88
Theodor Damian ▪ Stihiri cu stânjenei
Theodor Damian
▪
Stihiri cu stânjenei
Coperta: Manuscris de Apuleius-Dioscurides, aflat la Eton College, circa 1200 A.D. Redactor: Aurel Ştefanachi Tehnoredactor: Cristian Almăşanu ISBN 978-973-8900-49-3 © Tipografia Moldova Iaşi, 2007 Tipărit la Tipografia Moldova, Bulevardul Carol I Nr. 3-5, Iaşi Telefon/Fax: 0232206549 E-mail: [email protected]
Theodor Damian
Stihiri cu stânjenei
volum îngrijit de M.N. Rusu
Starea de spintecare
7
Între un pustiu şi o femeie
Parcă‐mi aduc aminte de Maria Egipteanca de pe vremea când duhul meu sălăşluia în pustie probabil că duhul meu mai hălăduieşte încă pe acolo de aceea o văd în minte o nălucă umblând pe nisip ca pe norii cerului. A zis “Effrata” şi pustiul s‐a deschis ca să intre cine pe cine o luptă ce nu s‐a mai dus vreodată un pustiu şi o femeie desigur pustiul este mai tare gândeau târâtoarele dar ele nu ştiu că egipteanca ascundea în inima ei un pustiu şi mai mare îngerul pământesc a înghițit pustiul lumii acesteia
8
l‐a înghițit pentru că l‐a cunoscut pre dânsul l‐a înghițit pentru că nu s‐a temut l‐a înghițit pentru că de Cel vechi de zile nu s‐a lepădat... Îmi aduc aminte de Maria Egipteanca cea care s‐a luptat cu pustiul şi l‐a biruit aşa cum îmi aduc aminte de locul de unde‐am uitat c‐am venit
9
Nu putem cumpăra Învierea
Toți avem nevoie de Înviere pentru că toți suntem în captivitate egipteană pentru că toți trăim în preajmă cu îngerul întunericului cu frica de aripa lui grea ce amenință pe întâii noştri născuți pe ceilalți născuți ai noştri pe noi înşine Toți avem nevoie de Înviere pentru că toți trăim cu faraonul în spate înghesuindu‐ne înspre imposibila mare. Unde vom fugi de mânia cea dinapoi? Şi iată marea cea imposibilă devine posibilă iată valurile‐i tulburi despicându‐se încătuşat iată Paştele înaintea noastră şi noi în Paşti de la moarte la viață de la ură la dragoste de la noi la Dumnezeu de la mine până la tine
10
topind gheața în care eram ținuți dezghețând cuvântul din inimă şi pe Dumnezeu din cuvânt. Nu putem cumpăra Învierea nici întreagă, nici pe bucăți soldații ne‐au spus ea vine aşa deodată pentru unii pentru alții mult aşteptată Ne trebuie o Înviere la toți aşa cum îi trebuie căprioarei apa izvorului aşa cum îi trebuie în noaptea istoriei o stea călătorului
11
Buletinul e o formă de impostură
Aştept un tren care nu mai vine am plătit doar 499 DM dacă plăteam dublu venea şi mă lua de acasă problema cu calea ferată era inclusă în preț dar mie‐mi plac peroanele asta‐i problema peroanele unde noaptea lumea a treia se plimbă cu mătura şi făraşul unde viața nu şi‐a făcut încă chirurgia estetică doamna cu ochelari din fața mea strânge punga de plastic se vede că are buletinul în ea buletinul non sens ce‐i mai trebuie cuiva buletin într‐o lume în care nimănui nu‐i pasă de tine într‐o lume liberă
12
unde trebuie să ai drepturi şi fără buletin şi dacă ştii sau nu ştii cine eşti ferice de cei ce nu ştiu oricum buletinul e o formă de impostură o etichetare într‐o ordine prost înțeleasă Mi‐e dor de peroanele vechi unde impegatul de mişcare sună deşteptarea unde creşteau florile pentru primirea iubiților peroanele pe care bătrânii păşeau ca pe o altă planetă şi pe care tinerii le luau cu ei la plecare Există un tren care‐mi vâjâie în urechi atât de fin că nici nu mă mai deranjează atât de fin că ormuz se topeşte în ahriman şi lasă în urmă un buletin de identitate cine e cine cine judecă pe cine şi de ce eu sunt trenul legat de peron a ruginit lanțul peronul a intrat în mine şi eu în el peronul pleacă şi trenul rămâne
13
ceva s‐a întâmplat şi cu impegatul de mişcare adulmec o derută ciudată şi mută aştept un întârziat semnal de plecare
14
Noi şi iluzia
Erai acolo când strada şi‐a revărsat toți morții în casa mea Toți morții de pe o stradă în zece milenii ce fel de casă e aceea întotdeauna mi s‐a părut că abia încap eu acolo tot timpul am avut probleme cu spațiul pe care l‐am închiriat scriitorilor şi filosofilor celor ce scriau contra morților poate contra morții vrei să zici mă va corecta cineva nu, nu, ați auzit bine contra morților moartea săraca e cuminte îşi vede de jobul ei uneori ne mai păsuieşte ea ştie mai bine când trebuie să vină noi nu ştim ce ni se dă în dar
15
ni se pare că ni se cuvine de aici toată confuzia De atunci cădem într‐una nu singuri că n‐ar avea nici un sens noi şi iluzia
16
Istoria între sfere curgând
