intre cerintele organizationale si cele familiale, a absenteismului la locul de munca, a problemelor de sanatate dar si psihice cu care se confrunta din ce in ce mai mult majoritatea angajatilor. In cadrul acestei lucrari studiem problematica stresului organizational in cazul tinerilor ce sunt proaspat angajati la un loc de munca si probleme cu care se confrunta referitoare la integrarea socio-profesionala a lor in organizatia respectiva.

Perioada ce urmeaza angajari este una difcila pentru tineri care au parasit nu de foarte multa vreme mediul universitar, mai ales datorita lipsei lor de experienta si a cerintelor noi cu care se confrunta, a regulilor organizationale, a standardelor impuse, a necunoscutului , a unor stiluri diferite de abordare a unei problematice etc. De aceea demersul nostru urmareste identificarea problemelor cu care se pot confrunta tineri la primul lor loc de munca, care pot conduce la anumite manifestari ale stresului, dar si modalitatile prin care organizatia se ocupa de integrarea acestor tineri, si existenta unui consens intre asteptarile fiecarei parti implicate. Capitolul,, Delimitari conceptuale are drept scop principal explicarea termenilor ce sunt necesari in intelegerea temei studiate si a demersului de cercetare. De aceea vom clarifica si operationaliza termeni ca : stresul psihic, stresul organizational,integrare socio-profesionala.In operationalizarea ultimului termen vom explica si prezenta termenii de socializare,socializare organizationala, adaptare, acomodare,asimilare, si importanta acestora in existenta unei integrarii eficiente. Rolul acestui capitol este de a asigura baza termenologica necesara in construirea demersului nostru de cercetare. Capitolul ,, Stresul psihic si influentele sale asupra indivizilor constituie baza pentru urmatorul capitol dar si pentru intelegerea fenomenului de stres psihic.In acest capitol se indica principalele forme ale acestuia dar si principali agenti stresori psihici, ce pot aparea si in mediul organizational, modalitatile ,strategii si conduite, prin care se poate combate,preveni si gestiona aparitia acestora.De asemenea e necesara si prezentarea principalelor reactii ale indivizilor la acestea si modalitatile prin acestia fac fata acestora, cum ar fi adaptarea la stres sau ajustarea comportamentului indivizilor la agenti stresori. Capitolul,,Stresul organizational va constitui una din bazele importante pentru sustinerea demersului nostru de cercetare, si de aceea e necesara prezentarea acestuia, a implicatilor sale si a agentilor stresori ce conduc la aparitia sa din punctul a diferite categorii de persoane, cum ar fi manageri, subordonati sau tineri .De asemenea in acest capitol prezentam principalele surse ale celor doua forme ale stresului psihic si impactul important al personalitatii omului organizational in perceperea stresului.Un alt scop al acestui capitol consta in prezentarea conceptului de job burn-out care apare ca o legatura intre oboseala specifica stresului psihic si cea a stresului din mediul organizational. Un rol important in problematica stresului organizational il au si principalele modalitati, strategii la care poate apela organizatia capitolului se vor prezenta principalele modalitati, strategii la care poate apela organizatia si individul pentru combaterea si prevenirea stresului organizational, de aceea e necesara prezentarea acestora. Capitolul ,, Integrarea organizationala va avea un rol important in evidentierea legaturii care poate exista intre aceasta si aparitia stresului organizational, de aceea vom mentiona importanta procesului de socializare in integrare organizationale, dar si vom prezenta principalele etape si continutul integrarii. De asemenea in cadrul integrarii socio-profesionale sunt importante si programele, metodele si strategiile de integrare la care poate apela organizatia, mentionand rolul important al mentoratului in combaterea efectelor stresului organizational prin prezentarea caracteristicilor acestuia, e etapelor sale si functiilor sale dar si a beneficiilor pentru fiecare caz in parte( pentru organizatie, mentor si protejat).

In cadrul capitolului ,, Metodologie vom prezenta demersul nostru practic, prin evidentierea obiectivelor si ipotezelor acestuia, a participantilor si a instrumentelor aplicate, a rezultatelor obtinute si a indicatiilor necesare privind aceste rezultate. In ceea ce privesc obiectivele acestei cercetarii, acestea sunt urmatoarele: A.Obiectivele teoretice- lucrarea de fata are in vedere evidentierea urmatoarele obiective: 1. Identificarea principalelor caracteristici ale stresului organizational si ale integrarii organizationale 2. Prezentarea principalilor agenti stresori din mediul organizational si ale modalitatilor organizationale de combatere si prevenire a acestora 3. Evidentierea modalitatilor prin care s-a realizat integrarea organizationala si surprinderea etapelor integrarii, in organizatia studiata. 4.Prezentarea importantei programului de mentorat in combaterea si prevenirea stresului organizational si principalele sale beneficii pentru organizatie si membrii sai B.Obiectivele practice ce sunt evidentiate de urmatoarele aspecte: 1.Identificarea cauzelor stresului organizational si propunerea unor solutii practicameliorative pentru contracararea efectelor acestora, in conditiile unei integrari deficitare. 2.Conturarea modalitatilor de realizare a integrarii care determina aparitia stresului precum si a procedurilor de integrare care s-ar solda cu aceleasi efecte. Capitolul ,, Concluzii si aprecierii se doreste o trecere in revista a problematicii organizatiei studiate, din punctul de vedere al rezultatelor ipotezelor studiate dar si al informatiilor obtinute de la membrii organizatiei Capitolul ,, Posibile recomandari incearca sa surprinda din punct de vedere organizational si individual principalele metode de combatere si prevenire a problematicii organizatiei studiate. Iar work-shopul cu tematica stresul organizational si acel program de integrare in organizatia studiata , concepute de noi, se doresc a fi doua puncte principale de rezolvare a problematicii organizatiei. CAPITOLUL 1 CADRUL TEORETIC 1.1.DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1.1. Conceptul de stres psihic In prezent,stresul este un fenomen des intalnit in anumite momente ale vietii noastre.Chiar daca uneori nu am stiut sa ne ferim de urmarile sale(care se refera atat la starea noastra psihica cat si la cea fizica, el apare in viata noastra sub diversele sale denumiri, cum ar fi: enervare, furie, oboseala, frustrare, teama, panica etc- toate acestea reprezentand mastile stresului. Conceptul de stres provine din limba engleza si are intelesul de ,, constrangere, suferinta, dar capata si urmatoarele sensuri: povara, tensiune, efort, solicitare, fiind preluat din fizica, unde ,,desemneaza constrangerea excesiva suportata de un material de constructie( Doron, Parot, 2006).El. este cunoscut datorita ,,geniul creator al acestui conceptlui Hans Selye, putand astfel sa se studieze limitele din punct de vedere psihologic si medical , ale omului de a face fata adversitatilor vietii. (apud. Iamandescu, 2002, p.3). Iamandescu(2002) defineste stresul ca un flagel al umanitatii, considerandu-l si un lucru pozitiv, pentru ca viata fara un pic de stres ar fi o viata plina de plictiseala, monotona. Pentru autor, conceptul de stres reprezinta o stare de tensiune care cuprinde intreg organismul, atat din punct de vedere somatic dar si psihic, datorata unui dezeechilibru cauzat de solicitari ( ale mediului ) si posibilitati( ale organismului). In 1945, Hans Seyle a realizat o serie de cercetari de fiziologie pe animale si astfel el descrie ,, sindromul general de adaptare- ce reprezinta ,,o reactie complexa dar nespecifica a organismului, ca urmare a informatiilor din mediul extern, care poarta numele de agenti stresori.(Iamandescu, 2002, p.5) Prin acest sindrom general de adaptare, Seyle va defini conceptul de stres psihic, asa cum arata si Iamandescu(2002).Sindromul general de adaptare cuprinde 3 faze si anume: a.faza de alarma caracterizata prin mobilizarea generala a organismului, cu scopul de a face fata unei situatii limita. Ea cuprinde o faza de soc, si una de contrasoc. b. faza de rezistenta prin care se intelege ,, ansamblul reactiilor sistemice provocate de o actiune prelungita la stimuli nocivi fata de care organismul a elaborat mijloace de adaptare. c. faza de epuizare, caracterizata prin faptul ca in acest caz adaptarea nu mai poate avea loc, si de multe ori aceasta faza se incheie cu moartea organismului. O definitie actuala a stresului psihic este cea a lui A. Von Eiff, el considera stresul drept o :reactie psiho-fizica a organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se in miscare - datorita legaturilor corticolimpice cu hipotalamusul - un sir intreg de reactii neuro- vegetative si endocrine, cu rasunet asupra intregului organism.( apud. Iamandescu, 2002,.p.5) In conceptia lui Piron, stresul apare identificat cu agresiunea, cu actiunea violenta a agentilor stresori exercitata asupra organismului, iar particularitatile generale ale conditiei

stresante sunt considerate a fi: bruschetea, intensitatea mare si caracterul amenintator al situatiei(apud.Floru,1974,p.19) Luand in considerare teoria cognitiva a stresului elaborata de Lazarus, Dereveco elaboreaza o definitie psiho-biologica a stresului, astfel in definitia sa el accentueaza ,,dezechilibrul biologic, psihic si comportamental dintre cerintele (provocarile) mediului fizic, ambiental sau social si dintre resursele - reale sau percepute ca atare - ale omului, de a face fata (prin ajustare sau adaptare) acestor cerinte si situatii conflictuale (Derevenco, 1998,p.9) Bateman si Organ(1986) asociaza stresul fie cu o particularitate a mediului, fie cu emotiile declansate de probleme externe, ducand la stari ca frustrarea sau anxietatea, dar si cu anumite simptome fizice, accentuand latura negativa a stresului, adica distresul Au existat foarte multe definitii ale stresului in general ( fara a lua in calcul natura sa: biologica, psihica sau fizica), conducand astfel la o diversitate de intelesuri , sensuri ale cuvantului ,, stres: a. stresul a fost inteles ca un element apartinand lumii externe, care provoaca aparitia unei reactii de constrangere intensa a fiintei umane; b.proces reactional fiziologic indus de aceste agresiuni exterioare; c.dezechilibru dintre exigentele exterioare si posibilitatile organismului de a le face fata In cadrul literaturii de specialitate, Irina Holdevici considera ca exista 2 acceptiuni ale conceptului de stres si anume: 1. situatia stresanta prin care se intelege un stimul fizic nociv sau un eveniment cu o puternica conotatie emotionala 2. starea organismului caracterizata prin tensiune, supraincordare - fapt ce duce la mobilizarea intregului organism( atat a resurselor lui fizice dar si a celor psihice), avand drept scop : trecerea cu bine peste amenintare. Pentru unii dintre cercetatori, stresul constituie un eveniment ce produce tensiune sau ingrijorare, altii il vad ca pe o ca pe o perceptie individuala a unui eveniment maniera in care un individ interpreteaza situatia. Majoritatea expertilor definesc stresul ca fiind raspunsul psihologic si fiziologic la anumiti stimuli perceputi de catre individ ca fiind amenintari, acestia sunt stresori sau agenti stresogeni. Pentru Candea & Candea(1996), stresul reprezinta raspunsul de adaptare,mediat de caracteristicile individuale, si generat de actiuni ori evenimente din mediul extern, ce il solicita pe individ din punct de vedere fizic si psihic. In cadrul acestei definitii a stresului, se pune accent pe capacitatea individului de a se adapta, se prezinta cauza oricarui stres- adica acei stimuli,

