1

anul LIX * nr. 5-6 (715-716) * aprilie - mai 2008

Adrian Popescu NICHITA LA VENEÞIA 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Simona-Maria Pop JURNALULFORMÃRII CONªTIINÞEIEUROPENE 5

Aurel Rãu DACÃ AR FI SÃ POTRIVESC 4 4 4 4 4

Mihai Barbu I. D. SÎRBU ÎNTR-UN DOSAR DEACÞIUNE INFORMATIVÃ 9

ªtefan Manasia DUPÃ-AMIAZA UNUI BATMAN 48

Michel Martin INTRODUCERE ÎNPOSTSUPRAREALISM 49

Olimpiu Nuºfelean POEME 31

Redacþia DOCTOR HONORISCAUSA: MATEI CÃLINESCU ªIMARCO CUGNO 21

Felix Nicolau STUDIU DE PATOLOGIE ARGOTICÃ 28

Ruxandra Cesereanu MINUNATA POVESTEA UNEI PASIUNI FATALE 22Vladimir Bulat COMBINAÞIILE LUI WOLAND? 24

Zsuzsa Selyem O ECUAÞIECU DOUÃ NECUNOSCUTE:PÉTER ESTERHÁZI 43Anamaria Pop HARMONIACAELESTIS – O STARE DEARDERE A ARDERII 47

Olga ªtefan DE LA ISTORII LA MICROISTORII ªIMITURI 55Dragan Jovanovic Danilov POEME (Traduceri deIoan Radin Peianov) 56

Cristina Vidruþiu COLECÞIA DE CÃRÞI DE VIZITÃ 42

Bogdan Odãgescu LEAC DE IPOCRIZIE 51

Ion Beldeanu POEME 91

T. Tihan PRINS ÎNTRE DOUÃLUMI ªI DOUÃ ISTORII.Interviu cuacad. Gabriel ªtrempel 58

ALÞI POEÞI FRANCEZI (Traduceri de Aurel Rãu) 64

cron

ica lit

erar

ã Ovidiu Pecican ROMÂNIA EXTERNALIZATÃ 75Doru Pop AMINTIRI DIN EPOCA DE GHEAÞÃ 76Mihaela Ursa STIHIA FEMINITÃÞII ªIPLATITUDINEA EROISMULUI MASCULIN 77Alex Godiº FILOSOFIA ÎN PIJAMA 78

Grigore Scarlat POEME 91Zorin Diaconescu DOMENIILE DOMNULUICOTUÞIU 92Maria Juca CANADA PROPRIE 92

Ruxandra Bularca LUMEA CA NOTÃ DE SUBSOL 94

Leo Butnaru DESPREVERBUL ÎNTRUPAT ÎNDESTIN 97Ghennadi Ayghi POEZII(Traduceri de Leo Butnaru) 97

Rodica FrenþiuAMBIGUITATEA LA TEMELIALUMII CONTEMPORANE:KENZABURO OE 102

Maria Magdalena Diaconu VITALITATE ªI PITORESC;Lavinia Rogojinã JOCUL DE ªAH CU MOARTEA; IonBuzaºi UN CURS UNIVERSITAR DE RETORICÃ;Valentin Taºcu LECTURA INVERSÃ; Alexandru JurcanÎNSINGURAT ÎN TÃCERE; Ruxandra BularcaJUMÃTATE DE OM FÃRÃ JUMÃTATE DE IEPUREªCHIOP; Ana Maria Tãut DESPRE MOARTE ªI ALÞIDEMONI; Alexandru Boariu LUPENI 1977:„CUM AFOST POSIBIL“; Florina Man CÂND ÎÞI CÂRPEªTIDESTINUL 82-90

Daniel Vighi RELANSARE ECONOMICÃ PRINLITERATURÃ 17Bogdan Odãgescu LITERATURA ROMÂNÃCONTEMPORANÃ - SIMPTOME, ANOMALII ªI DOFTORII 19

Aurel Rãu PORTUGALIA ÎN „LA CURÞILE DORULUI“ 32Adrian Popescu MODELUL BLAGA ªI POEÞIIPOSTBLAGIENI 36Iolanda Bob MARE 38Tudor Ionescu DE CE ARE OMUL DINÞI (?) 40

Florin Balotescu LUCRÃRI ÎN VERDE SAULUMEA DIN PARTEA POEÞILOR 53

Doru George Burlacu SCEPTICUL SOCIABILIZAT 66Nicolae Tzone PIETRELE NEGRE DIN MAREAMOARTÃ SUNT TOATE ALE MELE 69Ion Pop POEZIA LUI HORIA BÃDESCU 70

Vasile Igna CÃRÞI NESCRISE 63

Florin Mihãilescu INTERFERENÞE LITERARE 73

Victor Cubleºan SALATÃ LITERARÃ –MOD DE ABORDARE 80

GH

ENN

ADI A

YGH

I

2

R. T. MÃTUªA JULIA ªI CONDEIERUL 109Horea Porumb SALONUL DE CARTE DE LAPARIS, 2008 112Emil Raþiu TUNELUL TIMPULUI 114

Daniel Silva - Perdigão EXPERIMENTÂNDJAZZ POETRY PE TEME LIPATTIENE 127

Letiþia Câmpan ROMÂNII ªI DOCUMENTARUL 119

Eugenia SarvariCORNEL RÃILEANU 125

Virgil Mihaiu TÃRÂMUL INSPIRAÞIEI LUIALEX BÃLÃNESCU 126

Alexandru Zotta MILOS CRNJANSKI ªI VERSULLIBER 105Nicolae Mareº RESEMNAREA SAUPIOªENIA CA VIRTUTE 107

Ana Dragu MAXIM DUMITRAª 104Gabriel Bratu CARICATURI 124

ISSN 0039 - 0852

PROIECT REALIZAT CU SPRIJINUL PRIMÃRIEI ªI AL CONSILIULUI LOCAL CLUJRedacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.

Secretar general de redacþie: Octavian Bour.Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Teodor Tihan;

redactor asociat: Virgil MihaiuConsiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,

Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica,Nicolae ªarambei, Ion Vlad

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi -vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A.

E-mail: steauacj@gmail.com

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Maxim Dumitraº

3

Institutul Cultural Român a avut buna ideesã marcheze aniversarea lui Nichita Stãnescu,din acest an, în cadrul Caravanei literare, proiectatrãgãtor, eficient cultural, aparþinând ICRBucureºti ºi Uniunii Scriitorilor, printr-o întâlnirea scriitorilor Nicolae Prelipceanu, redactorulºef al ,,Vieþii româneºti’’, Ion Mircea, directoral Departamentului pentru Românii din afaraÞãrii, ºi cel care semneazã aceste rânduri, laVeneþia, apoi la Padova, cu publicul italian, darºi cu cel român.

Sub auspiciile Institutului Român deCulturã ºi Cercetare umanisticã, din oraºul cusute de poduri ºi palate, institut condus cu pri-cepere, tact ºi dãruire, de Monica Joiþa, celedouã întâlniri culturale , de la finele lui martie,primele zile din aprilie, urmate de un recitalelectrizant al lui Nicu Alifantis, au fost veritabilemomente de sãrbãtoare .

Trebuie spus de îndatã cã oferta culturalãîn Italia în general, este mai mult decâtabundentã, iar în cetatea pe apã a SfântuluiMarcu atracþiile turistului, sau gusturilelocalnicului, sunt din start spectaculoase prindefiniþie, nu doar abundente .

Serenissima oferã, pe de o parte, ºipretinde, pe de alta, numai lucruri fascinante,mirobolante, uluitoare, de la cunoscutulCarnaval, la Bienalele intrate demult înmentalul europeanului modern. Aºadar, oreuniune, pe teme româneºti, cu sala plinã ochila Institutul cultural român din Campo SantaFosca, chiar în ziua când s-a nãscut marelepoet, în urmã cu 75 de ani, nu e un lucruoarecare. Conferinþa lui Ion Mircea a avutrigoare, subtilitate culturalã, discretul farmecal celui care citind cu ochi de confrate poemelecuiva, nu ale oricui, desigur, dedicã ceva dinpropria sensibilitate descifrãrii misteruluicuvintelor, necuvintelor celuilalt, restituind, prinarderea sa interioarã, arderea celuilalt...

În analiza fiecãrui autor, oricare ar fiacesta, dar mai cu seamã, în cazul nostru,când e vorba despre un poet cu adevãrat im-portant pentru evoluþia limbajului liric din fostullagãr comunist, contextul social, politic devineextreme de relevant. Acest fapt a fost subliniatmai ales de cãtre Nicolae Prelipceanu. S-asugerat lipsa unui orizont sacru, generos,apãsarea generalã, în fond, a acelui timp deminciunã, ideologie, falsitate, apãsare care nu

a putut însã distruge setea de adevãr ºi de sacru,într-o epocã unde cele douã concept eraudeturnate, sau chiar interzise. Poezia lui Nichitavine ºi umple acest gol, de aici entuziasmul cu caree întâmpinat poetul, pe lângã, fireºte, substanþa savizionar- insolitã.

Toate intervenþiile scriitorilor, cea de la Veneþiadar ºi cea de la Padova, unde românii de laAsociaþia „Columna“ s-au ocupat de organizare, audeschis, cred, calea unei înþelegeri a atmosfereiliterare specifice din acei ani dificili, când vocea luiNichita avea semnificaþii mai mult decât strict lirice.

O expoziþie ingenioasã, despre identitate adeschis graficianul clujean Cristian Opriº, prezentatcu empatie de muzeografa Alexandra Sârbu, însãlile de la parterul Institutului Român de Culturã ºiCercetare Umanisticã din Palazzo Correr, sãli re-cent recuperate. Un alt curator-organizator alexpoziþiei este Alexandru damian. Lucrãrile de marefineþe au adunat un public numeros, cum amobservat. Apoi, o altã searã reuºitã, definitã de unfilm documentar despre „Viaþã ºi Paºte în Mara-mureº’’, în regia lui Duccio Pugliese, de fapt o bunãintroducere în lumea satului arhaic de la noi,tradiþional-fabulos. Film fãcut cu sprijinul Centruluicultural român, cu consultarea Gabrielei Molcsan,profesoara regizorului, student la limba românã.

Zile româneºti pline de ecouri la Veneþia, undeInstitutul Român de Culturã ºi Cercetare umanisticãare deja publicul lui, exigenþa sa profesionistã, ºi,nu în ultimul rând, ecoul scontat.

Nichita laNichita laNichita laNichita laNichita laVVVVVeneeneeneeneenetttttiaiaiaiaia Adrian Popescu

Omuled

ito

ria

ed

ito

ria

ed

ito

ria

ed

ito

ria

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

ed

ito

ria

l e

dit

ori

al

4

DacDacDacDacDacaaaaaar fi sar fi sar fi sar fi sar fi saaaaapotrivescpotrivescpotrivescpotrivescpotrivescvreo câteva fraze despre VictorFelea, la 15 ani de la moarte,aº lega totul de un amãnunt, oºtiinþã a lui, pe care noi la“Steaua” o observaserãm: de ase retrage foarte brusc, dinvreun grup, din redacþie, dintr-un stat la taclale, peneobservate, cu o discreþie, ºi ase ivi iar, dupã un timp, cât sepoate de neformalist - fapt carei-a atras ºi o poreclã:Prelingeanu; sã n-o uitãm nicipe cea de Kafka, între prieteni.

În legãturã cu aceastãcaracteristicã, îmi vine în minteo alta, decurgând din ea, de inscare parcã îºi schimbãaspectul, înfãþiºarea, la anumiteintervale de timp, într-un mod

original: dinspre mai multãmaturitate, un fel de bãtrâneþe,spre mai multã camaraderie,mai multã... tinereþe. Care acum,mie, pe un fir al amintirilor, lung-lung, îmi îmbie chiar un sistemde periodizãri.

Prin ani 1948-1949, când eusunt în ultimele clase de liceu,el e un vârstnic, foarte tãcut,apãrând la cenaclul luiIoanichie Olteanu, de la ziarul“Lupta Ardealului”. Lucru nu demirare, cum prin anii rãzboiului,1942, publicã poezii dar ºiarticole de criticã în revisteliterare de circulaþie, ºi în niºtecaiete a ºi început sã scrie laceea ce va fi marele lui Jurnal.

Prin 1950, când printr-unconcurs de împrejurãri devenimamândoi redactori ai primeireviste lunare româneºti dedupã rãzboi, “Almanahul literar”,ºi el e sprinþarul care þinelegãtura cu tipografia, casecretar tehnic de redacþie, e unmai tânãr, distanþa dintre anul luide naºtere, 1923, ºi al meu,1930, s-a redus dintr-odatã.

Prin 1950-1951, el e, subit,ºi mai tânãr. Fostul cândva,demult, student la Psihologie,devine împreunã cu mine, caresunt student la Filosofie, “elev”,aceasta e titulatura, la ªcoalade Literaturã de pe lângãUniunea Scriitorilor, dinBucureºti. Unde suntem ºicamarazi de dormitor, la etajulfrumoasei clãdiri din Kiselef 10,azi sediul unui partid politic.Are pe faþã, plutitor, chiar un aeradolescentin.

De prin 1954 pânã prin1960, nu mai ºtim nimic desprevreo diferenþã de ani, el e doarun confrate, într-o luptã literarãvie, la “Steaua”, în “echipa” depoeþi de aici, patru, de nu vreocinci, ºase, cum vrei sã numeri,care înscriu un moment literarpe întreaga þarã, în care poezialui are o încãrcãturã ºi o notãdistinctã, ca înoitori în raport cudominanta proletcultistã apublicaþiilor bucureºtene, feno-men despre care încã nu preavorbeºte o criticã literarã, poa-te numai leneºã. Este acum,alãturi de alþi colaboratori,interbelici, de marcã, sau alþii

mai recenþi, în paginile revistei,ºi un cronicar literar pemanent.

Dar pânã prin 1970, într-uninterval de vreo 10 ani, sã-lsocotesc doar un de o aceeaºivârstã, când într-un aproapetriumvirat cu Aurel Gurghianu,dupã plecarea lui A. E.Baconsky, ne apãrãm îm-reunã de imixtiunea tot maipreocupatã a politicului înorientarea ºi sumarul revistei,o perioadã cu frãmântãrile ei,gândim împreunã tactici ºistrategii, acþiuni polemice ºicutezanþe în recuperarea unorvalori ale mdernitãþii ºi tradiþieiromâneºti, interval dupã care eltrece la revista “Tribuna”.

Pentru ca mai târziu, dupãnu mult timp, sã ne regãsim, caprieteni, inclusiv de familie,care am fost prin toþi aniisteliºti, în discuþii apropiate,despre o soartã literarã, princare ne dãm semne de viaþã,cordial, suntem în amintiri ºi înne-cenzurã, schimbãm gânduridespre cãrþi în lucru,neîntrerupt.

Rezumând: ieºea din cadru,

reapãrea, pe neobservate.Cum ºi acum, dupã - sã fi ºitrecut? - 15 ani. Aceastãcaracteristicã. Reapãrea subsurâsul lui bun, blând, liniºtit,cald, stenic, uºor absent. Unpoet care-ºi schimba vârstele.ªi o conºtiinþã, posibil model.Cu frumuseþea lui de intelec-tualitate, ºi de abstracþie ºi deomenesc. Victor Felea.

Aurel Rau

)

)

5

O scurtã analizã comparatistãa titlurilor pe care Adrian Marinole alege pentru jurnalele sale decãlãtorie este elocventã. Ra-portarea la ideea europeanã seregãseºte asemenea unuilaitmotiv în fiecare dintre ele,chiar dacã formularea este maimult sau mai puþin explicitã. Elerezumã modul în care AdrianMarino ia contact cu realitãþileeuropene, le filtreazã printr-oautenticã spiritualitate româ-neascã ºi le asimileazã într-osintezã creatoare. De la primul ºipânã la ultimul jurnal se produceo adevãratã metamorfozã,procesul fiind surprins în plinãdesfãºurare. Real. Cu aspectelesale pozitive. Cu neajunsurile derigoare. Fãrã fard sau estetisminutil.

Cu intenþia autorului, titluljurnalelor sale de cãlãtoriemãrturisesc o întreagã aventurãa spiritului dornic de continuãdesãvârºire. Un intelectual carenu se mulþumeºte niciodatã cuceea ce a obþinut deja. Ros de oirezistibilã dorinþã de cunoaºtere,el experimenteazã alte ºi alte noiipostaze prin care sã seperfecþioneze.

Despre saltul de la conºtiinþade român la cea de europeaneste vorba în primul rând înaceste jurnale, chiar dacã faptuleste camuflat cu maximãdiscreþie. Printr-un artificiu decompoziþie, Adrian Marinomodificã conceptul tradiþional dejurnal în vederea unei mai bunepromovãri a proiectului sãu ideo-logic. Mutând centrul de greutatede pe jurnalul intim pe celintelectual, criticul de idei nu facealtceva decât sã-ºi maschezeintenþiile.

Jurnalele reprezintã o subtilãpledoarie a valorilor europeneîntr-o epocã de îngheþ comu-nicaþional. Un mod indirect de adezbate realitãþile europene în

Jurnalul formJurnalul formJurnalul formJurnalul formJurnalul formaaaaariiriiriiriiriiconconconconconssssstiintiintiintiintiintttttei europeneei europeneei europeneei europeneei europeneSimona-Maria Pop

strânsã legãturã cu celeromâneºti. O punere în paralel alibertãþii occidentale ºi a tuturorelementelor pe care aceasta oimplicã cu cenzurile unui regimtotalitar. Într-o perioadã în careaceste aspecte erau interzise cudesãvârºire.

Chiar dacã autorul susþine cãîn scrierile diaristice accentulcade pe jurnal ºi nu pe european,ideologia europeanã zace într-oformã latentã. Ea se lasã intuitãdincolo de cuvinte, îndemnând lavisare ºi resuscitând speranþe

sugrumate de mitul situaþieiireversibile (conºtientizareapermanenþei ºi ireversibilitãþiiregimului comunist). Rãsare cusemeþie dintre rânduri, autorullãsând pe alocuri indici preciºicare sã îi trãdeze intenþiile: „Suntreacþiunile mele la «impactul»european, modul meu de a-lasimila ºi asuma” (Carneteeuropene).

Ideea europeanã

Prin frecvenþa ºi importanþacare îi este acordatã, ideeaeuropeanã se transformã într-oaxã fundamentalã a întregii

construcþii diaristice, ordonânddiscursul ºi conferindu-i altevalenþe interpretative. Aspectdestul de greu de surprins înrecenziile din perioada în carejurnalele sale au fost editate.Adrian Marino însuºi mãrturiseº-te faptul cã acþiunea sa a fostrãstãlmãcitã, prost sau delocînþeleasã de cãtre contemporani.

De aici o serie de controverseinepuizabile, rotindu-se lanesfârºit în jurul aceleiaºi întrebãrifundamentale: a intenþionatAdrian Marino de la bun începutsã imprime jurnalelor sale decãlãtorie un aspect disident saudisidenþa a fost inoculatã ulterior,într-o încercare de a recitijurnalele dintr-o altã perspectivã?Disidenþa, bineîn-þeles,interpretatã în sensul deproducerea unei opere care sãînºele vigilenþa cenzurii, punândpe tapet subiecte incomode sauinterzise a fi abordate în aceaperioadã.

În ciuda tuturor interpretãrilorposibile, scrierile sale diaristicesurprind modul în care unintelectual român înregistreazãrealitatea europeanã, o filtreazãºi o metamorfozeazã, integrând-o într-un sistem în continuãperfecþionare: „Un critic românmodern de idei priveºte Europaactualã cu ochii sãi ºi o spunefãrã inhibiþii. Uneori, poate, el avãzut ceva mai mult decât alþii ºi,în orice caz, lucruri diferite demulþi alþii” (Prezenþe româneºti ºirealitãþi europene).

Notaþiile din jurnale con-tureazã un adevãrat laboratoral zãmislirii unei mentalitãþieuropene. Multe din proiec-tele prezentate succint aicisunt reluate anterior, elabo-ra te º i in tegra te în t r -uns is tem d in ce în ce maiperfecþionat. Care încearcãsã treacã din sfera abstractãa teoriei în cea a acþiunii prac-tice ºi concrete.

Aspectul evolutiv este evi-dent încã din titlurile jurnalelorcare refac întreg parcursulintelectual al protagonistului.

Olé! España! , prima in-cursiune în seria jurnalelor decãlãtorie oferã o deschidere plinãde vitalitate a spaþiului românesc

)

6

înspre cel european. Dincolo desalutul entuziast al lumiioccidentale, «mirarea» specificãîn faþa frumuseþilor ei ºi dorinþade a asimila ºi a transpune în pro-pria þarã un sistem mult maievoluat de civilizaþie, scriereacontureazã profilul unui inte-lectual care evadeazã dintr-unspaþiu al cenzurii într-unul allibertãþii absolute. Este vorba înprimul rând despre regãsireapropriei identitãþi alteratã deimpactul cu noua mentalitatecomunistã între limitele cãreia nuse poate integra.

Este de-a dreptul imposibil sãnu suprapui imaginii dinamice apoporului spaniol o Românieredusã la tãcere de fricaSecuritãþii. Un popor care a uitatce înseamnã normalitatea uneigândiri libere, capacitatea de a teexprima dincolo de limitãrile unuilimbaj de lemn, mândria unuineam cãruia nu îi este ruºine depropria sa istorie. Fiecare ele-ment care compune caracteri-zarea poporului spaniol con-struieºte în antitezã imagineapropriului sãu popor deformat deideologia totalitarã.

Descoperirile sunt atât deevidente, încât ºocheazã. AdrianMarino mãrturiseºte cã primulimpuls al oricãrui român carecãlãtoreºte peste graniþe este dea adopta, involuntar, acelaºicomportament social ca ºi înþarã. Un comportament care înlumea liberã este absurd, deneînþeles, neasimilabil. Primadescoperire importantã acriticului de idei este tocmai acestmod de a se comporta al omuluiliber pe care trebuie sã îl înveþedin nou.

Dincolo de bunãstareamaterialã ºi culturalã, Europaînseamnã pentru Adrian Marinoo oglindire a propriei saleidentitãþi. El reface parcursuliniþiatic al predecesorilor sãi,comparând în permanenþãrealitatea europeanã cu cearomâneascã. Rezultatele acesteiconstante confruntãri dintre douãlumi complet antitetice seconcretizeazã în ceea ce autorulnumeºte «complexul DinicuGolescu»: „1. Conºtiinþa uneideosebiri foarte variabile de

civilizaþie, culturã, standard eco-nomic, moravuri («orânduiala»);2. Permanenta comparaþie criticã(«nu ca la noi»); 3. Impuls demare progres ºi reformã prinimitaþie ºi emulaþie, în spiritprofund patriotic («luminare»,«deºteptare», «folosul neamu-lui»)” - Carnete europene.

Carnete europene sunt ocontinuare fireascã a des-coperirilor fãcute cu prilejulprimei cãlãtorii din Spania. Otentativã îndrãzneaþã în care îºideclarã sincer ºi fãrã inhibiþiiambiþia de a învinge complexulDinicu Golescu printr-o asi-milare completã a mentalitãþiieuropene: „Orientarea fun-damentalã constã în asu-mareaºi, în acelaºi timp, în depãºireaa ceea ce aº numi «complexulDinicu Golescu» latent nu numaiîn orice cãlãtor român cultivat,dar infuz în întreaga conºtiinþãculturalã modernã” (Carneteeuropene).

Comparaþia noi-Europa ºi“complexul Dinicu Golescu”

Pe baza permanenteicomparaþii noi-Europa, AdrianMarino va descoperi pe par-cursul acestui jurnal o serieîntreagã de asemãnãri ºidiferenþe. El simte care suntcarenþele societãþii româneºti ºiîncearcã sã le îmbunãtãþeascã.Este interesat în mod special demodul în care cultura ºi civilizaþiaromâneascã este cunoscutãpeste graniþe, cãutând ecouri alereceptãrii româneºti peste tot peunde cãlãtoreºte.

Simple constatãri la nivel dejurnale, fapte precum proastapromovare a valorilor româneºtiîn strãinãtate, slaba funcþionarea organismelor acreditate areprezenta imaginea noastrã înexterior, indiferenþa ºi autosu-ficienþa strãinilor vis-a-vis dereceptarea noastrã, blazareaexilului românesc, superfi-cialitatea diplomaþiei ºi a lumiimondene literare, funcþionareasistemului de relaþii în asigurareasuccesului/insuccesului etc.,sunt reluate în scrieri leideologice la un nivel mult maievoluat, Adrian Marino încer-

când sã elaboreze adevãratestrategii în vederea eliminãriituturor acestor lipsuri.

Nu de o mare importanþã înelaborarea sistemului sãu ideo-logic este ºi faptul cã toateaceste cãlãtorii peste graniþei-au permis o apropiere organicãde mentalitatea occidentalã ºimecanismele sale socio-culturale, criticul de idei luândcontact direct cu modul în careacestea funcþioneazã. O extremde bunã cunoaºtere din interiora tuturor acestor aspecte,dublatã de o intensã solidaritatecu mentalitatea ºi spiritualitatearomâneascã îi permit sãconstate fãrã mare dificultatesectoarele în care societatearomâneascã trebuie sã evoluezepentru a reuºi o integrareeuropeanã cât mai eficientã.

O schimbare totalã dementalitate, fãrã a renunþa lavalorile noastre specifice,aceasta pare a fi soluþia propusãde cãtre critic. Trecerea de lamentalitatea ruralã la cea urbanã,libera circulaþie a valorilor,egalitate culturalã, comunicareneîngrãditã, respect ºi multe alteelemente care vor fi prezentatedetaliat în sistemul sãu ideologic.Un plan extrem de minuþioselaborat prin care poate fi depãºitcomplexul Dinicu Golescu: „Eltrebuie în permanenþã asumat ºidepãºit, acceptat ºi învins prineducare, sporire a conºtiinþei desine, confruntare deschisã,obiectivã, cunoaºtere ºi deplinãîncredere în toate valorile noastreautentice, promovarea lormetodicã fãrã inhibiþie ºifanfaronadã, metodã care nuconvinge pe nimeni. Sã acþionãmtotdeauna de pe cele mai înaltepoziþii româneºti, cu convingerea– cu cât mai adâncã ºi maisincerã, cu atât mai sobrã ºiconcisã – cã ele sunt în acelaºitimp ºi valori europene”(Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene).

Jurnalele urmãresc pas cu pasmodul în care ideologul AdrianMarino descoperã acesteelemente, încearcã sã le înþeleagãºi sã gãseascã soluþii prin care sãle depãºeascã. Faptul cã suntemalãturi de el în tot acest parcurs

7

ideologic, pe lângã totalatransparenþã care provoacã la osolidarizare spiritualã cu întregprocesul evolutiv, oferã ºi oincredibilã autoritate soluþiilorgãsite. Este imposibil sã pui laîndoialã concluziile la care ajungeun ideolog alãturi de care ai fostîn permanenþã pe mãsurã ce aexperimentat pe propria piele toatesituaþiile de crizã la a cãrorrezolvare îºi aduce o contribuþiedeloc neglijabilã, în ciudasubiectivitãþii lor: „ªtiu, m-amconvins personal, «ce se poateface» ºi «cum se poate face»câte ceva, în mod efectiv, pentruafirmarea culturii române”(Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene).

Urmãtorul jurnal revine înspiralã la un nivel superior pescara descoperirii strãinãtãþii.Acum nu mai vorbim despreplecãri în afarã, ci mai degrabãdespre o strãinãtate care îºiîntoarce privirea înspre valoriromâneºti care încep sãstrãpungã conul de umbrã în carefuseserã pânã nu demultaruncate.

Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene, trãdeazã o evidentãschimbare valoricã. ComplexulDinicu Golescu o datãconºtientizat este asumat ºidepãºit, în vidul creat deanihilarea lui nãscându-se o nouãipostazã: român ºi european. Omentalitate vindecatã de oriceinhibiþii, care ºtie cã prin valoarepoate fi echivalentul oricãreicelebritãþi occidentale: „În acelaºitimp, conºtiinþa intelectualãromâneascã începe sã ajungã lafaza când poate pãºi în Europatot mai mult într-un mod superiorironic. Ea devine tot mai capabilãsã-i surprindã calitãþile ºidefectele, alternanþele de aspectecontradictorii, jocul dintre esenþeºi aparenþe. Urmarea estetrecerea de la iluzie ºi idealizarela realitatea brutalã, de lamistificare la demistificare”(Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene).

Dacã pânã acum în jurnaleaccentul cãdea pe Europa ºirealitãþile ei incontestabile,unghiul axiologic este redirec-þionat: prezenþele româneºti sunt

cele aduse în prim plan. ªi elesunt prezentate ca o dovadãincontestabilã cã s-au produsschimbãri majore în mentalitateaºi prestanþa româneascã.Scrierile din acest jurnal seaxeazã pe reuºitele culturiiromâne dincolo de graniþe, peacele elemente care au reuºit sãspargã blocada comunicaþionalãa regimului totalitar pentru a vorbilumii întregi despre valoarearomâneascã.

Dilema integrãrii culturale

Micã autobiografie spiritualãdin Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene aduce pe tapetproblemele vitale unui proces deintegrare cât mai competent:„român ºi european”, „provincialºi universal”, „ieºirea din provin-cialism”, „patriotism modern”,„prezenþe româneºti”, „a publicaîn strãinãtate”, „ecouri interna-þionale”, „prieteni ºi relaþii” etc.De data acesta nu suntem puºiîn faþa unor proiecte în curs derealizare, ci în faþa unor fapteconcrete, deja înfãptuite ºibucurându-se de un ecoufavorabil în Occident. Nu suntopinii formulate cu naivitateasupra lucrurilor care ar trebuifãcute, ci succesele unui criticromân care a publicat deja cãrþivaloroase în strãinãtate, a scoso revistã româneascã redactatãîn limbi strãine cu o circulaþiedeloc neglijabilã, ºi-a construit unsistem de relaþii ºi contacteindispensabile unei bune recep-tãri peste graniþe.

Toate aceste realizãri suntstrâns legate de o filozofie deviaþã. În care succesul semãsoarã în permanentã com-paraþie cu elita. ªi nu ceaautohtonã, ci mai degrabã ceauniversalã. A fi competent pe planuniversal ºi recunoscut încirculaþia internaþionalã a valorilorautentice, acesta este dezi-deratul principal al ideologuluiAdrian Marino. ªi în realizareaacestui scop, criticul de ideiporneºte de la niºte principii foarteclare: „Operaþiunea nu constãnici pe departe într-o simplãeliberare de «vize pentru Occi-dent» în culturã, ci într-un foarte

precis ºi, în acelaºi timp,complicat proces dialectic deasimilare ºi respingere, stimulareºi rezistenþã, influenþã ºidezvoltare a conºtiinþei de sine”(Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene).

Influenþele europene suntnecesare ºi fecunde, dar nusuficiente afirmãrii noastreculturale. Cel mai mare pericoleste vãzut de critic în multdiscutata teorie a formelor fãrãfond. Mimetismul occidental su-perficial rãmâne o permanentãameninþare atâta vreme câtromânii nu devin conºtienþi cãtrebuie sã renunþe la super-ficialitate ºi fragmentarism, lasuccesul imediat ºi facil, lamediocritate, lene, ignoranþã,munca de fuºerealã. Pentru a seafirma în Occident, românii trebuiesã îºi concentreze eforturile învederea unei munci organizate ºipe termen lung. Enciclopedism,muncã asiduã ºi de sintezã,acoperirea gãurilor negre dincultura românã prin racordarea eila cea universalã, recuperareaurgentã a decalajului Est-Vest,crearea ºi afirmarea propriuluispecific naþional.

Valoarea noastrã de romântrebuie exploatatã la maxim ºi înfavoarea noastrã. Decalajul Est-Vest are, pe lângã multitudineaefectelor negative, ºi o serie deaspecte pozitive care ar trebuivalorificate. Dezamãgit de unOccident pe cale de disoluþie,Adrian Marino întrevede o salvarea valorilor clasice occidentalevenitã tocmai din partea culturilorminore care au conservat cusfinþenie aceste valori de-a lungultimpului, pentru a le scoate lasuprafaþã într-o nouã formã: „Laînceput am fost iritat, dezamãgit,poate sunt ºi acum, apoi m-amsupus evidenþelor fãrã nici oiluzie: Occidentul nu mai crede înpropriile sale valori, pentru carenu mai întreprinde de fapt nimic.(…) Apoi, iritarea mea a fostînlocuitã de speranþã: valorilemigreazã conform temei clasicetranslatio studii ºi s-ar putea caele sã cunoascã o nouã înflorireîn alte zone. ªi mi-ar pãrea foartebine ca una dintre acestea sã fiechiar zona mea spiritualã”

8

(Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene).

Optimismul criticului de ideieste incurabil ºi molipsitor. Deaici un fel de exuberanþã careî l cupr inde inconºt ient pecititor, solidarizându-se ideaticcu caracteru l mi l i tant º imesianiac a l scr ier i lor lu iAdrian Marino. În faþa hotãrâriinezdruncinate cã:„O culturãcare a atins stadiul maturizãrii,cum este ºi cea românã, ºtiesã-ºi gãseascã – din interior,ajutatã ºi de o bunã orientareideologicã, efectiv ºi creatoras imi la tã – toate cã i lenecesare de dezvoltare înfuncþ ie de complex i ta teaf iecãrui moment is tor ic înparte” (Prezenþe româneºti ºirealitãþi europene) îþi este greusã te îndoieºti de justeþea ºisuccesul celui de-al treileadiscurs propus de cr i t ic ºidezvoltat în cãrþile de ideologiepoliticã care vor continua seriajurnalelor europene.

Paºaportul cultural

Evadãri în lumea liberã încheiemetaforic seria jurnalelor. Iniþial,într-o þarã obsedatã de fuga pestegraniþe, în care paºaportul ºilibera circulaþie a cetãþeanuluiconstituia o adevãratã psihozã,titlul poate fi interpretat ca oevadare într-un spaþiu fizicconcret. Raportatã însã laansamblul sistemului ideologicconstruit între timp de cãtre critic,evadarea se produce la nivelspiritual. O mutaþie a valorilor, înprimul rând, ºi apoi o deplasareîn spaþiu.

Europa cu care luãm contactîn jurnale este una intelectualã.Ea reprezintã o idee care trebuieasimilatã ºi implementatã la noiacasã. „A aduce Europa acasã”aceasta este deviza ideologuluiºi principalul obiectiv al celui de-al treilea discurs pe care îlprezintã cu mare convingere cape singura soluþie a atingeriiacestui þel.

Bineînþeles, nimic nu poatefi realizat fãrã o reciprocitateocc identa lã, în opin ia lu iAdrian Marino: „Nu trebuiepierdut din vedere nici faptul, nu

mai puþin esenþial, cã tot acestproces este în acelaºi timpreciproc ºi reversibil. Nu-i deajuns a ne «deschide» noiEuropei. Urmeazã ca ºi Europasã ni se «deschidã» nouã”(Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene).

Despre acceptarea noastrãîn cadrul cultural europeandepun mãrturie Evadãrile înlumea liberã. Avem de-a face cuun cu totul Adrian Marino. Unulcare se distanþeazã net decãlãtorul contaminat cusindromul „Dinicu Golescu” dinprimele jurnale. În finalulparcursului sãu iniþiatic avemimaginea unui critic de talieinternaþionalã, conºtient cã op-era ºi realizãrile sale suntcomparabile oricãrui confratevestic, o personalitate a vieþiiliterare care nu se mai simtecomplexat de proveninþa saesticã ci crede cu ardoare într-osocietate cosmopolitã a creaþieiculturale de orice tip ar fi ea.

Poziþia pe care a atins-o înîndrãzneþul sãu plan de arecupera timpul ºi handicapuriledetenþiei, deportãrii, domiciliuluiforþat, interzicerii dreptului deautor, cât ºi a decalajelor pe carerestricþi i le totalitare le-auimprimat tuturor românilor dinacea epocã, îi permite sã seconsidere român ºi european.Mai mult, propria sa experienþãºi cele trãite de intelectualii cucare a intrat în contact de-alungul anilor, îl determinã sã seconsidere îndreptãþit a compuneun întreg sistem ideologic prinaplicarea cãruia România sã seracordeze rapid ºi competent lastandardele culturale europeneºi, implicit, universale.

Stând sub sloganul „A aduceEuropa acasã” ºi formulat întermenii celui de-al trei leadiscurs, acest program vaevolua din forma latentãprezentã în jurnale, îmbrãcândîn cãrþile de ideologie politicã dedupã 1989 un caracter militant.

Pasãre I

9

AGENTUL DUGAN SEÎNTOARCE Hotãrârea de deschidere adosarului de verificare cu privirela individul Sîrbu Dezideriu esteluatã în ziua de 11 februarie 1967de cãtre ºeful Serviciului III,maiorul Lungu Gheorghe. Lapunctul II al hotãrârii esteprezentat conþinutul, pe scurt, almaterialelor compromiþãtoarefurnizate de agentul “MihaiDugan”, al M.A.I.- Direcþia a III-aBucureºti. La acest punct sunttrecute, în parantezã, de undeputeau proveni aceste materialecompromiþãtoare: din note infor-mative, din anchete, din arhivaburghezã, din denunþuri, etc. “Mihai Dugan” sesizeazãSecuritatea cã “din discuþiile pecare le face cu persoaneapropiate lui, suspectul sedeclarã nemulþumit de situaþia pecare o are în prezent, de faptulcã este ”suspectat de direcþiateatrului ºi organele regionale departid, de faptul cã nu i se dãposibilitatea sã-ºi etaleze toatecunoºtinþele, toatã capacitateasa.” Din nota agentului “MihaiDugan”, furnizatã în data de 19XI 1966, rezultã cã suspectulface comentarii necores-punzãtoare referitoare lapersoane de frunte ale artei ºiculturii româneºti. Astfel, faþã deagent ºi de numitul LucianGiurchescu a afirmat: în aniiaceºtia au fost promovate foartemulte nulitãþi în posturi de

rãspundere. Cã el are de gând sãscrie o nuvelã satiricã desprenulitãþile care s-au cocoþat înposturi de rãspundere “cheie” ºiau alcãtuit noua clasã – clasaaristocraticã, care este o clasã aagramaþilor.(Aici, Securitatea îidã, involuntar, dreptate lui Sîrbucomiþând o cacofonie de zielemari : aristocraticã care!)

Acelaºi agent a informat, îndata de 11 XI 1966, “cã cu ocaziadeplasãrilor sale la Craiova”,servind masa într-o searã laRestaurantul Minerva, împreunãcu Sîrbu Dezideriu, acesta ainvitat la masa lor doi belgieni celucrazã la Combinatul chimic. Îndiscuþiile purtate cu aceºtia,suspectul a descris, în cele mai

Mihai Barbu

negre culori, viaþa dusã depoporul nostru ºi politica dusã destat ºi partid. Astfel, acesta aafirmat. ”E adevãrat cã suntembogaþi, avem de toate în cantitãþifabuloase, dar acestea le posedãstatul, nu noi cetãþenii care n-avem nimic sau aproapenimic…Deºi Craiova este un oraºbogat, foarte industrial…totuºilocuitorii sunt zdrenþãroºi,flãmânzi, necãjiþi…”

La remarca cetãþenilor strãinicã în împrejurimile oraºuluiCraiova sunt bogate zãcãmintede gaz metan, suspectul a afirmatprintre altele: ”…pe baza acestuigaz metan, se vor realiza profituriuriaºe, dar poporul, oamenii derând, se vor chinui în sãrãcie, la

I. DI. DI. DI. DI. D. Sîrbu. Sîrbu. Sîrbu. Sîrbu. Sîrbuîntrîntrîntrîntrîntr-un-un-un-un-undosar dedosar dedosar dedosar dedosar deacacacacactttttiuneiuneiuneiuneiuneinformativinformativinformativinformativinformativaaaaa

)) )))

10

fel ca ºi alaltãieri, pentru cãbogãþiile nu sunt ale lor în modreal, practic, ci numai teoretic.Profiturile industriei ºi comerþuluiau creiat o aristocraþie nouã înRomânia, care trebuie sã trãiascãºi sã se rãsfeþe ca atare…” Dupã ce au arãtat care au fostrezultatele muncii de teren aleagenþilor Dugan & co, ofiþerii dela Direcþia IIII trag concluzia cã“din datele compromiþãtoarearãtate reiese cã Sîrbu desfã-ºoarã activitate duºmãnoasãsub formã de propagandã ºiurmeazã a fi trecut în evidenþaoperativã ca suspect de pro-pagandã cu caracter duºmãnosregimului socialist din þaranoastrã”. Capitolul IV este destinatpropunerii de deschidere adosarului. Formula tip folositãde Securitate îþi provoacã fiori:„În baza materialelor verificateºi neîndoielnice anexate, caredovedesc activitatea contrare-voluþionarã împotriva RepubliciiSocialiste România, propunemdeschiderea dosarului. Scopuldeschiderii dosarului era de a sestabil i „dacã cel în cauzãdesfãºoarã propagandã duº-mãnoasã, care sunt persoanelefaþã de care se manifestã duº-mãnos, dacã este în relaþiiapropiate cu cetãþeni strãiniºi natura acestor relaþii, docu-mentând astfel activitateacriminalã practicã ºi intenþiileduºmãnoase pentru demascarecompletã a acestei activitãþi.”Cei care au redactat aceastãHotãrâre, în ziua de 10 februarie1967, la Craiova, au fost ºefulde birou, maior LãzãrescuFlorin, ºi lucrãtorul operativ, lt.Anastasiu Gabriel. Hotãrãrea afost înregistratã sub numãrul3863 la Ministerul AfacerilorInterne, Direcþia regionalãOltenia. Direcþia regionalã Oltenia aMAI- Serviciul III, solicitase, cuadresa nr.30/ AG/ 71196 din 20februarie 1967 Serviciului „C” dincadrul M.A.I. Bucureºti sã le fietrimise, pentru studiu, dosarelede anchetã nr. 25.389 ºi 30.506privind pe Sîrbu Dezideriu pemotiv cã cel în cauzã se afla înraza lor de activitate ºi „face

obiecul unei urmãriri active.”

SECURITATEA ªTIA CÃFOªTII CONDAMNAÞI VORSÃ FACÃ „SINTEZE”

În data de 29 februarie 1968,maiorul Nicolae Florea de laInspectoratul Judeþean de Securi-tate Dolj întocmeºte un Referatcu propuneri de transformare adosarului de verificare nr.3863deschis împotriva numitului SîrbuDezideriu în dosar de acþiune infor-mativã individualã. La data de 11.02.1967 s-adeschis dosar de verificareîmpotriva numitului SîrbuDezideriu, nãscut la 28 iunie 1919,în Petrila, fiul lui Ion ºi Ecaterina,secretar literar la Teatrul Naþionaldin Craiova, neîncadrat politic,fost condamnat pentru uneltire,domiciliat în Craiova, str. Romul,nr. 1, scara E, ap. 95. La baza deschiderii dosaruluide verificare, au stat informaþiileinformatorului “Mihai Dugan” alDirecþiei I Bucureºti, din carerezultã cã cel în cauzãcomenteazã nefavorabil unelemãsuri luate de partid ºi guvern,apreciazã necorespunzãtor artaºi literatura din þara noastrã iar înprezenþa unor cetãþeni strãiniface propagandã duºmãnoasãstatului noastru. În timpul urmãrii informative,materialele furnizate deinformatorul sus-menþionat aufost confirmate ºi de alþiinformatori din Craiova, care aufost dirijaþi pe lângã cel în cauzã,stabilindu-se cã, ºi în prezent, celurmãrit comenteazã de pe poziþiiduºmãnoase diferite evenimentepolitice din þara noastrã. Având în vedere cele de maisus, propunem a aprobaurmãrirea, în continuare, anumitului Sîrbu Dezideriu, prindosar de acþiune informativãindividualã. La 11 martie 1968, maiorul LunguGheorghe, adjunctul Inspectoruluiºef, aprobã referatul pe care l-amredat mai sus. Serviciul municipal Craiova-Secþia I din cadrul Inspectoratuluide Securitate Judeþean Doljsolicitã (cu adresa nr.110/21.587/ 21 IX 1968 sematã de

inspectorul ºef, colonel Firu Jean,de ºeful serviciului, maior LunguGheorghe, ºi “conceptatã” de lt.Ungherea Olimpian) Direcþiei aIX-a din D.G.T.O. Bucureºti sãpunã “în interceptare cores-pondenþa externã a numituluiSîrbu Dezideriu Ion iar materialulsã fie îndrumat spre Secþia I-Municipiul Craiova”. Cu douã zile înainte, acelaºiorgan solicitase, cu adresa nr.UO/ 21566/ 19 IX 1968, punereaîn interceptare a coresponden-þei interne a numitului SîrbuDezideriu Ion. Sîrbu primeºte numeleconspirativ “ªerbãnescu” ºi toatereferirile Securitãþii din aceaperioadã vor face referire, defiecare datã când vor vorbidespre Obiectiv, la acest numede cod. Într-o notã de lucru din22 mai 1969, Securitateamenþioneazã cã “pe lângãmanifestãrile duºmãnoase laadresa politicii ºi conduceriiP.C.R. acesta intenþioneazã sãediteze o revistã numitã Sintezesau Europolis unde sã publicemateriale cu caracter filosofic ºila care sã colaboreze foºticondamnaþi ca Cotruº Ovidiu,Noica Constantin (Securitatea nuscapã nici o ocazie sa introducãîn text o cacofonie, n.n.), Balotã,Augustin Doinaº, Marino Adrianºi alþii, aflaþi în prezent în diferiteoraºe ale þãrii.” Deasemenea, în urma ur-mãririlor operative ale Securitãþii,au apãrut numeroase legãturiapropiate ale obiectivului cu di-verºi oameni de litere ºi artã dinþarã. Astfel, obiectivul avea relaþiiapropiate cu scriitori i PaulEverac ºi Ioanichie Olteanu, curegizorii Horea Popescu ºi LucianGiurchescu, cu Nicolae Þic de laConsiliul Cinematografiei, cu dr.Tomescu din Deva, secretarulliterar Pascu din Petroºani, Nistorde la revista Steaua din Cluj,Cure Simion ºi profesorul Ghincadin Arad. Dupã aceste constatãrifãcute de Securitate în urmaascultãrii convorbirilor telefonice,ofiþerii Ungherea Olimpian ºiDumitrescu Octavian solicitãinspectorului ºef adjunct LunguGheorghe sã se extindã acþiuneaimplicând ºi Serviciul II din

11

Direcþia I. Astfel, vor fi implicaþi,în continuarea acþiunii desupraveghere, informatorii “OrosIon”(pentru stabilirea, prin el, acaracterului ºi relaþiilor culegãturile sale din Craiova) „MihaiDugan” ºi „D.A.” (care se vordeplasa din Bucureºti la Craiova“pentru a stabili intenþiileObiectivului în legãturã cueditarea revistei Sinteze, cine îlsprijinã în aceastã acþiune ºicaracterul relaþiilor lui cupersonalitãþile literare dinBucureºti, semnalate calegãturi.”.

Din Mehedinþi urma sã fiedeplasat, la Craiova, informatorul„Kroner Eduard” (pentru a-lcontacta pe Obiectiv ºi a stabilipoziþia politicã a acestuia) iar, dinTimiº, informatorul „MureºanDan” (tot pentru a stabili poziþiapoliticã a scriitorului dar ºicaracterul legãturilor sale cufoºtii condamnaþi Cotruº Ovidiu,Balotã Nicolae ºi Marino Adriandin Timiºoara ºi Cluj.)

Termenele stabilite deSecuritate pentru îndeplinireamisiunilor trasate erau 30 iunie1969 (pentru primii patruinformatori) ºi 15 august pentrucel din urmã. Pe lângã aceste misiuni,Securitatea îºi propunea sãîntoc-meascã adrese derevenire la inspectoratelejudeþene unde se identificãprincipalele legãturi aleObiectivului, în vedereacomunicãrii cum sunt cunoscuteacestea în evidenþele inspec-toratelor respective cât ºiorganizarea supravegherii in-formative ale acestora.”

Deasemenea, securiºtii ur-mau sã exploateze, în con-tinuare, instalaþia I.T.X. de laObiectiv, luându-se mãsuri deidentificare a persoanelor careasistã la comentariile duº-mãnoase ale acestuia sau alesoþiei sale. Ei intenþionau sã iamãsuri de stabilire a unor date destudiu asupra acestor persoane,de care sã se þinã seamã înfolosirea acestora când se vatrece la documentarea acþiunii.

În cazul cã Obiectivulintenþiona sã se deplaseze laBucureºti “vor fi luate mãsuri de

a se comunica direcþiei I ServiciulII data ºi locul unde merge pentrua fi încadrat operativ prinposibilitãþile Serviciului II, înscopul de a se stabili activitateaºi comportamentul acestuia petimpul ºederii la Bucureºti.”Toate problemele deosebite ceapãreau în umãrirea obiectivuluitrebuiau comunicate urgentDirecþiei I Serviciul 2 iar când sehotãra luarea unor mãsurioperative, la acþiune urma sãparticipe ºi un ofiþer din cadrulServiciului. 15 august 1969 eradata la care urma sã sedeplaseze la Craiova un ofiþersuperior de la Bucureºti pentru aface o analizã la faþa locului ºi sãdea mânã de ajutor ofiþeruluioltean pentru a finaliza acþiunea. În 3 iunie 1969, Inspectoratul deSecuritate al Judeþului Dolj faceo adresã (nr.102/ 110/ 1431) cãtreC.S.S. DG.T.O.- Direcþia a IX-aBucureºti prin care roagã sefoloseascã mijloacele specificeinformatorilor de care dispuneunitatea respectivã pentru aobþine date compromiþãtoareprivindu-l pe Sîrbu Ion Dezideriu(pseudonimul „ªerbãnescu»). Înmod deosebit, securiºtii din Doljerau interesaþi de corespondenþaObiectivului cu persoane dinsfera artei ºi culturii. Rezultateleobþinute trebuiau sã fie trimise,sub formã de extrase, laindicativul 102/ UO Craiova.Termenul de urmãrire acorespondenþei era din 30 mai1969 pânã la 30 septembrieacelaºi an.

SÃ APÃRÃM, CU ARMA-NMÂNÃ, CEI DOI LEI PENTRUZIUA- MUNCÃ !

Nota pe care o întocmescsecuriºtii (cu numãr deînregistrare) nu cuprinde, în modciudat, tocmai acuzele cele maigrave. În notele informative careau stat la baza unei sinteze strictsecrete (din data de 5 iunie 1969)se fac referiri concrete (ºi extremde dure) la adresa lui NicolaeCeauºescu ºi a lui DumitruPopescu-Dumnezeu dar acesteanu figureazã în documentuloficial. Se pare cã ºi securiºtiierau puºi în încurcãturã de

virulenþa exprimãrilor.Referitor la ºeful statului, Sîrbu

a afirmat, faþã de un grup depersoane, cã “preluarea de cãtreCeauºescu a conduceriiConsiliului de Stat, ca ºi pro-punerile pentru reorganizareaadministrativã a þãrii, reprezintãcea mai nedemocraticã reformãpe care a cunoscut-o vreodatãþara noastrã. De fapt, nu estealtceva decât desfiinþareaoricãrei forme democratice. Noi,acuma, trecem printr-o crizãeconomicã nemaipomenitã. Pãice, curbele de sacrificiu ale luiIorga erau curbe? Astea suntcurbe de sacrificiu, care se facacum: 30 la sutã din buget redusîn toate sectoarele, impozitelesunt înfiorãtoare, îmi dã cu omânã ºi-mi ia cu alta. O treimeplãtesc eu dupã venitul literar ºinu mai renteazã sã fac literaturã.Numai hoþii pot sã trãiascã azi,cã ãia nu plãtesc impozit. Eu nuam ce sã fur, cã aº fura! Ce sãfur? Un scriitor americanangajeazã o carte, primeºte unavans consistent, poate sã-ºiangajeze o dactilografã, oamenide serviciu, poate sã bea, poatesã cãlãtoreascã. Pe câtã vreme,la noi… Nu se poate, nu se maipoate! Ceva nu este în ordine!”

Despre ºeful propagandei dinacea vreme, Dumitru Popescu–secretar al Comitetului Central alP.C.R.– Sîrbu se exprima, faþã dealt grup de persoane, la fel detranºant :”Aici e de vinã tâmpitulacela de Popescu-Dumnezeu pecare nu-l ia odatã Dumnezeu cãeste un dobitoc!”

O întrebare retoricã pe careromânii ºi-o pun, periodic, în variiperioade istorice o formuleazã ºiSîrbu:„ De ce nu avem ºi noi unºef de stat ca de Gaulle sauChurchill?” (dupã Revoluþie,românii se întrebau, patetic: Dece nu avem un Havel?)

Despre calitãþile oratoriceale conducãtorului suprem,Obiectivul are o pãrere lamen-tabilã: „S-a trezit prostul ladiscurs. Îi place, ºi-a descoperitretorica, plãcerea de a fi aplaudat,de a fi votat în unanimitate,ascultat…”

Pe Alexandru Bârlãdeanu,aflat în dizgraþie, Sîrbu îl crede

12

capabil a formula o posibilãopoziþie în partidul confiscat de osingurã familie: „Probabil cãacela fiind un om mai vechi i-o fizis: Nu sunt de acord cu tine,mãi, Nicolae… Acum are oºleahtã de lichele în jurul lui careîi þin hangul… Pe Bârlãdeanu l-apensionat pentru cã i s-a pãrutsuspect. A bãgat niºte tâmpiþi noi.Prost! E prost!”

Ca futurolog, Obiectivul sedovedeºte mai puþin avizat. Elcrede cã sfârºitul Conducãtoruluisuprem ar fi aproape (s-a înºelatcu doar 20 de ani!) iar Românias-ar putea afla, atunci, la orãspântie la care ar putea sã-ºialeagã Calea. „În doi ani de zileCeauºescu cade! Sã cadã! Orise ajunge la stalinism, ori la libe-ralism! Socialismul acesta ne-alegat de mâini ºi picioare!.” Cu privire la pregãtirea mili-tarã a României de dupã eve-nimentele din 1968 din Ce-hoslovacia a afirmat la fel detranºant: ” Ruºii ne ocupã în treizile cu toate gãrzile patriotice. Noinu avem ce apãra. Ce sãapãrãm, rahatul ãsta? În Ceho-slovacia era ceva de apãrat. Daraici, la noi, þãranul ce sã apere?Sã apere cei doi lei pe care îi daipentru ziua – muncã. Suntem maistângiºti ca oricare din þãrileocupate de ruºi. Ce mã de-ranjeazã este procesul acestaextraordinar de nepãsare ºiimbecilitate al întregului popor!” Sîrbu nu spune, grupurilor depersoane care îl ascultã, decât cãîmpãratul e gol. Pentru aceasta,el trebuie, socotesc zeloºiisecuriºþi din Dolj, sã plãteascã. O notã a Securitãþii, din 20august 1969, semnaleazã faptulcã în situaþia operativã a acþiunii“ªerbãnescu” au apãrut ele-mente noi. Obiectivul era frã-mântat de reabilitarea sa, motivpentru care a adresat un me-moriu Congresului P.C.R. Din as-cultãrile telefonice, Securitateaaflã cã Sîrbu intenþiona sãmeargã la Bucureºti pentru a-lcãuta pe anchetatorul sãu de laSecuritate cu care voia sã aibã odiscuþie (“probabil tot în intenþiareabilitãrii”– presupune cel carea întocmit nota). Securitatea constatã cã

manifestãrile duºmãnoase aleObiectivului au scãzut înintensitate iar cercul de persoanecu care discutã se rezumã,acum, doar la soþia sa, la RaduRodica ºi la TrandafirescuNicolae (ultimii doi erau membride partid). Scriitorului i s-auidentificat toate legãturile pe carele avea în þarã. “Kroner Eduard”a venit din Mehedinþi la Craiovadar, pentru cã Obiectivul eraînsoþit ºi de alte persoane,informatorul a ratat ºansa uneiîntrevederi între patru ochi. “MihaiDugan” ºi-a stricat relaþiile cuObiectivul aºa cã nu s-a maideplasat de la Bucureºti laCraiova. Informatorul “D.A.” eraîn concediu ºi s-a renunþat lamarºutizarea lui la Craiova.“Oros Ion” a stat de vorbã, osingurã datã, cu “ªerbãnescu”dar “discuþia a fost fãrã interesoperativ”. Nici informatorul“Mureºan Dan” nu s-a maideplasat de la Timiºoara laCraiova. Ofiþerul solicitãsuperiorilor sãi ca “ªerbãnescu”sã fie chemat la sediul Securitãþiipentru a fi atenþionat iar laaceastã operaþiune sã participeºi “un tovar㺠din conducere”.Pentru a putea fi urmãrit efectulatenþionãrii, se considerã cã “estebine sã fie reinstalat I.T.X. ladomiciliul sãu.” Aparatul fusesescos la sfârºitul lunii iulie pentru“acoperirea altor nevoi operative”.Cel care a întocmit nota (ºisemneazã indescifrabil) con-siderã “cã aceste mãsuritrebuiesc luate într-un timp scurtpentru a nu se pierde situþiafavorabilã ce s-a creat cu dorinþasa de reabilitare.”

Informatorii pe care Secu-ritatea intenþiona sã-i foloseascãîn urmãrirea lui Sîrbu sunt dinTurnu Severin, Bucureºti ºiTimiºoara. Coroborând dateleaflate în primul dosar de urmãrireoperativã am aflat câteva dateinteresante privitoare la cei careau fãcut pactul cu sistemul.Astfel, în 14 iunie 1968, ServiciulIII din cadrul Direcþiei regionaleBanat face o adresã de înaintare(nr.306 /IP/ 17865) prin carecomunicã Direcþiei regionaleOltenia faptul cã trimit alãturat “onotã informativã privind Cercul

literar “Octavian Goga” ce aexistat în cadrul Universitãþii dinCluj, condus un timp de cãtreLucian Blaga ºi membrii cãruiadupã 23 august 1944 audesfãºurat activitate duºmã-noasã pentru care au suferitdiferite condamnãri. Mulþi dintre ei,în prezent, ocupã funcþii în diferiteinstituþii de culturã sau aupreocupãri de creaþie literarã,având ºi în prezent activitatedubioasã în acest domeniu. Înnotã apare ºi I.D. Sîrbu desprecare suntem informaþi cã estesecretar literar la Teatrul de Statdin Craiova.”

“MUREªAN DAN” NU ªTIENIMIC PRECIS DAR… TOAR-NÃ DIN GREU

Nota informativã este primitãde maiorul Janto Petru de lasursa “Mureºan Dan” în data de20.02.1967 la Casa de recreaþie“Universitate”. Observaþiile pecare le face, la sfârºitul notei,ofiþerul de securitate Janto Petruîl dã de gol pe cel care a semnat-o.“Agentul este lector universitar,recrutat prin atragere treptatã,definitivatã prin discuþia finalãpurtatã cu el la 30.01.1967, cânda participat ºi tov. maior CoºeruIoan, locþiitor ºef serviciu III. Cuacest prilej i s-a cerut ºi tratareaaspectelor de mai sus într-o notãinformativã. Agentul a relatat cãurmeazã sã furnizeze o notã încompletare, în care sã tratezesituaþia prezentã a celormenþionaþi, precum ºi poziþia lorfaþã de regim, rezultatã dindiscuþiile purtate în diferiteîmprejurãri ori reflectate în scrieriliterare, critice, etc” Despre Ion D. Sîrbu spune cãn-ar fi lipsit de interes sã arate cã“este fiu de muncitor din minelede la Petrila, crescut într-oatmosferã socialistã, dar deviatãpe cãi reacþionare, dupã 23August 1944.” “Mureºan” nu ºtienimic precis despre cei pe careîi toarnã dar nu scapã ocazia dea spune ceva mizerabil desprefiecare. De exemplu, despreOvidiu Cotruº, “care a fostlegionar, membru în frãþia decruce a primit o pedeapsã maiseverã, condamnat fiind în lipsã

13

(nu ºtiu pentru ce activitateilegalã anume)” N. Balotã a fostîntemniþat mai mulþi ani, fãrã sãfi fost, dupã ºtirea mea, legionardar cu legãturi strânse cu anumiteorganizaþii catolice”

Ion Negoiþescu a fostcondamnat, se pare, pentru in-versiune sexualã. Despre IonNegoiþescu ºtiu cã a activat înorganizaþia de tineret legionar daraceasta a fost înainte de al (sic !)cunoaºte eu.

Eugen Todoran a fost înscrisîn P.S.D, apoi în P.M.R. ºi excluspentru motivul de “simpatizantlegionar” (dar nu cunosc aceastãperioadã din viaþa lui). Toþi ausuferit condamnãri între 1 ºi 7 anidar n-aº putea preciza, pentrufiecare în parte, cauzadetenþiunii. Securiºtii l-au instruit, în moddetaliat, pe “Mureºan” ”ceatitudine sã ia în diferite situaþiidate pentru ca în faþa acestorelemente sã aparã ca un omserios, lucid cu care se poatediscuta deschis, deci un

“confident”. I s-a atras atenþia, înmod special, ca ”în cazul acelorafaþã de care, cu ani în urmã, a fostmai rezervat, sã aibã o atitudineverosimilã penru ca apropiereaactualã sã nu le dea de bãnuitcelor urmãriþi”. Janto mai propuneca o copie a notei informative sãfie înaintatã la Direcþia a III-acerând îndrumãri asupraoportunitãþii marºutizãrii agentuluila Bucureºti (Negoiþescu, Doinaº,Regman, etc) în învãþãmânt sauavând preocu-pãri de creaþie sau criticã literarã.”

Maiorul Coºeru Ioan sedeclarã, în ziua de 23.021967, deacord cu cele preconizate demaiorul Janto Petru. “Materialulva fi multiplicat ºi nota va fipredatã pentru exploatareurmãtoarelor organe: Direcþia aIII-a, Regiunea Oltenia, Biroul 1ºi o copie pentru problemele arteidin Biroul 6. “

Tovarãºul Coºeriu mai dã oindicaþie preþioasã: “Montaþiagentul pentru a stabilii (sic !)activitatea prezentã a acestora

(mã refer la Ovidiu Cotruº ºi IlieMãduþa, care sunt în regiuneanoastrã). Între 9 ºi 11 aprilie 1967 “MihaiDugan” se afla la Craiova. Notacu privire la I.D.Sîrbu, pe care aredactat-o la 24 IV 1967, agentula înmânat-o maiorului AlbescuMircea în casa „Veronica”. Notaîncepe cu darea, involuntarã, învileag a ocupaþiei sale. El declarãcã a venit în capitala Olteniei„având treburi la teatrul Naþionalîn vederea încheierii unuicontract pentru o piesã de teatru.”Întâlnirea agentului cu Obiectivulare loc, de obicei, la restaurantulMinerva. „Dugan” observã cãSîrbu era înconjurat de tineri ºi cãaceºtia (Parhon, Pop ºi Dabu)„manifestau, sincer, o maresimpatie ºi grijã pentru I.D.Sîrbu,îi sorbeau, cu nesaþ, ideile ºitezele, într-un cuvânt, eraevidentã admiraþia lor faþã dedascãlul Sîrbu cum îl numeau”În acest punct al delaþiunii, ofiþerulAlbescu devine foarte atent ºisubliniazã tot textul pe care îl

Întoarcerea acasã

Demolarea a început: iatã cea rãmas din cuptorul de pâinecare era o fiinþã sacrã. Sevede turnul bisericii catolice.

14

reproducem mai jos, scriind –foarte apãsat – cu pixul, pemarginea foii de hârtie STOP!:„I.D. Sîrbu a reuºit sã polarizezeîn jurul sãu la Craiova o seamãde tineri intelectuali, sãalcãtuiascã cu ei un grup încadrul cãruia sã-ºi poatãpropovãdui ideile, exercitainfluenþa ºi ,,în unele cazuri de peurma acestui grup, sã tragã unelefoloase materiale precum ºimorale. Materiale, în mese plãtite,bãuturã, bani împrmutaþi, etc;morale: notiþe în revistã despreactivitatea lui sau a secretaruluiliterar, susþinerea lui pe planpublic, creearea unei atmosferefavorabile lui Sîrbu în cercurilecultural-intelectuale ale Craiovei,etc. Toate acestea reieºeau înevidenþã indubitabilã din discuþiilepurtate la masã în acea zi.” Delaþiunea nu se opreºte aici ºiîl demascã pe Sîrbu ca adept alidealismului: „A vorbit de Hegel,de Auerbach, de teorianaþionalului ºi internaþionalului alui Blaga ºi a unui bãtrân filosofgerman al cãrui nume nu l-a spus,a ridicat în slãvi teoria„ubermenscului” a lui Nietzsche,a ironizat marxismul ºi a declaratcã „noul naþionalism” ce se facela noi e cel mult de operetã-necesar unor scopuri purpropagandistice. Cei trei tineridiscipoli credincioºi – au aprobatîntru toate, venind chiar cucompletãri ºi idei proprii dar deaceeaºi esenþã cu ale lui Sîrbu”.

Alexandru Piru, decanulFacultãþii de filologie dinCraiova,venit întâmplãtor larestaurantul Minerva, a avut oscurtã discuþie cu Sîrbu ºi asusþinut ideile celui din urmã:„Sublimul e absolut necesar,miturile sunt absolut necesare.Oamenii au nevoie de mituri ºiîntruchipãri sublime, altfel seabrutizeazã.” Piru a ironizat, apoi,încercãrile unora de a pulverizamiturile. „E o prostie infamantã sãdistrugem miturile…Marxism,nemarxism, miturile îºi au funcþialor superioarã în conºtiinþaumanitãþii. Distrugându-le, s-arcrea un gol pe care nimic ºinimeni nu le-ar putea umplea!”

Un agent serios se insinueazãºi la domiciliul Obiectivului pentru

a-ºi putea desãvârºi delaþiunea.„ID Sîrbu a provocat o discuþiedespre cele douã direcþii alefilosofiei universale, temã pe carea dezvoltat-o, de altfel, numai el,susþinând cã „însuºi marxist-leniniºtii sovietici au folosit, la unmoment dat, teza idealiºtilorgreci: omul trebuie sã aspire lasupraom. Ceea ce ºi la noi, aspus el, este destul de popularizatºi susþinut, contrar tezelormaterialiste care neagãsupraomul.”

La sfârºit, agentul „Dugan” atras o concluzie total defavorabilãObiectivului:”în esenþã, trecândîn revistã diversele aspecte alefilosofiei universale, de la Aristotelpânã astãzi, I.D. Sîrbu a susþinutºi argumentat superioritateafilosofiei idealiste aprobat fiind,mereu, cu conºtinciozitate, dePop.”

Un al treilea punct al notei lacare ne-am referit mai susrelateazã o discuþie în doi (Sursaºi directorul Teatrului Naþional dinCraiova, Nicolae Radu.)privitoare la „atitudinea,manifestãrile ºi influenþa nefastãpe care Ion D. Sîrbu lepromoveazã ºi exercitã laCraiova ºi, în special, în cadrulteatrului. Astfel, directorul avorbit de stãruinþa lui Sîrbu de apromova ºi þine un ciclu deconferinþe – majoritatea cuconþinut dãunãtor tineretuluiuniversitar din Craiova. Acesteconferinþe, în intenþia lui Sîrbu,ar fi vrut sã popularizeze con-cepþiile filosofice idealiste ºireacþionare în explicarea exis-tenþei ºi destinului omenirii. Dealtfel, dupã cum a spus RaduNicolae ºi Comitetul orãºenescde partid erau „nemulþumite deactivitatea negativã, de minare aideologiei marxist-leninistedesfãºuratã de Sîrbu la Craiova.” Maiorul Albescu M. îi traseazãsarcinã agentului când va maimerge la Craiova „sã-l maicontacteze pe Sîrbu ºi sã-istabileascã manifestãrile duº-mãnoase ºi anturajul.”

“Mihai Dugan” venea dinBucureºti la Craiova “cu treburila Teatrul Naþional din localitate”ºi, în aceastã perioadã, acceptainvitaþia lui Sîrbu, secretarul literar

al instituþiei, “sã cineze împreunãla restaurantul de lux Minerva”Sursa constatã, cu aceastãocazie, cã restaurantul Minervaeste frecventat de ingineri,tehnicieni ºi specialiºti dinindustrie veniþi din Belgia, Franþa,Germania ºi cã, mai ales seara,“e o mare forfotã de strãini înacest local.” Aici, Sîrbu îimãrturiseºte cã i-a devenit dragacest local tocmai din cauzaforfotei strãinilor, în mijlocul lor sesimte alt om, trãieºte un adevãratreviriment spiritual dupãîndobitocirea pe care o trãieºtecu troglodiþii noºtri din Craiova”“Dugan” se lãuda cã ºtie foartebine limba germanã dar mai aleslimba francezã. “Dar nu a reuºit,totuºi, sã prindã ºi sã înþeleagãtoate amãnuntele celor spuse deIon D. Sîrbu. Acesta vorbea cu orepeziciune extraordinarã ºi cu unaccent – uneori, atât de franþu-zesc încât sursa pierdea multefraze fãrã sã le prindã exactsensul” se precizeazã în Nota cuprivire la I.D Sîrbu, secretar literaral Teatrului Naþional din Craiovaºi scriitor (primitã de maiorulAlbescu Mircea de la “MihaiDugan”, la domiciliul agentului, îndata de 11 XI 1966.

Asta nu îl împiedicã pe in-formatorul “Dugan”, (ca ºi peinformatorul “Mureºan”, dealtfel)sã deverseze, pe pagini întregi,tot felul de mizerii despreObiectiv. Informatorul de laBucureºti îºi exprimã pãrerea ºidespre scriitorul Sîrbu. Potrivitlui “Dugan”, Sîrbu “scrie prostteatru, scrie ºcolãreºte prozã,iar în discuþiile despre literaturãºi filosofie repetã ceea ce auspus alþi i de mult, perimat,rãsuflat (Blaga, Sartre, Pârvan),haotic ºi neinteligent…” “Dugan”constatã, fãrã greº- dupãpãrerea lui, cã “din modul cumjudecã ºi criticã Sîrbu trãdeazão mare dezamãgire” Agentul dela Bucureºti e convins cã,desigur, “cauza acesteidezamãgiri nu se aflã în celespuse de el ci în faptul cã, laaproape 50 de ani, n-a reuºit sãrealizeze nimic din ceea cecredea el cã poate realiza.”Agenþii nu au îndoieli. Tot cespun ei e indubitabil ºi fãrã greº.

15

“POPESCU-DOLJ” TOAR-NÃ ªI ÎN INTERES PERSONAL

O pãrere total opusã despreObiectiv are profesorul IonZamfirescu. Provocat deinformatorul “Popescu Dolj”,profesorul bucureºtean spunecã, dupã pãrerea lui, Sîrbu “esteunicul om care are idee despreteatru ºi repertoriu ales. FiindcãSîrbu, cu toate pãcatele lui, estefoarte instruit ºi-ºi bate capul sãrecomande cele mai repre-zentative producþii dramatice.Sîrbu este mereu oprit de uniiintriganþi de a face mai mult ºieste contrazis, permanent, deniºte nepricepuþi.” Profesorul Zamfirescu spunecã ar fi vorbit cu Zaharia Stancu“sã-i facã numirea într-un mediucare pricepe asta. ” În calitateasa de preºedinte al Societãþii deªtiinþe Istorice ºi Filologice,profesorul voia sã-l invite peSîrbu sã þinã o conferinþã pe unsubiect la alegerea sa.

Într-o altã notã semnatã deagentul “Popescu Dolj” din ziuade 4 decembrie 1967, ceea cespune Ion Zamfirescu este ºimai tranºant. Stând împreunã,la o cafea, la cofetãria Minerva,profesorul a spus urmã-toarele: ”Sîrbu este cel mai cucap dintre toþi cretinii de laTeatrul local. Este în conflict cudirectorul Radu, dar nu-l mutãfiindcã numai el þine legãtura culiteratura dramaticã. Sîrbu estemai mult un inadaptabil decât unîncãpãþânat. Sîrbu are “cu-riozitãþi” ºi se pare cã n-a re-nunþat, încã, la vechile idealuri.”

Când profesorul vorbeºte,cu admiraþie de Sîrbu, spunândcã a scris diverse cronici înTeatrul ºi Cinema, informatorul“Popescu Dolj” crede cã e vorbade o singurã revistã ºi scrie, caun analfabet, “teatru ºi cinema”

“Popescu Dolj” e, însã, un ominstruit. Omul simte nevoia sã selaude cã dacã are ocazia sã seîntâlneascã cu Ion Zamfirescu,în fiecare sãptâmânã, e pentrucã la Societatea de ªtiinþeIstorice ºi Fil i logice undeprofesorul este preºedinte, eleste vicepreºedinte. Dupã

ºedinþele de la Societate,profesorul fãcea câte o plimbare,pe jos, pânã în stradaLomonosov (acolo unde stãteasora sa ºi unde trãgea cândvenea la Craiova) iar omul carese oferea, de fiecare datã, sã-lînsoþeascã era chiar vice-preºedintele societãþii. Plim-bãrile sunt un prilej nimeritpentru “Popescu-Dolj” pentru a-l trage de limbã pe ºeful sãudirect ºi de a-l sãpa eficient.Astfel delatorul “Popescu” spunecã “ceea ce-l frãmântã pe IonZamfirescu este cã, la Craiova,munca lui nu mai intereseazã penimeni ºi cã el pleacã laUniversitatea din Bucureºti.Întrebat cine-l sprijinã, spre a fifãcut profesor la Bucureºti, el arãspuns cã acolo sunt prieteniilui iar acad. ªtefan Mihoc se vaduce la cei mari de la C.C. pentrua fi încadrat acolo.”

“Popescu Dolj” mai afirmãdespre profesorul – al cãruiscaun îl vizeazã – cã “urmãreºtepolitica internã a României desprecare crede cã, în prezent, cautãprieteni ºi, de aceea, dã înapoi.Iar documentele plenarei sunt,pentru el, o indicaþie cã “treburileau mers prost.”

A fost suficientã aceastã dela-þiune despre profesor pentru caSecuritatea sã intre, hotãrât, pe fir:“Cu agentura din rândul studenþi-lor care audiazã expunerile lui I.Zamfirescu vom verifica dacãacesta face referiri ce ar puteainteresa organele noastre.” O altã pãrere bunã despreObiect iv, pe lângã cea aprofesorului Ion Zamfirescu,am mai gãsit ºi la sursa “FilipTraian”. Acesta îl cunoºtea dedoi ani (nota e din 20 II 1967)pe Sîrbu iar ceea ce l -aimpresionat, în mod deosebit,la acest om “este felul sãu dea fi, aprins, pasionat, capabil,oricând gata sã facã paradãde culturã. Ardelean convins,deosebit de patriot, apãrând cuînflãcãrare cultura Ardealului.Sîrbu se angajeazã, deseori,în discuþ i i pr iv ind aceastãparte a þãrii. Are predilecþiipentru povestiri din viaþa sa înspecia l pentru per ioadeledeosebite, în care s-a format,

a învãþat , a sufer i t . L-amascultat în cercuri de prieteni,la conferinþele þinute în salaTeatrului Naþional. Alãturi dedistincþia remarcilor sale, desubtilitatea lor, el îºi strecoarãde multe ori ironia ºi spiritulcaustic. E un sufletist în sensulpur al cuvântului. Vârsta sa…îl ob l igã, parcã, la ret ro-spective, la tristeþe, la me-taf iz icã. L-au preocupat ,întotdeauna, problemele filo-sofice referitoare la moarte ºila magie... Citeºte nenumãratecãrþi strãine beneficiind defapul cã ºtie mai multe limbistrãine. E zgârcit, viaþa l-ain ter ior izat , se fereºte dediscuþ i i po l i t ice, în afaraconstatãrilor de ordin general,nesubiective. Conflictele salecu directorii teatrelor ºi cu alþioameni de culturã pornesc, decele mai multe ori dintr-uninstinct de superioritate. “

Ce a înþeles lt. AnastasiuGabriel din aceastã frumoasãcaracterizare pe care a primit-ode la agent în casa “Lãmâiþa”?Cã suspectul Sîrbu trebuieurmãrit, în continuare, pentru avedea ce discutã cu pro-fesorulDobre pentru a stabili conþinutulºi natura relaþiilor dintre aceºtia.

“CALEA LAPTELUI” (ªI-AMIERII) EXISTÃ ÎN DETRI-MENTUL FRUNZELOR CAREARD

În Dosar existã ºi oCaracterizare venitã din parteaunui om mai tânãr care a lucratîmpreunã cu secretarul literar alTeatrului Naþional, Ion D. Sîrbudin octombrie 1968. Atunci,Gheorghiu Constantin a venit,prin transfer, la Naþionalulcraiovean pe funcþia de referentliterar. “De la început am fostimpresionat de pregãtirea sa, decomportarea sa sobrã, deprestigiul de care se bucura înfaþa întregului colectiv. Colegii maivechi mi-au vorbit frumos despredânsul ºi, în repetate rânduri, mi-au dat sã înþeleg cã este o marecinste sã lucrezi alãturi de unasemenea om. Aceastã bunãimpresie a colectivului amverificat-o la scurtã vreme. La

16

câteva zile dupã angajarea meaam avut prilejul sã-l ascultvorbind în cadrul cursurilor Uni-versitãþii populare. În contactul defiecare zi am putut sã mã convingcã Ion D. Sîrbu are foarte multãputere de muncã, este un buncunoscãtor al problemelor de artãºi unul din animatorii Consiliuluiartistic. Iatã de ce am rãmassurprins vãzând cã întâmpinã oserie de neplãceri. Am asistat,alãturi de de membrii Consiliuluiartistic, la niºte lucuri de-a dreptulpenibile. Au fost situaþii când afost pus la punct sau redus, purºi simplu, la tãcere de tov. directorRadu Nicolae. Materialele pe careIon D. Sîrbu lucrase îndelung aufost anulate cu un singur cuvânt,lucrul acesta întâmplându-se faþãde membrii Consiliului artistic. Înurma acestor întâmplãriactivitatea secretarului literar acunoscut scãderi. Mult timp dupãasemenea întâmplãri, Ion D.Sîrbu era într-o continuã stare deagitaþie. Erau zile în care fumaenorm ºi se plimba agitat prinbirou. Mi s-a plâns, în repetaterânduri, cã este persecutat detov. director, cã îl nesocoteºte, caom ºi ca funcþie, cã se simte inutilºi cã îºi dã seama cã vrea sã

scape de el. Într-adevãr,secretarul literar al teatrului arecontract limitat. Numai în perioada1966- 1967, i s-a prelungit, dacãnu mã înºel, de trei ori contractul.Se discuta, la un moment dat, sãnu i se mai prelungeascã anga-jarea. ªtiu cã din aceastã cauzã asuferit foarte mult ºi cã, dupã operioadã în care a avut neplãceride genul ãsta, a fost internat laspitalul de neurologie pentru douãsãptãmâni.

Personal, nu am înþeles,niciodatã, de unde provineaceastã totalã lipsã de înþelegeredintre director ºi secretarul literar.Adevãrul este cã toþi colaboratoriidirecþi erau intrigaþi de acesterelaþii. Recent, în luna aprilie, afost o discuþie foarte aprinsã întrecei doi. Ion D. Sîrbu a venit, apoi,în birou ºi a spus cã este reclamatpeste tot de tovarãºul director ºicã nu mai poate suporta. A scriso demisie pe care mi-aîncredinþat-o. A plecat, apoi, laComitetul de partid de unde s-aînapoiat foarte bine dispus. Mi-aspus chiar: “…în sfârºit, am gãsitînþelegere.” apoi, mi-a spus cã afost chemat acolo tov. RaduNicolae ºi pus în situaþia sã-icearã scuze.

La mormîntulpãrintilor mei. Mama

(nãscutã în1886) nu a admisniciodatã sã i se

punã data naºterii.Fusese mai în

vârstã cu 6 ani caTata (nãscut în

1892). Piatratombalã a fost

ridicatã de soramea. Eu

nu am contribuit cunici un leu.

În ceea ce priveºte munca însecretariatul literar apreciez cã IonD. Sîrbu a muncit cu foarte bunerezultate. În special, în anul 1966,când în afara problemelor de ser-viciu a þinut un ciclu de conferinþeexperimentale bine primite depublic ºi de presa centralã ºilocalã. Incontestabil, au fost ºiscãderi. Personal, nu mã potplânge în aceastã direcþie. Eu totce am cerut de la Ion D. Sîrbu(materialele pentru caietele-program, referate, ajutor lacorecturi, etc.) mi-a rãspuns cupromptitudine.

ªtiu cã în timpul liber lucreazãfoarte mult. A definitivat scenariulfilmului Corigenþa domnuluiprofesor, a terminat un proiect descenariu Pragul albastru, a scrisarticole pentru presã, un ciclu depovestiri publicate în revistaTribuna, piese pentru teatrul depãpuºi, etc.

A prezentat Consiliului artistico piesã Frunze care ard – unepisod din lupta minerilor.Lucrarea a fost cititã, s-au fãcutunele observaþii, a fost chiarînscrisã în repertoriul teatrului lacapitolul “studiu” dar, pânã laurmã, nu s-a mai discutat nimicdespre aceastã lucrare, fiind luatãîn lucru Calea laptelui. Ambelelucrãri au fost discutate înaceeaºi ºedinþã a Consiliuluiartistic. Nu-i cunosc relaþiile dinafara teatrului. Prieteni maiapropiaþi sunt Traian Pop-redactor la revista Ramuri ºiregizoarea Valentina Bologh.Multã vreme a fost în bune relaþiicu tov. Claudiu Moldovan. Înurma unor discuþii, prietenia lor aavut de suferit. Tov. Claudiu mi-aspus cã are sã-l distrugã.”

Încheierea Caracterizãriifãcute de colegul GheorghiuConstantin este lucidã ºi pune laîndoiala capacitatea sa de a puteareda exact situaþia unui om caretrãieºte într-un permanentzbucium: “Mi s-a cerut sã prezinto Caracterizare. Recitind celescrise îmi dau seama cã nu amreuºit sã o fac. Îmi este foartegreu sã judec comportarea unuiom care are foarte puþinemomente de liniºte.”

Textele ce însoþescimaginile sunt scrise

de I. D. Sîrbu pespatele fotografiilor.

Fotografii:©Mihai Barbu

17

RRRRRelansareelansareelansareelansareelansareeconomica prineconomica prineconomica prineconomica prineconomica prinliteraturaliteraturaliteraturaliteraturaliteraturaDaniel Vighi

Unii zic cã literatura suferã deizolare, de narcisism ºi deîmbufnare. Dupã un veac ºi maibine, modernitatea s-a trezit fãrãmize, nu mai supãrã pe nimeni,este singuricã ºi fãrã þîfnoºeniade odinioarã, fãrã mizele de maiieri cînd ea, modernitatea, aveadraci ºi îngeri, infern ºi paradis.E acum aºa de puþin din toateastea, încît trebuie sã-ºireinventeze ºansele, grupurileþintã, rosturile ºi mizele. Cumanume e azi modernitatealiterarã? Complexã ºi complicatãca întotdeauna. Cultura de azi are„ºansa” sã se scufunde în ceeace a dispreþuit toatã vremea ºi sãcapituleze în faþa subculturii. Cuo micã observaþie: subculturapoate deveni contraculturã atuncicînd e vie ºi lipsitã de prejudecãþi.Avem noi aºa ceva acum? Avemfãrã îndoialã. Am avut toatãvremea. ªi noi, ºi celelalteliteraturi. Kitschul, culturaalternativã, pop art-ul ºi scriereapopularã e humusul care a hrãnittradiþia modernitãþii. Fermentaþia,frustrãrile ºi zarva celor care nusînt la prezidiile valorice. ªansanepremianþilor. Aºa a fost în urmãcu trei decenii underground-ulstudenþesc optzecist, aºa e azianticanonicitatea junilor cari îºidoresc sã scrie pe înþelesuloricãrui alfabetizat, dupã cum adeclarat unul dintre ei prinSuplimentul de culturã. Aºadar,avem subculturã ºi contraculturã.Dupã cum avem, inclusiv încultura înaltã, imposturã orivaloare mititicã devenitã, priniscusinþe de marketing, altceva.Am avut ºi înainte prezidiivalorice, odatã ce Eugen Ionescuscria Nu. Aº merge mai departecu provocarea stereotipurilormodernitãþii ºi aº spune cã ceea

o perspectivã postmodernã

ce n-am prea avut în toatãvremea a fost jocul cu banul. Ãstaa fost dispreþuit temeinic de toatãlumea. Atît de prezidii, cît ºi desubsolurile literare. Era de bon tonºi plin de nobleþe sã fie aºa. Nufaci artã pentru bani. Acesta afost cel mai dihai îndemnrevoluþionar ºi aristocratic al

creatorului la vremea moder-nitãþii. Acum e timpul sã neîntrebãm altfel: da’ bani pentruartã e bine sã faci? Adicã sã tefoloseºti de artã, sã fi alexigenþelor ei ºi sã faci din astabani! Una dintre întrebãrileimpudice ale contemporaneitãþiinoastre postmoderne. AtelierulAriergarda din Timiºoara scrie unasemenea letopiseþ într-un oraº(ce ignobil!) mai degrabã albanului, al iarmarocului ºi alculturii alternative decît alperformanþelor artistice tra-diþional moderne. AtelierulAriergarda scrie prozã împletindproiectele financiare cu me-canismele narative, ficþionalul cunon-ficþionalul, documentul cujocul inventiv al cãutãrilor aiurea.

