1

anul LX * nr. 3 (725) * martie 2009

Adrian Popescu CUM SE MAI POATE SCRIEAZI DESPRE EMINESCU? 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

ªtefan Borbély ÎN ATENÞIAKREMLINULUI 7

Felix Nicolau COTAÞIA MUZEI LA BURSAPOETICÃ 24

Aurel Rãu EMINESCU. OPERA POETICÃ.O EDIÞIE 4

Ana-Maria Tãut UN ROMAN CU TEMÃEVANGHELICÃ 57

Bogdan OdãgescuSCURT EXCURSDESCENTRAT ÎN PROZALUI ANDREI CODRESCU 17

Ovidiu Pecican VREMEAAMINTIRILOR 5

Ruxandra CesereanuGOLANUL ABISAL ªISTRUCTURA NOPÞII 30

cron

ica

liter

arã Doru Pop REÞETÃ PENTRU O OMLETÃ

HALUCINATORIE 39

Mihaela Ursa FOTOGRAFIE CU DRUMULCÃTRE SINE 40

Alex Goldiº UN PROFESIONIST AL PROZEI 41

Victor Cubleºan REGELE, DENTISTUL,MOTANUL ªI ALTE ACADELE COLORATE 42

Horia PorumbSPRE MACHU PICCHU 59

Pr. Ioan Bizãu ARTÃ ªIPEDAGOGIE PRINSIMBOL ÎN CARTEA DE LAHERINA 55

Jovan Zivlak POEME (traduse din limbasârbã de Ioan Radin) 28

Florin MihãilescuUN ROMANCIERDESPRE ROMAN 36

Vasile Igna NOTE REGÃSITE 38

Constantina Raveca BuleuPREDESTINAREACÃRÞII 53

Aurelian Titu DumitrescuDOAMNA FÃRÃ IFOSE 22

Petru PoantãMIRCEA POPA – VOCAÞIAISTORIEI LITERARE 23

T. Tihan DE LA CLUJLA KÖLN (De vorbã cuProf. univ. Ion Taloº) 44

SOLJENIÞÎN - IN MEMORIAM

Doru Pop CUM AM AJUNSSÃ CRED ÎN MISTICATOTALITARISMULUI 9

Sanda Cordoº PUTEREACUVÂNTULUI 12

Sanda Misirianþu ECOURIÎN PRESA RUSEASCÃLA DISPARIÞIA LUIALEXANDR ISAEVICISOLJENIÞÎN 13

Loui

s-Fe

rdin

and

Cél

ine

Mila

n K

unde

ra

Mihaela Hasu Bãlan RIGOAREADEMONSTRAÞIEI 57

Ion

Talo

ºR

adu

Þuc

ules

cu

Bar

tolo

meu

Ana

nia

Ang

ela

Mar

ines

cu

2

Constantin VeludaCARICATURI 64

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Vasile Kazar

Virgil Mihaiu CUM SECÂNTA BOSSA NOVA ÎNROMÂNIA 62

ISSN 0039 - 0852

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.Secretar general de redacþie: Octavian Bour.

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu Teodor Tihan;redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica,

Nicolae ªarambei, Ion Vlad

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A.

E-mail: steauacj@gmail.com

3

Dacã volumul, de anul trecut, al lui IulianCostache, Eminescu. Negocierea unei imagini, a fostbine primit de critica literarã, înseamnã cã, da, sepoate scrie, cu instrumentele adecvate, despreEminescu, acum, când aproape orice trece printr-unproces general de contestare ºi de relativizare.Volumul tânãrului Iulian Costache a fost demonstraþiadiscretã, dar peremptorie, cã despre poetul românemblematic, oricât ar încerca unii s-o nege, se maipot spune lucruri noi. Scrisorile au fost surprizacolosalã a unui chip al poetului nebãnuit de intim, chippoate mai pe înþelesul contemporanilor noºtri, dornicide secrete, sau de senzaþional, pur ºi simplu. Arepoate dreptate Lucian Vailescu sã scrie, într-uneditorial al Ziarului de duminicã, despre faptul cãpoetul s-a nãscut ºi a murit.

Într-un timp potrivit firii sale, viziunii lui,sensibilitãþii sale, azi el ar fi fost prilej de scandalmediatic, zice autorul articolului. Probabil, în erainternetului, a forumurilor, a chat-urilor, scrisorilede dragoste trimise Veronicãi Micle, sau primite, arfi fost forfecate cu cruzime. Poate. Nici Ioan Es.Pop, în editorialul aceluiaºi ziar, chiar de ziuaaniversarã a lui Eminescu, nu e deloc retoric-convenþional, ba mai mult, titlul din sãptãmânal eaproape sec, dar sugestiv, cît se poate...15 ianuarie1850-15 iunie 1889. Ce ne-a mai rãmas azi, seîntreabã maramureºeanul nouãzecist, din proiecþiileparadisiace silvane ale poetului de la Ipoteºti?Rãspunsul nu e prea optimist, poluarea, defriºãrilesãlbatice au distrus colþurile idilice eminescieneevocate în poezii. Da, nu poþi recita din ele dinainteaunui munte chel sau a unui lac plin de pungi denailon. Dar strofele eminesciene rãmân mãrturii nudoar ale unui timp, ci ale unei paradigme neoro-mantice, excelent întrupate de poetul român, pentrucã, desigur, poezia nu e realism ºi document, cinucleu transcendent, iradierea sa, sublim-inefabilã,pe care postmodernii au pierdut-o, în mare parte.Nu sunt în spiritul vremii noastre, al corectitudiniipolitice, unele versuri, sau articole politice, spun alþii,nici nu ºi-au propus, din fericire, adaug. DacãEminescu ar fi fost acum printre noi, sunt sigur cã arfi fost acelaºi poet exordinar, cu limbajul vremiinoastre – cum ar fi fost acesta nu ºtim.

Au dreptate doar pânã la un punct cei doicontemporani ai noºtri, poeþi talentaþi fãrã doar ºipoate, deci solidari în absolut cu marele lor înainte-mergãtor al poeziei moderne, cu un talent uriaº,incontestabil. Talentul, nu maniera sau imitaþia fac

un poet adevãrat. Restul e confecþie de serie, iarEminescu e autorul unei lumi din care ne mai luãmsintagmele, imaginile, locurile paradisiace, el ne-amodelat pe unii dintre noi, cei mai vârstnici, deci nue un nume de ascuns în lada cu vechituri, cumvreau unii tineri, sau exorcizat în numele unor valoridiscutabile, scos din dulap pentru a ne lepãda deel. Nici zeificat pãgân, prin coroane, dar fãrã a-lreciti, nici absolutizat în atemporal, fãrã a-i aproximastatura, contextul istoric, plasarea în universalitate.Nu doar un Eminescu al versurilor erotice

ocazionale, cum publica un ziar de mare tiraj, acumvreo doi ani, nici un Eminescu mumificat de ºcoalã.Da, Caramitru recitând la Ipoteºti acompaniat deJohnny Rãducanu, nu desenelor naive, dupã Lacul,sau Cãlin file din poveste, da traducerilor în italianãale lui Marco Cugno, nu celor ale lui Quasimodo,da versiunii engleze a lui Corneliu M. Popescu,premiatã, recent, Geo Vasile etc., ori studiilor RoseiDel Conte, Ioanei Em. Petrescu, Ioanei Bot etc.

Se mai poate scrie serios, aplicat despreEminescu, acum – în orânduirea economicã, aºacum o boteza un eseist francez –, chiar dacãdulcele grai al poeziei a fost înlocuit de prescurtãricomerciale ºi barbarisme tehnice? Un autorcanonic, aºa cum e Eminescu, are energii manifesteºi latente, care aºteaptã sã fie descoperite, suntsigur. Dupã Cãlinescu, Negoiþescu, sau opiniile dinDilema anilor trecuþi, vom asista, sunt convins, la olecturã proaspãtã, originalã, explozivã, nu pestemult timp.

Cum se mai poate scrieazi despre Eminescu?

EDITORIAL

Adrian Popescu

Lazãr Dubinovschi, (1910-1984). Portretullui Eminescu

4

O carte frumoasã ºi o iniþiativãîndrãzneaþã pune pe masaiubitorului de poezie român EdituraGUNIVAS din Chiºinãu. În anulcare abia s-a scurs, 2008, adunândîntre coperþile unui singur volum,de aproape 1000 de pagini, operapoeticã a marelui autor alLuceafãrului. La împlinirea a 150de ani de la publicarea poemuluiîn Almanahul Societãþii AcademiceSocial-Literare “România Junã”(aprilie 1883). O carte frumoasãprin acurateþe ºi sobrietate gra-ficã, pe coperta I cu un portret“Luceafãrul Eminescu” preluatcolor din pictura muralã aflatã înAula Universitãþii Al. I.Cuza din Iaºi,de Sabin Bãlaºa, iar pe coperta IVfotografia portret din 1884-1885.Într-o colecþie intitulatã AETHRA,în care au mai fost tipãriþi unBaudelaire (Florile rãului), unOvidiu (Opere), un Lev Tolstoi(Rãzboi ºi pace) ºi un Euripide(Teatru complet), îngrijirea Ediþieidatorându-i-se – dimpreunã cu obogat lãmuritoare rubricã de Note(totalizând 120 de pagini), unDicþionar de Nume proprii dinpoezia eminescianã (30 de pagini),un Glosar (20 de pagini), al“cuvintelor folosite de poet”,dependente de epocã, unele dintreele fiind considerate “formespecifice”, o Bibliografie (selectivã)ºi un Indice alfabetic al poeziilor –lui Horia Zava.

ªi o iniþiativã utilã, pentru cã– spre totalã deosebire de origoare îndãtinatã, grupareapoeziilor eminesciene în antumeºi postume, care a stat la baza,aflãm, ºi a unei ediþii de Opere,în 8 volume, pusã în lucru deaceeaºi serioasã editurãchiºinãuanã, deci ºi cu o abaterefaþã de criteriul de acolo,respectiv din volumul ei “întîi” –se recurge de astã datã la oaranjare/paginare a textelor înordine cronologicã, “pe cît a fostposibil”, în ideea unei creºteri

organice a operei. Astfel, înaceastã strângere laolaltã aîntregului poetic eminesciancititorul unui veac pragmaticavând sã descopere “cã primapoezie cu care începe cartea nueste La mormântul lui AronPumnul, aºa cum ne-am obiºnuit,ci poezia de adolescenþã De-aºavea..., datatã de însuºiEminescu cu anul 1865”, ceea ceînsemnã “anul premergãtorprimei sale pu-blicaþii, de laCernãuþi”.

ªi consecinþa aceasta, deamãnunt, a faptului cã sumarulse deschide nu cum ºi în ediþiamare Perpessicius – cu o poezieocazionalã, pornind din cevaexterior eului plãsmuitor, ci cu oplãsmuire care izvorãºte dintr-unpropriu tumult, al unui liric prinexcelenþã, proiecþie în real dinspirit – impune dintr-o datã ca omiºcare de restaurator, într-otagmã de luminaþi grãdinari înnaþional. De unde ºi sentimentulcã este binevenit ºi acest numaide bun simþ argument, de laNote: “Este debutul literar al luiEminescu într-o revistã” careapãrea din 1865 (am adãuga noi:din anul în care e scrisã poezia),ºi care îi ºi “româniza” numele,“modificând terminaþiunea”Eminovici, în urma cãreia “autoruln-a protestat, ba a adoptat însuºiacest nume” (Iosif Vulcan). Omiºcare, definitiv de omologat, cavenind dintr-o transã când undevot creºtin, la o rugãciune, arcontopi un tropar al Naºterii cuunul al Botezului, în care lasemnul stelei rãsãrind se adau-gã cel al adeveririi prin cuvânt, odeplinã îndreptãþire. Poeziacu pricina, astfel instauratã,purtând, sã ne mai gândim, ºiaceste douã caracteristici, cucare vine în întâmpiare un citatinserat tot aici, din D. Murãraºu:“Eminescu a avut ca model Doinalui Alecsandri, cum se vede în

repetarea cuvintelor” ºi“Versificaþia este cea popularã”.

Sã mai remarcãm ºi un mijloctehnic, de care autorul ediþiei sefoloseºte, sau cu care îºiacompaniazã aºezarea poeziilorîn ordinea în care au fost scrise:notarea în susul paginilor, dea-supra unei linii pe linia colonci-frului, a perioadei cãreia o creaþiesau alta îi aparþin: de naturã afacilita metodic o situare înconformitate cu date biobiblio-grafice, ca “Bucureºti 1869”, “Iulie1869 - Berlin 1872 / iulie 1869”,“Cca 1870”, “Viena 1870”, Berlin1873”, “Iaºi cca 1876 - laºi 1876”,“Bucureºti 1880 - 1882” (deasuprapoeziei Mai am un singur dor),“1876 - 1881” (deasupra po-emului Gemenii), “Berlin - Iaºi1873-1876 - Bucureºti 1879 -1881” (deasupra Odei în metruantic) º. a. ªi mai de menþionat cãdupã o notã asupra ediþiei, careîn multe privinþe ne-a fost edifi-catoare, de acelaºi Horia Zava,aparatul critic beneficiazã ºi deun Argument, explicând uneleschimbãri practicate, în diþie,în domeniul ortografiei ºi orto-epiei (forma de plural a unorsubstantive feminine cu ter-minaþia în e, forme populare,dialectale, regionale ºi indivi-duale, care sunt pãstrate, desubstantive), semnat Dr. AlaZavadschi.

Într-un cuvânt, un evenimenteditorial (în caseta tehnicã maicitim ºi de o colaborare cuBiblioteca Municipalã “B. P.Hasdeu”), datorat în principallui Horia Zava, care ºi spre capã-tul cãrþii, la finele rubricii de Note,cu “spicuiri” din prestigii ca G.Cãlinescu, Ovid Desusianu, G.Ibrãileanu, Tudor Vianu, Per-pessicius, N. lorga, D. Caracostea,Ion Negoiþescu, Alain Guillermou,Rosa del Conte, Amita Bhose, þinesã-ºi dea curaj în propunerea deo altfel de lecturã, pe care o faceîntr-o vibraþie de suflet. Sã în-cheiem însemnarea noastrã cuaceastã mãrturisire/ speranþã, asa: “însuºi faptul cã volumul nostru,care începe cu versurile juveniledin poezia De-aº avea... ºisfârºeºte cu meditaþia filosoficãdespre dãinuire în Univers din Lasteaua” (fiindcã aceasta e poezia

(continuare în pag. 6)

Eminescu. Operapoetica. O editieAurel Rãu

)) )))

,

5

Nu este pentru nimeni onoutate cã publicarea unor lucrãride memorialisticã a fost unul dintreprincipalele evenimente culturale,aproape continuu salutate decriticã ºi cu mare impact la publiculcititor, în ultimii douãzeci de ani.Acest lucru este o consecinþãdirectã a schimbãrii de paradig-mã politicã ºi ideologicã de latotalitarism la democraþie, a res-taurãrii libertãþii cuvântului ºi aopiniei, a celebrãrii, în fiecare clipã,a dreptului la o cât mai corectã ºimai deplinã informare asiguratastãzi, în România, inclusiv prinlege. Au existat o serie de mo-mente glorioase în recuperareaprivirii cinstite asupra trecutului,de la amintirile deghizate înformã romanescã ale lui LucianBlaga (Luntrea lui Caron) lamemorialistica de detenþie (cumomentul ei de vârf, Închisoareanoastrã cea de toate zilele a lui IonIoanid), cea din exil (La apaVavilonului de Monica Lovinescu)ºi chiar cu unele tentative întâm-pinate cu multã curiozitate, veninddinspre ofiþerii serviciilor secretedin comunism (de la Filip Teo-dorescu la, sã zicem, memoriile luiStelian Octavian Andronic) sau dindirecþia marilor bonzi ai regimului(Dumitru Popescu-Dumnezeu).Acelaºi context a prilejuit însã ºirecuperarea memorialisticã aextremei drepte ºi a naþionalismu-lui românesc interbelic, printrecontribuþiile din aceastã zonãnumãrându-se cãrþile din exil alelui Carol al II-lea, Valerian Trifa º.a.Încet-încet, prin asemenea eforturiindividuale, cu oricâte momente ºiatitudini trecute sub tãcere,deformate de o privire subiectivãsau reorientate oportun în funcþiede noile configuraþii civice ºipolitice, memorialistica redi-mensioneazã trecutul românesc,redându-i o parte din com-plexitatea sa ocultatã ºi permiþând

o judecare mai dreaptã ºi maicomprehensivã.

Memoriile lui Valeriu Anania(Iaºi, Polirom, 2008, 696 p.) fac ºinu fac parte din categoria lucrãrilortrecute mai sus în revistã. Masivulvolum este alcãtuit din douã scrieri,practic, diferite. Prima, relatândîmprejurãrile finalului epociidintre rãzboaie ºi începuturilecomunismului în România, au fostscrise cu mai bine de trei deceniiºi jumãtate în urmã, pe vremeacând autorul era ierarh misionar înSUA ºi beneficia de privilegiulretrospectivei în libertate, chiardacã regimul de la Bucureºti eracel al unui Ceauºescu încãneconsolidat în nãravurile saledictatoriale, dar controlând deja cumânã sigurã situaþia de acasã.Cea de a doua, devenitã secþiunesecundã a aceluiaºi volum, daravând o cu totul altã structurã –capitole mici, portrete alternate cuîntâmplãri, naraþiune cu un altsuflu, alt punct de interes, dedicatãaltor împrejurãri (misiuneaamericanã ºi, selectiv, vremurile dedupã întoarcerea acasã) – a fostaºternutã pe hârtie în ambianþaarhiepiscopalã de la Cluj ºi lamãnãstirea Nicula, între februarie2004 ºi februarie 2008. Cum seîntâmplã de obicei în asemeneacazuri, pentru omul avid sãînþeleagã o epocã, niºte destine ºianumite împrejurãri specifice,ambele voleuri narative, sub-stanþiale, de circa 300 p. fiecare,suscitã deplin interesul, chiar dacãnu în acelaºi fel ºi cu acelaºi gende dezvãluiri. Dar adevãrul estecã, sub raport literar, oricinerealizeazã cã avem de a face cudouã opere distincte. Prima partese recomandã ca un cvasiroman,o naraþiune fluviu ale cãrei capitolesunt determinate de fluxul me-moriei pliate pe evenimente, iarmijloacele sunt bine strunite pentrua sluji acest scop. Cea secundã

este mai curând cu o structurãmozaicatã, alcãtuitã din pietricelecolorate, în care coerenþa deansamblu se realcãtuieºte ºi prinefortul cititorului de a pune cap lacap, ºi spusele, ºi nespusele,urmând logica altui tip de naraþiuni,mai “oriental” – în sensul extremasiatic –, întrucât golul ºi plinul seîntrepãtrund în efortul de astructura discursul. Altminteri, clarºi bine scrise, ºi unele, ºi altele…

Existã, totuºi, dincolo de oricediferenþe, o unitate a volumuluicare provine nu numai din faptulcã scribul, fie el ºi transfigurat detrecerea timpului ºi de mariexperienþe revelatoare – întrescrierea primei pãrþi ºi a celei de adoua au survenit retragereamonahului Bartolomeu într-o chiliede mãnãstire, apoi întronizarea caarhiepiscop al Clujului ºi Feleacului,traducerea integralei biblice ºiaccederea la tronul metropolitan alArdealului de nord-vest –, esteacelaºi, ci ºi de altceva. Cred cãnu greºesc identificând acestsâmbure de interes convergent înafirmarea unei anume identitãþipersonale ºi în tentativa de aexpune, într-o interesantã com-plementaritate, motivele care l-auadus în adversitate faþã de politicatotalitarismului brun la tinereþe, ºicele care l-au fãcut sã accepteîndeplinirea unei misiuni oficiale înSUA în vremea totalitarismuluiroºu la maturitate. Mereu, ValeriuAnania este animat de “… fermanoastrã convingere cã Bisericatrebuie sã facã trup cu Neamul”,dupã cum formuleazã el într-unarticol scris în perioada depãstorire americanã (Strategiaabsurdului). Pe vremea marilornaþionalisme interbelice, mani-festate iniþial printr-un elanpanromânesc unificator ºi ulterior,tot mai mult, prin reacþii deexcludere de la festinul mariicolectivitãþi naþionale a minoritariloretnoculturali (xenofobie ºiantisemitism), ideea joncþiunii pre-destinate dintre Biserica Ortodoxãautocefalã din România ºi Neama devenit, în multe cercuriinfluente, una de bazã. Ea acunoscut teoreticieni ºi, subaceastã devizã, destui preoþi ausocotit cã reprezentarea idealurilorpolitice ale poporului, inserarea întreburile statului, înrolarea politicã

VremeaamintirilorOvidiu Pecican

6

în miºcãri ºi partide politice ar faceparte din misiunea ecleziasticãasumatã. Se credea cã, în acestcontext, ºi tânãrul Valeriu Ananiaa optat, în virtutea unui tip desensibilitate ºi de educaþie, ca ºiîn concordanþã cu o anumementalitate rãspânditã în epocã,pentru legionarism. Memoriileapãrute acum aduc însã mãrturiaprotagonistului-narator cã an-gajamentul a fost unul de ado-lescenþã, cã el nu a continuat, ºicã el s-a referit la participareala Frãþiile de Cruce, nu la Legiuneapropriu-zisã. Confuzia a fostposibilã ºi s-a perpetuat datoritãînscrisurilor oficiale – abuzive – dindosarul inculpatului Anania ema-nate de la autoritãþile antonescienedupã reprimarea rebeliunii.

Mai târziu, dupã ieºirea dindetenþia comunistã, prelatul a fosttrimis – cam neaºteptat, ºi aicipaginile cãrþii nu ajutã prea mult laelucidarea episodului – în SUA, înnumele Bisericii Ortodoxe ºi, dincâte se pot înþelege, cu mandatulde a readuce Biserica Ortodoxãromâneascã de peste Ocean subascultarea canonicã, fireascã, înraport cu Bucureºtiul, nu cuMoscova. Erau anii de dupã 1968,când linia politicã a PCR însemna,de-acum, reorientare cãtre uncomunism cu tentã naþionalã ºidesprins parþial din îmbrãþiºareaMoscovei, drept care, apãsând pecoarda patriotismului, oamenii luiCeauºescu încercau sã îºi apropieelitele patriotice interbelice, pânãnu demult zãcând prin temniþe. Deaici miturile momentului, precumapropierea de Occident, opoziþiala Kremlin, înlocuirea – pasãmite– radicalã a liniilor de evoluþie aleserviciilor secrete etc. Euforia nua putut însã dura mult, pentruspiritele lucide, cãci revoluþiaculturalã dupã modelul chinez ºinord-coreean a brãzdat peisajulcultural al României, amânânddemocratizarea pentru încã douãdecenii ºi evoluând cãtre o nouãdictaturã roºie, altminteri decât ceaa vechiului stalinism. Valeriu-Bartolomeu Anania a fost,probabil, printre minþile ºi talen-tele celor care, reabilitaþi pe te-meiul adeziunii lor patriotice lainteresele þãrii, a putut fi trimisîn SUA pentru a face demersurile

de reîntoarcere sub ascultareecleziasticã româneascã aortodoxiei nord-americane delimbã românã de cãtre o BisericãOrtodoxã atent supravegheatã deSecuritate. Acceptul din parteafostului întemniþat putea survenitot în numele joncþiunii dintreBisericã ºi Neam, dincolo deordinea polit icã existentã,trecãtoare. Pentru cineva în dia-log cu transcendenþa, regimurilepolitice, se înþelege, sunt privitecu ochiul Ecleziatului, caefemere. “… Dacã schimburileculturale între þãri se fac pringuverne, poate fi acesta un motiv

de asasinat moral?”, se întrebape atunci, într-un articol publicatîntr-un periodic al româniloramericani, Valeriu Anania (Unnou asasinat), dezvãluind poziþialui în noile împrejurãri dificile. Nustã în sarcina criticului literar saua comentatorului sã dea verdictuldacã la o asemenea întrebarerãspunsul se cuvine sã fie un dasau un nu. Ceea ce poate elatesta este marele interes alMemoriilor ºi frumuseþea curgeriiunei naraþiuni autoexploratoareºi înviind parfumurile ames-tecate ale unor epoci din trecutultrãit.

(urmare din pag. 4)

cu care se încheie sumarul),“vine sã ne confirme cã într-oanumitã mãsurã am avutdreptate aranjând poeziile înordine cronologicã, dândposibilitate cititorului sã urmã-

reascã zborul fulminant alLuceafãrului – de la dorinþaneprihãnitã de-a avea «oporumbiþã / Cu chip alb decopiliþã» la sfârºitul inevitabil,atunci când doar «lumina stinsuluiamor / Ne urmãreºte încã»”.

7

SOLJENIÞÎN - IN MEMORIAM

În atentiaKremlinuluiªtefan Borbély

,

Aleksandr Soljeniþîn s-a aflat înatenþia constantã a Kremlinului dela Nikita Hruºciov începând, carel-a lansat, autorizându-i publicareanuvelei O zi din viaþa lui IvanDenisovici, pânã la Vladimir Putin,care l-a înhumat, aducând unomagiu direct conservatorismuluipanslavist pe care scriitorul l-aprofesat în ultimii ani ai vieþii. N-aexistat lider sovietic care sã nu sefi preocupat îndeaproape desoarta lui Soljeniþîn: Brejnev i-aminimalizat meritele ºi a încercatsã-l izoleze, Andropov l-a deportatºi Gorbaciov i-a dat un faimostelefon în Cavendish, Vermont,cerându-ºi scuze pentru toatevexaþiunile la care scriitorul a fostsupus din partea autoritãþii politiceºi rechemându-l în þarã. Paradoxulvieþii lui Soljeniþîn a fost, aºadar,acela de a fi un nemilos denunþãtoral sistemului comunist totalitar, ºi,de a fi, totodatã, unul dintre pioniisãi de frunte, folosit în marele jocpolitic al Rãzboiului Rece în funcþiede interesele de moment ale aces-tuia. Literatura lui Soljeniþîn poatefi analizatã tot din perspectivaacestei instrumentalizãri politicenedorite, lucru confirmat deacordarea Premiului Nobel pentruliteraturã în 1970, care a fost înmod incontestabil un gestpreponderent politic, ºi abia în adoua instanþã unul strict literar, derecunoaºtere a unor merite strictartistice.

Eseul de faþã îºi propune sãanalizeze fundalul politic alascensiunii simbolice a luiSoljeniþîn ºi sã investigheze, însubsidiar, modul în care aceastãinvestiturã simbolicã poate fiinstrumentalizatã în sens politic.Ar fi cazul sã ne întrebãm, înaintechiar de a purcede la drum, dacão altã cale, pentru Soljeniþîn, ar fi

fost posibilã sau nu. Literaturarusã a cunoscut, pânã la IvanDenisovici, un singur mare caz deliteraturã concentraþionarã, ºi

anume Amintiri din casa morþilor,a lui Dostoievski. Vladimir Lakºin,într-un text din MoskovskieNovosti (nr. 24/1989), pus caprefaþã la ediþia româneascã din1991 a lui Ivan Denisovici (Ed.Quintus, Bucureºti), menþioneazãîn acest sens o desincronizare: înAmintiri din casa morþilor, „totuleste invers: viaþa ocnei esteprivitã prin ochii unui intelectual,în vreme ce la Soljeniþîn cel carepriveºte este un simplu þãran, careºi pe intelectual îl vede în felulsãu...” Distincþia este, în bunãmãsurã, adevãratã, însã e departede a acoperi întreaga realitatecontextualã a celor douã scrieri,fiindcã nu trebuie uitat faptul cã

Ivan Denisovici a apãrut cuaprobarea lui Hruºciov, fiindreceptat de la început ca manifestpolitic, ca reflex al unei voinþeideologice emanate de la Krem-lin. Nu întâmplãtor, VladimirLakºin ne reaminteºte de euforiacontrolatã care i-a cuprins pecumpãrãtori la puþin timp dupã 16noiembrie 1962, data apariþieinuvelei în Novâi Mir, când „a avutloc plenara C.C., cu lume multã,cu invitaþi de tot felul, cum eraatunci moda. La tonetele din holuris-au vândut peste 2.000 deexemplare. Întors de la plenarã –îºi aminteºte Lakºin – Tvardovsky[redactorul-ºef de la Novâi Mir] ne-a povestit cum îi bãtea inima cândzãrea în diferite colþuri ale sãliicoperþile albastre ale revistei.”

Consecinþa e cã Soljeniþîn adevenit, chiar de la debut, unsimbol politic, nu unul literar, ceeace l-a scos, de la început, dinfluxul organic, evolutiv al formelorliterare. Nici azi, la mulþi ani de laconsacrarea sa cu IvanDenisovici sau cu ArhipelagulGulag, locul lui în istoria literaturiiruse ºi sovietice nu este bineprecizat, fiind resimþit mai degrabãca o anomalie fericitã, puternicconotatã politic. Or, politicienilor leplace sã se joace cu simbolurile:Soljeniþîn a fost unul dintreacestea; cel mai important,probabil, dupã Saharov, numai cãacela, fizician celebru, nu eraliterat. Paradoxul formuleiexistenþiale a lui Soljeniþîn vine deaici: opozant al sistemului, e ºiobiectul sãu predilect deinstrumentalizare, ceea ce, peansamblul strict al identitãþii literare,poate fi ambiguu pe termen lung,fiindcã duce la izolarea esteticã ascriitorului, la receptarea sa ca peo realitate eminamente – ºi uneoriexclusiv – politicã. Posteritatea luiSoljeniþîn se aflã, aºadar, înparadoxala situaþie de a opta întreintegrare ºi uitare: atât timp câtobsesia mastodontului sovietic vacontinua sã fie vie, integrarea luiSoljeniþîn va înregistra paºiconstanþi, probabil mici, dar siguri.Cu cât ne îndepãrtãm, însã, deaceastã obsesie, cu atât pos-teritatea lui va fi mai estompatã:premoniþia e tristã, descurajatoarechiar, dar face parte din jocul

8

imprevizibil al politicului.Sã ne întoarcem acum la

contextul publicãrii nuvelei O zi dinviaþa lui Ivan Denisovici, pe careHruºciov, cel care a aprobatapariþia textului, l-a înþeles ca peo micã rotiþã a marelui sãuangrenaj de denunþare a exceselorsistemului stalinist. Atât autorul –în discursul de la Stockholm,prilejuit de acceptarea PremiuluiNobel –, cât ºi contemporanii ºi-au amintit de faptul cã apariþianuvelei a trebuit sã aºtepte pânãla Congresul al XXII-lea al PCUS,din 17-31 octombrie 1961, deºi seºtie cã celebra „Cuvântaresecretã” a lui Hruºciov, prin careel a declanºat discreditareasistemului stalinist, a fost rostitãcu cinci ani mai devreme, în datade 25 februarie 1956, la cel de-alXX-lea Congres al partidului,obligaþia de a fi cititã în toatã þarafiind datã celulelor ºi organizaþiilorde partid în data de 5 martie 1956,când se aniversau trei ani de lamoartea lui Stalin. Ce s-aîntâmplat, aºadar, la cel de-alXXII-lea Congres al partidului?Care a fost detaliul care l-adeterminat pe Soljeniþîn sãrenunþe la expectativa sa literarãde pânã atunci ºi sã scoatã IvanDenisovici din mapa sa de lucru,oferindu-i-o spre publicare luiTvardovsky, redactorul-ºef foarteinfluent de la Novâi Mir?

Cel de-al XXII-lea Congres alPCUS a rãmas în memoriaparticipanþilor prin douã detaliisemnificative. Cuvântarea luiHruºciov s-a axat, în partea sadedicatã relaþiilor internaþionale,pe condamnarea virulentã aAlbaniei, incriminatã pentru per-manentizarea unui sistem co-munist centralizat ºi discreþionar,de tip stalinist. Atacul indirect viza,desigur, stalinismul ca atare, darºeful delegaþiei chineze, premierulChu-En-Lai nu a fost de acord cuel, luând hotãrârea de a pãrãsiMoscova pe data de 23octombrie, adicã înainte determinarea lucrãrilor, ceea cereprezenta, oricum l-am privi saujudeca, un gest negativ decurtoazie politicã. Chu-En-Lai amai decis sã protesteze indirectla diatribele lui Hruºciov,depunând în mod ostentativ douã

jerbe de flori la Mausoleul lui Lenin,una în mod explicit pentru Stalin.Ceremonia s-a desfãºurat pe datade 21 octombrie; douã zile maitârziu, delegaþia chinezã eracondusã la aeroport chiar de cãtreHruºciov, dar atmosfera era dejaglacialã, în ciuda amabilitãþilorprotocolare, de conjuncturã(partea chinezã a invocat oºedinþã, la care prezenþapremierului era indispensabilã).

La acelaºi congres, o scenãsentimentalã teleghidatã s-aprodus în momentul în care latribunã a apãrut bãtrâna DoraAbramovna Lazurkina, care aspus, între altele: „Inima mea esteîntotdeauna plinã cu Lenin.Tovarãºi, eu trec peste cele maidificile momente ale vieþii melenumai fiindcã îl port pe Lenin îninima mea, consultându-l defiecare datã ce trebuie sã fac. L-am consultat ºi ieri. Stãtea în faþamea, ca ºi cum ar fi viu, ºi mi-aspus: «Este neplãcut sã zac lângãStalin, care a fãcut atât de mult rãupartidului.»”. În starea emoþionalãgeneralã prilejuitã de acestdiscurs, Hruºciov a intervenit ºi acitit decizia de înlãturare a lui Stalindin sarcofagul de lângã Lenin,unde fusese expus cu opt ani maidevreme, dupã moartea survenitãîn data de 5 martie 1953. Chu-En-Lai asistase, de bunã seamãoripilat, ºi la acest scenariuemoþional iscusit orchestrat, princare „poporul” solicita eliminareasatrapului: jerbele sale de flori,depuse la mausoleu, indicau,aºadar, ºi dezaprobarea con-ducerii chineze faþã de un act depremeditatã impietate, care va fisãvârºit cu câteva zile mai târziu,când corpul lui Stalin va fi ridicat,la adãpostul nopþii, din mausoleullui Lenin, ºi înhumat într-un loc maiferit de lângã zidul Kremlinului, fiindacoperit, ulterior, ºi cu o masivãplacã de marmurã neagrã, ca ogaranþie cã nimeni nu îl va maiscoate vreodatã.

Pentru Hruºciov, asentimentulpublic dat publicãrii lui IvanDenisovici indica ºi o re-considerare a rolului social ºi poli-tic al scriitorului în general, cucondiþia ca acesta sã fie redus ladimensiunea unei arme ideologiceutile. Numai realiºtii puteau

suporta o asemenea reconversie,ºi hiperrealismul atroce al luiSoljeniþîn venea cum nu se poatemai bine în acest context. „Laînceputul lui decembrie 1962 – îºiaminteºte Lakºmin în textul dejacitat – N.S. Hruºciov fãcuse ovizitã inopinatã la expoziþia de laManej. Consiliat de M.S. Suslovºi de unii conducãtori ai UniuniiArtiºtilor Plastici, el s-a nãpustit cuviolenþã asupra abstracþioniºtilorºi a «celorlalþi formaliºti», ca ºicum aceºtia ar fi periclitat întrea-ga artã sovieticã. În ziare s-adeclanºat o campanie virulentã.De la picturã la sculpturã, criticiiau tãbãrât asupra literaturii,descoperind ºi aici vicii grave.”Sensibilitatea literarã a Kremlinu-lui nu putea uita sinuciderea luiMaiakovski, ºi, ulterior, pe aceeaa lui Fadeev, ambii slujitori aisistemului. Însã ceea ce e dereþinut, pentru subiectul nostru, dinaceastã viforoasã descinderepunitivã a lui Hruºciov, este cãSoljeniþîn apãrea, atunci, ca uncampion al liniei artistice agreate,vicisitudinile biografiei saleulterioare datorându-se nusubversivitãþii ca atare a literaturiipe care o scria, ci fluctuaþiilorideologice ale sistemului, deri-vate din reaºezarea lucrurilor,dupã ce Hruºciov va fi înlãturat dela conducerea PCUS în anul1964. Michael Scammell, înSolzhenitsyn: A Biography (W.W.Norton & Co. Inc, New York,1984, p. 506) relateazã un detaliufoarte interesant în aceastãprivinþã, care vine tot de laAleksandr Tvardovsky: rugat deSoljeniþîn sã cearã aprobarepentru publicarea Pavilionuluicanceroºilor, acesta ar fi ajunspânã la secretarul lui Hruºciov,care l-ar fi sfãtuit sã renunþe: IvanDenisovici îi produsese suficientenecazuri liderului de partidmelancolizat de contraatacurileneostaliniºtilor; acesta ºi-ar firetractat între timp simpatia,regretând cã a autorizat pu-blicarea nuvelei.

În timpul lui Brejnev, resta-linizarea parþialã a conduceriia schimbat sensul direcþieiideologice oficiale, Soljeniþînintrând în jocul internaþional algenerãrii de disidenþi: era o

9

distorsiune a programului pe careîl anunþase odatã cu IvanDenisovici, dar, din nou, scriitorulnu avea nici o rãspundere pentruacest derapaj, aflându-se cucorabia proprie în bãtaia unorvânturi pe care nu le mai puteacontrola. Nici conducerea departid nu se afla într-o situaþie deabsolutã dominare a situaþiei: ar fiputut interveni în mod radical,strivindu-l pe disidentul pe care îlavea la îndemânã, însã asta ar fiînsemnat sã atenteze la propria saintegritate politicã ºi ideologicãevolutivã: Soljeniþîn era, integral,un produs al sistemului, ºisistemul nu se putea repudia pesine, pedepsindu-l în mod direct.Pentru a surmonta aceastãdilemã, partidul a inventat formu-la de „opozant loial”: loialitateaexprima adeziunea la desta-linizarea inauguratã de cãtreHruºciov, în vreme ce „opoziþia”se adresa valorii simbolice pecare strãinãtatea i-o atribuia luiSoljeniþîn, scriitorul devenind, înacest fel, un instrument de schimbal inamiciþiilor simbolice din timpulRãzboiului Rece, orchestrarea sapoliticã atingând apogeul în 1970,prin decernarea Premiului Nobelpentru literaturã. Pentru un seg-ment de timp anterior, însã,exegeza de specialitate, prin Jo-seph Shattan (Architects of Vic-tory: Six Heroes of the Cold War,The Heritage Foundation, Wash-ington DC, 1999, p. 161),menþioneazã o intervenþie a lui IuriAndropov, de la SecretariatulComitetului Central, din data de 10martie 1967, când acesta ar fispus: „Trebuie sã luãm mãsuridecisive pentru a trata problemalui Soljeniþîn, pentru cã el esteimplicat în activitãþi anti-sovietice.”Sintagma lui Stalin, „duºman alpoporului”, ieºea astfel din nou lasuprafaþã, sugerând, totodatã, ºiinamiciþie internaþionalã.

„Opoziþia loialã” pe care oreprezenta Soljeniþîn ajunsese sãfie receptatã de cãtre conducere,dupã decernarea Premiului Nobel,ca pe o realitate „ambiguã”, fiindcãscriitorul continua sã trãiascã în in-teriorul sistemului, denunþându-itotodatã samavolniciile ºi trecutul.Iuri Andropov s-a gândit, la unmoment dat, sã profite de

proiectata plecare a lui Soljeniþînla Stockholm, pentru a-i suspendacetãþenia ºi dreptul de a mai reveniîn þarã; dupã cum se ºtie, scriitorulnu s-a dus, dejucând aceastãstratagemã de deportare in absen-tia. (Premiul va fi preluat efectivdoar în decembrie 1974.) Dupãpublicarea Arhipelagului Gulagînsã (1973), aversiunea sis-temului s-a concretizat în acþiune,numai cã deportarea scriitorului selovea de un detaliu consularneaºteptat: nu era þarã dispusã sãîl primeascã, ºtiindu-se prea binecã orice rezidenþã ar fi dus laînrãutãþirea relaþiilor dintre þaracare o acorda ºi URSS. NiciStatele Unite nu erau dispuse sãîl gãzduiascã, Secretarul de StatHenry Kissinger temându-se cãacceptarea lui Soljeniþîn ar ficontribuit la tensionarea relaþiilordintre Washington ºi Moscova,aflate pe moment în situaþia uneiacalmii mutuale relative.

În cele din urmã, pringenerozitatea cancelarului german

Willi Brandt, Soljeniþîn ajunge înOccident, mutându-se ulterior,dupã un scurt sejur în Germania,în Statele Unite, la o micã fermãdin statul Vermont, în localitateaCavendish, unde va stârnianimozitate în comunitatea localãîn momentul în care îºi vaînconjura proprietatea cu un gardînalt, opac, practic inexpugnabil.Condiþia sejurului sãu fusese bineprecizatã: i se cerea sã fie unparticular bine intenþionat, închisîntr-un perimetru scrupulos pãzit,înconjurat cu ziduri groase. Eultimul paradox al vieþii sale:continuând sã fie receptat dreptun patrimoniu simbolic în EstulEuropei, el ajunge sã fie completmarginalizat în vest, în ochiicãruia nu fusese nicicând altcevadecât un foarte oportun ºi fluctu-ant instrument politic. Denunþândsistemul penitenciar inuman alUniunii Sovietice, el îºi va trãi viaþaliberã în spatele unor ziduri:deosebirea e de sens, darsimetria ca atare rãmâne...

Doru Pop

Cum am ajunssa cred înmisticatotalitarismului

)) )))

Am trãit jumãtate din viaþã încomunism, pânã la 19 ani fiind un„bun” UTC-ist ºi un cetãþean denãdejde al Republicii SocialisteRomânia. Jumãtate din viaþã mi-amtrãit-o în capitalism, ca un abilpro-motor al concepþiilor ºi princi-piilor pieþei libere. Am fost, prinurmare, de 38 de ani, cu un picior încomunism ºi cu altul în capitalism.Ca un martor schizofrenic al tuturorschimbãrilor dramatice, atât dinesenþa capitalismului, mai exact înesenþa ideologiei care stã la bazacapitalismului, cât ºi din esenþacomunismului. În acest sens, pentrumine Alexandr Soljeniþîn a fost,într-un fel, un profet, o Cassandrã

intelectualã a dublei naturi a celordouã mari ideologii care mi-audominat viaþa.

Pentru cã Soljeniþîn aduce ocriticã principialã, fundamentalã,atât comunismului marxist ºistalinist cât ºi liberalismului capi-talist: aceea a unei pervertiriprofunde a naturii umane. În fond,galopul din ultimele decenii dincapitalismul occidental orientatînspre prosperitatea materialã cuorice preþ, ale cãrui defecte s-auvãzut din o serie de scandaluri ºicare au culminat cu crizafinanciarã globalã, sunt cauzatede aceeaºi sursã. Toate eºecurilecapitalismului corporatist au

10

indicat mãsura în care ca-pitalismul a arãtat o opulenþãdispreþuitoare faþã de oameniiobiºnuiþi, faþã de dramele celorlaltepãrþi ale lumii. Teoriile critice laadresa capitalismului liberal,susþinute printre alþii de CliveHamilton ºi Richard Denniss învolumul (Crows Nest, NSW: Allenand Unwin, 2005), spun cã, de fapt,capitalismul bazat pe afluenþa debunuri nu face altceva decât sãstimuleze iraþional dorinþelenoastre de posesiune, distrugândbunãstarea noastrã emoþionalã ºipsihologicã.

Dorinþa de a avea corupenatura umanã, competiþia cu„aproapele” nostru subminândabilitatea noastrã de a-l iubi. Aºase justificã, într-un fel, ceea ceSoljeniþîn spunea în 1978 vorbindla Universitatea din Harvard. Elafirma atunci cã asistãm la oslãbire spiritualã, la o murdãriresau o coborâre în materialismulcel mai vulgar, a capitalismului.Practic aceastã materializare,acest materialism vulgar ºi-adovedit eºecul în ultimul timp. Înultima vreme asistãm cu toþii laconsecinþele tragice ale acestei„îngrozitoare” alergãri dupãcredite peste credite, a achiziþieifãrã limitã ºi fãrã minte, acumpãrãturilor abuzive al cãrorsingur obiectiv este acela alsatisfacþiei materiale. Iar Soljeniþîna descris aceastã problemã cafiind comunã atât Vestului cât ºiEstului, din perspectiva a ceea cese poate numi o misticã aantitotalitarismului ºi a antiide-ologiilor. Chiar dacã la Soljeniþîncritica era bazatã pe un soi depravoslavism reformat, reac-þionar, fundamentele criticii salerãmân valabile.

Soljeniþîn afirmã la un momentdat cã problema cea mai mare aEstului ºi a Vestului este fondarealor pe un agnosticism profund, iaracest agnosticism îl gãseºte atâtîn ideologia lui Marx, pe care-lacuzã în mod explicit de faptul cãnu a înþeles, o datã în plus, naturaumanã (Cf. James F. Pontuso,Assault on Ideology: AleksandrSolzhyenitsyn’s [sic] PoliticalThought, Publicatã de LexingtonBooks, 2004), cât ºi în ideolo-gia pieþei libere, care este

dezumanizantã la rândul ei.Soljeniþîn spune în felul urmãtor:,,Marx nu a înþeles care esteesenþa omului ºi a interpretatistoria ca fiind o consecinþã a uneinevoi umane ireale, inexistente.”Aceastã ideologie s-a întemeiat,conform lui Soljeniþîn, pe odoctrinã falimentarã, aceea aaccesului oamenilor la pros-peritate prin eliminarea fizicã aclaselor sociale. La rândul sãuOccidentul este întemeiat pe odoctrinã falimentarã, cauzatã saugeneratã, din acelaºi tip de fali-ment. Iar falimentul amânduroraconstã pentru Soljeniþîn, cât maisimplu spus, în natura ireligioasãa omului modern. Omul modern,fie el omul ca produs al ideologieicapitaliste, în sensul de individ li-beral, motivat de capacitatea deobþinere a fericirii materiale cu oricepreþ, sau în sensul comunismuluiprimar, unde omul ideologicmarxist este un om pur ºi simplulipsit de credinþã, care crede doarîn preceptele Partidului, este unom „imperfect”. Imperfecþiuneaomului ireligios este cauzatã de oformã de conºtiinþã autonomã,produsã de umanismul ateist.Omul de aceastã facturã nu esteliber pentru cã se aflã în cap-tivitatea mândriei, a egoismului ºia invidiei, a infatuãrii ºi a tuturorcelorlalte „pãcate” în sens creºtin.Beneficiile aduse de Renaºtere,spune Soljeniþîn, sunt dublate depierderea conceptului de FiinþãSupremã Desãvârºitã, care limitairesponsabilitatea umanã. Dacã încomunism pornirile cele mai reles-au manifestat în formaGulagului, unde dispreþul total faþãde viaþa umanã, faþã de individpredominau, în Occident, nespune Soljeniþîn, aceste pornirise manifestã prin autointeres,printr-un fel de dispreþ total faþãde orice componentã sau oriceviziune eticã ori moralã în raportcu semenii. Prin aceastaSoljeniþîn este un anti-ideologabsolut, dar unul de facturãmisticã.

