STEAUA

Nr. 8ANUL VII

STEAUAREVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.

■<7. A o - X s

/ / ! 'C -V \ \/y , O ' • Vj?S : ■

r -

V W /

8CLUJ Anul Vil (78) august 1956

Am inirat înfr-un vast univers de miracole nebănuite*

Trebuie intri; să-i cer adunării din K rem lin o iertare: inferioritatea mea de a n u fi un o rato r ş i de a nu putea să improvizez după regulă , im i aduce am inte că sînt un scriitor şi-m i perm it ca-n loc să-m i vorbesc cu- vîntul să mi-4 citesc. Limba scriito ru lu i e condeiul şi g ra iu l Iul e cerneala.

Sînt în călă torie lîntiîiaşi la tă pi in continentul U niunii Sovietice şi de citeva zile în M oscova legendară, evocatoare de frăm întări, de lupte crîo- cene şi de titan ice biruinţe. Citisem, auzisem m ulte, dar m ărtu risesc că m r m-am aştep ta t să văd ce văd şi să sim t ce sim t. S înt năucit. Am in trat în tr-un v ast univers de m iracole nebănuite.

Nu aş .putea să m ulţum esc îndeajuns afrm uirir ţă rii mele care m-a învrednicit să fac parte din delegaţia guvernam entală în sărc in a tă să p ri­m ească tezaurul naţional rom înesc, încred in ţat îm pără ţie i ruse şi restitu it după 41 de ani de că tre .socialişti.

î i m ulţum esc m at ales că-m i dă prilejul să constat, în proporţiile re a ­lizărilor sovietice, oît de m are, cit de departe ş i cit de repede poate să a jungă om ul cînd avin tu l g igantu lu i afla t în tr-în su l nu e stingherit de liana lacom ă a categoriilo r stăpînitoare.

în 41 de ani s-au succedat şi la noi în România citeva generaţii, ajunse cele m ai m u lte 'a m aturitate. Ele nu ştiau că avem odoare, că osem intele de aur ale veacurilor româneşti au existat vreodată şi că sînt. Cei care le ştiam in trucîtva nu credeam că le m ai vedem. In copilărie, la v îrsta de 16 ani, lacum 60 de ani, am văzut ultim a oară, la Bucureşti, Cloşca cu pui. Acum, am intiln it-o la Moscova,, lai K rem lin, g ra ţie g uver­nului sovietic şi generalu lui com andant Vedenin, care ne-a deschis porţile ilustrei ce tă ţi ca să-i a ra te delegaţiei n oastre comoana în p arte u ita tă ş î in cea m ai m are p arte necunoscută. Podidit de im presii, de rem iniscenţe, de intuiţii şi afin ită ţi nem aiincercate personal, m -â zguduit o em oţie aproape de plinset. Am v ăzu t cu ochii m ei, am pipăit cu degetele mele.

. M ăreţia sovietică dă tezauru lu i n o stru un accent care-1 face grandios.Peste puţine zile, m inunile n oastre scumpe vor fi tran sp o rta te sub pază militaTă la Bucureşti.

Să nu uităm citeva lucruri ca re caracterizează nobleţea gestului so­vietic. Să nu uităm că Republica Sovietică ne restitu ie tezauru l după ce

*) Toastul rostit de acad. Tudor Arghezi .la Kremlin la preluarea tezaurui de artăpăstrat în U .R.S.S., publicat în „Scînteia" nr. 3669 din 8 august 1956.

4 Tudor Arghezi

am atacat-o cu m in a arm ată şi am invadat-o. De vrem e ce am făcut-o, să sîngere adine, legea în v in g ăto ru lu i î i dădea dreptul să n i4 confişte. Nu! Cu o generozitate nem aicunoscută în m iile de ani ale trecutului aprig , zb u -. c ium at, a l om enirii, guvernu l sovietic ne cheam ă lia el acasă, ş i ne spune: „A stea toate sîn t ale voaistre. L uaţi-le cu voi şi duceţiţ-vă cu ele la v a tră “. E l ne-a p ăstra t cu luare am inte com oara şi ne-o dă înapoi. Să n u uităm nici în ce fel de condiţii ş i evenim ente ne-a fost p ă s tra tă în tim puri în clare alte s ta te îşi pierdeau capul: în două. m ari războaie consecutive, plus războaie in testine subvenţionate din afară. M ai m ult: peşte com oara României a tre ­cut fă ră să o a tin g ă în depărtările u nde fusese ascunsă, cea miai nease­m uită revoluţie din toată lum ea.