Cãutãri de dragul unei stãri hai-hui a fiinþei culturale. Atelierul areparte de un Torquemada al culturiimoderne, un radical, un ascet, unsoi de Savonarola care seînchinã prozei lui Joyce sauBroch în persoana scriitoruluiLucian P. Petrescu. Lui i sealãturã un preacinstit efor alscrisului meºteºugit prinevghenitul Viorel Marineasa lacare adaug din condei pe nouvenitul Helmut Britz, ajuns în Ate-lier ºi în literatura românã dinaceea germanã. Adãugaþi aici oserie de tineri prozatori de laDaniel Raþiu la AlexandruPotcoavã, de la Borco Ilin laLavinia Bãlulescu, secondaþi destudenþi ºi elevi în proiectulPoveºti ale castelelor în ruinã depe Valea Mureºului. Unul printre

altele. Proiectul are în vedereintegrarea turismului cultural cuvalorile in statu nascendi aleliteraturii, artei plastice ºi filmului.Avem deja conturatã o carte prinproiectul epic al istoriei vieþii unuifost criminal de rãzboi care s-aadãpostit în preajma unui casteldintr-un sat izolat pe „þãrmurele”bãnãþean al Mureºului.Localitatea se numeºte Bulci ºieste locuitã de o populaþieromano-catolicã strãveche,aºezatã în preajma ruinelor uneifoste mãnãstiri benedictine deprin veacul al treisprezecelea.Cei din Bulci au fost mai toþiservitori pe la castelele grofilor depe Valea Mureºului ºi nu maivorbesc nici maghiarã ºi nicigermanã. Au fost românizaþi, deºi

)) ))))) )))

18

nu ºi-au pãrãsit biserica. Cu unuldintre ei care se cheamã LadislauHelleport, mecanic auto la Arad,Atelierul Ariergarda s-a întreþinutdespre medicul ucrainean AdolfIvolschi, arestat de Securitate prinanul 1961 dupã ce a fost depistatcã s-a ascuns mai bine de undeceniu ºi jumãtate pe lîngãcastelul Mocioni-Stârcea din Bulci.Se pare cã pe urmele sale au fostºi vînãtorii de naziºti dinorganizaþiile evreieºti. O povestefabuloasã din preajma unui castelîntr-o minunatã ruinã într-un parcenglezesc cu o serã construitã dedoi meºteri vienezi în manieraJugendstill. Castelul a aparþinutfamiliei Mocioni- Stârcea ºi se aflãacum în revendicare. Poveºtile

castelelor în ruinã la care lucreazãprin proiecte Atelierul literarAriergarda poate alãtura literatura,arta plasticã ºi filmul cu turismulcultural aristocratic sau acela cuþintã fixã pentru rafinaþi, artiºti,iubitori de extravaganþe turisticedin Germania. Este acesta unposibil traseu pentru tourope-ratorii care opereazã în spaþiulgermanic. Mixajul literaturã, film,de ce nu muzicã, prin parcurileenglezeºti ale castelelor ruinatedin Valea Mureºului, inundateexpresiv de urzici sau de gãini aleunor administratori abrutizaþi, s-arvinde excelent. Oricum mult pestebietele aranjamente propagan-distice de felul acelei încropiri debrand cu titlul Fabulospirit caretrimite spre alcool cel mult. Oabordare neconvenþionalã, cupoezia ruinurilor, cu substrat criticºi civic, împletitã cu o abordareinteligentã dinspre literaturã, artã,

muzicã sau film ar putea oferiresursele unui succes turisticreal, nefardat, sincer ºi lipsit deminciuni cu înrãdãcinate reflexeceauºiste. Ariergarda a demarataºadar proiectul pilot al uneiarhivãri foto ºi audio a castelelordin regiunea Vest de dezvoltarecare cuprinde judeþele Arad cu 14castele pe lista de patrimoniu,Hunedoara cu 12, Timiº cu 3castele ºi 8 conace. Multe dintreele au probleme reale ºi nu pot fiincluse în circuitul turistic dincauza regimului de proprietate.Nu ºtim în acest moment exactsituaþia întrucît cercetãrile dearhivare sînt în curs. Cîtevaexemple avem totuºi. CastelulBulci aparþine familiei Mocioni-

Stârcea ºi este în proces derevendicare pentru un urmaº dinAnglia, în momentul de faþã aici eun spital de bolnavi TBC fãrãmedici, cu bolnavii cazaþi îndependinþe deoarece casteluleste de nelocuit. Parcul estesplendid, englezesc, cu arboribãtrîni. La fel castelul dinCãpãlnaº care e spital de bolipsihice aflat ºi el în revendicare,cel din Odvoº este în aceeaºistare. A fost în urmã cu douãdecenii tabãrã ºcolarã. Acum epãrãsit la marginea ºoseleiinternaþionale Arad-Deva înmijlocul unui parc din altã lume.Am identificat ºi castele ºiconace în ruinã prin judeþul Timiº.Castelul regal Banloc ruinat, apoicastelul contesei Mileva de SanMarco din Comloºu Mare sauconacul Nikolici din Rudnacumpãrat de un cetãþean germancãsãtorit cu o româncã. Imobilul,

dupã cum ne-a mãrturisit o bãbuþãrefugiatã de ani mulþi din cauzasãrãciei de undeva de prinMoldova, are nevoie de uncamion de bani pentru refacere.„Neamþul este omul luiDumnezeu”, zice femeia pe postde scutier al castelului alãturi deun nepot de vreo zece anihandicapat locomotor. Un puºtialtfel inteligent. O poveste deviaþã într-un decor pe mãsurã.Ceea ce va fi fructificat mai alesde Ariergarda sînt poveºtilecastelelor, mai precis modul încare comunitãþile localeinteracþioneazã ficþional cuacestea. La o sumarã inves-tigaþie, reportofonul digital alAtelierului a strîns minunãþiiepice, un amestec savuros, aºzice, de ficþional ºi real, dateistorice ºi altele legendare. As-teaar putea oferi ºansa unorconstrucþii epice atractive. Estepentru prima datã, dupã ºtiinþamea, cînd literatura este anga-jatã în posibila relansareeconomicã a unor zone pustii,ieºite din interesul public princonstrucþia unor trasee turisticeculturale la nivelul exigenþe-lor rafinate ale turismuluieuropean care cautã poveºti ºioferte non-convenþionale. Amdescoperit tot acum posibilita-tea unui parteneriat public-privatcu Primãria oraºului Simeria.Vom realiza aici un Centru decercetare ºi promovare aturismului cultural în regiu-nea Vest de dezvoltare în imo-bilul unei ºcoli din localitateaStrãuleºti (la 2 km de Simeria,lîngã Parcul dendrologic, veziwww.danielvighi.ro). Primãria s-aangajat printr-o Hotãrîre aconsiliului local sã amenajezeCentrul care va gazdui ateliere descris creator în Proiectul pilotdespre Poveºti ale castelelor înruinã în vederea lansãrii lor caoferte de turism cultural în spaþiulgermanic. Este, cum spuneam, opoveste de reaºezare a literaturiiîn real ºi de participare a ficþiunii larelansarea economicã a unor zonedepopulate, cuprinse de uitare,sãrãcie ºi izolare. Tot atîtea posibileteme literare care se pot exportaîn tot atîtea posibile teme turisticeneconvenþionale de succes.

19

LiteraturaLiteraturaLiteraturaLiteraturaLiteraturaromânromânromânromânromânaaaaacontemporancontemporancontemporancontemporancontemporanaaaaa – – – – –simptome,simptome,simptome,simptome,simptome,anomalii anomalii anomalii anomalii anomalii sssssiiiiidoftoriidoftoriidoftoriidoftoriidoftorii

Într-un peisaj critic ce deseoripoate pãrea cãzut pradãanomaliilor, o variantã denormalizare dinamicã ne propuneIon Simuþ, prin douã volumeapãrute în 2007. Este vorba deValenþe europene ale literaturiiromâne contemporane (EdituraUniversitãþii din Oradea, în calitatede coordonator) ºi Simptomeleactualitãþii literare (BibliotecaRevistei Familia). Din pãcate,anomalii gãsim ºi în aceste douãvolume. Calitatea lor principalãeste, pânã la urmã, capacitatea dea ridica probleme importante, nude a le rezolva. Cele ºasecapitole ale volumului coordonatde Ion Simuþ, încorsetate de unArgument programatic ºi opostfaþã ce rezumã totalitateastudiilor sub semnul „nobela-bilitãþii” literaturii române, oferã opanoramã a patrimoniului literarvalabil în context european,precum ºi o incursiune în viaþa ºiopera celor care au potenþatsemnificativ scrierea ºi difuzareaunor astfel de valori – intelectualiiexilaþi (valoroºi prin propriileopere, dar ºi prin legãturile cumediul naþional).

Piesa de rezistenþã a volumuleste colecþia Zece (plus unu)romane pentru Europa (1948-1989), un decalog cu bonus ceadunã sub tutela aceleiaºi listeatât opere publicate pentru primaoarã în exil – Ora 25 deConstantin Gheorghiu, Noapteade Sânziene de Mircea Eliade ºi

Bogdan Odãgescu

Dumnezeu s-a nãscut în exil al luiVintilã Horia, cât ºi romane ce auvãzut lumina tiparului în Româniacomunistã. Acestea din urmã,supuse în special criticii negativea realismului socialist, cât ºicenzurii, îºi primesc acummeritata judecatã de valoare, unabazatã pe primatul esteticului castandard, fiind astfel recuperate ºireevaluate. Aici îºi gãsesc loculautori precum D. R. Popescu,Nicolae Breban, Radu Petrescu,Octavian Paler sau AugustinBuzura.

Un alt punct de reper al acestuivolum este cel al experienþeiexilului. În acest sens, gãsescextrem de utile trei studiiconsisente ºi bine documentate,radiografiind activitatea criticã ºiproza unor personalitãþi ale exilu-lui românesc: Monica Lovinescu(ºi activitatea ei la Radio „EuropaLiberã”), Gabriela Melinescu(accentul fiind pus pe romane ºijurnale), Bujor Nedelcovici (curomanul Al doilea mesager).

Îmi exprim rezervele faþã dearticolul dedicat lui AndreiCodrescu, abundent în citate ºiavând o bibliografie ce punesemne de întrebare. De ce sãcitezi un blog dacã materialul cupricina existã ºi pe hârtie?Internetul nu este (încã) o sursãde documentare propice în mediulacademic, mai ales dacã avemalternativa. Mã refer aici în modspecial la un fragment din volumulSubmarinul iertat (apãrut la editura

Brumar) ºi la extrasul dintr-uninterviu cu Andrei Codrescu(publicat în Steaua). Au-toarea studiului – EcaterinaHanþiu, ne trimite în schimb la oadresã de blog lungã cât o zi depost. În cazul în care postãrile cupricina sunt ºterse de pe blog (orimodificate), cum verificãmautenticitatea sursei?

Totuºi, adevãratele anomalii aleacestei cãrþi sunt altele – douã„studii” semnate de doctorii (înliteraturã?) Florin Cioban,respectiv Paul Magheru, a cãrorprestaþie intelectualã este greu deevaluat, deoarece nu prea existã.Extrag câteva citate elocventecare lasã loc multor comentariijenante: „Existã desigur o mareparte de indivizi care nu se atingede carte tocmai pentru cã estevorba de Europa de Est ºi deRomânia. (...) interesul este mare,dar, totuºi, se limiteazã la aceipuþini individualiºti care cautãliteraturã bunã.” (p. 227); „Estevorba despre Italia ºi despreAmerica, dar mai ales despre filmeºi despre faptul cã J.R. ºi SueEllen ºi ceilalþi doi eroi aratã maiponosiþi în realitatea americanã”(p. 232); „Poveºtile-amintiri (...)conþin destulã sare ºi piperneorealist: amoruri lângã ºina decale feratã, transpiraþie, isterie,trãdare, senzualism, sexualitate.Adicã viaþã.” (p. 233). Deºi nu amfost niciodatã fan Dallas, mi-amadus aminte cu aceastã ocazie deun cântecel din copilãrie, care m-a ajutat sã îi identific pe „ceilalþi doieroi”: „One, two, three/ Pamelavrea copii./ Bobby nu o lasã,/ Cãe prea frumoasã.” Domnul FlorinCioban pare sã aibã aceleaºisentimente, concluzionând înparagraful final: „<<Vremeaminunilor>> este un roman încare, ca ºi român, te poþi lãsacuprins cu nostalgie de amintirilecopilãriei, începând cu serialul deteleviziune Dallas pânã la serbãrilededicate zilei naþionale.” (p. 234)

În studiul imediat urmãtor, prof.univ. Dr. Paul Magheru nu se lasãmai prejos: „apar jocuri eroticebizare, morþi suspecte de vrãjidiabolice, iar în final te aruncã înplinã confuzie psihologicã.” (p.238); „Autobiografia ºi-o facesingur” (p. 242). De asemenea,

)) )))

)) )))

20

domnul Magheru are ºi tendinþa dea modifica pe alocuri limbaromânã: „patru zeci de ani” (p.238), „ºapte zeci de generaþii” (p.239), „personalitatea puternicã abunicei” (p. 241).

Odatã scãpat de „confuziapsihologicã”, volumul revine laparametrii normalitãþii. Experienþacomunismului este relevatã dinperspectiva jurnalelor (I. D. Sîrbu,N. Steinhardt etc.), metaromanuleste studiat din prisma ex-perimentalismului, iar postmo-dernismul din prisma ironiei decare face uz. Mai sunt deevidenþiat trei studii pertinentalcãtuite, dense ºi abordând temede actualitate: proza lui Mircea

Nedelciu (Alin Creangã), romanulapocaliptic dupã 1989 (AndreiSimuþ) ºi romanul ultimilor ani(Marius Miheþ).

*Volumul „Simptomele actua-

litãþii literare” este alcãtuit dinarticole, notiþe ºi interviuri recente,relevante din punctul de vedere alsimptomatologiei literaturiipostdecembriste. Fiind un atentobservator al literaturii con-temporane, Ion Simuþ ridicã oserie de probleme a cãrorrezolvare þine de prezent.

La o scurtã enumerare,principalele teme atinse sunt:

canonul literar în toate ipostazele(canonul de generaþie, revizuiri,lupta dintre generaþii etc), UniuneaScriitorilor (cu multele minusuri),premiul Nobel pentru literaturã (cuun portret robot al premiantului ºio sintezã a tendinþelor actuale),premiile literare din þarã, chestiunitehnice legate de difuzarea cãrþii(tiraje, distribuþie), mutareainteresului de pe poezie pe prozãºi revenirea puternicã a prozeificþionale în detrimentul jurnaluluiliterar.

Ion Simuþ este, totuºi, unmilitant. De la declaraþia dedragoste pentru generaþia ’60 pânãla declaraþia de deces a poezieipentru urmãtorul veac, dã dovadãde un idealism insistent, uneoriparadoxal ºi iritant. Nu neagãvaloarea optzecismului, însãcondamnã orice atac la adresaºaizeciºtilor; atacã un coordonatorde dicþionar, însã rateazã la rândulsãu (a se revedea episodul Dallasde mai sus); declarã cã istoria ºicritica literarã sunt sistemedistincte, însã pentru a-l ataca peEugen Barbu îºi rectificã puþinconcepþia: „personalitatea moralãºi opera (...) se influenþeazãreciproc printr-o dialecticã extremde imprevizibilã ºi de complicatã.”(p. 263)

Pe lângã cele trei capitoledestinate exclusiv actualitãþiiliterare – Canonul ºi revizuirile,Simptomatologie recentã ºiCritifricþiuni, cartea conþine ºi douãsecþiuni ce constituie conturul unuiportret mai personal Ion Simuþ, oautocaracterizare cu iz confesiv.Primul dintre cele douã, File rãzleþedintr-un carnet. Jurnalul unuisimptomatolog, adunã frânturi dereflecþie centrate în jurul activitãþiicritice, a preferinþelor literare, a„aventurii” de a fi profesoruniversitar în România, precum ºirãspunsurile la câteva anchetelansate de diverse reviste sausuplimente culturale. Pe lângãtemele din enumeraþia de mai sus,gãsim un decalog personal alpoeþilor ºi unul al romanelorromâneºti, perle ale candidaþilor laexamenul de admitere laFacultatea de Litere ºi oradiografie a nominalizãrilor &premiilor acordate de RomâniaLiterarã în perioada 2004-2007

(Ion Simuþ subliniind din nouprofeþia sa apocalipticã legatã depoezia naþionalã).

Ultimul capitol, având ºi el rolulde a defini oarecum perso-nalitatea autorului, însã deaceastã datã mai legat deactivitãþile sale critice ºi editoriale,poartã numele Egografii ºi adunãpatru interviuri apãrute în Tribuna,Miºcarea Literarã, Contrafort ºiZiua, în perioada 2003-2007,precum ºi O confesiune. În timpce articolele sunt un liant explicativîntre omul/criticul Ion Simuþ ºimediul literar român, confesiuneace închide cartea constituie crezulcel mai vãdit cu privire la valorilenecesare ale criticului, conºtiinþaprofesionalã a acestuia, esteticãºi artã în general. Cu alte cuvinte,un argument autoreferenþial - unmanifest personal.

Simptomele actualitãþii literarereprezintã o valoare prinîntrebarile pe care le pune ºi prinsituaþiile pe care le observã. Chiardacã volumul este uneorisuperfluu în explicaþii ºiargumente, ideile sunt uºor deurmãrit, iar pãrerile sunt deschiseîn aceeaºi mãsurã polemicii ºiignoranþei, dupã cum chiar autorulsugereazã: „Nu-mi contrazicdecât prietenii sau pe cei care aºvrea sã îmi devinã prieteni” (p.315). Concluziv privind acestedouã cãrþi, constat cã ele vor sãconstituie (într-o exprimareidealisticã ºi revereþioasã) nici maimult nici mai puþin decât ocampanie pentru binele literaturiiromâne. Ca orice campanie, esupusã unui program, uneisubiectivitãþi atacabile, unorcarenþe interne. Închei cu osingurã speranþã în suflet: înprefaþa volumului coordonat, IonSimuþ spune cã acesta va fi tradusîn englezã, francezã ºi germanã;o mare rugãminte am, spre bineleliteraturii române (la care subscriucu voinþa) – revedeþi cel puþinstudiile domnilor Paul Magheru ºiFlorin Cioban. E pãcat sã facemanti-reclamã patrimoniului naþionalîn lucrãri de aºa anvergurã ºi cuasemenea þintã.

Ieºirea din absenþã

21

Matei CMatei CMatei CMatei CMatei Caaaaalinescu linescu linescu linescu linescu sssssi Marco Cugnoi Marco Cugnoi Marco Cugnoi Marco Cugnoi Marco CugnoUniversitatea Babeº-Bolyai a acordat, în luna martie, distincþia Doctor Honoris Causa

unor personalitãþi culturale de anvergura traducãtorului Marco Cugno ºi a scriitorului MateiCãlinescu. Laudatio pentru Marco Cugno a fost fãcutã cu aplicaþie “chirurgicalã” de poeta,eseista ºi profesorul universitar Marta Petreu, iar cea pentru Matei Cãlinescu a fost fãcutã,într-o sintezã pregnantã, de eseistul, comparatistul, profesorul universitar ªtefan Borbély.

Doctor Honoris Causa:

Marco Cugno (nãscut în1939) este profesor titular delimbã ºi literaturã românã laUniversitatea din Torino, acti-vitatea sa universitarã fiindînsoþitã de o promovare printraducere a diferite opereaparþinând culturii române.Capacitatea sa de traducãtorºi traductolog este impresio-nantã; a transpus în italianãtexte ºi cãrþi semnate de: MihaiEminescu, Tudor Arghezi,Marin Sorescu, NichitaStãnescu, Paul Goma, NormanManea, Adrian Marino,Constantin Noica, avangardaromâneascã. A realizat câtevaample antologii dedicate lite-raturii române. Are în pregãtiretraduceri din Mihail Sadoveanuºi Ana Blandiana. A fondat ºicondus împreunã cu RobertoScagno colecþia Coloanainfinitã – studii ºi texte româ-

neºti. În cuvântul sãu la cere-monia de acordare a distincþieiDoctor Honoris Causa, Marco

Cugno l-a avut în vizor, într-uneseu speculativ nuanþat, peMircea Eliade.

Matei Cãlinescu(nãscut în 1934) esteunul dintre cei mai cu-noscuþi comparatiºti ro-mâni din strãinãtate, re-marcabil mai cu seamãpentru prestaþia sa laUniversitatea Indianadin Bloomington, unde aactivat între 1973-2000,dupã ce a pãrãsitRomânia. Eseist (Titanulºi geniul în poezia luiEminescu, Eseuri despreliteratura modernã, Cla-sicismul European,Conceptul modern depoezie, Cinci feþe alemodernitãþii, A citi, areciti Despre Ioan P.Culianu ºi MirceaEliade, Eugen Ionescu –teme identitare ºi exis-

tenþiale), dar ºi prozator(Viaþa ºi opiniile luiZacharias Lichter, Por-tretul lui M) sau epis-tolier remarcabil (Amin-t ir i în dialog , alãturide Ion Vianu), MateiCãlinescu s-a impusprin profunzimea ideilorsale ºi a stilului elegant,rafinat. Nu a putut fiprezent la ceremoniade decernare a distin-cþiei Doctor HonorisCausa, dar ºi-a transmiscuvântul sãu, citit deMarta Petreu, care aconstat într-un fragmentde jurnal care pledapentru gurmeþia lecturiiºi comuniunea spiritu-alã cu prietenii.

Redacþia

)) )))

22

Povestea pasiunii mele fa-tale pentru romanulMaestrul ºi Margarita deMihail Bulgakov începe în1981, pe când aveam opt-sprezece ani ºi eram stu-dentã în anul I la Facultateade Litere din Cluj, secþiaromânã-spaniolã. Proaspãtajunsã la facultate, m-amadaptat repejor ºi cufrenezie la colegii meicauseuri ºi nãstruºnici(destui dintre ei), citiþi ºiraisonneuri, ºi fãcândschimb de impresii delecturã unii cu alþii (care cea citit ºi de ce) am ajunsastfel sã aflu (eu eramdoldora de literatura sud-americanã ºi de poezieeuropeanã) despre un rusnumit Bulgakov ºi capo-dopera sa ce trata istoriaunui maestru nebun dariluminat ºi a unei vrãjitoaremântuitoare. Ah, da, era câtpe ce sã uit, romanulpovestea ºi despre o trupãde ghiavoli hâtri care se

scoborau în Moscova ºi fãceau odroaie de isprãvi ºi farse faþã demuritorii atei ai capitalei sovietice.ªi mai era vorba ºi despre oevanghelie ciudatã. Susþinãtorulînfocat al acestui roman era unuldin colegii mei de la spaniolã, CorinBraga, cel care, peste trei aniavea, de altfel, sã devinã bãrbatulºi partenerul meu de viaþã. Destulde înciudatã cã eu nu auzisemdespre romanul cu pricina, l-amîmprumutat (deºi nu imediat, ci maitârziu) chiar de la ultrafanul sãubulgakovian ºi am citit romanul nupe nerãsuflate, ci cu o curiozitateºi voluptate pe îndelete, dedevoratoare de poveºti ºi de lumimagice. Dar Corin nu era singurul

bulgakofil fãþiº ºi înminunat; unulstudenþie a fost, însã, doarînceputul. Dupã terminareafacultãþii, cãsãtoritã fiind deja, amluat repartiþia alãturi de Corin, într-o zonã obtuzã ºi birocratizatã (dincare, adevãrat, nu lipseaucãrturari ºi intelectuali autentici)aflatã în nordul þãrii, în care nuprea aveai ce face, dupã regimulextenuant al orelor de românã lagimnaziu ºi liceu, decât sã citeºti,sã citeºti ºi iar sã citeºti.Televizor nu aveam (dar nici nuera ce sã vizionezi, fiindcã trãiamîn ultima etapã a ceauºismului),prieteni nu prea aveam, iar filmsau teatru nu aveai unde sãfrecventezi decât ocazional;ascultam multã muzicã simfo-nicã ºi muzicã psihedelicã, pro-gresivã, dar atât ºi nimic altceva(ºi aceasta doar fiindcã aveam ocolecþie de discuri ºi casete înmaniera cu pricina). Aºa cã încei trei ani cât am fost profe-sor i de românã prin locurileacelea, am citit, cred, cât în zece,dublu ori chiar triplu faþã defacultate, pentru cã nu aveam cealtceva sã facem, ca sãsupravieþuim ºi sã nu neplafonãm, blazãm ori chiar sãne pierdem minþile. Am cit i tenorm, deci, în acei trei ani(1985-1988), dar lectura mearitualicã ºi preferatã, singuracare avea efect exorcizator,mântuitor ºi iluminator a fostromanul Maestrul ºi Margarita,care îmi devenise un soi de“biblie” adaptatã mie, femeia,poeta, prozatoarea RuxandraCesereanu (ba chiar ºi chinuitaprofã de românã care eram pevremea aceea). Cred cã amrecitit în acei trei ani de aproapeo sutã de ori capodopera luiBulgakov (ce-i drept, era vorbadespre ediþia cenzuratã din BPT,doar la aceea aveam acces,neºtiind ruseºte): reciteam tot saudoar anumite pasaje, astfel încâtajunsesem la un moment dat sãdialoghez cu Corin în replici dinroman. Nu are rost sã bemolez învreun fel admiraþia mea teribilãpentru acest roman, nu are rostsã-mi cenzurez fascinaþia ºihipnoza pe care acest text aexercitat-o asuprã-mi: în acei ani,Maestrul ºi Margarita a fost

MinunataMinunataMinunataMinunataMinunatapoveste a uneipoveste a uneipoveste a uneipoveste a uneipoveste a uneipasiuni fatalepasiuni fatalepasiuni fatalepasiuni fatalepasiuni fatale Ruxandra Cesereanu

din profesorii noºtri extravaganþi(demn sã facã parte tocmai dinsuita lui Woland – dar rolurileacestea le-am repartizat cudestul histrionism ceva mai târ-ziu, dupã terminarea facultãþii)s-a dovedit el însuºi a fi un avocatal scriiturii bulgakoviene în ge-neral, chiar dacã proclama înMaestru l º i Margar i ta apo-geul ºi triumful literar al preþuitu-lui ºi iubitului nostru MihailAfanasievici. Nu este greu deghicit, cred, cã acest dascãl ex-otic în Literele clujevite era IonVartic (el însuºi un histrionreputat). Prietenia mea, a luiCorin ºi a lui Ion Vartic (cãruiamultã vreme i-am tot scrisnumele, în dedicaþiile pe carte,ca fiind messirele JohannesWaartik!) s-a ºi bizuit mulþi ani dezile, de altfel, tocmai pe pasiuneaîn trei pentru capodoperabulgakovianã! Nu eram singurii,mai existau în Cluj câþiva, întreei, la fel de fascinatã de romanera Marta Petreu (dar ºi alþii,Ovidiu Pecican, de pildã).

Lectura mea empaticã dinMa

est

rul

si

Ma

rga

rita

23

romanul (singurul) care m-a ajutatsã pot sã trãiesc, sã respir, sãsupravieþuiesc. Numai cine a trãitîn comunism, intelectual fiind ºichinuit de tot soiul de cenzuri ºirestricþii, poate pricepe acest lucru,cum de un astfel de roman poateavea efect exorcizator ºi mântuitor.

Dupã revoluþia din decembrie1989, pasiunea mea pentrucapodopera bulgakovianã nu apierit, dar a rãmas într-un con deumbrã, datoritã literaturii noi,necenzurate, proaspete careîncepuse sã aparã ºi care mãstârnea. Am citit enorm din 1990încoace, cãrþi de tot felul; ºtiamºi simþeam cã Maestrul ºiMargarita rãmâne un text intratdeja în mãruntaiele mele, aºaîncât nu aveam cum sã-l uit,fiindcã fãcea parte din mine; darlectura mea se îndreptase sprealte texte care mã provocau (ºiera întru totul firesc sã fie aºa),datoritã vremurilor în schimbare.

Dupã terminarea facultãþii(1985), unul din consensurileteatrale stabilite între Corin, IonVartic ºi mine a fost acela cã toþitrei (prin felul nostru histrionic dea fi) am putea încarna, metaforicvorbind, niºte “ghiavoli” dincapodopera bulgakovianã. Iarrolurile erau repartizate astfel: IonVartic era Messirele, Corin eraBehemoth, iar eu eram Hella (sauHellandra, întrucât îi hibridasemnumele cu numele meu real).Celelalte roluri nu aveau încãacoperire. Mai târziu când amdescoperit ºi pasiunea MarteiPetreu pentru acelaºi roman, amdecretat-o Hella 2 made inKolosvar, stabilind de comunacord cã rolul Margaritei ºi cel alMaestrului nu ar putea fi ocupatede nimeni din realitatea noastrã.Eram, însã, nemulþumiþi de faptulcã nu gãsisem cine sã ocuperolurile lui Azazello ºi Koroviev(alþi doi nãstruºnici, care ne eraucât se poate de simpatici)!

Recitirea intregralã aromanului Maestrul ºi Margaritaam fãcut-o dupã publicarea laEditura Univers a ediþieinecenzurate, dar nu imediat dupãtipãrirea acestei ediþii, ci prin2004, cred. Deja cunoºteamfoarte multe lucruri despreculisele romanului, eram

fascinatã de povestea de iubireºi prietenie dintre MihailAfanasievici ºi Elena Serghe-evna (cea de-a treia soþie ascriitorului, prototipul Margaritei,muzã, fan, secretarã), apãruse ºicartea lui Ion Vartic (Bulgakov ºisecretul lui Koroviev) carediscuta multe elemente oculte dinfaimosul roman. Obsesia ºifascinaþia bulgakovianã nupierise deloc: în 1999 scrisesemo povestire numitã ZepelinulUrsulina (publicatã mai târziu învolumul Nebulon), în careadunând la un loc diversepersonaje din urbea clujevitã,vorbeam, între alþii, despremessirele Johannes ºi despreMartareta (nu era deloc greu deghicit cine erau aceºtia). Corinînsuºi publicase în 1996 al doilearoman din tetralogia sa Noc-tambulii, este vorba de Hidra, încare capitolul VI se numea“Dupã-amiazã în PatriarºiePrudî, întreruptã de un piticspânzurat” (în acest capitol,personajele-cheie erau AnirHectorovici Marlioz ºi AdelaBezdomnîi Vlaia, care hibridaunumele mai mult sau mai puþinstâlcite ale unor personaje dintocmai Maestrul ºi Margarita, fiindrescris în manierã delirantãînceputul celebrului roman). Apoi,în 2005, s-a nãscut, ca un triumfal obsesiei mele, proiectulBulgakoviada, în urma ancheteiliterare pe care am propus-o înrevista Steaua: “Care esteromanul-capodoperã al secoluluiXX” (din literatura strãinã).Cunoºteam care va fi rãspunsulmeu, al lui Corin, al lui Ion Varticºi al Martei Petreu. Dar nu ºtiamcare vor fi rãspunsurile celorlalþipatruzeci de scriitori clujeni careau acceptat sã onoreze anchetapropusã de mine. Mãrturisesc cãnu am bãnuit ultraizbânda: când,numãrând voturile, am descoperitcã, uimitor sau nu, cel maipomenit roman de cãtrerepondenþi este Un veac desingurãtate (ei, da, iatã un para-dox al anchetei mele ardeleneºti),cã autorul cel mai des invocat caromancier este Thomas Mann,cã romanul care a obþinut cel maimare punctaj (fiind adeseamenþionat pe locurile doi, trei ºi

patru) este În cãutarea timpuluipierdut, nu am avut de unde sãºtiu cã Bulgakov al meu va avea,totuºi, ºi el, un câºtig de cauzã.Dar apoi frenezia a fostnemãsuratã descoperind cãromanul care a fost cel mai desmenþionat pe locul întâi esteMaestrul ºi Margarita (ºaptevoturi pentru locul întâi, dinpatruzeci ºi patru).

Aºa s-a nãscut Bulgakoviadaºi cãlãtoria fabuloasã laMoscova, în iulie 2005, pe urmelepersonajelor din Maestrul ºiMargarita (povestea cu pricina,jurnalele de bord, inclusivfotografiile de la aºa-numitulapartament al Diavolului, toate segãsesc în Sadovaia 302 bis,carte publicatã de bulgakofiliiclujeviþi în 2005, în BibliotecaApostrof). Ajunsesem laMoscova sã vorbesc din nou încitate, alãturi de Corin, MartaPetreu ºi Virgil Mihaiu. Dupãexperienþa Bulgakoviadei ºipublicarea extravaganteiSadovaia 302 bis, am fostcontactatã ºi de alþi bulgakofilirisipiþi prin þarã, între aceºtia deVladimir Bulat. De la el am aflatcã fermecãtoarea Margaretaeste Margarita ºi cã pur ºi simpluinclusiv o literã într-un numepoate poci acest nume ºi mutilaintenþia unui autor. Am verificat peInternet în ediþiile strãine: într-adevãr, numele eroinei esteMARGARITA, ºi nu Margareta.Aºa cã am preluat corecþiuneaexplicatã mie de cãtre Vladimir

24

Bulat, chiar dacã nu am maiputut schimba în Sadovaia 302bis (întrucât cartea era dejapublicatã) numele greºit-consacrat al personajului. Daram înþeles limpede cã Margaritanu e totuna cu Margareta! Tot în2005 am descoperit în OvidiuPecican (prieten echinoxist de-o viaþã, unul din cei careoptaserã pentru romanulMaestrul ºi Margarita ca fiindcel dintâi în secolul XX) un altBehemoth, în Virgil Mihaiu, unKoroviev; Ion Vartic însuºi s-adovedit a fi mai apropiat deipostaza Koroviev, decât deaceea a Messirelui Woland. Înrest ipostazele au rãmas la fel:Corin - Behemoth, Marta ºi cumine – Helle; locul Margaritei ºial Maestrului, dar ºi al luiAzazello, au rãmas încãvacante, iar Woland, se pare,aºteaptã ºi el un ocupantadecvat. Eram oameni mari (cumse spune), dar ne jucam perupte, omagiindu-l astfel pescriitorul nostru favorit. Mi-aducaminte bucuria ºi exclamaþiilenoastre când am descoperit laMoscova, în cimitirulNovodevicie, dupã oarecarecãutare în gol, mormintele luiMihail Afanasievici ºi al EleneiSergheevna! Mi-aduc aminte defelul în care am dat cu nasul ºiam ratat, la o primã întâlnire,aºa-zisul apartament alDiavolului preschimbat înMuzeu Bulgakov. Sau cum amcãutat cu ironie nespusã clãdireaMassolitului (casa Griboedov),deºi ºtiam cã aceasta nu maiavea cum sã existe. Am locuitîn metropolã, pe lângã Mosfilm,exact în perioada când seîncheiase de filmat, dupã multeperipeþii, serialul Maestrul ºiMargarita, care a rulat ºi înRomânia în 2006 ºi acum în2008, din nou (în parantezã fiespus, una din utopiile lui AndreiTarkovski fusese sã regizeze,pe lângã Idiotul, Doctor Faustus,Crimã ºi pedeapsã, Hamlet, ei,da, fusese sã regizeze tocmaiMaestrul ºi Margarita!).

Lucrurile nu s-au sfârºit aici.În 2006 a apãrut la EdituraPolirom Jurnalul ºi co-respondenþa lui Bulgakov, care

au pus pe tapet o serie dechestiuni legate de naºterearomanului Maestrul ºi Margarita(Romanul despre diavol, cum îlnumea autorul în 1930, cândîncepe sã lucreze la el,abandonat mai apoi ºi reluat,scris masiv ºi din greu în 1938,chiar dacã titlul se va schimbapânã în 1940, când romanul esteîncheiat ºi Bulgakov însuºimoare). Într-un segment aljurnalului ºi corespondenþeiapare naratã relaþia specialãdintre Mihail Afanasievici ºiElena Sergheevna: intensã,secondatã mereu de ºagã ºiumor, ludic-histrionicã. PortretulElenei Sergheevna în viaþa luiMihail Afanasievici esteconcentrat în exclamaþia cu careîncepe o scrisoare din 1938:“Elena, prietena mea, forþa ºivigoarea inimii mele slãbite!”

Apoi, în 2007, tot în cinstearomanului meu favorit mi-am

Cu trei versiuni de traduceri „laactiv”, romanul cel mai importantal lui Mihail Bulgakov, Maestrul ºiMargarita, s-ar putea spune cã artrebui sã aibã un destin grandios,aºa dupã cum, în mod inspirat,Ezra Pound zicea cã „fiecaregeneraþie are dreptul sãu la pro-pria citire a clasicilor”. Românii auºi ei acest drept, cred eu.

Literatura secolului al XX-leanu s-ar mai putea despãrþinicidecum de aceastã piesã, lacare Bulgakov a lucrat efectiv vreodoisprezece ani, dar în realitate,a pregãtit acest roman întreaga luiviaþã. Versiunea finalã, la care ascris, ºi apoi, a dictat, pânã înultimele luni ale vieþii, ºi dupã careversiune se fac traducerile acesteicapodopere. Versiunea aceasta afost dictatã doar de moarteaautorului. În prezent suntcatalogate opt variante aleromanului, din care reiese clar câtde greu a ajuns Bulgakov la

soluþia de care avem parte acum.Dificultatea nu era datã doar decomplexitatea temei alese (relaþiaomului cu diavolul), ci ºi decircumstanþele în care scriitorul aactivat (imperiul rãului condus deStalin). Suprapunerile acestordouã planuri au dat naºtere uneiopere deloc uºor de citit, ºi cu atâtmai dificil de înþeles ºi de transpus.ªi asta cu atât mai mult cu câtscriitorul însuºi a avut opoziþionare destul de ambiguã faþãde subiectul tratat. Se spune cãprimele schiþe ale romanului aucirculat într-un fel de samizdatprintre prietenii scriitorului;serviciul secret depisteazãscrierea „subversivã”, ºi astfel sepoate data apariþia primei versiunia viitorului roman Maestrul ºiMargarita, în 1929. Varianteledespre care s-au pãstrat mãrturiise numeau foarte diferit: „Magulnegru”, „Jonglerul cu copite”,„Seara înfricoºãtoarei sâmbete”,

intitulat jucãuº rubrica dinSuplimentul de culturã, careapare la Iaºi, Verba Woland!Rubrica mea nu îi esteconsacratã lui Bulgakov, chiardacã numele ei constituie oformã de omagiu.

Aceasta este, pânã acum,minunata poveste a pasiuniimele fatale pentru romanulMaestrul ºi Margarita ºi pentruautorul ei gogolian ºi molieresc,amator de ºarade ºi auto-bufon(nu suporta sã se plictiseascã),mucalit, unic ºi, fireºte, mai cuseamã genial.

Post-scriptum:Povestind cu Marina

Constantinescu (împãtimitã ºi eaa capodoperei bulgakoviene)despre numele eroinei noastrepreferate, Marina a avut a intuiþietranºantã: doar Margarita poate fiaptã sã zboare deasupraMoscovei, în niciun caz Margareta!

CombinatiileCombinatiileCombinatiileCombinatiileCombinatiilelui Wlui Wlui Wlui Wlui Woland?oland?oland?oland?oland?Vladimir Bulat

25

„Marele cancelar”, „Sãgeata deaur”, „Fiul lui V(eliar)”, „Turneul (luiVoland)”... În jurul anului 1930,Bulgakov întrerupe lucrul asupra„romanului despre diavol”. Dupãun an, munca se reînnoadã ºiscrierea nu se va mai opri, cãcianumite complicaþii legate desãnãtatea sa îl fac sã devinã multmai nerãbdãtor ºi mai râvnitor dea finaliza „cel din urmã roman cre-puscular”, cum l-a numit el însuºiîntr-o scrisoare, din 15 iunie 1938,cãtre soþia sa. Existã o sumedeniede in-terpretãri ale acestei opereliterare, publicate de-a lunguldeceniilor, dar toate se învârt înjurul ideilor de roman „inaugural”,„satiric”, „politic-religios”, „ino-vator”, „figural”.

Nu caracterizãrile romanuluisau interpretãrile multiple aleacestuia ne intereseazã aici. Cifelurile în care aceastãcapodoperã a fost tradusã/transpusã în româneºte, ºi cumversiunile existente în românãreuºesc sã ne transmitã cât maimult din opera finalã a luiBulgakov. Când ai cele treiversiuni în faþã, cele semnate deNatalia Radovici1 , VsevolodCiornei2 ºi Ion Covaci3 , aisentimentul, nu tocmai reconfor-tant, cã fiecare dintre ei a traduscâte un alt roman, dintr-o limbãrusã diferitã; dacã aºa ceva e cuputinþã, se probeazã acum. Ospun din start, versiunea oferitã deNatalia Radovici este (dupãgustul meu) cea mai îngrijitã ºi maiatentã, celelalte douã trãdeazã cuvârf de mãsurã faptul cã ambiitraducãtori sunt poeþi, ºi cã ausimþit necesitatea de a „picura” întextul bulgakovian câte ceva din„fiorul poetic” propriu. Or, cât e deadmis într-un astfel de roman,unde fiecare frazã, toatãconstrucþia stilisticã, ºi chiarnumele fiecãrui personaj – suntrodul unor distilãri prelungi, binechibzuite, ºlefuite, „incifrate”?Când ai originalul rus în faþã – estecel mai lesne sã-þi dai seama deaceste lucruri. Textul lui Bulgakoveste un text limpede, dens,simplu, direct, deºi (doar) pealocuri, obscur ºi misterios. Dar ecert cã densitatea ascunsã aacestuia nu mizeazã pe o lecturãpoetizantã, ci mai degrabã pe una

meditativ-simbolicã. Romanul luiBulgakov este mai ales o parodiecrudã, frisonantã, veninoasã, deºifoarte subtil servitã. Cu graþie.Pentru a-i gusta adevãratasavoare trebuie sã ºtii foarte binenuanþele limbii ruse, care e extremde evocatoare ºi de polimorfã.Problema e cã, deºi Bulgakovscria în deceniul al III-lea alsecolului XX, lexicul lui este foartevariat ºi paradoxal, ºi autoruljongleazã atât cu cuvintecontemporane lui, cât ºi cu celecare au o vechime considerabilã,arhaisme demult ieºite din uz. Per-sonal, am folosit dicþionare chiarºi de secol XIX, pentru a desluºisensurile anumitor cuvinte pe caretraducãtorii noºtri fie le ocultau, fiele transpuneau dupã ureche, in-

exact, aleatoriu. Trebuie men-þionat ºi faptul cã romanul s-a scriscu o grijã nemaivãzutã, tipicãreºte,fãrã niciun fel de compromisuri,tocmai pentru cã autorul nu-ºiînchipuia cã acesta se va publicavreodatã. În vremurile aceleadure, Bulgakov nu se aºtepta caMaestrul ºi Margarita sã devinã(cândva) un roman pentru mase.De aceea, scria ca pentru sine.Sau pentru ai sãi. Pentru oameniiepocii apuse odatã cu instaurareacruntei dictaturi staliniste... Amîntâlnit în trama cãrþii un lung ºirde cuvinte ieºite din uz, dar carefãceau sens tocmai prinsemantica lor difuzã, uitatã,arhetipalã. Tocmai de aceea,Maestrul ºi Margarita nu se poateciti pe sãrite, selectiv, ºi fãrã a seurmãri rând cu rând, cuvânt cucuvânt, cãci þesãtura verbalã –

care e monolitã, se destramã, seface zdrenþe. Voi încerca în celece urmeazã o înºiruire de pasajeîn care – printr-o traduceretwisted4 , merçi Marc! – Bulgakovnu mai sunã propriu pre limba lui.

Cred cã unul din neajunsurilecele mai mari ale tuturorvariantelor este lipsa unui aparatcritic ºi a notelor de subsol, alãmuririlor, necesare publiculuiromânesc. Cãci M&M are marenevoie de aºa ceva. Covaci maiscapã pe ici-colo câte o notã, daracestea nu salveazã impresiaunui automatism al traducãtorului,care mai degrabã intuieºtesensurile depuse de autor, decâtle ºi înþelege în profunzime. Iar lapaginile 31 ºi 35 ºi-a permis chiaromisiuni. Fraze care lipsesc. Darsã mergem mai departe.Versiunea proaspãt pusã ladispoziþia cititorilor suferã ºi delipsa unei redactãri generale. Iaucâteva exemple, spicuite laîntâmplare, cãci dacã aº aduce încuprinsul acestui articol toateerorile, aceasta ar ocupa, poate,zeci de pagini. ªi nu încerc sã mãerijez aici în dispecerul erratelor,ci voiesc a semnala doar lipsa deacurateþe cu care se traducoperele clasice. Nu mai aduc îndiscuþie faptul cã, în acest caz,pânã ºi titlul lãsat de Bulgakov afost schimonosit încã de la primaversiune româneascã a roma-nului, ºi care rãmâne aºa pânã înacest moment5 .

Una din „lãmuririle” hilare pecare le dã Covaci o gãsim lapagina 65. Bulgakov spune cãindividul pe care-l întâlneºteBezdomnîi pe malul râuluiMoscova, poartã o tolstovkã. Estevorba de o bluzã largã, cu pliuri,care se încinge pe talie, ºi e numitãdupã tipul celei purtate cândva decontele Lev Tolstoi. În loc caaceastã explicaþie sã segãseascã într-o simplã notã desubsol, traducãtorul o „topeºte” întextul bulgakovian, de parcã ºi celcare citeºte romanul în original arfi avut nevoie de o astfel de„iluminare”. Puþin mai în faþã, cândBulgakov ne spune cã acþiunea sepetrece pe o strãduþã slabluminatã, Covaci „înfloreºte” misticatmosfera, ºi ne anunþã cã aceastaera „zgârcit miluitã cu becuri

26

chioare” (pag. 63). În ambeleversiuni definitive rãmase de laBulgakov, capitolul al XIII-lea(deloc întâmplãtor e acest numãr,infernal!), se numeºte Apariþia

eroului. Covaci îºi îngãduie sã fieceva mai „explicit”, ºi îl intituleazãApare Maestrul. Îl bate pe umãr,cum ar veni, pe Bulgakov... Ceilalþidoi traducãtori, rãmân la formulabulgakovianã. Misteriosul vizitatorse înfãþiºeazã în salonul luiBezdomnîi, la ospiciu; ºi aflãm cãpe femeia care are grijã de bolnavinu o cheamã, ca la Bulgakov,Parascovia Feodorovna, ciIvanovna, cã aºa l-a „botezat”Covaci pe tatãl acesteia (p.162).Iar peste câteva rânduri, îi pune îngurã Maestrului urmãtoarea frazã:Aºadar, dacã tot suntem la in-dex, stãm puþin de vorbã? (p.163).La Ciornei fraza sunã mai franc:„Deci, stãm?” (p.170). NataliaRadovici încearcã sã fie ºi maiaproape de sensul dat deBulgakov: „Aºadar, stãm6 în-chiºi?” (p.142). Tot pe aceeaºipaginã, Bezdomnîi întreabã:„Profesiunea?”, iar Covaci înþe-lege: „Profesor?”. E o evidenþã, nue acelaºi lucru. Iar camera 119, încare fusese „priponit” nefericitul„ascunzãtor de valutã”, NikanorIvanovici Bosoi, ajunge re-numerotatã de Covaci, ºi devine,199 (p.164). Lapºionnikova, ceacare l-a anunþat pe Maestru cãmanuscrisul lui e respins de lapublicare, aflãm cã e de faptLepºonnikova (p.176). Maestrulavanseazã cu povestitul, ºiajunge sã precizeze cã au apãruto serie de articole, în unul dintreele, criticul Mstislav Lavrovici,aminteºte de „pilaterie” (laRadovici, „pilatism”; „pilaterie” e ºi

la Ciornei), ºi de cuvântul, practicintraductibil, „bogomaz”7 , pe caredoar Ciornei îl traduce ca iconar(p.184), ceilalþi doi pur ºi simplu îlomit. Folosirea de cãtre Bulgakova acestui arhaism este o aluzie laideea de creaþie, dar este ºi oironie, cãci bogomaz, ar echivalaºi cu „mâzgãlitor sau zugrav dechipuri”. Ei bine, în tandem, celedouã cuvinte (pilaterie ºibogomaz) voiau sã accentuiezeatitudinea/mobilizarea negativã acititorilor romanului despre PonþiuPilat ºi, implicit, era o criticãfurioasã la adresa lui Bulgakov.Se ºtie prea bine cã Bulgakov aavut multe de suferit de pe urmapieselor ºi romanelor sale...

Când începuserã chinurile,provocate de hãrþuirea ºiintoxicarea prin presã la care erasupus, Maestrul se trezeºte la ora2 dupã miezul nopþii, iar Covaciîºi informeazã cititorii cã s-ar fiîntâmplat la 7 ceasuri ale dimineþii(p.180). Fãrã sens. Cum fãrã sensrãmâne, oarecum, ºi toastul luiWoland – în traducerea româ-neascã, fireºte - când messirridicã pocalul fãcut din craniul luiBerlioz, ºi declamã: „Beau însãnãtatea dumneavoastrã,domnilor, zise Woland cu glasegal...” (p.341). Toate cele treitraduceri ne aduc în faþã aceastãexpresie arhicunoscutã, „însãnãtatea”, dar Bulgakov fo-loseºte exact formula: „beausãnãtatea dumneavoastrã”, ºiaici avem de-a face cu un joc preasubtil de cuvinte ºi de sensuri:Woland bea sãnãtatea, care esângele, iar sângele este viaþã,Woland bea sãnãtatea pentru pro-pria sãnãtate, am putea conchide.Pentru cea veºnicã. Astfel îlcontrazice pe Berlioz, caresusþinea cã nu existã viaþã dincolode moarte. Cã e anume aºa, oconfirmã chiar urmãtoarea frazã:Atunci s-a produs metamorfoza.Ciudat, dar aceste subtilitãþi nu aufost remarcate sau sesizate detraducãtorii noºtri. Pãcat. LaBulgakov nu e nimic întâmplãtorsau comun. Ci multe lucruri suntîncifrate, ascunse, tãinuite. Poatecel mai tainic cuvânt din acest ro-man apare în fiþuica pe caremotanul Behemoth o dicteazã

Hellei, pentru a-i folosi lui NicolaiIvanovici; este cel numit deBulgakov „borov”, tradus de toþitraducãtorii noºtri prin „vier”. Debunã seamã, dicþionarelemoderne ºi contemporane indicãacest termen, însã cele mai vechiaduc la suprafaþã semanticastrãveche a acesui cuvînt, careeste exact pentru a desemnanatura maleficã a celui cesemneazã „adeverinþa”. Termenulne spune cã nu e vorba de porc,ci de seminþiile caprelor sau aleoilor, oves, caprae8 . În cazulnostru e, incontestabil, vorba deþap! ªi e mai firesc sã fie aºa, cãciþapul „în Evul Mediu este însuºiRãul, Satana. Iar diavolul se vavedea reprezentat, în iconografiaclasicã, cu coarne ºi picioare deþap”9 . Ce alt chip putea lua NicolaiIvanovici, dupã ce fusese uns cucrema lui Azazello, de cãtreNatalia Prokofievna (Nataºa)?„Într-o clipã, chipul respectabiluluilocatar de la parter luase formã derât, iar mâinile ºi picioarele i seîmpodobiserã la extremitãþi cucopite” (Covaci, pag. 303).Termenul borov apare la Bulgakovde 10 ori pe întinsul a doar douãpagini! Deci, nu pare o vocabulãinocentã... Termenul revine dupã

balul satanei, în atmosfera întâlniriiMaestrului cu Woland, ºi începemsã înþelegem, subtil, cã autorulromanului despre Pilat estechiar... satana. Apariþia în miez denoapte în salonul lui Bezdomnîi,povestirea despre gãsireabiletului de loterie în rufelemurdare10 , coºmarurile nocturne,caracatiþa care pusese stãpânirepe el – toate pregãtesc înþelegereaaceasta.

„- Întunericul venit dinspre

Bulg

akov

ele

v

27

Marea Mediteranã acoperiseoraºul pe care procuratorul îl ura...Da, întunericul...” (Ciornei, pag.379).

„Tenebrele venite dinspreMediterana învãluiserã oraºulatât de odios procuratorului... Da,tenebrele...” (Covaci, 370).

Ultimele stricãciuni, Korovievºi Behemoth le fac în Moscova,în magazinul Torgsin (abr. de la:torgovyi sindikat = sindicatecomerciale), înainte de pãrãsireadefinitivã a oraºului11 . Iarãºi, dintraducerile existente nu aflãm cefel de magazin e ãsta, deºi înpolitica economicã a primelorcincinale sovietice aceastã reþeacomercialã a avut o menire foarteimportantã. Tocmai pentru cãBulgakov a încercat sã fie cât sepoate de critic faþã de anomaliilepe care le-au generat aceste„torgsinuri” pentru populaþie,aduce în acþiune maleficul cuplu,care provoacã un tãrãboiasurzitor ºi fumigen în unul dinele. Covaci îl numeºte: „Splendidshop! Un shop foarte, foarte ºic!”(p.429). Or, pînã la apariþia shop-urilor, a celor din amurgulcomunismului, mai era vrememultã de aºteptat. De unde atunciaceastã „înflorire”, cu de la sineputere, a unor realitãþiaparþinãtoare altor epoci, dinpartea traducãtorului. Care seinterpune autorului...Din nou ºidin nou? Sã fie iarãºi mâna luiWoland, oare? Sau e doardezinhibarea traducãtorului?

Nu îmi propusesem sãanalizez paginã cu paginãediþiile româneºti ale capo-doperei M & M., ci doar sãsemnalez rapid faptul cã nustãm prea bine cu transpunereaîn limba actualã a operelorclasice, ºi cã pledoaria mea estesã se facã, pe viitor – pentruclasici, cu precãdere – ediþiicritice, îngrijite cu mai multãacurateþe, acribie ºi fãrã tendinþeexpresioniste, poetizante, co-locviale. Ediþii care sã fie exactenu numai în raport cu stilul,atitudinea ºi plurivalenþa se-manticã a originalelor, ci ºi plinede respect faþã de autorii lor. Nupoþi poetiza pe seama lui

Bulgakov, când acesta a fost unprea sobru prozator. ªi o uriaºãconºtiinþã civicã!

NOTE1 Am folosit ediþia Humanitas, 2001,

colecþia Cartea de pe noptierã. Toatetrimiterile vor face referire la aceastã ediþie.Ediþia aceasta o urmeazã pe cea prima oarãapãrutã la editura Minerva, colecþia BPT,în 1972, prefaþã ºi tabel cronologic deAlexandru Sincu. Nr. Catalog 719.

2 Am avut la dispoziþie ediþia edituriiCartier, Chiºinãu, 2003.

3 Ediþia Humanitas Fiction, 2007,postfaþã de Ion Vartic.

4 Caracterizarea este valabilã pentrunoua versiune a romanului, datoratãtraducãtorului Ion Covaci.

5 Deºi atât eu, cât ºi RuxandraCesereanu am încercat în repetate rândurisã semnalãm cã romanul lui Bugakov esteMaestrul ºi Margarita, nu Maestrul ºiMargareta! Poate prin „contaminare” forþatãcu Margareta lui Goethe, poate prin perfectãasemãnare cu prenumele unora dintreromâncele noastre? Cine ºtie?

6 Verbul rus, sideti, desemneazã ºi aºedea, ºi a fi încarcerat. Trebuie menþionatcã Bulgakov a fost un maestru desãvârºital jocurilor de cuvinte, ºi cã de capcaneleacestora nu-þi poþi da seama decât dupãlecturi repetate. Vom vedea mai încolo.

7 Termenul este polivalent: Bog(Dumnezeu) ºi maz de la verbul mazati (amurdãri, a mânji, a picta prost, de mântuialã).Sensul peiorativ al sintagmei trimite cu

gândul la lucrul prost fãcut, darsugereazã ºi, prin opoziþie, actul dea zugrãvi icoane. Literar: Pictor.Pentru nimeni însã nu este un secretcã romanul poartã un puternicsubstrat de naturã religioasã.Referinþele sunt nenumãrate. Existãºi studii care au dezbãtut acesteaspecte, venite în special din zonateologicã.

8 Cred cã nu e forþatãinterpretarea care duce cu gîndul lapericopa evanghelicã cu separareaoilor de capre, la ÎnfricãºãtoareaJudecatã (Matei, 25, 31-46). Termenulse întâlneºte în limba slavonã vecheîncã de pe la 1270, anume cu acestsens, oarecum malefic,cf.I.I.Sreznevsky, S.P.1893. vol.II, A-K, pag. 152.

9 Cf.Jean-Paul Clebert, Bestiarfabulos. Dicþionar de simbolurianimaliere, Editurile Artemis ºiCavaliotti, Buc., 1995, pag. 314.

10 Existã într-o versiune pãstratãa romanului, din 1938, o referinþã labiletul de loterie care conþinea, printrenumerele câºtigãtoare, ºi perecheanumericã „13” – cf. ediþiei edituriiVagrius, Moi bednîi, bednîimaster...(Sãrmanul, sãrmanul meumaestru), Moscova, 2006, pag. 462.

11 Reþea de magazine care aufuncþionat în URSS între 1931-1936,care iniþial erau destinate exclusivstrãinilor, pentru cumpãrãturi pe valutãsau aur, apoi, la scurtã vreme, ele auînceput sã primeascã ºi lumeaautohtonã.

Elen

a Se

rghe

evna

ºi M

ihai

l Afa

nasi

evic

i Bul

gako

v

Ma

es

tru

l s

i M

ar

ga

rit

a

28

Studiu deStudiu deStudiu deStudiu deStudiu depatologiepatologiepatologiepatologiepatologie argoticaargoticaargoticaargoticaargotica Felix Nicolau

„Vocea altora o auzi cuurechile, pe a ta cu gâtlejul”(André Malraux, Condiþiaumanã)

Pentru un cititor „îmbãtrânit înlecturã”, intrarea într-o operãliterarã înseamnã o vânãtoare, ocaccia regalã. Mai mult decâtîntâmplãri, personaje ºi peisaje,hãitaºii aduc în bãtaia lentileilectorului-vânãtor cuvinte ºiexpresii. Nihil nove sub sole în cepriveºte intrigile, caracterizãrile ºidescrierile. Cu limba nu te pui,însã! Dacã nu-ºi modificã structuraADN-ului, cel puþin o învârte ºi orãsuceºte de aºa naturã, încâtbaºca de-i mai prinde chichirezul.Maiorescu îl saluta pe tânãrulEminescu cu consideraþii de genul:„are simþul limbii, semnul celoraleºi”. Aºa cum mã concentrez întimpul vizionãrii unui film asuprainteligenþei dialogurilor ºi joculuiactorilor, aºa ºi lectura îmi este opândire de vocabule scãpãrãtoare.

Întrebam o adolescentã tobãde Harry Potter, Narnia,Stãpânul inelelor º.a.m.d. deunde vine fascinaþia pentru acestfantasy bazat pe mituri rãscoapteºi de ce nu mai prezintã interespentru generaþia ei basmelenoastre ºi de aiurea. Cãci înbasme gãseºti de toate: de lapoveºti de dragoste ºi urã, pânãla metamorfoze, blesteme,„efecte speciale”, ironie etc. Mi-arãspuns cã acelea ar fi pentrucopii. Într-un fel i-am dat dreptate.Basmele au aceastã nemaipo-menitã calitate – sunt capabile sãvrãjeascã imaginaþia copiilor, darºi sã seducã cititorul matur, cugusturi rafinate. Cum se explicãaceastã seducþie „tomnaticã”?Pãi aici vine vorba desubînþelesuri, de situaþii ar-hetipale, de evitarea veºniculuihappy-end (vezi Tinereþe fãrãbãtrâneþe) ºi de savoarealimbajului. De ce am mai citi

poveºtile lui Slavici, dacã nupentru limba lor pãstoasã? Încomparaþie cu limbajul þeapãn ºicorect al noilor fantasies,poveºtile nemuritoare oferã unreal spectacol lingvistic. Citeamacum vreo doi ani despremoartea unei þãrãnci din Ucraina,care ºtia pe de rost în jur de treisute de basme. O enciclopediepopularã, dar ºi un tezaur deregionalisme, arhaisme.

Fãcând saltul de la basm lascrierile culte, cititul de dragullimbii poate fi practicat în literaturaromânã atunci când vine vorba deAlecsandri (în special teatrul ºiproza), Ion Ghica, Creangã,I.L.Caragiale, Mihail Sadoveanu,Argezi, Mateiu Caragiale,M.R.Paraschivescu, E. Barbu, M.Sorescu, Fãnuº Neagu, N.Stãnescu, George Astaloº, EmilBrumaru, ªerban Foarþã, CezarIvãnescu etc. Cârcoteli se potisca cu privire la lista incompletãde mai sus: cum cã Creangã,pornind de la radicalul unor„þãrãnisme” (arhaisme, regio-nalisme), ar fi nãscocit cuvintenoi, ºturlubatice, cum cãSadoveanu pune în gurapersonajelor sale o limbãestetizatã ºi tot aºa. Nimic de zis!Ce conteazã este cã oameniis-au luptat cu limba, încercânds-o localizeze, s-o „traducã” înlimbaj. Cunoaºtem diferenþadintre langue ºi parole, dintrecompetenþã ºi performanþã.Cunoaºtem jocul de permutãri ºicombinaþii, dar am auzit ºi decerinþa violãrii normei lingvistice,pe care o propovãduiauformaliºtii ruºi ºi praghezi. Bine,ei aveau în vedere funcþia poeticãa limbii, credinþa cã poezia„povesteºte” într-altfel universuldecât proza. Eu, însã, mãraportez la zisa lui Ezra Pound:„Poezia trebuie sã fie scrisã la felde bine ca proza”.

Autorul tare de urechi

Odatã cu textualismul,metaliteratura ºi autorefe-renþialitatea am impresia cãAutorul a surzit. Sau cel puþin îºifoloseºte urechile cu zgârcenie.În loc sã-ºi facã o grefã cu niºteurechi lungi cât ale lui Midas, sus-numitul ºi-a înfundat urecheaexternã, mulþumindu-se cu ce-ioferã cea internã. Rezultatul? Lafel de burlesc ca cel pe care l-am obþinut chestionând un negruasupra hãþiºului de culoare dinstaþiile metroului londonez. Omulavea cãºtile pe urechi, eu îlîntrebam: ”can you show me theway to Piccadily Circus?”, iar el:”hã? what?”. De altfel foarte miratcã nu auzea ce-i strigam eu. Ar fide presupus cã autorul îºipermite sã-ºi întoarcã auzul spresine în momentul în care dispunede o experienþã de viaþã bogatã.În fond, nici Beethoven nu a surzitdupã ce a compus primasimfonie. Dar un condeier tânãrnu-ºi permite luxul acesta. SorinStoica a scris o carte, O limbãcomunã, din perspectiva unuisurd. Deºi surpinde uneleexpresii specifice saloanelor,limba rãmâne una neutrã,„comunã”. Oricum, trebuie sãrecunosc cã el este unul dintrescriitorii tineri sensibili la valenþelelimbajului. Iatã o mostrã: „Poatenu e bine sã mã victimizez ca ochivuþã la înmormântareamagraonului”.

ªi acum sã ating miezulproblemei – limbajul din cãrþilescriitorilor (foarte) tineri. Ahtiaþidupã autenticitate, adesea chiarcea „mizerabilistã”, inspiraþi deviaþa din cãminele studenþeºti ºide cãlãtoriile cu mijloace detransport damblagite ºi înþesatede interlopi, ei aud prea puþinpolifonia mediilor respective.Pentru cã tinerii scriitori sunt înmarea majoritate intelectuali iritaþide incultura ºi meschinãriamediului înconjurãtor. Sãamintesc cã în romanul lui Adrianªchiop, pe bune/pe invers,având ca subiect apetenþelehomosexuale, se discutã desprelingvisticã generalã ºi despre„libertatea ficþionarã”? Argoul din

)) )))

29

acest roman se limiteazã lainserþii de termeni englezeºti ºi laînjurãturi banale. De altfel,sintagma favoritã a unei întregigeneraþii, bomba lor cu hidrogen,a fost „faze de cãcat”. În prefaþala pe bune/pe invers CostiRogozanu vorbeºte de literaturade atitudine ºi de argoul fantasticdin paginile cãrþii. Una la mânã cãpânã ºi cea mai manieristãscriere este tot o luare de poziþieîn favoarea a ceva, doi la mânã,mie argoul de lãudat mi s-a pãrutsãrãcãcios. Am în vedere în spe-cial gama cuvintelor tari, domeniuîn care aflu infinit mai multe într-un talcioc bucureºtean, decât dinpaginile cãrþilor. ªi nu e vorba atâtde duritate, cât de inventivitate.

George Astaloº, cel întranscrierea cãruia am citit unexcepþional Hamlet povestit peþigãneºte, spune cã „argoul estepentru limba normativã ceea ceeste jazzul pentru muzicasimfonicã”. George Volceanov,autorul unui Dicþionar argotic allimbii române , EdituraNiculescu, 2006, opteazã pentrusfera mai largã a anglo-americanului slang, îndefavoarea celei restrictive afrancezului argot. Astfel, argoul arfi „o sumã de interferenþe întrejargoane distincte”. Jargonul, larândul lui, este înþeles ca unadintre submulþimile incluse înargou. Jargonul este compus din„cuvinte ºi expresii specifice unuianumit segment al populaþiei,vocabular, tehnic sau chiar se-cret al unui grup, fie acesta ºiprofesional, de vârstã, sectã,clasã ori interese”. Accentul cadepe încifrare, pe invenþie ºiresemantizare.

Riscurile traductibilitãþii

Este un loc comun cã mediileperiferice sau chiar interlope potfi mai expresive din punct devedere al limbajului decât celeburgheze sau academice. Deaceea sunt surprins de neglijareaacestui intensificator al mesajuluiliterar. ªi nu numai argoul, dar ºiregionalismele ºi arhaismele(resemantizate) contribuie lasporirea pitorescului de

vocabular. Bineînþeles, funcþie dezona de interes a unui scriitor,argoul poate fi mai mult sau maipuþin folosit. Eu l-am cãutat înscrieri în care prezenþa lui ar fifost binevenitã. L-am cãutat laDragoº Bucurenci, în RealK, ro-man despre droguri. Am gãsit oadevãratã enciclopedie astupefiantelor ºi a modului lor depreparare/consumare. Altfel,protagoniºtii sunt tot juniintelectuali cu un limbaj confor-mist chiar la nivelul imprecaþiilor.Am cãutat în Legãturi bol-nãvicioase, romanul desprerelaþii lesbiene al Cecilieiªtefãnescu. Eroi studioºi,vocabular standard. În Sã mã taicu tãiºul bisturiului tãu, scriseJosephine, Sebastian A. Cornenumerã simptome, înºirãinstrumentarul medical. Jargonmedical. Înjurãturile, însã, totbanale sunt. Trilogia lui A.Vakulovski, compusã din Pizdeþ,Letopizdeþ ºi Bong, în afararusismelor, nu strãluceºte prinexpresivitate. Romanele sexual-exotice ale Claudiei Goleabeneficiazã cel mult de aportultermenilor japonezi, englezeºti ºifranþuzeºti. Pitoresc, nuexpresivitate. Mitoº Micleuºanudescompune ºi ciopârþeºtecuvinte încercând sãexperimenteze într-o limbã pecare, evident, nu o stãpâneºtecum trebuie. N-am descoperitargou nici la Augustin Cupºa, înPerforatorii. Foarte puþin laCosmin Perþa, în Întâmplãri lamarginea lumii . Ionuþ Chivachiar când scrie despre ºuþi, oface cu scârbã intelectualã. Deunde ºi surzenia ca antifonareperfectã. Mai atenþi la limbajulpestriþ al mahalalei sau la „graiuri”sunt ironiºti ca Dan Lungu, FilipFlorian, Radu Pavel Gheo etc. Eisunt mult mai relaxaþi ºi mai atenþila posibilitãþile oferite de modulmimetic inferior. Posibil cadeschiderea faþã de argou sã fieo consecinþã a perceperii mairelaxate a vieþii, odatã cumaturizarea ºi cu abandonareamorgii adolescentine, frustratã ºidispreþuitoare. Aºa se face cãscriitorii ajunºi la vârste rotunde,40-50 de ani, mizeazã pe simþulauzului. Exemplele sunt destule:

Daniel Vighi, Mircea Cãrtãrescu,Horia Gârbea, Dan Stanca etc.Existã o înþelepciune tradusã îndemocratizarea scriiturii, chit cãpracticatã la modul ironic. Ironic,însã nu sarcastic.

Despre tinerii poeþi nu o sãspun nimic, întrucât chiar ºi ceiacuzaþi de pornografie ºi violenþede limbaj sunt tot elitiºti frondeuri.Mai devreme sau mai târziu, eivor fi acuzatorii de mâine (MirunaVlada îmi vine prima pe limbã).Prea puþini dintre ei auîmprospãtat limbajul poetic cuvocabule din arealul marginal maisus pomenit.

O sã adaug cã exemplificareamea nu este exhaustivã. Vreaudoar sã semnalez câteva opereîn care argoul ºi-ar fi gãsit loc cuprisosinþã.

Consecinþe ale citadinizãrii,ale centralizãrii, ale globalizãriiprogramelor de studiu? Snobismintelectual implicând oroarea de(sub)cultura de ghetou sau decea „popularã”? Nu mã grãbescsã trag concluzii. Observ doar cãnoii romancieri pretind cã scriudespre aspectele naturaliste alevieþii, dar o fac de pe poziþiiintelectualiste, fãrã empatie. Încãtrãim complexul camilpetrescian,filtrat prin N. Breban, A. Buzuraºi ªcoala de la Târgoviºte: nu sepoate scrie roman decât cu eroiintelectuali. Numai ei ar aveacomplexitatea necesarã marilordileme ºi dezbateri. Mai existã ocapcanã: credinþa cã un limbajcât mai puþin localizat ar facecartea mai uºor traductibilã.Corect! Însã orice traducãtor ºtiecã lucrurile banale, fãrã per-sonalitate lingvisticã sunt cel maiuºor de transpus. Problematicaunei opere ar trebui sã vizezeuniversalul, nu limba ei. Intrigã cureverberaþie universalã, limbajneaoº. La repezealã îmi trec prinminte exemplele lui OrhanPamuk, V. S. Naipaul.

Mãrturisesc cã tânjesc dupãlimbajul poveºtilor ºi povestirilorlui Creangã, dupã vervaagramatã a lui Pristanda, dupãplasticitatea limbii lui Gore Pirguºi dupã revista presei din Poianalui Iocan. Vechii maeºtri. Dar ºi

30

dupã Argoticele lui NichitaStãnescu, acele „cântece ladrumul mare”, „fãrã mamã, fãrãtatã”, publicate abia în 1992. Omostrã: „Zicea cã i-am vrãjitnasol,/cã fac miºto la parastase/...mã tot miram ce-o gâdilase/de-a dichisit-o-n ochi un trol.//ªi mi-a suflat-o, mã...de-a gata,/cãlca-i-ar dricu’ arãtarea.../Cântai,cântai, dar vezi, cântarea/mi-aîncãlzit doar beregata.//Mã ardesub cãmaºã coasta,/mã seacãdur, prea dur, abraºa,/sau bã...m-o fi durând cãmaºa/ºi eu nu ºtiunimic de asta.//Sunt ºmecher,eu? Eu, mã? Ce zici.../C-aºa-miturnã la-nghesuialã.../Dar vezi,m-am prins: e pe ginealã,/c-oarde-n muscã d-un carici.//M-auns cu gãinaþ de zânã/ºi tocmaicine...O cartoafã,/o ºtoalfãtalciocarã, oafã.../Ei ºi? De-ogâd i lã . . . rãmânã! / /Och i tu l ,vorbele îi put,/Dar dã-o-n sufletde gagicã/......./Ai oasele la tine,Gicã?/Te fac pe zece unbarbut”(La Calul Bãlan,cârciumã ºi han).

O sã închei cu câtevaexemple de argou culese dindicþionarul lui G. Volceanov. Unulmai expresiv decât altul.

Abajur=minijupãAcadea=prostituatã ieftinãAcademie=cazier bogatAdio, mamã=bãuturã alcolicã

ieftinãAerodrom=chelieAgregat=porc tãiat de

CrãciunAguridã=fetiºcanã

A ajunge la export=a muriAlbã ca Zãpada=cocainãAlconaut=alcoolicAlivanti pour toujours ºi sã

mã pupaþi în cur!=la revedereAltar=barAlunã=testicolAntiderapant=diazepamAntreu=buxunar exteriorAragaz=bãiat grãsuþA-ºi arunca retina peste

umãr=a se asigura cã nu eurmãrit

Arzoaicã=femeie senzualãBabardealã=act sexualBauhaus=gãlãgieBalamut=naivBalconar=homosexual care

practicã felaþiaA se cacioli=a se supãraCajbec=naivCalculator=cãpãþânã de porcCald nemþesc=frigA da adormiri=a înºela pe

cinevaA se da crocant=a se lãudaA da cu gazometrul de

pãmânt=(despre femei) a aveapicioarele scurte

El Zorab=penis supradimen-sionat

Garid=proxenetGaroaicã=þigancãHalardealã=ºmecherieHalbã=þigarã fumatã pe

jumãtateHamleþi=izmeneA-i ieºi capul prin pãr=a fi

tuns zeroA împãtrãþi=a se fotografiaJabrac=individ periculosJagardea=curvãJbanþ=act sexual în picioareJelibon=grãsan

Lachenson=homosexualMacarenco=închisoareMafler=hoþ dibaciMambo=frumosNaºbiþie=jocul alba-neagraA nãpârli=a-ºi pierde

virginitateaOafã=prostituatãOberºmechelãrie=escrocherie

de anvergurãOcarinã=gurãOchi maro=anusA ofili=a bate zdravãnO de Gârleni=parfum marca

GuerlainPaceaurã=femeie urâtãPaliu=nebunPanacot=înghesuialãA panghi=a furaPantahuzã=pros t i t ua tã

bãtrânãPapacioacã=gurãPapacioc=bãrbat care

practicã felaþiaPapiþ=cuniliþieRachetã=gaze intestinaleSadomasopsihopupu=sadomasochistSandilãu=dementSavarinã=vulvãSãrat=hazliuªaicã=amantãªarlã=om vicleanªeicã=fatã drãguþãªerpãrie=zonã cu mulþi þiganiA ºindi=a spintecaªingaliu=poliþistTabacherã=ultima persoanã

intr-o coadãTapardos=rachiuTarabã=vaginTarom=penitenciar cu condiþii

de viaþã mai bune

Muguri

31

Olimpiu Nuºfelean

Mielul primãverii

De ce înverzesc pãºunile primãvaracînd mielul abia învaþãlimba de lapte a luminii ?Au stat o iarnã cuminþiîn sicriul zãpezii –doar n-o sã dea în colþul ierbiide dragul nostru?

Cîþiva stropi de rouã,o blãniþã de ghiocei,copita despicînd pleoapa dimineþii–cîtã durere,cîtã bucurieîn aceastã trezirepe picioarele tremurînde!

Dar de ce înverzesc pãºunileca o veste-poveste?

Mielul paºteºi se frînge –în iarba blîndeþii,cuminecãturapentru un timp împãcat.

Ouã roºii

Lumi încremenite, lumini înmiºcare,gãzduite în mari cetãþi de var –pînã unde sufletul de piatrã,aºteptarea, disperarea?

La noapte, slobode,stelele vor învia în cãuºul delemn.

Glasul Lui va sparge cercul tãcerii.

Nimeni nu va mai crede cã vorbapoate fi strivitã ca o þigarã fumatãîn scrumiera zilei.

De la suflet de piatrã la suflet depiatrãtãcerea,iluminatã,înmoaie clipa.

În oglinda simþirii,urma Luitaie calespre fîntîna inimii.

Lumi încremenite, lumini în miºcare.

Sparge peretele de var,sã înfloreascã miezul de pîine –ideea.

Un simplu schimb de luminã

Lãsaþi-mã sã mã odihnesc în grîulce încolþeºtede Sfintele Paºti.Trezirea sã-mi fieo linã lunecare prin ore.Orice deschidere a pleoapei –un cîntec.

Þãrîna se va bucurasã-mi primeascã rãdãcinilecînd durerea e jertfãºi urcarea spre cer –milimetru cu milimetru –un simplu schimb de luminã.

Înveºmîntatîn verdele salvator.

Lãsaþi-mã sã respircu grîulce înverzeºte de Sfintele Paºti.

Sub botul mielului ce mã va paºteînainte ca gîtul sã-mi fie puspe tãietorul lumii.

Vindecare

Trece vremea, vine Cîntul,Iisus vindecã pãmîntul.Pune-n lacrimile melelimpezimi de ,nalte stele.

Unde-i greul? Dar izbînda?El îmi trece mîna, blînda,peste creºtet, cheamã razasã-mi sãrute pleoapa, treaza.

Pe cînd cercul lumii strînge,vorba Lui, caldã, mã ninge.

Ranã

Mamei

Cine, din miile de prieteni, m-ajutãsã-mi cunosc vina?Sã ridice piatra cu dragºi sã-mi porunceascã:învinuieºte-te!

Spãl picioarele însîngerate.Încãlþat cu sandala de arginta sufletului,înaintez cît pot sub biciulsingurãtãþii.Pe Muntele Mãslinilorcãrarea se înãspreºte.

Dar tu, piatrã, sau tu, ciocîrlie,dacã puteþi vorbi,spuneþi-micîtã rouã trebuie sã adunîn cãuºul inimii!

Tot învãþînd sã spãlpicioarele strãinului,cînd voi avea destulã ºtiinþãsã spãlpicioarele celui drag?

Mielul Cuvîntului promis

Tatã al Nostru, ce cobori din cercu Sufletul-Luminã-n calendare,sã ºtii cã frigu-acesta nu îl vremascuns în noi, ca sã Te facã mare.

Bobul de grîu ce-l semeni iar în vatrãcu foc înalt þine credinþa-aprinsã,sã se-ncãlzeascã prietenii la vad,sã îºi usuce, alb, cãmaºa plînsã.

Tu vino ºi îngenuncheazã golulîn care chinul ia fãpturi de vis;noi îþi vom paºte-n pajiºti verzi, tãcuþi,Mielul Cuvîntului promis.

Compoziþie

32

Când Lucian Blaga ajunge înPortugalia, ca ministru plenipo-tenþiar, la apogeul carierei salediplomatice, are 43 de ani, e dejade trei ani membru al AcademieiRomâne, are publicate 5 volumede versuri, fiecare o descoperireºi o treaptã nouã a devenirilor dinlirica epocii, are scrise tot peatâtea foarte importante, unelejucate, piese de teatru, apreciatede public ºi de criticã, ºi e în plinãelaborare a operei sale filosofice.E de la sine înþeles cã vom vorbimereu de un poet care treceemoþiile, visurile ºi gesturile luiprintr-o sitã de reflexiv.

Între volumele de versuripublicate (Poemele luminii, Paºiiprofetului, În marea trecere,Lauda somnului, La cmpãnaapelor), primul în 1919, se scurgde la doi la cinci ani, ultimul tipãritdupã un interval de 4 ani, în 1933,aºa cã acum, în anul de graþie1938, e scadent un nou semnde atelier, care va fi dat abiatoamna, prin publicarea, dupã otãcere aproape totalã, într-orevistã lunarã de prestigiu(Revista Fundaþiilor Regale), aunui grupaj substanþial depoeme, de o anumitã continui-tate, ºi care va fi inclus, alãturi dealte titluri, în fine, în volumul Lacurþile dorului. Acesta va fiîncredinþat tiparului prin sfârºitulde an. Aici vor figura, ca elementde diferenþieri, ºi câteva plãsmuirirecente, inspirate de peisajul þãriicare îl are de câteva luni oaspete,înscriindu-se ca o etapã diferitã,fiindcã în versurile de deschiderese spune, ritos: “oaspeþi suntemîn tinda noii lumi”.

Numai ºi o analizã sumarã aacestei, sã-i zicem, prefeþe,aparent enigmatice, ºi ea

PPPPPortugaliaortugaliaortugaliaortugaliaortugalia în în în în în„„„„„LaLaLaLaLa cu cu cu cu currrrrtttttileileileileiledoruluidoruluidoruluidoruluidorului“““““

numindu-se La curþile dorului,poate pune în evidenþã oschimbare în mijloacele folosite,într-o strânsã legãturã însã cu oconstanþã. Pentru cã demersulpoetic blagian, o venire dinspresuflet spre lume, se constituie,între altele, încã de la debutulliterar, ºi din preluare de date dinautobiografic ºi metamorfozarealor, în sensul unei convertiri pe untãrâm de legendã, printr-oalchimie care are loc la nivelullimbajului, metaforei, din planulºi al unui imaginar; mai târziu, cuelemente de hieratic. Se vorfolosi, de pildã, aceste vrãji (cumde-un timp se accentueazã ofascinaþie dinspre izvoare alecreaþiei folclorice, anonime), pen-tru a se spune cã, acum într-undecor al meridianului ºi paraleleiiberice, parcã s-ar presimþi, cu obucurie, o agresiune bunã de real(“verde imperiu”), virtualmente uncatalizator: “Aureole încã / se maiaprind, ºi-aºteptãm. Aºteptãm / osin-gurã orã sã ne-mpãrtãºim / dinverde imperiu, din raiul sorin”. Aobserva, introdus pentru primadatã, dacã nu ne înºelãm,adjectivul confecþionat adhoc, dela substantivul “soare”: “sorin” (nusolar, nu însorit) – în sintagma“raiul sorin”.

Evident, pentru o exegezã dinpunctul de vedere al unui întreg,sunt interesante toate com-ponentele unui nou moment desinteze ºi deschideri, ziditor ºiformator în lucrarea poeticã avremii lui, care va sfârºi prin a fiaceastã altã carte înfãþiºându-seca un mers de platou, dupã unplin de roade suiº. Ar trebuiamintit un vitalism funciar, într-ocontinuitate, de exaltare afiindului heideggerian, ca otehnicã sapienþialã de împãcarecu limitele condiþiei ºi cunoaºterii

umane, temporalitate, etc. Demenþionat în acest sens ºi câtevaîntrebãtoare sau ilu-minateaplecãri peste fru-museþi de spiritºi metru popular, ca Trezire, Bunãvestire pentru floarea mãrului,Oas-peþii nepoftiþi, Ciocârlia, Bel-ºug, Cântecul bradului, cu su-biect naturist, sau deliberat rus-tic, cu intuiþii de perma-nenþe,punctãri în sine, în plan generalvaloric.

Dar poate nu s-a subliniatnici pânã azi destul, în exer-ciþiul critic de la noi, cît de multmaturitatea poeticã blagianã sedesprinde de un evolutiv lin,constant, respectiv face un salt,se transformã rãmânând eaînsãºi ºi se manifestã original,prin strict ciclul de numai 7 poe-zii, câte zilele Creaþiei, expe-rimentul poetic, sau altoiul, într-o mãsurã clasicizant, luzitan.Într-un eseu al meu mai vechi,i-am zis “focul...”. Aº identificamutaþia care se produce, încredinþa cã totul e expresie, dintotdeauna, a autorului, cu cevaca o logodnã între o francheþea notaþiei ºi o deturnare a ei, oconvertire în cuvânt esenþial.Chip vãzut ºi univers lãuntric.Cum ne-am gândi la ideo-gramele Orientului, care-l fas-cineazã pe un Ezra Pound.

ªi, în fine, cu ochii în aceastãsecvenþã a cãrþii, directPortugalie! Sã luãm întâi înatenþie poezia, ca de jurnalintim, aproape purã descripþie,Estoril. Unde avem subt priviristaþ iunea l i toralã în carediplomatul alege sã locuiascãpe timpul mandatului, departede þarã: “Casele cresc în pã-durea de pini / albe sau caºofranul, / lucind pe coline. / Maipotolit oceanul / mângâie locul”.ªi undeva mai departe: “Îm-brãcatã în zâmbet ºi aur / Corabrodeazã / subt oleandri”. Coraputând fi un nume de desmier-dare dat soþiei. Poezia încheindu-se, dupã vreo alte trei versuridespre timp, cu: “Aceasta e pa-cea. Pacea, în care / creºteimperiul / ceresc peste noi”. Darîn aceeaºi mãsurã trebuie spuscã avem de a face aici cu douãetaje ale comunicãrii, sau tâlcuri:Cora putând fi, printr-o convenþie

Aurel Rãu

Text scris pentru a fi citit la InstitutulCultural Român din Lisabona

33

din matematici, sau ca-n discuþiadespre nori dintre Hamlet ºiPolonius, de asemenea numaistarea poeticã, instalarea în timpa ceva din sfera graþiei, care laimpactul cu o luminã din increat(“îm-brãcatã în zâmbet ºi aur”),exoticã (“sub oleandri”), dincuvinte, se aflã brodând la ohainã a propriei deveniri. Se intrãmai distinct parcã decât pânãacum într-un joc de poli-semii.Pentru ca, la un pol opus deabordare, sã se situeze o altãînsemnare/consemnare, înexistenþial de astãdatã, nucircumstanþial, sau mãrturisire,din doar 6 distihuri, poezia Alean.La prima vedere, un micropoem;dupã reveniri ºi reluãri, ocaptivantã poveste. Dar sã neimaginãm cã am asista la însãºigeneza acestui, de încifrãri, text– luând în atenþie, cu un spirit demetodã, tot câte douã versurideodatã. Fiecare binom, o altãzare.

“De ceasuri, de zile veghezPe-un galben liman portughez”.

Acest distih prim, nu atât ofixare a unui cadru, cât opresimþire de un act de iniþiere.Informaþii directe, realistice, dar ºicu pãrþi ascunse, freatice, in-formaþii de gradul doi. Ca de pildã,nu întâmplã-toarea delimitare:“de ceasuri, de zile”. Mascândinstaneitate, dar ºi o abandonarede sine unei ritualitãþi eleusinice,de mist. Vegheazã aici, vorbeºtedintr-o temporalitate, cine? Unhidalg cunoscut, al jalnicei figuri,ca metaforã a eranþei ºi vieþii cailuzie? sau, de-o pildã, de pe ofrescã dintr-o mânãstire ro-mâneascã de ev mediu, prin-cipele român creºtin Mircea celBãtrân, luptãtor împotriva oto-manilor la Dunãre, în leatul1400, unde s-a aflat alãturi decruciaþi occidentali, pictat în ar-murã de cavaler? ªi una ºi alta,sau, mai mult, fiindcã avemunele relatãri despre un interesal poetului, care prin ani s-amanifestat ºi ca un eseist înmaterie de artã plasticã, pen-tru sculpturile în marmorã de pesarcofagele de prin bisericile

Lisabonei ºi împrejurimilor, unmort viu? O confuzie de epoci?Cãci, un cuvânt cu vibraþiile ºiaura lui: “zale”, din acest al doileadistih:

“Cu zalele-alãturea, drept, cu mâinile cruce pe piept”,

într-o parcã pantomimã, careprinde un tot mai amplu temei,contur. Spunem “mai amplu”,cum condensãrile, la care serecurge, interfereazã dintr-odatã douã culturi. În sensulcã, pentru a înlocui, maideparte, cuvântul nori , sau a-l

potenþa, a-i lãrgi câmpul deoperativitate, e transformatã înmetaforã o presupusã comparaþie,cum ar fi: “niºte nori ca niºte miei”,aceasta cât se poate de firescpropunându-i-se minþiitradiþionalizantului din poeziile luimai vechi româneºti, recuzitã dintr-un univers pastoral al trecutuluidar ºi prezentului transhumantcarpatin. Deci miei, pentru nori, ºiîn consecinþã “miei lusitani”,potrivire în care în rãdãcinacuvântului adoptat, pentru cititorulþintã, român, pâlpâie ºi sensul delucire, din latinul lux-lucis.Auhtonizarea aceasta de trans-plant, chiar îmogãþeºte, ºi va fiasociat în lucrare, în loc de verbula cânta , mai tãinuitorul adoini , de la substantivul

doinã, specia cea mai rãs-pânditã a poeziei româneºtipopulare, de cântec lir ic.Aflându-ne în cel de al treileadist ih:

“Doinind aº privi ºapte anispre cerul cu miei luzitani”.

De ce ani “ºapte”, câte de toatepoeziile ciclului? nu vom insista.Fiindcã în scenografie tocmaiurmeazã o altã deschidere, sauîntorsãturã, de foarte multe grade,într-o propoziþie condiþionalãcare, reþinând atenþia cu alteademeniri, are a strecura odesluºire retro, la care ne-amreferit anticipând, ºi anume cudeterminarea:

“De nu m-ar gãsi unde sânt neliniºtea morii de vânt”.

În cazul cã am accepta cãfiecare cuvânt îndeplineºte nunumai o singurã funcþie, ar fi sãtraducem accepþia nouã in-trodusã, una a unei orizon-talitãþi, ca o caracteristicã a unuispaþiu de perindãri, sã nereamintim cã în distihul doi,citat anterior, am avut entitatea“cruce”, pentru a fi avertizaþi,pentru a realiza cã uneiverticale îi este acum rândul,pentru o sugestie de ridicare înazur, comunicare cu un ab-solut, a sufletului pânã adi-neauri contemplativ. Întrucâtvom avea figura de stil arepetiþiei, reluarea “De nu aºpieri”. Dar, distihul întreg:

“De nu aº pieri supt de-un astruvãzut nevãzut în albastru”.

Versuri, unde subit licãreºtepãrelnic, într-o zare, ºi o sugestiede tragic, ºi o perspectivã deînãlþare, din Scripturi. Ca sã numai vorbim de ambiguitatea tris-teþe ºi dor, sugerate în titlul poe-ziei; sau de comunicarea sibili-nicã dintre ele, cu simbolistica derigoare, a culorilor, galben – albas-tru, ºi ele posibile metaforizãri defenomenologic ºi absolut; deasemenea, semnul martiriccreºtin (“cruce”). Mai mult: sã nutrecem prea uºor peste cuvântul

34

“neliniºtea”, aum o vastitate, caredeturneazã de la doar accepþiaplasticã, terestrã, a morilor,deschide spre un sens al unuigeneral-uman în sublimitatea, dis-perarea ºi aspiraþia sa, rãzimândpe cognitiv. Dar comentariile,divagaþiile, nu ar mai conteni.Cum, sã nu mai vorbim, apoi,despre muzica în româneºte, deincantaþie, de un rar rafinament arimelor, traducând o elevaþie.

Însã nu poþi pune totul sublupã, amãnunþit, dacã ne-amgândi la fiecare poem. Cu toatecã fiecare din celelalte cinci aleciclului, capturi de zile mari dintr-un ceas de hotar, ar justifica-o ºiar aduce cu prisosinþã rãsplãþi:Asfinþit marin, Vânzãtorul degreeri, Boare atlanticã, Unicornulºi oceanul ºi Coasta Soarelui.Fãrã sã petrecem vreo umbrãpeste vre una din ele – fenomenfizic neconceptibil, de altminteri,într-un “rai sorin” – ne vom opri laele mai curând tangenþial.

