GUVERNUL ROMÂNIEI

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

STRATEGIA ACTUALIZATĂ A GUVERNULUI privind

ACCELERAREA REFORMEI ÎNADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

2004 - 2006

BUCUREŞTI 2004

2

CUPRINS

1. Scopul strategiei şi angajamentul Guvernului privind reformaadministraţiei publice

3

1.1 Analiza diagnostic a sectorului administraţiei publice 41.2 Priorităţile reformei 51.3 Obiectivele cheie ale reformei 6

2. Analiza diagnostic pe cele trei domenii prioritare 92.1 Analiza diagnostic în domeniul funcţiei publice 92.2 Analiza diagnostic în domeniul administraţiei publice locale 112.3 Analiza diagnostic in domeniul administraţiei publice centrale –

procesul de formulare a politicilor publice 13

3. Obiective specifice şi direcţii de acţiune ale strategiei de reformă 153.1 În domeniul funcţiei publice 153.2 În domeniul administraţiei publice locale 193.3 În domeniul administraţiei publice centrale – procesul de formulare a

politicilor publice 24

4. Managementul procesului de reformă 254.1 Riscurile şi condiţiile esenţiale pentru implementarea strategiei de

reformă a administraţiei publice 254.2 Schema instituţională a procesului de reformă 264.3 Mecanismul de monitorizare a implementării strategiei de reformă a

administraţiei publice 30

5. Planul de acţiune 31

Anexe

3

1. Scopul strategiei şi angajamentul Guvernului privind reforma administraţieipublice

Existenţa unei administraţii eficiente şi democratice reprezintă unul dintre cele mai

importante criterii care definesc modernitatea unei ţări. În acest moment, România nu

dispune de o astfel de administraţie.

De aceea, o prioritate majoră a Guvernului României este realizarea, în câţiva ani, a

unei reforme reale prin care administraţia publică din ţara noastră să se situeze la

nivelul standardelor europene şi să se caracterizeze prin transparenţă, predictibilitate,

responsabilitate, adaptabilitate şi eficacitate.

În fapt, este vorba de o reformă profundă. Este evident că, pentru a reuşi, reforma nu

poate să se realizeze numai prin efortul şi voinţa politică a actualului Guvern. Este

nevoie de un efort colectiv şi structural la nivelul întregii societăţi.

Pentru a satisface această prioritate, în anul 2001, Guvernul României a adoptat

Strategia privind accelerarea reformei în administraţia publică. După trei ani, se

recunoaşte faptul că, rezultatele obţinute nu sunt satisfăcătoare. Obiectivele fixate

atunci au fost prea ambiţioase, necesitând mijloace financiare considerabile, la

concurenţă cu alte priorităţi. Realizarea unor obiective, de o asemenea anvergură,

presupune şi o schimbare a mentalităţilor atât în actul de guvernare, cât şi la nivelul

întregii societăţi.

S-au înregistrat progrese reale, prin adoptarea unui pachet complex de legi privind

funcţia publică, descentralizarea serviciilor publice, finanţele publice locale, lupta

împotriva corupţiei şi prin înfiinţarea unor noi instituţii, care să pregătească şi să pună

în aplicare reformele.

Practica a arătat, însă, că multe din aceste legi nu au fost bine aplicate, iar noile

instituţii nu şi-au îndeplinit în totalitate misiunea. Această constatare generală a fost

de mai multe ori exprimata în rapoartele Comisiei Europene. De aceea, reforma

administraţiei publice rămâne una dintre cele mai importante priorităţi pentru

următorii trei ani, până la momentul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană.

În acord cu Comisia Europeană, Guvernul a identificat trei domenii în care trebuie să

se facă progrese semnificative în perioada imediat următoare. Acestea sunt: funcţia

publică, descentralizarea şi deconcentrarea serviciilor publice şi procesul de formulare

a politicilor publice.

4

Aceste trei domenii au fost abordate de o manieră unitară sub autoritatea directă a

ministrului administraţiei şi internelor. A fost elaborată o strategie coerentă, pe deplin

asumată de Guvernul României. În forma sa actualizată, strategia de reformă a

administraţiei publice este rezultatul nu numai al alegerii unei soluţii tehnice, ci în

egală măsură şi al unei decizii şi voinţe politice. Noua strategie de reformă se

bazează atât pe resurse financiare de la bugetul naţional, cât şi pe fonduri europene.

Pe de altă parte, strategia consfinţeşte transferul de putere de la nivel central la nivel

local, ca o componentă a procesului democratic.

Temele reformei, pe care o propune Guvernul, au făcut obiectul unor dezbateri

publice în cadrul Forumului Naţional, desfăşurat în perioada septembrie – decembrie

2003, prin nouă reuniuni regionale (Anexa 1).

Strategia, astfel definită şi asumată, se concentrează, pentru toate cele trei sectoare

prioritare, pe următoarele aspecte: analiza diagnostic a situaţiei actuale, stabilirea

obiectivelor pe termen mediu, care vizează redresarea aspectelor critice şi lansarea de

acţiuni concrete în anul 2004.

1.1 Analiza diagnostic a sectorului administraţiei publice

Cu toate că, în perioada 2001 – 2003, s-au desfăşurat o serie de acţiuni concrete dereformă (Anexa 2), care s-au axat în principal pe crearea cadrului legislativ şiinstituţional, necesar realizării obiectivelor generale de reformă a administraţieipublice, analizele tehnice elaborate de experţii români, cu sprijinul unor specialiştistrăini, au scos în evidenţă următoarele aspecte:

Pana acum, schimbarile din sistemul administrativ au fost determinate inspecial de factori externi (restrictii financiare, etc). Astfel, logica interna afunctionarii administratiei publice a dovedit tot mai multa lipsa deconsecventa, iar analiza si fundamentarea politicilor publice a fost inadecvatasau chiar a lipsit, ceea ce a condus la o diminuare a capacitatii administrativenecesare pentru implementarea politicilor sau aplicarea prevederilor legale.

În destule cazuri, autoritatea a fost folosita excesiv, reformele au fostimplementate ierarhic, iar functionarii publici au fost considerati mai degrabaobiecte decat subiecte ale reformei, generându-se astlel disfuncţionalităţi înmanagementul resurselor umane.

Ministerele sunt preocupate foarte mult de activitati administrative curente,acestea avand mai ales rol de reglementare, iar agenda politica nu reflectaintotdeauna problemele esentiale ale administratiei publice.

5

Deşi elaborarea politicilor reprezintă rolul principal al Guvernului, i s-aacordat o importanţă secundară şi nu a fost susţinută de analize tehnice. Deasemenea, mecanismele de coordonare sunt slab dezvoltate, ceea ce duce la olipsă de coerenţă a procesului decizional.

Activităţile angajaţilor din sectorul public nu sunt planificate adecvat, nu sebazează pe programe pe termen lung, nu există o continuitate a acţiunilor şipredomină problemele curente rezolvate ad-hoc.

In ceea ce priveste descentralizarea si deconcentrarea serviciilor publice, acestproces nu a fost dus pana la capat, in sensul ca nu s-au transferat resurselefinanciare corespunzatoare si nu s-au stabilit clar competentele transferate sinivelurile de descentralizare .

Capacitatea de implementare a legilor adoptate este slaba, mentinandu-se oeficienta scazuta si in multe cazuri politizari ale administratiei.

Lipsa unui sistem integrat între procesul de formare iniţială şi continuă afuncţionarilor publici şi planul de carieră al acestora a condus la lipsa deatractivitate a sectorului public pentru tineri.

1.2 Priorităţile reformei

In acord cu cerintele impuse de procesul de modernizare al administratiei publice si alintegrarii europene, si tinand seama de concluziile desprinse in urma analizelordiagnostic, se au in vedere următoarele prioritati pentru reforma administratieipublice:

reforma funcţiei publice va asigura crearea unui corp profesionist defunctionari publici, stabil si neutru din punct de vedere politic prinimplementarea unui cadru legislativ unitar si coerent si dezvoltarea coeziuniistrategiilor de management al resurselor umane si de instruire profesionala,prin deplinul angajament al ministerelor, agentiilor si al altor organismeguvernamentale.

reforma administraţiei publice locale prin continuarea procesului dedescentralizare/deconcentrare a serviciilor publice prin care trebuie sa seasigure :

imbunatatirea managementului serviciilor publice la nivel localsi cresterea calitatii acestora;

alocare coerenta a responsabilitatilor, resurselor financiare sidrepturilor legate de serviciile oferite.

imbunatatirea procesului de formulare a politicilor publice prin creareasistemelor de coordonare si imbunatatirea capacitatii de management astructurilor guvernamentale

6

În afara celor trei priorităţi menţionate, reforma administraţiei publice va avea invedere de asemenea, accelerarea procesului de informatizare la nivelul intreguluisistem administrativ, precum si simplificarea procedurilor administrative.

1.3 Obiectivele cheie ale reformei

În domeniul funcţiei publice, calitatea scăzută a serviciilor publice oferite, motivarea

insuficientă a funcţionarilor publici, manifestările de corupţie în sistem, imaginea

nefavorabilă în faţa opiniei publice, constituie neajunsuri care vor fi reduse prin

realizarea următoarelor obiective pe termen mediu:

Stabilirea procedurilor de recrutare, gestiune şi formare a funcţionarilor publici,

printr-un pachet de reguli şi norme ce pot fi efectiv puse în aplicare;

Reforma sistemului de salarizare în sensul omogenizării şi tratării echitabile a

tuturor categoriilor de funcţionari publici;

Ameliorarea imaginii administraţiei publice, prin creşterea transparenţei actului

administrativ şi luarea unor măsuri anticorupţie ferme, vizibile pentru opinia

publică.

Pentru realizarea acestor obiective, în perioada imediat următoare vor fi luate

următoarele decizii:

Creşterea mijloacelor financiare şi umane ce vor fi alocate Agenţiei Naţionale a

Funcţionarilor Publici şi Institutului Naţional de Administraţie. Acest lucru se va

realiza prin bugetul pe anul 2005, în paralel cu asumarea obţinerii de rezultate

certe. În acelaşi timp, numărul personalului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor

Publici va fi crescut in anul 2004 cu 20 de posturi.;

Lansarea unei licitaţii internaţionale pentru un proiect de elaborare a unei baze de

date care să răspundă necesităţilor reale ale unui management eficient al funcţiei

publice (repartizarea personalului, derularea carierei, masa salarială etc.). Costul

estimat al acestui proiect este de 5 milioane euro. Guvernul României se angajează

să participe la cofinanţarea acestui proiect;

Recrutarea, între 2004 şi 2005, a unui număr de 600 până la 1000 de înalţi

funcţionari publici, pe baza de merite şi performanţe profesionale, care să

beneficieze de salarii atractive. Prin intermediul programului „Schema tinerilor

profesionişti”, realizat în colaborare cu Uniunea Europeană, se va completa corpul

funcţionarilor de conducere. Participanţii la acest program beneficiază pe timpul

7

formarii de un salariu minim de aproximativ 250 euro. La terminarea programului

de pregătire, aceşti tineri absolvenţi vor fi încadraţi cu un salariu de aproximativ

500 euro net;

Repartizarea primei promoţii de absolvenţi, pregătiţi în cadrul Institutului Naţional

de Administraţie, se va realiza, pe baza unui acord interministerial, încă din anul

2004;

Numărul de zile de formare/an alocate pentru fiecare funcţionar public (în prezent

conform legii fiind de 7) va fi diminuat la 3 zile, acest obiectiv fiind mult mai

apropiat de posibilităţile financiare şi materiale de formare existente;

Înfiinţarea, începând cu anul 2004, a Observatorului Funcţiei Publice, care va fi

format din reprezentanţi ai societăţii civile, ai instituţiilor publice beneficiare, ai

sindicatelor şi ai partidelor politice, pentru a asigura o transparenţă sporită a

managementului funcţiei publice şi a independenţei corpului funcţionarilor

publici.