pozitivi sau negativi. De asemenea aceasta definitie puncteaza faptul ca aparitia stresului depinde in foarte mare masura de particularitatile individuale ale indivizilor. Au existat si autori, printre care si Zander, dar in prezent sunt mai putini, care au utilizat termenul de strain , care este definit prin intermediul modificarile durabile ale organismului determinate de stresori (analoge cu deformarea corpurilor sub efectul unei presiuni externe - termen preluat din tehnica). Trebuie mentionat faptul ca exista mai multe tipuri de stres : stresul psihic, stresul profesional ( cel de la locul de munca), stresul familial( declansat de anumite situatii din familie), stres scolar, stres datorat unei bolii sau operatii, datorat unor evenimente importante din viata unei persoane ( casatorie, moartea unei persoane dragi, etc) Unul din tipurile de stres foarte studiate este stresul psihic,care reprezinta un caz particular de stres, generat de o anumita categorie a agentilor stresori, adica cei psihici. Acesti agenti stresori au fie conotatie negativa ( referindu-ne astfel la distres) sau conotatie pozitiva ( eustres) pentru o persoana, operand in planul constiintei umane numai dupa decodificarea lor si evaluarea sarcinii pe care o pun in fata persoanei. ( Iamandescu, 1998). Lazarus si Folkman considera stresul un : ,,efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale' (apud.Iamanescu,2002 p.6). Una din definitiile complete,concludente, descriptive,cuprinzand si elementele declansatoare ale stresului psihic e cea a lui M.Golu. El considera stresul psihic drept o: ,,stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (sau pozitiva, am adauga noi, in cazul eustresului), de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, aspiratii - inclusiv subsolicitarea, etc.), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme.(M.Golu, Chelcea, Ana Tucicov-Bogdan,1981,p.235).Mihai Golu(1981) defineste stresul psihic ca reprezentand relatia dintre stimul si raspuns( o relatie de tip cauza-efect). Stimul e reprezentat de acei agenti afectogeni(reprezentati de imposibilitatii sau dificultatii in rezolvarea unei probleme), de natura negativa, iar raspunsul e reprezentat de tensiune, incordare, disconfort, frustrare sau reprimare, ce sunt cauzate de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unei probleme. Stresul psihic reprezinta ,,un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice, in legatura cu excitatia externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansanti (agenti stresori) ce actioneaza intens, suprinzator, brusc si/ sau persistent si avand uneori un caracter simbolic de amenintare, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiecti (perceputi sau anticipati ca atare de subiect). ( Iamandescu, 2002,p.9) Weitz , citat de Derevenco(1992) considera ca stresul psihic exista in anumite situatii: cum ar fi situatia de supraincarcare , cand performantele individului scad iar prelucrarea

adecvata a informatiei se deterioreaza; cand situatia e perceputa drept periculoasa; cand libertatea de actiune e ingradita si in nenumarate alte situatii.Iata ca si acest autor prin definirea stresului psihic ca reprezentand o supraincarcare,observa si accentueaza dezeechilibrul dintre solicitarile mediului extern( de cele mai multe ori prea numeroase pentru individ) si capacitatile individului, dar si perceptia individului cu privire la situatia stresanta, care apare ca fiind periculoasa, si unul din efectele foarte importante ale stresului psihic: scaderea performantelor unui individ. Luand in considerare o serie de definitii ale stresului psihic, Iamandescu considera ca stresul psihic, in ipostaza de distres ,, reprezinta o reactie a intregului organism la unul sau mai multi excitanti corespunzand asa-numitului ,,cel de-al doilea sistem de semnalizare' descris de catre Pavlov (limbajul), dar si la stimuli nonverbali ce poseda o semnificatie cu o larga rezonanta afectiva pentru subiectul in cauza ( Iamandescu,2002,p.8) 1.1.2. Stresul organizational O categorie aparte de stres o constituie stresul organizational ( profesional)- generat de existenta agentilor stresori din cadrul mediului organizational, cum ar fi relatiile conflictuale cu colegi, cu sefii, conditiile de munca, lipsa de comunicare , ambianta,etc. Stresul organizational apare ca rezultatul unei interactiunii dintre: caracteristicile individuale ale persoanei care munceste ,(de exemplu : echilibrul intre viata profesionala si viata de familie, suportul social),caracteristicile situatiei si conditiile de munca( orarul de munca, responsabilitatile, sarcinile de munca). Trebuie mentionat si faptul ca stresul organizational apare in orice organizatie, indiferent de specificul ei, numarul de angajati si alte caracteristici, caracterizandu-se prin discrepanta care apare intre solicitarile locului de munca si capacitatile fiecarei persoane de a se adapta. In literatura de specialitate regasim foarte multe definitii ale stresului organizational,astfel ca in Stress at work,(1999) stresul organizational e definit ca reprezentand acele: ,, Raspunsuri fizice si emotionale, vatamatoare, ce apar atunci cand solicitarile locului de munca nu corespund capacitatilor, resurselor, trebuintelor persoanei, putand conduce la deteriorarea sau chiar vatamarea starii de sanatate. In literatura de specialitate, stresul va aparea definit ca o reactie de tip emotional, cognitiv si comportamental ca urmare a aspectelor agresive si nocive ale muncii, referindu-ne aici la mediul de munca, la climatul organizational etc., caracterizindu-se prin nivele inalte ale distresului un printr-un sentiment de neputinta in solutionarea sarcinilor. Caracteristicile definitorii ale stresului organizational desprinse din definitiile prezentale ar fi urmatoarele :

- este o categorie de stres psihic, presupunand raspunsuri atat fiziologice cat si emotionale, psihologice, de cele mai multe ori cele emotionale, psihologice apar primele, si ca urmare a suprasolicitari la care este supus individul la locul de munca, treptat, se vor instala si raspunsurile fiziologice. - aceste raspunsuri fiziologice si emotionale , dar si cognitive si comportamentale apar ca urmare a caracteristicilor mediului de munca ( ex: probleme de iluminat insuficient, noxe chimice, temperaturi extreme, ture de program , zgomote puternice, etc) Studiind literatura de specialitate axata pe problematica stresului organizational, am ajuns la cateva concluzii: - Stresul organizational apare mai ales la persoanele intelectuale datorita ambiguitatii rolului, conflictului de rol , sarcinilor repetitive, neclaritatii sarcinilor si a locului in organizatie, situatiile de incertitudine etc. - Stresul organizational are ca urmare aparitia unor probleme de sanatate mai grave sau mai putin grave - Modalitatea de percepere a stresului organizational este diferita in functie de personalitatea unei persoane. Exista persoane cu personalitate de tip A desi se caracterizeaza prin posibilitatea de a realiza mai multe sarcini in acelasi timp, prin dorinta de a sta chiar si peste program daca este necesar, decat cei cu personalitate de tip B, aceasta suprasolicitare le va genera in timp probleme cardiovasculare. In schimb indivizii cu personalitate de tip B sunt de parere ca nu numai capacitatile lor detin rolul important, ci pe langa acestea un rol il detine si sansa dar si factori externi. - Atunci cand cercetam problema stresului organizational, trebuie sa cunoastem tipul de munca prestat de individ, pentru ca exista o serie de factori de stres specifici locului de munca pentru un muncitor, dar care sunt diferiti de factori de stres ce ii putem intalni in cazul unui functionar sau al unui manager. De asemenea trebuie sa cunoastem caracteristicile personale ale acelui individ,situatia sa familiala, gradul de toleranta al acelui individ la o anumita cantitate de stres ( se cunoaste faptul ca exista indivizii care tolereaza mult mai bine stresul decat altii), situatiile care pot genera stres. Deaconu et all(2005) prezinta urmatoarele cauze ale stresului organizational: modificarea unor proceduri de lucru, a unor obiective sau chiar a unor tehnologi, dar si neclaritatea sau chiar inexistenta fiselor de post, comunicarea insuficienta, conditii improprii de lucru. (http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=370&idb=7) Pornind de la literatura de specialitate in domeniul definirii stresului in general si a stresului organizational in special, am ajuns sa conturam urmatoarea definitie a stresului organizational: Stresul organizational reprezinta un ansamblu de reactii atat organice( cresterea pulsului, oboseala fizica cronica,etc.) cat si psihologice( tensiune,