Astfel, în cazul penultimeipoezii din restul de cinci amintite,Unicornul ºi oceanul, ar trebui sãatragem atenþia asupra unuisingur cuvânt, montat în piatra rarãa finalului, ca un mãrgãritar, cu ungust de colecþionar: paragini. Caree, printr-o coincidenþã, printr-olegitate, cum românii se nasc dindaci ºi coloniºti iberici aduºi înDacia de împãratul Traian - ºiromân ºi portughez. Cuvânt cu uncântec al sãu, cum în dicþionarullimbii române e descris ca “deetnie necunoscutã”. Folosit aici,cu preþul unei asonanþe, singuraîntr-un ansamblu cu toate celelalterime perfecte: margini. Asociat, ca-ntr-o ghicitoare, aparent cu referirela nivelul semantic al alegorieidespre unicorn, din poem: “cândtaina se sparge la margini”. Nu maipuþin un ritual, de varii conotaþii,poemul ar justifica un popas maiaparte, însã, prin simbolistica lui,cum ºi prin elementul de fabulos.Despre poemele al doilea ºi altreilea, apoi, menþionate, de spuscã acestea, într-un mod mairelaxat, desprind, redau, într-otehnicã incluzând ºi narativ, ºi într-o modalitate pastelicã, intimã,caldã, crâmpeie de viaþã comunãdar ºi de insolit, de un colorit cumnu se poate mai ataºant, încãrcate

totodatã de conotaþii de meditativ,cum ºi rezonanþe, virtualitãþi deartã poeticã: “Un strigãt în noaptepe bulevard: grilu! Din câmp /vânzãtorul intrat-a-n oraº pe-unmãgar, cu greeri”, “sã vânzã arvrea o palmã de luncã-n cetate /un cântec mai nou”(Vânzãtorul degreeri). Suntem într-o adevãratãbeþie a luminii, care “aºteaptã sã-nece biserici, corãbii”; din “portulcu zvon de maree” apar pescaripurtând “pe creºtet, / în coºuri:þestoase, þipari, curcubee”, înfã-ºuraþi în briza (“boarea atlanticã”)ce “pipãie morile, / veacul demijloc, laptele mãrii, / pãrulfemeilor”. Unde va fi înseratã ºiaceastã semnalizare, sãrbãto-reascã, de oniric ºi decantãri,privind propriul eu: “o inimã, sin-gurã ºi de la sine / purcede solarãprin anotimp”.

ªi ca sã întãrim aserþiunea cãºi printr-o singurã imagine poþisonda adâncimi sau indica înãl-þimi, sã ne mulþumim numai cu osingurã metaforã, cât un arc deboltã, din aceastã altã suspenda-re printre “semne” de “tãlmãcit”,care-i Asfinþit marin. O surprinderea fracþiunii de secundã în careastrul zilei, mare, se scufundã,înaintea extincþiei, în niºte griuriadânci, sã crezi de pe Teju:“Soarele, lacrima Domnului, / Ca-de în mãrile somnului”. Imagine,de interferare de universuri, detranscendent care coboarã, înte-resant, subtil montatã, cu o artã acontrapunctului, în succesiuneaunei alteia, parþial descriptive,pentru o sugestie de comunicarea zonelor submarine cu spaþiulceresc, de urcare, scrieri cu linii:“Piere în jocul luminilor / Saltul de-amurg al delfinilor”. Sau clipã deproiecþii în absolut care recheamãîn minte alte atari evenimente alespunerii, memorabile, din istoriavolumelor anterioare, sau ulte-rioare, cum ar fi: “Eu nu strivesccorola de minuni a lumii”, “Atâtaliniºte-i în jur de-mi pare cã aud /cum se izbesc de geamuri razelede lunã”, “Daþi-mi un trup / voimulþilor, / mãrilor, / daþi-mi alt trupsã-mi descarc nebunia / în plin”,“O, vreau sã joc, / cum niciodatãn-am jucat! / Sã nu se simtãDumnezeu / în mine / un rob întemniþã “, “El cautã apa din care

bea curcubeul”, “roua e sudoareaprivighetorilor / ce s-au ostenittoatã noaptea cântând”, “Cupicioare ca ale noastre, / Isusa umblat peste ape”, “Locuiescîntr-un cântec de pasãre” ºi“Dacã am vedea cu lacurile...”.Unele, în atingeri cu un ener-getism nietzschean, altele cuinteriorizãri ºi înfiorãri dintr-unRilke, al Elegiilor ori al Cãrþiiima-ginilor. Operãri cu vizionar,ale unui nãscocitor – “nãsco-cesc în ritmul paºilor”, se vaspune undeva, cum ºtim.

La o cotã nu inferioarã, sautemperaturã, situându-se numai puþin, ºi diferit, ultimul com-ponent al ciclului, poeziaCoasta Soarelui. În care primulvers începe cu expresiaformularã din cântecul popular,sau motivul, “frunzã verde” –pentru a putea asocia adjec-tivul “dragele”, iubitele, sub-stantivului “colinele”, ritmãri cadin toposul, conceptul “deal-vale”, pus în circulaþie de filosofîn volumul Spaþiul mioritic,pentru definirea unui spaþiumatrice al spiritualitãþii ro-mâneºti îndeobºte. Ritmãri-ondulãri care poetizeazã mor-fologia/topografia unicã acapitalei statului portughez,capãt de continent:

“Frunzã verde, drageleLinele colinele,strâng de sus luminile.Ape cântã, largele”.

În aceastã poezie incantaþieun cititor român are ºi ecouri deun melos, de asemenea de re-ferinþã, eminescian (cu amplul,în scãri acord: “Rugãmune-ndurãrilor / Luceafãrului mã-rilor”). Dar sã nu omitem nicistrofa finalã din Coasta soa-relui - la nivelul expresiei, cupuritãþi gen Paul Valéry, dinpoemul L’Insinuant, îmbi-nând, ca-ntr-un buchet, deo-potrivã transfigurare, un cereleat, austeritate, fervoare, unspecific, stilizare ºi cânt:

«Neclintite-s morile,Gândul, sarcofagele,Frunza ºi catargele.Ard în lume orele».

35

Încheiatã aici o rãsfoire prinLucian Blaga antum, e desigurîndreptãþitã exprimarea uneiconvingeri: cã poetul îi va fiatribuit în sinea sa volumuluipublicat în intervalul de doi aniluzitan o semnificaþie aparte,depãºind – într-un fel ca în cazulfiecãrei culegeri – stricta mar-care a unei etape. Inclusiv prinlocul, rolul, acordat noþiunii dor,în economia întregulului, anga-jând atât de multe nuanþe într-odefinire a unor imponderabiledin sufletul mai multor culturi,sensuch la nemþi, soledad laspanioli, în fine saudades înportughezã, cu o întreagã ca-rierã în cercetãri eseistice, laaceste popoare. O semnificaþiedeosebitã - altfel neexplicându-i-se frecvenþa, o învãluitre curte-nitoare ca din baladele eroiceromâneºti, sau din colinzi («lacurþile Novacului», «celea-naltecurþi»). Lãmuriri mai doc-trinare,pot rãmâne în sarcina unorexegeþi, fenomenologi împãti-miþi, vor fi mereu foarte bineve-nite. În ce ne priveºte însã, ºi-ar avea locul ºi o precizare deamãnunt. Plecând de la, practic,o micã descoperire a mea, pecare o fac cu prilejul consultãriiunei cãrþi de literaturã compartãpublicatã la Bucureºti în 1972,Sentimentul dorului în poeziaromânã, spaniolã ºi portughezã(autor Elena Bãlan Osiac). Un-de fãrã nici o raportare la titlulales de poetul nostru, se aflã otrimitere bibliograficã la un autorportughez din epocã, AntonioSandinha, menþionându-i-se vo-lumul Na corte de saudate, din1922. Doar înlocuirea unui sin-gular cu un plural! Va fi profitabilsã aflãm mai mult despre pro-filul cãrþii, ºi conþinutul ei. Dar,nici o îndoialã, suntem numai însituaþia, ilustratã ºi în unele poe-zii, mai curând a unei recurgerila folosirea unei tehnici din spe-þa colajului, expresã, productivãîn plan expresiv sau ludic. Înacelaºi timp, cu o conotaþie deelogiu unor etnii, confratern,dintr-o aproape religie a ceeace, peste decenii, va fi dezvoltatºi într-o scurtã poezie, maicurând aforism, Dorul-dor.

Dupã cum se ºtie, sau pentru

o deplinã edificare, gestionarulacesta exigent ºi metodic alunei cheltuiri în creaþie, neîntre-ruptã nici de moarte, care-iLucian Blaga, va mai tipãri unsingur volum de versuri origi-nale în timpul vieþii, dupã alþicinci ani, Nebãnuitele trepte, încare o infuzie de realism pe ourzire de reflexiv trimite maipuþin voalat la un autobiografic.Pentru ca aproape tot ce vascrie ca poet, foarte mult ºi foartebine, dupã anul 1948 (când esteeliminat, printr-o decizie politicã,statalã, din învãþãmântul univer-sitar pentru care a renunþat laactivitatea diplomaticã, ºi i seretrage dreptul de a publicapoezii originale, pentru unconsiderat delict de idealism ºimisticism atât al poeziei cât ºial operei filosofice, permiþându-i-se sã semneze numai catraducãtor din alte literatuiri) sãaparã doar postum – ulterioranului 1961. În legãturã cuacest preþios lãsãmânt al sãu,de «inedite», cu acesatã bogatãrisipã de frumuseþi (una dinpoeziile perioadei numindu-seRisipei se dedã florarul), maitrebuie precizat cã experienþa deviaþã ºi lucrare portughezã s-adovedit urmãritoare în eposulsãu liric. Astfel putând fiidentificate cel puþin ºase creaþiicu subiect din acest areal, ºi care,împreunã cu celelalte la care ne-am referit, ar putea alcãtui un en-comiastic florilegiu de vreo 15poeme, într-o carte cu text bilingv,de bibliofilie. Un posibil deziderat.Cum aº întreprinde eu aceastãispravã, care am publicat ºi oediþie selectivã din Blaga în 1966(Cele mai frumoase poeziii), am ºiidentificat aceste ferestre/întoar-ceri, fiecare valori, dintr-un timp cunoroc ºi mirabil. Ele se numesc:Soare iberic, Agave, Arabida,Scoici, Mãgãruºul, Don Quijote.

Iar un dialog, în ºantierul na-val care-i scrisul lui LucianBlaga, cu perimetrul luzitan, nuse opreºte la cât am arãtat pãnãaici. Trebuie sã ne referim ºi laun important amplu volum de

prozã al poetului, un soi debildungsroman, nefãcut public întimpul vieþii, de opoziþie laregimul politic ºi la ideologiacomunistã: Luntrtea lui Caron. Încursul acþiunii, personajul prin-cipal, un alter-ego al autorului,dar ºi un heteronim, ca sub oinspiraþie din universul poeticPessoa, revine de mai multe oripe firul amintirilor în peisajulgeografic ºi uman portughez,mod de recurgere la un leit-motiv.Iatã un pasaj, ca o reluare altfel apoeziei Estoril: «Stam undevafoarte sus, la cel mai înalt etaj;numai eucalipþii din curteajungeau cu crengile ºi frunzelepânã la fereastra noastrã.Rupeam câteodatã frunza plãcutmirositoare, din care da o sevãuºor rãºinoasã. Vânturile tãioase,ca stiletul, ale palmierilor dincurtea hotelului nu ajungeau lanivelul ferestrei. Mã uitam în josla ei!». ªi încã un citat: «Îºiamiteºte cu strângere de inimã,de Hotelul Aziz de la Bonalisa,de-un hol enorm în stil maur, ca opeºterã înaltã, cu coridoaresuspen-date, de jur îmrejur, ºi cudecoruri din orientul mijlociu, deinterioare ca din O mie ºi una denopþi».

Dintr-o mãrturie foarte pre-þioasã despre intervalul diplo-matic invocat, 1938-1939, ºtimcã la un moment dat scriitorul«încãlzea gândul fondãrii unuiaºezãmânt românesc, de cul-turã, pe þãrmul Tagelui, cu faþala Atlantic ºi la lumea latinã depeste ocean», proiect în legã-turã cu care ar fi glosat: «Ar filespedea din Carpaþi, în Iberiatraianã»; ºi cu un aer «pierdutdincolo de vis ºi vreme», încontinuare: «Pragul pe care mi-ar place sã mã ajungã ninsorileanilor». Cu adãugarea: «I-aºciopli porþi ca-n Maramureº, cudãltuiri mai trainice decât celepãstrate în piatra templelor egip-tene». Un proiect, nerealiazat defacto, cu bani publici, dar într-unplan simbolic împlinit în etern,pentru cine dã ce-i al ei, ca statutsocial, împãrãþiei artei cuvântului.

36

Patru mari lirici interbeliciau constituit modelele for-matoare pentru generaþiile dedupã rãzboi, Lucian Blaga, Tu-dor Arghezi, George Bacovia,Ion Barbu. Dacã dincolo deCarpaþi, polimorfismul creaþieiargeziene, geniul ºi plas-ticitatea suculentã a expresieiverbale i-au fascinate pe mulþitineri autori, dincoace de munþi,în Transilvania, Blaga a fost unexemplu de poet metafizic,vizionar, articulând o lume a ti-parelor româneºti identitare, uncosmos din cuvinte grele desens, cu un grund religios, sauoricum aproape de categoriilegândirii creºtine, ortodoxe, maiprecis, chiar dacã filosofiapoetului are puncte de deli-mitare faþã de linia tradiþionalãa dogmelor, de unde împrumutãmulte concepte, de pildã„sofianicul“, „transcendentulcare coboarã“ etc. pe care le tra-duce într-un un limbaj filosoficnu lipsit de o vibraþie liricã,„spaþiul mioritic“, „orizontulondulat“, etc, sau în poezii cutrimitere la o experienþãarhetipalã, majoritatea.

Basil Munteanu, eminentulcritic român din exil i-a schiþatexact portretul poetului de laLancrãm, pe înþelesul cititoruluioccidental, în apreciata ºi azi„Panorama de la litteratureroumaine contemporaine“, din1938, apãrutã la Paris, editionsdu Sagittaire, e tradusã ºi înportughezã. Ar fi vorba despre„un poet al misterului cosmic“vezi capitolul „Marele elan allirismului“, unde cei amintiþi, darºi un Ion Pillat, sau VasileVoiculescu, sau Nichifor Crainicdau consistenþã antoloicã liris-mului interbelic.

Pentru anii 68, 70, perioada

Modelul BlagaModelul BlagaModelul BlagaModelul BlagaModelul Blagasssssi poei poei poei poei poetttttiiiiiiiiiipostblagienipostblagienipostblagienipostblagienipostblagieni Adrian Popescu

tinereþii noastre literare, înambianþa cercurilor revistelortransilvane, „Steaua“, „Tribuna“,apoi, din 1968, revista stu-denþeascã „Echinox“, Blagaera poetul exemplar, prindimensiunile unei opere de oîmplinire goetheeanã, prinaura de marginalizat al re-gimului, un poet cu o staturã declasic viu, deschis spre lite-raturile lumii, de unde traduce,nu numai „Faust“, dar ºi vocilirice universale. Revista„Steaua“, se ºtie, are meritul dea-l repune în circulaþie naþionalãpe poetul român, publicându-ivaloroase poezii inedite, dematuritate târzie, sau traduceri,prin anii 1959, 60.

Situaþia celorlalte douã figureexemplare ale perioadei in-terbelice, Bacovia ºi Ion Barbueste diferitã. Elementaritateaexpresionistã a primului, amin-tind uneori de Eduard Munch,cu celebrul lui „Þipãt“ exis-tenþial, abia începea sã fiedescoperitã la valoarea sa, decãtre exegeþi exprimentaþi caLucian Raicu, Gh Grigurcu, IonCaraion la tineri ca DinuFlãmând. Colegul nostru depromoþie, Dinu Flãmând, poetpostblagian în primele saleversuri, dar cu note bacoviene,cum observa critica literarã, estetraducãtorul de mai târziu al luiPessoa, al poemelor lui, dar ºial paginilor memorialistice din„Cartea neliniºtirii“, în româ-neºte. Flãmând era atras deformula unui naturism senzu-al, din faza de tinereþe adionisiacului, nietzscheeanuluiBlaga, dar ºi de o ciudatã„înstrãinare familialã“ sintagmãireductibilã, la Dinu Flãmând,de fapt remarcatã de toþi criticiiromâni, care l-au analizat. Se

simþea, încã de atunci,prelungindu-se pânã azi, înciclul de poeme „Grãdini“,capacitatea de rememorare alocurilor copilãriei pierdute, unfel de aliaj între naturism,blagian la origine, ºi depre-sivitate, bacovianã, totul acumepurat de metafore. Un fel de„paradis în destrãmare“ cuimaginea blagianã. Interesant,Dinu Flãmând va renunþatreptat la metafore, la acesteelemente de construcþie consid-erate esenþiale de Blaga, fie ele„metafore plasticizante“, maitransparente, imediat func-þionale sau, mai ales, „me-tafore revelatoare“, sondândmisterul lumii, cum le teoretizamarele interbelic. O des-prindere deci de modul de aconstrui consacrat de Blaga.Sau cum spunea un eseist,Virgil Mihaiu, format cam înaceaºi perioadã a anilor 70-75,scriind despre Rilke ºi GotfriedBenn, primul fi „astrul eclipsat“,eclipsa nu înseamnã, desigur,eliminare, expirare, cum credunii tineri foarte tineri de acum,negând poate nu atât valoareapoeziei blagiene, una sub-stanþialistã, „esenþialistã“ câtlipsa sa de interes pentru zoneleefemere, abstragerea sa dincadrul cotidian, etc. VirgilMihaiu semnala o mutare deaccent, o deplasare de gustmodern, post modern chiar, dela entuziasm, spiritual, divi-nitate, la luciditate, corpora-litate, „antropocentrism“, cumobserva un poet-teoreticianAlexandru Muºina, sau unprozator-teoretician, GheorheCrãciun, scriind despre nece-sara „tranzitivitate“ a discursuluipoetic modern.

De la Blaga se trece încâteva decenii la Bacovia,dacã schimbãm numele au-torilor germani cu cei români,vom avea aceeaºi „eclipsã“,dar soarele nu dispare.Receptarea lu i Blaga camodel de pl inãtate t rans-cedentalã, de transcendenþãplinã, nu de „transcendenþãgoalã“, cum zicea HugoFriedrich, prin anii 1970, nua d i s p ã r u t n i c i o d a t ã d i n

37

conºtiinþa esteticã a poeþilor tran-silvani. De pidã, la Aurel Rãu,care simte plinul reliefuluiromânesc, este atras de limbajulsimbolic al astrelor, de spaþiileculturale europene, cultivã cere-monialul blagian, la începuturi ºi„notaþia“ de peisaj. Atmosfera amputea-o numi, postblagianã ºi laIoan Alexandru sau la GheorghePituþ, doi ardeleni formaþi îndeceniu 6, la Cluj, dar lansaþi laBucureºti, în deceniile ur-mãtoare. Pentru Alexandru, satulare reverberaþii cosmice, mi-racolul poate fi un mânz abianãscut, sau un cimitir sãtescamintind spaþiul paradisiac,ascensiunea se face „spre vãmilevãzduhului“ lumea are parte delumina cereascã, provincia emitizatã, supralicitatã uneoriretoric. La Pituþ pãdurea e unizvor de energii imemoriale, iar ovinã nedefinitã, o spaimã ge-neralã de necunoscut pretindeapãrarea omului.

Ar mai fi o observaþie defãcut, acum, modelul Blaga eprimordial, el este, cred, un felde desen de maestro, un„desen interior“, cum cerea înscrierile sale Leonardo, osondare a abisului din noi, dinlume, o aproximare a cifruluieternitãþii. Modelul arghezian,similar acestui act de cu-noaºtere, prin poezie, diferãtotuºi de modelul Blaga, prinfaptul, nu singurul, desigur, cãexaltã deseori ludicul. Arghezise manifestã mult mai inventiv,mai colorat, mai ingenios,uneori superior-gratuit decâtmereu gravul Blaga.

Criticul spaniol CarlosBousono a teoretizat relaþiadintre umor ºi lirism, Arghezi arputea-o exemplifica, foarteconvingãtor. Ambele modelesunt considerate de bazã,întemeietoare de sisteme lirice,de stiluri, având influenþecatalitice asupra descopeririipropriului eu poetic, modele nude imitate, de filtrat, de,eventualmente, asimilat, depã-ºit, oricum benefice tinerilorcare-ºi cautã propria identitatepoeticã... Aceste modelele evi-dent le preced pe cele numitecontestatare, înnoitoare, de-

structurante, avangardiste, su-prarealiste, onirice, postmo-derne, ludice, etc, Prin primelese poate pricepe lirismul su-praistoric al unui Baudelaire,Rimbaud, Lautreamont, sauRilke, Novalis, sau Seferis,Pessoa, ele sunt etape obli-gatorii formãrii unui scriitorautentic. Critica francezã, de laMarcel Raymond la Jean PierreRichard sau spaniolul DamasoAlonso, apeleazã la acestetipuri de lirism plin, pentru aurmãri metamorfozele liriciimoderne europene. Blaganereceptat, netradus, la vremeapotrivitã, afin unul Gaston

Bachlard , ca teoretician, nu esteinclus printre marii poeþi euro-peni, deºi ar merita. Ion Barbu,un alt mare interbelic, repus încirculaþie prin 1965, un poet alelanurilor dionisiace, al bal-canismului, al eremetismului,apoi, trei faze ale operei lui,oferã, la rîndul lui, trasee liricemoderniste de neocolit pentrutinerii poeþi. La un poet precumCezat Baltag, lirismul ermetic allui Ion Barbu dã rezultateexcelente, iar la Ion Mircea,epura, rigoarea, abstracþiuneasunt aliate cu naturismul dinciclul unor „Pãpãdii“ cosmice,de raportat la ciclul barbiean„Dupã melci“.

Apoi dupã aceste faze plineale poeticului, vin destructu-rãrile spectaculoase, simplifi-cãrile, operate, intuitiv, printr alþiautori din lume, de Bacovia. Dela plinãtatea lumii la golul uni-versal. Apoi, de aici, la con-testarea poeziei ca poezie demanifestele avangardite. Veziexcelenta „Introducere în avan-garda literarã româneascã“, Ed.ICR, 2007, a lui Ion Pop. DarPlinul semnificaþiilor prexistãgolului, lipsei de sens con-temporan cultivat de liricaglobalizatã de azi, liricã cu omizã artisticã, aº zice prea micãfaþã de predecesori, desigur, cuunele fericite excepþii onorante.

Concluzia acestor examinãriale modelului Blaga este cãtoate etapele lirismului romînescau fost parcurse, asimilate, nuimitate, de poezia anilor 1960-2000.

Un alt poet ºi eseist postbe-lic, din cercul revistei clujene„Steaua“ A.E. Baconsky, vor-bea la fel despre „declinulmetaforei“, deci exact despretendinþa de înlocuire la niveleuropean a modului metaforicde a scrie poezie, cu metoni-mia, figurã de stil mai precisã,mai pe gustul lumii noastrelivratã concretului. Era discretcontestat prestigiosul sistemblagian , metafora ca modalitateliricã ºi filosoficã de cunoaºtere.

Blaga semnificã o vârstã alirismului, care nu poate fiabandonatã decât cu marelerisc al negãrii unui moment fe-cund literar, de unde pornesc noidirecþii, alte modalitãþi. El e unpatern pentru poezia vizionarã,pentru metafora ca instrumentde cunoaºtere. Simplitatea,concreteþea, cotidianul, de-structurarea, limbajul eliptic,multe alte mãrci ale poezieicontemporane polemizeazã im-plicit cu versurile sale spiri-tualizate, generoase, cu vasti-tatea imaginaþiei, dar nimic nule poate lua intensitatea. Ele,versurile blagiene, sunt timpcondensat, mitic, parabolã apermenenþei.

Text redactat pentru Colocviul dela Lisabona, (dedicat lui L. Blaga)organizat de I. C. R.

Bust de A. Picunov Tirtau

38

cu mircea ivãnescu în gara de nord.ºi cu fata aceea a lui pe care a iubit-o, despre

care nu ºtiam decât cã fusese foarte frumoasã ºinu suporta lumina prea puternicã. versuri vechi,nouã, 1988, cu gura pânã la urechi, îndreptându-mã spre peronul ºapte sã iau rapidul de cluj.

aveam de cãlãtorit o zi întreagã, am înºfãcat înultimul moment cartea de pe noptierã, crezând cãiau memoriile lui naum...

o sã fie destul de greu sã stau cuminte încompartiment în timp ce el face vorbe ºi eu ghicesccare sunt adevãrate.

oricum, îmi fusese dor de mircea, deºi nu l-aº ficãutat chiar azi printre cãrþi.

am cumpãrat cafea ºi grisine, mai aveam zeceminute pânã la plecarea trenului, mergeam citind,mã bucuram cã nu e frig ºi încercam sã nu mã agãþprea tare de cuvintele lui sufleteºti. uneori poeþii suntinsuportabili.

un puºti gras m-a salutat, cred cã era beat, amurcat în tren, în compartiment erau doar doiîndrãgostiþi. probabil se vor sãruta tot timpul, n-osã încingem vreo dezbatere, ceea ce e foarte bine,melcii lui mircea începeau sã se adune în jurul meu,chiar era bine.

fãrã nici o pauzã în timpul povestirii, ignoramcratimele ºi paharele de pe masã, cum mã învãþamircea, mã legãnam în braþele care mã primiserãsã exist printre poesii pânã la cluj. ne mai sãrutamdin când în când, adicã cei doi de pe bancheta dinfaþa mea. lucrurile începeau sã aibã contururi im-precise ºi soarele apunea ca ochiul unei pãsãriîmpãiate, ptiu, mircea, nu-mi cârâi despre ce nuvreau sã aud!

în prima garã am ridicat privirea ºi am zâmbit,tinerii dispãruserã, probabil cãutau uncompartiment gol. cafeaua mi-a sãrit printre dinþipe tot geamul când mi-am dat seama cã urcasemîn alt tren!!

eram în drum spre mare.n-am apucat sã cobor ºi trenul a pornit. cu noi

nuanþe, potrivite acestei scene de ocarã. nu maiaveam chef de vreo literã amintindu-mi cã pânãmâine dimineaþã nu mai era nici un tren spre cluj.presupunând cã aº fi reuºit sã mã întorc în searaasta în bucureºti. ce mai vorbe ai putut sã scoþi ºitu, mircea! mã enervezi!

joc gratuit sau nu, eram în drum spre constanþa.voi revedea marea. nu mai fusesem din 2000.n-o sã ajung la aniversarea laurei care ºi aºa

era supãratã pe mine, mãcar sã vãd marea. douãvaluri, trei, ºapte, câte-or fi, miºcãri ce nu înseamnã

nimic, valuri nesfârºite din zgomotoasa maºinã careproduce nepãsare.

zece ore o sã tot vedem pescãruºii.o sã stau la hotelul nevrozelor, nu mai e nimic

de salvat. aºa se face când nu mai ajungi la cinevape care nu ai vãzut-o de 7 ani, care în sfârºit a uitattot ºi te-a anunþat cã e însãrcinatã.

ºi nici n-o sã merg la pescãrie, o sã mãnâncpizza în camerã. ºi o sã dorm cu ciorapii în picioare.ºi o sã mã uit toatã seara la talk-show-uri, doamne-iartã-mã!

hotârâsem sã rãmân toatã ziua în oraº, oricumweek-end nu mai pupam, în orice caz nu unul bun.hotelul pãrea nou, nu era dãrâmãtura cu gândaci ºimucegai pe care o þineam minte, ceea ce mi-aîndulcit oarecum suferinþa.

pe mircea îl lãsasem în tren.am dormit destul de bine, iar în zori am ieºit sã

mã plimb. am mers kilometri pe þãrm, nici nu maiºtiu unde, era destul de cald, mã bucuram cã nu eo zi obiºnuitã de noiembrie. nu percepeam frumuseþisubtile, valurile se acopereau unul pe altul ºi atât.dar mã târam lihnitã pe þãrmul îngheþat. probabil,era prea dimineaþã pentru un comportament firesc.am dat peste un restaurant.

dumnezeule, o sã mã îmbãt atât de tare ºi o sãmã urc pe masã, ºi o sã desfigurez pe cineva, ºi osã gãsesc un nenorocit care sã conteze cât de cât!

am comandat o ciorbã de peºte. ohne alkohol!alcohol free. fãrã. nu e voie!

nu era o dimineaþa nebunã, nu fusese nimeni peþãrm, nu s-a prãbuºit nimeni sub masã. în cantinãmai erau doar trei oameni, un cuplu în spatele meuºi un domn foarte bãtrân, fãrã aripi lungi. ciorba eraatât de bunã ºi atât de fierbinte, ar fi meritat câtevalacrimi. ardei iute merge? la cuvintele astea, zic.

cuplul era americãnesc, vorbeau foarte tare cumvorbesc ei, femeia nu îl putea convinge sãcomande, el vroia explicaþii ºi garanþii cã mâncareao sã fie bunã. pe cât de liniºte, cald ºi bine fusese…

începeau sã mã agaseze.bãtrânul era probabil surd, însã eu vroiam sã

mã bucur de ciorba mea ladecibelii potriviþi. m-am întors spre ei! chelnerii

au apãrut imediat: i-am rugat doar sã vorbeascãpuþin mai încet.

ºi sã comande naibii the god damn soup!pãtãrania nu putea avea decât douã efecte, fie

sã tacã, fie sã aflu cum poate reacþiona un bãrbosde 115 kile ºi 1.85-2.25 metri. dupã un moment deliniºte s-a ridicat.

a pornit spre mine.a fost bunã ciorba, am apucat sã gândesc. s-a

aplecat proptindu-se de nasul meu ºi m-a privit. clipaasta a durat vreo 2 ani:

e bunã supa?

cronologic, sfârºitul acestei clipe nu înseamnãnimic. ea s-a încheiat abia când lingura lui a intratîn ciorba mea (ºervetul de pe pieptul lui îºi va gãsi

IOLANDA BOB

MARE

39

constanþa.dupã câteva clipe s-a repetat, în altã uºã. dacã

scot acum capul pe hol, asta se numeºte evaluareadiferenþelor. o fi vreo petrecere. fãrã muzicã, desigur,doar nu auzeam nici o muzicã.

am tras draperiile ºi mi-am netezit tricoul.marele john era la uºa alãturatã, beat, încercând

s-o deschidã.la vederea ta prinde viaþã ochiul, ce faci aici?a pufnit fãrã sã-ºi ridice privirea, fãrã sã rãspundã.

mâinile lui uriaºe nu nimereau cheia potrivitã. alea-scheile de la maºinã, am alergat eu sã mã salvez. abãgat mâna în buzunar, a scos un pumn de altechei.mi le-a întins. cea de la hotel era o cartelãmagneticã, am gãsit-o u-ºor. s-a nãruit în pat.

din buzunarele hainei i-au cãzut telefon,bomboane, o hartã, chei, tichete, dolari, cartelemagnetice, o rolã metalicã, cred metru de tâmplãrie,þigãri, acte, paºaport, multe alte kestii, o fotografiecu un copil dormind ºi un cd.

am adunat mormanul pe noptierã. am încercatsã-i deschei haina, i-am dat jos cizmele. sforãia.

am aprins veioza, apoi m-am retras în cameramea. oricum n-aº mai fi apucat sã adorm, sforãiaexact ca un cetaceu constipat.

era de-abia trei când rãcnetul lui m-a fãcut sãsar din pat.

se pare cã nu mai era nimeni la etajul nostru, n-a ieºit altcineva din camere.

nu încuiasem uºa lui. fãrã sã deschidã ochii, mi-a spus sã deschid geamul. l-am deschis. i-am dato þigarã. i-am desfãcut o bere din frigider. micanoastrã petrecere de beþivani rataþi s-a încheiatrepede: ºi-a dat jos haina ºi m-a rugat sã mã întind

lângã el.patru ore

încontinuu a sforãitasurzitor în urecheamea. de-abia puteamsã respir, mã þineafoarte strâns în braþe.se aºezase pestepãturã, mie îmiîngheþau picioarele,eram doar în tricou.

am reuºit sã traghaina lui cu un piciorºi m-am învelit.

la 7 a desfãcutbrusc braþele ºi s-aîntors cu spatele.

l-am învelit, amînchis geamul, amstins lumina.

am fãcut un duº,mi-am strâns lucrurileºi am plecat spregarã.

good bye, my love!

locul în muzee în cele din urmã, n-am nici oîndoialã!). a gustat douã linguri de soup ºi a plescãitbrusc binedispus,

mulþumind amabil.sã numim momentul în care s-a rãsucit pe

cãlcâie ºi s-a întors la masa lor, momentul tare. apoisã încercãm sã calculãm cum au ricoºat privirilechelnerilor, ale bãtrânului ºi ale femeii.

am început sã amestec cu lingura mea în farfuriamea.

eu îmi construiesc acum cuvintele cu care sãtac, sã comande tot ce e în meniu. el se dezvoltã.grohotiº auriu sub picioarele lui.

femeia fuma plictisitã. uriaºul identifica încântatingredientele din fiecare farfurie pe care o devoraîntr-un minut ºi maxim jumãtate. vocea lui tunãtoare,jerba de stropi care-i înconjura barba pe o razã deun metru ºi noua mea smerenie, aveau ºi ele logicalor.

apucasem sã spun câteva cuvinte în englezã,aºa cã spectacolul era pentru mine. am zâmbit.puteam sã jur cã ºtie, deºi eram cu spatele.

bãtrânul mânca încontinuu, chelnerii dispãruserã.l-am auzit strigându-mã, vorba vine, el strigã tot

timpul, mi-a zis sã vin, dacã doresc, la masa lor. n-aº fi rãspuns, dar femeia mi-a cerut în românã sã oajut: nebunul ãsta vrea sã ºtie ce sunt toate astea.fusese plecatã mulþi ani din þarã. ne-bu-nuu, arepetat el româneºte, þuguindu-ºi buzele.

nasul lui grandios, barba lui magnificã, burta luigiganticã, diferite origini din care a început lumea,toate erau în acelaºi timp în toate farfuriile. m-amaºezat lângã ei.

râdea, vorbea în acelaºi timp cu mine, mã privea,îmi spunea când little one când young lady mindyour business, se îndopa ºi, din când în când,pufnea în româneºte ne-buu-nuu!

femeia plictisitã fuma, moºul mânca fãrã sã nebage în seamã, eram sub influenþa a nu ºtiu ce,încã nu-mi era clar.

dupã douãzeci de minute mã gândeam cã dacãnu plec mã mãnâncâ ºi pe mine. am cerut notapentru ardei ºi ciorbã. ºi am plecat. nu preaceremonios.

credeam cã încearcã sã mã reþinã sau ceva.nimic.

am ajuns repede în camerã, hotelul era la unminut distanþã!? am fãcut un duº, am trãncãnitcâteva minute cu invitatul serii, un maimuþoi mediaticveºnic la tv, savant de renume mondial. ne-amþigãnit, apoi am adormit.

pe la douã m-am trezit. vântul. mã ºi miram.am tras draperiile, marea sclipea. mai vãzusem

marea într-o iarnã, nu-mi aminteam sã fi fost atâtde copleºitoare. e destul de greu pentru creierulmeu sã înþeleagã ideea de sclipire întunecatã. handin islanda. am rãmas în picioare în faþa geamului.o sã plec din camerã imediat ce se lumineazã. untaxi ºi totul o sã…

am auzit o bufniturã în uºã. nu-mi mai place în Fereastrã pentru Iov

40

DE CE AREOMUL

DINTI (?),TEXT DESTUL DE (NE)SERIOS

Titlul de mai-sus sunã (aþi observat, nu?) fie cao încercare de a vã elibera de un eventual dubiu, fieca o exprimare a întrebãrii pe care eu mi-o pun, mie.( Pe asta, alãturi de multe altele, ca de pildã: - « Dece are vulpea coadã? » - «De ce n-are ursul coadã?»– «De ce are elefantul coadã?» – «Cine-a tras înnoi, dupã 22?» –« Familia galinaceelor a început cuoul sau cu gãina?» º.a.m.d. Dintre toate, numai ceareferitoare la elefant are un rãspuns aproape unanimacceptat: «Ca sã nu se termine brusc». Pentrucelelalte existã felurite încercãri, mai mult sau maipuþin penibile ori de-a dreptul tâmpite.)

Dar întrebarea din titlu întrebare rãmâne, chitcã ar trebui, poate, din punctul meu de vedere ºi deinteres, sã o reformulez: «De ce de la un timp numai are dinþi omu’ care odatã a avut?» Sau: «De cea mai avut dinþi omu’ care nu mai are?» În sfârºit:«De ce se mai alege omu’ cu dinþi, dacã tot va rãmânefãrã?»

Aventura, asemãnãtoare cu cea a lui RobertScott, din 1910 – ultima, începe devreme, chiar foartedevreme, cu scâncetele ºi chirãiturile bebeluºului pecare îl mãnâncã ºi-l dor gingiile (aºa se zvoneºte;eu, despre mine, nu-mi mai amintesc; iar bebeluºii,la aceastã vârstã, nu dau interviuri inteligibile), atuncicând încep sã-i creascã dinþiºorii. Continuã (zice-se) cu senzaþiile diverse ale mamei atunci cândpruncul posesor de incisivi îºi suge, de la izvor, porþiade lãptic.

Trece un timp ºi, odatã cu începutul ºcolii, sedeclanºeazã exodul dinþiºorilor. Sfori legate de clanþã,sâsâieli, încurcãturi în momentul alimentãrii ºi alrostirii, uneori vizite pe la stomatolog (asta depinzândde câtã minte au pãrinþii). Exodul acesta, de la unmoment dat, se combinã cu o nouã invazie de dinþi,aºa-ziºii dinþi „definitivi”, cei de pãstrat în gurã, iarmai apoi - cazul meu - în ... sertar. Da, dar eu nu mi-am pierdut dinþii, aºa cum se spune foarte frecventºi ceea ce, pentru populaþia Bambaras din AfricaOccidentalã simbolizeazã frustrarea, castrarea,falimentul. Mie mi-au cãzut sau mi i-a scos doctorul(trei mi-am scos chiar eu: unul cu patentul, unul cuprosopul, al treilea, de fapt, a întins-o singur, profitândde trecerea pe-aproape a unei iahnii de fasole).Aºadar, dinþiºorii de lapte se lasã înlocuiþi de niºte

dinþi de tot cãcatu’! Foarte bine ºi corect s-au gânditfrancezii când ºi-au trecut la feminin dantura luatã înansamblu. Aºa se ºi cuvine, curvele dracului de dinþi!Pe franþuzeºte ºtii mãcar de la bun început cam cucine ai de-a face. Oare ce ne-o fi apucat pe noi,românii, sã împãrþim chifteaua: dinþii la masculin,mãselele la feminin? De o aiurealã mai mare tot numainoi, românii, am fi în stare (de pildã, în Cluj, în decursde douã sãptãmâni, o stradã ºi-a schimbat numeledin «Bd. 21 Decembrie» în «Bd. 22 Decembrie)».

Odatã cu dinþii „definitivi” încep ºi vizitele maimult sau mai puþin constante (aproape întotdeaunasilite) la dentist. Cãtre anul înrolãrii în armatã, îºi facapariþia ºi «mãselele de minte», cele care în Irlanda,aºa se pare, au un rol important în incantaþia numitã«teinm laegda» sau «iluminarea cântecului».Îndeobºte, existenþa lor þine cam cât dureazã ºistagiul militar (fãrã nici o relaþie organicã sau decauzã-efect).

Scãpaþi de mãselele de minte, avemposibilitatea sã ne ocupãm serios de plombe, coroaneºi poduri. De asemenea, putem începe sã cugetãmla rostul dinþilor în viaþa de zi cu zi (deoarece în cea«de apoi» n-or sã ne însoþeascã, îi lãsãm, dracului,aici jos).

Rostul major al dinþilor (vã spune unul care maideþine aºa ceva doar în sertarul deja pomenit) estesã le asigure mâncarea cotidianã ºi sejururileestivale pe malul mãrii ori hibernale, undeva la munte,celor numiþi «stomatologi» (adicã dentiºtilor), luiSancho Panza al lor – tehnicianul dentar, precum ºiaparþinãtorilor îndeobºte legali ai acestora. Cam caîn cazul pompelor funebre, viaþa nu poate ficonceputã fãrã cabinet stomatologic/dentar (apropo:în francezã, «cabinet» mai înseamnã ºi «budã,veceu, umblãtoare»... Ca sã vezi! Nu e chiarpoliticos din partea francezilor, «politically incorrect»;n-am dreptate? Dar altfel cum sã-i fi spus? «Atelier»?«Entreprise»? «Agence»? Pe de-altã parte, sã nuuitãm cã, într-un regim parlamentar, acelaºi cuvântdenumeºte ansamblul sau, dupã caz, adunãturaminiºtrilor. Daþi naibii francezii ãºtia!).

Dinþii noºtri sunt de folos ºi pentru obþinerea deradiografii dentare. Iar acestea sunt de mare folosîntru identificarea morþilor ºi, dacã despre astavorbim, chiar ºi a celor care i-au fãcut sã fie morþi.Aºa ceva te mai poate liniºti în ticãloasa asta deviaþã: de te gãseºte cineva mort ºi habar nu are cãtu eºti acela, dã o fugã la dentistul tãu, îi cere oradiografie de-a ta, o comparã cu mestecãtoareahoitului ºi ºtie ce sã scrie pe cruce (sã nu vã gândiþiacum la toate crucile pe care aþi vãzut cã scrie câteceva! De pildã, din radiografia dentarã nu reiese cãai fost «Acad. Prof. Dr». Chestiile astea se obþin ºise dovedesc altminteri). Mã umflã râsul: cea mairecentã radiografie dentarã a mea, trebuie cãseamãnã leit cu celebra pozã «Peisaj nocturn dinGroapa Filipinelor»!!

La ce mai sunt buni dinþii? La instalarea ºideclanºarea unor momente erotico-imaginative. Da,da. Sã vã explic, ca sã mã credeþi: la un moment datdin existenþa mea, am ajuns pe mâna unei dentiste

TUDOR IONESCU

41

(ºtiu ºi cum o cheamã dar nu vreau sã spun). O tipãfoc de miºto, deºteaptã ºi datã dracului. De ce spuntoate astea? Pe-atunci, eu ºi ceilalþi din jurul meu(eram la ºcoala de dat din aripi, adicã de piloþi, deaviaþie) aveam între 19 ºi 23-24 de ani. Mai toþi eramdestul de bine fãcuþi (vreunul dintre voi a vãzutvreodatã un pilot bun de vândut la pereche, înpungã?), unii destul de reuºiþi ºi la arãtare, cu toþiiobligaþi sã o vizitãm, periodic, pe „madame”. Aceasta(am zis cã nu spun nume!) te punea pe scaunul ãlaspurcat, îºi lua în mânã sculele inchiziþionist-medievale ºi, desfãcându-ºi picioarele, se suiacãlare pe unul dintre ale tale, apropiindu-ºi decolteulde o generozitate mai rar întâlnitã (ceva de genulAnita Ekberg) de privirea ta pofticioasã. Începea sãrâneascã prin mestecãtoarea-þi ºi, în astã vreme, îþiîndruga tot felul de porcãrii mult plãcute ºi adevãrate,despre cam ce îþi umblã þie prin cap & altele, aºaîncât îþi muta cu totul gândul ºi atenþia de la cleºti ºifreze. Fãcea cu dinþii tãi tot ce pohtea pohta ei! Dupãcare îþi ordona sã te ridici de pe scaun ºi te dãdeaafarã scurt ºi apãsat. Iar când se ducea ºi ea pe lapiscina din UM 01838, la poarta de intrare stãtea uncãprar din gardã. Pânã ºi noaptea mai funcþiona«anestezicul» pe care þi-l aplicase. ªi mai nasol eracã soþul ei îndeplinea funcþia de CI-st ºef! Cred cã„Madame” avea diplomã ºi în psihologie. Aplicatã ...psihologie!

O dovadã a eventualei pãreri cã, în fond ºiadeseori, dinþii mai mult îl încurcã pe om, ar putea fiºi faptul cã în mai multe sporturi – nu le înºir – sepoartã o protezã-pãzitoare, ca sã nu faci murdãriepe jos.

Dinþii mai slujesc ºi la folosirea pastei de dinþi, aperiuþei de dinþi … Cãci, altminteri, ce sã faci cuastea? Ah, cu periuþa ai putea sã-þi faci pantofii, iarcu pasta se poate lustrui clanþa de la uºã. Pastã dedinþi ai putea sã-i mai pui în palmã cuiva care doarmeºi, apoi, sã-l gâdili uºurel pe sub nas. Asta se practica,acum vreo patruºcinci de ani, în cantonamentele devolei. Atât pasta cât ºi periuþa mai sunt bune ºi laobþinerea unor câºtiguri bãneºti, asta dacã tu leproduci ºi le vinzi («la recomandarea unanimã amedicilor stomatologi»!).

Apropo: al meu – medicul – chiar cã îmi place, îmie simpatic, în ciuda trecutului nostru, oarecumva cumomente comune. Prezentul conteazã. Eu nu mai amdinþi, însã el are un stil de a-mi cotrobãi prin gingii ºi dea gãsi câte un colþ de rãdãcinã, vreun pod preaîndepãrtat, ceva, astfel încât sã ne permitem sã stãmde vorbã o juma’ de orã ºi sã schimbãm locaþia câtorvaroni (nu exagerat de mulþi) care, la început, erau într-unbuzunar de-al meu. «Que Dieu s’en occupe!»

Uite, cam asta-i treaba cu dinþii. Oare amizbutit sã rãspund mulþumitor la întrebarea din titlu?

- Doctore, ºtii cã, uneori, dinþii au fost sursãde inspiraþie pentru lucrãri literare?

- …?- Pãi, uite, sã-þi spun eu câte ceva: La Fontaine

îi pomeneºte în fabula «Le serpent et la lime»,Diderot în «Nepotul lui Rameau»... Rodolphe Toepffer,

în niºte însemnãri de cãlãtorie din 1837, îi pomeneºtepe „scoþãtorii de dinþi“. Sau, ºtii vorba aia dinfrancezã, care a circulat pânã la o vreme: «Mentircomme un arracheur de dents», adicã «a minþi caun scoþãtor de dinþi». Oare sã-l mai amintesc acum,în aceeaºi ordine de idei, ºi pe Caragiale al nostru?« N-ai idee cum þi-o scot: pânã sã clipeºti din ochi,odatã, pac!...» Da, sigur, asta e, þi-ai amintit: Iordachebãrbierul, «subfirugul», faþã-n faþã cu Catindatulmagnetizat cu Jamaicã. «Iordache (merge, ia cleºteleºi revine) – Zi cã te-a ciupit un purice … odatã …pac!» Ce ziceai, doctore? Cã de Diderot nu ºtiai ºitu? Mã bucur cã m-ai urmãrit. Acum, na, scuzã-mã,eu ar cam trebui sã plec. Pe de-altã parte, ai afarãdoi pacienþi cu câte o falcã umflatã ºi, nu ºtiu de ce,prost dispuºi. Salutare, neicã, ºi mersi!

Pe drumul spre casã, drum întrerupt de o staþiede reajustare la un bar din zonã, mã întreb dacã, însituaþia mea, mai pot avea ºi eu, ca omu’, “un dinteîmpotriva cuiva”. Ajung la concluzia cã da, ba chiarmai abitir decât altcineva, deoarece eu, dacã am undinte împotriva cuiva, pot, nimic nu mã opreºte, sã i-l trimit prin poºta rapidã.

Pe de-altã parte, acolo în bar (dreptate avea celce spunea cã frecventarea barurilor duce la gândirebramburitã!) îmi vine în minte cã Gilbert Durand,pomenindu-l pe Bachelard, spune cã existã – sau aexistat - un simbolism «muºcãtor» ºi cã «viermuireaanarhicã se transformã în agresivitate, în sadismdentar». Eh, eu de chestia asta (cu ajutorulstomatologilor ºi al patentului) se pare cã am scãpat:nu mai risc sã fiu agresiv sau dento-sadic. Nici cuzeiþa Kali nu mai am nicio treabã, deoarece «dinþii eisînt niºte colþi respingãtori». ªi mã apucã ºi o groazãîntemeiatã (asta cam dupã al doilea pahar) amintindu-mi cã Elwin Verrier, în «Maisons des jeunes»,pomeneºte despre „vagina dentata”! (Vã daþi seama?!).

Ei, dar ia te uitã cã nu sunt eu singurul cu pãrerireþinute faþã de dinþi. Durand mai vorbeºte ºi despre«traumatismul provocat de creºterea dinþilor, trauma-tism ineluctabil, dureros ºi mai brutal decît înþãrcatul»care «întãreºte negativitatea muºcatului». Pãi, vezidoctore? E nasol sã-þi creascã dinþii. Nasol de tot!Poate tocmai de aceea în comunitatea Bagobo sepracticã mutilãrile dentare, «pentru a nu avea dinþii cacei ai animalelor», dupã cum spune R.H. Lowie în«Manuel d’anthropologie culturelle». ªi, în sfârºit, iasã ne gândim noi la marea deosebire dintre mestecatºi înghiþit! Ce se mai alegea din bietul Iona de cumvachitul ar fi avut ºi el ceva dinþi acolo, la intrare? Sau detot ºi de toate pe care ºi le trimitea în stomac simpaticulGargantua? Dar sã mai analizãm un aspect: cevaîntâi mestecat ºi abia apoi înghiþit, unde ajunge? Cese alege din acel ceva? Ce devine acel ceva? Nicimãcar n-am curajul sã mã gândesc de teamã cã, cineºtie, vreodatã aº putea sã mã preschimb în dumicatulunui Cãpcãun înrudit cu corsicanul Orco.

Îmi termin, apoi îmi plãtesc licoareamagnetizantã ºi, total lipsit de sadism dentar, o iauspre casã, încãrcat de tot felul de amintiri. Darpersistã întrebarea: “De ce are omul dinþi?”

42

Volumul domnului ªtefanBorbély intitulat O carte pesãptãmânã ºi apãrut la EdituraIdeea Europeanã în 2007reprezintã o selecþie de patruzeciºi cinci de texte (de criticã deîntâmpinare) scrise în perioada2003-2006 ºi apãrute în revisteprecum Apostrof, ObservatorCultural, Viaþa Româneascã.Aceastã serie de texte estedominatã de crezul cã o carte pesãptãmânã reprezintã ‘normadecentã pentru un critic deîntâmpinare’ implicat în proiec-te diverse. Dintre cei vizaþi dearticole amintim numele unorscriitori consacraþi, aparþinândunor diferite generaþii: MateiCãlinescu, Adrian Marino, PaulCornea, Florina Ilis, GheorgheCrãciun, Caius Dobrescu, IonManolescu, Irina Petraº,Gheorghe Perian, Petru Poantã,Dan C. Mihãilescu, MirceaPetean, Andrei Oiºteanu, IoanaBot, Norman Manea.

Demersurile cuprinse deaceastã carte sunt deopotrivãanalitice ºi critice, oferindcititorului posibilitatea de aaccesa o serie de apariþiieditoriale prin intermediul uneipriviri minuþioase ºi sistematicecare nu omite aspectele care aulegãturã cu opera supusãanalizei. Apelul la biografii, lacontextul istoric, realizarea deparalele sau de trimiteri asigurãfundalul necesar autorului pentrua conferi adâncime ºi relevanþãanalizelor sale. Abordãrileoperelor sunt obiective, puternicargumentate, având ataºatetrimiteri bibliografice sau citate, ºise dovesc a fi foarte solide pentrucã sunt dublate de un discurssigur pe sine, care face dovadaparcurgerii unei biblioteciimpresionante ca dimensiune ºidiversitate.

Celor puºi sub lupã de cãtreautor nu li se iartã bibliografiaincompletã, deturnãrile de sens

ColecColecColecColecColectttttia deia deia deia deia decccccaaaaarrrrrttttti de viziti de viziti de viziti de viziti de vizitaaaaa

sau structurile alambicateasemenei unor jonglerii care evitãsã spunã ceva în final, în schimbcriticul apreciazã (atunci când ecazul) lucrãrile inedite sau celecare vin sã acopere goluri în cepriveºte abordarea unui anumitsubiect, operele complexe lucrateîn detaliu ºi având ca suport uncareu de cãrti de specialitate. Oride câte ori ochiul sever alcriticului sesizeazã ºi sugereazãposibile aprofundãri de subiect, eloferã alternative atunci cândopera se blocheazã ºi amen-deazã abaterile de la text.

Fluxul coerent al ideilor ºi alstructurilor pe care acestea leformeazã au un ton sincer, plinde acurateþe, care nu mizeazã peîmpãunãri stilistice, ideile lãsândîn final impresia unei poveºti binescrise ºi spuse a cãrþilor, deºi lao privire mai atentã se poateobserva cã în spate se aflã omuncã de observaþie, gândire ºiconstrucþie în detaliu, care,asemeni unei vegetaþii luxurianteia în posesie toate cãile deschise,nerezumându-se doar la unadintre variantele posibile.

Textele elaborate pun înluminã uneori mai bine criticuldecât scriitorul, deºi crezulautorului este cã doar scriitorulsãlãºluieºte în turnul de fildeº, nuºi criticul cãruia îi este rezervatun umil ºi efemer turnuleþ dehârtie. Acestã putere a textelor îºiare rãdãcina în actul reflexivasumat, care derivã din ideeaconform cãreia fiecare carte estedacã nu ºi o rezolvare cel puþin ochestionare a unei probleme degândire formulate prin intermediulunor scrieri magice. Permutãrileºi combinãrile valide ale literelorprezente în întrebare daurãspunsuri sibilinice care maiapoi trebuie interpretate descriitor ºi supervizate din umbrãde critic, ambii având în vederetotalitatea celorlalte soluþiipropuse de-a lungul timpului.

Pe drumurile prin Bibliotecãsuntem cãlãuziþi de o privireexperimentatã care îndeamnã laprudenþã, dar ºi la curaj din parteacãlãtorului, cãci tainele ascunseîn spatele coperþilor suntemavertizaþi cã nu se aratã decâtunor minþi în care pasiunea pentrulecturã ºi raþionalitatea se îmbinãîn mãsuri egale. Atenþia trebuiemenþinutã în permanenþã la unnivel înalt pentru a putea depistacapcanele ºi falsele poteci saupotecile otrãvite, dar ºi pentru aavea intuiþia creditãrii unordescoperiri viabile.

Pentru cititorii neavizaþiaceastã carte oferã deliciul unorpropuneri coerente, necesare ºiadecvate de lecturã; oferã, deasemenea, o lãrgire a orizontuluiliterar vãzut ca pânza de cãrþi; iarpentru cititorul avizat, cartea defaþã se impune prin supleþeatonicã ºi vitalitatea originalitãþiianalizelor. Indiferent de profilul

cititorului, volumul se dovedeºteutil ºi relevant în întocmirea unuiportret sau a unei hãrþi literare atâtde necesare unei priviri deperspectivã.

O carte pe sãptãmânã facedovada spiritului critic ºi aerudiþiei autorului, care nu uitã sãofere soluþii acolo unde cei maimulþi critici se opresc pentru amustra steril scriitorul. Volumulradiografiazã ºi instituie cãrti devizitã detaliate noilor cãrtipropuse cititorilor, cãrti de vizitãcompletate, dupã caz, de o reþetãcare sã agrementeze lucrarea ºicu o coroniþã de lauri.

Propunere de peisaj

Cristina Vidruþiu

)) ))) )) )))

43

Mulþumitã literaturii suntem stânjeniþi de propria noastrã istorie.

(Emanuel Lévinas)

„Atunci când scriem o operã,aflãm doar la sfârºit cu ce o vomîncepe: pentru Tatãl ºi Fiul –”Verbele auxiliare ale inimii începºi se terminã cu nararea morþiiunei mame ºi a fiului ei prinaceastã formulã: „Pentru Tatãl ºiFiul”. Aflãm la urmã nu doar cuce trebuie sã începem, dar ºilocul începutului este lãsatintenþionat în ambiguitate:Verbele auxiliare ale inimii începcu o Prefaþã, iar aceasta esteintrodusã de un moto: „Doar celce poate spera, are darul vor-birii, ºi viceversa” (LudwigWittgenstein). Iar „la urmã” nuînseamnã nici pe departe „lasfârºit”, deoarece la Esterházy„la urmã” nu ne poate duce cugândul la acea încheiere careînseamnã cã totul e bine conturat,nu a mai rãmas nimic de adãugat,totul a fost spus – ultimapropoziþie din Verbele auxiliareale inimii este urmatã de altele,cu toate cã sensul este acela alfinalului id est „Sfârºit.” Chiar ºiacest sfârºit este urmat de un felde rezumat al Introducerii înbeletristicã terminându-se cuîncheierea nuvelei lui Danilo Kiš,urmând mai apoi, doar aºaseparat, o promisiune: „Toateacestea le voi scrie ºi mai exact.”- cuvintele fiind aproape ultimeledin cartea lui Peter Handke:Wunschloses Unglück [Fãrãdorinþã, nefericit]. Deci ni sepromite, chiar dacã persoanacelui ce promite este complicatã,dar totuºi ni se promite cã nu sesfârºeºte totul aici. ªi acest in-terval deschis din douã direcþii,ºi din cea a începutului ºi dinperspectiva încheierii, se unificãîn cuvintele: „Pentru Tatãl ºi Fiul”.Cu alte cuvinte: Harmonia

O ecuaO ecuaO ecuaO ecuaO ecuatttttie cu douie cu douie cu douie cu douie cu douaaaaanecunoscutenecunoscutenecunoscutenecunoscutenecunoscuteScrierea posibilitãþii în Harmonia cœlestisde Péter Esterház Zsuzsa Selyem

cœ les t i s este împlinireapromisiunii fãcutã prin formula„Pentru Tatãl ºi Fiul”.

„În opinia tatãlui meu, cu micireþineri, viaþa este minunatã.Deoarece în opinia tatãlui meu sãmori la Auschwitz e firesc, natu-ral ºi de la sine înþeles.” Unuldintre „taþii” din Harmoniacœlestis este scriitorul romanuluiÎn afara destinului, în naraþiuneacãruia despre propria saexperienþã de la Auschwitz apare(înfipt, încleºtat) tot timpulcuvântul: „fireºte” („dar totuºi,existau într-adevãr camere degazare?, – ºi i-am spus, cum sãnu, printre altele sunt ºi camerede gazare, fireºte: totul, amadãugat, depinde de ce anume seobiºnuieºte într-unul sau altul dinlagãre.” , vezi Kertész Imre: Înafara destinului ; „Vii dinGermania, bãiete ? – Da. – Dintr-un lagãr de concentrare? –Bineînþeles.” etc.); acest „tatã”considerã a fi o minune ceea cecumva reuºeºte sã scape dinacel sistem ce este descris decãtre Vladimir Jankélévitch ca ocapodoperã „bine planificatã,metodicã ºi selectivã” (veziJankélévitch, A uita?). Auschwitzeste capodopera urii: dar nu aulegãturã cumva toate capo-doperele „bine planificate,metodice ºi selective”, toatesistemele considerate un tot, fi-nite ºi ermetice, nu au elelegãturã cu ura? Din perspectivalui Lévinas tirania nu este de-terminatã de cãtre sentimente ºiintenþii, ci mai important e dacãse poate deschide în faþa aceluiAltceva (Autre), dacã se supuneporuncii venite dinspre faþa,privirea celuilalt: Nu ucide!

Este surprinzãtor cum suntseparaþi „Tatãl ºi Fiul”: prima partea romanului Harmonia cœlestiseste naraþiunea despre „tatã”, iar

a doua parte surprinde „eul”.Prima parte se clãdeºte dindiferite naraþiuni ancorate (mor-tal ancorate) în „tatã”, din diferiteconstrucþii anecdotice, mo-nologuri (de genul Pensée-urilorlui Pascal), titluri de serialeînºirate, din schiþe, descrieriºtiinþifice, iar cea de-a doua partedin confesiuni citate din diferitelocuri. Cele douã pãrþi totaldiferite ºi distincte se leagã prinstructura gramaticalã a expresiei„tatãl meu”, ce face trimiteredirectã la un „eu”: se înþelege dela sine cã „tatãl meu” nu existãfãrã un „mine”, fãrã un „eu”. Iarfãrã „eu” limba ar putea construidoar un „tatã”, ceea ce nici pedeparte nu înseamnã „tatãl meu”.Aici nu este vorba de un tatã(într-adevãr, numãrul taþilordepãºeºte unul) ci de câþiva taþicare apar întotdeauna în strânsãrelaþie cu altcineva, cu unul dintreacele multe „euri”, este deciîntotdeauna vorba despre tatãlacelor multe euri.

„Tatãl meu” nu existã fãrã„,mine/ eu”, dar oare acest lucrueste reciproc? Din punct devedere gramatical „eu”-ul nu estedeterminat de un „tatã” – dinaceastã perspectivã relaþia dintreei nu este marcatã. „Tatãl”rãmâne invizibil din perspectiva„eului”. Naraþiunile eului din Har-monia … ne introduc într-o lumea poveºtilor comune cu tatãl, dars-ar fi putut sã nu se întâmpleastfel ºi la fel de bine suntîndreptãþite sã nu vorbeascãdeloc despre tatã. Totuºi fiecarenaraþiune a „eului” vorbeºtedespre tatã, dar nu dintr-unimpuls al determinãrii, ci din purãopþiune.

A doua parte nu este reflecþiaprimei pãrþi, nu poate fi, nici dinpunct de vedere a diferitelorspecii literare folosite, nici dinperspectiva structurilor gra-maticale: ceea ce în prima partee condiþionat, în cea de a douaeste liberã alegere. Aceeaºirelaþie se poate baza pedeterminare ºi libertate: relaþia eaceeaºi, dar cele douã pãrþi im-plicate o pot trãi diferit, sunt liberesã o trãiascã diferit. Structurilegramaticale ale cãrþii puncteazã

)) )))

44

acest aspect, ºi compoziþia cãrþiila fel, nu alege o simetrie ceîngrãdeºte, o oglindire cesimuleazã infinitul ºi reci-procitatea.

În propoziþia cu numãrul 345„tatãl” este subiectul unui experi-ment al oglindirii: ManfredMilinsky, etolog german pentru acerceta capacitatea de co-operare a peºtilor, a aºezatpeºtele mic (aici: „tatãl”) ºipeºtele cel mare (aici: „peºtelecel mare”), care este permanentdispus a-l mânca pe cel mic, îndouã acvarii diferite, darapropiate, iar lângã peºtele celmic a aºezat o oglindã. Acvariilediferite erau necesare, deoarecealtfel ar fi dispãrut unul dintresubiecþii experimentului, acelafiind chiar „tatãl”. Nu doar peºtiimici, dar ºi Milinsky porneºte dela ipoteza cã peºtele mare îldevorã pe cel mic. Avem astfelun proverb, ºi experimentulfireºte (cu semnificaþia cuvântuluifolositã de Kertész Imre)dovedind valabilitatea acestuia;în mod clar, întrebarea vizeazãnumai comportarea peºtilor mici.Oare coopereazã? Experimentula arãtat cã ei numai înreciprocitate coopereazã. Dacãpeºtele mic este singur înacvariu, ºi vede în oglinda delângã el cã presupusul partener,adicã propria imagine ce i seoglindeºte, se deplaseazã, îlurmeazã ºi el în tentativadescoperirii pericolului. Dar dacãîn oglinda aºezatã într-un unghide 45 de grade îºi vede partenerulfãcând exact aceleaºi miºcãri caºi el, dar înnotând într-o direcþietotal opusã, se întoarce ºi el.Rolul oglinzii este de a arãtapeºtelui mic exact ceea ce face,chiar dacã aceastã imagine e oproiecþie pe negativ, oglinda nupoate arãta o altã miºcare,independentã de cea fãcutã de el.ªi iatã cã avem concluziaºtiinþificã: strategia „Tit for Tat”,„Ochi pentru ochi”.

Citind acest experiment ca oalegorie a romanului, identificândpeºtele mic cu una dintre pãrþileromanului, oglinda cu structuraanalogicã, peºtele mare cu …acesta având rolul de a-l devorape cel mic, atunci ar putea fi, sã

zicem, „nevoia de a te conforma”,ºi astfel experimentul ar arãta cãromanul este previzibil, limitat,nici mãcar nu poate fi consideratroman. Ar mai trebui sã decidemce a omorât romanul clãdit astfel:oglinda, peºtele mare, sau faptulcã peºtii mici „fiind bãieþi culþi aucunoscut proverbul despre peºtiicei mari care-i devorã pe ceimici”, sau cel puþin aºa au fostînvãþaþi sã creadã, ºi ce altcevaar fi putut sã facã decât sã seconformeze. Doar acest aforismse gãseºte în interiorul acvariuluipeºtelui mic, ceea ce semodeleazã dupã logica marilorcreatori de sisteme din Europa,

cei care introduc comportamentulanimalelor (ºi tot ce miºcã) însistemele lor, prin aceastãantropomorfizare potrivindu-lecruzimii ºi scopurilor umane.Cum ar fi de exemplu ºi „H.,profetul de talie mare, filozoful,clovnul ºi chelnerul ºef pregãtit cutoate fineþurile tuturor con-ducãtorilor, cancelarilor ºi altoruzurpatori cu rang”, H, adicãHegel (Aici mã refer la cartea luiKertész Imre: Cadiº pentrucopilul nenãscut, un roman încare sistemul european aleducaþiei, Bildungul, ce s-arãsfrânt ºi asupra naratorului,este descris ca fiind un curs depregãtire pentru Auschwitz.).Filozofia profeticã ce pretinde acuprinde totul slujeºte „putereaactualã” (în sensul folosit deKierkegaard), putere ce a fost defapt clãditã de propriile ei forþe. ªia clãdit-o lãsând viabilã doaralternativa de a o sluji, de a teconforma, de a o descifra dupãtiparele ºi metodologia datã.

Harmonia cœlestis promite o

ordine cereascã, dar cum aratãde fapt aceastã ordine? Încearcãsã pãstreze o anumitã distanþare,se delimiteazã de acea ordinecereascã antropomorfã, ideologicclãditã. O astfel de „ordinecereascã” nu ar face altcevadecât sã încleºteze textul ºi arconduce la o citire slugarnicã.Descrierea clipei morþii tatãlui înpropoziþia cu numãrul 357nimiceºte acele false cunoºtinþe,acea iluzie obositã desprearmonia cereascã (contextulfiind: „mama” îl cicãleºte pe „tatãl”muribund pânã în clipa morþiiacestuia ca sã-ºi accepteDumnezeul). Clipa morþii se aratã

astfel: „pe faþa tatãluimeu s-a revãrsatluminã, purã Americã,harmonia cœlestis,trãsãturile i s-au liniºtit,buzele i-au schiþat unzâmbet iertãtor. Tatãlmeu ºi-a îndeplinitsosirea. (Doar cândam fãcut patul am aflatcã i s-a întâmplat ce ise întâmplã spânzu-ratului în momentulspânzurãrii. Acesta afost ultimul gest,

ultimul strigãt, atuul final al tatãluimeu faþã de tot ceea ce este finit– ºi faþã de mama)”. Însumândafirmaþiile ºi contra-afirmaþiilefãcute: luminã - purã Americã -harmonia cœlestis - zâmbetiertãtor - cele întâmplate înmomentul spânzurãrii - strigãt,atuul final faþã de tot ceea ce estefinit - faþã de mama. Armoniacereascã se apropie de pãmânt,de situaþia concretã, de cealaltãpersoanã, de „mama mea”.Relaþia dintre tatã ºi mamã înaceste propoziþii nu poate fisurprinsã cu un singur cuvânt(„armonie”, sau „iubire”, sau„urã”), fiecare cuvânt conferã onouã direcþie textului, dar prinaceastã miºcare cuvântulprecedat nu este ºters, scos dinfuncþiune, ci reinterpretat. Foartesimplu: dacã momentul morþiiapare ca luminã, atunci ne gândimla ceva abstract ºi de neºtiut, darînãlþãtor. Dacã urmeazã: purãAmericã, ne gândim tot la aceeaºiluminã, dar cu o ironiedeziluzionantã. Scrierea luminii

Visky András, Anamaria Pop ºiEsterházy Péter

45

nu se nimiceºte astfel, nici mãcarnu se ironizeazã, devinecaraghios doar ceea ce credemnoi despre luminã. Datoritãacestui proces de reinterpretareprin rescriere ultima ºi ruºinoasaneputinþã a spânzuratului devinestrigãt, rugãciune, rugãciunegânditã nu la nivelul abstractului,nu dupã normele cunoºtinþelordeja acumulate (dogme ºi pre-judecãþi), ci aºa cum apare aici,ca ºi ultimul gest al neputinþei, înrelaþionare cu non-eul, cu cel dinafarã, cu acel altceva.

La Lévinas fiul apare într-uncontext al genezei care pãstreazãlibertatea celui creat chiar prin„originalitatea reîmpletirii”, cepresupune nu o relaþionarecauzalã între tatã ºi fiu, ci orelaþionare ce pãstreazãunicitatea ºi diferenþierea dintretatã ºi fiu. Relaþionarea tatã - fiuaratã o determinare în care nuregãsim jocuri de putere,freudisme, dominaþie, rivalitate,dar nici sclavagism, chiar dacãar fi aceasta în numele iubirii(numai în numele ei ar putea fi).Relaþia tatã-fiu se identi ficãprin pãstrarea unicitãþii fiecãruia.

Pentru ca aceastã relaþiepersonalã sã pãºeascã dincolode sfera privatã, intimã, sã poatãfi verbalizatã, transmisã ºireceptatã, tatãl din Harmoniacœlestis este totul. Totul: în ro-man sunt taþi bãrbaþii cu renumeistoric din familia Esterházy, dareste tatã Gödel, Noe, un home-less, un pederast, actorul inter-pret al Satanei, omul fãrã însuºirial lui Musil, peºtele mic, cel mare,chiar ºi lumina. Cine este tatãl?Romanul ne dã o sumedenie derãspunsuri, iar acestea nu seanuleazã reciproc, nici mãcar nuse completeazã (unde ar maiputea sã se completeze?). Aceºtimulþi taþi au rolul de a împiedicaanularea întrebãrii printr-un unicºi ultim rãspuns, ca sã salveze„eul” de o identitate încleºtatã însine, de relaþiile aparente, tipoglindã (expresia folositã deSântul Pavel: „prin oglindã ca ºiprin ceaþã” – recitind din per-spectivã esterhazyanã înseamnãneputinþa elementarã a omului dea se întoarce spre celãlalt, de a-lvedea pe celãlalt cum este el/ea

într-adevãr: acum în celãlalt nepercepem doar pe noi înºine), darºi de singurãtatea tiranicã (înopinia lui Lévinas atitudineatiranicã este o relaþie a violenþei,deoarece tiranul nu poatecunoaºte ºi recunoaºte altcevaîn afarã de el, e întotdeaunasingur).

Întrebarea Cine e tatãl? –realizeazã o evadare din „logica duºmãniei“. Propoziþia cunumãrul 209 ne aratã genociduldin Piaþa Kossuth din 1956, darfãrã momentul mãcelului în sine,ci dupã ce acesta a fostcomandat. ªi nu în felul în carerealmente s-a întâmplat, ci cums-ar fi putut întâmpla. Da, unoarecare „tatã” ar fi avutposibilitatea de a spune: „Mi s-acomandat sã trag în aceastãgloatã, dar cum aici vãd o mul-þime de cetãþeni onorabili, îi rogsã pãrãseascã piaþa, ca sã fiusigur cã se trage în gloatã.” ªiastfel „în câteva momente s-agolit piaþa.”

Scrierea posibilitãþii (literatura)pregãteºte terenul respon-sabilitãþii (stânjenirii), fortificândasfel relaþia cu trecutul, care searatã fãrã a fi încheiat, fãrã a fimuzealizat, devenind problemaprezentului. Ce este de faptposibilitatea? Evadarea din„logica duºmãniei”: „Dacã taie ºispintecã, nu þi-e tatã, ºi chiar nuþi-e, atunci taie-spintecã. (Dacãþi-e tatã, atunci… De aceste treipuncte a profitat tatãl meu.)” Dinperspectiva romanului HarmoniaCœlestis mãcelul poate fi (a pututfi, dar din moment ce nu estevorba despre un documentar,putem pãstra prezentul: poate fi)împiedicat, dacã puterea vede înoameni nu o gloatã, ci persoane,ºi acceptã cã are ceva în comuncu acestea. Din logica rãzboiului– taie-spintecã… – se poate ieºifacând un pas logic, prin faptul cãºi el, dar ºi el, chiar ºiNagyhuszár îmi este tatã.

Întâmplãrile capitolului 147 dina doua parte a cãrþii au loc încurtea ºcolii. Vine Nagyhuszár ºiîl ameninþã pe eul-narator.Nagyhuszár, despre care deja amaflat câte ceva, de pildã: „De altfelpentru cincizeci de fillér mânca omuscã, pentru un forint puteai sã-

i fotografiezi mor-tãciunea de pelimbã, pentru cinci forinþi ºi un mãr(starking) sfâºia cu dinþii unºoarece. Niciodatã nu lucra cu unºoarece adus de altul, el îlprindea.” Propoziþia din primaparte a cãrþii având numãrul 15 afost identicã cu povestea din ceade a doua parte a cãrþii, numai cãacolo subiectul nu eraNagyhuszár, ci tatãl meu. Dar înschimbarea care se produce dininterferenþa celor douã texteimpresia creatã de a doua apariþiea ºoarecelui sfârtecat e mult maicomplexã decât aversiuneainstinctivã, normalã produsã deprima. Cititorul nu simte doaraversiune, ci îºi aminteºte cã deceea ce era capabil animalul deNagyhuszár, a fost în stare ºi„tatãl meu”. ªi atunci poate cã nuar trebui numit animal. Prinpropoziþia nu-merotatã sesalveazã eul-narator necon-siderându-l duºman, nestrã-duindu-se sã-l nimiceascã cudispreþul sãu pe Nagyhuszár.

Reminiscenþele propoziþiilornumerotate salveazã capitolelediscursive de la un discurstotalitarist, ideologic ºi nostalgic.De fapt salveazã ceva ce sesalvase deja, deoarece na-raþiunea subiectivã se opuneverdictului format în viaþa deºcolar: „Toatã lumea se temea deNagyhuszár, ºi profesorii, ºiKishuszár. ªi precum se înþelegechiar ºi eu mã temeam. Eraimprevizibil ºi sãlbatic, crud,prost ca noaptea, dar în acelaºitimp înfiorãtor de ºiret, puternic,de nestãvilit, a rãmas repetentde trei ori, la fel ca ºi bunicii, niciel nu avea de pierdut.” (s.n.) Nepovesteºte ºi ceea ce încã nu aºtiut în timpul narat, cãNagyhuszár Nagyhuszár în-cãrca cãrbune în Gara de SudNagyhuszár, tatãl ºi mama luifiind alcolici. ªi ne mai aratã cãdispreþul fãrã reþineri ºi aici sealimenteazã din necunoºtinþã decauzã.

În prima parte a cãrþii „eul” seconstituie doar din structura „tatãlmeu”, cuvintele „tatãl meu” înacest context al ºoarecelui suntînfiorãtoare, ºi totuºi este vorbadespre „tatãl meu”. În a douaparte „eul” devine martor –

46

prezenþa lui este garanþie pentrutot: relaþia lui cu Nagyhuszár nue datã, ci se constituie în faþacititorului prin diferenþeleprezentate. Foarte pe scurt:Nagyhuszár este iritat de totceea ce este strãin, de neînþelesde el în „eu”, „eul” în schimbreflecteazã asupra fiecãrei acuzeagresive, fiecare insultãpremeditatã, se gândeºte, ºi puneîntrebãri („Voi sunteþi duºmaniinaþiunii!, iar eul: Dar ce înþelegiprin »voi«?”) La final propoziþiilelor devin aproape similare creândoarecum o situaþie de „tatãlmeu”: „Pentru cã suntem sãraci.”“ªi noi suntem sãraci.”

La înterbarea Cine este „eul”?în Harmonia cœlestis nici mãcardin perspectiva eului narator nuse poate da un rãspuns clar ºibine conturat, deoarece despre„eu” nu putem afirma nimic fãrãNagyhuszár (în alte capitole fãrãalte personaje) adus în posturade „tatãl meu”. „Eul” se constituieprin relaþiile sale.

„Cuvântul „eu” a fost ºi va fishibbolét-ul omenirii”, spuneaMartin Buber. Dacã pronunþcuvântul „eu” de unul singur,ajung la o singurãtate tiranicã –Buber scrie despre relaþiile luiNapoleon reduse la o sferã autilitãþii –, la acea stare deneîmplinire ce conferã iluziaîmplinirii. Dacã „eul” se nareazãîn relaþionãrile sale, atunci nueste niciodatã narat complet, nueste terminat, nu e un tot,deoarece rãmâne deschis pentruîntâlnirile ce nu s-au realizatîncã.

„Eul” din Harmonia… de celemai multe ori nici mãcar nuapare verbalizat singur, laEsterházy „eul” se clãdeºte prineul-narator al altor scriitori.Astfel realizeazã nu un singur„eu” care interfereazã cu aceimulþi „taþi”, ci multe „euri”.Cuvântul „eu” se deperso-nalizeazã prin aceste multe„euri”, la fel ca ºi în cazul„tatãlui” prin acei mulþi „taþi”.Semnificaþia „eu”-lui ºi a „tatãl”-lui se poate realiza doar în purarelaþionare apãrutã între „tatãlmeu – eu”. În propoziþ ianumerotatã cu numãrul 206 dinprima parte „tatãl” – personaj

istoric concret ºi documentabil– este prezentat în momentulminuþios lucrat, dar deneidentificat al depersonalizãrii:„Atunci dintr-o datã, la ora 23 ºi36 de minute, parcã ar aveaparte de o experienþã miticã, caºi cum el nu ar fi cineva cãruiaaici i se va întâmpla totul ºi s-aºi întâmplat pânã acum, nu estepersoanã, ci doar o privire.”Aceastã experienþã se repetã înpropoziþ ia numerotatã cunumãrul 353, dar cu un altpersonaj istoric, concret, însãaici ideea se continuã: „Nu e opersoanã, ci o privire: aceastãrealizare a perceput-o ca pe oeliberare de o povarã, ca ºi cumviaþa lui ar cãpãta sens prinfaptul cã nu e nevoit sã segândeascã la el însuºi, ci laceea ce vede.” În contextulcãrþ i i trãirea abstractã,neconturatã, revelatorie adepersonalizãri i sematerializeazã prin aceastãrepetiþ ie. Aceasta sustragepersonalitatea celui care treceprin experienþa depersonalizãriiºi promite o relaþionare purãîntre diverºii „taþi” cu aceeaºiconvingere cu care cititorulîncearcã sã cuprindã acei mulþi„tatãl meu”.

Naratorul Harmoniei… prinintroducerea diferitelor texteduplificã numãrul naratorilor ºirealizeazã un roman care chiardacã nu este documentar, nu enici ficþiune. Prin introducereacitatelor textul are doi martori,astfel clãdind realitatea literaturii.Chiar ºi citatele a cãror locaþieoriginarã rãmâne necunoscutãsunt citate – iar aceastãnecunoaºtere conferã cititoruluisentimentul infinitului, dar ºi celal îngrãdirii. Nu regãsim aici ocapcanã, nici mãcar un rebus,cititorul poate se bucurã atuncicând recunoaºte de unde provinetextul citat, dar nu are nici unmotiv pentru relaxare, deoarecesensul citatelor nu estedescoperirea locului originar, cidupã acest moment începecitirea globalã a celor douã texte,gãsirea relaþionãrilor, inter-ferenþelor.

Prin descoperirea loculuitextului originar nici acest text,

nici celãlalt nu va fi cunoscut.Cele douã texte aparent suntaceleaºi, dar de fapt nu sunt. Celmai indicat e sã spunem ceea ceîn propoziþia cu numãrul 241 – dealtfel, este o nuvelã scrisã deDezsõ Kosztolányi, citatã deEsterházy integral –, tatãlmuribund mãcinat de stãri febrileformuleazã astfel: „o ecuaþie cudouã necunoscute.” Deoareceposiblilitãþile de interpretare alecelor douã texte citindu-le pefiecare în parte sunt nemãrginite,dar prin gestul citãrii se creeazãîntre ele o relaþionare, odeterminare, o „ecuaþie”, carepoate avea un numãr nelimitat derezolvãri, singura condiþie fiind cãele trebuie sã fie în aceeaºi„ecuaþie”.

Harmonia… surprinde rea-l i tatea l i teraturi i . Aceastãrealitate nefiind comunã curealitatea istoricã, dar nici cuficþiunea („Fiul tatãlui meu –citim în propoziþia cu numãrul354 – nu a nãscocit nimic, ºidacã scriind din obiºnuinþã s-alãsat ghidat de imaginaþie […],imediat a simþit (fiul tatãlui meu)cã cele scrise astfel trebuiearuncate la gunoi.”), cautã oposibilitate care evadeazã dinstrâmtoarea determinãrii dintrerealitate ºi ficþiune. Cartea nuse leagã de niºte experienþelãuntrice, experienþe care o scotdin realitate – actul citirii, explicã„eul” lui Nagyhuszár, asemeneafotbalului, nimiceºte noþiuneaexteriorului ºi a interiorului: nue o insulã a realitãþii, ci chiarrealitatea în sine („ªtiu cã unmeci pierdut nu e sfîrºitul lumii,dar sã ne încurajãm în timpulmeciului cã odatã ce jocul va fiterminat acest fapt nu maiconteazã, nu mai e interesantce s-a întâmplat pe teren,deoarece trebuie sã învãþãm,trebuie sã mergem la cinã – oconsider o at i tudine cara-ghioasã ºi mai mult chiar:imposibilã.” – s.n.).

Traducere de Dóra Rus-Fodor

47

Fac parte din persoanele pecare viaþa le-a sfãtuit (?) sã nuse uite înapoi. Nici cu drag, nicicu ne-drag. Am învãþat lecþia:punct ºi de la capãt – în gene-ral. În cazul unei traduceri dinopera lui Péter Esterházy, acestlucru îºi pierde valabilitatea. Totce am tradus pânã acumsemnat de acest foarte marescriitor contemporan maghiarmã va obseda inclusiv dincolode mormânt – probabil la fel seva întâmpla ºi-n cazultraduceri lor vi i toare marcaEsterházy. În momentul de faþãsunt la ordinea zilei ecourile,obsesiile generate de miracolulromanului Harmonia caelestis.Aparent un roman intraductibil(sau cel puþin, foarte greutraductibil). Traducãtorul fran-cez al romanului Veghea luiFinnegan de Joyce a spus la unmoment dat: totul se poate tra-duce... cu cât ceva pare maigreu de tradus, cu atât, de fapt,e mai traductibi l . Un mareadevãr de care m-am convinsîn timp ce am tradus Harmoniacaelestis . Sigur, asta nuînseamnã cã nu m-am lovit deo mulþime de greutãþi... oho!...dar satisfacþia profesionalã afost cu atât mai mare dupã cele-am învins, trudind pentru astanu de puþine ori zilnic câte 18-20 de ore. ªi, mi s-a întâmplatsã traduc chiar plângând, fie dinpricina greului ce mi-a fost, fiedin pricina profunzimii textului.La urma urmei, nimeni nu mãobligã sã traduc, în viaþa mean-am fãcut nimic din obligaþie(ºi, nici n-am sã fac!), prinurmare, dacã-mi asum ceva nu-

mi pot imagina decât mãsuraîntreagã. Pentru mine,traducerea este o re-creaþieabsolutã a operei respective, ore-naºtere a sa în l imbaromânã. Când traduc, simtaceeaºi durere plenarã ºifascinantã pe care o simt cândîmi scriu poemele. Iar cordonulombil ical nu poate f i tãiatniciodatã. Romanele luiEsterházy sunt scrise parcãpentru a fi traduse în limbaromânã. Nemaivorbind cãtraducerea acestui roman, omare, foarte mare provocarepentru mine, un pariu pe cinste(sper sã-l fi câºtigat!) mi-a oferito stare de ardere a arderii. Afost o cãlãtorie fascinantã, oocazie unicã în viaþa unui om...am avut ocazia sã mã conectezla ritmul interior al textului, larezolvãrile lingvistice absolutgeniale... Harmonia... abundã înproverbe, maxime, zicãtori...uneori foarte bine ascunse, dartotuºi, ele pot fi decodate, li sepot gãsi echivalenþe în limbaromânã, pentru cã acesteechivalenþe existã, trebuie doarcãutate. La fel, sunt multetr imiteri la Bibl ie – unelemomente sunt preluateîntocmai, altele adaptate –, apoi,de la Divina Comedia luiDante... pânã la Moscova-Petuºki-ul lui Erofeev, de laOdiseea lui Homer... pânã laCandide-ul lui Voltaire... sã daudoar câteva exemple,Esterházy descompune ºirecompune întreg universul,trecându-l prin geometriaeucl idianã, prin mecanicacuanticã [pisica lui

Schrödinger!!!], prin scenele decabaret ale vieþii, da, mai alesprin viaþã, prin viaþa trãitã cumajuscule ºi re-re-re-povestitãcu lejeritate, cu gravitate, cuumor, cu tristeþe, cu eternitateaunui cloºard care vorbeºte-njargon. Cartea abundã în istoriaUngariei, în istoria Europei, înmomente de rãzboi ºi pace...care ºi-au pus pecetea pedestinele noastre. Personaje,personalitãþi celebre ale istoriei,localitãþi, fireºte, majoritateaungureºti , poate nu toatecunoscute nominal cititoruluiromân... dar Esterházy aregenialitatea sã le punã într-uncontext în care toate conteazã,în primul rând viaþa trãitã ,at i tudinea avutã, poziþ iaadoptatã, intensitatea celorpetrecute în momentulrespectiv ºi ce a rãmas. Iniþialam avut de gând sã fac note desubsol pentru fiecare personajistoric, pentru localitãþi etc., daram renunþat (în versiunearomâneascã a romanului aparnote de subsol doar acolo undeexistã conexiuni româneºti),fiind convinsã cã în primul rândconteazã aura f iguri lor/local i tãþ i lor istorice, caretranspare, oho!, din context.Prin Harmonia caelestis ,Esterházy mi-a servit o lecþie deistorie, pe care, la rândul meu,mã bucur sincer cã o pot ofericititorilor români, o lecþie care nunumai cã poate fi digeratã,savuratã, dar n-o poþi uita nicidincolo de mormânt. Fireºte, aºfi ingratã dacã n-aº recunoaºtecã este vorba de o traducereextrem de grea, care a implicato trudã sisificã, dar eu tocmaiîn asta vãd parteaextraordinarã, frumoasã atraducerii. În curând mã apuc detraducerea romanelor Cartea luiHrabal, Privirea contesei Hahn-Hahn, Ediþia revãzutã (addendala Harmonia caelestis), toate dePéter Esterházy. Apoi... gata.Dar, oare, chiar gata??? Pestedouã luni Esterházy îºilanseazã noul roman... titlul estefoarte tentant: Nici o Artã...

HarmoniaHarmoniaHarmoniaHarmoniaHarmoniacaelestiscaelestiscaelestiscaelestiscaelestis – o – o – o – o – ostare de arderestare de arderestare de arderestare de arderestare de arderea arderiia arderiia arderiia arderiia arderiiAnamaria Pop

mãrturia unei traducãtoare

48

etica grunge

De trei ori dau pestecerºetoarea bãtrînã, tipicardeleneascã, ºi de trei ori,alergînd supersonic spre rezol-varea unor probleme lipsite deimportanþã, îi aud jelania cuîntîrziere. Dacã nu vreau sã iaubrînduºe sau ghiocei, nu-i dautotuºi cîþiva bãnuþi sã cumperepitã? Sînt deja angajat într-onouã depãºire, pensionari acãror structurã coclitã-i camu-flatã sub prelata unei vieþiplãcute & socialmente reuºite.Broºe din aur, mãrgele pestepiepturi de caºmir fleºcãite. Re-vãd basmaua neagrã ºighearele galbene oferindu-mibrînduºele mov spãlãcit ºighioceii albi ca nebunia dinpoemele lui Ion Mureºan. Re-gret. Aproape rãstorn, pestrada Napoca, un cogeamitegãligan. Se deplasa cu vitezãde limacs supraponderal, ele-gant ca un naº din filmele luiScorsese. Regret. Regret. Treiliceeni chiulangii, cu frizurã demaneliºti, coboarã de pe trotuarîn ultima clipã. Mai atent, totuºi,cînd în faþã îºi leagãnãindolenþa un popou în rochiþã,

DupDupDupDupDupaaaaa-amiaza-amiaza-amiaza-amiaza-amiazaunui batmanunui batmanunui batmanunui batmanunui batmanªtefan Manasia

cu severitate educat la sala defitness. Nu e timp de regret.Regret. Aº fi vrut o in imãfilamentoasã ca o meduzã ºiblîndeþea mea sã se trans-vazeze în inimile aurolacilor ºicerºetoarelor, trimiºi de nea-muri la produs. Aº fi vrut cabunãtatea mea sã-i atingã pecei umiliþi ºi obidiþi. ªi subsoarele atît de înºelãtor sãîncetinesc. Sã orbitez ca unzeu indian deasupra arterelornapocane, în faþa liceenilorintoxicaþi cu hamei ºi cu join-turi, înspãimîntaþi. În Piaþa Pã-cii, între sutele de ºoferi duh-nind a transpiraþie. Sã redaucalmul, lumina ºi speranþaagenþilor de la poliþia rutierã. Învestoanele verzi reflectorizan-te mã vor venera. În PiaþaPãcii,-n lumina jilavã,-n zum-zetul aproape mut.