Îmi place să admir cei patru poli ai pământului aşa cum stau ei față în față doi câte doi egali dar care mai de care mai frumos deschişi pentru a cuprinde oaspeții ce stau la coadă pentru a intra la masa stăpânului. Un pol mai frumos ca altul unirea face puterea, se zice unirea şi frumusețea mai ales când cerul este trupul constitutiv al piramidei. Poate de aceea viața îşi scrie istoria între sfere curgând pentru că iese din piramidă cu moartea pe moarte călcând
17
În tine demonul cel mai fioros
Am văzut omul cu trupul arc care putea sări când voia, mai puțin sau mai tare după cât de nervos era fața lui o sculptură cubistă deci implicit suprarealistă cum ne spune Dali discursul îi curgea din gură ca o limbă fără sfârşit ca bandă de magnetofon în derularea de‐a durei a tăbărât de pe fifth avenue în soho caută o galerie de artă unde se plăteşte pentru exponate de artă însuflețite a început moda cea mai scumpă din câte au fost sublimarea răului a schimonoselii după un ritual de business bine prestabilit întâi trebuie să identifici
18
în tine demonul cel mai fioros să‐l cultivi până la ultima glorificare, căci competiția e dură şi banii nu se dau cu ochii închişi apoi trebuie să înveți a juca rolul acelui demon la perfecție până te identifici cu el apoi îți cauți un stăpân şi ca să‐l găseşti trebuie să impresionezi prin autenticitatea demonismului tău dacă găseşti unul încep teste de tot felul pentru dovada ireversibilității întru chipul dintâi şi proba finală, tăierea voii când încredințezi codul computerului tău celui ce te cumpără apoi o strângere de mână prietenesc diabolică aşa începe noul mileniu nu se ştie cât geniu e‐n demon şi cât demon e‐n geniu
19
Singurul mod în care existăm
Şi totuşi oamenii merg spre iubire orbeşte noroc că iubirea nu doare poate să şi doară atunci când ploaia întregului cer cade pe puntea unui singur vapor acela ce‐mi spintecă visul când spintecarea mi‐e locuința ea singura felie de real cufundat într‐o mare de vis singura mea dilemă de ce să stau în spintecare ea însăşi este un accident esența e visul aştept în port să‐mi pornească vaporul iată‐l se mişcă spre țintă o ştie merge spre ea dar o caută‐ntr‐una e plină marea de ținte ca adâncul de peşti fluorescenți
20
poți să‐ți alegi oricând una sau mai multe şi totuşi rătăceşti fără de țintă vaporul meu curge albastru prin stânga cetății colosul din Rodos întoarce capul pentru ultima oară Good bye Ni s‐au dat câțiva kilometri de otgon ca să ne legăm prietenii valurile sunt mari ne saltă ca avionul trecând prin goluri de aer ne‐ar trebui centuri de siguranță dar nu avem avem doar veste de salvare fără instrucțiile de folosire înțeleg de ce unii au rău de mare eu nu am am rău de real mi‐e bine în vis de aceea supraviețuiesc în real Vaporul merge împotriva fluxului saltă ca o minge în sus şi în jos în dreapta şi‐n stânga
21
ca o stea ieşită din calea lactee şi rătăcind halucinant prin spațiul iubirii se va rătăci şi calea lactee Nu pot să mai scriu pot doar să iubesc pe cineva ca pe mine însumi pot să şi cânt dar ce rost mai are marinarul e deja îndrăgostit de o lună de zile ancora lui a prins rădăcini între cei doi pomi al vieții şi al cunoştinței nu ştie nici el ce vrea viața sau cunoştința Ar vrea să plece dar nu poate pleacă dar crede că stă crede că ştie dar nu ştie crede că urăşte dar nu vorba Doinei Uricariu când ne uram ne mai lega ceva Se‐aruncă nesfârşit marea spre noi val după val soarele meu albastru în acest secol îşi trimite toate razele‐ntr‐un singur pocal albastre şi ele îmi deschid calea spre vis
22
vis ori abis nu‐i nici o diferență totul este ca smirna să‐ți trezească credința şi dorul ele sunt singurul leac împotriva morții numai să nu credem că ne e dor şi să ne înşelăm mai bine să ne fie dor să credem singurul mod în care existăm
23
O, cum te cheamă ispita
Şade monstrul peste Munții Carpați din rana lui curge miere şi lapte se‐nghesuie lumea stă la coadă fiecare cu cartelă Cât poți să iei pe o cartelă de o persoană? De aceea în fiecare zi vii să iei lapte şi miere cu o cartelă obținută cu greu dar aşa se creează relația cu monstrul cel de la care iei cartela este de fapt monstrul el este educat şi prietenos, nu refuză pe nimeni dimpotrivă el îi compătimeşte pe toți cum e şi el compătimit pentru rana lui care ne adapă şi ne hrăneşte o, rană sfântă, frumoasă şi bine mirositoare cum cresc stânjeneii din Munții Carpați
24
prin trupul tău o, cum te cheamă ispita la bine şi cum binele pe care‐l faci iese rău
25
Valea acestei înţelegeri
Dreapta înțelegere vine din smerenie aşa cum spun englezii adică din starea dedesubt de unde poți privi stânjenelul fiecărui lucru Floarea se închide şi se deschide flirtând cu privirea ce ținteşte spre azuriul adâncului vai celui ce intră în valea acestei înțelegeri “cine‐i va ridica lui piatra de pe uşa mormântului?”