incordare, frustrare ), aparute ca urmare a unuia sau mai multi agenti stresori din mediu de lucru, soldate cu efecte negative pe termen lung sau scurt. 1.1.3 . Conceptul de Integrarea organizationala. In aceasta lucrare, abordam tema stresului organizational in legatura sa cu integrarea organizationala. Organizatiile sunt sisteme dinamice ce cuprind oameni cu diferitele lor sisteme de valori, credinte, opinii, modalitati de raportare la o situatie. La inceput aceste persoane in orice organizatie in care lucreaza , trebuie sa se adapteze la normele, valorile, credintele organizatiei, astfel este necesar ca ei sa-si integreze propriul lor sistem de valori, norme , credinte cu cel al organizatiei. Dar nu intotdeauna procesul de integrare se caracterizeaza prin eficienta si astfel integrarea organizationala putand constitui o cauza a aparitiei stresului organizational . La baza integrarii organizationale sta procesul de socializare, oamenii nu sunt fiinte izolate, ei au nevoie sa comunice, sa relationeze si astfel baza acestui proces il reprezinta interactiunile sociale dintre indivizi. Interactiunea sociala apare drept aceea ,, actiune reciproca sau rezultata a interferentei actiunilor intre indivizi, grupuri sau colectivitati, care are ca finalitate influentarea conditiilor de manifestare a comportamentelor si a performantelor obtinute de catre acestia/acestea.( Marshall, 2003,p.532) Astfel spus prin interactiune sociala, comportamentele si actiunile unui individ se rasfrang asupra comportamentelor altui membru sau altor membri ai unui grup si invers. In sensul larg, acest concept al socializarii ar putea fi definit prin actiunea de transformarea a unui individ dintr-o fiinta asociala intr-o fiinta sociala , impunandu-i-se anumite moduri de gandire, actionare si simtire. Procesul de socializare incepe din copilarie continuanduse pana la varsta adulta, avand ca scop principal transformarea si dezvoltarea unei persoane , acest lucru intamplandu-se sub influenta unor factori , cum ar fi : scoala, familia, sistemul de valori si practici dintr-o anumita colectivitate, institutii economice, politice, culturale etc Raymond Bourdon(1996) precizeaza faptul ca una din consecintele socializarii ar fi reprezentata de stabilizarea acelor norme ce au fost deja dobandite. Autorul considera socializarea drept un instrument al reglajului, prin care se pot elimina sanctiunilor, si astfel grupul nu mai este in situatia de a-i reaminti mereu individului care sunt regulile ce trebuie respectate, si care sunt consecintele nerespectarii lor. Putem sa extrapolam cele precizate in sursa citata mai sus si in mediul organizational, prin sublinierea faptului ca o data introdus intr-o organizatie, noului angajat i se precizeaza care sunt regulile, consecintele neurmarii sau incalcarii uneia sau mai multora dintre acesteia,valorile ce ghideaza aceea organizatie, normele ce trebuiesc respectate, responsabilitatile si atributiile pe care le are el in organizatia respectiva. Dar aceste lucruri sunt prezentate noului angajat doar la inceput, in primele sale zile in aceea organizatie, ele putand fi amintite doar in cazul incalcarii sau nerespectarii acestora. Socializarea reprezinta un concept central pentru unii, dar pentru alti secundar.Ea apare ca reprezentand acel ,, proces prin care indivizii invata sa devina membri ai societatii prin internalizarea normelor, valorilor si modelor de comportament asteptate de aceasta in

indeplinirea rolurilor sociale specifice unui grup sau unei comunitati. (Chelcea,Ilut 2003,p.).Autorul sustine si ideea potrivit careia socializarea reprezinta in acelasi timp atat invatare, conditionare, dar si adaptare culturala si interiorizare. In literatura de specialitate sunt specificate numeroase teorii ce sustin faptul ca socializarea reprezinta procesul prin care societatea formeaza subiecti capabili sa-si asigure integrarea, dar si indivizi susceptibili sa produca actiuni autonome.Socializarea a fost si este considerata un fel de ,,dresura sociala', ea nu reclama individului invatarea unor actiuni repetitive si nici invatarea repetitiva a mediului lui social, dar il solicita pe individ la adaptare continua, la competitie permanenta si la mobilitate sociala, intr-un plan comun cu ceilalti membri ai colectivitatii sau societati. De asemenea prin procesul de socializare se intelege integrarea in propria personalitate a obisnuitelor si comportamentelor persoanelor care constituie pentru noi modele, cum sunt in cazul copiilor parintii si scoala, sau in cazul integrarii intr-o organizatie membri mai vechi din aceea organizatie. Ana Tucicov Bogdan( 1981) precizeaza faptul ca socializarea este un proces destul de complex, prin care o persoana prin insusirea limbii colectivitatii , reuseste sa interiorizeze valorile si normele acesteia , devenind astfel membru al acelei colectivitatii. Doron si Parot(2006) considera socializarea ca o asimilare,astfel se asimilizeaza 727e46h comportamente, norme, roluri, rituri, valori, coduri, obiceiuri, conventii si moduri de gandire ce sunt proprii mediului inconjurator socio-cultural. In literatura de specialitate vom regasi definitii variate ale conceptului de socializare organizationale, astfel in unele definitii vor fi prezenta doar anumite componente ale socializarii organizationale, in timp ce altele vor surprinde mai multe aspecte, realizand astfel un inventar al elementelor specifice socializarii organizationale. Exista autori care considera importanta socializarea prin rezultatele sale, astfel ca M.Louis ia drept importante pentru socializare : valorile, abilitatile, comportamentele asteptate si cunostiintele sociale pentru asumarea unui rol organizational si pentru considerarea sa ca un membru al organizatiei ( apud. Hellriegel, Slocum, Woodman,1992,p.678). In definitia lui Gary Johns privitoare la socializare, acesta accentueaza procesualitatea socializarii, considerand ca : socializarea organizationala e definita ca procesul prin care oameni invata normele si rolurile care sunt necesare pentru a-si indeplini indatoririle din cadrul unui grup sau organizatii ( G.Johns, 1999,p.269).Procesualitatea socializarii organizationale este prezentata si de Zamfir si Vlasceanu(2003), considerandu-se ca socializarea ar conduce la formarea , adaptarea si integrarea sociala a unei persoane .(Zamfir,Vlasceanu,2003,p.555) Robert Feldman(1985) considera socializarea organizationala drept un proces sistematic, prin intermediul caruia organizatia ii introduce pe noii angajati in cunoasterea culturii unei organizatii. In conceptia sa, socializarea organizationala se realizeaza prin membrii vechi ai organizatiei, care vor transmite noilor membrii acele desprinderi sociale si cunostinte, necesare

pentru atingerea performantei in organizatie.Socializarea organizationala va include invatarea atat in cadrul grupului/departamentului, a acelor reguli, valori , norme, deprinderi si cunostiinte necesare pentru a obtine performanta intr-un anumit job. Exista doua forme de socializare :una formala(intalnita in perioada de invatare si de traininguri a noilor membri), si cea informala,care se intalneste in cadrul relatiilor si interactiunilor dintre membri vechi si cei noi ai acelei organizatii, concretizandu-se prin intelegerea normelor acelei organizatii. Datorita resurselor furnizate prin intermediul acestei socializarii , noii angajati au posibilitatea de a invata modalitatile prin care se pot integra chiar optim intr-o organizatie. De asemenea pentru evidentierea acestui concept de socializare organizationala se pot aminti si studiile lui R.K. Morton, care prezinta conceptul de socializare anticipativa ,, de pregatire tacita a fiecarei persoane pentru rolul ierarhic pe care-l va atinge probabil. O astfel de pregatire se realizeaza, spune Morton, prin intermediul informatiilor si cunostiintelor, dar si printr-un proces latent de conformare a conduitelor la potentialul statut( Schiopu, 1997,p.650). Panisoara( 2006) prezinta o definitie de tip proces- produs , punand astfel in evidenta atat procesul socializarii cat si rezultatele obtinute prin intermediul acestuia. Astfel socializarea ,, este mai mult decat contactul cu anumite valori sau atitudini organizationale, ea priveste integrarea in organizatii sub mai multe aspecte, nu doar sociale(cunoasterea valorilor, inter-relatiile umane etc.),ci si profesionale (responsabilitatile,nivelul de autoritate, puterea de decizie in plan profesional, nivelul postului in ierarhia organizationala etc)(Panisoara,2006,p.22) Definitia data de Schein socializarii organizationale prezinta toate aspectele socializarii organizationale, adaugand informatii atat legate de componenta relationala cat si de aspectele profesionale. Astfel in conceptia sa, socializarea reprezinta procesul prin care un nou angajat invata : scopurile principale ale unei organizatii, mijloacele prin care aceste scopuri pot fi atinse, responsabilitatile care ii revin in rolul organizational detinut, modele comportamentale cerute de performantele rolului , rolurile si principiile care permit mentinerea identitatii si integritatii organizationale, filosofia care ghideaza politica organizationala catre angajati si clienti, climatul in care membrii organizatiei interactioneaza (apud.Panisoara,2006,p.22).In aceasta definitie,autorul in afara evidentierii procesualitatii socializarii, el indica si punctele principale care stau la baza unui proces optim de integrare, dar si elementele ce trebuiesc cunoscute de catre un nou angajat privitoare la organizatia respectiva, cum ar fi : scopurile principale, mijloacele de atingere a acestor scopuri, rolurile si principiile, filosofia acelei organizatii, climatul organizational. De asemenea, sunt evidentiate si acele elemente ce sunt necesare pentru desfasurarea buna a organizatiei in cazul in care angajatul si le-a insusit optim . Dar procesul de integrare nu presupune doar socializare, ci si adaptare, acomodare, asimilare, de aceea este necesara prezentarea acestor termenii pentru sustinerea demersului stiintific de definirea a conceptului de integrare si mai ales a celei organizationale. Adaptarea sociala ar reprezenta un proces rezultat din ,, armonizarea intre 2 mari sisteme de reglare, dintre care unul se refera la relatiile interpersonale, in grupuri naturale si institutionale, iar celalalt se refera la relatiile formale, cu organizarea sociala si sistemul ei de valori dominante.Ea cuprinde o serie de ,, interactiuni permanente, dinamice si dialectice, intre un individ si membrii societatii care ii recunosc identitatea, capacitatile, locul si statutul.

( Doron, Parot, 2006,p.31). Astfel din definitia mai sus mentionata a adaptarii sociale, putem afirma ca aceasta are ca punct central relatiile,cele formale si informale, pe baza carora se poate realiza,iar punctul de plecare al acestora este reprezentat de interactiuni cu ceilalti membri ai societatii, caracterizate de permanenta si dinamicitate.Omul are nevoie sa interactioneze cu ceilalti pentru a-si forma imaginea sa de sine, pentru a-si folosi capacitatile, resursele, putand fi astfel apreciat pentru ele si pentru modul de utilizare a acestora, astfel dobandind prin intermediul acestor interactiuni un loc in grupul, organizatia, societatea respectiva. Daca ne referim la adaptarea in mediul organizational,ea se defineste ca reprezentand aceea perioada de ,, familializare cu normele si comportamentele specifice mediului integrator si conformarea la acestea .( Buzarnescu, 1995,p.134). Finalitatea adaptarii o reprezinta formarea si definitivizarea( in unele cazuri) a deprinderii de exercitare a meseriei ( profesiei) conform normele, valorile, modelelor transmise dar si tehnologiei ce caracterizeaza o anumita organizatie sau o anumita societate. Chelcea si Ilut(2003)sustin ca adaptarea unei persoane la mediu este conditionata de invatarea sociala , de anumite comportamente acceptate si chiar de anumite standarde, intr-un cuvant ceea ce reprezinta stilul de viata al unui grup ( Chelcea, Ilut, 2003,p.15). In esenta sa, adaptarea psiho-sociala consta in aceea trecere de la ,, obiceiuri, atitudini, valori si interese deosebite pentru fiecare partener luate separate, la cunoasterea, acceptarea si receptarea unora comune grupului ( Bogdan- Tucicov et all, 1981,p.17). Numai prin acest proces al adaptarii si prin interactiunile presupuse de adaptare, ,, partenerii de interactiune formeaza un tot unitar[..], adaptarea interpersonala fiind una din parghiile de optimizare a relatiilor inter-umane si de crestere a coeziunii de grup ( Bogdan Tucicov et all, 1981,p.17). Asa cum am precizat in una din definitiile de mai sus, adaptarea presupune acomodare, numai prin acomodarea la normele, valorile, obisnuitele, traditiile, cultura si politica unei organizatii, putem spune ca un nou angajat s-a adaptat la aceea organizatie,integrandu-se in mod eficient si din punctul sau de vedere, dar si al organizatiei. Se observa faptul ca uneori acomodarea apare ,,sinonima cu aculturatia ( Marchall, 2003,p.53) , desemnand acel proces de ,, ajustare a comportamentului individual dupa cerintele grupului [..] in scopul reducerii starilor de incordare si conflictuale ( Neveanu, 1978,p.15). Acomodarea are rolul de a ajusta comportamentele unui individ in functie de ,, presiunile diferitelor situatii sociale stabile , pentru cresterea gradului de compatibilitate cu anumite situatii ( Marshall, 2003,p.53). Analiza psihosociala evidentiaza faptul ca acomodarea reprezinta procesul prin care ,,indivizii fac fata situatiilor de conflict social, fara a elimina cauzele acestuia sau fara a schimba inegalitatea sociala (Chelcea, Ilut,2003,p.15).Exista doua tipuri de acomodari: una fiziologica, reprezentata de modificarile unor capacitati ale organismului ca urmarea a schimbarilor conditiilor de mediu, dar si psihosociala, referindu-se la adaptarea individului la multiple caracteristici ale mediului sau social.

