Ştirea

1.Definiţie

Ce este ştirea ?

Există multe definiţii ale ştirilor, dar nici una care să cuprindă toate

trăsăturile caracteristice ale unui text de ştire bun şi credibil. În general ştirile

pot fi definite ca o cronică de activitate a evenimentelor, ideilor şi problemelor

(Peter Gross, Culegerea şi Redactarea Ştirilor, Timişoara 1993. p25)

Mulţi redactori sunt înclinaţi să definească ştirile în termenii tipului de

informaţie aşteptat de cititorii lor, mai exact să ofere ceea ce aceştia doresc, fie

că este vorba de ceea ce aceştia doresc, fie că este vorba de ştiri interne sau

internaţionale, sport, articole de interes general uman etc. Importanţa sporită a

unei ştiri faţă de altă ştire depinde în măsură mai mare de publicaţia care o

difuzează decât de natura subiectelor. De exemplu o publicaţie specializată pe

probleme de afaceri externe va considera mai important un articol care se ocupă

de un astfel de subiect decât o ştire referitoare la un tratament al cancerului.

Totuşi redactorii şi reporterii trebuie să aibă în vedere faptul că importanţa mai

mare a unei ştiri faţă de alte ştiri depinde de:

- numărul celor care vor fi afectaţi de conţinutul ei

1

- amploarea efectului (efectelor) adică măsura în care este afectată

situaţia unui individ sau a unei societăţi

- actualitatea ştirii şi proximitatea evenimentului

- amploarea consecinţelor care decurg din publicarea ştirii respective

(Idem, ibidem, p.26)

Există aproape tot atâtea definiţii ale ştirii câte articole s-au scris şi se

scriu în continuare. Cea mai comună definiţie a ştirii în Marea Britanie afirmă

că nu este o ştire dacă un câine muşcă un om, ci dacă un om muşcă un câine.

Aşadar, ştirea vizează ceva neobişnuit sau interesant. Ea este, de asemenea,

ceva proaspăt, ceva despre care nu s-a mai auzit. Dar există multe exemple de

informaţie ce ar corespunde acestor criterii dar nu constituie o ştire. De

exemplu, nu am cumpărat o maşină nouă. Această informaţie este nouă,

proaspătă şi nu aş vrea să-l afle chiar oricine .Dar nu este o ştire, pentru că este

de interes pentru un cerc foarte limitat de oameni. Deci ştirea trebuie să fie nu

numai ceva neobişnuit şi proaspăt, ci, totodată ,trebuie să fie de interes general.

(David Randall, Jurnalistul Universal, 1998. p.38)

Ştirea constă din acele fapte, descriere şi idei ale căror surse pot fi

identificate şi care pot fi verificate în mod independent. Ştirea nu este o

prezentare de opinii, o interpretare, o analiză sau o reconsiderare critică a unui

eveniment, a unei probleme sau idee, ci mai degrabă una obiectivă.

Criteriile primordiale de obiectivitate implicate în acest context sunt:

- prezentarea tuturor aspectelor unei ştiri

- absenţa comentariilor din partea redacţiei şi identificarea tuturor

surselor de informare şi a tuturor declaraţiilor făcute (P.Gross, 1993 p.26)

Rolul unui ziar este de a afla informaţia proaspătă despre probleme de interes

public şi de a o transmite cititorului cât mai repede şi cu cât mai multă acurateţe

posibil, în mod cinstit şi echilibrat. Ziarul poate să facă o mulţime de alte

lucruri, cum ar fi să spună cititorilor ce crede despre ultimele filme, cum se

cultivă cartofi, care sunt predilecţiile zilei pentru zodia Taurului sau de ce e

2

cazul ca guvernul să-şi dea demisia. Dar fără informaţie proaspătă nu am avea

decât un comentariu asupra unor lucruri deja ştiute. (David Randall, 1998.p.37)

Factorii valorii de informaţie

Ştirea nu este un subiect abstract şi nici unul suficient sieşi. Ea nu există

decât în relaţie cu un număr de alţi factori. Aceşti factori au legătură atât cu

publicul căruia îi este adresată ştirea, cât şi cu articolul respectiv. Factorii ce

determină valoarea de informaţie se împart în factori specifici, care ţin de fapte

verificabile a căror semnificaţie o judecă; şi factorii generali, care sunt mult mai

subiectivi.

Deasupra acestor factori sunt reporterii şi editorii/redactorii lor.

Subiectivitatea jurnaliştilor este naturală atâta vreme cât ei sunt conştienţi de ea

şi nu-şi consideră propriile opinii, în mod greşit, drept adevăruri obiective. Eu

cred că lipsa locuinţelor este un subiect interesant şi important, tu crezi că e un

lucru inevitabil şi plictisitor.

Factorii valorii de informaţie

Specifici Generali

Domeniul articolului Cititorii

Evenimentul Contextul

Sursa

Sincronizarea

Cunoaşterea

(David Randall, p.39)

3

Reporterii trebuie să reţină că dacă au descoperit ceva asta nu înseamnă

că au deja o ştire, chiar dacă subiectul a însemnat zile de cercetare, sau au

înfruntat tot felul de dificultăţi. Numai în circumstanţe excepţionale cititorului

îi pasă de modul în care reporterul a acţionat pentru a obţine informaţia.

Domeniul

Acesta reprezintă categoria generală în care se încadrează articolul –

infracţiuni, economie, sănătate, politică etc. În teorie, toate domeniile au

aceeaşi importanţă, dar în practică unele sunt mai importante decât altele. De

exemplu, infracţiunile au o mai mare importanţă decât moda. Fiecare dintre

aceste categorii se împart în subcategorii, de exemplu infracţiunile se împart în:

crime, fraude, răpiri, escrocherii, droguri, spargeri, şantaj, viol, agresiune.

Fiecare dintre acestea are propria sa valoare netă care este dată, în mod normal,

de raritatea lor într-o anumită societate sau zonă.

Evenimentul

Acesta înseamnă ceva ce se întâmplă în mod specific în cadrul

domeniului sau subdomeniului la care se referă articolul. Raritatea sa dă cea

mai mare parte a valorii sale, fără să depindă de public.

Evenimentul mai are trei elemente:

Sursa : Greutatea sau valoarea evenimentului depinde în parte de sursa

de la care a fost obţinută informaţia.

Cunoaşterea. Aici se pune problema câţi oameni au cunoştinţă despre

eveniment. Cea mai mare valoare o au articolele care reprezintă prima avizare a

unui eveniment necunoscut pentru toată lumea în afară de sursă şi, poate, de

apropiaţii acesteia.

4

Sincronizarea

Ştirea nu creşte în calitate dacă nu este descoperită la timpul potrivit.

Timpul nu este totuşi , el singur, cel mai important factor. Dacă afli despre un

eveniment major la trei săptămâni după ce acesta a avut loc, factorul crucial nu

este perioada de timp, ci câţi oameni au aflat despre acel eveniment între timp.

Dacă subiectul nu este încă o informaţie publică, intervalul de trei săptămâni nu

va reduce semnificativ valoarea ştirii.

Cititorii

Acesta reprezintă cel dintâi factor nerelaţional cu specificul subiectului.

Publicul poate fi general sau specializat dar trebuie să învăţăm cât mai multe

despre el. Astfel, este imposibil să judeci interesele şi gusturile sale şi, implicit,

e imposibil să evalueze corespunzător valoarea subiectului şi a evenimentului.

Trebuie însă să foloseşti ceea ce cunoşti despre cititori pentru a fi

informat în vederea judecăţilor de valoare pe care le face în general, şi nu să

laşi ceea ce cunoşti despre preferinţele publicului sa-ţi influenţeze în

permanenţă concluziile în toate privinţele.

Contextul

Acesta reprezintă situaţia dintr-o zonă dată care corespunde domeniului

şi evenimentului şi ajută la evaluarea realităţii. Astfel valoarea de informaţii a

unui subiect variază în funcţie de locul în care se petrece evenimentul.

Uneori, lucrurile par schimbate atunci când se acumulează mai multe

secvenţe ale unui anumit eveniment. De exemplu, nu este considerată ştire

faptul că un câine muşcă un om. Dar dacă o anumită rasă de câini atacă oameni

în repetate rânduri – şi grav – atunci aceasta devine ştire. Contextul trebuie

menţionat uneori chiar şi în detaliu. În unele cazuri contextul este cunoscut

5

publicului larg, dar mult mai adesea este nevoie de muncă pentru a-l afla, şi

astfel devine inseparabil în cadrul articolului.

Contextul este de asemenea important pentru că poate fi invocat în

apărarea jurnalistului, atunci când acesta este acuzat că este negativist,

senzaţionalist sau interesat de lucruri rele.

Valori ale ştirilor

Jurnaliştii iau decizii în fiecare clipă. În general, valorile de bază ale

ştirilor care oferă un fel de îndrumar în luarea deciziilor cu privire la ce

constituie sau nu o ştire, şi care dintre ştiri poate avea o mai mare însemnătate

pentru public include :

Actualitatea

Nu are nici un rost publicarea unei ştiri despre un hoţ care pătrundea

sistematic în casele oamenilor dintr-o anumită localitate, în urmă cu două luni.

Oamenii ar fi avut nevoie de această informaţie la timpul respectiv pentru a-şi

proteja casele. Ştirile depăşite rareori mai sunt ştiri.