Nu e timp de regret. Regret.Pe Clinicilor încurajez, cu ochiiaproape în lacrimi, bolnavii înstadiu terminal. Le simt tru-purile vibrînd în pijamale. Îngrãdinile clinicilor, rudele ce-ºifãcuserã planuri de-nmor-mîn-tare se opresc acum din mes-

tecat. Cu ochi de aspidã lesãgetez. ªi ouãle fierte li seopresc în gît, ca mingea de golfîn gaura nr. 13. ªi pita ºi slanale obtureazã esofagul reptilian.ªiiii regret. Pentru cã nu e timpde regret.

Mai departe pe Clinicilor,peste drum de pizzeria „More”,de unde încã mai pri-mescecourile unei studenþii trau-matice ºi dezordonate, mãloveºte în moalele capuluirevelaþia. Nici o zi fãrã sã-þiimaginezi cã faci bine devineziua în care în sfîrºit ai fãcutbinele. Ai ieºit din indolenþã.Sfîrºealã. Mahmurealã. Au-toîngãduinþã. Melancolie taba-gicã. Urã. Pentru cã la treizecide centimetri deasupra asfal-tului lopãteazã lil iacul cublãniþã de ciocolatã amãruie.Cînd trec maºini se chirceºte,cît pumnul unui copil. Apoi seînalþã iarãºi ºi chiþãie ºi seprãbuºeºte neajutorat. Trezitprea devreme din bîrlogul sãudin vîrful stîl-pului de iluminat,înºelat de o înserare cãlduþã,iatã-l acum aproape rece ºilihnit ºi deranjat de luminaputernicã a zilei.

În chiar clipa în care, deasu-pra scenei stradale, conºtien-tizez prezenþa profesionalã aciorilor, îl înfãºor pe chiþãilã-înaripatul într-o batistã. Îi voigãsi adãpostul comod, vete-rinarul ºi leacul. Vineri, 28martie, e ziua în care seriapãcatelor mele, pentru o clipã,a încetat.

Lemnul

)) )))

49rrrr r eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

i rrrr r e

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

rrrr r e

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

rrrr r e

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

r r r r re

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

rrrr r e

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

r r

r

r

r e

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

re

be

lii

eb

eli

i e

be

lii

eb

eli

i e

be

lii

r r r r re

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

eb

eli

ie

be

lii

Nu cred în poeziacolectivã, nu cred înaleatoriu, întâmplãtor saupremeditare. Cred în voce ºiîntr-o mecanicã logicã acãrnii. Cred în pertinenþaincoerenþei, dar numai cândea îºi depãºeºte propriulstatut ºi se coaguleazã pefirmamentul unei ecuaþiimatematice naturale care nuare nimic în comun cuinvitaþia socialã la abandon.Mã gândesc la poetul singur,nealterat, la poetul care nuînþelege noþiunea de secol,generaþie sau curent, a cãruiidentitate nu este un rezultat,ci manifest artistic superiorcare îl supune, îl exclude ºiîl universalizeazã. Deci credîn selecþie. În guvernareaabsolutã. ªi în revoltã. ªi îmiîntorc privirea cãtresuprarealism. ªi mai alesspre o direcþie nouã care sãîl aibã în pântec. A depãºisuprarealismul este aproapeo impertinenþã, iar a nu-lconºtientiza, cel maicompromiþãtor gest defacturã non-artisticã. Vreausã îl contrazic, vreau sã-ispun cã a avut curajul, darnu a avut diplomaþia, cã aapelat la resursele primare

Introducere înIntroducere înIntroducere înIntroducere înIntroducere înpostsuprarealism.postsuprarealism.postsuprarealism.postsuprarealism.postsuprarealism.Din toateDin toateDin toateDin toateDin toatedirecdirecdirecdirecdirectttttiile iile iile iile iile sssssiiiiipanoramic.panoramic.panoramic.panoramic.panoramic.Manifest sau nuManifest sau nuManifest sau nuManifest sau nuManifest sau nu(I)(I)(I)(I)(I) Michel Martin

ale subconºtientului, dar le-alãsat desculþe în ploaie. A existatun moment în caresuprarealismul a gafat prin lipsade subtilitate în îndeletnicirea luicu excesul. Dar aceastã gafãeste aplaudabilã, necesarã, petemelia ei se va ridica siluetamândrã a noului creator, pepodiumul sinuciderilor se vorînºirui divele cuvântului haute-couture . Sã se coboare dinsupra, sã se adere la realitateaasocialã, sã se celebrezeconcilierea dintre nevrozã ºidinamica normalã a psihicului,pentru cã ambele sunt în slujbaaceleiaºi cauze, iar între celedouã existã doar o diferenþã denuanþã ºi percepþie instituite desistem. Sã se constituieimagistica suprarealitãþii caoglindã pentru raþiune ºi nu pentrurefugiul din ea. Raþiunea fiorului.Sã se creadã în discursul euforicpentru cã în el stã sâmbureleºtiinþei viitoare. Dar o euforiesuprasolicitatã, o euforie careîngenuncheazã ultimele resursenecunoscute ºi le pune înserviciul unei coerenþe incifrate ºiimediat descifrabile. Un limbajrevelator, enunþat la umbraîmbrãþiºãrii culturii gânduluiindividual ºi nu o teoretizare afostelor adevãruri generale. Un

proces psihic personal în caredeviantul este trãit, solidificat ºidenunþat întru desãvârºireafertilã. Obiectivizarea prin excesde subiectivizare. Practic, sãsupravieþuieºti suprarealismului,întrucât nu gãsesc cã existã o altãcale de a scãpa de tentaþia luidecât prin înglobare. Sã supra-vieþuieºti focurilor apogeului saudeclinului mental, sã fii vecin cupragurile cele mai periculoase aleanatomiei ºi sã nu renunþi. Sã fifost mai liber decât poþi fi. Sãconcluzionezi libertatea ca fiindcliºeu. Sã nu aderi la su-prearealism. Sã te naºti su-prarealist. Sã fii tu curentul ce nua fost încã teoretizat. Acesta sãfie punctul de plecare.

ªi totuºi de ce supra-realismul? Pentru cã s-aconstituit ca revoluþia cea maiapropiatã de modul de gândireactual. Pentru cã pentrucetãþeanul globului, supra-realismul este noul primitivism.Avem contribuþia lui Freud înpsihologie, avem mãrturia luiNietzsche, îl avem pe Rimbaud.Am traversat mizerabilismul,deprimismul, am avut frumosul luiLautreamont definit ca „întâlnireafortuitã dintre o maºinã de cusutºi o umbrelã pe o masã deoperaþie“, ceasuri moi, „Câineleandaluz“. Este cu neputinþã sãfaci abstracþie de suprarealism,el fiind mai mult decât un curent,fiind starea de a fi a unei epocisuspendatã în praf, influenþa luiare ceva din atingerea budistã,este iluminare ºi reinterpretare. Ela mizat pe asociere pentruefectul revelaþiei. Noi avemdatoria de a da asocierilor numenoi, sã înnobilãm limba cu o altacare sã se dezvolte intrinsec. Sãnu facem abstracþie de filosofiaorientalã, pentru cã de acel soide înþelepciune are nevoieoccidentul pentru a scãpa dinghearele unui negativism aproapeatavic, al unei disperãri demonicecare ºi-a vãrsat geniile încontemporaneitate ca pe boliincurabile. Sã se reevaluezenebunia, sã îngãduim creatoruluiegocentrismul final, sã-i lãsãmcentrul universului drept locuinþã,de acolo sã-ºi rãspândeascã noile

50

crezuri. Oprimarea este mai multdecât consumatã. În religiabudistã, acela care se trezeºte din”somnul ignoranþei” ºi ex-perimenteazã o stare nemijlocitãcu realitatea, în lipsa oricãreiinstruiri, acela este numit buddha.La aceastã trezire trebuie sãaspire poetul postsuprarealist. Elva ex-perimenta detaºarea dedurere, la fel cum un budist atingeacel prag prin meditaþie. Numai cãpoetul nu se va sustrage lumii,pentru el, relaþia lume-creator esteesenþialã, este relaþia mamã-fiu,iubit-iubitã. Poetul nu vaabandona, el îºi va construiimperiul în mijlocul tuturorimpedimentelor, în mijloculzgomotului sau al terorii, el se vaînãlþa în ciuda lor, împro-prietãrindu-se cu ele. Prin asta, eleste mai aproape de condiþia unuibodhisattva (bodhi= iluminare;sattva = fiinþã). Acesta nuurmãreºte evitarea suferinþei, ciînfruntarea ei, depãºirea.Experienþele revelatoare îºi voravea sursa în acumulãri, însuprasolicitarea concretului, înredistribuirea realului. Poetul va fiorice altceva decât abstinent,cãderea lui în braþele meditaþiei seva realiza ca apogeu alsenzualitãþii. Postsuprarealismulanunþã Nirvana, încetarea tuturormorþilor, vidul cel mai apropiat dedivinitate, întoarcerea.

În realitatea asocialã genurilese întrepãtrund. Nu existãmasculin ºi feminin fãrã cafemininul sã nu fie masculin ºiinvers. Poetul este echivalentulandroginului. Este femeie ºibãrbat în acelaºi t imp, ex-primarea lui este bilateralã,neutrã. Natura umanã contem-plabilã nu suferã disociere.Poetul se va apleca la gleznabãrbatului ca ºi cum ar fi a femeiiºi o va elogia în aceeaºimãsurã. Orizontul sãu trans-cede carnea, dar aceastãtranscendenþã este tot unacarnalã, actul poetic realizându-se la îngemãnarea dintresenzaþie ºi aducerea ei în planlucid. Totuºi nu este vorba depremeditare, ci de momentultrezirii în sânul respectiveiîngemãnãri, moment a cãrui

intensitate determinã reverbe-ranþa mesajului, iar esenþa lui,calitatea sa stilisticã. Cuvântuldevine compromisul organelortraduse în limbaj, copilul cu carepoetul este însãrcinat. Iar scrisuleste imperial necesar, urgent, denecontrolat, este scop ºiexistenþã. De la care nu poþi sã teabaþi, pentru cã abatereapresupune extincþie. El trebuie sãnascã. ªi a trebuit sã se nascã.

În poezia creeatã sub acesteauspicii, însuºi cuvântul nu maiare un gen prestabilit. Vorbimdespre lupã, organã, fluturã,siren, coconã, cerbã, destinã saucuvinte compuse coapsã-vioarã,vârfuri-mãtase, carapacea-fereastrã, cingãtori-lalele, pãºuni-ploaie, vino-trepte, calendar-zeu,luminã-cannabis, etc. Discursulare o curgere sonorã, anumitelitere capãtã distincþie, se despartde silabã pentru a-ºi etala siluetape fondul structural al poemului,apare o nouã funcþie a virgulei, amajusculei, întrebãrile ºiexclamaþiile se terminã cu punct,punctul care vorbeºte despreîncetarea revoltei, a insolenþeiexacerbate, strofele au o ordineinsinuatã în timpul scrierii, ele nuau rolul de a armoniza vizualscheletul poemului, ci de aconferi o semnificaþie naturiiexteriorizate. Universul post-suprarealismului se supunerealitãþii, o asimileazã, dardiscursul pe care îl genereazã seconstiuie ca ºi crez existenþial, nuurmãreºte doar exploatareaimagisticii sau reinventarea ei.Tablourile redate vor fi aproapeîntotdeauna luxuriante, de-bordante, stridente, vor solicitaatenþia maximã în lecturarea lor.Imaginile vor arde, vor deranja,copleºi, în spatele lor vor respiraraþiuni aparanet ilogice. Vom aveade-a face cu un peisaj copt,convingãtor, rãdãcinile lui suntîmpletirea spiritului de peºterã cucel al gânditorului din spatelebiroului de nuc masiv, aleteribilistului agasant cu cele aleînþeleptului astral. Vom aveasonete desfigurate, imnurispintecate, vom avea melodii alecãror note sprijinã alte portative.Vom redobândi frumuseþea

fantasticã a poemului cadeznodãmânt al tuturor esteticiloradoratoare de urât, frumuseþeanoroiului reclasat, al putrezimilortrezite la condiþia imortaluluivampir. Ne vom confrunta cu otiranicã suavitate izvorâtã dinaprofundarea demenþei, cu oadorare a eului prin adorareasadistã a celuilalt, un narcisismdizolvant care intersecteazãmasochismul, salturi dintr-uncontext într-altul care, înrapiditatea lor, þes relatãriconfesionale care acapareazãfãrã sã cearã voie. Iar când nuvom avea luxuriant, vom aveaacea sinceritate covârºitoarecare nu mai tolereazã povara niciunei estetici. O nouã dimensiunea simbolisticii ni se va înfãþiºa.Sper ca poezia imitativã sã numai revinã nicicând, sã fim veºnicpost pastel. Natura fizicã,peisajul, sunt, prin excelenþã,elemenete secundare, auxiliare.Sper ca peisajul sã ne aducã celmult o stare de lucruri haiku, sãne aducã fotografia ca materieprimã pentru elaborarea unei altenaturi prime de origine strictpsihicã. A citi poezia postsu-prarealismului devine, deci, unrisc care, odatã asumat, nu maiadmite cale de întoarcere.Subconºtientul nu mai esteactorul principal, nici libidoul.Poetul îºi asumã respon-sabilitatea elementelor psihicenecunoscute care i s-au revelatºi militeazã pentru încorporarealor în raþional. Psihopatul estedoctorul care îl trateazã. Dicteulautomat este înlãturat ºi înlocuitcu un proces minuþios deexpunere a trãirilor superioareîntr-o manierã complet asumatã.Poetul nu va mai fi surprins deactul sãu, el devine un savant alistoriei sale interioare pe care oredã conºtient. Da, sinele a fostinvestigat, aceasta neînsem-nând epuizarea lui, ci pauzaînsuºitã pentru odihnã, concluzii,enunþare.

Cred în resuscitare, în inefabil,în diafan, într-o autopsie ultimã asimþurilor. Iubirea este unsentiment depãºit, ura deasemenea, cãtre alte extreme seîntind tentaculele produsului divin.

51

Ce este mai mãreþ decât iubirea?Amintirea ei. Cordul intoxicat deextatic îºi degajã cele din urmãsuflãri ºi se cufundã într-unanonimat cerebralo-senzitiv, într-o stare vegetativã care vaconlucra cu materia-înveliº ºi vaîncropi celula posterioritãþii.Anatomia actualã nu mai arefundaþia necesarã pentru asusþine noua tehnologie asimþãmântului. Trupul uman va fi,aºadar, reinventat. Creatorulsecolului XXI este aterestru. Elpãstreazã vestigiile arheologiceale civilizaþiei pãmântene, dar numai aparþine ei. Este produsulunei culturi ºi al unui sistem, darnu le mai reproduce, înceteazãsã mai fie imitator, scopul lui estea modela planeta în care sã seînrãdãcineze. Manifestul sãu nueste element al continuitãþii, citemelie. Supraomul lui Nietzscheºi-a ajuns vremea. Sã ne-amintimde ”da, cu alþi ochi îi voi cãutaatunci, o, fraþi ai mei, pe cei pecare-odatã i-am pierdut; ºi cu altãdragoste atunci vã voi iubi”.

Zarathustra ºi-a redus la tãcerepropovãduirea.

Poezia nu va mai aveacaracterul anunþului, nu va fi niciexpectativã, speranþa nu va mairãzbi din ea. Poetul postsu-prarealismului nu sperã. Nu sechinuieºte. Suferinþa înlocuieºtevechea inocenþã, dar nu este osuferinþã activã, ci imagineasoluþionãrii ei. Premisele lui fiindacestea, el crede ca rezultat altuturor neliniºtilor secolelortrecute. El a îmbrãþiºat an-xietatea, insomnia ºi romanticul“de ce?”, le-a combãtut ºi a pusbazele credinþei care ºtie ºi nu acelei care iartã sau uitã. ªi ºtieorganic. Teoreticul se evaporãpentru cã ºi-a parcurs toateetapele, aceea de a fi compus,utilizat, contrazis, ucis. Altetratate vor umple rafturileviitoarelor biblioteci. Din altebeciuri ne vom bea vinul.

Obscenul, vulgarul, porno-grafia sunt departe de a maidenota forþã. Ele nu maizdruncinã, nu mai scanda-

lizeazã, efectul lor s-a anulat prinexces. Sexul nu mai este ofinalitate ºi nici o prioritate. Esteun pretext pentru interpretareafuncþiilor abisale ale cãrnii. Da,sexul nu mai este sex. Filosofialui ne va vorbi despre oricealtceva decât despre el.Subiectele tabu vor devenicotidianul nostru, numai astfelvom putea depãºi cliºeelesecolului XX ºi ale începutului desecol XXI. Din pãcate au existatsute de scrieri aºa-zis curajoasecare au mizat totul pe limbajulvulgar în încercarea lor de aaborda erotismul ca temãcentralã. Erotismul nu are nimicîn comun cu revolta asupramoralei, erotismul ar trebui sãfacã orice în afarã de a ºoca. Edezgustãtor dacã stãm sã negândim câþi autori au încercat sãse salveze de la obscuritateinstaurând o dictaturã a l i-cenþiosului care a agresat prinlipsa de substrat f i losofic,psihologic, poetic. Erotismul nueste un subiect de relatat, nici o

Bogdan Odãgescu

leac de ipocrizie

Istau în casã cu împrumutdin când în când mai vin facturidin când în când mai vin oamenicel mai înfricoºãtor e omul cu facturao sã mori mâine îmi spunelaºi datorii la stat îmi spunesã te ia dracu îi spun plec dacã vreauaºa þi-a zâmbit ºi buniculs-a trezit horcãind din somnce mai staiia-mãrâdea sadic în spasmea mai trãit vreo ºase luniacum cãrþile lui stau legate câte patrule roade sfoara le gâtuieomul cu factura tace din gurãîi trântesc uºa în nas

IImã uit dupã femei pe stradãºi uneori mã consider un animal interesantfemeile îmi numãrã privirilele fiºeazã le catalogheazã le inventariazãpotenþialul e cuantificat în priviri

IIInu mã mai rog de multã vremedar uneori intru în bisericihabar n-am cui ar trebui sã mã rogcâteodatã cred cã dacã aº fi destul deconvingãtoromul cu factura sau femeile ar rãspundeunei rugãciuni

IVcând eram mic visam sã ajung fotbalistdar mi-a trecut repededacã aº fi avut talent aº fi fost fericitaº fi iubit prostituatele lui coelhomai mult decât îºi iubesc alþii mamadacã ajungeam fotbalist eram fericit

Vnu sunt sigur cã m-am nãscut când trebuiedeºi doctorii susþin altcevaam învãþat sã citesc la ºase aniprima carte a fost lampa lui aladinbunica mi-a zis cã nu e corectsã scriu cu mâna stângãde atunci scriu urâttata nu crede în dumnezeu dar îi e fricã de ella mama e exact inversde-aici sentimentul ãsta ciudatcã mi-am greºit timpul.

52

manierã, este o stare a poezieicarnale. Din pãcate, mai avemºi tabãra femeilor care încã mailuptã pentru emancipare, careîºi înþeleg ascensiunea prinasocierea cu grosolanul.Emanciparea femeii s-aîncheiat demult, în esenþã nu aînceput niciodatã, aceastãpresupusã evoluþie nefi indaltceva decât o confuziesocialã. ªi în circumstanþele încare femeia ºi bãrbatul seidentificã unul cu celãlalt printransfuzie, noþiunea deemancipare este ambiguã.Particularizãrile se fac la nivelde specie ºi nu de gen. Sã se

scrie l i teraturã eroticã lanesfârºit, atâta timp cât ea nueste utilizatã în scopul cofirmãriica individ. Erotismul are atât demultã fineþe, încât ajuns pe mâinineîndemânatice genereazãgenul de reacþii adverse careduc la mãsuri radicale cepedepsesc dreptul la liberaexprimare a unei epoci întregi.ªi, totuºi, lipsa de acurateþeartisticã este cea întradevãrvinovatã ºi nu relativitatea aceea ce se cheamã vulgar.Peste câþiva ani, vulgaritatease va referi la cu totul altceva,aºa cã nu are rost sã neîmpiedicãm de o noþiune

inventatã doar cu scopul de aclasif ica. Sã ne izolãm decâmpul în care ne-am blocat. Numai intereseazã pe nimeni încãun discurs spumos despresexualitate dacã el este enunþatsub frustrarea unui refuz.Impresia aceasta de oprimare s-a dezvoltat pânã la paranoia.Suntem liberi sã spunem orice,aºa cã haideþi sã urcãm otreaptã în minunata cãlãtorieînspre lãuntric. Iar celor caresunt supãraþi pe interferenþe, nupot decât sã le confirm cãbisexuali tatea este nouah e t e r o s e x u a l i t a t e . Keepmoving. Aim higher.

Clo

vnul

53

Florin Balotescu

Lucrari în verdeLucrari în verdeLucrari în verdeLucrari în verdeLucrari în verdesau lumea dinsau lumea dinsau lumea dinsau lumea dinsau lumea dinpartea poetilorpartea poetilorpartea poetilorpartea poetilorpartea poetilor

Citind cartea SimoneiPopescu, Lucrãri în verde saupledoaria mea pentru poezie, mi-am spus, printre altele care nusunt de spus, cã pânã ºi viaþa arenevoie sã fie þinutã în viaþã, cãexistã mai multe specii deoameni, cã lucrurile s-ar cuvenisã fie mult mai simple pe lumeaasta în care supravieþuireaîncepe sã semene cu o supra-vieþuire ºi cã fiecare, îºi cautã,într-un fel de intimitate interior-exterioarã, secretul propriu, caun fel de mecanism interiorizat ºisalvat de orice artificialitate. Aºlega asta de ce numesc acumspecia poeþilor, adicã aceea carese miºcã în zonele periculoase,dar determinatoare ale lumii, unfel de spaþii-coridor sau zone deardere, adicã în spaþiul poetic allumii ºi nu se tem, cum nu setemea nici Breton, sã adereoricând la orice miºcare

I se reproºau cãrþii, într-orelativ recentã recenzie dinRomânia literarã, câteva lucruri,iar problema nu e comentariul însine, fãrã de care cartea poateexista ºi mai departe, ci intenþia,voitã sau nu, de a minimaliza, dea pune o carte atipicã într-oschemã nepotrivitã ºi mult preasumarã. Se vorbea acolo,printre altele, de lipsa decoerenþã ºi reflexia de artã.Criticii literari ar trebui sã secãleascã ceva mai puternicînainte de a critica înainteaconfruntãrii dure cu un spiritpoetic care pare a fi explorat cutoatã seriozitatea zone pe careei nici nu le viseazã care nu enici mai mult, nici mai puþincoerent ca, de pildã, Magrittesau Blecher? Ar fi recunoscutãvaloarea vreunuia dintre ei, dacãn-ar exista legitimãri culturaleanterioare? S-ar aproba pentru

editare vreun poem necunoscutal lui Char, s-ar plãti sumeexorbitante pentru un Braunerdacã nu s-ar ºti deja ce e?Existã curajul acesta, de asusþine pe cineva care vorbeºtedespre spiritul poetic sau curajulde a privi pe cineva fãrãvalidarea ascendenþei criticedisponibile? Cum rãmâne cudesenele pe nisip ale locuitorilordin Vanuatu, incluse înpatrimoniul mondial, gãsiþi înasta vreo coerenþã? Nu vãdcum, în zilele noastre, poate ficineva, cel puþin în spaþiul literar-critic, împotriva libertãþii poeticeºi mi se pare cã mai mult decâtobservaþii de ordinul gustuluipersonal nu se pot face, ca sãspun aºa, în contra direcþieiacestei cãrþi care vorbeºtedespre libertate ºi instinctulpoetic care existã ºi re-cupereazã, aproape în sensmedical, lumea. Aº vorbi despreLucrãri în verde mai degrabã cadespre un manifest poetic, ºiîncã din cele adevãrate care nepot miºca mai departe, chiar maimult decât maratoane poeticesau târguri de carte; pentru cãpoezia e doar acum ºi aici/se-ntâmplã mereu./E pentru viaþã,ce Dumnezeu... E o carte viepentru cã lasã sã se vadã olume interioarã, sã zicem, o lumecare n-are cum sã fie decâtincoerentã, dar e splendidã înincoerenþa ei, scriitoarea nu-i„convoacã” nicidecum „forþat” petoþi cei prezenþi în carte, cum s-a scris în articolul amintit, ea îicunoaºte bine, asta se vede ºirareori au mai fost legaþi atât debine printr-un spirit poetic carele e drag lor, toþi poeþii ºi ne-poeþii(adicã fãrã versuri) prezenþi aici.Dante nu s-a temut sã-l plimbepe Vergilius dupã el prin tot

infernul, dacã nu prin totuniversul imaginar, imaginat sauimaginal, cum era el, ºi cinepoate sã-l punã la îndoialã peDante? Recenzia de carevorbeam face totuºi cevaextraordinar, probabil cu totulinvoluntar (ce ironic, pentru cãautorul însuºi vorbeºte în finaldespre actul ratat, esenþial altfelpentru orice creator, pentru poeþiîn orice caz), oferã o serie deargumente care sunt, de fapt,pãrþi tari – „un mic acccident lamijloc”, „o rupturã”, „o schimbarede plan”, „o artã marþialã acreierului”, „etica scriitori-ceascã... moale ºi modelabilã”,ºi este nejustificatã intenþia, pecare aº vrea s-o cred în-tâmplãtoare, de a le situa îndefavoarea cãrþii. Critica literarã,dacã nu-ºi va asuma vreodatão componentã empatic-iniþiaticãa demersului sãu, prin care,simplif icând la maxim, amînþelege o participare, mãcarprintr-un soi de meditaþiecerebral-sensibilã, la experienþapoeticã pe care o propunescriitorul, e puþin probabil cã vaþine pasul cu poeþii. Criticândcartea ºi nu persoana, aº spunecã ea nu ºi-a gãsit pânã acum ocriticã adecvatã. Poate ºi pentrucã Simona Popescu nu mergecu Vergilius prin Infern, ci mergecãlãuzitã (!) de un peºte-cãluþ,trecut el cu vederea ºi care este/conduce la spiritul cãrþii – asistãºi la ritualuri zen, dar ºi laurletele generaþiei Beat, e acasãºi cu suprarealiºtii, dar ºi cupoeþii latini, vorbeºte în ce limbãvrea el ºi tace brusc, fãcându-se nevãzut, î i vede ºi pestudenþi, dar ºi pe profesori. Ele altceva, ca ºi reperele„cãlãuziþi lor” lui Tarkovsky,anamorfozele medievale pier-dute prin vreun tablou, sfinþii cucap de animale din vreo bisericãîndepãrtatã, fantoma-copil dintr-un microtext al lui Kafka, Dragoºal lui Gellu Naum.

Mã gândesc apoi la formulacronicarilor, iubite cetitoriule,care devine un fel de Sesamdeschide-te al citiorului veºnictânãr, dar ºi la felul în care poatefi reconstituit aici universulteribil, prenatal ºi superb ce

54

precede ºi graviteazã apoifantomatic în atmosfera oricãruitext literar; ºi îmi amintesc defragmentele decupate din ziarede Gellu Naum ºi puse înZenobia, fragmente care legaulumea realã ºi minunile ei uneorigreu digerabile, de super-realitatea poetului, ca sã nu maizic suprarealitatea lui, peundeva, pe dedesubt, era ca onaraþiune incoerentã, freaticã anaraþiunii aºa zis romaneºti, aceasta din urmã, de fapt, oautobiografie splendidã. SimonaPopescu face acelaºi lucru aicicu lumea poeþilor de care sesimte atrasã printr-un soi deintuiþie aproape corporalã ºi pecare o cunoaºte printr-un fel deprofesionalism heterogen ºiinteriorizat, al cãrui sens e datde instinctul poetic aproapepierdut al lumii. E aici ºi un gestde ranforsare a ceea ce eu aºnumi imunitatea necesarãoricãrui poet, el/ea are nevoie sãsupravieþuiascã în medii extremde diferite, ca substanþã ºi gradde solicitare, lucru care trebuiecumva performat continuu ºi lamaxim ºi care cere o foarteconsumatoare, dar ºi salutarãuneori, auto-referenþialitate.

Am convingerea cã pentrumulþi dintre intelectuali i ºiprofesioniºti i din domeniulînºelãtor al literelor, cartea esteca Veritom-ul lui Victor Brauner,pentru cã ea reformeazã ºireformuleazã tot ce înseamnãgenuri ºi specii. SimonaPopescu nu mai scrie (de multtimp), pe tipuri, arhetipuri, maidegrabã pe an-arhetipuri, ea areun curaj care mi se pare rar ºiintegru (sau integral) de arevitaliza elemente deter-minatoare ale spaþiului vital,poetic sau nu deopotrivã. Scrisãcu o atenþie acutã, aproapemanufacturatã (în sensulmeºterilor medievali, iar nu al al„artizaniºtilor” prefabricatori), darîntotdeauna poeticã, „riscând”(iar riscul e pe partea noastrã, acititorilor halucinaþi...) sã treacã„nevãzutã”, ca peºtele-cãluþ,cartea este un fel de hibridconstruit dinãuntru, cu un fel deprincipiu (magic!) al adaptabilitãþiiºi tocmai aceastã capacitatea

„transgresivã” o trece dincolo deexperiment. Cartea se leagã, încel mai firesc mod, de toatecãrþile Simonei Popescu, scrisãfiind parcã la 20 de ani cu minteade la 100 (ºi invers ºi iar la loc,ca într-o spiralã vie) ºi, înacelaºi timp, scrisã cu instinct.Lucrurile par sã se amestece,precum în homepatie, pânã laesenþa ultimã, când substanþadevine absentã ºi, totuºi, iatã,mult mai puternicã, mai pre-cisã ºi distrugãtor-inofensivã.Lãsând la o parte execuþiilecritice la minut care vor maiapãrea, prefer sã cred în carteaaceasta ºi în inteligenþa

Copacul din casã

universului, haotic sau cosmoticsau fractalic sau divin sauomenesc, cum va fi el, care semai joacã ºi astãzi cu joculandrogin al contrariilor ºi caretrãieºte mai departe, chiar dacãbentonic, abisal, neºtiut. Maicred în aceia care cautã ºi astãzialchimic, care ºtiu cã mai e ºialtceva decât nigredo pe lumeaasta, care (o) cautã culumânarea în miezul zilei, caDiogene, care zic, ca SimonaPopescu ºi ca alþii, cu o furieînþeleaptã, adicã o l iniºteperfectã, totuna: Sã nu-þi fie silã,sã nu-þi fie fricã! E pentru viaþã,ce Dumnezeu...

55

De la istorii laDe la istorii laDe la istorii laDe la istorii laDe la istorii lamicroistorii simicroistorii simicroistorii simicroistorii simicroistorii simiturimiturimiturimiturimituriOlga ªtefan

Viaþa privatã ºi povestea ei suntcontaminate de mituri. Trãdãtoare,mincinoasã, teatralã, subiectivã.Vocabularul, atitudinile, lecturile,modelele ei se recompun pe bazaunor documente „volatile”, care,dincolo de autobiograficul în modnecesar supus unor convenþii (ar fi onaivitate sã mai credem astãzi înintrospecþia ºi transparenþa unor atarepacte cu realul) s-au pierdut o datãcu protagoniºtii „proprietari” aimemoriei lor. Istoria, aºa cum ne-amobiºnuit s-o citim, se ghideazã dupãprerogativele unei prea înalte realitãþi.A fi mai real decât realul e obscen,scria mai demult Jean Baudrillard. Afi mai real decât realul, adicã a privilucrurile într-o înspãimântãtoaresimultaneitate, cu impresia uneiintangibilitãþi generate tocmai destatutul lor artificial epidermic. În cemãsurã ne satisface o istoriehipercorectã, lipsitã de mistificãri ºiaproximãri? În ce mãsurã neliniºteºte, în ce mãsurã este maiconfortabilã? Cum poate abundenþabiograficã sã înlocuiascã pliurile ºicotloanele nemãturate ale auto-biografiilor – scrise sau gândite – carecompun, pânã la urmã, o logicã aprezumþiilor bazatã pe o istorie adiscreþiei: cea despre viaþa anonimã,cotidianã, interpretativã? Suntîntrebãri pe care mi le-am pus cititindo carte care riscã excesiv tocmai prinobstianþia cu care se plaseazã în zonaexemplarã a grandilocvenþei ºiemfazei redundante: hiperinformaþia.

Proiect ambiþios ºi nu lipsit defascinaþia insolitului pe care oricelucrare de facturã patch-work oconþine ºi exercitã, în acelaºi timp Inmedias res (Studii de istorie culturalã),Editura Universitãþii „Alexandru IoanCuza”, Iaºi, 2007, volum coordonatde Andi Mihalache ºi AdrianCioflâncã, ambii doctori în istorie ºicercetãtori la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaºi, este o lucrare alecãrei dimensiuni impresionante

trãdeazã o trãsãturã esenþialã ºi poatetocmai cea care-o recomandã dreptun veritabil puzzle „cultural”provocând la ingenuitate ºireceptivitate: diversitatea. Ceea cefrapeazã, la un prim contact, estenumãrul de câmpuri ideatice pe carele exploateazã cei treizeci ºi ºapte decolaboratori, ei înºiºi axaþi pe o seriede domenii de interes care, iatã,converg ºi reuºesc sã se articulezeîntr-un volum ce se vrea coerent, geo-metric, bine organizat ºi, de ce nu,incitant. La nivel tematic, In mediasres este, de fapt, o carte promiþãtoare.Ceea ce aºtepþi de la fiecare dintretitlurile lungi, etalând parcã toateviscerele conþinutului lor efectiv, esteo elucidare, o limpezire a unor peisajeinsuficient explorate în trecut. Sãvorbeºti despre istoria copilãriei, cândde la Freud încoace toþi credem cãnu putem avea amintiri din copilãrieci numai amintiri contrafãcute desprecopilãrie, sau despre imaginarulpublicitar de la 1900, când toþi suntemobiºnuiþi cu tratamentul dur aplicataceluiaºi domeniu transpus înprezent, ei bine da, asta sunã a dietãde informaþii, a lansare într-un spaþiupe cât de colorat, pe-atât de imposibilºi strãlucitor tocmai în virtutea acesteiseducþii a speculativului. La dreptvorbind, articolele prezente chiar arputea servi drept modele de iniþiereîn domenii puþin bãtãtorite sau chiarvirgine, ignorate, vãzute ca prea puþinofertante, pe care calitatea de a fi in-tegrate sau conexe mediului culturalromânesc retro sau actual, precumºi simplul fapt de a purta o etichetãvirtualã „made in Romania” le adunãsub umbrela dialogului interdisciplinar.Ar putea provoca, ar puteaproblematiza. Intenþia declaratã acãrþii este nu aceea de a reconstituitraseele principale ale istoriei politicea României, ci aceea de a trata dintr-o pluraritate de perspective o seriede aspecte mai puþin comentate,propunând o deschidere spre temele

obsedante ale occidentului atât deversat deja în a dezbate elementeconsiderate pe nedrept minore înconcepþiile istoriografiei româneºti:viaþa cotidianã, copilãria, publicitatea,corpul, moda.

Este, desigur, cât se poate deinteresant un demers de acest fel, deaceea s-ar zice cã reuºita cãrþii stã încapacitatea de a se prezenta ca ocolecþie de rezumate ale unei vieþi lacare ne dorim sã avem acces ºi dintr-o perspectivã autohtonã. Din pãcate,un set de posibile provocãri nu esteun set de provocãri reale pentrucititorul nespecialist. Iar cititorulnespecialist este întotdeauna maireceptiv la promisiunea unui in-stantanee acumulãri de picanterii ºicuriozitãþi camuflate sub masca sobrãa studiilor culturale.

În ciuda documentãrii temeiniceºi a discursului elaborat, articolelecare merg pe paliere largi ºi poateprea capabile de-a oferi teme pentruo discuþie extensivã sunt puþinsavuroase în comparaþie cu ceeace-ºi propun sã trateze. Elitiste ºiostile oricãrei retorici oscilatorii, largiexpuneri cu o mult prea pronunþatãtentã didacticistã, al cãror scoppare-a fi o perpetuã introducereîntr-un spaþiu deja cunoscut sau, celpuþin, intuit, al mentalitãþii româneºtiîn raport cu anumite evenimenteistorice, disipeazã ºi înãbuºãdetaliile suculente, consistente pecare le cauþi într-un studiu despreistoria copilãriei, diformitatea ºireceptarea alteritãþii diforme încontextul Europei centrale ºirãsãritene, aspectele modei femi-nine din veacul XIX, modelul pro-pagandist comunist (cu aplicaþie înrealitatea româneascã), discursul di-dactic în învãþãmântul primar ro-mânesc al sexolului XIX, stereotipiileºi uzajele cinematografiei sovietice,cultul personalitãþii lui NicolaeCeauºescu, monumentele funerarecazone asortate cu decorul urbanproaspãt constituit al oraºelor anilor60-70, ca sã enumãr doar câtevadintre temele propuse. Acestimperativ al contextualizãrii este,fãrã îndoialã, atractiv ºiindispensabil unei analize cupretenþii de conturare a unoraspecte pur istoriceºti, fãrã atransgresa excesiv zona aceasta.Totuºi, se întrezãresc în aceastã

(continuare în pag. 68)

56

Vorbitorii

ªi iatã, trecurã vorbitorii cu trenþeletiradelor rostite; în timp ce ei fumautrabucuri ºi se plimbau în limuzine fumurii,noi scriam poezii în vizuini tihniteºi ne lipeam de goliciunea femeii.Totuºi, „tristã fu nemurirea lor“faþã cu noi ce-am existat ca floarea de pãpãdie.

Eram ca un mormânt nãpãdit de iarba neagrã ce dejade mult nimeni nu-l grijeºte; iar apoi cu buldozereau venit oameni de onoare ºi integritate iar democraþia,se zice, a pãtruns finalmente în micile noastre vieþi.Dar vai, divizaþi suntem noi dintotdeauna, ºi cu astava trebui sã ne-mpãcãm, în continuare totu-i la fel - lumeae nemiloasã, prostul la fel urgiseºte pe cel eminent,cel drept ispãºeºte pentru cel vinovat, iar poeþii la felse-ntrec sã glorifice aceastã bunãstare dupã cumpe vremuri slãveau pe tinerii ce-ºi ascuþeau cuþite.

Mai întreabã oare ºi azi cineva - se gãsesc între tineri oaredintre cei ce se disting prin ºtiinþã ºi frumuseþe? Caraghioºi eroiai marelui mut, ºi noi înºine-am devenit cumpliþi! Vã spun, autrecut vorbitorii cu trenþele tiradelor rostite, iar apoi au venit ceinoi, lãsându-ne speranþa deºartã ce crunt umileºte.ªi la fel cum altcând dispreþuiau pe aceia, însinguraþiadolescenþii suburbiei sunt acum scârbiþi ºi de aceºtia,pentru cã ºtiu taina semeþiei.

Bunda

Perla din scoicã e Homerceva cumplit ne tãinuieºte.

Corpul meu care poartãsedimentele decenþei, ca Islanda,e scufundat într-o mare albastrã.

ªi tu te-ai îngropat în pãmântca o cârtiþã, suflet al meu.Din inima învârtoºatã a pãdurii unde-ivizuina de iepure, se aud izbituri detopor - adânc în mine cinevadoboarã trunchiul înalt.

Iar tu taci ºi-aceasta nu-i muþenie,corp al meu; ca o micã potaiemã porþi la piept, prin lume.

Dragan Jovanovic DanilovDragan Jovanovic Danilov , n.1960, la Pozega, Serbia. Poet, prozator, eseist. Volume deversuri: Euharistija/Euhar/stfa (Novi Sad, 1990), Enigme noci/Enigmele nopþii (N.S., 1991),Pentagram srca /Pentagrama inimii (N.S, 1992) , Kuca Bahove muzike /Casa muzicii lui Bach(Beograd, N.S., Uzice, 1993, 1994), Zivi pergament/Pergamentul viu (Bgd., 1994, douã ediþiiîn 1995), Evropa pod snegom/Europa sub zãpezi (Bgd., 1995), Pantokr(e)ator/Pantocr(e)ator(U., Bgd.), Alkoholi sa \uga/Alcooluri din sud (Bgd., 1999), Koncert za nikog/Concert pentrunimeni (Vrsac, 2001), Homer predgrada/Homer la periferie (N.S.,2003) ºi Glava harfe/Capul/harfei (Bgd.,U., 1998, împreunã cu Divna Vuksanovic). A publicat ºi romanele Almanah pescanihdina/A/mana/ii// dinelor de nisip (Bgd., 1996) ºi Ikonostas na kraju sveta /iconostasul de lacapãtul lumii (N.S., 1998) ; totodatã, este autorul unui volum de eseuri autopoetice, Srceokeana//n/ma oceanului (Bgd., 1999). Creaþia lui a fost încununatã cu mai toate premiile literareimportante din þarã; de asemenea i-a fost decernat ºi premiul literar internaþional „Pro creation”.

între 1997-2001 tradus cu zece volume în câteva limbi strãine.Este directorul Bibliotecii naþionale ºi al Galeriei de artã din orãºelul Pozega.

RefugiuEu sunt acela ce-n noapteascultã izbirea valului de stâncã.Ciorile, call-girls, se hârjonescpe miriºti, în pustietateace inimii e þarã.Labe de cãþelandri calcã frunzele galbenepe lângã apa stãtutã din canal.Veveriþa se caþãrã de-a lungul trunchiuluiºi nu discutã despre rosturi.ªi aceasta este una dintre lumile posibile -s-a rostogolit o piatrã pe pantãºi n-a observat-o nimeni.

Stropul de miere, sau se joacã un copil cu îngerulAcesta e tavanul, urechea întunecoasãpentru chemarea-ndepãrtatã din adâncul pãdurii.latã scaunul plin de praf pe care,copil fiind, ºedeam singur, ca pe un tron,alãturi de-o mânã de intimi - sfânta pisicã, vre-unºoarece ºi porumbeii, aceste cârtiþe de sub streºini.

Departe de strãine bucurii ºi chinuri, cât sunt deinocent acum, tihnind, ca în rugãciune,în împãrãþia mea. Cãci, adolescenþa e veºnicãîn aceastã odaie plinã ca un fagure, unde lucrurileemanã cãldura formelor, iar chipu-l lumineazã doar stinsãlucirea sticlelor goale, sau flama deschisã a lumânãrii.

Acel copil ce-am fost, ºi eu, - unul spre celãlalt am sãpat tainicetranºee ºi trupul nostru-i acum un continent fãrã timp în carefreamãtã strãzi ºi oraºe ºi tremurã un miel necunoscut ce nuînalþã nici un sunet.

Pisicile din suburbii

Cât sunt de frumoase acele pisicide prin suburbiile micilor oraºe!Parcã le vãd, mici sfincºi, cumzãcãresc alãturi de ºopârliþele de zid,sau cum în pas de leopardse tupileazã pe sub case-n paraginã(ce s-or nãrui în cel multun an sau doi) desigur, furiºându-sespre lada de gunoi.

57

Le privesc cu totul dezinteresatede problemele fierbinþi ale omenirii ºi mereudescopãr din nou frumuseþea lor -într-adevãr, sunt superbe aºa serioaseºi sclipitor de pline de sine, dar ºi nouã ne e,poate, mai uºor cu ele în acest blestemat paradis.

Uneori, când de-ajuns mã apropii de ele,recunosc lucirea enigmaticã dinochii lor; ca niºte fete, tinere dar dejacoapte ºi în putere, mã privesc ca prinvizetã ºi nu o datã-mi închipui cã ele de faptmã persifleazã: cu Dumneavoastrã nu discutãm!

Sub soarele punitiv

Ca pasiunile, uºoare ºi trecãtoareîn obiectiv tot timpul eºti tu!An de an se schimbã poeziiletale, dar ºi tu odatã cu ele.Ceva însã a rãmas la fel -în miezul iernilor lungi, viscolite, în nopþilefãrã voci eºti la fel de singurcu trupul tãu gol ca zorile zilei.Nu eºti calculat, riguros cu publicarea;tu eºti un suflet sãlbatic ºi cunoºti tertipurile jocului -vei iubi doar ce þi-a fost sortitsã iubeºti ºi vei fugi pe cãrãrile ascunseale fiarelor sãlbatice; cum corbul, îþi vei ºlefui þipãtul

ca pe un fir de tort. Nu-i pentru tine vreun refugiu,nici firi înrudite sângelui tãu, ºi nu eºti tunici scoica pe care-o mânã albã s-o cautecufundându-se în adânc. Noaptea-i o linã, mare apãîn care nevãzut cineva pregãteºte undiþa pentrugura ta. Doar o clipã îþi aparþine în acest întunec,ºi poemele tale, ce sunt cu tine ca plãcuþele-aceleametalice pe care soldaþii le poartã la gât,când pleacã pe front. Cãci vei plãti pentrucã eºti poet; pentru cã tocmai þie þi-a fost datãacea putere de-a vorbi ca zãpada munþilorcu limbi de foc; ca ultimul tramvaidupã miezul nopþii, un pãianjen orb va veni sã-þi iatrupul. Zilele se vor duce iar tu nu vei puteasã le urmezi, pentru cã-n locul inimii tale va fi o copitã.

Verificarea echilibrului

S-a terminat ºi acest an.Strada Tineretului numãrul unu,blestematul, micul meu oraº, teama de cevace nu are chip, timpul ce aprig pedepseºte.Iar apoi, Zeul - Belgrad mare ca o pâine,liniºtea ca unicã sãrbãtoare ºi trupuri de oameniîn lumea pustie pierdute.S-a isprãvit, spuneam, ºi acest an.Am scris poeziile „Ohrid” ºi „Pisicile din suburbii”.Vocile mi-au fost mai aproape decât feþele.Extenuarea, cumplita bãtaie a inimii,oboseala în iconografie, în stil, în formã,toate astea au fost surmontate?Trup al meu, tu eºti un animal singuraticce neliniºtea mea o cunoºti îndeaproape.Nu existã oraº în care m-am nãscut;existã doar cuvintele mele nerostite

în luminiºul dintre agonie ºi comã.Dar, cuvintele golesc întotdeauna ceea ce numesc.ªtiu cã totul aici e ca viaþa scurtã a florii.Am coborât pânã la adâncimi pe care inima abiale mai poate suporta; o sãlbaticã pace ºi-a chititadãpost în mine, ca rândunica sub streaºinã cuibul.Trebuie sã fiu puternic spre-a suporta povara celor scrise.la largul inima pe corabie,freamãtã apa în urmã-i.Mai mult nu se poate vorbi.

Gheþarul

Marea a lepãdat trupul meupe-un mal de nisip nedesluºit ca atingerea.Da, am fost aruncat în lume.Cu înþelepciunea deplinei împãcãri,acum ºtiu cã nu port lucoarea icoanei pe chip.Nu doresc sã fiu asemeni înzãpezitelor piscuri de munte.Deasupra operei, le voi topi pe toateºi brazdã voi trage trãdãrii scrierii; acea epopeeîn care cei vechi s-au distins.Lumea e tot mai departe de reprezentarea meadespre ea, iar înºelãciunea în mine incoruptibilã -ca o batjocurã, la mine se rãstesc vechile mele poeme,în timp ce marea pulbere se veseleºte pe uliþi.Nu ºtiu cine am fost, eu sunt în vuietulrãmas dupã trenul ce-adineauri a duduit pe-aici.Exist pe mãsura cabinelor telefonicegoale din care nãtãrãii au smulsreceptoarele; nu mai poþi spune nimic, poþi doarsã exiºti - da, am fost aruncat într-o lume care semiºcã asemeni gheþarului.

Trunchiul greu al castanului

Trunchiul greu al castanului din parculpe lângã care trec în fiecare zi,aºa de adânc a crescut în viaþa mea.Ca toate cuvintele în care-am avut încredere,albinele benchetuiesc în coroana ce-n maredezmãþ risipeºte aromele sale(oh, exagerãrile baroce!)iar în suflet creºte un fel de nesaþ,în adevãr, ºtie oare firava floare de castance-nseamnã blestemul?Dar, eu cunosc bine reversul iluminãrii.Ca trunchiul greu al castanului, la fel ºi-aceastãtrecere, e apãsãtoare ºi bogatã-n chipuri.ªi-n ea, oare acesta cu-adevãrat sunt eu(labirint în labirint),sau fragmentul unei discuþii necunoscute,noaptea, în timp ce valuri lovesc în stâncã.

Atâta încã sã-þi mai spun

Atâta încã sã-þi mai spun:în aceastã panã pe care-o þin în mânãe aripa unui Zeu necunoscut.Nu am dat totul.Iar El cere totul.

Traduceri de Ioan Radin Peianov

58

Prins întrePrins întrePrins întrePrins întrePrins întredoudoudoudoudouaaaaa lumi lumi lumi lumi lumisssssi doui doui doui doui douaaaaaistoriiistoriiistoriiistoriiistoriiInterviu cuacad. Gabriel ªtrempel

- Domnule academician, aþimai trecut, în ultimii ani, prinlocurile Dumneavoastrã deobârºie? Ce sentimente vã maiîncearcã azi, când vi se aduceaminte de comuna Pomi?

- Mã întrebaþi dacã am trecutprin locurile mele de obârºie.Sigur cã am trecut. Trec în fiecarean. Cobor acolo, pe valeaSomeºului, între Satu-Mare ºiBaia-Mare, asemeni lui Anteu, casã-mi împrospãtez forþele. Pentrucã este locul unde m-am nãscutºi locul de care mã simt extremde vrãjit, de apropiat, de care num-aº putea niciodatã depãrta. Mãîntreba cineva pe vremuri: “nu vãtenteazã sã rãmâneþi în Occi-dent?”. N-aº rãmâne, domnule,în Occident, nici sã mã facãprimar al New-Yorkului. Nu mãintereseazã. Cum puteam sãpãrãsesc mormintele pãrinþilor,mormântul soþiei, mormintelefraþilor mei, toþi în Ardeal, toþi încomuna Pomi, sau în Satu-Mare,sau în Baia-Mare, cã ºi acolo amdoi fraþi cu familiile lor, pentrunimic pe pãmântul acesta. Mãduc acolo, repet, mã încearcãsentimente de regret pentru ceeace vãd. Nu mai seamãnãcomuna Pomi, comuna în carem-am nãscut, cu cea pe care oºtiam eu, în copilãria mea.Oamenii sunt plecaþi de acolo,generaþia mea a dispãrut, toatãsau aproape toatã. Nu mai vãddecât morminte ºi o lume care afost ºi nu mai existã. Casele–sschimbate, case noi, ºi nurecunosc, umblând pe uliþã,decât ici ºi colo câte o casã dincopilãria mea.

- A fost tentatã vreodatã fa-milia Dumneavoastrã sã plece laoraº?

- Familia mea e familie de þã-rani, de mici meseriaºi, n-aveauce sã caute la oraº. Au trãit toatãviaþa la Pomi. Nu ne-am mutat de-acolo.

- Din ce parte de lume se tragpãrinþii Dumneavoastrã?

- Familia mea îºi tragerãdãcinile, cum o aratã ºi numele,din lumea germanã. Nu din lumeaovreiascã, cum m-au suspectatatâþia ºi atâþia. Nu e nici o ruºineîn asta, dar nu corespundea cuadevãrul. Am fost în Germania,cu ani în urmã, evident, ºi amvizitat diferite oraºe. ªi am luatcãrþile de telefon ale celor dinLeipzig, din Meienza ºi din alteoraºe, în special din RepublicaDemocratã Germanã de pevremuri. Am gãsit numeªtrempel, catolici, nu protestanþi,de obicei medici, cãrturari înorice caz. Numele, care nu-ifoarte des întâlnit, existã totuºi înSaxonia, în Turingia. Cam de-acolo mi se trag rãdãcinile. Dar,nici tata – Dumnezeu sã-lodihneascã! -, nu mai ºtianemþeºte. ªi ne-am desprins totalde lumea germanã. A rãmas în noiºi în mine, un spirit al neamþului:precizia, exactitatea, cuvântulrespectat, un spirit, nu fandosit,cum sã-l numesc eu exact, unspirit de seriozitate.

Mama mea se chemaCriºan. Aparþinea acelor familii,care, dupã revoluþia lui Horia,Cloºca ºi Criºan, au fost dislo-cate din Zarand ºi mutate la

distanþe de sute de kilometri. Uniiveneau de pe valea Criºurilor, cãde aia se numeau Criºan, saupoate cã erau urmaºi ai lui Criºan,au fost împrãºtiaþi înspre comunamea. De fapt, spre Bârsãu, deunde era obârºia mamei mele,care era o femeie de mare þinutãmoralã ºi de mare curaj în viaþã.A avut o casã de copii –Dumnezeu s-o odihneascã! -, i-acrescut pe toþi în religie sfântã ºinu ne-a dat voie niciodatã sã neîndepãrtãm de la principiileserioase ale religiei noastregreco-catolice, pentru cã au fostgreco-catolici.

- De ce a trebuit, în toamnaanului 1940, sã vã refugiaþi singur,fãrã pãrinþi, la Piteºti? Care eraatmosfera intelectualã a acestuioraº din vechiul regat, aºa cumv-a fost dat sã o percepeþi în aceiani, cât aþi fost elev al Liceului“I.C.Brãtianu”?

- Daþi-mi voie sã aduc orectificare întrebãrii pe care mi-aþi pus-o. E vorba nu de anul1940, ci de anul 1942, când m-am refugiat la Piteºti. ªi am fãcutacolo clasa a patra, a cincea ºi aºasea. Dupã ce pierdusem doiani, între 1940 ºi 1942, când n-am putut urma nici un liceu, pentrucã nu ºtiam ungureºte. Întâi ºi-ntâi, ºi pe urmã nici condiþiilemateriale nu erau de aºa naturãca sã mã ajute sã mã duc laºcolile acelea amãrâteromâneºti, din Ardeal: una era laOradea, alta la Cluj ºi un liceu laNãsãud. Atâta tot. Am stat acasãºi în 1942, cum spuneam, m-amrefugiat mai întâi la Mangalia, ºitoamna, am obþinut Liceul“I.C.Brãtianu”, prin minister.

Mã întrebaþi despreatmosfera existentã în oraºulacesta din vechiul regat. În aniicând am fost elev la “Brãtianu”,vreau sã vã spun cã m-amîncadrat perfect în atmosferaregãþeneascã. Vreau sã vã spuncã am avut colegi de mareprietenie, de mare audienþãspiritualã, colegialã ºi m-am simþitextrem de bine între ei. Aceastam-a determinat sã fac facultateala Bucureºti, ºi nu la Cluj, pentrucã în capitalã erau majoritateacolegilor mei de la “Brãtianu”, cu

)) )))

)) )))

59

care mã întâlneam. Pe unii i-amavut colegi la Facultatea de Istorie,alþii erau studenþi la Medicinã, alþiila Chimie sau la Politehnicã –pentru cã erau cei mai mulþipolitehniºti – cu care ne intâlneamºi ne simþeam bine, ºi eu mãsimþeam în largul meu în acestspirit regãþenesc, cum îl numim noi,ardelenii. M-am încadrat perfectaici, am rãmas aici, m-am însurat,aici am intrat în slujbã, la BibliotecaAcademiei, ºi mi-am creat ºi euvadu` vieþii, pânã la vârsta aceastade 82 de ani.

- Aþi urmat cursurile Facultãþiide Istorie de la Universitatea dinBucureºti, într-o perioadã deconvulsii sociale ºi politice,perioadã pe care ne-am obiºnuits-o numim a obsedantuluideceniu, deºi ea depãºeºte, înrealitate, aceastã limitã de timp.Recompuneþi, vã rog, fie ºi în liniisumare, traseul Dumneavoastrãca student ºi, mai apoi, ca tânãrce încerca pe atunci sã-ºiapropie ºi condiþia de cercetãtorîn climatul acelor ani.

- Am fãcut Facultatea deIstorie, cum v-am spus, între anii1947 ºi 1951, în perioada detransformãri ºi de mizerie aînceputului de – cum sã-l numesceu – de cruntã mizerie ºiminciunã, dar m-am putut þinedeparte de ele. Nu m-am implicatîn nimic. N-am fost membru departid, în facultate. Am avutcolegi de foarte mare demnitateºi neimplicaþi în mizeriile politice,dupã cum am avut ºi colegilichele. Lichelele obiºnuite, caren-au lipsit în facultate: turnãtori,oameni ticãloºi.

- Înclinaþia pe care aþi avut-ospre cercetare,v-a ºi obligat sãluaþi contact pentru prima oarã cuBiblioteca Academiei. Insistaþi,vã rog, asupra acestui moment,pentru cã el v-a marcat pentrutotdeauna ºi devenirea în planuman, moral ºi intelectual.

- E adevãrat. E adevãrat cespuneþi, în legãturã cu Bibliotecaaceasta a Academiei, în care euam intrat, pe când eram studentîn anul patru. E vorba de toamnaanului 1950 – iatã, sunt 58 de anide atunci –. Am slujit aceastã

instituþie 58 de ani, am slujit ºi maislujesc aceastã instituþie, pentrucã sunt ºi astãzi slujbaº al ei.Fãrã sã mai am rãspunderi ad-ministrative. Am trecut prin toatãfiliera bibliotecãreascã, de labibliotecar ajutor, cum am fostîncadrat, la cea de Director Ge-neral Bibliotecii ºi figurez caultimul director general al anului2006. ªi mi-am fãcut datoriaîntotdeauna. ªi ca ºef alDepartamentului de manuscriseºi ca ºef al Secþiei de Cercetareªtiinþificã, dar ºi ca Director ad-junct, din ianuarie 1975, de când,efectiv am rãspuns de aceastãinstituþie, ºi am lucrat pentrubinele ei, ca ºi cum ar fi fost pro-pria-mi casã. N-am diferenþiatniciodatã obligaþiile mele defamilie, de cele ale Bibliotecii.Dimpotrivã. Le-am lãsat pe celedintâi deoparte, ºi am slujitaceastã instituþie, care mi-a fostdragã. ªi pe care, într-adevãr, amsocotit-o sfântã.

M-am gândit întotdeauna lamarile personalitãþi care au lucrataici. Începând cu Bianu, care alãsat urme în BibliotecaAcademiei. ªi a lãsat urme ºigeneralul Rosetti. ªi a lãsatoarecare urme ºi profesorulNistor, refugiat de la Cernãuþi.Ceilalþi, care s-au mai perindat, aufost mai palizi în activitatea lor. Dardin 1975, din ianuarie – de fapt, ºimai dinainte aveam rãspunderiadministrative ºi mã îngrijeam debunul mers al Bibliotecii – dar,repet, din ianuarie 1975, mi-amluat toatã rãspunderea acesteiinstituþii ºi mi-am fãcut datoria pânãla împlinirea vârstei de 80 de ani,când a trebuit sã mã retrag de larãspunderile administrative. Darsunt ºi azi Director Generalonorific, am o jumãtate de normãde Cercetãtor Principal I ºi staude veghe ºi de pazã în continuareîn aceastã instituþie cât m-o þineaDumnezeu, cât m-o þinea Instituþia.Pentru cã înþeleg sã nu mãdespart de ea niciodatã. Pentru cãatât mi-a mai rãmas în viaþã, dupãnecazurile câte s-au abãtutdeasupra capului meu de-a lungulanilor.

- V-aþi luat Doctoratul la Clujcu o tezã despre câþiva dintre

“Copiºtii de manuscrise româ-neºti”, care au acþionat în spaþiulcultural autohton “pânã la 1800”.Cine v-a fost conducãtor ºtiinþificºi ce figuri universitare v-auparafat noua calitate de doctor înºtiinþe (istorice ºi filologice)? N-ar strica sã reþineþi ceva dinatmosfera Clujului din acel timpºi sã o comparaþi, într-un fel cuceea ce se întâmpla, în acei ani,la Bucureºti, în sfera intelectual-culturalã.

- Mi-am dat Doctoratul la Clujpentru cã acolo era centrul. Pevremea aceea erau împãrþitecentrele de doctorat în trei oraºe.Pentru arheologie era Iaºiul,pentru istorie medievalã era Clujulºi pentru istorie modernã ºicontemporanã era Bucureºtiul,unde se frãmânta istoria politicãºi socialistã a þãrii. Aºa am ajunseu la Cluj pentru doctorat.Lucrarea aceasta despre “Copiºtide manuscrise româneºti”, e olucrare de mare seriozitate subraportul structurãrii ei. Am lucratcinci ani la ea ºi, întradevãr, ea m-a obligat la o perfecþionare în totceea ce se cheamã paleografiechirilicã, în tot ceea ce se cheamãmiºcarea de idei a vechii culturiromâneºti de pânã la 1800. Estevorba, de fapt, despre o lucrarede plan, pe care eu am realizat-oîn 1959. Atunci a apãrut. Exact înziua în care s-a nãscut bãiatulmeu, mi-a fost dat ºi exemplarulsemnal al cãrþii. ªi pe urmã amprezentat-o ca tezã de doctorat laCluj. Fiind ºef de secþie laCercetare ªtiinþificã, nu eramobligat la examene, nici lareferate. N-am avut, deci, nici unconducãtor ºtiinþific de doctorat, înaccepþiunea actualã a cuvântului.

La Cluj, conducãtor ºtiinþificera profesorul ªtefan Pascu,care mã cunoºtea de multãvreme ºi mã aprecia. El seocupa de mine mai mult subraportul scriptelor, nu altfel. Aºacã, doctoratul meu a durat 13minute, cu votat cu tot. Un micreferat verbal. Au fost mulþi din-tre profesorii acestei Univer-sitãti, inclusiv AcademicianulConstantin Daicovici, care auvenit sã asiste. ªi asta a fost tot.N-am avut alte implicaþii sau alterãspunderi.

60

- Amintiþi-vã, vã rog, câtevadin personalitãþile ºtiinþifice ºiculturale, care v-au fost, ºi întinereþe, ºi mai târziu, maiaproape de suflet?

- Prea puþini au fost cei pecare i-am putut admira. Aº vreasã-l amintesc mai întâi peprofesorul Giurescu [se referã laC.C. Giurescu – n. mea T.T.], pecare l-am avut în anul I profesorde facultate, ºi cu care m-amîntâlnit dupã ce a ieºit dinînchisoare ºi am rãmas în termeniapropiaþi. Dupã cum, în termeniapropiaþi am rãmas ºi cu Dinu [C.Giurescu – n. mea T.T.], care eramai mare ca mine în facultate, darcu care eu am fost în termeniapropiati. Pe sfaturile lor m-ambizuit în viaþã. Ei m-au ajutat cumetoda lor de lucru, pentru cã auvãzut ca încerc sã ies la suprafaþãdin multele chinuri ale cercetãriiºtiinþifice. Aceºtia doi, într-adevãr,m-au ajutat, dar nu i-am urmãritspecial în activitatea pe care auîntreprins-o.

- Sunteþi un om împãtimit deslova veche ºi înþeleaptã avechilor manuscrise ºi cãrþiromâneºti.

- Aºa este. Sunt singurul omdin þara aceasta – nu-mi place sãvorbesc despre mine, dar n-amîncotro – care a rãsfoit întregulfond de manuscrise româneºti –peste 6000 de volume – paginãcu paginã, ºi a elaborat Catalogulmanuscriselor româneºti în 4 vo-lume, catalog care m-a obligat lao activitate foarte serioasã, foarteîntinsã ºi de mare rãspundereprofesionalã. Sunt extrem debucuros cã am putut sã fac acestlucru , pentru cã, iatã, generaþiaasta, care vine dupã mine, nueste prea înclinatã sprecercetãrile vechii slove ro-mâneºti. N-o prea intereseazã,nici n-o pricepe, nici n-areînclinaþie pentru ea. ªtiu eu ce-or vrea sã facã aceºti oameni înviaþã? Se ocupã de conflicte, demama dracului, de toate prostiileacestea moderne, cu care eu numã împac, pentru cã nu pot sãmã împac. Eu am rãmas un omconservator în materie debiblioteconomie ºi nu-mi potschimba opiniile la anii aceºtia.

- Aþi trecut, se pare, prin maitoate treptele pe care lepresupune, în chip necesar,biografia unui om al BiblioteciiAcademiei Române. IstoriaDumneavoastrã personalã s-aconfundat, pânã la un punct cuistoria instituþiei al cãrei slujitor ºiconducãtor aþi fost.

- Într-adevãr, nu este treaptabiblioteconomicã pe care sã nu fipãºit. Am fost bibliotecar ajutor,bibliotecar; bibliotecar principal,ºeful secþiei de manuscrise (cudelegaþie) din anul 1953, am fostcercetãtor principal, apoi ºefcercetare ºtiinþificã, ºef de secþiecercetare ºtiinþificã, Director ad-junct, apoi Director ºi DirectorGeneral. ªi aproape cã n-a fosttreaptã pe care sã fi ajuns ºi pecare sã nu mi-o fi apropiat printr-un examen. Unele au fost maispeciale, cum a fost ºi cel pentruocuparea postului de ºef desecþie Cercetare ªtiinþificã. Daraveam experienþã ºi nu-mi erateamã cã aº putea claca laasemenea examene.

- În ce relaþii v-aþi aflat, de-alungul anilor, cu Academia, forultutelar?

- Relaþiile mele cu Academian-au fost foarte rele. Dar, pentruinstituþia pe care o slujeam, aº fivrut sã fie niþel mai serioase, niþelmai generoase. Nu ne-au tratattotdeauna conducãtorii Aca-demiei cu prea multã atenþie.Poate cã nu s-au priceput, poatecã n-au avut interes s-o facã.Erau ocupaþi de viaþa Institutelorde cercetare ºtiinþificã ºi pe noine-au neglijat niþel. Dacã le-ambãtut la uºã ºi le-am cerut sprijin,nu ne-au dat, însã, afarã ºi, pecât posibil, ne-au ajutat.

- Aþi trãit de tânãr frãmântãrileºi experienþele prin care a trecutBiblioteca Academiei Române,dupã al doilea rãzboi mondial.

- Nu vã contrazic.- Dar, în acea perioadã, aþi

trãit ºi clipele care au dus lainstaurarea unui alt regim politicîn viaþa acestei þãri. Vreau sã vãîntreb, domnule academician: seacordau , în anii aºa-numitei“puteri populare”, fondurilenecesare pentru noi achiziþii de

carte? Cum s-au sedimentat aceiani în memoria Dumneavoastrã?

- Iubite prieten, sã ºtiþi cã pe-rioada aceea, de care vorbiþi, afost o perioadã dificilã din maimulte puncte de vedere. Sã nereamintim numai de interdicþiile dea consulta presa ºi opera unoroameni din perioada interbelicãsau cãrþile altor autori, în care seputeau gãsi ºi menþiunianticomuniste. Dupã cum, n-amputea uita tratamentul aplicat, înacei ani, intelectualilor, precum ºialtor oameni care nu erau peplacul regimului. ªi aº puteadesigur, sã mã refer la numeroºiicolegi care au fost daþi afarã dinslujbã, pe bazã de dosar. Suntmulte lucruri negre, întunecate,care s-au petrecut, în aceaperioadã, în viaþa Bibliotecii, pecare le-am trãit, Dumnezeule, petoate, zi cu zi, an de an. Dar, dacãar fi sã vorbesc despreposibilitãþile de achiziþionare, pecare Biblioteca Academiei le-aavut în anii “puterii populare”, cumîi spuneþi dumneavoastrã, n-aºputea sã nu-mi aduc aminte, - ºi ospun cu mâna pe cuget - cã, înacel timp, am avut parte de fondurinelimitate pentru achiziþii, cum n-avem azi. Astãzi, n-avem un ban,ca sã cumpãrãm o carte de pepiaþã. Mai mare ruºinea! Or, în aceiani, banii nu ne lipseau. Amcumpãrat atunci sute de mii dedocumente istorice, colecþii destampe, colecþii numismatice,cãrþi ºi manuscrise, gravuri, hãrþiºi alte piese; cu un cuvânt, totceea ce înseamnã averea uneibiblioteci. ªi care a fost, în vremeaaceea, dublatã, triplatã, cva-druplatã, tocmai pentru cã aveamfonduri nelimitate pentru achiziþii.ªi trebuie sã mulþumesc tuturorcelor care au avut largheþe învederi cu privire la avereaBibliotecii.

- Mai existã, la BibliotecaAcademiei, cadrele necesare,capabile sã asigure, în anii ce vin,o cercetare serioasã în domeniu?

- Ei, aici ar mai fi de vorbit.ªi n-aº vrea sã umbresc euactivitatea colegilor ºi mai tinerilormei colaboratori. Dar, trebuie sãspun cã, în ultimii cincisprezeceani, s-a schimbat sistemul de

61

lucru al bibliotecii. Or, eu sunt unconservator. N-am computer pebirou ºi nici nu prea mã împac cumijloacele ºi metodele asteamoderne. Tinerii, însã, ºi-auînsuºit aceste tehnici ºi se parecã se ºi folosesc cu plãcere deele. Mie, sã-mi daþi voie, la aniiaºtia, sã rãmân la câte ºtiu.Colegii mei mai tineri, care mi-aufost ºi colaboratori, sunt mai binepregãtiþi, ºi-au însuºit acestetehnici moderne de lucru ºi au oactivitate nemaipomenitã subacest aspect.

- Aminteaþi, nu demult, într-uninterviu, cã din 1975, aþi dus,practic,în spate aceastã instituþie.V-aº ruga sã spuneþi ceva maimult în legãturã cu acest aspect.

- Nu pot sã vorbesc mai multdespre asta. V-aº spune numaidouã cuvinte. BibliotecaAcademiei a fost întotdeaunacondusã de oameni care au fostmai mult sau mai puþin aproapede viaþa ºi preocupãrile ei. ªiatunci, se înþelege cã a trebuit sãmã implic ºi sã fiu totdeaunaceva mai mult legat de mersul ei.

- Cultura românã veche ºipremodernã a stat mereu în sferaDumneavoastrã de preocupãri.Studiile ºi cãrþile pe care le-aþiscris, sunt rodul unor investigaþiitemeinice, efectuate la noi în þarãºi în marile arhive ºi biblioteci dinafara acesteia. ªi acest lucru sesimte ºi atunci când ii aveþi învedere pe Nicolae Costin, peDosoftei, pe Axinte Uricarul sau peAntim Ivireanul. Monografia pecare i-aþi consacrat-o acestui dinurmã cãrturar lasã sã se întrevadã,de altfel, ca aþi fost de-a dreptulfascinat de clarviziunea ºi putereade expresie a acestui om, care,venit de pe alte meleaguri, a avutputerea de a-ºi apropia limba patrieisale adoptive de aºa manierã, încâta lãsat urme adânci în chiaralcãtuirea ei lãuntricã. M-am lãsat,desigur, purtat de entuziasm, daram fãcut-o numai pentru a vãdetermina astfel sã vorbiþi mai peîndelete despre una din marile figuriale scrisului românesc, care arãmas ºi una din marileDumneavoastrã pasiuni inte-lectuale.

- Despre marele AntimIvireanul, n-aº putea sã vãvorbesc la ora actualã. Am scrisdespre Antim Ivireanul, ampublicat de mai multe ori opera lui,pe care am comentat-o. Am avut,întradevãr, sentimente de mare,de mare apreciere, aº zice demare sfinþenie, pentru cã a fost cutotul deosebit. Un om care a jucatîn cultura noastrã ºi în istorianoastrã un rol absolut monumen-tal ºi de care m-am ocupat foartemulþi ani ºi cu mare pasiune. ªipretind cã îl cunosc sau cã l-amcunoscut pânã în adâncurilesufletului lui. Deºi, ne-au separat250 de ani de timp, între viaþa luiºi cea pe care am trãit-o eu.

M-am ocupat, tot cu mareplãcere, de Nicolae Costin. I-amtipãrit Ceasornicul domnilor, carenu mai fusese niciodatã tipãrit ºim-am ocupat de cele douã mariopere ale istoriografiei româneºti:opera lui Axinte Uricarul –Cronica paralelã a ÞãriiRomâneºti ºi a Moldovei, carenici aia n-a fost niciodatã tipãritã,dupã cum n-a fost niciodatãtipãrit Cronograful lui PãtraºcuDanovici, pe care, de asemeni,l-am tipãrit tot eu. Aº zice cã înistoriografia româneascã veche,eu am adus, cum sã spun,ultimele puneri la punct ale opereiacestor oameni, care ne-auonorat cu munca ºi cu viaþa lor.Inclusiv acest Axinte Uricarul, pecare mulþi istorici nu-l cunosc ºinu-l apreciazã la justa valoare,dar care a fost un om deosebit.Ca sã nu mai vorbim deCostineºti. Uite, Academia m-aobligat, acesta este termenul, cucâþiva ani în urmã, sã fac o ediþiecompletã a tuturor cronicarilormoldoveni. O carte de peste omie ºase sute de pagini. Sigur,cunoºteam din manuscrise operaacestor mari patrioþi ai veacurilortrecute ºi am lucrat cartea cumare plãcere, deºi îmi era cerutãde cãtre un om, fostul prezidental Academiei, pe care nu l-amprea iubit, din cu totul alte motive.Dar am lucrat cartea cu toatãseriozitatea.

- În cele ce urmeazã, aºvrea sã vã întreb în ce relaþii v-aþi aflat cu Perpessicius? ªtiu cã

aþi lucrat împreunã pentru aachiziþiona cãrþi ºi reviste, iar, încâteva împrejurãri, aþi fost ºi înComisiile de examinare alepersonalului ºtiinþific al BiblioteciiAcademiei. Ce fel de om era ºicum se comporta, în asemeneaimprejurãri, criticul?

- Mã întrebaþi niºte lucruridespre regretatul Perpessicius.Iubite prietene, eu pePerpessicius l-am ocrotit în salade lecturã mulþi ani de zile. Eramºeful secþiei de manuscrise, de laîntâi februarie 1953. El îºi avealocul lui în sala de manuscrise, pecare nu se aºeza nimeni,niciodatã. Lucra la EdiþiaEminescu. Îi puneam la dispoziþiemanuscrisele. Omul a avutprobleme cu ochii din tinereþe – nuºi-a stricat ochii pe manuscrise,cum se spune adesea. E oprostie. A avut necazuri ale ochilorde student. ªi, îi duceam, uneori,câte un manuscris acasã. Maiales cã el locuia foarte aproape demine, pe strada Mihail Eminescu,fosta Romanã, la trei sute de metride casa mea. Aveam legãturiapropiate cu el, ºi el mã apreciape mine. Mã aprecia, dar niciodatãnu mi-a recenzat o carte, deºi elera un bun cunoscãtor al literaturiivechi. Fusese ºi slujbaº la secþiade manuscrise, în tinereþea lui.Dar, el, acolo la noi, se simþeabine. Venea, ca un slujbaº, la ora8, ºi pleca la ora unu. ªi asta, înfiecare zi, de-a lungul a ani ºi anide zile.

- Pentru Perpessicius, Salade manuscrise a BiblioteciiAcademiei a constituit un refugiuobligatoriu pentru a putea punepietrele de temelie ale uneiconstrucþii editoriale faraonice.Am numit, desigur, marea Ediþiecriticã, pe care i-a consacrat-o luiEminescu, din care n-a reuºit sãscoatã, totuºi, decât ºase tomurimonumentale. Cercetând viaþa ºiopera lui Perspessicius, mi-amdat seama, însã, cã formidabilulcititor al manuscriselor emi-nesciene se oprea nu doarasupra acestora. Cãci, fiind uniremediabil sentimental, el aveaadesea privirile atinþite ºi asuprapersonalului feminin, pe care îlîntâlnea în spaþiul Bibliotecii

62

Academiei. Plãnuise, de alt-minteri, ºi un roman pe aceastãtemã, pe care ar fi urmat sã-lintituleze, firesc, Amor academic.Din paginile sale se poateîntrevedea un om, pe carefrumuseþea femininã îl des-cumpãnea uºor, chiar ºi la ovârstã care depãºea puþin aceajumãtate a vieþii, pe care oinvocase cândva, într-un alt con-text, ºi Dante.

M-am cam lungit cu vorba ºiam trecut peste rigorile pe carele impune un dialog, dar amfãcut-o numai pentru a vã rugasã-mi veniþi în ajutor, ca sãputem lãmuri împreunã câtevadin enigmele ce ies la ivealãdintr-un manuscris al luiPerspessicius. E vorba de unjurnal, care transcrie stãrile saleafective, în timpul unui concediuestival, petrecut la Piteºti, înanul 1950. Este ºi anul în careaþi fost ºi Dumneavoastrãangajat, stimate domnuleªtrempel, ca ajutor de biblio-tecar, mi se pare, în instituþia pecare urma sã o patronaþi apoitimp de decenii. Vreau sã vãîntreb, aºadar, cine era, în aceltimp, ºefa Cabinetului deStampe al Bibliotecii AcademieiRomâne? ªefã care apare, înmanuscrisul criticului, sub iniþialaA. Cine era ea în realitate? Sãfie editoarea corespondenþei luiAlecsandri? Folosesc aseme-nea perifraze, pentru a nu vãobliga, fãrã sã vreau, sãadoptaþi, fãrã control, ipoteza pecare o am eu însumi în mintedespre doamna care trona peatunci peste Cabinetul deStampe. Prin urmare, reiaurugãmintea ºi vã solicit încã odatã sã vã spuneþi ºi Dumnea-voastrã pãrerea despre aceaenigmaticã A, la care se referea,prin 1950, Perpessicius.

- Perpessicius avea simpa-tiile lui feminine. Toþi le avem, dece sã ne blamãm? I-au plãcutfemeile, i-au plãcut, ei ºi ce dacã?Nu vãd nici un pãcat în asta.Pãcat ar fi fost dacã i-ar fi plãcutbãrbaþii, cum i-au plãcut lui fecioru-sãu. Fapt care l-a supãrat ºi l-aîntristat toatã viaþa. Dar, asta întreacãt fie spus.

Nu ºtiu dacã Perpessicius

avea un “amor academic” faþã decineva. Dumneavoastrã mi-aþivorbit la telefon despre o oarecareardeleancã de la Satu-Mare. Nuºtiu care ar fi fost. Dar, în oricecaz, ea nu era la începuturileactivitãþii mele acolo. Singuraardeleancã, din BibliotecaAcademiei, n-a fost la Cabinetulde Stampe, ci la Cabinetul demanuscrise. Perpessicius nu s-adus niciodatã la Cabinetul deStampe, pentru cã n-avea ce sãcaute acolo. Singura persoanãcare îl putea interesa acolo, erade la Sãtmar, cum spuneþidumneavoastrã ºi se chema LiviaBacâru. Care a venit , însã, laSecþia de manuscrise mult maitârziu decât spuneþi dum-neavoastrã, în jurul anului 1960.Aceastã Livia Bacâru era, într-adevãr, sãtmãreancã, o chemaAnderco, de fatã. Am cunoscut-oºi pe ea ºi pe toatã familia ei. Afãcut Facultatea de Istorie maitârziu niþel decât mine, dar asta n-are importanþã, ºi aceastã Bacârunu vãd când ºi în ce situaþie sã fifost apropiatã a lui Perpessicius.

Iar acea doamnã, care apareîn textul criticului, desemnatã culitera A, de la manuscrise, nuputea fi decât Marta Anineanu. Darea avea alte opþiuni bãrbãteºti. Lasecþia de manuscrise îl avea peprofesorul Elian ºi nu cred cã ar fijucat ea în viaþa lui Perpessicius,vreun rol sentimental.Perpessicius s-a uitat la ElenaPiru. La nevasta lui AlexandruPiru. Aia se poate. Erau în termenibuni. Dar, nu am observatniciodatã vreo apropiere între ei.Acolo era plin de femei ºi s-ar ficomentat lucrurile. Nu-mi aducaminte ca vreo persoanã dinSecþia de manuscrise sã fi avutvreun rol în viaþa lui Perpessicius.Asta-i tot, iubite domnule coleg,ce-am putut eu sã vã îm-pãrtãºesc. Dacã vreþi lucruri maimulte, existã la Cluj, un exemplar,pe care îl puteþi gãsi la filialaBibliotecii Academiei, iar laBiblioteca Centralã Universitarã,volumul aniversar ce mi-a fostîntocmit de cãtre Academie ºiacolo veþi avea tot felul de date.ªi, bineînþeles, cã vã stau ladispoziþie ºi la telefon , pentru totceea ce aþi vrea dumneavoastrã

sã mai ºtiþi.

- La ce mai lucraþi în clipa defaþã? ªi cu ce gând aþi vrea sãîncheiem, dupã acest periplu printimpul pe care l-aþi trãit?

- Pãi, domnule coleg, încercsã vãd câte ceva din volumul întâidin Catalogul manuscriselor. Darnu pot lucra cu prea multãasiduitate, pentru cã nu mai suntce-am fost. Încerc, totuºi, sã facacolo niºte revizuiri, mai ales subraport bibliografic, pentru cã, îngraba în care am redactat acestprim volum, nu am putut sãîndeplinesc toate obligaþiile pecare le aveam ca om de carte,privind fiecare manuscris vechi,din fondurile Academiei.

Cam la atât s-au opritmãrturisirile distinsului nostru in-terlocutor. Aº mai fi vrut, desigur,încã un gând din partea Domnieisale, menit sã exprime, într-unfel relaþiile sale cu instituþia pecare a slujit-o o viaþã de om. S-a ferit, însã, sã apeleze lacuvintele mari.

L-am cunoscut în ultimii aniai veacului trecut ºi amschimbat câteva vorbe în biroulsãu, dupã ce, cu o mare largheþede suflet, mi-a semnatlegitimaþia specialã, prin care mise dãdea dreptul sã lucrez,pentru un t imp, în Salamanuscriselor. Am simþit ºiatunci, o simt ºi acum, înmomentele de încheiere aleacestei convorbiri, cã are omare preþuire pentru toþi cei caretrudesc la descifrarea tainelorculturii române. Aºa cum afãcut-o ºi Domnia sa, fãrã sãmai þinã cont cã îmbãtrânea, ande an, cum îmbãtrânesc, dealtfel, ºi cãrþile ºi, în genere,toate lucrurile care ne-au fostdragi. Destinul acad. Gabrielªtrempel se confundã, pânã laurmã, cu cel al marilor sãipredecesori. E un destin exem-plar prin chiar dãruirea ºi ºtiinþape care a pus-o întru slujireaculturii române.

T. Tihan

63

CCCCCaaaaarrrrrttttti nescrisei nescrisei nescrisei nescrisei nescriseAm citit nu demult un roman

despre un mare regizor,autorul, printre al-tele, a unuifilm pe care s-a jurat sã nu-larate nimãnui. Departe delume, a lucrat ani de zile, cuîncãpãþânare ºi supunându-sela tot felul de privaþiuni, pentrua face ceva doar pentru sineînsuºi. Un produs (poateperfect, poate imperfect, cinesã ºtie?) destinat unei singurepersoane. Un pro-fesionistdesãvârºit, asu-mându-ºivirtuþile unui Dumnezeu avar ºimefient? Orgoliu nemãsurat?Exi-genþã exageratã? Para-noia? Nu ºtiu. Ceea ce ºtiu ecã orice creator scrie pentru ase mãrturisi altora, pentru acomunica (ºi a comunia) cu alþii,cât mai mulþi semeni.

A face un film pentru nimeniînseamnã, în fapt, a nu-l face.A-l face pentru tine însuþi poateechivala cu o victorie.

Ceva asemãnãtor sepetrece ºi cu cãrþile nescri-se.Orice scriitor poartã în cârcãtrupurile de abur ale unor copiinenãscuþi, darul unor singulareori repetate clipe de revelaþiece, din pã-cate, nu vor ajungenicio-datã sã capete conturulferm al unor fiinþe împlinite.

Cu trecerea timpului,aceste momente devin nu doarmai frecvente, ci ºi maidureroase. Tot mai des, în orelede insomnie, vin spre tinepersonaje care se strãduie sãprindã trup, bruioane dedialoguri, schiþe de fizionomii,ecorºee ale unor fãpturi deghips. ªi toate te interogheazã,toate trimit sãgeþi pline deotrãvurile îndelung filtrate aleregretului ºi neputinþei.

Dar ce sunt, în fond, cãrþilenescrise? Cãrþi pe care n-aiputut sã le scrii? Cãrþi pe caren-ai vrut sã le scrii? Cãrþi pecare þi-a fost fricã sã le scrii?ªi ce motive ar putea sã-lîmpiedice pe un scriitor sãamâne sine die sau sãabandoneze definitiv o carte lacare, probabil, s-a gândit anide zile? Frica?

De ce i-ar putea fricã unuiscriitor?

În definitiv, nimic ºi nimeni nu l-aobligat sã-ºi aleagã îndeletnicireaasta, dupã cum, mutatis mutandis,nimic ºi nimeni nu-l poate împiedecasã rãmânã scriitor, dacã harul ºidestinul i-au hãrãzit aceastã sublim-ingratã posturã. A fi scriitor nu e ochestiune de voinþã. Sau, mai ex-act, nu e decât, în ultimã instanþã,chestiune de voinþã. Scriitor te naºti(într-o clipã de graþie, egalã la nivelulconºtiinþei individuale, cu cea adeschiderii Cerurilor ºi a pogorâriiSfântului Duh!), dar rãmâi doarprintr-un uriaº ºi permanent efort devoinþã. Efort pe care nu te poatenimeni obliga sã-l faci ºi pe careobstinaþia îl poate arunca înderizoriu ori compromite definitiv.

Mai complicatã este cea de-adoua parte a ecuaþiei, presupunândcã cea dintâi a fost surmontatã. Seºtie cã, pentru scriitorul autentic,creaþia este un proces continuu ºi,într-un fel, desprins de finalitateaimediatã, un drum cu nenumãratesuiºuri ºi coborâºuri, dar un drumal cãrui sfârºit nu-l întrezãreºtedecât rareori. Miza e calea ºi nu,neapãrat ºi întotdeauna, capãtul ei.Pânã sã devinã carte, un text arenumeroase înfãþiºãri, cele mai multeþinând de domeniul unei intimitãþisuspicioase ºi trufaºe. Sunt paginisecrete, dar, mai ales, e un ghemde stãri confuze, o þesãturã desentimente contradictorii carependuleazã neîncetat între dorinþade a se înfãþiºa publicului ºi spaimade a nu arãta cum trebuie. Istoriaunei cãrþi devine astfel o alternanþãde ipostaze afective greu decontrolat, cu treceri insesizabile dinuna în alta. Incertitudinea ºilehamitea nu sunt decât douã dinvârfurile acestui aisberg ce nu setopeºte decât odatã cu dispariþiadefinitivã a autorului. Aºa se ºi facecã, pentru scriitor, „opera finitã ”nue doar înºiruirea de cuvinte/paginiimprimate, legate între douã coperþiºi oferite spre consum unui cititorvirtual, ci ºi ceea rãmâne pedinafarã. Ne scris, ne spus. Cu altecuvinte, trupul întreg (ºi, de aceea,inimaginabil de viu!) al cãrþii e, pânãla urmã ºi în egalã mãsurã, proiecþia

conjugatã a unor componentereale ºi a unor elemente absente(în sensul cã virtuale), ce se con-cureazã reciproc, se com-pleteazã sau se anuleazã, înfuncþie de disponibil itateaautorului. Scris, proiectat, schiþatºi/sau, mai ales, doar visat oriimaginat textul îºi gãseºteîmplinirea deplinã doar în acestpãinjeniº de virtualitãþi (împliniri,slãbiciuni ºi erori), ce poate ucideinsectele mici ºi revigora pe celemai tari de înger. Cãci, aºa dupãcum un mare scriitor trebuieacceptat în întregimea per-sonalitãþii lui, tot astfel o operãimportantã trebuie acceptatã întotalitate, cu rãdãcinile eiezitante, cu ramurile strâmbe, cumugurii abia iviþi, cu diformitãþileei vãzute sau nevãzute, cu totacest ºantier subteran din carerãzbesc la suprafaþã, rareori,raze de luminã ºi, mult mai des,sunetele indefinite ale unui cântecimatur.