26
Uneori nu mai vezi obiectele din cauza sforilor
Aşa ne trecem viața ca‐ntr‐o poză suprapusă sau ca‐n hala veche din Omaha, Nebraska cu pantofii‐n vitrină şi cu vitrina‐n pantofi American Express, Visa şi Discover sunt singurele carduri acceptate pe moment tot ce este în hală se ține suspendat de sfori totul e sforărie unele sunt mai scurte altele mai lungi mai subțiri şi mai groase depinde de ce spânzură ele uneori nu mai vezi obiectele din cauza sforilor Tom Blackwell are dreptate când pictează unele nume de firme de la stânga la dreapta altele de la dreapta la stânga altele pe dos
27
pentru că acum pentru a fi pe față trebuie să fii pe dos totul se reflectă în totul autobuzul în pantofi pantofii în autobuz cei care merg pe sus în cei care merg pe jos şi invers nu vorbesc aici de inversul bidirecțional ci de celălalt mult mai complex care face şi desface toate vorbesc aici de stelele ce atârnă de bolta halei oraşului vechi din Nebraska ce se rotesc tacticos în orbite de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga că nu se mai ştie cine pe ce luminează şi cine pe cine luminile se reflectă halucinant în oglinzile de plastic fără de care viața noastră nu mai este posibilă heim
28
s‐a desprins de florsheim şi rătăceşte printre lucruri nu ştii dacă nu te va eticheta şi pe tine parțial sau integral în sala aceasta se naşte o nouă mitologie şi se plămădeşte un nou graal
29
Un vânt porneşte
Toamna când se numără cărăbuşii în vântul albastru de la miază‐zi se plimbă pe sub streaşina cerului spiriduşii exersând o nouă conjugare a lui a fi un vânt porneşte dinspre ei şi ajunge furtună în frunza de brustur mă uit la toate câte am şi cum rănile mele mă ustur
30
Stânjenel arzând
Toate încep cu Big‐Bang‐ul cu întunericul acela rotund mângâiat de ochiul lacom şi crud Toate încep cu stânjenelul în flăcări arzând fără mistuire cu o mireasă gata de nuntă oricând dar fără de mire Toate încep cu ochiul acesta lacom şi crud care aduce lucrurile de la neființă la ființă privind Big‐Bang‐ul, ochiul şi floarea marele sunet lumina şi arta de aceea spunea Meister Eckhart că omul este un fenomen acustic totul este acustic şi totul este lumină, lumină lacomă şi crudă arta, joc de sunet şi lumină o frumusețe eternă stânjenel arzând întru toate câte au fost şi or să mai vină
31
Pregăteşte-ţi o sută de poveşti
Norii parcă vântură grâul înainte de a‐l băga în pivă aşa aşteaptă la rând toți să intre pe celălalt tărâm bineînțeles că li se vor cere multe adeverințe de bună purtare Scylla şi Charybda în labirint la intrare pregăteşte‐ți o sută de poveşti şi din ele pe cea mai frumoasă pentru noaptea naşterii tale din nou când norii vor părea că vântură grâul ca înainte de a‐l băga în pivă când norii vin peste noi cu miros de stânjenei şi cu gust de colivă
32
Pentru cel care moare
Se făcea că am ajuns în țară bătută de vânt dar noroc că vântul bate întotdeauna numai dintr‐o parte Nu pot să‐ți spun acum din ce parte venind acolo doar poți afla să nu‐ți închipui că datorită vântului toți oamenii sunt (a)plecați sau că sunt într‐o parte pentru că acolo ei nu au prins rădăcini cum cei din alte țări unde vânturile bat din toate părțile. Totuşi aici ei pot merge învârtindu‐se în aşa fel încât să fie bătuți în toate părțile de vântul ce bate mereu dintr‐o parte De aceea mereu uşor îndoiți ei au o conştiință clarvăzătoare aşa cum poemul acesta nu‐i scris pentru cel viu ci pentru cel care moare
33
O stare de graţie (II)
Există o stare de grație un Cain, un Iuda şi o nebunie în orice relație câinii latră mai tare inundați de parfum câinii torențiali fac stânjeneii să înflorească câinii mei ciobăneşti latră prelung ca o gură de rai, abisul rotund îmi zgârie şi‐mi tămăduieşte vechea rană în fiecare lucru văd un abis ce mă cheamă
34
Nu contează cine câştigă
Savanții beau bere cu bărbile lor uşor cărunte cu mersul aplecat uşor înainte ca şi cum atenți în orice privință cu burta peste curea în semn de îndelungată şi grea nevoință Savanții au voie să catalogheze orice dar pe ei înşişi cine‐i cataloghează în fața lor nici nu mai poți pune semnul întrebării nici când scrii despre ei nu poți folosi semnele de punctuație că nu ştii cum fiecare va fi interpretat şi nu vrei o explozie pe planul teoretic al vieții căci şi practica vine din teorie chiar dacă şi invers Savanții se joacă la computer şi beau bere nu contează cine câştigă, cine pierde cine trăieşte şi cine piere