În procesul de descentralizare şi deconcentrare a serviciilor publice, cu toate că aufost adoptate mai multe legi, repartizarea responsabilităţilor între administraţia publicăcentrală şi cea locală a rămas confuză. În practică, datorită mijloacelor financiareinsuficiente, se înregistrează o oarecare recentralizare la nivelul ministerelor. Prefecţiisunt percepuţi de opinia publică şi de către aleşi, doar ca reprezentanţi politici aiGuvernului şi nu ca autorităţi care conduc nemijlocit serviciile publice deconcentrateale ministerelor. Pentru rezolvarea acestor probleme, se au în vedere următoareleobiective pe termen mediu:

Clarificarea repartizării competenţelor între ministere, servicii publice

deconcentrate şi autorităţi publice locale, în cadrul unui proces bine structurat şi

larg participativ. Această clarificare va fi însoţită de punerea în practică a unui

sistem de reglementări care să permită intervenţiile Guvernului, în special a celor

de natură financiară, bazate pe indicatori obiectivi.

Creşterea autonomiei financiare a judeţelor şi a celorlalte unităţi administrativ

teritoriale, prin creşterea resurselor financiare proprii şi perfecţionarea mijloacelor

de echilibrare. Obiectivul pe termen mediu este atingerea, din resurse garantate, a

unui nivel de 50% din totalul cheltuielilor.

8

Transformarea prefecţilor în înalţi funcţionari publici, care să asigure aplicarea

politicilor Guvernului la nivel local, prin serviciile publice deconcentrate ale

ministerelor.

Pentru realizarea acestor obiective, în perioada imediat următoare vor fi luate

următoarele decizii:

Supunerea spre aprobarea Parlamentului a două legi organice. Una vizează

stabilirea cadrului procesului de descentralizare, iar cealaltă va reglementa noul

statut al prefecţilor in perspectiva profesionalizarii acestei functii incepand cu anul

2006;

Organizarea şi structurarea modului de participare a aleşilor locali şi a societăţii

civile la procesul de dezbatere şi de punere în aplicare a descentralizării;

Prevederea, în bugetul pe anul 2005, a unei cote de 45,8% care să rămână la

nivelul colectivităţilor locale (resurse fiscale proprii şi din mijloace de

echilibrare).

În domeniul formulării politicilor publice, eficienţa procesului este micşorată decoordonarea interministerială insuficientă, multă confuzie şi improvizaţie în procesulde formulare şi implementare a politicilor publice. Pentru înlaturarea acestordeficienţe, pe termen mediu se au în vedere următoarele obiective:

Adoptarea unor reglementări standard şi crearea, după modelul ţărilor europene cu

tradiţie, a unor instituţii capabile să organizeze şi să pună în practică legile şi

politicile publice;

Creşterea gradului de autonomie a procesului decizional administrativ, în

formularea politicilor, fără ingerinţe din partea mediului politic;

Integrarea, de o manieră instituţională, a proceselor participative ale societăţii

civile şi ale structurilor asociative ale autorităţilor publice locale la actul de

guvernare.

Pentru realizarea acestor obiective se vor lua următoarele decizii imediate:

Întărirea capacităţii de coordonare interministerială. În acest sens, au fost luate deja

decizii importante, prin crearea Unităţii de Politici Publice şi prin crearea unui post

de ministru însărcinat cu conducerea Cancelariei aflată în subordinea directă a

Primului Ministru. Mijloacele juridice, umane şi financiare, care vor permite acestor

9

structuri să funcţioneze, sunt în curs de alocare. Structurile respective vor avea un rol

prioritar în asigurarea coordonării reformei administraţiei publice.

Rolul de pilot al reformei, atribuit ministrului administraţiei şi internelor, asistat

de Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice, este pe deplin

recunoscut la nivelul Guvernului României.

10

2. Analiza diagnostic pe cele trei domenii prioritare2.1 Analiza diagnostic în domeniul funcţiei publice

În prezent, instituţiile responsabile pentru reforma funcţiei publice sunt: Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici - pentru managementul

funcţiei publice; Institutul Naţional de Administraţie - pentru formarea continuă a

funcţionarilor publici. Pe lângă Institutul Naţional de Administraţie, înprezent, formarea continuă este asigurată de centrele regionale, facultăţi şicentre de formare continuă din învăţământul superior, şcoli şi centre deformare aparţinând ministerelor şi altor instituţii publice centrale, precumşi de organizaţii neguvernamentale şi instituţii private.

Ca urmare a monitorizării procesului de implementare a legislaţiei din domeniulfuncţiei publice şi al formării continue a funcţionarilor publici, dar şi a evoluţieimanagementului funcţiei publice şi formării continue la nivel european, s-au constatatunele probleme în dezvoltarea funcţiei publice din ţara noastră. S-au identificat atâtprobleme de ordin legislativ, cât şi unele probleme privind gestionarea funcţieipublice. Acestea au impus, în anul 2003, modificarea cadrului legislativ şi întărirearolului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Prin Legea nr.161/2003 a fostîmbunătăţit regimul juridic al incompatibilităţilor şi al conflictului de interese,aplicabil funcţionarilor publici. De asemenea, au fost adoptate acte normative carecompletează legislaţia (organizarea carierei, organizarea comisiilor de disciplină şiparitare, dosarul profesional, codul de conduită al funcţionarilor publici, etc.).

a. Situaţia personalului din administraţia publică

Cu toate progresele înregistrate, situaţia actuală este complexă pentru că, înprezent, există mai multe acte normative care reglementează regimul juridicaplicabil personalului din administraţia publică. Acest fapt denotă oinsuficientă reglementare integrată pentru managementul personalului dinadministraţia publică.

Personalului contractual din serviciile publice, inclusiv celui din administraţiapublică, i se stabilesc, prin prevederile noului Cod al Muncii, adoptat prinLegea nr. 53/2003, obligaţii şi drepturi similare cu cele ale funcţionarilorpublici, mai puţin în domeniul interdicţiilor şi incompatibilităţilor. Aceastăsituaţie relevă următoarele:- Statutul funcţionarilor publici nu se aplică decât celor 110 000 de

funcţionari publici. Efectele pe care reforma le va induce asupra întreguluisector public, mai ales în ceea ce priveşte salarizarea, nu pot ficuantificate;

- În prezent, nici o structură nu centralizează informaţiile privind totalitateasalariaţilor din sectorul public;

- În absenţa unei baze de date satisfăcătoare, până în prezent, nu s-a realizatnici un studiu complex, cu privire la masa salarială, care să evalueze, deexemplu diferenţele de salarii între sectorul public şi cel privat.

11

b. Capacitatea instituţională actuală a Agenţiei Naţionale a FuncţionarilorPublici şi a Institutului Naţional de Administraţie

Cele două instituţii dispun, în prezent, de resurse materiale şi umane limitate în raportcu complexitatea activităţilor curente şi cerinţele procesului de reformă. Astfel,cadrul instituţional al formării se compune, în prezent, fie din instituţii nou create(INA, centrele regionale Timişoara şi Constanţa), fie din instituţii lipsite de resursemateriale şi financiare (centrele Sibiu, Cluj, Iaşi, care beneficiază de spaţii redusedestinate formării), fie din instituţii cu profil mai puţin adaptat la formarea aplicată(universităţi).Baza de date privind funcţiile publice şi funcţionarii publici, gestionată de ANFP, nuoferă suficiente informaţii, cu privire la funcţionarii publici. Problemele sunt legate în principal de:- lipsa softului adecvat pentru gestionarea şi pentru furnizarea de informaţii

complexe în timp real sau cu decalaje mai mici de 15 zile;- slaba implicare a autorităţilor şi instituţiilor publice care au obligaţia de a

transmite Agenţiei datele privind funcţiile publice şi funcţionarii publici;- dezvoltare redusă a sistemului informaţional integrat la nivelul administraţiei

publice.

c. Sistemul de salarizare

Până în prezent nu a fost adoptat un sistem de salarizare specific funcţionarilorpublici, utilizându-se, de regulă anual, reglementări tranzitorii. Salarizarea actuală a funcţionarilor publici este inconsistentă, discreţionară şi lipsităde transparenţă.Actualul sistem de salarizare se caracterizează prin:

- Nivelul scăzut al salariilor funcţionarilor publici Potrivit datelor transmise Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de autorităţile şiinstituţiile publice la sfârşitul anului 2003, 49% din numărul total al funcţionarilorpublici aveau salariile de bază cuprinse între 2.600.000 lei (aproximativ 65 EURO)şi 4.000.000 lei (aproximativ 100 EURO), în condiţiile în care salariul minim peeconomie era de 2.500.000 lei. De asemenea, 64,81% din numărul total alfuncţionarilor publici aveau salariul de bază până la 5.000.000 lei (aproximativ 125EURO).Salariile funcţionarilor publici au scăzut în raport cu alte categorii de personal bugetar,iar indexările salariale nu au fost corelate cu rata inflaţiei.

- Lipsa unor instrumente de motivare alternative, care, alături de un regimsever al incompatibilităţilor şi restricţiilor impuse funcţionarilor publici, precum şi denivelul scăzut al salariilor, conduc la creşterea numărului cazurilor de corupţie dinadministraţia publică, la crearea unei imagini negative a corpului funcţionarilorpublici şi la lipsa de atractivitate a funcţiei publice pentru specialişti şi tineri.

- Lipsa transparenţei cu privire la veniturile salariale ale unor categorii defuncţionari publici prin utilizarea inadecvată a sistemului de stimulente. Existenţadiferitelor forme de venituri salariale suplimentare (stimulente) pentru unele autorităţişi instituţii publice determină apariţia unor discriminări între funcţionarii publici dindiferite autorităţi şi instituţii publice.Din cauza nivelului scăzut de salarizare din sistemul public, asistăm la o migraţie depersonal calificat din administraţia publică spre sectorul privat.

12

- Inexistenţa unor compensaţii, care să ţină cont de nivelul cheltuielilorsuplimentare pentru un nivel de trai decent în marile oraşe, în raport cu alte localităţi(„indemnizaţia de rezidenţă”).

d. Sistemul de recrutare, promovare şi evaluare

Actualul sistem de management al funcţiei publice nu asigură pe deplincorectitudinea procesului de recrutare, promovare şi evaluare a funcţionarilorpublici. O abordare corespunzătoare ar trebui să conducă la promovarea neutralităţiipolitice a funcţionarilor publici şi la creşterea transparenţei procesului.În acest sens s-au constatat următoarele:- multitudinea de concursuri pentru ocuparea funcţiilor publice organizate la nivelul

administraţiei centrale şi locale, în locul unui concurs naţional;- personalul insuficient specializat în recrutare, promovare şi evaluare;- practica insuficientă în domeniul procedurilor şi mecanismelor moderne în

procesul de recrutare, evaluare şi promovare a funcţionarilor publici;- aplicarea insuficientă a indicatorilor de performanţă în procesul de evaluare a

funcţionarilor publici.

e. Formarea continuă a funcţionarilor publici

În prezent, capacităţile de formare acoperă aproximativ 22.000 participanţi/ an, întimp ce numărul funcţionarilor publici este de aproximativ 110.000, fără a lua în calculcelelalte categorii de personal din administraţia publică. Potrivit unei evaluări făcute de Institutul Naţional de Administraţie, cheltuielile deformare pentru funcţionarii publici, aflaţi sub incidenţa Statutului funcţionarilorpublici, aplicând cerinţele Legii 161/2003 (7 zile-om/ an) se cifrează la 27,72milioane EURO pe an. Alte dificultăţi identificate în cadrul procesului de formare sunt legate de:- absenţa unei reţele structurate a furnizorilor de formare în domeniul administraţiei

publice;- finanţarea insuficientă a formării continue în administraţia publică;- absenţa relaţiei directe între formarea funcţionarilor publici şi dezvoltarea carierei

acestora;- lipsa unui sistem standard privind furnizarea şi atribuirea programelor de formare

continuă care creează, în situaţia actuală, importante diferenţe organizaţionale şioperaţionale între aceşti furnizori;

- absenţa unui sistem extern de monitorizare şi evaluare a calităţii procesului deformare.