Proximitatea

În majoritatea cazurilor, evenimentele sunt cu atât mai însemnate cu cât

ele se desfăşoară mai aproape de reşedinţa cititorului, prin aceasta ştirea devine

mai importantă. O inundaţie care ucide mii de oameni în Bangladesh este lipsită

de consecinţe şi, deci, va prezenta un interes minim pentru cititorii din Braşov.

Conflictul

Când neînţelegerile dintre instituţii şi dintre oameni îi afectează pe alţii,

când acestea primesc probleme importante cu consecinţe pentru cetăţeni ele

devin ştiri.

6

Conflictele personale sau ideologice între membri ai Parlamentului au

influenţă asupra cetăţenilor deoarece pot influenţa viteza şi modul de rezolvare ,

în acest far, a unei anumite probleme de interes naţional.

Consecinţele

Consecinţa este măsura tuturor celorlalte criterii de evaluare a ştirilor.

Orice poate afecta sau ajuta într-adevăr mulţi oameni, implică existenţa

consecinţelor.

Progresele şi dezastrele

Un accident de avion în care-şi pierd viaţa 200 de persoane sau un

tratament contra cancerului care poate salva sute de mii de vieţi de persoane să

fie afectate pentru ca un eveniment să poată deveni o ştire, progresul unei

persoane sau revenirea sa dintr-o boală grea sau uciderea unui copil pot

constitui subiectul unor ştiri importante.

Eminenţa şi proeminenţa

Oamenii de succes în domeniul ştiinţei, guvernării, politicii, industriei

sau vieţii academice şi ale artei pot deveni subiecte de ştiri. Publicul doreşte şi

trebuie să ştie ce fac aceşti oameni şi care sunt opiniile lor într-o serie de

probleme.

Interesul uman

Cititorii arată o permanentă preocupare faţă de semenii lor, faţă de

încercările şi nenorocirile lor, faţă de suferinţele şi bucuriile lor. Adeseori,

împrejurările în care se găsesc anumite persoane, oferă un context ce devine

planificativ şi reprezintă interes pentru cititori.

Valori diverse

7

Relaţii apreciate ca interesante de către cititori, care îi informează şi

amuză, pot să constituie ştiri propriu-zise, dar cuprind valori care merită atenţia

jurnaliştilor şi redactorilor.

Aceste valori ale ştirilor nu sunt nicidecum atotcuprinzătoare nici nu

trebuie să fie toate prezentate într-o relatare pentru a face din aceasta o ştire

credibilă. Una, două sau mai multe din aceste însuşiri pot fi găsite în aproape

toate ştirile. (Peter Gross, ,p.27)

Ştiri vs. Features

Dispute subtile au loc între jurnalişti în ceea ce priveşte diferenţa între

ştiri şi features. Mulţi jurnalişti consideră că articolele de ştiri sunt întotdeauna

reci, impersonale, în timp ce articolele tip feature sunt pline de spirit şi libere de

canoane. Ei consideră că reporterul este un colector serios de fapte iar scriitorul

de feature o persoană mereu în căutarea frazelor frumoase.

David Randall în lucrarea “Jurnalistul Universal” p. 46 afirmă că nu

există o limită clară între ştiri şi features. Desigur că sunt diferenţe – un articol

despre 268 de oameni morţi într-un incendiu, pe de o parte, şi o rubrică de

grădinărit, pe de alta. Primul este o ştire iar celălalt un feature. Dar între cele

două extreme se află majoritatea articolelor astfel că întrebarea pe care şi-o

pune este :

“ În ce punct se transformă o ştire într-un feature? ”. La această întrebare

nu i s-a dat nici o definiţie satisfăcătoare cu excepţia uneia : “ un feature nu este

o ştire “. Dar distincţia dintre ştire şi feature duce la o restrângere a subiectelor

acoperite şi a modurilor de tratare a subiectelor, la fenomenul de “ vid

informaţional ”.

Ştirile şi articolele tip feature sunt ambele informaţie şi trec succesiv

dintr-o extremă în alta. Ceea ce se înţelege prin abordarea convenţională tip “

hard news ” nu este decât o modalitate de a prelucra informaţia proaspătă. Sunt

multe moduri în care poate fi scris un articol.

8

Abordările tradiţionale ale ştirilor şi articolele de tip feature, aşa cum

sunt înţelese, ar putea fi combinate în mare măsură în materie de subiect şi

tratament. Cele mai multe pagini de ştiri ar putea beneficia de mai multă

aventură şi de o abordare mai flexibila a subiectelor. În mod similar,

majoritatea ştirilor feature ar avea de câştigat prin eliminarea articolelor de tip

“eu”, printr-o scriitură mai puţin vanitoasă şi prin reducerea acelor fragmente

care nu sunt cu mult mai mult decât o inşirare de afirmaţii puse cap la cap.

(David Randall, p46)

Stilul de redactare a ştirilor

Stilul în care ştirile tipărite sau difuzate sunt prezentate diferă de la o ţară

la alta. Un anumit stil de redactare a ştirilor depinde în mare măsură, de cultura

şi limba unui popor precum şi de istoria originii, evoluţiei şi ţelurilor

jurnalisticii sale.

Stilul în genere trebuie să fie pur, clar, precis, natural şi armonic, şi pe

lângă acestea se mai adaugă originalitatea şi vioiciunea.

Puritatea - constă în întrebuinţarea de expresii pure, corecte.

Claritatea - constă în prezentarea ideilor într-o ordine care să nu dea

deloc altă interpretare.

Precizia - constă în întrebuinţarea cuvintelor celor mai potrivite.

Naturaleţea - constă în uzitarea cuvintelor simple, necăutate cu

lumânarea.

Armonia - constă în aranjarea corectă a cuvintelor şi frazelor.

Originalitatea implică evitarea expresiilor banale.

Voiciunea constă în impresia de mişcare ce se degajează din frazele

articolului.

(Emil Samoilă, p. 59)

9

Stilurile profesionale de redactare a ştirilor în democraţiile moderne au,

fără îndoială, trăsături comune .

a) Prezentarea este clara, concisă

b) Au o organizare clară, cele mai importante fapte, consecinţele, ideile

care merită maximă atenţie, având întâietate

c) Limbajul este clar iar economia de cuvinte preţuită (cuvintele de prisos

sunt înlăturate ).

d) Sunt făcute atribuiri pentru informaţiile reprezentate

e) Persoanele menţionate în ştire sunt clar identificate

f) Stilul prezentării depinde de subiectul relatării

g) Redactorul nu emite opinii ale redacţiei

h) Diateza activă este de preferat diatezei pasive

i) Toate afirmaţiile cu caracter general se susţin cu fapte şi exemple

concrete

j) Limbajul ambiguu şi subiectiv este eliminat (P. Gross, 1993, p.29)

Factori ce influenţează tratarea ştirilor

Bruce D. Itule şi Douglas A.Anderson trec în revistă o serie de factori

organizaţionali care influenţează tratarea subiectelor de presă în interiorul

redacţiei (1991, p.45-46)

a) Instinctele (intuiţia) editorilor şi reporterilor conform mitului că

jurnaliştii „ştiu să recunoască instinctiv ce este demn de a fi publicat şi ce nu”.

b) Publicul fiecărei instituţii de presă în parte este cel ce decide în ultimă

instanţă ce are valoare de informaţii şi ce nu. Adesea, jurnaliştii se pun în locul

publicului încercând să-i ghicească gusturile. Presa profesionistă preferă însă să

evite estimările empirice, apelând, în schimb la sondaje specializate apte să

identifice preferinţele şi structura cititorilor.

c) Spaţiul publicistic (în funcţie de spaţiul publicistic disponibil, unele

subiecte pot “prinde” ziarul sau nu ).

10

d) Cantitatea de ştiri disponibile. În funcţie de numărul de evenimente

notabile care au loc pe plan local şi internaţional, aria de selecţie a subiectelor

este mai largă sau mai limitată. În zilele mai “slabe” din punctul de vedere al

frecvenţei evenimentelor, ziarele vor publica articole cu o valoare mică de

informaţie. În zilele “aglomerate” însă există posibilitatea ca subiecte relativ

importante să rămână “pe dinafară”.

e) Politica redacţională a fiecărei instituţii de presă. Un săptămânal

economico-financiar precum “Capital”, spre exemplu, îşi selectează subiectele

după criterii sensibil diferite de cele după care operează hebdomadarul

“Formula As”, orientat mai mult spre divertisment, probleme de sănătate şi

universul cosmic.

f) Presiunile din partea patronului. Redactorii şi reporterii sunt în general

conştienţi de interesele politice şi economice ale patronilor de presă.

g) Influenţa companiilor care cumpără spaţiu publicitar. Relaţiile dintre

ziare şi firmele care plătesc pentru reclame în publicaţii sunt foarte subtile.

Relaţiile comerciale cu aceste companii pot sta la baza unor articole despre

activitatea firmelor respective, în secţiunea publicistică a ziarului, aşa după cum

unii editori pot avea reţineri în a publica articole care ar pune într-o lumină

nefavorabilă firmele care cumpără spaţiu publicitar.

h) Formula redacţională. Politica multor instituţii de presă este de a

menţine o proporţie constantă între articolele pe teme locale, naţionale şi

internaţionale.

i) Competiţia între instituţiile de presă. Uneori, competiţia între publicaţii

sau posturi de radio ori de televiziune cu profil similar afectează selecţia

subiectelor : conducerea instituţiilor de presă acţionează în unele cazuri după

principiul “Trebuie să afirm publicului subiecte pe care acesta nu le poate găsi

la competitorii noştri”.