Luăm parte şase români, în num ele poporului şi guvernulu i românesc, la un act istoric fă ră precedent. î n ca lendaru l n o stru naţional Sovietele înscriu o sărbătoare nouă,, asupra că re ia nici o controversă nu-.i cu p u ­tin ţă . îm i închin p ah a ru l în săn ă ta tea , generalu lu i A ndrei Vedenin, com an­d an tu l. K rem lin u lu i,-a că ru i bunăta te surâzătoare ne-a catifelat sim ţirea ş i ai cărui ochi de o sen inăta te angelică nu pot şă-i m ai u it niciodată,

in ch in paharu l m eu în s lav a socialism ului izbăvitor, în ch in p ah a ru l în g loria U niunii Republicilor Sovietice şi ia guvernului

ei c a re ,a ho tărit restitu irea .TUDOR ARGHEZI

Emil Gîrleanu*

Am avut pentru Em il G îrleanu, în to tdeauna, un sentim ent de d ra ­goste şi de adm iraţie. .

Scriitorul caire ne-a redat în pag in i de-o nară g ingăşie „Lumea, celor, ce nu cu v în tă“, n u putea fi decît u n om bun.

Ca ş i Şt; 0 . Iosif, p rietenul acestor fiinţe m inuscule, n-a ş tiu t cee u ra .'

Duios, blând, cu-o voce m elancolică, ochi negri, m ari şi scânteietori, înalt de s ta tu ră ; cu m işcări line, to tu l ânl el, de la cel dintâi gest, de lacea d in ţii vorbă, ţi-1 în făţişa ca pe-um om ales. L-iam cunoscut şi ne-amîmprietenit, la B ucureşti — acum o jum ătate de veac — în c a s a lui' M ihail Sadoveanu.

M ihail Sadoveanu lloeuia pe vrem ea aceia in S trada Toam nei, înaceiaşi cu rte cu. N. N. Beldieeanu.

C urtea era lungă, în g u stă , cu două rînduri1 de case, iar în fundul ei locuia m are le n ostru probator.

•Parcă revăd p rin ceaţa vreinei odăiţele mici diar cu ra te şi pe M ihail Sadoveanu venind de la servici cu-o servietă in m ină, plictisit de m unca pe care trebuia s-o facă -la „C asa şcoalelor11 în calita te de copist, cu-o sută de lei pe lună.

Aici a apăru t ântr-o bună zi, în haine de ofiţer şi ou sabie lia c in g ă ­toare, Emil, G îrleanu. Venise d in M oldova cu g îndul de-a dem isiona (|in arm ată şi-a se m u ta la Bucureşti.

Se înd răg ise d«- odăiţele mioi-, dar sim patice in care tră ia Sadoveanu, şi ne spunea că n -a r dori şi el decît aşa ceva.!

Năzuind1 că în cen tru l cu lturii îşi v a pune in valoare ta len tu l literar, Em il G îrleanu n -a s ta t m ult la îndoială şi-n scurtă vreme, demisionând din oştire — unde n-avea nici o chem are, de altfel! — s-a m u ta t la Bucu­reşti.

De aici încolo începe ca lvaru l vieţii lui, ca re avea să-l aducă în scurtă vrem e un m orm înt.

Scriitorii pe vrem ea aceea erau socotiţi cia n işte fiinţe de prisos, Neluaţi de 'n im eni in seam ă, ei tră iau în cea m ai-.mare m izerie.

* D in v o lu m u l;„A m intiri" , ce va a p are în Editura T ineretu lu i.