2.2 Analiza diagnostic în domeniul administraţiei publice locale

În conformitate cu Constituţia revizuită şi adoptată în 2003 „ Administraţia publicădin unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiiledescentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”.Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comuneşi oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii. În acelaşi timp,actul fundamental consideră Consiliul Judeţean drept "autoritatea administraţiei

13

publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederearealizării serviciilor publice de interes judeţean" (Art. 122/1).

În decursul ultimului deceniu, România a făcut paşi importanţi în planuldescentralizării financiare (Anexa 3), dar procesul de implementare a acesteipolitici a întâmpinat multe probleme din cauza inexistenţei unei strategiinaţionale a descentralizării. În cadrul acestui proces au putut fi identificatetrei cicluri. În primul ciclu (1991-1994)1 au fost iniţiate schimbări importanteîn structura şi finanţarea autorităţilor publice locale, care au inclus şiintroducerea sistemului de taxe şi impozite locale. În ciclul al doilea alpoliticii de reformă (1998-2000) s-au făcut noi paşi pentru realizareadescentralizării administrative şi financiare. În acest sens, pe baza noiilegislaţii privind finanţele publice locale2 a crescut nu numai partea din PIBdestinată bugetelor locale, dar şi proporţia corespunzătoare a cheltuielilorlocale din totalul cheltuielilor publice (între 1998-2001 procentul din PIB acrescut de la 3,6 la 6,5% şi cheltuielile locale au crescut de la 14,4 la 26,6%).În timpul celui de al treilea ciclu (2001 – pana in prezent) prin noile legiadoptate s-au stabilit noi reguli pentru anumite funcţii ale autorităţilor publicelocale3, în special privind serviciile publice4.

Tendinţe de centralizare şi de descentralizare au existat în acest interval.Câteva prevederi legale noi au întărit controlul autorităţilor centrale asuprafuncţiilor autorităţilor publice locale, în timp ce altele au acţionat în direcţiadescentralizării5. În iulie 2003, a fost adoptată o nouă lege privind finanţelepublice locale, care conţine prevederi corelate cu cele ale Legii FinanţelorPublice nr. 500/2002 (armonizată cu prevederile Reglementărilor ConsiliuluiEuropei (CEE) nr. 1605/2002). Procentul din impozitul pe venit aplicatindividual (IPP) care se alocă autorităţilor publice locale6 a crescut.

Echilibrarea este o altă problemă importantă în domeniul finanţelor publicelocale ce trebuie luată în considerare. Acest lucru se realizează prin utilizareaunei formule ce redistribuie veniturile comunităţilor locale mai prospere cătrecele mai sărace. Dificultatea constă în a menţine transparenţa sistemului şi în astimula comunităţile locale pentru a-şi fructifica propriile surse de venit.

Analizele efectuate au scos în evidenţă următoarele disfunctionalităţi şiaspecte negative înregistrate în derularea procesului de descentralizare şideconcentrare, precum şi în funcţionarea serviciilor publice descentralizate şideconcentrate:

1 Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, OG nr.15/1992 privind impozitele locale. Legea nr.27/1994privind impozitele locale 2Au fost făcute câteva amendamente la Legea nr.69/1991 şi la Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale.3 Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală4 De exemplu: Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala, OG nr.86/2001 privindserviciile de transport public local de calatori, OG nr.84/2001 privind serviciile publice comunitare de evidenţă apersoanelor, OG nr.88/2001 privind serviciile comunitare publice pentru situaţii de urgenţă, OUG nr. 202/2002privind gospodarirea integrata a zonei costiere, OG nr. 21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane şi rurale,OG nr. 32/2002 privind serviciile publice de alimentare cu apa şi de canalizare, OG nr.71/2002 privind înfiinţareade servicii publice locale pentru administrarea patrimoniului public şi privat de interes local. 5 Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 6 OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice locale

14

- Capacitate limitată a administraţiei publice locale de a organiza eficientoferta de servicii;

- Posibilităţi limitate de planificare şi previziune financiară la nivel local dincauza persistenţei mecanismelor de control direct şi a deciziilordiscreţionare, din partea autorităţilor centrale;

- Preponderenţa alocărilor cu destinaţie precisă limitează libertatea dedecizie a autorităţilor publice locale;

- Lipsa clarităţii şi predictibilităţii în transferul plăţilor;- Incertitudinea aspectelor legate de formula alocării acestor transferuri;- Transferul unor competenţe fără a fi însoţite de un transfer echivalent de

resurse financiare şi de autoritate de management adecvată la nivel local;- Capacitate limitată de generare a veniturilor la toate nivelurile;- Lipsa consensului între nivelurile administraţiei publice cu privire la

chestiuni legate de finanţele publice şi obiectivele majore în general;- Mecanismele de echilibrare existente nu asigură echitatea sistemului;- Transferul incomplet de proprietate este un obstacol în gestionarea efectivă

a patrimoniului colectivităţilor locale;- Insuficienta instruire specializată pentru autorităţile publice locale privind

gestiunea financiară şi managementul serviciilor publice descentralizate.

2.3. Analiza diagnostic în domeniul administraţiei publice centrale – procesul deformulare a politicilor publice

Începând cu anul 2001, au avut loc mai multe reorganizări ale Guvernului, care auvizat creşterea eficienţei actului de guvernare, incluzând aici şi o serie de măsuriprivind îmbunătăţirea procesului de formulare a politicilor publice. Ultima, care a avutloc în luna iunie 2003, a condus la reducerea numărului de ministere şi agenţii. Deasemenea, în iulie 2003, a avut loc o reorganizare a Consiliului Guvernamental pentrumonitorizarea reformei administraţiei publice în vederea eficientizării aplicăriimăsurilor de reformă la nivel central.

În martie 2000, Parlamentul a aprobat Legea nr.24/2000 privind normele de tehnicălegislativă pentru elaborarea actelor normative. Printr-o Ordonanţă de Urgenţă aGuvernului s-au stabilit măsuri pentru reorganizarea şi funcţionarea SecretariatuluiGeneral al Guvernului ( O.U.G. nr.292/2000), iar prin Legea nr. 90/2001 s-areglementat organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. Actulnormativ care reglementează în mod direct procedura decizională – începând cumodul de elaborare a unui proiect de act normativ şi terminând cu şedinţeleguvernului - este Hotărârea Guvernului nr.555/2001 pentru aprobareaRegulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normativespre aprobare Guvernului.

Prin Hotărârea Guvernului nr.747/2003 pentru organizarea şi funcţionarea SGG, aufost aduse modificări cadrului de funcţionare a acestei structuri.Prin Ordinul nr. 278/22.07.2002 al ministrului pentru coordonarea SecretariatuluiGeneral al Guvernului, s-a constituit un grup de experţi pentru monitorizarea reformeiadministraţiei publice în cadrul acestei structuri.

15

Principalul responsabil în ceea priveşte coordonarea procesului de formulare apoliticilor publice, la nivelul administraţiei publice centrale, este SecretariatulGeneral al Guvernului. Acesta funcţionează ca structură în aparatul de lucru alGuvernului, cu personalitate juridică, având, de asemenea, rolul de a asigura derulareaoperaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelororganizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii Guvernului.Urmare a modificării cadrului legislativ referitor la organizarea SecretariatuluiGeneral al Guvernului, a fost înfiinţată Unitatea de Politici Publice care are caprincipală misiune întărirea capacităţii Guvernului de coordonare a procesuluide formulare, implementare şi monitorizare a politicilor publice la nivel central.

În prezent, Unitatea de Politici Publice, ca structură nou creată, nu dispune deresurse umane şi materiale suficiente pentru a acoperi amploarea cerinţelor derivatedin reformarea de substanţă a actualului sistem de formulare a politicilor publice.

Principalele deficienţe constatate în funcţionarea sistemului actual de formularea politicilor publice sunt:

a. Insuficientă rigurozitate în stabilirea priorităţilor strategice ale Guvernului şiîn ordonarea agendei acestuia în funcţie de conţinutul politicilor publice:

- Grad redus de eficienţă în organizarea şedinţelor de Guvern;- Capacitate limitată a Secretariatului General al Guvernului de a coordona

procesul de elaborare a politicilor guvernamentale. b. Lipsa unor proceduri standard de formulare a politicilor publice generale şisectoriale:

- Disfuncţionalităţi constatate în cadrul mecanismelor, procedurilor şiinstrumentelor standard necesare procesului de formulare a politicilorpublice;

- Fundamentare limitată din punct de vedere tehnic a propunerilor de deciziireferitoare la politicile publice înaintate spre aprobare Guvernului (îngeneral există o estimare a bugetului, dar nu şi studii privind impactulsocial şi economic);

- Utilizarea insuficientă sau inadecvată a mecanismelor actuale destinateformulării politicilor publice;

- Lipsa testării propunerilor de politici publice în cadrul unor faze pilotînainte de aplicarea la nivel naţional.

c. Coordonarea interministerială limitată în procesul de elaborare a politicilorpublice şi a actelor normative.

- lipsa unor mecanisme instituţionalizate de coordonare în procesul deformulare şi implementare a politicilor publice.d. Grad redus de transparenţă în procesul de formulare şi implementare apoliticilor publice:

- Deficienţe de comunicare în procesul de formulare a politicilor publice lanivel central şi local;

- Lipsa evaluărilor în etapele de dezvoltare a fazelor pilot şi de implementarea politicilor publice.

3. Obiective specifice şi direcţii de acţiune ale reformei administraţiei publice16

Realizarea obiectivelor specifice functiei publice, inclusiv cele referitoare la formareacontinua a functionarilor publici, creaza premisele realizarii obiectivelor legate dereforma administratiei publice centrale si locale, prin cresterea capacitatiiadministrative prin componenta de resurse umane.

3.1 În domeniul funcţiei publice

Obiectivele referitoare la funcţia publică vor asigura dezvoltarea resurselor umane, înmod evident, componenta cheie a reformei. Acestea, vor constitui, de asemenea,suportul pentru aplicarea măsurilor de reformă pe termen lung.

pe termen mediu (2004 - 2006) dezvoltarea managementului schimbăriişi

pe termen lung (2007 – 2010) stabilizarea şi consolidarea sistemuluifuncţiei publice.