Aici l-aº cita pe AlainBesançon care spunea despreSoljeniþîn cã este „un fel de SfântGheorghe al lumii contemporane”,ceea ce explicã de ce opiniile salenu au avut aderenþã în Occident.

El poate fi perceput ca SfântulGheorghe care se luptã cu toþibalaurii ideologiilor contempo-rane, el însuºi construindu-ºi – ºiîntemeindu-ºi – lupta pe o misticãideologicã, un fel de armurãconceptualã pentru susþinereaprogramului sãu utopic. Trebuiespus cã aceastã misticã anti-ideologicã a lui Soljenþîn a evoluatîn timp. Dacã în anii 50 el însuºidescria un fel de alternativãcreºtinã la marxismul de facturãstalinistã, o alternativã, sã zicemîn termeni poate puþin paradoxali,de factura unui soi de marxism cufaþã creºtinã, în care componenþaaceasta socialã a creºtinismuluiera valorificatã, în sensul cã elvedea o societate marxistã încare oamenii puteau sã trãiascãîn pace ºi bunã înþelegere, în modnatural, ulterior aceastã concepþies-a radicalizat.

Putem sã observãm astfel laSoljeniþîn un fel convertire spreortodoxismul fundamentalist. Multmai târziu, spre sfârºitul vieþii, el aabandonat ºi aceastã viziuneoarecum tolstoianã, pentru caresoluþia, panaceul universal, careera creºtinismul de facturãortodoxã, îndreptându-ºi atenþiaspre o criticã totalã a ideologiilor,a tuturor ideologiilor despre careel credea cã perpetueazãcomponenþa vicioasã, ireligioasã,din natura umanã. MartinSeymour-Smith observa cãopiniile etice ºi moralizatoare dinO zi din viaþa lui Ivan Denisovici,unde se pune în miºcare uncomunist non-marxist, de facturãcreºtinã, sunt înlocuite pe finalulepocii hruºcioviene de un anti-leninism ºi anti-marxism radical.Soljeniþîn adoptã o formã demisticã anti-ideologicã prin careintroduce conceptul de dezu-manizare în propria sa ideologiesocialã.

Soljeniþîn susþine cã, ºi aici arfi bine sã facem o micã parantezã,pentru cã aceasta a fost una dintremarile reþineri cu care a fostîntâmpinat, mai ales în Franþa,acolo unde, filosofii „de stânga”încercau, într-un fel, sãcontracareze argumentele luiSoljeniþîn despre monstruozitatearegimului sovietic, spunând cãacesta este doar un regim

11

deformat de stalinism, doarmarxismul de facturã stalinistãfiind blamabil. Iar radicalulSoljeniþîn spunea cã efectele sauconsecinþele stalismului, ca dealtfel toate consecinþele regimuluicomunist, se gãsesc nu doar laTroþki ori Lenin, se gãsesc chiarîn Marx ºi în textele fundamentaleale pãrinþilor dogmei marxiste.Pentru cã Marx însuºi spune la unmoment dat, în mod explicit, cãrevoluþia, schimbarea de men-talitate, de ideologie trebuie sã sefacã cu orice preþ, indiferent carevor fi costurile ºi indiferent de felulcum istoria va judeca acesteacþiuni. Iar acest lucru, aceastãdezumanizare profundã des-coperitã chiar în interiorul gândiriimarxiste a fost cea care a permis,conform lui Soljeniþîn, toatecatastrofele inumane la care aasistat el însuºi.

Pe de altã parte, spuneSoljeniþîn, acelaºi lucru seîntâmplã ºi în capitalismul târziu(dupã formula lui FredericJameson), aceeaºi dezuma-nizare, de o altã facturã, evident,dar când vorbim despre odezumanizare de acelaºi gen nuvorbim despre rãdãcina lorcomunã, ci de efecte similare. Înacest context este indentificatãaceeaºi problemã comunãcapitalismului ºi comunismului.Dacã în capitalismul postindustrialne dezumanizãm, nu în termeniimarxiºti ai alienãrii faþã de obiectulproducþiei, ci dimpotrivã, spuneSoljeniþîn, ne alienãm de proprianoastrã naturã, de adevãratanoastrã naturã eticã ºi moralã, încomunism ne alienãm deumanitate, de respectul faþã defiinþa umanã. Din nou, rãspunsullui Soljeniþîn vine dintr-un fel deîncredere, nemãrginitã aproape,dintr-o încredere extraordinarã pecare el a avut-o în religie, încredinþã.

Pentru Soljeniþîn rãspunsul,atât la problema marxistã, cât ºila problema capitalismului târziu,este unul de facturã pur religioasã.Se poate spune cã amândouãideologiile, atât marxismul, cât ºiideologiile liberalismului capitalistsunt, de fapt, încãrcate de oreligiozitate secularizatã, de faptamândouã secularizeazã într-un

fel mitologia sau mecanismeleideatice din gândirea religioasã.Dacã în marxism sau însocietãþile socialismului stalinistlucrul acesta este explicit, undemesianismul marxist este evidentnu doar prin faptul cã promite osocietate nouã, mai bunã, un felde paradis terestru care urmeazãsã se întâmple prin instaurareaunei dreptãþi sociale absolute, ciºi prin faptul cã figurile puterii suntcvasi-mesianice, acelaºi timp desecularizare a religiei îl gãsim, dinnou, în filosofiile ºi în ideologiacapitalismului liberal, respectivaºa cum se manifestã ele în întregarsenalul din imaginarul publicitar,din advertising.

Advertisingul contemporanpromite într-un fel un paradis ma-

terialist, nu similar cu cel alcapitalismului, dar de aceeaºiîncãrcãturã, sã zicem, para-religioasã. Este un fel de religiegolitã de credinþã, golitã dedivinitate, de spiritualitate. Oreligie, ca sã îl parafrazez peSoljeniþîn, a materialismului.Indivizii ajung sã „creadã” cã însocietãþile capitaliste împlinireapersonalã este bazatã pe satis-facþia materialã. ªi aici este o altãcomponentã pe care Soljeniþîn ointroduce în interiorul misticii saleanti-ideologice ºi anume com-ponenta anti-pragmatismului.Acest lucru transpare, deexemplu, în Pavilionul Cance-roºilor, unde el dezvoltã unpersonaj pragmatic, activistulde partid, care este interesatºi încredinþat numai de adevã-rul ºtiinþei. Vadim, eroul

comunismului este reprezentatîntr-o imagine ºablon, la sfârºitulvieþii, iar ceea ce îl degradeazãeste tocmai încrederea lui înºtiinþã. Or, ne spune Soljeniþîn, ºicapitalismul ºi marxismul suferãde aceeaºi boalã, a încrederiinelimitate în praxisul social, înfaptul cã dacã practica socialãconfirmã „succesul” anumitoractivitãþi, dacã avem succes însens practic, respectivul successe va consolida ºi în sensulimaginarului.

Or aici Soljeniþîn se situeazãundeva în afara dialogului dintrecele douã sisteme, el îºi gãseºteresursele în misticismul umanitãþiihristice. Ostilitatea lui Soljeniþînfaþã de sistemele politice, atâtcele de stânga, cât ºi cele dedreapta, este o ostilitate înteme-iatã pe un fel de neîncredere învalorile umanismului modernitãþii,o neîncredere în valorile aduse deRevoluþia Francezã ºi aceastãneîncredere explicã, într-un fel,inaderenþa la toate ideologiile pecare el le criticã, fãrã sã aducã osoluþie practicã. De fapt, Soljeniþînnici nu îºi propune sã aducã soluþiipolitice de ansamblu, poate deaceea a fost acceptat cu atât demultã bucurie de slavofilii din jurulnoilor mistici ai panslavismuluirusesc, grupaþi în jurul pre-ºedintelui Putin. Rusia post-sovieticã de astãzi l-a preluat peSoljeniþîn pentru cã nu oferã osoluþie socialã sau politicã. Astãziîn Rusia oligarhii sunt bucuroºi sãîi ofere lui Soljeniþîn un statut„moral”, instituþiile se grãbesc sãpreia numele lui pe frontispiciu,diverse universitãþi invocãpaternitatea sa.

La urma urmei, soluþia luiSoljeniþîn este una individualã,una de spiritualitate personalã, încare asumarea propriei condiþii, apropriei spiritualitãþi, a proprieicredinþe poate duce la reacþiipersonale faþã de aceste regimuri.Dacã vrem sã respingemprincipiile marxismului, care suntîntemeiate pe un raþionalism anti-democratic, sau raþionalismuldemocratic, care este întemeiatpe un materialism vulgar, o facemindividual. Fiecare îºi gãseºtepropriul rãspuns la criza ideologieiîn care nu mai crede.

12

PutereacuvântuluiSanda Cordoº

Am sã pornesc de la un micinterviu pe care l-a dat la unmoment dat un prozator român,Constantin Þoiu, cu care AlexandrSoljeniþîn nu prea are multe încomun ºi nici invers. Acesta facela un moment dat un portret alunui alt scriitor român, un portretfoarte favorabil al unui prieten alsãu, e vorba de Titus Popovici,spune cât era de talentat, cesubiecte minunate avea, multealte lucruri, ºi cel care ia interviulîntreabã: ,,ªi, bine, de ce n-areuºit? De ce n-a fost un marescriitor?” iar Þoiu a fãcuturmãtoarea remarcã cu foartemultã tristeþe: ,,Lui Titus Popoviciîi lipsea ceva, el nu credea încuvinte.”

Fac aceastã introducereîndepãrtatã ca sã spun cã unuldin marile merite ale lui AlexandrSoljeniþîn, nu doar al lui, dar al luiîn cazul de faþã, este cã el credeafoarte tare în cuvinte. El credeafoarte tare în puterea cuvintelor ºiacest subiect foarte mic mãpreocupã astãzi ºi acum. Am sãplec de la o mãrturie pe careSoljeniþîn a fãcut-o în discursul dedecernare a Premiului Nobel:,,Arta este capabilã sã înfierbântecea mai îngheþatã, cea mai neagrãdintre inimi, purtând-o spre o înaltãexperienþã spiritualã. Prin artãsuntem uneori vizitaþi, obscurtulburant, de revelaþii pe care nule poate produce gândirearaþionalã.” Sunt ºi multe alte locuriîn care scriitorul vorbeºte despreaceastã putere a cuvântului ºifãrã îndoialã întreaga sa viaþã ºifelul în care ºi-a gândit ºi ºi-acontrolat, atât cât a stat în puterealui, mersul cãrþilor, al cuvintelor înlume, o dovedesc. Vreau însã sãvãd cum aceastã încredere înputerea cuvântului se pune îndouã dintre romanele sale,menþionate, de altfel, deja aici.Primul la care mã opresc este O

zi din viaþa lui Ivan Denisovici,unde, iatã, eroul este un mujic,însã, chiar dacã acest personajnu are de-a face prea multe cuarta, Soljeniþîn gãseºte totuºilocul, îl creeazã, pentru un micepisod în care se vorbeºtedespre artã. E vorba despre unalt personaj, un deþinut oarecare,se numeºte Deþinutul H 123, ºicare în pauza de prânz, foartescurtã, mâncând din terciul foartesãrãcãcios pe care îl are în faþã,discutã cu un alt codeþinut, ºiacela cu gamela înainte, desprefilmele lui Eisenstein, ºi remarcaacestui H 123, a acestui episodicpersonaj, e urmãtoarea: ,,E atâtde multã artã, cã înceteazã de amai fi artã. Piper ºi mac, în loc depâinea care ne este absolutnecesarã.” E aceastã concepþie,sã spunem, tare a lui Soljeniþîn pecare aici o exprimã prinintermediul personajului sãu, cãarta trebuie sã fie pâine. Celãlaltpersonaj episodic îi rãspunde:

,, -Dar ce altã modalitate detratare i s-ar fi admis?”, iar H 123se înfurie:

„- Ce i s-ar fi admis? Ah, încazul acesta nu spuneþi cã e ungeniu, mai bine aþi spune cã e unlinguºitor care a îndeplinit ocomandã ca un câine. Geniile nuîºi adapteazã modalitatea detratare dupã gustul tiranilor.

- Vedeþi, rãspunde celãlalt, artanu înseamnã ce, arta înseamnãcum. H 123 sãri ca ars ºi începusã batã cu pumnul în masã.

- Nu, nu, nu...Cum-ul vostru sãse ducã la mama dracului dacãnu trezeºte în mine sentimentenobile.”

Ideea despre rolul artei ºi oaºezare a ei în paginã apare ºi înPavilionul Canceroºilor, cel de-aldoilea roman la care mã opresc.Fãrã îndoialã cã în momentul încare citim ºi analizãm acestefragmente, trebuie spus din capul

locului, pentru a nu lãsa niciun felde echivoc, cã Soljeniþîn a fostîntotdeauna preocupat în cãrþilelui ºi de cum-ul artei, de tehnici,de procedee ºi face lucruri, fãrãîndoialã, de mare artã ºi cu foartemare atenþie la adecvareamijloacelor tehnice la felul în careîºi construieºte subiectul. Palierulacesta, însã, nu mã preocupã aici,ci, spuneam, mã preocupã felul încare Soljeniþîn dã mereuavertismente, în cãrþile de ficþiune,despre puterea artei. În Pavilionulcanceroºilor, în acest toposînchis, în acest pavilion, seciteºte foarte mult. E un universde mare vitalitate a acestoroameni, mulþi dintre ei aflaþi înpragul morþii. Se citeºte foartemult, se citesc gazete, se facanalize textelor apãrute în acestegazete, mai ales cã, delocîntâmplãtor, personajele prind oaniversare a morþii lui Stalin, suntdoi ani de la moartea lui Stalin ºiei fac o analizã a vieþii politice ºi avieþii lor plecând de la ce conþinePravda în ziua respectivã. Dar nuintru în aceste amãnunte, vreausã spun cã se citesc acolocursuri universitare, sunt ºioameni foarte tineri atinºi decancer ºi prezenþi în acestunivers, se citesc diverse tratate,e cititã ºi presa culturalã, cinevaciteºte Novâi Mir ºi la un momentdat ºi un articol despre sinceritate,se spune aºa într-o doarã, e vorbade un articol, de fapt, crucial înliteratura rusã, apãrut în anii ’50,cu niºte discuþii foarte serioase pecare le-a deschis. Se citesc însãºi romane, se citeºte ºi literaturãºi Rusanov, e vorba de unactivist, cu funcþii importante înpartid, îi cere fiicei sale (care eaînsãºi e o scriitoare cãreia stã sã-i aparã o plachetã de versuri), sã-i aducã cãrþi, sã citeascã, sã-iaducã romane ºi aceasta fiicã îiaduce aºa: La noi e dejadimineaþã, Lumina deasuprapãmântului, Truditorii universului,Munþi în floare, Tinereþea e cu noi,iar Rusanov, activistul,susþinãtorul lui Stalin, plictisit deaceastã literaturã ºi îi spune fiiceisale: ,,Acestea le ºtiam euoarecum” ºi îi cere sã-i aducãceva mai sentimental, ar vreaceva pentru suflet. El e un mare

13

Sanda Misirianþu

În presa ruseascã au fostconsacrate numeroase paginievocãrii ilustrului scriitor, laureatal Premiului Nobel în 1970. În celece urmeazã, limitãm sferainvestigaþiei la atmosfera zilelor dedoliu, urmãrind ecouri privind

personalitatea marelui dispãrutdoar prin prisma presei oficiale, ºinu prin prisma presei literare.

Despãrþirea de SoljeniþânCum era de aºteptat, paginile

de presã ruseascã din 4, 5 ºi 6

susþinãtor ºi promotor al lui Gorkiºi îl citeazã adesea pe Gorki,cãruia îi atribuie toate sentinþeleºi aforismele omenirii, între altele,la capãtul unui discurs ideologic,spune „cum a spus Gorki, unsuflet sãnãtos într-un corpsãnãtos”. Acest personaj însã numai vrea sã citeascã, în spital fiindTruditorii universului ori Munþi înfloare, ci vrea altfel de cãrþi. La unmoment dat în salon e o carte caretrece de la unii la alþii, e o carte cucoperþi albastre pe care scrie culitere aurii ºi cartea asta ajunge ºila un personaj care se numeºtePoduev. E un personaj foartenemulþumit, e foarte bolnav, îºi dãseama de asta ºi nu e defel genulcare sã facã faþã cu stoicism saucu discreþie, înjurã pe toatã lumea,spune lucruri dezagrabile, e uncinic, în puþine cuvinte, ni se spunecã ,,viaþa lui de pânã atunci îlpregãtise pe Poduev numaipentru viaþã nu ºi pentru moarte”.La un moment dat, unul dintrepersonaje reuºeºte sã-l convingãsã se uite peste cartea cu coperþialbastre ºi în cele din urmãPoduev chiar e de acord sã oaccepte la el în pat ºi sã citeascã,mai ales cã nu e o carte careconþine o poveste în întregime, nue un roman, ci are povestiri maimici care se numesc: ,,Munca”,,,Moartea” ºi ,,Boala”, „Izvorul” ºiacest Poduev care primeºtecartea întâi cu mare rezervã ºiînjurând dupã obiceiul sãu propriu,se lasã captivat, nu se mai audevocea lui în salon, nu mai înjurãpe nimeni ºi la un moment datchiar îºi ridicã ochii din carte ºispune ,,Cartea asta e foarteinteresantã” ºi pune întrebãrifoarte interesante. De exemplu,întreabã ,,Ce îl þine pe om înviaþã?” ºi le propune colegilor desalon sã discute pe aceastã temã.Ce îi þine pe ei în viaþã? Care esensul vieþii lor? Rusanov,activistul despre care v-am vorbitînainte, considerã cã aici este odeviere ideologicã, cã nu neputem preocupa de lucruri deacest gen idealist ºi îi cere luiPoduev sã deconspire autorulacestei cãrþi periculoase care îlîndeamnã la asemenea ideigreºite, sã se întrebe desprerostul vieþii, când ar trebui sã fie

clar, rostul vieþilor tuturor nu poatefi altul decât construireasocialismului: ,,Parcã avea vreoimportanþã numele. Ce legãturãputea sã aibã cu miezul, cu bolilelor, cu viaþa sau cu moartea lor?Acum deschise totuºi la primapaginã ºi citi cu voce tare: Tolstoi.

- Nu se poate, protestãRusanov, þineþi minte, Tolstoi n-ascris decât opere optimiste ºipatriotice. Altfel n-ar fi fost reeditat.Pâinea, Petru I, e de trei ori laureatal Premiului Stalin, dacã vreþi sãºtiþi”.

„- Pãi, ãla e alt Tolstoi”, intrã înconversaþie un alt personaj. „Ãstaal nostru e Lev Tolstoi.

-Altul? Pãi nu-i decât unneputincios Tolstoi ãsta al vostru.”

Cred cã aceastã lecturã a cãrþiidespre care vorbesc, care vaanima foarte puternic spiritele,departajeazã personajele dinsalon, care sunt oricumdepartajate de multe alte lucruri,între adepþii lui Lev ºi elevii luiAlexei Tolstoi. E vorba de cei doiscriitori, care poartã acelaºi numecare a creat confuzia de dinainte.Cei care îl citesc pe Lev Tolstoi,despre care s-au pronunþat, leatrage atenþia ideologul, s-aupronunþat deja Lenin ºi Stalin ºicare nu e tocmai o lecturã

potrivitã, cred cã omul este o fiinþãextrem de complicatã, greu deexplicat logic ºi cred cã dragosteatrece creºtineºte prin probasacrificiului, a suferinþei ºi prin altetipuri de încercãri. Mai cred cãfericirea nu este datã omului caunui animal, spune unul dintrepersonaje, care îºi sfârtecã prada,dar cã aceastã fericire poate fitrãitã de oameni atunci cândaceºtia sunt interesaþi unii de alþii,când pot sau când mãcarîncearcã sã-ºi arate dragosteaunul altuia în anumite împrejurãricare nu pot fi lipsite, de altfel eleînsele, de complicaþie. În vremece adepþii celuilalt Tolstoi, ai luiAlexei, cred cã omul nu trebuie sãaibã probleme morale, nu trebuiesã aibã preocupãri legate deîndoielile sale, cã, în general, nutrebuie sã fie preocupat deconºtiinþa individualã, ci cred,împreunã cu Alexei, citit pe bunesau trunchiat, cã omul trebuiedoar sã participe la o conºtiinþãideologicã.

În ce-l priveºte pe Soljeniþîn, eleste fãrã îndoialã un tolstoian.Este un scriitor care crede foartetare în puterea cuvântului, înputerea artei, în puterea cu-vântului de a provoca, întâi detoate, zguduiri interioare.

Ecouri înpresa ruseascala disparitia luiAlexandr IsaeviciSoljenitîn

)) )))

,

,

14

august abundã în comunicatereferitoare la desfãºurareaceremoniilor funerare ca urmare amorþii scriitorului, care a survenitîn 3 august, la ora 23.45, în casasa din Moscova, în urma uneiinsuficienþe cardiace acute.Începând cu ora 11.00, în 5 au-gust, sicriul cu trupul neînsufleþital scriitorului a fost expus în nouaclãdire a Academiei Ruse deªtiinþe (al cãrei membru era din1997). În foaier au fost depusenumeroase coroane din parteaoficialilor ruºi ºi ai altor state, dinpartea mass-media ºi a diverselororganizaþii sociale ºi culturale etc.La ceremonia de doliu desfã-ºuratã la Academie nu au fost niciun fel de luãri de cuvânt, aceastafiind dorinþa scriitorului. Dupãceremonia de adio, la ora 19.00sicriul a fost transportat laCatedrala Mãnãstirii Donskoi,urmând, conform canonuluiortodox, ca toatã noaptea sã seciteascã Psaltirea. În dimineaþa de6 august, la ora 9.00 a începutliturghia, iar douã ore mai târziu,prohodul. Sicriul a fost încredinþatpãmântului în sunetul a trei salvetrase de soldaþii gãrzii de onoarea comandamentului militar de laMoscova. Ultima dorinþã a scrii-torului a fost sã fie înmormân-tat aici, cu Mãnãstirea Donskoiavând amintiri din tinereþe ºi multeraporturi spirituale, dupã cumînsuºi mãrturisea. Demersuri înacest sens a întreprins chiarSoljeniþân, care în urmã cu cinciani s-a adresat cu aceastãrugãminte patriarhului Moscovei ºial întregii Rusii. Mormântul luiSoljeniþân se aflã în zona centralã,lângã cel al istoricului VasiliKliucevski.

Ultimul omagiuPersonalitate marcantã a vieþii

literare ruse, precum ºi militantsocial pentru drepturile ºidemnitatea omului, la dispariþia saSoljeniþân a fost în obiectivulopiniei publice mondiale. La acesteveniment au reacþionat trimi-þând mesaje de condoleanþepreºedintelui, primului-ministru,familiei ºi întregului popor rus ºefide state ai marilor puteri (SUA,Franþa, Germania, Italia), pre-ºedinþi ai fostelor republici

sovietice (Ucraina, Kazahstan,Armenia, Estonia, Lituania,Bielorusia), precum ºi aiactualelor republici autonome dinFederaþia Rusã (Inguºeþia,Ciuvaºia). Felul în care i-a fostcinstitã memoria în acestemomente în care au fost reliefatediversele laturi ale acesteicomplexe personalitãþi dovedeºteimensa preþuire de care s-abucurat Soljeniþân.

Prezentãm, în cele ceurmeazã, fragmente din mesajeleexprimate de înalþii demnitari ruºiºi strãini, cu scopul de a evidenþiaimportanþa ºi rolul lui Soljeniþân încultura rusã ºi în viaþa social-politicã.

„Dispariþia acestui mare om,unul dintre cei mai mari gânditori,scriitori ºi umaniºti ai secolului XX,este o pierdere iremediabilã pentruRusia ºi pentru întreaga lume.Numele lui Soljeniþân este legatpentru totdeauna de destinulRusiei. Amintirea lui AlexandrIsaevici Soljeniþân va rãmânepentru totdeauna în inimilenoastre” (Dmitri Medvedev,preºedintele Federaþiei Ruse;Medvedev ºi-a întrerupt conce-diul de lucru în care se afla în Re-publica Autonomã Ciuvaºã,întorcându-se la Moscova pentrua transmite personal condoleanþefamiliei scriitorului); „Soljeniþân afost un adevãrat patriot rus, un omprin a cãrui inimã a trecut toatãistoria Rusiei noastre – cele maitragice ºi cele mai strãlucitoarepagini ale ei. Nu mã îndoiescdeloc cã viitoarele generaþii de ruºivor citi cãrþile lui Soljeniþân ºi vorgãsi în ele rãspunsuri: de ce trãim,ce înseamnã sã îþi iubeºti Patria,ce e patria.” (Serghei Mironov,preºedintele Consiliului FederaþieiRuse); „Alexandr Isaevici a fostºi va rãmâne în inimile noastreomul-epocã. Acest clasic al zilelornoastre este cel mai de seamãreprezentant al pleiadei de mariscriitori ruºi, ale cãror cãrþi au fosthotãrâtoare pentru destinele multorgeneraþii. (...) A dispãrut nu doarun om, a dispãrut cel cu care seasociazã conºtiinþa de sine ºiconºtiinþa naþionalã. Ne-au rãmasînsã pe veci cãrþile lui, iar urmaºiinoºtri vor învãþa din aceste cãrþisã trãiascã ºi sã gândeascã

ruseºte. (...) Scriitor ºi filosof,Soljeniþân a fost cu un pasînaintea vremii sale, vorbind însecolul XX despre ceea ce noiîncepem sã vorbim abia acum.”(Alexandr Babakov, adjunctulpurtãtorului de cuvânt al Dumei deStat); „A fost un Om cu literã mare,un scriitor rus autentic, aproapede aceeaºi vârstã cu secolul. (...)Curajul civic, bãrbãþia ºineacceptarea nici unui fel demanifestãri de violenþã asuprapersonalitãþii umane au reflectatcel mai înalt scop al luptei luiAlexandr Soljeniþân – drumul sprevalorile umane, liberale alesocietãþii noastre.” (VladimirJirinovski, liderul Partidului lib-eral-democrat din Rusia);„Numele acestui mare om adevenit simbolul luptei cu regimultotalitar, este cel al afirmãriivalorilor umane, a triumfuluiadevãrului ºi democraþiei. Fiind unpatriot al Þãrii sale, apãrând-o înanii Marelui Rãzboi de Apãrare aPatriei, Soljeniþân, la fel camilioanele de compatrioþi, a bãutîntreaga cupã a despotismului ºia fãrãdelegii. Talentul lui AlexandrSoljeniþân s-a manifestat din plinîn creaþia sa dedicatã vieþiideþinuþilor GULAG-ului. Cuvântulsãu întru adevãr i-a ajutat pemilioane de oameni pe nedreptcondamnaþi sã îºi recapete unnume de cinste ºi a grãbitînfrângerea regimului totalitar.Creaþia lui Alexandr Soljeniþânconfirmã o verticalitate spiritualãa personalitãþii, credinþa în celemai bune tradiþii ale intelectualitãþiiºi literaturii ruse. Fãrã îndoialã,Alexandr Soljeniþân este unreprezentant strãlucit al analizeicritice a epocii sovietice, un par-tizan consecvent al demascãriiregimului totalitar. Contribuþia sala dezvoltarea literaturii ruse ºiuniversale a secolului XX este,indiscutabil, nepreþuitã.” (IuliaTimoºenko, prim-ministru alUcrainei).

Prezenþe ºi gânduri exprimateAu venit sã-l conducã pe ultimul

drum politicieni, scriitori, oamenide culturã, istorici, rude ale foºtilordeþinuþi politici, cãrora Soljeniþânle-a trimis, pânã în ultimele zile, înmod regulat, subvenþii.

15

Toþi cei prezenþi aveau multeamintiri legate de scriitor sau deopera acestuia: „Când aveam 14ani l-am citit pe Soljeniþân în NovâiMir. Pentru o sãptãmânã s-aterminat cu învãþatul; cu toþiivorbeam doar despre asta, pentrucã era o descoperire a unei lumice nu semãna cu lumea filmelorCircul sau Bãieþii veseli.” (Mihailªvâdkoi, reprezentant special alpreºedintelui Federaþiei Ruse peprobleme de colaborare culturalãla nivel internaþional); „Operele Ozi din viaþa lui Ivan Denisovici,Curtea Matrionei, Primul cerc,Pavilionul canceroºilor, Arhipe-lagul GULAG, create sau fina-lizate pe pãmântul Riazanului, audevenit opere clasice ale literaturiinaþionale ºi universale, au devenitîntr-adevãr de cãpãtâi pentru mulþioameni care se strãduiesc sã nutrãiascã în minciunã. Destinulmãreþ ºi tragic al marelui scriitor aînnegurat la vremea sa ºidestinele noastre, aflate pe-atunciîncã la început. Dar acum putemspune cã acele încercãri ale vieþiine-au fãcut mai puternici moral,ne-au insuflat credinþa cã nimic nuare valoare, dacã nu suntemdrepþi.” (Vladimir Homiakov,preºedintele clubului literar Primulvers); „Încercãm sã înþelegempierderea suferitã. A plecat dintrenoi filosoful, patriarhul ºi înþeleptulliteraturii ruse. Cãrþile sale –revelaþii ºi atenþionãri – vorrãmâne cu noi, ca o amintireveºnicã a profetului care a ºtiut sãdevinã conºtiinþa naþiunii. Alãturide toatã Rusia, deplângempierderea irecuperabilã a MareluiCetãþean al Rusiei care a visatînainte de toate la apariþia ºi laîntãrirea societãþii civile a þãrii.Aceste visuri ºi strãdanii aleneuitatului Alexandr Isaevici lereceptãm ca având valoarea unuitestament moral.” (reprezentanþiisocietãþii civile din Kuzbass, frag-ment din textul telegramei decondoleanþe).

Omagiind memoria mareluidispãrut, poeþii Inna Lisnianskaiaºi Iuri Kublanovski, laureaþi aipremiului Al. Soljeniþân, îºi exprimãgândurile ºi sentimentele: „Suntprofund îndureratã, alãturi de totpoporul meu cã s-a stins din viaþãun mare scriitor ºi om, un geniu al

Rusiei – Alexandr IsaeviciSoljeniþân. Lumea va citi ºi vainterpreta ceea ce ne-a spus ºi ne-a revelat, multe secole de-acumînainte. În aceastã clipã de maretristeþe simþi cu acuitate deosebitãºi cu recunoºtinþã cã, plecând înÎmpãrãþia Cerurilor, AlexandrIsaevici lasã pe acest pãmântcuvântul sãu profetic, dragostealui faþã de patrie”; „Moartea luiAlexandr Isaevici Soljeniþân esteun eveniment tot atât de tragic ºide însemnat pentru Patrianoastrã, precum moartea luiFiodor Dostoevski sau al lui LevTolstoi. Aceastã pierdere este unaculturalã ºi, mai mult, unanaþionalã. Atât cât a fãcut pentrunoi Alexandr Isaevici n-a fãcutnimeni altul pânã acum. Soljeniþâna deschis ochii ruºilor ºi Vestuluiasupra naturii regimului totalitar,care, la rându-i, este o creaþie aateismului. Dimensiunea opereisale nu se comparã cu nimic.Roata roºie, din pãcate, rãmânenecititã pânã astãzi, ºi asta nu enenorocirea lui, ci a noastrã.Alexandr Soljeniþân este tipulmilitantului pravoslavnic. A vãzuttotul prim prisma puterii divine.M-a frapat întotdeauna la el lucidi-tatea naþionalã a opiniei ºi, înacelaºi timp, simplitatea pornitãdin sufletul lui bun ºi curat”.

Paginile de presã reflectã ºiimaginea lui Soljeniþân perceput deautoritãþile regiunilor Vladimir ºiStavropol, locuri legate de viaþamarelui scriitor: „Cultura rusã ºicea universalã au suferit o greaºi iremediabilã pierdere. A plecatdin viaþã marele scriitor ºicugetãtor al secolului XX, filosofulºi publicistul, militantul social fãrãde care e imposibil sã neimaginãm istoria Rusiei. Înîndepãrtatul an 1956 a lucrat caprofesor de matematicã la ºcoalamedie Mezinovska, iar în urmã cuaproape patruzeci de ani a venitsã ne viziteze þinutul, sã seîntâlneascã cu locuitorii acestuia.Alexandr Isaevici spunea cegândea ºi în spatele fiecãruicuvânt al sãu erau experienþafoarte bogatã a multor generaþii deintelectuali ruºi, cunoaºtereadetaliatã ºi înþelegerea istorieinaþionale. Vorbea tare ºi cupasiune, a plecat dintre noi încet

ºi într-o clipã. Aºa cum îºi dorise:neapãrat vara ºi acasã la el, înPatria sa.” (fragment din textultelegramei de condoleanþetransmise de Nikolai Vinogradov,guvernatorul regiunii Vladimir).

IniþiativeMoartea marelui scriitor a

declanºat în Rusia o serie deiniþiative la diferite niveluri, de laintroducerea creaþiei lui AlexandrSoljeniþân în programa ºcolarã ºiinstituirea de burse care sã-ipoarte numele, pânã la creareamuzeelor memoriale oriredenumirea unor strãzi ºi instituþiicu numele marelui scriitor.

Creaþia lui Soljeniþân trebuiesã ocupe un loc de cinste înprocesul de învãþãmânt ºi în lite-raturã, considerã prim-ministrulFederaþiei Ruse, Vladimir Putin.Acesta i-a pus în vedere minis-trului educaþiei ºi ºtiinþei, AndreiFursenko, sã se gândeascã lamodalitãþile de eternizare anumelui scriitorului rus. Premierula remarcat faptul cã AlexandrSoljeniþân a suferit împreunã cuîntreg poporul rus „marea tragediea represiunilor”, însã „prin viaþa ºimunca sa a oferit societãþii osoluþie elocventã împotriva tiranieiîn toate manifestãrile sale.” Putina mai remarcat ºi cã în prezent,programa ºcolarã din Rusia îlinclude pe Soljeniþân, „dar acestlucru este încã insuficient”. Larândul sãu, ministrul Fursenko l-ainformat pe premier cã O zi dinviaþa lui Ivan Denisovici intrã încurricula de bazã a studieriiliteraturii ºi cã operele lui AlexandrIsaevici Soljeniþân, fiind mãrturiiistorice, se studiazã ºi în curriculade istorie ºi a promis cã laelaborarea noilor standarde,proces aflat în derulare, se vaurmãri ca imaginea lui Soljeniþânsã se regãseascã într-un modonorabil în viitoarele cursuri deliteraturã, istorie ºi ºtiinþe sociale.

La cel mai înalt nivel,preºedintele Rusiei a dat dispoziþiica începând cu 2009 sã seinstituie burse cu numele luiSoljeniþân care sã fie acordatestudenþilor instituþiilor deînvãþãmânt superior din FederaþiaRusã. De asemenea, GuvernulMoscovei a primit recomandarea

16

de a da numele scriitorului uneiadin strãzile Moscovei. Guvernuluiregiunii Stavropol ºi administraþieiregiunii Rostov, preºedinteleMedvedev le-a cerut sã ia mãsuriprivind perpetuarea memorieiscriitorului în Kislovodsk (loculnaºterii scriitorului) ºi în Rostov-pe-Don (oraº de care se leagã aniistudenþiei).

Paginile de presã a primeijumãtãþi de august reflectã ºireacþii la aceste recomandãri.Adoptând hotãrârea emisã în7 august prin decret preziden-þial în 12 august, Guvernul de laMoscova propune ca numelescriitorului rus AlexandrSoljeniþân, laureat al PremiuluiNobel ºi al Premiului de Stat alRusiei, sã fie dat strãzii BolºaiaKommunisticeskaia, fapt ce aatras reacþii vehemente alereprezentanþilor Partidului Comu-nist. Invocând articole de lege, darºi principii de drept internaþionalîn domeniul moºtenirii culturale,aceastã fracþiune politicã aratãcã schimbarea numelui uneistrãzi care „reflectã eroismulcomuniºtilor care ºi-au dat viaþapentru libertatea ºi fericireapoporului ºi pentru consolidareastatului” este innacceptabilã, cuatât mai mult cu cât s-ar face „încinstea militantului social care ºi-a dedicat viaþa luptei cu statulsovietic, având poziþii anticomu-niste ºi antistatale”. Arãtând cãdemersul intenþionat de autoritãþi„ar jigni sentimentele ºi demnitateamultor moscoviþi care au rãmasfideli idealurilor comuniste”, lideriicomuniºti pledeazã pentrureevaluarea situaþiei, un argumentfiind ºi acela cã strada poartãactuala denumire de aproapenouãzeci de ani.

Dacã la Moscova chestiuneaa fost de naturã sã suscitepolemici, la Rostov-pe-Donautoritãþile au fost puse îndificultate din cauza procedurilorpe care le implicã o atare iniþiati-vã. Astfel, Direcþia de culturã aadministraþiei acestui oraº a avutobiecþii cu privire la propunerea dea redenumi cu numele scriitoruluiuna din strãzile din partea vechea oraºului, invocând lezareaintereselor locuitorilor nevoiþiulterior sã suporte cheltuieli legate

de procedurile de modificare, îndiferitele acte, a denumirii strãzii.Ca o rezolvare a situaþiei, s-apropus ca numele scriitorului sãfie dat unei strãzi noi dintr-uncartier al Rostovului construit înperioada sovieticã ºi aflat astãziîn plinã dezvoltare, cartier în care,de altfel, se aflã ºi clãdiri aleinstituþiilor de învãþãmânt superior.

O iniþiativã privind redenumireaunei strãzi cu numele mareluiscriitor a fost lansatã ºi de cãtreautoritãþile din Riazan, loc în careSoljeniþân a lucrat ca profesor dematematicã dupã ce a fostreabilitat (a locuit aproximativ 10ani pe strada Uriþki). Se ºtie,tocmai în anii petrecuþi la Riazana fost scrisã ºi publicatãimportanta operã literarã O zi dinviaþa lui Ivan Denisovici, care i-aadus autorului o largã popularitate.

Guvernatorul regiunii Stavropol,Valeri Gaevski, a anunþat intenþiaca în Kislovodsk sã fie creat mu-zeul Soljeniþân. Întrucât casa încare s-a nãscut Soljeniþân nus-a pãstrat (casa din stradaPuºkinskaia, devenitã ulteriorstrada Bogdan Hmelniþki), mu-zeul va fi amplasat pe stradaBorodinski, la nr. 3, în casa în carea locuit între anii 1920-1924 viitorulscriitor împreunã cu mama sa.Casa a aparþinut surorii mameiscriitorului, Maria Gorina, ºi se aflãîn apropierea muzeului Fiodorªaliapin. Construitã în anii 80 aisecolului XIX, casa urmeazã a firestauratã, aprecierile preliminareestimând costuri de câteva zecide milioane de ruble. Ultima datã,Soljeniþân a vizitat aceastã casãîn 1998; scriitorul va consemna:„Privind dinspre faþadã, la primuletaj, fereastra din stânga – estecamera unde mi-am petrecutprimii ani; de la acea fereastrãsunt ºi primele amintiri”; „Aici m-am nãscut spiritual, ºi parteasacrã a sufletului rãmâne aicipentru totdeauna.”

S-a lansat ºi propunerea caUniversitatea Federalã de Sud(amplasatã în Rostov-pe-Don ºiîn Taganrog) sã poarte numelerenumitului sãu absolvent, Al.Soljeniþân: „Dacã demersulprivind acordarea numelui lui Al.Soljeniþân Universitãþii Federale deSud va fi dus pânã la capãt, acest

lucru va fi pentru studenþi un repermoral ºi profesional. Sã dai uneimari instituþii de învãþãmântsuperior numele unui gânditorînseamnã sã îi continui acestuiamunca”, opineazã Serghei Ciuev,coordonatorul „Tinerei Gãrzi” dinregiunea federalã de sud. Aceastãiniþiativã a tinerei generaþii estesusþinutã de autoritãþi, urmând afi fãcute demersuri privindschimbarea numelui UFS încinstea lui Soljeniþân: „Numele luiAl. Isaevici este cunoscut întregiilumi, deschide multe uºi ºimiliteazã nu doar pentru prestigiuleducaþiei, ci ºi pentru al Rusiei îngeneral” (Andrei Isaev, pre-ºedintele comitetului Dumeide Stat a Federaþiei Ruse peprobleme de muncã ºi politicãsocialã).

La sfârºitul lunii noiembrie, încadrul ceremoniei oficiale denominalizare a laureaþilor pre-miului literar „Bolºaia Kniga”,familiei lui Soljeniþân i se vaînmâna acest premiu atribuit post-mortem scriitorului, cu men-þiunea specialã „pentru onoare ºidemnitate”. Într-un interviu acordatagenþiei ITAR-TASS, SergheiFilatov, membru al Consiliuluicare tuteleazã acest premiu ºipreºedinte al Fondului deprograme social-economice ºiintelectuale, remarcã perfectacorespondenþã dintre acestpremiu ºi numele scriitorului,pentru care „onoarea, adevãrul ºidemnitatea au fost noþiunicentrale”. Apreciind cã premiul îieste acordat lui Soljeniþân pen-tru capacitatea sa de „a trãi înadevãr”, pentru onoare ºi forþãspiritualã, Serghei Filatov aratã încontinuare cã „Soljeniþân acunoscut rãzboiul, GULAGUL,dar ºi-a pãstrat în continuaredragostea faþã de þarã ºi oincredibilã forþã a spiritului cepoate fi vãzutã clar în cãrþile sale.Pentru locuitorii fostei URSS, afost farul care lumina, dezvãluindtoate laturile întunecate ale vieþiiacestei þãri.”

Textele de faþã au fost prezentatela simpozionul dedicat lui AlexandrSoljeniþîn, de cãtre Catedra deLiteraturã Com-paratã, Facultatea deLitere, Cluj.

17

Noi în anul 2000, când nuvom mai fi copii...

În contextul în care milena-rismul apocaliptic o ia încet darsigur pe o pantã descendentã, maiavem de tremurat doar la trecereacâtorva comete aproape de Terraîn urmãtoarele douã decenii, dupãcare vom putea vedea în cemãsurã ºi cât de pregnant ainfluenþat pragul psihologic altrecerii în secolul XXI escatologia.Desigur, nu poate fi vorba de odescentrare evidentã sau de oreevaluare a valorilor mitologicece stau la baza credinþelor deacest gen, ci mai degrabã de orevenire a unei fobii ciclice legatãde o astfel de cumpãnã întresecole, iar acum, chiar mai impor-tant, între milenii. Fiecare astfel deperioadã are un specific propriu,din motive lesne de înþeles, iarîntrebarea care apare esteurmãtoarea: care este specificulactual? Dacã luãm în calculglobalizarea, multiculturalismul,

Scurt excursdescentrat în proza luiAndrei CodrescuBogdan Odãgescu

glose ºi alte precizãri

“Holy Peter, holy Allen, holySolomon, holy Lucien, holy

Kerouac, holy Huncke, holyBurroughs, holy Cassady,

holy the unknown buggered andsuffering

beggars, holy the hideous humanangels!”

Allen Ginsberg – Footnote toHowl

„Era un oraº þicnit într-o þarãþicnitã, într-o epocã þicnitã

de-a binelea ºi periculoasã cadracu’”

Andrei Codrescu – Mesi@

cibernetica, era industrialã ºi postindustrialã, rezultatul imediatpoate fi decât unul singur: unkitsch de toatã frumuseþea.Expresia „de toatã frumuseþea” nueste folositã aici neapãrat cu scop

peiorativ, kitsch-ul putând fi uzitatcu succes ºi relativ cu uºurinþã înscopuri pur estetice de ocomplexitate ce uneori ºocheazã.

Acest lucru nu este un para-dox. Dacã în modernism, kitsch-ul þinea într-o anumitã mãsurã demarginalitate, funcþionând pebaza unor scheme simpliste,adesea precare, postmoder-nismul a ataºat o serie destul de

importantã de noi însuºiritermenului, printre care ºicomplexitatea, histrionismul,ironia autoreferenþialã. AndreiCodrescu pare sã profite deaceste însuºiri din plin. Deºiavând ºi alþ i stâlpi de rezis-tenþã, atât în roman (Mesi@,Wakefield), cât ºi în publicis-ticã (Scrisori din New Orleans),opera postbeatnik-ului parestrãbãtutã de un curent ceexploateazã cu succes cliºeele,cele trei „re-inovaþii” de secolXX enumerate mai sus funcþio-nând ca filtre pentru a oferi olecturã carnavalescã, amu-zantã, ludicã.

Dumnezeu ºi bunul Diavol înromanul „Mesi@”

Dacã în Wakefield pactulfaustic este resemantizat, însãconstrucþia arhetipalã estepãstratã (chiar ºi cu rãsturnãri devalori), Mesi@ este un roman fãrãcentru, fãrã certitudini, relativismulfiind la el acasã. Logic, acest lucruduce la o imagine christicã totaldiferitã de cele tradiþionale. Înprimul rând, avem de-a face cu oimensã salatã misticã ºi teologicã:iudaism, creºtinism, gnosticism,ºamanism, religii pre-columbiene,islamism, budism, confucianism,manticã, misticism marginal saupãgân, secte tribale ºi neo-tribale.Acest lucru nu duce numai la ouniversalizare sau relativizare amitului christic (legat aici în modspecial de escatologie), ci ºi la ospulberare a lui în mici fragmente,pânã la nivelul la care, maidevreme sau mai târziu, fiecare

18

personaj, fiecare conºtiinþã binedefinitã din roman ajunge sãcomporte, fie ºi disimulat, ca-racteristici mesianice. Ceea ceeste explicat în roman ca fiind„sindromul Ierusalim”, adicã auto-identificarea în momente de reve-rie cu Iisus, trece dincolo de ideeade consubstanþialitate. Avemde-a face mai degrabã cu o dilu-are a mesianismului, distribuitã înfuncþie de conºtiinþa, puterea ºipredispoziþia personajelor.

Adevãrate studii de religiecomparatã au loc în incintamãnãstirii de la Ierusalim, dez-baterile legate de îngeri sau desimbolismul roþii fiind doar douãexemple. Acest lucru anuleazãorice tentã evident tezistã,romanul fiind polifonic prinexcelenþã. Anumite scene biblicesunt transpuse cu totul în timpulprezent: „Felicity se ridicã ºi îºiºterse fundul de praf. Cu greu, ºinumai dupã ce primi o îmbrãþiºarede la fiecare Umbrã, se hotãrî sãplece. I se pãrea cã simte cumpurecii lor sar pe ea. Cãþeaburghezã, se admonestã în gând.Iisus i-a îmbrãþiºat pe leproºi.”Mesi@, Bucureºti, Ed. FundaþiaCulturalã Românã, 2000, p. 162).