6 N. Dunăreanu

Puţin ii ca ri dibuiau să capete cite-un post de corector la ziar, tre ­buiau să tacă slu jba de noapte, iar dim ineaţa îi întâlneai la cafenea, cu ochi tu rbu ri de nesom n, cu „ha ine le m ototolite, aşteptând pe vre-un prieten, ca să .le Îm prum ute câţiva lei, c a apoi să-şi com ande şvarţuil.

Venind la B ucureşti, G irleanu n u putea să n u cadă şi el in lacelaşi purgatoriu de um ilinţe şi .sărăcie.

Intîlnindu-m ă, de m ulte o ri la Bucureşti, îmi spunea:— G reu e să trăeşti în preajm a oam enilor mari!C ăpătase o slu jbu liţă. de cronicar la o revistă săptăm inală, unde avea

de făcut Îm preună cu soţia lui expediţia, lipind şi benzile.De obicei, n e J i t i i neam la cafenea, refugiul tu tu ro r sc r iito rilo r . . .Cerînd un plic de la casă , cu fa ţa îm bujorată , începea să scrie'.închidea plicul, chem a un com isionar cu şapca roşie —• de acei care

nu se m ai văd astăz i — şi-l trim itea .acasă la vre-un prieten, aa să-i îm prum ute .ceva parale.

Groaznice treceau clipele acelea, în aşteptarea- răspunsului!De m ulte o ri com isionarul venea cu plicul nedesfăcut, şi-atunci fa ţa

lui Emil se întuneca, ob ra jii devenindu-i negri-vineţi. L.uîndu-şi pălăria, d ispărea grăbit, lă ră ca să-şi ieie răm as bun.

M ulţi ani a tră it ser ii toi "1 v ia ţa aceasta atît de aspră!C ui ii păsa, pe latunci, că scriitorii n -au ce minca şi m or de oftică,

pe-un pat de spital!?îndrep tarea acestei s tă ri de lucruri, m ăcar cit de cit, nuI putea veni,

din altă parte, fă ră o unire a scriitorilor.Aici e m eritul lui E m il G irleanu.Gu viziunea, om ului dej bun sim ţ, in ţăleg ind că num ai prin tr-o arm o­

nie perfectă — lăsind fa o iparte; m icile an im ozităţi născute de pe urm a bisericuţelor literare — s-ar putea schim ba ceva, G irleanu a început să p ro ­povăduiască în jghebarea unei societăţi literare.

în tr-o zi, prin 1907, prim ii la Tulcea, unde locuiam, o scrisoare din partea lui Girleanu.

■Printre altelej im i spunea:.„Vino negreşit la Bucureşti, înfiinţăm societatea sc r iito r ilo r . . . Cată

să n u (lipseşti!11Cea dinţii intîlniire a scriitorilor ia avut loc in tr-o odaie a berăriei

Vilhelm, din Str. E dgard Q uinet, oficia E tatea neliind dispusă să ne acorde o sală de clas . . .

A dunarea scriitorilor n-a dat roade, m ajorita tea neînţelegîndu-se asu ­pra denum irei societăţii.

Cei m iai-refractari — cum a fost Sandu-A ldea — n u aveau încredere într-o societate scriitoricească.

„Gînd veţi vedea cârd de piţigoi, atunci se vor aduna scriito rii în societate!11 spunea dinsul.„ Totuşi îdeia prinsese şi scriito rii — afară de cei bătrîn i, V lahuţă,

Coşbuc — începură să set agite.G irleanu îşi făcuse din în făp tu irea ei u n ideal şi nu se da b ă tu t . . .P rin 1908, după uni an, avu loc o ia doua în tîln ire şi se puseră bazele

ef definitive.

Emil Gîrleann 7

Dar societatea avea nevoie de sprijinul oficia lită ţii ca să prindă viaţă . . .