De asemenea, pentru asigurarea coerenţei reformei pe termen scurt şi lung, în cadrulstrategiei, se face distincţie între măsurile ce implică managementul resurselor umaneşi dezvoltarea resurselor umane:

Managementul politic al reformei administraţiei publiceManagementul resurselor umane Dezvoltarea resurselor umane

TermenmediuStrategii demanagement aschimbării

Dezvoltarea capacităţii de formularea politicilor publice prin întărirearolului înalţilor funcţionari publicisi a funcţionarilor publici deconducere

Implementarea prevederilor legaleprivind cariera funcţionarilor publicide conducere

Dezvoltarea carierei înalţilorfuncţionari publici- dezvoltarea de programe de

formare specializata pentruînalţii funcţionari publici

Funcţionari publici de conducere- dezvoltarea oportunităţilor

privind cariera pentru funcţionariipublici de conducere prin schematinerilor profesionişti (YPS)

- dezvoltarea unui sistem deformare a funcţionarilor publici deconducere

Termen lungStrategii destabilizare siconsolidare

Managementul resurselor umanedin cadrul administraţiei publice

(ANFP)

Formarea funcţionarilor publici (INA)

Obiectiv 1: Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de recrutare, evaluare şipromovare bazat pe merit si competenta în funcţia publică

Îmbunătăţirea sistemului de recrutare, evaluare şi promovare se bazează peurmătoarele:

monitorizarea şi gestionarea eficientă a concursurilor organizate pentruocuparea funcţiilor publice, astfel încât comisiile de concurs şi de soluţionare acontestaţiilor să funcţioneze pe baza principiului neutralităţii, imparţialităţii şitransparenţei.

standardizarea procedurilor şi asigurarea unei practici unitare prin:

17

- elaborarea unor ghiduri practice, care să ofere instrumente şi tehnicinecesare în procesul de recrutare, evaluare şi promovare a funcţionarilorpublici. O atenţie deosebită va fi acordată dezvoltării carierei în funcţiapublică, precum şi modalităţilor de motivare a funcţionarilor publici;

- centralizarea şi publicarea funcţiilor publice vacante pe pagina de web aAgenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în vederea creşteriitransparenţei procesului de recrutare şi a asigurării egalităţii de şanse;

- reducerea numărului de concursuri prin promovarea concursurilorinterministeriale şi interjudeţene pentru ocuparea funcţiilor publicevacante;

- instruirea responsabililor cu gestionarea resurselor umane, precum şi afuncţionarilor publici care participă în cadrul comisiilor de concurs saude soluţionare a contestaţiilor;

- stabilirea cadrului general privind competenţele necesare exercităriifuncţiilor publice.

evaluarea modului de aplicare a prevederilor legale, constatarea deficienţelorsistemului de recrutare şi promovare, precum şi îmbunătăţirea legislaţieisecundare.

Obiectiv 2: Crearea şi implementarea unui sistem unitar de salarizare afuncţionarilor publici motivant, simplu şi transparent care să reflecteimportanţa şi rezultatele activităţii depuse şi să permită atragerea şimenţinerea funcţionarilor publici competenţi.

Pentru crearea unui sistem de salarizare unitar sunt necesare: realizarea unui studiu comparativ privind salarizarea funcţionarilor publici din

statele membre ale Uniunii Europene, precum şi o analiză privind diferenţelesalariale existente între funcţii publice similare şi cele din sectorul public şisectorul privat;

elaborarea unei metodologii de evaluare a posturilor şi evaluarea propriu-zisă aacestora;

elaborarea legii privind sistemul unitar de salarizare a funcţionarilor publici implementarea legii privind sistemul unitar de salarizare a funcţionarilor

publici, astfel încât, în mod gradual, până în 2007 să crească gradul deatractivitate a carierei în funcţia publică.

Obiectiv 3: Dezvoltarea capacităţii instituţionale a Agenţiei Naţionale aFuncţionarilor Publici de a elabora, implementa, monitoriza şicoordona aplicarea politicilor privind managementul resurselor umaneîn sistemul funcţiei publice

Pentru realizarea acestui obiectiv, pe termen scurt, se impune o evaluare riguroasă aactivităţii şi a necesarului de personal, astfel încât să fie adoptate cele mai bune soluţiipentru eficientizarea activităţii Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. În vedereacreşterii calităţii serviciilor oferite de Agenţie, pe baza soluţiilor identificate, vor puteafi luate următoarele măsuri:

18

îmbunătăţirea structurii organizatorice a agenţiei; suplimentarea numărului de posturi în raport cu complexitatea şi volumul de

activitate, ţinând cont de posibilitatea de absorbţie a personalului; stabilirea profilului profesional pentru noile posturi şi recrutarea funcţionarilor

publici conform cerinţelor stabilite; elaborarea unui manual care să asigure eficientizarea, simplificarea procedurilor

interne şi asimilarea rapidă a noilor angajaţi.

Obiectiv 4: Modernizarea managementului resurselor umane: dezvoltarea capacităţii de planificare a resurselor umane prin:

- elaborarea unor instrucţiuni cadru privind întocmirea planului de ocuparea funcţiilor publice;

- instruirea personalului Agenţiei şi a responsabililor compartimentelor deresurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice cu privire lagestionarea previzională a personalului;

- elaborarea planului anual de ocupare a funcţiilor publice. dezvoltarea sistemului informaţional integrat prin:

- analizarea actualului sistem informaţional şi stabilirea specificaţiilortehnice pentru programul de gestionare a bazei de date, astfel încât acestasă poată produce analize şi rapoarte complexe care să permită evaluăricalitative şi cantitative ale sistemului funcţiei publice;

- dezvoltarea unui sistem tranzitoriu privind evidenţa funcţiilor publice şia funcţionarilor publici;

- stabilirea sistemului de colectare a informaţiilor pentru baza de date;- stabilirea formatului standard al evidenţei funcţiilor publice şi a

funcţionarilor publici;- elaborarea specificaţiilor tehnice pentru un sistem informaţional integrat

de gestiune a resurselor umane;- crearea şi dezvoltarea noii structuri IT a sistemului integrat de gestiune a

resurselor umane, ţinând cont de evoluţiile din domeniul IT şi dindomeniul managementului resurselor umane.

promovarea standardelor de conduită a funcţionarilor publici prin:- instruirea personalului din cadrul compartimentelor de resurse umane

privind aplicarea normelor de conduită;- reflectarea în raportul anual privind managementul funcţiei publice şi al

funcţionarilor publici, a numărului şi obiectului sesizărilor privindcazurile de încălcare a normelor de conduită profesională, a cauzelor şiconsecinţelor nerespectării normelor de conduită, evidenţierea cazurilorîn care funcţionarilor publici li s-a cerut să acţioneze sub presiuneafactorului politic, a recomandărilor propuse, precum şi autorităţile sauinstituţiile publice care nu au respectat recomandările.

Promovarea transparenţei în sistemul funcţiei publice prin: - realizarea şi publicarea de rapoarte anuale privind modul în care sunt

percepuţi funcţionarii publici de către beneficiarii serviciilor publicefurnizate, pe baza unor sondaje şi chestionare periodice;

- publicarea raportului anual privind managementul funcţiei publice şi alfuncţionarilor publici;

19

- realizarea şi publicarea trimestrială a buletinului informativ al AgenţieiNaţionale a Funcţionarilor Publici;

- realizarea de reuniuni trimestriale cu participarea principalilor factori curesponsabilităţi în domeniul funcţiei publice.

Completarea cadrului legislativ al funcţiei publice- identificarea şi corectarea neconcordanţelor şi insuficienţelor

prevederilor legislative privind funcţia publică şi mobilitateafuncţionarilor publici;

- implementarea mecanismelor de monitorizare a modului de aplicare alegislaţiei în vigoare;

- realizarea unei noi structuri: Observatorul funcţiei publice, care săpermită o mai bună cunoaştere a ceea ce există în ansamblul sectoruluipublic;

- realizarea unei evidenţe unitare a tuturor angajaţilor din sectorul public.

Crearea unei funcţii publice moderne şi eficiente se bazează pe competenţeleresurselor umane în ansamblul lor. Formarea continuă a funcţionarilor publiciurmează linia generală a procesului de schimbare într-un sistem. Astfel, au fostidentificate următoarele obiective specifice privind formarea continuă afuncţionarilor publici (Anexa 4).

Obiectiv 5: Dezvoltarea unui corp de manageri publici profesionişti si acompetenţelor necesare sprijinirii procesului de reformă şi a celui deintegrare în UE prin:

Formarea specializată a înalţilor funcţionari publici (INA); Formarea specializată a corpului viitorilor manageri, prin permanentizarea

actualei schemei a Tinerilor Profesionişti (INA); Formarea specializată a funcţionarilor publici de conducere (Universităţi

partenere şi INA); Perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici cu atribuţii specifice în

domeniul reformei şi integrării europene (Centrul de formare continuăpentru administraţia publică centrală, centrele regionale, şcolile dinministere).

Obiectiv 6: Consolidarea capacităţii Institutului Naţional de Administraţie învederea asigurării implementării componentelor strategice ale formăriicontinue a funcţionarilor publici prin:

Dezvoltarea mecanismelor instituţionale pentru implementarea,monitorizarea şi evaluarea procesului unitar de formare continuă;

Dezvoltarea mecanismelor instituţionale de coordonare între actoriiformării continue;

Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru realizarea activităţilor deformare la standarde calitative de nivel european;

20

Crearea unor standarde unitare privind procesul de formare (INA încolaborare cu parteneri şi experţi internaţionali implicaţi în derulareaprogramelor institutului);

Crearea unei reţele de parteneri la nivel naţional care să funcţioneze pebaza standardelor mai sus menţionate;

Conectarea INA şi a reţelei de formare la reţele similare existente pe planeuropean si internaţional, precum şi dezvoltarea de noi parteneriatebilaterale şi multilaterale;

Creşterea capacităţii logistice a INA; Dezvoltarea centrelor regionale de formare continuă; Crearea mai multor reţele teritoriale de formare, în jurul centrelor

regionale.

În ceea ce priveşte obiectivul 5, măsurile necesare se conturează pe baza relaţiei:grupuri ţintă strategice – programe de formare continuă – furnizori de formare.

În plan numeric, relaţia de mai sus trebuie să se reflecte fidel în relaţia: număr departicipanţi – durata programelor de formare continuă – capacităţi de formarecontinuă. Concomitent, trebuie avute în vedere următoarele constrângeri: numărulde funcţionari publici, pe categorii, nu variază în mod semnificativ; capacităţile deformare continuă dispun de o posibilitate de creştere limitată; resursele bugetare suntlimitate; durata programelor de formare este reglementată de cadrul legal. Deasemenea, această relaţie trebuie să ţină cont de prevederile Legii 161/ 2003 conformcărora înalţii funcţionari publici şi cei de conducere, reîncadraţi în aceste poziţii,trebuie să urmeze programe de specializare la INA/ programe post-universitare deminim un an/ doctorat, în următorii 3 ani, pentru a-şi păstra poziţiile actuale. Acesteprevederi creează, pe termen mediu, o solicitare care excede capacităţile actuale deformare.

3.2 În domeniul administraţiei publice locale

Poziţia beneficiarilor reformei reprezintă o sursă valoroasă de informaţie pentruautorităţile publice centrale şi locale, referitor la prestarea serviciilor publice.Procesul de apropiere a administraţiei publice de cetăţeni şi de sensibilizare aGuvernului faţă de nevoile locale se regăseşte în descentralizarea şideconcentrarea serviciilor publice.

La nivel strategic, importanta tuturor acestor elemente constă în redefinireaobiectivelor ţinând seama de calitatea şi eficacitatea serviciilor furnizate.Continuarea procesului de descentralizare şi deconcentrare a serviciilor publice serealizează prin proiectarea unor măsuri pe termen scurt, în primul rând, care săpregătească suportul unui cadru coerent pentru derularea unui proces pe termen lung.