(Manual de Jurnalism, p.26-27)

11

2. Clasificarea ştirilor

Orice scriitor trebuie să lucreze în cadrul unor convenţii anume ale

formelor literare, fie că e un roman, o nuvelă, o biografie, o piesă, poezie sau

articol de ştiri. Orice informaţie, idee sau emoţie pe care scriitorul vrea să o

comunice cititorilor trebuie comunicată într-un mod organizat. Scrierea

articolelor, ca orice scriere, care comunică, este o scriere organizată, bine

structurată. Diferitele feluri de organizare a articolelor de ştiri în vederea

publicării lor în ziar depind în întregime de ceea ce sunt faptele, povestitorii şi

de ceea ce vrea scriitorul să spună cititorilor despre acele fapte.

Încă înaintea culegerii faptelor despre unele ştiri particulare, jurnalistul

începe să se gândească cum să le organizeze într-o nouă relatare. Şi după ce

noua informaţie a fost obţinută, ideile ce privesc tema sau ideea centrală au fost

fixate, ordinea lor poate fi schimbată.

Din timpul celui de-al doilea război mondial sunt iniţiate numeroase

studii ale metodelor tradiţionale de organizare a ştirilor. Organizaţiile

jurnalistice profesionale au acordat o considerabilă atenţie modului de a fabrica

noi ştiri mai bine organizate şi mai atrăgătoare. (Newsgathering, 1986, p.31)

În mare parte, această atenţie a fost motivată de succesul publicaţiilor de

ştiri care prezentau ştirile într-o modalitate mai acroşantă şi mai plină de viaţă.

De asemenea şi poate mult mai important programele de ştiri radio şi tv au

demonstrat cum mesajul unei relatări poate fi prezentat în mai puţine cuvinte

decât cele pe care le conţine un articol de ziar.

Asociaţiile de presă şi ziarele de tiraj mare de la acea vreme au angajat

experţi în analiza practicilor de citire.

Câteva somităţi jurnalistice devin entuziaste vis-a-vis de formulele de

citire şi blamează cititul superficial al cititorului şi indiferenţa faţă de stilul

tradiţional al compunerii jurnalistice. Alţi câţiva gândesc că răspunsul trebuie

12

să fie găsit într-o înţelegere mai mare a jurnaliştilor a aspectelor filosofice şi

statistice ale proceselor comunicării.

În cele din urmă nu contează ce scriere sau stil de a vorbi este folosit, şi,

fie că conţinuturile sunt obiectiv-descriptive sau subiectiv-analitice, curiozitatea

cititorului sau ascultătorului trebuie să fie satisfăcută în ceea ce priveşte

întrebările: “cine”, “ce”, “unde”, “când”, “de ce”, “cum” (Donald L Ferguson,

Jim Patten, Journalism Today, p.52)

Ceea ce cu o generaţie în urmă era important, (trebuia ca în primul

paragraf să fie menţionate cât mai multe întrebări posibile), astăzi este permisă

o mai mare libertate în prezentarea ştirilor.

Toate articolele de ştiri au în esenţă aceeaşi formă. Povestirea are un

început (lead, introducere sau intro) şi un corp sau dezvoltare adică povestirea

efectivă. Multe articole de ştiri au de asemenea o încheiere formală.

Diferenţa izbitoare între ştirile tradiţionale şi alte forme de compunere

scrisă cum ar fi: eseul, poezia, drama, romanul şi nuvela continuă să fie aceasta:

pe când autorii acestor alte forme de compoziţie de obicei încep cu datele

minore sau incidentale şi le lucrează până la un punct culminant spre sfârşitul

compoziţiilor lor, jurnalistul inversează acest plan de organizare astfel că

punctul culminant sau sfârşitul povestirii vine în primul plan. Dând un orar al

faptelor pentru a le aranja în forma unui articol de ziar scriitorul selecţionează

cel mai important fapt sau punct culminant al povestirii şi îl pune la început. Al

doilea fapt cu mare importanţă este pus în al doilea plan şi aşa se continuă.

(Mac Dougal)…

Forma tradiţională a scrierii ştirilor este numită forma piramidei

inversate. Se spune că are originile în zilele războiului civil când

corespondenţii obişnuiau să telegrafieze pentru prima oară. De frică că

relatările lor nu vor fi transmise în întregime corespondenţii de război

îngrămădeau cât mai multe informaţii în primele lor paragrafe. De-a lungul

deceniilor, din acel timp, asociaţiile de presă care transmit ştiri prin telegraf au

13

perfecţionat sistemul. Înaintea apariţiei teleseterului ştirile principale erau

transmise într-o singură bucată. (Mac Dougal)

Structura unui articol tip piramidă inversată este evidentă. O introducere

rezumă evenimentul central sau evenimentele centrale. Urmează elementele

care vin în sprijinul elementului central. Elaborarea introducerii pentru un

material tip piramidă inversată este destul de simplă dacă articolul are unul sau

două elemente principale. Dificultatea creşte odată cu numărul de elemente.

Când trebuie menţionate mai multe elemente în primul paragraf sau în primele

două, trebuie evitată fraza extrem de lungă. Uneori este incomod să se

înghesuie toate elementele esenţiale într-un singur paragraf şi introducerea este

bine să ocupe primele două sau trei paragrafe. (Manual pentru Ziariştii din

Europa Centrală şi de Est, 1992, p.25)

Cele mai importante fapte vin imediat după introducere, cele mai puţine

importante sau interesante la sfârşitul povestirii.

Povestirea piramidă-inversată nu are încheiere. Doar se termină. Acest

format are un avantaj: Povestirea poate fi tăiată de la capăt în sus, paragraf cu

paragraf şi sensul povestirii – faptele esenţiale conţinute în introducere - nu va

fi pierdut. Pe de altă parte cititorii grăbiţi vor prinde esenţa povestirii chiar dacă

citesc introducerea sau introducerea şi primele cuvinte ale dezvoltării.

Să privim un exemplu de format piramidă inversată.

General Telephone Co va investi mai mult de 230.000$ pentru a

extinde şi îmbunătăţi serviciul în schimbul său Washington County.

Compania plănuieşte să înlocuiască vreo 70.000 de picioare de fire

telefonice suspendate cu cablu subteran şi să instaleze o unitate

suplimentară de schimbare la distanţă pentru a acomoda sporirea în

partea vestică a ţinutului.

Lucrarea ar trebui să fie terminată până la sfârşitul anului, a spus

compania. (Serge A. Hough, News Writing, 1995, p.46)

14

Primul paragraf al articolului este o introducere sumară care acoperă

faptele esenţiale ale articolului. Al doilea paragraf adaugă amănunte, o

explicaţie a ceea ce va îndeplini proiectul. Paragraful final adaugă un detaliu

folositor explicând cât timp va lua lucrarea: Dacă limita de spaţiu ar fi cerut ca

acest articol să fie scurtat, ultimul paragraf ar fi putut fi tăiat şi articolul ar fi

fost încă intact. Dacă ar fi fost necesar şi al doilea paragraf ar fi putut fi

sacrificat şi articolul - acum constând decât în introducerea iniţială - ar fi fost în

continuare inteligibil şi informativ. Cititorul grăbit, frunzărind ziarul şi citind

doar primul paragraf al acestui articol, ar fi ştiut cel puţin ce plănuia compania

telefonică.

Aşadar introducerea unui articol piramidă – inversată trebuie să fie un

rezumat complet. Trebuie să includă toate faptele esenţiale.

Iată un alt exemplu:

Patru elevi de la Washington County Vocational High School au fost

arestaţi şi acuzaţi de imprimarea de bancnote false de 10$ în valoare de

mai mult de 8.000$ şi cheltuirea lor în comerţul local.

Elevii au fost arestaţi vineri şi acuzaţi de fals.

Poliţia din Carolton a spus că elevii au imprimat bani falşi în secţia

de grafică a Centrului de Consultanţă pentru Carieră. (George A.Hough,

News Writing, p.47)

Acesta este un articol bine organizat. Introducerea este completă, şi

dezvoltarea este cu grijă aranjată în ordinea descrescătoare a importanţei şi

interesului. Dezvolatrea abia adaugă detalii.

Iată două relatări, din prima şi din a doua zi cu mai multe elemente

bazate pe principiul piramidei inversate, transmise de Asociated Press, care

reunesc în mod elegant toţi factorii.

Londra. - O furtună violentă, însoţită de ploi torenţiale şi vânturi

puternice cu viteze de până la 110 mile pe oră, s-a abătut joi asupra

15

Continentului, provocând uriaşe pagube materiale şi moartea a cel puţin 62 de

persoane din cinci ţări.