Singur acest sentiment deamãgitoare compensaþie ºi inocentnarcisism poate legitima viaþa cãrþilornescrise. De aceea nu e delocinexplicabil cã pãstrãm faþã de eleun sentiment de dragoste vinovatãdeoarece, asemenea unui copil dorit,dar niciodatã nãscut, ele vieþuiesc înnoi mai mult timp decât multe din celece au apucat sã vadã luminatiparului. Departe de a fi niºte paginiinutile, niºte rânduri hãrãzite uitãrii,ele sunt, asemenea poveºtilorpãstrate dinaintea inventãrii scrisului,niºte sâmburi a cãror coajã nu s-atocit sub efectul nenumãratelorfurtuni sufleteºti. Cu alte cuvinte, unscop în sine ºi nu un instrument; ocale de acces ºi nu o þintã. Ele suntvisul care nu aspirã sã devinãrealitate, mulþumit cu locaºulprotector al somnului ºi cuimprevizibilul destin de dupã trezire.

Cãrþi le nescrise nu ard,paginile lor sunt fãcute dinmateria inefabilã a dorinþei ºi aabnegaþiei întrerupte. Cãrþi lenescrise nu sunt cãrþile ratate,dimpotrivã, ele sunt arhivelenoastre secrete, înzestrate cutoate calitãþile, gravide de toatesur-prizele, generoase, dezor-donate, echilibrate, incoerente,timide. Morminte în care nu eîngropat nimeni. Decât, poate,câteva experienþe du-reroase,una-douã fericiri ºi mai multeprejudecãþi.

Vasile Igna

oooo og

lin

da

r

gli

nd

a

rg

lin

da

r

gli

nd

a

rg

lin

da

r e

tre

tre

tre

tre

troooo o

viz

viz

viz

viz

viz

oa

ro

ar

oa

ro

ar

oa

r eeee e

oooo og

lin

da

rg

lin

da

rg

lin

da

rg

lin

da

rg

lin

da

re

tre

tre

tre

tre

troooo o

viz

viz

viz

viz

viz

oa

ro

ar

oa

ro

ar

oa

r eeee e

oooo og

lin

da

rg

lin

da

rg

lin

da

rg

lin

da

rg

lin

da

re

tre

tre

tre

tre

troooo o

viz

viz

viz

viz

viz

oa

ro

ar

oa

ro

ar

oa

reeee e

o

o

o

o

o

gli

nd

ag

lin

da

gli

nd

ag

lin

da

gli

nd

a )) )))

64

ALÞI POEÞI FRANCEZITristan Corbière (1845-1875)

RONDEL

E-ntuneric, copile, tâlhar de scântei!Nici zile de-acum, ºi nici nopþi ce-mbatã;

Tu dormi... aºteptând toate-acele femeiCe spuneu: Totdeauna! Ce spuneau: Niciodatã!

Auzi paºii lor? Ca ºi ieri, nu sunt grei:Oh, îi ºtim! Cum iubirea, în aripi, deodatã...

E-ntuneric, copile, tâlhar de scântei!

Auzi glasul lor?... Surd cavoul se-aratã.Imortelele, apasã un pic, ce vrei?!

Urºii n-or sã-ºi arunce, amicii-þi grei, Peste ele pavajul* , prin lumea toatã: E beznã, copile, tâlhar de scântei!(Din volumul Les Amours jaunes, 1873)

Joris-Karl Huismans (1848 – 1907)

ROCOCOJAPONEZ

O, tu, care ai ochii negri, cosiþele negre, carneaalbã, ascultã-mã, o, lupoaica mea zvãpãiatã!

Îmi plac ochii tãi ireali, ce se trag în spre tâmple;îmi place gura ta roºie ca o bacã de sorb, obraji-þigalbeni ºi rotunzi, îmi plac picioarele tale strâmbe,gura ta þeapãnã, marile-þi unghii lanciolate,strãlucitoare ca valve de nacru.

Îmi plac, o, drãgãlaºã lupoaicã, enervanta-þinesinchisire, surâsul tãu languros, purtarea taindolentã, gesturile-þi gingaºe.

Îmi plac, o, lupoaicã mieroasã, mieunãturilevocii tale, îmi plac tonurile ei urlãtoare ºi rãguºite,dar mai presus de toate îmi place, la nebunie, nasultãu, micul tãu nas care scapã din undele pãrului,ca un trandafir galben deschis într-un frunziº negru.

EXTAZ

Noaptea venise, luna þâºnea la orizont, etalândpe pavajul albastru al cerului culoarea ei depucioasã.

Eu stãteam aproape de ea, oh! foarte aproape!Îi strângeam mâinile, îi sorbeam mireasma cãlduþãa gâtului, rãsuflarea îmbãtãtoare a gurii, mãstrângeam lângã umãrul ei, îmi venea sã plâng;extazul îmi dãdea fiori, pãtimaº, sufletul îmi zburaca vântul pe marea infinitului.

Dintr-odatã ea s-a ridicat, îºi desprinse mâna,dispãru-n cãrpiniº, ºi eu am simþit ca un rãpãit deploaie în frunzar.

Visul vrãjit s-a împrãºtiat… Recãdeam pepãmânt, pe imundul pãmânt. O, Dumnezeule! Eraprin urmare adevãrat, ea, divina iubitã, ea era ca ºicelelalte, roaba vulgarelor nevoi!(Din volumul Le Drageoir à Epices, 1874)

Gustave Kahn (1859-1936)

APLECÂNDU-SE CÃTRE DALII…

Aplecându-se cãtre dalii,Pãuni cabrau rozete lunare,Lenea tijelor venereazãObrazul ei palid cu stinse dalii.

Ea ascultã scurtele muziciNoapte clarã cu crengi de acorduri,Moleºeala i-a legãnat trupulÎn ritmul parfumat al purelor muzici.

Pãunii au ridicat rampa cu ochiPentru coborârea ochilor ei spre covorul

De lucruri ºi de sensCare merge spre orizont, ºerpuitoare podoabã

A trupului moleºit.În suflet se tupileazã

Vaga dorinþã înmuiatã de poveºti ºi tãmâie.

(Din Les Palais nomades, 1887)

Stuart Merrill (1863-1915)

SUITÃ DE ROMANÞE (VI)

Mã tem, frumuseþii-þi povaraSã i-o culeg, când orele batPe-acoperiºuri în lung ºi-n lat.Primãverii-i succede vara.

Ce tinereþea pierde, petaleªi flãcãri, din trupuri, azi,Sã salvez, morþilor în necaz?Dupã varã toamna-i pe cale.

Pe mãri, soarele sângereazã,În grãdinã, rozele mor,E ora când te-odihneºti, amor!Toamnei, iarna-i urmeazã.

(Din volumul Une Voix dans la Foule, 1909)

PIERRE QUILLARD (1864-1912)

LA O ABSENTÃ

Vreau sã mã-nchid în casã eu singur cu- amintirea,Uitând de ale toamnei rafale-n aiurãri

* O mizã, în francezã, aici, ºi pe învecinarea cu oexpresie: Le pavé de l’ours (La Fontaine)

65

Ce fac, într-o ruginã sã se îmbrace firea,Ce fac lugubrul plânset al rotitoarei mãri;Vreau sã mã-nchid în casã eu singur cu- amintirea.

Filtrantul clar-obscur al întinselor covoareÎi va fi vieþii mele, din nepãsãri, plãcut,Cînd o voi invoca prin odãi, fãrã-ncetare,ªi vocea ei va umple, un imn, ca în trecutFiltrantul clar-obscur al întinselor covoare.

Îmi va sta-n faþã-aevea o nãlucire dragã:Înmiresmatul suflu-al Absentei, de neºters,Subtil ca un miros într-un rãmuriº, de fragã,În aer va pluti, împrejur, un univers;Îmi va sta-n faþã-aevea o nãlucire dragã.

Iar eu voi pune-n ºoapta-mi simþirea mea, deplinã;O, suflet slab dar ºi revoltat, vreau, dubiu nu-i,Iubirea-þi sã se-arate ºi partea sã i-o þinã:

Tu spaimei spovedaniilor sã te supuiIar eu punând în ºoapta-mi simþirea mea, deplinã.

(Din volumul La Lyre héroique et dolente, 1897)

Anna De Noailles (1876-1933)

EU NU POT, DUREREA...

Eu nu pot, durerea sã mi-o comparCu a ta, doar vãpãi, Isoldã;Capul meu n-are, pe visu-i animal,Aceastã furtunã moale ºi blondã.

Dar tare, ºi prelungind, nu-n van,Un timp de murit într-o beþie,Într-un cântec ce la nesfârºit învie,Eu mor pentru tine ca Tristan...

(Din volumul Poème de l’Amour, 1924)

Prop

uner

e de

pei

saj

În româneºte de Aurel Rãu

66

Debutul notelor de cãlãtoriemoldave ale lui D. Bolintineanu(Dimitrie Bolintineanu, Cãlãtoriiîn Moldova, în vol. Dim.Bolintineanu, Cãlãtorii II,Bucureºti, Ed. “Minerva”, 1915, p.135-177) ne informeazã asuprastatutului social al eului-narator,acela de proscris cãruia oconjucturã favorabilã îi înlesneºterevenirea în patrie. Momentfestiv, ne-am fi imaginat, cugesticã avântatã, eventual. Înfapt, patetismul e absent.Lipseºte, deoarece dorul de casãal împricinatului e temperat, darºi pentru cã graba ºi cliparevederii sunt deliberat amânate.Din pricini diverse. Una, maietericã, e aceea cã Moldovamusteºte de semnele glorieitrecute, deci, prioritarã pentru unpatriot e cunoaºterea ºivenerarea lor. Alta, mai terestrã,spune cã omul românesc ºtie ºiel (cu certitudine, mai mult decâtalþii) cã nimeni nu e profet în þaralui. Prin urmare, ce sã cauteacolo? Se duce unde e dorit ºiunde amicii sunt mai de nãdejde.La nord de Milcov, în cazul defaþã.

Memorialul este într-o bunãmãsurã ºi un ghid cultural pus laîndemâna celor interesaþi de ocãlãuzã priceputã, cu stofã deluminãtor. De aici profilul“pedagogic” ºi structura frag-mentarã, cu pasaje informativece agaseazã ºi stricã unitateaîntregului ce ar fi trebuit sã steasub tutela sensibilitãþii mãr-turisitoare a personajului. Detaliileancombrante sunt, e drept,numeroase, dar nu chiar în-tâmplãtoare. Eul-cãlãtor ºtie cãidealurile pe care le-a slujit ºipentru care a pãtimit privesc oumanitate majoritar indiferentã(dacã nu de-a dreptul ignorantã)faþã de valorile trecute oriprezente ale neamului. ªiaceasta la toate nivelurile.

ScepticulScepticulScepticulScepticulScepticulsociabilizatsociabilizatsociabilizatsociabilizatsociabilizat Doru George Burlacu

Pe palierul de sus stãprotipendada, surprinsã într-unmoment de vervã patrioticã printr-unul din reprezentanþii ei, boierulvalah. Buna ºtiinþã a dozajuluireplicilor conferã fragmentului dia-logic o savoare particularã. Secontureazã câteva din liniileprofilului moral al unui “peceneg”autohton, imbecil, infatuat ºipoltron.

Pofta de vorbã a acestuia setrezeºte la viaþã dupã con-sumarea unui episod limitã: nu cumult înainte, marea agitatãpusesese vaporul în pericol denaufragiu. Riscul de a fi înghiþiþide valuri îi viza îndeosebi pecãlãtorii claselor inferioare, înmajoritate femei ºi copii fãrãadãpost. Când forfota e mai în toi,în absenþa minimalului dis-cernãmânt raþional, reflexelefiinþãrii sociale de acasã zburdãnestingherite. Obiºnuit sãcumpere pe oricine ºi orice (laStambul fusese tot cu “negoþ”, sã-ºi procure o ... cãimãcãnie !),omul locului propune cãpitanuluineputincios cinci sute de galbeniîn schimbul salvãrii vieþii.

Odatã pericolul trecut, românulschimbã senin registrul. Cuorgolilul, chipurile, lezat degureºenia sfãtoasã a uneimatroane vestice, el se dedãpolemicii. Tema: ascendenþanobiliarã. În sprijinul demonstraþieie dislocat un corpus decunoºtinþe nãstruºnice, graþiecãrora aflãm cã de un mileniustrãbunii carpatini s-au rãzboitcând cu turcii, când cu cetãþeniiStatelor Unite; cã povesteadescoperirii Lumii Noi e operaunor “procopsiþi”, existenþacontinentului transoceanic fiindcunoscutã cu ºapte mii de animai devreme; cã mãrturisitorii derit catolic nu ar fi creºtini, peconsiderentul cã “aiasma lor nuþine, se stricã îndatã”; cãpãmântul, neted ca scândura,

pluteºte încã pe ape; cã oratorulse înrudeºte, pe linie maternã, cuRadu Negru, milenaruldescãlecãtor al Valahiei, dar ºi cuurmaºul acestuia Traian etc.

Enciclopedismul mesageruluinostru cultural o reduce pecolucutoare la tãcere. Corectivexemplar menit a spãla onoareaobrazului naþional terfelit destupizenia arogantã ce atentasela calitatea standardelor ci-vilizatorii ºi la substanþa claseidiriguitoare bãºtinaºe, susþinândcã moºiile nu ar fi decât “locurideºarte”, casele “niºte bordeie,ca în toate þãrile sãlbatice”, iarboieria o distincþie strict admi-nstrativã.

Pe palierul de jos, demon-straþia se consumã preponderentîn registrul discursiv al con-statãrilor cu palid iz moralizator.Printre rânduri poate fi dedus unuldin reproºurile adresate con-temporanilor, cum ar fi deficitul devitalitate ce interzice ivirea uneiconºtiinþe naþionale, a unui idealpatriotic, altoite pe trunchiulviguros al trecutului de jertfe alneamului.

Mãsura prezentului nu e datãînsã doar de exemplarul evocat.Conaþionalii apar ºi în alteipostaze, nu obligatoriu de-favorabile. Sunt ºi români debunã-credinþã, inimoºi, între-prinzãtori. Pânã la întâlnireaacestora, primele contacte seconsumã în compania recurenteiapariþii a funcþionarului de stat,întruchipat ºi de astã datã prinpersoana vameºului discreþionarºi lesne coruptibil, în a cãruipercepþie ºi practicã legea e doaro anexã pasagerã a capriciuluipersonal.

Sosirea în capitalã prilejuieºteo primã descoperire: populaþianumãrã o sutã de mii de sufletecu tot cu evrei. Dintre acestea,pãtura medie e subþire, fãrãpondere economicã, ºi puþinemancipatã civic, cu cotãparticipativã redusã la treburilecomunitare. Ceea ce nu oîmpiedicã la nevoie sã facãdovada intuiþiei marilor deciziipolitice ºi istorice ale momentului.Adunatã în faþa sediului divanuluiad-hoc al Moldovei, mulþimeaaºteaptã hotãrârea cu privire la

67

Unirea Principatelor (“toate feþelepline de bucurie ºi de speranþã”),gata sã riposteze la ivireaminoritãþii antiunioniste, darentuziastã la vederea mân-tuitorilor neamului.

Cu bucureºtenii, locuitoriiIaºului se înrudesc nu doar prinorigine, ci ºi prin comportamentulmegaloman: mersul cu trãsura esemn de distincþie nobiliarã:“Altfel se cred înjosiþi de cei ceumblã pe jos ºi umiliþi a-ºi exersapicioarele”.

Cã boierii moldavi sunt ºi“putenþi”, ºi cu mai multã iubire demoºie decât muntenii, faptul erecunoscut de cãtre observator,e drept, ºi cu o finã undã deîndoialã, când vine vorba degradul de interes pe care îlimplicã (totuºi!) zelul patriotic.Altminteri, greu de cuantificat. Deaceea, tabloul realitãþilorcivilizatorii moldave nu e niciînfloritor, dar nici prãpãstios.Percepþia moderatã îºi areexplicaþia în contactul minimalstabilit de cãtre vizitator cumediile periferice. Naturãsensibilã, delicatã, cu bunãcreºtere, el nu agreeazãpromiscuitatea. Graviteazãpreponderent în sfera elitei, alumii înstãrite a provinciei. Drepturmare, mai pretutindeni localniciisunt primitori, generoºi.Bolintineanu nu omite chestiuneasociabilitãþii autohtone, darmotivaþia - uºor defãimãtoare - oaflã în involuþia socialã aprovinciei (“noi [muntenii] ne-amcivilizat prea mult !”), sufletulmoldav neintrând în calcul.

Când provizoratul nu poate fievitat - îndeosebi cu prilejulpopasurilor pe la hanuri -, fiinþa,îndeobºte reþinutã umoral acãlãtorului, se crispeazã. Iarpentru cã întreprinderile de acestgen sunt apanajul evreimii,coarda xenofobã e din nouatinsã. Ca urmare, tot ce e negoþpatronat de aceastã seminþie edezgustãtor. Nu din raþiuniprotecþionist-economice - zice-se- ci doar igienico-sanitare.

Când printre gazde se iveºteºi etnicul moldav sadea, deprofesie poliþai, mizeria e dublatãde sãrãcie, ºi ambele lucesc.

În genere, haltele monahale

procurã satisfacþie prin bunarostuire a gospodãriilor, darîndeosebi prin compania selectãpe care o asigurã. Cã Vãrateculºi Agapia sunt patronate demaici, faptul era cunoscut. ªidespre cultura ºi patriotismulacestora s-a mai auzit câte ceva.Nu toatã lumea a avut însãrãgazul sã le contemple tinereþeaºi frumuseaþea, virtuþi pãcuteprivirii ºi sufletului, dar vinovatepentru zvonurile vânturate depizmuitori apropo de moralitatealor alunecoasã. Bârfe pe careurechea le prinde din zbor, darcãrora (chestiune de bunã-creºtere) nu le dã crezare, câtãvreme nu se confirmã cu probe.

Ce vorbe va fi scos gura lumiiºi pe seama cãlugãrilor, nu ºtim,dar despre starea sfântuluiaºezãmânt de la Neamþ aflãmurmãtoarele: accesul în sala deprimire se face pe niºte scãrijegoase; preparatele culinaresunt atât de “necurate ºi reci”,încât nu sunt atinse de teamaîmbolnãvirii de “gastrit”; bisericae în completã paraginã, bi-blioteca la dispoziþia ro-zãtoarelor, spitalul jalnic, iarconcluzia una: “Peste tot,oriunde aruncam ochii, î iînturnam cu dezgust, fiindcãpretutindeni nu vedeam decâtexpresia necurãþeniei, de-cadenþei ºi mizeriei” Dupã cumse vede treaba, condiþia deexilat cu presupusele ei pri-vaþiuni, nu pare sã fi sensibilizatpersonajul la austeritaea traiuluimonahal.

*Luciditatea impune prota-

gonistului însemnãrilor acestuimemorial moderaþie ºi cir-cumspecþie în relaþia cu co-naþionalii munteni, indiferenþi -din egoism ori ignoranþã - lasoarta þãrii ºi a apãrãtorilor ei.

Experienþa exilului îi refuzãeului-mãrturisitor replierea pepoziþii intimiste, romanticulcenzurându-ºi duioºiile, daroferind în schimb un tablou allumii româneºti mai consistentdecât în cazul altor colegi degeneraþie. Aceasta e privitã cuochiul scrutãtor al unuiobservator atent, cu stofã de

analist, dar cu dispoziþie criticãmoderatã, nu de reformator.Temperatã de imperativulsociabilitãþii, dar ºi de un scepti-cism structural, firea acestuiromân îi interzice ieºirileintempestive sau urzicate deironie. Un coleric, un justiþiar, eul-cãlãtor al lui Bolintineanu nu e.Drept urmare, neaºezareauniversului moldav nu e per-ceputã acut.

La nivelul realitãþilorcivilizatorii, percepþia e ponderatã(arhitecturã modestã, strãzimizere, locaþii insalubre, preþurioccidentale). Paleta coloristicãse animã când atenþia e fixatã peumanitatea provincilor. Foarteadesea, însã, raportarea se facela invarianþii comportamentali aispeciei, liberi de factori precumrasã, mediu, timp. (Supoziþie cescuzã nepãsarea amuzatã dinepisodul paradei de imbecilitatea boierului valah). Adevãrat e ºifaptul cã bucuria revenirii înpatrie converteºte eventualelestridenþe ale discursului însonoritãþi hazlii, de unde ºirelaxarea moralistului, puþindispus sã complice lucrurile cuindignãri, chiar dacã, uneori,contextele ar fi impus-o. Pentrucã, dacã e adevãrat cã prostia eun viciu transetnic, niciindiferenþa bãºcãlioasã - atât decaracteristicã mentalului nostrucolectiv - nu ne face multã cinste.

În alte situaþii, dezbaterilealunecã pe teren naþional.Aceeaºi neîncredere de careaminteam îl face pe protagonistsã fie rezervat cu creditul deverticalitate acordat semenilor.Umanitatea - se sugereazã - eîndeobºte incapabilã deconstanþã ori de sentimentulrecunoºtinþei, dar veºnic dispusãla autoiluzionare. Cum e ºi cazulpersonajului acestor însemnãri,ce-ºi asumã deliberat o pozã devedetã. Tertipul mai prindea încãla moldoveni, dispuºi sã flateze -nu dezinteresat - orgoliile. Motivsuplimentar de a descinde aici.Opþiune inspiratã, altminteri, cãcidemersul e încununat de succes.Vizitatorul se simte mãgulit, darºi responsabil faþã de tonulmãrturiei - una molcomã,aºezatã, cosmetizatã. Nu întru

68

totul credibilã. Statutul de oaspeteimpune reþinere. Nu se face caomenia sã fie rãsplãtitã cu ocarã.Cã ochiul vede mai multe reledecât bune - mãrturia trebuiecernutã, sã nu supere.

Pe de altã parte, patria rãmânedoar un tot cu atât mai frumos cucât e mai fantasmatic. Mai mult oiluzie necesarã iubirii oricãrui bun

prea reverenþioasã acordare demaximã atenþie pãrþii „istoriei”invarianþii unei radicale hiperspe-cializãri, ceea ce ucide, într-un fel,ºansele de aderenþã a unui atarevolum la publicul larg. Desigur, nufãcând rabat de la anumite principiide utilizare a terminologiei ºi deorganizare argumentativã, ci inserândcu mai multã convingere ºi cu un plusde densitate dramaticã, de implicare,de instaurare a unei raþionalitãþinarative, dincolo de paradigmaargumentativã, cartea de faþã ar fiputut arãta, textual, altfel. Pânã laurmã, anularea acestei faliiparagmatizante - argumentare,proprie tuturor producãtorilor dediscursuri „ºtiinþifice” ºi narativitate -

exilatã în zona discursurilor marginalespecifice literaturii, ar fi numai înbeneficiul unui studiu de acest tip.

A restaura temporalitatea vieþiicare a fost implicã ºi reþine aceastãdimensiune a timpului povestirii, pecare autorii acestui volum au decis s-o înãbuºe în favoarea unor textecare-ºi procurã privilegiile de a vorbidespre adevãruri imuabile dinaceastã expertizã/experienþã ahipercorectitudinii informaþionale.Existã, cred, în orice istorie expusã,ºi cu atât mai mult în studiile dedicatevieþii private, marcate de logica uneiambivalenþe natural-cultural pe carepe care volumul de faþã o exploateazãtotuºi cu destulã scrupulozitate, stafiaunui trecut irecuperabil ºineobiectivabil. Numai povestea îºi

aminteºte ºi poata da seamã de acestindicibil.

Presupunând, cu o tentãabuzivã asumatã, un exerciþiu derescriere a cãrþii In medias res,pornind de la alte prerogative ºiavând în vedere alt target, cred cãaceasta ar putea deveni fãrã preamult efort o carte cãreia începemsã-i simþim lipsa: un compendiu demituri urbane autohtone. Cã miturileurbane sunt germenii unormicroistorii încã deficitare e uºor deconstatat. Dar dacã sunt sau nustudiile de istorie culturalã - aºa cumapare conceptul într-o carte ca ceadiscutatã aici - feþele scrobite ºiapretate ale miturilor urbane, numaiun experiment ar putea-odemonstra. Sau demonta.

(urmare din pag. 55)

Pãsãri

român alungat de acasã. Vitalãpentru conºtiinþa creatoare ºiîncrederea în sine a oricãrui mareartist hãrãzit de destin ingratitudiniinaþiunilor mici. “Astfel-mãrturiseºte Bolintineanu înCãlãtorii la românii dinMacedonia - va fi soarta maimultor oameni de talent înRomânia în vieaþa lor. Oameni

mediocri, oameni fãrã merite, fãrãtalente, fãrã scop, fãrã tendinþe învieaþã, unelte ale celor prefãcuþi,vor huli pe toþi oamenii de bine aiRomâniei; vor încerca a le rãpiînsãºi onoarea. Astfel este ursita,cã þãrâna eroilor este menitã a fipradã vulturilor ºi câinilor !”Premoniþe sumbrã, dacã negândim la tristul sfârºit al poetului.

69

Entuziast ºi febril cititor de poezie suprarealistã, el însuºi un musafir ostentativ al avangardismului târziu,râvnind ipostaza de magician cu pãlãrii pline de obiecte miraculoase ºi alchimice, navigator pe mãrile uneilogici de tipul picturii lui Max Ernst dacã ar fi fost sã ajungã în secolul XXI, fabulând adicã ritualic, acestaeste Nicolae Tzone la 50 de ani. Un poet care mizeazã pe intertextualism ºi referenþialitate ºi în mod programaticpe un dicteu automat adaptat la vremuri, cultivând insolitul cu tendinþã ºi incongurenþa elaboratã. Cu ajutoruljunglei de cuvinte face cãrþi (la propriu) cât niºte piramide, având râvne “faraonice” ºi manevrând cu empatiepe meandrele postsuprarealismului. Acesta a fost poetul Nicolae Tzone pânã acum (ºi poate va mai fi), darpoemul care urmeazã pedaleazã, pare-se, pe o altã cale poeticã...

Nicolae Tzone

pietrele negre din marea moartã sînt toate ale mele

(fragmente)

[...] pietrele negre din marea moartã sînt toate ale mele vã jur cã le-am adunat le-am spãlat

de sare ºi timpuri le-am dat nume memorie viaþã pe cele mici le-am pus la umbrã sub limbã pecele mai rãsãrite mi le-am fãcute haine perne saltea tare ºi grea pe cele peste mãsurã de marile-am fãcut hîrtie neagrã pentru scris hieroglife indescifrabile le-am fãcut sabie cu lama ºimînerele negre pentru bãtãliile aspre din viitor de purtat ohoho am burta plinã de pietre negre ºiochii mei au în loc de iriºi douã pietre negre prin care privesc fãrã sã clipesc cerul în ochi cerulalb de deasupra mãrii moarte cerul de piatrã arsã de deasupra cetãþii masada cerul din ochiicãmilei negre care vine din nesfîrºitul deºert sã bea apã ºi miere din mîinile mele una cu degetenegre strãlucitoare alta cu degete albe blînde ºi încurajatoare

*singur mã plimb pe þãrmul mãrii moarte din regatul ierusalimului singur e un fel de a spune

cãci nu sînt singur ci sînt înconjurat de femei cu pielea albã neagrã sau roºie din veacuri careau trãit altãdatã ºi care au plecat în cãrþi groase de istorie de parcã n-ar fi existat cu adevãratniciodatã ºi fiecare femeie de lîngã mine a fost cert o iubitã a prinþului sau a regelui sau a fost oreginã cu faimã sau a fost o împãrãteasã cu glorie sau a fost o fecioarã pentru care s-au pornitrãzboaie pentru care s-au tãiate braþe ºi capete pentru care au fost ruinate cetãþi sau au fostºterse de pe faþa pãmîntului popoare ºi neamuri întregi pentru care poeþi cu renume s-ausinucis pentru care dumnezeu a cheltuit multã miere pentru ca dulceaþa ei sã rãmînãeternã pentru ca trupul ei sã rãsune ca un clopot de aur fie ºi numai la simpla privire a unui ochide bãrbat fie ºi numai la o abia perceptibilã atingere cu un cuvînt delicat cu un verb cu inima ºisîngele de mãtase ori cu un adjectiv îndrãgostit de sine însuºi ca un mire de mireasa lui cu ofoarte albã ºi lungã

ºi subþire rochie pe trup îmbrãcatã oare ar trebui sã-mi fie fricã bãrbat singur între atîteasuperbe femei între atîtea pietre alb ºi negre ºi roºii în soare strãlucind ºi rîzînd între atîteaperfecte întruchipãri oare ar trebui sã-mi fie teamã sã despic þeasta timpului ºi sã-i fur din chiliilezãvorîte cu grijã sîngele cel viu ºi fosforescent de-altãdatã

*pe marea moartã vin iisus ºi ucenicii pe buzele mele iau foc cuvintele de bineþe pletele mi-aucrescut în ultima vreme foarte mult ºi ochii mi s-au migdalat ºi trupul parcã mi s-a fãcut maizvelt mai atrãgãtor oare mã va recunoºte iisus sub noua înfãþiºare oare poemele mele vor fimai uºoare ºi mai strãlucitoare

decît sarea mãrii moarte

*sã vã spun cum se taie o piatrã în douã pe þãrmul mãrii moarte cum jumãtate din ea se mãnîncãfãrã a fi mestecatã în dinþi cum jumãtate din ea se bea fãrã a fi buzele ºi cerul gurii rãnite apoiurmeazã somnul cu stomacul plin de cele douã jumãtãþi de piatrã ca masada de prafroºiatic apoi îngerul intrã în stomac ºi spalã jumãtãþile de piatrã înghiþite cu lapte de caprãcumpãrat de la beduinii din preajma ierusalimului apoi dupã ce îngerul pleacã în stomacpãtrunde iubita ºi se culcã pe o jumãtate de piatrã ºi se înveleºte cu cealaltã jumãtate de piatrã

19 februarie 2007, Ierusalim

70

Fãrã sã fi fãcut parte dinredacþia „Echinox” ºi cu cîþiva animai în vârstã decât reprezentanþiiprimei promoþii echinoxiste, HoriaBãdescu (n. 1943) a fost, totuºi,unul dintre participanþii cei maiataºaþi afectiv de manifestãrile deînceput ale cenaclului ºi revistei,în faza lor de constituire, pu-blicând apoi aici un numãr depoeme semnificative. Critica l-asituat, de la debut, în cercul desensibilitate al grupãrii, la care aputut fi raportat ºi stilistic, pe opoziþie ce îl alãturã, în cadrul aºa-zisei promoþii ’70, unor nume caAdrian Popescu ºi Ion Mircea.Eugen Simion vedea pe dreptcuvânt în el poetul cel maiapropiat de „neomodernismul”generaþiei ’60, iar pe coperta apatra a volumului de debut,Marile Eleusii, din 1971, I.Negoiþescu îl prezenta ca „poetneoromantic, a cãrui sensibilitatemolcomã, turnatã în blânde rigoriprozodice, frizeazã marea tema-ticã spre a o reduce la su-biectivitate”, transmiþând „sem-nale ce vin de pe meleaguriestetic pecetluite”.

Deja titlul acelei prime cãrþisugera atmosfera de reculegereºi ritual în care se desfãºoarãdiscursul lirc. Cerul cu lunã ºi steleromantice, chiar ecoul unui cornde vânãtoare, „orga de brazi”,somnie eminescian-blagianãimprimatã deopotrivã peisajului ºisubiectului liric ori cuplului deîndrãgostiþi („de ce ne ducemsomnoroºi / pe albe frânghii ºisubþiri / cutremuraþi pânã la os /ca o pereche de menhiri?”, „opasãre cum ar cânta în somn /strãluminând pupila dinapoi”, „trilulneostenit al pãsãrii ascunse însomn”, „raza stelei de mare / pemiºcãtoare bolþi picurând”, „caîntr-o suavã, pierdutã memorie /doar pãsãri se scutur din stele / ºiierburi bãtute de lunã gonescînspre mãri”) fac parte aici dintr-o

PPPPPoezia luioezia luioezia luioezia luioezia luiHoria BHoria BHoria BHoria BHoria Baaaaadescudescudescudescudescu Ion Pop

recuzitã de unde nu lipsesc nicicliºeele, precum „un fior de stea”,„sãmânþa dragostei celeste”,„suspin de astre”, „ceas destea”,„înalt necuprinsul mister” etc.

Poetul se înfãþiºeazã acummai ales în ipostazã con-templativã, de „singuratic”râvnind sã se facã „nehotar”, cu„ochii albaºtri de veºnicie”,înfiorat, simþind în preajmã „um-bra rãsuflãrii unui zeu” saupresimþind „o stea îngenunchind/ în calea robilor, polarã”. Dis-cursul sãu e al unui liric prinexcelenþã, ce-ºi confeseazãgrav, cu o undã vag elegiacã,înfiorarea în faþa cosmosului, într-o frazare mereu atentã laarmoniile sunetelor, - poemelesunt întotdeauna ritmate ºirimate, iar un ciclu al cãrþii, care-idã titlul, recurge la forma fixã asonetului, cu variante ale struc-turii prozodice. Subiectul are ºi elauzul acordat la murmurul univer-sal, aude plângere de nori cu„lacrima sfântã”, urechea vrea sã„cuprindã / din goluri tãcerile”, uncuvânt originar, orfic-divin eimaginat ca agent genezic al lumii– „poate în adânc / dintr-un cu-vânt s-a zãmislit de nouri cerul/ ºi ploile”-, iar magia transfi-guratoare a verbului continuã sãfuncþioneze ºi în rostirea poetului:„Ating o piatrã ºi se face floare /ºi nufãr, frunzã, vânt, aºa precum/ dacã-ar þâºni un astru la izvoare/ s-ar închega lumina ca un fum”.Acest regim al imaginarului eva-nescent, de o nebulozitateluminoasã, decide natura vag-meditativã a discursului. Câte unecou din ultimul Blaga se aude,bunãoarã în sonetele din ciclul cedã titlul cãrþii, într-o „rãsfrângeredeplinã / înaltei alchimii”, înzumzetul matinal „de pãsãri ºi defructe în creºtere” , într-un „ceasal limpezirilor de cuget”, în elogiulunei fete în „ceasurile iluminãrii”sau în imaginea zeului care

„cântând ºi-adunã trupu-n zbor”.Un frumos poem precum Pe unfir de iarbã atestã chiarinterferenþe de viziune cu primeleversuri ale lui Ion Mircea ºi AdrianPopescu, anunþând ceva dinîntâiul Dan Damaschin: „Pe-un firde iarbã noapte / cu palmele lalunã, / un fluier de moarte cât îlauzi / cum într-o stea clãtinatãdeparte / un pui de înger cu ochiiuzi. / Pe-un fir de iarbã înotînd înalbastru / o geanã, o pleoapã –cum spui - / cât stropul desudoare întâi al unei fete / curspe surâsul depãrtãrii lui - /Noaptea se-ntâmplã uneoriacolo, osul lui moale, aripã de trilnenãscut / ºi numai prin cornul demelc într-o lacrimã / mai poþi sunaaºa ca la-nceput”.

Tonul definitoriu e dat de peacum pentru mai toatã poezia luiHoria Bãdescu, iar prezenþa tim-purie a sonetului (în organizarestroficã englezã) spune multdespre un anumit cult al formei,rafinat în volumele urmãtoare.Poetul va persevera, într-adevãr,ºi în Nevãzutele Urse (1975),Cântece de viscol (1976) oriAscunsa trudã (1979) în sensulunui discurs ritualizat, iubitor desolemnitãþi ºi gesticã cvasi-hieraticã, servite de o muzi-calitate a versului atentarmonizatã. Marile teme alepoeziei rãmân, în mare, aceleaºi– peisajul ºi subiectul cudeschidere cosmicã, iubireatrãitã între coordonate similare,neliniºtea a morþii, atenuatã totuºide sentimentul comuniunii culumea mare, trecerea elegiacresimþitã a timpului. Adicã temelemajore ale unei lirici cuantecedenþe romantice, des-chise mai curând cãtre naturaldecât spre artefactele civilizaþieimoderne ºi impactul lor, an-goasant pentru alþii, asupraspiritului.

Când îºi antologheazã, depildã, în Cântece de viscol, oparte dintre poeme, HoriaBãdescu îºi intituleazã un cicluOrion ºi (re)gãseºte sonuriînfiorate în faþa universului ge-neric. Prestigioasa geometrieastralã e invocatã cu desfãºuãride autumnale „pânze regale” în„îngheþata plângere de lumi” cu

)) )))

71

trup de hãuri însângerat ºi ”veciideºarte”; la altã paginã,„Septembre zideºte catedralepeste lume”, patria poetului e „unimn ridicat în albinele verii” ºi„lumineazã / la hotarul marilorurse!”. Iar cînd mai vorbeºte odatã despre patrie, ea e aºezatã„între porþi de lut ºi veºnicie”. Unprocent de patos uneoriconvenþionalizat marcheazã încontinuare discursul, cãruia îiconvine, de aceea, constrîngereaformelor fixe, în care poetul sesimte... în largul lui. Tocmai fiindcãîi îngãduie înscrierea în ritmuri ºicadenþe bine marcate, într-odicþiune înaltã, ºi un fel de stilizarea imaginii. De altfel, ºi în altepoeme ce respectã regulileprozodice efectele de reþinut sunttot de ordinul relativeigeometrizãri a imaginii, ca înacest Pastel: „Se nãruie dinstrana murgului cocoºii / pe-acoperiºul lumii de întuneric ud. /Acum lumina arde pe dealurileroºii, / se-ncheagã constelaþii depãsãri cãtre sud. / Intrãm în casatoamnei ca într-o încuviinþare / dedragoste. Înaltul se scuturã de foi/ ºi ni se pare cum cã ºtiutelehotare / trag uºile intrãrii de umbrãdupã noi”...

Cu atât mai mult sunt fertilepentru poet tiparele formale ºistilistice moºtenite, refacerea unorspecii de mare tradiþie, cum este,chiar în acest volum, balada,preluatã ca specie ambiguã, întreepic ºi liric, cu avantajulpresupusului acompaniament in-strumental chemat sã subliniezegestul. Într-un decor îndeobºtestilizat, se contureazã un profil ºiel emblematic al protagonistului –aici, în chip semnificatv,menestrelul, adolescentul,pelerinul, rãzboinicul, personajede roman (Sancho, „craii”mateini). Performanþa acestui modde expresie este atinsã, fãrãîndoialã, în volumul Stareabizantinã, apãrut în 1983, carerecupereazã, de altfel, ºi un numãrde piese baladeºti deja publicate(în Cântece de viscol, Ascunsatrudã). Aici Horia Bãdescu se aflãcu adevãrat în elementul sãu,reciclând cu o remarcabilãdexteritate ºi cu un rafinamentaparte amintitele tipare. Trece,

astfel, în imaginarul somptuos alversurilor peisajul de-acum famil-iar liricii sale, de certã marcãromanticã, precum în Baladanesfârºitelor zãpezi: „Pornite suntalbele lungi caravane. / Vegheaþi!Din stelarele Ursei rãdvane / se-aude-n fântâna de gheaþã-agenunii / urcând Orionul pe osialumii; /.../ din înmãrmurite bisericide nori / cad grele odãjdii, întâieninsori, / mari pãsãri plutind pesteaerul orb / pe mãri de tãcere, peveacuri de somn”. Solemn-decorativ rãmâne cadrul micilornaraþiuni evocatoare ºi sub altepeceþi stilistice, de exemplu atuncicând se rememoreazã ambianþagoticã a urbei studenþeºti: „Ne-mbracã toamna iarãºi în odãjdii; /preoþi fugiþi ai unui alt lãcaº”; sau,tot în cadru tomnatic, „valahulburg” desenat sub „cupola serii”,cu copaci ce-ºi „spânzurã decoame / regale candelabre” ºiunde capãtã aurã micile petrecerigoliardice, precum cele, celebre înmitologia echinoxistã, de la cramalui „Mongolu’ ” - han al umbrei”,„ctitorie a bahicului domn”, cu„giulari frenetici ai înaltei stãri”, „craivechi de curte încã ºi maiveche”... Noul menestrel paremereu gata pentru recitare ºi îºisomeazã auditoriul sã ia aminte ºisã vibreze la momente altmintericomune, transfigurate festiv ºiceremonios: „Nãlþaþi auzul! Daþiurechii semn! / Se-aude-n pivniþicum se face vinul”... E un mic pub-lic recostumat carnavalesc,reînviat din vremi medievale,efectul liric venind, astfel, ºi dinreactivarea memoriei culturale,sensibilã la convenþii ºi stilizãri „deepocã”: „Cinstite feþe, fraþii mei descrum, / pierdute doamne înpierdut parfum, / nãsoaseexcelenþe, fragezi paji, / cumetreînfoiate la obraji, / spelbi cavaleri,cumetri pântecoºi, / dieci de curtecu nãdragii roºi, / borfaºi ºi curvetrase prin inel / vã rog sã-l ascultaþipe menestrel”... Amprentacãrturãreascã e prezentã maipeste tot, la nivel intertextual, dela „hieroglifele” lui Cantemir, laCraii de Curtea Veche ºi evocarealor barbianã, de la un FrançoisVillon la Radu Stanca. De acestadin urmã ne amintim în câtevacompoziþii fantezist-crepusculare,

înscenãri elegante în manierismullor rafinat, ca în Balada diligenþeide searã sau în Balada cãruþei depoºtã – aceasta din urmã asociindîntr-un reuºit amalgam expresivelemente de lexic arhaic de careºtiuse sã profite cândva ºi Pillat-tradiþionalistul: „Pe uºile stinse înlicãrul mov / se leagãnã reciarmorii de Braºov, / pierduteînsemne ducând cãtre vis / subslove foºnite parfum de Paris, /geroase moscovuri ºi-n pagini detul / viclean-subþiatul surâs,Istambul”... Din acest punct devedere, mimetismul stilistic supe-rior, oferã o ilustrare semnificativãîn Epistola magistrului FrançoisVillon, zisã în ºugubeaþa domnieisale meºteºugãrie, undeartizanatul verbal e cu adevãratadmirabil, care conþine ºi un fel dejustificare aforisticã, în refrene, a„manierismului”, ca finã preluare-prelucrare stilisticã a unor„metehne” etern-umane: „Item, dincâte-s apucate / acelaºi chip ºi-acelaºi dos; / mehenghi cu inimãde frate / ne înhãþãm de gât vârtos,/ cel mare sus, cel mic mai jos, /ºi douãzeci la cur þi-abate / despui cã s-a-mbrãcat pe dos, / totrâde-un gheb de strâmbu-n spate,/ uºarnicul se þine-n post, / cã toatesunt precum au fost!”...

Nu e de mirare, aºadar, cãHoria Bãdescu a ajuns,exersându-se în asemenea„meºteºugãrii”, sã propunã o nouãformã fixã, de invenþie proprie, ºianume ronsetul – construcþie cehibrideazã rondelul ºi sonetul. Nuînainte, însã, de a da în, Anonimus(1977) o suitã de mici poememodelate dupã piese din liricapopularã, unele de o mare fineþesugestivã, nouã mascã stlisticã –„refacere ‚cultã’ a sensibilitãþiipopulare, filtratã prin propriasensibilitate”, produs al unui„manierism de substanþã”, cumscrie Petru Poantã în postfaþaculegerii.

Cât despre Ronsete (volumule publicat în 1995, dar fuseseanticipat, de un numãr de pieseîn cãrþi precedente), acesteareprezintã, într-un fel, în-cununarea scrisului lui HoriaBãdescu ºi îl reprezintã cel maibine, alãturi de ciclurile baladeºti.Noile calcule de efecte expresive,

72

cerute de caracterul sintetic alformulei obligã la concentraremaximã, de unde ºi culoareaaccentuat aforisticã a discursuluiunui soi de nou „privitor ca lateatru”, ajuns la vârsta reflecþieimature, uºor crepusculare.„Toate-s vechi ºi nouã toate”,pare a spune iarãºi voceaînþeleptului – „Scad zilele,scãdere e în toate”, „Sã stãm! Numai e nimeni nicãirea / în urmãºi-nainte e pustiu”, „Se joacãzaruri, jocul e-n toi”... Un eucontemplativ, cu seninãtãþielgiace, mai cheamã, totuºi, lu-mina, cere jubilaþia momentanã,se declarã pãtruns de miracolulmundan: „Deasupra sunã flautuldivin, / e-un zeu sau pãsãrile carezboarã? / Ridicã-þi fruntea în lu-mina rarã”... Sau: „Ah, bucuriasfântã de a fi! / Întorºi cu faþa cãtresoare-apune, / scãldaþi într-oluminã fãrã nume, / Ne-mbogãþimcu fiecare zi. / Ce n-am avut, cen-a fost, va veni”... Din evantaiulatitudinilor ºi reacþiilor nu lipseºtenici considerarea critic-scepticãa spectacolului lumii – „Fãgãduielideasupra, jos, dispreþul / Lumina-n glod ºi bolgiile sus. / Pentru undram de adevãr în plus / cu viaþalui plãteºte cântãreþul”; „Veacu-ºideºartã sacii cu haos / pe gâtulzile danseazã laþul”... Iden-tificarea subiectului cu ipostazacristicã nu lipseºte nici ea, ca unsoi de tristã consolare prinidentificarea cu arhetipul sacru:„Ne-a rãmas doar crucea pentruPaºte, / ne-au rãmas doar spiniipentru mâini”... Încã ºi încã odatã, lirismul emanã, dincolo desimplitatea severã a tiparului tex-tual, tocmai din aceastãsubstanþã sapienþialã, con-centrat-reflexivã a expresiei,readusã în atenþie de miºcareacircularã a „ronsetului” ºi fixatã,ca într-o efigie, de cîteva imaginistilizate, susþinute de însãºi„stilizarea” dicþiunii, a ”re-citãrii”.Cum observa Ioan Both,analizãnd structura formalã aacestei specii noi de poezie,„Perfecþiunea formalã a ronsetuluiprimeºte valoarea unei tentativesalvatoare, în care verbul poeticîncearcã sã restituie – magic –armonia lumii”.

Horia Bãdescu n-a scris,

desigur, doar asemenea versuri„corsetate”, cum ar zice Arghezi.O arie destul de însemnatã a liriciisale recurge la expresia maidestinsã, chiar la un fel deimpreisonism lirico-relexiv, ce aputut fi apropiat de formula haiku-ului. În Cântece de viscol, înAscunsa trudã , astfel decompuneri sunt numeroase, ºi elereapar în etapa mai nouã ascrisului sãu, cel mai recent înplacheta Pielea îngerului (2007).Suntem, aici la o mare distanþãde lirica baladelor ºi a„ronsetelor” –, ni se propune opoezie de reflecþie sumarã ºiamarã, de notaþii de stãri ºireflecþii ostenite. Obsesia, dederivaþie blagianã, a „destrãmãrii”dominã aceste poeme („Nu maiai cu ce sã-þi acoperi de-acum /destrãmarea” – începe un text -,iar altele invocã pustiul, cenuºa,secãtuirea, cãderea, înstrã-inarea, întunericul. „Rãspântiifãrã de semne: / drumuri oarbe,învãlmãºite”, „ªovãi pipãind înmemorie obârºia lucrurilor”,„Bâjbâi cu mâinile / pe coridoarele

vântului”... Ca Blaga, cel al„tristeþii metafizice”, viaþa cusânge ºi cu poveºti pare a fiscãpat din mâinile poetului. Seinsinueazã, în schimb, nefiinþa,„plânsul þãrânii”, apare „arcul rupt/ în ceasornicul lumii”, ce mãsura,ºi la poetul amintit, „des-trãmarea”, spaþiul îºi pierdecoordonatele în „niciunde”. E undiscurs fundamental deceptiv, cenu lasã mai nici o perspectivã desalvare. În plan strict formal,avem de-a face cu un fel de dedestructurare solidarã cutematica reflecþiei, – aceastauneori rãmasã în abstracþiunea ei,abia corectatã, prin metafore laîndemânã: „pântecul zãdãrnicieiumflându-se”, „haznalele fiinþei”,„ieslea fãrãdecapãtului / dum-nezeul urâtului”, „crucea tãcerii”,„pruncul luminii”, „clepsidreledrumului”... Acestor ultimedestrãmãri, cititorul fidel poezieilui Horia Bãdescu, le va prefera,desigur, variaþiunile meºteºu-gite, de fin artizanat „manierist”al baladelor, sonetelor ºironsetelor.

Inhabitancy

73

În cîmpul teoriilor ºipracticilor clasice ale literaturiicomparate, douã sînt temelemajore de reflecþie, discuþie ºicercetare: influenþele ºiparalelismele. Cele dintîipresupun mai ales o oare-care subordonare, celelaltese manifestã mai mult saumai puþin independent. Operspectivã nouã ºi de oincontestabil mai marecomplexitate pare sã sedeschidã acum prin concep-þia ºi interpretarea pe care nile propune în anii din urmã oautoare francezã, PascaleCasanova, în cartea sa sem-nificativ intitulatã Republicamondialã a Literelor, apãrutãla Paris în 1999, iar acum ºiîn limba românã (EdituraCurtea Veche, 2007, tra-ducere de Cristina Bîzu).Teza ei fundamentalã arputea fi socotitã simplã laprima vedere, însã aplicaþiaei la literaturile lumii îºi dez-vãluie consecinþe ºi implicaþiipe cît de numeroase, pe atîtde diverse. Relaþiile literareinternaþionale funcþioneazãca o inextricabilã reþea deipostaze ºi de aspecteinterferente.

În linii mari, viziuneaautoarei postuleazã în-chegarea istoricã a unuispaþiu literar mondial, încondiþiile unei tensiunipermanente între ariilenaþionale ºi modelul domi-nant al unui “centru” sau alunei capitale, care promo-veazã autonomia ºi moder-nitatea esteticã ºi pe care P.Casanova le numeºte su-gestiv “meridianul Greenwichliterar” (p.115). În raport cuacesta, “distanþa esteticã semãsoarã ºi în termenitemporali; meridianul zero in-stituie prezentul, adicã, înordinea creaþiei literare,

InterferenInterferenInterferenInterferenInterferenttttteeeeeliterareliterareliterareliterareliterare Florin Mihãilescu

modernitatea. Astfel distanþa uneiopere sau a unui corpus de ope-re faþã de centru se poate mãsuraprin depãrtarea în timp de ca-noanele ce definesc, în momentulevaluãrii, prezentul literaturii”(pp.115-6). Aceastã punere înrelaþie se izbeºte în chip flagrantde poziþia binecunoscutã ºi ob-stinatã a criticii literare, care afirmãcu o perseverenþã cam diabolicãunicitatea oricãrei creaþii artistice:“În privinþa aceasta, critica literarãpracticã un monadism radical: ooperã unicã ºi ireductibilã con-stituie o entitate perfectã ºi nupoate fi mãsuratã ºi raportatãdecît la ea însãºi, fapt ce îl obligãpe critic sã priveascã ansamblultextelor care formeazã ceea cese numeºte ‘istoria literaturii’ doarca pe o simplã succesiune alea-toare” (pp.10-11). În realitate,existã un spaþiu literar inter-naþional care s-a configurat cutimpul ºi se impune astãzi ca orealitate activã, pe care cer-cetãtoarea din Hexagon ocaracterizeazã tocmai ca o“republicã mondialã a Literelor” .Din ea fac parte volens-nolenstoate literaturile naþionale aleplanetei, într-o relaþie extrem devariatã, dar inconturnabilã cuanumite centre de putere,bineînþeles esteticã, nu însã ºimai puþin politicã. Abordarea dinacest unghi de vedere trebuie sãconducã la “rezolvarea an-tinomiei, consideratã de nede-pãºit, dintre critica internã, caregãseºte semnificaþia textelor întextele înseºi, ºi critica externã,care descrie condiþiile istorice deproducere a textelor, dar e mereucondamnatã de literaþi cã nu e înstare sã dea seamã de litera-ritatea ºi unicitatea lor. Vomîncerca deci sã situãm scriitorii (ºioperele lor) în acest spaþiu imenscare este, într-un fel, o istoriespaþializatã” (p.13). Este prinurmare necesar, potrivit autoarei,care-l citeazã în sprijin pe Valéry

Larbaud, “sã se rupã cu deprin-derile naþionale care creeazãiluzia unicitãþii, a specificitãþii ºia insularitaþii” ºi “sã fie des-fiinþate limitele impuse de naþio-nalismele literare” (p.14).

Atît faþã de teoria influenþelor,pe care o apreciazã ca fiinddesuetã (cf. p.417), cît ºi faþã deaceea a paralelismelor, care nuse mai verificã în spaþiul literar ac-tual al republicii Literelor, P.Casanova adoptã un punct devedere inovator, pe care l-amputea defini prin afirmarea ºiargumentarea unei presiunimodelatoare sau numai provo-catoare, venind dintr-un centru ceocupa la un moment dat o poziþiedominantã, nu numai sub aspectpolitic, dar ºi, sau mai cu seamã,prin prestigiu lingvistic ºi auto-ritate culturalã. În raport cuacesta, literaturile naþionale aparca entitãþi dominate, iar scriito-riidin cuprinsul lor ca autori“excentrici”. Nu ni se pare preariscant sã distingem aici un soide imperialism literar, care-ºidicteazã normele de pe poziþii deforþã, în împrejurãri, cîteodatã, de-a dreptul belicoase. “Acest modelal unei Republici Internaþionale aLiterelor este deci opus repre-zentãrii pacifiste a lumii, desem-natã pretutindeni cu numele demondializare (sau globalizare). Înaccepþiunea noastrã, istoria (ca ºieconomia) literaturii va fi, dimpo-trivã, istoria rivalitãþilor avînd dreptmizã literatura ºi care – prin negãri,prin manifeste, lovituri de forþã,revoluþii specifice, deturnãri, miº-cãri literare – au ajuns sã alcã-tuiascã literatura mondialã”(p.21)

Interesul indiscutabil al analizeiamãnunþite pe care o întreprindeP. Casanova vine tocmai dinurmãrirea amplã ºi metodicã aprocesului de unificare a spaþiuluiliterar internaþional ºi a tensiunilordin interiorul sãu. Dupã ce, maiîntîi, literaturile naþionale au servitorientãrilor politice în scopulafirmãrii identitãþii ºi a apartenenþeilor la un anume spaþiu ºi o anumespiritualitate etnicã, ele seelibereazã ºi se emancipeazã deasemenea dependenþe ºi tindcãtre o autonomie, care rãmîneînsã relativã atîta timp cît e vorbade þãri cu mai puþine resurseco

nte

con

teco

nte

con

teco

nte

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr i

tice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr i

tice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr i

tice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr

xte

cr i

tice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

itic

e

con

teit

ice

co

nte

xte

xte

xte

xte

xte

74

literare. Convingerea autoareieste cã, deºi scriitorii intrã încompetiþia internaþionalã cuîntreaga lor zestre, atît autohtonã,cît ºi strãinã, traiectoria lor nu vaputea fi înþeleasã “decît pornindde la modul în care ºi-au asumatpropria libertate, perpetuînd,transformînd, refuzînd, sporind,uitînd sau trãdîndu-ºi moºtenirealiterarã (ºi lingvisticã) naþionalã”.Pe de altã parte, P. Casanovasusþine cã “locul fiecãrui scriitor înspaþiul mondial este, determinatinevitabil de poziþia ocupatã despaþiul literar naþional din careprovine” (p.58) ºi faþã de careatitudinile ºi delimitãrile posibilese dovedesc extrem de variate.Un scriitor urmeazã a fi judecat atîtdupã poziþia sa în raport cu spaþiulliterar naþional, cît ºi dupã aceeaprivitoare la spaþiul internaþional.

Autoarea fixeazã momentul deînceput al procesului de formare aspaþiului literar european în epocaPleiadei franceze ºi a apariþieimanifestului din 1549 aparþinînd luidu Bellay ºi intitulat La Deffence etIllustration de la langue françoise,care pledeazã pentru trecerea dela latinã la limbile vulgare. Vor fitraversate apoi încã douã etape,marcate de afirmarea naþiuniloreuropene ºi, în sfîrºit, de procesulde deco-lonizare, care face posibilaccesul la concurenþa interna-þionalã “a unor protagoniºti excluºi,pînã atunci, de la însãºi ideea deliteraturã” (p.66).

Cît despre centrele de putereliterarã, care vor dicta de-a lungulistoriei timpul prezent al mo-dernitãþii estetice, P. Casanovaprivilegiazã de bunã seamã (ºi nuse înºalã) Parisul, proclamat dreptcapitalã artisticã a lumii ºi instanþãsupremã în stabilirea ierarhiei devalori. Ea recunoaºte însã ºi rolulintervenit ulterior al altor literaturi,precum cea englezã, germanãsau chiar americanã. Franþa va fitotuºi cel dintîi model de cîºtigarea autonomiei, întrucît “ruptura ei cuinstanþele naþionale o face sãpromoveze în universul literar,împotriva legii politice a naþiunilorºi a naþionalismelor, legea uni-versalului literar – autonomia”(p.115), iar aceastã lege, din punctde vedere temporal, sunã astfel:“trebuie sã ai vechime pentru a

avea o ºansã cît de micã de a fimodern sau de a decretamodernitatea” (p.117). Între spaþiileliterare bogate ºi cele sãrace,existã în mod ineluctabil un an-tagonism, care alimenteazã ºiexplicã întreaga dinamicã, extra-ordinar de diversã ºi de com-plicatã, a vieþii de fiecare zi dinmarea “republicã mondialã aLiterelor”.

Douã sînt strategiile care seîntîlnesc în acest cadru tensionatºi mobil: pe de o parte, asimilarea,iar, pe de alta, diferenþierea,aºadar fie integrarea în spaþiulliterar dominant, fie revendicareaidentitãþii naþionale. Cercetã-toarea studiazã pe larg toateformele de manifestare aleacestor strate-gii, ajungînd în ce-le din urmã, într-un mod delocparadoxal, la recunoaºterea cît sepoate de clarã a rolului scriitorilor“ex-centrici”, adevãraþii autori aimarilor revoluþii literare, precum ºila ideea, nici ea cîtuºi de puþinsurprinzãtoare sau contradictorie,cã, în ultimã analizã, exaltarea ºivalorificarea independenþei ºi adiferenþei au dus la legitimitate ºila consacrare în cercurile celormai înalte ºi mai exigente instanþeale ierarhiei literare.

Relevantã pentru noiîndeosebi este situaþia scriitorilorziºi “excentrici”, originari din þãrimici, caracterizate prin margi-nalitate lingvisticã ºi implicitliterarã: “Cu cît limba lor este maiexcentricã ºi mai sãracã în re-surse, cu atît sînt ei mai constrînºîsã devinã scriitori naþionali. E caºi cum scriitorii care urmeazãaceastã cale ar avea de suportatefectele unei duble dependenþe,urmare a dublei invizibilitãti ºi adublei inexistenþe a limbii lor, atîtpe piaþa politicã ºi lingvisticãinternaþionalã, cît ºi pe piaþaliterarã” (pp. 340-341). În rîndul lorse manifestã concomitent atîtconservatorismul sub formasubordonãrii faþã de imperativulnaþional, cît ºi modernismul celorcare “se proclamã adepþi aiinternaþionalitãþii ºi ai inovaþiilorestetice consacrate pe meri-dianul Greenwich” (p.346). Autoa-rea pune în luminã multiple cãiprin care aceºtia din urmã“gãsesc în patrimoniul trans-

naþional soluþii literare pentruieºirea din închistarea naþionalã”(p.402) ºi intrarea ca parteconstitutivã în universul literarinternaþional.

Dupã ce detaliazã felul încare temporalitatea specificã aliteraturii o elibereazã de ceapoliticã, Pascale Casanova îºiîncheie cartea cu speranþa de afi pus “bazele unei adevãrateistorii literare” ºi ale “unei noimetode de interpretare a textelorliterare” (p.433), care sã ia notãde “inegalitatea dintre pro-tagoniºtii jocului literar” (p.434),dar ºi de meritul scriitorilorexcentrici, întrucît “doar înþelegîndcaracterul cu totul particular alunui anume proiect literar sepoate accede la adevãratulprincipiu al universalitãþii sale”.împotriva aroganþei ºi “dictatelorcriticii centrale”, adaugã în sfîrºitcercetãtoarea francezã, “existã ouniversalitate care le scapãcentrelor: dominarea universalãa scriitorilor, care - deºi ia formeistorice diferite - produce, de patrusecole ºi pretutindeni în lumeaceleaºi efecte” (p.436), iar totcam de pe atunci “se ºtie cã celemai mari revoluþii literare, celecare contribuie la rãsturnareatuturor practicilor literare, laschimbarea mãsurii înseºi atimpului ºi a modernitãþii literare,sînt puse la cale de cãtre scriitoriiexcentrici” (p.437). Iatã de cePascale Casanova îºi vede carteaca “o armã criticã la îndemînatuturor scriitorilor excentrici(periferici, sãraci în resurse,dominaþi) literar” (p 436).

În lumina unor idei ca acestea,deopotrivã noi, incitante ºiconvingãtoare (nu putem reluaaici nenumãratele dovezi aleautoarei), ar fi poate timpul sã numai speculãm nici noi la nesfîrºitºi pînã la saþietate formula“scriitorilor naþionali ºi sã avemcurajul de a afima ºi de ademonstra, fireºte, incontestabilauniversalitate a celor mai buni ºimai mari dintre ei, Eminescu -“poet naþional”? Desigur, dar ºiEminescu - “poet universal”! Artrebui s-o spunem mult mai des.Iar exemplele ar putea, dinfericire, continua pînã ºi maiaproape de noi.

75

RRRRRomâniaomâniaomâniaomâniaomâniaeeeeexternalizatxternalizatxternalizatxternalizatxternalizataaaaa Ovidiu Pecican

ate contureazã lumea unui roman bine articulat, demare interes ºi care confirmã în scriitor pe omul devocaþie.

La drept vorbind, unul dintre leit-motivele carestructureazã romanul este cel al depeizãrii, alalungãrii românilor din propria þarã. Atâtcorespondentul misterios al protagonistei, pe urmelecãruia aceasta strãbate, la un moment dat, toposurioccidentale notorii, cât ºi ea însãºi — dar nu numai— fac parte dintre oamenii exilului. Numai cã refugiuldin faþa abuzurilor de acasã înseamnã, întrucâtvaneaºteptat pentru fiecare într-un mod specific, ºiaproximarea unei noi identitãþi personale, începândchiar cu numele, dar fãrã a se opri aici. Cãutareaobsesivã a celuilalt, motiv care fermenta ºi în Toatepânzele sus de Radu Tudoran, ºi în Nuntã în cer deMircea Eliade ºi chiar în Prins de Petru Popescurãmâne ºi aici un motor epic important, întreþinândcuriozitatea. Elementele esoterice potenþeazã ºi eleatmosfera de mister ºi iniþiere, ajungând de la ovreme sã dea impresia cã maestrul condeier stãaplecat deasupra unei oale în clocot, presãrândprintre degete frunzuliþe ºi ingrediente dintre cele mairare ºi mai preþioase. Simþi cã Gabriel Chifu areambiþii mari, cã scrie cu talent ºi cã totul riscã sã îiiasã, ba chiar i-a ieºit. Rãmâne, totuºi, ceva artificiosîn impresia asupra cititorului, ºi nu este deloc sigurcã aceastã ceaþã nu se va risipi mai încolo, când,intraþi mai adânc în osmoza occidentalã a EuropeiUnite, vom împãrtãºi în mai mare mãsurã convenþiileculturale, preocupãrile ºi chiar tipurile de lecturi aleacesteia. Se prea poate, vreau sã zic, ca toateaceste lucruri sã sclipeascã, ici ºi colo, un pic maitare decât le-ar sta bine, datoritã noutãþii contextuale.Odatã estompatã, aceasta ar putea aduce romanulRelatare despre moartea mea - al cãrui titlu, era sãuit, mi-l evocã, dintr-un alt ºir livresc, pe Julius Fucikcu al sãu Reportaj cu ºtreangul de gât - în raftulromanelor de un nivel necontestat de criticã alliteraturii române din aceºti ani.

La drept vorbind, sã fi pedalat pânã la saþietatepe elementul spiritual - convocat sã þinã loc de ofilosofie mai personalã, ca în anumite romane alelui Dan Stanca -, lumea atentã la modele bigote alemomentului ar fi aplaudat mai cu temei, mãgândesc. Faptul cã Gabriel Chifu îºi plimbã, însã,concetãþenii de hârtie care îi populeazã romanul prinlumea alternativã la care, înainte vreme, nu aveamacces, schimbându-i chiar alura româneascã peuna strãinã nu dã încã bine.

Cum se vede, una dintre tezele de lecturã pecare le propun aici în legãturã cu Relatare despremoartea mea este cã, fiind cosmopolit ºi insuficientde „patriotic” ori mãcar ortodox, romanul acesta selasã descifrat corect mai anevoie deoarece, pânãsã ajungã la el, cititorul ar putea întâlni în drumobstacolul propriilor prejudecãþi, poate nici mãcarconºtientizate. Publicat în francezã sau în englezã,textul ar fi dat infinit mai bine ºi o grãmadã deadulatori atenþi la tendinþele pieþei s-ar fi îmbulzit,poate, sã îl laude. Aºa, însã, deºi infinit mai binescris ºi mai interesant decât tentativele de odinioarã

În juneþile mele,când zãream chipulîncununat de pãr allui Gabriel Chifu, prinrevista Ramuri, îlasociam pentrutotdeauna cu poe-zia, mai cu seamãcã pãrea sã fie peatunci copilul desuflet al lui MarinSorescu. Anii dinurmã mi-l aduc însãîn priviri mai cu

seamã ca romancier. Relatare despre moarteamea sau Eseu despre singurãtate este cel mairecent produs narativ de întindere al autoruluicu un titlu, aº zice, marquezian. Acest genericîmi sunã ca un ecou dupã Cronica unei morþianunþate, în timp ce subtitlul mã poartã cugândul cãtre solitudinea de un veac a aceluiaºimare columbian (care, ca sã fiu sincer, mãdeplaseazã, la rându-i, cãtre O zi mai lungãdecât veacul, scrisã de Cinghiz Aitmatov).Este un joc al memoriei mele saturate literarde referinþe sau un efect ludic al imaginaruluiliterar al autorului? Pesemne cã ar putea fi câteceva din ambele, nu ºtiu. Semnalez doar cã,încã din poartã, romanul se autoinclude într-oserie de motive ºi cuvinte-cheie care îl vorînsoþi pe cititor pe parcursul lecturii.

Unul dintre pariurile acestui parcurs la careinvitã autorul pare sã fie ieºirea decisã, fãrãconcesii, din tematica romanului românesc depânã ieri. În loc de rural, un univers citadin; înloc de naþional, revãrsarea într-o atmosferãcosmopolitã; în loc de centrare pe masculin,atenþia flaubertian îndreptatã cãtre o figurãfemininã, ba chiar cãtre feminitate în general.Fireºte cã nu este vorba despre inovaþii abso-lute. Roman citadin au scris deja destui români,încã din interbelic... Cosmopolitismul de bunãfacturã fãcea parte ºi din fundalul social al cãrþiiÎntre zi ºi noapte (1941), sã zicem, al HenrietteiYvonne Stahl. Seducþia centralitãþii figurii femi-nine au resimþit-o, ca naratori, ºi CamilPetrescu, ºi Gabriela Adameºteanu, ºi N.Breban... Cu toate acestea, însoþite deaglomerarea de detalii specificã lui GabrielChifu, asortatã cu geografia recognoscibilã încare se plaseazã evoluþiile personajelor (Paris,Canada, Sinaia etc), decupatã de amesteculde narare directã cu jurnalul intim segmentatîntr-o formulã epistolarã, elementele enumer-crcrcr

cr cr o

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

r ar

arar

ar

ar aaaa a

crcrc

rcr c

r on

ica

lit

er

on

ica

lit

er

on

ica

lit

er

on

ica

lit

er

on

ica

lit

er a

ra

rar

ar

ar

aaaa a

crcrcr

cr cr o

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

ro

nic

a l

ite

ra

ra

rar

ar

ar aaaa a

crcrc

rcr c

r on

ica

lit

er

on

ica

lit

er

on

ica

lit

er

on

ica

lit

er

on

ica

lit

er a

ra

rar

ar

ar aaaa a

c

rc

rcr

cr

cr

on

ica

on

ica

on

ica

on

ica

on

ica

)))))

)))))

)))))

)))))

)) )))

GABRIEL CHIFU

Polirom, 2007

RELATAREDESPRE

MOARTEAMEA

76

ale lui Philipe Sollers, sã zicem, romanul lui Chifurãmâne încarcerat în reprezentãrile, un pic paseist-tradiþionaliste, un pic xenofobe încã, ale primeigeneraþii mature a tranziþiei româneºti, infinitã ºiinfernalã...

Ana-Cristina este un personaj feminin dintr-ofamilie de care literatura noastrã nu e chiar plinã.Fie cã este — vorba lui Negruzzi — o „copie dupãnaturã”, fie cã a þâºnit direct din capul ºisensibilitatea jupiterului cu pana în mânã, ea seabate de la traseele standard ale personajului nostrufeminin. Aºa ceva nu poate fi decât bine, fiindcãceea ce ar putea ucide romanul nostru, cândva, arfi, cred, previzibilitatea ºi lipsa de inventivitatetipologicã. Moartea îndelung anunþatã - încã din titlu-, survenind ca în cazul altor eroine din literaturanoastrã contemporanã (E.B. din Absenþa stãpânilorºi soþia lui Castor Ionescu din Drumul la zid de N.Breban sunt douã asemenea cazuri) pare verdictulscriitorului la adresa unei generaþii ºi a unei Româniirisipite pe mapamond în virtutea iluziei cã fericireaþine de schimbarea spaþiului de referinþã. Din acestpunct, Gabriel Chifu are onestitatea de a depune omãrturie plinã de substanþã asupra lumii în caretrãieºte ºi trãim, pe unul dintre tronsoanele cele maisemnificative ale destinului ei panaitistratic,vagant...

AmintiriAmintiriAmintiriAmintiriAmintiridin epocadin epocadin epocadin epocadin epocade gheatade gheatade gheatade gheatade gheata Doru Pop

Petru Maier Bianudezvoltã în Inventaruliernilor. Dincolo de pã-durea de oþetari (ediþia adoua revãzutã), prin ometaforã epicã aparentsimplistã, una dintrestãrile de fapt alecomunismului: „MareleÎngheþ”. Acest îngheþsocial ºi istoric, un timp încare totul a stat pe loctimp de patru decenii,este redat de Bianu prin

metafora „iernilor”. Iernile sunt pentru autormomentele în care timpul îngheaþã ºi amintirea sedezgheaþã. De fapt prima iarnã din carte este chiariarna trezirii la conºtiinþã a copilului, într-un spaþiucare ar trebui sã fie al bucuriei ºi al sãrbãtorii, darcare nu este decît un moment al pierderii iluziilor. Înmod simbolic, ultima „iarnã” este iarna libertãþii, dar„Ce sã faci cu libertatea asta?”, iar între aceste douãstãri ale memoriei evolueazã întreg romanul, care

oferã, pe de o parte, proiecþii ficþionale ºi bruºtetreziri la realitate, ºi care, pe de altã parte, oscileazãîntre iluzie ºi banalitate.

Existã mai multe ierni în „repertoarul” lui Bianu.Iarna este momentul primului vis care conþinezborul, unde zborul este o proiecþie psihicã alibertãþii interzise. Un alt îngheþ este acela personal,îngheþul comunicãrii, al contactului interuman: „Dincrevasele îngheþate ale unei planete îndepãrtate...un delfin se gândeºte la celãlalt delfin”. Pânã laurmã inventarul iernilor este o colecþie de ierniexpiatoare, iar formula „se mai mîntuie o iarnã”dezvãluie o dublã funcþionalitate. Iernile elibereazãºi captureazã memoria.

O altã metaforã centralã a romanului esteaceea din subtitlu, unde oþetarii ºi pãdurea la carese face referinþã sunt o trimitere atât la „pãdurea luiMarx”, la desiºurile ideologiei comuniste care fãceaimpenetrabilã existenþa individului în masa amorfãa colectivismului. Romanul este populat de referinþecontinue la realitatea ficþionalizatoare a trecutului.Moartea lui Stalin ºi a lui Petru Groza, venirea laputere a lui Gheorghiu Dej ºi a lui Ceauºescu,avatarurile clasei muncitoare sau plecarea armateisovietice, sunt tot atâtea dezgheþuri ale amintirii.Pe de altã parte oþetarii, reprezentând sursaprincipalã a extragerii taninului, substanþãfundamentalã atît pentru producþia de cernealã, cîtºi pentru tãbãcãrie, sunt o trimitere la dubla naturãa actului narativ. Realitatea cea mai durã,reprezentatã de tãbãcire ºi redarea în scris aacesteia pentru a deveni mai frumoasã, aici se naºterolul scriitorului.

S-a spus despre acest roman cã este un„roman cinematografic” ºi cã ºi-ar extrageresursele dintr-un realism magic sud-american.Bianu, cu toate cã este scenarist ºi regizor, faceîn acest volum o miºcare plurimorfã, unde sefolosesc nu doar tehnica cinematograficã, ci maimulte mecanisme de „înregistrare” a imaginiitrecute. Evident, aparatul de filmat apare, împreunãcu lumea reflectoarelor ºi a cinematografiei, darsimplu fapt cã se spune din când în când în carte„Atenþie motor, acþiune”, ori numai pentru cãvolumul se terminã cu „un mic scenariu de film”,nu justificã o asemenea etichetã. În mod real„cinematograficul” este cu totul absent în scriituraromanului, acesta este numai un „accidentbiografic” ºi nu un mijloc romanesc. Pelicula careînregistreazã, imortalizeazã o lume de „mucava”,genereazã o „iluzie”.

Existã alte pasaje în care personajele ºicontextul sunt descrise în cheie fotograficã, undeochiul memoriei face miºcarea obiectivuluiaparatului foto. Un alt mecanism este acela alsuprarealismului, al ochiului deformat ºi deformator,menit sã distorsioneze realul pentru a-l face maiexplicit. Metoda înregistrãrii realitãþii prininstrumentele visului este o altã tehnicã la carerecurge autorul. Un alt mijloc de a capta realul,oglinda, care este ºi cel mai brutal, provoacã reacþiadurã a personajului ºi îl aruncã în plin cliºeu.

)) )))

PETRU MAIER BIANU

Cartea Româneascã,2007

INVENTARULIERNILOR.

DINCOLO DEPÃDUREA DE

OÞETARI

77

Strict în sensul teoriei literare, acesta este unroman semi-autobiografic, unde filonul autenticitãþiieste dublat de o ficþionalizare continuã. Numai cãjocul dintre biografie ºi ficþiune, dintre imaginaþie ºireal depãºeºte limitele biografiei. Problema „eului-biografic” este una a incompletitudinii, a lipsei definalitate existenþialã. „Fericirea, ce este fericirea?!ªtiþi, ar trebui sã faceþi niºte completãri la fiºadumneavoastrã personalã de cadre, cîteva lucrurisunt neclare, sau cel mai bine ar fi sã scrieþi oautobiografie”.

Nu este un roman cinematografic, tocmaipentru cã se recurge la mecanisme ale recuperãriimemoriei care þin de literaturã, de fluxul continuu alrememorãrii care încearcã sã discearnã între ceeste memorie adevãratã ºi ce este falsã memorie,între amintirile trucate ºi trunchiate ºi bucãþile deistorie. Astfel, pe un prim palier, volumul este unefort de recuperare a biografiei, a unei biografiialterate de ideologie ºi de istorie. Iar la întrebareacare parte a biografiei noastre este adevãratã, careeste construitã ºi impusã din exterior ºi cît din ceeace suntem fiecare dintre noi este rezultatul intruziuniisociale, rãspunsul lui Bianu se conþine în formulade început a cãrþii: „Pierdut autobiografie... O declarnulã.”

Extragerea amintirilor din realitatea cea maicrudã se face prin notaþia cotidianã, prin marcajulaproape fotografic al vieþii de zi cu zi, dar ºi prinfluxul de memorie ori prin reproducerea unor ºtiridin ziare sau prin recuperarea unor documente ºideclaraþii oficiale. Aceastã dublã citire a memorieise vede cel mai bine atunci când autorulrememoreazã contextul primei note de la ºcoalã,care este cuplat cu sloganul leninist „Învãþaþi,învãþaþi, învãþaþi!”, dar ºi cu trãirea intimã, fantastãaproape.

Acestea sunt cele trei voci auctoriale, iarmultiplicitatea subiectului narator susþine dinamicarememorãrii. În prima parte a romanului asistãmla o transcriere „obiectivã”, la persoana a treia, asubiectului autobiografic. „El” este copilul din trecutpe care „eu scriitorul” îl recupereazã în prezent.Vorbind despre aceastã fiinþã, ca ºi cînd ar fidetaºat existenþial de ea, autorul genereazã un alt„eu”, impersonal, al autobiografiei oficiale, impuseºi declarate, care se manifestã într-un registru sec.Apoi, în partea a doua a cãrþii apare un „TU”, uneu biografic vãzut din afarã, despre care se poatespune cã este obiectul vizibil. A treia parte, careaparþine unei descrieri fantaste a realitãþii (ºi unde,în mijlocul romanului, apare o povestirememorabilã, drama „Bitancului”, scoasã parcã dinamestecul dintre Rebreanu ºi Voiculescu), þine deabilitatea de a proiecta semnificaþii secundare lumiitrãite. Din pãcate niciuna din aceste voci nu intrãîn dialog cu cealaltã, ele coexistând fãrã ainteracþiona: compun împreunã o structurãcoerentã, dar nu reuºesc decât sã se„completeze”.

Autorul, preocupat de mecanismele Eului cu„E” mare, reuºeºte sã facã în aºa fel încât vârstele

StihiaStihiaStihiaStihiaStihiafeminitfeminitfeminitfeminitfeminitatatatatatiiiiiiiiiisssssiiiiiplatitudineaplatitudineaplatitudineaplatitudineaplatitudineaeroismuluieroismuluieroismuluieroismuluieroismuluimasculinmasculinmasculinmasculinmasculin Mihaela Ursa

Am auzit deseorispunându-se cã atitudineafaþã de femeie a uneiparadigme culturale estedefinitorie pentru întregulrespectivei paradigme,pentru partizanatele ºiidiosincraziile ei particulare,cã ar fi suficient sã fii atentla modul cum o anumitãparadigmã reprezintãfemeia, pentru a-i cunoaºtevalorile ºi tabu-urile. Însoþitã

de acest refren cultural comun am citit Reprezentãriale feminitãþii în eposul germanic medieval, cartea luiOrlando Balaº, apãrutã la Cluj-Napoca, EdituraEchinox, colecþia „Studium”, în 2007. Având la activun volum de versuri (Borderline, Cluj, Editura Echinox,2005) ºi mai multe ediþii de succes ale unor manualede limba germanã (din 2004 pânã în prezent, la Iaºi,Editura Polirom), autorul se aflã la studiul sãu literarde debut. Un debut copios, dacã este sã numãrãmcele peste patru sute de pagini de text, douã sute deintrãri bibliografice ºi cele peste opt sute de note desubsol în care cercetãtorul exploreazã ºi interpreteazãmodurile de reprezentare a femeii, dar ºi a unei ideigenerale de feminitate, în trei grupuri de texte: Edda(atât în varianta veche, poeticã, cât ºi în varianta nouã,în prozã), Saga islandezã (în limba veche) ºi Cânteculnibelungilor (în germana medie), adicã în textele re-unite de jargonul germaniºtilor sub numele de „eposulmedieval germanic”. Autorul îºi asumã de la bunînceput douã sarcini uriaºe: prima este parcurgereaunor texte masive, greu accesibile, ecranate la totpasul de dificultãþi lingvistice, o sarcinã pe mãsurafilologului ºi a lingvistului profesionist. A doua esteoarecum inerentã tuturor studiilor literare, vizând

)) )))

ORLANDO BALAª

Echinox, 2007

REPREZENTÃRIALE FEMINITÃÞII

ÎN EPOSULGERMANIC MEDIEVAL

personajului sã devinã o secþiune transversalã într-o lume care a îngheþat în timp. Iar vorbirea despre„subiectivitate” într-o epocã întemeiatã pe dictatura„mulþimilor” pare cã nu ºi-a pierdut forþa.

78

asumarea mãºtii hermeneutului, respectiv a analizeide text, conduse cu grijã deosebitã faþã departicularitãþile lui contextuale.

Teza cercetãtorului orãdean, în formulareaprefaþatorului Paul Magheru, este cã „reprezentãrilefeminitãþii, uºor diferite în cele trei grupuri de texteanalizate, sunt atipice pentru omul medieval ºiconverg spre acelaºi ideal”. În formularea autorului,accentul cade însã pe demonstrarea unei ipotezediferenþialiste: preluând elemente ale cânteceloreroice islandeze, Edda, pe de o parte, ºi CânteculNibelungilor, pe de alta, modificã în mod reprezentativacelaºi material, pentru a da naºtere unei explicaþiiproprii, conturând o diferenþã vizibilã între un spaþiugermanic de nord ºi unul de sud. Oricum,remarcabilã este observaþia cã, în ambele cazuri,niºte evenimente motivate politic ºi documentabileistoric sunt justificate „prin prisma unor afecte umaneca lãcomia sau mândria”. Personajele principale aleinvestigaþiei lui Orlando Balaº sunt, evident, douãreprezentãri feminine: Gudrun ºi Brunhild, vocidiferite ale unei feminitãþi stihiale, motivate existenþialexclusiv de dialectica iubirii. Metodele predilecte sunt,odatã depãºitã chestiunea filologicã ºi odatã epuizatãcategorizarea materialului epic, cele ale imagologiei,pusã mereu în slujba studiului comparativ. Pe lângãacestea, în cercetare sunt angajate tehnicile studiuluiistoric ºi argumentele deconstruirii feministe atipologiilor literare. Impresionant este – în aceastãordine – firescul cu care Orlando Balaº ajunge, defiecare datã, la argumentul textual: operând pentru ocomunitate de specialiºti, el nu considerã necesarãexhibarea instrumentarului tehnico-teoretic, ciexpunerea unei galerii cât mai largi de instanþeanalitice, de diagnostice. Maniac al filologiei, autorulse dovedeºte ºi un îndrãgostit de literaturamedievalã, pe care o citeºte cu o acribie motivatãnu numai documentarist, ci ºi – este evident la totpasul – pasional.

Premisa principalã este aceea cã, spredeosebire de personajele feminine ale eposului me-dieval romanic, obiectuale ºi decorative, non-partici-pative ºi victimizabile (normã-referinþã pentru„atipicitatea” amintitã de Paul Magheru), femeile careapar în textele germanice sunt „purtãtoare de acþiune,/.../ puternice, cu personalitãþi bine conturate, ale cãroracþiuni motivate de dragoste sau de urã, de geloziesau de dorinþã de rãzbunare, duc la dezastru”. Dinacest punct de vedere, ele îi apar autorului ca fiindmult mai ofertante într-un studiu comparatistic decâtpersonajele masculine, „plate”, respectiv „constanteºi previzibile”, uºor încadrabile în tipologii („eroul”,„trãdãtorul” etc.). La capitolul tipologii, accentuez –în cazul în care ar exista dubii - cã tipul de discursfaþã de care studiul de faþã îºi trãdeazã simpatia estecel al scrupulozitãþii ºi rigorii germane (urmãrite înfiecare dintre cele trei pãrþi principale ale cãrþii,„Edda”, „Saga” ºi „Eposul medieval german”), careobligã mereu la ordonarea sinteticã, pe module, aconcluziilor parþiale.

Cercetarea din Reprezentãrile feminitãþii... esteoarecum monistã, în ciuda extensiei sale

enciclopedice, în sensul în care discuþiile despresensul devenirii personajelor feminine este amânatãîn favoarea discuþiilor despre detaliile ei particulare,dupã cum comparatismul extern, preocupat dediferenþele dintre eposul germanic ºi alternativele salemitice din Europa romanicã, este umbrit deocamdatãde comparatismul intern, aplicat pe prelucrãile diferiteale unui material comun.

Implicaþia profundã a studiului lui OrlandoBalaº este aceea cã personajul femininreprezintã, pentru eposul germanic medieval, unconþinut mult mai revelatoriu pentru modificãrilesocio-culturale sau chiar pentru l imiteleintervenþiei auctoriale decât personajul masculin,vãzut ca agent eroic, respectiv element principalal „nucleului dur, imuabil, al poveºtii nibelungice”.Apriga Kriemhild nibelungicã primeºte motivaþiidiferite în textele analizate, disputatã între oGudrun ºi o Brunhild pe care nu le miºcã decâtimperativele iubirii. Departe de figurile edulcorateale eposului romanic, femeile reprezentate întextele eposului germanic pline de forþã ºi mereuiniþiatoare ale acþiunii, sunt ilustrãri ale unei femeicare se asumã ca „subiect, ºi nu obiect al proprieideveniri”. Sã f ie acestea rãmãºiþele unuimatriarhat rezistent? Sau pur ºi simplu un alt modde configurare a prioritãþilor ontologice? Autorulîºi rezervã aici dreptul de a nu da rãspunsuri de-finitive, dar în tonul sãu rãzbate complicitatea unuiproiect ulterior.

Cu incendiareleepistole ale lui AlexandruMuºina din „Vatra” s-apetrecut un lucru curios,devenit evident mai alesodatã cu publicarea învolum(e): „Scrisorile unuifazan” (2006), respectiv„Scrisorile unui geniubalnear” (2007). Nu numaicã ele n-au stârnit replicidure, deºi mizau pe asta,dar au avut o receptareconvenþionalã ºi, cum sã

spun?, rarefiatã. Dacã de la Al. Cistelecan sau VirgilPodoabã, destinatarii de drept ai epistolelor, scriitorulpierduse orice nãdejde de rãspuns, mãcar odatãcu adunarea în volum autorul aºtepta – se poatebãnui – o reacþie publicã. Lucrul e ciudat ºi nu prea,pentru cã vine ca o mãnuºã teoriei majore a luiMuºina despre spaþiul intelectual românesc, un

Filozofia înFilozofia înFilozofia înFilozofia înFilozofia înpijamapijamapijamapijamapijama Alex Goldiº

ALEXANDRU MUªINA

Aula, 2007

SCRISORILEUNUI GENIUBALNEAR

79

spaþiu ce suferã, prin excelenþã, de sindromuldiscursului cultural de „bucãtãrie”. Comunismul acreat, înainte de toate, un tip de intelectual timoratcare, învãþat sã vorbeascã esopic, îºi exprimã încãideile adevãrate doar în privat. Ironia face ca tot înbucãtãrie, „la gura caloriferului” sã fi rãmas, aºadar,ºi rãspunsurile la provocãrile lui Muºina.

Ce-i drept, aceastã lipsã de reacþie a spaþiuluipublic românesc ºi-ar putea lua de partea sa alibiul„neseriozitãþii”, bine jucate, a Epistolelor: la ce bunºi de pe ce poziþie sã rãspunzi unui diarist capriciosºi schimbãtor, care face caz nonstop desubiectivitatea poziþiei sale? Cãci, pe cât deautentice ºi de tranºante sunt afirmaþiile luiAlexandru Muºina, pe atât de bine împachetateretoric într-o autoironie minimalizantã: autorul lor nue decât un biet „geniu balnear”, amestec bizar deintelectual frustrat ºi de filozof hâtru, de om al fineþiispiritului dar ºi de proprietar de culturã (editor), care-ºi poate permite , la propriu, independenþaintelectualã, partizan al valorilor tradiþionale dar înacelaºi timp misionar al intrãrii României pe „piaþaideilor europene” etc. Cert e cã identitateaalunecoasã pe care ºi-o construieºte AlexandruMuºina în Epistole (nu ºtii niciodatã cine seascunde în spatele cutãrei afirmaþii, editorul sauamicul dezamãgit, poetul sau profesorul universitar,criticul/ istoricul literar sau colegul de generaþieinvidios) constituie, probabil, tributul plãtit formulãriiunor adevãruri aspre la adresa câmpului intelectualactual. Muºina speculeazã perfect faptul cã numaipoza de neica nimeni, de filozof carpatin, fãrãpretenþii ºi fãrã metodã, care a renunþat la oriceposturã publicã pentru neutra ºi abstracta pijama îiacordã credibilitate. La adãpostul pijamalei(teoretizate deschis), Alexandru Muºina poatedeveni dictatorul capricios - uºor copilãrit, ca toþidictatorii - care sã împartã calificative din cele mainãstruºnice societãþii sau intelectualitãþii româneºti,fãrã teama de a fi tras la rãspundere pentru gesturilesale iresponsabile.