Ca un răspuns adecvat la problemele din sistemul administraţiei publice din Româniaîn domeniul descentralizării şi al deconcentrării serviciilor publice, au fost identificateurmătoarele obiective specifice:

21

Obiectiv 1: Crearea unui cadru adecvat al descentralizării/ deconcentrăriiserviciilor publice

Într-o primă etapă, Strategia intenţionează să identifice schimbările de politicinecesare îmbunătăţirii sistemului de furnizare a serviciilor publice descentralizate şideconcentrate. Pe baza direcţiilor analitice şi conceptuale dezvoltate în cadrulstrategiei pot fi elaborate soluţii alternative care să conducă la îmbunătăţireaprocesului în diferite sectoare şi domenii. În cadrul procesului de descentralizare, noulsistem şi relaţiile între structurile responsabile pot fi redefinite, evidenţiindu-se:

Stabilirea mecanismelor necesare pentru coordonarea implementăriistrategiei;

Crearea unor mecanisme necesare asigurării comunicării direcţiilorprincipale de acţiune către societatea civilă şi către alţi beneficiari aiprocesului de descentralizare;

Înfiinţarea grupurilor de lucru pentru componentele esenţiale ale strategiei; Adoptarea legii cadru a descentralizării care va asigura coerenţa procesului

de descentralizare; Elaborarea unui sistem de indicatori de măsurare a performanţelor pe

parcursul derulării procesului de descentralizare.

Obiectiv 2: Clarificarea competenţelor la diferitele niveluri şi structuri aleadministraţiei publice

În cadrul reformei administraţiei publice, descentralizarea şi deconcentrarea serviciilorpublice trebuie să fie tratate ca procese complementare. În fiecare din sectoarele şidomeniile în care se desfăşoară aceste procese, trebuie să se realizeze o distribuţieraţională a responsabilităţilor pentru a îmbunătăţi utilizarea resurselor, calitateaserviciilor oferite şi orientarea către cererile beneficiarilor. Obiectivele amintite maisus pot fi realizate în condiţiile desfăşurării unei activităţi analitice şi conceptualebazate pe strategii sectoriale stabilite de comun acord cu beneficiarii. În acest sens seva urmări:

Crearea grupurilor specifice de lucru pentru elaborarea strategiilorsectoriale;

Stabilirea de structuri de implementare la nivel central şi local curesponsabilităţi şi relaţii bine definite;

Coordonarea şi armonizarea strategiilor sectoriale; Stabilirea unui sistem standard de măsurare a performanţelor serviciilor

descentralizate.

Obiectiv 3: Întărirea autonomiei financiare a autorităţilor publice locale

Pentru implementarea masurilor prioritare din cadrul reformei, trebuie sa fie intaritaautonomia locala si capacitatea de management prin cresterea cuantumului veniturilorproprii la nivel local si prin intarirea predictibilitatii sistemului de alocare. Trebuie safie stabilite reguli si proceduri stricte de alocare, si trebuie revizuite periodicmecanismele de echilibrare, astfel incat sa garanteze un nivel mimim al serviciilor inconformitate cu standardele nationale. O autonomie financiara crescuta trebuie sa fie

22

insotita de constrangeri bugetare severe, de o transparenta sporita si o mai bunaaplicare a reglementarilor privind utilizarea resurselor si raportarea. Totodata se vaurmari:

Creşterea ponderii veniturilor proprii la nivelul administraţiilor locale lapeste 50%;

Introducerea sistemului de calcul bazat pe alocarea subvenţiiloroperaţionale;

Elaborarea de proceduri şi reguli stricte pentru derularea finanţărilor pentruinvestiţii;

Îmbunătăţirea sistemului de predictibilitate a alocărilor de la nivel central; Îmbunătăţirea sistemului de echilibrare a distribuţiei resurselor pe

orizontală; Îmbunătăţirea sistemului de management al bugetului şi de raportare la

nivel local.

Obiectiv 4: Redefinirea competenţelor prefecţilor

Pentru creşterea coerenţei reformei administraţiei publice, se impune redefinireainstituţiei şi competenţelor prefectului. Trebuie să fie clar stabilit rolul acestuia înconducerea serviciilor deconcentrate, resursele şi mijloacele de care acesta dispune. Înacelaşi timp, este necesară o creştere a competenţelor profesionale a prefectului, astfelîncât, începând cu 2006, acesta să devină înalt funcţionar public. Un program depregătire specializată va asigura atingerea acestui obiectiv. Realizarea acestuiapresupune:

Definirea atribuţiilor prefectului printr-o lege organică; Dezvoltarea unor programe de pregătire specializată a prefecţilor.

Obiectiv 5: Crearea capacităţii, instrumentelor şi procedurilor necesareimplementării strategiei

În implementarea strategiei o atenţie specială trebuie acordată pregătirii specializate apersonalului implicat în implementarea reformei. Trebuie dezvoltate cunoştinţele lordespre procesul de descentralizare şi deconcentrare, despre noile responsabilităţi şirelaţii între diferitele structuri şi organisme, despre monitorizarea procesului deimplementare, astfel încât aplicarea măsurilor de reformă să conducă la o mai bunăcalitate a serviciilor publice oferite. În paralel cu derularea etapelor reformei trebuieavută în vedere creşterea capacităţii de elaborare şi implementare a politicilor lanivelul structurilor locale:

Elaborarea unui sistem standard de proceduri şi norme care să sprijineimplementarea Strategiei;

Întărirea capacităţii autorităţilor publice locale în gestionarea şi furnizareanoilor servicii publice descentralizate;

Pregătirea resurselor umane necesare susţinerii procesului dedescentralizare/deconcentrare a serviciilor publice.

Etapele procesului de descentralizare sunt reflectate în schema de mai jos.

23

24

3.3. În domeniul administraţiei publice centrale – procesul de formulare apoliticilor publice

Reforma administraţiei publice reprezintă o componentă esenţială a strategieigenerale de întărire a capacităţii manageriale la nivelul Guvernului necesarăpentru a se atinge obiectivele şi standardele aşteptate în exercitarea actului deguvernare, prioritare pentru aderarea la UE. Strategiile politice au nevoie de aidentifica priorităţile majore, obiectivele cheie, resursele necesare, indicatorii deprogres şi responsabilităţile aferente. Astfel se va urmări:

Obiectiv 1: Întărirea capacităţii de guvernare la nivel central şi local pentrususţinerea procesului de formulare a politicilor publice

Definirea clară a statutului, poziţiei şi relaţiilor existente între structurileimplicate în procesul de reformă şi de formulare a politicilor publice;

Întărirea capacităţii Unităţii de Politici Publice.

Obiectiv 2: Creşterea rolului înalţilor funcţionari publici în procesul deformulare a politicilor publice

Definirea clară a atribuţiilor înalţilor funcţionari publici în procesul deformulare a politicilor publice;

Asigurarea pregătirii specializate în domeniul formulării politicilor publicea înalţilor funcţionari şi a personalului implicat în acest proces.

Obiectiv 3: Îmbunătăţirea procesului de formulare a politicilor publice va avea învedere:

Elaborarea unui proiect de act normativ care să reglementeze un sistemstandard de formulare a politicilor publice la nivel central şi local;

Dezvoltarea unui mecanism privind evaluarea impactului politicilorpublice asupra mediului economico-social;

Crearea unui mecanism de monitorizare unitar privind implementareapoliticilor publice la nivel central şi local;

Pregătire specializată a personalului implicat în procesul de formulare apoliticilor publice.

25

Obiectiv 4: Dezvoltarea caracterului transversal în formularea politicilor publicela nivel central şi local prin:

crearea unor mecanisme interministeriale, judeţene şi inter-judeţene pentrucoordonarea elaborării şi implementării politicilor publice la nivel centralşi local;

definirea clară a rolului prefectului în formularea şi aplicarea politicilorpublice naţionale la nivelul comunităţilor locale.

4. Managementul procesului de reformă

4.1 Riscurile şi condiţiile esenţiale pentru implementarea strategiei de reformă aadministraţiei publice

Un aspect important al reformei administraţiei publice îl constituie managementulreformei în procesul de aplicare a acesteia.

Un risc important în realizarea reformei administraţiei publice este aglomerareasarcinilor cotidiene, rămânând astfel puţin timp pentru a căuta noi soluţii ladisfuncţionalităţile apărute.

În consecinţă, pentru ca reforma administraţiei publice să aibă succes este necesar caun număr mare de grupuri ţintă, (în particular persoane cheie de la nivele deconducere şi decizie) să-şi exprime sprijinul şi angajamentul în recunoaştereanecesităţii schimbărilor şi în implementarea acestor schimbări. Pe baza modelului dezvoltării integrate a organizaţiilor, se pot identifica patru factori deblocaj în implementarea strategiei actualizate: strategici (complexitatea decizională),structurali (birocraţia specifică oricărui sistem, mijloace umane şi financiare limitate,dimensiunea şi complexitatea), culturali (teama de risc, tradiţia „continuităţii”,schimbarea mentalităţii) şi comportamentali (absenţa stimulentelor individuale,neînţelegerea obiectivelor finale, demotivare şi frustrări, comportamentele de aşteptare).

Administraţia publică nu poate fi reformată într-un timp scurt. Este un proces petermen lung, care trebuie să fie implementat de mai multe guverne consecutive, într-unmediu dificil, competitiv şi în continuă schimbare. De aceea, este nevoie de obţinereaunui consens în plan politic în ceea ce priveşte cerinţele necesare realizării întreguluiproces de reformă, prin:

26

- Diseminarea pe scară largă a informaţiilor privind reforma şi încurajareaparticipării cetăţenilor, a societăţii civile, a mediului de afaceri, afuncţionarilor publici la realizarea reformei, printr-un schimb democratic deopinii în legătură cu desfăşurarea acestui proces;

- Fundamentarea reformei pe baza unei analize profesioniste a stadiuluiactual, a activităţii şi performanţelor administraţiei publice, precum şi pe bazaevaluării periodice a consecinţelor activităţilor finalizate;

- Folosirea experienţelor în domeniul reformei administraţiei publice dinalte state, în special din statele membre UE şi din ţările candidate, menţinândtotodată elementele istorice şi culturale ale administraţiei publice româneşti;

- Abordarea reformei în mod global: nici o schimbare izolată sau parţială nutrebuie realizată, dacă nu a fost concepută ca parte integrantă şi organică aîntregii strategii de reformă;

- Abordarea reformei ca un proces deschis: componentele strategiei dereformă vor fi actualizate şi adaptate schimbărilor din mediul extern, dar şitransformării altor componente ale reformei, pentru a folosi în cel mai bunmod experienţa acumulată în timpul implementării;

- Stabilirea priorităţilor strategice: pentru fiecare etapă este stabilit unnumăr limitat de obiective prioritare, asupra cărora se va îndrepta întreagaatenţie şi pentru care vor fi alocate fondurile necesare. Acestea trebuie să fieacele schimbări care determină progresul reformei în ansamblul său şicondiţionează sau influenţează toate celelalte transformări;

- Asigurarea continuităţii funcţionării administraţiei publice, astfel încâtaceasta să îşi îndeplinească funcţiile în timpul reorganizării, descentralizării,etc.;

- Coordonarea şi managementul întregii reforme dintr-un punct unic, la celmai înalt nivel al Guvernului, pentru a asigura coerenţa implementăriistrategiei.