Un dublet Christ-Antichristdemn de menþionat este cel bazatpe conceptul de creator ca „CelCe Dã Nume”, implicit pe ideea depãzitor al Runelor, întrupat înVanna White, prezentatoareaRoþii Norocului (ºi în copiile ei depretutindeni), antagonistul fiindnimeni altul decât Tristan Tzara.Deºi vãdit ludicã, aceastãdihotomie este perfect coerentãdin punct de vedere mitologic,gãsindu-ºi analogii chiar ºi înanumite teorii ale lingvisticii.

Poate cã cel mai evident Mesiadin întreg romanul este cel tripartit:Felicity, Andreea ºi Ben, întregdiscursul curgând pe o pantãconvergentã, finalizatã cu unireacelor trei. Formând un triunghiconjugal mistic, astfel realizândconexiunea empaticã, cei treiconstituie o reprezentaremesianicã la fel de coerentã, însãpânã la urmã la fel de strictteoreticã, cu rol... ilustrativ. La felca în Wakefield, Diavolul este celcare are ultimul cuvânt. Practic,în comparaþie cu Satan, Iisus este

un personaj secundar, chiarfigurant, influenþa propriu-zisã fiindnulã, aceasta fiind una dintrerãsturnãrile pe care Codrescu lepropune abia în finalul romanului.În comparaþie cu birocraþiaangelicã, Diavolul este extrem deeficient (în comparaþie cuWakefield, unde Satanik este celce se lupta cu birocraþia, în timpce Dumnezeu doarme). Înantepenultima paginã a ro-manului, Confucius spune:„Escatologia voastrã prezintã unviciu ascuns, cauzat de împãrþireaDumnezeului vostru în trei ºi azeiþei voastre în douã. Acestefragmentãri au dus la alte ºi altedespicãri, pânã când toþi zeii voºtriau ajuns þãndãri ºi acum plouãpeste voi la întâmplare, cãutându-ºi salvarea în voi. Nu estesfârºitul omenirii, ci ultima zi azeilor.” (Mesi@, pp. 403-404).Aºadar, este grãdina desfãtãrilordin finalul cãrþii un parastas al zeilorþinut în localul New Jerusalem?Putem spune doar cã textulsuportã ºi aceastã judecatã. Dupãcum spuneam mai sus, polifoniaeste la ea acasã, Mesi@ fiind maidegrabã o masã rotundã aspiritualitãþii.

On the road again. UnKerouac est-european

În anul 1993, Andrei Codrescupublica volumul Road Scholar:Coast to Coast Late in the Cen-tury, în tandem cu filmul-reportajRoad Scholar. Nu îmi pot daseama dacã filmul (nominalizat laSundance Film Festival în acel an,pentru Premiul Juriului) este ocompletare a cãrþii sau invers, certeste cã cele douã producþii, fiindpractic alcãtuite pe aceeaºipoveste, reprezintã experienþeestetice diferite. Pânã la urmã, oastfel de întrebare poate pãreaasemeni celei cu zebra: albã cudungi negre sau neagrã cu dungialbe? Acestã ambivalenþã estefoarte ofertantã, deoarece peliculaºi hârtia reuºesc sã impregnezeparfumuri diferite experienþei, chiardacã au aceeaºi bazã. Cele douãipostaze se paraziteazã una pecealaltã, filmul fiind impregnat deun lirism caracteristic poetuluiCodrescu, cartea având un evi-

dent construct cinematografic.În 2008, volumul a fost tradus

cu titlul Prof pe drum, de cãtreIoana Avãdani (perseverenta ºiexcelenta traducãtoare aromanelor lui Codrescu), pentrueditura Curtea Veche, oferindcititorului român un volum înþesatcu poze de David Graham(colegul de proiect al luiCodrescu), dublate de comenta-riile autorului.

Volumul poate fi considerat, înesenþa lui, o replicã la romanul-cultal lui Jack Kerouac – On theRoad, traiectoria esteticã urmatãfiind dictatã, pe lângã autobio-grafismul autorului ºi umorulmolipsitor, de cãtre careul de aºice compun pagina de motto-uri acãrþii, îngerii pãzitori ai luiCodrescu în aceastã cãlãtorie:Walt Whitman, Henry Miller,Lawrence Ferlinghetti ºi, evident,Jack Kerouac.

Deasupra întregului volumpluteºte nostalgia, acestaconstituind o dublã reiterare:glosarea lui Kerouac ºi com-pletarea autobiograficã a luiCodrescu. Într-un schimb dereplici din finalul cãrþii, Ferlinghettiesenþializeazã foarte bine aceastãidee: „Drumul abia dacã maiexistã, totul este sus, în cer. Tineriiþãrii ãsteia nu mai vãd pãmântul,doar zboarã din loc în loc ºi astae parte din dispariþia lui Afarã, decare ai scris tu. Adicã, acolo,afarã nu mai este nimic. Totul esteîn capetele lor pline de televiziune.(...) Mi se pare cã persistã aceastãnostalgie pentru o Americã dedinaintea celui de-al Doilea RãzboiMondial, care azi nici nu maiexistã...” (Prof pe drum, Bu-cureºti, Editura Curtea Veche,2008, pp. 216-217).

Pe lângã multe alte abordãri lacare acest volum se preteazã,sugerate sau nu în rândurile demai sus, una poate conferiimportante chei de lecturã criticã,iar aceasta este lectura în paralelcu romanul Mesi@. Precizam maisus saturarea la nivel mitic ºireligios de care dã dovadãMesi@, iar Prof pe drum poateconstitui un vector de aranjare atuturor acestor elemente. Înperegrinãrile sale între cele douãcoaste, Codrescu traseazã o

19

hartã simbolicã a pestriþeispiritualitãþi americane, geogra-fizând metafizica occidentalã cuo detaºare criticã debordantã.Astfel, el oferã o interpretareautosuficientã, o hermeneuticã petavã, fãcutã cadou cu mult fastcarnavalesc.

În ce priveºte autobio-grafismul, Codrescu „suferã” devalenþe confesive foarte greu destãvilit (asta dacã se poate puneproblema unei potenþiale auto-cenzuri). Traiectoria cãlãtoriei nuîncepe nicidecum de pe vreunadin coastele Statelor Unite, citocmai de la Sibiu, oraºul natal alautorului. Valenþele precizatesunt evidente încã din debutulcãrþii, alcãtuind una dintrepremisele fondatoare: „Douãlucruri am avut la viaþa mea cucare sã mã mândresc: eramnãscut în Transilvania ºi nu ºtiamsã conduc.” (Prof pe drum, p.17).

Mai în glumã, mai în serios,Andrei Codrescu este un anarhistasumat. De la revoltele Detroituluidin 1967 ºi pânã în anul de graþie2008, româno-amerikanul a reuºitsã îºi punã amprenta de bocancpe fruntea Americii, volumul Profpe drum fiind ºi o retrospectivãde atitudine. Dacã MirceaCãrtãrescu spunea la un momentdat: „Europa are forma creieruluimeu”, Codrescu poate sã spunãexact acelaºi lucru despreStatele Unite ale Americii, dacãpornim de la ideea cã establish-ment-ul este acea maºinãrieresponsabilã cu uniformizarea ºiaplatizarea creierelor umane.Cine ar putea sã prezinte mai bi-ne splendoarea marginaluluiºi a periferiei, atât de iubitã decãtre postmoderni, decât unmelancolic evreu emigrant,anarhist est-european cu simþulumorului, vegetarian ºi ecologistpe deasupra, poet, prozator ºijurnalist? Dacã e sã ne raliemunor paradigme la modã acum,lui Andrei Codrescu îi lipsescdoar douã caracterist ici :culoarea neagrã a pielii ºihomosexualitatea. Pentru a fidesãvârºit, ar ajunge sã maipluseze ºi cu vreo douã piese deteatru.

Un colind de crãciun.Postmodern

Existã un detaliu care are toateºansele sã scape criticilor caredoresc sã analizeze proza luiAndrei Codrescu: în noiembrie1996 apare CD-ul Valley of Christ-mas, un „Christmas Special” pemuzica lui Mark Bingham. Textulacestui CD nu este altceva decâto interpretare postmodernã, evi-dent plinã de umor, a basmuluiTinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrãde moarte.

Dincolo de mirosul de scor-þiºoarã ºi mãr copt, Valley ofChristmas poate fi considerat unroman în miniaturã, perfect pentrua studia anumite linii generale ºimici obsesii narative ori tematiceale autorului. Având în vedere ºidimensiunile reduse, textul sepreteazã unui exerciþiu critic de tipclose reading, putând constituiuºiþa de intrare în proza încãrcatãde sensuri înºelãtoare a lui AndreiCodrescu.

Brian Jr., poreclit ºi Almond Joy(într-o traducere aproximativã,„Bucuria de migdal” sau „Bucuriamigdalului”), impune trei condiþiipentru a se naºte: vrea sã aflegrãdiniþa la care va fi trimis, un(Ford) Thunderbird ’65 la împli-nirea vârstei de 18 ani ºi viaþaeternã. Prin aceastã triadã setraseazã câteva dintre obse-siile occidentului capitalist,obsesii pe care Andrei Codrescule ironizeazã în calitate de jur-nalist de fiecare datã când areocazia: importanþa educaþieicãtre o carierã de succes (carepoate risca foarte uºor sã ducãla depersonal izarea indiv i -dului), viteza metropolei ºimercantilismul, adãugând aces-tora veºnica fascinaþie aveºniciei.

Un alt moment ilustrativ pentrustilul scriiturii lui Andrei Codrescueste întâlnirea lui Almond Joy cuAndroginul ruginitei zoneindustriale („the Androgyne of therusted industrial belt”). Pentru aputea trece, Almond Joy trebuiesã rãspundã la trei întrebãri: „Ceeste viaþa?”, „Ce este viaþa?” ºi„Ce este viaþa?”, iar rãspunsurilelui sunt: „Viaþa este ceea ce nuvezi niciodatã la televizor”, „Viaþa

este o misiune de cãutare ºidistrugere în care cauþi cel maimare televizor pe care îl poþi gãsiºi îl distrugi” „Viaþa e un fugar dincalea televizorului, care fuge câtde repede poate”. Observãm dinnou aceeaºi repulsie faþã decentru, faþã de autoritate, pur-tând acum forma autoritãþiiinformaþionale: mass-media demainstream. Dacã existã un punctîn care se întâlnesc toateposibilele sensuri ale prozei luiAndrei Codrescu, acesta estenihilismul dadaist, dublat de o fobieoriginarã faþã de forme fixe, desisteme, singurul spaþiu senin,impregnat de sacru, fiind cel carese supune miºcãrii haotice aelementelor, a posibilitãþilor ºiprobabilitãþilor, adicã dincolo deorice formã de bine sau de rãu, deetic sau de „politically correct-ness”.

Utopii, ideologii ºi alþioligarhi de neam prost

Una dintre rãfuielile tacite ale luiAndrei Codrescu este cea cu Uto-pia. Dacã în Prof pe drum mai multsau mai puþin nevinovatele modelefilosofico-socialo-mistice ale LumiiNoi sunt schiþate în general prinlupa voit obiectivistã adocumentarului, nu putem spuneacest lucru despre marile utopiiale secolului XX (fascism,comunism) sau despre Utopie îngeneral, iar acest lucru este evi-dent nu numai în eseisticã, ci ºi înprozã. Dar sã le luãm pe rând.

În volumul de eseuri Noi n-avembun-gust, noi sîntem artiºti (Iaºi,Editura Polirom, 2008, ColecþiaPlural M), referindu-se la fiinþaumanã în contextul virtualizãriicibernautice, Codrescu spuneurmãtoarele: „Fiinþa umanã nueste terminatã. Teologii ºi marxiºtiiîºi pot da mâna. Dumnezeu areun plan, Marx are un plan. Acesteplanuri se numesc utopii: numaiacolo oamenii vor fi perfecþi,desãvârºiþi. Grãdina lui Dum-nezeu are nevoie de un plivitriguros, iar utopia lui Marx s-adovedit a fi Wal-Mart, dar nuconteazã: nevoia de utopie existãºi nu o sã disparã prea curând”(pp. 240-241). Utopia nu este nicimãcar un rãu necesar, dupã care

20

umanitatea ar trebui sã se ghidezela fel cum se lasã ghidatã, distratãºi distrasã de politicieni în general,ci este un rãu inevitabil, în faþacãruia rãbdarea cehovianã,afumatã bine de dezastrelesecolului XX, are destul de puþineopþiuni pragmatice. Una din ele arfi, dupã cum sugereazã AndreiCodrescu doar trei pagini maideparte, bunul sãlbatic: „... slavãDomnului cã mai existã barbari. Leducem dorul barbarilor, nu?” (p.243). Mai departe de atât, pânã ºistructurile în general, când seprezintã autosuficiente, suntprivite de obicei cu un scepticismcel puþin retractil, deoarece (nu-iaºa?), autonomia unei ºtiinþe opoate duce spre autodistrugere. Înacelaºi volum, dojenind patern ºinu în ultimul rând auto-ironic ideeade sincronism, Codrescu faceurmãtoarea referire: „Jungienii [...]se adunaserã pe vaporul acelapentru a celebra cel mai recentadaos la colecþia lor de arhetipuri:Elvis. [...] Dintre toþi profesioniºtii[...] Jungienii cred cel mai straºnicîn sincronisme. Ajung la aceastãcredinþã studiind visele ºiaplicându-le o grilã presãratã cufiguri þepene, atemporale, pe carele numesc Arhetipuri. Mã rog,treaba lor” (p. 206). Nu trebuie sãfii un specialist în arhetipologie casã intuieºti atitudinea din subsidiar.Amerikanul iubeºte potenþialelesupra-interpretãri cam cât iubeºteSancho Panza biciul, neîn-þelegând ce treabã are spinareasa cu Aldonza Lorenzo.

Un personaj al lui AndreiCodrescu ne oferã soluþia. Uncowboy dintr-o prozã sucitã,p i c a r e s c o - s u p r a r e a l i s t o -alegorico-simbolicã (aplic oschemã barbar de reducþionistã ºipur intuitivã prin aceste adjective),este radiografiat din prismaideologiei: „Ce este ideologia?Ideile altora. [...] Pe când era stu-dent, se gândise adesea: gândireasãnãtoasã, spiritul practic,acestea sunt singurele lucruri pecare le am. [...] E singura armã pecare o am în aceastã lume plinãde tot felul de ideologii. [...] Infernulîncepe chiar de la naºtere pentruoamenii ca noi (muncitori,studenþi). Ne naºtem într-un spi-tal: ideologia bolii prinsã în

arhitecturã. [...] Ordinea este artade a îndura, iar o astfel de ordineîn care un om supravieþuieºtedatoritã spiritului sãu e, în cele dinurmã, chiar greutatea existenþeisale, acele douãsprezece grameale sufletului sãu. El se resemnãºi deveni fermier...” (Parfum. Opoveste despre fericire în volumulde povestiri Un bar în Brooklyn,Bucureºti, Editura IdeeaEuropeanã, 2006, p. 182).Ataºarea numelui lui Seneca lacitatul de mai sus e aproapesuperfluã. Cowboy-ul nostru stoic,pe care nu m-ar mira sã îl chemeSerenus, ar fi un hippie comundacã nu l-am suspecta cã e texan

(mai e de precizat cã este ºi fostsoldat, bun apãrãtor al intereselorcetãþii).

Opþiunea aceasta devine ºimai evidentã când este pusã înpielea lui Giaccomo Casanova:„Filosofia stoicã insista ca soar-ta sã fie acceptatã atât timp câthotãrârile ei nu erau prea dure.Transformãrile radicale «utopice»care se înmulþiserã nu aduceaunimic bun. Dacã nu începeau cuo crimã [...], aveau neîndoios sãse termine cu una. Ideile serãspândeau cu o atât de marevitezã, încât nu peste mult timptoþi oamenii vor avea acces lacele mai periculoase, toxice ºistupide idei produse de creierulbolnav al oricãrui þicnit cu tiparniþã.[...] Sigur, când toþi le ºtiu pe toate– reflecta el – unele idei stupideîºi pierd atractivitatea. Vor fi þinuteîn frâu de idei mai bune. Poate.

Peste mult timp, poate.”(Casanova în Boemia, Iaºi,Editura Polirom, 2005, p. 47). Pringhilimele aplicate utopiei, ob-servãm aici mai mult o reticenþãfaþã de anomaliile acesteia, adicãfaþã de efectele ei inevitabile,decât faþã de categorie în sine.Prolepsa intertextualã: „când toþile ºtiu pe toate” este o referireevidentã la epoca postmodernã aaccesului liber la informaþie,facilitat de tehnologie, sau maidegrabã la iluziile acestei epoci.

Avem în faþã o viziune înnegativ, în care Marx eºueazã înWal-Mart (la loc de cinste, lângãMarcel Duchamp), iar dreaptaface treaba stângii ºi viceversa.Cel mai bun exemplu pentru ademonstra acest lucru estepunerea în antitezã a motto-uluiromanului Mesi@, faimoasa auto-caracterizare a lui Mephisto laGoethe, cu vorbele lui Casanova(în Boemia): „A cunoaºte naturabinelui este doar o formã subtilãde rãu. O asemenea cunoaºterete face sã aperi ce crezi cã estebine ºi provoacã mult rãu înnumele acestuia” (p. 23). Încer-când sã faci binele, sfârºeºti prina sãvârºi rãul ºi invers. Desigur,soluþia nu este sã încerci rãulpentru o lume mai bunã, ci pur ºisimplu sã suprimi dihotomia, ceeace ne duce inevitabil spre estetic.Dacã frumosul nu va salva lumea,cel puþin ne va da o priveliºtefrumoasã în cãdere. Imagine allthe people/ Living for today. CocaCola.

Esteticã, stil, artã poeticã ºialte bune maniere

O operã care se comportãasemenei argintului viu în faþa grileide interpretare nu este cel mai bunprieten al hermeneutului. Totuºi,Andrei Codrescu îºi presarãproza cu arte poetice. Voi avea învedere douã fragmente alepovestirii la care am fãcut referireºi mai sus, Parfum. O povestedespre fericire, aceasta fiind ooazã în deºertul în care sensurilelui Codrescu sunt deseoriînºelãtoare fire de nisip, precumºi un fragment dintr-o altãpovestire a aceluiaºi volum, Treiinimi simple, o sintezã a triunghiului

21

mistic din Mesi@, a drumului dinProf pe drum ºi o convertireoptimistã a tragismului sartrian dinCu uºile închise.

„Erau acolo Syrius, purtând unsteag zdrenþuit, Many Jokes,New, Phalus, Electric, Evolution,Contrast, Selectric (fetiþa depatru ani a lui Electric), Retro-spective ºi Future Past, tout lemonde. Mergeau cu toþii laFestivalul Identitãþii, o nebunie despectacol inspirat, în parte, dereprezentaþiile Circului ºi ale MariiOpere, ºi care avea loc o datã laºase luni ºi în timpul cãruialocuitorii îºi schimbau numele, învreme ce încercau sã ºi leaminteascã pe cele adevãrate”(Un bar în Brooklyn, pp.175-176).Aceasta este, într-adevãr tout lemonde al lui Andrei Codrescu, saucel puþin lumea care þese stilul ºimulte dintre sensurile prozei sale:steagul zdrenþuit al lui Sirius,umorul, noutatea, simbolul falic(reprezintã sexualitatea în gen-eral, în sensul de libido generalizat,nu doar masculin), „evoluþia”,contrastele, retrospectiva,trecutul-viitor, electricitatea(tehnologia) ºi fiica ei,„selectricitatea” (selecþie +tehnologie = ...). În ce priveºtejocul identitãþilor ºi al mãºtilor,lucrurile sunt ºi mai clare, prozacodrescianã recurgând, dupãcum am menþionat ºi mai sus, lacarnavalescul tragi-comiculuisocial, pestriþ peste mãsurã ºifermecãtor la modul bolnãvicios:Circul ºi Marea Operã (deobservat ºi mica tentã ironicã acombinaþiei fastuoase) conlu-creazã fãrã probleme tocmai dincauza problemelor pe care leprovoacã suprapunerea. Lu-crurile merg rãu? Perfect! Avemprozã.

Al doilea citat este extras dinvorbele lui Felicity (alta decât ceadin Mesi@, dar parcã aceeaºi):„Nu, mi-a spus ea, nu vorbi cumâna, n-are rost. Dintre toateorganele pe care le cunoaºtem,ea e cea mai definitivã. ªiimplacabilã. E în stare sã schimbelumea, ºi, totuºi, liniile din palmãrãmân aproape nemodificate de labun început. Mâna nu ascultãglasul raþiunii. Ea îºi are propriilesale instrucþiuni, primite direct de

la Dumnezeu...” (Un bar în Brook-lyn, pp.194-195). Mâna caremunceºte, mâna care scrie?Probabil ambele, la un anumitnivel. Mâna este aºadar parteacorpului cu cea mai mare putere,fiind în acelaºi timp ºi marcadestinului eschilean, lãsând destulde puþin loc liberului arbitru.Drumul de la Providenþã la hârtieocoleºte creierul, dar asta nu-lface suprarealist pe AndreiCodrescu, cum ar putea fiinterpretat într-o cheie greºitandré-bretonianã, ci din contrã,mai degrabã „prearealist”. Eparadoxal doar la o primã privire.

Ultimul citat vizat, cel din Treiinimi simple, reconfirmã trecereadin etic în estetic pe care oprecizam mai sus, ducând ideeapuþin mai departe: „... Willow a vrutsã îi citesc din nou Jack ºi vrejulde fasole. Dar nu eram în stare.Mi-ar fi plãcut sã îi spun o povestecu totul ºi cu totul inventatã demine, una fãrã legãturã cu vreoalta, o poveste care sã fie simplãºi care, totuºi, sã cuprindã în eaîntreaga lume. O poveste care sãfie lipsitã de vreo moralã ºi caresã continue la nesfârºit” (Un barîn Brooklyn, p. 165). Criteriile(utopice, am putea sã îlsancþionãm pe Codrescu) trasateîn acest citat apropie creaþia deconceptul borgesian al cãrþii denisip, cel puþin în ideea de carteabsolutã ºi aceea de povesteinfinitã. Principiul originalitãþiirãmâne însã în picioare, orgoliuldovedindu-ºi mult râvnitele fructe.De asemenea, elocvenþa îºi ceredrepturile. Dacã aplicãm aceastãreþetã romanelor codresciene,vom observa cã ea funcþioneazã,cel puþin în linii mari. Neputând sãscrie cartea infinitã, autorul dãtotuºi impresia cã romanele salesunt decupaje dintr-un contextl inear mai mare, chiar dacãreprezintã episoade bine definite.Practic, textul are tendinþa de a seîntinde cronologic dincolo dehotarele copertelor, printr-untrompe l’oeil subtil. Chiar dacãefectul în sine nu existã în toateromanele, temperamentul scriituriipotenþeazã o existenþã virtualã aacestuia.

Vorbind despre stilul lui AndreiCodrescu, trebuie sã menþionãm

cã existã douã caracteristicispecifice pe care le negociazãextrem de bine în discurs, iaracestea sunt autobiografismul ºiumorul, elemente ce dau un aerde irepetabilitate, de originalitate ºipersonalitate, în special eseului.Andrei Codrescu dã impresia cãaºteaptã cu o candoare inocentãorice ocazie de a depãna amintiri,însã lucrul care îl diferenþiazã deflecarul comun este inteligenþa cucare le insereazã în discurs. Într-un eseu din Noi n-avem bun-gust,noi sîntem artiºti, gãsimurmãtoarea confesiune indirectã:„Mania mãrturisirii care ne bîntuieazi a golit cuferele naþiei latelevizor, la radio, în ziare, învolume de memorii. Nimic nu maieste azi ascuns, dar dorinþa delucruri ascunse a crescut de sutede ori. [...] Dar nu vã temeþi:producþia de false memorii este oafacere înfloritoare” (p. 195). Chiardacã nu îl suspectez pe AndreiCodrescu de falsificarea biografieimai departe de alias-urile salepoetice, acest gen de observaþieeste simptomatic pentru discursulsãu eseistic, iar combinat cu untalent nativ de povestitor ºi cuumorul ironic ºi extrem de rafinat,acesta vinde. Vinde poveºti, vindeeseuri, vinde idei ºi simpatiepublicã, în special pe calapodulanilor 9́0 americani ºi 2000româneºti. Plictisit ºi obosit sã semai lupte cu capitalismul, AndreiCodrescu l-a acceptat custoicism, scoþând colþii la adresatehnologiei ºi a economieiconsumeriste de fiecare datã cândare ocazia. Cu alte cuvinte, areuºit sã ambaleze produsul atâtatractiv, cât ºi trainic. Iar cândvolumele de eseuri ºi comentariilela National Public Radio vordispãrea în mod natural încet,încet, rãmân romanele.

Oh Lord, won’t you buy mea brand New Orleans

Pentru o adecvare a receptãriiprozei lui Andrei Codrescu,pentru o analizã sociologicã,biograficã, psihoistoricã orisociopoliticã, ori pur ºi simplupentru contextualizare, cititorulromân are la îndemânã un meta-tratat de „codrescologie”: volumul

??

22

de articole ºi eseuri Scrisori dinNew Orleans, apãrut în 2006 laPolirom, în colecþia EgoPublicisticã. Volumul este împãrþitîn ºapte cicluri, fiecare ciclurãspunzând practic unei întrebãriesenþiale ce poate surveni întimpul procesului hermeneutic.Cartea debuteazã cu un grupajcentrat pe imaginea New Orleans-ului, fiind apoi tratate: mediul politicdin perioada atentatelor teroristede la 11 septembrie, depersona-lizarea individului sub ameninþareatehnologiei, peregrinãrile mondialeºi mondializarea peregrinãrilor,literatura ºi lumea literarã, Româniaca punct de plecare ºi ca punct dereper, New Orleans-ul dupãdistrugerile provocate de uraganulKatrina; fiecare dintre aceste temegãsindu-ºi cel puþin un corespondentîn romanele lui Codrescu.

Codrescu divinul. Încheierecu joc

Abordând proza lui AndreiCodrescu fãrã a urmãri neapãratun fir roºu evident, dupã cum încãdin titlu am anunþat, lãsândsensurile sã se formeze de la sinedin observaþiile disparate, fãrã aforþa interpretarea ºi analiza, amajuns în punctul final fãrã a reuºio sintezã demnã de un alineatconclusiv... tocmai pentru cãaceastã sintezã e descentratã.Am stat în cumpãnã dacã sãfolosesc un citat ilustrativ chiar dinautor, dar gãsirea lui mi-a provocatreale probleme. Amintindu-mi dedivinaþia la care recurge Casanovaîn debutul romanului, folosind-o cajoc de seducþie, voi încerca acelaºilucru.

Î: Care e principalul atuu al luiAndrei Codrescu în prozã?

R: „Praga era un oraº maies-tuos ºi vesel, schimbându-ºidispoziþia o datã cu vremea ºi, pealocuri, la fel de plin de viaþã caun oraº italian.” (Casanova înBoemia, p. 200, alineatul 2).

Susþin cu mâna pe inimã cã nuam falsificat acest act de divinaþie.De asemenea, susþin cã actulacesta este irepetabil ºi rezultatullui a produs o juxtapunere cuvaloare de adevãr absolut.

De când am vãzut-o, mi-am asociat ideea de libertatecu prezenþa doamnei AngelaMarinescu. O iubeºte numaicine are putere în suflet. Esteincomodã fiindcã nu facecompromisuri de niciun fel ºiîi spune fiecãruia adevãruldespre el însuºi, în faþã, fãrãmenajamente. Luptã con-tinuu pentru adevãr. Pare cãn-a dormit niciodatã ºi cã nupoate dormi din cauzaactivitãþii incandescente acreierului. Nici dânsa nuinspirã compasiune, ºi, cândo priveºti cu atenþie, þi se facemilã de tine însuþi. De clipeºte,naºte durere. Luciditateafusiformã a feþei sale întregi tedecongestioneazã, oricât ai fide concentrat.

Am recitit de curând Co-coºul s-a ascuns în tãieturã,

un excepþional volum de poezie apãrut în 1996 în colecþia Poeþii oraºuluiBucureºti. Toate artele sale sunt egal de frumoase. O antologie corectãdin poezia Angelei Marinescu ar însemna operele-i complete. Nu poþisã excluzi nimic pentru cã ºi poeziile sunt egal de frumoase, nu numaicãrþile. Nu te lasã inima sã citezi un fragment de text fiindcã ai pãrereacã distrugi versurile din jur.

A nefericit pe mulþi fãrã sã se plângã de propria-i nefericire. Dacã nueºti curat la suflet când îþi face onoarea sã poarte conversaþie cu tine, aisentimentul cã doamna fãrã ifose din faþa ta te poate ucide într-o clipãde îi ataci viziunea despre inefabil sau substanþa graþioasã a gândirii.

ªi, totuºi, fiindcã fiinþa aceasta superbã cautã mereu pacea.

Doamna fara ifose

)) ))) )) )))

Aurelian Titu Dumitrescu

23

În anii ’60, în mediul academic,cel puþin, erau admirate douãpersonalitãþi emblematice pentrutipul de erudiþie arhivisticã:istoricul David Prodan ºi istoriculliterar Iosif Pervain. Cercetãrilecelui dintîi au cristalizat în cîtevacãrþi fundamentale pentru istoriaTransilvaniei, ale celuilalt au roditînsã puþin. Iosif Pervain îºi fãcusestudiile filologice în interbelic ºiîntr-o ambianþã universitarã în careerudiþia, privilegiatã în practicaistoriei literare, avea legitimitate înspecial prin cercetarea arhivisticã.Modelul îl configurase GheorgheBogdan Duicã, profesor încã din1919 al Universitãþii clujene ºifigurã controversatã a istoriei ºicriticii literare. Un erudit legendaral vremii, el impusese drept criteriiesenþiale ale istoriei literareverificarea surselor ºi “materia-litatea” faptului literar. Dar, cu oformaþie esteticã clasicizantã, îilipsea gustul pentru moderni, deºise încãpãþîna sã scrie despre noualiteraturã. Metoda sa, valabilã înperspectivã mai amplã a istorieiculturale, nu se putea conjuga cuexigenþele ºi relativismul criticiiliterare moderne. Oricum, Bogdan-Duicã a instaurat prestigiul arhiveiºi al “erudiþiei digitale”. Fãrãanvergura acestuia, Iosif Pervainrãmîne ultimul mare descendent allui pe un asemenea nivel. Sespecializase îndeosebi în cultura ºiliteratura transilvanã a secolelorXVIII ºi XIX, dar nu doar ca uncãrturar învãþat, ci cu un soi defamiliaritate obsesivã cu oamenii ºicãrþile acestor veacuri. Trecut ºiprin ºcoala ideilor literare ºi acomparativismului lui D. Popovici,avea acces la subtilitãþile ideologieiliterare, însã, în esenþã, vocaþia saconsta în oralitatea fermecãtoarea erudiþiei “faptelor diverse” ale

culturii. Scria greu, cum ai sãpa cumîine goale într-un sol pietros, darvorbind liber se anima în el o forþãevocatoare de o formidabilãconcreteþe plasticã. ªtia sã deaculoare celor mai insignifianteamãnunte de istorie culturalã, iarîn verva scînteietoare a evocãriloramesteca voluptatea erudiþiei cusarcasmul pitoresc la adresaliteraþilor compilatori. Memoria sastocase un fiºier fabulos de dateale istoriei culturale pe careimaginaþia criticã n-a reuºit sã lepunã în expresie scrisã. A încercat,în schimb sã construiascã o ºcoa-lã de cercetare academicã,dezvoltîndu-le cîtorva colaboratoriºi studenþi acribia filologicã ºipasiunea arhivelor. Dintre aceºtia,poate cel mai fidel în spirit i-arãmas Mircea Popa, de prin anii’60 cercetãtor la Institutul delingvisticã ºi istorie literarã, înprezent profesor universitar. El nueste însã un arhivar “fundamen-talist” în maniera lui Bogdan-Duicãºi Iosif Pervain, deºi anii tinereþii ºiai primei maturitãþi i-a petrecut încercetarea riguroasã a unor temedificile de istorie literarã. N-are niciambiþia de a scrie istorii literarepropriu-zise, specia sa preferatãfiind la început monografia. Astfelse ºi afirmã editorial, cumonografia Ilarie Chendi (1973), orestituire consistentã ºi solidargumentatã a unui critic remar-cabil, marginalizat însã atît decãtre contemporanii sãi cît ºi deposteritate. Dupã trei ani publicãIoan Molnar Piuariu, în care recon-stituie biografia intelectualã a unuipersonaj fascinant, unul dintre fon-datorii culturii transilvane. E o cartedensã autorul dezvãluindu-ºisurprinzãtoare calitãþi narative ºicompoziþionale în evocarea epociiîn care a trãit I.M. Piuariu. De fapt

toate studiile ample de istorieliterarã ale lui Mircea Popa au oanume fluenþã plinã de dinamism,obþinutã în principal prin ºtiinþaselectãrii ºi a montãrii în discurs afaptelor de culturã, a diverselorevenimente relevante sau acitatelor. Dar dublura cea maipregnantã a istoricului literar oreprezintã criticul. Aceastãambivalenþã devine expresã înOctavian Goga, între colectivitateºi solitudine (1981), în Introducereîn opera lui Ion Agîrbiceanu (1982),precum ºi în alte volume de studiiliterare, în genere în celeconsacrate unor scriitori cu oanume anvergurã. În fond, MirceaPopa nu e un pozitivist de facturãtradiþionalã ºi nici nu s-acramponat de o anumitã metodã,dupã cum nici nu s-a fixat definitivasupra vreunei epoci literare.Concentrîndu-se o vreme peiluminismul transilvan, s-adezlãnþuit apoi într-o cuprinderevastã a întregului spaþiu literar ºichiar cultural. Descoperã cãrþi ºiscriitori uitaþi, face numeroaseediþii, în special din creaþii ale unorautori consacraþi, dar rãmase prindiverse publicaþii; iniþiazã la institutun dicþionar al romanuluiromânesc ºi colaboreazã laDicþionarul general al literaturiiromâne, scos de Academie, scriedespre scriitorii din exil despremarile “figuri” ale Universitãþiiclujene ori studii de sociologie areceptãrii. Explozia se produce deprin anii 1994, de cînd a publicatcel puþin o carte în fiecare an. Dar,cumva surprinzãtor, o foarteintensã activitate a sa în ultimii anieste aceea de cronicar al literaturiiromâne contemporane. A scrissute de recenzii despre cãrþilescriitorilor clujeni. Nu-s simple

Mircea Popa -vocatia istorieiliterare

,

Petru Poantã

(continuare în pag. 27)

24

„dar nu despre minescriu acum vere/ ci despremuza ce doarme-n patsupusã/ cu boticul fierbintepe pernã” (GheorgheIzbãºescu, Inocenþia)

Muzele, pãgânele! Când eraumai tinere, îi luau poetului vaca pecare-o ducea la târg s-o vândãºi-i dãdeau la schimb o lirã (cum apãþit Arhiloh din Paros, sãracu’!).Astãzi, în epoca poeziei tranzitive,preferã sã dãruiascã vaci în loc delire. ªi e bine aºa! Se mai scuturãdin tropii greoi, din obscuritãþilecare vor sã dea impresia deprofunzime ºi din evazionismele cevor sã parã elevate. În mod nor-mal, muza este sau un modelpentru imaginaþia poetului, carelucreazã asemenea unui pictor,sau un personaj cu rol de pivot, cedistribuie plasma literarã în toateungherele corpului poetic. Poeþii dedupã 1990 nu mai dialogheazã cumuza nici mãcar pentru a facecaterincã de ea, aºa cumprocedaserã unii optzeciºti. Apusesunt ireverenþele postmoderne.Mai nou, poeþii au nevoie de unpunct de referinþã, de un actant (oride mai mulþi) care încearcã sãumanizeze un univers apocaliptic,în descompunere. Pot fi, astfel,muze compensatorii, arhimuze ºiantimuze, muze victimã, muzefamiliale, muze convenþionale,pragmatice etc. E ºi normalãaceastã versatilitate, dacã negândim cã la origine, muzele eraunimfe acvatice. Mai este ºi o modãconform cãreia artiºtii musai sã fiereperaþi dupã figura fantomaticãsau obsesivã ce le bântuie creaþia.ªi într-adevãr, de cele mai multeori efectul este cel scontat, chiardacã preþul plãtit este dezumflareacititorului mai puþin superficial.Carevasãzicã, a crescut sau ascãzut miza muzei?

Mi se pare cã se invocã tot maides a zecea muzã. Prima oarã afost numitã aºa de cãtre Platonpoeta Safo din Lesbos. ApoiShakespeare înlocuia invenþia cu„exploatarea” frumuseþii proxime.Bineînþeles, totul prin intermediulmuzei, aºa cum se cuvenea lavremea respectivã, când poetulmai cocheta cu ideea de simpluintermediar: „How can my Musewant subject to invent,/ While thoudost breathe, that pour’st into myverse/ Thine own sweet argu-ment?” (Sonnet 38). Dar a zeceamuzã devine interesantã abiadupã intervenþia lui Mark Twain,care, în Despre decãderea arteide a minþi, se referea la ea ca lamuza minciunii. Rãdãcina ideii eraînfiptã, însã, tot în teatrul luimarelui Will („O for a Muse of fire,that would ascend/ The brightestheaven of invention,/ A kingdomfor a stage, princes to act/ Andmonarchs to behold the swellingscene!”, Act 1, Prologue of HenryV). Noua muzã poate fi min-cinoasã în sensul înfigerii unuistindard vizibil de departe într-ocreaþie de multe ori incapabilãsã-l susþinã. Riscurile vizitãriimuzei se referã la îmbrãþiºareacliºeelor (gesturi, vorbe, obiecte,chipuri) ce transformã poeziaîntr-un musaion, un muzeu, ce-idrept uºor de identificat. Muzeleca arãtãri stilistice, ca zorzoane.Oare nu despre aºa ceva avertizaîncã în secolul al XVI-leaVauquelin de la Fresnaye: „Lesmuses cachent l’or des vers quenous chantons” (L’Allégorie)?

Dar sã vorbim despre plusuri ºiminusuri. Alegerea unei muze aredouã avantaje: odatã volumulrespectiv este mai uºor reperabilde cãtre memorie datoritã„mascotei” ºi, apoi, materia poeticãse coaguleazã în jurul unuisâmbure fãrã de care ar putea pluti

în vagul liric. Bineînþeles cã vin larând ºi dezavantajele: o adre-sabilitate ce poate da senzaþia decolac de salvare pentru oimaginaþie vlãguitã. Prezenþaconstantã a unui nume sau a maimultora tinde nu de puþine ori sãprovoace iritare – cititorul sesizeazão soluþie artisticã facilã ºimonocordã. Dincolo de avantaje ºidezavantaje, moda alegerii este ocertitudine. Rãmâne sã vedem câtde revigorantã sau de obositoareeste ea. Iatã, pentru Alfred deMusset muza era o prezenþãsâcâitoare: „O, muse, spectre in-satiable” (La Nuit de Mai), în timpce lui Gérard de Nerval îi oferea oascendenþã nobilã ºi solemnã:„Car la Muse m’a fait l’un des filsde la Grèce” (Myrtho). În timpurilepoetice actuale, poetul nu mai esteterorizat de muza care îi cere sãscrie de urgenþã. Nu mai esteterorizat nici de lipsa eisterilizatoare. Acum poetul îºiterorizeazã muza. Nu se dezice deea, aºa cum pretindea Edgar Poe.Nu, doar îi ordonã: vino aici, staiaºa, miºcã-te mai repede, þinecartea asta în mâna stângã ºiplângi etc.

Muze de gaºcã, cu jumatede normã la bibliotecã

„ce bine mã simt în piele demuzã, zice Muie,/ e miºto sã fiiMuzã”, scrie V. Leac în 2004.Pentru el, muzele sunt scriitoriicongeneri, mai cu seamã ceiarãdeni: Khasis ºi ceilalþi membriai grupãrii celebrului animal.Biografismul dramatizat atingeapogeul în dicþionar de vise I,unde un onirism între dada ºi pop-art (sã nu uitãm totuºi cã arta popa fost la un moment dat denumitãneo-dadaism) ingurgiteazã toatefigurile literare trendy – de laDumitru Bãdiþa la Nicolae Tzone

Cotatia muzei la bursapoetica(despre muze în poezia tânara a ultimilor zece ani)Felix Nicolau

)) ))),

)) ))))) )))

25

(„am visat cu diana geacãr./ -serios?/ stãtea întinsã într-unhamac ºi scria ceva într-uncarneþel./ i-am spus: te rog nu maibãga pixul ãla în gurã./ -sã nu tebagi, a zis andra rotaru./ -chiaraºa, de ce te bagi? a sãrit ºi liviaroºca./ -nu mã bag. treceam ºi eup-aici”). O asemenea înºiruire defiguri literare am mai întâlnit înnoua literaturã doar în chiusten-ge-ul lui Sorin Dinco. ªi doar la elaveau haz, pentru cã eraudistribuite într-un show cvasima-nelist. Interesul limitat stârnit de oconfrerie lipsitã de strãlucireade altãdatã este suplinit deingeniozitatea spectacolului.Reuºitele sunt numãrabile pedegete, însã. Ajunge sã neimaginãm un text scris de uncontabil pentru contabilii în vogã aimomentului. Ce ne-ar zice? Mainimic.

Scriind mereu despre câte unalter-ego, în 2006 V. Leac „îlpovesteºte” pe Seymour, erou detitlu ºi fãptuitor de gesturiexemplare: Seymour ascultã ostrãlucitã ºi neînsemnatã poveste,seymour face un om de zãpadã,cum îºi petrece seymour timpulliber º.a.m.d. Maestru aloximoronului, poetul dã credit maiales actanþilor masculini din poezialui înclinatã spre dramatizare.Bãrbaþii sunt convivi inteligenþi sauspectaculoºi, în timp ce femeilesunt imprevizibile, þaþe sau iubitepãtimaºe, folosibile numai în urmaparcurgerii unui manual deprotecþie a muncii: „se întrezãreao patã pe jumãtate umplutã cu aer/ºi tocmai acolo a intrat obsesia” (oamintire cu seymour în cameraValeriei). Cântece de gestã.

Anti-muze, feþi-frumoºi ºipopasuri lângã ficat

În cazul Elenei Vlãdãreanu,muzã îi este eul ei liric. Paginile din2003 întorc pe toate feþele urâþenia(inconstantã) a Elenei ºiconfruntãrile cu o populaþieintelectualã instabilã în gusturi.Versuri de o mare sinceritate, pecare le admir datoritã autoironiei.Muza este în aºa halproblematizatã, încât devine anti-muzã: „dacã elena dorea atât sãse sinucidã în baie, cu/ lama înmânã, atunci de ce dracu se mai

chinuia, mai pierdea timpul cubãrbierirea picioarelor?”

Pe Olga ªtefan o inspirã douãfemei ºi un bãrbat (dar poate mãînºel ºi e vorba doar despre douãfete ºi un bãiat). O inspiraþie carese întoarce împotriva muzelor ºi lecontamineazã mintea cu „zoneolga”. Aºa se întâmplã cu masha:„ºººt masha/ eu nu sunt/ decâtdreptul tãu la involuþie”. „Fata cuochii de linx” o admirã coroziv peMãdã ºi o recupereazã poetic:„sânii ei – douã poveºti de dragosteîn braille”. Cât despre Demian, elpare sã fie protejat de distanþã ºide dispoziþia creativã. Probabil cãºi din aceastã cauzã este cel maides invocat, dorit: „salut demianlasã-mã sã te sãrut/ mi-ar plãceasã vin în þara ta/ ºi sã ne plimbãmde mânã prin lumile/ pe care le-aiconstruit din argilã”. Toate ceasurile(2006) mãsoarã autotortura psihicãºi dorul dupã salvatorul sweetprince. ªi iatã, el vine, în chip deDan, special pentru a o salva dinHunedoara, oraºul bacovian, însensul anihilãrii eului poetic.

Muza Denisei Mirena Piºcueste una genericã, anume iubitul,pãtruns ºi luat în stãpânire la modulpufos ºi mecanic: „Am intrat încorpul iubitului meu /ca într-o/casã./ M-am aºezat ºi am mâncat/fãrã sã fac firmituri/ în corpuliubitului meu./ Am adormit repede/ºi cred cã eram/ cu capul pe rotulagenunchiului sãu”. Fãrã tropi lavedere, volumul ca întreg este, defapt, un trop extins. Repereleimaginative sunt luate de la JulesVerne ºi redistribuite în vedereacuibãririi sentimentale, iar nu acunoaºterii cartografice.

Muze neoexpresioniste

Cosmin Perþa, în volumulSantinela de lut, Editura Vinea,2006, înalþã Cântece pentruLinalin. Linalin ar putea fi ominunatã muzã din timpuri fericite,dacã nu ar aparþine unui eonfisurat: „Tu, Linalin, zaci într-o baltãde sânge ºi caramel”. Sunt poemeale inimii împietrite: „Numai tu,Linalin, moale ca o inimã de cupru”sau, din contra, în prag delichefiere: „Mi-e moale inima de ovreme încoace”. Simbolurile ºi

mini-alegoriile ocupã avanscena.Orficul este prezent doar cavocabulã în titlu. Un neoexpre-sionism negru, unde pânteculînsãmânþat devine crater, iar si-criul ºi moartea sunt sateliþi aiunui peisaj tragic ºi, adesea,oximoronic. ªi metaforicul esteîntãrâtat la maximum pentru acrea imaginea unui crepusculviscolit. Linalin este o muzã-victimã, ce îºi asumã riscul de aprocrea într-un „regat de lut”,pavãzã fiindu-i o santinelã moale.

Pentru Dan Coman, Ghingaeste o fiinþã aluvionarã ºi maternã:„în toþi aceºti ani ghinga mi-a pusordine în miºcãri:/ un bãrbatimpecabil/ fluturând la intrarea înbistriþa ca un steag negru”. Ghingaeste pentru poet ceea ce fuseseSolveig pentru Peer Gynt, doar cãînconjuratã de un halo ex-presionist: gesturi ample ºiritualice, expresie în continuãtransformare, poziþii torsionate. Unbalet tragic pe un fond sonoraproape surdinizat. Ghinga nuexistã sau existã doar în mãsuraîn care întrupeazã puseele horrorale unei scriituri încrâncenatataºate de gesticulaþia simbolicã.

Cârtiþa galbenã cu greu ar puteafi luatã drept muzã. Oricum,animalul din creier dã seamã deimagistica suprarealist-coºma-rescã. L-am numit generic: animal,pentru cã, în fond, conteazã factoruldereglant, cel care dã alarma ºideformeazã, indiferent sub ceformã ar apãrea el: „acea pasãrede noapte/ care doarme acum cucapul ei negru în mijlocul capuluimeu”. Menajeria poate ficompletatã cu alte figuri aleinterioritãþii, vãzutã ca bestiarvalpurgic: pasãrea de sticlã, viþelul„splendid înroºit de propria-irespiraþie”, porcul „cu burta plesnit㔺i adevãrata muzã, Teodora, ºi eao fiinþã hibridã, suprasaturatãsimbolic, aºa cum este ºi Ghinga:„teodora poartã între claviculecorpul uscat al unui ºarpe”.