Ne trebuia urii mecena, un politician cu m are suprafaţă!G îrleanu îl găsi1 în sfîrşit după m are trudă, în persoana fostului m i­

n is tru al Instrucţiun ii Publice . . . C. C. Arion;Venind la B ucureşti, ca să asis t la banchetul dat in cinstea protec­

toru lu i nostru, trăse i în gazdă de-a dreptul la Emil, cum ii spuneam noi.E l locuia p e atunci în tr-o stradă d in tr-un ca rtie r ofiţeresc, ia! cărui

num e n u mii-1 m ai aduc am inte.Mi-a oferit,, un pat în subsolul caselor lui, unde m ai tră ia încă un

scriitor — sărm anul I. D ragoslav; D is-dim ineaţă ne trezea tropotul unui cal, ca re ladus de ordonanţă să-şi ieie stăp înul la cazarm ă, izbeafără încetare cu copita in p ietrele din faţa geam ulu i nostru.

D ar zilele se prelungeau şi banchetul nu se m ai ţineaiIn tr-o zi îi spun. lui G îrleanu:— D ragă Em il, nu m a i pot răm îne. Am isprăvit banii! N-am cu ce

să mă întorc acasă!Lia auzul vestei, G îrleanu a sărit în sus, ca ars.— Nu se poate, d ragă Neculai, trebuie să rămîi.,P e atunci b reasla scriitorilor era cu totul re d u să ,— n u ştiu dacă a ju n ­

geau la cincizeci, şi lipsa unuia din noi se sim ţia la banchet, lui G îrleanu trebuiodu-i n um ăru l în fa ţa m inistrului! '

A doua seară, pe cînd m ă pregăteam de plecare, îl văd pe G îrleanu cobarînd grăbit, scările subsolului şi venind spre mine, cu faţa rîzînd de bucurie: . .

— Neculai, ţi-am făcut ro st de panale! Mâine ai să te duci la „C asa B isericii", unde veţi încasa, a tit tu, d t şi D ragoslav, cîte-o sută de l e i . ..

In tr-adevăr, ducîndu-ne a doua zi la Ciasa, Bi,sericei, îm preună cu Dra- goslav, p rim irăm cîte-o su tă de lei, din fondul milelor.

P etiţia , fiind făcută de G îrleanu, avea aprobarea Dlui M inistru.Cu banii căpăta ţi, m -am dus apoi îm preună cu D ragoslav la un ne­

gustor din Dudeşti, unde n^am , închiriat cite-un rind de haine negre, ca să fim) în notă, m ai ales că banchetul se dădea in sala de m arm oră a H otelului Boulevard.

Astfel, am avut norocul să p o t lua parte la botezul celei d intăi adu ­nări sori,itoniiceşti din vechea R om ânie. . .

N oaptea tîrzîu , întoreîndu-m ă la subsolul n o s tru îm preună cu D ra­goslav, horbocăind m ultă vrem e pe străziile pline de m uţenie ale Bucu- reştiu lu i, îl văd; pe D ragoslav in tr-o vrem e op.rindu-se în fa ţa un u i felinar.

R idfdnd mâna in sus şi cău tîn d să-şi înghită tusa. de ca re suferea, îmi vorbi.

— C rezi -tu,ş m ăi Neculai, că din to a tă p alav răgea la1 asta are să iasă ceva pentru noi? E u m ă îndoiesc!

Ii cunosc eu cine su n t m in iştrii ăştia!D ragoslav, au toru l volum elor „L a han la, tre i ulcele1*, „Facerea lum ei'1

şi alte povestiri, locuia de m ulţi a n i în B ucureştii

8 N. Dunăreanu

T răind dintr-o leafă de agent la o percepţie, nim eni n iciodată nu l-a auz it văitindu-se.

B at'ud pe la m ulte uşi. in zbucium ata lui v ia ţă , D ragoslav m ulte în ­văţase! -

A proape de casă, D ragoslav se opri din n ou şi, cu ciudă ini g las, II auzii spunind:

— M ai bine, cu baniii ce i-am cheltuit, m ăi Neculai, m ergeam la o crişm uliţă din p o m an ă . . . Beam acolo un păhărel cu v in bun şi m încam o fleică la g ră ta r şi-ar fi fost m ult m âi bine!