35
Mereu ne răstignim prietenul
Prietenul înțelege dar nu ştie ce toți vorbesc acum de acceptarea necondiționată deşi reciprocitatea e condiția de bază chiar şi în prietenia cu Dumnezeu. Spune‐mi câți prieteni ai ca să‐ți spun cine eşti mereu ne răstignim prietenul şi‐apoi îi scriem viața în cartea cu poveşti
36
Mă dor tălpile de cât drum
Sunt un călător ciudat în această lume merg în spațiu pe un drum ce mersul mi‐l creează dar pe care acelaşi mers mi‐l strânge din urmă. Mă dor tălpile de cât drum se strânge sub ele mă doare inima de câți nu pot să meargă pe urmele mele mă dor ochii de scrutat drumul dezghemuit în fața mea uneori am impresia că merg cu urma‐mi înainte lansând înaintea în urmă uneori mă simt ca un cioban lângă oi când moartea dă târcoale la turmă
37
Luminile caută intersecţiile
Din când în când ca o limbă de şarpe ochii ies din orbite şi se duc săgetând prada aşteptată de‐o veşnicie Vin repede înapoi aducând prada cu ei în camera din dosul ferestrelor Aşa, devorând‐o încet şi metodic îşi alimentează lumina pentru următorul atac Din când în când ochii freamătă în orbite ca Duhul lui Dumnezeu înaintea facerii lumii luminile lor caută intersecțiile galactice punctele negre şi fierbinți stânjenelul bine mirositor niciodată veşted răspândind fericita moarte nu numai inevitabilă dar căutată, strigată, cu voce tare, în şoapte
38
Din când în când inima ochiului riscă să facă infarct să‐şi lase carapacea în coaja luminii să‐şi lase sângele să iasă hai‐hui pe calea fără întoarcere a țărânii
39
Luaţi aceste pastile, ne spun doctorii
“Fie mie după cuvântul tău” căci tot nu ştiu cum se face că în plină noapte Darwin bate la poarta lui Moisi toate problemele noastre sunt nelămurite lumea e ca o casă incendiată şi alergăm care încotro încercând toate ieşirile, toate ferestrele tatonăm panicați pereții să vedem unde sunt mai subțiri dar cine ne‐a spus că ar fi undeva mai subțiri luați aceste pastile, ne spun doctorii, şi veți trăi noi vrem să trăim dar nu luăm pastilele înainte să plece fiul a cerut tatălui său şi un sac ca să‐şi pună în el zilele
40
Logodire
Fântânile există doar să ne facă sete să le vedem gurile cu şi fără obloane rotunjimile agitându‐se‐n cumpănă adâncurile cu ochi limpede şi ispititor logodindu‐l în moarte pe călător
41
Iordanul curge şi înapoi
Se mai deschid cerurile şi mai cade rouă pe lână lui Ieftaie o rouă pe care soarele o creşte şi luna o spulberă Noroc că izvoarele cerului nu se încuie niciodată că la nevoie Iordanul curge şi înapoi că albia sa nesătulă şi generoasă ca o bufniță umblă prin oasă ne munceşte şi ne răsfață ca gaura acului pe ață ca gura de rai întotdeauna fulgerând dar niciodată trăsnind piciorul pe plai
42
Între două peşteri
Am trăit clipele acelui exod nedesluşit oamenii ca o turmă alergau alergau Mâncând pământul mereu înainte cu capul în jos ca bizonii din când în când îşi scoteau coarnele de sub haine şi se mai împungeau între ei unii le puneau la loc alții nu mirosul de peşteră sălbăticea nările Între cele două peşteri mângâietoare în fuga lor spre peştera mormânt oamenii îl citesc pe Platon şi tot nu ştiu cine sunt
43
Încă mai pot zbura
Încă mai pot zbura peste oceanul însângerat mirosul cărnii deschise nu mă trânteşte în valuri stau ca ținut de un magnet în geografia dintâi tac pentru ca oceanul să nu‐şi retragă apele‐n lac în spațiul acestei tăceri creşte viața nu ştiu de ce stânjenelul înfloreşte pascal ca hasmasuchiul pe strada Vârnav pentru amestecarea cu ouăle roşii E un miros puternic de sânge în jur apele oceanului se agită ca un pântece în legendele naşterii încă mai pot zbura peste aceste ape atâta vreme cât mai există încă o peşteră unde soarele nu a pătruns şi o fântână ce poate să m‐adape
44
Exerciţii de gramatică
Două substantive o substantivă şi un substantiv se joacă cu acelaşi predicat îşi modifică înțelesul după stările lui conjugale când predicatul e la diateza activă ele‐şi transfigurează constituția până aproape de suferință şarpele lor se încolăceşte zvâcnind peste sensul primar al verbului cu mişcări ce zguduie până‐n rărunchi şi se‐nțeleg şi se ceartă dar stau aproape aşa cum nici surcelele nu sar departe de trunchi
45
Copiii noştri orfani