O arhimuzã este fetiþa (2007)Cristinei Ispas. Lângã eacoaguleazã figuri ale copilãrieidunãrene: „prima a fost andreea/s-a aruncat în dunãre// s-a întorstotuºi la bunici/ într-o sâmbãtã/ curãmãºiþele inimii/ împrãºtiate-n tot

26

trupul/ era ca o pãpuºã/ cu un felde handicap”. Prezenþa ubicuã afetiþei asigurã, se pare, acesteipoetici coeziune, claritate ºi asta înpofida unui simbolism de naturãcând suprarealistã, cândexpresionistã. În plus, cultivareamuzei nu devine muzolatrie, nuoboseºte ºi nu dã impresia de arti-ficial. Arta poeticã s-a maturizat ºia depãºit era demonstraþiilor tezistesau pe cea a manierelor la modã.

Pe urmele Cristinei Ispas, OfeliaProdan scrie ºi ea despre traumeleunei fetiþe, dar într-o cu totul altãmanierã. Desemnat prin diverseapelative, arhipersonajul poeteieste proiectat pe o canapeapsihanaliticã ºi stors de viziuni. Oliricã autoficþionalã cu eroi catinca, balerina, rodica, ion ion,magdalena. Când se revine lapersoana I, poemele scapã deanecdoticul nastratinesc ºi de pozastudiatã din final („în gura lui ionion se joacã/ pe ascuns ruletaruseascã// ion ion se strâmbã defricã îºi pune/ proteza pe masãapoi se opinteºte ºi/ scoate cuambele mâini din gura lui spartãun glonþ de argint”). Rolul muzelorar fi mai pregnant dacã nu l-arparazita o coregrafie dezordonatãºi melodramaticã.

Muza convenþionalã revine înAºa cum a fost, volumul lui DanielD. Marin apãrut în 2008 la edituraVinea. Oona, mai întâi, este fetiþapurtãtoare de doliu, ecran deprotecþie pentru trãiri simbolice,abisale ºi demonice: „Oonaaprinsese o lampã ºi pe faþa ei/rotundã se vedeau umbre ciudateca niºte/ mâini rãsucite cu gheareca niºte ºerpi”. Apoi Ofelia, desprecare se scrie „un film”. De fapt,Ofelia este Oona ajunsã femeie.Îmbracã aceleaºi haine negre,peste care se suprapun gesturiconvulsive. O muzã tãcutã,crispatã, distribuitã în roluri cândtragice, când absurde.

Muze teroriste ºi muzeterorizate – sau despre copilãriaºi adolescenþa muzei

ªerban Axinte îºi procreeazãpropria muzã, apoi o lanseazã încoºuleþ pe apa Nilului (citeºteBahlui). Noul Moise este fiul sãu

(„asasinul meu”). O relaþie de tipLaios – Oedip. Tatãl seexorcizeazã de fiu prin poezie.Ameninþarea þine mai curând derutina schimbãrii scutecelor, darseriozitatea tonului ºi apocalipticulviziunilor au ca rezultat osavuroasã tragicomedie casnicã.Mai în joacã, mai în serios suntdinamitate, prin bagatelizare,temele favorite ale generaþiei:apocalipticul ºi lehamitea cemascheazã multiplelele frustrãri ºirevolte. „Asasinul” din leagãn esteuna dintre cele mai bulversante ºisubtile muze ale poeziei tinere: „îidau asasinului meu un pahar delapte praf,/ îi proptesc o suzetã îngurã,/ el gângureºte mulþumit,/ mãurmãreºte cu privirea prin camerã”(le chant de mon assassin).

Minimalismul autoironic ºiteribilist al Dianei Geacãr îºi arecorespondentul dialogic în Andra,singura cãreia i se poate spuneceea ce cititorului îi este interzis:„(andra/ tu ºtii cã nu pot/ sã spunmai multe”). Simple cochetãrii,pentru cã poeta nu se poateabþine, pânã la urmã! Propriu-zis,nu atât muzã, cât alter-ego esteAndra. Nu importã! Prezenþa eisilenþioasã contribuie lasinceritatea lui dirty diana.Autenticitatea de „camerã de fete”,de exhibiþionism ludic, conferã, înfond, farmec acestui volumpervers la modul adolescentin(„am o atitudine de// pat nefãcut”).Iar peripeþiile orgasmice ºi confuziasentimentalã a vârstei dificile maiaduc în scenã o serie de personajefãrã contur bine conturat, dar vii.Naturaleþea cu care sunt exprimatecomplicaþiile biologice ºi afectiveeste fermecãtoare.

În livada minunatã a Lavinucei(Lavinia Bãlulescu, Lavinucea,Cartea Româneascã, 2007),muzele sunt polimorfe. Pisici (þiþi,meiþã, codiþã, tanti), câini (linda,gioni, gogoºar), pãpuºi, frateleimaginar ºi „numele copiilor pe careo sã-i am”. Iatã muza sfãtoasã ºipragmaticã – mama. O anti-muzãbine înfiptã în realitate. Un fel deNeagoe Basarab de cartier. Dariatã ºi auto-muza, Lavinucea, carevorbeºte despre ea aºa cum îºivorbea Winnetou, la persoana atreia. Mai e ºi Pipu, tatãl complice

la nebuniile domestice ale fiicei,care o scot din pepeni pe mamã.Plus acea „lume paralelã”,dominatã de figura lui felix, frateleimaginar, care beneficiazã delibertate absolutã. O Muzã-compensatorie trãind expe-rimentele pe care nu ºi le permitesora ºi zãmislitoarea sa. Inventândidentitãþi supraetajate, LaviniaBãlulescu e un Fernando Pessoabãnãþean ºi de ºcoalã generalã.

Altfel, dar tot într-o manierãjucãuºã, decurg lucrurile în cazullui Octavian Soviany. Aparþinândunei alte generaþii, dar luând partedin plin la agitaþia literaþilor maitineri, poetul o în-cântã în ritmuriºi rime rococo pe Dilecta: „ca unmarchiz cu perucã pudratã/ dinepoca rococoului/ scriu peevantaiul Dilectei/ versurilicenþioase”. Uimitor cum oasemenea figuraþie preþioasãreuºeºte sã incite atât gustulcomun, cât ºi pe cel elevat. Dilectaeste doar un pretext pentru a scriela modul fabulos ºi exemplardespre nuri. Instantanee scã-pãrãtoare, aºa de încinse uneori,încât pot avea efect invers – dedezamorsare a senzualitãþii ºi deconcentrare a atenþiei asupraexecuþiei tabloului. Dilecta este omuzã coagulantã ºi prelucratã ar-tistic pânã la arhetipizare. Salvareavine din ironia finã din spateleidealizãrii înflãcãrate. Uneori voinþade a rãmâne tânãr se manifestãprin înþelepciunea de a scrie înrãspãrul modelor ºi tendinþelor.

Muze de casã

Muzele pot fi ºi familiale, aºacum se întâmplã în cazul IoaneiBogdan. Anumite femei (2007) îlpoetizeazã pe tatãl erotic,iresponsabil ºi trubadur. Dacãtatãlui i se iartã multe ºi esteabsolvit admirativ („Tata/ e cel maitare bãrbat din istorie”), nuaceeaºi soartã o are cea de-adoua muzã, membrã a cuplului.Aparent, femeia se prosterneazãîn faþa bãrbatului: „De la înãlþimealui,/ totul se vede altfel”. În rea-litate, însã, capitularea feminitãþiianunþã instrumentarea unui viitorproces nimicitor pentru mas-culinitate. Castrator, aº putea(pre)zice.

27

Muza maternã apare la RobertMândroiu în Efectul de peliculã(2006). Spasmele nostalgice, cuoarece substanþã din Melancoliaeminescianã, conþin o confesiunedezarmantã prin sinceritatea ei:„mihaela, când mã gândesc la tine/mã gândesc ºi la/mama”. Dar oareautenticismul douãmiist nu implicasinceritatea împinsã pânã laindiscreþia autobiograficã? Auto-ficþiunea, oricum, a traversat un pro-ces de rafinare, povestirea-despre-sine selectând doar anumiteconjuncturi ºi prelucrându-le meta-foric ori ironic. În cele din urmã, seva ajunge la o poezie a imprecizieistudiate (vezi Vlad Moldovan), iarmai apoi la biografismul critic ºimelancolic, metaforizat ºi amorsatsimbolic al unei Svetlana Cârstean(în 2008, Cartea Româneascã ainvestit în speranþe coapte).

Hotãrându-se sã scrieAntipoeme, ar fi fost normal caGheorghe Deaconu sã invoceanti-muze. Nu este chiar aºa. Iatã-l pe tatãl grav, rememorat princâteva gesturi exemplare ºi princârjele care îi ameninþã moartea.Alta este mama, dedicatã pânã laaplatizare treburilor casnice.Minimalismul familisto-sentimen-tal al poetului care debuteazã la46 de ani se salveazã prin(auto)ironie ºi prin înþelepciuneade a evita angoasa apocalipticã,preferând o anecdoticã de bloc cuzece etaje.

Miza muzei

Muzele au coborât de pe Heli-con ºi s-au pus la dispoziþia poeþilor.Necondiþionat. Stãpânii lor lefolosesc în proiecþiile publiceegoului poetic tumefiat, dacã nuchiar paranoic. Paradoxal, simplanumire pe post a muzei poate fa-ce inspiraþia inutilã. Ce-i drept, suntºi câteva muze simpatice, fãrãnazuri stilistice sau atitudinistudiate. Muze cu simþul jocului,care nu sunt nici mai importante,dar nici inferioare celor care leinvocã. „Invocã” nu e cel mai fericitcuvânt. Pentru cã acum muzelesunt convocate, distribuite, puse latrea-bã ºi trase la rãspundere.Pioni pe tabla de ºah a strategieide marketing. Deºi nu-mi stã în firesã fiu optimist, cred cã umanizarea

muzei este un atu. Dusã este vremeaexistenþei sale mitice, decãzutã lastadiul de prezenþã decorativã. Areºi muza, în sfârºit, ºansa sã stea lamasã cu poetul, care poet are ºi elºansa ºi el sã stea la masã cucititorul. Arta nu mai este un arc detriumf, dar nu este nici doar

comunicare. Mai degrabã este sautinde sã fie un vis despre formelede viaþã inteligente ºi sensibile. Outopie, aºadar, însã conºtientã destatutul ei ºi, deci, detaºatã la modularistocratic. Cât despre muze – elesunt mai prezente printre noi decâtau fost vreodatã.

(urmare din pag. 23)

inventare: comentariile aparþin unuicritic veritabil, bine orientat înmetamorfozele literaturii, cu gustºi discernãmînt. Are adeseorifineþe analiticã, intuiþie ºi odezinvoltã expresivitate alimbajului. Formaþia sa de istoricliterar nu pare deloc inhibatã

pentru aceastã carierã tîrzie însãfulminantã de foiletonist. Ea nu-ilimiteazã orizontul de receptivitate.Mircea Popa ºi-a întreþinut o viecuriozitate intelectualã prin lecturisolide, familiarizîndu-se cumodalitãþile criticii moderne ºi cudiversitatea limbajelor literare îndesfãºurare.

Georgeta Sorana Ionãºanu

O data cu ea

Fum ºi vreascuri de lemntrupul meu,ard in cenuºa morþiimã refugiez în pãmântul ºifonatde lacrimile degetelor.O simfonie de urlete îmi mângâie

umerii,sunt rece ºi teama mã stingetreptat,paºii inegali te cautã prin minesau eu mã caut în privirea ta.Stau... ascult ploaia ce mã inundão iau de mânãîmi alintã trupulºi plîng o data cu ea.

28

Jovan Zivlak

Jovan Zivlak, n. 1947 la Nakovo, Serbia: poet, eseist,critic literar ºi de artã. A fost redactor la revistastudenþeascã belgrãdeanã Index, redactor ºef al revisteiliterare Polja din Novi Sad, actualmente redactor ºef alrevistei literare Zlatna greda din Novi Sad, al cãrei fondatoreste; mai bine de douãzeci de ani a condus excelentaediturã Svetovi din Novi Sad; în aceastã calitate a îngrijitediþii ale unor importanþi autori sârbi: Jovan Duèiæ, DušanVasiljev, Danilo Kiš, Milorad Paviæ, Laza Kostiæ etc.;edituras-a distins îndeosebi prin publicarea unei bogate serii deeseisticã ºi filosofie contemporanã. De curând J.Zivlaka fondat o nouã editurã, Adresa; este principalulorganizator al Festivalului internaþional de literaturã de laNovi Sad, ajuns în 2008 la a treia ediþie.Volume de poezie: Brodar/Nãierul(1969), Veèernja škola/ªcoala de searã(1974), Èestar/Hãþiºul(1977),Trono•ac/Trepiedul(1979),Èekrk /Scripetele(1983),Napev/Cântare(1989), Zimski izveštaj/Raport hibernal(1989),Èegrtuša/Crotalul(1991), Obretenje /Descoperirea /[Întorsãtura, Rotaþia – bogatã polisemie,n.t.,(selecþie,1993,1994,1995)] , Ostrvo/Insula(2001); eseuri adunateîn douã volume: Jedenje knjige /Îngurgitarea cãrþii(1996),Aurine senke/Umbrele aurei(1999); deþine toate premiileliterare importante din þarã, tradus în câteva limbi decirculaþie.

încalþ sandalele

pentru J. Aæin

dumnezeu este reumantic ºi zaceîntr-o râpã umedã ºi îmbâcsitã.gâfâind de pe-o rânã pe altarãsuceºte cu braþele deja rostorsul nemãrginirii sale.totuna al cui dumnezeu dar unulpriveºte valurile mãrii ºi nu mainumãrã. pe fund sunt scoici ºifiicele meduzei ºi nãpãdite de lichenisandalele magului. vântul izbeºte zidirilezdravene. plecat deasupra bucatelor mã supunpropriei piei. întind tacâmuriledeasupra tingirii acestea dau bine cu forþelenaturii. numai ºtiinþa îmi sporeºtesperanþa. deci mãnânc ºi sunt fericitcã totul se întâmplã aºa cumse-ntâmplã. sarea se dizolvã în apã ºivinul se duce-n pântecele celor cenu sunt ucenici. cu o mânã mãnânccu cealaltã încalþ sandalele.iute voi ieºi afarãlas în pace muºtelesã se ospãteze.

apa e rece

în munþi la aer curatam priceputnimeni nu este izgonit ºi toate potreveni la starea dintru-nceput.ceea cea venit de nicãieri se va afla

în acelaºi loc.plecat deasupra apei îmi citescgândurile.în spatele meu iubita mea adunãfrunze pentru herbarium. iau apãsã-mi compun chipul. cu vârfurile degetelorating sprâncenele.iubita mea se clãtinã ca o frunzã ºiscãpã termosul cu ceai cald.ducã-se cu domnul. apa e rece. vãzduhule curat.data viitoare vom veni mai bine echipaþi.

beau ceai

dintr-un vas (de obicei) de porþelanbeau ceai. singurãtatea mea solidã.caz particular.o-ntreagã ordine. imagine de epocã. mareschimbare. toate ca vag contur acestuilucru. concentrat pe ceaipe lina clintire a liniei divinecât se poate de sigurînghit înghiþiturã dupã înghiþiturã.

sunt uºor ºi sprinten

mã scald în apã.îmi dau cu pudrã pe faþã.umblu pe covor.nu las urme.contemplând punctul astfelpãtrund mai adânc. într-o singurã zicuceresc un spaþiu întins.sunt uºor ºi sprinten. dintr-un capãtîn altul ajung rapid. tot cecuceresc predau de bunãvoie. decât mulþisunt mai rapid. ei vin mai târziu ºi niciodatã nupleacãa mea e renunþarea. a lor agonisirea.cine sunt aceste noroade ce se adunã în oraºe.de ce sunt vesele.eu am fost aici de mult ºi am plecat.

închid fereastra

am douãzeciºinouã de ani.câþi ani a trebuit sã vecuiesc.o mie. mii de ani. prefaceri fãrã numãr.îmi cunosc toþi prietenii. când îivãd de departe. la o sutã de metri.la o distanþã rezonabilã când discutãm.în rest nu ºtiu nimic.am muºchii moi ºi inima iute.limba vârtoasã la cãldurã se moaie.când îmi întâlnesc tatãl întreb unde eºti.când îmi întâlnesc fratele întreb cum eºti.eu am multe atribuþiiºed în capul mesei ºi cuget la soartacireºului. la pelerina de culoarea cireºii.iubirea are lungime.moartea e scurtã ºi face totul

29

la timp. bunã ziua. repet: bunã ziua.pe care-l agrãiesc trebuie sã audã.pe care-l uit sã mã previnã.închid fereastra.am douãzeciºinouã de ani.am pãrinþi.

suflet al meu

coboarã seara: naturã a crepuscululuimãreþie a întunericului. foºneºte frunziºulpeste insuliþe.ce este demonstrabilce este ºtiutsã se fortificesã reziste în faþa valului nopþii.ce este neºtiut sã se risipeascãîn flecãrealãsub ochiul celui curiossã se ascundã în ceaþa deasãîn beznã sã piarã.ziditorul celor ºtiute ridicã povarasenina sa menire în cald aºternutascunde: exalã caºa. gâlgâie apa.pãmântul e moale culcuºsperanþei. ce se-aseamãnã se-adunã.scorþiºoarã cu scorþiºoarã. mânã cu mânã.neiscusit suflet al meude ce te vânzoleºti.

vino dulce iarnã

ieri am învãþat multe despre viaþã.astãzi ceva în plusmâine voi ºti incomparabil.dar preaînþeleptul învãþãtor mã priveºte severel a desluºit lucrurile.a desluºit inima mea nestatornicãa cunoscut sufletul meu infidel.el ºtie la ce duce nerãbdareala ce iubirea pripitãla ce aprigã limba.o vino dulce iarnãseninã insomnie mânie exaltarenuia ce cazi pe carnea goalãvreau sã ºtiu mai mult decât oricine poate ºtinu mi-e pe plac aceastã aºteptare.

nuiaua

în sfârºit sã ne înþelegemcu privire la tot ce înþelept am trecut sub tãcerece era ascuns dupã ureche ca licheniiîn cotloane umbrite. sã ne înþelegemsã ne lãmurim unul pe celãlalt în ce stãinocenþaunde se ascunde speranþacine priponeºte hãmãitul nostru sub norii opaciºi cine va fi preaînþeleptul care din boºtinãva dezgropa cuvântul ce crapã toate uºile.sã ne înþelegemsã croncãnim

stol de corbi careºtie ce nãpastã-l va lovi mâinedintr-a noastrã gurã sã þâºneascã alica sã sfarmetemeiurilesã domoleascã speranþa favoriþilor la difuzorpublicsã dãm ascultare sufletului tenebros ceglãsuieºte din uitarece se zvârcoleºte sub nuiaua tânãrã a infinituluitatã.sã ne înþelegem despre iubirea ce-o mesteciîn gura arsãdespre moartea celestã ce rãscoleºtecu degete vârtoase progenitura mutãsã ne înþelegem.dar nu uita cât timp în drugstore priveºti azuriibraþele tinerei mamede ce eºti aiciºi cine te-a trimis.

hoinarul

vom descifra oare taina buchisiriicuvintelor. ºtiinþã ce ia pe umeri orice straiºi vrea sã izbeascã în plin obraz (sunt încãdintr-acei ce-or sã verse lacrimi din cauza asta).te-om zãri vreodatã oare verb vârtosce te pierzi prin teamãtul vremii.norodul zãboveºte cu treburile saleºi cine sã mai creadã în marea fãgãduialãcine sã mai spere imposibilulsã viseze cu ochii deschiºi: lotrul. brigandul.celuitorul.hoinarul fãrã cãpãtâi ce aleargã-nainte.vânãtorul de oameni: întãritorul credinþei cusãgeatãce bate departe ºi va sã se-nfigã în inimafierbinte.material ce arzi pe propriul jardin adânc nu rãsare nici adulteranici rãuvoitorulnici cãmãtarulnici mãruntã beznã. ºi la ce bun întrebãrile dacãacelace-a descins nu va cânta cu nimeninici va zvârli cândva cuiva mãrunt bãnuþ în faþã.

mã veselesc

cât tânãr erampriveam luna.da-s alte vremuri acum.unirea ce totul pãtrundemâna ce pururi se-aratãe aici între noi.trebuie spus doar:mã bucur cã vã vãd.sunt veselvesel.

Traducere din limba sârbã de Ioan Radin

30

Golanul abisal sistructura noptii

,

,

Ruxandra Cesereanu

La început, Bardamu pare sãfie o fãpturã-calamitate: spurcat lagurã, pãtimaº, anarhist, gran-doman. Nu are niciun sfânt (saupoate are, totuºi, câþiva), doardrãcãrii viscerale pe dinãuntru.Funcþioneazã ºi prin idee, însã nurecurge la aceasta decât dupã ceîºi epuizeazã stazele colerice.S-ar putea spune cã Louis-Ferdinand Céline are ca actordominant în Cãlãtorie la capãtulnopþii un golan excesiv ºi arhetipal:dragostea e infinitul aflat laîndemâna javrelor care secãþelesc, iatã una din frazele emisede argoticul Ferdinand Bardamu.Atâta doar cã golanul se va dovedia fi abisal.

Am învãþat enorm, ca scriitor,din capodopera lui Céline: cum sãînfrãgezesc o frazã, cum sã nu mãferesc de temele tari ori chiar decele riscante (inclusiv scabroase),cum sã gãsesc liantul între trãireaintensã ºi raþiunea seacã ori cumsã comit o ironie viguroasã. Nudoar pentru Henry Miller, ci ºipentru mine Louis-FerdinandCéline a fost un maestru.

Bardamu face din analizarãzboiului o întreagã lume: dealtfel, rãzboiul va fi doar o haltã petraseul sãu de pícaro modern,dar o haltã esenþialã careconcentreazã lumea ºi peDumnezeu (mai exact, lipsa luiDumnezeu). Din ºi prin rãzboiînvaþã golanul Bardamu ce esteabsurdul, de ce alienarea poate fio soluþie fezabilã, în orice caz maitransparentã decât soluþia morþii,ºi de ce scârba poate fi ºi ea orezolvare catharticã (pe scara deincendiu). E o apocalipsã belicã pecare Bardamu o despicã ºi osupune unei autopsii, tocmaifiindcã ºocul este decisiv: Eºti vir-gin în Oroare aºa cum eºti învoluptate. Proaspãtul dezvirginat

într-ale ororii nu este, însã, unsilenþios, ci un causeur înveterat,un verbofil încrâncenat. Descrie,ironizeazã ºi mai ales protesteazã.Gura mentalã nu-i tace deloc.Toacã mãrunt tot rãul, toatã sila.Aceasta este specialitatea luiBardamu, golanul. ªi, spre norocullui, nu îi lipseºte cinismulautoironic: doar datoritã acestuiasupravieþuieºte. Cum altfel arputea fi stârpite puroaiele ºi de-jecþiile pe care Bardamu le ridicãla rangul de materie principalã alumii, în vreme de rãzboi? Greaþã,silã, scârbã sunt simþãminteleprimare ºi reacþiile imediate,întrucât contactul agresiv cumoartea nu poate fi decât ºocant.Aºa încât sila ar putea fi un soi deexorcism camuflat ºi inconºtient.Fãpturile umane din jurul luiBardamu sunt percepute, la rândullor, exclusiv ca jeguri, scârbe,scârnãvii ºi împuþiþi, sensulbipedului gânditor fiind topit înmagma puroiului cosmic (pânãcând ºi caii sunt puroiaþi). Cândsoldaþii rãtãcesc în noapte, uneoriei îºi regãsesc regimentul dupãmirosul pestilenþial al dejecþiilorumane ºi animaliere. Parola luiBardamu nu este Sus inima!, aºacum proclamã în faþa soldaþilorexcedaþi de rãzboi un colonelgrandoman, ci Jos inima! Nu estezadarnicã aceastã formulã: inimae cãlãuzitã spre mãruntaie, e dusãacolo, în þinuturile de jos aleîmpuþiciunii, ale maþelor, fiindcãdoar prin maþe mai trãieºte omultrimis la rãzboi. Inima ºi-a pierdutdiferenþa specificã ºi a devenitmaþ. Între constipaþie, diaree, vomãºi crãpelniþã este definit trupulpersonajelor din Cãlãtorie lacapãtul nopþii, prin ochiul luiBardamu. Trupul este un animalveºnic bolnav ºi imund, de aceea,oamenii nu mor pur ºi simplu, cicrapã; mai exact, trupul lor în prin-cipal (se) crapã. Cât despre

moarte, ea rãmâne un conþinutdecisiv, legat inclusiv de imaginaþie.Iatã o frazã bardamusianã care mi-a dat destule bãtãi de cap: Cândn-ai imaginaþie, sã mori nu-i marelucru, dar când ai, e prea de tot.Când n-ai imaginaþie, poþi sã morioricum, dar când o ai, trebuie sãmori doar într-un fel anume, caresã îþi satisfacã nevoile fantasmaleºi sã te rotunjeascã, pentru acompensa chiar actul concret almorþii nedorite. Pe de altã parte,însã, moartea poate fi tocmaiscopul unei vieþi de pícaro peregrinprin variate bolgii ale realitãþii: eatrebuie sã fie o stocare a lucrurilornemernice din viaþã. Nu în zadar,Bardamu nu spune niciodatã amuri, ci a crãpa. Sã-l ascultãm,prin urmare: Marea înfrângere, întoate cele, e sã uiþi, mai cu seamãceea ce te-a fãcut sã crãpi, ºi sãcrãpi fãrã a înþelege vreodatã câtde mare e ticãloºia oamenilor.Când om ajunge la marginea borþiiva trebui sã nu facem peºmecherii, dar nici sã uitãm, vatrebui sã spunem totul, fãrã aschimba vreun cuvânt, desprenecuprinsa strâmbãtate aoamenilor, pe urmã sã dãm naibiitotul ºi sã ne mutãm sub iarbã. Oroboteala ca asta poate umple oviaþã întreagã.

Materia hãului

Ce se gãseºte în jurul acestoroameni rãtãciþi ºi înspãimântaþi demizeria rãzboiului? Doar noapteadin care Céline ºi Bardamu vorconstrui o uriaºã metaforã pentruspaimã. Noaptea ca alienare. Oanti-noapte fãrã nimic mistic (veziîntunericul luminos din poemeleSfântului Ioan al Crucii). Noapteaca materie a hãului. Noapteainfinitã, bezna atotputernicã,noaptea ucigaºã. Din totîntunericul acela pãcuros încât þise pãrea cã n-ai sã-þi mai poþi

31

vedea braþul dacã-l întindeai cevamai departe de umãr, nu ºtiamdecât un lucru, dar asta cu toatãcertitudinea, ºi-anume cã purta înel uriaºe, nesfârºite voinþe omicide.Este Noaptea nimãnui, imper-sonalã, dar vâscoasã, un NoMan’s Land impur, dincolo denaºtere ºi poate chiar dincolo demoarte. Este Cloaca. Nu în zadar,unul din soldaþii din preajma luiBardamu va emite propoziþia-cheie a romanului, spunând peºleau: E beznã ca-n cur. CloacaMaxima, prin urmare. De-abiaacum începe sã se lãmureascãsensul cãlãtoriei la capãtul nopþii.Nu poþi scãpa de cloacã decâtstrãbãtând-o pânã la capãt. De-abia acum se limpezeºte ºi sensulformulei Jos inima! În noaptearãzboiului ard satele ºi pãdurile, iarsoldaþii se liniºtesc în faþa acestuidezastru doar fiindcã inclusiv oluminã bolnavã ºi rea (precumaceea a incendiilor) poate stârpibezna. Rar, noaptea mai conþineo oarecare dimensiune de catifea(moºtenitã din vremuri antebelice);în general, însã, noaptea e goalãºi este golul; bezna e golul lacomcare mãnâncã tot, mai ales viaþa.În beznã gãseºte Bardamu ungolan similar lui, care va deveni aldoilea personaj-cheie din Cãlãtoriela capãtul nopþii, e vorba deRobinson. Un alt cãlãtor în beznã.

Rãzboiul se menþine ca turbareºi abator inclusiv perceput dinParis: chiar ºi dincolo de tranºee,lumea este putregai ºi areconþinuturi sordide. În capitalã,Bardamu o întâlneºte pe Lola ºidescoperã paradisul corporal, iarlãcomia lui este uriaºã: Drept sãfiu, eram un porc pe cinste. RolulLolei este, însã, acela de a stârniapetit pentru America, investitãfantasmatic ca o aventurãanatomico-misticã. Dar Bardamucapoteazã psihic în Parisul care nueste altceva decât un paravanpentru mãcelul ce se desfãºoarãdincolo de el. Personajul are unatac de panicã, drept careprelungeºte ºi distinge sensulrãzboiului în magma unei realitãþicontinue ºi indisolubile. Explicaþialui este simplã ºi profundã pentruun “golan”: Cel mai bun lucru pecare-l ai de fãcut, nu-i aºa, cândte afli pe lumea asta, e sã ieºi din

ea, nu? Nebun ori ba, înspãimântatori ba. Închis într-un ospiciu sauazil, pentru verificare ºi probã,Bardamu îºi asumã raþional faptulcã nu mai vrea sã moarã, cãrefuzã sã fie carne de tun. Franþa ise revelã a fi o patrie de hoiturisubpãmântene sau, cu un cuvântinexistent dar intuibil, o gunoiºte.Noaptea rãzboiului, noapteaParisului, noaptea Franþei. Ei i seopune trupul care se îndestuleazãaºa cum poate: bordelurile saucurvele solitare nu sunt niciodatãde lepãdat. În primul caz, Bardamuemite o sentinþã reducþionistã: Emai greu sã renunþi la amor decâtla viaþã. Îþi petreci timpul pe lumeaasta ucigând ºi adorând, ºi astalaolaltã. În al doilea caz, curvele deuzurã îºi au rostul lor: curvãsãria,la urma urmei, e ca piperul într-unsos bun, e indispensabilã ºi leagã.Drept care pasiunea lui Bardamu,ca azilant la spitalul psihiatric, suntmicile bordeluri improvizate din jurºi teatrele de uz minim. Aici oîntâlneºte pe Musyne. Lumea totnu s-a schimbat, însã, ºi ceea ceBardamu numeºte a fi drumulputrezirii continuã sã funcþioneze.Autoironia îl face pe acest pícaropierzãtor al sorþii sã conchidãmucalit, fãrã sã-ºi piardã nãdejdea(întrucât nu a avut-o niciodatã):Eram încornorat în toate privinþeleºi de toatã lumea, de femei, de baniºi de idei.

Dragostea e ca alcoolul

Fãpturile au duhoare inclusiv laParis, iar Bardamu se simte elînsuºi contaminat de lumeaputrefactã, drept care emite o arsvivendi (poetica) relativ mântui-toare: La urma urmei, de ce n-ar ficu putinþã la fel de multã artã înurâþenie, pe cât ºi-n frumuseþe? Înciuda felului în care are apetitpentru detectarea cosmosului pes-tilent, Bardamu este un perpetuuîndrãgostit – Lola, Musyne ºi vormai urma – moment în care erupeuna din propoziþiile de carierã alelui Céline ºi ale personajului sãucentral: Dragostea e ca alcoolul.Mutat într-un bastion-spital derecuperare, percepþia eroului nuse modificã: moartea concretã ºimoartea administrativã sunt aici ºiacum, fãpturile sunt javre, spitaluleste un þarc bãlos, indivizii sunt

alcãtuiþi exclusiv din murdãriepsihicã ºi moralã. Excremenþialuleste prezent în principal prinumanitatea la senectute de la spi-tal, bãtrânii fiind consacraþi ca sacide rãmãºiþe ºi orduri. Bardamuridicã sau coboarã spitalul la rangulde Cloacã, unde realitateamedicalã este un pretext pentru afi deversate lãturi ºi miasme.Infirmierele (ca femei sãnãtoase ºifrumoase) nu compenseazãaceastã lume putridã, ci o înrãiesc,prilej pentru Bardamu de a criticaostentativ femeile aflate la vârstasexualitãþii ardente: Hotãrât lucru,rãzboiul stârneºte ovarele [...].Femeile nu sunt abordabile fizicdecât dacã bãrbaþii au rangul, fieºi doar fantasmal, de eroi: or,Bardamu este un golan indezirabil,nu un erou, de aici neºansa luicorporalã ºi inaccesibilitateafemeilor pe care le doreºte. Înlumea de javre (dinãuntrul ºidinafara spitalului), personajulgãseºte pânã la urmã soluþiatranzitorie: minciuna, emfaza,hiperbola. Golanul îºi construieºteo crustã de erou pe care o exaltã,devenind astfel seducãtor. Învaþãtoate tehnicile retorice ale seducþieide la un alt spitalizat ºi farseurstahanovist – Branledore. Triumfuldureazã, însã, puþin, întrucâtnoaptea e mereu aproape,constantã, vidã, noroioasã, iarfãpturile omeneºti continuã sã fieplacide, nemernice, pizmaºe, re-pulsive, meschine. S-ar zice cãsfârºitul lumii s-a înºurubat demultã vreme, atâta doar cã nimeninu l-a decorat ºi pus pe piedestal.

Eliberat din spital, pícaro-ulBardamu îºi gãseºte slujbã înAfrica: dar cãlãtoria lui dinspreEuropa spre continentul negru nueste altceva decât o purulenþãagresivã. Personajul cãlãtoreºte,dupã cum admite el însuºi, sprezeama Africii... Corabia sepreschimbã într-o etuvã,transpiraþia devine sânge sticlos ºiviolent, lumea se destramã în ºiprin alcool. Omul alb nu este cunimic mai presus de animal,dimpotrivã, se dovedeºte a fi uninstinctual pestilenþial, redus la ocondiþie de moluscã strivitã.Colcãiala imundã este felul sãu dea vieþui, lãsând în urmã doardejecþii alarmante: bãlþile puþind

32

greoi, crabii, hoitul ºi cãcatul.Masculi pãroºi, cu predispoziþiespre vomã ºi alte sunetedetestabile ale gâtlejului, inºideterioraþi ºi viermãnoºi, cãlãtoristricaþi, saci de larve, toþi aceºtiaintenþioneazã sã facã dinBardamu un þap ispãºitor alcãlãtoriei infernale, întrucâtprincipala lor condiþie esteabrutizarea. Existã în Cãlãtorie lacapãtul nopþii un registru scato-logic demonstrativ ºi obstinat, dusla extrem, prin care Célineconstruieºte din romanul sãu omare parabolã urât-mirositoaredespre extincþia microcosmi-cã. Dar personajul gãseºtespectacolul cathartic care sã-lsalveze de la linºaj: linguºealaretoricã, f latarea vanitãþi iagresorilor. El însceneazã tiradeºi baliverne, înþelegând cãnoaptea este preferabilã zemuiriicreierelor ºi trupurilor. Apoi unbarcagiu negru îl transferã de pevapor pe continentul african:Styxul a fost trecut, dar dincolo,oare, ce se aflã? Desigur, totnoaptea. Poate, însã, cã ar puteafi o noapte uterinã, regestantã!Nu este greu de ghicit cã Louis-Ferdinand Céline pune îndiscuþie, la nivel de simboluri ºitrasee iniþiatice, chiar coborâreaîn infern, dar nu într-unul singur,ci în toate infernurile posibile, dela Hades la cel creºtin etc.Bardamu trebuie iniþiat în toatenuanþele de descensus adinferos, într-un infern heterogenºi multiform, catabaza luineputând fi decât proteicã. Este,probabil, sensul esenþial alacestui roman care nici pânã înzilele noastre nu ºi-a pierdutprospeþimea ºi vigoarea.

Viaþa africanã, pe mal, estemarcatã de paludism ºi isterie,fãpturile umane au devenit fierturivii, oamenii sunt larve ºi au sudoriporcine, doar noaptea oferã oare-care rãgaz, atunci când nu este eaînsãºi infestatã de insecte. Albii suntstârpituri ºi viitoare hoituri, deza-gregrarea este programaticã.Noaptea se aude ºi se simte cu tobeºi fierbinþealã, ziua este cazanclocotitor. Bardamu este angajatulCompaniei Porduriere: nu-i delocgreu de ghicit cuvântul-cheie care stãla baza respectivei companii –ordura.

Colcãiala

Colcãiala ºi asfixia suntpermanente pe teritoriul african,astfel încât ele devin locuricomune. Bardamu este într-atâtde obiºnuit cu mizeria, încât areapetit antiseptic moºtenit din lungaºi violenta sa sãlãºluire prin spitale.Colonia de albi din Fort-Gono estedominatã de febrã ºi moleºealã,femeile sângereazã continuu dinpricina cãldurii toride, copiii audizenterie, pãduchii ºi muºteleabundã. Forþa descriptivã a luiCéline este progresivã ºi neostoitã,fiindcã ambiþia sa este aceea de atrasa o uriaºã hartã scatologicã alumii. Bardamu intuieºte cã s-arputea sã fi ajuns la punctul cel maide jos al infernului, drept care îºipropune sã se îmbolnãveascãbenevol, sã putrezeascã relativ ºisã fie repatriat. Pentru acest lucru,are, însã, nevoie de strategii.Oamenii au devenit viermi, iarjilãveala este condiþia minimalã ºimaximalã în acelaºi timp, doaralcoolul izbutind sã o scufundeefemer. Umanitatea albã din Africaeste alcãtuitã exclusiv din impostoriºi nemernici care putrezesc de vii,cu trupurile otrãvite de propria lorzeamã. Þi se fãcea ºi silã, bucatãcu bucatã, frazã cu frazã,mãdulare, regrete, globule, totul sepierdea la soare, se topeau întorentul de luminã ºi culori, ºi poftaºi timpul dimpreunã cu ele, totul seducea naibii. Nu mai rãmâneadecât teama strãlucitoare din aer.Soluþia catharticã nu poate fi decât,mereu ºi mereu, scârba. Darcãlãtoria pe Styxul african nu s-aîncheiat încã: escala la Topo estepentru Bardamu un prilej de a plutiîn duhoarea unei lumi care nu s-asãturat sã se dezintegreze,continuând sã o facã la nesfârºit.

Sinonimele lumii în descom-punere sunt neîndestulãtoarepentru Bardamu ºi pentruinventatorul sãu, Céline, ºi este demirare (ºi, implicit, de admirat)acest corn al abundenþei din careautorul extrage mereu ºi mereuanti-deliciile ºi urâþenia realitãþii.Africa este o sub-lume: apa de bãute clocitã ºi noroioasã, carnea ebuboasã prin excelenþã, propriagurã ajunge sã semene cu un iad.Drumul continuã, însã, dar nu cu

vaporul, ci cu piroga pe fluviulCongo, printre vârtejuri: parcã arfi Odiseea purulentã ºi miasmaticã,unde Ulise a devenit un ins dinscârnã. Apoi vine rândul pãdurii sãse nãpusteascã asupra luiBardamu. Predecesorul sãu,nimeni altul decât Robinson, celîntâlnit odinioarã în noaptearãzboiului, îi descrie iadul pãduriitropicale: friguri, diaree, hieneinsolente care adulmecã viitoarelehoituri, umanitatea neagrãdegeneratã, insectele înfipte încarne, omizile bãloase asediindcoliba oricum delabratã. Pânã cândºi apusurile sunt aici niºte uriaºeasasinate ale soarelui. Apoi vinenoaptea. De data aceasta estenoaptea sãlbãticiei. Iar noaptea cutoþi monºtrii ei îºi începea atuncisarabanda, cu miile ºi miile ei dezgomote ºi orãcãieli. Pãdurea nuaºteptã decât semnalul lor ca sãînceapã sã tremure, sã ºuiere, sãmugeascã din adâncuri. [...] Arboriîntregi ticsiþi de crãpelniþe vii, deerecþii mutilate, de oroare. Ziua,soarele este asasinul predilectcare comite apoplexia zenitului.Dar Bardamu nu rezistã nici mãcaro zi în torpoarea acesteiapocalipse neteoretizate, ci ajungela capãtul propriului sãu trup, topitîn vomã, frisoane, lehamite,îndobitocire, peste care se adaugãnãclãiala ploii torenþiale ºiscufundarea colibei în clisã ºismârc. Doar un incendiuintenþionat ar putea distruge peveci aceastã lume lichefiatã ºiabjectã. O Apocalipsã de cremeneºi de buzunar! Oare s-a sfârºit totulsau drumul spre iad mai are încãpseudopode? La nivelul romanuluidin secolul XX nu cred cã existã oscriere mai consistentã ºi profundãdecât Cãlãtorie la capãtul nopþii înportretizarea stricãciunii ºiputreziciunii umanitãþii care pierepre limba ei.

Deliroid, Bardamu estetransportat de pajii sãi întunecaþiprin pãdurea sãlbaticã, în timp cenoaptea devine una a vacarmului,a sonoritãþilor cleioase în carelighioanele se amestecã. Minteapersonajului stagneazã într-otorpoare încâlcitã, el fiind depusspre tãmãduire în zonaspanioleascã a pãdurii africane, laSan Tapeta. Treptat, fãrã nicio

33

motivaþie, pestilenþa africanãîncepe sã iasã din el, la urma urmeia strãbãtut atât de multe nuanþeale nopþii încât nu mai este unsimplu neofit, ci a devenit el însuºiun posibil iniþiator: Prin mirossfârºesc fiinþele, þãrile ºi lucrurile.Toate aventurile pier lãsând undamf pe care nasul îl simte. Amînchis ochii pentru cã într-adevãrnu-i mai puteam þine deschiºi. ªi-atunci mirosul înþepãtor al Africiis-a estompat noapte de noapte.Mi-a fost din ce în ce mai greu sãregãsesc amestecul acelaapãsãtor de pãmânt mort, de sexºi de ºofran pisat. Delirând încã,Bardamu este îmbarcat camarinar silit pe o galerã cudestinaþie necunoscutã, undeinterlocutorii sãi sunt nãluci mai cuseamã. Dar cãlãtoria se încheiepânã la urmã ºi personajul setrezeºte expulzat din noapteaafricanã direct la poalele NewYorkului. America pe care ofantasmase atât la Paris, ca tânãrconvalescent, era aici. De-acum artrebui sã înceapã altceva, o altãnoapte. Sau un clarobscur?

America afrodisiacã ºi ...scatologicã

New Yorkul este vertical ºi anti-european, întrucât America nu estefutabilã precum Europa cea aflatãla orizontalã. Drogat ºi sedus dejade aerul american, Bardamugãseºte un truc de pícaro prin caresã rãmânã în þara fãgãduinþei,scurtând carantina impusã galereiºi infirmând percepþia autoritãþilorcum cã ar fi anarhist: seînfãþiºeazã lumii noi în ipostaza denumãrãtor de purici, adjuvantnecesar al medicilor verificatori dinEllis Island. ªi chiar devine aºaceva, specialist adicã în purici,asumându-ºi grotescul uneiprofesiuni de tranziþie ºi pãcãlealã.Apoi, în mod previzibil, Bardamuevadeazã în marele oraº, pestrãzile care alcãtuiesc o altãnoapte (întunecimea de jos). DarAmerica este revelatorie în sensuriafrodisiace mãcar promiþãtorterapeutice: personajul este nãucitde o admiraþie erotico-misticã faþãde femeile de toate culorile alenoului continent. Este o lumearmonioasã ºi vitalã, care ar puteastârpi noaptea.

Cititorul ar putea crede cãdereglãrile de percepþiescatologicã ale lui Bardamu aupierit, dar nici vorbã de aºa ceva.Dupã ce descoperã estetic ºi fre-netic varietatea feminoidã new-yorkezã, personajul ajunge chiarîntr-unul din omfalosurileexcremenþiale ale metropolei:latrina publicã pentru bãrbaþi.Scena este descrisã cuîncetinitorul ºi pluseazã pe grotesc,din punctul acesta de vedere Célinefiind un incorigibil manierist. Mi-asma infectã este prezentã,sonoritãþile grobiene aºijderea,murdãria fãþiºã se combinã cugemetele constipaþilor. Bãrbaþiisunt niºte lucrãtori rectali, iar latrinapublicã pune în miºcare un nouconcept: comunismul vesel alrahatului. America nu este delocrai, ci eventual purgatoriu, iar înnoul spaþiu fostul golan ºi chiaranarhist devine existenþialist.Meditaþia lui e gravã, ºi-a pierdutgolãnia ºi cinismul: o tristeþe matãe noul lui fel de a simþi. Nu maiavem destulã muzicã în noi, ca sãfacem viaþa sã danseze, asta-i.Toatã tinereþea s-a dus sã moarãla capãtul lumii, în tãcereaadevãrului. ªi unde sã te mai duciafarã, vã întreb, de vreme ce numai ai în tine cantitatea trebuitoarede delir? Adevãrul e o agonie cenu se mai isprãveºte. Adevãrulacestei lumi e moartea. Trebuie sãalegi, sã mori ori sã minþi. Eu unuln-am putut niciodatã sã mã omor.Noaptea alternativã sau þinutul seriimetropolitane, cum îl numeºteBardamu, îl învioreazã întrucâtva,pentru cã umanitatea este maivivace ºi poate oferi universuricompensatorii.

Eroare, totuºi, sau o simplãamânare: metropola îºi faceefectul imediat ºi, pe lângãfascinaþie, provoacã destulãangoasã. De la angoasã, Bardamuajunge la plictis. Înainte, însã, detoate acestea, el descoperãneantul. ªi iatã-l astfel pe Bardamuajuns existenþialist, chiar dacã fãrãsurle ºi trâmbiþe. Meditaþia lui i-arface sã se înnegreascã de invidiepe Camus sau Sartre, aºa cameritã sã o ascultãm pe îndelete.Totdeauna mã temusem sã nu fiugãunos, cu alte cuvinte sã nudispun de niciun motiv serios

pentru a exista. Acum mã aflam înfaþa faptelor pe deplin încredinþatde nimicnicia mea individualã. Înacest mediu prea diferit de cel încare-mi aveam meschineleobiceiuri, parcã mã dizolvasem peloc. Mã simþeam foarte aproapede neexistenþã, pur ºi simplu.Astfel, descopeream cã de cum numi se mai vorbea despre celefamiliare mie, nimic nu mã maioprea sã mã cufund într-un soi deirezistibil plictis, într-un soi dedulceagã ºi spãimântãtoarecatastrofã sufleteascã. Cevadezgustãtor. Maceraþia ºilichefierea continuã, chiar dacãîntr-o altã formã, flancatã deneliniºte ºi plictisealã. Arhitecturaopulentã sau rigidã a clãdirilornewyorkeze, precum ºi indiferenþaoamenilor îl asfixiazã pe Bardamu.Apoi mai este ceva care îl lezeazãºi anihileazã omeneºte: accesul luila femei, fie ºi doar la cele pasabile(nu la marile frumoase) este mereuinterzis. ªi atunci, dupã etapa deangoasã, dupã ce existenþialismulsãu e formulat ºi încheiat,Bardamu simte din nou scârba.Noaptea nu s-a sfârºit ºi nicicãlãtoria prin ea; noaptea estealtfel, dar tot noapte se numeºte.Bardamu ar vrea sã fie poetic, darnu i se îngãduie sã fie: nu-i rãmânedecât cinismul subþiat, uneori, detristeþe. Reîntâlnirea cu Lola nu îifoloseºte la nimic, ci îl consacrã înipostaza de alungat, drept care nuîi rãmâne decât sã fugã din NewYork. Expulzat mereu, multiform,nu gãseºte locuinþa predilectãdecât în noapte. Exilul e un fel denimicnicie cu care trebuie sã seacomodeze ºi chiar sã înveþe sã oiubeascã, fiindcã devine condiþiecotidianã. Mãcar Bardamu ºtie de-acum cu certitudine care e misialui: sã ajungã la capãtul nopþii,fiindcã altcineva nu o va face. Dinpunctul acesta de vedere,Bardamu este unic. O ºtie ºi el, oºtiu ºi cititorii, o ºtie ºi Céline.