Acomodarea mai poate fi definita si ca acel proces de ,, negociere intersubiectiva implicita sau explicita, menit sa reduca divergentele de orientare sau sa sporeasca gradul de cuplare a actiunilor individuale ( Marchall, 2003,p.53) Prin adaptare la un anumit mediu si prin capacitatea individului de a-si modifica comportamentul, atitudinile,valorile, credintele ca urmare a adaptarii, el devine apt de a-si indeplini functiile si obiectivele sale, acest lucru avand loc datorita procesului de asimilare. Asimilarea sociala reprezinta acel proces de transformare ,, prin care indivizii sau grupuri apartinand unor medii sociale se transforma, omogenizandu-se(Neveanu, 1978,p.65) Daca reunim toate definitiile prezentate mai sus legate de procesul de adaptare putem afirma faptul ca este influentat de modul in care s-a realizat in primul rand acomodarea, apoi asimilarea. Asimilarea va fi influentata de masura in care acomodarea s-a realizat optim sau nu, daca au existat sau nu stari conflictuale . Astfel ca adaptarea apare ca o suma dintre acomodare si asimilare, iar daca asimilarea nu se va realiza optim, vor exista probleme in adaptare si chiar in integrare. Exista un lant, fiecare proces influentand pe celalalt proces intr-o masura mai mare sau mai mica. Ca o remarca generala a celor mentionate legate de procesul de interactiune sociala, de socializare,de adaptare, acomodare si asimilare, putem prezenta urmatoarea schema: Interactiune sociala socializare adaptare acomodare- asimilare integrare.Astfel integrarea va aparea ca un proces complet, o suma a caracteristicilor proceselor explicate pana in acest punct al acestui capitol. In zilele noastre, in conditiile dezvoltarii rapide a tehnologiei si a schimbarile rapide survenite in multe domenii si profesiuni,a urbanizarii mediului social,a globalizarii, procesele de integrare sociala si organizationala trebuie sa se caracterizeze prin foarte multa dinamicitate , deoarece indivizii trebuie sa se reintegreze rapid in noi colective de munca. Aceste colective de munca se pot caracteriza prin foarte multe cerinte noi fata de colectivele anterioare, si de aici necesitatea unui proces de integrare foarte bine pus la punct si aplicat ca la carte, care sa se realizeze optim. In general , conceptul de integrare e definit ca ,, un principiu de organizare care se aplica la structuri cu elemente ordonate ierarhic, nivelurile superioare exercitand controlul asupra celor inferioare.Prin intermediul integrarii, omul intra in relatii cu oamenii, satisfacandusi trebuintele de a fi stimulat si de a actiona, trebuintele de afiliere, participare si confirmare( Doron,Parot, 2006,p.409) In sensul larg, integrarea sociala este procesul ce se realizeaza prin ,, asimilarea normelor colectivitatii si prin acomodarea lor la cerintele situatiilor obiective create. Ea presupune ,,aderarea la scopuri comune prin asimilarea de roluri sociale si modele de comportament, prin dezvoltarea acelorlasi tipuri de relatii fundamentale ale indivizilor.( Tucicov- Bogdan et all, 1981,p.119).

Raymond Boudon( 1997) precizeaza ca acest process al integrarii poate fi aplicat atat unui sistem social, cat si raportului individ-sistem. El prezinta conceptia lui Durkeine potrivit caruia un grup social se poate considera integrat doar daca membrii sai indeplinesc urmatoarele conditii :,,1 . au o constiinta comuna, impartasesc aceleasi credinte si practici; 2. interactioneaza cu ceilalti; 3. se simt meniti unor scopuri comune. Aceasta conceptie a lui Durkeine o putem extrapola in cazul grupurilor organizationale, care se pot considera integrate doar daca membrii unui grup s-ar caracteriza prin acelasi sistem de credinte, valori, practici, interactiunile sociale frecvente si nu in ultimul rand existenta unor scopuri comune. De aceea, noului angajat ii trebuiesc prezentate de la inceput aceste caracteristici ale grupului organizational din care ar putea face parte, acest lucru fiind necesar din doua motive: noul angajat ar cunoaste grupul si ar putea sa analizeze daca i se potriveste sau nu, masura in care i se potriveste; dar si pentru ca exista situatia in care noului angajat nu i se prezinta aceste informatii, grupul respectiv poate sa se dezintegreze ca urmare a existentei acelui angajat, a neconcordantei cu valorile, credintele, scopurile acelui angajat, sau noul angajat poate fi izolat de acel grup. Din punct de vedere psihosocial, termenul de integrare reprezinta ,, insertia intr-un grup la care individul ar trebui sa se adapteze, conformandu-i-se grupului, aratandu-se mai mult sau mai putin favorabil acestei insertii( Parot, Doron, 2006,p.409).Si Neveanu prezinta integrarea asemenea unei insertii, astfel ca defineste integrarea socio-profesionala ca procesul,, de incorporare, asimilare a individului in unitati si sisteme sociale ( grup, colectiv de munca, societate) prin modelare, conform datelor si cerintelor ( enculturatie, socializare), prin adaptarea la conditiile vietii sociale. (Neveanu,1978,p.361) 1.2 STRESUL PSIHIC, INFLUENTELE SALE ASUPRA INDIVIZILOR 1.2.1. Abordarea teoretica a stresului psihic. Conceptul de stres psihic si principalele forme de stres psihic Originea conceptului de stres psihic este legata de conceptia a doi mari autori, ce au realizat cercetari in domeniul stresului.Unul din acestia este Walter Bradford Cannon. Acesta, inlucrarile sale fundamentale privind emotia a folosit pentru intaia data conceptul de stress, definind la inceput doar stresul fiziologic, ca mai apoi in 1928 va atribui termenului de stres si un sens psihologic, mentionand rolul factorului emotional in evolutia bolilor.

Cel care lanseaza pentru prima data conceptul de stres este H.Seyle,care prin cercetarile sale a ajuns la descrierea ,, sindromul general de adaptare reprezentand o reactie complexa , nespecifica a organismului, ca urmare a informatiilor din mediul extern, ce poarta numele de agenti stresori. Acest sindrom general de adaptare( SGV) se caracterizeaza prin existenta a trei stadii si anume: a. faza de alarma caracteristica ei o reprezinta mobilizarea generala a organismului, pentru a face fata unor situatii limita. E cuprinsa din : faza de soc, si una de contrasoc; b. faza de rezistenta prin care se intelege ,, ansamblul reactiilor sistemice provocate de o actiune prelungita la stimuli nocivi fata de care organismul a elaborat mijloace de adaptare;c. faza de epuizare, - adaptarea nu mai poate avea loc, finalul acestei fazei il poate reprezenta moartea organismului

Seyle precizeaza ca desi termenul de stres ar insemna incordare nervoasa, stresul nu se identifica cu tensiunea nervoasa. Astfel nu trebuie sa consideram ca orice tensiune nervoasa ar reprezenta starea de stres, desi incordarea nervoasa reprezinta o caracteristica a stresului psihic. ( apud. Floru, 1974). In urma experimentelor realizate pe animale, Seyle constata ca organismul intra in starea de alerta atat in cazul in care stresul este provocat de agenti stresori fizici, dar si in cazul in care acesta apare sub influenta unor emotii puternice( cum este stresul psihic), organismul incercand sa faca fata acestor incercari printr-o mobilizare a sistemului neuroendocrin. In viata individului, alte doua tipuri de stres il afecteaza: stresul fizic, ce este provocat de agenti stresori fizici( ex: insolatia), stresul chimic( ex: intoxicatia) sau biologic ( o infectie cu un microb).El include raspunsuri mentale, emotionale si de comportament. In literatura de specialitate exista numeroase conceptii privitoare la stresul psihic astfel exista autori ce pun accentul pe motivatie, considerand ca stresul apare cand atingerea unui scop este amenintata; altii atribuie stresul stimularii excesive, examinarea raspunsurilor psihofiziologice a atras atentia asupra depasirii limitelor functionale si incapacitatii de a face fata situatiei stresante cu mijloacele curente etc.Definitia cea mai cunoscuta a stresului psihic e cea a lui Zorlentan(1998,p.443) :,, starea biologica si psihologica de alerta care mobilizeaza corpul pentru a raspunde sau a riposta la solicitari sau amenintari. In literatura de specialitate stresul apare ca aceea reactie psihologica la solicitarile inerente ale factorilor de stres care vor duce la instalarea unei stari de tensiune si chiar de anxietate pentru o persoana,ce apare deoarece persoana nu se simte capabila sa faca fata unor astfel de solicitari.Astfel putem afirma ca aceasta definitie prezinta stresul psihic, astfel conturandu-se principalele caracteristicile definitorii ale stresului psihic si anume: existenta unor agenti stresori ce vor provoca tensiune si anxietate pentru individ existenta acelor solicitari care depasesc capacitatile individului, astfel el nu neputand sa le faca fata existenta acelei reactii psihologice care apare ca urmare a instalarii stresului psihic