Pun urechea peste pământul tău fragil să ascult năvălirile duşmanilor stânjeneii în foşnet timid se‐nvolburează O, mamă, a mai spus mamelucul înjunghiat de fratele său înstrăinat când l‐a recunoscut a fost prea târziu aş vrea să mai am un tată şi o mamă mi‐ai spus care n‐au aşa de multă treabă atunci cineva a intrat în grădină şi mi‐a cosit sângeros stânjeneii din tulpinile lor curgea lacrima Christi Avem prea multă treabă şi vin hoții şi ne fură copiii cresc copiii fără tată şi mamă copiii noştri orfani cu părinți buni şi de treabă
46
Captivitate
De când am intrat în captivitate Nu mai sufăr de singurătate Balsamul rugăciunii îmi mângâie rana căderii Apele Bethesdei Clocotesc sub zodia Învierii Am rătăcit 40 de ani în pustiul din mine ca să mă întorc de unde am plecat Acum corabia mea zace epavă la poale de munte dărăpănat Din ce‐a mai rămas am să ridic un altar şi‐am să intru‐n captivitate iar
47
Ca un câine al nimănui
Suferea ca un câine al nimănui aşa l‐am cunoscut târându‐se încet ca o maşină blocată în trafic venind s‐ajungă la timp într‐un loc prea departe un suflet or trage la cântar mai mult decât un trup mort vai de zilele în care trupul îşi răstălmăceşte sufletul ajunge ca o caravană abandonată înainte de a fi văzut ținta măcar de departe pe trapeza stelară a marelui circ mă balansez între viață şi moarte Când m‐am uitat mai adânc sufletul meu era mic nu ştiam dacă e adevăr sau şiretlic acum ar fi momentul să am o povață când simt cum moartea îmi tot rupe câte‐o halcă din viață
48
Acolo vindecarea
Alerg spre o vindecare ştiu că va fi de scurtă durată dar amintirea ei va fi lungă fulgerul meu caută o boltă s‐o spintece în Bruges dacă se poate în cerul cald mi‐am făcut de mult un cuib pentru zile grele pe care spintecătoarea‐l va locui un cuib şi moartea acolo vindecarea se dă cu lingura ca mierea ziua şi noaptea
49
Culoarea creşte
Şi podul, şi portul şi marea şi vapoarele sunt inundate de ceață şi soare când trecem vama ni se spune că într‐aşa o zi nimeni nu moare Aerul este ca‐n ziua dintâi când s‐au despicat apele de uscat un miros ciudat traversează aerul roşu, albastru, verde şi mereu schimbător culoarea creşte din miros nu din parfum ci din percepția acestuia de către simțul peregrinului cosmic Mi‐a trebuit mult exercițiu până să învăț cum să miros pentru a avea culoarea preferată în apă, aer, pe pod, pe vapor şi acasă pe uşa din față şi pe uşa din dos
50
Vaporul de fildeş
Apele portului doreau vaporul de fildeş îl voia şi furtuna ca un soldat gata de luptă furtuna ce dulce când îşi struneşte armăsarii hai‐hui apele portului ce albastru le e stânjenelul lăuntrului vaporul de fildeş mângâindu‐şi apele‐n tangaj balene galante trec prin preajmă cu ciotul de aripă bolnav de‐un zbor ancestral elefanților li se cutremură rărunchii vaporul de fildeş mormânt plutitor unde căpitanu‐şi pierduse părinții şi frații şi unchii
51
Vine toamna curând
Mi‐am dorit de mult sfânta sfintelor şi când o ignoram o doream După ce i‐ai sorbit căldura acolo rămâi Nu ieşi decât pentru a intra mireasma cădelniței înfiorează pădurea din jur ca un stânjenel uşile împărăteşti larg deschise pentru stăpânul acestei chimii uneori şi pentru solii acestuia Intrați cu toții luați împărăția cu asalt căci vine toamna curând când poarta se va îngusta şi pragul va fi prea înalt
52
Trebuie multă răbdare ca să devii insensibil
Cenuşa creşte pe străzi ca veninul în inimă e rău că prea înceată e creşterea şi ne obişnuim cu ea precum cu gustul veninului şi devenim invulnerabili încetul cu încetul trebuie multă răbdare ca să devii insensibil uite la cenuşa de colo ce creşte nepăsătoare credeam că oamenii care au murit sunt încă păsători şi ce dac‐au murit? Nu ne‐a spus Horațiu că nu se moare de tot? Deci unde e restul de sensibilitate al celor morți? Nu‐mi spuneți că lumea e aşa cum o percepeți vai vouă cine v‐a spus cum e şi cu ce probe v‐a demonstrat ca să vă convingă Eu sunt copilul ce învață lumea cu sine însuşi
53
fără experimente preliminarii ale altora în special ce bogați am fi dacă s‐ar permite ca fiecare să învețe lumea prin sine ar exista o mulțime de sisteme filosofice moarte pentru că trăim unul în umbra celuilalt Poți să‐mi explici cum se face că eu locuiesc umbra altuia şi altul pe a mea? Şi cum e posibil în primul rând şi ce fel de condamnare este aceasta? Cum puteți dovedi că lumea construită de copil este falsă când sufletul lui moşteneşte de la Dumnezeu toată cunoştința lumii? şi cum se face că Socrate i‐a dat şah mat lui John Locke? şi de ce Dumnezeu trebuie să fie mereu plămădit după bunul meu plac ?