Londra - Pentru a relua alimentarea cu curent electric într-un

milion de locuinţe şi pentru a degaja autostrăzile de maşinile răsturnate,

au fost mobilizate de urgenţă echipe de intervenţie, vineri, după ce o

furtună violentă s-a abătut asupra Europei de Vest, cu forţă de uragan

provocând moartea a peste 90 de persoane (Manual pentru Ziariştii din

Europa Centrală şi de Est, 1992, p.25)

Forma piramidei răsturnate a fost deci apărată din câteva motive:

a) Pentru că facilitează citirea. S-a pus punctul culminant la început

pentru ca cititorii să citească în fiecare zi ştirile şi să-şi dea mai repede seama

despre ce este vorba.

b) Pentru că satisface curiozitatea. Faptul cel mai important este pus în

prim-plan

c) Pentru că uşurează scrierea titlurilor. Primul rând este format din

cuvântul cheie sau sinonimul acestuia care este necesar să dea o idee despre

ceea ce conţine relatarea. Dacă relatarea este bine scrisă, scriitorul titlului nu

trebuie să se uite dincolo de primul şi al doilea paragraf pentru a găsi cuvintele

cheie.

O altă modalitate de construcţie a ştirilor este varianta introducerii

amânate sau a paragrafelor de ambianţă. În acest caz primele paragrafe

deoarece nu rezumă evenimentele trebuie să creeze o atmosferă anticipativă.

Dar răbdarea cititorilor nu trebuie pusă prea mult la încercare. Pe la al

cincilea paragraf trebuie ca subiectul să fie condensat. Acest lucru este numit

adesea “modelul nucă”. Să analizăm modul în care poate debuta un articol cu o

introducere amânată. Luăm ca exemplu articolul despre “mierle”. Introducerea

începe cu descoperirea de câtre trei sau patru persoane uimite a stolurilor de

mierle. Apoi scriem:

16

“Din tot oraşul sosesc informaţii similare. Această zonă a fost inundată

de mii de mierle. Nimeni nu pare să ştie cu certitudine de unde au venit sau cât

vor sta sau dacă vor ameninţa sănătatea comunităţii.

Întâi un bloc apoi următorul este un alt mod de construcţie a ştirilor,

când răspundem la întrebări pe rând, folosind structura blocurilor ca la

înălţimea unei clădiri din cuburi de lemn. Aranjate întrebările şi răspunsurile în

succesiunea cea mai logică pe care o putem realiza, astfel încât un bloc al

informaţiei să se lege cât mai firesc cu următorul.

În articolul de mai sus prima întrebare ar fi: de unde au venit mierlele?

Apoi una din context: au experţii cunoştinţă de fenomene similare?

Există şi alte structuri. Una este cea cronologică, dar aceasta se poate

aplica doar anumitor evenimente.

Alta este aceea de a analiza situaţia în mod succesiv, cu mai multe

perechi de ochi. Constanta este o structură de bază puternică, ce leagă toate

elementele şi grupează informaţiile apropiate. (Idem, Ibidem, p.27)

Cu câţiva ani în urmă Comitetul Asociaţiei Editorilor de Presă au setat

relatările într-o coloană de dreapta care a fost una dintre cele mai bune exemple

de scriere a ştirilor anului. Acestea au fost scrise în stilul tradiţional al

piramidei inversate. Într-o coloană de stânga, aceleaşi fapte, folosindu-se

aceeaşi frazeologie cât de mult posibil, au fost aranjate în stil cronologic.

După acest studiu s-a observat că cel mai important pas în comunicare

este obţinerea a ceva uşor de comunicat. Cuvintele scurte, sintezele şi

paragrafele dorindu-se a fi cât mai clare, nu pot adăuga importante detalii unei

relatări jurnalistice. Nu există substitute pentru o bună exprimare indiferent ce

stil este folosit (Mac Dougall)

Indiferent de structură, un articol bun este ca o autostradă bună, asigură o

rulare lină până la destinaţie, iar schimburile de direcţie sunt semnalizate prin

indicatoare imposibil de confundat.

Cititorul trebuie să ştie când autorul schimbă direcţia adică trece la un

nou şir de idei. Împărţirea în paragrafe este de mare ajutor în acest sens. Dar

17

adesea, numai paragrafele nu sunt suficiente. Este necesar un mijloc de

tranziţie. Fără acel semn de circulaţie cititorul pierde firul, chiar dacă numai

pentru o clipă.

O modalitate de tranziţie este aceea a utilizării unor cuvinte şi locuţiuni

cum ar fi: şi, dar, astfel, totuşi, cu toate acestea, însă, desigur, bineînţeles,

evident, în consecinţă, de fapt, se recunoaşte că, se admite că, de aceea, în plus,

mai mult, pe de altă parte, într-adevăr,

Uneori este nevoie de ceva mai mult decât aceste cuvinte pentru a-l

îndemna pe cititor. O modalitate este aceea a cârligului. Adică, ultimul cuvânt

al unui paragraf este reluat în prima propoziţie a paragrafului următor şi folosit

pentru a introduce o nouă idee. Cârligul poate fi un singur cuvânt sau o

expresie. Uneori, cârligul poate să facă legătura nu neapărat cu paragraful

imediat anterior, ci cu altul, mult mai în urmă. Dar cu cât este mai apropiat, cu

atât este mai bine, deoarece cuvintele sau expresiile se păstrează proaspete în

mintea cititorului. În orice caz, mijloacele de tranziţie îl ajută pe cititor să

urmărească şirul gândurilor celui care a scris articolul. (Manual pentru Ziariştii

din Europa Centrală şi de Est, 1992, p.28)

3. Introducerea (Lead-ul, Intro-ul)

Scrierea introducerii. Unii o fac în scris, alţii în mintea lor, dar ziariştii buni,

îşi organizează întotdeauna materialul înainte de a începe să scrie.

În cazul fiecărui articol, trebuie să se răspundă la trei întrebări de bază.

1. Ce fel de introducere se va alege?

2. Ce manieră de a relata se va alege?

3. Se va folosi persoana întâi sau a treia?

18

Primul paragraf Scopul introducerii este acela de a-l familiarizat pe

cititor cu cele ce urmează, într-un mod cât mai plăcut şi stimulator.

Intro-ul este cel mai important paragraf al articolului si poate determina

pe cititori să citească articolul până la capăt sau să-l abandoneze în cel mai

scurt timp pentru altul. De foarte multe ori, ziarele sunt consumate rapid, de

oameni care au puţin timp la dispoziţie să le citească, în locuri şi în condiţii

improprii relaxării şi contemplării: trenuri, metrou, maşini oprite la stop, birouri

pe stradă. Este foarte posibil că, dacă primul paragraf nu le captează atenţia,

nici să nu mai ajungă la al doilea.

Acest lucru nu este întotdeauna determinat de calitatea intro-ului. Există

şi alţi factori: un titlu bun îl va incita pe cititor să ajungă dincolo de intro, de

asemenea, vor fi influenţaţi de mărimea ziarului.

Există şase întrebări de care partea introductivă trebuie să se ocupe şi

anume

a) Cine este implicat în relatare

b) Ce s-a întâmplat

c) Când s-a întâmplat

d) Unde s-a întâmplat

e) De ce s-a întâmplat

f) Cum s-a întâmplat

În funcţie de conţinutul relatării ,toate, una singură (cea mai importanta,

în funcţie de natura şi subiectul relatării, sau o combinaţie a celor şase întrebări,

trebuie să-şi afle răspunsul în orice introducere. De fapt, mai există o întrebare

posibilă căreia, în mod legitim, trebuie să i se găsească răspuns în introducere.

Care sunt consecinţele:

a) Unui anumit eveniment .

b) Implicării unui anumit protagonist într-o întîmplare .

c) Cauzelor unui anumit eveniment întâmplător .

d) Modului cum s-a petrecut acest lucru.

e) Locului unde s-a petrecut lucrul respectiv.

19

f) Momentului când s-a petrecut acel lucru .

Identificarea întrebărilor socotite a fi cele mai importante dintre cele enumerate

mai sus dictează, în mare măsură, modul de organizare al articolului.

Introducerea are aceeaşi menire ca şi pagina de cuprins a unei cărţi în

identificarea temelor şi ordinii prezentării lor.

Consecinţa reprezintă una dintre cele mai importante valori ale ştirilor şi

de aceea ea trebuie prezentată chiar înaintea ştirii care a determinat-o. (Peter

Gross, 1993, p.55).

Păstrând cele cinci întrebări, în minte, să vedem cum poate fi organizat

într-o introducere sumară următorul set de fapte.

Faptul 1 O donaţie unui spital local

Faptul 2 Donaţia vine de la guvernul federal

Faptul 3 Donaţia este de 100.000$

Faptul 4 Scopul: fondarea cercetării pentru detectarea rapidă a

alcoolismului pentru muncitorii din industrie.

Faptul 5 Spitalul va lucra împreună cu Departamentul Statal al

Reabilitării Vocaţiei în studiu

Faptul 6 Acordarea donaţiei a fost anunţată azi de către Robert

Jackson, director al serviciilor de reabilitare vocaţională ale spitalului.

Despre ce este acest articol ? Unui spital local să-i spunem Carolton

General Hospital –i-a fost acordată o donaţie federală pentru cercetarea asupra

alcoolului. Să vedem dacă putem transpune asta într-o introducere .

Spitalului Carolton General i-a fost acordată o donaţie federală pentru

studiul alcoolismului.

Aceasta este o declaraţie exactă, dar puţin prea generală. Spitalul nu

urmează să studieze totul despre alcoolism, ci doar un aspect al său. Să

încercăm din nou.