La Detroit, maºinismul,înghesuiala, sãrãcia, omulpreschimbat cu de-a sila în obiect,realitatea zgâlþâitã, toate acesteanu au cum sã-l relaxeze orivindece pe Bardamu. Aici niciinima nu þi-o mai auzi aºa cum secuvine, iar din substanþasufleteascã ºi psihicã nu mai

34

rãmâne decât o fãrâmã. Pentru cãmaºinile devin patronii fãpturilorumane, nimicul se alcãtuieºtedintr-o dezumanizare concentricã,inºii se manifestã precum niºtecãrnuri zgâlþâite la nesfârºit.Soluþia nu este una facilã, ci deînãsprire ºi zidire. Trebuia sãsuprimi viaþa de afarã, s-o prefaciºi pe ea în oþel, în ceva util. N-oiubeam îndeajuns aºa cum era, deaia. Trebuia sã faci din ea unobiect aºadar, ceva solid, asta-iRegula. Dar tot la Detroit, capitalamaºinismului, Bardamu o în-tâlneºte pe Molly: aproape cã arputea lua viaþa de la capãt cu noualui femeie, dacã nu ºi-ar privi lucidviciul esenþial – dorinþa aceea dea da bir cu fugiþii de peste tot. Elimpede, prin urmare, cãlãtoria lacapãtul nopþii nu este una silitã, ciuna râvnitã de cãtre Bardamu.Fiindcã este vocaþia sa. ªiconstituie charisma lui neobiºnuitãde personaj. Dacã ar fi fericit cuMolly, Bardamu s-ar consideratrickster faþã de propriul sãu destinde cãlãtor al nopþii ºi în noapte. Elare masochismul ºi conºtiinþainiþiatului care preferã sã rãmânãceea ce este, cu toate riscurileneizbãvirii. Molly l-ar putea“mântui” pe Bardamu, darpersonajul se eschiveazã, întrucâtcãlãtoria lui nu s-a încheiat: undevaexistã Franþa (locul de pornire).Robinson, reîntâlnit la Detroit,citeºte imediat harta strãvezie ºivulnerabilã a lui Bardamu, dreptcare personajul admite despresine: Hotãrât lucru, aveam unsuflet ºleampãt ca un prohabdeschis. La plecarea în Franþa,pãrãsind-o deschis pe Molly,Bardamu simte pentru întâia datãsuferinþa adevãratã ºi redevineexistenþialist: Poate cã tocmai astacãutãm prin viaþã, nimic altcevadecât asta, cea mai mare durerecu putinþã pentru a deveni noiînºine înainte de a muri.

Întoarcerea la origini:noaptea maximã

Întors la Paris, Bardamu admitecã a revenit din Lumea Cealaltã:brusc, romanul Cãlãtorie la capãtulnopþii nu mai este doar un excursabisal ºi viguros despre hãrþilescatologice ale lumii noastre, ci ºiun periplu eschatologic cu ceremo-

nial (sper ca preastimatul cititor sãfacã distincþia între scatologic ºieschatologic, sic!). Întors din iad(Africa, America), s-ar putea spune,Bardamu se întoarce la origini, îºiface studiile ºi ajunge doctor. DarParisul e tot cleios, cu luminavãtuitã, marcat de miros de urinã,transpiraþie, înghesuialã, zavistie,jeg ºi viaþã de ºobolani. Liniafosforescentã a acestui universimund este întreþinutã de cloacamaxima care este Sena, târându-se ca o flegmã uriaºã în zig-zag,de la un pod la altul. Oricine dintrenoi, cititorii, se vede nevoit sãrecunoascã un lucru fãþiº:Bardamu demistificã unul dinsimbolurile fascinatorii ale Parisului– Sena ºi podurile sale – în carepercepe chiar originea putrefactãa metropolei. Lumea de periferie,apoi, unde va locui acum Bardamuîncercând sã-ºi exercite profesiarespectabilã (în principiu) de doc-tor, este hidoasã, dominatã deindivizi care locuiesc în casemucegãite, cu miros de closet, eifiind, precum odinioarã, niºtescârbe umane. Pacienþii alcãtuiesco umanitate jalnicã, ticãloºitã,oploºitã în Parisul ceþos-ploios, într-o atmosferã de harþã. Ca doctor,Bardamu asistã le poveºtidetestabile de viaþã ºi de moarte,cu victime ºi cãlãi în ritmuricasnice. Nici celebrul Institut demicrobiologie (acolo unde ar trebuisã se gãseascã eminenþi confraþi)nu este altceva decât o bolgie apestilenþei ºi fanfaronadei. Întorsacasã în propria sa noapte micã(precum un sicriu, dupã cum singurexplicã), inclusã în marea noapte,Bardamu înþelege iar ºi iar cãsensul deplin al vieþii este nimiculºi rãtãcirea în gol.

Între pacienþii sãi, Bardamudescoperã mizeria la cub,nesfârºitã, iar în fostul sãu com-panion, Robinson, sintezaumanitãþii pervertite. Mila estesecundarã sau inexistentã, fiindcãnimeni nu e dornic sã meargã lacapãtul nopþii în locul altuia. Pânãla urmã, Robinson (asasin plãtit)cade chiar în capcana nemernicieisale; dar chiar ºi un asemeneaindivid decãzut poate fi un expo-nent al disperãrii ºi greþei, singuradiferenþã, faþã de Bardamu, fiinduna esenþialã – în cazul lui

Robinson sila nu este catharticã.Meditaþiile existenþialiste ale luiBardamu reapar în avalanºã, elefiindu-i scut, dar nu în faþa morþii,ci a vieþii. Vine o clipã când eºtisingur de-a binelea atunci când aiajuns la capãtul a tot ce þi se poateîntâmpla. E capãtul lumii. Pânã ºidurerea, a ta, nu-þi mai rãspundedeloc, ºi-atunci trebuie sã te întorciîndãrãt, printre oameni, oricare arfi ei. Nu eºti pretenþios în clipeleacelea, deoarece chiar ºi pentru aplânge ºi tot trebuie sã te întorciacolo unde totul începe, trebuie sãte întorci cu ei. Dacã individul stãprintre oameni, o face doar fiindcãare nevoie de un auditoriu al dureriisale (aceasta poate fi micã, maresau moderatã). Indiferent dacã aexistat sau nu aceastã intenþieauctorialã, Bardamu este saudevine, în cele din urmã, unecleziast performant ºi foarte pegustul cititorului din secolul XX.Meditaþia sa tot mai gravã esterostitã simplu ºi tãios, pânã lacarne ºi os. De-atâtea secoleputem vedea cum animalele senasc, trudesc ºi crapã în faþanoastrã fãrã ca sã li se fi întâmplatceva nemaipomenit decât cã reiaula nesfârºit acelaºi insipid eºec princare alte ºi alte animale au trecutînaintea lor. Ar fi trebuit totuºi sãînþelegem ce se întâmplã. Valurinecontenite de fiinþe inutile vin dinadâncul vremurilor sã moarãneîntrerupt dinainte-ne, în timp cenoi continuãm sã rãmânem aici, totsperând în ceva... Nici mãcar înstare sã gândim moartea nusuntem. Fostul golan caustic aajuns ecleziast la relativãmaturitate, înveºmântat fiind într-o tristeþe matã. Efortul scatologicde percepþie al lui Bardamu,precum ºi efortul sãu eschatologicde a strãbate infernul ºi noapteaîncã din viaþã, l-au înþelepþit cude-a sila: oamenii-s veºnic viermisau grãmezi de viscere cãlduþe ºiprost putrezite... Ar trebui sã citezdestule fragmente lucioase ºi recidinspre finalul cãrþii. ªi apoinoaptea, mereu ºi mereu dânsa.Moartea este ceea ce nu va fi gãsitla capãtul nopþii, fiindcã acolo lacapãt e doar nimicul. Noaptea caregoleºte ºi în care ajungi sã trãieºtica într-o materie cleioasã.

Într-o ultimã încercare de a evita

35

ce se mai poate evita din hidoºeniavieþii, Bardamu evadeazã de laperiferie ºi strãbate întreg Parisulnocturn, glosând pe margineanefericirii, a inadaptãrii etc. Daracestea sunt lucruri capitale carenu pot fi abandonate niciodatã,tocmai fiindcã ele þin cu dinþii defãpturile umane, refuzând sã sedesprindã. Sunt încarnate deja. LuiBardamu nu îi rãmâne atuncidecât sã rezoneze. Nu trebuie sãnãdãjduieºti a-þi lãsa nefericireanicãieri pe drum. E ca o femeiegroaznic de urâtã, Nefericirea, ºicu care te-ai fi însurat. Poate cãtot mai bine e la urma urmei s-oiubeºti un pic decât sã te vlãguieºtisnopind-o în bãtaie toatã viaþa. Devreme ce nu-i poþi face depetrecanie. Oricând la îndemânã,în schimb, este noaptea, alienareaºi incompatibilitatea cu ceilalþi:oamenii seamãnã cu niºte nãluciînnegrite ºi strivite. Bardamu arputea sã mediteze la nesfârºit înton grav, dar fostul golan (lingvistic)mai rãbufneºte din când în cândîn el, cât sã-i aducã aminte cã nue chiar zadarnic cinismul. Viaþa eo clasã unde pedagog e plictisul,e aici tot timpul ca sã tepândeascã, trebuie sã te prefacicu orice chip cã te ocupi de cevapasionant, altminteri vine la tine ºi-þi haleºte creierul.

Panorama ºi turul de forþã pecare Bardamu îl face prin Paris þinetot de o uriaºã percepþiepestilenþialã: fãpturile umane prinexcelenþã emit miasmã ºiputrezealã; ºi nu doar trupul, ci ºisufletul. Personajul recapituleazã,apoi, intrândurile corpuluiomenesc, ale celui femeiesc înmod special, acesta fiind sediulplãcerii vaginale, dar ºi al extazuluipidosnic (semn cã hartascatologicã încã mai are poteci ºicãrãri). Lumea bordelurilor fãþiºesau camuflate adãposteºte vicioºiinventariaþi de Bardamu cuamuzament mai degrabã, decât cuscârbã. Dar delirul sãu principaleste strict legat de moarte ºi deimixtiunea morþilor în lumea viilor.Chircit într-un bar parizian nocturn,personajul îºi invocã morþiicunoscuþi, din rãzboi sau din timpde pace, pentru a sigila funerarrealitatea ºi pentru a lãrgi sensulnopþii al cãrei capãt pare, totuºi, cã

se întrevede. În dialogul obstinatºi demonstrativ cu preotul Protiste,Bardamu devine iar ºi iar ecleziast,dar unul dublat de cinicul deodinioarã care fãcuse dinaciditatea sa o formã de scut.Sentinþa lui este, însã, esenþialã ºide neuitat: A fi singur înseamnã aînvãþa sã mori. Bardamu încearcã,mai departe, sã facã o recapitulareºi o sintezã a lumii prin mizeria,falsitatea ºi cruzimea ei, dar nuoricum, ci printr-un ritual de inso-lent înþelepþit care nu mai are nimicde pierdut. Simþul sãu scatologiceste, de asemenea, la fel de vivace:este antologicã discuþia despreconstipaþie, pe care o poartãfemeile dintr-o cofetãrie aflatã înToulouse, dialog care demitizeazãcomplet sexul slab ca antifloral ºidejecþional. Peste scatologic,fervoarea lui Bardamu a fost mereulegatã de eschatologie: iatã-l, prinurmare, în cripta din Toulouse,unde Robinson e ghid, la o altãrecapitulare a morþii ºi a impactuluiei asupra viilor.

Întors la Paris, Bardamu asistãla spectacolele umanedesfãºurate într-un ospiciu undeeste proaspãt angajat: sunt, însã,spectacole ale bolnavilor, dar ºi aledoctorilor alieniºti care, de la unpunct, vrând-nevrând se molipsescde maladia dominantã a spaþiului.Matur deja, Bardamu comite dinnou existenþialisme despreechilibru ºi raþiune, adicã exactdespre ceea ce el însuºi ar râvnisã posede. Morala sa este, însã,ca de obicei, scepticã ºi causticãºi, în cele din urmã, autode-molatoare. Marea ostenealã aexistenþei poate cã nu e la urmaurmei decât aceastã uriaºãstrãdanie de-a rãmâne timp dedouãzeci, patruzeci de ani sauchiar mai mult, rezonabili, de-a nufi simplu ºi profund noi înºine,adicã josnici, atroci, absurzi.Coºmarul de-a trebui sã prezinþitotdeauna ca pe un mic ideal uni-versal, supraom de dimineaþãpânã searã, pe subomul ºontorogce ne-a fost dat sã fim. Dialogurilepersonajului cu Baryton, directorulospiciului, ajung într-un punct deconvergenþã asupra sensuluinopþii, când interlocutorul sãu faceelogiul demenþei ºi al neantului.Atunci, iar ºi iar, Bardamu se simte

contaminat de pacienþii nebuni,ºtiind cã nebunia lui specialã esteaceea a nopþii investitã cu atâteasensuri ale golului ºi alienãrii. ªi dinnou sila erupe ca o acaparatoarecocotã de lux, pe fondul asfixieriiexistenþiale care nu mai are capãt.Nu-þi mai scoþi dezgustul ºioboseala când zilele asteanenorocite ajung sã se adune întrenas ºi ochi, doar aici, ºi sunt câtpentru ani de zile pentru mai mulþioameni. Sunt mult prea multepentru un singur om. La Parissoseºte, însã, ºi celãlalt personaj-cheie al romanului, Robinson,declasatul major, asasinultrascârbit de viaþã ºi de tot.Acesta va sfârºi împuºcat, iar ul-tima revelaþie a lui Bardamu, legatãde moartea ºi de agonia prietenuluisãu, este absenþa milei, a oricãreimile faþã de seamãnul tãu. E orevelaþie antihristicã, aº spune,care, însã, nu îl face pe Bardamunici mai pãcãtos, nici mai cinicdecât este deja, în cruzimea simþiriiºi gândirii sale asumate deraisonneur. Fiindcã Bardamu segãseºte, vorba lui Nietzsche (care,paradoxal, nu este invocatniciodatã în roman, deºi ar fi fostlogic sã fie!), dincolo de bine ºi derãu. Ai alungat ºi-ai hãituit grijuliumila ce-þi mai rãmânea în adâncultrupului, ca pe-o pilulã greþoasã. ªiai împins-o departe, mila, pânã înfundul maþelor, laolaltã cu rahatul.Acolo îi e locul, îþi spui. Neofituldejecþiilor umane analizateminuþios în Cãlãtorie la capãtulnopþii nu are cum sã mai simtãceva, fiindcã este complet gol (golit)pe dinãuntru. Iar auto-sentinþacare urmeazã nu are cum sã nufrisoneze întrucâtva: Eu unul nueram mai mare ca moartea. Ci cumult mai mic. Nu eram pãtruns demarea idee omeneascã. Rece ºiþeapãn în moartea lui, Robinsonseamãnã cu un strãin care ar fivenit dintr-un þinut atroce ºi cãruianici n-am fi îndrãznit sã-i vorbim.Þinutul atroce, probabil cã aceastaeste definiþia cea mai adecvatã ºielocventã. Impasibil, solidificat,îngreþoºat pentru totdeauna,Bardamu delireazã în final, pemalul Senei: omul a devenit chiarnoaptea, Parisul este noaptea.Punct. ªi oricând de la capãt:nocturnalia ar putea dura oricât.

36

Fãrã a elabora cu adevãrat oteorie asupra romanului, oriceromancier are de obicei oconcepþie sau o viziune mai multsau mai puþin personalã asupraacestuia, demnã de a fi luatã înconsiderare în toate cazurile, maicu seamã cã ea nu vine dintr-ovocaþie speculativã, ci dintr-oexperienþã proprie, autenticã prininterioritatea ºi concretitudinea ei.O spune de altfel, în felul sãu, chiarautorul cãruia îi consacrãm acesterînduri: „Lumea teoriilor nu-miaparþine. Acestea sînt reflecþiileunui practician. Opera fiecãruiromancier conþine o viziuneimplicitã a istoriei romanului, o ideedespre ceea ce este romanul.“(p.5). Fiecare concepþie romane-scã este aºadar ireductibilã ºiinconfundabilã ºi totuºi fiecarecontribuie, în parte, dar ºi în chipnecesar, la înþelegerea maiadecvatã a acestei populare speciia genului narativ. Sînt desigur ºiromancieri care se limiteazã la osimplã, dar precisã intuiþie a actuluilor creator dupã cum sînt ºi alþii,care par înzestraþi cu o destul delargã disponibilitate intelectualã,ceea ce le permite ºi chiar îiimpulsioneazã sã discute proble-mele artei lor de pe poziþii carecoincid cu acelea ale criticiiprofesioniste înseºi, fie ºi într-oformã de mai mare libertate ºioriginalitate subiectivã. Cãciexistã, fãrã nici un paradox, ºi ooriginalitate obiectivã, care semanifestã prin pertinenþa exame-nului critic, dar aceasta este cu totulaltã discuþie.

Romanul a devenit astãzi, aºacum toatã lumea poate constatacu cea mai neîngrãditã uºurinþã,un „gen“ proteic, extinzîndu-se peo scarã atotcuprinzãtoare ºi de oinfinitã diversitate, de la o simplãnuvelã ceva mai întinsã pînã la„saga“ cea mai impunãtoare ºi dela naraþiunea eminamente realistãla scenariile cele mai fantastice ºi

Un romancier despreromanFlorin Mihãilescu

mai simbolistice ale inventivitãþiicelei mai debordante imaginaþii:Aproape cã se poate spune cã eroman tot ce nu e altceva. Într-oasemenea împrejurare, mãrturia ºiexplicaþiile pe care încearcã sã nile ofere cei care practicã genul sedovedesc cu atît mai preþioase.Iatã de ce am citit cu cel mai viuinteres cartea apreciatului scriitorde origine cehã, stabilit însã decîteva decenii în Franþa, MilanKundera, intitulatã Arta romanuluiºi tradusã de curînd ºi în limbaromânã (Editura Humanitas, 2008,în versiunea Simonei Cioculescu),chiar dacã, din pãcate, cu oîntîrziere de peste 20 de ani de laprima ei apariþie. Alcãtuitã dincîteva eseuri, douã convorbiri ºi unmic, dar sugestiv dicþionar de„ºaptezeci ºi trei de cuvinte“, ºiîncheiatã printr-un discurs þinut cuocazia primirii unui premiu laIerusalim, aceastã culegere detexte în aparenþã destul de variatese impun atenþiei prin preocupareacomunã pentru situaþia romanului,pentru evoluþia lui în epocamodernitãþii, de la Cervantes laKafka ºi Hermann Broch, în fine,pentru cîteva dintre principalelesale aspecte de ordin artistic.Efortul cel mai insistent al luiKundera este acela de a scoate laivealã concepþia implicitã înromanele sale asupra artei, acompoziþiei ºi a semnificaþiiloracestora, fãrã a neglija însãproblematica mai generalã aromanului modern de la DonQuijote pînã în prezent. Acestaînsoþeºte ºi chiar anticipeazãmarile teme ale filosofiei, careating condiþia existenþialã a omului:„Într-adevãr, toate marile temeexistenþiale pe care Heidegger leanalizeazã în Fiinþã ºi timp,considerîndu-le neglijate de toatãfilosofia europeanã anterioarã,au fost dezvãluite, prezentate,puse în luminã de patru secolede roman (patru secole de

reîncarnare europeanã aromanului)“ (p.13). Existã în sub-stanþa marilor romane o seteireductibilã ºi definitorie pentrunatura lor de descoperire, derevelare ºi poate chiar de o anumemodelare a sufletului omenesc, osete pe care Kundera o asimileazãcunoaºterii. Preluînd de la Brochideea cã romanul trebuie sãdescopere ceea ce numai el poatesã descopere, emulul sãu de aziconchide în ton apoftegmatic:„Romanul care nu descoperã oparte pînã atunci necunoscutã aexistenþei este imoral. Cunoaºtereaeste singura moralã a romanului“(p. 14). Ar fi deci o cunoaºtere careînnobileazã arta romanului.

Pe de altã parte, este evident cãaceastã cunoaºtere nu are nimic de-a face cu cea intelectualã.Dimpotrivã, romanul cultivã oanumitã incertitudine, care estechiar aceea a vieþii reale ºi careconstituie tocmai pe aceastã caleadevãrata lui înþelepciune, alta decîtcea nãscutã „din spiritul teoretic“(pp.16,197), iar „cunoaºterea“ pecare el o prilejuieºte înseamnã maiexact descoperirea lumii „cafrumuseþe“ (p. 161) ºi rezultã dinfaptul cã „reprezintã o meditaþieasupra existenþei, vãzutã prinintermediul unor personaje ima-ginare“ (p.105). Însã adevãrul pecare-l promoveazã arta, de pildãpoezia, este unul interior, total ºifundamental opus adevãruluipreconceput, cum numeºte autorulceea ce noi putem echivala uºor cuingerinþa ideologiei în cuprinsulactului creator (v. p. 143), un tip deingerinþã care rãmîne întotdeaunacorp strãin ºi factor inerentperturbator. Încã o datã, „existão diferenþã fundamentalã întremodul de a gîndi al unui filosof ºlcel al unui romancier“ (p.99), încîto filosofie nu se poate extrage dinCehov, Kafka sau Musil, iarDostoievski e un „mare gînditordoar ca romancier. Ceea ce vrea sã

37

zicã: ºtie sã creeze în personajelelui universuri intelectuale ex-traordinar de bogate ºi inedite“(p.100).

Chemãrile specifice ale roma-nului, care-l caracterizeazã ºi-ldeterminã în esenþa lui ar fi, dupãKundera, patru la numãr ºi anume:jocul, visul, gîndirea ºi timpul (pp.25-26), iar spiritul sãu este cel alcomplexitãþii ºi al continuitãþii, carese opun amîndouã reducþionismuluicontemporan. Tot patru sînt ºiprincipiile dupã care se cãlãuzeºteromancierul nostru în relaþia lui cuistoria ºi care pot avea cu siguranþãºi o valoare de recomandare: tra-tarea circumstanþelor istorice “cu omaximã economie”, reþinerea doara acelora care creeazã situaþiiexistenþiale semnificative, deasemenea a acelora pe careistoriografia le-a uitat ºi care totuºiau afectat condiþia umanã ºi, însfîrºit, în al patrulea ºi ultimul rînd,înþelegerea ºi analiza Istoriei „în eaînsãºi ca situaþie existenþialã“ (pp.50-51). Aceste principii fac, înconcepþia lui Kundera, ca romanulsã fie unul „care analizeazãdimensiunea istoricã a existenteiomeneºti“ ºi nu unul care doarilustreazã o situaþie istoricã saudescrie societatea într-un anumitmoment, înfãþiºîndu-se astfel ca osimplã „istoriografie romanþatã“(p. 49).

Deosebit de interesante ºi depersonale sînt ºi opiniile luiKundera cu privire la modernismºi la realism. Urmînd sugestiileunui scriitor ca Hermann Broch, pecare-l agreeazã superlativ, alãturide Kafka, urmaºul lor lanseazã laun moment dat frumosul paradox,potrivit cãruia „toate operele mari(tocmai pentru cã sînt mari) au înele ceva neîmplinit“, care ne obligãsã acceptãm tripla necesitate aunei arte noi: a „dezgolirii radicale(care sã permitã cuprindereacomplexitãþii existenþei în lumeamodernã fãrã sã se piardãclaritatea arhitectonicã)“, a„contrapunctului romanesc“. care„sã îmbine într-o singurã muzicã,filosofia, naraþiunea ºi visul“ ºi, înfine, „eseul specific romanesc“,adicã o artã care sã nu propulseze„un mesaj apodictic“, ci sã rãmînã„ipoteticã, ludicã sau ironicã“(pp. 84-85). Dar, dincolo de neîm-plinirile operei sale, Broch a fost un

mare scriitor, care din cauza, unorconjuncturi istorice nefavorabilen-a influenþat, ca ºi Musil ºiGombrowicz, evoluþia romanuluimodern, fiind descoperit ºi apre-ciat mai tîrziu ca modernist, deºide o altã facturã decît aceea amodernismului omologat întretimp ºi pe care Kundera îl numeºte„modernism titularizat“ (pp. 85-87).Adeziunea majorã a romancierului-eseist pare cã se îndreaptã, prinBroch, Kafka, Musil, Gombrowicz,Beckett, Ionescu, spre ceea ce totel boteazã “modernismul antimo-dern”, a cãrui moºtenire îi dã im-presia a cãpãta cu timpul tot maimultã grandoare (p. 174).

Cît priveºte evocarea realistã,Kundera socoteºte cã nu atîtrealitatea, cît posibilitatea con-stituie obiectul ei: „Romanul nuexamineazã realitatea, ci existenþa.Iar existenþa nu este ceea ce s-aîntîmplat, existenþa este cîmpulposibilitãþilor omeneºti, tot ceea cepoate deveni omul, tot ceea ce esteel capabil sã facã“ (p. 57). Autoruladmite însã cã ºi fidelitatea ima-ginii e necesarã, dar numai cîndsurprinde situaþia istoricã drept „oposibilitate ineditã ºi semnificativã“,altfel „romancierul nu e nici istoric,nici profet: el este un explorator alexistenþei“ (p.59). Trei modalitãþielementare îi stau la dispoziþie:„povesteºte o istorie (Fielding),descrie o istorie (Flaubert), gîndeºteo istorie (Musil)“ (p.171).

Trecînd inevitabil peste nenu-

mãrate alte idei ºi nuanþe, careilustreazã cu incontestabil farmecsubtilitatea inteligenþei lui MilanKundera ºi care ar da ocazia, fiecare,unor comentarii independente, sãsemnalãm totuºi mãcar elogiulrolului pe care l-a avut ºi-l are roma-nul în istoria spiritului european. Înactualele împrejurãri, în care culturabãtrînului nostru continent pareameninþatã „dacã ea este ame-ninþatã din exterior ºi din interiorîn ceea ce are mai preþios, respectulpentru individ, respectul pentrugîndirea sa originalã ºi pentru dreptullui la o viaþã particularã inviolabilã,atunci, cred cã aceastã esenþãpreþioasã a spiritului european edepusã ca într-o cutie de argint înistoria romanului, în înþelepciunearomanului“ (pp. 202-203).

Frumoasã ºi dreaptã încheiere,care subliniazã virtuþile acesteiadmirabile forme a creaþiei literare,rolul ei în viaþa oricãrei societãþiumane, o încheiere care este ºi avolumului discutat aici ºi cu careputem pune ºi noi punct acestorpuþine consideraþii, mult mai pu-þine decît ne-ar prilejui textul.Punct aºadar, pentru cã o atareîncheiere poate fi amplu co-mentatã de oricine. Semnificaþia eini se pare impresionantã ºi, maipresus de toate, dãtãtoare detemeinice speranþe în viitorul fãrãsfîrºit al romanului european ºiuniversal, în definitiv ºi implicit (dece sã nu adãugãm?) în viitorul arteiîn totalitatea ei.

38

Nu ºtim nimic unii despre alþii.Trãim alãturi ca doi copaci, cadouã pâlcuri de arbori strãinicare cresc singuri, nepreocupaþidecât de apa din sol ºi de luminasoarelui. Fiecare cu rãdãcinilelui, fiecare cu crengile ºi frunzelelui. În ceaþã, sub ploile toamnei,sub rãceala zãpezii, ca ºi pearºiþã ºi secetã. Nu ºtim nimic,nimic din gândurile noastre nutrece de la unul la celãlalt, totulse consumã în teritoriul strâmtal unor încãperi obscure, rareoriluminate de strãlucirea unuifulger întâmplãtor.

Cu ce ar trebui sã încep,pentru a nu mi se pãrea cã mãînºel sau înºel pe alþii? Cucopilãria? Cu anii de ºcoalã? Cuprima slujbã, ori cu întâia iubire?Nu, nu cred. Cred cã cel mai nor-mal e sã încep cu ziua de azi.

Zi de varã, înaltã. M-am sculatla ºase dimineaþa. Obicei vechi,nepãrãsit niciodatã, nici învacanþe, nici în cãlãtorii. Mi-aplãcut întotdeauna sã simt cumse extrage ziua din noapte, ca ofiinþã uriaºã, nevãzutã, pãrãsindplacenta întunecatã ºi plinã demirosuri amestecate a întu-nericului. Sã o simt cum îºi cautãritmul, pasul urmãtor care, pestenumai douãsprezece ore o vaduce din nou în acelaºi teritoriuambiguu, cu geometrii ºi suneteimprevizibile. În asemeneadimineþi mi se pare cã-l vãd peDumnezeu la lucru. Punând câteo cãrãmidã ici, aºezând o grin-dã dincolo, sãdind pomi ºi tãindalbiile râurilor, stingând luminilestelelor ºi lãmpile pâlpâitoare alelicuricilor, aºezând unul câte unulþepii aricilor ºi învãþându-i sã sefacã ghem. ªi mã întreb: cum aºputea eu sã mã opun dorinþei luide ordine, dezinvolturii cu carelasã loc hazardului, înþelepciunii ºipriceperii cu care se face nevãzut,lãsându-ne sã credem cã tot ce eîn jur e opera noastrã?

Apoi, ies ºi mã plimb prinGrãdinã. Urc dealul pânã lapoalele pãdurii, privind fiecaretrunchi de mãr, coaja cireºilor ºipielea marmoratã a mestecenilor,tremurul frunzelor lorstrãlucitoare. Calc iarba cu sfialãºi feresc drumurile întortocheateale furnicilor. Sorb aerul proaspãtal dimineþii cum sorb, la fiecareprânz, un pahar de vin. Mi-aplãcut întotdeauna vinul. Unpahar pe zi era de ajuns. ªi defiecare datã, vin de þarã. A fost ovreme când am bãut ºi vinuri cele-bre, ba le-am ºi lãudat. De ce amfãcut-o? Pentru cã le lãuda toatãlumea. ªi pentru cã toatã lumeasimþea aceeaºi aromã, pentru cãaveau acelaºi gust pentru toþi,pentru cã toþi le descriau cuaceleaºi cuvinte. Bordeaux,Sancerre, Chateauneuf du Pape,erau la fel ºi pentru diplomaþii dinChile ºi pentru cei din Berlin sauGeneva ºi pentru cei dinBrazaville. Dar vinul de þarã ?Niciodatã nu avea acelaºi gustcu cel bãut cu o zi înainte. Pãreacã rãdãcina viþei trãsese înfiecare zi din pãmânt mereu o altãsevã, cã frunzele ºi boabelesimþiserã altfel trecerea soarelui,bãtaia vântului, lãsarea umbrelor.Începusem sã seamãn tot maimult cu acel personaj dintr-unroman al lui Hesse, care fiindobiºnuit sã trãiascã doar învecinãtatea lucrurilor sublime,sofisticate, ajunge într-un impasºi îºi dã seama cã doar lucrurilesimple îl mai ajutã. ªi cã toatemarile experienþe nu valoreazãnimic dacã nu aduc puþinãbucurie.

*Astãzi furnicile din marginea

Grãdinii au hotãrât cã trebuiesã-ºi mute muºuroiul în casanoastrã. Drept urmare, au fãcutun ºir neîntrerupt, ocolind cu grijãfiecare obstacol, pânã în colþul

salonului. Stau înghesuite peluciul galben al duºumeleiaºteptându-ºi rândul la trecereanoului prag. Unele sunt mai mari,altele mai mãrunte, dar toate suntla fel de harnice ºi de hotãrâtesã-ºi gãseascã un nou adãpost.Ce primejdie le-o fi îndemnatsã-ºi pãrãseascã locul sigur ºi fa-miliar al muºuroiului? Ce lasã înurmã? Ce sperã sã gãseascãsub acoperiºul fãcut sã protejezeoameni ºi nu niºte fiinþe minus-cule? Înþelegere? Protecþie?Dupã graba cu care menajera aînceput sã caute spray-ul ucigaº,n-aº spune...

*Capitala unei mari þãri

occidentale. Dezbatere tele-vizatã, face-à-face, între doicandidaþi la alegerile pre-zidenþiale. Reacþiile fiecãruia,modul în care sunt „arãtaþi” lumii:unghiul de filmare, coafura,cãmaºa, culoarea cravatei etc.Diferenþe de înfãþiºare, dar ºi deatitudine. Unul are principii, celãlaltsoluþii. Ce se va alege? A fi moralþine de convingerea personalã, afi decent þine de relaþia cu celãlalt.Nu þi se poate cere sã fii decentdecât atunci când te manifeºti înpublic. Mã întreb: meritã, oare, totacest efort pentru câþiva ani deglorie ºi secolele de uitare careurmeazã?

*Noi nu avem destine, avem

istorii ale vieþilor noastre. Poveºtia ceea ce ni s-a întâmplat. Singurullucru care transformã povesteavieþii noastre în destin e moartea.Asta pentru cã destinul e fatalitate,iar singurul eveniment incon-turnabil al vieþii e chiar acesta:dispariþia. ªi asta chiar atunci cândcredem în viaþa de apoi.

Note regasite Vasile Igna

OGLINDA RETROVIZOARE

)) )))

ª

39

Jehan Calvus (nimenialtul decât autorul clu-jean Ivan Chelu, acumlocuitor al Vienei im-periale), a debutat înRomânia cu romanul fan-tast Bumgartes al II-lea(editura Universal DalsiBucureºti ºi Arhipelag dinTârgu Mureº, 1999).Personajul principal dinBumgartes, Gaster, seînvârte prin literaturã,teatru, film, teatru de

pãpuºi, commedia dell-’arte dupã principiul „Sã scriudoar despre cele care se petrec în creierul meu,inventând la nesfârºit „bucle ºi spirale în timp ºispaþiu”. Acolo Calvus inventa o þarã fantastã,Mnemossya, legatã prin cordon ombilical de TãrîmulViselor, unde se aflã Insulele Închipuirilor. În mijloculMnemossyei se aflã Pãdurea subteranã a viselor.

În cel mai recent volum al sãu, Oul spart.Însemnãrile unui distribuitor de elixir (2008), Calvuscontinã sã genereze lumi ºi universuri fantasmatice.În acest volum fãrã editurã ºi fãrã dependenþecontextuale, eroul este un peregrin într-o lume aviselor, numitã Veramundo. În Veramundo (ca ºi înBumgartes) abundã naraþiunea prin asociere liberã.ªi aici ne aflãm într-o lume rãsturnatã, de fapt într-oficþiune personalã, în care un personaj încearcã sãscape din captivitatea propriei imaginaþii.

Utopia pe care o inventeazã Calvus este un„Tãrâm al Ideilor Sublime”, dar ºi locul undeRealitatea este substituitã de aparenþã. Motivele dinprimul roman au rãmas cam aceleaºi (utopia, vârstade aur, ficþiunea purã), iar Calvus însuºi a rãmasfidel lui Michael Ende, dovadã fiind chiar motto-ulcãrþii: „Totul este vis. ªtiu cã e vis totul. Am ºtiut-oîntotdeauna, de când am început sã visez cã exist.Lumea aceasta nu este realã” (din Michael Ende,Oglinda în oglindã).

Cu toate cã invocã tradiþia lui Ende, romanul luiJehan Calvus nu intrã în categoria „fantasy novel”,pentru cã autorul nu este preocupat în niciun fel decoerenþa narativã. Schema de pornire e simplã. IvanChelu (ca persoanã realã) gãseºte un manuscris,pe care încearcã sã îl reproducã cititorilor utilizândun dictafon. De la început, aceastã dezimplicarenarativã a autorului capãtã o dublã motivaþie, pe deo parte, ea justificã natura incompletã a

Doru Pop

Reteta pentruo omletahalucinatorie

,

)) )))

)) )))

JEHAN CALVUS

Universal Dalsi;Arhipelag, 2008

OUL SPART

subconºtientului, la care nu avem niciodatã accesdirect, ci numai prin intermediul unor tehnici sautehnologii recuperatorii, ºi, pe de altã parte, permitededublarea, impusã de construcþia romanescã.

Vreau sã dezleg taina acestei lumi, afirmãAutorul din Vis, pentru care „sensul visãrii estetrezirea”. Eroul din Oul spart se trezeºte într-odimineaþã într-o lume ciudatã, pe care o aseamãnã,nu întâmplãtor, unui „studio cinematografic”. Aceastapentru cã discursul lui Calvus este apropiat atât desuprarealismul din filmele lui Buñuel, bunãoarã, câtºi din acelea ale lui Cocteau sau Clair (sau chiar alejaponezului Mamoru Oshii). Acest erou imaginarcãlãtoreºte o vreme prin prin Colofonia, adicã prinlumea notelor de final ale multiplelor cãrþi pe carele-a citit. Pornind de la aceastã constatare, se poatespune cã Jehan Calvus scrie un fel de palimpsestliterar, în care se amestecã Ochiul atotvãzãtor luatde la Tolkien, cu episoade din literatura pentru copii(aºa cum este întâlnirea lui cu ºarpele în terrarium,ce pare scoasã din Cartea Junglei). Cunoscâdu-l ºipe Calderon de la Barca (Viaþa e vis) ºi inspirându-sedin filosofiile hinduse ce descriu lumea cuprinsã devãlul Mayei, discursul lui Calvus amalgameazãimagini din Hieronymus Bosch ºi scene scoase parcãdin Salvador Dali, face trimiteri la Baudrillard (EpocaSupraproducþiei de Surogate din Veramundo) saucombinã discursul savant cu critica de artã(excrementele de artist, poleite cu aur din lumeafictivã fiind referinþe la Piero Manzoni). La un momentdat acumularea de intertextualitãþi devine ºocantãchiar pentru personajul central al cãrþii, erouluiprezintentându-i-se o carte intitulatã „Viaþa ºi fapteleextraordinare ale Prealuminatului Luminãtor tanALDON din MEANDRIA Cavaler al SpadeiÎnflãcãrate”, poveste pe care chiar el o recunoaºteca fiind Don Quijote al lui Cervantes.

Întreg universul romanesc este populat dereferinþe bibliografice, la modul cel mai concret:restaurantul „Rãzboi ºi Pace” stã alãturi de sifoneria„Critica Raþiunii Pure” ori cârnãþãria „Che BelloGallico”, iar personajele poartã chimonouri „VitaNuova”. Iar când apare tema visului în vis (Îmi scriumie, celui care dorm acum), preluatã de la EdgarAllan Poe, în Oul spart linia de demarcaþie dintre visºi amintire devine ºi mai vagã decât în Bumgartes,ele sunt interschimbabile, cauzând multiple deformãriale imaginaþiei. Lumea adevãratã este Veramundo,lumea imaginaþiei fãrã margini, dar în acelaºi timp olume cu multe limite, lumea în care stãpâneºteprincipele Filocrat, urmaº al Utopus, lume controlatãde un excentric Ordin al Oficiului Sfânt. „Totul e oiluzie... singura lume adevãratã este Veramundo”,la acest adevãr vegheazã membrii Oficiului, carecombat credinþa în „vocile treziei”. Iar „LumeaAdevãratã” a lui Calvus nu este o lume doar exoticã,ci este ºi impregnatã de sexualitate ºi erotism, o lumeîn care trãirea momentului este singurul principiu ºiunde pedeapsa este excomunicarea din vis.

Cu toate cã pare o simplã elucubraþiesuprarealistã, cartea lui Calvus are o puternicãreferenþialitate politicã. Într-un poem dedicatPrincipelui Filocrat, stãpânul lumii Veramundo,acesta este decris în termenii Odelor dedicate lui

CRONICA LITERARÃ

40

Ceauºescu: „Principe al Adevãratei Lumi, Fiu alLuminii ºi al Pãmântului, Consul Plenipotenþiar alPoporului, Protector al Artelor ºi Meseriilor, Stãpânal Naturii, Mare Pontif Hierofant al Efigiilor”... etc.etc. La fel este descrisã ºi consoarta prinþului, IustinaVolupia Crysopeea. În acest univers stãpânesclozinci precum: „Vom ºterge diferenþele, vomdesfiinþa popoarele, rasele. Vom uni genurile.Culturile ºi civilizaþiile le vom contopi. Indivizii îi vomtransforma într-o unicã masã. Omenirea va deveniun singur om, omul universal ºi-acela noi vom fi! Noi,noi, noi!”, iar Principele are chiar un „poet de curte”,care îi închinã mesaje de iubire. Spre finalulvolumului, puterea în Veramundo este preluatã de„Partidul Dodoist”, se amestecã trimiterile laglobalizare ºi materialismul lumii contemporane.

În Veramundo nu doar spaþiul este alterat, ci ºitimpul, care este ordonat dupã un alt calendar,supus ciclurilor Anului Veºnic, desemnat prin numeprecum Zodia Crocodilului sau Pentada Vierului.Noua vârstã de aur începe în vremea lui Sola Monon(sic!), fondatorul principatului, cel care a decretatAnul Veºnic ºi care a adoptat ciclul princiar, compusdin 333 de zile, o triadã, 12 pentade, 9 decade ºi 10zodii a câte 12 zile, precum ºi un anotimp dublu, acâte 30 de zile. Calvus inventeazã ºi o nouã limbã,compusã din cuvinte valizã precum fumomachinã,librotecarã, megistani ºi munificatori, artificator, totulpentru a recompune o lume fictivã.

Ca orice pãpuºar, Calvus este stãpânulmascaradelor, al jocului de mãºti care se schimbãcontinuu ºi, ca toþi cei care nu cred în percepþie ºi înabilitatea ei de a ne prezenta Realitatea aºa cumeste ea, Calvus realizeazã o incursiune în halucinaþiaperfectã, probabil cauzatã de consumul propriuluielixir, numit „nepenthe”.

Oul spart vrea sã conþinã toate temele fantasticela un loc, înglobând mesaje para-alchimice(transformarea ºarpelui în aur) sau concepte mitico-filosofice (Spargerea Oului Primordial sau drumuliniþiatic). Numai cã tocmai aceastã harababurãtematicã devine principalul dezavantaj al romanului.Fãrã sã se revendice de la oniriºtii de la noi, dincategoria Dimov sau Þepeneag, Calvus face încontinuare figurã de erou solitar, incapabil sãelaboreze altceva decât un discurs autoreferenþial,exagerat ºi frizând ilizibilitatea.

Mihaela Ursa

Fotografie cudrumul catresine

)) )))

Debutul în roman al unui poet deja consacrateste mereu receptat cu suspiciune: va rãmâneromanul o altã figurã poeticã sau va reuºi sãconstruiascã un discurs de sine-stãtãtor? Va reuºiel sã articuleze pe altã voce ºi cu o altã respiraþie

sau va cãuta, dimpotrivã,doar sã spunã altceva,pãstrându-ºi timbrul cu-noscut? Trecerea de lapoezie la roman esteînsoþitã însã ºi de avantajullecturii familiare: cu-noscându-l pe poet,cititorul îºi ajusteazãempatic lectura criticã,dispus sã importe printrerânduri semnificaþii sauimplicaþii din alte contexteauctoriale. Poeta Ioana

Nicolaie trece destul de uºor la roman în recentul Opasãre pe sârmã (Iaºi, Polirom, 2008). Fãrã sã scrieun roman poetic în sine, ea nu se detaºeazã cu totulde metaforismul cu care ne-a obiºnuit, mizând cubunã ºtiinþã pe un discurs emoþional, în carelocuieºte acum romanul formãrii.

O pasãre pe sârmã este un roman de personaj.Sabina Seni, de nouãsprezece ani, o adolescentãdintr-o provincie închisã ºi sufocantã, ajungestudentã la Litere, în Bucureºti, în primii ani de dupã’89. Aici, ca „o pasãre pe sârmã” – cum neexpliciteazã într-o confesiune, ea va fi nevoitã sãînveþe rosturile, contururile ºi motivaþiile unei altelumi, pe care ºi-o apropriazã pe toate cãile. Oneutralitate inauguralã caracterizeazã reacþiilepersonajului: nici un fel de aºteptãri precise nu viciazãadaptarea la noul spaþiu, Sabina fiind iniþial o eroinãcu toate disponibilitãþile deschise. Exemplul primarsunt angajãrile sale temporare în slujbe dintre celemai diverse: manechin viu în vitrina unui maremagazin, chelneriþã într-un bistro de lux,reprezentant de vânzãri pentru o firmã de aparatecasnice ºi, în fine, retailer studenþesc în cãminul dinFundeni. Se poate identifica o anumitã componentãbovaricã, atât în destinul anterior, cât ºi în cel ac-tual: cãrþile de la paisprezece ani sunt citite pentru afi rescrise imaginar, copila Sabina ºtiind cã trebuiesã plece de acasã pentru a-ºi gãsi rostul, ulterioridentitatea iubitului Eman este completatã maidegrabã prin proiecþie exterioarã decât prinobservaþie factualã ori revelaþie.

Picarescul Ioanei Nicolaie înlocuieºte ironia albãa „primei priviri”, tipic picarescã, prin patetism.Proiectul de lume din roman este cu intenþie patetic,iar rateurile sale nu vin din aceastã zonã, ci, even-tual, din puseele de declarativism (v. conversaþiilestrident ideologizate dintre cei doi îndrãgostiþi: „amstat aici ca oile-n þarc. Eram convinºi cã dincolo suntnumai haite de lupi. Or, lumea aceea, Sabina, e chiaraltceva. E rezultatul libertãþii. Cei de acolo n-au cumsã priceapã de ce pãrem atât de fericiþi aici, în þarc.Pentru ei, marile festivitãþi omagiale, muncitoriiagitând stindarde, tinerii mãrºãluind încrezãtor þineaude realitate, nu de suprarealismul cel mai grotesc.”).Caricatura comentariului ideologic îi reuºeºte însãexcelent scriitoarei în cazul celorlalte voci.Remarcabil este faptul cã tehnica favoritã prin caresunt introduse personajele secundare este tocmaiintroiectarea vocilor strãine: discursul eului din acest

IOANA NICOLAIE

Polirom, 2008

PASÃREAPE

SÂRMÃ

41

roman al construcþiei individuale deschide guri mul-tiple, discursuri secundare redate cu aparentãnaivitate. Judecãþile „politice” ale pãrinþilor Sabineisau istoria relatatã de bãtrâna oarbã coexistã într-omagmã discursivã de prejudecãþi, idei primite sauconstructe explicative ad-hoc faþã de care se scrie,prin reacþie, destinul protagonistei.