Cel mai la îndemânã model de raport, pe careMuºina îl invocã la tot pasul ºi cu care intrã chiarinconºtient în concurenþã prin aceste epistole –mi-e tot mai clar –, e modelul ºcolii de la Pãltiniº.Excelentã parodie a jurnalelor filozofice marcaLiiceanu sau Pleºu, Olãneºtiul spiritual al luiMuºina rãspunde în oglindã Pãltiniºului consacratde Noica & co. Dacã la Pãltiniº ideile înalte seaprindeau la focul comunicãrii ritualice dintremaestru ºi iniþiat, la Olãneºti, ele iau forma uneivorbãrii studiat nesistematice, rostite de un mar-ginal autoproclamat. Recluziunii nobile aoamenilor dedicaþi întru totul spiritului dar cuimportantã misie publicã îi rãspunde, la Muºina,o filozofie de concediu care nu vrea, cel puþininiþial, sã convingã mai mult de douã persoane:Cistelecan & Podoabã.

Numai cã, dincolo de retorica cool ºi decaricaturizarea savuroasã a „ªcolii de la Pãltiniº”,e interesant de observat cã filozofia geniului de laOlãneºti se întâlneºte, pe ici pe colo, prin punctele

esenþiale, cu predicile „tripleþilor”: ºi nu mã referdoar la postura de moralist al societãþii actuale,pregãtit sã scoatã din mânecã sfaturi ºi soluþiipentru orice problemã româneascã, ci ºi la obsesiatutoriatului cultural. În „Scrisorile unui fazan”,descendentul direct al lui Noica propunea, maimult sau mai puþin serios, un program pe punctede propãºire intelectualã a tinerilor, o altã ºcoalãde genii hazoasã, dar nu mai puþin serioasã. ªiapoi, ce sunt Ianuº, fraþii Vakulovski ºi alþii, pe careMuºina îi invocã mereu cu o urã tandrã, decâtniºte discipoli rataþi, care nu ºtiu sã-ºi cultivemaeºtrii, cãzând într-un soi de minorat tutorial:„Înþeleg sã te revolþi împotriva «tãtucului»Cãrtãrescu, Lefter, Muºina sau Cistelecan, dar nuca sã te refugiezi în braþele «tãtucului» Mincu,«tãtucului» Tzone sau, mai nou, C. Stãnescu (aicie vorba inclusiv de Marius Ianuº)” (p. 58). ªi astanu e singura asemãnare dintre brandul filozofic alpãltiniºenilor ºi eticheta de la Olãneºti. Cãci, înmaniera lui Liiceanu & co., Muºina conoteazã lasuperlativ tot ce înseamnã originaritate ºi relaþienemediatã, sau sentimentul comunitãþii cultural-umane (v. ºi glosele despre lectura Bibliei - pp.123-124). În afarã de faptul cã pãltiniºenii va-lorizeazã suprem filozofia în timp ce în centrultezelor de la Olãneºti stã poezia, nu prea vãddiferenþe esenþiale de concepþie. Vãicãreala dupã„limbajul adamic”, nepervertit de alienareamodernitãþii, este ºi subiectul principal, exprimatîn atâtea nuanþe, al filozofului neserios de Olãneºti:„Dar, oricât de sofisticate ar fi «vânãtorile» jucatede fiu-meu pe computer, ele rãmân infinit maisimple decât vânãtoarea realã a bunicului meu(una adevãratã: fãrã hãitaºi, fãrã animale crescuteîn semi-libertate etc.). Cu ce e mai complicat sãconduci un BMW decât era sã conduci un car cuboi (nu zic car de curse în Roma anticã, cã acelaera echivalentul unei maºini de formula 1)?”(p. 24).Surprinzãtoare sunt, însã, paginile în care, purtatde fantasma societãþii arhaice, Muºina face pepurtãtorul unor valori care sparie orice simþ practical omului modern (dacã nu cumva e o farsãmuºinianã, latina ca limbã unicã a Europei unite eo gogomãnie fabuloasã – îmi ºi imaginez etichetaîn latinã de pe sticlele Coca Cola), dar ºi oriceidee de…political corectness pe care, ce sã-ifacem, societatea mediaticã ne-a inoculat-o ca oa doua naturã. Mã întreb, de pildã, cum ai puteaciti astfel de panseuri muºiniene despre femeiamodernã altfel decât în binceunoscutul „cod alcratiþei”: „Dacã de femeia activistã îmi era milã,de femeia «modernã» mi se rupe sufletul. Mãcaraia (inclusiv curvetul) fãcea o muncã «murdarã»ca sã le asigure copiilor ei (inclusiv multe dintre«hormonale» aveau copii) un trai mai bun, într-olume a sãrãciei generalizate. Pe când acum:entuziasm nevrotic cât încape. (Am, în propria meafamilie chiar, câteva exemple de femei-managerde succes, directoare zonale/ naþionale ale unorfirme prestigioase. Sãracele!)” (p. 78) sau „Azi,fiecare femeie este – se vrea – multilateral

80

dezvoltatã (savantã ºi putanã, virtuoasã ºipasionalã…)” (p. 70), „N-o spun eu primul: înspatele fiecãrei reuºite masculine se aflã oprezenþã (sau mai multe) femininã” (p. 80) etc. Îidoresc, totuºi, lui Alexandru Muºina ca parteafemininã din familie sã nu punã, din greºealã, mânape Epistole, întrucât subtilul filozof s-ar putea trezicu o avalanºã, nu neapãrat gratuitã, de poºete-ncap.

În plus, ca sã caut noduri în papurã ºi sã facpe avocatul diavolului pânã la capãt, voi spune cã,deºi Muºina încearcã sã se disocieze deantiromânismul apocaliptic, la modã în discursulpãltiniºenilor (faptul cã românii sunt de „cãcat” nupoate fi explicat decât printr-o genã misterioasã),multe dintre diagnosticele lui mizeazã pe aceeaºistrategie: „Prea uºor (deci superficial) am(re)devenit europeni. Pentru unguri, cehi, polonezietc., au fost necesari 1000 de ani de catolicism,universitãþi, cãrþi ºi documente în latinã, ºcoli ºiinstituþii din Vest, asimilate cu greu, în sute de ani…Noi ne-am (re)descoperit rãdãcinile, am copiatscurt ceva instituþii ºi forme (fãrã fond, vorba luineica Maiorescu) ºi, gata, europeni!” (p. 98).Aºadar, aceleaºi imagini despre rãul generalizatal caracterului românesc. Cã poate intra, la o adicã,perfect, în pielea magistrului Noica, Muºina ne-odemonstreazã pe alocuri ºi prin arheologiilingvistice care sã dea seama de sentimentulromânesc al fiinþei: „Are oare vreo semnificaþiefaptul cã, în cultura - ºi limba scrisã, «înaltã», amrenunþat aproape cu totul la cuvântul de originelatinã «a cugeta», pentru maghiarismul «a gândi»?A cugeta, în limbajul popular, nu e un produsmecanic al creierului, ci rezultatul unui efort defocalizare a activitãþii cerebrale. «ªezi ºi cugeþisau numai ºezi?» întreabã, filozofic, epistemic,wittgensteinianul ardelean. Iar cuget, substantivul,nu desemneazã doar produsul, ci ºi procesulactivitãþii cerebrale orientate, care duce la el, loculîn care ia naºtere cugetarea. ”(p. 97).

S-ar putea, astfel, ca, în ciuda vervei stilisticenemaipomenite a Epistolelor ºi în ciuda graduluimare de inteligenþã exprimatã pe metru pãtrat,autorul lor sã nu „dea lovitura” pe piaþaromâneascã de idei - ºi aici o sã rostesc un lucruîngrozitor - tocmai pentru cã aceastã ofertãculturalã a fost lansatã ºi epuizatã, deja, demodelul pãltiniºean, un model atât decontradictoriu ºi de prezent în discursul lui Muºina.Distanþa dintre Olãneºti ºi Pãltiniº a fost diminua-tã, sunt convins, ºi de jocul de putere din sânulgeneraþiei ‘80: pentru a propune un model alternativpolitical corectness-ului ºi optimismului ideologic„postmodern” afiºat de aripa Ion Bogdan Lefter –alt personaj ce bântuie nestingherit imaginarul dela Olãneºti -, Muºina a trebuit sã pactizeze,inconºtient, cu valorile tari, tradiþionaliste, alepãltiniºenilor. Mã tem cã, fugind de Lefter, autorul„epistolelor” a întâlnit, în drum, fantoma lui Noica.Sau sã existe totuºi ºi o a treia cale?

Romanul de campusuniversitar nu este tocmaio specialitate a prozeiromâneºti, rãdãcinile salefiind bine înfipte în solulanglo-saxon. Dar recenteletraduceri ºi succesulacestora au fãcut sã aparãprimele încercãri ºi pemeleagurile noastre. LucianBâgiu se constituie astfelîntr-un veritabil deschizãtorde drumuri, chiar dacã,dupã cum se va vedea,

demersul sãu nu este unul întrutotul pur sub aspectstilistic ºi intenþional. Autorul nu lãsa, anterior acestuivolum, sã se ghiceascã înclinaþia sa înspre scriereaprozei, fiind mai bine cunoscut în calitate de exegetºi istoric literar, precum ºi în cea de autor al unorversuri destul de cuminþi, chiar cu uºoare accente(patinã) neo-clasicã.

Bestiar – Salatã orientalã cu universitariînchipuiþi e o apariþie surprinzãtoare, care modificãradical modul în care îl priveam pe Lucian Bâgiu.Romanul are elemente extrem moderne ºi predilectpost-moderne, o construcþie radicalã ºi un stilincisiv ºi foarte curajos de abordare a virtualuluicititor. Orice aer de cuminþenie, care pãrea de-adreptul implicit pentru un cercetãtor al operei literaresemnate de IPS Bartolomeu Anania, e complet datla o parte în favoarea celei mai degajate nonºalanþeîn manipularea unora dintre cele mai radicale tehnicide scriiturã.

Romanul pare sã colecþioneze aceste tehniciºi metode pînã într-un punct în care devinesusceptibil de a funcþiona ca material didactic încadrul seminariilor de teoria literaturii. Avem –cred, nu am stat sã contabilizez foarte exact –toate tipurile discurs posibile: direct, indirect,indirect liber, avem narator, naratar, martor ocular,autor omniscient etc. Avem în plus un extrem debogat material intertextual, metatextual,subtextual, paratextual ºi în general cam oriceîncepe cu un cuvînt grecesc ºi se terminã cutextual. Trimiterile spre alte texte, spre propriultext, spre texte adiacente sînt la fel de frecventeprecum lalelele în Olanda. Pagini întregi seîndoaie sub povara notelor de subsol sau a

SSSSSalataalataalataalataalataliterara –literara –literara –literara –literara –mod demod demod demod demod deabordareabordareabordareabordareabordare Victor Cubleºan

)) ))))) )))

LUCIAN BÂGIU

Cartea Româneascã,2008

BESTIAR-SALATÃ

ORIENTALÃ CUUNIVERSITARI

ÎNCHIPUIÞI

81

intervenþiilor auctoriale sau naratoriale, capabilepesemne sã-l facã sã pãleascã de invidie peCamil Petrescu. Lucian Bâgiu, în cel mai pur stilpost-modern, îºi discutã tehnicile de construcþieºi personajele, e histrion pînã la atomizareacompletã a identitãþii auctoriale. Sau aºa ar trebuisã arate rezultatul dintr-o destul de evindentã înfundal intenþie autorialã.

Romanul este, în altã ordine de idei, o satirãa vieþii universitare provinciale. Sau o parodie aei. Sau o parodie a mai multor lucrãri literarecelebre. Oricum, o construcþie care presupune multumor. Atît din partea autorului, cît ºi în procesullecturii. Aceasta este indubitabil premiza –rezultatul nu este neapãrat pe aceeaºi linie. LucianBâgiu îºi deschide naraþiunea printr-un personajcare iniþial pare un alter-ego al sãu ºi care, firesc,plaseazã punctul de inserþie în text în mediul uneiuniversitãþi provinciale (Alba-Iulia ar spune toþi ceicare îI citesc CV-ul de pe copertã). Destul derepede acest personaj primeºte o suitã decaracteristici care-l apropie într-atît de mult de eulproiectat de Costache Conachi în versurile saleîncît ne dãm seama cã nici un autor român în viaþãnu ar risca astãzi o atare proiecþie literarã - deh,un tînãr care leºinã la privirea unor ochi verzi deadolescentã a ieºit uºor din modã de vreo douãsute de ani. Odatã incipitul fixat, ºarja e lansatã, oºarjã atît de marcatã ºi de viforoasã încîtdepãºeºte ºarja cuirasierilor francezi de laWaterloo – cea mai mare ºarjã de cavalerieconsemnatã vreodatã în istorie. Sub aspectul

tonului, autorul gliseazã de la ironie la ironie acidã,la persiflare, la burlesc, la schematizare absurdãºi sfîrºeºte cu autohtona luare în bãºcãu. Atît apersonajelor, cît ºi a evenimenþialului. Parteaproastã în toatã aceastã escaladare a tonului estecã diferenþierea între intenþionalitate ºi involuntare atît de fragilã încît deruteazã receptarea.Adeseori, în calitate de cititor, nu mai realizezi dacãzîmbeºti alãturi de autor sau în faþa sa.

Din pãcate complexa ºi extrem elaborataconstrucþie romanescã nu este susþinutã decît lanivel macro al textului, frazarea fiind deseorideficitarã. Lui Lucian Bâgiu pare sã îi lipseascãexerciþiul autocenzurii, ceea ce duce la o excesivãverbozitate, care îngropã sensul frazei în valurisuccesive de cuvinte care ar fi putut sã lipseascãfãrã ca cineva sã le solicite cu adevãrat prezenþa,cu atît mai mult cu cît autorul nu este de loc unpovestitor prin excelenþã, cît mai mult un naratormanufacturat. Este evident cã romanul doreºte sãparã o construcþie livrescã, dar pare astfel mai multdecît ar fi de dorit. Primele 100 de pagini se citesccu plãcere, dar apoi, destructuratã, deconstruitã ºiluatã în bãºcãu, naraþiunea începe sã bãlteascã ºiimplicit sã plictiseascã.

Un debut foarte promiþãtor pentru Lucian Bâgiu,dar care, din pãcate, dovedeºte cã autorul, dincolode stãpînirea celor mai noi tehnici literare trebuiesã înveþe ºi pe cele mai vechi trucuri din carte.Atenþia cititorului se cîºtigã prin poveste ºiautocenzurarea materialului verbal excesiv dinfrazare.

Deal, vale

82

Povestirile bologhezeadaugã dimensiuni, scene ºipersonaje noi universuluiimpregnat de fantastic alMarianei Bojan, univers pecare îl cunoaºtem deja atâtdin celelalte douã volume deprozã ale autoarei (Ultimanoapte a ªeherezadei,Dansul câinilor), cât ºi dinpictura sa.

Volumul recent apãrut laeditura Limes cuprindedouãzeci ºi douã depovestiri, cele mai multedintre ele circumscrise sa-tului Bologa ori vreunui altspaþiu rural neprecizattoponimic (Mi-a cumpãratsat, Escargobalism, Sã nune facem pãcate, Fata încasã, Rubedeniile, Recon-stituirea, Bila, Poetul,Neamþul meu etc.). La aces-tea se adaugã altele ce derivãdin anecdotic (Femeia înverde, ªtrengãriþa, Partajul),fantastic (Pagasinul) saucare sunt scrise ca mici„exerciþii de admiraþie” faþã decâteva personalitãþi (Mulþu-mesc pentru Rilke – pentru„domnul Pi”, Cãmaºa desare – pentru învãþãtorul IonGordan).

Satul Bologa - pretextulpentru povestiri ºi spaþiu încare se nasc poveºtile - estecãutat, dorit, „cumpãrat”pentru liniºtea ºi sentimentulde stabilitate pe care leoferã. E un loc unde se potaºeza „poverile sufletului”,unde se poate trãi „cupuritatea ºi credulitateainocenþei”, într-o stare despirit vecinã aºadar cufantasticul, visarea, propiceimaginaþiei. Lumea aceastaîn miniaturã, un fel de ostrovînsorit ce freamãtã de viaþã– în care întâlneºti lilieci,albine, câini, melci, „puici”,

,,,,,

,,,,,

Vitalitate sipitoresc înpovestilede la Bologa

copaci înfloriþi, dealuri cu pãduriunde cresc ciuperci – reprezintãrefugiul necesar („Trebuie sã-micaut un sat, fãrã sat nu sepoate!”) din universul urban so-licitant ºi uneori nepotrivit depostmodern (Happening).

Autoarea urmãreºte înpovestirile sale deopotrivãdimensiunea arhetipalã ce se maidistinge în universul rural ºitransformãrile aduse de vremurilenoi. Bologa nu e un spaþiu închis.În acest loc în care viaþa ºi-apãstrat forþa ºi oamenii mai suntcapabili sã gândeascã sãnãtosvin strãini poftitori de exotisme,ca olandezii care asistã la slujbade exorcizare (Sã nu ne facempãcate) sau ca „Neamþul”(Neamþul meu). Mai mult, sãteniinu sunt niºte indivizi preocupaþiexclusiv de ogoarele ºi deanimalele lor, ei se informeazã îndetaliu despre ultimele reformeministeriale (Reconstituirea) ºiurmãresc emisiunile de ac-tualitãþi. Cu toate cã vorbeºtedespre vremuri de tranziþie,Mariana Bojan nu alunecã îndirecþia deja uzatã de a insistaasupra insuficientei asimilãri anoului, asupra kitsch-ului pe careastfel de perioade detransformare îl aduc inevitabil.Autoarea insistã mai degrabãasupra caracterului ºi a reacþiilorneaºteptate ale indivizilor laîntâmplãri, de regulã, negative.Bologa este înainte de toate unloc cu oameni. Iar þãranii dinBologa nu reprezintã o masãamorfã, au trãsãturi care-iindividualizeazã. Vecinul Milcu luiCocoº umblã noaptea printrearini în izmene, încins doar cubrâul ºi având „pãlãria tuflitã peceafã” cautã prin ploaie puii pecare i-a pierdut, bãtrânul Bila urcãpe vârful unei costiºe dupãcaprele neascultãtoare la ceioptzeci ºi nouã de ani ai sãi,Veturia e o femeie vrednicã,preocupatã ca gospodãria sa sãfie în bunã rânduialã, badeaGheorghe se pricepe sã prindãroiul de albine rãtãcit. Ceea ce îiuneºte totuºi pe aceºti oamenidiferiþi e o anumitã prospeþime aspiritului ºi umorul discret, tocmaicalitãþile pentru care autoareapare sã îi preþuiascã.

Personajele Marianei Bojansunt pitoreºti, fac lucruri ciudate,dar ciudãþenia lor nu e unaagresivã, ci þine de originalitate,de spontaneitate, visul nu setransformã niciodatã în coºmar,nu existã nevroze, deºi tristeþeexistã din plin. ªi aceasta evalabil ºi pentru povestirilenecircumscrise vreunui spaþiurural, pe care le cuprindevolumul.

Autoarea este preocupatã deanecdotic ºi de dramele din viaþade zi cu zi, de multe ori con-sumate în tãcere, purtate curesemnare de-a lungul anilor,cum e cazul „femeii în verde”care se simte mereu singurã, deºicãsnicia ei apare tutror ca fiinduna fericitã; sau cum e cazul„ºtrengãriþei” – o femeie dintr-untren care îºi plânge înainteanecunoscuþilor soarta, faptul cãa fost trãdatã ºi abandonatã debãrbatul sãu. Din aceeaºicategorie a soþiilor înºelate faceparte ºi femeia „pãmântie, retrasãîn sine” care aude din camera eizgomotele din timpul sceneiamoroase ce se petrece în podîntre soþ ºi Roza, menajerapreotesei. Galeria personajelornefericite nu se opreºte aici: suntºi bãrbaþi rataþi, cum e Grigore –alcoolicul, care din cauzaîncetinelii miºcãrilor sale la beþienu reuºeºte un minim gest debunãtate – sã îi dea la timp uneifetiþe o gumã de mestecat(ªtrengãriþa), sunt bãtrânidepãºiþi de vremurile noi, tineridezorientaþi (Rubedeniile),cupluri care divorþeazã (Partajul);nu lipsesc nici copiii vulnerabili oribolnavi („Holbata” din O vesteproastã, fetiþa din Fata în casã).Totul este surprins însã fãrãstridenþe sau sentimentalisme ºiînvãluit în umor ori mãcar într-unaer de seninãtate resemnatã.

Douã dintre povestiri iesoarecum din tipar faþã decelelalte. Pagasinul e o prozãscurtã cu un pronunþat caractersuprarealist, frizând pe alocuriabsurdul, iar Cãmaºa de sare –o succintã trecere prin istoriamodernã ºi recentã a României,vãzutã prin prisma semnelor pecare vremurile le-au lãsat îndestinul învãþãtorului Ion Gordan.cã

rþi

cãrþ

i cã

rþi

cãrþ

i cã

rþi

cãrþ

i cã

rþi

cãrþ

i cã

rþi

cãrþ

i cã

rþi

cãrþ

i cã

rþi

cãrþ

i cã

rþi

83

Mariana Bojan se apropie depersonajele sale cu cusensibilitate, fie cã e vorba deoameni, fie cã e vorba deanimale; le urmãreºte gesturilemãrunte, obiºnuite, pe care ºtiesã le valorifice literar. O povestireîntreagã (Spaima) e „generatã” de„invazia” unui pui de liliac îndormitor, alta (Câine deîmprumut) de trãznãile cãþeleiTarza.

Uneori povestirile amintesc defilmele lui Emir Kusturica prinumor, fantezie ºi cãldurã. Sursatandreþii e „mãrunta noastrãbabilonie”; autoarea acordã oimportanþã aparte „clanului”,familiei ºi micilor drame ºi bucuriidin care se alcãtuieºte viaþamembrilor acesteia. Astfel,„rubedeniile” (Rubedeniile)împânzesc un sat întreg ºievolueazã pe parcursulgeneraþilor în varii direcþii; unii seangajeazã la Industria Sârmei,alþii emigreazã în Germania,nepoþii ajung studenþi laJurnalisticã sau „bisnismani”, cutoþii organizeazã o excursiepascalã în Grecia.

În Povestiri bologhezeMariana Bojan surprindefragmente unice din destineumane efemere; universul în careaceste destine se desfãºoarã sedefineºte printr-o umanitate cal-dã, prin spontaneitate, sensibili-tate ºi umor.

Maria-Magdalena Diaconu

,,,,,Jocul de sah cumoartea

Poetul Ronald Gasparic ascris între 11 ºi 21 de ani, carierasa de poet (sau poate vocaþia),s-a încheiat la 21 de ani, cînd afost ucis. Acest eveniment abulversat în anul 1991, anul morþiisale, opinia publicã din Româniapostdecembristã. Jocul de ºahcu moartea rãmîne, înaccepþiunea mea, tema centralã,obsedantã a poemelor lui RonaldGasparic strânse în volumulRãmân pãmânt de soare(Paralela 45, 2007). Multe dintrepoemele sale nu au un constructpoetic riguros, unele sînt excesiv

interogative sau suprasaturatede figuri de stil naive, altele sîntconstruite exclusiv pefundamente filosofice saumetafizice, fiind astfel mai puþinpoetice. Totuºi, poezia acestuiarãmîne liricã, unitarã, gravã ºiînvechitã (cel puþin pentru cititorulanului 2008, obiºnuit cu poeziadouãmiistã). Poetul nu a alesvariantele atît de accesate astãzi:auto-lamentaþia sau bãºcãlia,poezia lui fiind impregnatã cudoze de idealism, misticism ºi,paradoxal poate, optimism. Înpeisajul poetic suferind, pesimistºi încordat al poeziei actuale,lecþia datã de un poet care scriedespre moarte (folosindu-se devocea unui om matur) fãrã a secomplace însã în pesimism,poate fi chiar o surprizã plãcutã.

Toposul primului ciclu depoeme din antologie (cealcãtuiesc volumul Plâns la râsulmeu, Ed. Cartea Româneascã,Bucureºti, 1992) este moartea.Mai mult, moartea devine leitmotival întregului volum de poezieRãmân pãmânt de soare (Ed.Paralela 45, Piteºti, 2007) ,instalîndu-se confortabil înnumeroase straturi-palimpsest.Eul poetic este o sursã de luminã,însã, contrar acestei încercãri dea lumina prin intermediul rîsului,de a schimba astfel mascasumbrã a morþii, universul rãmîneîntunecat pentru ceilalþi actanþilirici, reacþia contrastantã aalteritãþii devine astfel prilej pentrunumeroase incertitudini. Rupturaîntre instanþa poeticã ºi alter estenecesarã ºi, în mod cert, cãutatã,de vreme ce eul poetic trãieºtemoartea ca pe un evenimentproxim, mai mult, uneori ca ºicum ar fi deja un fapt consumat(ºi acceptat ca atare). Dubleteleantinomice func-þioneazã ºi lanivel tematic în cartea-antologie:rîs/plîns, la-crimi/zîmbete, luminã/întuneric, fãcînd din aceastãcarte una a contradicþiilor.

Cea de-a doua parte a cãrþiireuneºte poemele publicate învolumul Universul oblic (Ed.Princeps, Iaºi, 1995), cecontinuã ºirul poemelorînceputsfîrºit . În viziuneapoetului, nu existã o delimitareclarã între cele douã

(pseudo)limite, acestea sesuprapun, devenind unul ºiacelaºi lucru. În acest al doileaciclu, pot fi citite ºi poemeconstruite pe fundamentul unormetode matematice precumRezolvare prin metoda substi-tuþiei, de unde ºi punctelecomune, în accepþiunea critici-lor, cu poezia barbianã. Iubirea,tema unui mini-ciclu, nu are unmiros lumesc. Totuºi, aceastaeste perceputã ca fiind singuramodalitate de întregire a fiinþei:„Atunci la început când/ Nueram om ci doar viaþã” (Vedere-Revedere), ciclul poemelor dedragoste fiind unul al întîlnirii ºi,în acelaºi timp, al distanþãrii,împlinirea nu este însã totalã,lipsindu-i tocmai materializarea:„eu ºi Sud/ Nord ºi tu/ ca o iubirepolarã” (Nord ºi Sud I). CiclulÞara Magicienilor conþine ºipoeme cu statut de artã poeticãîn care experienþa lumiimateriale este perceputã ca fiindevanescentã, în opoziþie cuexperienþa transmundanã caredobîndeºte semnificaþie ºiconsistenþã. În Povestea vieþiimele imaginile amintesc deimaginarul bacovian, mai mult,incipitul acestui poem:„Deasupra mea ninge cu fulginegri/ Deasupra ta ninge cu fulgialbi/ Deasupra altora ninge cufulgi de ploaie/ Sau poate cu fulgide pietre”, puncteazã, încã odatã, ruptura între instanþapoeticã ºi alter , indicîndprezenþa acelor inter-lumi carese intersecteazã uneori, dar ca-re nu pot co-exista, pentru cãraportarea la viaþãmoarte, estediferitã. O însemnãtate aparte înpoezia lui Ronald Gasparic o aretema credinþei, într-o viziunepoeticã în care Dumnezeurãmîne „necunoscuta” dintr-oecuaþie de gradul I care poate fiaflatã, pentru cã existãcertitudinea existenþei acesteiinstanþe divine.

Strada morþii: un drum cusens unic. Îmbãtrînirea prematurãdin cea de-a treia parte a cãrþii-antologie, nu este resimþitã atît castare fiziologicã, cît, mai degrabã,ca un stadiu al înþelepciunii ºi alacceptãrii propriului destin. Înciclul acesta de poeme, recupe-

84

rate de pe cursurile studentuluiRonald Gasparic, sînt incluse ºipoeme-schiþã, nefinisate precumUmbrã ºi eroare sau Pretext detoamnã dar ºi poeme reuºite caFinalul, Elegie sau Gloata. Înaceste ultime poeme, „îngerul cuaripi de pãmînt” îºi încheiedefinitiv zborul între luminã ºiîntuneric: „Pe-o masã-ntinsã/ Stãun om bãtrân/ Cu gândul înpãmânt” (Ultimul gînd).

Lavinia Rogojinã

Un cursuniversitar de

retorica

(((( (

Interesantã ºi sinuoasãevoluþia Retoricii în istoria culturiiuniversale. Socotitã în antichitateo artã („ars bene dicendi” – artade a vorbi bine), în Evul Mediu odisciplinã fundamentalã, însecolele XVII, XVIII, XIX, un genliterar (genul oratoric – în care seprezentau ºi se exemplificaucompunerile oratorice, inter-venþia, alocuþiunea, toastul ºidiscursul sau cuvântarea),retorica a ajuns sã fie dispreþuitãºi scoasã din manualele ºcolareîn a doua jumãtate a secolului alXX-lea. La compromiterea ei aucontribuit fãrã îndoialã exa-gerãrile oratorice ale unor poli-ticieni, nimicitor ridiculizate decomediile lui Caragiale sau deziaristica lui Eminescu. Termeniide „retoric” ºi „retorism” aucãpãtat cu timpul conotaþiipeiorative, mai ales puºi în relaþiecu o parte din poezia romanticã,ajungând sã însemne dupã unvers eminescian, o înºiruire decuvinte goale, „ce din coadã ausã sune”. Chiar dicþionareleconsemneazã uneori acest senspeiorativ: gãunos, lipsit de miez,de substanþã.

S-a vãzut însã cã neglijareatotalã a Retoricii duce la„discursuri caragialeºti”, laexprimãri ridicole, la intervenþii ºicuvântãri obscure, ilogice ºiincoerente. ªi astfel a început opledoarie pentru reintroducereaRetoricii în ºcoli – fie ca ocomponentã a Logicii (con-

struirea unor enunþuri corecte),fie în cadrul unor capitole deCompoziþie ºi stil din manualelede Limba ºi literatura românã,arãtându-se cã pentru oricevorbitor în public (Ion Biberivorbea despre o „artã de a vorbiîn public”) este obligatorierespectarea mãcar a calitãþilorgenerale ale stilului: claritatea,corectitudinea, proprietatea ºiprecizia. Iar în unele Facultãþi(precum Jurnalisticã, ªtiinþelepolitice) s-a introdus ca disciplinãde studiu, aºa cum la facultãþilede teologie s-a menþinut cadisciplinã de studiu Omiletica saucum o numeºte autorul acesteicãrþi Retorica amvonului, predicaîn marea ei varietate nefiindaltceva decât un discurs religios.

Profesorul Vistian Goia de laFacultatea de Litere din Cluj eraunul din cei chemaþi ºi aleºi sãpredea o asemenea disciplinã.Deºi la începutul carierei saleuniversitare, prin anii ’60 a fost unmetodist, un îndrumãtor depracticã pedagogicã a studenþilor(în aceastã calitate l-am cunoscutºi eu), deºi îºi fãcea ca unardelean conºtiincios datoria, (ascris ºi câteva manuale –metodica predãrii limbii ºiliteraturii române ºi literaturãpentru copii), am intuit cã dincolode vocaþia sa didacticã este ºipasiunea cercetãrii istorico-literare, concretizatã mai târziu întemeinicele monografii despre V.A. Urechia ºi despre discipolii luiHaºdeu, ºi mai ales încontribuþiile sale la cercetareaistoriei oratoriei româneºti: Oratoriºi elocinþã româneascã, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1985,Elocinþã ºi parlamentarism,Presa Universitarã Clujeanã,1997 º.a. Nu uit romanulmemorialistic: Glasul memoriei ºidelicatele studii ºi antologiidespre poezia floralã, antologieunicã în istoriografia literarãromâneascã consacratã pas-telului floral. Dar studiile despreoratorie ºi elocinþã îl îndrituiau sãþinã la Facultatea de ºtiinþepolitice ºi jurnalism un curs deRetoricã ºi argumentare, iar„notele” acelui curs le publicãacum într-un curs universitar cese remarcã printr-o expunere

clarã ºi printr-o construcþieechilibratã, astfel cã lectura luieste utilã nu numai studenþilorcãrora li se adreseazã în primulrând, ci tuturor celor care suntinteresaþi de aceastã disciplinã,de istoricul ºi pãrþile ei de mariioratori români din diferite epoci,de interferenþa retoricii cuomiletica, de câþiva din mariiziariºti români etc.

Profesorul Vistian Goiaprocedeazã metodic, des-fãºurând în faþa cititorului osuccesiune fireascã, logicã acapitolelor ºi a expunerii. Primeledouã capitole au un caracterintroductiv (Introducere în studiulRetoricii, Geneza Retoricii ºievoluþia ei) capitolele III – IV auun caracter tehnic, vorbinddespre pregãtirea oratorului,despre pãrþile unui discurs (sauale unei cuvântãri), despremodalitãþile de argumentare,pentru ca în ultima parte (cap. VIII-XI), cursul universitar alprofesorului Vistian Goia sãcapete un caracter exemplificativ:sunt prezentaþi câþiva mari oratoriparlamentari (Titu Maiorescu, P. P.Carp, Spiru Haret ºi NicolaeTitulescu – cu titluri ce sugereazãesenþa retoricii acestora: modeluloratorului junimist (TituMaiorescu), concizia exprimãriidiscursive (P. P. Carp), simplitateaºi modestia oratorului (Spiru Haretºi Nicolae Titulescu)) inter-ferenþele retoricii cu literaturacu exemplificarea discursurilora doi oratori-scriitori: BarbuDelavrancea ºi Octavian Goga.

Un capitol de un interes aparteeste Oratoria de amvon – în careautorul se ocupã de predicã, încomplexitatea ei, fãcând unistoric al predicii, ilustrat cu numecelebre din omiletica apuseanã ºirãsãriteanã. Ocupându-se deistoria predicii la români, autorulconsiderã cã începutul prediciipoate fi considerat prin Cartearomâneascã de învãþãturã sauCazania lui Varlaam în careavem de fapt o „omilie analiticã”– explicaþie a versetelor biblice,dar întemeietorul predicii propriu-zise este Antim Ivireanul, însecolul XVIII, cu celebrele saleDidahii. Capitolul prezintã încontinuare câþiva mari

85

predicatori: Andrei ªaguna,Augustin Bunea, AlexandruNicolescu ºi Ion Agârbiceanu(ultimii doi, situându-se întremeditaþie ºi predicã), Ilie Cleopaºi Tertulian Langa (cu predici„erudite” ºi predici „explicative”.Este evident cã într-un capitol nuse pot enumera nici mãcar ceimai însemnaþi oratori bisericeºti,dar ne-ar fi plãcut sã vedem înacest capitol ºi succinteconsideraþii despre TimoteiCipariu, Ioan Suciu, N. Steinhardt,Constantin Galeriu.

În ultimul capitol autorul seîntreabã dacã existã e retoricã ajurnalisticii ºi dupã rãspunsulafirmativ enumerã patru tipuri dediscurs jurnalistic, al cãror mesajse deosebeºte printr-o retoricãproprie: discursul oficial ,discursul de opoziþie, discursulalternativ ºi discursul populist.Paginile ce urmeazã înfãþiºeazãcâþiva ziariºti exemplari: M.Eminescu, N. Iorga ºi NaeIonescu.

O carte în care informaþia,expunerea clarã ºi sistematizareajudicioasã a capitolelor contribuiela o categoricã utilitate pentruorice categorie de cititori.

Ion Buzaºi1 Vistian Goia, Retoricã ºi

argumentare . Note de curs pentrustudenþii în jurnalisticã ºi ºtiinþe politice,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007.

Lazãr Popescu nu este laprima carte (incitantã) despreliteratura universalã (e deja aºasea). S-ar putea spune cã arechiar un ambiþios program înaceastã direcþie, anume de a seexprima (expune) despre numelecele mai selecte din literaturilelumii (selecte). În recentul volum,Trei exerciþii critice (EdituraUniversitaria, Craiova, 2007),autorul comite chiar mai multdecât niºte „exerciþii”, anume fineexegeze pe marginea unor operede referinþã ale unor autori demaximã notoriete ºi în aceeaºimãurã masiv comentaþi înliteratura de specialitate. Ce

Lectura inversa

(((( (

ºanse are în consecinþã sãatragã atenþia „un mãrunt autordin provincie”, cum cu modestieexageratã se dispune chiar dinprima frazã a studiului sãu? Fãrãîndoialã cã ar fi fost prea riscantsã se bazeze pe niºte concluziila care au mai ajuns demult ºi alþicomentatori, mai „universali”.Resimþind acest impas posibil,Lazãr Popescu se doreºte a fioriginal prin poziþia de la careporneºte în lectura sa. Pentru cã,sã spunem de la bun început,autorul alege dintre multelemetode existente pe cea maiveche ºi mai simplã, lectura.Fireºte cã ar fi rãmas cu totulbanal excursul sãu, dacã nu ar fiprocedat la o inversare subtilã alogicii lecturii. Adicã nulectureazã pentru a descifra niºteconcluzii, ci, invers, pune în faþãefectele operelor comentatetocmai pentru a justifica lectura.Cu alte cuvinte, autorul ºtiedinainte ce anume are de citit, ºitocmai de aceea se decide sã maiciteascã încã o datã operele re-spective. Intenþia este unaaparent simplã, dar extrem dedificilã în acelaºi timp: a aflanuanþe în plus faþã de ceea ce s-a spus mai înainte. Metoda estedes utilizatã în critica europeanãchiar în zilele noastre. Cine semai încumetã sã-l studieze peShakespeare n-are de ales altãcale: „totul” fiind spus deja, nu-imai rãmân cercetãtorului decâtnuanþele, unele foarte fine,absconse ºi de fiecare datãprovocate de un nou contextteoretic (bazã esteticã).

Metoda este „în oglindã”, adicãceea ce se constatã se prezintãinvers, deci drept punct de pornirea investigaþiei. La EugenioMontale, spre pildã, „mitemele”sunt expuse ca ºi cum ar fiantepuse lecturii, când de faptlectura anterioarã este cea carele-a provocat. O altã inversarederivã din faptul cã structurileteoretice sunt într-adevãrpreexistente, dar sunt prezentateca ºi cum ele ar fi fostconºtientizate de cãtre autorulînsuºi. La Montale „mitemele” sesubsumeazã „hipertemei amintirii”aºa cum este ea definitã de cãtreMarian Papahagi. La fel este apelat

„proustianismul” poetului ºi altele.Aºadar, este vorba de trei

„grei”, T. S. Eliot, Eugenio Montaleºi R. M. Rilke, unul mai filosoficca altul, poeþi care au cãutat înexclusivitate în profunzimileomului sau socialului, tonurile lorpreferate fiind cele sentenþioase,„definitive”. De aici transparenþaunor „miteme” precum mitemulfascinaþiei morþii, al subversiuniisau al declinului ºi altele (la Eliotºi Montale). De aici acþiunea„pharmaconului” la Rilke, ca ºi„gioachinismul” lui etc. În toateaceste adeziuni Lazãr Popescuse însoþeºte de nume ilustre,garantate, astfel încât nu simtenici o clipã nevoia decontrazicere, dimpotrivã: CesareBrandi, Ernst Cassirer, JacquesDerrida, Gilbert Durand, RenéGirard, Emmanuel Lévinas,Pierre-Jean Richard ºi alþii, dar ºiMircea Eliade sau MateiCãlinescu. Este aceastãsubsumare conºtientã un pãcat alcriticii româneºti, acela de a seapãra cu armurile ºi armele altora,aceasta fiind socotitã o dovadã deerudiþie, ce are drept urmare deregulã izolarea, alungarealectorului obiºnuit din discuþie. Enevoie deci de o iniþiere delocsumarã pentru a urmãri ideile uneiastfel de cercetãri. LazãrPopescu adoptã chiar o anumefamiliaritate în acest context aca-demic, încât substantivizeazã (lacomun) adesea numele propriicelebre: girardian, derridian,bachelardian etc.

Ca acþiune criticã autorulmerge din poezie în poezie, ceeace pare a fi la un moment dat cãar fi vorba de o deducþie dinlogica sumarului. Prin aceastãparcurgere din aproape înaproape se manifestã adesea oredundanþã între interpretare ºiobiect: excursul critic confirmãcel mai adesea ceea ceconcluzioneazã poemele – esteastfel o criticã confirmativã (maimult decât afirmativã) cum sevede din rândurile urmãtoare:„Faptul de a trãi nu e nicidecumo problemã eticã: Am înþelesacum cã a trãi/ nu-i o problemãde demnitate sau de alte/categorii morale.” Se întâlnescdeseori asemenea identitãþi între

86

ceea ce simte criticul ºi ceea cea scris poetul.

Am mai spus cã autorul selimiteazã la a nuanþa sau apreviziona anumite idei. Iatã unadintre acestea, care dacã îiaparþine, este subtilã ºi pertinentãîn acelaºi timp: „Este Montalemarcat aici, cum spune critica, deexistenþialism? Este, fãrã doar ºipoate, dar se mai poate spune ºialtceva. Se poate spune cã el aanticipat, a anunþat, poate, unanumit postmodernism careînlocuieºte antropocentrismul mod-ern cu nihilocentrismul, pierzândoricum sacrul.” (p. 79).

Mai consemnãm faptul ceaparþine patriotismului local, cãLazãr Popescu aflã destuleposibilitãþi de a pune în ecuaþieaceste nume „grele” cu cele alepoeþilor români (Arghezi în spe-cial) ºi aceasta gãsim cã estefoarte bine. Astfel se întâmplã canu doar strãinii sã „derridizeze”,dar ºi un Rilke „arghezizeazã”. ªie adevãrat cã religiozitateapoetului austriac seamãnã destulcu cea a poetului român. Implicitcriticul nu se poate opri la rându-isã „poetizeze”, combinândinspirat ºtiinþa cu poetica, purtatfiind de un entuziasm explicabil înfaþa unor asemenea „granzi” aipoeziei universale. Dãm mai josun citat care justificã mai toateopiniile noastre de mai sus:„Revelaþia apare brusc, estefulgurantã, însã grefatã tot pefondul amintirii, al aducerii –aminte, cum scrie poeticEminescu, sau filosofic,Heidegger. Lucru care nu estelipsit de angoase, rugi ºi – vorbalui Nichita – respiraþii. Rilkefoloseºte însã cuvântul suflare: ªideodatã tu ºtii: fu aºa./ Te scoli, ºi– nainte-þi apare/ anul acela,cândva,/ spaimã ºi rugi ºi suflare.Suntem în toamnã, anotimpulcãderii universale. Cãdereafrunzelor e lentã, asemenea unornegatoare gesturi, semioticã amiºcãrii, ºi ai impresia cã în cerurise ofilesc grãdinile (superbãsintagmã!). Singurãtatea e totalã,noaptea cade, cade þãrâna dinmiile de stele. Cãdere de a fi sãfie oare?”

Astfel Lazãr Popescuconfirmã (iarãºi e confirmativ)

experienþa scriiturii sale diverse:criticã, prozã, poezie. Totul pefondul unei maturitãþi în care neincomodeazã doar modestia...ostentativã (oxi-moron).

Valentin Taºcu

I-am spus Angelei Pop cãadevãrul e ceea ce continuã, binezicea Camus. Cã, dacã tot scriapoezie, era preferabil s-o publice.Mã rog, dacã ea credea înslovele tainice. Poeta s-a nãscutla ªimleul Silvaniei ºi s-aîndrãgostit mai întâi de limbafrancezã. Am întâlnit-o lacursurile de la Centrul CulturalFrancez, unde îºi vrãjea elevii cuo voce unicã, fermecãtoare, deprofesoarã cu vocaþieincontestabilã. I-am smuls câtevapoezii ºi le-am dus la Tribuna.Acolo a debutat Angela GabrielaPop în martie 2006. În 2007 i-aapãrut primul volum Unde laeditura Echinox. Pe lângã„aranjarea“ textelor, amintind de„Caligramele“ lui Apollinaire,trebuie sã remarcãm grafica deexcepþie a Luciei Mãrneanu.Diversele grafii prefigureazãcoabitarea variilor stãri poetice.De la mãrturisiri de tipul „arspoetica“ („Cuvântul care a luatformã pentru / cã viaþa mea / sãscapete / sens“), pânã lasinuozitãþile ce þin de terapeuticascrisului, se instaleazã unmaraton poetic descins dintr-ofire eruptivã. Angela Pop nudoreºte captivitatea formelorrecurente, realizând un slalomprintre poeme în prozã, haiku-uri,curgeri bacoviene, revoltãexistenþialã, crucificatã deneiubire ºi ploi. La un moment datavem revelaþia cãrþii-spectacol,cãrþii-obiect, acolo în proximitateagrafiilor, a diverselor fonturi, aþâºnirilor inegale. Sigur cã unpalier atât de diversificat,nestãvilit, genereazã pulsiuniadesea superflue. Poeta va trebuisã treacã de la o subestimarepresupusã la elevaþia decan-tãrilor nedesfoliate. Decât ape-tenþa pentru lungimi „ne-

cenzurate“, poetei îi reuºesc haiku-urile revelatoare. La un momentdat, la p.70, ea scrie: „Ne-nºurubãm însinguraþi în tãcere.Adicã în inplacabil, în absenþacuvintelor, care au obosit sã fie„medicamente pentru aºteptãri“,care ºchioapãtã, însã seeternizeazã. Între atâtea ploi,neiubire, „ani spongioºi“, anotimpuriostile, hotare vremelnice, acolo –deci – rãzbate poezia, chiar dacã„plouã monstruos, / pânã la os,plouã încreþit“. Uneori plouã„obraznic, slinos, icnit, cu riduri,schi-monosit, torþionar,schizofrenic, infirm, amar.

Recunoaºtem o dexteritate avocabulului folosit, o focalizareînspre poetic, un retorism coagulat.Angela Pop va trebui sã-ºirecentreze amplitudinile poetice, sãrenunþe la indeterminãrile facile ºisã ajungã la carcasa netrucatã apoeziei tutelare. Acest întâi volumo recomandã ºi îi oferã el însuºicheia spre acel UNDE alcontinuitãþii.

Alexandru Jurcan

,,,,,Însingurati întacere

(((( (

Volumul de debut “Mascade Înger” al poetei Roxana-Ema Guliciuc, apãrut la Cluj în2008, la editura Casa Cãrþii deªtiinþã, alcãtuieºte o mostrã depoezie dezarmantã, prin exer-ciþiu de stil abil bricolat ºi printemele adiacente diferiteloretape de evoluþie ale interiori-tãþii umane. Totodatã este isto-ria evolutiv-genealogicã a Po-veºtii de dragoste - mereu amâ-nate întru deliciu - într-un an-samblu aproape general vala-bil ºi impersonal (persoanaîntâi ºi a doua dau impresia maidegrabã de o primordialitate deiatac, artificial creatã ca ºicadru perfect ºi utopic pentru omanifestare a senzualismelor).

Coagulat în mare parte îndecursul a ºapte luni de creaþie,volumul cuprinde ºi poezii mai vechi,

,,,,,

Jumatate deom farajumatate deiepure schiop

(((( ((((( (

(((( ((((( (

87

scrise în adolescenþã (dar nuadolescentine) care relevã ocuprindere largã ca paletã a unorcoordonate spirituale angoasantedar tolerabile precum starea (încã)de nefiinþã, sensul (a se vedea rostul)iubirii ºi a contopirii, “matematic” de-limitate pentru a o face posibila încotidian, în tehnica scenariului; uniatac fecioresc migãlos pregãtitpentru a fi populat de un celãlaltsemnificativ dar ºi semnificant.

Cartea în cauzã cuprinde treicicluri, generic plasate sub titlurisugestive etapelor de autodefinire:Gânduri în singurãtate, A douanaºtere ºi Masca de înger.

În singurãtãþile primului ciclu,poeta, îndelung “dospitã”, selec-teazã o multitudine de valenþe alesingurãtãþii axându-se pe te-maautodefinitorie ºi autocarac-terizantã cea mai simplã cuputinþã: iubirea (în expectativã,asimptoticã). Este vorba desprepregãtirea pentru iubire,momentul în care cuplul cadualitate unitarã nu este încãaglutinat ºi în care sinele seproiecteazã doar ca o entitateindependentã ºi pasiv-agresivã înrelaþia interumanã ca Eu ºi Tu, clardefinite sau întrepãtrunse acci-dental dar totodatã ubicuu. Iubireade bucãtãrie, de sufragerie, cea înstraie duminicale sau de prãvãlieîºi gãsesc locul într-o repetiþiegeneralã pentru sentimentulaºteptat care atunci când apare setransformã la rândul sãu înrepetiþie prin amânare.

A doua naºtere, reactualizeazãGeneza clasicã marcând fragmentulde viaþã potenþat de “naºterea dinbãrbat” ºi determinând o atenþiesporitã asupra celuilalt ºi amodificãrilor organice ale sufletuluideterminate de aceastã nouãiniþializare. Iubirea-schelã proiectivãse îngrãdeºte treptat generic printr-un“te iubesc” pe peronul unei gãri ºibanalitãþile cotidiene care fac frontcomun cu interiorul multiplicatbeligerant. Exerciþiile de respiraþie,refacerea celuilalt din fragmente lipitefirav cu propriile lichide organice, nar-comania, teatrul de sine, timpulmãsurat în conformitate cu percepþiileasupra celuilat ºi logica aproapeludicã a lui “ca ºi cum”, teama iubiriiroasã de banalitate, creeazã spaþii deumplere a locurilor cu materia

alteritãþii. Logica mãºtilor celui de-altreilea ciclu este repotenþatã într-unsens care faciliteazã caracterul de a-fi-laolaltã ºi totuºi a te pãstra autenticºi singular. Explicaþia poeteiprecizeazã cã mãºtile de înger (aflatesub cele de oameni) sunt o modalitatede traducere a sufletului într-un limbajcomun entitãþilor care manifestãcomunicarea ºi convieþuirea.

Ciclul ultim coboarã îngerii depe piedestalul creºtinismului într-o lume a perdiþiei. Rãfuiala semuta în Cer. De menþionat faptulcã, deºi aceastã lume este pre-text, ea oferã în mod fericitustensile de manufacturare aexpresiei în arte poetice demagnitudini cosmice.

Îngerii volumului sunt atribuiþi,pe lângã rolul de mesageri, cuspecificitãþi de îndrumãtori/consultanþi sau încarnãri aleindicibilului, ale voinþeicoordonate de impuls ºi senzaþie,în tehnica franjului, cu aripifractalice. Dumnezeii cuprinºi întrecele douã coperte au un caracterde alteritate pasivã redusã la ex-istent - nu emanatoare sausemnificantã - ci pur ºi simpluparalelã ºi palidã. Volumul nuimpune viziuni definitive ci cãi saualternanþe, iar dacã o face estepentru a-ºi râde sfios de viziuneatotalizatoare a simþirii: “fiecare cuobsesia lui la braþ”. Fiecare frag-ment meditativ scenografic (ge-neric numit aici poezie) propunesfioase jumãtãþi de sentiment,jumãtãþi de unghiuri de vedere ºise adreseazã unei jumãtãþi acititorului, toate întrepãtrunse ºisuprapuse pe alocuri pentru a nucrea contururi.

Ruxandra Bularca

,,,,,

Despre moartesi alti demoni,,,,,

Volumul Anunþuri mortuare înRe major semnat Claun Grup ºipublicat în anul 2008 la EdituraLimes, Cluj-Napoca, are moarteaca temã literarã, unde abordareaînspãimântatã ºi încruntatãnu-ºi are locul. Fãrã a tratamoartea la modul superficial-condescendent, tinerii autori,

studenþi sau foºti studenþi aiFacultãþii de litere, respectiv aiFacultãþii de ºtiinþe politice, secþiajurnalism, din cadrul universitãþiiclujene, stabilesc o altã valenþãa morþii, în alte sisteme desemnificare, în alte centre, decâtcele clasice. Moartea semetamorfozeazã din temã abisalãºi angoasantã într-un pretextpentru povestit, pentru scris, unpretext pentru vânarea plãceriiautorului produse prin scris, câtºi încântarea cititorului, în urmalecturii. Gãsim astfel tema morþiica realitate livrescã.

Punctul de plecare al acestorproze scurte sunt o serie denecrologuri: moartea estepremisa, punctul din care sau înjurul cãruia se þese povesteavieþii celui înghiþit de ea. Tineriiautori investigheazã vecinãtateamorþii ºi subiecþii care au trãit-o,orientându-se însã mereu asupravieþii acestora, a vieþilor unoroameni sau a evenimentelor careau determinat încheiereaacesteia, precum ºi a efectului lorasupra celor rãmaºi sãpovesteascã. Se contureazã ounitate în diversitate: moarteadezbrãcatã de imaginea sa demare prezenþã, respectiv mareabsenþã, mare necunoscut sauorice alt concept cu greutate.Rolul ei în economia acestorscurte proze este acela de a oferinucleul fiecãrei povestiri, maideparte acestea diferenþiindu-seprin stilul abordat ºi ideileingenioase. Astfel poveºtile suntþesute în jurul aceleiaºi teme,reconstituind retrospectiv sauconstruind prospectiv viaþa celorce au trecut în moarte. În aceastãprivinþã este interesantãabordarea Andraxenei Ruserecu,care propune în finalul povestiriischimbarea direcþieiretrospectivã sau prospectivã alimitei dintre viaþã ºi moarteasupra celeilalte necunoscute,anume existenþa de dinainte denaºtere, prin schimbareaperspectivei, cercetarea zonelorde la un capat, la altul al vieþii ºi aambelor extremitãþi ale acesteia.

Naraþiunile sunt din cele maivariate, precum naratorii care ledezvãluie: fiul celui decedat înzdravãna povestire a Letiþiei

88

Câmpan: Mano negra (scrierecare s-ar potrivi foarte bine într-un capitol al unui posibil viitorroman), de prieteni, apropriaþi, decãtre îngerul pãzitor, înpovestirea Ruxandrei Bularca:Ultimele zile ale omului câine,povestite de îngerul sãu pãzitor,unde moartea devine însãºicauzã a morþii, iar cel pierdutsalvarea salvatorului, toateîmbinate într-un ton pe cât deironic, pe atât de tandru-vulnerabil. Mai departe întâlnimun narator cãlãu în încriptatapovestire a lui Mihai Gãdãleansau naratori neconvenþionali înînsuºi sângele victimei dinînduioºãtorul ºi profundulmonolog de tip jurnal scris deCristina Vidruþiu. Apoi des-coperim naratori omniscienþi(aparent) distanþi sau povestirinarate de însuºi cel mort. În acestvolum se întrunesc 24 devariaþiuni nu atât pe tema morþii,cât pe cea a abordãrii acesteia:moartea ca incursiune înfantastic, moartea survenitã înurma unei crime consimþite, însclipitoarea povestire a luiRãzvan Robu- Pervazul de sticlãcoloratã, moartea asumatã,incantatã, aristocratã, înpovestirea lui Mihai Pedestru -Trei Peºti în ºemineu, moartea ºiparalizia colectivã provocatã dedecesul (ºi existenþa) lui Stalin înpastiºa Circuitul sângelui, de-oironie ºi un umor cuceritoare, aGeaninei Sãlãgean. Aceste prozescurte nu sunt meditaþii graveasupra morþii, ci exerciþii asupraistoriei unor subiecþi, trecând nunumai moartea în umbrã, ci ºi pecel care-i cade pradã, înimprospãtoare exerciþiiconfigurative într-ale literaturii,cum sunt povestirile SonieiAndras: Poveste op. 3 Nr.9Allegro Monstruoso ºi TiribombaCristinei Novac.

Acest volum este marcat descriitura experimental-ludicã prinparodiile, ironiile sau folosireatemei morþii în mod imaginativ capretext pentru naºterea unortexte în prozã de cele mai diferitenaturi, forme ºi conþinuturi. Esteprezentã în însãºi denumireaClaun Grup valenþa ludicã ºijoaca (nu peiorativã ci) con-

figurativã de-a literatura. Po-vestirile tinerilor reuºesc sãprindã viaþã, ideea din spatele saude la suprafaþa lor nefiindmascatã ostentativ în formã ºistructurã, ci împletindu-se cuacestea pânã în acel punct încare nu mai pot ºi nu mai trebuiesã fie deosebite, invitând cititorulla o lecturã intrigantã. Varietateamotivelor, a ariilor stilistice, aideilor ºi modurilor de abordareeste unul dintre punctele forte alevolumului. Toate textele suntredactate în prozã, nu toate însã,respectând convenþiile povestirii,ale nuvelei sau ale prozei scurteîn general. Observãm astfel textecare merg pe principiul tehniciidetaliului, texte migãlos lucrate,altele mai puþin transparente,texte care accentueazã mai puþinepicul ºi trec la o idee pe care oilustreazã cu varii instrumente,gãsim voluptatea povestirii, ascrierii, entuziasmul faþã decuvinte, iar nu prozã obositã ºiplictisitã.

În acest volum se întrunescpovestitori cu istorioare vii, poeþicu poezii mascate în prozã (cumeste Laurenþiu Laur cu a saUltima venire a þapului), visãtori,ingineri ai textului, bricoleuri,povestitori lucizi, stãpâniþi,delirioniºti, povestitori calculaþi,migãloºi, naratori de un proaspãtºi îmbucurãtor talent, povestitoriinocenþi care creeazã mici lumiºi mari speranþe pentru lumileviitoare. Ana-Maria Tãut

Lupeni 1977:„Cum a fost

posibil?“Conturatã în urma

evenimentelor de tristã amintirepetrecute de-a lungul anilor ’90,tipologia minerului post-decembrist oferã o imagine puþinspus negativã, ba chiar maleficãa acestuia în conºtiinþa civicãromâneascã. Felul în care mineriiau acþionat în 14-15 iunie 1990 ºiînsãºi existenþa mineriadelor nulasã loc niciunei nuanþãri înjudecarea lor: autoritatea statalã

condusã de Ion Iliescu i-a ridicatîn slãvi ºi le-a mulþumittovãrãºeºte (ar fi fost culmea sãnu o facã, de vreme ce tocmaiea îi chemase pentru a faceordine ºi a reface “rondurile deflori distruse”). Societãþii civile ºimanifestanþilor anticomuniºti dinPiaþa Universitãþii 1990 nu le-arãmas decât sã condamneatrocitãþile comise sub îndemnul“Noi muncim, nu gândim!”Enciclopedia on-line Wikipedia,mult mai la îndemânã astãzipentru documentare decâtvolumele tipãrite (sic!), noteazãinclusiv faptul cã “[…] toþi in-telectualii, persoanele cu barbã,cei îmbrãcaþi cu haine fistichii aufost bãtuþi, arestaþi, urcaþi îndubele Poliþiei ºi interogaþi la ounitate militarã din Mãgurele”1 .

În acest context, Strict secret.Lupeni 1977. Filajul continuã!(publicat de Marian Boboc ºiMihai Barbu la treizeci de ani dela evenimentele din Valea Jiului,sub însemnul Editurii Autograf)are, dincolo de certa valoaredocumentarã, menirea de arepara pe cât posibil proastareputaþie a ortacilor, câºtigatã cuocazia mineriadelor.

O “criticã la prima vedere” amasivului volum (peste 800 depagini) le poate fi adusã autorilorchiar pe un ton de reproº, datefiind lipsa unei structuri clare(pãrþi, capitole, subcapitole etc.)ºi absenþa notelor de subsol. Ceadin urmã este explicatã de MarianBoboc ºi Mihai Barbu prin“caracterul pur jurnalistic alvolumului”; principial, oricedemers jurnalistic obligã autorulsã fie onest ºi transparent înprivinþa surselor prin citarea lor,concretã ºi detaliatã. Absenþanotelor de subsol reprezintã, înopinia mea, un dezavantaj atâtpentru volum, cât ºi pentrupotenþialii cercetãtori care l-ar luadrept reper.

Totuºi, minusurile amintite nuschimbã cu nimic esenþa ideaticãa cãrþii. Autorii oferã o interpretarecu totul diferitã acordatãconceptului de miner ºi implicitcategoriei sociale definitã deacesta. Meritã sã ne amintim de

1 Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mineriada_din_iunie_1990

89

“lupta de clasã”: în contextulindivid versus colectiv, valoareaprofund individualã pe care estebazatã interpretarea lui MarianBoboc ºi Mihai Barbu a fostnegatã pânã la anihilare de cãtrepropaganda comunistã. Încontextul social ºi istoric al anilor’70 ºi, bine-nþeles, al întregiiperioade comuniste, oameniprecum liderul minerilor din 1977(C. Dobre) sau I.D. Sârbu,proclamat “scriitorul minerilor” decãtre autori, nu puteau reprezentadecât un pericol pentrutotalitarism.

Dincolo de revoltãtoarea Legenr.3 din 30 iunie 1977 (de la careau pornit nemulþumirile ºi care,culmea, a mai fost ºi modificatãilegal de cãtre comuniºti imediatdupã incidentele petrecute înValea Jiului), de propunerile dereeducare a nemulþumiþilor (careamintesc de “fenomenul Piteºti”,cu ale sale reeducãri studenþeºti)la care se adaugã ameninþãrile cuinternarea în azile psihiatrice,dincolo de miile de delatori ºi noteinformative scrise de aceºtia, de“mãsurile de verificare prinmijloace adecvate” ale Securitãþii,de punerea în discuþie publicã acelor care au pãstrat legãturi cuPaul Goma ºi Europa Liberã(precum ºi a autorilor “deînscrisuri anonime”), dincolo destupidul scop suprem de “realizarea planului”, Strict secret. Lupeni1977. Filajul continuã! este o cartededicatã eroilor.

“De la microfon am avut grijãsã instruiesc mulþimea [...] sãse închidã imediat coridorul înurma lui Ceauºescu ºi a celorcare-l însoþeau; Ceauºescu sãnu fie întâmpinat cu niciun felde aplauze...” Iatã ce declaraC. Dobre. Pânã ºi “umbra luiCeauºescu” avea sãpovesteascã ul ter ior cumdictatorul , odatã ajuns laPetroºani, “la fiecare trei paºimã întreba: Cum a fostposibil?”

Strict secret. Lupeni 1977.Filajul continuã! este tocmaipovestea lor, a celor care au avutcurajul de a-l înfrunta faþã în faþãpe “conducãtorul iubit”. O lecþiede memorie.

Alexandru Boariu

,,,,,

,,,,,Când îti cârpestidestinul,nu gresesti nicidin greseala!

,,,,, ,,,,,

,,,,,

(((( (

O siluetã firavã, fãrã preamulte sensiblerii în privire, seapleacã peste un covor cândregrupat, când dezlânat dezbiciul timpului ºi de picioarelecare-au dansat pe el. Îl apucã de-un capãt ºi mâna sa începe ocorecturã albã, îmbibatã în grabasa de un miros nãclãit de petrol ºisãrãcie. ªi din zdreanþa unui ma-terial franjurat de alþii, dupã maimulte nopþi albe, ia naºtere ocârpiturã nouã, una unitã dedialogul mâinilor ca joc de flãcãriîn agonie: o împletiturã a mâiniiarse, pe care o durea ciudat foculce venea din talpa grea aminutelor, ºi a mâinii care continuãtacit sã sufere sub greutatea, lafel ca-ntotdeuna, sub paraliziaacelui pachet de material. ªi,,atunci” era iubire, mãrturiseºteromanciera Maria Baciu, în acelmoment de succedare bez-meticã, în acea cârpire de echipã,numai atunci destinul ca metaforãa covorului ºi actul scrierii caesteticã a cârpirii albe pot prohodiîn tihnã tinerele-bãtrâne zvârcoliriale unui destin scrijelit de-o cretãstrãinã.

Ioana, personajul principal alromanului ªi atunci era iubire(Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã,Cluj-Napoca, 2007) rãspundeclar unui ecou moralizator aldatoriei refacerii acelui traseu,chiar dacã destinul ei n-a fost oîmpletiturã de la început, ci oschiþã în cretã, un panou cuformã de om, þintã pentru rafalede gloanþe, pentru cerºit ºipentru cãciuleli. Nãscutãavorton din Sia ºi Gorunu, cãci,,tatã” ºi ,,mamã” i-au fost numaiînainte de momentul 23 august1944, moment simbolic descrisca o cãdere în stil mioritic acuplului adamic, dupã careoamenii au renunþat laapelativele de ,,fiicã”, ,,frate”,,,vecinã” ºi-au devenitStrapezan, Rãduceanu etc,

Ioana a fost al patrulea copil dinprima generaþie (alãturi de Sabin,Pilu ºi Paul), adicã din cei ce autrãit momentul august ’44; evi-dent, ce-a de-a doua generaþiede fraþi, Veve ºi Liþa, sunt cei ce-au trecut prin momentuldecembrie 1989.

Aceastã delimitare ageneraþiilor, cert importantã întraseul interpretativ, are rol degrupare: adunã portrete de familie,situaþii, un rol de atmosferã ºi nude puneri în cauzã a fiecãruia decãtre fiecare, ,,dupã exacte reale,conjuncturale, istorice, meritate orinemeritate vini neîntregi fiecãruia”.Romanul este ironic ºi autoironic,este o mãrturisire justificatã dar nuloc de reparaþii ºi daune moraleestetizate iezuit ºi ultrasavant. Depildã, autoarea parodiazã, prinautotitulatura ,,bãtrânã ºi post-revoluþionarã”, întrebãrile care sãinculce acuzãri: ,,Oare într-un feltoþi greºiserã, într-altfel nici unulnu greºise?”

Lumea marionetelor din fabriciºi a unor ºefi demagogi carefãceau din ºedinþe parade de bla-blauri, o lume a permanentuluicutremur din care nu puteai nicisã ieºi nici sã trãieºti, este foartefrumos pamfletatã prin douãprocedee: stilul de naraþiunesacadat ºi prin laitmotivul lui,,ha-ha-hi-hi”. Povestea vieþiiIoanei se deapãnã anacronic,anistoric, chiar antiproustian.Pornind de la miºcãrile unei frecþiipe ceafa mamei sale, paginilelargi ale cãrþii sunt împurecatecu alte inserþii de povestioare:logodna cu Tase, schimbareafratelui sãu în pisicã ce râvneºtemustãcios prin fabricibucureºtane la blide cu lãturãfierbinte, vizita Liþei dupãrevoluþie, acea sorã ,,din acelaºipântec dar nu din exact aceiaºimamã”, despãrþirea de Tase,ideile americane ale lui Gorunudin cauza cãrora toatã familia aavut de suferit, lupta sa pentruun apartament, ºefii de la Cadre,absolvirea primului examen lafacultate la ff etc.

Acestã viaþã panou este defapt tabla creierului pe carecineva sau ceva strãin inseravertiginos calcule ºi formule,este alienarea prieteniei cu Sofia,

90

colegã de serviciu cu caremonologa din când în când,personificare alegoricã agândului sinuciderii care a în-grãmãdit-o pe Ioana de câtevaori. ªi pentru cã în acestã lumeIubirea cu majusculã nu mai eraposibilã, abstinenþa iubirii era cao rãzbunare împotriva istoriei.

Alãturi de firul istoric, pe lângãzbierãtele înãbuºite aledestinului mânii arse, imprecaþiablagoslovirii ºi a destãinuirii uneivieþi trãite în lumea lui Cutãricã,între cele douã momente, maiexistã lumea iubiri i fãrãmajusculã, o lume a mâiniiparalizate, de care Ioana-scriitorul de succes localploieºtean este conºtientã ºi decare profitã benefic. Chiargândurile cu care se deschidevolumul ºi cu care se încheievolumul aduc o silã în actulremintirii, cãci faptul cã viaþa nu

e basm îi poticneºte zâmbetul, îiîngânã spasmodic în câte felurio nefericise literatura, oricum înmai multe feluri în care o fericise.Iar rãspunsul stã în faptul cãdestinul sãu de creator stãtocmai în iubirea de paralizie, aunei astfel de scriituri.

Tot ceea ce nu explicãromanul ca locul în care Ioanapoate întoarce lumii celãlaltobraz, se referã la un anumit tipde maturitate ºi migalã. Sia îi dãreplicã la un moment dat:,,Niciodatã n-ai fost copil. Mi-erafricã sã privesc în ochii tãi.”Romanul oferã o variantã foarteinteligentã ºi valabilã plastic,replicã acelui panoului gãunos alIubirii din lumea lui Cutãricã, prinfinalul autosuficient ºi spectral alspectacolului singurãtãþii umaneºi al vieþii care repetã MareleGând Alb, pe care numaigoliciunea, ecoul cuvintelor îl

poate autentifica.Criticul, cititorul este pus în

parantezã, ironizat, spectatoruleste repudiat prin tehnica plicului,maculaturã a identitãþii des-tinatarului cu expeditorul. Sã neînchipuim o scrisoare într-unplic, viaþa istoricã de neiubitã aIoanei, o reproducere la mânaa doua a tabloului de îndrãgostiþia lui Maupassant la care se facereferire explicitã în text, de maimulte ori. Doi îndrãgostiþi, uncuplu de tineri care-ºi distrugvieþi le înlocuind bijuterii leopulente ale unei prietene cualtele, însuºindu-ºi-le. Iubirea cumajusculã dintre cei doi nu esteposibilã pentru cã nu le eraproprie. Plicul se închide. Setimbreazã. Se expediazã, dar înfinal afli cã o mânã stângace ascris identic, programatic, ºidestinatarul ºi expeditorul.

Florina Man

Sacrificiul

91

Ion Beldeanu

A n d a n t e

Nu ºtiu ce s-ar cuveni dar trompetasunã peste castanele cuminþimai bine zis rãmase între frunzele de caren-avem nevoie

Atunci apare pisoiul cu cearcãne verzicel ce ºtie cât de ademenitoarerãmân urmãririlede care tu n-ai cum sã-þi aminteºtiºi se aude chitara melancolicãdintre pereþii abandonaþi

Ce sunete, ce glas coborât peste umãracolo fiind ºi vesela promenadãnu-i aºa ?numai noi cunoscându-i amintirea.

Carele rãsturnându-se

Repetând vechile încântãriîþi urmãream paºii apropiindu-sevenind spre minedupã care am zis:

Grigore Scarlat

Nu se aratã

Mamei

ªi, uite, semnul nu se aratã.

Îl aºtept, de acum, de ani,Mi-e greu sã le þin numãrul,Se destramã asemeni unui ºir,–Greu de refãcut,Imposibil de a-l direcþionaSpre þinta lui - finalã.

ªtii prea bineCã pentru a fi în apropierea taAº putea trece prin stânci,ªi nici un efort nu ar fi prea greuDacã izbânda ar fi de partea mea.

ªi, uite, semnul nu se aratã.

Nu-l recunosc nici în pãsãrileCare ne schimbã anotimpurile,Nici în neaua care mi-a albit fereastra,ªi nici în alte întâmplãri,-Îmbãtrânind, ºi ele, în veac.

Mai frumoasã eºtiMai frumoasã sã fiiÎn amiaza înaltã a verii ?Ore solare, încremenite,

N-are rost sã te opreºtiîn faþã e marea cea rece ºi disperãriledespre care þi-am mai vorbitcândva probabil

Numai cã bufniþa îºi semnalã prezenþanu eram singur deciºi atunci am auzitcarele rãsturnandu-se.

De la capãt

Dar zeii cei micicei care coloreazã ferestrele în fiecaredimineaþã vor trece nevãzuþiSã-i lãsãm sã treacãchiar de vei fi surprins de întrebareaunuia dintre eiFiecare cu norocul ºtiut ori nue o încercare ce trebuie dusã panã la capãtaltfel cade întunericulºi desenele devin nimicuri demne de aruncat

Apoi n-ai decât sã-þi aprinzi þigaraºi sã te laºi colindatde ambiþiile fãrã de carepaharul ºtiut va arãta pe jumãtate gol.

Ca un imperiu ce nu-ºi cunoaºte duºmanii,Soartã nemiloasã ce ne aduce,Într-un loc - acelaºi loc -Doar de tine ºtiut.

ªi totuºi, mai frumoasã eºtiÎn acest amurg ca o rãsplatã,Pentru tot ce am îndurat,ªi iatã, în tot ce am crezut, sperat,Se vede, acum, în oglinda lunii, -Trupul tãu, privirea ta,Întoarse spre noi,Atât de îndepãrtaþi,De parcã nu am fi existat nici când.

NumeUrme de sãlbãticiuni, în livadã,Poate de urºi, jderi, vulpi,Le revãd desenate în aceastã dimineaþã.

ªi alte semne îmi spunCã jarul verii s-a stins,Cã la sorocul de tine ºtiutÎnaltul se preschimbã în abis.

Facã-se voia ta,Fie precum ai voit, hotãrât,Cu mine se va stinge un nume, -Vocalele nu se vor mai auzi,Nici consoanele ca niºte stâlpiNu vor mai rezista

92

Ce poate scrie un bãrbatîntre douã vârste (a doua ºi atreia), care nu este obsedat sãproducã un best-seller, deci nuva pretinde cã este deviantsexual, nu înjurã în medie lafiecare 300 de semne ºi nu nedezvãluie cine a tras în noi, pe22, în clinchetul cuburilor degheaþã de pe fundul pãharuluide whisky servit la recepþia unuiclub select?

El – aceastã repl icãbalcanicã la Dorian Grey - esteperfect capabil (iatã:CornelCotuþiu o demonstreazã) sãscrie un Einbildungsroman,un roman al închipuirii, care nueste nici fantastic, nici iniþiatic,nici realist ºi nicidecum tezist –un roman în care închipuireadevine un refugiu, o conduitã deprotecþie, dar ºi o formã deadaptare la o lume în continuãacceleraþie, dãtãtoare de vertijeºi voalând identiteatea, chiar ºila firile juvenile în comparaþie cuvenerabilul domn profesor, carese încãpãþâneazã sã nu fiealtceva decât ceea ce este ºiþine neapãrat ca rolul lui CornelCotuþiu sã fie jucat chiar de Cor-nel Cotuþiu, fãrã dublurã saucascadori, insistând sã-ºiciteascã partitura în manierãironicã - Veveriþa de pe rue Noël(secvenþe dintr-o Canadãproprie) - Casa Cãrþii de ªtiinþãCluj-Napoca, 2007.

Nedumerirea devine la acestautor, deloc concesiv cucititorul, sau cu lumea în care aaterizat cu ceva vreme în urmã,un instrument de anihilare aneprevãzutului ameninþãtor, oformã de ostilitate refuzatã deautor, graþie unei permanenteautointerogaþii ironice.

La surprizele pe careexistenþa i le pregãteºte, într-operioadã a vieþii de la care ne-am aºtepta sã fie una liniºtitã,Cotuþiu rãspunde cu idei la felde surprinzãtoare, cu care îºimobileazã rapid imaginaþia(Einbildung, în germanã) pentru

DomeniileDomeniileDomeniileDomeniileDomeniiledomnului Cotudomnului Cotudomnului Cotudomnului Cotudomnului Cotutttttiuiuiuiuiu

a nu fi invadatã de un univershipertehnologizat (dacã î lraportãm la experienþa de viaþãa generaþiei autorului), universaxat pe competiþia - neiertãtoarecu seniori i ºi interpretatãprevizibil negativ de ei, ceitrecuþi de primele examene aleexistenþei.

Iatã-l pe Cornel Cotuþiu,autor, personaj, comentator, in-terpret – alergând pe portativeleacestei metaidentitãþi, într-omanierã mult mai sportivã decâtne-am obiºnuit, cunoscându-iplimbãrile meditativ-didactice pedealurile din þinutul natal, alSomeºului. Niciodatã nu e preatârziu, sau prea devreme,pentru o înghiþ i turã binecumpãnitã de povestire, ca unvin roºu, potr ivi tã sãacompanieze chiar ºi o ceaºcãde ceai sau un discurs despreterapii naturiste.

Cristofor Clumb a ratatAmerica descoperitã de CornelCotuþiu – nu avea cum sãcãlãtoreascã spre aceste zãriîn caravelele armate demajestãþile lor catolice – bunedoar pentru traversareaoceanului. În universul domes-tic de pe Rue Noel, autorulredescoperã de fapt lumea deacasã pe care o poartã cu eloriunde ar pleca. Un set devalori, valabil aici ºi acolo, îielibereazã pe autor ºi pe cititordeopotrivã, de constrângerile

geopolitice sau culturale. Rea-firmarea, în contexte atât de di-ferite, a reperelor datoritã cãroraautorul a supravieþuit gulaguluiintelectual, este un proces po-sibil doar în planul povestirii.Autorul inventeazã o cãlãtoriepe care n-a întreprins-oniciodatã, care se suprapune cuo cãlãtorie realã, însã ignoratãcu bunã ºtiinþã, atunci cândsituaþia ameninþã sã scape desub controlul unui gentlemancare se încãpãþâneazã sã scriecu st i loul printre semeniidependenþi de calculator.

Ce este mai potrivit pentru aîntrupa o gândire atât dejucãuºã, decât o veveriþã,slobodã sã zburde oriunde, peStrada Gãrii din Beclean saupe Rue Noel? Sã nu vãînchipuiþi cumva cã ea poate fidomesticitã cu un con de bradsau un pumn de alune... Sunteþiînsã l iberi sã-i construiþ i ocãsuþã, sus într-un brad, pecare vi-l închipuiþi din când încând, atunci când simþiþi nisipprintre dinþi sau praf în ochi.

Dacã veþi fi oneºti în acestexerciþiu de Einbildung, veveriþava veni singurã ºi va sta încãsuþa pe care i-aþi imaginat-opânã când veþi fi pregãtiþi sãacceptaþi lumea de dincolo ºi dedincoace de Rue Noel, fãrã amai avea nevoie de greoaielecaravele pentru a naviga întremaluri.

Cartea lui Cornel Cotuþiu nueste doar un Einbildungsroman.Autorul ne oferã, implicit, olecþie de rezistenþã. Zorin Diaconescu

Canada proprieCanada proprieCanada proprieCanada proprieCanada proprieDupã Securea cu rotile, în

care autorul ne prezintã oradiografie a þãrii noastre,vorbindu-ne despre mentalitateadominantã, despre politicã ºi alteastfel de picanterii, Cornel Cotuþiune introduce într-o Canadãproprie în Veveriþa de pe RueNoël (secvenþe dintr-o Canadãproprie, Editura Casa Cãrþii deªtiinþã, Cluj-Napoca, 2007).

În acelaºi stil caracteristic,deja inconfundabil oriunde arscrie, la care se adaogã aici ofragmentare ºi oralitate prin careîncearcã sã ºi-l apropie pe cititor,autorul îºi face publice impresiiledespre Canada. El recunoaºtecã e o mare diferenþã în a-þi faceo impresie despre o þarã doar dinauzite ºi o alta atunci când ajungisã o cunoºti empiric, fãrã

93

intermediari.Cornel Cotuþiu ne descrie o

altfel de percepere a Canadei, oîntâlnire cu aceasta într-un modcât se poate de intim. Esteaºadar inevitabilã o necontenitãcomparaþie a acestui nou universcu cel din care a plecat, deºipentru o scurtã perioadã de timp.Aceasta mai poate fi vãzutã ºi caun joc comparativ al men-talitãþilor, dar privit dintr-un unghidestul de plin de prejudecãþi.

Universul canadian ne aparela început ca fiind cel menit sãgoleascã fiinþa umanã de super-lative, urmând ca pânã la finalulcãrþii sã gãsim numeroasepuncte în care acesta seamãnãcu þara noastrã, deoareceoriunde am fi prosperitateamaterialã sufocã metafizica.Cartea este o continuã îmbinare,

uneori interesantã, între elementede corporalitate, de carnalitate, ºiun umor negru digerabil, omixturã între modalitãþi lirice deexprimare în contexte pur epice,dar de cele mai multe ori cuvântuldevine neputincios în a redaimaginea peisajului de caremintea scriitorul rãmâneimpregnatã.

Cãlãtoria, în sine, cãtre ºi prinCanada poate cãpãta diversesemnificaþii, îmbogãþiri spiritualesau sãrãciri, la nivel de superla-tive, iar în ce priveºte frag-mentarea, aceasta este re-prezentatã de perpetua îmbinarede lucruri minore (veveriþe, strãzi,arhitecturi, diferite tipuri deoameni, biblioteci, biserici, librãrii,parcuri, picnicuri, cãrþi, studii,poeme etc.) închegate într-o lumeartisticã pe care autorul o cautã

necontenit. Toate acestea nu potda naºtere la altceva decât la unsoi de istorie personalã.

Semnificative în carte suntin teresele l i terare, carecreeazã punþi de legãturã cuRomânia, dar care conferãtotodatã º i o la tura ar t i-s t ic izantã Canadei , înno-bilând-o astfel.

Hoinãreala pr in aceastãcarte poate provoca stãri alter-native de spirit, cãci “autoriisunt niºte anormali, cãrþile lorfi ind gustate doar de cãtreanormali”. Nici vorbã, însã, sãirite lectura unui astfel de text,dar el n ic i nu provoacãneapãrat o plãcere esteticã sauo rezonare cu emotivitateacelui care scrie.

Maria Juca

Veriga VI

94

În contextul contempora-neitãþii, în care realitatea setransformã în textualizari la totpasul, de la jurnalul-blogpânã la anticiparea textua-lizatã a dorinþei consuma-torului, întrupatã în neoaneluminoase sau afiºe lipite înlateralul autobuzelor, ºi totuleste ºi poate deveni scriiturã,literatura vie se menþine înacelaºi plan cu modificãrileclimatice ale culturii. Aceastadin urmã devine o bazã dedate stocatã în mediul intim alcomputerului personal, cd-ulînlocuieºte clasicul raft ºitastarea înlocuieºte rãsfoitul.

Un astfel de corespondental schimbãrii climatologiceartistice înscrie ºi subcurentulcreat de artista australianãMary-Anne Breeze. Mezangelle,sub curentul cu pricina, esteun limbaj poetic dezvoltat în1990 de autoarea supranu-mitã ºi Mez. Scriitura ei esteîndeobºte recunoscutã cafiind o contribuþie semnifica-tivã la arta internauticã ºi astudiilor de ciber-feminismaustraliene. Acest stil este ba-zat în mod primar pe hibridãride cuvinte precum cuvinteleportmanteau ale simpaticuluipersonaj Humpty-Dumpty allui Lewis Carroll, focusat în“Alisa în Þara Oglinzilor”; saucele utilizate de James Joyceîn “Finnegans Wake”. Autoa-rea secþioneazã ºi recombinãlimbajul ºi suprapune straturimultiple de sens într-o frazãsingularã. Mai mult, eautilizeazã un propriu limbajpoetic internautic care îºicreeazã tensiunea prin încor-porarea codului formal delimbaj de programare ºi înglo-barea, în aceeaºi secvenþã detext, a limbajului informal/jargon/verbalizare textualã.Construcþiile de bazã astfelcreate pot fi calificate ca

Lumea ca notaLumea ca notaLumea ca notaLumea ca notaLumea ca notade subsolde subsolde subsolde subsolde subsol Ruxandra Bularca

hypertext la un nivel morfologic ºigramatical fãrã fixare sintacticã,fiind în continuã dezvoltareartisticã.

Mezangelle amestecã limbaenglezã, fragmente de artãdigitalã, secvenþe de limbaj deprogramare, expresii uzuale,prescurtãri specifice comunicãriiscrise între utilizatori umanicaracteristicã mediului virtual,vetusta deja alternativã lacomunicarea online în direct detipul Yahoo Messenger, silabisirefoneticã ºi jargon. Este un limbajpolisemantic în straturi carerecombinã structura de bazã alimbii engleze ºi coduri deprogramare computerizatã prinmanipularea morfemelor ºi asilabelor. Prin aceastã multi-stratificare morfo-sintacticã,mezangelle creeazã un puternicefect estetic prin alterareacuvintelor ºi a literelor trans-formându-le din unitãþi discrete ºifixe în forme fluide.

Mary-Anne Breeze lucreazãsub o pluralitate de identitãþiasumate virtual numite avatar-uri.Acestea sunt cunoscute în largulInternetului ca fiind “autori” descriere electronicã. În aceastãlogicã, se cunosc extrem depuþine detalii despre identitatearealã a artistei, despre care osursã online precizeazã ca ar ficea de profesoarã de programarela o universitate din Australia (nuse mentioneazã care anume).

Fiind un subcurent spontan, nuexistã nici publicaþii în stil clasicale autoarei, munca ei având maimult un rol de manifest ºi inovaþiedecât de a clãdi factual o teorieargumentatã prin demonstraþiiprogramatice susþinute. Lucrãrileartistei sunt publicate în mediul dincare provin, adicã Internetul,subliniind caracterul fluid alscrierilor prin fragmentarea cuimagini specificã hypertextului.Mary-Anne Breeze “publicã” înliste de e-mail, bloguri-jurnale

online, având ca elementecentrale jocul cu limbajul ºischimbarea perpetuã a identitãþiivirtuale (avatarul). Astfel, un singurautor devine mai mulþi într-un efectde bombardare cu un caracterconfuz. De menþionat este faptulcã în navigarea internauticã,identitatea realã se pierde ºi îºipierde relevanþa, corpul respectivdegetele care scriu se pot replicala infinit de fiecare datã sub altãînfãþiºare, respectiva înfãþiºarefiind doar un nume-avatar. Prinscrierile ei, autoarea se prezintãca un soi de fatalitate obraznicãºi sfidãtoare, care atrage atenþiaasupra caracterului fluid ºiincontrolabil al reþelei internet,apare ºi dispare repetat precumspiduºii basmelor sau precumduhurile shakespeariene, sebucurã de caracterul continuufracturat ºi insecurizant al spaþiuluivirtual ºi a identitãþii reiteratãcibernetic de Fernando Pessoa,poetul heteronimilor, ºi îºi râde de“muritorii de rând” care cautãasimilarea breºelor în stabilitãþi ºiraþionalitate.

Între formalism ºi sensulconstituit de elementul uman

Codul executabil a existat, subdiferite forme, denumiri ºi grade deludicitate, cu secole înainteainvenþiei computerului-maºinã caatare în magie, Cabbala,compoziþie muzicalã ºi poezieexperimentalã. Practicile astfelimplicate sunt adesea neglijate capretext istoric al culturii con-temporane a software-ului ºi aartelor electronice. Mai mult,aceste practici conecteazãcomputarea la o vastã imaginaþiespeculativã care conþine arta,limbajul, tehnologia, filosofia ºireligia. Aceste speculaþii, înschimb, se înscriu în complexi-tatea esteticã a tehnologiei.

Din moment ce formalismul celmai simplu cere uzul simboluluipentru a fi exprimat ºi fiind acceptatfaptul cã simbolurile au conotaþiemai mult decât culturalã, orice codeste încãrcat de sens. Având învedere demersul descrierii uneievoluþii culturale a computãriiimaginative, se pot reconstrui atâtpersistenþa obsesivã cât ºico

nflu

enþe

con

fluen

þe c

onflu

enþe

con

fluen

þe c

onflu

enþe

con

fluen

þe c

onflu

enþe

)) )))

95

mutaþiile contradictorii ale fantas-mei corform cãreia simbolurile de-vin fizice ºi cuvintele se întrupeazã.

Cu privire la cele de mai susne putem hazarda în demonstraþiafaptului cã acest cod algoritmic ºicomputarea nu pot fi separate deo imaginaþie culturalã, uto-picã adesea, care atinge atâtformulele magice ºi incantaþiile,cât ºi sistemele contemporane deoperare computerizate. În cele dinurmã, decodarea este o operaþiesubiectivã, mai mult decât formalã,antrenând percepþia umanã ºiimaginaþia. Lãrgirea prãpastieidintre cod ºi percepþie determinãinstigarea imaginaþiei la des-fãºurarea unei multitudini deprocese compilatoare. Cu câtcodul este mai abstract, cu atâtcreºte gradul de speculativitate alrespectivului cod.

În cultura vesticã existã con-vingerea cã hieroglifele egipteneînchisteazã puteri divine pânãcând piatra de la Rosetta, întâlnitãde armatele napoleoniene laînceputurile secolului al XIX-lea,le-a demascat ca fiind un tip uzualde scriere. Hieroglifele de peclãdirile masonice precum ºidocumentele lor sunt reminis-cenþe ale acestei vechi credinþe,deºi pe altã filierã. ManuscrisulVoynich din secolul al XVI-lea,scris într-un alfabet ºi limbaj încãnecunoscute ºi conþinând ilustraþiipictoriale obscure, nu a fost des-cifrat nici pânã în zilele noastre,deºi o armatã de experþi criptografiau încercat. Nu s-a ajuns, de altfel,la nici un consens în privinþafaptului cã acest manuscris arconþine un limbaj încifrat - ar fi pu-tut fi manufacturat doar pentru acrea iluzia unei criptograme.Potrivit altor teorii este posibil sã fifost scris într-un alfabet privatthailan-dez sau vietnamez; saude ereticii cathari într-o combinaþiede fran-cezã veche ºi o vechegermanã de nord. Speculaþiiartistice asupra ManuscrisuluiVoynich constituie de asemeneapretext pentru povestiri SFprecum cea aparþinând lui ColinWilson care leagã acest text deNecronomiconul lui Lovecraft.