Spitalului Carolton General i-au donaţi 100.000$ din fonduri federale

pentru cercetarea asupra detectării rapide a alcoolismului printre muncitorii din

industrie.

20

Asta este ce s-a întâmplat. Şi această declaraţie explică de asemeni cine a

fost implicat : Spitalul Carolton şi guvernul federal. Întrebarea de ce are şi ea

răspuns: pentru un anume proiect de cercetare. Este introducerea completă ?

Da, dar nu este atribuire, şi cititorul poate foarte bine să vrea mai multe detalii.

Dezvoltarea articolului i le poate furniza.

Atribuirea nu este întotdeauna necesară într-o introducere, şi de fapt

poate lungi articolul necesar. Totuşi, când sursa articolului este importantă,

atribuirea devine parte integrantă a introducerii. De exemplu, când vorbeşte

preşedintele, articolul este în general de interes, pentru că sursa este importantă.

Aşa că avem introduceri care încep: “Preşedintele Constantinescu a spus că….”

Dar în împrejurări obişnuite, trebuie să păstrăm în minte că ceea ce s-a

întâmplat, cine a fost implicat, unde şi când sunt mai importante decât sursa

articolului

(George A.Hough, News Writing, 1995, p.49)

Găsirea introducerii

Jurnalistul new-yorkez John Mc. Thee spune “Prima parte, lead-ul,

începutul este cea mai grea parte din toate care sunt scrise. Am auzit des

scriitori afirmând că dacă ţi-ai scris lead-ul ai 90% din relatare.” Dar aceasta

nu e uşor, a spus el:

“De fapt ai zece mii de cuvinte dintre care să alegi şi doar unul singur

poate începe relatarea, apoi altul după acela şi aşa mai departe. Ce vei alege?”

Mc. Thee întreba:

“Dar înaintea selectării cuvintelor, faptele trebuie alese (sortate). Cum

selectează reporterul unul sau două fapte pentru un lead din abundenţa de

material pe care el sau ea l-au ales.”

Procesul de gândire implicat în scrisul lead-ului de obicei începe cu

întrebarea pe care reporterul şi-o pune

21

1) Care a fost lucrul sau evenimentul cel mai important sau anormal care

s-a întâmplat?

2) Cine a fost implicat, cine a făcut sau a spus?

După ce s-a răspuns la aceste întrebări, reporterul caută cuvinte şi o formă care

va concretiza răspunsul. Acesta conduce la trei întrebări

3) Este un lead direct sau indirect (Tema povestirii este cuprinsă în

prima propoziţie sau undeva printre cele şase paragrafe)

4) Ar fi un cuvânt sugestiv sau o frază dramatică care s-ar putea folosi în

lead?

5) Care este subiectul şi care verb va stârni cel mai bine cititorul la

lecturare ?

Cât de simple sunt cele cinci întrebări, pe atât de dificil poate fi când cel

care scrie, înfăţişează o arie a faptelor de interes în linie moartă. Să urmărim o

relatare (un articol) de devenire:

Un om acuzat de omucidere a ameninţat un ofiţer de poliţie căruia i-a

luat arma şi apoi l-a forţat să urce în maşina de poliţie să conducă în afara

oraşului San Francisco. Ameninţat de criminal, poliţistul a condus cam 100 km

spre nord.

Maşinile poliţiei şi elicopterul au aflat că, colegul lor şi criminalul s-au

îndreptat spre nord. Un reporter a asistat la această urmărire. Urmăritorii a

păstrat distanţa să nu pună în pericol viaţa colegului lor.

Omul cu arma şi prizonierul lui au trecut de San Francisco aflându-se pe

o stradă lăturalnică, ofiţerul a reuşit să-i distragă atenţia criminalului

împingându-l şi împuşcându-l în stomac. Criminalul s-a rostogolit căzând din

maşină.

În următoarele minute reporterul este în ipostaza de a-şi aduna

materialul. A luat câteva notiţe de la monitorul poliţiei dar acestea durau doar

câteva minute, urmate de linie moartă. Multe totuşi pentru un articol.

Reporterul se opreşte însă pentru a-l întreba pe ofiţer dacă ucigaşul, a mai spus

ceva, în momentul în care zăcea în stradă împuşcat : “Da” a răspuns ofiţerul.

22

Ne-a spus că îi pare rău de toate necazurile pe care ni le-a făcut. Imediat

reporterul a realizat că această replică este sâmburele pentru întreaga relatare şi

a expus totul în felul următor :

“Un fost ocnaş s-a pocăit zăcând într-o rigolă din San Francisco cu un

glonţ în stomac, după ce a pus poliţia într-o urmărire, azi, la 100 mile spre

California de Nord.

“Îmi pare rău” le-a spus ofiţerilor care l-au înconjurat. A învins un ofiţer

care l-a arestat, căruia i-a fost luată arma şi a fost forţat să conducă spre nord”

Reporterul a ştiut că putea să scrie un lead spre cum ofiţerul ostatec a

reuşit să-l învingă pe criminal. Dar un criminal cerându-şi scuze celor care l-au

prins a fost ceva mai neobişnuit. (Melvin Mencher News Reporting and

Writing, Second Edition, 1982, p.131)

Iată un lead pe care un reporter l-a scris despre o întrecere într-un

Congres. El a crezut că a răspuns primelor două întrebări.

“Replicile lui Ronald A.Sarasin şi ale lui W.R.Ratchford, candidaţi în

întrecerea celui de-al cincilea Congres, la un chestionar al unei ligi de femei

alegătoare au fost date în vileag, azi.”

A fost inclus ce s-a întâmplat şi cine a fost implicat. Dar el nu şi-a

formulat răspunsul la prima întrebare suficient de clar. Ce au spus în replicile

lor (ce cuprindeau ele ?). Poate reporterul şi-a formulat răspunsul în relatarea ce

urma, dacă editorul îl lăsa să continue. Dar editorul a punctat că cititorii

(alegătorii) vor să ştie opiniile şi atitudinile candidaţilor repede în articole

despre politică. Aceste evenimente nu se amână pentru a fi prezentate în

lead-uri indirecte.

Un lead mai bun pentru un articol politic ar putea să fie următorul :

“Ronald A.Sarasin şi W.R.Ratchford, candidaţi la Congres în al cincilea

district, sunt de acord că deficitul este cursa majoră cu care se confruntă

naţiunea”.

Următorul paragraf ar fi putut să includă informaţia de bază pe care

reporterul din greşeală a pus-o în lead-ul său.

23

“Atitudinea lor faţă de buget şi alte surse a fost dată în vileag de liga de

femei alegătoare din Connecticut. Liga a trimis chestionar tuturor candidaţilor

pentru serviciu (guvernământ)”

(Melvin Mencher, 1982, p.132)

Să urmărim faptele următoare şi să stabilim indicaţii pentru scris

introduceri :

Fapt 1. Oraşul Carolton vrea să construiască o nouă uzină de

tratare a apei.

Fapt 2. Noua uzină o va înlocui pe cea actuală de pe Teritorial Road.

Fapt 3. Costul unei uzine este estimat la 10 milioane de dolari.

Fapt 4. Oraşul a dat zece mii de dolari pentru începerea planificării noului

sistem.

Fapt 5. Banii pentru planificare sunt furnizaţi de Agenţia de Protejare a

Mediului a S.U.A.

Fapt 6. Oraşul a fost înştiinţat de donaţie azi,

Acum să punem articolul într-o secvenţă ordonată.

1. Ce s-a întâmplat?

2. Unde?

3. Când?

4. În formaţie adiţională cum şi de ce?

Întâi oraşul a început planificarea pentru o nouă uzină de tratare a apei.

Apoi, acum câtva timp, oraşul a cerut fonduri federale, o donaţie, pentru a

acoperi costul proiectării sistemului. Finalmente, oraşul a fost acum înştiinţat că

guvernul va furniza fondurile cerute.

Ştim că temporalitatea este un important element de ştiri, aşa că punem

faptele în ordine cronologică. Decizia de a construi o nouă uzină de tratare a

apei a fost luată acum câtva timp – şi un articol despre hotărâre ar fi fost în ziar

la acel timp – aşa că hotărârea nu e nouă, nu e ştire. Cel mai recent eveniment –

24

acordarea donaţiei – a avut loc azi şi e clar că nu a fost în ziar. Acordarea

donaţiei este un nou aspect al istoriei şi este locul de începere.

Tema, sau subiectul articolului nostru, aşadar este donaţia, deci articolul

nostru ar trebui subintitulat donaţie sau donaţie federală, adică, indentificat de

unul sau două cuvinte etichetă. Acum, să potrivim subiectul articolului – şi

subtitlul – cu un verb adecvat. Scrierea de ştiri depinde de verbe pentru a pune

imagini în mintea cititorului, aşa că avem nevoie de un verb care va ajuta

informarea cititorului despre articol – va prezenta o imagine mentală, o scânteie

rapidă de înţelegere. Care este verbul adecvat?

Pe de o parte donaţiile sunt date sau date ca primire.

Pe de alta, sunt de asemenea acceptate.

Introducerea începe să prindă formă:

(acordată

Donator dată) Primitor

Agenţia pentru Protejarea Mediului a S.U.A. a acordat oraşului

Carolton.