Ani in şir m -au u rm ărit după aceea cuvintele lui Dragosliav, spuse innoaptea de toam nă, la lum ina unui felinar.

Cu adevărat, m in istru l C. C. ATion, părăsind m inisterul, nu lăsă nicio urm ă cit de neînsem nată în sp rijinu l scriitorilor.

Scriitorii noştri, de ast izi, pot face o com paraţie în tre trecut ş i pre­zent!

N. DUNĂREANU

D lN T R -0 N O U A CĂLĂTORIE IN MUNŢII NEAMŢULUI

PRIMA VERBA

Un cuvînt t ine re i i

CU mă uim eşti şi. mă bucuri,o, tinereţea mea

Ca o floare ce-n pum ni o ridic,floare de foc şi de ghiaţă!

Ce ritm uri mă strigă din m unţiipe unde H ogaş umbla!

In m unţii aceştiai trecutului stins,

cit viitor, cită viaţă!

Cine-mi va da energia sâ-i clnt,Ca luna-i■ adine să-i pătrund

şi ca vtntul,de nu,

N eistovit aşternindn-m ă drum ului,Cu noi p rsiun i incărcindu-m â, tu?

10 A ursi Râu

Prevestirea hidrocentralei

Porniră pe B istriţa-n sus. Erau trei.U mblau pe aici pentru-ntiia oară.P lute coborau pe lingă ei,Cum de veacuri coboară.Apoi se stirni o furtună mare.Plutele-au stat. Ş i noapte pe Carpaţi.Ş i apele galbene, in disperare Izb ind in mal, par zim bri-nfuriaţi.Ş i praguri mari de stincă, in iarbă îmbrăcate, Acoperişuri frînte, movile de păm int,B razi sm ulşi din rădăcină se-nvălm ăşesc — şi toate Izbesc in m al urlind.Ş i e un cot aici: un m unte drept Şi-nalt; un fu lger ii trădează-n treacăt Crisparea. Oare-atacului el îi vet ţine piept?Ş i parcă scirţiie granitu l ca un lacăt.De va fi-nfrint, intr-o secundă Sub furia oarbei stihii, sub t puhoi M oldova întreagă pe veci se scufundă!Ş i unul vorbi către ceilalţi doi:— Păcat de această putere m a re . .Iar cei ce-ascultară încuviinţau.

Ş i vorbitorul fu Strabon . . .sau

N ecu lc e__Dar ce im portanţă are!

Ceva despre începuturi în genere

În fig e în pustie un stilp uriaş A stfel ca să poată fi privit de departe.Ş i pune să măsoare, să proiecteze case Şi prinde pe stilp o pancartă

pe care cu litere groaseS tă scris:

„Aici se construieşte un oraş“.

Fă toate aceste!

Dintr-o nouă călătorie în Munţii Neamţului 11

Şi fam ilii, ca-ntr-o fugă spre-un alt Egipet, Tineri cari n-au cunoscut Hicâ dragostea, Bătrini m izlnd pe-a doua tinerefă I n lung convoi sub albul zilei sclipel

Vor prinde a sosi fără de veste.

Acolo unde începe ceva,U n nou puls de viaţă unde răsună,Ca flu turii-n juru l lăm pilor O am enii se-adună.

Peste decenii, peste m ilenii Cercetătorul va spune:

„Iată acest oraş!Din ce uriaş tu m u lt S-o fi-ntrupat dem ult Că trecerii nu se supune?“

Sosirea constructor i lor

Erau bătrini şi tineri. Seara cădea cu ger Peste m aşini, cutii cu trotil, galeţi şi sape.Pe m unţi răzleţe focuri! Ş i stînci pînâ la cer! Ş i culm i subt brazi în foşnet! Ş i pace peste ape!

Dar dincolo de fire, în g îndul lor, m ijea A lt peisaj, ce mai sus de tim p o să-i ridice.Ş i tem erar priveau. Ş i îi sm erea Alcătuirea gravă pe care-aveau s-o strice.