Ca alãturãri speculative depresupuse semnificante, hiero-glifele egiptene (în cele douã

moduri de citire) ºi ManuscrisulVoynich redau acest codambiguu între sensul tradiþional alcodului criptografic, o regulãpentru a metamorfoza simbolurilela rândul lor în alte simboluri, ºicodul în sensul sãu computaþionalal unei reguli de transformare asimbolurilor în acþiune.

Cu aparenþa opacitãþii ºi cunenumãratele multiplicãri alerezultatului final al rulãriiprogramelor în procesul execuþieilor, codul algoritmic, sau maisimplu, algoritmul, deschide unvast potenþial în imaginaþiaculturalã, organizând virtualefantasme ºi butaforii. Cuvântulîntrupat, scriindu-se ºi asam-blându-ºi o viaþã proprie prin acestalgoritm cunoscut ºi din tehnicasonetului pânã la cea a holorimeiºi mai ales mecanismul de (ºi în)sine, a constituit o utopie (saudistopie) atât în religie, meta-fizicã, precum ºi în artã ºitehnologie. De la formulelemagice la combinatorica zilelornoastre, respectiva imaginaþie afost conectatã întotdeauna lao experimentare pragmatico-tehnico-artisticã însoþitã dealgoritmi; ºi viceversa. Imaginaþiaspeculativã este gravatã în culturasoftware de azi. Reducþia ºitotalitatea, aleatoriul ºi controlul,fizica ºi metafizica se numãrãprintre « tropii » obsesivi înaceastã practicã, deseoriscurtcircuitându-ºi opuºii. Utili-zatorii computerelor cunosc bineaceste obsesii din propriile lortemeri în ceea ce priveºte cãderilede sistem ºi viruºii, de la« evangheliºtii » software ºirãzboaiele « religioase » pentrusisteme de operare ºi dinexperienþa de fiecare zi cuiraþionalitatea sistemelor deoperare raþionale, explicatã maipe larg prin cearta mocnitã a ling-viºtilor cu esteticienii de astãzi.

Pactul faustic ºi anul morþii luiRicardo Reis

Mezangelle a apãrut la sfârºitulanului 1994, începutul anului1995, pe MUD-uri (dimensiunilemulti-user - spatiile care faciliteazãinteracþiunea între utilizatoriiidentitãþilor virtuale), canalele de

chat web Kajplats 305 (cel maivechi canal suedez de chat webde aproximativ 13 ani pe inter-net), Cybersite ºi Y-Talk-ul,predecesorul messengerului darprodus nu de multicorporaþiaYahoo ci de pe-atunci con-glomeratele « de gherilã » anti-Microsoft, bazat pe clasicul sistemde reþea, donator-receptor (deinformaþie) numit UNIX. Acesteinstanþe de comunicare implicaure-mixarea unor replici aleatorii,convenþii irc ºi retrimiterea lorparticipanþilor. Membrii chat-uluicomunicau printr-un dialog bazatpe text, utilizând avataruri pentrua interacþiona. Dintre avatarurilenotabile din aceastã perioadã sepot menþiona Viking, Jester ºi« numele de ecran » (id, o etichetãunicã aparþinând unui utilizatorinternet) ale australiencei: aeon ºims post modemism. Este de notatprecizarea faptului cã deja dinacest context, identitatea realãsau biograficã a « scriitorului » catermen instituþionalizat, nu maiconteazã. Avatarul, ca mijlocsimbolic ºi heteronimic deexpresie îndeplineºte funcþiatextualã care constituie singuraidentitate valabilã în ciber-spaþiu.« Omul » existã prin text scris,alcãtuit de id(entitate), avatar sauimagine virtualã. « Profeþia »virtualã a heteronomilor luiFernando Pessoa are loc printr-osimplã schimbare a acestui avatar,iar textul devine viu, prin acelaºiprocedeu.

Wollongong World WomenOnline exhibition din 1995 (de laUniversitatea din Wollongong) afost prima prezentare în stiltradiþional a unei versiuni de textmezangelle bazatã pe tehnici deinteracþiune: Through Ah Strainer.Alte expoziþii care au inclus lucrãrimezangelle în aceastã perioadãau fost: Disgruntled Book ofWizzdumb: o colaborare întreartistã ºi organizaþia de artãdigitalã din Brisbane, Australia în1996 ºi Cutting Spaces: lucrãri demezangelle bazate pe tehniciweb la The Undercover GirlProject în Norvegia în 1996, þarãîn care apare ºi manifestul explicital (ºi implicit propunerea concep-tului) literaturii ergodice înCybertext: Perspectives on

96

Ergodic Literature – iniþial, teza dedoctorat – o variantã inovatoare ahyper-textului (în strânsã legaturãcu sintezele conceptuluimezangelle) întocmit de profesorul« Ludologist » ºi comparatistEspen J. Aarseth, la Bergen.

Dupã 1997, mezangelle-ul autilizat forumurile de liste deadrese mail ca mediu distributiv,cu focalizare pe colaborarea întreutilizatori. Lucrãrile au evoluatînspre douã sub-genuri numite deartistã « net.wurks » ºi« code.wurks ». Ambele formeimplicau însã coduri ºi convenþiichat dezarticulate, cod de pro-gramare pentru spatiul internauticºi limbaje de încriptare pentru amanipula structuri poetice.« Code.work » include emulaþiitextuale ale unor secvenþeaparent executabile darinutilizabile, aceste lucrãri fiindîncorporate sincronic în interfeþeleweb multimedia de unele « net.works ». În aceastã perioadãmezangelle s-a transformat dintr-un cod bazat pe influenþe delimbaj/script al pirateriei de retea,într-o practicã interactivã rafinatãcare explora aspecte de fuziuneale bio-logicului/fizicului ºi« trãitul » online. Temele recurentedin anul 1996 includeau încontinuare: dinamicile jocului ºiale actantului acestuia, ingineriasocialã, concepte bazate peideea de « print » în stilul lui AndyWarhol ºi literatura electronicã-puse la îndoialã sau (auto) iro-nizate, teoria jocului, imagisticulviral – erori artistice, simulacre deefecte ale viruºilor de computer ºiexaminãri ale teoriilor post-moderne, feministe, ale reþeleineurale, teoriilor de transformãrisociale ºi tehno-fetiºisme.

Pânã în 2007 stilul mezangellea trecut de la dispersarea prin listede postã electronicã la un formatde “reþea socialã”. Schimbarea aavut loc datoritã creºterii graduluide represiune al forumurilorutilizate pentru respectivele liste,incluzând cenzura expansivã amoderatorilor lor precumJulianne Pierce de la forumulonline Recode, Ted Byfield ºiGeert Lovink de la Nettime ºiChris Chesher de la lis-ta ::fibreculture::

Jurnalul online (analog ”blog”-ului, încã neexistent ca denumirevalidatã de simþul comun alsocietãþii virtuale) _cross.ova.ing]-[4rm.blog.2.log][_, creat în iulie2003 este primul blog (jurnalonline) de artã internauticãînregistrat procedural ºi pro-gramatic. Aceste poeme “nodale”sunt exemple ale unor ready-made-uri digitale ºi sunt citibileprintr-o grilã structuralã imago-textualã hibridã. De pildã, titlul ºisecþiunile de link-uri (legãturi cãtrealte locaþii digitale) suntreconfigurate prin structuri poeticeºi nu construite conform con-venþiilor respectivului jurnal clasic,ca simple formalisme. Cel de-aldoilea blog mezangelle,_[e]Ven.t.rickle_ este administratde organizaþia australianã pentruartã aliasfrequencies ºi sebazeazã pe imagini fragmentatecreate ca rãspuns la impactulconþinutului paginilor întâlnit înnavigãrile manuale de de adresevirtuale.

Mezangelle sau Corolarul luiTesler – momentul privilegiat almaºinii

((Un indiciu inserat pentru un“tine” virtual, cel ce vei citi:unele dintre parantezele dreptecare încadreazã sunt invers(ate),altele sunt triptice, punând înparantezã un sens inserat.Fonetica este aservitã. Spaþii suntcreate.)) Aspectul specific al dia-criticelor limbii române parti-cularizatoare de sens sau aîmprumuturilor lipsite de co-respondent în aceastã limbã facimposibilã traducerea anumitorcitate sau termeni.

Mary Anne Breeze, mezan-gellistã de “modã veche”, propuneun cod absurd la prima vedere,dar bogat în semnifica(n)þi ºireamenajeazã (în schema ce-rebralã a bricolajului uman) per-cepþia grotesco-sentimentalã (alã-turând extremele) a ultimuluideceniu din secolul XX.

Poezia (intraductibilã, de altfel)care se foloseºte de un numãrconsiderabil de semne depunctuaþie vizeazã o formã dereintegrare a vieþii în ansamblulcondiþionãrilor sale - mai mult

decât fizico-chimice - pro-gramatico-informatizate. Fero-monii nu devin altceva decâtvariabile, iar gândirea, o interfaþãbine plasatã în sistemul organic.Cuvintele se transformã în funcþiisau scheme mandelbrotiene(fractalice) pentru a deveni în celedin urmã impulsuri nervoase careîmplinesc/desãvârºesc/satisfacscopul tradiþional al esteticii.

Australianca opteazã pentru olibertate încãtuºatã între pa-ranteze, în cifre, fragmente delimbaj de programare ca ºi coduri-sursã, emoticoane, fractali/efectevizuale ºi cascade de ferestre.Prin efectele psihedelice pe carele induce oferã un nou sensliteraturii de consum ºi a“calembour”-ului ºi creeazã realalume virtualã, populatã acum cutraduceri “bio” în “mecanic”î n ( m s ) p o s t - “ m o d e m i s m ”alternativa propusã de artistã lapost-modernism. În propriullimbaj, numit de mez –« mezangelle », se numeºte« Arch.E.typalT[Claims of then]ext W[h]orl.d”, extinzându-se înarhitectura hardware/software –“arch” în jargonul computer’tech –« revendicãrile lumii viitoare ».

Un hibrid de net.art, poezie,program ºi cod elitist, scriereanet.artistei mez reflectã oimaginare contemporanã desoftware, computãri ºi reþele,dezasamblându-le în cele maimici particule simbolice saumorfeme ºi reasamblându-le într-un limbaj privat ºi particular.(mo.duelling 1.1) se citeºte pre-cum numele unui program decomputer cu un numãr de ver-siune. Se extinde, prin punctuaþie(în sens literal) ºi fragmentareacuvintelor (sau introducereafragmentelor de cuvânt poten-þându-le cu interºanjabilitate) prinparanteze, ca un cod software înrulare, în cuvinte precum « mo-dule », « duel » ºi « duelling ».

Dupã cum se precizeazã, textulse disperseazã într-o « spam-nare ».« Spam » este de asemenea unmod tehnico-descriptiv a scrierilor tipE-mail australiencei mez care estetrimisã în stil spam (aleatoriu ºineavenit) la un numãr extins de listede poºtã electronicã ale « reþelei »culturale, în mod simultan.

97

Despre verbulDespre verbulDespre verbulDespre verbulDespre verbulîntrupat înîntrupat înîntrupat înîntrupat înîntrupat îndestindestindestindestindestin Leo Butnaru

Câteodatâ, sugestiile iniþiaticepot fi dintre cele mai sur-prinzãtoare. Una din ele m-acondus ºi pe mine spre pri-mordialitatea prezentului textdespre poetul Ghennadi Ayghicare mãrturisea: „prin voiadestinului, eu, dimpreunã cupoezia mea, cu munca mea(oricare, oricum ar fi ea – nuîndrãznesc s-o evaluez) ne-ampomenit în sânul literaturii ruse…Pentru mine, ca persoanã ne-rusã, acest fapt implicã obli-gaþiuni foarte speciale. Se ºtiedoar cât de greu le vine poeþilor-evrei în poezia rusã, dânºii avândca ºi cum o dublã povarã, iar eu– chiar una triplã. Pentru cã evreiiau barem limba rusã dreptmaternã, a mea fiind însãciuvaºa. Astfel cã responsa-bilitatea-mi faþã de poezia rusã euna personalã, care nu priveºtepe nimeni altcineva ºi ea nu poatefi modificatã sau abrogatã”.Anume aceastã confesiune mã ºifãcu sã meditez asupra finaluluiunui poem dedicat lui Paul Celancare, presupun, oferã o cheie

(Ghennadi Ayghi, 1934–2006)

pentru codul existenþei ºi creaþieilui Ghennadi Ayghi însuºi. “Ne-Baptem./ Ne-e”, – acestea suntversurile de încheiere. Adicã, întraducere din francezã – „Ne-botezat./ Ne-e.” Dar sã nu luãmverbul în sensul lui direct,ecleziastic, chiar dacã ciuvaºii,ca popor pãgân, într-adevãr n-aucunoscut botezul pânã spresfârºitul secolului XVII. În cazulpoetului Ghennadi Ayghi însã arputea fi vorba de o re-botezarede ordin onomastic. Sã amintimcã dânsul ºi-a publicat primeleversuri semnate cu slavonulnume de Lisin (Vulpeanu oriVulpescu, pre româneºte fiescris). Iar Ayghi (Ayhi , înpronunþie pur-ciuvaºã), numelesãu nu e numaidecât unpseudonim, ci reprezintã deno-minaþia ereditarã, gentilicã s-arputea spune, a seminþiei din carese trage. Într-un interviu din 1990,poetul fãcea luminã asupraacestui moment: „În trecut,ciuvaºii nu aveau nume defamilie, ºi numele sãu depaºaportizare – Lisin – tatãl meu

l-a primit întâmplãtor. Bãrbaþiicãtunelor, adunându-se pentru a-ºi alege sau a-ºi inventa nume„oficiale”, de cele mai multe oriutilizau elementul patronimic:dacã tatãl tãu e Vasile – vei fiVasilev; Petru – Petrov. La unmoment dat însã, metoda a camprins a-i plictisi ºi ei au purces a-ºi atribui nume de celebritãþi.Din acest motiv, printre ciuvaºiexistã Puºkini, Lomonosovi,Lermontovi, Nekrasovi… Iarcând îi veni rândul tatãlui meu,sãtenii, mai în glumã, mai înserios, i-au zis Lisin – chipurile,e ºiret ca un vulpoi. Însãadevãratul nostru nume ereditare Ayghi”. În ce priveºte sensulreligios al Ne-Baptem-ului dinfinalul poemului amintit, poate cãne-botezatul, în chip ritualic,ciuvaºul Ghennadi Ayghi a ajunsa fi unul din poeþii profund religioºi,în sensul creºtin al sintagmei,revenind mereu cu gândul „acolounde se contracta îndãrãt mult-trãitul / conden-sându-se în / „oDoamne”. („O, Doamne!” – ºi cao invocaþie de târzie compasiunepentru zecile de mii deconsângeni de-ai sãi deportaþisau, pur ºi simplu, asasinaþi derevoluþia ºi ºovinismul imperial-ist. Înainte de toate, a fostlichidatã intelectualitatea ciu-vaºã, care abia se înfiripa pe lasfârºitul secolului XIX, dar caredeja la început de veac XX aflacã, în Duma Rusã, deputatulPuriºkevici nu o trata, pe ea ºipe poporul din care se înãlþa,decât ca… „Vulg! Buluc!”)Asupra sa a exercitat o influenþãdecisivã teosoful, misticullituanian ostracizat de regimulcomunist, mulþi ani deþinut înGULAG, Iustinas Micutis, care l-a ajutat sã-ºi formeze o concepþiecreºtinã de esenþã europeanã caparte integrantã a viziunii asupraLumii, Existenþei, Duhului Sfânt,Învierii.

Deci, nãscut la 1934, des-cinzând dintr-un mediu al unorciudate, încã, inteferenþe deºamanism ºi ortodoxism („Fireabunicului meu reprezenta unstraniu amestec de pãgânism ºicreºtinism… avea obiceiul caatunci când, în amurg, cireadarevenea în sat, el îi ieºea în

Mezangelle-ul expune jargonulºi limbajul sexual ca un codambiguu ºi organic, unul ce nuruleazã pe monitoarele sausofturile unui computer, ci înimaginaþia umanã care asi-mileazã maºinile ºi trupuriledeopotrivã. Spre deosebire deManuscrisul Voynich, asocierilesemantice nu sunt su-perimpozate ºi prin urmareexterne codului, ci sunt gravateimplicit corespunzãtor codului.« exe.cut[up]able statements »and « pro.gram[mar]”, spreexemplu sunt reflexii-de-sine aletextului ca ºi « declaraþii exe-

cutabile » ºi « gramaticã aprogramului ». Cuvintele servescca ºi cod-sursã care genereazãsensuri precum « executare »,« executabil », « cut-up’s » (în stildada-ist), “able”(capabil) în primulcuvânt, “programator”, “gra-maticã”, “program” în cel de-aldoilea. Este prezentã o contracþiesimultanã ºi o expansiune,regularitate ºi iregularitate, in-stucþiune ºi haos. Ca o secvenþãde cod software care este pe calede a fi executatã, cuvintele seextind dincolo de ele înselegenerând o multitudine de posibilemoduri de citire ºi interpretãri.

98

întâmpinare, îngenunchea în faþataurului ºi se ruga… umbla laºezãtorile fetelor, având ºi elcercei mari în urechi…”), în 1953– anul morþii lui Stalin – GhennadiLisin (Ayghi) vine la Moscova,este admis student la Institutulde Literaturã „Gorki”. Studiazã înclasa poetului Mihail Svetlov,însã, de fapt, este completa-mente acaparat de poezia luiBoris Pasternak, pe care o simteafinã ca genezã, direcþie ºieventualã perspectivã.

Cum a fost? O povesteºteînsuºi Ghennadi Ayghi: „Demulte ori, mi se întâmplã sãconfund anumite date alebiografiei mele, însã primanoastrã întâlnire (cu Pasternak)avu loc anume în 1956, cânddânsul abia terminase de scrisromanul (Doctorul Jivago). Aurmat 1957 – destul de bun,liniºtit. Apoi se dezlãnþuirã anii deadevãrat coºmar 58, 59… Pentrumine Pasternak era un om sfânt.Consideram cã ar trebui sã-liubeascã întreaga lume, – însã,deodatã, remarcai câþi inºi nu auochi sã-l vadã, cât de mult esteurât. (Dupã ce lui Boris Pasternaki-a fost acordat Premiul Nobel pecare, pânã la urmã, sub presiuneaideologilor comuniºti ºi a gloateiasmuþate de ei se vãzu nevoit sã-l refuze. – n.m.).”

Neplãcerile pornirã ºi de lafaptul cã Nazim Hikmet, poet turcaflat în exil la Moscova,propusese un grupaj de versuride-ale studentului GhennadiAyghi colegilor sãi poloneji care,traducându-le, sugerarã cã ele nuse aliniazã dogmatic aºa-zisei„poezii sovietice”. Astfel cã, timpde ºase ore cât au þinutdezbaterire ºedinþei de excluderedin komsomol, diverºi indivizi îiînjurau în fel ºi chip pe junele„trãdãtor prin poezie”, pe MihailSvetlov, profesorul sãu, ºi peBoris Pasternak. Iar peste o zi,se þinu ºedinþa catedrei decreaþie a institutului, dezmãþulideologico-incriminator fiind dirijatde „poetul” Aleksandr Jarov careprezida – culmea! – o comisie aUniunii Scriitorilor, constituitã adhoc ce se numea anume:Comisie pentru cazul Ayghi. ªiiarãºi murdãrii aruncate la adresa

lui Pasternak. Jarov þipa: „Ãstas-a vândut Occidentului, dar dacãnemþii ar fi reuºit sã cucereascãMoscova, pe el, ca pe un evreuce este, l-ar fi spânzurat primul!”Însã studentul, pe atunci tânãrpoet ciuvaº, îi reproºeazãdezlãnþuitului stihuitor de curtecomunistã: „Pasternak este unmare poet rus ºi dumneata nu eºtidemn de a-i pronunþa numele…”

Ce putea urma decât izgonireadin institut, ostracizãrile,umilinþele, limitarea drepturilorcetãþeneºti, inclusiv ridicareadreptului la sem-nãturã?… Ayghipleacã la prie-tenii sãi siberienidin Irkutsk, încercând sã searanjeze la lucru. Zadarnic! Faceaceleaºi tentative ºi în ªupºukar(Ceboksarî), capitala autonomieiciuvaºe. Zadarnic!! Ba mai mult,i se însceneazã o provocaþie denesupunere faþã de miliþie ºi, pescurt timp, face închisoare.

Un an întreg, doarme prin gãri,prin oficiul poºtal central dinMoscova (din „Urbea-Pericol”,cum avea sã spunã într-unpoem). Pânã în ziua în carecunoaºte cercul unor artiºti dinclandestinitate. „Parcã mi s-ar fiîntâmplat o minune, nu alta, caremã salvã – atât în plan existenþi-al, cât ºi de creaþie. Ei m-au luatpe bune ca pe unul de-al lor, iarversurile mele (pe atunci abiaîncepusem sã scriu ruseºte) –drept poezie rusã, pentru dânºii„ne-slavonismul” meu neavândvreo importanþã”.

Prin urmare, de la începutulanilor 60, Ghennadi Ayghi, dejapoet ºi ciuvaº ºi rus, face partedin rândul artiºtilor underground–ului moscovit. E printre cei care,în subsoluri obscure, traduc dinBeckett ºi Ionescu, din poeþiifrancezi, consultã ediþii informa-tive occidentale despre arta nouã,fac rost de albume cu reproduceridin pictura avangardistã.Probabil, îl invocau ºi pe Gidecare scrisese în Jurnal cã lumeanu va fi salvatã, dacã poate fi,totuºi, decât de nesupuºi. Pentrucã fãrã aceºtia n-ar mai existacivilizaþia, cultura umanã. „Adicã,ne familiarizam cu circuitul unuinou sistem artistic”, îmi spuneaGhennadi Ayghi în una din zileleºi nopþile de literaturã ale

Festivalului de la Mangalia-Neptun-Constanþa, adresându-mi privirea sa mijit-agerã devânãtor asiat care, se zice, vedesamurul la câþiva kilometridepãrtare.

În poezia lui Ghennadi Ayghise întâlnesc foarte multe dedicaþiice vorbesc despre cultulprieteniei, al ataºamentului întruartã modernã, dar, implicit, ºi desituaþia artistului autentic,adevãratului intelectual ca eternminoritar într-o societate, într-oetnie, chiar victimã a acestora,þinta constrângerilor sauindiferenþei socio-politice. Înacele timpuri, poemele lui Ayghisurprind satul „în întunericulzãpezilor”, arãtându-i-se „ca omulþime de rãni!”, unde vieþuieºteîn privaþiuni „bolnavul copil prenume popor”. Apoi, condiþiaartistului din clandestinitatea-un-derground-ului ºi a familieiacestuia. Iar amiciþia ºi amiciicãrora Ayghi le dedicã poeme-efigii i-au ajutat ºi lui ºi atâtoraltora sã supravieþuiascã înconfruntarea cu autoritãþile(a)cultural-ideologice alemomentului, cu canonul literar,artistic ca ºi cum oficializat, real-ist-socializat, devitalizat.

În noiembrie 1989, într-oNepublicatã prefaþã la o ediþienerealizatã Ayghi scria: „Treizecide ani din viaþa mea de creaþieau trecut printre pictorii,muzicienii ºi poeþii clandestinitãþiiculturale (sau – cvasiclandes-tinitãþii)… Noi þineam cont ºi de„pãrinþii” noºtri pe linie artisticã –nu doar de Malevici ºi Tatlin…Undeva, mai creau încãPicasso, Max Ernst, Miro,Chagall. Eu scriam ºi despre ei– contemporanii mei, ºi ºtiam cãversurile mele ajungeau ºi pânãla dânºii, în special, prinintermediul traducerilor în limbafrancezã.

În anul 1969, mi-a fost refuzatão cãlãtorie la Paris, ce fuseseaprobatã de Ministerele Culturiidin URSS ºi Franþa. Oficial, eaprevedea ºi întâlnirile mele cumaeºtrii sus-amintiþi… – în 1988,sosit la Paris, eu deja mã pomeniiprintr-o mulþime de morminte”.

Cu opt ani mai înainte, în 1961,prietenii „îl salveazã” pe

99

Ghennadi Ayghi de la muncapernicioasã la o uzinã chimicã,ajutându-l sã se angajezecustode la Muzeul Maiakovskiunde, chiar în acele foarte dificileºi asupritoare timpuri de dogma-tism hruºciovist-brejnevist, esteprintre intelectualii de mareº i perseverent curaj careorganizeazã expoziþiile luiMalevici, Tatlin, Larionov, Filonovetc. Iatã, spre exemplu, cumdescrie Ayghi tentativa de avernisa (ºi) expoziþia lui MarcChagall: „Timp de trei zile, ne-amaflat în stare de asediu. (Muzeulfusese luat în pazã circularã demiliþie.)”, pentru ca, plastic,situaþia sã aparã într-un poemdedicat celebrului pictor, cumenþiunea : „La „închiderea”expoziþiei sale care aºa ºi n-amai avut loc: Moscova, 1967”.Motoul e scurtisim: „Bovina…” –astfel o caracterizase cineva dinmuzeografi pe una din þaþelepromovate „pe linie de partid” dinrândul sfertodocþilor ºiobscurantiºtilor care înjuraulibertatea, inclusiv pe ceaartisticã, pentru a se menþine înimpostura puterii.

Dar, în pofida tuturorimpedimentelor, tuturor Bovinelor,underground-ul moscovit ºi celleningrãdean prin reprezentanþiisãi consecvenþi învedera –scotea la luminã, din subsoluri! –ideea cã politica intelectualului,scriitorului, artistului sui generisse deosebeºte, uneori radical, decea politicianistã a nomen-klaturiºtilor inevitabil maloneºti,conjuncturiºti, oportuniºti, egoiºtiºi rapace. În acea perioadã, ºinoi, la Chiºinãu, nu puteam sã nuconstatãm cu stupoare cã vitezade propagare a ideilor literare,filosofice, artistice, intelectualeale timpului modern/occidentalera destul de lentã, ba, uneori,aceste idei stãteau multã vremela stopul tabuurilor impuse departidul-buldog, dar ºi detradiþionaliºtii, pãºuniºtii autohton-anacronici sau de lenea ºisuspiciunea stimulate ºi„injectate” pe linie oficialã.

În acest context, venea ºi rev-elator-amara constatare pe careo fãcea Ghennadi Ayghi în 1969ºi inclusã în cartea sa de versuri

ºi notiþe, apãrutã la München în1975 (prima în Vest): „Tot maimult am certitudinea cã artanoastrã contemporanã (eu i-aºinclude aici, drept contemporani,pe Mandelºtam, Harms, Falka –ba ºi pe Pasternak, – care nesunt cei mai apropiaþi capercepþie – mie ºi prietenilor mei)mai este doar o artã a rezistenþei(sub raport cantitativ, înclandestinitate adevãrul eîmpuþinat, ca ºi cum deja el a fostexpus în totalitatea sa, de aici –disperarea, sterilitatea noastrã);ºi nu e o culturã a întemeierii,edificãrii – construirii a cevanou”. Astãzi, când se discutã atâtde categoric ºi contradictoriudespre „rezistenþa prin culturã”,

de valabilitatea sau neva-labilitatea sintagmei Siberieculturalã, referitoare la anii detotalitarism, mi se pare deosebitã– de contextul general –aprecierea ºi înþelegerea luiGhennadi Ayghi: „Tãcutarezistenþã spiritrualã în numeleapãrãrii propriei tale persoane caom, pãstrarea demnitãþii umane,a convingerilor, a intereselor taleintelectuale e o rezistenþãlegitimã ºi fireascã, însã arta,nãscutã de aceastã rezistenþãpoartã în sine ºi un sâmbure alautodistrugerii. Aflarea în opoziþiedistruge, ducând oamenii la odisperatã împotrivire faþã de cevaanume, ºi acesta e un rãzboipentru supravieþuire – un factor,orice ai spune, intim-distructiv.Însã arta „ilegalã”, literatura

„ilegalã” n-au însemnat doarapãrarea valorilor spirituale, aintegritãþii ºi deplinãtãþii morale aomului, a inependenþei spirituale.Da, uneori, aceastã rezistenþãducea la victorii cu adevãratimportante. Numai cã delocpuþine din toate astea setransformau – inevitabil! – într-omãruntã hãrþuire a puterii, încerturi, expuneri de obide, reglãride conturi, iar foarte multe din elechiar mureau, se aneantizau. Îngenere, a lupta cu o putereanume nu þine de istorie, ci deactualitate – a lupta cu Brejnevsau mai ºtiu eu cine, – ceea cepentru literaturã ºi artã enefructuos: ele degenereazã. Însituaþia respectivã, a rosti verbul„a lupta” echivaleazã deja cu ate recunoaºte pe tine însuþiînvins”. În concluzie, Ayghiconsiderã cã arta trebuie sã fieuna constructivã, plãsmuitoare aunei noi culturi care i se pare a fi„o problemã a viitorului, (în vremece) noi barem nu ne dumerim, fieºi vag, cum ºi încotro trebuie sãmergem”. Bineînþeles, e ºi acestaun punct de vedere, demn deatenþie deopotrivã cu adevãrulcã, în timpul obscurantismuluiideologic comunist, scriitorul non-conformist, prin prezenþa sa maimult… ipoteticã, prin numelesãu… denigrat era, totuºi, un fer-ment spiritual, cultural al unei pãrþia societãþii. Înclin sã cred, a uneipãrþi nenumeroase, ca însumarede indivizi, dar celei maiimportante, de fapt. Cu toateastea, în acei ani, când este„exclus din literatura sovieticã”,Ayghi publicã în samizdat ,î n celebrul almanah-unicat„Sintaksis”. E puþin spus: trãieºtegreu, din greu, cu familia sanumeroasã. În Occident îi apar14 cãrþi, fiind onorat cu – uºortautologic vorbind – onorariu doarîn douã cazuri.

Nefiind un disident în sensulstrict, politic al cuvântului, Ayghiîºi (men)þine reputaþia de noncon-formist, motivul neîncrederii cucare era tratat ºi al marginalizãrii(extreme!) la care era supuspornind de la faptul cãsimbolistica metafizicã a poezieisale, pe care el însuºi o punea înseama „ieroglifelor de la

100

Dumnezeu”, scãpa ciclopis-mului ideologic. Dar nu ºicenzurii. Chiar acum 20 ani,dânsul mai era printre foartepuþinii, de altfel, novatori aipoeziei ºi metaforei con-temporane ruseºti, remarcat înmulte þãri europene, însã,spuneam, izgonit, încã, dincuprinsul literaturii sovieticeoficiale, ducând o viaþã ºiactivitate de cvasianahoret(vãzute din exterior) ºi altaintens-brownianã (în intimitatea,în conºtiinþa sa). Scrie o poezieneobiºnuitã în întreg contextulistoric al prozodiei ruseºti careexegeþilor „ortodocºi” li se poatepãrea „inadmisibilã” aproape îngeneralitatea ei ce nu urmãreºtelimpezimea aticã a mesajului. Eun autor al categoricelor abaterisau licenþe poetice, sincopesemantice sau „arhipelaguritextualiste”, sã le spun astfel, allibertãþilor sintactice (de topicã,articulare etc.). Textele saleoferã modalitãþi stil istice ºiprozodice deosebite, neo-biºnuite, – versuri, jumãtãþi deversuri, cuvinte singulare sepa-rate prin frecvente ºi im-previzibile semne de punctuaþie(ca ºi cum a-logice, a-sintactice, a-gramaticale!), înspecial separate prin cratime,douã puncte, puncte-punctesau semne de exclamaþie –unde nu te aºtepþi!); cuvinteleparcã s-ar dori sã fie – ºi chiarsunt! – enti tãþ i dist incte,autarhice. Pânã ºi dispoziþia(graficã) a textului în paginãcreeazã (sau doar in-f luenþeazã) bineînþeles oanumitã... dispoziþ ie sufle-teascã. Apoi, poezia sa parecea a unei incurabile sfieli îneventualul raport cu retorica deorice speþã ºi tonalitate.

Creaþia lui Ghennadi Ayghi euna a permanentei strãdanii de„evadare” din amorfismullimbajului, din banalitateastructurilor lingvistice cliºeizate,pe cale de anchilozare. Dar nu egrav, dacã acestea sunt ºi pe calede fireascã arhaizare, deoarececa discipol ºi creator alavangardei ruse, el tinde sã punãde acord anume dialecticaarhaicului cu cea a inovaþiei.

Înþelegând modernitatea dreptcontemporaneitate, poetul esteobsedat de imediateþe, aº zice,ca timp, dar ºi ca spaþiu, ca faptãde care te atingi, nemijlocit,deodatã, brusc, din nou,neamânat, iarãºi, revenind – fiindfrecvente elemente în textul,contextul ºi subtextul sãu poetic,de regulã precedate de „pre-rostire”, de „viaþa oareºice-ului –a ceva-cu-cifru/ în pre-rostire…la fel de apropiatã mie… obsedatde ceea ce se numeºte ca dintr-o datã (prin revelaþie)” sau de„Recen tu l - I nexp r imab i l u l /(minunat ca prânzul sãracilor)”,astea toate ºi altele – „din finalul-unui Mileniu/ de rând…(convenþionalitatea clipei…)”.Pânã ºi din citatele în cauzã poþipresupune cã Ayghi parcã arelabora ºi ar aplica practic niºtelegitãþi ale intermitenþelor,sincopelor.

Invocarea leziunilor mã duce cugândul la un celebru vers al luiVelimir Hlebnikov – „ochii dinorbita rãnilor” –, de aici revenindla Ghennadi Ayghi care scrie câstelele „curate/ nenumãrate ºisângerânde – ar fi/ ochii lui Velimir/Ultimului/ Primului”. Iar cu întâiametaforã „ocularã” hlebnikovianã– „orbita rãnilor” – intercomunicãsui generis creator-particularizantuna ayghianã – cea despre„ochioasa ranã (cândva)”

În mod f i resc, ochiulvizualizeazã imaginea poeticãºi o apropie de ceea ce senumeºte „pictura vorbitoare”.Printre deloc puþinele dedicaþii,de amiciþie sau veneraþie, cese întâlnesc în cãrþ i le lu iGhennadi Ayghi, cele mai multesunt adresate pictorilor, uneledin ele intitulându-se: „CazimirMalevici”, „Lui Marc Chagall”,„Printre tablouri”, „Un peisaj alunui pictor anonim” etc. Atâtimaginea (metafora) sa, cât ºiantinomiile, care genereazãdinamica poemelor (º iconsecinþele f i losof ice aleacestora) amintesc anume dedilemele abstracþionismului înistor ia pictur i i d in secolultrecut. Iar abstracþionismuleste comparabil desigur cuvisul ºi reciproc stimulator înraport cu acesta. Aºadar, era

firesc ca ºi visul sã deþinã unloc aparte în creaþ ia lu iGhennadi Ayghi; obsesiavisului „ total” , ca într-oexpresie a lui Ivo Andriæ, luatãmot(t)o la poemul „Satul”: Dacãacesta e un vis, se vede cã ela cuprins-a lumea întreagã. Întimp ce visul, uneori „perforatde cânt de þipãt” sau „visulsfâºiat odatã cu sângele” nu epur ºi simplu o contemplaredupã bunul (ºi... logicul) plac(propusã hazardat de suflulmisterului) , c i e – precumspune chiar titlul acestui poem– „Din nou – muncã asupravisului”.

Dificultatea familiarizãrii cupoetica lui Ghennadi Ayghi poatefi accentuatã ºi de o primãimpresie cã universul (sauregimul) ei lingvistic ar fi unulauster (chiar... ne-poetic!), rigid,restrâns ca diversitate noþionalã,într-o anumitã mãsurã – repetitiv,uºor „mecanic”, epurat desuporturi… lirico-explicative,excluzând prisosul cromatic saupe cel al sonoritãþilor, aliasplasticitatea, melodicitatea ca ºicum cãutate. Starea de fapt seexplicã ºi prin nedezminþitaaspiraþie a poetului spre concizie,el însuºi constatând cã: „Pare afi un lucru ciudat, însã în tinereþenoi suntem mai laconici. De parcãrecentele, proaspetele, prim-revelatele noastre suferinþeobsesive vorbesc cu ele însele,„intrinsec-anatomic (cu excepþiadeliberãrilor în legãturã cu…)”. Înfine, cititorul avizat poate ajungela concluzia cã, în mare (dar nuîn absolut!) printr-un astfel deunivers (sau regim) lingvistic seplãsmuieºte o poezie a limbajuluipur, a limbajului în limbaj, cevaintermediar între concepþiileteoretice ºi poetica „practicã,aplicatã” ale lui Valéry ºiMallarmé, ceea ce îl fãcu pe unalt francez, Antoine Vitésse, sãdea urmãtorul sfat: „Ezitaþi a-i„ierta” lui Ayghi ne-materna luilimbã rusã din cauza originii saleciuvaºe. Acest Mallarmé de peVolga, atât de conºtient ºimândru de arta sa poeticã, nulasã nimic în stare de schiþã demaculator. Îndrãznesc sã cred cãel cumpãneºte atent totul,

101

aranjeazã cu subtilitate ºicombinã meticulos cuvintele.Maniera lui de a se subordonanecunoscutului ºi, eventual, de ase ruga constituie esenþa munciisale”.

Fireºte, aceste ºi alte temeayghiene par dificil de elucidat.Dar nu imposibil. Ele suntabordate în numeroase studii,chiar în cadrul unor colocvii, cuma fost, spre exemplu, cel din mai1997, când, la Universitatea deStat Ciuvaºã din Ceboksarî, ºi-

Ghennadi Ayghi

ªI: PARCÃ DESPRINZÂNDU-TE

tu – în fiece punctdin ce se vede!... –

ca ºi cum o plasã cu fluturi purpuriiuciºiîncã atârnând nedesprinºi –

ºi parcã se extinde;

ea:

în vis!... –

suflete – acum – îndurerat – asemeni eºti! –

tu – la fel de purpuriu ºi multîndureraþilor oameni ai câmpurilor arãtându-te:

dimpreunãfiindul –

ca o îndelungã ºi încã tainicãprevestire – soborniceascã – în mijloc de câmpuri

ºi pururi înluminat de cãpiþeºi trupul fiului=acelui – eutot te gândeºti sã-mi luminezi câmpiape unde fostu-i-ai cuiva stindardºi rãnile primindu-le=plasã-acoperãmântîn pete purpurii ai tot dãinuit

pânã-a fost sã mã alegi pe mine

GUNOIªTEA DIN AFARA ORAªULUI

în putrefacþia gunoiºtiidânsa e nemaipomenitã:

fãrã impuritãþi sentimente memorie –

luminae liberãnepãsãtoare:

au dat întâlnire numeroºiteoreticieni ºi traducãtori cecomenteazã opera lui Ayghi,sosiþi din Austria, Franþa,Germania, Polonia, SUA, Suedia,Marea Britanie, din Ciuvaºia sanatalã ºi de pe alte tãrâmuri.Probabil, o atare recunoaºtereinternaþionalã esenþializeazã într-un „dimpreunã-a-fi” ºi alte dovezide înaltã preþuire a creaþiei luiGhennadi Ayghi, cum ar fi –Coroana de Aur a Festivalului dela Struga (Macedonia), Premiul

Academiei Franceze, PremiulPetrarca (Germania), PremiulPasternak (Rusia), titlul deComandor al Artelor ºi Literaturiiconferit de statul francez etc. –No comment! – zic, gândindu-mãcã astfel ar fi reacþionat vreun britla învederarea acestor dovezi deprestigiu, pentru a propune un fi-nal de eseu, dintr-o infinitudineposibile. Mie însã, acordul deîncheiere mi-l sugereazã titluluneia din cãrþile lui GhennadiAyghi: Poezia-ca-Tãcere.

de parcã îndãrãt – proaspãt – ar fi reorientatã î n c e p u t u l u i:

despovãrându-sede abundenþa rãtãcirilor! –

numai puþin – ºi iatã-iatã: împlini-se-va sorocul –

fastuos va predomina albul:

invizibil-aprins-ºi-transparent! –

de parcã – umbrã – încã n-a fostsufletul nimãnui

INSCRIPÞIE

acea durere ca ºi cum florile spirituluio citeºte în noi libertatea-Moarteasasinii-oameni = semi-morþiinsinuându-ºi stafiile-n Lecturãe putreziciune pentru-doi – posibil trecãtoare!(libertatea Morþii nu e purã)

ÎN AªTEPTAREA PRIETENULUI

Lui Wolfgang Kazak

Nopþile – confrerie la bucãtãrieprintre cine ºtie ce obiecte la cúhnie pe care leºtimdemult de când nu ne-am revãzut rubedeniile:o îndelungã tihnã – aceastã sãrãcie pe durataaflãrii sale pe lume

e ca ºi cuma nimãnuiacestor ustensile necesare puþin-cuiva-pentruceva... –aºadar lãsându-ne nouã bucuria

plinã-n puþinãtateasaca în poianã printre arbori de demultparcã o luminã ce depãºindu-se în intensitate-pe-sine-se-susþinecaldã ºi apropiatã pre-rostirii:– fârtaþilor la bucãtãrie e de trãit

Traduceri de Leo Butnaru

102

AmbiguitateaAmbiguitateaAmbiguitateaAmbiguitateaAmbiguitateala temeliala temeliala temeliala temeliala temelialumiilumiilumiilumiilumiicontemporane:contemporane:contemporane:contemporane:contemporane:Kenzaburo OeKenzaburo OeKenzaburo OeKenzaburo OeKenzaburo Oe Rodica Frenþiu

In decembrie 1968, cu ocaziadecernãrii premiului Nobel pentruliteraturã, Yasunari Kawabata(1899-1972) rostea la Stockholmun discurs intitulat Japonia,frumosul ºi eu însumi (UtsukushiiNihon no Watashi). Douãzeci ºiºase de ani mai târziu, cel de-aldoilea laureat provenit dinarhipeleagul nipon, KenzaburoOe (1935-), susþinea, în anul1994, o prelegere ce purta titlulJaponia, ambiguitatea ºi euînsumi (Aimaina Nihon noWatashi).

Preluând modelul oferit dediscursul propus de YasunariKawabata ºi operând în titluînlocuirea lexemului frumosul cuambiguitatea, Kenzaburo Oe serecunoaºtea nu numai un discipolal maestrului, dar ºi, concomitent,vocea unei alte generaþii. Eladucea în felul acesta în prim-plan conceptul de ambiguitate,recunoscând cã-i fusesesugerat, de altfel, de însuºi titlulprelegerii lui Yasunari Kawabata,pe care Kenzaburo Oe îl apreciaca fiind „în acelaºi timp foartefrumos ºi foarte ambiguu (s.n.)”(Oe 2002: 4). Particula(postpoziþia) no din titlul originalUtsukushii Nihon no Watashi(Japonia, frumosul ºi eu însumi)al prelegerii lui YasunariKawabata poate crea nativilor ºicunoscãtorilor limbii japonezemultiple interpretãri ºi înþelegeri,dând naºtere astfel foarte uºor ...ambiguitãþii. Pe de o parte,particula no ar putea fi înþeleasãca având rolul (obiºnuit, de altfel,în limba japonezã) de a sugeraposesia, iar atunci, din perpectiva

acestei interpretãri, traducereaadecvatã în limba românã ar fi Eucare aparþin unei Japoniifrumoase sau Frumoasa meaJaponie. O altã posibilã înþelegerea particulei no ar fi apoi aceea deliant între „frumoasa Japonie” ºi

„eu însumi”, iar tãlmãcirea ei înlimba românã ar devenijuxtapunere: Japonia, frumosul ºieu însumi.

Dar ºi adjectivul japonez aimai[na] (,ambiguu’), la rândul sãu,este un cuvânt deschisdiverselor interpretãri. Titluldiscursului Japonia, frumosul ºieu însumi (Utsukushii Nihon noWatashi) al lui YasunariKawabata acoperea, în fapt, oprelegere despre un fel unic demisticism, regãsibil nu numai înJaponia, ci ºi în toatã filosofiaorientalã fundamentatã pedoctrina oferitã de budismul Zen.Deºi scriitor aparþinând secolului

al XX-lea, Yasunari Kawabatarecunoºtea „curajos”, cu ocaziadecernãrii premiului Nobel,identificarea operei sale cu literaºi spiritul poemelor medievalescrise de cãtre cãlugãrii Zen.Aceste poeme vãd cuvintele,arãta Kawabata, în neputinþa lorde a exprima adevãrul,asemãnãtoare scoicilor închiseºi numai abandonul de sine alcititorului ºi intrarea lui de bunãvoie în aceste cochilii ar puteaface posibilã adevãrata lorînþelegere. Propria-i operã,recunoºtea în finalul discursuluisãu Yasunari Kawabata, fusesedescrisã de cãtre critica despecialitate ca o încercare deapropiere de neant, dar acesteiinterpretãri, atrage atenþia autoruljaponez, nu trebuie sã-i fie datãaccepþiunea nihilismului occi-dental, întrucât fundamentul spiri-tual al creaþiei sale este totaldiferit. Dogen, exemplificaKawabata în continuare, îºiintitulase poemul în care celebracele patru anotimpuri Realitateoriginarã ºi, cu toate cã slãveafrumuseþile naturii, era, în fapt,adânc cufundat în Zen (VeziKawabata 1970: 8). Prelegerea luiYasunari Kawabata de ladecernarea premiului Nobeldevenea, în cele din urmã, oconfesiune, mãrturisitã deschis,despre viaþa pe care a trãit-o ºiliteratura pe care a creat-o.

Kenzaburo Oe, însã, con-temporanul Japoniei postcapi-taliste puternic industrializate ºiconsumeriste, ce pare sã-ºipiardã treptat valorile morale, nupoate trece în uitare amintirileamare ale rãzboiului ºi ale friciice-a provocat-o, dupã cum nupoate ignora, ca tatã, suferinþeleprimului copil nãscut handicapatmintal. „Trãind într-un astfel deprezent, recunoaºte KenzaburoOe, pãstrând o amintire atât deamarã a trecutului, nu pot sã-miunesc vocea cu cea a luiKawabata ca sã revendic oJaponie frumoasa’ (Oe 2002: 7),calea propusã de cãtre ilustrulcompatriot arãtându-i-se maitânãrului scriitor japonez cuneputinþã de urmat. El nu maipoate vorbi despre „frumosul”japonez, ci îºi poate doar îngãdui

103

sã recunoascã încercarea desupravieþuire în vremurile noi, dedupã cel de-al doilea rãzboimondial, dând glas, sub formanaraþiunii de tip romanesc, întregiisuferinþe de a fi nu numaipersoanã particularã, dar ºiindivid aparþinând uneicolectivitãþi rãnite. De aceea,metoda sa fundamentalã de ascrie este una în careexperienþele personale suntconectate cu socialul, statul ºilumea în general.

Ambiguitatea creatã de titluldiscursului lui YasunariKawabata, un discurs „ambiguu,dar nu vag” (Oe 2002: 7), parepentru Kenzaburo Oe,justificându-i astfel alegereatitlului propriului discurs, un con-cept ce stã la temelia însãºi amentalitãþii, culturii ºi limbiijaponeze, cu putinþã de a fi relevatsub multiple faþete. Pânã ºi ceeace se întâmplã cu Þara SoareluiRãsare la capãtul a o sutã de anide modernizare începutã înperioada Meiji (1868-1912), cândarhipeleagul nipon ºi-a deschisporþile înspre Occident, dupã maibine de douã secole de izolare,arãtându-se interesatã de valorileacestuia, este, pentru scriitoruljaponez, un fenomen ce desparteJaponia în doi poli ai ambiguitãþii:statul ºi masele.

Japonezii au resimþit timpulmodernizãrii, ce presupuneapentru ei orientare ºi imitare aOccidentului, ca fiind grefat pedorinþa de prezervare a culturiitradiþionale. Or, se pare cãtocmai acest climat ambiguu alexperimentului, inedit la vremearespectivã pentru cei în cauzã,a fãcut din japonezi cotropitoriicontinentului asiatic, avânddrept consecinþã directãizolarea Japoniei în Asia, nunumai politic, dar ºi social ºicultural. Pe lângã aceasta,cultura japonezã modernã,chiar pãstrându-se deschisãinfluenþei vestice, a continuat sãmenþinã totuºi o zonã de umbrã,rãmânând pe mai departe deneînþeles pentru Occident ºigenerând, în consecinþã, unfenomen de ambiguitateculturalã, un fel de „boalãcronicã” predominantã în era

modernã (Vezi Oe 2002: 11).Pentru Kenzaburo Oe,

Japonia este, aºadar, o þarãambiguã, ce ar putea fi înþe-leasã numai privitã din interior,prin arta sa tradiþionalã ºi prinlimba sa. Or, tocmai aici arinterveni rolul scriitorului ºimisiunea lui de a fi sincer, îndorinþa unei renaºteri ºireconcilieri a sufletului japonezcu restul lumii. Japonia este, cunecesitate, ambivalenþã, con-siderã Kenzaburo Oe. Pe de oparte, ambiguã, iar, pe de altãparte, în cãutarea unui nouumanism orientat înspre simþuljaponez tradi þ ional alf rumosului (yugenbi) ºi alsensibilitãþii în faþa naturii, alfrumuseþii lucrurilor simple ºiefemere (mono no aware).Ambigui tatea ar trebui în-þeleasã, în final, ca dorinþaJaponiei de înnoire dupãmodelul occidental º i , înacelaºi timp, de conservare avalorilor tradiþionale. Devenitãmodul în care periferia s-ar puteaconstitui centru, fãrã sã lasetraume în urmã, ambiguitatea arface loc apoi ºi unui nou umanismce ar vorbi despre importanþatoleranþei ºi despre vulne-rabilitatea omului în faþa maºinilor,propriile sale creaþii.

ªi nu în cele din urmã,scriitorul ºi cititorul, recunoscândambiguitatea lumii cãreia îiaparþin, ºi-ar putea exprima princuvânt propria lor suferinþã,reuºind astfel sã treacã dincolo

de ea. Kenzaburo Oe însuºi, cascriitor ºi cetãþean, resimte acutambiguitatea ce caracterizeazãJaponia contemporanã ºiîncearcã sã o depãºeascã cuajutorul artei literelor. Scriitura sadevine în felul acesta „vocea unuisuflet înlãcrimat ºi întunecat” (Oe2002: 17), ce suferã de toate„greºelile” de care se facevinovatã o societate ce dezvoltãnemãsurat o tehnologie inumanã.E încercarea unei literaturi ce-ºiasumã rolul de a gãsi în periferiaambiguã în care se aflãposibilitãþi de vindecare ºireconciliere a fiinþei omeneºti. Deaceea, pe drumul cãutãriilibertãþii, soluþia prefiguratã deaceasta pare a fi acceptareaambiguitãþii lumii contemporane,al cãrei fundal puternicindustrializat ºi tehnologizat cereimperios individului ce-i aparþineîntoarcerea la naturã, la valoriletradiþionale: „faptul de a fi un copilnãscut ºi crescut, asemãnãtorstrãmoºilor sãi, în mijlocul uneipãduri de pe o micã insulã mi-aoferit convingerea, în acelaºitimp, proaspãtã ºi insolentã, cãlumea realã sau, mai degrabã,însuºi modul de a trãi în eaînsemna libertate.” (Oe 2002: 1).

BIBLIOGRAFIE:• Kawabata, Yasunari, 1970,

Discurs, în „Tribuna”, nr. 36, p. 8 ºinr. 37, p. 8 (traducere de LiviuPetrina).

• Oe, Kenzaburo, 2002, AimainaNihon no Watashi I Iwanamishinsho,Tokyo.

Familia

104

Maxim Dumitraº, artistul carese îndeletniceste cu conturareaabsenþelor, creatorul Muzeului deArtã Comparatã Sîngeorz-Bãi,format la intersecþia unor realitãþidivergente, a naturii fruste cumesajele culturii, a ruralului cuurbanul, a arhaicului cu mo-dernitatea ºi a obiectualitãþii cuvirtualul, Maxim Dumitraº a spartbarierele, a împãcat contrariileºi a remodelat limbajele.Toate reperele culturii tradiþionalemai mult sau mai puþin localizateistoric ºi etnografic, dar ºi aceleaale arhaicitãþii pur ºi simplu, înspecial cele ce þin de tehnica, demateriale ºi, pânã la un punct,chiar de lumea consacratã aformelor, cum ar fi lemnul, lutul,nuielele, cioplitul, modelatul,împletitul etc. se armonizeazã ºiintrã într-o altã dimensiune princoliziunea cu materiale, tehnici,medii ºi ideologii noi, unificândcronologiile, recon-textualizândistoria ºi incorporând virtualul.

Dumitraº se aºeazã incon-testabil în plin enciclopedismpostmodern, acolo unde succe-siunea se varsã în simultaneitateºi unde memoria lasã tot mai multloc percepþiei nemijlocite. Dinaceastã pricinã parcursul artisticînsuºi este unul sintetic ºiglobalizator, el integrând firesc însincronie toate reperele uneidiacronii inceþoºate. În atelierele luiMaxim Dumitraº, nimeni, prietensau trecãtor, nu are timp ºi nicidreptul sã se plictiseascã. Nici oclipã lângã omul Maxim Dumitraºnimeni nu trece fãrã sã lase urme.Nãscut la 27 septembrie 1958 laSîngeorz-Bãi, Maxim Dumitraº aabsolvit Univesitatea de Arte ºiDesign din Cluj-Napoca. Estemembru al UAPR ºi al InternationalArt Association Paris, Franþa.

Cu zeci de expoziþii personaleºi de grup ºi mai multe participãrila simpozioane internaþionale,Maxim Dumitraº ºi-a pus încã dela debut amprenta inconfundabilãpe fiecare piesã expusã. Totuleste original la omul sfinþeºte loculMaxim, într-o aºa mãsurã încâtînþeleaptã zicalã pare a fiinventatã pentru a-l defini. Atunci

când arta este un joc înalt, onegociere subtilã între cod ºilumea realã, iar nu o simplã joacãde circumstanþã ºi o demon-straþie suficientã sieºi de inde-mânãri bine educate, momenteleunui discurs oricât ar pãrea ele deautonome luate în parte se înscriuîntr-un flux perfect articulat,asemenea unui lanþ care estesimultan riguros ºi fluid.

Iar aceastã ordine interioarã alimbajului, aceastã logicã aarticulãrilor sale în fraze ample ºiconstrucþii de multe ori impozanteeste consecinþa directã a uneiviziuni integratoare ºi a unui

discret sentiment cosmic. A vorbiartistic articulat nu este altcevadecât a vedea continuitatea lumiiºi a simþi armonia ei profundã. Într-un astfel de univers, diversificatºi armonic în acelaºi timp, severîn osatura lui intimã ºi flexibil prinipostazele lui succesive, trãieºteºi se manifestã puterea deimaginaþie a lui Maxim Dumitraº.

Spune criticul de artã Pavelªuºarã, completat de Maria-Magdalena Criºan care îl descrieastfel: Maxim Dumitraº aduceexpresia lucrãrilor sale într-o zonãîn care nu mai are importanþãconcretul, palpabilul, ci ceea ce elconfigureazã, scriitura.

Ana Dragu

Maxim DumitrasMaxim DumitrasMaxim DumitrasMaxim DumitrasMaxim Dumitras

Nor captiv

105

A spune cã literatura sârbãeste puþin cunoscutã în Românianu este o noutate. Se întâmplãdeseori ca, urmãrind miºcãrile ºimodelele din literaturile po-poarelor mari, sã pierdem dinvedere fenomene dintre cele maiinteresante, produse în ariiculturale ignorate, chiar dacãînvecinate. Cam aºa s-a întâm-plat în general cu literaturabalcanicã, în care suficienteexperimente ºi inovaþii aucontribuit la crearea unor valoridescoperite ulterior cu surprin-dere. Dar acest areal cultural acontribuit din plin la patrimoniulliterar european, aportul sãu fiindîncununat ºi cu câteva premiiNobel, ca în cazul lui Ivo Andric,autorul Poveºtii cu elefantulvizirului sau al Cronicii dinTravnik. Chiar dacã nu a obþinutaceleaºi distincþii, MeºaSelimovic, autor al unei lucrãri caDerviºul ºi moartea, nu poatetrece neobservat într-o perioadãîn care proza europeanã, cudeosebire, se distinge printr-oaccentuatã reflecþie asupracondiþiei umane. Mai aproape dezilele noastre Danilo Kiss oriMilorad Pavic se disting printr-oingenioasã poeticã modernã,care aruncã o altã luminã asupravieþii din spaþiul balcanic. Sãamintim în acest periplu sumar ºide prozatorul albanez IsmailKadare, cunoscut azi pe toatemeridianele, chiar dacã nu aobþinut mult râvnitul Nobel. Celepatru nominalizãri la acordareaprestigiosului premiu valoreazãpoate mai mult decât premiulînsuºi. ªi poate tot aici ar trebuimenþionatã cel puþin Cartea de laMetopolis a lui ªtefan Bãnulescu,o dezvãluire modernã a valorilorspirituale ale balcanismului. Darpentru cine e familiarizat cuaspectele spaþiului cultural situ-at la Porþile Orientului ºiOccidentului, este oarecum de

Alexandru Zotta

Milos CrnjanskiMilos CrnjanskiMilos CrnjanskiMilos CrnjanskiMilos Crnjanskisssssi „i „i „i „i „versul liber“versul liber“versul liber“versul liber“versul liber“

aºteptat sã se întâmple aºa.Aproape necunoscutã în

România este ºi opera lui MilošCrnjanski – poet, dramaturg,prozator din prima jumãtate asecolului trecut – ºi este meritultraducãtorului ºi îngrijitoruluiediþiei, Ioan Radin Peianov de afi transpus în româneºte opera deînceput a acestuia. Ediþiabilingvã (Editura Brumar,

Timiºoara, 2007), cuprindevolumele Lirica Itacãi, versuriscrise în anii 1917-1919, consid-erate „cea mai radicalã înnoire(...) a literaturii sârbe în epocã” ºipoemul mai amplu Stra•ilovo,definitivat în 1921, urmat de douãmanifeste literare, deosebit deinteresante pentru dezvãluireaclimatului în care se impuneavangarda în literatura sârbã, darºi pentru unele similitudini cusituaþia de la noi, din aceeaºiperioadã, ºi de primul roman alscriitorului, Jurnal despreCarnojevic.

Explicaþie la Sumatra (1920)ºi Pentru versul liber (1922)intereseazã pentru modul în cares-a manifestat avangarda literarãsârbã, în care Crnjanski a

îndeplinit un rol important.Constituite într-o pledoariepasionatã pentru versul liber,manifestele poetului avangardistau, în actualitate, ºi realãimportanþã teoreticã. Polemice,ele resping atacurile „conduse dejalnica mãrginire a micilorcomunitãþi”, care impunea poezieicanoane depãºite.

Exponent al unei generaþii deintelectuali care s-a maturizat înanii rãzboiului, Crnjanskipledeazã pentru o nouã poezie,alimentatã dintr-o experienþã deviaþã cu totul deosebitã de ceatradiþionalã, acuzând întârzierealiteraturii sârbe în canoaneleconservatoare ale tradiþio-nalismului, aºa cum proceda lanoi Ion Barbu când denunþa„poezia leneºã”, descriptivã ºipatriarhalã. De altfel nu numai„manifestele” lui Crnjanskiprezintã similitudini de atitudine cupoetul român, ci ºi creaþia saliricã; evocarea Itacãi din titlulvolumului le sugereazã.

Dar problema versului liber îlapropie pe Crnjanski ºi de alþicreatori români, mai cu seamã deLucian Blaga, cel care a impusvaloric acest tip de vers în liricaromâneascã. Acestora le estecomunã nu numai experienþaexpresionistã ci ºi o cuprin-zãtoare practicã poeticã. Îiapropie în primul rând adoptarearitmului semantic, al gândirii ºi altrãirii personale, distinct de ritmulrecurent, repetitiv al poezieiclasice, inclusiv al celei cu formãfixã. Ambii identificã surseleacestui ritm în creaþia popularã ºinu în împrumuturi sau imitaþii demodele strãine. Pentru Crnjanskipoezia este în primul rând extaz,este trãire de intensitãþi exis-tenþiale determinante; poetul sârbadoptã o poziþie accentuatlonginianã, orientalã, aproapemisticã, izvorâtã din spiri-tualitatea „baºtinei”, dinspecificitatea experienþeiexistenþiale consumate în spaþiulbalcanic. Pentru Blaga poeziaeste rostire oracularã, cale derevelare a misterului, a condiþieiprimordiale a lumii ºi vieþii, dereflecþie asupra temeiurilor(stoicheion) celor mai statorniceale existenþei. Noua prozodie nu

‘

‘

‘

‘

106

ignorã ritmul, nu-l eludeazã dinarsenalul poetic. Dimpotrivã,ritmul este cel care organizeazãpoezia, dar o organizeazã liber decanoanele tradiþionale, de „bãtãilede tobã” ale clasicilor, de ritmurilede marº ale odelor ºi imnurilorsolemne.

În consideraþiile lui asuprapoeziei Hugo Friedrich afirmãcã poezia modernã este„ireduc-tibilã la simbolism”. Dacãpentru înnoirea expresiei liricesim-bolismul a solicitat cu pre-ponderenþã resursele muzi-calitãþii, accentuând sugestia,expresionismul recurge la celeale reflecþiei existenþialeconduse, prin fenomenologie,spre dezvãluirea temeiurilorprimordiale ale existenþei. Oreluare modernã a problemeiritmului poetic a întreprinssavantul canadian NorthropFrye. Reluând idei aristotelice,acesta evidenþiazã condiþiamiticã a poeziei, plasând rostireapoeticã, oracularã, între melos ºiopsis. Ori de câte ori poezia aintrat în crizã, a apelat, pentrudepãºirea acesteia, la ve-cinãtãþile ei fireºti, melosul ºiopsisul, proclamând ut picturapoesis ori la musique avanttoute chose. Totodatã, adâncindsugestii psihanalit ice, Fryeidentificã structurile embrionareale poeziei în gângurealã ºimâzgãliturã, ipostaze infantile

ale percepþiei poetice, care punîn evidenþã ritmicitatea trãirii ºiaspectul energetic al vieþii.

Versul liber aduce o schim-bare esenþialã, un ritm nou, carenu mai este nici al poezieiclasice, tradiþionale, al joculuirimelor ºi metrilor tradiþionali,simetrici, nici al muzicalitãþiisimboliste, oricât de sugestivã arfi aceasta. Noul ritm al versuluiliber nu este doar un ritm repetitiv,melodic, ci un ritm semantic, alconþinuturilor de gândire, aladâncirii reflecþiei existenþiale, altrãirilor intelectuale interioare,profunde ºi tensionate. Di-versitatea acestuia rezultã dinmanifestãrile unei existenþeproblematice, a cãrei experienþãlumea balcanicã a trãit-o laintensitãþi particulare.

Polemica susþinutã deCrnjanski cu apãrãtorii poezieitradiþionale este interesantã nunumai prin afirmaþiile referitoarela natura poeziei, ca entuziasm,ceea ce înseamnã o percepereprevalentã a charmului acesteia,a efectului de încântare pe carepoezia îl produce ºi prin careimpresioneazã cititorul sauascultãtorul. Dimpotrivã, cu câte mai autenticã, mai apropiatã detensiunile energetice ale vieþii, cuatât poezia solicitã diversitatearitmurilor. Energia este tocmaimanifestarea ritmicã a lumii ºi afiinþei. Dacã Aristotel definea

fiinþa ca soma physikon ,Apostolul Pavel o defineºte casoma pneumatikon, identi-ficându-i natura energeticã ºimanifestarea ei ritmicã.

Poziþia lui Crnjanski este cudeosebire importantã pentruînnoirea expresiei literare într-operioadã în care Serbia încerca oafirmare istoricã printr-o generaþiede intelectuali cu studii înOccidentul avansat ºi cuexperienþa unui lung ºi durerosrãzboi, care a schimbat multînfãþiºarea ºi temeiurile lumii. Oasemenea experienþã prezintãautorul în primul sãu roman,Jurnal despre Carnojevic, apãrutîn 1922. Cu toatã intenþia deobiectivare a trãirilor per-sonajului,în care recunoaºtem lejer instanþaauctorialã, romanul rãmânesubiectiv, dar tocmai prin aceasta,autentic ºi convingãtor. Con-flagraþia a adus popoarelor dinBalcani condiþia eliberãriinaþionale, dar sem-nificaþia ei nuse reduce numai la aceasta.Existenþa a devenit problematicã,a ajuns o continuã pendulare întreeros ºi thanatos; fiinþa s-adesprins de temeiurile ei de pânãatunci aventurându-se în cãutareaaltora. Liric, subiectiv, psihologic,Jurnalul despre Carnojevic estenu atât relatarea unei drameistorice, cât a uneia existenþiale desem-nificaþii care nu ºi-au pierdutactualitatea.

Prag

‘

‘

107

1. Despre obârºia scrii-toriceascã a unor diplomaþiromâni

În cei peste 140 de ani dediplomaþie modernã româneascã,din corpul de profesioniºti aiacesteia, nume dintre cele maimari ale literelor româneºti au fostatrase spre aceastã profesie printalentul ºi vocaþia lor pentruambele domenii; mulþi din ei, printr-o creaþie de excepþie, au intrat demult în areopagul literaturiiromâne.

Cu câteva secole înainte de’48 însã, dacã ne-am referi la aceapiatrã de hotar de unde nouã neplace sã începem mai toatedemersurile noastre, doresc sãamintesc cã un sfetnic de mareforþã, în funcþie la curtea maimultor domnitori ai Moldovei a fostpoetul Miron Costin. Amintesc întreacãt cã acesta se instruise laªcoala iezuitã de la Bar ºiCameniþa, având însuºite câtevalimbi strãine, aºadar în afarã delatinã ºi polonã, greaca ºi rusa,lucru care îl va ajuta sã se impunãca dregãtor (diplomat saunegociator am spune azi), rãmasîn conºtiinþa noastrã, ca scriitor,în primul rând. Ca un veritabil ºefde ºcoalã diplomaticã, pe care azio denumim ceva mai sofisticatdrept diplomaþie publicã, sfetniculmoldovean – care a trecuse printoatã ierahia de la sulger, paharnicsau pârcãlab, la mare comis ºimare vornic, a fost trimis în 1681,de ªtefan Petriceicu, în solie lahatmanul Jan Sobieski. Aºadar,înainte ca luptãtorul polonez sãobþinã aureola de mântuitor alcreºtinãtãþii, poetul ºi diplomatulMiron Costin, pentru a-i obþinebenevolenþia viitorului monarh,nãdãjduind în sinea sa cã leahulne-ar putea ajuta în lupa împotrivaturcilor, spre binele þãriºoarei sale,

va compune în limba renas-centistului Jan KochanowskiPoema polonã, pe care i-o închinãacestuia. Sunt 750 de versurimeºteºugite în tiparele baroculuipolonez, rãmase pânã azi înistoriografia polonezã din veaculal XVII-lea. Costin nu face altcevadecât sã îi înfãþiºeze, meleagurile,tradiþia ºi istoria poporului românliderului militar ºi panilor polonezi,lucru care peste decenii - pentruo arie mai largã - o va faceiluministul Dimitrie Cantemir, în1714, în Descriptio Moldavie,scriere realizatã la cerereaAcademiei din Berlin, al cãreimembru a fost.

Fãrã teama de a greºi, putemafirma, aºadar, cã poetul MironCostin, alãturi de contemporanulsãu, Ion Neculce sau câtevadecenii mai târziu de DimitrieCantemir, sfetnic ºi el ºi nu la oricecurte, ci chiar la a lui Petru celMare, ne aratã obârºiascriitoriceascã a diplomaþilorromâni, care poate fi continuatãcu zeci, poate cu sute de nume.

Diplomaþii de la ’48, asupracãrora revin doar cu câtevacuvinte, au fost ºi ei neîntrecuþiîn arta scrierii, chiar dacãamintesc numai doi dintre ei: peIon Ghica, fost ºi preºedinteal Academiei Române, ºi peVasi le Alecsandr i , dacãEminescu rãmâne doar un umilcancelar diplomatic la Berlin.Din perioada interbelicã evocpe Elena Vãcãrescu, LucianBlaga, Aron Cotruº, RaduMareº (tizul meu mort într-unaccident rut ier în t impulrãzboiul, în post la Bratislava),cât ºi pe ataºatul de presã dela Vichy din timpul rãzboiului,cel care a intrat ºi în panteonull i teratur i i f ranceze ºiuniversale, enumãr aici peEugen Ionescu.

2. Despre liricã, privitã cademers al rugii

Am primit, recent, douãplachete de versuri scrise de doidiplomaþi cu ºtate vechi îndiplomaþia contemporanã ro-mâneascã: Ion Porojan ºi IoanLupu. La amândoi am constatatcã în activitatea lor nu doar notelede convorbire, telegramele saurapoartele diplomatice le-aurãvãºit trãirile, ci ºi întrebãrimetafizice, existenþiale, grave ºiperene, unele cu tentã ani-versarã, lucru constatat ºi la unalt coleg diplomat mai în vârstã,Petre Gigea-Gorun. Celor caredetestã ocazionalul în liricã leamintesc butada lui J.Eckermann, exgetul lui Goethe,care spunea cã: „toate com-ponentele poetice trebuie sã fiepoezii ocazionale, în sensul cãrealitatea trebuie sã le ofereocazia ºi materialul”.

Prin bogata lor experienþã deviaþã, toþi trei demonstreazã, dacãmai era de demonstrat, cã liricanu este altceva decât încercareaperpetuã de a rãspunde iarãºi ºiiarãºi la întrebarea - de unde netragem ºi încotro mergem? Ca ºiîn prima sa plachetã Faþã de Tine,Doamne, Ion Porojan, pentru cãla el mã refer în cele ce urmeazã,se dovedeºte a fi în spovedaniilelui un pic arghezian, are în verbullui ceva din ceea ce ne-a rãmasde la titanul din Mãrþiºor, cel careîn litaniile închinate Paraschiveicea din Buneºtii Bucovinei, întinereþea lui se autodefinea înCuvintele potrivite:

Tare sunt singur, Doamne, ºipieziº!

Copac pribeag uitat în câmpie,Cu fruct amar ºi cu frunziº Þepos ºi aspru-n îndârjire vie.

”Rãtãcitul” Ion Porojan dinResemnãri ºi recunoºtinþã nedovedeºte cã de aici se trage ºiel, când declarã: Venit-am ca ºivoi ºi oriºicare – dintr-ale noastrelocuri, dintr-o zare. N-am fost maibun ºi cu cãtare – Decât aþi fostvoi fiecare.

ªi unul ºi altul detestã fibrapãcãtoasã a omului (ce blesteme

RRRRResemnareaesemnareaesemnareaesemnareaesemnareasau piosau piosau piosau piosau piosssssenia caenia caenia caenia caenia cavirtutevirtutevirtutevirtutevirtute Nicolae Mareº

108

în gura lor!), laicul Porojandovedindu-ne a fi mult mai misticdecât ereticul monah de laCernica, cel care, la senectute, înPsalmul mut ne spunea:

Mã zgârie ºi spinul ºicremenea ºi fierul,

ªi rabd în veac ispitavicleanului meu vis.

La ce mai foloseºte fãpturiigiuvaerul

Ce scapãrã-n cutia în care l-aiînchis?

Il urmeazã Ion Porojan pemarele Pontif, Ioan Paul al II-lea,care spunea într-o predicã, prinanii 80, cã dacã „omul este oproblemã, atunci Hristos esterãspunsul”. Prin simplitatea cucare se exprimã, dar mai ales prinresemnarea ºi recu-noºtinþa pecare nu se sfieºte sã le articulezeîncadrându-le în ceva efemer,aniversar, reuºeºte simplu, ca ºiurmaºul lui Mickiewicz, care scriaîn tinereþea lui:

Doamne,în acest univers

în lumea fãrã de sfârºitEXIªTI

ºi-atunci am ºi eu al meu rostpogorât sã fiu în mormânt

cu moartea pre moartecãlcând

dacã în þãrânã sunttransformat

o pãrticicã din Pasca Ta sunt

Ioan Paul al II-lea, Poeme

Star

e

109

ãtuºa Julia ºi CondeierulConstantin Ciopraga are parte

de intervievatori docil i înmajoritatea dialogurilor întinselejer pe 40 ani (ConstantinCiopraga, Interviuri, ediþieîngrijitã de Ilie Rad ºi RalucaDeac, Limes, 2007). Ceea ce elãudabil fiindcã lipseºte la acesteinterviuri sunt pãrerile lipsite devenin ale intervievatului; ceea cee mai puþin lãudabil, fiindcãlipseºte, e statura criticului,ilustraþie a sãrãciei critice în anii70-80, închise în odiosul parc dedistracþii România. Ceea ceidem nu îi lipseºte domnuluiCiopraga este o naivitatesuculentã, cu care reuºeºte sãpareze întrebarea despreprotocronismul Personalitãþiilimbii române (p. 142-143). Dininterviuri, se deschide cititoruluiacel CC livresc, îndestulat cucitate, care nu poate vorbi deautori individuali, ci de liste cânde vorba sã fie categoric ºivalorizant; pe scurt, când trebuiesã vorbeascã, dânsul scrie încontinuare. Ceea ce ni s-a pãrutfantastic e cum nu evadeazãconversaþia mai departe delimitele istoriei sentimentale;interlocutorii îi servesc exactaceleaºi întrebãri la fi leu:copilãria, modelul, Sadoveanu,Personalitatea etc. De remarcatdinamica interviurilor ºi infor-maþia de mai bunã calitate ºiîntindere dupã ‘89, când uneorise creazã pagini ample dememorie (v. p. 223 pentru Iaºiulinterbelic). Pagini de rãspunsuriceva mai de urmãrit: v. in-terviurile luate de Ilie Rad ºiVasile Iancu. Dezamãgitor decurtenitor: Marian Mincu.

Puþin de reþinut din Canada larepatriere de poeþi. Luminiþa Suseîn Bioglife (Limes, Cluj-Napoca,2007) scrie versuri care înduminici neploioase seamãnã cuUrmuz („pe portativ de noapte/doisprezece greieri idealiºti/ auvisat colectiv/ muzicã// pecreanga de aur/ cinci maimuþerevoluþionare/ au visat individualomul” – Eu). Restul seamãnã cu

limba românã de acasã, folositãca dialect ºi numitã poezie princafenele. E prima cãrticicã arubricii de faþã, aºa cã Mãtuºa seindigneazã la tertipul ãsta denume bun, de a-þi publica 5-6 vol-ume de 60-70 de pagini pe an, înlocul unuia mai substanþial. De cese feliazã poezia, o întrebarepentru noii funcþionari ai poeziei,care livreazã rapoarte poeticetrimestrial.

Volumaºul lui Ionel Marin,Crinul din inimã (Andrew,Focºani, 2007) seamãnã cuversurile de la Plastic Jesus, cuadaos de Elade ºi alte staþii alemetroului numit poezie slabã.Versurile religioase, între noi,Mãtuºã ºi Condeier, au luatamploare anii aceºtia ºi nu e demirare sã aparã ºi vreun poet bunprintre cohorta de psalmodiatori.Ionel Marin nu e totuºi Mesia liriciireligioase, ci mai degrabã unhabotnic care ºopteºte camaceleaºi lucru, fãrã duh pealocuri. Pe final, volumul devineºi ecologist ºi mai lasã sã scapecâteva poze familiale cu copilaºi,poezie de ºerveþele ºi aniversãrila care modernul nostru Homerconsemneazã. Pe scurt,plictisealã în metru antic.

Eugen Simion scrie cel maibun text din anii ce au trecut, înpersoana unui portret al unui autorviu, iertaþi-mã, am vrut sã spun,un viu portret al unui autor, m-amemoþionat. Înaintea portretului cupricina al Marianei Dan, aºezatca postfaþã, prima e poezia, bunã,ºi mai stãnescianã, ºi maipateticã, dar unele versuri respirãtalent prin toate branhiile („isusne-a stins/ lumina pe scãri/ ca noisã ducem/ o mai bogatã/ viaþãinterioarã” – pe umãr îmi plânge).Îngerii din staþie (Vinea, Bucureºti,2006) e un efort întârziat al uneipoete pline de versuri mustind dereal. Pentru o pauzã dulce, unstrop de maternitate poeticã,singura poezie pe înþelesulcopiilor postmoderni de la poema

chiuvetei: elefantul roz, excelentblues de adormit mitzurapersonalã a autoarei, pe numeleei Angela.

Din pãcate, Petre Tãnãsoicanu mai meritã bunele aprecieri pecare le întindeam cãrþii domnieisale într-unul din numereletrecute. Grãdina lui Tagore(Ramuri, Craiova, 2007), cu toatecã este la fel de jurnal pe cât erautablourile pariziene ce ne-au picatîn mâini; acum, dânsul suferã demisticism, de bãtrâneþea ºiscrâºnirea sensurilor, deindistingere între strofele în prozãcare fãceau din poetul nostru celmai nedescoperit poet bun.Acum, se evidenþiazã doarSupuºii stau cu fruntea-npãmânt, la rugãciuni, un poemepic ºi minimal în stilul exoticpornit cândva cu Pastel chinezde Alecsandri. În rest,contorsionãri religioase în Delhiºi pierdere de vremuri cu autorulcraiovean.

Adina Ungur semneazã Cal-varia (Eikon, Cluj-Napoca, 2007),un volum cu versuri din care nouãcel mai mult ºi mai mult ne-auplãcut motto-urile,doar cã de dataaceasta ele erau tot versuri aleautoarei. Selectatã la sânge, separe cã lirica autoarei nu curgeîn valuri patetice ºi auto-indulgente, ci încântã minimumpe economie. Sã nu pierdemocazia sã semnalãm mottoul celmai frumos: „în paºii mãrunþi demãtase/ trec anii punþilor deoase”, ex aequo cu „nu ºtiu locurimai frumoase lãsate dedumnezeu/ ca-n preumblareaprin burta oraºului meu”.

Ca în muzici, e la modã, poateconfirma ºi Mãtuºa, antologia,reluarea, variantele antumepentru poeþi provinciali, dacã sepoartã ºi la case mai mari. Înodaie e joi a lui Gavril Moldovan(Karuna, Bistriþa, 2006) are girullui Ion Pop ºi strâmbãtura cârnãa Condeierului, care mai a cedat,mai nu s-a lãsat.. Introdus de IonPop, poetul nu poate fi nemernicde rãu; doar cã poezia lui o dã înmetaforã când þi-e sinecdoca maidragã. De reþinut zdrenþe imagi-

110

native ca ºi acestea, de acoperitgoliciunea sufleteascã, în pauzelede þigarã: „Trecãtorul prin noaptepierde din trup/ o parte egalã cuaerul dezlocuit”. La final depoeme în versuri naive, cu rimãveche, o surprizã, un poem demnde un cântec al trupei TimpuriNoi, Anamaria barmanã: „Printretãvi de argint trece Anamaria/strecurându-ºi ºoldul uleios cugraþie/ noaptea-ntreagã aduscãnile cu vin/ la mese”.

Invitatul la ceai de aceastãediþie e domnul poet AdrianMunteanu, cãruia i-am cititsalivând Paingul orb (sonete 3)(Arania, Braºov, 2007), cuconºtiinþa cã dacã Brumaru e Zeutranscendent când e vorba decraci ºi cururi, atunci AdranMunteanu e dracul gol. Plin deinventivitate, intim cu strada ºiprieten cu argoul, scriind soneteîn era internetului cu degetemurdare pe tastaturã, poetulne-a lãsat cu zâmbetul pe buzeºi ameþiþi de atâtea injurii, în braþe,ca-n vremea vulgarei ºi minunateitinereþi. Un bluesman adevãrat,plin de venin adevãrate, unRonsard de Braºov, pe care îlpremiem cu Acceptul de Aur alrecitirilor noastre.

Sabin Opreanu, poet alHerculanelor, cu Gimnasticanisipului (Brumar, Timiºoara,2007) îºi publicã cu întârziere dedouã veacuri poeme vechi,absurde ºi amuºinând aoptzecism. Sensurile le-amdecantat încet din mimimalulvolum, iar la suprafaþã au apãrutºi metafore înecate ºi sensurilipsite de aer. Am reþinut obsesiaRâului, din pãcate, prea puþinãpentru a iriga aridele aluzii de ici-colo din versuri. Pe scurt, unvolum ca o staþiune balnearã, deutilizat doar pentru anumiteafecþiuni ºi într-un anume fel deafectare.

Leon Talpã livreazã prinMartorul (Artemis, Bucureºti,2007) un roman care se doreºteun Craii de Curtea-Vechepetrecut în lumea boemei de azi.Rezultatul mutant este maidegrabã un Ciocoii vechi si noi

ca inserþie moralizatoare, per-sonaje schematice ºi aºa maideparte. Criticul F.I., parcã furatlui Eminescu, se îndrãgosteºteridicol de o poetã ridicolã ºiîncearcã, în condiþiile stabilite deautor, sã construiascã niºtedialoguri mai reuºite, dar din

pãcate nu se poate exprima înaceste triste prilejuri. Învãþã-mintele romanului se pot trage laun coniac, înconjurat de boemi,pentru confruntare, dar nu meritãosteneala neapãrat.

Dumitru Necºeanu îºiintituleazã efortul împãrþit în douãsecþiuni ºi o addenda Omphalos(Axxa, Botoºani, 2007). Ne-am

pus în cap ºi am început cuaddeenda, care suna ceremonialºi misterios. În schimb, poemeledin interiorul volumului nu au maiavut atâta prezenþã, aºa cã amrãmas cu addenda, iar Mãtuºa ºi-a schimbat obiceiurile ºi nu maiceteºte poezele care nu au ad-denda de la care sã înceapã.

„Ediþie definitivã”, scrie pevolumul lui Dumitru Ignat, Astfel,sau e vorba, astfel, de o ediþiedefinitivã, oricum, e vorba de ocarte apãrutã la Botoºani, laeditura Quadrat. Am chicotit ºiam dat rime diferite strofelor puþinnaive, încercând sa gândim cumerau ediþiile precare, efemere, dedinaintea acestui masiv volum.Apoi ne-am dumirit: acesta eraediþia definitivã a operei unui omcomplet sau ediþia completã aunui om definitiv sau, Mãtuºã, numã zgâlþâi, cã spun prostii.Aºadar, versuri la alegere, decãºunat ºi cârtit, dar fiind vorbade o viaþã de om, am cãutat pelângã slãbiciuni evidente („Lunãslutã, lunã cuc,/ bidinea, jar debutuc,/ ci nu sta aºa, deoparte,/fãcând semne: noapte, moarte.”– Lunã slutã) ºi geme ºi bijuteriiîn glod (iatã una, douã strofe maijos de exemplul deja dat: „Cã mi-s cearcãn de luminã/ Chingãslabã ºi ruginã” – Arghezi, treciîn ultima bancã ºi nu mai ºopti!).Ar fi destule de obiectat, dar ziuaera joi, Mãtuºa fãcea cumpãrãturiîn piaþa ameninþatã de malluri,aºa cã am lãsat volumul pentrumai târziu.

Unui fost poet echinoxist,niºte foºti colegi echinoxiºti îifac o surprizã, publicând Cupumnul pe i (Pal impsest,Bucureºti, 2007), titlu neinspirat,care poate da bãnuiala absolutfalsã cã poetul e, Doamnefereºte, spiritual ºi jucãuº cuslovele. Ca poet, Nicolae Sabãue folcloric, metaforic, butaforic,euforic, nichitstãnescian pealocuri, deci echinoxist cât sepoate. Pentru exemple grãitoareºi tipãrite, luaþi de încercaþi depildã Omul mort din gardul viu,pentru o aromã de anii 60 dinprovincie.

Locuire

111

La suprafaþã, carteaAlexandrei Medrea, autoaregãzduitã la masa noastrã de ceaiºi cafea amarã ºi numereletrecute, Voiaj în dublu V (CasaCãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2005) este o relatare de cãlãtorie.În realitate, câþi paºi prin Veneþiasau aiurea, atâtea aforisme,nedespãrþite ca atare, pline detrimiteri intertextuale. Cu o valizãde cãrþi mai degrabã decât cuochii încleºtaþi de pieþe ºi delagune, autoarea se plimbã per-manent printre rafturi de autori,ocolind pietonii. A se folosi caghid prin Italia numai dacã doriþisã vã pierdeþi pe strãzi ºi sã rataþiconversaþia cu colegul deautocar.

Orice ai avea împotrivapoeziei de manual a lui TeofilRãchiþeanu, oricât de ana-cronicã ar pãrea, versul lui îþi stãîn ureche ca un refren pop: „S-adus buna la strãbuna/ S-a dusbunul la strãbunul/ ªi-am rãmaspe-aici la dânºii/ Singur, singursã bat drumul...” – Rugã desearã. Volumul se numeºte Lu-mina din lacrimã (Napoca, Cluj-Napoca, 2007). E ceva irezistibilla naiva poezie, cu teme vechi,dar nesugrumate, neobligate.Reþeta e atât de bine urmatãcâteodatã, încât îþi poþi închipuiun atelier de poezie unde se facepe calapod vers antic ºi odã cuiz clasic, iar meºter eRãchiþeanu, de altfel, o figurãcelebrã a Munþilor Apuseni. A sealege dupã gust ºi dupãîmprumut prealabil.

În conversaþi i le lungi ºiplicticoase de la ora ceaiului,Mãtuºa îmi povesteºte anii ei deeducaþie. Pe atunci, auzise deeseuri le lui Ion Hirghiduº,echinoxist faimos în cercuri deþigarã ºi zvon pentru l i teradreaptã ºi tãioasã. De aceea,poezia din Femeia luiDumnezeu (Editura FundaþieiAlfa, Cluj-Napoca, 2007) nu afost la înãlþimea zvonului. A fostîn schimb în ton cu prejudecatacã un eseist-filozof mai bines-ar feri de poezia neagrã care

îi iese în cale ºi îi poartã ghiniontoatã ziua. Bunãoarã, sãdeschdem iresponsabil ºi sãcitim: „Pe drumul neºtiut al inimiise aflã pietrele/ hotarele pestecare trebuie sã treci din când încând/ ªi luneci uºor peste apelerâului” – Tãcerea roºie. Adicã,ton poetic, este; emoþie, maipuþinã, pentru cã nu te mai poþiemoþiona trecând la pas ºi labraþ cu poeþii pe cãi bãtãtorite.În rest, nichitsãnescianisme:Noaptea, Fata din tren ºi camatât. Din pãcate, prea puþinimprevizibi l pentru un omlãudabil.

Pe când era sã închidemcalculatorul ºi sã plecãm laFestivalul Filmului Britanic, ne-a

tãiat calea Recitiri din literaturaromânã de Ionel Popa (Ardealul,Târgu Mureº, 2007). Insinuantulvolum s-a dovedit a fi un manualmascat în lecturã revãzutã.Cartea e atât de strucuratã, încâtne aºteptãm sã devinã unbestseller de comentarii ºi sã fiescoºi elevi prinºi cu copiatul pela bacalaureate cu ea subrendigotã, înadins, fiindcã recitiþiisunt clasicii Eminescu, Slavici,Creangã, cu un pic de exotism(Iorga) ºi o o doamnã pentruportretul de grup (IoanaPostelnicu). Am ocolit volumul,ceea ce vã dorim ºi dum-neavoastrã. Pânã data viitoare,fãrã ocoliºuri, vã dorim lecturibune!

R.T.

Portret

112

În marile capitale petreci zilnicîn “tren” cam o orã la fiecaredrum. În þãrile peninsulare dinsudul Europei, ba chiar ºi laMarseille, oamenii încã îºi maivorbesc. Pe englezi îi vezi citindziarul, fiecare cu exemplarul sãu.“Ce sã facem de nu, sã ne privimun ceas fãrã sã ne vorbim?” zicei. Peste ocean, s-a generalizat,aproape, în timp ce în Europaabia începe, faptul cã ziarele(niºte mediocritãþi) se distribuiegratuit, fiecare pasager primindunul, pe care, din spirit ecologic,îl paseazã la urmãtorul voiajor.

Ce fac parizienii în timp cemerg la lucru? Ei bine, mai toþisunt cu nasul în cãrþi. Deci,cartea pare sã fie popularã lafrancezi - o citesc ei, oare, pentruinstruire, pentru destindere, saudoar pentru a nu fi nevoiþi sã legeo conversaþie ? Cã nu-i doar untertip care sã justifice izolarea(sinonimã indiferenþei celor care-ºi petrec ziua cu cãºtile peurechi), ar trebui sã se deducãdin faptul cã se citeºte (ºi)literatura serioasã.