54
Stânjenei roşii
Fiecare țară are un nume Olanda, țara lalelelor Finlanda, țara celor 1000 de lacuri România, țara dacilor cartea mea e țara stânjeneilor e mult spațiu în țara stânjeneilor pentru toate rasele minorități, majorități, nu contează sunt toți stânjenei acum însă e festivalul stânjeneilor roşii peste tot văd acest hibrid mai recent cu dantela dinlăuntru bogat curgând în afară cu semințele crescând pe trotuarele tunelului ce duce la rădăcini stânjeneii roşii iau forma mirosului privitorului şi nuanța culorii după felul cum tămâia izvorăşte din scoarțe stânjeneii roşii se înmulțesc prin fecundare cu privirea lacomă şi dorința de‐ai rupe Atunci când nu‐i vei mai privi stânjeneii roşii vor muri
55
Stând la pândă
Nimic nu este mai puternic sau mai frumos ca fremătatul de şarpe înlănțuit şi dezlănțuit în trupul tău filosof nihilist stând la pândă gata să sară pe rampa de lansare singur şi trist
56
Nu ştiu dacă dimensiunea eternă a fiinţei
Sunt condiționat a purta în mine cerul care bate veacul lumii care‐mi măsoară timpul real şi ireal şi‐mi prelungeşte copilăria copilăria mea reală şi cea care bate pasul pe loc nu ştiu dacă dimensiunea eternă a ființei se găseşte în real sau ireal, în temelia pe care mi‐am construit visele sau în copacii călăriți pe străzi, în grădini şi păduri îmi ostoiesc setea din legătura mea ireversibilă cu trecuții auguri
57
Ne ducem spre Ierusalimul cel de sus
Floarea soarelui va fi ofilită dar niciodată urâtă bolta ei pururi înlăcrimată îți va absorbi duhul curăției şi al răbdării acelaşi cleşte ne trage în adânc aceeaşi zodie ne scoate iarăşi afară Ne ducem spre Ierusalimul cel de sus pe cântecul a două viori pe una ‐ arcuşul meu înviat pe alta ‐ trage să moară
58
Milă voiesc
Unii se duc în moarte buluc n‐au milă nici de ei nici de ea ideea de jertfă merge aici şi nu prea căci jertfa e bună numai dacă te unge la inimă şi‐ți dă fiori şi dacă dă roade pentru totdeauna nu doar uneori unii se duc în moarte buluc “Milă voiesc iar nu jertfă” mai strigă încă proorocul Habacuc
59
Încă o stihiră
Încă o stihiră pentru geometria lumii acesteia totul este geometrie totul e punct cea mai mare vrajă e aceea a punctului absolut şi omniprezent n‐ai unde să fugi de la fața punctului încă o stihiră acestei fericite iubiri se va cânta în tact irmologic cu glas domol voce joasă şi se va folosi tămâie de trandafiri
60
Găleţile tale de cristal
Pentru orice eventualitate lasă o notă dacă nu poți veni la întâlnire trimite gălețile tale de apă să se umple la fântânile întâlnirii Fiecare din cei prezenți îți va spune ce s‐a petrecut fiecare pe limba sa aşa cum mor păsările toamna după ce Jacques Prevert scrie pentru Rosemarie poemul Barbara Gălețile tale de cristal vor fi fără fund nu se ştie dacă se vor umplea vreodată indiferent de întâlnire de timp, de loc şi de cei prezenți. Totuşi dacă nu poți veni lasă o notă pentru orice eventualitate
61
Fiinţă de turmă
Alergăm spre capitalele lumii ne plac blocurile înalte anonimatul şi sub picioarele noastre fierbinte şi negru asfaltul Ne plac Magazinele, reclamele luminoase Banul pentru că e mic şi tare şi pentru că nu miroase Alergăm spre oraşe până la suflarea din urmă pentru că suntem ființe de turmă
62
Culoarea creşte
Şi podul, şi portul şi marea şi vapoarele sunt inundate de ceață şi soare când trecem vama ni se spune că într‐aşa o zi nimeni nu moare Aerul este ca‐n ziua dintâi când s‐au despicat apele de uscat un miros ciudat traversează aerul roşu, albastru, verde şi mereu schimbător culoarea creşte din miros nu din parfum ci din percepția acestuia de către simțul peregrinului cosmic Mi‐a trebuit mult exercițiu până să învăț cum să miros pentru a avea culoarea preferată în apă, aer, pe pod, pe vapor şi acasă pe uşa din față şi pe uşa din dos
ADESIMBAKUMARA
65
Pasărea adesimbakumara
Pasărea adesimbakumara se întoarce la apele izvorului dintâi patruzeci de zile ce dulci sunt apele acelea pe care greierii mai urcă la ceruri Undeva îngerul coboară piatra de pe uşa mormântului cu ciocul deschis ca două degete de Dalí pasărea adesimbakumara gustă din cele de aici şi din celelalte cele mormântul mirosind a lăcrămioare şi stânjenei albi odihneşte pe fiecare călător căutând pacea de‐o clipă sau de mai multe Nu plăteşti pentru o clipă nimic clipa‐ți plăteşte ție reținerea fericită clipa că te‐a avut ea este corabia ce te duce de aici în de o viață doritul necunoscut
66
Adesimbakumara