O senzaþie de irealitate butaforicã însoþeºtelumea Sabinei la primul impact: blocurile Bucureºtiuluiapar „ca niºte cartoane” sau „ca un desen de copilcu linii strâmbe ºi spaþii necolorate”, într-o „lume depozã solarizatã”. La aceasta se adaugã imagini aleunor miºcãri de mecanism cu marionete: „trotuareleîi duceau încoace ºi încolo pe puºtii bronzaþi, pefetele cu pulpe încordate pe tocuri.” O lume fãrãrealitate este luatã în stãpânire înainte de scrierearegulilor, cu o mulþime de porþiuni necartografiate,ameninþãtoare, cu „gãuri negre”, iar rezultatul esteo primã cunoaºtere fotograficã, exterioarã:„înregistra imagini dupã imagini, decupa petice deoraº pe care le lipea apoi în camera ei, îºi tapetamemoria cu ele, îºi croia locul în care trebuia sã demiºte o bunã bucatã de vreme.” Construit, ar spuneficþionaliºtii, ca o lume cu un singur creator, romanulIoanei Nicolaie reprezintã de fapt relatareainteriorizãrii acestei lumi „de carton” iniþiale ºi asuprapunerii ei germinative peste o veche lume,ºtearsã. „Formarea” personajului este mai degrabão chestiune de confirmare a unor date prezente, darascunse, decât una de „acumulare”. Sabina nu paresã se schimbe prea mult, doar privirea ei începe sãpãtrundã, de la o paginã la alta, tot mai adânc sub„cartonul” decorativ al lumii, cãtre conþinuturi.Înþelegerea propriului destin ca limpezire, ca lãmuriresau punere de acord a unui interior cu exteriorul esteemblematizatã într-un loc în oglindirea personajuluiîn pelicula de sos tomat a unei conserve, ca într-ooglindã a sinelui umbrit. Imaginarul alimentar joacãun rol crucial în roman: naºterea fraþilor mai mici, încopilãrie, este înregistratã într-un calendar personalal felurilor de mâncare, mirosurile alimentaredeseneazã trasee secrete pe harta lumiibucureºtene, succesiunea preferinþelor alimentareale cãminiºtilor devine un fin barometru al „afacerii”celor patru studenþi. Alegerea nu este întâmplãtoare:naivitatea mimatã aproape baroc de Sabina sedescompune firesc în acest registru primar, alpântecelui, al celui care nu a început cu adevãrat sãvadã. Finalul este gândit sã ofere o cheieintermediarã: trãdatã în dragoste ºi plãtind astfelultimul preþ iniþiatic al devenirii sale, Sabinadescoperã voluptatea scrisului ºi îºi începe viaþa„viitoare”, care „avea sã fie, îºi promitea, altfel, cutotul altfel.” Acesta este punctul în care romanulconºtiinþei umorale se încheie ºi promite sã înceapãromanul conºtiinþei scripturale.

Cea mai mare reuºitã a Ioanei Nicolaie este, lanivel de strategie narativã, rezoluþia imaginii. Ca unuimaestru flamand sau ca unui fotograf profesionist,prozatoarei îi reuºesc reprezentãrile concise aletexturilor celor mai complicate, ale detaliilor celor maigreu de redat. În acest context, aº spune cã avemîn faþã o profesionistã a efectului de real: „cartierul

în care se mutaserã a-nceput cu trotuare sparte deger, florãrii ºi, prin spatele fabricii, cãrarea. Blocullor cu zece etaje îi aºtepta dupã un mic povârniº pecare se mai gãseau, nedemolate, câteva cocioabe.Þigãnuºi cu pãrul vâlvoi apãreau de dupã gard, femeitinere se-ncingeau peste vreo curte la harþã,cearºafurile se uscau între fereastrã ºi corcoduº.Buldozerele care dãduserã jos cartierul lãsaserãîndãrãt numai hârtoape. Excavatoarele muºcaserãîn stânga ºi-n dreapta, rãspândind ici ºi colo dumicaþide argilã ºi cãrãmizi, de ciment ºi cabluri sfâºiate.”Tot la nivelul strategiilor narative trebuie numãratãºi utilizarea accidentalã, suprarealistã, a figurilorpoetice. În plinã descriere realistã, imaginea stabilãse fluidizeazã, logica factualã este suspendatãpentru a face loc unui flash al imaginaþiei emotive.Ceea ce ar putea constitui o opþiune riscantã îndiscursul realist – metafora pateticã – devine la IoanaNicolaie intenþie ºi certã realizare expresivã.

VIRGIL DUDA

Polirom, 2008

ULTIMELEIUBIRI

Unprofesionistal prozei Alex Goldiº

Cu peste cincispre-zece romane la activ înultimele patru decenii,Virgil Duda este unul dintrecei mai prolifici prozatoriromâni contemporani.Fãrã sã alerge dupã tememari sau dupã idei care sãprovoace scântei, modeloarecum opus din acestpunct de vedere unorMarin Preda sau EugenBarbu, Duda ºi-a construit,încet, dar sigur, renumele

unui prozator harnic ºi onest, ocolit de mari derapajevalorice. Aceasta e, poate, ºi explicaþia „discreþiei”cu care a fost întâmpinat cel mai recent roman alprozatorului, „Ultimele iubiri”, fascinantã poveste dedragoste a unui cuplu trecut de prima tinereþe.

Dacã romanul ar putea pãrea plictisitor cititorilorde azi – scenele tari sau tehnicile fastidioase suntabsente –, „Ultimele iubiri” e, în schimb, o excelentãdemonstraþie de virtuozitate a unui profesionist alprozei. Cãci lipsa climaxurilor stilistic-narative – Dudanu e impresionant nici ca limbaj, nici ca povestitor –nu dãuneazã unei proze care, sub aparenþa cãpluteºte în derivã, construieºte încet dar sigur, cuexactitate bijutiereascã, o poveste densã ºiautenticã. În fond, lipsa de aplomb a naraþiunii vineca o mãnuºã imaginarului din „Ultimele iubiri”.Departe de a mai respira ceva din tinereþeaidealurilor sioniste, Tel Aviv-ul anilor 2000 e un oraº

42

crepuscular, în plinã decadenþã, ameninþat despectrul „lumii a treia”. Plictiseala ºi blazarea, stareade îmbãtrânire prematurã paralizeazã aproapespontan fiecare gest al locuitorilor sãi. Fãrã excepþie,dezrãdãcinaþii din centrul poveºtii lui Virgil Duda, ocomunitate de români imigranþi, par încremeniþi înpropriile proiecte ºi fantasme. Radu Glasberg eblocat într-o iubire veche de-o viaþã pentru focoasaMarieta; Doru-Dror, prietenul cel mai bun alprotagonistului, trãieºte la rându-i într-o permanentãstare de provizorat, împãrþit între noua viaþã din TelAviv ºi familia rãmasã în România.

Deºi nu-l epuizeazã, povestea de dragoste alui Radu Glasberg ºi a Marietei concentreazã întregulinteres al romanului. Sub calmul aparent al naraþiunii,Virgil Duda se dovedeºte a fi un specialist al subtilelorrãsturnãri psihologice. Glasberg nu e un latin loverhârºâit în rele erotice, aºa cum crede Daniel Cristea-Enache, ci un amant docil, care se lasã consumatde aproape toate femelele din jur. Interesantã, îndialectica iubirii construite de Duda, e tocmai distanþadintre sex-appeal-ul ieºit din comun al lui Glasberg(disputat de toate personajele feminine din roman,de la menajera adolescentã pânã la pensionara VikiBaum) ºi lipsa lui de vitalitate. Cãci, mai degrabãdecât o atracþie stenicã, pasiunea pentru Marieta iaforma unei boli, fiind dublatã îndeaproape defantasmele îmbãtrânirii ºi ale morþii. Cele maipregnante pasaje din roman pun reflectorul asupradisproporþiei dintre libidoul imens al cuplului ºisemnele tot mai clare ale bãtrâneþii: „Merg înlãnþuiþi,deºi au depãºit demult vârsta cuvenitã ºi nici preacomod nu este sã înaintezi în aceastã poziþie ingratã,deoarece trupurile nu mai au subþirimea ºielasticitatea unduitoare de odinioarã”.

Cu siguranþã de mare prozator e prezentatã, dealtfel, natura relaþiei dintre cei doi, precum ºiimprevizibila ei evoluþie. În fond, Virgil Duda speculeazãinteligent toate complicaþiile ºi paradoxurile sufleteºtiale adulterului. Cãci, deºi Marieta pare a fi femeia de-o viaþã a lui Glasberg, ea rãmâne în definitiv „capul”familiei, centrul stabil în jurul cãruia graviteazã toþi. Larândul lui, Radu Glasberg nu e nicidecum amantul evitatsau urât de familie, ci piesa importantã care asigurãechilibrul acesteia. Astfel încât complicitatea dintreînºelãtor ºi înºelat devine mecanismul cel maicaracteristic al unei lumi decadente ºi blazate. Banalarelaþie dintre cei doi se transformã, prin îndemânareaanaliticã a prozatorului, într-o poveste eroticã desenzaþie, cu spectaculoase lovituri de teatru ºi focuride artificii. Romancierul experimentat iese la ivealã îngradaþia cu care sunt expuse toate detaliile acestei„legãturi bolnãvicioase”. Cãci, ceea ce pãrea la începuto simplã relaþie de rutinã între doi inºi singuri ºi plictisiþi– aureolatã poate doar de nostalgia tinereþii – setransformã treptat într-o atracþie morbidã. Odatã cudecizia lui Glasberg de a o cere în cãsãtorie pe „veºnicalogodnicã”, povestea se destructureazã: îndoielilebãrbatului devin copleºitoare, pânã la falsificarea totalãa imaginii partenerei. Din posibilã soþie, Marieta devine,în ochii bãrbatului, o dezgustãtoare „amantã bãtrânã”.Subtilitatea psihologicã a romanului – o idee caretraverseazã întreaga poveste ºi-i conferã o frumuseþe

aparte – e cã, deºi orice urmã de afecþiune dintre ceidoi se stinge, rãmâne, totuºi, dorinþa crudã, ca unzâmbet transformat în rictus pe faþa unui bolnav:„Dispariþia iubirii nu pusese capãt, cum ar fi crezut ºidorit, nevoii sãlbatice de a se înfrupta epidermic, fãrãdragoste, drogul continua sã acþioneze nemilos,nepãsãtor la efortul lui de a se dezintoxica, pentru cãpãtrunsese adânc, poate pentru totdeauna, înterminaþiile nervoase, ca ºi în creierul dependent. Nuse putea lipsi de trupul acela inteligent, care-l înrobisecu minunãþia unicã a îmbrãþiºãrilor, cum nu se pot lipsinenorociþii care invadaserã Florentinul de dozã saude supradozã.”

Finalul romanului, magistral, nu face decât sã„încununeze” traseul descendent al personajului cen-tral: aflat în spital dupã o comoþie cerebralã (excelentdescrisã de romancier ca o succesiune de coºmaruri),Radu Glasberg asistã la spectacolul absurd al uneitrupe de teatru erotic, angajatã sã descreþeascãfrunþile muribunzilor. Cele douã dimensiuni majore,sexualitatea ºi moartea, sugerate doar pânã acum,acapareazã prim-planul simbolic, fãrã ca romanul luiDuda sã cedeze vreo clipã melodramaticului. Dialogulsec de la spital dintre Glasberg ºi Marieta, triumf totalal convenþiei ºi înstrãinare dusã la paroxism, încheiecartea cu efect de ghilotinã.

Cel mai bun roman al anului trecut, eclipsat penedrept de subþirelul „Zilele regelui” al lui Filip Florian,„Ultimele iubiri” readuce în prim plan un prozator desubstanþã, a cãrui minuþiozitate ºi subtilitate analiticãcompenseazã din plin lipsa ideilor mari ºi a stilisticiiflamboaiante. La urma urmei, „cazul” Virgil Dudapoate fi luat drept un exemplu extrem de concludent,recomandabil tinerilor scriitori de azi, cã proza decalitate e, uneori, 99 la sutã transpiraþie ºi 1 la sutãinspiraþie.

Un loc comun în critica criticii româneºti spunecã tot cronicarul autohton aºteaptã cu înfrigurareapariþia unui al doilea volum al unui autor pe care l-alãudat pentru a-l putea, cu desfãtare ºi maliþie,desfiinþa. Cred cã aceastã impresie generalã poatefi formulatã ºi altfel – nu a prea existat autorpostdecembrist care sã confirme un prim volumvaloros cu un al doilea pe mãsurã. Nu am laîndemînã o statisticã, dar cred cã 98% din scriitorinu ies din acet tipar (aº dori sã pot fi contrazis). Am

Victor Cubleºan

Regele,dentistul,motanul sialte acadelecolorate

,

43

aºteptat prin urmare al doilea roman al lui Filip Florian(Bãiuþeii fiind un proiect conceput la douã mîini nu-liau la socotealã) «cu maxim interes». Dupãdouãzeci de pagini m-am oprit pentru a-mi face olistã de epitete elogioase ºi a mã gîndi la formulareaelaboratã ºi elegantã a unor laude, dupã alte o sutãm-am oprit pentru a vedea un film poliþist ºi a ofta,deh, e greu sã te pui cu statistica.

Filip Florian este un desãvîrºit meºter alcuvintelor. Frazele sale au o arhitecturã fastuoasã,complexã, surprinzãtoare ºi cãutatã. Fiecarecuvinþel pare a fi fost cîntãrit, încercat ºi întors petoate feþele înainte de a fi fost plasat la locul sãu.

Dozaj balansat de culoare,gust, sunete, alternanþeelegante de verbe ºisubstantive. Textul lui FilipFlorian curge în Zileleregelui ca un concertsimfonic executat de oorchestrã de virtuozi, fãrãca nici o notã sã zgîrieurechea. Imaginile pe carele construieºte sîntminiaturi cu savoareputernicã, tablouri exoticeale unei Românii încã

nerupte de un orientlîc care-i condimenteazã primeletresãriri nesigure înspre un Occident abia întrezãrit.Dar Filip Florian se dovedeºte a nu fi un stilist. Totceea ce ia ochiul cititorului la prima vedere nu e decîto mare perdea de fum în spatele cãreia nu prea aice sã zãreºti. Limbajul atît de cãutat ºi de preþios înexprimare e obositor pe pagini dupã pagini dupãpagini. Iar sintaxa rãsucitã nu dupã logica limbii, cidupã cea a poeziei livreazã greoi sensul. Romanule unul lucrat în detalii mici, dar tãiat mai din topor lanivelul articulãrii ansamblului, grija pe care o gãsimîn tratarea ºi combinarea elementelor mici fiindinexistentã la nivelul elementelor majore ale textului– organizarea naraþiunii în capitole, personaje,gradarea unei anumite tensiuni narative, organizareaepisoadelor. Poate exemplul cel mai elocvent despreneconcordanþa dintre detaliu ºi ansamblu este datde pasajele (din pãcate destul de multe) în caremotanul Siegfried devine naratar, producînd o seriede epistole romanþios-poematice. Oricît de poeticear fi aceste pasaje (pentru unii) sau simpatice(pentru majoritatea) ele nu rezoneazã cu ansamblul.Dacã romanul ar fi un concert, atunci aceste pasajesînt precum prãbuºirea unor talgere de tinicheapeste niºte cutii de tablã în timpul unui solo de vioarã.Apoi, Filip Florian este un neîntrecut fotograf, atît timpcît aparatul e setat permanent pe funcþia de macro.Reuºeºte sã surprindã minunat o scenã de amortãind-o într-un dans de picioare, o cãutare de buze,sãrituri de fese ºi curgeri de broboane de transpiraþie.Dar, deºi zugrãveºte Bucureºtiul de-a lungul ºi de-a latul întregului volum, nu reuºeºte sã-i fixeze nicio singurã imagine de ansamblu. Oraºul nu existã înroman decît ca scene disparate de fundal: un palat,o stradã, o casã, un parc etc.

Zilele regelui este o poveste îndrãzneaþã casubiect, fiind istoria regelui Carol I, din momentul încare, ca tînãr locotenent acceptã tronul Principatelor,devenind Domn, ºi pînã în ziua de dupã cîºtigareaIndependenþei, cînd devine rege (autorul marcheazãde altfel aceastã trecere de la Domn la Rege :«…zilele regelui stãteau sã înceapã»). Este opoveste paralelã în care naraþiunea insistã mai multasupra lui Joseph Strauss, dentistul care îl va însoþila Bucureºti alãturi de (simpaticul) motanul Siegfried.Este o schemã narativã de-a dreptul clasicã, utilizatãcu succes încã din secolul XVIII (bunul sãlbatic,nu-i aºa) ºi care a fãcut ºi pe meleagurile noastreoarece carierã (nu mai departe de un alt roman cusubiect istoric precum Zodia Cancerului). FilipFlorian nu cade nici în didacticismul metodei (precumVoltaire), nici în comercialul ei (vezi James Clavellcu al sãu Shogun) ci se instaleazã confortabil la etajulei pictural. Aceastã aventurã în doi (fãrã a mai socotiºi pisica) e prilej pentru autor de a face portrete ºipeisaje. Tot romanul nu e altceva decît imaginea uneifoarte tinere Românii. Ar trebui sã fie un roman deatmosferã, un roman care sã lase în urmã o imagineputernicã. Dar Filip Florian procedeazã aºa cum aufãcut-o mai toþi scriitorii noºtri puºi în situaþia de ascrie despre domnitorii de dupã fanarioþi – s-auruºinat ºi au ales subiecte mãrunte, n-au îndrãznitsau n-au ºtiut sã ridice perspectiva. Care, ºi aici,rãmîne la nivelul unui dentist. Carol e vãzutfragmentar ºi ºablonard, iar pe cînd devine totuºiinteresant e abandonat aproape integral în favoareaoblojitorului de molari. Nu cã acesta ar avea vreoevoluþie ca personaj – aºa cum îl gãsim în primasecvenþã îl vom regãsi ºi în ultima – nici o tresãrireinterioarã, nici o transformare, ci doar mîna destulde vizibilã a autorului care-l ghideazã dupã cliºeeprestabilite. Romanul pare o sumã de acadele pecare poþi sã le savurezi în voie, dar dincolo deplãcerea esteticã de a citi cuvinte frumoase spuseales, nu prea rãmîi cu multe.

Zilele regelui se citeºte cam în douã zile,dupãmasa, cu o cafea bunã ºi cîteva þigãri fine. Apoise cam uitã. Filip Florian scrie foarte frumos, darde data aceasta a avut ambiþii prea mici ºi a vizatprea jos. Un autor foarte bun care produce o carteonorabilã ºi, nu în ultimul rînd, exportabilã. Genulde carte care, de pe raftul doi, þine în spate obibliotecã solidã.

FILIP FLORIAN

Polirom, 2008

ZILELEREGELUI

44

De la Cluj la KölnDe vorbã cu Prof. univ. Ion Taloº

Primele informaþii despretânãrul cercetãtor Ion Taloº ni ledãduse în studenþie conferenþiarulDumitru Pop, care ne iniþia, peatunci, în domeniul vast ºi nutotdeauna prea clar al folclorului ºifolcloristicii româneºti. Dupãterminarea facultãþii, am avut,apoi, prilejul sã-l vãd, o datã saude douã ori, la locul sãu de muncã,de fapt pe str. Rákoczi, în fostulsediu al Casei Radio, unde semutase nu demult Secþia deetnografie ºi folclor a Filialei Cluj aAcademiei. Mi-a fost dat, înschimb, sã-l cunosc ceva mai bine,ca om, în 1969, prin luna mai, cândo mobilizare generalã parþialã neadusese pe amândoi în aceeaºiformaþie pe durata unui exerciþiumilitar de anvergurã. El mi s-ar fiºters, fãrã îndoialã, din memorie,dacã anii care au urmat nu ar fireuºit sã ne apropie ºi mai mult. Înceea ce mã priveºte, des-copeream, de altfel, cã ne aflamadeseori pe aceeaºi lungime deundã în multe dintre problemelemomentului de istorie, pe careîmpreunã îl traversam. Iar acesteanu erau nici puþine ºi nici uºor desuportat. ªi chiar dacã eram maitotdeauna înclinaþi sã credem cãele nu ne pot prea mult afecta,aveam sã ne dãm seama, în celedin urmã, cã, în realitate, lucrurilenu stãteau deloc aºa.

Încerc acum, desigur, sãcircumscriu, pe cât posibil, o starede spirit, care pe amândoi ne-amarcat, la fel cum i-a marcat, înacele vremi, pe mulþi dintreoamenii acestui pãmânt, punându-ºi asupra fiecãruia amprenta închip diferit. Ca sã nu mai spunemcã pe unii i-a chiar determinat sãplece din þarã, cu toate cã îºifãcuserã aici un rost ºi se simþeau,fie ºi în parte, realizaþi. Este, întrealtele, ºi cazul profesorului IonTaloº.

Gestul sãu m-a frapat cu atâtmai mult, cu cât, prin vara lui 1984,discutasem cu el ºi mã asigurasecã, oricât de nemulþumit ar puteafi, n-ar alege, pentru nimic în lume,

sã fie un transfug. ªi aveamdestule temeiuri sã-l cred pecuvânt. Dãduse, pânã în acel mo-ment, câteva lucrãri de referinþã îndomeniul sãu de specialitate ºi seimpusese, prin munca sa, ca uncercetãtor de excepþie, la Institutulde folclor, pe care, de ani buni, îl ºiconducea. Pe de altã parte,avusese ocazia sã cunoascã, defoarte tânãr, strãinãtatea, be-neficiind, la început, de o bursãHumboldt, iar apoi fiind, timp deaproape cinci ani, lector de culturãºi civilizaþie româneascã, laUniversitatea din Köln. ªi seîntorsese, de fiecare datã, parcãneatins de chemãrile Occidentului.În toamna lui 1985, pleca, dealtminteri, din nou, în Germania,dar de data asta n-avea sã se maiîntoarcã în Clujul din care atât deintempestiv se desprinsese.Pierdeam un suflet apropiat,despre care aveam sã mai afluapoi câteva informaþii doar prinintermediul unei destul de sumarecorespondenþe.

- Herr Professor – ºi mãadresez astfel, pentru a vãreaminti cã nu sunteþi doar român,ci ºi german –, ce s-a întâmplat, înanul 1985, de v-aþi hotãrât, pânãla urmã, sã rãmâneþi la Uni-versitatea din Köln? A fost un actpremeditat, cum erau tentaþi sãcreadã mulþi dintre cei care v-aucunoscut, sau, mai degrabã, a fostvorba, în acel moment, de cu totulaltceva?

- În acei ani þineam un jurnal dezi, prin urmare, dacã acesta va fipublicat vreodatã, atunci se vavedea limpede cã rãmânerea meaîn Germania n-a fost deloc un actpremeditat. Dacã aº fi fostpreocupat de aºa ceva, o puteamface mai demult, nu la vârsta de51 de ani, când începi a ficonsiderat cam bãtrân. Dar iatã pescurt cum s-au desfãºuratevenimentele. Prin august 1983,când îmi încheiam activitatea calector la Umiversitatea din Köln ºiîmi pregãteam bagajele pentru

întoarcere, am fost vizitat dedirectorul Institutului deRomanisticã. Vãzâmdu-mi o partedin bagaje (cãrþi, îmbrãcãminte,obiecte de gospodãrie, care seadunaserã pe parcursul ºederiimele în oraºul de pe Rin), acestaºi-a dat seama cã e imposibil sã leaduc pe toate cu trenul. Ele n-ar fiîncãput nici mãcar într-unautomobil! De aceea, mi-a oferiturmãtoarea soluþie: întrucât vizelemele (româneascã ºi germanã)expirau doar la 30 noiembrie, sãîmprumut o maºinã, cu care sã-mi aduc bagajele acasã, apoi sãmã întorc la Köln ºi sã-mi iaubagajele care n-au încãput înmaºinã ºi sã mã întorc cu trenul laCluj. Ideea mi s-a pãrut foarte bunãºi am acceptat-o, doar cã, laMinisterul Educaþiei, dupã ce amfost dus cu zãhãrelul mai multesãptãmâni, dupã expirarea vizelor,mai precis la 1 decembrie 1983 m-a convocat la Bucureºti, ºi mi-acomunicat cã nu voi primipaºaportul, aºa încât sã trimitmaºina cu trenul în Germania. M-am interesat la CFR ºi am aflat cãar trebui sã închiriez un vagon demarfã, pe care sã-l plãtesc dus-întors ºi cã preþul era mai ridicatdecât valoarea maºinii. Îmiadusesem ºi economiile fãcute înmãrci, le depusesem la BancaNaþionalã, dar ele nu erau de ajunspentru a da curs pretenþiei pe careo avea Ministerul, mai precis,directorul direcþiei cadre aMinisterului. Am anunþat atunci înGermania cã nu mai sunt înmãsurã sã duc personalautomobilul ºi cã rog sã vinãcineva dupã el. Nemulþumit cã n-am acceptat soluþia propusã,directorul de care vorbeam a cerutuniversitãþii din Cluj sã-mi desfacãcontractul de muncã. Datorezrectorului de atunci, Ion Vlad,menþinerea mea în post, pânã lasosirea la Cluj a proprietaruluimaºinii. Dacã era dupã MEI trebuiasã fiu dat afarã din Univeritatepentru cã împrumutasem unautomobil din Germania Federalã.

45

Astãzi ne vine sã râdem de oasemenea situaþie, dar atunci eraamarnic de serioasã.

- Ce vi s-a mai întâmplat întretimp?

- Au urmat doi ani în care amfost nevoit sã refuz toate invitaþiilede participare la conferinþeinternaþionale ºi la congrese,deoarece MEI mi-a refuzat defiecare datã cererile pentrueliberarea unui paºaport deserviciu. Pânã ºi participarea la oconferinþã internaþionalã orga-nizatã de Institutul Goethe laBucureºti (cred cã era în primãvaralui 1984 sau 1985) mi-a fostinterzisã. Începeam sã realizez cãmeritele pe care mi le creasem laKöln nu aveau nici o valoare în faþaunor birocraþi din Bucureºti. Nuaveam probleme la Universitateadin Cluj, ci la Minister, pentru carevina de a fi împrumutat unautomobil, cu care sã-mi pot aduceacasã gospodãria acumulatã încursul anilor de lectorat, conta maimult decât activitatea ºi compor-tamentul meu din Germania.

- Opriþi-vã asupra anului 1985!- În 1985 am primit un paºaport

de turist, care se obþinea pe planlocal, dacã aveai valutã depusãîntr-un cont bancar din Româniaºi m-am dus în Germania cuscopul precis de a-mi lua lucrurilecare rãmãseserã acolo în 1983.Mãrturisesc deci cã aveam degând sã mã întorc dupã 30 de zile,cât dura viza mea româneascã.Ajuns la Köln am aflat de la uncoleg din Bucureºti cã MEI areacþionat vehement aflând cã amobþinut un paºaport de turist. Pede altã parte, directorul Institutuluide Romanisticã al Universitãºiicoloneze mi-a oferit posibilitatea dea introduce în programul deînvãþãmânt studiul literaturilorpopulare romanice ºi a fãcut toatedemersurile prin AmbasadaRomâniei, pentru a obþineaprobãrile din þarã. Ambasadan-a rãspuns la insistenþeleuniversitãþii pânã mult dupãexpirarea vizei mele româneºti,adicã dupã expirarea dreptului deîntoarcere în þarã. A mã fi întorsdupã expirarea vizei ar fi însemnatsã împãrtãºesc soarta unui coleg,Dunãreanu, care, întorcându-sedupã expirarea vizei i-a fostdesfãcut contractul de muncã ºi a

fost încadrat ca lãptar (pe atunci,în criza de alimente, erau fericiþi ceicare obþineau un abonament la unlitru de lapte, care era adus acasã,dimineaþa foarte devreme, uneoride oameni cu studii universitare).Unul dintre profesorii mei, la careþineam foarte mult, a ºi zis: sãrevinã, cãci va fi numit lãptar. Aºastând lucrurile, nu m-am mai întors.

- Ce urmãri a avut gestulDumneavoastrã pentru cei deacasã? Dar, mai ales, cum s-auraportat foºtii colegi ºi subalterni dela Institutul de Folclor, la acesteveniment? A fost mãcar vreunuldintre ei capabil sã se opunãscoaterii dumneavoastrã dinPartidul Comunist Român, careera, în procedura acelei vremi,actul preliminar ºi necesar pentrua fi scos, apoi, din funcþia de di-rector ºi, ulterior, din calitatea demembru al Senatului Universitãþii„Babeº-Bolyai”? Insist asupraacestor lucruri, întrucât, chiar dacãn-am mai trecut multã vreme pela Institut, am avut, totuºi, în aceiani, suficiente ocazii pentru a aflamãcar o parte dintre impresiileunora ºi altora dintre foºtiiDumneavoastrã colaboratori.

- Consecinþele au fost multiple:mi-a fost reziliat contractul demuncã, partea mea din casa pecare o cumpãrasem cu puþinãvreme înainte, a fost confiscatã,soþia mea fiind obligatã sãplãteascã chirie pentru partea meadin casã; totodatã, soþia mea a fostînlãturatã din învãþãmânt,rãmânând practic fãrã mijloace desubzistenþã. ªtiu, pe de altã parte,cã excluderea mea din partid ºidesfacerea contractului meu demuncã a produs o anumitã zarvãîn Institut, dar n-am mai adunatinformaþii. Aºa era pe atunci: selovea în cel plecat, considerând cãpe el nu-l doare ºi, în plus, maiieºeau ºi niºte avantaje pentru ceicu gura mare.

- S-au mai fãcut, în þarã, referirila lucrãrile Dumneavoastrã?

- Cât priveºte opera mea, nuºtiu dacã s-a dat o dispoziþie dinpartea “Direcþiei Presei” sau dacãunii colegi de breaslã au renunþat,din proprie iniþiativã, sã citezelucrãrile mele în studii care sereferau la temele cercetate ºi demine ºi, deci, pentru cine serespectã, citarea lor ar fi fost

obligatorie. ºmecheri, unii au citatdoar titlurile lucrãrilor mele, adicãfãrã numele meu, ca lucrãrianonime... Alþii, mai devotaþiregimului (?!), au gãsit momentulpentru a lovi în mine, fãrã a segândi cã, dupã avantajul de mo-ment obþinut pe nedrept, sediscrediteazã ca cercetãtori.Deschid o parantezã pentru amãrturisi cã, datoritã unui motivsimilar, manuscrisul lucrãrii meledespre „Meºterul Manole” a stat înediturã timp de trei ani, deoareceîl citam pe Mircea Eliade, a cãruicitare era, pe atunci, interzisã, darcare scrisese lucrãri fundamentalecu privire la tema abordatã demine. Mi s-a propus ºi mie sã nu-lcitez, sã-l citez doar cu titlurilelucrãrilor, fãrã nume, sau, în fine,sã-l citez cu iniþialele numelui (M.E.). Editura cãuta aºadar soluþiipentru “salvarea” manuscrisuluimeu. Le-am refuzat pe toate ºisunt fericit cã nu m-am fãcut derâs acceptându-le, cu toate cã ºieu doream, ca orice autor, calucrarea mea sã fie tipãritã cât maicurând. Aºteptarea mea a fostrãsplãtitã dupã trei ani, cândEliade, în urma unui interviucelebru, a putut fi citat din nou.Închizând aceastã parantezã potspune cã simt anumite consecinþeale rãmânerii mele în Germania ºiîn ziua de azi, în felul în care suntprivit în unele cercuri. Totuºi, potspune cã, dupã cât mi se pare, mi-am redobândit locul între colegiimei de specialitate.

- Cum a fost privitã rãmânereaDumneavoastrã în Germania decãtre colegii de la Universitatea dinKöln ºi mai erau pe acolo ºi alþiromâni? ªi în ce raporturi v-aþi aflatcu ei?

- Rãmânerea mea laUniversitatea din Köln a fost uneveniment oarecare. Erau aºa demulþi intelectuali din estul Europeicare cereau azil politic înGermania, încât unul în plusaproape cã nu mai conta. Nu eramo somitate, pentru care azilul sãdevinã motiv de scandal politic,cum s-a întâmplat cu alþii. În þarãînsã unii considerau cã aº ficontinuat sã ocup un post de lec-tor de românã, ca înainte de 1983.Nu s-a pus însã nici o clipãproblema revenirii mele pe post de

46

lector. Nici nu se putea, cãcitermenul „lector” nu are îngermanã acelaºi înþeles ca însistemul universitar românesc.Acolo, lectorul nu e altceva decâtun de profesor de limbi strãine ºi,în mod obiºnuit, asemenea posturipot fi ocupate doar pentru o duratãde trei ani. Ele nu sunt posturi pecare cineva sã poatã fi titularizat.Universitãþile încadreazã mereulectori veniþi din þãrile de origine,pentru ca ei sã aducã mereu limbacontemporanã a þãrii lor. În toatãGermania cunosc un singur lectorde limbi strãine pe viaþã. La Köln,postul de lector de românã a fostocupat, în 1983, de Marian Popa,care l-a deþinut pânã în anul 1988.

- Pe cine aþi întâlnit acolo?- Mai existau unii români în

Universitatea din Köln, dar mai alesla ºtiinþele exacte: un medicdevenise profesor la medicinã, unbiolog obþinuse un post încercetare etc. Am avut cu ei doarrelaþii colegiale, întâlnindu-ne lamanifestãri culturale româneºti,care erau din ce în ce mai rare.Aveam fiecare pânã peste cap delucru, deoarece fiecare dorea sãdemonstreze cã e omul potrivitpentru postul pe care fuseseangajat. În cazul meu era nevoiesã rezulte cã specialitatea pe careo introduceam în universitate –literaturile populare romanice –avea rost în programa deînvãþãmânt ºi trezea interesulstudenþilor. Era nevoie prin urmaresã muncesc foarte mult, mai alescã eu, ca toþi colegii mei degeneraþie, eram orientat sprefolclorul sud-est european.

Da, mi-a venit în ajutor tot“Meºterul Manole”, în caredovedisem cã tema nu eraexclusiv sud-est europeanã, cieuropeanã, ca sã nu zic universalã.Altfel spus, mi-a venit în ajutorfolclorul românesc, care era partedin disciplina pe care oreprezentam.

- Întrucât, la nemþi, nu erasuficientã doar calitatea de doctorîn ºtiinþe filologice, obþinutã în þarã,ºtiu cã aþi fost obligat, la Köln, sãtreceþi ºi un examen de docenþãpentru a fi numit profesoruniversitar. În ce a constat acestexamen ºi pe ce temã aþi alesdisertaþia de docenþã?

- Într-adevãr, în Germania,existã douã categorii de cadredidactice universitare: unii, care audoar titlul de doctor ºi care lucreazãdoar cu studenþii din primii doi ani.Ei nu þin cursuri, ci numai seminariisau introduceri în lingvisticã sauliteraturã. Activitatea lor custudenþii se încheie dupã aºa-numitul examen intermediar(Zwischenprüfung), adicã dupãprimele patru semestre. Acesta afost, la început, ºi cazul meu. Custudenþii care au trecut examenulintermediar – un fel de prediplomã–, ajungând în cursul superior,lucreazã numai profesoriiuniversitari. ªi, pentru a deveniprofesor universitar, e nevoie sãdeþii titlul de doctor habil, adicã aldoilea doctorat, ceea ce la noiechivaleazã cu titlul de doctor do-cent. În mod normal, în Germania,dupã doctorat, se produce un felde selecþie a tinerilor doctori, ceimai buni dintre ei fiind acceptaþi deprofesorii titulari, pentru a sehabilita. Prin urmare, tineriigermani pregãtesc cea de a douatezã de doctorat (la vârsta de 30-40 de ani), dupã care suntîndreptãþiþi sã participe laconcursuri pentru obþinerea unorposturi de profesor universitar.Cazul meu a fost unul deosebit.Deoarece eram cunoscut ca om despecialitate, iar cartea mea despre”Meºterul Manole” fuseserecenzatã ºi în reviste germane,ea a fost apreciatã ca tezã dehabilitare, aºa încât am fost obligatdoar la aºa-numita lecþie dedeschidere a cursului de literaturipopulare romanice („Einführungs-vorlesung”).

- Ce temã v-aþi ales?- Ce temã mi-am ales? Ca

ardelean, mã gândeam iniþial sãvorbesc în lecþia de deschideredespre legendele privitoare laDracula ºi sã încerc astfelînlãturarea opiniilor care iden-tificau pe orice român dinTransilvania cu Dracula. Mi-am datseama însã cã tema nu e unaspecificã romanisticii ºi m-am decissã scriu despre ”riturile arhaice deînmormântare în Cântarea luiRoland”, aceasta fiind o temã deromanisticã purã, care se încadraperfect în profilul postului care mi-a fost creat. M-au atras legãturilepe care le puteam constata între

aceast primã capodoperã aliteraturii europene medievale ºifolclorul românesc. Unii colegi s-au mirat cã am ales aceastã temãîndrãzneaºã, deoarece despre eaexista o literaturã imensã. Unii m-au chiar sfãtuit sã nu mã ocup eude o temã occidentalã („Ce aveþivoi, românii, cu Cântarea luiRoland?”, mi-a zis unul dintrecolegi), dar faptul m-a ambiþionatsã arãt cã avem destule lucruri despus ºi în legãturã cu aceastãoperã literarã occidentalã. ªi într-adevãr, am reuºit, conferinþa meafiind foarte bine primitã de auditori.Lucrarea a fost publicatã îngermanã ºi am avut plãcerea sãconstat cã a fost inclusã înbibliografia cursurilor despre„Cântarea lui Roland”.

- Ca profesor universitar înoraºul lui Imm. Kant, n-aþi avut,mãcar din când în când, ºi nostal-gia meleagurilor natale? Vã întreb,pentru cã se spune despre nemþicã sunt mai puþin comunicatividecât ginta latinã, care este tem-peramental mai expansivã ºi maidispusã la dialog. Momentele pecare le-aþi trãit în Germania artinde sã valideze sau sã invalidezeo astfel de impresie?

- N-am avut din când în când,ci mereu-mereu, nostalgia locurilornatale. Nu poþi sã n-o ai. Locurileîn care te-ai nãscut, ai copilãrit ºiþi-ai petrecut o bunã parte din viaþãte cheamã mereu. Însuºi faptul cãmã gândeam sã scriu despreDracula, punându-l în lumina luiadevãratã, dovedeºte acest lucru.De altfel, în lucrãrile mele de dupã1985 am pornit de la temeleromâneºti, adâncindu-le încomparaþie cu cele romanice ºieuropene, cum procedasem maidemult cu „Meºterul Manole”.

Cel mai greu mi-a fost însãfaptul cã nu ºtiam dacã ºi când îmivoi obþine familia. Mã temeam cãn-o voi mai avea niciodatã ºi cã,rãmânând în Germania, m-amamestecat în propriul meu destin,ceea ce mi se pãrea cã ar putea fiun sacrilegiu. Mai târziu am înºelescã s-ar putea ca acesta sã fiedestinul meu, adicã de a sta treiani, singur, pânã la obþinereafamiliei.

- În ce raporturi v-aþi aflat cumediul universitar german?

47

- În legãturã cu relaþiile mele custudenþii ºi cu corpul profesoralgerman trebuie sã spun cã n-amavut nici cea mai micã dificultate.În acei ani învãþãmântul superiorgerman era încã organizat dupãtiparele vechi, adicã studenþii nuerau grãbiþi sã obºinã o diplomã,ci veneau la cursuri pentru aînvãþa ceva. Aveam studenþi caredepãºiserã numãrul de semestreprevãzut, dar care veneau din purãplãcere la cursuri. Ideea de afrecventa cursurile universitarepentru a deprinde ceva, nuneapãrat pentru a obþine odiplomã, mi se pare beneficã ºiconsider regretabil faptul cã a fostabandonatã.

Privitor la opinia cã, dupã unii,nemþii ar fi mai puþin comunicativi,trebuie sã mãrturisesc cã nu amargumente pentru a o confirma. Eae rezultatul unui imaginar etnicist,tot atât de puþin justificatã ca ºi ceadespre faptul cã românul ar fileneº. E drept cã neamþul nu sedeschide imediat, dar aº zice cãapreciez modul german decomportament, rezervat, în sensulcã nu þi se bagã în suflet cu forþa,dar devotat ºi sincer. Dupãexperienþa mea, una dintretrãsãturile cele mai importante alecaracterului german este respectulfaþã de celãlalt ºi faþã de lege,calitãþi formate de-a lungulsecolelor.

- Înaintea plecãrii din þarã, v-aþiimpus în domeniul de specialitateprin câteva cercetãri importanteasupra a cel puþin douã temefundamentale ale folclorului ºi,fireºte, ale folcloristicii româneºti.E vorba, în primul rând, deMeºterul Manole, care a fost, dincâte ºtiu, ºi subiectul tezeiDumneavoastrã de doctorat. Erao lucrare amplã, apãrutã în 1973la Editura Minerva, care îºipropunea sã adânceascã, „studiulunei teme de folclor european”,peste care nici astãzi nu se poatetrece. Iar pentru mine, chiar dacãn-a fost finalizat într-o carte, aldoilea studiu excepþional, care aapãrut sub semnãturaDumneavoastrã în revista„Steaua”, este cel dedicat Mioriþei.

- Publicarea lui vi se datoreazãîn întregime.

- Era un studiu amplu, care ºi

azi ºi-ar cere o complinire pemãsura importanþei ºi gravitãþiitemei pe care o aduce îndezbatere. Am amintit doar douãdin subiectele de mare anvergurãasupra cãrora v-aþi oprit ºi care arputea sã vã defineascã profilul defolclorist. Ce ecou ar fi putut aveaele în strãinãtate? Au contat acestestudii în aprecierea Dum-neavoastrã ca folclorist ºi om deculturã la Universitatea din Köln?

- Da, cercetãrile mele, dintrecare unele au fost publicate înlimba germanã, erau apreciate ºi,bineînþeles, au contribuit în foartemare mãsurã la acceptarea meaca cercetãtor ºi cadru didactic.Meºterul Manole fusese recenzatîn reviste de specialitate dinGermania ºi Austria, un articoldespre tema jertfei zidiriipublicasem ºi în marea Encyclo-pedia of Religion, la care am fostinvitat sã colaborez de cãtreMircea Eliade, iar despre „Mioriþa”am publicat un articol în cea maiimportantã revistã elveþianãde specialitate (Archiv fürschweizerische Volkskunde).

În þarã, dacã studiul despreMeºterul Manole îmi adusesenumai elogii (chiar dacã, dupã1985, a fost trecut cu vederea decãtre unii), studiile mele despreMioriþa mi-au adus critici înainte de‘89, când unii au considerat cã-ºifac un titlu de glorie criticând pecineva care „a fugit” în Occident.Explicaþia este cã, la noi se bateapa-n piuã despre resemnare saunu, despre reprezentativitateabaladei pentru psihicul românesc,iar în ultimii ani ai ceauºismului,unii sugerau chiar cã românul eblând ca ciobanul mioritic, pentrua nu trezi în capul cuiva ideea dea se revolta. Una dintre lucrãrilemele încerca tocmai sã arate cãromânul e ca toþi oamenii ºi cã nuse distinge de toþi ceilalþi oameniprintr-o resemnare ancestralã. Amþinut, prin 1984 sau 1985 oconferinþã despre Mioriþa în cadrulunui cerc al profesorilor de limbaºi literatura românã din Cluj. Mulþiparticipanþi au fost interesaþi detema mea, dar, la discuþii, unuldintre profesorii celebri ai Clujuluim-a atacat cã merg pe urmele AneiBlandiana, care publicase acelepoeme, care i-au adus multeponoase; în unul dintre ele figura

versul: Eu cred cã suntem unpopor vegetal... Observaþia aceluiprofesor participant la conferinþamea era semnul cã am atins ocoardã sensibilã a politicii de atunci,dar ea a fost fãcutã cu rãutate ºicu vigilenþa unui politruc, ºi ar fiputut sã mã coste, dacã ºi alþii i s-ar fi ascociat. Eu încercam sãdeplasez accentul de la problemaresemnãrii sau neresemnãrii lavechimea obiceiurilor funerareconsemnate în baladã ºi dispãrutenu numai de la noi, ci ºi de lapopoarele vecine. ªi doream sã facdin vechimea unor asemeneaobiceiuri dovada statornicieinoastre aici. Mai târziu, opiniilemele au fost rãstãlmãcite, nu ºtiu,cât din prostie ori nepricepere înspecialitate, ºi cât pentru cã trebuiasã se tragã în mine cu muniþia ceamai eficace. Indiferent care a fostsubstratul acestor critici, ab-surditatea lor m-a fãcut sã nurãspund. E pentru prima oarã cândmã exprim public cu privire la ecoulavut de lucrãrile mele referitoarela Mioriþa.

- ªi fiindcã am amintit de nouaposibilã interpretare pe care aþidat-o Mioriþei, vã întreb dacãstudiul început în þarã ºi-ar fi pututgãsi la Köln finalizarea necesarãîntr-o carte de referinþã. Stãruiþi, vãrog, ºi asupra acestei nedumeriri.Cãci, dacã pe alte planuri v-aþiîmplinit ca om ºi universitar, cafolclorist ºi antropolog, rãmâneþi,am impresia, nu doar Dum-neavoastrã înºivã dator. Ce aveþide spus în aceastã privinþã?

- Simt într-adevãr nevoia de areveni asupra acestei teme ºi ovoi face, dacã voi mai avea ani ºisãnãtate. Material am adunatdestul de mult. Nu va fi însã olucrare care sã dezbatã temaresemnãrii ciobanului mioritic,care, pentru mine, e o problemãde importanþã secundarã, ci vaarãta locul baladei în istoriaculturii româneºti, chiar ºi înistoria noastrã, deoarece textul eireflectã felul în care a evoluatmentalitatea românilor de-alungul mai multor secole. Aºadar,va fi un studiu despre aceastã„arhivã” a spiritualitãþii româneºti.ªi poate cã atunci voi rãspundeconcret ºi criticilor ce mi-au fostaduse.

48

- Cu ce vã puteþi mândri caprofesor la Universitatea din Köln?