In primul rand trebuie retinut ca stresul psihic apare datorita unei actiuni combinate a mai multor agenti stresor, asa cum sustine si Seyle. Pentru a intelege si mai bine stresul psihic sa luam exemplu situatia de examen: in aceasta vom intalni atat teama de esec, solicitarea intensa in timpul examenului, evaluarea consecintelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; Toate acestea reprezinta tipuri diferite de agenti stresori, dar care prin actiunile lor combinate provoaca individului starea de stres psihic. Astfel stresul psihic reprezinta un caz particular de stres, reprezinta aceea confruntare a individului cu o anumita situatie ce are un caracter amenintator pentru integritatea sa, solicitandu-l pe individ pana chiar dincolo de limitele posibilitatilor sale de a-i face fata. El este declansat de agentii stresori psihici, ce pot fi negativi( distresul) sau pozitivi(eustresul),ei operand in planul constiintei numai dupa ce au fost decodificati iar sarcina a fost evaluata (lamandescu, 2002)

Ideea de mai sus e observata si in definitia lui Iamandescu( 2002) in care stresul psihic este ,,un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostazice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice, in legatura cu excitatia interna sau externa exercitata de o configuratie de factori declasanti( agenti stresori) ce actioneaza intensavand un caracter simbolic ,, de amenintare, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect.(Iamandescu,2002, p. 8).Iamandescu considera stresul psihic ca un examen ce e dat atat de psihicul individului solicitat, dar si de fiecare organ, mai ales cele sunt solicitate preferential, cum ar fi sistemul imun, aparatul respirator etc. Ceea ce trebuie retinut e faptul ca orice stres psihic este in primul rand un stres psihofiziologic, nu exista stare de stres psihic pura , chiar daca tipul de agentii stresori ar fi psihosociali, orice stres psihic va antrena si raspunsuri fiziologice . O definitie sintetica a acestui fenomen este cea a lui M.Golu(1981), care considera stresul psihic o ,,stare de tensiune, incordare, disconfort, determinate de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (sau pozitiva, am adauga noi, in cazul eustresului), de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, aspiratii - inclusiv subsolicitarea, n.n.), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme. Paul Fraisse descrie stresul ca ,, totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-si gasesc solutia pe moment. Astfel autorul prezinta una din cauzele stresului psihic, adica conflictele, care sunt clasificate in personale si sociale, la care individul un gaseste solutia de a le rezolva. Floru(1974) considera stresul psihic drept aceea ,, stare a organismului care rezulta din interactiunea, confruntarea unica sau repetata a individului cu situatia. Aceasta din urma poate fi perceputa de unii oameni ca fiind stresanta, amenintatoare, fara ca neaparat sa existe un pericol real sau de proportiile scontate; situatia poate fi realmente stresanta pentru marea majoritate a oamenilor, dar poate sa nu fie astfel evaluata si traita ca atare de o persoana sau alta. (Floru,1974,p.27).Se observa perceperea situatiei stresante ca amenintatoare, asa cum se regaseste in conceptia lui Iamandescu. In conceptia lui Floru aparitia stresul psihic poate sa se datoreze:confruntarii unice sau repetate a omului cu o situatie dar si din interactiunea mai multor situatii, accentuand existenta variantiei interindividuale, si perceperii diferite a unei situatii stresante. In primul rand stresul psihic trebuie conceput si inteles din punctul de vedere al semnificatiei stresante a stimulilor - amenintare, frustrare, conflict - care solicita persoana pana aproape sau pana dincolo de limitele posibilitatile adaptative. Derevenco ( 1992) , considera ca primul moment al stresului psihic il constituie prezenta amenintarii, definita prin trei caracteristici de baza : a) anticipeaza confruntarea cu o situatie periculoasa sau cu o traire negativa; b) orienteaza conduita in viitor; c) este dependenta de procesele cognitive.

Stresul psihic este inteles si drept modificarile comportamentale prin intermediul carora individul incearca sa faca fata situatiei la care este supus. Acestea vor avea repercursiuni, uneori chiar grave in planul fiziologic , producand anumite alterari in functionarea organismului sau a unor componente ale sale. Problematica stresului psihic a fost studiata si de S.B. Sells,care propune o teorie a acestuia,dorind sa evidentieze diferentele individuale, variabilitatea situatiilor, rolul contextului social si al controlului cognitiv asupra raspunsurilor. Starea de stres ar aparea in urmatoarele situatii: 1)cand individul se gaseste in situatia de a raspunde la circumstante pentru care nu este pregatit. Lipsa unor raspunsuri poate fi datorata unei incapacitati fizice, lipsei de antrenament, posibilitatilor de a se pregati etc.; 2)consecintele esecului, ale incapacitatii de a raspunde eficient prezinta importanta pentru individ; Dar factori declansatori ai stresului un sunt doar situatia stresanta sau profilul individual, ci si acele ,,posibilitatile de a raspunde efectiv, de semnificatia pe care o au pentru persoana data consecintele esecului.( apud.Floru, 1974, p.31) Lazarus(1966) aduce in discutie existenta unui proces de evaluare,prin care situatia sau stimulul vor fi apreciate de individ ca amenintand integritatea fizica sau psihica a persoanei. In conceptia sa, stresul psihic ar exista atunci cand exista o neconcordanta intre solicitarile mediului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata. Exista trei momente ale procesului de evaluare: a)evaluarea primara in acest moment situatie e definita ca daunatoare sau nu; poate aparea sentimentul de incredere in fortele proprii sau dimpotriva de neputinta in fata situatiei prezente; b)evaluare secundara se refera la posibilitatile si alternativele de adaptare pe subiectul le poseda la un moment dat; c)reevaluarea referindu-se la schimbarea perceptiei individului cu privire la situatia prezenta, acest lucru intamplandu-se datorita unor informatii noi, cum ar fi esecul sau succesul unor tentative de adaptare.Lazarus impreuna cu colaboratori sai concep formula stresului psihic: S-O- R, sublinind astfel rolul ,, ecuatiei personale in interpretarea stimului si astfel raspunsul la acel stimul va fi influentat de perspectiva personala asupra semnificatiei unui stimul. Ideea prezenta mai sus e sustinuta si de afirmatia potrivit careia un rol important in declansarea si aparitia stresului psihic il detin particularitatile individuale(genetice, cognitive, afective, motivationale, volitionale etc.) si ca stresul psihic reprezinta o relatie intre trei variabile:stimul, inteles dat stimulului ,si reactie, iar definitorie pentru stresul psihic e semnificatia subiectiva stresanta a situatiei. In cercetarile destinate stresului psihic, factorul uman era considerat responsabil pentru adaptarea sau nu a individului la mediu si la solicitarile acestuia mai mult sau mai putin dificil de atins. Unii cercetatori atrag atentia ca exista si ,,factorul inuman,prin care se intelege ansamblul conditiilor de mediu specifice civilizatiei moderne. Luand in considerare modelul stresului fiziologic al lui Seyle, Pavelcu descrie fazele stresului psihic. Astfel, fazei de alarma i-ar corespunde o etapa de investigare, caracterizata printr-un conflict intre subiect si ambianta; fazei de rezistenta ii corespunde pe plan psihic o traire intensa a frustrarii si amenintarii; fazei de epuizare i-ar corespunde instalarea tuturor consecintelor negative pe plan psihologic ale stresului, cum ar fi : agresivitate, depresie, anxietate, panica.

Gary Johns( 1998) considera,,stresul drept o reactie psihologica la solicitarile inerente ale factorilor de stres, care are potentialul de a face o persoana sa se simta tensionata si anxioasa..Chiar daca el nu mentioneaza conceptul de stres psihic, in definitia sa sunt descrise starile unei persoane ce trece printr-o stare de stres psihic si anume tensiune si anxietate. De asemenea definirea stresului drept o reactie psihologica accentueaza punctul meu de vedere potrivit careia autorul defineste categoria aparte a stresului, adica stresul psihic.Starile de tensiune, anxietate sunt mentionate si de Semmer(1996), care considera ca aceste stari apar ca urmare a dezacordului dintre solicitarile la care e supus individul si posibilitatile sale, dar si ca urmare a lipsei unor strategii de adaptare la aceste presiuni. In majoritatea definitiilor din literatura de specialitate, stresul psihic este identificat cu suprasolicitatea.Dar trebuie precizat ca stresul poate aparea si ca urmare a subsolicitarii,care apare in cazul unei sarcini monotone,cand munca individului se caracterizeaza prin rutina,si mai ales cand resursele si capacitatile individului sunt utilizate la nivel scazut. In literatura de specialitate se precizeaza ca stresul psihic are un caracter dublu, si anume unul primar si unul secundar. Stresul psihic primar se refera la stresul aparut ca urmare a unei agresiuni , ce este receptionata direct in plan psihic(conflicte si suprasolicitari psihice mediate de stimuli verbali, dar si realizate prin concentrarea atentiei cu evocarea sau persistenta unor imagini, sentimente) , iar stresul secundar reprezinta aceea reactie de constientizare in planul psihic a unui stres fizic, pe care individul il percepe ca un pericol. La cele precizate pana aici trebuie sa adaugam conceptia lui McGrath,care precizeaza ca doar o anumita categorie din totalul solicitarilor mediului extern va produce stres psihic, adica doar acele solicitari care pun in pericol scopurile individului sau carora nu le poate face fata. De asemenea stresul psihic apar atunci cand urmarile esecurile sunt resimtite ca importante de catre subiect. Daca McGrath aduce in discutie problematica dezeechilibrului intre cerintele mediului si posibilitatile de raspuns ale individului,Derevenco(1992) considera ca stresul apare si datorita solicitarilor percepute subiectiv si autoevaluarea capacitatilor proprii de raspuns. Dar starea de stres psihic trebuie inteleasa si ca acele raspunsurile compensatoare, eforturile adaptative, tendintele de restabilire a echilibru. Prin acestea individul dobandeste o experienta,care poate fi de ordin adaptativ - cresterea rezistentei generale sau specifice - ori dezadaptativ - sensibilizare, cresterea vulnerabilitatii. In literatura de specialitate, in afara de modelul fiziologic al lui Seyle, se mai mentioneaza si altele cum ar fi: 1) Modelul stimulilor psihosociali a lui A. Kagan si L.Levipotrivit caruia stimuli psihosociali ( vazuti drept schimbarile din viata) ar avea rolul de pregatire al individului pentru a putea face fata astfel stresorilor;ei sunt reprezentati de suprastimulare si substimulare, schimbarile rapide din viata si profesia individului etc.;2) Modelul transactional T.Cox - stresul este inteles ca un schimb intre organism si mediu; Important e modul in care se face evaluarea cognitiva a cererii si capacitatea individului de a face fata cererii; 3)Modelul interactionist R.L. Lazarus care postuleaza faptul ca ,, perceptia capacitatii de a face fata cererilor este in functie de evaluarea cognitiva a amenintarii.Acest model pune accent si pe