4.2 Schema instituţională a procesului de reformă în administraţia publică

În cadrul procesului de reformă, principalii actori implicaţi în coordonarea,implementarea şi monitorizarea măsurilor prevăzute sunt:

Primul Ministru va avea rolul de a coordona reforma de ansamblu a Guvernului şi adelega sarcinile specifice către toţi miniştrii responsabili;

Întregul proces al reformei administraţiei publice va fi coordonat de ministruladministraţiei şi internelor;

Fiecare ministru trebuie să prezinte o declaraţie de intenţie privind orientărilestrategice pentru ministerul pe care îl conduce, care poate fi actualizată periodic;

Consiliul Superior pentru Reforma Administraţiei Publice, CoordonareaPoliticilor Publice şi Ajustare Structurală va analiza strategiile sectoriale, pentrufiecare minister în parte sau în ansamblu, şi va face sugestii către ministere sirecomandări către Primul Ministru;

27

Trei miniştri au un rol special în procesul de reformă: ministrul administraţiei şiinternelor, ministrul finanţelor publice şi ministrul pentru coordonareaSecretariatului General al Guvernului. Diferenţa dintre ministerele conduse de ceitrei miniştri în raport cu celelalte ministere este că, acestea au o responsabilitategenerală pentru anumite aspecte esenţiale ale întregii administraţii publice, dar şi oresponsabilitate specifică pentru sectorul pe care îl reprezintă;

La nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor actori implicaţi în procesul dereformă sub directa autoritate a ministrului sunt:

Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice, direcţie încadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură suportul tehnic şimonitorizarea întregului proces de reformă. De asemenea, această structurăasigură împreună cu Unitatea de Politici Publice secretariatul ConsiliuluiGuvernamental, punând în practică deciziile acestuia;

Institutul Naţional de Administraţie împreună cu centrele regionale esteresponsabil cu formarea continuă a funcţionarilor publici din administraţiapublică centrală şi locală;

Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este responsabilă pentrumanagementul funcţiei publice.

Grupurile de monitorizare a reformei administraţiei publice din judeţe şiministere coordonate de Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice.Aceste grupuri constituie o reţea naţională a modernizatorilor, reprezentând o interfaţăîntre administraţia publică centrală şi locală, între nivelul politic şi aparatul tehnic dinadministraţia publică.

Ministerul Finanţelor Publice trebuie să elaboreze (i) un nou sistem bugetarorientat către programe şi performanţe, care să sprijine un management eficace alperformanţelor în întreaga administraţie publică, (ii) procese de execuţie a bugetuluimai flexibile şi transparente şi (iii) tehnici contabile care să permită atât contabilizareaactivelor, cât şi a fluxurilor bugetare.

Secretariatului General al Guvernului trebuie să pregătească reforma sistematică,pe termen lung, a managementului elaborării politicilor, al analizei şi evaluăriipoliticilor şi al procesului decizional central;

În cadrul Secretariatului General al Guvernului, a fost constituită recent Unitatea dePolitici Publice a cărei misiune este de întărire a capacităţii Guvernului de coordonarea procesului de formulare, implementare şi monitorizare a politicilor publice,asigurând rolul de interfaţă între diferitele instituţii cu rol determinant în domeniulformulării politicilor publice.

28

29

PRIMUL MINISTRU

CONSILIUL SUPERIOR PENTRU REFORMA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, COORDONAREA POLITICILOR PUBLICE ŞI AJUSTARE STRUCTURALĂ

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR(coordonatorul reformei funcţiei publice şi al procesului de descentralizare)

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Grupuri judeţene pentru monitorizarea

reformei

Grupuri ministeriale pentru monitorizarea

reformei

UMP-PAL

Monitorizează şi raportează stadiul PAL

ANFP

Managementul funcţiei publice

UCRAP

Dinamizarea şi monitorizarea

reformei

INA

Formarea funcţionarilor

UPP

Coordonarea formulării

politicilor publice

CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU

4.3 Mecanismul de monitorizare a implementării strategiei de reformă aadministraţiei publice

Conceptul de Plan de monitorizare a performantelor (PMP) reprezintă unul din cele maiimportante aspecte ale procesului de reformă a politicilor publice, aici fiind incluse deasemenea politicile de descentralizare şi cea privind managementul funcţiei publice (vezianexa 5). Acesta este axat pe două direcţii importante: eficacitatea administrativă şicapacitatea de a elabora şi implementa politici consistente şi coerente în domeniuladministraţiei publice. În urma dezbaterilor publice care au avut loc în cadrul Forumului naţional pe tema procesuluide descentralizare şi reforma funcţiei publice, în cazul introducerii şi utilizării unui anumitsistem de monitorizare a performanţelor procesului, au fost reliefate următoarele: - necesitatea utilizării unui sistem dual de monitorizare a performanţelor desfăşurării

procesului de reformă, unul intern (asigurat de instituţiile administraţiei publice) şi unulextern (implicând societatea civilă, asociaţiile autorităţilor locale şi alţi beneficiari direcţisau indirecţi ai procesului de reformă), care să asigure transparenţa, neutralitatea şiindependenta întregului proces;

- monitorizarea internă să fie asigurată de către: UCRAP şi grupurile de monitorizare areformei administraţiei publice de la nivelul ministerelor şi judeţelor, pe cele treicomponente împreună cu ANFP în domeniul funcţiei publice şi UPP în domeniulformulării politicilor publice la nivel central şi local;

- monitorizarea externă să fie asigurată de organisme independente;- pentru atingerea scopurilor pentru care au fost create, cele două sisteme de monitorizare

trebuie să fie compatibile prin indicatorii utilizaţi. Se impune astfel necesitatea asigurăriiunei comunicări permanente între cele două părţi.

Argumentele care justifică utilizarea acestui dublu sistem de monitorizare sunt:1) sistemul intern de monitorizare care asigură feed-back-ul necesar pe tot parcursul derulării

procesului de descentralizare, indică Guvernului cine este principalul responsabil, în faţacetăţenilor, de calitatea serviciilor oferite acestora şi de implementarea procesului dereformă. Acest sistem permite preîntâmpinarea eventualelor disfuncţionalităţi şiîmbunătăţirea derulării acţiunilor în timpul procesului;

2) sistemul extern de monitorizare asigură independenţă şi neutralitate în monitorizareaprocesului de descentralizare, precum şi o transparenţă reală pe parcursul derulăriiprocesului.

În cadrul Programării Multianuale Phare 2004-2006, aflată în procedurile de avizare decătre Comisia Europeană, UCRAP a prevăzut activităţi prin care să se asigure formareaspecialiştilor în domeniul monitorizării, atât interne, cât şi externe, dar şi acţiuni concretepentru stabilirea celor două sisteme (Anexa 6).

30

5. Planul de acţiune

Obiecctivespecifice

Actiuni preconizate Rezultate asteptate Indicatori Termen Responsabili ResurseMii euro

A. In domeniulfunctiei publice

31

A.1 Crearea şiimplementarea unuisistem de recrutare,evaluare şi promovarebazat pe merit în funcţiapublică

A.2 A.2 Crearea şiimplementarea unuisistem unitar desalarizare afuncţionarilor publici

1.1. monitorizarea şi gestionarea eficientă a concursurilororganizate pentru ocuparea funcţiilor publice

1.2 standardizarea procedurilor şi asigurarea unei practici unitare,prin:

1.2. 1.2.1 elaborarea unor ghiduri practice

1.2.2 centralizarea şi publicarea funcţiilor publice vacante pepagina de web a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

1.2.3 instruirea responsabililor de gestionarea resurselor umane,precum şi a funcţionarilor publici care participă în cadrulcomisiilor de concurs sau de soluţionare a contestaţiilor;

1.2.4 stabilirea cadrului general privind competenţele necesareexercitării funcţiilor publice

1.2.5 promovarea concursurilor interministeriale şi interjudeţenepentru ocuparea funcţiilor publice vacante;

1.2.6. Organizarea de seminarii în vederea: - implementării celor mai bune practici cu privire la recrutare,promovare şi evaluare; - identificării punctelor slabe ale cadrului legislativ; - formulării de recomandări pentru îmbunătăţirea cadruluilegislativ în domeniu

1.2.7.Modificarea şi completarea cadrului legislativ pe bazapunctelor slabe identificate şi a propunerilor formulate

2.1. Realizarea unui studiu comparativ privind salarizareafuncţionarilor publici în statele membre ale Uniunii Europene şiîn statele în curs de aderare, precum şi analizarea diferenţelorsalariale între sectorul privat şi sectorul public

comisiile de concurs şi comisiile desoluţionare a contestaţiilor funcţionează pebaza principiului neutralităţii, imparţialităţii şitransparenţei

îmbunătăţirea instrumentelor şi tehnicilor derecrutare, promovare şi evaluare

creşterea transparenţei procesului de recrutareşi a asigurării egalităţii de şanse

asigurarea unei practici unitare

recrutarea şi promovarea funcţionarilor publicipe baza evaluării competenţelor

reducerea numărului de concursuri şi creştereacompetitivităţii

implicarea actorilor cheie în managementulfuncţiei publice, asigurarea transparenţei şirealizarea unei practici unitare

îmbunătăţirea cadrului legislativ privindrecrutarea şi promovarea concursurilor

identificarea celor mai bune practici îndomeniul salarial;

identificarea nivelului salarial pentru funcţiisimilare

numărulsesizărilor privindactivitateacomisiilor

-procese verbaleprivinddesfăşurareaconcursului

două ghiduripublicate

pagina web ANFPactualizată

numărulpersoanelor careau accesat baza dedate privindfuncţiile publicevacante

numărulsesizărilor privindîncălcareaprevederilor legale

numărul defuncţionari publiciinstruiţi

instrucţiuniaprobate prinordin alpreşedinteluiANFP

numărulconcursurilor,numărulcandidaţilor,costurile deorganizare aconcursului

număr seminariiorganizate, numărparticipanţi.

modificarea şicompletareaH.G.nr.1209/2003

Permanent

Decembrie2004

Mai 2004,permanent

trimestrial

Septembrie2004

Iunie 2005

Aprilie 2005

Noiembrie2005

Aprilie 2004

ANFPtoate ministerele şiinstituţiile

ANFP

ANFP, autorităţi şiinstituţii publice

ANFP

ANFP

ANFP, autorităţi şiinstituţii publice

ANFP

MAI, ANFP

ANFP

450

850

32

A.5 Dezvoltarea unuicorp de manageri publiciprofesionisti si acompetenţelor necesaresprijinirii procesului dereformă şi a celui deintegrare în UE

5.1 Formarea specializată a înalţilor funcţionari publici (INA)

5.2 Formarea specializată a corpului de elită al viitorilormanageri, prin permanentizarea actualei schemei a TineriProfesionişti (INA)

5.3 Formarea specializată a funcţionarilor de conducere actuali(Universităţi partenere şi INA)

100 inalti functionari publici formati prinprograme de specializare de un an dedicateacestei categorii

150 Tineri progesionisti formati prin programede specializare cu durata de doi ani (tineriabsolventi), respectiv de un an (tinerifunctionari publici)

3000 functionari publici actuali (topmanagement) formati prin programe despecializare de un an; 9000 functionari publiciactuali (middle management) formati prinprograme de specializare de trei luni

numărul defuncţionari publicicandidati, admisirespectivabsolventi cudiploma/certificat

numărul deprograme deformare organizate

numărul de zile deformare/participant

rapoartele deevaluare şimonitorizare

suporturi de curselaborate

echipa de traineriformaţi

Anual,incepand cu2004

(Bi) anual

Mai 2007(absolvire)

INA

INA

INA,Universitatilepartnere

174,8/an

2440/an

5362,8/an

33

A.6 Consolidareacapacităţilor InstitutuluiNaţional deAdministraţie în vedereaasigurării implementăriicomponentelor strategiceale formării continue afuncţionarilor publici

5.4 Perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici cuatribuţii specifice în domeniul reformei şi integrăriieuropene

5.4.1 organizarea de programe de perfecţionare pe tematici legatede implementarea procesului de reformă şi de problematicaintegrării europene;

5.4.2 adaptarea/inserarea de module de formare cu astfel detematici în programele de specializare dedicate înalţilorfuncţionari şi funcţionarilor publici de conducere.