Schituri în amurg

In codri răzleţite,ţâră de timp,

sihastre,Ele-şi vorbesc prin surde clopotniţe-n am urg.

Şi-o-ngrijorare-s clopotele care curg.

Trec înspre turle umbre mari ş i-a lb a s tre .. .

12 Aurel Rău

ŞANTIERUL DIN BICAZ

Întîia treaptă de la baraj

Şi iată, azi, privirii aievea se arată t e , şovăind, gindirea crezu de n e c re zu t. . .A lbastrul iah t îm i poartă visarea legănată Pe lacul alb sub care doarm e-un im ens trecut.Aici, in dreptul nostru, a fost probabil Cornu,S a t vechi pe unde Ştefan şi Rareş s-au oprit Din drum ul lor de lupte . . . Ori rău iii pare, ori nu Ş i truda lor şi sa tu l s-au şters in infinit.Încărun ţit, Ceahlăul in apă se-oglindeşte Şi, cum de sus priveşte familiar,Par noile privelişti cu via ţa ce vuieşte Că ţin de-un neam cu el

şi-n vrem e n-au hotar. Pe unde-or fi rpinerii ce-n m unte-adinc scobiră1}Dar cei care durară barajul uriaş'?Trăiesc? S in t veseli?

Cintul ce-l urziră Ca m unţii ce-l veghează uim eşte pe urmaşi.Ş i-un vu ltur îşi roteşte in slavă zborul m ut Ş i B istriţa aleargă de m ult către turbine —Iar asta întristează pe cei ce n-au crezut Ş i bucură pe cei care-au crezut, ca mine.Unde oprim? La hanul turiştilor, din zare?La cherhana? Sau nu mai oprim . . .

Dar s-a turnat

Abia intiia treaptă de la baraj, se pare.

A lbastrul iaht îm i poartă visarea legănat.

Dintr-o nouă călătorie in Munţii Neamţului 13

Tunelul de aducţiune

U m bla prin noul tunel. N egreşit Cinci m ii de m etri e cale lungi ... Lui Paşca, m inerul, ani i-au trebuit De la un capăt la celalt s-ajungâ.

'li .Iar apelor B istriţei, in curind,Pe urmele lui să poată străbate, Veacuri le vor trebui la rind,M ilenii p o a te . . .

Şti! totuşi, eu calea o fac intr-un ceas! D ar turburat la ieşire-ntirzii,Căci viaţa mea parcă a răm as Suspendată intre două veşnicii.

Muncă d^ noapte la fundaţia uzinei electr ice

De vuiet, de scrişnetul malaxoarelor Au, insom nie brazii cărunţi.In noapte acum toată lum ea m unceşte,N um ai luna hoinăreşte peste muţiţi.

Dar eu m ă opresc unde cirită sudorii Ş i pc în te ile sar .cu lum ină de z i —C ă dum nezeu cind a făcut universul,Inginerul ştie totul cum va fi.M alaxoarele fabricii de betonCd\ turbinele sună .şi su n t — pentru el.Priveşte! De-aici, spre tunelul de apă,Dă, unde. B istriţa nu m ai scapă,Că\ două mari braţe-n arm uri de oţel Conductele forţate se vor ridica;Spre cea m ai grozavă îmbrăţişareDin cite au fost pe păm în t — şi prin careD estinul îndrăgitei pe veci se va sch im b a . . .

Ş i [sctnteile sar ş i se-m prăştie-n roiuri Albe ca noaptea brazilor cărunţi;Ş iU u n a vin tură vestea Rasfringerii lor peste munţi.

14 Aurel Rău

CELOR CARE CREEAZĂ

Un zbucium al anilor

A m um blat printre voi mai m ulte z i l e . . . Dar in urm ă sun t a n i ! Ş i în tot ce-am vă zu t S tă un m ister, un zbucium al anilor Care-mi răm îne necunoscut.