importanta frustrarii si a conflictulu(Chelcea,2003), accentuand prezenta si rolul organismului ca un mediator intre stimul si reactiile care le provoaca, dar si explorarea mijloacelor prin care individului poate face fata stresului. Doua alte abordari privitoare la stresul psihic sunt: Abordarea Americana si franceza a Scolii Psihosomatice de la Paris. In cadrul primei , se disting contributiile si cercetarile lui Harold G. Wolff si Hinkle. Ei definesc stresului psihic ca o : ,,stare dinamica a unui organism, ca raspuns la o solicitare de adaptare.deoarece viata insasi impune o adaptare constanta, in asa fel incat toate fiintele vii sunt in permanenta intr-o stare mai mare sau mai mica de stress. ( Stora, 1999) In cazul abordarii franceze, merita mentionate cercetarile lui Marty, care a mentionat existenta unui impact puternic al solicitarilor mediului extern , ce conduce la aparitia unui traumatism. Acest traumatism este inteles in calitatea sa de stres psihic, pentru ca individul nu este in stare sa trateze mental acest traumatism. Stora(1999) considera aceasta teorie cea mai completa pentru ca are capacitatea de a descrie, sa explice, sa previna si sa trateze. De asemenea si pentru ca Marty prezinta clar cum o emotie intensa( stresul) va provoca o stare de suferinta, care la un moment dat va cuprinde un organ sau altul. Am prezentat aceasta teorie pentru ca sustine punctul de vedere prezentat potrivit caruia stresul psihic este o contopire intre fizic si psihic, si ca un stres psihic pur nu exista fara impactul celui fiziologic. Chiar daca au existat si exista inca o multitudine de definitii, conceptii, modele si abordari privitoare la stresul psihic, acestea nu au eliminat toate elementele acestei problematici a stresului, care continua sa prezinte interes pentru cercetatori dar si pentru oameni care se confrunta din ce in ce mai mult cu stresul psihic sau cu alte tipuri de stres. Formele de stres( distres, eustres) Inainte de prezentarea caracteristicile acestor doua forme de stres trebuie sa retinem faptul ca toti oameni au nevoie de un anumit nivel de stimulare din partea mediului si nivele moderate de stres pot indeplini aceasta functie. Daca pentru un individ o anumita cantitate de stres nu reprezinta o amenintare pentru el, pentru altul aceeasi cantitate de stres va avea un efect de amenintare. Insa viata fara stres ar fi o viata monotona, ar fi o viata moarta, asa cum afirma si Seyle. Eustresul si distresul desemneaza doua tipuri fundamentale de stres, alaturi de hipostres si hiperstres,care sunt prezentate de Seyle in 1973, acestea sunt dispuse pe doua dimensiuni.Este important sa se faca distinctia intre eustress si distress, ca o stare de stres cu efecte benefice, respectiv cu efecte negative asupra sanatatii. a)Distresul desemneaza agenti stresori cu caracter nociv pentru organism, fiind provocat de situatiile neplacute si evenimentele negative. Majoritatea caracteristicilor generale ale stresului psihic se refera la acest tip de stress. Distresul este acel tip de stres ce depaseste o intensitate critica, a carei valoare variaza in limite largi de la un individ la altul. El apare datorita acelor stari/perioade de supraincarcare, suprastimulare intensa si chiar prelungita, ce sunt peste posibilitatile/resursele fiziologice si psihologice individuale, conducand la insatisfactie, tulburari

psihosomatice si fizice si scaderea performantei.De asemenea, distresul poate aparea si ca urmare a unor tensiuni si presiuni zilnice prin frecventa lor, au un rol important in mediile in care el evolueaza afectand mai mult individul, decat evenimentele negative majore, dar mai rare. In conceptia lui Kaplan, French si Lazarus ,la baza distresului,,exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului, si cerintele sau necesitatile impuse acestuia. (apud. Iamandescu, 2002, p. 11).Pentru Lazarus,distresul apare ca un dezeechilibru intre solicitarile la care e supus organismul si posibilitatile pe care individul considera ca le are. Studiind cateva din definitiile stresului psihic putem observa folosirea unor termeni cheie cu care este identificat stresul psihic, in ipostaza sa negativa, adica distresul. Acesti termeni cheie ar fi: amenintare - care este inteleasa ca o anticipare a unui pericol frustrare - apare atunci cand in calea realizarii unui obiectiv se interpune un obstacol conflict - apare atunci cand doua sau mai multe solicitari intra in contradictie si competitie

La care Iamandescu(2002) adauga:suprasolicitarea peste limitele capacitatii intelectuale si remanenta unor stari afective negative (pierderea unei fiinte dragi, esec profesional sau de alta natura, etc.) sau readucerea lor la suprafata prin intermediul viselor sau asociatiilor de idei etc. Cand e in distress, organismul supramobilizat, va refuza sa revina la starea normala, individul se caracterizeaza printr o stare de nervozitate, cu musculatura incordata, fiind gata de reactie. Datorita acestor fapte, distresul are o influenta foarte semnificativa atat asupra mentalului cat si asupra organismului. b) Eustresul se diferentiaza de distres prin anumite caracteristici specifice: 1) natura agentilor stresori : placuti,conducand la aparitia unor trairi placute pentru individ, excitanti placuti ai ambiantei sau trairi psihice pozitive,etc;2)consecintele actiunii agentilor stresori, care de cele mai multe ori sunt placute; 3)se pare ca ar implica si stres fizic;4) Eustresul este indispensabil pentru viata si mentinerea functiilor fizice si mentale, atat de necesare desfasurarii activitatii umane. El este partea pozitiva a stresului,care apare atunci cand avem de realizat lucruri placute, cum ar fi: revederea unei persoane dragi, avand rol de energizare, ajutand persoana sa abordeze situatiile ca pe niste provocari, intr-un mod mult mai eficient., dar are in acelasi timp rol de mobilizare a resurselor omului, stimuland astfel vitalitatea organismului. Dupa momentul rezolvarii unei sarcini, apare starea de relaxare, ceea ce inseamna ca energia acumulata a fost disipata. Aceste caracteristici sunt tipice in perioadele imediat premergatoare examenelor sau a interviurilor de selectie, etc. Zorlentan(1996) afirma ca eustresul este cel ce ii permite unei persoane sa se concentreze atat fizic cat si psihic pentru atingerea unor obiective la cote maxime. Seyle arata ca eustresul ar reprezenta ,, nivelul unei stimulari psiho-neuro-endocrine moderate optime, care mentine

echilibrul si tonusul fizic si psihic al persoanei, starea de sanatate si induce o adaptare pozitiva la mediu.. Insusi Seyle subliniaza faptul ca o ,, stare lipsita de stres inseamna moarte, tocmai pentru a sublinia efectele benefice si pozitive ale eustresului dar si a arata ca stresul nu trebuie inteles doar ca un fenomen cu conotatie negativa din viata individului. Seyle arata functia indispensabila a eustresului pentru viata si pentru mentinerea functiilor mentale si fizice ce sunt atat de necesare pentru desfasurarea activitatiilor umane. Iamandescu(2002) adauga ca eustresul este generat de ,, stari psihice cu tonalitate afectiva pozitiva puternic exprimata (extaz) si, mai ales, cu durata prelungita (de ordinul orelor, mai rar al zilelor(Iamandescu, 2002, p.13). In concluzie, nu tot ce e negativ se traduce prin stres, si acele stari psihice pozitive pot conduce la aparitia stresului, dar a celui pozitiv. 1.2.2 Cauzele stresului psihic.Agenti stresori - Definitie.Caracteristici.Clasificare In ceea ce privesc cauzele stresului psihic, trebuie sa precizam ca exista o multitudine de astfel de cauze, printre care traumatismele fizice/psihice,conflictele de diferite intensitati si natura, anumite boli sau stimuli fizici, psihici, chimici etc,ce conduc la aparitia agentilor stresori,ce vor tulbura buna organizare a organismului. O alta cauza a stresului psihic o reprezinta factori specifici progresul tehnic,aparuti ca urmare a dezvoltarii tehnologiei din ultimii ani, care stau la baza suprasolicitarii/ subsolicitarii,care creeaza stres psihic si organizational. Iamandescu (2002)considera ca au impact atat asupra proceselor psihice cognitive( sunt suprasolicitate datorita multitudinii informatiilor ), dar si asupra celor volitionale( se caracterizeaza prin suprasolicitare atunci cand exista un efort adaptativ prelungit pentru a desfasura procesele cognitive si activitatile ce necesita astfel de procese ) , motivationale( de ex: nevoia de stima, de prestigiu) si afective. Alte cauze ale stresului din prezent, precizeaza Iamandescu( 2002),sunt: accentuarea inegalitatilor sociale( somajul), existenta terorismului care provoaca o stare de stres colectiva, poluarea fizica/chimica, restrangerea mediului natural, iar in cazul mediului profesional se refera mai ales la lipsa unei recuperari adecvate,optime dupa perioadele de suprasolicitare. Definire Situatii sau evenimente,ce provoaca stres psihic, poarta numele de agenti stresori(sursele de stress). Volumul de stres indus de acestia va depinde atat de perceptia persoanei, dar si de tipul stresorului sau de intensitatea si durata in timp a acestora. Referitor la cauzele aparitiei stresorilor psihici, Zorlentan (1996) afirma ca exista o multitudine de astfel de cauze,cele mai multe dintre ele sunt conflictele. El structureaza o serie de conflicte in functie de domeniul de aparitie, si anume: a. Conflicte familiale( conflictele copilului cu ceilalti frati, conflicte conjugale,)

b. Conflicte profesionale datorate: activitatii profesionale excesive, lipsei de relaxare, factorilor perturbatori, raporturi inadecvate cu colegi, seful, subalternii; supraresponsabilizarea, insuccese c. Conflicte sociale( somaj, terorism, accidentele, criza de timp, poluarea)