6.1 Dezvoltarea mecanismelor instituţionale legate deimplementarea, monitorizarea şi evaluarea procesului unitar deformare continuă;

6.2 Dezvoltarea mecanismelor instituţionale de coordonare întreactorii formării continue.

30.000 functionari publici formati prinprograme de perfectionare de scurta durata

Module adaptate prioritatilor de formare legatede procesul de reforma si integrare europeana

Parteneriate strategice intre principalii actoriai formarii continue vizand recunoastereareciproca a rolului fiecaruia si utilizarea destandarde comune

Grupuri de lucru formate din experti sireprezentanti ai fiecarei institutii, reuniteperiodic

numărulfuncţionarilorpublici formaţi

numărul deprograme deperfecţionare deprofil

numărul demodule specificeadaptate siimplementate

rapoartele deevaluare

curricula şi suporturi decurs elaborate

acorduri încheiate numar membri

grupuri de lucruformate

nivel şi grad derelevanţă alreprezentarii(componenţăgrupuri)

numărul deîntâlniri organizateîn cadrulgrupurilor de lucru

rapoarte periodicede monitorizare şievaluare

fişe de decizie şi planuride acţiune comuneelaborate

In fiecare an

Septembrie2004

Septembrie2004

Septembrie2004

INA

INA, centreleregionale, şcoliledin ministere

INA, universitati

INA, universitati,alti actori aiformarii continuea functionarilorpublici dinRomania

5940/an

34

6.3 Dezvoltarea capacităţii INA de a asigura realizareaactivităţilor de formare prevăzute, la standarde calitative de niveleuropean;

6.4 Crearea unor standarde unitare privind procesul de formare;

6.5 Crearea/consolidarea unei reţele de parteneri la nivel naţionalcare să funcţioneze pe baza standardelor mai sus menţionate

6.6 Conectarea INA şi a reţelei de formare la reţele similareexistente pe plan european şi internaţional, precum şi dezvoltareade noi parteneriate bilaterale şi multilaterale

programe de formare a formatorilor siresponsabililor de programe si activitati deformare

baza de date experti

echipe de formatori mixte (Romania si UE)stabile

mobilitati profesionale ale expertilor siresponsabililor de formare

proceduri standard de evaluare si atestare aformatorilor

sistem unitar de admitere prin concurs

programe pedagogice unitare

criterii standard calitative si cantitativeprivind materialele pedagogice

proceduri standard de evaluare a programelorde formare si a participantilor

Retea nationala de furnizori de formare inparteneriat

crearea unor grupuri tematice de lucru întreexperţi

participarea organizarea de evenimenteştiinţifice în parteneriat

numărul deprograme deformare fomatoriorganizate

numărul detraineri formaţi

numărul deresponsabili deproframe deformare pregătiţi

numărul deactivităţi detraining organizate

baza de date cuexperţioperaţională;

număr experţi dinbaza de date;

echipe deformatori mixtecreate

număr şi duratămedie/persoană amobilităţi -lorprofesionaleorganizate

numărul departicipanţi lamobilităţileprofesionale

rapoartele deevaluare

manuale deproceduri deevaluareelaboarate

proceduri standardde evaluare şiatestare aformatorilor create

sistem de admitereimplementat

rată de selecţie aprobelor de

Anual,incepand cu2004

Mai 2004

Septembrie2005

Anual,incepand cu2004

Septembrie2004

Aprilie 2004

Septembrie2004

Iunie 2004

Aprilie 2004

Septembrie2004

Trimestrial,incepand cu2004

Trimestrial,incepand cu2004

INA în colaborarecu partenerii dinRomania si UE

10/an

50

35

6.7 Creşterea capacităţilor logistice ale INA;

6.8 Dezvoltarea centrelor de formare continuă;

6.9 Extinderea reţelei de parteneri naţionali şi internaţionali;

6.10 Crearea mai multor reţele la nivel regional (antene judeţene),în jurul centelor regionale.

studiu fezabilitate Pipera constructie campus in locatia din sos.Pipera

sedii reamenajate/extinse baza materiala (inclusiv documentara)

consolidata si modernizata formatori si responsabili formare competenti si

stabili crearea unui sistem de comunicare în reţea

(intranet) INA-centre facilităţi de învăţământ la distanţă prin

utilizarea noilor tehnologii de informare şicomunicare

Acorduri si parteneriate bilaterale simultilaterale; programe cu finantare externa

Antene judetene functionale, in parteneriat cuautoritatile locale/institutiile de formare locale

propunereHotărâre deGuvern privindreglementareacadrului defunctionare asistemuluiformarii continuea functionarilorpublici dinRomania

studiu defezabilitateelaborat

stadiu lucrări deconstrucţieefectuate

număr sedii/săli decurs amenajate

echipamenteachiziţionate şipuse în funcţiune

număr fomatoriactivi

grad mobilitateformatori

sistem decomunicareIntranet INA-centre funcţional

numărcentre/anteneactive în sistemulIntranet

platformă deînvăţământ ladistanţă creată

număr materialepedagogicedisponibile înformat electronic

număr progame deformare cucomponente IDD

număr utilizatoriplatformă

numărul de

Februarie2005

Decembrie2006Martie 2005Septembrie2005

Septembrie2005

Septembrie2005

Martie 2006Anual

Decembrie2006

INA

INACentrele regionale

INACentrele regionale

INACentrele regionale

50

5000

400

400

36

B. In domeniuldescentralizarii

37

B.1 Crearea unui cadruadecvat aldescentralizarii/deconcentrarii

1. Definirea mecanismelor si structurilor necesarecoordonarii derularii procesului 1.1 Elaborarea legii cadru a descentralizarii

1.2 Operationalizarea Comitetul tehnic inter-ministerial , care vafi responsabil cu: realizarea unor studii analitice, conceptuale si orientate pe

politici sectoriale care vor avea ca rezultat acorduri cuprivire la descentralizarea/deconcentrarea serviciilor sifinantelor publice si

integrarea diverselor rezultate si strategii intr-un cadrucoerent

1. 3 Definirea sectoarelor si grupurilor de lucru pe problematici

1.4 Operationalizarea grupurilor de lucru Grupurile de lucru vor desfasura o activitate analitica si orientatape politici sectoriale pentru a elabora solutii la problemele adusein discutie. Aceasta actiune va avea ca rezultat acorduri asuprapropunerilor legate de functiile descentralizarii/deconcentrarii

1.5 Coordonarea elaborarii proiectelor de politici a grupurilor delucru

1.6 Elaborarea si implementarea sistemelor de monitorizare aprocesului de descentralizare

1.7 Elaborarea Legii descentralizarii O noua lege va crea un cadru adecvat pentru descentralizarea sifurnizarea serviciilor publice. Legea va clarifica atribuireafunctiilor si relatia dintre nivelurile si unitatile administratiei

Legea cadru a descentralizarii

Comitetul tehnic inter-ministerial infiintat

Sectoare incluse in planul de implementareprivind descentralizarea

Planul de implementare dispune de surse definantare adecvate

Definirea directiilor strategice si agenda delucru a grupurilor de lucru

Grupuri de lucru operationale

Acord asupra agendei de lucru

Grupurile elaboreaza propuneri de politiciprivind descentralizarea

Rezultate acceptate de catre toate partileimplicate

Informare publica in legatura cu acest proces

sisteme de monitorizare (intern si extern)

rapoarte periodice de monitorizare

Claritate in atributii functionale si jurisdictii incadrul tuturor nivelelurilor de Guvernare, in

Numarulacordurilorsectoriale asupradomeniilor decompetenta

Numarulcontractelorfinantate

Numarulprocedurilor simecanismelor deluare a decizieielaborate

Numarul deobiective fixatepentru grupurile delucru

Numarulacordurilor scriseale partilorimplicate de asprijini procesul dedescentralizareavand in vedereproiectele depolitici elaborate

Numarulacordurilor scriseale partilorimplicate cu privirela rezultate

Aprilie 2004

Aprilie 2004

Mai 2006

Aprilie 2004

Martie 2005

Octombrie2005

Iunie 2005

Iunie 2006

MAI

Guvernul

Guvern, SGG,MAI

Guvernul

MAI

MAI, Ministereleimplicate

MAI, Ministereleimplicate

Guvernul

700

38

2. Reforma sectorului Educatie

2.1 Clarificarea competentelor si a drepturilor de luare a decizieiin concordanta cu reforma finantarii sectorului Educatie.

2.2 Stabilirea mecanismelor si beneficiilor care decurg dinrationalizarea structurilor institutionale si a serviciilor

3. Reforma sectorului Sanatate

3.1 Definirea competentelor descentralizate sau deconcentrate sidrepturile de a lua decizii in concordanta cu reforma finantariisectorului Sanatate

3.2 Stabilirea mecanismelor si beneficiilor care decurg dinrationalizarea structurilor institutionale si a serviciilor

3.3 Stabilirea mecanismelor si avantajelor integrarii prevenirii,reabilitarii si structurii serviciilor sociale la nivel local

4. Reforma sectorului asistentei sociale

4.1 Definirea competentelor descentralizate si deconcentrate sidrepturile de a lua decizii in concordanta cu reforma finantelorlocale

Servicii mai bune Proceduri noi de lucru (inclusiv detalii

asupra responsabilitatilor si relatiilor) Responsabilitate marita

O structura institutionala si a serviciilor mairationala

Costuri unitare mai scazute Servicii imbunatatite

Servicii mai bune O structura institutionala si a serviciilor mai

rationala

Proceduri noi de lucru (inclusiv detaliiasupra responsabilitatilor si relatiilor)

Responsabilitate marita

O mai buna ingrijire a pacientilor O mai buna prevenire si reabilitare O structura institutionala si a serviciilor mai

rationala Costuri unitare mai mici Servicii imbunatatite

Economii la costuri prin prevenire sireabilitare

Institutionalizare redusa O orientare mai mult spre cerere

Servicii mai bune O structura institutionala si a serviciilor mai

rationala

Proceduri noi de lucru (inclusiv detalii asupraresponsabilitatilor si relatiilor)

Implicare crescutaa administratiilorlocale (numar decompetentetransferate catreadministratiilelocale)

Reducereacosturilor unitare

Crestereasatisfactieicetateanului

Reducereacosturilor totale

Reducereacosturilor unitare

Crestereaimplicariiadministratiilorlocale

Reducereacosturilor unitare

Crestereaimplicariiadministratiilorlocale

Numarulserviciilorintegrate

Scadereacosturilor unitare

Crestereasatisfactieicetatenilor

Septembrie2006

Decembrie2006

Iulie 2006

Septembrie2006

Decembrie2006

Septembrie2006

MECT

MECT, MFP,MAI

MECT, MFP,MAI

MS

MS, MPF,MAI

MS, MFP,MAI

MS, MMSSF,MFP, MAI

MMSSF

MMSSF, MFP,MAI

39

B.3 Intarirea autonomieifinanciare a autoritatilorlocale

1. Imbunatatirea procesului de bugetare local

1.1 Reducerea restrictiilor de la nivel central asupra posibilitatiiadministratiei locale de a-si cheltui propriile venituri si blocareagrant-urilor

1.2 Analizarea reglementarilor privitoare la Trezorerie si laconturile bancare proprii ale administratiilor locale

2. Creşterea veniturilor proprii şi clarificarea problemelorlegate de proprietatea publică.

2.1. Creşterea autonomiei fiscale a autorităţilor locale2.1.1 Analizarea şi îmbunătăţirea cadrului pentru

impozitarea proprietăţii. (PAL 2)2.1.2 Implementarea programului de sprijin pentru

autorităţile locale pentru întărirea evaluăriiproprietăţii şi creşterea capacităţii fiscale; clarificareaşi rezolvarea proprietăţii bunurilor publice întrenivelurile administrative şi reflectarea în legislaţiarelevantă (PAL 3).

O alocare mai eficienta a resurselor locale Eligibilitate de creditare marita

Un management financiar local mai eficient Venituri din impozite Motivatia de a face economii la costuri si

programarea cheltuielilor Eligibilitate de creditare, marita

Autonomie fiscală sporită printr-o mai maretransparenţă, predictibilitate şi stabilitate aprocesului bugetar şi flexibilitate crescută cuprivire la veniturile proprii.