- Un profesor se poate mândrimai întâi cu felul în care a contribuitla evoluþia elevilor lui, iar în aldoilea rând, cu rezultatele ºtiinþificepe care le-a obþinut personal.Relaþia mea cu studenþii colonezia cunoscut douã faze: cea în caream predat româna, adicã înperioada 1978-1983, ºi cea în caream predat literaturi populareromanice, adicã începând din1986. În prima fazã pot sã spuncã cea mai mare satisfacþie a meaa fost faptul cã româna, care, maidevreme, era o disciplinã în carenu se putea obþine diploma deabsolvent în romanisticã, adicãromâna era un fel de specialitatefacultativã, a devenit una în carestudenþii puteau obþine diploma.Cum pe atunci eu eram doar lec-tor de românã, am beneficiat deconcursul colegului Artur Greive,director al Institutului deRomanisticã al Universitãþii, cucare am fãcut seminarii la aniisuperiori (Hauptseminare). Amavut studenþi excelenþi, unii dinGermania, alþii din SUA sau din alteþãri, care studiau în metropola depe Rhin. Poate cã cel mai strãlucitelev al meu a fost Joachim Lengert,autor al mai multor cãrþi dindomeniul lingvisticii romanice, iaruna dintre studentele mele aobþinut chiar acum un post de lec-tor de germanã la Universitatea„Babeº-Bolyai”, unde îºi va începeactivitatea din toamnã. Dinseminariile conduse împreunã cucolegul Greive în aceastã perioadãs-a dezvoltat ºi o lucrare despreizvoarele folclorice ale elegiei „Maiam un singur dor”, de Eminescu,lucrare publicatã în una dintre celemai importante reviste de roma-nisticã din Germania.

- Ce alte iniþiative aþi mai avutca profesor la Köln?

- În aceeaºi perioadã amorganizat „seri de culturã românã”,de douã ori pe an, adicã o datã înfiecare semestru, în care au fostprezentate conferinþe ale unorspecialiºti referitoare la culturaromânã („1918, întregireaRomâniei”, „bisericile pictate înexterior, din nordul Bucovinei”,„Traian, spaniolul care a cuceritDacia” º.a.), am avut un concert alorchestrei de camerã „Voces” din

Iaºi, iar în 1981 am organizat, totcu colegul Artur Greive ºi cu alþii,un simpozion internaþional, la careau participat Iorgu Iordan, EugeniuCoºeriu, Marius Sala, MirceaZaciu, precum ºi mulþi profesori ºicercetãtori din Germania Federalã.

Dupã 1989 am organizatîmpreunã cu Artur Greive maimulte excursii pentru cunoaºtereaRomâniei, a Republicii Moldova, caºi a þinuturilor româneºti dinUcraina, excursii la care auparticipat în principal studenþii ºitinerii asistenþi care frecventaserãcursurile de limba românã.

Chiar ºi dupã 1986 n-am pierdutinteresul pentru limba ºi culturaromâneascã ºi am fãcut, împreunãcu soþia mea, care a lucrat mulþian ca profesoarã de limba ºiliteratura românã la ºcoli din Cluj,un manual destinat studenþilorgermani interesaþi sã înveþeromâna. El a apãrut laRomanistischer Verlag din Bonn,înscriindu-se în seria mai vechilormanuale de românã tipãrite înspaþiul german.

- Ce aþi mai întreprins la Köln înacei ani?

- Faza a doua a activitãþii melela universitatea din Köln, adicãîncepând din 1986, a începutoarecum sub semnul incertitudinii,datoritã faptului cã literaturilepopulare romanice n-au constituitun obiect de studiu la aceastãuniversitate. Fuseserã þinute unelecursuri cu o asemenea tematicãde cãtre Leo Spitzer, care a pãrãsitGermania de frica nazismului,trecând, ca mulþi alþi universitarigermani, prin Istanbul ºi ajungândîn cele din urmã în Statele Unite.La germanisticã fusese profesorcelebrul Friedrich von der Leyen,dar nici acolo nu se mai þineaucursuri de folclor. Prin urmare, nuse putea ºti dacã proiectulintroducerii literaturilor populareromanice va trezi interesul ti-neretului studios.

Am avut ºi aici nu numaistudenþi germani, ci ºi din alte þãriromanice, din SUA ºi de aiurea. M-a încântat totdeauna plãcereastudenþilor originari din oraºe de adecripta motive ºi imagini greu deînþeles, adicã de a se apropia deviaþa culturalã a satelor, dearhaicitate, ºi de a o înþelege.

Una dintre realizãrile la care þin

este alcãtuirea, împreunã cuprietenul meu Artur Greive, a unuivolum de basme romanice, careau fost traduse de studenþi ºi cadredidactice universitare, lucrareaflatã acum în curs de tipãrire.Mulþi studenþi din cursul superiorau preferat sã dea examen cumine, având ca bazã literaturilepopulare. Unii au fãcut lucrãri dediplomã foarte interesante, îºi facdoctoratele din acest domeniu saudin domenii apropiate, alþii au luatalt drum, devenind editori,profesori secundari etc.

În ceea ce priveºte activitateamea de cercetare aº dori sãamintesc mai întâi faptul cã în aniicei mai grei ai dictaturii ceauºisteam scris împreunã cu doi colegi dela Universitate o lucrare despreCe-þi doresc eu þie, dulce Românie,de Eminescu, pe care am publicat-o într-un volum tipãrit la Augsburg.Aº dori sã mai spun cã activitateamea de cercetare a câºtigat prinstabilirea mea în Germania.Bibliotecile deosebit de bineînzestrate, accesul la tot ceea cea fost creat în domeniul meu decercetare, mi-au fost de mare folosºi am publicat lucrãri pe care, dacãeram în þarã, nu le-aº fi pututelabora.

- Lecþia de deschidere, pe careaþi þinut-o, ca profesor dr. docent,nu venea, într-un fel, în pre-lungirea preocupãrilor Dvs. dinþarã, de vreme ce puneaþi îndiscuþie riturile arhaice deînmormântare despre care aþifãcut vorbire ºi în studiul dedicat„Mioriþei”? Opriþi-vã o clipã asupraacestui aspect ºi detaliaþisemnificaþiile sale de mareadâncime, din unghi uman ºi artis-tic, aºa cum aþi fãcut-o ºi în cazul„Cântãrii lui Roland”.

- “Cântarea lui Roland” este,cronologic vorbind, cea dintâicapodoperã a literaturii europene(prima variantã a ei e datatã 1070-1080). Ea ºi-a menþinut ac-tualitatea pânã la sfârºitul evuluimediu, aºadar, cam o jumãtate demileniu. A devenit ceea ce am numiazi un cântec ritual, fiind recitatãîn diferite momente ale anului, darîn special la 15 august al fiecãruian, în amintirea eroilor Roland,Olivier ºi Turpin cãzuþi (dupãlegendã) în luptele cu sarazinii dinanul 778, la Roncevaux.

49

Cunoºteam cea mai vechevariantã a cântãrii (varianta Ox-ford), tradusã în francezamodernã, ca ºi în multe alte limbi,dar ºtiam cã existã mai multevariante, în franceza veche, ºi, învara lui 1988, pe când aºteptamsã-mi vinã familia la Köln, am citittoate variantele care mi-au fostaccesibile ale acestui cântecfermecãtor. Le-am citit dintr-undublu interes. Pe de o parte, mãsimþeam oarecum obligat sã mãrefer la aceastã operã în cursurilemele, iar pe de alta, presupuneamcã, fiind atât de vechi, acestevariante vor contribui la explicareaunor elemente de folclorromânesc. Ceea ce n-amprevãzut însã era faptul cã folclorulromânesc ar putea sã contribuiela explicarea unor motive dinoperã, motive care fie n-au fostexplicate pânã atunci, fie au primito explicaþie necorespunzãtoare.Sper sã pot termina o lucrare încare voi detalia aceastã afirmaþie.Deocamdatã cred cã e suficient sãamintesc cã în mai multe varianteale cântãrii apare motivul morþii-nuntã, care la noi a dat naºtereMioriþei, ºi pe care specialiºtii înCântarea lui Roland, necunoscândbalada româneascã, l-au explicateronat.

- Ipotezele Dumneavoastrã nui-au intrigat pe specialiºtii strãini?

- Am arãtat faptul cã unii colegidin Universitate s-au mirat cã amîndrãznerala de a cercetaCântarea lui Roland, opinând cãnoi, românii, n-am avea nimiccomun cu ea. Totodatã ziceau cãea a fost cercetatã de marispecialiºti, deci, practic, se poatespune cã e epuizatã, cã nu mai enimic de spus cu privire la ea. Într-adevãr, ecourile cântãrii s-au auzitmai puþin la Dunãre decât în Pen-insula Ibericã, în Scandinavia,Germania sau Italia. Totuºi,numeroasele colinde referitoare laluptele frâncilor cu turcii, ca ºi –dupã cum a dovedit Iorgu Iordan– unele elemente toponimice, cumar fi localitatea Cârloman (derivatdin Carol cel Mare), aratã cãromânii n-au fost strãini deevenimentele descrise în epopeeafrancezã medievalã. E adevãrat ºifaptul cã despre Cântarea luiRoland s-a scris o bibliotecã, faptcare dezarmeazã pe ori cine

doreºte sã scrie despre ea. Darceea ce m-a fascinat pe mine a fostpuzderia de rituri funerare descriseîn epopee, rituri neglijate decercetãtori, pentru cã ele audispãrut demult din folcloruloccidental. Cunoscând folclorulromânesc, unde acestea aurãmas vii, ca ºi în unele regiuni demargine ale Europei, am fost înmãsurã sã citesc ºi sã explicexistenþa lor în capodoperafrancezã altfel decât înaintaºii meioccidentali. În cursul lecþiei mele dedeschidere am reuºit sã spulberscepticismul unor colegi înlegãturã cu tema aleasã de mine,iar rectorul de atunci al universitãþii,care m-a onorat cu prezenþa,profesorul Bernhard König, mi-acerut textul lecþiei pentru a-l pub-lica în una dintre cele maiimportante reviste germane deromanisticã. I-am oferit-o dupã ceam pregãtit-o sub formã de studiuºi a apãrut în RomanistischesJahrbuch, 44, 1993, p. 98-123.Prin urmare, studiile melereferitoare la Mioriþa, dintre careprimul a apãrut în revista Steaua,cu concursul Domniei-Tale, m-auajutat sã aduc noutãþi cu privire laCântarea lui Roland. De altfel, întreMioriþa ºi Cântarea lui Rolandexistã multe alte asemãnãri carear merita sã fie puse în luminã.

- Dupã 1989 aþi contribuit,împreunã cu prietenii Dvs.colonezi, la familiarizarea mãcar aspecialiºtilor, dacã nu ºi a publiculuide rând, cu una din operele luiLucian Blaga, în care poetul ºifilosoful român pune în valoaresclipirile de mare artã, pe care lepune în evidenþã, la tot pasul,creaþia noastrã în duh folcloric.Tãlmãcirea ei în germanã, însoþitãpretutindeni de versiunea ei înlimba românã, a fost un gesttemerar, cunoscând dificultãþile pecare le întâmpinã orice traducãtor,atunci când are în faþã o poeziede mare rafinament, sub raportideatic ºi stilistic. Ce au avut despus prietenii Dvs. din Köln, cândau avut prilejul sã vadã rodulmuncii lor adunat în paginile uneicãrþi frumoase ºi ca realizaregraficã?

- Mai întâi trebuie sã spun cã înanii 1957-1959 am avut mareaºansã de a lucra în acelaºi colectiv

cu Lucian Blaga, care nutrea omare prietenie faþã de mentorulmeu, Ion Muºlea. Am fost, prinurmare, acceptat ºi de marelepoet, care, vãzând cã una dintresarcinile mele de cercetare eraaceea de a explora ziare ºi revisteardelene în vederea alcãtuiriiBibliografiei Generale a Etnografieiºi Folclorului Românesc, mi-acerut sã-i copiez acele texte liricepopulare care mi se vor pãreafoarte frumoase, pentru a leadãuga în antologia fãcutã dedânsul ºi încheiatã în 1954, dar,ca ori ce antologie, putea fiîmbogãþitã oricând înainte depublicare. Mai mult, în 1958, dupãmoartea lui Ion Breazu, carefusese ºeful Secþiei de istorieliterarã ºi folclor a Institutului delingvisticã din Cluj, Blaga a fostnumit ºef de secþie interimar, iareu, fiind cel mai tânãr din colectiv,am primit ºi unele sarcini adminis-trative, care mi-au prilejuit maimulte întâlniri ºi discuþii cu marelepoet. Într-una din aceste discuþii,purtate mai ales pe coridorulsemicircular de la etajul întâi alBibliotecii care azi îi poartã numele,Blaga mi-a vorbit despre succesulavut de dânsul pe când era ataºatcultural al Legaþiei României laBerna, cu poezia popularãromâneascã. Mi-a vorbit totodatãdespre antologia de liricã popularãpe care o realizase ºi mi-amãrturisit ce destin prevede acesteilucrãri. Zicea cã doreºte calucrarea sã fie tradusã în germanã,în versuri fãrã rimã, pentru caimaginea din original sã nu fiestrivitã de cãutarea rimelor. N-aprevãzut, iar mie nici nu-mi treceaprin cap atunci cã, într-o bunã, zieu voi fi acela care sã ducã laîndeplinire acest gând al poetului.Prin 1967 fãcusem cunoscutã luiMircea Eliade aceastã dorinþã apoetului, fãrã ca faptul sã aibãurmãri, iar douã decenii mai târziu,dupã ce mi-am început activitateala Köln, am avut ideea de apropune unor colegi germani sãfacem noi aceastã traducere.Dorinþa lui Blaga ca versurile sãfie traduse fãrã rimã dãdeaposibilitatea traducerii de cãtreorice bun mânuitor al limbii ger-mane. Cei doi colegi, Artur Greiveºi G. Schüler, au acceptat imediatpropunerea mea. Astfel a început

50

lucrarea care a durat aproximativdoi ani, dând prilejul unor satisfacþiiartistice deosebite.

- ªi, fiindcã am ajuns de mi s-au strepezit dinþii de atâta politeþe,îngãduie-mi sã continuu pe unregistru mai normal, ca între doioameni care se cunosc de o viaþãºi, în limitele prieteniei care îi leagã,acþioneazã în consecinþã. ªi, cumam adus vorba despre LucianBlaga, te-aº ruga sã scoþi lasuprafaþã momentele în care þi-afost dat sã stãrui în preajma celui„tãcut ca o lebãdã”.

- Trebuie sã spun cã, în 1957,când am dat mâna cu dânsul,Blaga continua sã fie un poetinterzis. În Universitate ni sevorbise foarte puþin ºi numainegativ despre opera sa. Cu toateacestea, noi, studenþii, îl vedeamtrecând pe stradã spre Bibliotecauniversitarã, unde îºi avea locul demuncã (documentarist!!!) ºi neluam dupã dânsul. Tot ca studentam participat (împreunã cu colegulmeu Petru Clepe) la memorabilasa conferinþã intitulatã “Întâlnirilemele cu Goethe”, care a avut locîn Sala de conferinþe a bibliotecii.Din fericire ne-am dus din timp ºiam ocupat loc în partea a doua asãlii, vãzând cum alºii s-au strãduitsã intre fãrã succes în salaarhiplinã, rupând mai multescaune din salã. Venise atâta lume,care dorea sã-l audã pe Blaga, alcãrui glas amuþise cu adevãrat deaproape un deceniu, încât mulþioameni au ajuns abia pe coridoareºi pe scarã, care se umpluse pânãla intrarea în bibliotecã. Presupuncã interesul pe care i-l arãtauintelectualii clujeni au fost un leacpe rana suferitã de poetul care numai avea posibilitatea de a vorbistudenþilor ºi nici de a publicaversuri. Acesta e ºi motivul pentrucare s-a dedicat traducerilor ºiantologiei de liricã popularã,domenii în care nu i se puteaimpune sã urmeze linia partidului.

- Ce alte aspecte ai mai putearelata în legãturã cu cel “tãcut cao lebãdã”?

- Îmi amintesc cã, la conferinþã,Blaga a apãrut însoþit de acad.David Prodan, care l-a prezentatºi care a rugat publicul sã nu semai înghesuie pentru a intra însalã, dând asigurãri cã Blaga va

repeta conferinþa programatã.Bineînþeles cã n-a mai fostrepetatã ºi cã cele spuse de DavidProdan erau menite doar sãliniºteascã un public însetat sãasculte vocea poetului despreîntâlnirile lui cu Goethe. Mulþi seîntrebau cum s-a putut întâlniBlaga cu Goethe, neînþelegândmetafora din titlul conferinþei.

Privind în urmã îmi dau seamacã, strâmtorarea în care a fost silitsã trãiascã poetul a fost ºansaculturii române, aceea de a aveatraducerea integralã a opereiFaust de Goethe, ºi de a avea ceamai bunã antologie de poezie liricãpopularã, alcãtuitã de poet. Câtpriveºte activitatea mea în secþiecu Blaga pot adãuga la cele spusemai sus faptul cã, pe atunci, secþiaþinea comunicãri interne o datã pelunã, la care participa bineînþelesºi poetul. Am avut onoarea sã þinºi eu o asemenea comunicare,despre câteva variante ardeleneale baladei Meºterul Manole ºi potsã spun cã am fost încântat deobservaþiile fãcute de dânsul, cãciautorul dramei Meºterul Manolepãrea sã cunoascã (sau poatenumai intuia?) existenþa colindelorpremanoliene, cum s-a exprimatatunci.

ªi la alte comunicãri a avutintersante observaþii. Îmi amintesccã istoricul Francisc Pal a þinut odatã o comunicare în legãturã cuCoresi, iar eu mã gândeam cãdespre o asemenea temã nu vaavea nimeni de fãcut comentariisau de adus noutãþi. Cel care a fostîn mãsurã s-o facã totuºi a fost,din nou, Lucian Blaga, care a vorbitdespre fundus regius - îmiamintesc expresia lui -, ºi cum erao zi foarte insoritã, pe cer s-a vãzuturma unui avion cu reacþie (peatunci erau foarte rare), carebrãzda cerul, iar poetul, privinddâra albã lãsatã de avion, a zis: eca o sãgeatã. El nu putea sã nutranspunã în imagine poeticã unfapt pe care-l observam cu toþii, darnici unul nu avuseserãm putereade a-l exprima astfel. De altfel, laºedinþele de comunicãri se încheiaºi un proces verbal, careconsemna discuþiile. Era un caietmare, cu coperte tari, în care amnotat ºi eu uneori, dar care aflu cãa dispãrut, dupã ce a fostîmprumutat de unul dintre ºefii de

mai târziu ai secþiei lui MirceaCurticean. Acesta nu l-a mairestituit ºi, pãrãsind aceastã lume,s-a rãtãcit ºi valorsul caiet deprocese verbale, în care puteau ficitite atâtea alte lucruri spuse deBlaga, de Muºlea, de Liviu Rusuº.a. De altfel aflu cã nici fiºelefãcute de Blaga în calitatea lui dedocumentarist - erau jumãtãþi decoalã ministerialã, pe care Blagarezumase articole referitoare lacultura româneascã din presagermanã din Ardeal, fiºe pe carele-am vãzut cu ochii mei -, audispãrut, dar, sper, nu definitiv.

- Aº vrea sã stãrui câtevamomente ºi asupra celui care afost Ion Muºlea, tocmai pentru cã,dupã câte ºtiu, a fost una dinpersonalitãþile pe care le-ai privitcu admiraþie, în anii când erai laCluj tânãr cercetãtor.

- Mã întrebi de omul pe care l-am apreciat ºi l-am iubit cel maimult dintre toþi intelectualii cu caream venit în contact. În timpulstudiilor n-am auzit de numele lui,fiind ºi el un nume oarecuminterzis, alãturi de Lucian Blaga. L-am cunoscut doar la interviul deangajare, în iunie 1957, pe cândmã pregãteam pentru examenulde stat. Marele folclorist ceruseprofesorului meu RomulusTodoran sã-i recomande un tânãrpentru un post de cercetãtorstagiar la Secþia de care am vorbitmai sus ºi care sã aibã unelesarcini de cercetare în domeniulfolclorului. Nu ºtiu dacã la cererealui Muºlea ori din iniþiativãpersonalã, un alt cadru didacticfãcuse o altã propunere, iarcandidaþi se gãseau cu duiumul,mai ales colege, care doreau sãrãmânã în Cluj. Nu ºtiu însã dacãºi alþii au fost chemaþi la interviu.În ori ce caz, eu am fost convocatla biblioteca facultãþii (bibliotecarãera doamna Popa, soþia poetuluiGrigore Popa, tocmai eliberat dinînchisoare), dar aºteptam pecoridor. La un moment dat a apãrutde dupã colþ un domn de o rarãdistincþie, îmbrãcat în haine deculoare închisã, cu o pãlãrie devarã pe cap ºi cu niºte ochelari culentile neobiºnuit de groase. Numai vãzusem un om de oasemenea þinutã ºi mi-am imaginatcã e dânsul. A intrat în bibliotecãºi, la scurtã vreme, doamna Popa

51

m-a chemat la întâlnirea cu IonMuºlea. Nu-mi amintesc sã fi avutemoþii, iar întrebãrile pe care mi le-a pus n-au fost din specialitate (ºtiadânsul cã nu primisem o pregãtireîn domeniul folclorului), ci denaturã biograficã: unde m-amnãscut, cine-mi sunt pãrinþii, dacãmai am fraþi, cu ce se ocupã etc.etc. M-a întrebat apoi cum stau culimbile strãine, dacã ºtiu germanaºi (aflând cã n-o ºtiu), dacã aº doris-o învãþ, iar la sfârºit a vrut sã-micunoascã scrisul. A cerut doamneiPopa o fiºã de catalog ºi mi-a zissã scriu urmãtoarea propoziþie:vreau sã devin un folclorist mare.Eu am început sã scriu, iar cândam terminat de scris cuvântulfolclorist, a zis: ajunge. Aceastãîntâlnire mi s-a întipãrit în memorieîn aºa fel încât parcã-l vãd ºi-l audºi azi pe Ion Muºlea. Am începutsã lucrez sub îndrumarea dânsuluila 1 iulie 1957 ºi cred cã a fost onemaipomenitã ºansã de a ajungepe mâna unui asemenea om. Erade o rarã inteligenþã (deseori ºtiace vreau, înainte de a-mi spunedorinþa), de o omenie ºi ocorectitudine cum nu se mai aflãazi, ca sã nu mai vorbesc desprepregãtirea lui profesionalã. M-aacceptat din prima zi, mi-a deschistoate cãile posibile pentru aprogresa în specialitate ºi m-afãcut fericit. Îi pãstrez, atâtdânsului, cât ºi doamnei MariaMuºlea, cea mai frumoasãamintire ºi doresc oricãrui tânãrîncepãtor în ale ºtiinºeiîndrumãtori cum l-am avut eu peIon Muºlea.

- ªi, dacã ar fi sã mai mergemun pas pe acest drum al amintirilor,te-aº ruga sã spui câteva cuvinteºi despre dialectologul RomulusTodoran.

- Romulus Todoran a fostprofesorul cu care am avut cursuriîn fiecare an de studii, de lalingvistica generalã, la dialectologieºi la gramatica istoricã. κicunoºtea specialitatea ca puþinialþii. La începutul studiilor mele eraun tânãr lector, delicat, oarecumfeciorelnic, dar deosebit de exi-gent. Studenþii îl apreciau pentrucorectitudinea lui: chiar ºi cei carenu obþineau notã de trecererecunoºteau cã au fost apreciaþicorect. Colaborase la AnuarulArhivei de Folclor editat de Ion

Muºlea ºi se bucura de odeosebitã apreciere a acestuia.Dupã terminarea studiilor mi-apropus sã publicãm împreunãcolecþia ineditã de poezii popularealcãtuitã de Alexiu Viciu pe laînceputul sec. al XX-lea. Am lucratcot la cot, am învãþat foarte multede la dânsul, atât în domeniulºtiinþei, cât ºi în comportamentul defiecare zi. În multe privinþe mi-aservit ca model.

- Ai fãcut, împreunã cu studenþiitãi, cercetãri pe teren. În memoriamea, mai stãruie încã o cartepoºtalã, prin intermediul cãreia mãanunþai, cu mai mulþi ani în urmã,cã te afli în Maroc, alãturi de câþivatineri care doreau sã se iniþieze înproblemele de antropologieculturalã. În ce alte þãri ai mai avutocazia sã te afli împreunã cudiscipolii tãi?

- Câtã vreme am lucrat la Clujam fost o singurã datã pe terenîntr-o þarã strãinã, ºi anume în Bul-garia. Era programat sã stau douãsãptãmâni, dar am rãmas doar trei-patru zile, deoarece am primit otelegramã care mã anunþa cã tatãlmeu a decedat. În Germaniafãcusem cercetãri de teren cucolegul meu de la Freiburg, RolfWilhelm Brednich, pe vremeacând eram bursier al FundaþieiAlexander-von-Humboldt, iar dupã1986 am fãcut unele cercetãridestul de interesante cu studenþiigermani, în jurul Kölnului, darscurtã vreme dupã aceea amobþinut posibilitatea de a efectuacercetãri de teren în Spania(regiunea Huelva). Mergeam cuvreo 10 studenþi germani la Sevilla,unde ne alãturam unor studenþi ºicadre didactice din localitate ºi dinCádiz, cu care înregistram textetimp de o sãptãmânã sau mai mult,dupã care ne întorceam la Köln,unde studenþii mei transcriautextele pe care le trimiteam laArhiva din Sevilla, pentru clasificareºi inventariere. Contribuþia mea ºia studenþilor colonezi la colecþiarespectivã a fost menþionatã înlucrarea tipãritã acum câþiva ani.Pentru mine ºi pentru studenþii meiera o activitate deosebit de plãcutãºi de binevenitã.

Când þi-am trimis poºtala lacare te referi, eram în Maroc,împreunã cu profesori din Köln ºi

din Cádiz, pentru a vedea dacãsuccesorii sefarzilor care aupãrãsit Spania în 1492 maipãstreazã cântecele epico-liriceînvãþate în Spania. Spre mirareanoastrã am gãsit câteva persoanecare mai puteau recita balade, darcei mai mulþi dintre urmaºiisefarzilor stabiliþ i în Marocemigraserã în special în cele douãAmerici. Se întorceau însã înfiecare an, la sãrbãtoarea morþilor.Una dintre colegele noastre dinCádiz a publicat un articol despreaceastã cãlãtorie de studii. Pentrumine a fost o experienþãextraordinarã sã cunosc oameniiºi viaþa din Maroc.

- În ultimii ani ai publicat câtevalucrãri importante, care vizeazã„Gândirea magico-religioasã laromâni”, fie teme precum „Incestulzãdãrnicit”, care pot fi urmãritedeopotrivã „în folclorul românescºi universal”. Insistã, te rog, asupraacestor lucrãri; ºi nu doar pentrucã ele au apãrut în câte o versiunestrãinã, ci ºi fiindcã pun în paginãteme ºi aspecte importante pentruspiritualitatea arhaicã româneascã.

- Cartea mea despre Gândireamagico-religioasã la români a fostscrisã la solicitarea profesoruluiClaude Lecouteux, de la Sorbona.Am scris-o în germanã, de unde afost tradusã de Cluade ºi AnneliseLecouteux în francezã. A fostpublicatã la Editura Universitãþii dinGrenoble. Ea mi-a adus mai întâiPremiul internaþional de studiidemoetnoantropologice acordatde oraºul Palermo ºi apoi ºiPremiul “Timotei Cipariu” alAcademiei Române. Am publicatºi o ediþie româneascã, tradusã totdin germanã, ediþie carebeneficiazã de un aparat critic multmai bogat decât cea apãrutã înFranþa. Am scris aºadar înGermania o carte despre gândireamagico-religioasã la români,procurându-mi acolo toatematerialele de care aveam nevoieºi constituindu-mi o bibliotecã decopii xerox cu toate marile lucrãriapãrute timp de un secol ºijumãtate în România.

Cartea mea despre incestulzãdãrnicit în folclorul românesc ºiuniversal a apãrut ca atare în limbaromânã, dar un articol carecomprimã întreaga lucrare a

52

apãrut ºi în germanã, ºi anume înEnzyklopädie des Märchens, caree elaboratã la Göttingen. Ceea cemi se pare deosebit de interesanteste faptul cã, în folclor, incestul ede cele mai multe ori evitat, altfelspus, literatura popularã care stãla baza lucrãrii mele se constituieîntr-un fel de manual pentruevitarea incestului. Dar baladacunoscutã în folclorul românescsub titlul Soarele ºi Luna mi-aprodus ºi satisfacþii de altã naturã,pentru cã ea are importanteasemãnãri cu Divina commedia deDante, ceea ce ne dã posibilitateade a demonstra cã poetul român(din pãcate, necunoscut), care acompus balada Soarele ºi Lunaavea aceleaºi preocupãri ºiaceleaºi soluþii poetice ca Dante.Avem nevoie de o satisfacþie maimare decât aceastã constatare ºitrebuie doar sã gãsim explicaþiileacestui fenomen.

- Trãim într-o epocã în carecultura e împinsã deliberat pe unplan secund, pentru a lãsa loc unorproduse ce se vor artistice, dar nusunt decât produse tipic aculturale.Se mai poate vorbi, într-unasemenea caz, de creaþie, îngenere, ºi de creaþie folcloricã,pentru a ne referi la domeniul tãu?

- Întrebarea mã pune îndificultate. Dar, dacã privimfenomenul sub raport istoric, vomconstata cã dupã cãdereaImperiului Roman, viaþa urbanã apierdut din importanþã, locul eiluându-l viaþa ruralã ºi, cu ea,cultura oralã. Sute de ani, culturascrisã se limita la consemnareaistoriei în anale ºi cronici, pe cândcea oralã înflorea într-un procescontinuu. Astãzi asistãm laprocesul invers, când oralitatea îºipierde forþa în favoarea scriiturii.ºi totuºi, oralitatea s-a menþinutpânã în zilele noastre, producânddeseori valori excepþionale. Trãimaºadar o crizã a oralitãþii, cum amtrãit în evul mediu o crizã a culturiiscrise. Nu ºtim cum va evoluacultura umanã în viitor, dar oanumitã culturã popularã (oralã)va rãmâne în ori ce situaþie. Nu vormai fi balade sau basme, dar vor fialt gen de povestiri, conforme cugustul oamenilor viitorului. Per-sonal nu sunt de pãrere cã totulse pierde ºi dispare o datã cu noi.

Dispar unele lucruri, dar aparaltele.

- Ai avut, în ultimul timp, prilejulsã constaþi, cum se zice, „pe pro-pria-þi piele”, ce fel de justiþie sepracticã în România, tocmai pentrucã te-ai chinuit, ani în ºir, sã reintri,ca proprietar, în propria-þi locuinþã.Cum se uitã strãinii la circul pe care-l oferã astãzi cei care au pretenþiacã ne conduc? Nu crezi cã aceastãdebandadã ºi isterie politicãgeneralizatã afecteazã chiarnervul vital al naþiunii? Ce s-ar maiputea întreprinde pentru a ieºi dinmarasm?

- Mã întrebi din nou lucruri lacare e foarte greu sã dau unrãspuns. În primii ani dupã 1989,România a continuat politica ereicomuniste, chiar mergând din rãuîn mai rãu. Mã refer înainte detoate la felul în care s-a procedatcu proprietãþile. Ceauºescu mi-aconfiscat casa, dar a lãsat-o înproprietatea statului. Mãobiºnuisem cu aceastã idee, darIliescu, având nevoie de voturi (câtmai multe voturi!) a vândutimobilele confiscate, acelora carele ocupau în decembrie 1989. Nutrebuie sã ne mai întrebãm cineerau acei locatari.

Pentru a putea face ocomparaºie, dã-mi voie sã-þi spunurmãtoarea situaþie realã, delocanecdoticã, ea putând fi verificatãfãrã dificultate: o vânzãtoare dinbrutãria de la care ne cumpãramnoi pâine, o cehoaicã, a cãrei casãfusese confiscatã de regimulcomunist, a fost chematã acasã,imediat dupã revoluþia de catifea,pentru a reintra în posesia caseiei. Ea se minuna cã în Românialucrurile s-au petrecut altfel. ªi cuea se minuneazã tot occidentulvãzând aceastã deosebire: adicã,în Cehia, oamenii au fost chemaþisã-ºi preia imobilele confiscate, iarîn România, ele au fost vânduteclientelei politice a preºedintelui deatunci.

Mã bucur cã justiþia românã,dupã acceptarea României înUniunea Europeanã a ajuns laînþelepciunea cã dreptul deproprietate e inalienabil ºi a începutsã dea decizii corecte. Aºa s-aîntâmplat ºi în cazul meu, darpentru asta a fost nevoie deprocese, de cheltuieli, supãrãri, de

ani de viaþã pierduþi (alþii ºi-aupierdut ºi viaþa), lucruri care ar fiputut fi evitate, ba chiar ar fi trebuitsã fie evitate. Câtã otravã a vãrsatnoul regim în sufletul neamului! Lanoi, ideea cã fiinþa neamului trebuieprotejatã n-a fost luatã în seamãnici de regimul comunist, nici decel care i-a urmat.

- Dacã ar fi sã gândim, totuºi, ºipozitiv ºi sã lãsãm la o partepracticile ºi metehnele levantine alecelor care sunt diriguitorivremelnici ai acestei þãri, te-aºîntreba, în final, ce lucrãri ai înproiect ºi în ce stadiu se vor aflaele în anii ce vin?

- Planuri ºi proiecte am destule,dar, ca sã fiu foarte scurt, voi spunecã doresc sã închei o carte despreistoria culturalã a leului, care va filucrare de antropologie culturalã ºiva pune la contribuþie tot ceea cea produs în culturã regeleanimalelor, începând din mileniulal patrulea înainte de Hristos ºipânã la colindele româneºtidespre lupta voinicului cu leul. Eae scrisã cam 50%, dar, ca ºi pentrualte lucrãri, îmi lipseºte timpul. Aºdori apoi sã duc la capãt lucrãriîncepute cu decenii în urmã ºi carese aflã într-un stadiu destul deavansat de elaborare, cum ar fitipologia colindelor româneºti.Acestea sunt lucrãri a cãrorîncheiere depinde numai de mine,eu fiind singurul lor autor. Aº doriînsã sã fie pregãtite de tipar ºilucrãri încheiate acum 25-30 deani, cum sunt corpusurileghicitorilor ºi al proverbelorromâneºti, care au fost elaborateîn colaborare cu Ion Cuceu ºiVirgiliu Florea. Acestea ar trebuiaduse la zi ºi definitivate pentrutipar. Sunt lucrãri pe care noi ledatorãm folcloristicii româneºti.

- ªi, ca sã te binedispun, maivreau sã te întreb: dacã îþi veiredobândi casa, prin intermediuljustiþiei, unde vei sta mai mult: laKöln sau la Cluj?

- Întrebarea îmi aduce înmemorie cele scrise de mine într-un jurnal în 1985, când mãîndreptam spre Köln. Ca de fiecaredatã, când ieºeam peste graniþã,notam atunci cã ar fi frumos sã poþi

(continuare în pag. 56)

T. Tihan

53

Ediþia revãzutã a romanuluiUmbra penei de gîscã, apãrut în2007 la editura Galaxia Gutenberg,Târgu-Lãpuº, ne readuce în lumearafinat stratificatã a scriiturii lui RaduÞuculescu care a împlinit nu de mult60 de ani. Volumul este un melanjfericit de real istoric, fantastic,luciditate reflexivã ºi discurs poietic.Propensiunea sa ludicã (ºisemioticã pe alocuri) îi permite sãopereze magic ºi intertextual înmateria „realului”, sã interpretezesemnele acestui real ºi sã rãsfrângãsensurile ambiguizate în ordineacreaþiei ºi a condiþiei creatorului decarte.

Strict cronologic, materia epicãa romanului este cuprinsã între1770 ºi 1830, însã, dupã cumînsuºi autorul precizeazã în Cuvântcãtre cititor, „Timpul «istoric» a fostuneori comprimat, alteori dilatat,pentru a servi cât mai bine una dintreidei. Ideea de carte.” În diviziunileromanului, aceastã „idee de carte”înregistreazã alternativ ipostaze deagent funest ºi de operã care secreeazã (tot cu finalitate negativã înregistrul sorþii celor ce-i cad robi),capitole precum Vinul ursitoarelor,Degeraþii ºi ai sãi, La Castel sauConversaþie începutã la baia publicã– istorii ale unor intervenþii ale Cãrþiiîn existenþa personajelor – fiindseparate de capitole în care accentulse pune pe naºterea cãrþii lui PetreCubar în închisoarea Castelului. Laîmbinarea celor douã perspectiveconstatãm cã rupturile de ritm întemporalitate îºi pierd din relevanþã,cã toatã materia pare organizatãomogen. Tocmai acest fenomen îipermite criticului Cornel Moraru (înPrezentul trecutului... prezentulviitorului..., prefaþa care reia în titlusintagmele Sfântului Augustin prinseîn corpul romanului) sã apreciezecã Radu Þuculescu „are intuiþiaprezentului etern în lumeaimaginarã”.

Jocul cu istoria din Umbra penei

de gîscã, precum ºi conºtientizareaposibilitãþii unei relaþii intranziti-ve între evenimente ºi oameni de-clinã calitatea de roman istoric. Înromanul lui Radu Þuculescu herme-neutica realitãþii se travesteºtedoar aparent în secvenþe de istorierealã, atent documentate ºi sus-ceptibile de întrupare în corpul unuiroman istoric. Ea sfârºeºte prin a seconverti în exerciþii diegeticeimaginare cu mizã autoreferenþialã,în spatele evenimentelor iþindu-secu obstinaþie Cartea în multipleleei valenþe. Ubicuitatea acesteia tra-verseazã toate traseele personaje-lor din Umbra penei de gîscã. Cãrþiledin biblioteca mãnãstirii ºi dispariþialor preventivã din calea trupelorgeneralului Bukkow au un ecouperfect simetric în cãrþile dinbiblioteca Prinþului de la Castel,întrupare a Puterii pe care tocmaiadevãrul cãrþilor ºi al creatorilor loro ameninþã virtual. În raza acestorcãrþi ºi a puterilor care le circumscriutrãiesc toate personajele roma-nului, de la Petre Cubar, tipografulDamaschin, Patru Pãtruþ sau IþãBarabã la Degeratu ºi ai sãi (cititoriprinºi într-o buclã temporalãblagianã ºi histrioni de ocazie ai unuijoc de-a puterea oficialã la care asistãîn travesti ºi Prinþul), de la cãlugãriidin mãnãstirea bombardatã la actoriidin trupa de teatru a lui BechiItalianul.

Promisiune soteriologicã prin de-finiþie, Cartea îi afecteazã destinalpe toþi cei care vin în contact cu ea,induce senzaþia unui spaþiuagonizant ºi, în combinaþie ma-ximalã cu Puterea, configureazã ununivers totalitar. Potrivit aluzieicãlugãrului Gavril (bibliotecarulinspirat de Nicu Steinhardt, dupãcum mãrturiseºte autorul), primulcerc al acestui univers totalitar estemãnãstirea, perimetru marcat de origidã eticã a muncii ºi de osuspiciune marginalã faþã de ironie,calificatã de cãtre cãlugãrul Paisie

drept „artã a diavolului” (concepþiilepersonajului amintesc de Jorge dinNumele trandafirului; de altfel, ºiaplecarea detectivistã asuprasemnelor trimite la romanul luiUmberto Eco). Mediul enclavizat almãnãstirii permite inversiuni deperspectivã în raport cu reperelerestului lumii. Astfel, prin sancþio-narea negativã a absenþei poves-tirilor celorlalþi despre lumea vãzutãºi trãitã chinuit, Ava Teofil îºitransformã handicapul în normã cuvaloare subsidiarã estetizantã.

Supravegheat de instrumentelede putere ale Prinþului, Oraºulformeazã al doilea cerc al universuluitotalitar ºi sugereazã existenþa unuial treilea, mai larg, cu inflexiunipolitice concatenate în istorianeamului. Contraputerea virtualã aCãrþii se contureazã clar în raportcu acestea ºi devine aplicatã încazul pasajelor dedicate analizeistãpânirii din cartea dictatã înînchisoare de cãtre Petre Cubar. Înafara scrisului ºi a actorilor sãi, dinraza supravegherii acestor cercuride putere – dar nu ºi din atenþiafascinatã a Prinþului – mai scapãdoar marginalitatea infracþionalã acetei lui Degeratu (ºi ea infuzatãlivresc de acelaºi Blaga caregrefeazã textul lui Cubar) ºi, poate,marginalitatea acceptatã a trupeide actori.

Subtil infiltratã în întreagamaterie a romanului, voluptateajocului cu semnele destinuluicapãtã note acute ºi este ironiecaldã atunci când elementele deinterpretat þin de sfera magiei, anumerologiei, pentru ca mai apoi,încãrcatã de negativitateaexperienþei cu lumea polisului, sãdevinã ironie amarã. Primeitonalitãþi ironice îi rãspund magianumãrului trei, pãstratã în altãunitate de timp decât cea prescrisãde ritual, sugestia cã de ofrandeledestinate ursitoarelor se bucurã defapt doica sau râsul provocat de

Constantina Raveca Buleu

Predestinareacartii,

)) )))

54

accidentala panã de gâscã (ºi eastrãinã iniþial de ritual). Retroactiv,toate acestea îºi pierd calitatea desemne fericite ºi transformã râsuliniþial în damnare, Cartearevelându-ºi natura subjugantã ºivirtual funestã.

„Toate necazurile mele de-acum, neliniºtea ºi nesiguranþa,toate necazurile mi se trag de lafaptul cã am învãþat sã scriu ºi sãcitesc” – mãrturiseºte povestitorulla începutul romanului sub mascapractic genericã a lui Iþã Barabã.Augurala ºtiinþã de carte, sursã deviitoare privilegii ºi de libertãþi înraport cu puterea, îºi rãstoarnãvalenþele în cazul personajelor luiRadu Þuculescu, binecuvântareadevenind blestem.

Creat dupã modelul luiChristian Friedrich Schubart (dupãcum precizeazã Radu Þuculescuîn În loc de postfaþã), muzician,poet, estetician ºi teoretician algrupãrii Sturm und Drang care,închis timp de zece ani de cãtreEugen von Württemberg, dicteazão Esteticã unui servitor închis,Petre Cubar crede în destinul, înperenitatea ºi în valoareasalvatoare a cãrþilor („speculumhumanae salvationis”). Întâlnireasa cu Patru Pãtruþ (personaj cuacoperire istoricã), cel care din aevoluat de la copiator al cãrþilor dinbiblioteca mãnãstirii la creatorul decãrþi ilustrate, îi accentueazã nunumai obsesia pentru creaþialivrescã, ci ºi angoasa declanºatãde proximitatea Puterii, depârghiile ei manipulatoare. Laacest palier se confruntã cuputerea susþinutã de o mitologiefamilialã (suprapusã pe cea aCorvineºtilor) a enigmaticului Prinþ,dar ºi cu puterea subtilã aCuvântului ºi a capcanelor þesutede Malespina, care ºtie prea binecã Petre „Cubar e robul penei salede scris” ºi cã biblioteca Prinþului(altfel spus, Cartea) reprezintãmomeala idealã pentru a-l atrage.

Liber, Petre Cubar gândeºte ºiscrie urmãrit fiind de acutulsentiment cã a intrat într-o arie depericlitare, cã existã o putere careîi ameninþã libertatea, iar aceastãobsesie face ca visata sa operã sãrãmânã într-o stare de perpetuuproiect. Paradoxal, aceastã cartedespre putere, libertate ºi reflexiilelor (ilustratã intertextual cu pasaje

semnate în realitate de cãtreLucian Blaga) se va scrie abia înmomentul în care libertatea îi esteirefutabil negatã, când, închis fiindîn pivniþele Castelului, i-o dicteazãlui Iþã Barabã transferând asupraacestuia ºi povara obsesiei ei.Însã, în acest proces, din vehicol,Iþã Barabã devine subiect destinalal cãrþii, metamorfozã posibilãgraþie unei latente propensiuniinfantile cãtre misterul careînconjoarã acest obiect. El senaºte sub semnul cãrþii, subsemnul penei de gâscã, numai cãpredestinarea declaratã de doica„inspiratã” de ursitoare (dar ºi devin ºi de bucate) nu marcheazãaccentuat atât începutul sãu înviaþã, educarea sa la mãnãstire însperanþa cã va deveni preot, câtsfârºitul existenþei sale, epoca încare îºi abandoneazã harul decârciumar pentru a se converti înprotectorul cãrþii într-un oraºcuprins de ciumã. Ajuns în acest

punct, el realizeazã ambiguitateaproblematicei alegeri suflete saucãrþi din fraza lãsatã pe pupitru decãtre cãlugãrul Gavril dupãdispariþia cãrþilor din bibliotecamãnãstirii: Acesta nu poate fisfârºitul decât pentru trupulscãrbavnic al omului. Sufletele secufundã în paginile cãrþilor ºi-atunciele devin nemuritoare.

Fie cã pun în dezbatere feþeleCãrþii ºi ale scriiturii, fie cã aruncãîn spaþiul scriiturii basme, rituri, idei,speculaþii, fantazãri, relatãri aleunor evenimente sau întâmplãriale unor personaje cu sau fãrãconsistenþã istoricã, toateistorisirile povestitorilor din romanconverg într-o povestire universalãdemonstrând cã important esteharul, arta de a povesti, deoarececuvintele sunt ca banii ºi baniiaceia sunt buni care umblã în toateþãrile ºi cuvintele acelea sunt bunecare le înþeleg toþi. Iar cuvintele luiRadu Þuculescu sunt ca banii ºi...

55

Pr. Ioan Bizãu

Cartea de la Herina,caligrafiatã (grapho înseamnãdeopotrivã „a scrie” ºi „a picta”)de cãtre maestrul ªtefan Câlþiavine parcã din celãlalt capãt altimpului, de unde veneau ºifrumoasele manuscrise arme-neºti, ciliciene, bizantine, irlan-deze sau moldoveneºti care facgloria Evului Mediu, alãturi debiserici, fresce, icoane, vitralii,tapiserii, racle, broderii, potire ºiferecãturi de Evangheliare.Paginile ei sunt împodobite cusemne enigmatice ºi simboluri,scrise/pictate ca înlãuntrul unuivis. Desenul fluid al scriiturii, nutritparcã din puterea stranie arunelor ºi semnelor glagolitice, neduce cu gândul la origineascrisului. Crucea, peºtele, aripade înger, crinul, pasãrea,coroana regalã, dar mai alescrucea ca semn fundamental,reprezentatã într-o multitudine deipostaze grafice, alcãtuiescreþeaua ei de compoziþii, bazatepe repetiþie, alternanþã ritmicã ºisimetrie. Este evident cã în me-moria culturalã a lui ªtefan Câlþia,un loc cu totul aparte îl ocupãvignetele, iniþialele somptuoase,semnele simbolice, frontispiciileºi miniaturile, zugrãvite cu uimi-toare ºtiinþã ºi cu nelumeascãmigalã în isihia scriptoriilormedievale, de unde au plecat încele patru zãri textele funda-mentale ale spiritualitãþii eu-ropene.