Donatorul este Agenţia de Protejarea Mediului a S.U.A, iar

primitorul este oraşul. Ce este important pentru cititorii tăi, agenţia federală

acolo departe în Washington, sau oraşul tău? Articolul este de fapt despre o

problemă orăşenească – o problemă locală – şi asta ar trebui să fie principalul

accent al introducerii. Să reorganizăm introducerea:

(acordată)

Primitor Donator

Introducerea arată acum aşa:

Oraşului Carolton i-a fost acordată o donaţie de 10.000$ de către Agenţie

de Protejare a Mediului a S.U.A.

25

Aceasta nu este într-adevăr o introducere completă, aşa că să adăugăm

ceva despre scopul donaţiei:

Oraşului Carolton i-a fost acordată o donaţie de 10.000$ de către Agenţia

de Protejare a Mediului a SUA pentru a începe planurile unei noi uzine de

tratare a apei.

Temporalitatea este un element nou, important, şi am selectat cea mai

recentă faţă a articolului – acordarea donaţiei – ca fiind locul de început.

Dar verbul “i-a fost acordată” este puţin vag. Ne spune că oraşului i-au

fost daţi banii, dar nu ne spune când.

Să fim mai concreţi şi să spunem că oraşul a aflat de donaţie luni.

Oraşului Carolton i-a fost acordată luni, o donaţie de 10.000$ de către

Agenţia de Protejare a Mediului a SUA pentru a începe planificarea unei noi

uzine de tratare a apei.

Putem să continuăm de aici, să adăugăm câteva detalii şi să completăm

articolul

“Noua uzină va înlocui actuala uzină de tratare a apei de pe Territorial

Road.

Va costa în jur de 10 milioane $.”

N-am spus încă nimic de sursă, dar articolul nostru va fi mai puternic

dacă acordăm faptelor credibilitatea unor surse oficiale. Să presupunem că

avem informaţia de la Primarul John Braxin. Undeva în articol ar trebui să

apară.

……..a spus Primarul John Braxin.

Să revizuim articolul nostru

Oraşului Carolton i-a fost acordată, luni, o donaţie de 10.000$ de către

Agenţia de Protecţie a Mediului a SUA pentru a începe planificarea unei noi

uzine de tratare a apei.

Noua uzină va înlocui actuala uzină de tratare a apei de pe Territorial

Road.

26

Costurile vor fi în jur de 10 milioane $, a spus Primarul John Braxin.

(George A.Hough, 1995, p.52)

Găsirea verbului adecvat

Orice temă, idee sau eveniment au împerecheate câte un verb adecvat. De

exemplu, temele din lista de mai jos sugerează verbe adecvate:

adecvare – adecvat

rană - rănit

foc - ars, stricat, distrus, ucis

spargere – spart (furat prin efracţie)

jaf – jefuit, tâlhărit

furt – furat

accident – rănit, ucis

Dezvoltând secretul alegerii verbului adecvat, verbul care se potriveşte

cel mai bine cu ideea pe care încerci s-o explici, verbul care va da cititorului

cea mai bună imagine a ceea ce s-a întâmplat, trebuie evitate verbele slabe,

insipide. Nu se folosesc verbe inofensive ca: s-a întâmplat sau a avut loc.

Nu sunt indicate introduceri ca următoarea:

“Un incendiu a avut loc luni seara la Spălătoria de pe South Shermann

Strret”

O introducere care depinde de “s-a întâmplat” sau a avut loc este o

introducere no-news. E sugestivă dar nu expresivă . Ce s-a întâmplat? A fost

clădirea atinsă? A fost cineva rănit? Care e estimarea pagubei? Un reporter

experimentat va lua faptele şi va produce o introducere mai informativă.

“Un fumegas incendiu a cauzat pagube întinse clădirii Spălătoriei de pe

X Street, luni noaptea.

Acum ştiu ceva şi despre pagube nu numai că a fost un incendiu.

Reporterii buni ştiu că incendiile nu au loc; ele ard; strică sau distrug.

Incendiile de asemenea ucid oamenii sau îi rănesc serios. Trebuie căutat verbul

27

care explică cel mai bine nu numai natura incendiului dar şi paguba pe care a

produs-o. S-a evitat verbul decolorat a primi, a dobândi, o rană. Nimeni nu

dobândeşte o rană; cineva este rănit. Şi accidentele nu lasă oamenii răniţi sau

morţi, ele rănesc sau ucid.

În scopul scrisului clar, informativ ăi viguros, de evitat verbele: a

surveni, a părăsi şi părăsit. Ele sunt vide, decolorate şi le lipseşte înţelesul.

(George A.Hough, 1995, p.54)

Tipuri generale de paragrafe introductive

Există două tipuri generale de introducere: introducerea directă şi

introducerea indirectă

Introducerea directă povesteşte cititorului cel mai important al

povestirii (relatări). Este de obicei folosit pentru a pune cititorul în temă, cu

evenimentele care cuprind ştirea. O relatare de ştiri “brutală” va avea invariabil

o introducere directă sau “abruptă”, se va ocupa direct de elementul cel mai

semnificativ, al relatării. Rareori se recomandă ca relatări abrupte de ştiri să

înceapă cu o introducere indirectă sau “blândă” asemenea introduceri trebuind

rezervate relatărilor “blânde” (Peter Gross, 1993, p.55)

Iată câteva exemple de lead-uri directe:

1. Unui cuplu local i-au fost acordaţi 150.000 $ ca despăgubiri,

ieri în Bahl Countz Court pentru rănile suferite în accidentul rutier din luna

martie

2. Barton Rhades, un organist care este primul metodist al

bisericii de 45 de ani a murit la el (acasă) pe strada Raritou nr.33, azi. A avut 91

de ani.

3. În continuare, serii de furtuni de zăpadă sunt aşteptate să

lovească Sierra, azi.

Lead-urile directe răspund reporterului la primele două întrebări ce s-a

întâmplat şi când a fost implicat; în prima propoziţie a articolului (a relatării)

28

Lead-ul direct nu trebuie să fie scris monoton. Iată un lead direct al lui

Aljean Harmetz din New York Times despre o relatare din domeniul afacerilor

care de obicei ne duce cu gândul la un subiect sec căruia i s-ar potrivi proza

(care poate fi relatat în proză)

“Doi executori veterani ai industriei filmului au fost aleşi azi de consiliul

producţiei Walt Disney a conduce compania încurcată a construirii unui

şoarece”.

Jack Miller de la The Toronto Star a făcut ca cititorii lui să vizioneze

subiectul articolului său

“Dacă cercetătorii ar putea perfecta tehnica detectării unui nou laser,

doctorii ar putea să înceapă să identifice tumorile canceroase ale pieptului, mai

repede decât ar dura scrierea acestei propoziţii.

Detectarea din timp a tumorilor – să fie găsite când ele doar s-au format

şi sunt mici – a fost totdeauna o cheie în lupta împotriva cancerului”

Când un foc a cuprins clădirea unui apartament din Queens, N.Y, A.P. a

cris lead-ul relatării sale în felul următor:

“Un foc spre sfârşitul dimineţii la etajele de sus din clădirea unui

apartament de la etajul 18, din Queens a omorât trei persoane, morţi, au

declarat cei de la departamentul de incendii”.

Iată cum cotidianul Daily News a început aceeaşi ştire despre acelaşi foc:

“Vântul puternic combinat cu focul într-o clădire din Queens a creat o

lovitură de flacără care s-a extins dintr-un apartament până în holul clădirii

omorând trei persoane şi rănind 22”

Imaginea unei “lovituri de flacără” care atinge şi distruge totul în jurul ei

este impresionabilă. Şeful batalionului de incendii a folosit acest cuvânt într-un

interviu şi reporterul l-a preluat folosindu-l într-un lead (Melvin Mencher, News

Reporting and Writing, Second Edition, p.134 – 140)

Introducerea indirectă

29

Această introducere numeşte cititorul în poveste împingându-l la

conţinutul ei. Este de obicei folosit în poveştile articol sau reportaje – literare.

Propoziţia lead ar trebui să conţină o idee şi să urmeze structura

propoziţiei de subiect verb-complement pentru claritate. Nu trebuie să

depăşească 35 de cuvinte.

“Am descoperit că un mod de a scrie lead-uri bune este să te gândeşti

bine la ele în avans, să plănuieşti (să alcătuieşti) lead-ul în timp ce povestea se

desfăşoară. Când va trebui să fugi la un elefon şi să începi să dictezi, sau dacă

va trebui să mergi cu camera de luat vederi şi să începi să vorbeşti, singurul

lucru de care ai nevoie este să ai un lead în cap. Nu trebuie să fie o imaginaţie

(o fantezie, o trăsnaie), dar dacă îl alcătuieşti cum se cuvine, restul relatării va

decurge din el într-un mod natural”.

(The News Business, by John W Chanceller and Walter R Heari)

Lead-ul indirect este folosit adesea în relatări lungi, relatări care nu se

vor desfăşura foarte repede. Lead-ul indirect de obicei alege o scenă sau evocă

o stare cu un incident, anecdotă sau un exemplu.

Iată un exemplu de lead indirect despre un om care conduce o companie

ruinată (Lid.Moady, Newsfeatures Writer)

“Jack Loizeaux este un dentist al stricăciunii urbane, un Mozart al

dinamitei, un guru al gravitaţiei. Ca şi Joshua, şuieră şi pereţii cad”

De remarcat faptul că cititorul nu-şi dă seama din acest lead ce face de

fapt Jack Loizeaux – lead-ul indirect nu dezvăluie informaţia esenţială

cititorului. Acesta este unul din punctele sale atractive.