Reducereaserviciilorfinantatenecorespunzator

Imbunatatireacalificativelorpentru creditare aadministratiilorlocale

Procentuleconomiilor lacosturi ca urmarea acestui proces

Numarulaplicatiilor pentrufinantare aprobate

Acestia vor fistabiliti pe bazanegocierilor cuBanca Mondiala

Octombrie2005

Octombrie2004

Decembrie,2005

Decembrie,2006

MFP

MFP

MFP

MFP

1500

40

2.2. Creşterea veniturilor proprii şi clarificarea problemelorlegate de proprietatea publică.

2.2.1. Adoptarea unui program şi stabilirea unui termenlimită pentru rezolvarea problemei proprietăţiibunurilor publice - clarificarea şi transferulproprietăţii către nivelurile administrative relevante(PAL 2);

2.2.2. Implementarea programului de sprijin pentruautorităţile locale pentru întărirea evaluăriiproprietăţii şi creşterea capacităţii fiscale; clarificareaşi rezolvarea proprietăţii bunurilor publice întrenivelurile administrative şi reflectarea în legislaţiarelevantă (PAL 3).

3. Îmbunătăţirea sistemului de transferuri

3.1. Îmbunătăţirea sistemului de transferuri, prin a-l face să fiemai previzibil şi mai strict reglementat in privinta sumelor deechilibrare şi alte transferuri.

3.1.1 Dezvoltarea indicatorilor şi stabilirea nivelului minim alacestora pentru monitorizarea implementării şi a efectelor noiiformule de echilibrare (din LLPF 45/2003), precum şi a impactuluifondurilor cu destinaţie specială existente asupra performanţelorautorităţilor locale (PAL 1);

3.1.2 Monitorizarea implementării şi impactului formulei deechilibrare, al fondurilor cu destinaţie specială şi al fondurilorspeciale pentru investiţii; diseminarea rezultatelor către ceiinteresaţi. Dezvoltarea indicatorilor comparativi şi progresivipentru monitorizarea utilizării fondurilor cu destinaţie specială(PAL 2)

3.2 Abordarea dezechilibrelor fiscale orizontale între autorităţilecentrale şi cele locale.

3.2.1 Selectarea şi administrarea unei formule de echilibrareîmbunătăţita, satisfăcătoare pentru Banca Mondială, şi transferareasumelor de echilibrare direct de la MFP la fiecare unitateadministrativă. Introducerea unor criterii transparente pentru alocareafondurilor cu destinaţie specială şi a fondurilor speciale de investiţiiîntre autorităţile locale. (PAL 2).

Autonomie fiscală sporită printr-o mai maretransparenţă, predictibilitate şi stabilitate aprocesului bugetar şi flexibilitate maximă cuprivire la veniturile proprii.

Reducerea dezechilibrelor verticale şiorizontale între palierele administrative

Impunerea unor constrângeri bugetare şicreşterea transparenţei transferurilor şisistemelor de alocare a resurselor.

Creşterea predictibilităţii fluxurilor de resurselocale şi facilitarea planificării strategice petermen lung la nivel local..

Reducerea dezechilibrelor verticale şiorizontale între palierele administrative

Impunerea unor constrângeri bugetare şicreşterea transparenţei transferurilor şisistemelor de alocare a resurselor.

Creşterea predictibilităţii fluxurilor de resurselocale şi facilitarea planificării strategice petermen lung la nivel local..

Acestia vor fistabiliti pe bazanegocierilor cuBanca Mondiala

Acestia vor fistabiliti pe bazanegocierilor cuBanca Mondiala

Acestia vor fistabiliti pe bazanegocierilor cuBanca Mondiala

Decembrie,2005

Decembrie,2006

Mai 2004

Decembrie,2005

Decembrie,2005

MFP si MAI

MFP si MAI

MFP

MFP

MFP

41

B.4 Redefinireacompetentelor prefectilor

B.5 Crearea capacitatii,instrumentelor siprocedurilor necesareimplementarii strategiei

1. Stabilirea unui nou cadru privind activitatea Prefectului 1.1 Legea cadru a institutiei prefectului

1.2 Elaborarea proiectului Legii institutiei prefectului

1.3 Dezbateri publice legate de conceptul Legii prefectului

1.4 Aprobarea Legii institutiei prefectului

O noua lege va reglementa competentele Prefectului, in privintaserviciilor publice descntralizate, cat si a celor deconcentrate.Legea ar trebui sa clarifice repartizarea functiilor si relaţiile intrediferitele niveluri si unitati ale administratiei publice. (deasemenea parte a PAL 2-3 )

2. Dezvoltarea unor programe de pregatire specializata aprefectilor

1. Dezvoltarea capacitatii autoritatilor locale pentruimplementarea reformelor prin pregatirea resurselor umane,dezvoltarea de standarde si gestionarea noilor serviciidescentralizate

1.1 Planificarea activitatilor de dezvoltare a capacitatii privindimplementarea masurilor legate de descentralizare

1.2. Elaborarea curriculumului si materialelor de predare pentru

Claritate a competentelor functionale,mijloacelor si resurselor de care dispunPrefectii

Ajustarea rolurilor in functie de stadiulprocesului de reforma a administratiei publice

Redefinirea atributiilor prefectului

Profesionalizarea functie de prefect

Stabilirea mijloacelor si resurselor pe careprefectul le poate folosi in relatia cu serviciiledeconcentrate.

Dezbateri publice ale proiectului

Imbunatatirea proceselor participatorii

Imbunatatirea dialogului interguvernamentalsi a reformelor administratiei locale

Proiect de Lege inaintat Parlamentului

Legii institutiei prefectului

Corp profesionist al prefectilor

Plan de lucru pentru cresterea capacitatiiimplementarii masurilor legate dedescentralizare

Numarul partilorimplicate

Numarulsugestiilor dinpartea partilorimplicate care aufost incluse inLege

Forma finala aLegii Prefectului

Aprilie 2004

Octombrie2004

Februarie,2005

Iunie, 2005

Decembrie2006

Decembrie2006

MAI

MAI

MAI

MAI

Guvernul

MAI, INA

MAI, INA

MAI, INA, ANFP

1450

4500

42

C. In domeniulprocesului deformulare a politicilorpublice

C.1.Intarirea capacitatiide guvernare la nivelcentral si local pentrusustinerea procesuluide formulare apoliticilor publice

1.1 Definirea clara a statutului, pozitiei si relatiilor existenteintre structurile implicate in procesul de reforma si deformulare a politicilor publice

1.2 Intarirea capacitatii Unitatii de Politici Publice

Rolul , responsabilitatile si relatiile fuctionaleale structurilor implicate in formulareapoliticilor in cadrul ministerelor iniţiatoare.(ROF )

Competenţe profesionale crescute pentrupersonalul UPP, cresterea numaruluipersonalului si a expertizei UPP.

Durata deelaborare ainitiativei depolitica publica

Eficienta inexercitarea roluluiacestor structuri incadrul ministerelor

Reducereadisfuncţionalitătilor din cadrulprocesului

2005

2006

SGG si celelalteministere

SGG-UPP , INA

1500

C.2 Dezvoltarearolului inaltilorfunctionari publici inprocesul deformulare apoliticilor publice

2.1 Definirea clara a atributiilor inaltilor functionari publici inprocesul de formulare a politicilor publice;

2.2 Asigurarea pregatirii specializate in domeniul formulariipoliticilor publice a inaltilor functionari

Un cadru practic si funcţional de exercitare aatribuţiilor înalţilor funcţionari publici.

Pachete de formare profesională în domeniispecifice

Abilităţi sporite inmanagementulproceselor legatede formulareapoliticilor

Numărul deprograme detraining, atelierede lucru

Numărul decursuri şi numărulde participanţi

Seminarii

2006

2006

SGG – INA

SGG - INA

800

43

C.3 Imbunatatireaprocesului deformulare apoliticilor publice

3.1 Elaborarea unui proiect de act normativ care sareglementeze un sistem standard de formulare a politicilorpublice la nivel central si local;

3.2 Elaborarea unui sistem de metode şi stabilirea unui ghid deproceduri pentru formularea politicilor.

3.3 Dezvoltarea unui cadru unitar privind evaluarea impactuluipoliticilor publice asupra mediului economico-social;

3.4 Dezvoltarea unui proiect pilot de elaborare a unei politicipublice;

3.5 Crearea unui mecanism de monitorizare unitar privindimplementarea politicilor publice la nivel central si local;

Proceduri standard şi tehnici dezvoltate încadrul procesului de formulare a politicilor

Evaluări privind analiza impactului procesuluide implementare a politicilor publice

Faza pilot derulata sub coordonarea UPP

Mecanism de monitorizare stabilit în privinţaimplementării standardelor pentru elaborareapoliticilor publice

Programe de specializare profesională (duratăîntre 3-6 luni) în domenii specifice: scenarioplanning, managementul sectorului public,managementul riscului, analiza datelor,comportament organizaţional, strategie decomunicare, managementul proiectului,management financiar

Reglementăriadoptate privindproceduri şitehnici dezvoltateîn cadrulprocesului deformulare apoliticilor

Acordul exprimatde cătrestakeholdersprivindprocedurilestandard

Grad desatisfacere abeneficiarilorpoliticilor publice

Reducereadisfuncţionalităţilor în fazele demonitorizare şievaluare astadiuluiprocesului deformulare apoliticilor

Număruldocumentelorstrategicerelevante aleGuvernuluiînsoţite de analizede impact sociale,economice şifinanciare

Eliminareainflaţiei de actenormative

Adoptarea unuiprocent redus deordonanţe deurgenţă

2006

2006

2006

2006

2006

SGG – UPP

SGG – UPP

SGG – UPP

SGG – MAI

SGG –UPP- INA

2000

44

C.4 Întărireacoordonării înter –instituţionale la nivelcentral şi local înprocesul deformulare apoliticilor publice

4.1 crearea unor mecanisme interministeriale, judeţene şi inter-judeţene pentru coordonarea elaborării şi implementăriipoliticilor publice la nivel central si local;

4.2 definirea clară a rolului prefectului în formularea şi aplicareapoliticilor publice nationale la nivelul comunitatilor locale.

Reţea eficientă de comunicare inter-ministerială şi formularea de propunerilegislative mult îmbunătăţite

Îmbunătăţirea pregătirii şi organizăriişedinţelor Guvernului, ceea ce va permiteminiştrilor să aloce suficient timp pentrusubiectele strategice

Cadru îmbunătăţit de dialog pentru creştereastabilităţii, predicitibilităţii şi eficienţeipoliticilor publice şi pentru stabilireapriorităţilor strategice

Reglementarea rolului prefectului înformularea şi aplicarea politicilor publice lanivelul comunităţilot locale

Cadru relaţional coerent în procesulformulării politicilor publice la nivel local şiregional (Prefectură- Consiliul Judeţtean-Beneficiari)

Propuneridezvoltate pentruun cadru de dialogprivind procesulde formulare apoliticilor

Stabilitatea,predicitibilitatea şieficienţapoliticilor publice

Şedinţe de Guvernmai scurte

Eficienţă îngestionarea actelornormative

Număr redus deamendamente laactele normative

Stabilitateaclimatuluilegislativ

Atingereaconsensuluiprivind priorităţilestrategice

Numărul de poziţiinegative şicontestăriexprimate de cătrestakeholders

Numărul dearbitraje

Gradul deimplicare alprefectului înprocesele deiniţiativa şiimplementare apoliticilor publicela nivel local

2006

2006

SGG şi celelalteministere

MAI şi autorităţilelocale

1500

45