Douã genuri abundã, fiindpreferate, romanul negru ºiliteratura de actualitate - politicã,psihanaliticã, sentimentalã, descandal. Cel mai mic fleac diverse exploatat prin apariþia în decursde o sãptãmânã-douã a unui tomde 500 de pagini – te întrebi cânda fost scris, sau poate era scrisdinainte ºi aºtepta momentul? Sãnu uitãm, însã, cã 100 de milioanedintre acest gen de apariþiisfârºesc la lada de gunoi,nevândute, în fiecare an. Tinerii, n-ai crede, citesc ºi ei, iar bãieþii,cine-ar fi gândit? se pare cã, înafarã de benzile desenate,urmãresc chiar mai tare decâtfetele cancan-urile vedetelor ºiconfesiunile sentimentale. Einteresant cã tinerii vorbescneinhibaþi despre droguri, sex, darniciodatã despre ceea ce citesc.

O surprizã, pe care sociologii

SSSSSalonul de cartealonul de cartealonul de cartealonul de cartealonul de cartede la Pde la Pde la Pde la Pde la Paris,aris,aris,aris,aris, 2008 2008 2008 2008 2008 Horea Porumb

ºi experþii de marketing n-auanticipat-o, o constituie succesulSalonului de carte de la Paris,frecventat de 185 000 de curioºiîn anul 2007. El a fost reeditat ºiîn 2008, între 14 ºi 19 martie, cuo frecventare de 165 000 devizitatori, fiind onorat departiciparea în persoanã a trei miide autori. Se numeºte Salon, darseamãnã cu un târg – întâmplãtor,tot acolo, la complexulexpoziþional de la Porte deVersailles, are loc ºi Târgul anualde vinuri! În fond, lumea s-aobiºnuit deja sã cumpere cãrþile(anumite cãrþi!) „ca-n târg”, lapiaþã, la supermarché. Acestevânzãri le depãºesc pe celerealizate de Amazon, de Fnac, sãnu mai vorbim de librãriiletradiþionale, care sunt asfixiate deconcurenþa marilor lanþuri demagazine.

Deci, Salonul de carte e intratîn reflexele cotidiene. Atunci, dece sã nu fie exploatat un pic ºi înpoliticã? A fost vizitat de ministrulînvãþãmântului, Xavier Darcos,care a folosit ocazia spre a-ºiexpune opiniile asupramanualelor ºcolare. Ministrulculturii, în persoana doamneiChristine Albanel, fostaconservatoare a PalatuluiVersailles (acum, în Franþa e voiesã se spunã “ministrã” - madamela ministre) a profitat deeveniment ca sã anunþeimplicarea guvernului însubvenþionarea micilor case deprovincie, a “librãriilor in-dependente”. Mai existã vreo1400 de “supravieþuitori” de acestgen, care privilegiazã raportuluman cu cititorii. În plus descutirea de plata taxelorprofesionale, pe baza unui sistemde evaluãri, vor fi subvenþionatepentru proiecte specifice,începând de anul acesta, 700dintre ele, cu un buget de 2,5milioane de euro. Pe fundalulmediatizãrii gafelor politice, a

dezamãgirilor economice ºi agrotescului cãutãrilor amoroaseale ªefului statului, anunþul a fosto surprizã care a uns pe toþi lainimã - îndeobºte pentru cã eraun gest neaºteptat: “dreapta” îºifãcuse de mai demult renumelede a fi anti-culturalã ºi anti-ºtiinþificã. (Cercetãtorii ºtiinþificise tem, de pildã, de desfiinþarea,pur ºi simplu, a statutului de carebeneficiazã ºi trecerea lor subcontrolul universitarilor - alt pol deputreziciune...).

Ediþia actualã a Salonului a fostpatronatã de PreºedinteleIsraelului, invitat de onoarepentru a marca aniversarea a 60de ani de existenþã a statuluievreu. Puþini ºtiu cã la vremeaaceea (unicul) prieten fidel îi erastatul francez; englezii, în calitatede foºti colonizatori, erauconsideraþi altfel, iar America nuera pe nici unde. Trec repedepeste faptul cã iniþiativa a atrasboicotarea Salonului de cãtrecontributorii musulmani ºi cã amavut parte ºi de o evacuareforþatã, din cauza unei false alerte.Publicul a avut prilejul sãcunoascã operele a 40 de autoriisraelieni, inclusiv ale unor marifiguri „de stânga”, precum AmosOz1 ºi David Grossman2 , cel de-al doilea fiind la un pas de PremiulNobel pentru literaturã în 1984.

Au avut loc dezbateri pe temede actualitate, întâlniri alecititorilor cu autorii, polemici întreautori, iar standul “Studioullectorului” dãdea posibilitateaascultãrii unor înregistrãri alescriitorilor care citeau din propriileopere.

Ce noutãþi aduce Salonul dinacest an? Prima noutate e cã nus-a schimbat nimic faþã de anultrecut, Marc Levy3 continuândsã fie cel mai vândut autor deficþiune. Acesta este urmat deMuriel Barbery4 , o revelaþiedatând din toamna lui 2006 , culong-seller-ul „L’élégance duhérisson”, vândut în 400 000 deexemplare - (Gallimard, colecþia« Blanche », 359 p. (ISBN 2-07-078093-7). În fine, la standulAnnei Gavalda5 , amatorii deautografe au stat la coadã înmedie patru ore. Au regresatvânzãrile la cãrþile de artã, dar au

113

avansat cu 20% faþã de anultrecut cele adresate tineretului.

A doua noutate e apariþia înforþã a unui nou suport de lecturã:cartea numericã. SUA, India ºiChina au investit deja enorm înacest domeniu. “Demateria-lizarea” cãrþii e un eveniment trãitcu emoþie atât de cititori, cât ºi deproducãtori - nimeni nu ºtie în cemãsurã cartea informatizatã va fiafectatã de piraterie ºi dacã vaduce la violãri substanþiale aledreptului de autor.

În concluzie, evenimentul“Salonul de carte” a consfinþit unnou progres al intrãrii literaturii înmase, fiind în acelaºi timp unbarometru al realitãþii Franco-foniei ºi un examen reuºit alcaselor de editurã.

1 Romane: Les terres du chacal,1965, Ailleurs peut-être, 1966, MonMichaël, 1968, Jusqu’à la mort, 1971,Toucher l’eau, toucher le vent, 1973, La

colline du mauvais conseil, 1976, Souscette lumière flamboyante, 1979, Unepaix parfaite, 1982, Dans la terred’Israël, 1983, Les voix d’Israël, 1983,La boîte noire, 1987, Connaître unefemme, 1989, Ne dis pas la nuit, 1994,Les deux morts de ma grand-mère etautres essais, 1995, Une panthère dansla cave, 1995, Un juste repos, 1996,Seule la mer, 2002, Une histoired’amour et de ténèbres (roman autobio-graphique), 2003, Soudain dans la forêtprofonde, 2005, “Vie et mort en quatrerimes”, 2008. Eseuri: Aidez-nous àdivorcer ! - Israël Palestine, deux Étatsmaintenant, 2004 ºi Comment guérir unfanatique, 2006.

2 Romane ºi eseuri traduse: LeSourire de l’agneau, 1998, Voir ci-dessous amour, 1991, Le Livre de lagrammaire intérieure, 1994, L’Enfantzigzag, 2004, Le vent jaune, 1988,Chroniques d’une paix différée, 2003,Duel à Jérusalem, 2005, Sleeping on aWire: Conversations with Palestiniansin Israel, 1993 , Lion’s honey: the mythof Samson, 2006.

3 Romane: Et si c’était vrai..., 2000 -Prix Goya du premier roman ; adaptatpentru ecran în 2005 sub titlul Just likeheaven. Où es-tu?, 2001, adaptat pentru

ecran în 2008, Sept jours pour uneéternité..., 2003, La Prochaine Fois,2004, Vous revoir, - continuare la Et sic’était vrai..., 2005, Mes amis Mesamours, 2006, adaptat pentru ecran, în2008, Les Enfants de la liberté, 2007.Texte de cântece: Pour toi, pentruJenifer, în albumul, Le Passage, 2004,Je t’écris, pentru Grégory Lemarchal,în albumul Je deviens moi, 2005,T’Aimer si mal, pentru Johnny Hallyday,în albumul Le coeur d’un homme, 2007.Scurt metraj: La Lettre de Nabila,realizat pentru Amnesty International,2003.

4 Romane : Une gourmandise,2000, L’Élégance du hérisson, 2007.Premii: 2006: Prix Georges Brassens ,2007: Prix Rotary International, 2007:Prix des libraires pour l’Élégance duhérisson.

5 Nuvele ºi romane: Je voudrais quequelqu’un m’attende quelque part, 1999,Nouvelles à chute, 2004, L’Échappéebelle, 2001, Je l’aimais, 2002, Ensemble,c’est tout, 2004, A leurs bons cœurs, 2005,La Consolante, 2008, 35 kilos d’espoir,2002, Ceux qui savent comprendront,2000. Prefaþa ºi textele reportajuluifotografic al lui Régis Momenteau.Filmografie: Ensemble, c’est tout, 2007.

Norul

114

Lupta dintre cele douã entitãþise desfãºura pe strãzileBucureºtiului. Pe dealul Spirei,unde fusese palatul lui MihaiVodã, acum trona „CasaPoporului”, iar în fosta închisoarea Securitãþii din subteranele de laArsenal era acum „ªcoala decloni”. Orfanii de pe timpul luiCeauºescu erau învãþaþi într-însacu lumea calculatoarelor, arealitãþii virtuale, care miºcapolitica de la suprafaþã dupã legiledictate în adânc. Andrei se cobora într-o gaurãneagrã a timpului, cãutând îngenunea trecutului zilele vieþii,sub palatul dictaturii care striviseRomânia. Ajunge în casa unde alocuit la Bucureºti. Aflã, spremarea sa surprizã, portretul pecare îl credea demult pierdut.Acum, cã ºi-a recãpãtat chipultânãr, pierdut în genune, totul,spre marea sa mirare, deveniseposibil. El vroia sã gãseascãtaina, ca sã readucã lumea pe ogurã de rai, dinainte de cãdereaîn timp, dar asemeni uceniculuivrãjitor, face sã explodeze timpulºi spaþiul. Era o explozie teribilã,prezentul se amesteca cutrecutul ºi cu viitorul, ca într-unsemafor care ºi-a pierdutdirecþiile. Era o lume stranie... Descoperã cu surprindere cãreþeaua vechilor strãzi continuasã existe sub „Casa Poporului”,cu oamenii vii care-ºi reame-najeserã casele demolate ºitrãiau acolo. Pe strãzi trecea câteun Trabant, un Wartburg sau vreoveche Dacie, dupã care, rãsãrinddin curþi, se þineau alergând câini.Era o luminã difuzã, chiar dacãîn locul cerului erau acumtemeliile uriaºei Case a Po-porului, iluminate de becuri deneon care rãspândeau o luminãspectralã, ce se întrerupea

T U N E L U LT U N E L U LT U N E L U LT U N E L U LT U N E L U LT I M P U L U IT I M P U L U IT I M P U L U IT I M P U L U IT I M P U L U I

EMIL RAÞIU

Memoriei lui Marius Tupan, autorul „Batalioanelor invizibile”noaptea; un macaragiu re-montase o veche macara dinpiese pãrãsite ºi pictase pe bolþi,care erau temeliile CaseiPoporului, becuri în formã delunã, de stele, ce ardeau noaptea.La lumina lor, noile generaþii seplimbau în nopþile cu lunã ºi îºijurau amor, încercau aceeaºibeþie, ca ºi cu ani în urmã Andrei,în grãdina de deasupra, de laArhivele Statului, când avea trupºi se întâlnea cu Doina. Întâlneºtepe drum un tip curios, culavalierã, care intrã în vorbã cudânsul ºi se dã drept artist, ba-ipropune sã-i fie cãlãuzã, sã-lînsoþeascã la un spectacol de laun teatru unde se joacã o piesã,„Vanitate”, a unui misterios autornecunoscut, Ego, într-o salãpolivalentã, unde se joacã ºi„Viaþa este vis”, ba îi propune sã-l ducã ºi la teatrul Domniþei Ralu,unde joacã trupa lui Gherghely.Este imposibil, gândeºte, domniþaRalu a trãit cu mulþi ani înainte, darnu-i spune nimic, îi mulþumeºtepoliticos ºi se îndepãrteazã pestrada Minotaurului, gândind sãgãseascã cifrul ascuns. Acum, cãspaþiul ºi timpul s-au creat dinnou, va gãsi codicele ce-apierdut. Grãbeºte pasul, deºi ciudat,fiind acolo mai aproape de centrulpãmântului, constatã cãgravitatea s-a micºorat ºi el poateaproape sã zboare. Ce cautãatunci acolo? Îl cautã pe Grigore ºi esteemoþionat, inima îi bate tare,cãci timpul trecea foarte repedeºi efectele exploziei timpului ºispaþiului puteau înceta dintr-unmoment în altul, înainte de a-lgãsi pe Grigore ºi care ar maifi fost scopul vieþii sale, dacãnu ar fi dezlegat codicele, cifrul

secret? Se profileazã atunci pestradã o umbrã, o siluetã. Dareste Profesorul calabrez! Cebucuros este cã-l reîntâlneºte!Este de câteva luni înRomânia, a venit pentru avedea Revoluþia, pentru a vânaîn sine însuºi, pentru a vedeadacã totul este eternã miºcare,victorie a lui Heraclit, sau e, aºacum a sperat, întoarcere laorigini. Cãci ce mai rãmânea dinviaþã dacã totul era eternãschimbare? A aflat rãspunsul ºiieri a þinut o cuvântare de labalconul din Piaþa Universitãþii.Acolo, în jurul statuilor lui MihaiViteazul, Gheorghe Lazãr ºiale al tor oameni mari a iRomâniei, erau adunaþi sute,mii de oameni. Se însera, cândde la balcon, Profesorul lespusese: -Revoluþia românã a fost oîntoarcere la origini, contrateroarei istoriei! Toate revoluþiileau biruit ºi s-au impus în lumeprin libertatea interioarã asacrificiului, complet pierdut însocietatea de unde vin, agloatelor. Acestea sunt valori,virtuþi, care se trag dintr-aceea aMioriþei, iar nu ale oii Dollyclonate. Trecerea barierei cumoartea, care azi a fost alungatãdin societate, este necesarãpentru triumful vieþii! Copiii uciºipe treptele Catedralei laTimiºoara au simbolizat victoriaasupra morþii prin moarte, caexpresie deplinã a libertãþii! Cãciei au cãlcat cu moartea premoarte, spre victoria vieþii! Înacel moment fu întrerupt de unprofesoraº, care spuse cãmodernitatea este egalã culibertatea individului faþã desocietate. Profesorul îi rãspunse,referindu-se la Parmenide, lafilosofia fiinþei, cã libertatea esteinterioarã, pentru cãutareaAdevãrului ºi a Fericirii, de aceeafilosofia anticã nu ºi-a pusproblema libertãþii, ci pe cea aAdevãrului. Altfel pusã, nu devineproblema libertãþii o falsãproblemã? Ea a dus mai întâi laizgonirea din rai, la Amalric deBene ºi libertini, în numele aºazisei ere a Spiritului, pânã laDon Juan, la evoluþionism,faustianism, etc. Problema

115

libertãþii, continuã, a început defapt odatã cu creºtinismul – Sf.Paul, Sf. Augustin – ºi, ca ocontrazicere a premizelor ei, aizbucnit ca problemã principalã înepoca enciclopediºtilor ºi aRevoluþiei franceze, care i-aunegat libertãþii tocmai premizeleei, creºtinismul! Libertatea estelibertatea de moarte, a Mioriþei,zise Profesorul, este libertateaRevoluþiei române, contra tiranieiistoriei! Nu este libertatea luiRaskolnikoff ºi a urmaºilor lui, a„omului nou”, clon inventat decomuniºti ºi nici a Supraomuluilui Nietzsche! Nu fiþi dez-nãdãjduiþi cã aþi pierdut alegerile,li se adresã tinerilor. A fostDumineca orbului! Astãzi în-treaga omenire este manevratã,transformatã, ca o pastã, viciultransformat în virtute ºi virtuteaîn viciu: se poate crea un bau-bau planetar în care cei mulþi credca în ceva real, asemenea luiDon Quijotte care credea cãmorile de vânt erau zmei, sezbuciumã, suferã din cauzaaceasta; irealitatea devinerealitate ºi viceversa, cãci nu maiexistã diferenþã între ele, minteaomului ºi omul au devenit ca o„paginã” de ordinator, trans-ferabilã, anulabilã, programabilãdupã placul Puterii, care deþineminþile oamenilor, sentimentele,viaþa lor, realitatea, virtualitatea,trecerea dintr-una în alta, cheile„ligandis et solventis” ale vechiialchimii. Este o societateformatã de mass-media,virtualitate, TV, ca o plastilinã înmâna câtorva care conducmasele, dându-se culmea, caîntr-un teatru al dublurilor,democraþi! Dar sunt niºte cinici.Ei au pus totul sub semnulneantului. Ei nu mai suportãideea existenþei unui Adevãr.Totul e sub semnul lui Lucifer,lucifericã fi ind obscurareaAbsolutului prin virtualitate,succedaneu al lui Dumnezeu.Voi, le zice tinerilor Profesorulcalabrez, aþi învins în decembrie1989 cu crucea ºi piepturilegoale, comunismul, acum trebuiesã învingeþi dictatura materiei,diversiunea pseudodemocraþiei,sã preparaþi normalitatea, eralibertãþii! Altfel, va fi moartea

Revoluþiei române, moarteaMioriþei! Ca un pescar de oameni,Profesorul vrea sã pescuiascã însubteranele fiinþei, sã pescuiascãoameni, pe sine însuºi. Dar câtefiinþe erau în el? Câte vieþi? În subterana de sub Uranus,în grote ca Deceneu sub MunteleGhebeleizis, coborând în timp,Andrei descoperea împreunã cuProfesorul eliberarea din timp, încele trei hipogee, pe trei planuri,care întruchipau timpul, adicãprezentul, trecutul ºi viitorul; aici,prezentul ºi trecutul erau în viitorºi viitorul era în trecut. Profesorul,ascunzându-se de nãvala mi-nerilor, ajunsese în galeriile încãdeschise sub ºantierul de subCasa Poporului, unde intrase,fãrã sã ºtie, într-un alt timp, dinafara timpului linear. Aici, fãrã sãbãnuiascã, gãsi casele ºi strãzilede sub dealul Uranus, acoperitede temeliile Casei Poporului, subcare continuau sã trãiascãoamenii ce nu-ºi pãrãsiserãcasele, ireductibilii. Sub în-chisoarea de pe Uranus, dinclãdirea fostului Arsenal în careacum era ºcoala de cloni, se aflaupivniþele palatului de la CurteaArsã; afundându-se în zilele careau prins aici corp fizic,cristalizând odatã cu miºcarea,sunetele ºi imaginile într-o a patradimensiune, în spaþiul timpnelinear, coborâ cu secole înurmã. Trecu prin faþa bustului luiParmenide, ºi înþelese cã acolo,în Bucureºti, se aflã într-un punctde forþã al Terrei, o axis mundi, ocoloanã a infinitului, unde eramotorul eternei reîntoarceri, alechilibrului lumii, în veºnicã luptãcu forþele Haosului, disgre-gatoare ºi centrifuge. Vor reînviaºi oamenii trecutului?

În timpul acesta, afarã,pãmântul se cutremura deinvazia minereascã. Profesorul,calm, urmat de Andrei care cãutacodicele, fãrã sã ºtie cã-l aflaseîn chipul sãu tânãr din genune,înaintau pe o galerie pe care setrecea odinioarã, în secret, spreCurtea Nouã. Pe mãsurã ceînaintau se auzeau zgomote carese amestecau cu o melodie. Laun cot al volutei pe care-l formagaleria, ce aici luase forma

galeriei timpului, în lumina slabãde feºtile, contele se întâlni faþãîn faþã cu un om. Acesta purta unvestmânt viºiniu, acoperit cu omanta de postav, ce fuseseelegantã, dar acum începea sãse zdrenþuiascã. Speriat, în urmalui venea un alt om, care striga:Cârjalii, cârjalii! Poruncã sãînchideþi porþile! -Muscalii, vinMuscalii, strigau alþii, nãvãlindînãuntru cu masale. Se formaseun grup de câteva zeci de inºi,vociferând, agitându-se. Un nouvenit, strigã: -Vodã Mihai ªuþu afugit!Dar contele calabrez, care nu-ºipierduse sângele rece, fãcu oreverenþã în faþa omului cuvestmântul viºiniu, care-irãspunse la fel. –Sunt contele deHauterive, zise acesta, ºi dupãce am pierdut tot avutul, din caream salvat numai numele ºionoarea, dupã ce mi-am salvatcapul de ghilotinã, peregrinez dinþarã în þarã. Mais qu’est- ce quese passe-t-il, qu’est-ce que sepasse-t-il ici? Arãtã cu degetulspre locul unde se deschideaieºirea tunelului spre curteadomneascã. –Nous allons voire,zise contele, care printr-o ciudatãmetamorfozã, se coborâse înaparenþele unei alte vieþi,miºcându-se cu multã precizie ºirecunoscând personajele. Costumul de varã devenise oredingotã neagrã ºi sobrã, iar încap avea o pãlãrie dupã modaoccidentalã, spre deosebire dealte douã personaje ce pãreaa le recunoaºte, îmbrãcate înanterie orientale. Unul dintreaceºtia, îmbrãcat în anteriu deatlas roz, era Neofit Vamva,însoþit de un student de la ªcoalade la Vãcãreºti, pe careProfesorul calabrez pãrea a-icunoaºte din cãrþi, dar acum îiîntâlnea în realitate, fãrã sã semire prea mult. –Sã purcedem,sã vedem ce se întâmplã afarã,le zise el, întors acolo de nãvalaminerilor de cu 200 de ani maitârziu. Prinzând curaj, grupul ieºi dintunel ºi se reînfãþiºã la suprafaþã.Dar în jurul palatului domnesc, îngrãdina enormã, se adunaserã lavestea sosirii cârjaliilor, calicimeaºi hoþii Bucureºtiului, sã-i aºtepte

116

pe „eliberatori”, pe cârjalii luiPasvantoglu. Pe porþile deschiseale Curþii, intraserã ºi mulþime demahalagii, meseriaºi, negustori,care stãteau mai la parte, sãvadã ce se petrecea. În frunteaalaiului apãru un arnãut, dezertor,muºteriu la crâºme ziua, iarnoaptea hoþ de drumul mare,poreclit Malamos Bozagiul saubragagiul. El înainta cãlare pe unasin, cu o cucã domneascã decatifea aurie pe cap, cu cabaniþãcãptuºitã cu samur pe umeri, înmânã cu topuz, îndreptându-sespre scara cea mare, de laintrarea palatului domnesc, urmatde sfetnici ºi cãpitani, însoþiþi defemei podãrese, urlând toþi uncântec ciudat: „Pe la CurteaVeche/ Te trag cânii de o ureche,/Pe la Curtea Nouã/ Te trag deamândouã!” Contele deHauterive, neînþelegând bine,privea parcã hipnotizat ºi ima-gini din Franþa sa revoluþionarã ise înfãþiºau în minte. Pradãamintirilor care-l aduseserã înþara sa aproape de ghilotinã,cuprins de un tremur nervos, îlîntrebã pe contele calabrez:-C’est la Marseillaise, n’est cepas? La care, ne mai aºteptândrãspuns, începu sã strige:C’est l’assaut de la Bastille, Mes-sieurs, l’assaut des Tuilleries! Prea puþini însã îl priveau,neînþelegând vorbele sale, în timpce acei din alaiul lui Malamos,strigau: -Sã trãieºti, Mãria Ta, animulþi ºi fericiþi, iar un elev de laSfântul Sava al dascãlului Rigadin Veleºtin, pripãºit pe acolo,începu sã strige: Liberte, egalite,fraternite!Aceasta fu picãtura care umplupaharul, convingându-l pecontele de Hauterive cã înValahia izbucnise revoluþiafrancezã! Se îndreptã fugind spregaleria subteranã de unde ieºise,urmat de contele calabrez ºi deAndrei, care nu-l puteau lãsasingur, pradã spaimei, în timp cemulþimea rãmânea în grãdinapalatului sã vadã podãresele,îmbrãcate în hainele doamnelor ºiale domniþelor.

-Trãiascã podãresele fru-moase, strigã un om din mulþime.–Podãresele sã fie pe degeaba!Strigã un altul, însufleþit de noua

ordine. Atunci, un crâºmar, ceprivea pe de lãturi ºi se veselea,vãzând-o pe nevastã-sa trecândcu ceata lui Malamos, se repezifurios într-acolo, s-o ia acasã, s-o tragã cu el, ºi începu o bãtaiezdravãnã cu cei din alai. –Toatemuierile-s slobode, strigã atunciaceasta, urmatã de podãrese:Muierile-s slobode, sã fieslobozite, ºi-l împinserã pe bietulom la o parte.-Aºa-i, toate-s podãrese, zise unmucalit, în hazul general. Unul dinceatã se repezi la o muierepodãreasã ºi începu sã-i ridicepoalele, în vãzul tuturor, în timpce aceasta mai se lãsa,chicotind.–Toate muierile sã umbledespuiate! Strigã un altul cuînsufleþire. Parte din ceatã serisipi prin oraº, în crailâc, lanevestele mahalagiilor. Ajun-gându-i în galerie pe cei doi conþi,Profesorul Vamva ºi Kirangheleu,studentul sãu, începurã sãcomenteze. -Slobozie! Zise Vamva. Sã fietotul în devãlmãºie! Dupã Repub-lica lui Platon, dar aicea e mareentropia, e demosul care duce latiranide. Kratosul fãrã Dumnezeu,zise înspãimântat, referindu-se laintrarea bragagiului Malamos,cãlare pe asin, ca Isus înIerusalim. Neruºinare! Putereavine de la Dumnezeu, nu dinþãrânã, cum vor Voltaire ºi ai luicare au ridicat gloata! Aceasta emoria (nebunie)! Kirangheleu,mai tânãr ºi îndrãgostit, zise: -Revoluþia e o prefacere, ometempsihosis, ca cea din om înmuiere. Dacã o lãsãm slobodã nuva arde lumea cu ea, ca apa cufocul grecesc? De aceea,Revoluþia e muierea slobodã,focul care arde tot, apã ºi uscatºi în urmã lasã cenuºã... Vai, câte de greu sã fii muiere, zise el,cãindu-se de cele spuse, biatãmuiere. Sã aparþii la douã cinuri,cel îngeresc ºi cel natural, sã fiisuflet ºi trup al lumii deopotrivã,în luptã veºnicã între ele... -Metempsihoza, zise Vamva,care era bãtrân, este ceafiziceascã, din plãmãdeala dincare Dumnezeu a alcãtuit lumea,din ignis (foc), din apã, din aer ºidin gea. Astãzi precumpãneºte

gea, þãrâna, kronosul greu, fãrãuranos (cer), care trage tot lafund. Dar, sfârºit Anul cosmic, omare explozie va duce la sfârºitulCosmosului; el se va alcãtui însãdin nou, în palingenesis, înnesfârºitul Kronos, repetând defiecare oarã istoria; politichia vadegenera în gloatã ºi în tiranideºi Pronia o va întoarce din nou lanomos. Pentru cã toate-s, în ºirulîn care sunt, cum spuneadascãlul nostru TheofilosCorydaleu, vrednic de luareaminte... Dar îl întrerupse atunci unsurtucar, îmbrãcat pe jumãtateeuropeneºte, zicând tare: -Maºina lumiis-a întors cu capul în jos ºi mergtoate dimpotrivã, anapoda ºi pedos! Acesta e balamucul!Malamos voievod ºi podãreseledoamne ºi domniþe! -Balamucul, c’est la Revolution!Repetã ºi aristocratul francezcare înþelegea cuvântul. La folie,la „moria” du genre humain,comme disait le grand Erasme.L’unique consolation, si commeca on peut dire, c’est que chezvous, en Valachie, tout est moinstragique, tandis que chez nous,en France, tout est pris tresserieusement et tragiquement!Peut-etre, parce que dans votretragique etat vous etes beaucoupmoins pervertis que nous,beaucoup plus proches a l’etat dubon sauvage! Helas! -Da, zisecontele, suntem mai aproape derânduiala naturii ºi acceptãmmoartea. Singura libertate esteaceea a celui ce îmbracãcãmaºa morþii, nu a gloatelor! Dar unde era? Se întrebãcontele. Visa? Nu, era pe o axismundi, acolo în Bucureºti intraseîntr-o a patra dimensiune aspaþiului ºi a timpului, îºi zise.Pentru o clipã pierduse mãsuratimpului ºi nu mai ºtiu de cine seascundea acolo: de mineri sau decraii lui Malamos? La rândul sãu,aristocratul francez nu mai ºtiadacã se ascundea de sans-culoþila Paris, sau aceºtia ajunseserã,aducând revoluþia, în capitalaValahiei? În care dintre lumierau? Contele calabrez se hotãrâatunci sã iasã afarã, decis sã

117

strãbatã prin cele douã hipogee,al rãscoalei „crailor” ºi alcartierului Uranus acoperit detemeliile Casei Poporului, dinBucureºtiul invaziei minereºti,pentru a se întoarce în prezent.Urmat de Andrei, ieºi din tunel încurtea palatului lui Ipsilanti ºivãzând cã nu se întâmpla nimic,se îndreptã spre galeriile princare coborâse sub CasaPoporului, sub bolþile de la CurteaArsã. Ce-l mânase acolo? Oarenumai invazia minerilor? Era un voiaj în timp, îºi zise; lafel ca în experienþele aceluiMelinte de la Constantinopol –îºiaminti cu melancolie-, care captaîn groapa de la Talcioc sunetelepierdute în Univers ºi voia sã lerecapteze într-o groapã din Colo-rado, nimic nu se pierdea înUnivers, cãci miºcarea era purãiluzie. Apa trecea, dar pietrelerãmâneau... Totul era eternãreîntoarcere, palingenezã, rotireîn loc. Atunci, unde vroia sãajungã?! Eterna reîntoarcere,anastasis, învinsese forþele cen-trifuge, iar eternitatea pitagoricã,Mioriþa, învinsese truda zadarnicãa lui Sisif, lipsitã de esenþã, dedragoste, purã risipire în gol. ªiel se reîntorsese la viaþa lui, ladragoste. La dragostea pe careo regãsise... În el se produseseo „anastasis”, o re-înviere,datoritã Revoluþiei, iar înãuntrulsãu, datoritã dragostei regãsite...Cu aceste gânduri trecu, urmatde Andrei ca o umbrã, ajungândla temeliile de sub CasaPoporului. Dar aici, în loculpaºnicilor oameni ce seretrãseserã în afara oricãreistãpâniri, gãsi acum vechilestrãzi în fierbere. O nouãRevoluþie? Ce festã îi jucadestinul? Clopotele de la biserici, de laSfântul Nicolae din deal de laArhivele Statului, de la MânãstireaAntim, de la Niþã Sterie ºi de lanenumãrate altele, trãgeau acumde zor, a sãrbãtoare. Oameni,adunaþi pe un platou, sub un ceralbastru, cu un soare galbenstrãlucitor pictat pe albastrulsenin de sub temeliile CaseiPoporului, stãteau aliniaþi înordine, unii în vechi haine deostaºi, alþii în haine obiºnuite,

aºteptând... Ce se întâmpla?Aºteaptã Te-Deum-ul! -De ce,cum? -Nu ºtiþi? Îi rãspunse miratã odoamnã, ce era cu alþi oameni,aºteptând evenimentul. Astãzieste Înãlþarea, ziua Eroilor! Într-adevãr, o fanfarã începu a sunaalãmurile. Dupã ce adãstã câtevaminute privind acea mulþime, cenu mai avea aerul resemnat alcelor pe care-i întâlnise cândcoborâse sub temeliile clãdirii, seîndreptã sã iasã la suprafaþã, cãcideja experimentase planurileparalele ale timpului, graþie cãrorase întâlnise cu învãþaþii de laªcoala de la Vãcãreºti, cuaristocratul din Vandeea ºi cuceata crailor de Curtea Nouã.Acum descoperise secretul tim-pului, cea de-a patra dimensiune,ºi voia sã se întoarcã la su-prafaþã, cãci avea sarcini în timpullui. Dupã un ocol prin apropiereacasei sale de pe strada Mino-taurului, cãci nu mai gãsea loculpe unde era deschis ºantierul dela Casa Poporului, recunoscu însfârºit locul pe unde a coborât.Se îndreptã spre suprafaþã pecoridorul larg de sub CasaPoporului... Dar... Minerii aucoborât, vor sã intre, sã invadezegaleria, înaintând cu flamuri mariroºii. –Trãiascã Revoluþia! Strigãei. Liberte, egalite, fraternite! A rãmas pe veci zidit în timp,gândeºte atunci îngrozit contele,nu va mai vedea niciodatãcerurile adevãrate! Haiteînarmate cu sprãngi se îndreaptãspre el ºi spre Andrei, care-lurmeazã ca o umbrã, vrând sãpãtrundã în primul hipogeu.Contele se sforþeazã sã iasãafarã, îi este teamã sã nu iasã dincea de-a patra dimensiune, încare l-a aruncat explozia, din acelaxis mundi pe care suntconstruite biserica ºi palatul luiMihai Vodã, acoperite demastodontica construcþie aPalatului Poporului ºi sã rãmânãdin nou prizonier în timp, se luptãca sã se reîntoarcã la viaþa luiregãsitã, la dragoste, trãgându-ldupã el pe Andrei. Dar nureuºeºte, secundele, timpul, s-autransformat într-o stihie, într-oapã, care-ºi iese din zãgazuri, seuneºte cu lacurile subterane ale

Bucureºtiului, cu lacul Icoanei, cuHerãstrãul, cu lacul de laMogoºoaia, cu Bãneasa, cuDâmboviþa ferecatã în adâncuri,care-ºi iese acum din margini ºiîneacã oraºul, îi roade temeliile,îngropându-i sub ape. Suntpierduþi... Atunci se aud din depãrtare,din ce în ce mai puternice,clopotele, care bat de la bisericalui Mihai Vodã, de la biserica dela Niþã Sterie de pe dealul Spirei,de la Mânãstirea Antim, de laGorgani, de la biserica SfinþiiApostoli ºi de la altele multe pânãla Sfânta Vineri ºi mai de departe,din tot Bucureºtiul, al cãrordangãt se revarsã ca un potopde sunete, ca un imn de slavã,care opreºte stihiile, apele. Esteziua Înãlþãrii la Ceruri, ziuaEroilor! Din adâncuri dau atuncisã iasã cãtre cer toþi eroii adunaþipe Dealul îngropat sub CasaPoporului, sunt bravii pompieri dela 1848, lor li se unesc în ºiruride luptã roºiorii ºi dorobanþii luiMihai Viteazul, vin împreunãrevoluþionarii de la 22 decembriecare îndeamnã mulþimea celorrãmaºi sub Casa Poporului, sã lise alãture, strigând: Veniþi cu noi!Veniþi cu noi ca pe 22! Nu vã fiefricã, ole, ole, Ceauºescu picã!Aduc cu ei gorunul de la Þebea,vin cu ei Avram Iancu ºiVladimirescu! Ce spectacolmãreþ, gândeºte Andrei, care li sealãturã, gândind cã ºi Pãstorul,chipul sãu din genune, curat, esteacum cu ei. Vin sã salveze chipulcurat al Pãstorului, gândeºte el. -Libertate, libertate, libertate!Strigã ei. -Vom muri ºi vom fi liberi! Se dã o luptã între douã ceteîngereºti, din înãlþimi ºi din abisuri,gândeºte Profesorul. Dar în acelmoment ei apar pe sute, pe miide ecrane, monitoare de sticlã,din ºcoala ºi fabrica de cloni. Miide cloni, cu burse de studii,mascaþi, ca sã nu se mairecunoascã, îi privesc, leurmãresc vorbele ºi miºcãrile, înzeci de clase construite pentru ei.Revoluþionarii, ostaºii de pedealul Spirei ºi cei ce-i urmeazã,conduºi de o femeie frumoasãcare sunã mereu din goarnãpentru a anunþa împlinireatimpului, urcã vijelios în sus, sã

118

îndrepte pivotul rãsturnat alvremii. Ei vin vijelios pentru arepune ordinea în haos, luminaîn întuneric. -Singura soluþie, o nouãrevoluþie! Strigã acum. Dar atunci se întâmplã cevade neînchipuit; soarele seîntunecã ºi mii de cloni,întunecând cerul, îi opresc perevoluþionari, îi închid sub CasaPoporului. Revoluþia Pãstoruluicontra Haosului, s-a terminat,lãcrimeazã Profesorul Virgilio...Acesta era mesajul ce venea dinviitor, ce el a ars?

Deasupra se aºterne pestelume un obroc, un vãl gros pecare este scris „Cloni din toateþãrile, uniþi-vã”! O bacantã, într-un fum gros, joacã peste trupulucis al Pãstorului. Ea picteazãchipul lui Cain, care ºi-a ucisfratele, noul zeu care a uzurpatchipul lumii. Este noua Genezã,

noua Facere!Demiurgul rãu care a învins... Din viitor, ca un astronautcare strãlucea în culoripsihedelice ºi le schimba, vineun clon de la ºcoala de sub Ura-nus, care a fãcut studii departe,ºi proclamã cu o goarnã: Noivom re-întemeia lumea, vomcrea himera, cea de-a douaviaþã, second-life, imaginea fãrãtrup, virtualitatea, clonii, oameniiunisex în laborator, ºi vom faceo împãrãþie, o turmã ºi unpãstor, ºi vom stãpâni lumeacare va fi un imens oraº, omegalopolã, din Dubai pânã înChina, în care toþi vor gândi lafel, „soft”, „now is life”, limbi nuvor mai exista, cãci nu vor maiavea ce gândi, astfel vor fifericiþi ºi toþi vor munci pentruobiectele pe care ei le vor faceºi le vor distruge, o muncã deSisif, cãci nimic nu va mai fi

etern, decât noi, care vom creao turmã de supuºi ferici þ i .Aceasta va fi rãsplata noastrãjustã pentru o mie de ani! Timpulnu va mai exista, nu vor mai ºtinici ce este. Va f i lumeadematerializatã, omul ºi femeianumai în imagine, victorie aspiritului, creat de om! -De Lu-cifer, zise Profesorul. Atunciapãru un bãtrân filosof, spunândcã va lucra pentru a crea himeraeternitãþii, modificând clonului –omului vi i torului- arborelecunoºtinþei, senzaþia apriori atimpului ºi a spaþiului, dându-ihimera veºniciei ºi a ubicuitãþii,„navigând” la ecranul unui cal-culator ºi trãind „second life” îneternitate! -Pentru o mie de ani,zise Hauterive uimit.-Pentru puþin timp, zise contelecalabrez, neobiºnuit de calm.Cine ni se va opune, continuãclonul, va fi duºman al omenirii ºine mai existând locuri unde seascunde, îl vom cãuta ºi capturapretutindeni, eliminându-l. Aici,filosoful se înclinã în faþa clonului,zicându-i: -De 200 de ani teaºtept, sã-mi vãd visul împlinit,binecuvântatã fie aceastã clipã!De acuma sunt dezlegat ºi fericit!ªi dispãru în tunelul timpului.Atunci, clonii, cu aripi de lilieci,zburarã pe axis mundi, unde eraorologiul vieþii, sã-l fure. Acela eracodul, codicele? Acela eramesajul ce venea din viitor, ce elcãutase împreunã cu Grigore?Se întrebã uimit Andrei. Nu,mesajul era lumina, despãrþireade Ego.Acela era cifrul ce cãutase fãrãsã ºtie! Viaþa sa regãsitã!Transfigurat, cu chipul din genunenou, Andrei zboarã atunci spreluminã, unde-l aºteaptã Pãstorul,pe o gurã de rai, în timp ce pestelumea cãzutã în timp, rãmâneEgo: securistul, cercetãtorul,atâtea vieþi, atâtea feþe ale lui Ego,ca ºi ale contelui calabrez, Sara,Doina, un pumn de cenuºã... –Acum eºti liber! Îi spune Pãstorul.Liber ca lumina, de dinainte detimp, pe o gurã de rai, Andreizboarã transfigurat, cãtre luminadin luminã ºi dragostenesfârºitã...

(Fragment din romanul „Mioriþa)Locuirea norului

119

Dacã regizorul CristianMungiu a fãcut sã se vorbeascãdespre cinematograful românescde ficþiune în întreaga lume, tot peatât este de adevãrat (dar maipuþin mediatizat) faptul cãAlexandru Solomon a început sãfacã valuri internaþionale cu alsãu documentar Cold Waves(Rãzboi pe calea undelor) ,despre activitatea secþiei românedin Radio Europa Liberã. TânãrulSolomon stârneºte ºi el câtevaunde, punând întrebãri incomodeasupra unor fapte grave dintrecut dar neelucidate în prezent(decesul straniu ºi sistematic atrei directori ai radioului), ai cãrorresponsabili ocupã încã funcþii deseamã în structurile politice ºipoliþieneºti ale þãrii. Din acestpunct de vedere, documentaris-tul român ar putea liniºtit sãconcureze cu popularul ºicontroversatul Michael Moorecare, spre deosebire deAlexandru Solomon, dispune deo amplã susþinere politicã ºifinanciarã (a stângii americane).

Dincolo de calitatea artisticã ºide impresionanta dimensiuneinvestigativã a filmului (Solomona realizat zeci de interviuri înexclusivitate pe trei continente,reuºind inclusiv o convorbire printelefon cu celebrul “ªacalul”,terorist al anilor ’80 închis peviaþã în Franþa), principalul merital autorului este cã ne readuceîn prim plan câteva figuri auten-tic eroice, membrii echipeiromâneºti de la Radio EuropaLiberã, uitaþi poate de propriaaudienþã, precum ºi uniiascultãtori cãrora acest post deradio le-a schimbat viaþa (trebuieprecizat cã ºi Clujul este binereprezentat de personalitateadisidentei Doina Cornea sau aprofesoarei Ana Hompot ºi decâteva imagini de arhivãinteresante).

RRRRRomâniiomâniiomâniiomâniiomânii s s s s siiiiidocumentaruldocumentaruldocumentaruldocumentaruldocumentarul Letiþia Câmpan

Anii ’90 - România larãscruce

Dupã 45 de ani de regimtotalitar, o datã cu Revoluþia dinDecembrie 1989, pentru so-cietatea româneascã s-a deschisun nou capitol. În plinã euforieîntreþinutã de speranþa unei înnoiriºi de obþinerea libertãþii deexpresie, chiar ºi de conºtiinþã,artiºtii în general s-au simþit printrecei mai privilegiaþi. În sfârºit seputea filma fãrã aprobarea ºisupervizarea cenzorilor de laConsiliul Culturii ºi EducaþieiSocialiste. Nu doar cineaºtiiaveau mari aºteptãri de la noileposibilitãþi de-a face film, dar ºipublicul larg, care avea o mulþimede întrebãri fãrã rãspuns cuprivire la perioada comunistã.Nevoia de real - “foamea de real”- îi ardea pe toþi.

Încã din luna decembrie 1989,temerarii operatori ºi cineaºtiidocumentariºti au ieºit în stradãcu aparatele, dorind, cu oricerisc, sã marcheze evenimenteleal cãror deznodãmânt nu era încãcert. La Jurnalul liber , adicãRevoluþia românã din 1989, auparticipat la filmãri, comentariu ºimontaj documentariºti ca AdrianSârbu, Sabina Pop, HoriaBolboceanu, Tiberiu Lazãr,Mihaela Sergescu, Mira Acristei,Eugen Mandric, OvidiuMiculescu, Doru Spãtaru, CornelMihalache, Cãtãlina Fernoagã,Anita Gârbea, Luiza Ciolac. Cânddocumentarul a fost prezentat laFestivalul Internaþional de Film dela Berlin, proiecþia filmului a fostprimitã cu sala arhiplinã de unpublic plin de entuziasm. Filmulnu a fost considerat de criticãdrept o capodoperã din punct devedere estetic, însã este“declaraþia” celor care considerãcã ºi-au luat “raþia de libertate”.Este interesant cum suflul

reportericesc ºi instituþia tele-viziunii libere i-a cuprins pe toþi,astfel încât o parte dintre aceºtiavor renunþa la cinematografie înfavoarea producþiei ºi activitãþii înteleviziune.

Cineaºtii îºi doreau schimbarea,libertatea cinematografiei ºiînlocuirea în funcþie a vechilorcineaºti aserviþi vechiului regim. LaStudioul Sahia se lucreazã de zor,e vremea debuturilor libere, cu opredilecþie pentru documentarulsocial. Apar noi studiouri de filmdocumentar cum ar fi FAV (FundaþiaArte Vizuale), Video Dialog ºiEditura Video.

Începutul anului ’90, primeledezamãgiri, Revoluþia nu pare sãfie ce-a fost, iar din ArhivaNaþionalã de Filme lipsescmateriale importante de laevenimentele din 1989. Primelesemne de întrebare ºi îndoialã.

Temele recurente

“Dupã experienþa Jurnaluluiliber, Studioul Sahia a mai produsfilm documentar, marcând orevenire a reportajului, a do-cumentarului anchetã, elemen-tul social fiind preponderent înpreocupãrile cineaºtilor. DeCrãciun ne-am luat raþia delibertate este un debut deexcepþie. Realizatorii - CãtãlinaFernoagã ºi Cornel Mihalache -încã studenþi, surprind starea despirit în zilele imediat urmãtoareRevoluþiei din Decembrie. Apoi,documentarul realizat de ªtefanGladin, Ziua cea mai scurtã,documentar-anchetã, unde esteurmãritã pas cu pas (înreconstituire, evident), ultimacãlãtorie a Ceauºeºtilor, de faptfuga cuplulu prezidenþial,prinderea ºi execuþia” (Damian,2004, p.201).

Trebuie semnalat cã, la maipuþin de 10 ani de la filmul DeCrãciun ne-am luat raþia delibertate, în 1999 regizorul Cor-nel Mihalache semneazãdocumentarul-anchetã Vreauraþia mea de adevãr, film careatrage atenþia asupra multornecunoscute rãmase nerezolvatede la Revoluþia din 1989. De altfel,tot acesta lanseazã în iarna lui2005, la 16 ani de la evenimentele

120

din Decembrie ’89, seria dedocumentare 1989. Sânge ºicatifea, a cãrei principalãinterogaþie este de ce la noirevoluþia a fost violentã în timp ceîn þãrile vecine a fost “de catifea”?

Tema Revoluþiei de la 1989 îndocumentarul românesc esteuna centralã, crucialã ºirecurentã. S-au fãcut zeci defilme documentare ºi de ficþiunepe aceastã temã. Ba chiar ºidebutul în lung-metraj al lui Cor-nel Porumboiu, A fost, sau n-afost?, premiat în 2006 la Cannescu Camera d’Or are ca temã totRevoluþia. Cu diferenþa cãamprenta tragicã ºi senzaþia deabsurd comune celorlalte filme cuaceeaºi temã este înlocuitã de oprivire ironicã, iar comicul are ofuncþie de eliberare faþã deobsesia trecutului care, totuºi, nutrebuie uitat ºi muºamalizat.

Un alt film, apãrut în 1991,despre evenimentele de laRevoluþie - Timiºoara Decembrie

1989 - este opera lui Ovidiu BosePaºtinã. Alãturi de filmul PiaþaUniversitãþii - România, realizatde Sorin Ilieºiu, Vivi DrãganVasile ºi Stere Gulea, acesta afost apreciat ca principalul mo-ment cinematografic aldocumentarului imediat dupã ’89.Personal, aº spune cã cele douãfilme sunt cele mai “puternice” dinanii ’90, ca “radiografii” ale uneisocietãþi schizoide ºi dezori-entate social, politic ºi etic.

Alte zone de interes comunedocumentarului în anii ’90 suntcele sociale (Apocalips ’90, ªiclasa muncitoare merge înparadis de Viorel Branea -documentarist cu experienþã

televizivã), în care sãrãcia,mizeria ºi boala alcãtuiesc cadrulcelor douã zone prezentate,Copºa Micã ºi Valea Jiului.

O temã importantã din careLucia Hossu Longin ºi-a fãcut omisiune este aceea a “recuperãriimemoriei ºi istoriei” din perioadasistemului totalitar. Seria Me-morialul durerii, începutã în 1990ºi continuatã pânã în 2004, chiardacã uneori poate fi acuzatã de“scãpãri” stilistice, are meriterecunoscute datoritã mãrturiilorde rarã valoare umanã ºi istoricã.

Pe lângã “recuperareamemoriei” existã ºi o temã a“recuperãrii fii lor pierduþi”,dezvãluirea adevãratei feþe adiasporei. Copel Moscu faceîntre 1991 ºi 1992 filmul Am aleslibertatea, în care românii care auobþinut azil politic în Germania sedestãinuie.

Tot la “recuperarea fiilorpierduþi” aº integra ºi uneleproducþii cu ºi despre artiºti,scriitori, personalitãþi româneºtirãmase “dincolo” sau care audispãrut dintre noi. Desigur, înacest caz, documentarul ia formafilmului de artã sau a docudramei:Sculptorul (1993), despre viaþa ºiopera lui Constantin Brâncuºi. Încategoria portretelor de artistmeritã menþionate Bitzan - înlabirint (1997), E atâta liniºte înjur - Lucian Blaga (1999) ºiAutoportret pe o frunzã detoamnã - Ion Þuculescu (1999)toate trei de Laurenþiu Damian.

Tematica documentarelor,care ºi-au gãsi o gazdã bunã înteleviziune, s-a lãrgit ºi diver-sificat, intrând ºi în zona mor-bidului: handicapaþi, spitale,orfelinate, copiii strãzii, sãrãcia,minoritãþile de orice fel, conflicteinter-etnice. Adevãrul din spateleepocii Ceauºescu a început sãiasã la ivealã. Singura problemãeste cã TVR a avut o oarecarepudoare sã difuzeze materialedocumentare - filme sau reportaje- pe aceastã temã, aºa cã primiicare au semnalat problemele dinspaþiul românesc au fostjurnaliºtii strãini. O datã cuapariþia posturilor comerciale deteleviziune, datoritã concurenþei,documentarul incomod ºi-a fãcutloc în grila de programe. Nu

pentru multã vreme însã.

Criza documentarului

Telenovela, reality-show-ul ºisitcom-urile au câºtigat lejer înfaþa docmentarului în preferinþelepublicului românesc, careactualmente are acces ºi ladocumentarul comercial de pecanale specializate. DiscoveryChannel, National Geographicsau Animal Planet º.a.m.d., pluspreluãrile unor producþii strãine ºidifuzarea lor pe posturileromâneºti oferã niºte produsedocumentare atractive, ambalateimpecabil, alternative reportajelorsau documentarelor româneºti,care aproape sunt invizibile. Ocauzã ar fi lipsa unei politiciadecvate de susþinere a pro-ducþiei de film documentar, apoidezamãgirea cineaºtilor pentrufaptul cã nu au avut loc schimbãrisemnificative în cadrul structurilorcare decid bugetele pentru filme.

Ani de zile, aceleaºi persoane s-au rulat la cârma ConsiliuluiNaþional al Audiovizualului(CNC). Prin urmare, unii s-aurefugiat în învãþãmânt, alþii în in-dustria show-biz-ului, a video-clipului sau spotului publicitar,precum ºi în televiziuni.

Cât despre producþia laStudioul Sahia, aceasta e dedomeniul trecutului, având oactivitate fantomaticã, chiar dacãpe ici-colo câte o nouã peliculãmai surprinde.

Generaþia optzecistã

Pentru cei mai tineri dintrecineaºtii proaspãt formaþi sau încurs de formare, momentul din1989 a fost cel care pãrea sã ledeschidã calea afirmãrii.

De altfel, se spune cãgeneraþia ’80 în cinematografie ar

121

fi debutat cu adevãrat abia în ’90.“Generaþia optzecistã a readus înatenþie filmul-anchetã ºidocumentarul social. Aºa seexplicã ºi fenomenul de hibri-dizare (elemente din filmul deficþiune alãturi de cele dedocumentar), dar fãrã a se pierdedin autenticitatea faptului de viaþã.În filmele optzeciºtilor (CopelMoscu, Adrian Sârbu, OvidiuBose Paºtinã, Tereza Barta,Sabina Pop, Ioana Holban ºi maiapoi - spre ’90 ºi dupã - CornelMihalache, Anita Gârbea,Cãtãlina Fernoagã) suntasumate: mizanscena, con-versaþia «la vedere», citirearealitãþii la un alt nivel semantic,ambiaþe cu valoare dramaturgicã,miºcãri ale aparatului ce impun oesteticã, încadraturi elaborate.Mergând mai departe degeneraþia ’70, filmele anilor ’80ridicã documentarul în planartistic ºi estetic” (Damian, 2004,p. 139). Paradoxul este acela cã,prin Jurnalul liber, filmat ºi montatde tinerii cineaºti ai generaþiei ’80în timpul Revoluþiei, începând cu22 decembrie 1989, Sahiacontribuie la rãsturnarea sis-temului. ªi, mai mult, contribuiechiar ºi acum la dezvãluiriincomode în ceea ce priveºtedesfãºurarea evenimentelor dela Revoluþia din Decembrie. Odovadã este ºi documentarul1989. Sânge ºi catifea a lui CornelMihalache, cel care foloseºtemasiv fragmente din acest Jurnalliber ºi vine cu probe denecontestat în ceea ce priveºte“manipularea” revoltei popularede cãtre un grup al FrontuluiSalvãrii Naþionale (FSN).

Mulþi din generaþia menþionatãnu au continuat, dupã ’89,activitatea în cinematografie,orientându-se, dupã cum am maispus, în alte sectoare decreativitate ºi managementaudio-video.

Din aceastã generaþie mã voiopri asupra lui Ovidiu BosePaºtinã, un artist original, alcãrui documentar TimiºoaraDecembrie 1989 îl consider celmai bun de pânã acum pe temaRevoluþiei, din punct de vedereartistic, respectând totodatã,criteriile jurnalistice.

Ovidiu Bose Paºtinã ºiTimiºoara Decembrie 1989

Nãscut în 1956, Ovidiu BosePaºtinã este absolvent deI.A.T.C. “I. L. Caragiale”, secþiade Regie, în aceeaºi clasã cuLaurenþiu Damian ºi CopelMoscu. Este autorul a circa 50de filme documentare, expe-rimentale ºi eseuri vizuale - Iarca sentiment un cristal (1987),Atelier cu cãlãuzã (1985) - pentrucare a primit mai multe premii.Dupã Revoluþie a realizatdocumentarul Timiºoara De-cembrie 1989, dupã care ºi-acontinuat activitatea în cadruldiverselor televiziuni private. S-a stins prematur din viaþã, înmartie 2006.

Filmul Timiºoara Decembrie1989 a fost realizat în 1991,

când evenimentele petrecute înDecembrie la Timiºoara erauîncã f ierbinþ i . Astfel, eldovedeºte o bunã intuiþie, temaRevoluþiei de la Timiºoara -tratatã în documentar - fiind unacapitalã în istoria Românieipostcomuniste. Filmul sãu esteunul dintre primele docu-mentare “ l ibere” de dupãregimul comunist, turnat foarterapid, când unele victime aleRevoluþiei de la Timiºoara, caresunt intervievate, încã maipoartã urmele tragediei: sunt încârje sau bandajaþi . Deremarcat la f i lmul lui BosePaºtinã este f ineþea ºidetaºarea lui. În film nu se faceexces de senzaþional în legãturãcu traumele fizice ale victimelor,nu se exploateazã vizual acestaspect. Accentul cade peîntâmplãrile exterioare, darfiltrate prin trãirile personale alemartorilor. Astfel, se pot deduce

trei planuri. Primul, acela alfaptelor (firul evenimentelor, ces-a întâmplat, cine a tras?) îiatribuie filmului un caracter deanchetã. Al doi lea, planulpersonal (tragediile familiale ºipersonale din timpul Revoluþiei,moartea rudelor, a prietenilor,vecinilor ºi a colegilor), caretranscrie în mod dramaticmomentele dure ale Revoluþiei.Cel de-al treilea, planul moral(care pune în discuþie dorinþa delibertate a oamenilor, niveluleroismului ºi al solidaritãþiirevoluþionare, dar ºi cum a fostposibil ca cineva sã tragã înpopor) rãspunde unei nevoi maiprofunde a naþiunii, aceea de a-ºi cunoaºte identi tatea ºidestinul istoric, de a-ºireconsidera valorile umane.

Fenomenul Piaþa Universi-tãþii în filmul lui Stere Gulea &Sorin Ilieºiu ºi Vivi Drãgan-Vasile

Filmul Piaþa Universitãþii -România a fost realizat in1991, la nu mult timp dupãevenimentele care au marcatPiaþa Universitãþii din Bucureºtiîn perioada aprilie-iunie 1990,cât a þinut mitingul ºi protesteleant icomuniste, precum ºifinalul tragic al acestora prinintervenþia forþelor de ordine ºia minerilor. Început pe data de22 aprilie 1990, acesta a durat52 de zile ºi nopþi, sfârºindu-se în ziua de 13 iunie 1990,atunci când poliþia a intervenitbrutal pentru a-i dispersa ºisancþiona pe manifestanþi .Mitingul s-a dorit o continuarea Revoluþiei din Decembrie1989, ale cãrei idealuri seconsidera cã fuseserã trãdateºi pervertite de foºtii comuniºti“convertiþ i” la FSN ºi care,treptat, au reuºit sã confiºteputerea politicã.

Filmul, dezvoltat dintr-unscurt-metraj realizat anterior ºisimultan cu evenimentele dinPiaþa Universitãþii, semnat deVlad Pãunescu, Sorin Ilieºiu ºiVivi Drãgan Vasile, prezintãmater iale f i lmate de cãtreamatori, reporteri români saustrãini. Deºi se vehiculeazã

122

ideea cã Lucian Pintilie ar fiavut iniþ iat iva acestui f i lm,trebuie precizat cã el doar apropus transformarea în lung-metraj a filmuleþului semnat deVlad Pãunescu, Sorin Ilieºiu ºiVivi Drãgan Vasile, care avea10 minute ºi se numeaLibertate, te iubesc! (v. Cap.IV). Filmul se dorise o variantãde prezentare obiectivã a PieþeiUniversi tãþ i i , ca reacþ ie laost i l i tatea ºi manipulãr i leexerci tate de Televiz iuneaRomânã vizavi de fenomen.Pintilie însã a avut curajul de-aproduce versiunea de lung-metraj, pentru care, alãturi deVivi Drãgan Vasile ºi SorinIlieºiu, l-a cooptat ºi pe StereGulea (Moromeþi i ) , pentrucoregia filmului.

La prima vizionare, PiaþaUniversitãþii - România pare un“ghiveci” vizual, în care omultitudine de fragmente filma-te pe diferite suporturi – videosau peliculã – sunt montateamalgamat, presãrate cuinterviuri care se remarcã printr-un ton patetic, având o coloanãsonorã compusã din hiturile PieþeiUniversitãþii. Tot acest film dãimpresia unui “videoclip” al“Golaniadei”, marcat de ro-mantismul protestatarilor ºiviolenþa represiunii.

Deºi nu se poate vorbi de omare realizare artisticã pe criteriiestetice, Piaþa Universitãþii -România emoþioneazã puternic.Cred cã aceastã încãcãturã vinechiar din lipsa formulelor esteticeadãugate, pentru cã impresiaeste mai puternicã vãzândrealitatea acelor zile, decâtadaptând-o ºi reconstruind-o.Singura “adãugire” este coloanasonorã, dar ºi aceea nu conþinealtceva decât melodiile createsau legate tematic de Piaþã,cântece de Alexandru Andrieº,Stelian Marin, Cristian Pãþurca ºide Vali Sterian. Piaþa Universitãþii- România, la fel ca filmul luiOvidiu Bose Paºtinã, este unuldintre primele documentare cuadevãrat libere, care ar merita ocontinuare sau o transpunere înficþiune. Acesta are atât elementede reportaj, partea despreatmosfera din Piaþa Universitãþii

ºi despre reprimarea ei, cât ºi deanchetã, datoritã cãutãrii unorexplicaþii ºi a unui fir logic asupracelor întâmplate.

Cornel Mihalache - 1989.Sânge ºi catifea

Privind documentarele luiCornel Mihalache, realizatorTVR, se poate remarca “ob-sesia” pentru descifrarea tre-cutului, aflarea adevãruluiasupra evenimentelor dinDecembrie 1989 ºi din lunileimediat urmãtoare. Este unuldintre puþinii care, cu în-cãpãþânare, vrea sã înþeleagãaceste momente determinantepentru România, întorcându-semereu la acele întâmplãri pe caremulþi vor sã le facã uitate. Poatecã aceastã recurenþã se explicã

ºi din participarea sa directã laRevoluþie, ca operator la Sahia,unde a vãzut ºi a filmat tot cese putea, asemenea altor tinericineaºti alãturi de care a semnatJurnalul liber. În 1989. Sânge ºicatifea (2005), spre deosebirede De Crãciun ne-am luat raþiade libertate ºi Vreau raþia meade adevãr, evenimentelor dinDecembrie 1989 ºi prota-goniºtilor Revoluþiei televizate,Cornel Mihalache le contrapuneo nouã perspectivã, per-spectiva noii generaþii, a copiilornãscuþi dupã 1989. Filmul a fostdistins cu premii importantepentru documentar social politicdin partea UCIN (UniuneaCineaºtilor din România) ºiAPTR (Asociaþ ia Profesio-niºt i lor de Televiziune dinRomânia.

Noi protagoniºti aidocumentarului

În ultimii ani, într-un cadru totaldefavorabil creatorilor dedocumentar, s-au remarcatcâþiva autori pasionaþi, care aupus mai presus de orice reali-zarea propriei opere. În afarã decei proveniþi din cinematografie,în România se contureazã ocategorie a celor “neºcoliþi” îndomeniu, dar care, având la bazão formaþie jurnalisticã, artisticãsau ºtiinþificã reuºesc sã menþinãcalitatea documentarului la cotedecente. Unii au îndrãznit chiarsã organizeze festivaluri, cu banidin nimic.

Între exemplele de iniþiativepersonale în acest sens ar fiAstra Film Fest (Festivalulinternaþional de film documentarºi de antropologie vizualã) de laSibiu, al cãrui director esteDumitru Budralã. De altfel,acesta este chiar unul dintre noiletalente remarcate în materie defilm documentar. La drum (1997)este un lung-metraj documentardespre viaþa unor ciobanilipoveni, al cãror parcurs esteurmãrit de autor timp de câtevaluni. Ciobanii sunt prezentaþi înelementul lor, fãrã nicio intenþie decosmetizare a realitãþii. Dim-potrivã, pentru normele impuse deCNA televiziunilor, sunt pãrþi alefilmului care nu ar putea fi difuzate,datoritã duritãþii limbajului. Filmula luat premii semnificative lafestivaluri locale ºi internaþionale.La fel ºi Blestemul ariciului(2004), care înfãþiºeazã un grupde þigani bãieºi, a fost premiat înmai multe locuri.

Dumitru Budralã a reuºit sãimpunã Astra Film Fest într-uncircuit internaþional, astfel cã laSibiu vin, din doi în doi ani, vârfurimondiale ale genului documentar.

La capitolul documentariºtiproveniþi din televiziune, trebuiesã-i prezentãm un pic pe Cãtãlinªtefãnescu (realizator al serieiGarantat 100%) care a reuºit,alãturi de echipa sa de la Cluj, sãfacã niºte portrete excelente, ce“compileazã” fragmente derealitate povestite aparte, odramaturgie personalã ºi totodatãnaturalã care-i sunt carac-

123

teristice. El este câºtigãtorul acâtorva premii valoroase pentrudocumentar ºi emisiune deteleviziune. Colaboratorul sãuDan Curean, director de imaginela TVR, este ºi el autor dedocumentar foarte bun, iar cuAlbu a “cules” câteva premiiimportante pentru regie ºiimagine.

Din tradiþia maghiarã vineRobert Lakatos, un tânãr regizortalentat, care a câºtigat premiiimportante în þarã ºi înstrãinãtate. Cel mai cunoscutfilm al sãu este Bahrtalo!, undocumentar cu elemente deficþiune, mai exact, ficþiunea vinedin iniþiativele actoriceºti aleprotagonistului, un gabor clujeancare merge la colectat obiectefolosite în Ungaria ºi Austria.Liniºtea ºi “invizibil itatea”camerei de luat vederi stabilescun cadru potrivit pentruapropierea spectatorului depersonaj, participarea paºnicã lalumea lui aproape monahalã.Robert Lakatos este, cusiguranþã, un documentaristcare îmbinã profesionalismulimaginii, cu emoþia ºi umorul.

Nu trebuie uitat cã GaborXantus, regizor maghiar din Cluj-Napoca, filmeazã în þãri exotice,printre triburi necunoscute ºi într-o faunã rarisimã ºi, de fiecaredatã când mai produce câteceva, se dovedeºte a fi extremde incitant ºi de valoros.

Speranþele nu sunt totalpierdute pentru cinematografie,atâta timp cât Florin Iepan ºiAlexandru Solomon, vãzuþi ca unfel de vedete printre docu-mentariºti datoritã succesului lapublicul autohton ºi strãin obþinutcu filmele lor, continuã sãfoloseascã pelicula. Florin Iepan(Unicul, Adevãratul Tarzan ºiNãscuþi la comandã. Decreþeii) aintrat la I.N.A.T.C în 1990, fiindcoleg de an cu Radu Muntean,Tudor Giurgiu, Titus Muntean, ValiHotea sau Cristi Mungiu. Cel mairecent lung-metraj al sãu, Nãscuþila comandã. Decreþeii (2004) s-a bucurat de un succes enorm lapublicul autohton, chit cã filmul afost urmãrit mai mult la televiziunedecât în sãlile de cinema. Deºieste bine elaborat, însoþit de

multe interviuri ºi ilustrat cuimagini de arhivã foartepreþioase, îmi permit sã spun cãdocumentarul despre “decreþei”are un comentariu prea stufos.

Chiar dacã tema declaratãeste condiþia femeii în perioadaceauºistã, se resimte lipsapoziþiei femeilor care au nãscutlibere. În film se insinueazã cãorice naºtere în acea perioadãera de fapt nedoritã, iar copilul,doar un rod al Decretului ºi nu,logic, al legãturii conjugale dintrepãrinþi. Condiþia femeii care aacceptat sarcina datoritã proprieialegeri ºi dorinþe, nu de fricapedepsei comuniste, nu existã.De aceea, imaginea ºi condiþiafemeii în filmul lui Florin Iepaneste sumbrã ºi reductivã,excluzând din start experienþelefamiliale ºi de maternitateasumate liber. Totuºi, miza nueste clarã ºi nici viziunea deansamblu nu este cu totulrealistã. Cu siguranþã însã cãNãscuþi la comandã. Decreþeiiare o mare valoare docu-mentarã, iar talentul regizoruluise confirmã prin faptul cã s-abucurat de un impact zguduitorla public. Se poate presupune cãsuccesul avut de Iepan l-ainfluenþat pe Cristian Mungiu sãtrateze ficþional în “4, 3, 2...”drama tinerelor care au avortatclandestin.

Alexandru Solomon, o firefoarte riguroasã ºi intuitivã, estecel mai cunoscut “produs” al ºco-lii româneºti de documentar.Sau, mai bine-zis, el e în mãsu-rã sã ducã la “încolþire” o nouãºcoalã a documentarului ro-mânesc. Deºi s-a format caoperator, regia i se potriveºte deminune, activând în jurulFundaþiei Arte Vizuale condusede Vivi Drãgan Vasile. Cele ºasedocumentare semnate de el dupã’89, multipremiate, sunt Duopentru Paoloncel ºi Petronom -Paul Celan la Bucureºti (1994),Cronica de la Zurich - dadaiºti dinRomânia la Zurich, 1916-1918,Viaþã de câine - Bucureºti, satfãrã câini, oraº cu câini (1998),Omul cu o mie de ochi - viaþa ºifotografiile lui Iosif Berman(2001), Franzela exilului (2003),un film despre I. L. Caragiale la

Berlin ºi Marele jaf comunist(2005). Trebuie precizat cã a luatmulte premii ºi ca director deimagine la filme de ficþiune alealtor regizori.

Marele Jaf Comunist (2005),realizat, în coproducþieeuropeanã, dupã documentarulReconstituirea al Securitãþii dinanii ’60 în urma celui mai marejaf bancar din perioadacomunistã, a avut un succesfulminant. Filmul a participat la celmai mare festival de filmdocumentar din lume, acela de laAmsterdam, ºi a fost premiat laevenimente similare din Franþa(Festivalul de film istoric dinPessac), Spania (Documenta -Madrid), Ungaria (Media WaveAnother Connection) ºi România(Festivalul Film.dok Româno-Maghiar de la Sfântul Gheorghe,mutat la Miercurea-Ciuc). Deasemenea, documentarul a fostdifuzat la mai multe posturi deteleviziune din Europa, printrecare cele mai notorii sunt BBC,Arte ºi France 2.

Iniþial, partea românã (CNC) arefuzat sã finanþeze documentarullui Alexandru Solomon. Abia dupãce a început sã se vorbeascãdespre el la nivel internaþional ºi sãse difuzeze pe posturi strãine,Marele jaf comunist a fost“primenit” ºi acasã. Rãzboi pecalea undelor a primit din start însafinanþarea CNC, fiind probabilsemnul mult aºteptat al susþineriiinstituþionale de care ar trebui sãse bucure documentarul în spaþiulcultural românesc.

124

caricaturaVestitã în lume,

româneascã nu beneficiazã de opublicaþie de specialitate care s-ofacã, aºa cum meritã, cunoscutã

ºi publicului românesc.Încercãm sã suplinim aceastã

lipsã.

GABRIEL BRATU

125

Cornel Rãileanu face parte dinstirpea actorilor cu o aleasãdistincþie scenicã, venitã dinprofunzimea gîndirii ºi a modu-lãrii trãirii. Remarcat încã dinanii studenþiei, a absolvit Insti-tutul de Teatru tîrgumureºan laclasa profesorului ConstantinCodrescu. Dupã un periplubrãilean, la Teatrul „Maria Filotti”ºi unul la Teatrul Naþional dinTîrgu-Mureº, din 1994 joacã pescena Naþionalului clujean.

Personalitate complexã aflatãîn plinã maturitate creatoare, încare forþa ºi inteligenþa se îmbinãde minune cu nuanþa ºi ironiasubþire, Cornel Rãileanu reu-ºeºte sã se aproprie delicat, cufiecare rol, de esenþe. Dacã arfi sã amintim aici doar creaþia sadin Unchiul Vanea de A.P.Cehov (direcþia de scenã MirceaCorniºteanu) ºi tot am aveamãsura întreagã a talentului sãu.Astrov întrupat de el aveaeleganþã ºi rafinament. Oeleganþã ce nu se prea potriveacu noroaiele de la conacul luiVoiniþki, dar se asorta cu distinsaElena Andreevna. De altfel,Cehov - medicul-dramaturg alecãrui personaje îºi exhibãzbaterile interioare ca într-oþesãturã palimpsesticã, printr-ungest, o privire, un fîlfîit de gene,ochii aburiþi de o lacrimã gata sãse rostogoleascã pe obrazulcînd imobil, cînd purtînd peceteaunui zîmbet abia perceptibil,nedus niciodatã pînã la capãt înrîs gîlgîitor, eliberator de tensiuniinterioare, gata sã rupãzãgazurile fiinþei -, va reveni con-stant în cariera lui.

În Ciubukov din Cerere încãsãtorie sufletul împãtimit alpustei ruseºti este acolo întreg.

Peste ani, un alt doctorcehovian îi va da tîrcoale: aceladin Pescãruºul lui Andrei ªerban.Plictisit, sastisit de avansurileînfierbîntate ale PolineiAndreevna mereu dornicã sã-imîngîie fruntea îngînduratã,încitatã de aerul misterios degajatde acest bãrbat frumos, cu oþinutã statuarã, cu aerul lui de

gentlemen englez, Dorn al sãuare aninat în colþul gurii zîmbetulnonºalant-ironic al celui care seºtie cuceritor fãrã efort.

Dar nu numai Cehov îi este laîndemînã actorului. În Travestiuride Tom Stoppard (direcþia descenã Mona Chirilã), personajullui, Henry Carr, intermediind întrecele trei revoluþii (în poezie,politicã ºi roman) iese în evidenþãprin discreþia compoziþiei, actoruldovedindu-se interpretul idealpentru spectacole riguros

concepute de regizori, cum seîntîmpla ºi în Omul cu valize deEugène Ionesco, montarea luiAlexandru Dabija sau o altãmontare a Monei Chirilã, cuMantaua dupã N.V. Gogol ºiMihail Bulgakov.

Exploatîndu-i resursele de tra-gedian, Mihai Mãniuþiu l-adistribuit în figura de efigie aCorifeului din Alcesta deEuripide, iar, la antipod, SandaManu, pe acelea de comedian,oferindu-i rolul DomnuluiDiafoirus în Bolnavul închipuit deMolière, în care construia,împreunã cu Dorin Andone, untandem de un comic înnebunitor.Mobilitatea figurii îi „împrumutã”lui Diafoirus-tatãl preþiozitatearidicolã a savantului închipuit,rostind adevãruri contradictoriicu tãria de nezdruncinat a prostieifudule, inconºtientã de para-

doxurile debitate.În Regele Lear de

Shakespeare (direcþia de scenãTompa Gábor) este Gloucester,o victimã a propriei erori dejudecatã ºi a orgoliului ce-iîntunecã iubirea pãrinteascã,condamnat la suferinþã pentru a-ºi redobîndi, asemeni lui Lear,dimensiunea umanã.

În Don Juan în Soho de PatrickMarber, spectacolul lui Andreiªerban, este versiunea modernãa veºnicului sfãrîmãtor de inimi, DJ.Cu mersul lui de cavaler/gentilomîºi atacã servitorul/servitorii într-osuccesiune infernalã de cuvinte,fãrã urmã de pasiune, amintind de

aventurile sale în treacãt, ca ºicum ar dori sã contrazicã reputaþiapersonajului. Cu aerul absent,detaºat, semn al unei profundeplictiseli - pentru el nimic nu e im-portant, nici chiar cãutarea plãcerii-, cade în capcana sfidãrii ºi va fipedepsit pentru cã ºi-asupraestimat propria valoare caindivid liber ce nu respectãconvenienþele crezîndu-se supe-rior nu numai tuturor legiloromeneºti, ci ºi tuturor instituþiilordivine. DJ-ul sãu este trecut deprima tinereþe, dar cu atît maiseducãtor, cucerind cu masca sade rebel cuminþit, cinic ºi insinuant.Practicînd un teatru al mãsurii,fãrã înflorituri manieristice, Cor-nel Rãileanu a interpretat pestetreizeci ºi cinci de roluri - oactivitate laborioasã, de uimitoareconsistenþã ºi diversitate.

Cornel RCornel RCornel RCornel RCornel Raaaaaileanuileanuileanuileanuileanu

Eugenia Sarvari

)) )))

126

Nu ºtiu cum se facecã (re)întâlnirile mele cu AlexBãlãnescu se întâmplã, celmai adesea, la trecerea dintreani. Cea mai recentã – lascurt timp dupã revelionul2008 – mi-a fost ocazionatãde concertul dat deBãlãnescu Quartet la mo-numentalul Centro Culturalde Belem, din suburbia devest a Lisabonei. Promotoriievenimentului – reuniþi subdenumirea Incubadorad’Artes (iniþiatori: TiagoAngelino ºi Antonio Cabrita,colaborând actual-mente cuamericanca, bunã vorbitoarede portughezã, DeborahCohen) – s’au specializat peaducerea în Portugalia a unorspectacole cu o þinutãesteticã de ultimã (hai, în celmai rãu caz, penultimã) orã.Conform organizatorilor, BQ“continuã sã fie una dintrecele mai importante forþemuzicale ale lumii.” Suntinvocate nenumãratelecolaborãri cu muzicieniprecum David Byrne,Ornette Coleman, Pet ShopBoys, cu reprezentanþi aidansului contemporan (MerylTankard, Virgilio Sieni,Jochen Ulrich, RosemaryLee), cu filmul ºi televiziunea(Angels and Insects de PhilHaas, Il Partigiano Johnny deGuido Chiesa, Einstein deRenny Bartlett, Cum mi-ampetrecut sfârºitul lumii deCãtãlin Mitulescu), cuChicago Court Theatre sauTheatre de la Place etc.Revenirea cvartetului pepãmânt lusitan a avut locdupã 10 ani de la par-ticiparea (în componenþainiþialã, validatã prin notoriilegãturi creative cu MichaelNyman ºi regisorul PeterGreenaway) la Expoziþia

Universalã 1998 de la Lisabona.Conversasem telefonic înprealabil, însã nu am reuºit sã nevedem atunci, deºi recitalurile dejazz-poetry pe care le-aminterpretat eu, împreunã cu

Dumitru Belinschi, Mario Flo-rescu ºi Marius Gagiu, fuseserãprogramate pe o scenã înve-cinatã cu aceea pe care a evoluatCvartetul Bãlãnescu.

Trebuie spus, de la bun

început, cã spectacolul prezentatde BQ a etalat forþã ºi vitalitate.Grupul îºi poartã cu dezinvolturãcele douã decenii de carierã,rãmânând fidel ideii iniþiale: aceeade a redistila esenþele cvartetuluide coarde tradiþional prin filtreleunui limbaj puternic marcat deelemente pop, de muzicaminimalistã ºi de esteticajazzistic-improvizatoricã. Vioara-întâi, Alexander Balanescu, arela activ, printre altele, ºiparticiparea în celebrul QuartetoArditti. Prima parte a concertuluide la CCB a conþinut o primã-audiþie în Portugalia – lucrareaSoul etude, în diverse miºcãri (înclasica schemã temã ºivariaþiuni) – inspiratã de oinstalaþie a artistului ceh PetrNikl. În cronica sa, altminterifoarte favorabilã, din cotidianulPublico/9 februarie 2008, criticulPedro Boléo are unele reticenþecu privire la aceastã compoziþie:„în pofida câtorva variaþiuniinteresante, în sala mare a CCBmuzica acestui solitar ºi dezolantstudiu al sufletului a rãmasoarecum rece, sunând a Nymanreciclat, prin juxtapuneri descheme ritmice asimetrice îninteriorul unei pulsaþii regulate. Neimaginãm cã lucrarea, integratãunei instalaþii dintr’un abatorlondonez (cum s’a întâmplat în2006) va fi avut un efect diferit.”

Am redat opinia lui Boléo,întrucât “evadasem” de la un alt

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

xt

xt

xt

xt

xt

j

azz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

xt

xt

xt

xt

xt

j

azz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

xt

xt

xt

xt

xt

j

azz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

jazz

co

nte

xt

xt

xt

xt

xt

j

azz

co

nte

ja

zz c

on

te j

azz

co

nte

ja

zz c

on

te j

azz

co

nte

xt

xt

xt

xt

xt

ja

zzja

zzja

zzja

zzja

zz TTTTTaaaaarâmulrâmulrâmulrâmulrâmul inspira inspira inspira inspira inspiratttttieiieiieiieiieilui Alelui Alelui Alelui Alelui AlexandruxandruxandruxandruxandruBBBBBaaaaalllllaaaaanescunescunescunescunescu

)) ))))) ))) )) )))

127

concert, ca sã prind mãcarpartea a doua a acestuia. ªi numi-a pãrut rãu. De cum auînceput sã cânte instrumentiºtii,pe fundalul întunecat au þâºnitpatru coloane purpurii, ce aveausã-ºi modifice culoarea în funcþiede melodii. Light design frapant,fãrã sã devinã agresiv (asigurattot de cei de la Incubadorad’Artes), punând în valoarecaracterul sobru-spectacular alinterpretãrii. Muzica în sinecucerea prin intensitatea, uneoriparoxisticã, a formulelor ma-cerant-repetitive, rezolvate însãcu multã graþie ºi cu un fel de“omenie” (îndatoratã probabil, fieºi numai subliminal, ineluctabileimoºteniri enesciene). Am re-ascultat câteva dintre temele depredilecþie ale muzicii conceputede Balanescu – de exemplu,minunatul omagiu adus MarieiTãnase; apoi, crescendo-ulîmbibat de reminiscenþe aledeceniilor de comunism din Stillwith Me (piesã inspiratã deredescoperirea pãmântuluinatal, dupã cãderea tota-litarismului; din câte îmi amin-tesc, versiunea discograficãincludea ºi o “buclã” cu vocealui Mircea Snegur cit inddeclaraþia de independenþã aRepublicii Moldova); de ase-menea, compoziþia ce dãdeatitlul albumului Luminitza, desprecare acelaºi critic lisabonezscrie: „În aproape douã ore deconcert a mai fost loc ºi pentruLuminitza , unde speranþapândeºte, marcatã de un tonnostalgic, ca ºi pentru secvenþeritmice repetate unde apãreauuneori melodii <<transil-vanice>>. Bãlãnescu nu-ºiscoate niciodatã pãlãria de pecap când cântã. Dar noi nescoatem pãlãria: el a inventat uncvartet pop, tot atât de ro-mânesc ca ºi internaþional.” Deremarcat, alãturi de AlexanderBalanescu, calitatea individualãdar ºi omogenitatea prestaþiei deansamblu a celor patrumuzicieni: Kathryn Wilkinson/violã, James Shenton/vioarã ºiNicholas Holland/violoncel.

Nu pot trece cu vederea unaspect ce mi se pare foartesemnificativ: aproape în toate

ExperimentândExperimentândExperimentândExperimentândExperimentândJazz-poetry pe temeJazz-poetry pe temeJazz-poetry pe temeJazz-poetry pe temeJazz-poetry pe temelipattienelipattienelipattienelipattienelipattiene

Deºi seara de 8 aprilie aacestui an a adus furtuni ºi chiartornade asupra Portugaliei, salamare a Institutului Franco-Portughez s-a umplut depasionaþi ai muzicii ºi poeziei.Prilejul l-a oferit spectacolulintitulat Improvizaþii pentru Lipatti,prezentat de cãtre pianistul JoãoPaulo Esteves da Silva þi poetul/performerul Virgil Mihaiu. JPESeste unul dintre cei mai creativipianiþti din domeniul jazzului ac-tual. Versatilitatea sa muzicalãatinge vaste domenii stilistice,manifestând o predilecþie pentruelementul liric, neoromantic, fãrãa exclude improvizaþia liberã. Larândul sãu, Virgil Mihaiu a fondatîn 1993, împreunã cu trom-bonistul britanic Alan Tomlinson(membru al London Jazz Com-posers’ Orchestra), grupul dejazz-poetry Jazzographics, carea evoluat – în componenþevariabile – pe scene din România,Anglia, Irlanda, Scoþia, Serbia,Austria, Germania, Ungaria,Irlanda de Nord, Franþa.

Într-un scurt dialog introductiv,

cei doi protagoniºti au explicatoriginile colaborãrii lor: între 1999-2000, Virgil Mihaiu –– beneficiase– în calitate de jazzolog – de obursã a Institutului Camões; întimp ce Mihaiu se documentapentru conceperea volumuluiJazz Connections in Portugal,João Paulo i-a mãrturisit influenþacrucialã exercitatã asupra sa dearta lui Dinu Lipatti. Revenit înPortugalia ca director al ICRLisabona, Virgil Mihaiu aconceput împreunã João PauloEsteves da Silva un proiectavând ca premise nu doar artainterpretativã a lui Lipatti ci ºilatura (ceva mai puþin cunoscutã)a componisticii acestuia. Dincolode elementele lipattiene înglobateîn stilul improvizatoric alpianistului portughez, am avutplãcuta surprizã de a ascultacaptivante variaþiuni pe teme ºiarmonii preluate din Sonatinapour piano/maine gauche seuleºi Nocturne en Fá dièse ale luiLipatti, precum ºi o impresionantãpiesã compusã special înonoarea marelui pianist român.

intervenþiile sale la microfon,când îºi prezenta piesele, AlexBãlãnescu se referea – cumiºcãtoare emoþie – la rãdã-cinile sale româneºti ºi la redes-coperirea acestora (dupã unlung autoexil), în ultimul deceniual secolului trecut. Dacã pânãla acest din urmã episodmuzicianul fusese perceputexclusiv ca fi ind integratmiºcãrilor în vogã de pe agitatascenã a muzicii con-temporanedin Marea Britanie, dupãdecisiva sa reorientare el adevenit un artist recunoscut cauniversal, dar cu o marcatãidentitate româneascã (pãs-trând proporþiile, cam aºa cumBrâncuºi îºi revendica sevelecreaþiei din tãrâmul originilor,

abandonat doar la modul fizic, nuînsã afectiv ºi mental). In-dubitabil, în faþa numerosuluipublic l isabonez venit sã-lrevadã, Bãlãnescu a adus unspor de credibilitate ºi prestigiuartistic þãrii noastre în genere,dar ºi Institutului Cultural Român,inaugurat în capitala portughezãîn urmã cu un an – instituþiemenitã sã focalizeze atenþia lumiilusitane asupra valorilor culturiinoastre. Dupã un asemeneaconcert, spectatorii vor ºti cãviolonistul însuºi se considerãromân (pânã ºi accentul cu carevorbeºte engleza o de-monstreazã!). Profit de ocazie,spre a-i mulþumi din acest colþde paginã.

Virgil Mihaiu

128

Adresându-se celor prezenþi,jazzmanul constata cã nu s’arputea estima care ar fi fostevoluþia lui Lipatti în plancomponistic, dacã o maladieincurabilã – leucemia – nu l-ar firãpus la vârsta de doar 33 de ani.

Cum João Paulo Esteves daSilva este de asemenea poet, eldispune de o certã empatiepentru poemele rostite înportughezã de cãtre Virgil Mihaiu(în traduceri datorate TereseiLeitão þi lui Laureano Silveira). Arezultat un performance de orealã prospeþime, în careimprovizaþiile pianistului por-tughez s-au pliat cu muzicalãfineþe pe structurile tãios-liricepropuse de poetul român. Uneoriversurile erau rostite alternativ deambii interpreþi, alteori fiecarevers spus în portughezã eraurmat de “umbra” sa pronunþatãîn românã. Concertul a inclus ºiun moment anticipând colocviulpe care ICR Lisabona l-a propuspentru luna mai 2008, cu ocaziaîmplinirii a 70 de ani de cândLucian Blaga a exercitat funcþiade însãrcinat cu afaceri la LegaþiaRomâniei din Portugalia: unpoem dedicat de Mihaiu luiAlmada Negreiros, continuatprintr-o dezvoltare pianisticã aunei teme cu pronunþat caracterlusitan, urmatã de un text amintindnostalgia lui Blaga pentru “limanullusitan”. De asemenea – caevocare a lui Marian Papahagi,

fondatorul studiilor luso-brazilienela Universitatea din Cluj – VirgilMihaiu a citit (în portughezã ºiromânã) poemul Studiu quasipatetic al brazilianului MuriloMendes, text de profund dra-matism, acompaniat percu-þionistic de cãtre ambii inter-preþi.

Alãturi de numeroºii spectatoriportughezi de toate vârstele, laseratã au participat membri aiAmbasadei României, în frunte cuambasadorul Gabriel Gafiþa, d-naElzi Martin, ºefa Consulatului

României, lideri ai Depar-tamentului Cultural al AmbasadeiFranþei ºi ai Institutului Franco-Portughez – Laure Bourdarot,directoare IFP, Jean-Paul Lefevre,ataºat cultural al AmbasadeiFranþei, Jean Lacroix, directorAlliance Francaise, MargaridaSilva, PR al IFP, membri aicorpului diplomatic acreditat laLisabona (reprezentând Brazilia,Polonia, Uruguay, Spania,Germania, Serbia, Croaþia, Cehia,Argentina, Italia, Slovacia etc.),Alvaro Lobato de Faria, directorMovimento Arte Contemporânea,Pedro Costa, directorul casei dediscuri Clean Feed, Rui EduardoPaes, editorul revistei Jazz.Pt,muzicianul Rui Luis Pereira, poeþiiErnesto Melo e Castro, IsildaAlves, criticul Manuel RodriguesVaz, arhitecþii Joaquim MarcelinoSantos, Manuel SampaioTaborda, jazzologul António LopesRamalheira, cântãreaþa de operãLiliana Bizineche, sculptorulCarlos Amado, cercetãtoarealiterarã Maria Inês CasteloBranco, regizorul João Lima,studenþi, intelectuali aparþinânddiasporei române din Portugaliaº.a.m.d.

Daniel Silva Perdigão(traducere din portughezã de

Anca Doina Milu-Vaidesegan)

Bucuria vieþii