Nu te vom judeca niciodată aşa a sunat verdictul dragostei când pasărea cu capul negru şi guler portocaliu a cântat adesimbakumara pentru acum şi pentru veşnicie adesimbakumara cântec ieşit din mările lumii adunat din sclipirile stelelor întors în liniştea pământului mamă şi mormânt mamă pentru că mormânt mormânt pentru că mamă Pasărea cu capul negru şi pene portocalii cântând adesimbakumara cântecul morții şi al veşniciei pe creanga copacului ce‐ți luminează fereastra Nu te vom judeca niciodată
67
vom bate doar tobele lin ca lumina lină a sfintei slave ca vântul fără de somn uşurându‐ți povara ca să ştim că ai fost că rămâi adesimbakumara
68
A venit vremea
Aşa se explorează adâncul ființei cu tentacule vărsătoare de foc iată întunericul blând stinge văpaia focul arde dar nu mai frige ce taină este aceasta? Tentaculele s‐au lipit de adânc adâncul este ființa ce fel de a fi locuieşte această ființă? A venit vremea când logica a murit când totul se trăieşte prin credință
69
Muşchiul şarpelui
Cel mai puternic muşchi din trupul meu e muşchiul şarpelui şi cel mai frumos locuința sa e în burtă acolo are loc să stea încolăcit în somnolență dar şi activ când vede prada şi să‐şi înceapă dansul spasmodic care pe unii‐i îngheață iar pe pradă‐o dezgheață
70
Mă plimbam
Mă plimbam cu copilul de mână printre îngeri şi oameni Regina din Saba îşi pregătea călătoria spre templu şi mai avea nevoie de fameni Nu se ştie cine ducea pe cine el pe mine‐nspre îngeri sau eu pe el înspre oameni
71
Lectură
Curând am să‐ți citesc florile una câte una lectura mea va fi demnă ca atunci când din ochii tatălui se rostogoleşte lacrima fiului în strângerea paternă
72
A doua mare şmecherie a lumii
Acest balaur avea numai două capete amândouă de aur cu un singur creier dar foarte filosofic balaurul exploatând lăcomia victimelor dând sfoară în țară că în el e o ocnă de aur că aurul se dă ieftin sau chiar pe gratis A doua mare şmecherie a lumii balaurul nu‐şi omora victima ci doar îi sugea o parte din sânge sufla apoi peste ea un praf subțire de aur care‐ți dădea impresia de bogăție şi de statut social dar care dispărea exact cam în timpul când sângele se refăcea şi‐atunci ispita funcționa din nou norocosul balaur cu victime asigurate pe veci. Două tipuri de lăcomie au fost pe lume şi or să mai fie lăcomia de pântece sau cea de balaur
73
cu capul de aur şi cu mintea scurtă şi lăcomia de avere victima cu capul de lut şi cu mintea‐n lichefiere
74
A ni-ki-ti, nikitire
L‐am văzut pe ni‐chitastănescu l‐am bârfit pe niki‐tastănescu l‐am citit pe nikita stănescu l‐am bocit pe nikitastă‐nescu l‐am murit pe nikitastănes‐cu L‐am timpuit pe nichita stănescu l‐am zeuit pe nichita stănescu l‐am maglavit pe nichita stănescu l‐am nikitit pe nichita stănescu
Ab initio
77
Timp împlinit
variantă lui Gregorio
Iturralde Suflet plâns în lacrimi calde. Iturralde Te aduni şi te petreci Nesfârşit în veci de veci Iturralde Ce‐ntrupare‐o să te scalde În ce formă de a fi Vei iubi?
78
Imn Transilvaniei
Transilvanie, candelă veşnic aprinsă Pe Doja‐l mai ustură rana încinsă Durerea lui îți hrăneşte lumina In care‐ai tăi prunci azi îşi află hodina. Transilvanie, candelă sălaş de speranță Luminând în adâncuri pe orice distanță Vindecând orice ran‐a martirilor tăi Ce te‐au ctitorit clocotind în văpăi Transilvanie, candelă cuib de căldură Cum flacăra pătrunde materia pură Aşa ai pătruns în Istoria lumii Purtându‐ți cu grijă pe brațe străbunii Transilvanie, candelă a nemărginirii Tăinuitoare a tainelor firii Martirii ce ți‐au ocrotit nestinsă făclia Ti‐au sfințit spre rodire de‐a pururea glia
79
Horea
Şi astăzi ne mai doare roata morții Ce‐a devenit altarul dăinuirii Martirul s‐a‐nălțat pe cerul nopții Şi luminează marginile firii. In a lui jertfă zace o iubire Şi în iubire Logosul suspină O, roata aceea tot se răsuceşte Şi ne preface sângele‐n lumină. La praznicul lui Horea, închinare Un om a fost ucis pentru popor Şi roata morții‐mprăştie mirare: El a dat birul, ‐ el biruitor!
80
Eşti
Cuvântul meu creează aduce întru ființă de aceea el vede este‐le stelele şi se recunoaşte auto‐contemplare şi iubire te iubesc pentru că eşti sau eşti pentru că te iubesc
81
Despre captivitate
Mă uit la lume din nou dar înainte să văd lumea văd gratiile nu ştiu cine e după gratii lumea sau eu
82
Derivatio temporis
Dar dacă timpul nostru trece mai repede ca altădată Şi nu e decât o maşină în mâna unei alte minți Şi dacă‐ncet pe nesimțite, şi anii noştri Fiind mai mici ca cei în vremuri trăiți odată de părinți? Dar dac‐o sută de ani astăzi, e numai cât o jumătate Din suta ce s‐a scurs în urmă cu miliardele de ani Şi dacă peste milioane, de va mai fi ceva pe‐aicea O sută fi‐va cât o mie, sau anii fi‐ne‐vor duşmani?!