Spre deosebire de produseletipografice obiºnuite, Cartea de laHerina se impune ca operã deartã ºi totodatã ca exerciþiupedagogic prin simbol. Solemnãºi elocventã, asemenea unui co-dex strãvechi, ea se deschide înfaþa ochilor noºtri moleºiþi/violentaþi de ºuvoiul imaginarului

societãþii de consum pentru a nechema la vederea înþelegãtoare,la meditaþie. Or, ºtim cã aceastaeste zona de luminã ºi luciditateîn care putem face experienþaadevãrurilor esenþiale, cele careconstituie de fapt sensul tuturorCãrþilor sacre ale lumii, de la ceacosmicã, ce stârnea uimirea

Psalmistului, la ultima dintre ele– Cartea închisã cu ºapte peceþi,pe care îngerii Judecãþii de obºteo vor deschide la finalul istorieiasemenea unui rulou depergament, cum atât depãtrunzãtor ni se învedereazã ºiîn celebra frescã de la Voroneþ.

ªtim cã orice carte este,înainte de toate, o structurãtextualã, a cãrei logicã ni sedescoperã în calitatea de fiinþecuvântãtoare/înþelegãtoare. Nuexistã carte fãrã text, adicã fãrãdesfãºurarea ordonatã a uneiscriituri (cuvântul text vine de latextus; de unde ºi termenultextilã). În cãrþile obiºnuite,scriitura, grafemul care fixeazã ºidescoperã trupul cuvintelor, serealizeazã cu ajutorul unitãþilor

primare repetabile, adicã literelealfabetului respectiv. ªtim, deasemenea, cã un numãr limitat delitere formeazã, prin fonemele pecare le întrupeazã grafic, întregulpatrimoniu al vocabularului unuigrai ºi cã diversitatea atât delimitatã a semnelor grafice nuconstituie nicidecum o stavilãconstrângãtoare pentru bogãþiafabuloasã a fiecãreia dintre limbilepãmântului.

Textul Cãrþii de la Herina esteasemenea unei þesãturi (chilim,covor sau scoarþã, dar ºiveºmânt preoþesc ori strai arhaicde sãrbãtoare). De altminteri, întoate tradiþiile vechi, simbolismulþesãturii este unul extrem debogat. Ca text ºi ca punere înpaginã a unitãþilor grafice, Cartealui ªtefan Câlþia se împlineºteprecum un parcurs în deveniresau un sistem ce poate fi accesatprin iniþiere. Adicã urzeala sautextura paginilor sale ascunde ºitotodatã descoperã, iar acest faptface din fiecare paginã a ei unecran transparent, care neorienteazã privirea dincolo deaparenþa scriiturii sau desenului(trans-aparenþã). De îndatã ce nedeprindem a parcurge cu atenþiecele patru foi ale acestui codicestraniu în raport cu ceea ce maiînsemneazã astãzi cartea,sesizãm devenirea texturii luisimbolice, urzitã parcã într-oabaþie benedictinã de acum ºapteveacuri ºi jumãtate, precum ceade la Herina, de pildã. Asemeneamanuscriselor medievale, Cartealui ªtefan Câlþia se oferãînþelegerii celui aflat deja pecalea iniþieri i în taineleFrumuseþii, celui care ºtie cãfiecare treaptã a acestui parcursiniþiatic constituie de fapt un nouînceput. Cãci, a avea experienþa

Arta si pedagogieprin simbol în Carteade la Herina

)) )))

,

56

spiritualã a unui text sau a unuisemn simbolic, înseamnã adepãºi pragul atât de modest alliterei ca semn grafic precisdeterminat ºi a intra în zona deluminã ºi de bucurie a vederiiînþelegãtoare, a trece de launitãþile semnificante repetabile,adicã l iterele ºi cuvintelestructurate în paginã conformlogicii graiului respectiv, lasensul lor profund, la spiritul pecare acestea îl poartã înalcãtuirea lor graficã ºi încorespondenþa lor foneticã,adicã la ceea ce semnificã elecu adevãrat. Aceasta pentru cã,aºa cum ne încredinþeazã

Apostolul Pavel, „litera”, adicãnivelul formal, înveliºul grafic/fonetic al înþelesurilor semni-ficate, poate ucide, pe cândspiritul sã viaþã.

Într-o vreme în care suntemmartori, deopotrivã uimiþi ºiconsternaþi, ai unei mutaþi iculturale decisive – trecerea dela cartea scrisã la ecran –pictorul ªtefan Câlþ ia areînzestrarea artisticã ºi bucuriapedagogicã de a ne atrageatenþia cã menirea unei cãrþieste aceea de a deschide înfaþa minþii ºi inimii noastreorizontul Frumuseþii absolute,care, aºa cum afirmaDostoievski, doar ea poateizbãvi lumea de întunericulveºnic al infernului. Îmi place sãcred cã mitropolitul AnastasieCrimca, ultimul mare caligraf al

Evului Mediu românesc, dar ºiRadu Zugravu, fiul lui Mihail dinTârgoviºte ºi caligraful inspiratal unui frumos caiet de modelepentru iconografii de odinioarã,

s-ar fi bucurat mult la vedereaCãrþi i de la Herina , scrise/pictate de cãtre unul dintre ceimai importanþi artiºti ai Europeicontemporane.

circula nestingherit prin lume.Auzisem de la profesorul meu deslavã veche, I. Pãtruº, cã, înregimul anterior comunismului,oameni ca Sextil Puºcariu puteaucircula liber (ºi aveau baniinecesari pentru asta), spre a-ºispori cunoºtinþele de specialitatecu cele ce se puteau afla în þãriledin Occident, cunoºtinþe pe carele puneau la contribuþie încursurile ºi lucrãrile lor ºtiinþifice.Într-un anumit fel pot spune cã amajuns într-o situaþie asemã-

nãtoare, mai precis, cum îmidoream în 1985, dar nu mãputeam gândi cã în timpul vieþiimele, cele douã lumi se vor unifica.Acum pot sta în Cluj, pentru a-miaduna material românesc pentrucursuri ºi pentru lucrãri, ºi mã potdeplasa la Köln, pentru a cunoaºtecele realizate în þãrile din Apus întemele care mã preocupã. Aºadarnu de mine depinde cât voi sta laCluj ºi cât la Köln, ci de temele caremã vor preocupa. Bineînþeles,pornind de la premisa cã voi fisãnãtos...

(urmare din pag. 52)

57

A scrie un roman “despre” Iisuseste, desigur, o treabã delicatã.Dacã nu urmãreºte sã ofere pur ºisimplu o ilustrare a dogmelorBisericii, scriitorul va trebui sãaleagã la un moment dat între Iisusºi Christos, între Historie ºiGeschichte. Poate atunci sã-ºipropunã sã creeze un Iisus asu-pra cãruia sã nu cadã umbraChristosului, o istorie situatã atâtde ferm în Historie încât sã nu fiecontaminatã deloc de (Heils)Geschichte? Pe de altã parte, cear avea un critic de spus despreun roman cu temã evanghelicã,aºezat în mod declarat undevaîntre icoanã ºi exerciþiu spiri-tual? Invers însã, dacã scriitorulîºi arogã dreptul de a se folosi înmod liber de ceea ce am puteanumi aici, fãrã a mai precizatermenul, “mitul Iisus”, atuncinu existã teologie pe lume caresã-l poatã apãra de pretenþiilecriticului.

În cazul romanului domnuluiEugen Cojocaru, Isus, avem osituaþie simplã. Personajul Isuscreat de autor, ridicã mai degrabãîntrebãri, decât sã se conturezeîntr-un personaj credibil. Cine este,deci, acest Isus? Un personaj cumulte nume ºi titulaturi – în fapt atâtde multe ºi incoerente încât, dinlipsã de spaþiu, nu pot fi enumerateaici. Un guru, care cu a sa ceatãde merry men colindã peisajelebiblice – descrise în stilul ghidurilorturistice – dupã un traseu la fel desinuos ca cel al discuþiilor pe carepersonajele le poartã în modneîntrerupt ºi într-o atmosferã deveselie generalã. Un personajversat în toate filosofiilePãmântului locuit, mai dãºteptdecât toþi preopinenþii sãi. Isus vede“esenþele Lumilor” (p. 9), vedegânduri ºi “entitãþi aurale” (p. 270).Comandã energiilor (p. 131) ºi“hipermateriei” (p. 49). Isusmediteazã deoarece a fost iniþiat“în þinuturi îndepãrtate, înspresoare-rãsare” (p. 84). Întreþine o“comunicare magicã” (37) cu“Dumnezeirea”. Isus citeazã dinShakespeare, Kant ºi Noica (!)* *.

Isus are “zeci ºi sute de mii” dediscipoli în “Iudeea, Samaria,Idumeea, Galileea, Pereea ºiItureea” (p. 389), “Arabia, Fenicia,Siria ºi chiar ºi în Egipt” (p. 302).Pe bunã dreptate, deoarece Isusface cele mai “tari” miracole (ºiaudienþa reacþioneazã pe mãsurã:“De necrezut! Grozav!, nu le vinesã-ºi creadã ochilor” – p.123). Înfine, Isus are o învãþãturã, careconþine: o cosmologie cu aromãneoplatonicã, complicatã, com-plicatã; o teodicee conform cã-reia rãul provine de la “mutanþi” –denumire genericã pentrupersoanele cu dizabilitãþi ener-getice; o eticã conform cãreiaimportante sunt “veselia cu micilibertãþi jucãuºe ºi nevinovate” (p.161), “plasma Dumnezeiascã dininimã” (p. 298) ºi “buna folosire aenergiilor” (p. 148); o nemulþumirelegatã de faptul cã anumite“grupuri de interese” (p. 133) auintrodus neadevãruri în Biblie,respectiv cã Biserica i-a falsificatideile (p. 161).

“Anihileazã ence-phalosul –mutanþii!” (p. 329) – acesta estescopul lui Isus pe Pãmânt – înlimbajul gnomic al domnuluiCojocaru. Marea faptã se vasãvârºi prin “repolarizareaîntregului pãmânt, a întregiiomeniri”, anihilarea energiilornegative ºi “readucerea energiilorpositive spre a intra într-o nouã erã”(p. 356). Adicã prin moarte.

Spre sfârºitul cãrþii, unul dintre“cumpanii” lui Isus, un anume Ju-das – persoanã aleasã, de altfel,cunoaºte “cinci limbi, filosofia,matematicile, chimia ºi fizicadimpreunã, cum e normal, cuThora” (p. 257) – dorind sãorganizeze, împreunã cu ofacþiune a clerului ierusalemit, unsoi de surprise-party în urma cãruiaIsus va fi înscãunat ca Mare Preot,reuºeºte sã-l dea pe mâna unorpreoþi “mutanþi” (cu “legãturistrânse cu comunitatea evreiascãbancarã ºi comercialã din Roma”- p. 384) care îi doresc – greu despus de ce – moartea. Isus moarecrucificat. Apoi îºi relateazã propriaviaþã ºi moarte la persoana întâi,la ºaptesprezece ani dupãdeclararea decesului (de ce tocmaiacum? ºi oare ce a fãcut întretimp?).

Orice asemãnare cu per-

sonajele ºi evenimentele biblicetrebuie consideratã întâmplãtoare.

Ana-Maria TãutUn roman cutemã evanghelicã

Rigoareademonstraþiei

Un prim contact fertil alcititorului român cu literaturapostmodernã japonezã, repre-zentatã de scriitorul, prolific încreaþie, tradus aproape înîntregime ºi destul de con-troversat în receptarea criticã,Haruki Murakami, ni-l oferã studiulde poeticã postmodernã alRodicãi Frenþiu, lector univ. dr. laFacultatea de Litere, U.B.B., ºisensei. Prin profesionalism,rigoarea argumentaþiei, discursulcuceritor al sensibilitãþii native,desãvârºite în spaþiul nipon, atâtprin studiul limbii japoneze, cât ºiprin prac-ticarea artei caligrafiei(diferite expoziþii personale foarteapreciate în tarã ºi Japonia),Rodica Frenþiu „executã” în aceststudiu ºtiinþific acelaºi dans alpensulei pe foaia albã, fragilã,schimbând doar instrumentele.Aici cuvintele sunt cele caredanseazã cu idei, concepte,metafore, prinzând în vraja lorcititorul care nu va lãsa carteapânã ce dansul nu se va fi oprit.Astfel, ºtiinþificul se împleteºtearmonios cu stilul simplu, avizatanalist ºi exotic, cum este întregulmental japonez, atât de binesintetizat în sintagma „crizantemaºi sabia” (R. Benedict).

„Lumea de rouã/ E o lume derouã ºi totuºi/ ªi totuºi” (K. Issa/traducere de Doina ºi MirceaOpriþã)

Aºa îºi începe Rodica Frenþiudiscursul semiotic despre lumilealternative ale ficþiunii lui HarukiMurakami. Dupã Cuvântul înaintece prezintã orientativ conþinutulcãrþii, Argumentul, o superbãcaptatio benevolentiae, deschidecititorului român lumea artisticuluijaponez printr-o scurtã istorie înscopul unei comprehensiuni câtmai genuine a specificitãþii limbiiºi literaturii nipone. Analizapropriu-zisã, jocul, lansat deautoare, cu metaforele lumilor luiHaruki Murakami, se consumã

58

exploziv ºi ºtiinþific contrapunctatîn ºase capitole, care ecografiazãpulsul mecanismelor interne aleficþiunii autorului japonez.

Sub masca lui Boku/ Watashianalizeazã ideea de mascã aeului, a eului multiplicat deformaþia postmodernã ascriitorului, multiplicitate permisãºi de limba japonezã prinexistenþa a cel putin douã ocu-renþe – token – (Boku/ Watashi)pentru acelaºi type (vezi U. Eco:1990): eu, cu atât mai mult cu câtdependenþa de context a limbiijaponeze nu necesitã exprimareasubiectului. Problema apare latraducere, sãrãcind interpretarea,din cauza existenþei în limbileeuropene a unei singure ocurenþegramaticale a subiectului depersoana I: eu. Astfel, noþiunea de„roman al eului” (shishôsetsu)este mult diferitã de cea vestic-europeanã: „Nu întâmplãtor, înaceastã ordine de idei în care s-aajuns sã se vorbeascã despre‘subiectivitatea zero’ a limbiijaponeze, întrebuinþarea neo-biºnuit de numeroasã a pro-numelui ‘eu’, precum ºi tehnicadialogului, în care ‘eu’ încearcã sãcomunice cu celãlalt, pentru careopteazã Haruki Murakami înconstrucþia ficþiunilor sale narative,reaminteºte cã, negreºit, capa-citatea umanã de a deþineconºtiinþã se bazeazã pealteritate: Tu es l’autre” (p.79).

Întrebãri posibile – lumiposibile. Amintirea unei luminevãzute pune sub microscop atâtlumile posibile ale lui HarukiMurakami, cât însãºi structura(destul de laxã pentru uneuropean) a limbii japoneze,Rodica Frenþiu aducând la luminainterpretãrii critice ºi semiotice, dinperspectiva poeticii postmoderne,problema scrisului la romancier,problemele personajelor ºi celeale cititorului model (vezi U. Eco)aºteptat în text, permanentatensiune între sine ºi umbrã, întreun aici real ºi un dincolo ireal, darpoate tot atât de adevãrat:„Universul ficþional propus descriitorul japonez este un universîn care realul colonizeazã irealul,în timp ce irealul se insereazã,prin juxtapunere sau asimilare, înrealitate” (p.107).

În capitolul Haruki Murakami în

cãutarea frazei perfecteprimeazã analiza lingvisticã asubteranului scriiturii acestuia.Extrãgând concepþia despreliteraturã a generaþiei scriitoruluijaponez din textul ficþional,autoarea ajunge sã revelezemesajul subliminal a ceea ceînseamnã postmodern înJaponia: „Ficþiunea lui HarukiMurakami nu este una de purãdesfãtare. Ea pulverizeazãcodurile culturale însuºite anterior,spulberã tihna temeliilor tra-diþionale, provoacã soliditateagusturilor, valorilor ºi amintirilorcititorului ºi instituie în relaþialectorului cu limbajul o crizã”(p.139).

Pãdurea de metafore: de lametafora pãsãrii la metaforapietrei e poate cea mai artisticãparte a cãrþii, discursul împreu-nând rigoarea ºtiinþificã cuinefabilul metaforei revelatorii(vezi L. Blaga). Însã la „scriitoruljaponez totul capãtã un semnîntors. [...] lumea în care pasãreanu zboarã, fântâna este fãrã apã,iar aleea fãrã ieºire. E aspiraþiaunei scriituri de a exprima inex-primabilul” (p. 166).

Ma sau despre muzicã, spaþiuºi timp introduce punctele de fugãale lui dincolo. Þesãtura roma-nescã a lui Haruki Murakami on-duleazã realul, îl exploreazã ºi-lînvinge, glisând spre dincolo fie

prin ritmul muzicii jazz, fie prinpicturã. Polifonia internã aromanelor cere reflectarea acesteiaîn cititor. Romanul postmodern numai recunoaºte linearitatea,cronologicul, ci fragmentarul ºisimultaneitatea. Astfel, ficþiunealui Haruki Murakami „sparge une-ori – spune Rodica Frenþiu, prinfolosirea frazelor coordonatoareºi a timpului prezent – aceastãlinearitate de tip secvenþial,procedând la o relatare simul-tanã a evenimentelor situate peaxa timpului, producând un felde spaþializare a temporalitãþii”(p. 200).

Încheierea (În loc de încheiere:Haruki Murakami – scriitorpostmodern), o sintezã a postmo-dernitãþii scriitorului, este„executatã” ca pe cercul Enso,perfect rotund, lãsat deschis!Astfel, lectura pe nerãsuflate aacestui studiu se datoreazã atâttemeliei puse prin desfãtarea cuvechea ºi aºezata limbã ro-mâneascã a lui Dosoftei, cât ºiformaþiei intelectuale de tipnipon, de o extraordinarã fru-museþe, simplitate, coerenþãºi profunzime, cãci, aºa cumspunea odatã Brâncuºi, „sim-plitatea e o complexitate re-zolvatã”, consfinþind astfel faptulcã Rodica Frenþiu este oautoritate în domeniu.

Mihaela Haºu Bãlan

59

Spre Machu Picchu Horea Porumb

Mottoªi a luat Iacov o piatrã ºi a pus-o

stâlp.Geneza, 31, 45.

Aceasta nu e alta fãr’ doar casalui Dumnezeu, aceasta e poartacerului. Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaþã, a luat piatra... Iar piatraaceasta, pe care am pus-o stâlp, vafi pentru mine casa lui Dumnezeu.

Geneza, 28, 17-18 ºi 22.

Cuzco, Peru.“Mã numesc Jorge ºi m-am

nãscut la Cuzco. Am un frate caree medic. Am absolvit facultatea deturism. Când eram mic, de vreozece ani, am fost foarte bolnav.Doctorii mi-au prescris vitamine,regim bogat în carne ºi fructe, darmã topeam de pe picioare,ajunsesem la un pas de moarte.Atunci, pãrinþii mei m-au dus laºaman. Acesta mi-a aplicat testulcu frunze de coca. Am ridicat unpumn de frunze ºi le-am lãsat sãcadã. Toate în acelaºi loc, doaruna a luat-o spre dreapta. Amrepetat testul de trei ori ºi defiecare datã una din frunze o luaîn aceeaºi direcþie. ªamanul, carenu mã cunoºtea dinainte, s-aridicat ºi le-a spus pãrinþilor mei :“Bãiatul s-a nãscut cu o coastãruptã (fapt adevãrat !). Trebuie sã-lînsoþiþi la Machu Picchu sã aducãofrandã la Muntele Nasului. Dupãcare se va întrema”. Aºa se facecã, la vârsta de zece ani, aproapemuribund, am pornit, împreunã cuai mei, într-un periplu de mai multezile, urmând calea sacrã, cea caretrece pe deasupra norilor, pe lângãtrei piscuri de 4000 de metri,pentru a ajunge, în final, la MachuPicchu, centrul nostru spiritual. Amdus frunze de coca ºi dulciuri pecare le-am incinerat la MunteleNasului – apoi am revenit la oraºde-a lungul vãii Urubamba. Nicin-am ajuns bine acasã cã eramdeja vindecat. “

Eram la Pisaq, burg situat larãscruce de drumuri comercialeîncã din vremurile pre-incaºe.

“ªamanul nu primeºte niciodatã

bani: el socoteºte cã a fost înzestratcu un dar pe care e dator sã-lîmpãrtãºeascã celorlalþi. Câtpriveºte frunzele de coca, acesteaau fost din cele mai vechi timpuriliantul lumii noastre. Oamenii dinvale, care cultivau coca, aduceauaici, la munte, frunzele pe care leschimbau pe cartofi deshidrataþisau pe porumb crescut pe înãlþimi.Cunoscute din negura vremurilor,devenite atribut imperial, mij-locitoare ale relaþiilor sociale,simbol religios, ingrediente înritualurile legate de animale,panaceu în medicina tradiþionalã,accesoriu în magie, obiecte de trocºi balsam pentru înmormântãri,frunzele de coca sunt întrebuinþateca izvor de energie de cãtre toatãlumea noastrã – chiar zeul nostrusuprem, Viracocha, e reprezentatmestecând bolul de frunze.

Deºi, în principiu, suntemcatolici (cu toate cã doar 80% dinperuani se declarã astfel), noi maicredem în zeii noºtri, în tradiþiilenoastre, pe care vom încerca sãvi le împãrtãºim.”

Ne aflãm la Ollantaytambo.“Ar fi greºit sã spuneþi cã vã

aflaþi în þara incaºilor. „Inca”înseamnã rege. Incaºii erau doarcasta princiarã. Urma apoi castanobililor, care îi includea ºi pe foºtiiconducãtori ai triburilor incorporateîn imperiu. Apoi veneau oameniide rând. Poporul însuºi îºi zice“quechuas”. Vorbim limbaquechua. Sunteþi în þara oamenilorquechuas. Ei au zãmislit tot ceeace vedeþi, în contul “impozitului prinmuncã” pe care-l datorau regelui.

Pachakutiq - în quechua, “celcare a refãcut lumea” - e al nouãleaInca (1438-1471/1472). Deºi nufusese hãrãzit de cãtre tatãl lui sãdomneascã, a fost cel mai brav înbãtãlia cu invadatorii Chankas,apãrând oraºul Cuzco atunci cândregele ºi ceilalþi fii ai sãi au luat-ola goanã. Legenda spune cã ºistâncile s-au ridicat sã lupte alãturide el. Ajuns monarh, a lãrgitimperiul în toate direcþiile, sub

numele Tahuantinsuyu, sau “Celepatru provincii unite”.

Se spune ca Pachakutiq ar fiavut un brav ofiþer, cel mai devotatºi curajos, pe Ollantay, ºi cã acestas-ar fi îndrãgostit de fiicamonarhului. “Tu nu poþi s-o iei denevastã, nu eºti de rang princiar”,l-a avertizat regele. Apoi l-a trimispe câmpul de luptã, într-o misiunedificilã, unde Ollantay a pieritvitejeºte. Prea târziu. Prinþesanãscuse un copil, iar regele,regretându-ºi greºeala, sehotãrâse sã-i dedice un templu, laOllantaytambo (“Mormântul luiOllantay”). Ansamblul arhitectonic,constituit din terase agricole ºimagazii, e dominat de o scarãmonumentalã ce duce spre centrulde ceremonii, construit din blocurimegalitice îmbinate perfect, capiesele de lego. Ansamblul arãmas neterminat, lucrãrile fiindîntrerupte de rãzboaiele desuccesiune care au urmat ºi careau subminat imperiul.”

Oare nu seamãnã aceastãpoveste cu cea întâlnitã deja învechile noastre Texte?!

Urubamba.“Bine aþi venit pe “Inca Trail”. Nu

pãreþi asemeni celorlalþi turiºti.Sunteþi hotãrâþi sã parcurgemîmpreunã drumul spre MachuPicchu, învingând înãlþimile, frigulºi aerul rarefiat, aºa cum fãceauodinioarã, în mod ritualic, strãmoºiinoºtri. Vã mulþumesc pentru cin-stea ce ne-o acordaþi, arãtându-vãinteresul pentru spiritualitateanoastrã ºi pentru sanctuarul nostrucel mai preþios.“

Aºa a început periplul nostru depatru zile prin Anzi, pe drumulpietruit ce ºerpuieºte la altitudiniameþitoare spre Machu Picchu,construit cu migalã pe la anul1100, de un popor harnic,strãmutat aici de la lacul Titicaca,drum întreþinut cu pasiune, þinutascuns invadatorilor spanioli ºiprotejat de “binefacerile” civilizaþieipânã în zilele noastre (existenþa luia fost “trãdatã” exploratoruluiHiram Bingham abia în 1911).

60

Oamenii aceºtia nu cunoscuserãroata, nici caii, nici scrierea, dar audezvoltat o agriculturã eficientã, auconstruit fortãreþe, poduri ºi cãi decomunicaþie din piatrã îmbinatã,fãrã ciment, au cunoscutprelucrarea metalelor, ceramica,þesutul ºi au zãmislit opere de artãarhitecturalã, sculpturalã, muzicalãdin care rãzbate profunda lororiginalitate.

Parte a unei vaste reþele decomunicaþii terestre, “Calea sacrã”îºi avea obârºia, pe vremuri, laCuzco (“Buricul lumii”), capitalasituatã exact în centrul imperiului,ce se întindea de la Quito laSantiago de Chile ºi de la OceanulPacific la jungla amazonianã, casã ducã la Machu Picchu (“MunteleBãtrân”), sanctuarul situat încentrul dreptunghiului format decele patru piscuri cu calote degheaþã. Noi ne-am începutascensiunea de la kilometrul 82 aldrumului, de la altitudinea de 2400m, parcurgând pe jos aproximativ45 de kilometri, traversând treipasuri succesive, la 4200, 3900 ºirespectiv 3700 m, înainte de a“ataca”, Machu Picchu dinsprenord.

Jorge ºi-a scos sãculeþul cufrunze de coca (chiar dacã înmijlocul mesei unde mãnânci segãseºte întotdeauna un coº cufrunze, din care te serveºti ca sã-þiprepari ceaiul, în Anzi se cuvine sãai sãculeþul propriu, din care sãoferi celorlalþi, primind altceva înschimb), a ales cele mai frumoasetrei exemplare, le-a pus cu grijãuna peste alta, apoi ºi-a îndreptatprivirea spre vârful pe care urmasã-l “atacãm”, a suflat peste ele ºia rostit cuvântul magic: “Qintu”,dupã care a îngropat frunzele lacâþiva centimetri în pãmânt, sub opiatrã, lângã apã: “Acum ºtiu cã voiputea face ascensiunea”, zise el.

În prima zi am urcat fãrãîntrerupere ºi timpul s-a scurs fãrãdificultãþi. Ne-am instalat tabãra la3000 de metri.

Ziua a doua.“Crucea andeeanã, cu laturile

în trei trepte, Chakana, esteemblema noastrã. Cele 12 razeimaginare, îndreptate spre cele 12colþuri ale crucii simbolizeazã cele12 cãi principale de comunicaþieale imperiului, dar ºi cele 12 lunilunare, a 13-a, corespunzãtoare

lunii iunie, se aflã în centru, lunasolstiþiului, ea fiind cea maiveneratã.

Pãtratul interior reprezintã celepatru elemente : aerul, apa, foculºi pãmântul. Cercul din mijloculacestuia reprezintã “centrul”, nunumai capitala imperiului, sausanctuarul dintre cele patru calotede gheaþã, dar ºi Unitatea divinã.Uneori desenãm de o parte ºi dealta a centrului soarele ºi luna, casimbol al dualitãþii tuturor lucrurilor,

inclusiv al dualitãþii ºi complemen-taritãþii bãrbatului ºi a femeii.

În vremurile de demult,oamenii se închinau soarelui. Dar,observã Pachakutiq, soarele nuputea fi zeul suprem – de ce ar fifost atunci nevoit sã se deplasezemereu pe aceeaºi traiectorie, dece sã se lase acoperit de nori, dece sã apunã ºi sã rãsarã din nou?Soarele nu putea fi decât unadintre manifestãrile ZeuluiSuprem. Într-adevãr, religianoastrã poate fi consideratãmonoteistã: existã un ZeuSuprem, cu manifestare dualã: elîmbinã, pe de o parte, prinViracocha, sau Zeul-creator,aspectele masculine, simbolizatede soare, de furtunã, sau decalota glaciarã de pe piscurilemontane, iar, pe de altã parte, prinPachamama, Mama-pãmânt,atributele feminine, simbolizate delunã ºi de tot ce rodeºte, tot ce eplãsmuit.

Pentru noi, cascadele repre-zintã sãmânþa prin care zeul-bãrbat, simbolizat de calota degheaþã, fertilizeazã pãmântul-mamã.

Existã noþiuni ternare asociatenu numai cu triunghiul, ci ºi cufiecare zig-zag descris de laturile

crucii andeene. Hanan Pacha elumea cereascã, unde vieþuiescsoarele, luna, stelele, ºi esimbolizatã de condor. KayPacha e universul terestru,reprezentat de puma, iar UqhuPacha e lumea subteranã, amorþii ºi aºteptãrii, simbolizatã deºarpe. Aºa cum copilul se naºteprintr-un tunel îngust, sufleteleaºteaptã ºi ele, sub pãmânt, sãfie “reciclate”, urmând sã fie“nãscute” la o noua viaþã terestrãde cãtre Pachamama, Mama-pãmânt, prin tunelurile sãpate deºarpe.

Zig-zag-urile laturilor inferioareale crucii amintesc de cele treicalitãþi pe care trebuie sã ºi leimpunã fiecare individ: sã nu fieleneº, sã nu fure, sã nu mintã;precum ºi cele trei etape princare Viracocha comunicã printrãsnet: mai întâi e tunetul (zic ei),apoi lumina ºi, în fine, impactulcu solul.

Darurile cu care sunt înzestraþiºamanii provin de la Viracocha pecalea trãsnetului. Profesorul deantropologie ne-a povestit cã seafla în vizitã la un ºaman când avenit vestea cã un copil fuseselovit de trãsnet. Au dat fuga sã-lvadã. Se afla acolo ºi un medic.Copilul avea picioarele paralizate,dar era viu. În jurul lui, familia, înloc sã-l jeleascã, sãrbãtorea înextaz: copilul fusese “ales” deCeruri ºi urma sã ajungã, desigur,ºaman. Profesorul l-a urmãrit peparcursul anilor. Bãiatul sedovedise, într-adevãr, stãpân pearta divinaþiei ºi deþinea uneleputeri miraculoase.”

ªi, din vorbã în vorbã, trecândpe lângã fortãreþe, turnuri deobservaþie, terase agricole,magazii, faleze cu niºe mortuare,dupã ce am vãzut lame pãscândpe pante îndepãrtate ºi cãprioareieºite din desiº, dupã ce amtraversat torente ºi învãlmãºeli deramuri, dupã ce am privit flori decactus multicolore ºi colibrisprinþari, am ajuns la indicatorulcotei de 4000 m. Urcuºul deveniseanevoios, nu din pricina pantei,(secularele trepte erau intacte,ca-n vremurile când ºtafetele lestrãbãteau în fugã) ci datoritãrarefierii aerului. Respiram de douãori înaintea fiecãrui pas. În fine,Trecãtoarea Femeii Moarte (DeadWoman’s Pass, Huarmi Wanusca),

61

la 4219 m (indic cifrele fãrã sã leaproximez, cãci fiecare metru afost o cucerire !). De o parte ºi dealta, piscuri semeþe pierdute înzare, dar ºi vãi profunde, cuvegetaþie mãruntã, tipicã “Pãduriidin nori ” („Bosque de las nubes”),hrãnitã de rouã, atât de diferitã decea a pãdurii virgine din vale,hrãnitã de ploi („Bosque Lluvioso”).Dupã un urcuº de 1200 m,începea prima coborâre, o de-nivelare de “numai” 600 m, doarpe trepte, suficient pentru aîncheia a doua zi.

Ziua a treia.“Se zice cã pe un om nespus de

sãrac, care rãtãcea pe lângã un lacde munte, l-a podidit plânsul ºi acerut îndurarea Mamei-pãmânt. Aapãrut o zânã, care i-a dat aur mult,dar i-a cerut sã nu pomeneascãnimãnui despre asta. Un prieten,intrigat de neaºteptata luiîmbogãþire, l-a îmbiat la bãuturã ºil-a tras de limbã. Omul a dispãrutnumaidecât. În schimb, un taur albºi-a fãcut apariþia prin acele locuri.Localnicii au încercat sã-l prindã,sã-l foloseascã la “Fiesta de torros”.Taurul nu se lãsã prins, s-a cabrat,a fãcut un salt gigantic, apoi aluat-o la goanã ºi s-a aruncat în lac,de unde n-a mai ieºit la suprafaþã.De atunci, cel care-i tulbura apeleputea auzi urletele taurului, plin defurie.

Fratele ºi vãrul meu s-au dusodatã sã viziteze acel lac. Au luattradiþia în râs, aruncând în apã cubolovani ºi bucãþi de lemn. Vãrulmeu, cu picioarele în apã, priveaîn direcþia aparatului de fotografiatal celuilalt, aºteptând sã fie pozat.În schimb, l-a vãzut albind degroazã. Abia au apucat s-o ia lagoanã, urmãriþi de un val uriaº, ivitdin senin, gata sã-i ia cu el. Deatunci nici ei, nici eu, nu mai luãmîn derâdere genul acesta depoveºti! ”

Dupã încã douã trecãtori ºi 16km de mers, a treia zi s-a încheiatcu o memorabilã coborâre de 1km, pe o verticalã cu trepte. Dacãte-ai fi abãtut doar cu un pas dindrum, ai fi alunecat pe iarba moale,ce tapisa zidul de susþinere aldrumului, în abisul din vale! Floriintens colorate, vegetaþie delicatã,orhidee minuscule, trunchiuricontorsionate ºi, în cele din urmã,o ploaie torenþialã transformatã

ulterior în lapoviþã, fenomen decare, din fericire, fusesem scutiþipânã atunci. Ultima noapte în cort.

În ziua urmãtoare ne-am deº-teptat la 3 dimineaþa, am împa-chetat, am spus adio trans-portorilor (grupul nostru, de 13români, a fost însoþit de 23 de“ºerpaºi”, doi bucãtari ºi trei ghizi,care ne-au rãsfãþat de-a bineleacu atenþiile ºi generozitatea lor).

Pe mãsurã ce ne apropiam deþintã, se înmulþeau – încã din zileleprecedente – “altarele” închinateMuntelui. Întâmplarea face (sespune cã ar fi jocul hazardului) caîntotdeauna sã se gãseascã ostâncã asemãnãtoare, din profil,cu muntele din faþã. Aceasta esteamplasatã în centrul careului for-mat de trei ziduri, prevãzute cuniºe, care “ privesc ” spre muntelerespectiv. Cel care vine sã aducãofrande muntelui – precum Jorge,în copilãria lui – sau cel caresolicitã doar îngãduinþa de a-lescalada, se adreseazã unuiastfel de altar !

În fine, ultima ascensiune,pânã la Intipunku (“Poarta Soa-relui”). De acolo, cu rãsuflareatãiatã, privim în vale ºi de acolone apare, ireal, Machu Picchu.Am ajuns deodatã cu prima razãde soare care, pentru câteva

clipe, umple de strãlucire tocmaiTemplul Soarelui din inimasanctuarului. Apoi, cu lacrimi înochi de emoþie, iniþiem ultimacoborâre. Ne apropiem tot maimult, ne cufundãm în imagineamiraculos cuibãritã între stânci.Ne atinseserãm þelul !

“Aþi supravieþuit Cãii Sacre, nespune Jorge. Aþi intrat în MachuPicchu prin partea de sus, caniºte pelerini ce sunteþi. Voi îlpercepeþi altfel. Pentru voi esteun sanctuar. Pentru cei veniþi dejos, cu trenul sau cu autobuzul,el nu reprezintã altceva decât “oruinã” în plus! ”

Au urmat, ca într-un vis:templul aerului, al apei, alsoarelui, al pãmântului, alcondorului, templul celor treiferestre (ternarul !), al celor douãferestre (dualitatea!), al semi-Chakanei (cealaltã jumãtate ereprezentatã de umbra ce sevede în ziua solstiþiului), mareletemplu-observator ºi încãnumeroase alte minunãþii – daracestea se gãsesc ºi în cãrþi, nu-inevoie sã le amintesc aici. Ceeace nu se gãseºte scris, este ceeace simþi pe parcurs, precum ºiuimirea de la sfârºit, uimirea cãai fãcut ceva ce chiar din clipaaceea pãrea sã depãºeascãumanul-posibil.

62

Cum se cântaBossa Nova înRomânia Virgil Mihaiu

JAZZ CONTEXT

În România ecourile BossaNovei au fost rapide ºipersistente. E clar cã înrudirilede limbã, dar ºi acelea deaspiraþi i spre bunãstare ºinormalitate (proprii acelor ani)au fãcut din acest nou sti lmuzical unul dintre reperelerevenirii la o oarecare norma-litate în viaþa intelectualã româ-neascã a deceniului 1960-70. Înparantezã fie zis, din perspectivaactualã, mulþi dintre cercetãtoriifenomenului recunosc în BossaNova „ºarmul discret al bur-gheziei”. (Contextul e evocat decãtre hispanistul Mihai Can-tuniari în relativ recentul sãuvolum Bãrbatul cu cele trei morþiale sale – o contribuþie, în egalãmãsurã esenþialã ºi fermecã-toare, la memorialistica aceleiperioade.) Eu însumi îmiamintesc cum – în anii imediatpremergãtori dezgheþului iniþiatde Gheorghiu-Dej, cam între1961-64 – postul naþional deradio difuza numeroase pieseale compozitorilor de aºa-numitã„muzicã uºoarã” autohtonã,certamente îndatorate esteticiiBossa Nova. Lasã cã memoriamea auditivã pãstreazã, încãdin primul deceniu de viaþã(m’am nãscut în 1951) aminti-rea de neºters a unor pieseprecum Brasil de Ary Barroso,sau Brasileirinho de WaldyrAzevedo, în versiuni instru-mentale. Abia la maturitateaveam sã descopãr cã acelecântece, pe care le cunos-cusem graþie radioului Philips albunicului meu din Teiuº, fãceauparte din stilizãrile patrimoniuluisamba & choro al Braziliei...

Având în vedere situaþia

haoticã a arhivelor audioromâneºti, cred cã ar fibinevenitã o cercetare apro-fundatã a raporturilor muziciinoastre cu Bossa Nova. ªi înacest domeniu rolul lui RichardOschanitzky (1939-1979) a fostcrucial. Genialul pãrinte al jaz-zului cu intonaþie româneascãmanifesta o adevãratã pasiunepentru Bossa Nova. Preocu-parea sa mersese pânã acoloîncât începuse chiar sã studiezelimba portughezã, spre a aveaacces la frumuseþea textelororiginale. Chiar în timp ceredactam textul de faþã, DecebalBãdilã, virtuozul basist ºi întâiuljazzman român ce a realizat oconexiune nemijlocitã cu uni-versul muzical brazilian, mi-acomunicat câteva detalii aflatede la Adrian Ciceu. Bateristulstabil it între timp în Germa-nia, fost colaborator al luiOschanitzky, îºi aminteºte: înperioada când Bossa Nova abiase nãscuse, cântau împreunã laBarul Melody din Bucureºti.Radioul era pe atunci aproapeunica sursã de informare despretendinþele muzicale de ultimãorã. În pofida dificultãþi lor,Oschanitzky reuºise sã intro-ducã primele Bossa Nove înrepertoriul formaþiei sale. Dinîntâmplare, un diplomat brazi-l ian a asistat la una dintrereprezentaþii ºi, impresionat depasiunea ºi competenþa inter-pretãrii, i-a dãruit muzicianuluiromân un stoc impresionant dealbume, aduse direct de la sursã.Din acel moment, în fiecare ziRichard Oschanitzky aducea cusine câte un nou aranjamentde Bossa Nova, spre deliciul

amatorilor de muzicã bunã.Din pãcate, accesul ascul-

tãtorilor de azi la fabuloasaoperã a lui Oschanitzky rãmânedeocamdatã limitat. Discul devinil, din anii 1960, intitulatBossanova (numãrul 3 al SerieiJazz la casa Electrecord,interpretat de formaþia luiOschanitzky) nu a mai fostreeditat în format CD. Pieseleincluse pe acel album erau:Você e Eu, Lamento, Lângã tine,Corcovado, Noi doi, Amor emPaz , O Barquinho, Un vis,avându-i ca principali instru-mentiºti pe Oschanitzky la pianºi orgã, Alex Imre/sax alto, DanMândrilã/sax tenor ºi TitusMunteanu/flaut.

Singura sursã de informaremai recentã este preþ iosuldublu-CD intitulat MemorialRichard Oschanitzky, editat prinosârdia jazzmanului NicolasSimion ºi a muzicologului AlexVasiliu, la casa de discuri aprimului, 7 Dreams, în 2006(www.7dreamsrecords.com;info@7dreamsrecords.com).Avem surpriza de a o (re)ascultaacolo pe Ileana Popovici, în careOschanitzky descoperise ouimitoare echivalenþã româ-neascã pentru Astrud Gilberto.Desigur, vocalista brazilianã cepopularizase genul în StateleUnite (nu în ultimul rând ºidatoritã abilitãþii de a cântabilingv, în portughezã ºi engle-zã) a avut parte de destuleimitatoare. Dar cazul IleneiPopovici este cu totul aparte:similitudinea timbralã faþã demodel este atât de copleºitoare,încât dã auditorului impresia cãAstrud însãºi ar cânta peromâneºte. Compozitorul/pia-nistul Oschanitzky a ºtiut sãvalorifice la maximum acest atu,coroborat prin intonaþia nonvibrato, etalatã de juna sadiscipolã. Asemenea atributeerau în sintonie ºi cu preceptelecurentului cool, ce pregãtiseoarecum terenul pentru afir-marea Bossa Novei. Într’oemisiune TVR dedicatã luiOschanitzky în 1992, IleanaPopovici menþiona cã muzi-cianul atribuise vocii ei ofuncþionalitate mai curând

63

instrumentalã. Cam la fel aveasã procedeze dupã vreo 15 aniMathias Ruegg, liderul celebreiVienna Art Orchestra, încolaborarea sa cu vocalistaLauren Newton.

Investigând mult-cenzuratelearhive ale TVR din anii to-ta l i ta r i smulu i , rea l i za to ru lDoru Ionescu a dat pestepreþioase documente filmateîn anii 1969-1971 (spre fineletimidei relaxãri ideologicepermise de partidul unic), în careRichard Oschanitzky poate fiadmirat cântând la pian ºi laorgã, dar ºi acompaniind-o peIleana Popovici. Existã printreacele secvenþe o versiune apiesei Berimbau de BudenPowell, înregistratã în 1970.

Cum cenzorii nu prea agreaucântãrile în limbi strãine, solista– ºi corul acompaniator –fredoneazã un fel de scat bazatpe textul originalului. Oricum,acela parafraza sonoritãþileberimbau-ului brazilian; dar – înîmprejurãrile date – interpreþiiromâni inventeazã o insolitãversiune onomatopeicã aportughezei. Urmãrind emi-siunile infatigabilului DoruIonescu la TVR Cultural în anii2000, mi-am dat seama cã

filmarea amintitã fusese reali-zatã quasi-simultan cu unuldintre filmele emblematice alecinematografiei noastre: Recon-stituirea de Lucian Pintil ie.Cutremurãtoarea metaforã asistemului totalitar din Româniaa fost rapid trecutã la index decãtre regim. Abia dupã cãdereaacestuia, în 1989, a fost posibilãvizionarea filmului produs în1970. Cert este cã principalul rolfeminin din acea peliculã fuseseinterpretat de Ileana Popovici.Se poate zice cã toatã carieramuzicalã a acestei fine cântãreþea fost legatã de numele luiRichard Oschanitzky.

Pe sus-amintitul albumMemorial Oschanitzky (presu-pun cã din raþiuni de economie

a spaþiului discografic) cân-tãreaþa e prezentã doar în douãpiese, dar – ca o compensaþie –apare secondatã de altãprotagonistã a jazzului românincipient, Puica Igiroºanu. Suntmomente vocale de rarã puritateºi intensã trãire evocativã: SuitaBarlovento (partea întâi, peversurile poetului cubanezNicolás Guillén cântate înspaniolã), urmatã de un miºcãtorMadrigal impregnat de esenþejazzistice (ambele înregistrãri au

fost realizate în 1971). Sã maispun cã zona instrumentalã emagistral acoperitã de cãtreOschanitzky/pian, ªtefanBerindei/sax sopran, DanMândrilã/sax tenor, JohnnyRãducanu/contrabas ºi EugenGondi/baterie.

O frumoasã surprizã estereluarea pe acest album a pieseiintitulate Un vis (1966). Certa-mente influenþatã de cãtre ºtiinþaaranjamentelor pentru BossaNova ale lui Claus Ogerman,bijuteria sonorã compusã deOschanitzky valorizeazã ºansaorchestrei de coarde, dinamizatãde þãcãnitul asimetric-elegant,bãtut de Bob Iosifescu pe tobamicã, în timp ce flautul lui TitusMunteanu contureazã, împreunãcu autorul-pianist, o melodiedulce precum reveriile epocii.

O piesã ce încununeazãpasiunea filo-bossanovistã a luiOschanitzky este bijuteriasonorã intitulatã Blue Brasil. Înnumai 10 minute sunt con-densate vaste conþinuturisufleteºti – sintezã de emoþiifruste ºi înalte zboruri ale cu-getului, superior echilibru întresimþire ºi reflexie. Renunþând laparafrazãrile explicite, RichardOschanitzky stilizeazã BossaNova pânã la abstractizare,redând-o ca pe o ofrandã mariiculturi braziliene ºi, implicit, celeimondiale. Înregistrarea, din1970, fu realizatã de com-pozitorul-pianist împreunã cuarhetipala sa formaþie, numitãFreetet, nucleu de aur al jazzuluiromânesc: Dan Mândrilã/saxtenor, ªtefan Berindei/sax alto,Eugen Gondi/baterie, JohnnyRãducanu ºi Wofgang Güttler/ambii la contrabas (posibilãreminiscenþã aluzivã la cei doicontrabasiºti – Scott LaFaro ºiCharlie Haden – de perevoluþionarul album Free Jazzal lui Ornette Coleman?).

Istoria de amor, peste mãri ºiþãri, dintre Bossa Nova ºimuzicienii români rãmâne uncapitol exemplar pentru afini-tãþile dintre cele douã culturi ºinaþiuni.

ª

64

caricaturaCONSTANTIN VELUDA