d. Conflicte din sfera vieti intime: complexe de inferioritate, melancolie, dificultati de integrare socio- familiara Exista o infinitate de situatii conflictuale.De exemplu, ambiguitatea stimulilor va provoca stres fie din lipsa informatiilor,a existentei unei informatii neclare sau chiar contradictorii.In aceasta situatie, subiectul se simte frustrat pentru ca doreste sa indeplineasca o anumita sarcina, dar nu cunoaste informatiile necesare. Alteori conflictul rezulta din obligativitatea persoanei de a da in acelasi timp doua raspunsuri incompatibile sau de a proceda intr-un mod care vine in opozitie cu propria convingere. Incertitudinea, restrangerea artificiala a posibilitatilor de a raspunde, imposibilitatea de a amana constituie surse ale stresului psihic. Iamandescu(2002) prezinta agenti stresori ca unul din componentele fundamentale ale stresului psihic, alaturi de reactiile la stres, consecintele sale si particularitatile individuale ce mediaza comportamentul la stres.,aparand ca urmare a evaluarii si interpretarii de catre individ a unei situatii ca fiind stresata. Agentul stresor psihogen se refera la multitudinea stimulilor,fie nocivi (distresul), fie favorabili individului (eustres).,,Acesta va actiona pe calea organelor de simt, cu proiectie corticala , iar ca urmare a interventiei sale, la nivel cortical, vor aparea acele procese psihice ce au drept rezultanta subiectiva o stare de tensiune, ce este, noteaza Iamandescu(2002)resimtita si in plan fizic prin punerea sub tensiune a tuturor organelor si aparatelor organismului. Iamandescu accentueaza latura afectiva a agentului stresor,precizand ca stresul psihic se bazeaza pe o ,,participare afectiva pregnanta, dar mentioneaza si rezonanta acestora asupra proceselor volitionale si cognitive. Astfel, agenti stresori reprezinta ,, excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive ( atentie, gandire etc) si volitionale. Derevenco (1992) considera stresori psihici ca fiind cei mai daunatori, decurgand din cei fizici sau sociali, caracterizandu-se printr-o natura repetitiva. Ca stresori psihici el considera trairile emotive acute sau cronice cu starile ce decurg din actiunea lor si anume frustrare, depresie, ura, frica, sentimente de inferioritate etc.Astfel, agenti stresori reprezinta ,, excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive ( atentie, gandire etc) si volitionale. Seyle(1957) considera agenti stresori nu doar acele traumatisme, boli, ci el considera ca la baza producerii stresului psihic stau erorile raspunsurilor adaptative la stres. Accentueaza rolul individului in declansarea stresului, considerand ca un agent stresor va avea un impact negativ doar atunci cand individului ii va fi imposibil sa se adapteze la situatiile si solicitarile vietii, sau atunci cand el nu detine modalitati de adaptare potrivite.

Floru(1974) precizeaza ca agenti stresori apar datorita impactul ce are loc intre un stimul cu caracter stresant si un anumit individ, dar vom completa si datorita perceptiei si semnificatiei atribuite unui stimul,asa cum si Seyle preciza : ,,Nu ceea ce ni se intampla este important, ci felul cum reactionam. Acel individ asupra caruia un agent stressor sau mai multi au actionat se caracterizeaza printr-o structura de personalitate proprie, printr-o experienta de viata proprie, prin particularitati morfologice si psihofiziologice specifice lui, iar efectul agentului stresor va fi raportat la caracteristicile acestora din momentul actiunii agentului stresor.De asemenea, trebuie sa mentionam ca trebuie sa raportam actiunea agentilor stresori si la modificarile psihologice/fiziologice, care apar de-a lungul existentei individului. De exemplu: daca organismul individului se afla in echilibru, este fortificat, va rezista mult mai bine unor temperaturi scazute decat daca acesta se afla intr-o perioada de dezeechilibru, dupa anumite tulburari ce au existat. Floru (1974) sustine faptul ca in majoritatea cazurilor, agenti stresori psihici sunt reprezentati de stimuli verbali ( incluzand si limbajul anterior, adauga Iamandescu(2002), adresandu-se unor structuri nervoase capabile sa descifreze semnificatia amenintatoare a unei anumite situatii. Datorita acestor caracteristici, ei se diferentiaza de celelalte categorii de agenti stresori, adica de cei fizici sau chimici. Cand ne referim la agenti stresori psihici, trebuie sa acordam o atentie importanta si situatiilor stresante care ii provoaca. Domeniul acestora este unul ce cuprinde o multitudine de conditii diferite,ele putand aparea datorita incompatibilitati dintre posibilitati si cerinte, discrepanta dintre posibilitati si solicitarilor de diferite tipuri ale mediului extern. J.Weitz, citat de Floru(1974) considera ca o situatie devine stresanta in urmatoarele conditii:1)existenta unei multitudine de solicitari, care vor impiedica prelucrarea intr-un mod optim si adecvat al informatiei; in acest caz, supraincarcarea va aparea ca o degradare a performantelor( ajungandu-se chiar la imobilizare);2) cand subiectul simte o amenintare, cand situatia este perceputa ca fiind posibil periculoasa;3) in cazul in care subiectul e izolat si astfel nu are posibilitatea mentinerii unui contact social, sau el resimte restrangerea libertatii;4)datorita unui obstacol, unei bariere de tip fizic sau psihologic, subiectul nu poate sa-si desfasoare activitatea si astfel va trai un sentiment de frustrare; 5) in momentul in care exista o presiune a grupului, care va declansa teama de esec sau de dezaprobare. La acestea adaugandu-se situatiile caracterizate prin actiuni cronice ale agentilor fizici ( temperaturi extreme, zgomot, etc), sau alte noxe care slabesc rezistenta organismului( boli, lipsa de somn etc) Floru(1974) prezinta o situatie stresanta drept aceea situatie ce se caracterizeaza prin noutate( provocata de inlaturarea stimulilor familiali,) sau schimbare( adaugarea unor stimuli necunoscuti sau neprevazuti), reducand total capacitatile si posibilitatile unei persoane de a se adapta doar pe baza experientei sale de viata de pana atunci.Cele mai relevante pentru o situatie de stres sunt reactiile de aparare, prin care individul se apara de actiunea agentului stressor, care ii ameninta echilibrul, stabilitatea chiar si integritatea.

Cofer si Appley citati de Floru(1974) disting astfel doua categorii de situatii stresante:a) cele caracterizate prin excesul sau reducerea stimularii - duc la aparitia stresului psihic cand numarul agentilor stresorilor ce actioneaza asupra individului depaseste ca numar, durata sau intensitate posibilitatile unui individ, dar au si o actiune indelungata, iar efectele se vor acumula, declansand o scadere a rezistentei organismului.Printre acesti agenti putem aminti factori de mediu, cum ar fi temperaturile extreme, zgomotul, vibratiile etc. ; s-a aratat insa ca si deficitul de stimulare sau persistenta stimulilor uniformi, absenta de variatie , rutina conduc la stres psihic care, in anumite conditii, va produce aceleasi efecte ca si in cazul suprasolicitarii. Acest tip de stres apare datorita modificarii caracterului anumitor activitati de munca, al technologizarii, a utilizarii masinilor si a computerului, toate acestea reducand ambianta sociala. Existenta sarcinilor monotone, repetitive,deficitul de stimuli( atat cantitativ cat si calitativ) si asteptarea prelungita pot deveni agenti stresori, ce apar datorita subsolicitari. Exista si cazuri in care stresul nu apare datorita deficitului de stimuli ci mai ales eliminarii stimulilor familiali subiectului. si b) cele conflictuale. Caracteristicile agentilor stresori Inainte de a trece la prezentarea uneia din clasificarile agentilor stresori existenta in literatura de specialitate, trebuie sa evidentiem care sunt principalele caracteristici ale agentilor stresori.Iamandescu(2002) considera ca ar exista 6 astfel de caracteristici, si anume : 1.Agenti stresori se caracterizeaza prin potentialul lor stresant, datorita acestuia, ei vor genera stres psihic, dar numai in anumite situatii si conditii. 2.Considerand frecventa cauzelor provocatoare de stres psihic, agenti stresori sunt acele evenimente cu caracter de iminenta amenintare, cu o serie de implicatii si consecinte pentru individ ( ex: calamitatile naturale) 3.Exista categorii variate de agenti stresori ce pot produce stres psihic, de aceea sunt prezentate doua categorii de agenti stresorii ( Iamandescu, 2002): a) ,,cei care actioneaza pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare( vedem deci ca importanta unor concepte pavloviste creste odata cu ,,proba timpului' reprezentati prin cuvintele, ideile, procesele gandirii)( Iamandescu, 2002, p.29); b),, stimuli senzoriali externi( senzatii perceptii, reprezentarii ).Acesti stimuli pot deveni agenti stresori in doua situatii: cand bombardeaza' scoarta cerebrala timp indelungat si cu intensitate crescuta( de ex :zgomotul,) sau in cazul in care au o anumita semnificatie pentru subiecti (de exemplu zgomotul facut de scartaitul unei USI ) ( Iamandescu, 2002, p.29) 4. In cele mai multe cazuri agenti stresori detin o semnificatie electiva pentru subiect cu mare rezonanta afectiva.( negativa sau pozitiva ). Se face referire la acordarea unei semnificatii majore unei situatii de catre subiect, iar daca situatia e considerata destul de periculoasa pentru subiect va conduce la o perturbare a echilibrului sau emotional. 5.Iamandescu (2002) defineste ca principali parametri de actiune ai agentilor stresori: intensitatea, durata si atributul de noutate dar si bruschetea ce caracterizeaza actiunea lor.

6.Existenta unei adevarate constelatii de agenti stresori de natura diferita, care vor duce la aparitia unor situatii stresante de tip poliform. ( de ex: desfasurarea activitatii de munca intr-un mediu in care exista un zgomot foarte mare, lipsa unei luminii corespunzatoare etc) Clasificarea agentilor stresori. Agentul stresor e desemnat de factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificatie afectiva puternica. Datorita multitudinii lor, s-au impus mai multe clasificarii,utilizand anumite criterii . Vom prezenta clasificarea lui Iamandescu( 2002), pe care o consideram una din cele mai complete clasificarii ale agentilor stresori. Iamandescu(2002) va clasifica agenti stresori in functie de urmatoarele criterii: 1.dupa numarul, gradul de asociere si caracterul lor primar sau secundar: a. dupa numar : 1)agenti stresori unici,2)agenti stresori multipli b. dupa asociere : agenti stresori conglomerati ( de ex, cei ce sunt inserati intr-o configuratie, mai ales situationala, ce are un impact puternic ca semnificatie) c. dupa criteriul dominant al actiunii: 1)agenti stresori principali ( ex:activitate mentala prelungita,2) agenti stresori secundari ( de exemplu: primirea unei veste tocmai intr-un moment de ,,furie), ei apar in continuarea celor principali 2. dupa numarul indivizilor afectati a. agenti stresori cu semnificatie individuala ( de ex: starea de stres psihic ce apare din nesatisfacerea unor trebuinte fiziologice - cum ar fi o sete intensa) b. agenti stresori cu semnificatie colectiva ( agenti stresori de grup, familiali sau profesionali) .Exemplu:esecul unui proiect important ce putea duce la o promovare, - agent stresor profesional. c. agenti stresori cu semnificatie generala ( cum ar fi cutremure, razboi,etc) 3. dupa natura agentilor stresori a. agenti stresori fizici( vibratori, luminosi,sonori etc),diferite traumatisme suferite de organism, cum ar fi arsurile b. agenti stresori chimici( noxe chimice ce au actiune toxica asupra organismului , fiind vorba de stres psihic primar) c. agenti stresori biologici( boli de diferite tipuri, cum sunt cele infectioase, gripe etc)