Iată cum un reporter investigator de la Chicago Tribune a început să scrie

un articol despre corupţia în serviciile de ambulanţă din Chicago:

“Sunt negustori mizerabili şi stau la pândă pe străzile oraşului nostru 24

de ore pe zi ca profitori ai suferinţei umane”

(Melvin Mencher, 1982, p.142-144)

Introducerile directe (abrupte) şi indirecte pot îmbrăca mai multe forme:

30

Introducerea rezumativă este cea mai evidentă formă, dar nu

întotdeauna mijlocul cel mai adecvat de transmite cititorului cele mai

importante aspecte ale introducerii care li se prezintă.

De exemplu:

“Consiliul Municipal a aprobat ieri cu un vot restrâns un buget de 100 de

milioane de dolari. Bugetul mai mare cu 10 milioane decât anul trecut, va spori

impozitele proprietarilor de locuinţe de nivel mediu cu 142 de dolari”.

Iată, deci principalele elemente ale articolului: cine (Consiliul), ce (a

aprobat bugetul), când (ieri) şi cum (cu un vot restrâns) următoarele câteva

paragrafe trebuie să ofere mai multe detalii asupra acestor elemente şi de

asemenea, să spună de ce (pro şi contra) şi unde (întrebare care, în acest caz, nu

este esenţială, dar trebuie menţionat locul unde scrierea scenei şi în relatarea

despre adunarea publică) (Peter Gross, 1993, p.55)

Un alt exemplu: o ştire despre o fraudă foarte complicată în lumea

pariurilor la cursele de cai ar putea începe astfel:

“O organizaţie de pariuri a încercat, ieri, să înşele cu 4 milioane de lire

casele de pariuri din Marea Britanie”

Dar o variantă şi mai bună a fost următoarea:

“Joe Martin era un parior atât de înnebunit să câştige de pe urma cailor,

încât a inventat un hipodrom, a ţinut acolo o “cursă” şi-a convins prietenii să

parieze pe rezultatele sale fictive şi a fost aproape, foarte aproape să-i reuşească

schema”

Acest tip de introducere mai este folosită şi atunci când nici un aspect al

stary-ului nu este ieşit din comun, dar principalul punct de interes îl reprezintă

consecinţele. Deşi foarte util, pericolul intro-ului rezumativ este că, dacă nu-i

îndeajuns de comprehensiv, nu face decât să amâne problema de a decide care

este cel mai important aspect al stary-ului pentru paragraful al II-lea.

Acest tip de introducere este foarte util în cazul articolelor ce trec în

revistă un număr mare de subiecte sau de oameni sau în cazul profilelor de

personalităţi. Spre exemplu:

31

“Faronk nu este doar Regele Egiptului. El este şi un şofer de duminică,

un escroc, un afemeiat, un gurmand, un hoţ de buzunare şi acum, un play-boy,

supraponderal în exil. El este, de fapt, regele care nu s-a maturizat” (David

Randall, Iaşi, 1998, p.174)

Introducerea dramatică

În trecut, ziarele prezentau articolele tip hard-news (adică ştirile

dramatice şi clare) cu titluri pe mai multe rânduri sau niveluri. Astfel se dădeau

în titlu toate punctele principale ale subiectului şi uneori titlu conţinea tot atâtea

cuvinte câte au astăzi titlu şi primul paragraf la un loc. Priviţi acest exemplu din

ziarul Philadelphia Iuguirer de luni, 17 aprilie 1865, în care se relata ştirea

asasinării preşedintelui Lincoln în vinerea precedentă:

Marea Tragedie!

O naţiune îndoliată pentru onoratul Preşedinte

Bucuria Transformată în doliu!

Marele martir al libertăţii!

ASASINAREA PREŞEDINTELUI

Toate detaliile asasinatului

Relatarea unui distins martor ocular.

Scena patului de moarte al D-lui Lincoln.

Un nobil patriot îşi doarme somnul de veci

Fuga josnicului asasin

Dl. Seward încă în viaţă

Starea lui e favorabilă

Andrew Johnson instalat Preşedinte

Discursul său inaugural

Vederile noului Preşedinte

El păstrează vechiul cabinet!

Lista oficială de la secretarul Stanton

Reportajele noastre speciale.

32

Nu e de mirare că după toate acestea nu mai era nevoie să se scrie ceea

ce astăzi noi numim o introducere dramatică sau intro de hard news. Sunt 80 de

cuvinte în titlurile de mai sus, mai mult decât ar intra în titlu şi primele două

paragrafe ale unui articol de ziar astăzi.

Aproape o sută de ani mai târziu, în după - amiaza zilei de 23 noiembrie

1963, avea loc asasinarea preşedintelui Kennedy. Iată titlurile şi introducerea

din ziarul Dallas Morning News de a doua zi.

KENNEDY UCIS PE O STRADĂ DIN DALLAS

Johnson devine Preşedinte

Simpatizant comunist acuzat de crimă

Un trăgător l-a împuşcat şi ucis pe preşedintele John F.Kennedy pe

străzile Dallas-ului, vineri. Un simpatizant comunist în vârstă de 24 de ani, care

încercase, în trecut, să fugă în Rusia, a fost scuzat de crimă puţin după miezul

nopţii.

Sunt 48 de cuvinte în titluri şi intro, doar cu puţin peste jumătate din

numărul cuvintelor întâlnite numai în titlurile ce preced articolul despre

Lincoln.

Intro-urile cronologice sau lente la articolele hard news au dispărut la

începutul acestui secol. Titlurile au devenit mai mari în ceea ce priveşte

dimensiunea literelor, dar mult mai mici în ceea ce priveşte numărul de cuvinte

folosite, şi astfel introducerea a trebuit să preia sarcina vechilor titluri.

Articolele au devenit mai scurte pe măsură ce alfabetizarea de masă a

devenit realitate şi astfel a trebuit să fie scrise mai clar, iar ziarele au devenit

mult mai mari, crescând competiţia în interiorul publicaţiei pentru atragerea

atenţiei cititorului. Toate aceste presiuni din industria presei au grăbit evoluţia

introducerii dramatice (intro-ului de tip hard-news). Asta înseamnă că aspectul

sau aspectele cele mai importante trebuie să fie exact la început.

Acest lucru nu este dificil în cazul articolelor tari, clare. Dacă 345 de

oameni au fost ucişi într-un accident de avion, în capitala ţării, nu prea există

dubii privind intro-ul de hard-news:

33

“Cel puţin 345 de oameni au murit în noaptea trecută în urma prăbuşirii

unui Boing 747 al Global Airlines peste un bloc de apartamente din suburbiile

Bucureştiului”

(David Randall, Iaşi, 1988, p.170)

Un alt exemplu de introducere dramatică ar fi:

“Consilierul David Jones a avut un lung moment de ezitare, azi

dimineaţă, când i-a venit rândul să voteze în privinţa bugetului municipal

propus de 100 de milioane de dolari. Raportul era de trei la trei şi el urma să

departajeze voturile. În liniştea din sală vocea sa abia s-a auzit când a rostit

“da”. (Manual pentru Ziariştii din Europa Centrală şi de Est, p.30)

Introducerea citat este adesea o introducere la o relatare a unui discurs.

Trebuie folosită cu economie şi nicidecum ca substitut al unei introduceri

temeinice, penetrante. De exemplu:

“Sunt atâtea de făcut în oraşul nostru, a spus David Jones, explicând care

este poziţia sa în privinţa noului buget municipal. Nu am avut de ales. Trebuia

să votez pentru”

Introducerea descriptivă stimulează interesul cititorului pentru relatare.

Această introducere oferă culoarea, decorul, descrierea unei întâmplări, relatare.

Exemplu:

“Primarul Brawn părea că i s-a oprit respiraţia. Faţa îi era trasă, mîinile

încleştate. Consiliul Municipal vota bugetul propus, în care îşi pusese toate

speranţele pentru anul viitor şi ştia că votul va fi strâns”

Introducerea singulară. Acest tip de introducere accentuează un singur

aspect important. De exemplu:

“Dacă sunteţi proprietar de locuinţă de nivel mediu în oraşul nostru,

impozitele dumneavoastră de proprietate imobiliară vor creşte cu 142 de dolari

în anul viitor”.

(Manual pentru Ziariştii din Europa Centrală şi de Est, 1992, p.30)

Introducerea amânată. Aceasta este o introducere ce se întinde pe

câteva (uneori pe multe) paragrafe şi în care, adevărata introducere este

34

amânată, întocmai ca poanta unui banc. Se foloseşte adesea la materialele tip

soft news şi la articolele vesele, în care evenimentele şi scene cotidiene absolut

obişnuite sunt invocate preţ de câteva paragrafe, pentru a fi urmate de

introducerea punctului principal al articolului, într-un paragraf care începe

inevitabil cu “Acum” sau “Şi atunci”.