83
Ca un clopot arzând
Încă nu s‐a descoperit câtă disperare este‐ntr‐un deşert şi cât pustiu într‐un ceas de disperare toți ne naştem cu o disperare‐n deşert şi toți murim cu deşertu‐n inimi inert peregrinăm cântând, cântecul trist al mirelui fără fecioare viața noastră ca urma copitei cămilei în nisipul fremătând fremătând sub mângâierea ascuțită a vântului întrebarea deşertului sună ca un clopot arzând dacă deja am venit cum să fiu mai bine cel ce sunt
84
Tatăl nostru
Tatăl nostru, Al mulțimii de frați ce nu se mai cunosc între ei, Părintele fraților mei Care mişună întru sperare sau disperare Conştienți sau inconştienți, Ca o străină adunătură Pe pământul istovit în călcătură! Tatăl nostru care eşti în ceruri! În care ceruri? În al câtelea cer? Te înveleşti în care mister? În vreun cer pământesc sau nepământesc? Eşti dincolo sau dincoace de marele hău? Sfințească‐se numele Tău! Bineînțeles, sfințească‐se Căci noi nu‐L sfințim De aceea ne cutremurăm la gândul amarului chin Când După glasul proorocului Vom da seama Pentru porunca a V‐a a Decalogului. Doamne, Tu ai făcut cerul aşa cum e Fă un cer din toate câte sunt
85
Pentru ca numele Tău Nu să se sfințească, ci să fie sfințit Precum în cer, aşa şi pe pământ. O, Doamne, dac‐ai fi puțin mai lacom Întinzându‐ți hotarele stăpânirii Până dincolo de marginea firii” Vezi prea bine că suntem în amară robie De aceea Te rugăm, vrem, cerem, A Ta împărăție Vie! Mai bine să facem voia Ta Pentru că Tu ne eşti Tată şi ne iubeşti Şi avem cu Tine un legământ, Facă‐se, Părinte, voia Ta În ceruri şi pe pământ …
86
Cuprins
Starea de spintecare ......................................... 5
Între un pustiu şi o femeie ........................................ 7 Nu putem cumpăra Învierea .................................... 9 Buletinul e o formă de impostură .......................... 11 Noi şi iluzia ............................................................... 14 Istoria între sfere curgând ....................................... 16 În tine demonul cel mai fioros................................ 17 Singurul mod în care existăm................................. 19 O, cum te cheamă ispita .......................................... 23 Valea acestei înțelegeri ............................................ 25 Uneori nu mai vezi obiectele din cauza sforilor .. 26 Un vânt porneşte ...................................................... 29 Stânjenel arzând ....................................................... 30 Pregăteşte‐ți o sută de poveşti ................................ 31 Pentru cel care moare .............................................. 32 O stare de grație (II) ................................................. 33 Nu contează cine câştigă ......................................... 34 Mereu ne răstignim prietenul................................. 35 Mă dor tălpile de cât drum ..................................... 36 Luminile caută intersecțiile..................................... 37 Luați aceste pastile, ne spun doctorii .................... 39 Logodire..................................................................... 40 Iordanul curge şi înapoi .......................................... 41
87
Între două peşteri ..................................................... 42 Încă mai pot zbura.................................................... 43 Exerciții de gramatică .............................................. 44 Copiii noştri orfani ................................................... 45 Captivitate ................................................................. 46 Ca un câine al nimănui ............................................ 47 Acolo vindecarea ...................................................... 48 Culoarea creşte ......................................................... 49 Vaporul de fildeş ...................................................... 50 Vine toamna curând................................................. 51 Trebuie multă răbdare ca să devii insensibil ........ 52 Stânjenei roşii ............................................................ 54 Stând la pândă .......................................................... 55 Nu ştiu dacă dimensiunea eternă a ființei ............ 56 Ne ducem spre Ierusalimul cel de sus................... 57 Milă voiesc................................................................. 58 Încă o stihiră .............................................................. 59 Gălețile tale de cristal............................................... 60 Ființă de turmă ......................................................... 61 Culoarea creşte ......................................................... 62
ADESIMBAKUMARA................................... 63
Pasărea adesimbakumara ....................................... 65 Adesimbakumara..................................................... 66 A venit vremea ......................................................... 68 Muşchiul şarpelui..................................................... 69 Mă plimbam.............................................................. 70 Lectură ....................................................................... 71 A doua mare şmecherie a lumii ............................. 72 A ni‐ki‐ti, nikitire...................................................... 74
88
Ab initio ........................................................... 75
Timp împlinit ............................................................ 77 Imn Transilvaniei ..................................................... 78 Horea.......................................................................... 79 Eşti .............................................................................. 80 Despre captivitate..................................................... 81 Derivatio temporis ................................................... 82 Ca un clopot arzând................................................. 83 Tatăl nostru ............................................................... 84