d. agenti stresori psihici - stimuli verbali sau nonverbali, cu semnificatie negativa sau nu pentru subiect, pe care acesta o va decodifica prin intermediul psihicului sau la nivelul operatiilor gandirii. Derevenco ( 1992) clasifica agenti stresori in 3 categorii : fizici, psihici si sociali. Stresori psihici decurgand din cei fizici sau sociali, incluzand acele trairi emotionale acute/cronice, de cele mai multe ori negative( depresie, anxietate, frustrare etc). Stresorii sociali ii defineste ca acei factori externi rezultati din ,, impactul individului cu structurile si procesele sociale , care au o influenta importanta asupra starii de sanatate somatica si mentala a individului, dar si asupra calitatii vietii si a confortului fizic dar si psihic.De exemplu, stresori sociali pot fi: urbanizarea, dezradacinarea unor grupuri sociale prin emigrare sau imigrare, conflictul de rol, ambiguitatea rolului,intalnite mai ales in mediul profesional ( prezentate in capitolul destinat agentilor stresori organizationali).In afara criteriilor de clasificare prezentate de Iamandescu(2002), Zorlentan (1998) adauga un altul, si anume : conexiunea agentilor cu problemele vietii. Astfel exista agenti stresori periferici (se refera la acele dificultati trecatoare cu care se poate confrunta un individ) si centrali( ce se regasesc in acele probleme importante pentru individ, care pot produce perturbari in viata sa. Weybrew, citat de Floru( 1974) clasifica agentii stresori in doua mari grupe: primari si secundari. Agenti stresori primari includ factorii de mediu,temperaturii extreme,oboseala, zgomot etc..Stresorilor secundari se refera la conditiile de mediu ce impiedica direct sau anticipeaza obstacolele in calea desfasurarii in continuare a activitatii, esecul in efectuarea unei sarcinii, amenintarea pierderii statutului sau a stimei fata de sine si a celorlalti etc. In 1968, un studiu interesant a fost realizat de T.H. Holmes si Rahe pentru a se putea identifica si clasifica agenti stresori centrali. (studiu amintit de diferiti autori printre care Iamandescu, Floru,Stora etc). Acestia evidentiaza un numar de 43 de stresori ce sunt clasificati de subiecti investigati, cu ajutorul unei scale. Punctul de referinta al acestei scale il constituie moartea partenerului ( sot, sotie) cotat cu 100 de puncte. Astfel ca diferite evenimente de viata au fost evaluate si ierarhizate in functie de nivelul de stres produs.(de ex : pentru divort- se dau 73 de puncte, schimbari in munca 36 de puncte, concedierea 47 de puncte, dificultati cu seful 24 de puncte,etc) Datorita existentei acestei multitudini de agenti stresori, individul e nevoit sa se adapteze mereu la acestia, prin contruirea unor strategii de adaptare mulate pe caracteristicile agentilor stresori. 1.2.3. Adaptare si ajustare(coping) la reactiile la stres In prezent, rolul adaptarii la stres foarte important in conditiile progreselor societatii actuale. Generatia actuala se adapteaza, realizeaza progrese in foarte multe domenii, si cel mai important face fata realitatii.Existenta problemelor de adaptare la acest progres conduce la aparitia fenomenelor de: ostilitate, deteriorare a relatiilor inter-umane,care vor conduce la costuri din ce in ce mai ridicate ale adaptarii la stress.

Cand discutam problematica adaptarii la stres, trebuie sa ne referim in primul rand la reactiile la stres.Acestea sunt de mai multe tipuri, cum ar fi reactiile fizice, comportamentale,cognitive, emotionale.Cele fizice cuprind: dureri de inima, apetit alimentar scazut sau crescut; oboseala cronica, etc. Cele comportamentale se refera la:consum exagerat de alcool, fumat excesiv, agresivitate etc.Blocajele in gandire, scaderea capacitatii de concentrare,ganduri negative despre lume si viitor sunt printre reactiile cognitive, iar in ceea ce privesc cele emotionale putem mentiona:instabilitate emotionala, anxietate, depresie,reprimarea emotiilor etc. In afara de aceste reactii, exista si reactiile psihologice la stres, care implica in primul rand procese emotionale si cerebrale, nu comportamente manifeste, iar cel mai des intalnite astfel de reactii e utilizarea mecanismelor de aparare.Printre acestea mentionam rationalizarea, proiectia, deplasarea, compensarea,reprimarea.In afara de acestea,in literatura de specialitate regasim frustrarea, care prin efectele sale pozitive poate conduce la mobilizarea individului in rezolvarea problemelor, dar si anxietatea si depresia. In abordarea adaptarii la stres, trebuie sa amintim primele observatii facute de Hipocrate referitoare la adaptarea organismului la mediu, acesta considerand ca boala reprezinta nu numai suferinta ci si efortul organismului de a-si restabili echilibrul. ( Floru, 1974). Adaptare la stress va fi influentata si de specificul fiecarui organism(vulnerabilitatea, toleranta sa),de particularitatile individuale ale oamenilor, dar si de specificul situatiilor externe, punct de vedere sustinut si de Floru(1974) Termenul adaptare are la randul lui diverse intelesuri in biologie, fiziologie si psihologie. In secolul XX, referitor la adaptarea organismului, regasim definitia lui Cannon, care considera homeostazie drept capacitatea organismului necesara pentru a-si mentine constante conditiile interne de viata. Prosser, (apud.Floru -1974) considera adaptarea fiziologica ,, orice propietate a unui organism care favorizeaza supravietuirea intr-un mediu specific,in mod particular, intr-un mediu stresant. .Adaptarea comporta modificarile(generale/particulare) ale organismului ce-l fac mai apt pentru existenta sa in conditiile de mediu,elaborandu-si acele raspunsuri de natura compensatorie care vor asigura functionarea in conditii de suprasolicitare. Scopul principal al adaptarii este sa restabileasca echilibrul tulburat, dar in cazul in care adaptarea este inadecvata, stresul poate fi considerat atat cauza cat si consecinta acestei adaptarii. Ea este considerata cheia pentru mentinerea integritatii organismului si a echilibrului dinamic al lui cu mediul inconjurator,iar cele mai accesibile metode de adaptare sunt tehnicile de relaxare si de reglare si autoreglare a starilor psihice. Floru(1974) considera adaptarea ca rezultatul actiunii agentului stresor si al rezistentei la acesta al organismului, considerand ca aceasta implica mult timp necesar pentru restabilirea echilibrul functional.

Pentru Lazarus(1969) , adaptarea are legatura cu ,, supravietuirea psihica, si se realizeaza prin acele procesele psihice la care apeleaza individul in conditii de presiune. In problematica adaptarii, Floru (1974) aminteste de Ruff si Korchin , care in descrierea adaptarii la stres, vor concepe un model al organismului ca sistem cu intrari ( input) si iesiri( output) de energie si informatie - care tinde sa-si mentina homeostazia in situatii in care intrarile sunt fortate dincolo de limite de catre agentii stresori. Dar examinarea separata a intrarilor- a supraincarcarii sau subincarcarii cu energie sau informatie sau a iesirilor- a variabilelor dezechilibrate( scaderi ale performantelor,) nu este in masura sa defineasca si sa explice starea de stres, deoarece in unele situatii performanta poate scadea si fara stres, iar alteori, desi incarcarea este mare, performantele se mentin la un nivel ridicat. De aceea, autorii considera necesara nu numai analiza ,, intrarilor sau a ,, iesirilor , ci si a proceselor adaptative sau compesatori. Derevenco(1992) clasifica tipurile de adaptari la stres in doua categorii, cele anticipativindividuale si cele colective. Acestea se refera la planificarile raspunsurilor pentru anumite presiuni sau schimbari, bazate pe mobilizarea din timp a rezervelor organismului. Eficacitatea adaptarii va depinde de corectitudinea evaluarii situatiei, de exactitatea si promptitudinea informatiei, adica de cunoasterea adecvata a realitatii de catre individ pentru adaptarea optima la aceasta. In afara procesul de adaptare la situatiile ce pot fi noi, nefamiliale, individul va trebuie la sa isi ajusteze comportamentul, opiniile, credintele la anumite situatii cu care se confrunta. De aceea apare necesitatea efectuarii unui demers de diferentiere intre adaptare, si ajustarea ce apare si intervine atunci cand adaptarea nu mai este deajuns , astfel fiind necesar un efort ce implica strategii cognitive si comportamentale. Conotatiile notiunii de ajustare acopera pe cele de prevenire, reducere si rezolvare a situatiilor stresante. Astfel ,ajustarea va implica capacitatea creierului de a gasi solutii la problemele ivite si de a invata aceste solutii. Derevenco(1992) defineste ajustarea(coping) ca fiind acel ,, efort cognitiv si comportamental al organismului de a reduce, tolera sau stapani cerintele mediului ce depasesc resursele individului.(Derevenco,1992,p.35). In ceea ce priveste tipologia strategiilor, Lazarus si Miller(1969) clasifica strategiile de ajustare in doua categorii si anume: 1)actiuni directe, dirijate spre modificarea intensitatii sau eliminarii stresorilor, numite si ,, ajustare focalizata asupra problemei,2)strategii indirecte, ce au ca scop controlarea raspunsurilor emotionale la stresori ( ,,ajustare focalizata asupra emotiei). Formele strategiilor directe se refera la: actiuni cu scopul intaririi resurselor individului, atacul, evitarea si blocare, care implica consum mare de energie si apare atunci cand pericolul e anticipat. Strategiile indirecte se refera la utilizarea mecanismelor de aparare dar si consum de alcool,droguri. Referindu-se la scopurilor strategiilor de ajustare,Lazarus mentioneaza urmatoarele: mentinerea stimei de sine,a distresului in limite tolerabile ; plasarea situatiei in alte circumstante. Pentru realizarea acestora, individul poate utiliza multiple strategii de ajustare ( Lazarus identifica un numar de 68 de forme) simultan sau secvential , cu diferite nivele de constiinta.

Suls si Fletcher , citati de Iamandescu(2002), elaboreaza o tipologie a ajustari, in functie de modul cum isi concentreaza individul atentia ori asupra problemei aparute sau asupra propriei emotii ce a fost generata de aceea problema. Astfel, exista: 1.ajustare ( coping) centrat pe problema se refera la evaluarea in plan mental a acelor posibilitati detinute


Recommended