Oarecum stilizat şi schematizat, acest tip de intro produce adesea

banalitate de genul “De unde să ştie ei că…” precum în exemplul următor “Era

un zbor perfect, Cer fără nori, vin bun şi mâncare excelentă. Dar călătorii nu

avea cum să ştie, în timp ce-şi fixau centurile de siguranţă pentru aterizare, că,

două minute mai târziu, avionul avea să ia foc şi să se prăbuşească în câteva

secunde şi că numai doi dintre ei aveau să supravieţuiască”

(David Randall, Iaşi, 1998, p.173)

Introducerea Reacţie / Urmări / Consecinţe. De exemplu:

“Au circulat ieri cereri pentru alegeri anticipate, menite să-l distribuie pe

primarul Brawn, doar la câteva ore după ce Consiliul Municipal a aprobat noul

buget care prevedea creşterea impozitelor”.

Introducerea analiză

“Primarul Brawn a câştigat bătălia pentru buget, dar acest fapt s-ar putea

solda cu pierderea funcţiei pe care o deţine”.

Raport asupra situaţiei “Odată încheiată bătălia pentru buget, iată

imaginea financiară a oraşului pentru anul viitor”.

Introducerea interogativă îl implică pe cititor dar nu trebuie folosită doar

pentru că jurnalistul nu este în stare să redacteze o bună introducere.

“Ce s-ar fi întâmplat în cazul în care consilierul D.J. ar fi votat nu în loc

de da la propunerea de buget a primarului”.

Este o introducere periculoasă, de vreme ce cititorii pot da imediat un

răspuns şi trece mai departe. Aşa că cel mai bine este să nu le punem întrebări

directe, uşor de rezolvat. Şi nici unele la care există un răspuns surprinzător,

pentru că acest lucru indică negreşit că informaţia dată în răspuns ar fi trebuit,

mai bine, să fi fost oferită în intro. Introducerea interogativă e folosită adesea în

35

cazul articolelor de lifestyle (care descriu moduri de viaţă şi mondenităţi: viaţa

vedetelor, picanterii, modă), de exemplu: “De câte ori v-aţi spălat pe mâini

astăzi; dar cel mai bine e să fie utilizată în articole feature unde întrebarea are o

soluţie sau soluţii complexe la care cititorii nu pot de regulă răspunde (David

Rondall, 1998, p. 176).

Introducerea cu adresare directă – foloseşte persoana a doua pentru a-l

implica pe cititor.

Bucureşti – Data viitoare când mergeţi la o unitate CEC, nu uitaţi să-i

cereţi funcţionarei să vă explice de ce nu vi se acordă pentru sumele depuse

dobândă întreagă, aşa cum s-a anunţat, pentru toţi depunătorii.

Introducerea dialogată e împrumutată stilului literar, şi constituie o cale

eficientă de a stabili atât conţinutul cât şi tonul relatării.

Bucureşti: N-am fost niciodată în clădirea aceea, n-am întâlnit-o pe

victimă şi nu i-am vorbit” a declarat martorul principal al acuzării.

“Eşti un mincinos şi un criminal”, ţipa domnişoara, incapabilă să se mai

controleze la capătul a trei zile de depoziţii făcute în procesul de omucidere de

la Bucureşti, proces care a devenit cazul omului.

(Peter Sross, 1993, p. 57)

Introducerea bombă sau Intro-ul şoc

Introducerea în care se iau două elemente ale subiectului, cel mai adesea

originea şi deznodământul şi se cuplează astfel încât să producă un şoc.

Omiterea unor elemente cu bună ştiinţă este adesea esenţială. De pildă, acest

fragment scris de un jurnalist american ar fi putut fi un simplu articol de rutină

despre un accident.

“Billy Ray Smith şi-a aprins o ţigară în timp ce-şi afunda picioarele în

petrol. Poate va supravieţui” (David Rondall, Iaşi, 1998, p. 175)

Introducerea conţinând aluzii literare – un personaj sau eveniment istoric

ori literar este pus în legătură cu un eveniment curent sau persoană în cadrul

ştirii. Trebuie avut grijă că cititorul mediu să fie familiarizat cu acea referinţă

istorică sau literară folosită, altminteri ea va fi ineficientă.

36

Moscova – Data trecută când francezii au invadat Rusia, ei au fost

respinşi fără menajamente

Săptămâna trecută, industria franceză de modă a invadat Moscova şi ea a

fost primită cu braţele deschise”

(Manual pentru ziariştii din Europa Centrală şi de Est, 1993, p. 31)

Există multe alte tipuri de introduceri printre care: narativă, anecdota,

contrastul, surpriza, declaraţie, umoristică, filosofică, istorică, reclama

evenimentelor viitoare, statistica şi flashback-ul.

Introducerea contrast – asigură înţelegerea şi dă tonul relatării.

Introducerea narativă. Acest tip expune subiectul cronologic. Folosită

de regulă la articole feature, este uneori utilizată şi de articole de ştiri, atunci

când întrebarea: “cum s-a întâmplat” este mai importantă decât “ce s-a

întâmplat”.

Această abordare în stil de roman are avantajele sale însă impune un

avertisment, când stârneşti interesul cititorului în acest mod, e de preferat ca,

atunci când, finalmente, ajungi la punctul principal, aceasta să fi meritat cu

adevărat estimată.

Introducerea anecdotă

Relatează o anecdotă independentă de restul articolului, ilustrând un

aspect legat de subiect: este folosită adesea în articolele mai lungi, pentru a

prezenta personajele principale, pentru a arăta caracterul relaţiilor lor sau pentru

a relata un episod neştiut din seria de evenimente altminteri binecunoscute. Este

foarte important ca anecdota să fie bună şi să demonstreze ceva.

Introducerea glonţ este opusă introduceri întârziate. Aici întregul

subiect este cuprins într-o singură propoziţie relevantă. Eficienţă, evocatoare şi

puternică atunci când reuşeşte, dar dezastruos nd eşuează: cere experienţă,

talent real şi discernământ. Ziarul News Chronicle şi-a început articolul despre

moartea lui Hitler, în mai 1945, cu o propoziţie extrem de simplă:

37

“Cel mai urât om din lume e mort”

Introducerea declaraţie

Este un alt tip de deschidere, unde autorul introduce o declaraţie bizară

sau şocantă în speranţa de a-i determina pe cititori să citească mai departe. Un

reporter de război şi-a început, cândva, articolul cu fraza: “Azi dimineaţă m-am

bărbierit cu vin roşu de colecţie...” continuând să scrie că unitatea pe care o

însoţise tocmai cucerise de la veniţi una dintre cele mai importante podgorii.

Introducerea umoristică. Este una dintre cele mai comune introduceri

dar există multe încercări de a scrie cu umor şi puţine reuşite. Totuşi, este o

deschidere foarte eficientă atunci când reuşeşte, pentru că cititorii simt că sunt

în compania unui autor amuzant şi vor citi mai departe, anticipând şi mai mult

umor. P.I.O. Rourke de la revista americană Rolling Stone: “Există probabil în

acest moment, în Nicaragua, mai multe anchete pentru aflarea adevărului decât

adevăruri”.

Introducerea filosofică. Aceasta este introducerea pentru ştirile tip

feature. Ea constă într-o aserţiune. preţioasă, generală şi satirică care se vrea

profundă.

Introducerea istorică

În acest caz, articolul începe cu o frază despre istoria subiectului, de

exemplu: “În 1918, guvernul Ruritaniei a decis ca în acel moment să închidă

frontierele statului, punând astfel capăt unei lungi tradiţii de ospitalitate faţă de

străini”. Când se foloseşte acest tip de introducere, fie faptul istoric trebuie să

fie îndeajuns de fascinant încât să capteze cititorul, fie întorsătura trebuie să

aibă forţă. Altfel, lectura poate deveni foarte plictisitoare.

Introducerile false

Există o specie de intro-uri care nu reprezintă o categorie aparte, ci o

greşeală făcută foarte adesea. Numim “intro fals” o deschidere despre care

autorul crede că face articolul atrăgător pentru cititor, dar care, de fapt, este pur

şi simplu de prisos. Folosit în materialele de culoare şi articolele de ştiri mai

38

uşoare, acest tip de intro are de regulă două forme. “Mai întâi avem gluma

ratată ca în acest articol despre o nouă maşină sport. “La o parte, fetelor, apare

un obiect cu forme ademenitoare, care să va înlocui în visurile bărbaţilor

voştri”. Apoi, avem intro-ul narativ, în care povestirea începe cu o etapă prea

devreme, precum în acest articol despre vacanţa dezastruoasă a unui cuplu.

“Olive şi Ian Meredith abia aşteptau cele două săptămâni de distracţie pe

plajele scăldate de soare ale Thailandei”. Faptul că au găsit hotelul doar pe

jumătate construit şi plaja acoperită de mizerii este relevat numai în cel de-al

doilea paragraf. Ar fi trebuit să fie în primul. La urma urmei, e evident că

majoritatea oamenilor abia aşteaptă să plece în vacanţă (David Randall, 1998,

p. 175-177).

Câteva alte aspecte ale introducerii

Linii de date

Liniile de acreditare

By lines

Câteva alte aspecte ale introducerii ar trebui menţionate: liniile de date,

liniile de credit şi by-line-urile (linie scrisă deasupra unui ziar sau articol şi

unde scrie cine e autorul) nu fac chiar parte din introducere, ci mai degrabă o

preced. Ele apar întotdeauna în concordanţă cu introducerile în unele tipuri de

articole.

(George A. Hough, 1995, p. 60)

39

40