Mi se spune: aici unde creşte barajul Ş i unde-i această şosea fum urie Un m unte potrivnic stătea.Iar mtna călăuzei în aer îl descrie.

M i se spune: bătrinul, artificierul de colo De trei ori pînă-acum din moarte a-nviat. Tunelu-i străpuns. ■. Turnată ţundafia .. .. Şi-ntr-adevăr o lum e aţi creat.

Dar ce m uncă a fost! Cită sudoare A curs! Ş i clipele cum au trecut!E un mister, un zbucium al anilor Ce-n inim ile voastre s-a-nchis şi a tăcut..

Dintr-o nouă călătorie în Munţii Neamţului 15

Inginerul de drumuri

O m ul care stă în drum ul mare Pleacă azi din locurile-aceste.Ai zice că-i beat şi-aşteaptâ-n soare Să-l trezească o în tu l de la creste.

Iar şoseaua merge şerpuindă în sp re cerul clar, în in f in i t . . . Ochii lui vor parcă să cuprindă Zborul unui şoim de nori răpit.

D rum ul care-l vezi, el l-a fă c u t!Se aude glasul nu ştiu cui.Ş i aşteaptă om u-n drum ul lui Ca-ntr-un codru-n care s-a pierdut.

Serile uneori sunt deprimante

Rîndurile negre — ca undele Dunării, Ca um brele stepei.Scrisu l trem uratE-al m am ei care în Galaţi îm bătrîneşte. „Sint pantru ani de cînd ai p le c a t. . .

I ţ i petreci tinereţile-n m unţii de-acolo. Tata um blă cu albinele la flori Prin nişte păduri de de departe . . fi

Pe m asă-n lum ina lunii Scrisoarea-i ca un plînset în zori.

Voi semănaii cu lumina

Voi sem ănaţi în viaţă cu lum ina Ce fără zgom ot peste lucruri trece,Dar to t mereu ceva prin ea se schimbă.. Stejaru l falnic, valul, iarba rece.

De vă lipseşte apa, din m unţi conduceţi apă , Case de vreţi, voi faceţi case mari,

16 Aurel Rău

Grădini plantaţi, cu arbori seculari, Croiţi, stîrpiţi, creaţi ţâră-ncetare.

Ş i dacă ne-m plin it vreun fleac vă scapă, Tristeţea voastră-i fără de hotar

Ş i ziua doar atunci, că a trecut, vă pare.

Metempsihoză

A rip ile su fle tu lu i îi f îl ţ îie pe acolo De Unde p ă m in tu l se ved e a tît de m ic

P e to fi.S ă n d o r

Tm ărul acela-nginduratCare trece-absent lingă pădure . . .Oare ce-ntrebări cum plite-l bat,Ce tărim uri tainice să-l fure?.

V a fi reuşit, lâsind de-o parte Ale vîrstei irosiri fireşti,S ă s e s m u lg ă -n viitor departe'C a . un sol pornit să ceară veşti

Ş i privirile-i însingurate,Ca din alte stele spre păm înt,De acolo vin şi cad pe toate .Judecind mereu şi comparind?

Ş i se-ntreabâ el acum a oare Dacă tot ce noi in viu tum ult A m clădit şi am vestit sub soare M a i durează şi dura-va m ult

-Şi dacă urm aşii, ce-l sfidează ■Cu lum ina lor in plin avint,Recunosc prin tim p, că prim a rază A m aprins-o noi, dem ult, cintînd?

Dintr-o nouă călătorie în Munţii Neamţului 17

Poate că da! De îndată ce trece Pe sub stejari a tît de-ngîndurat Ş i v ia ţa e, decis a şi-o petrece Pe-an şantier în d ep ă rta t. . .

De pe faluzul galben

P ăm întul, de un tim p, nu-l m ai incintă Ş i vesel doar sub ceruri să fie, s-ă deprins. C“ un poet, cînd inspiraţia Sjerele-nalte iarăşi le-a atins.

De pe ta lazul galben, unde-n soare G rm macaralele-funicular,O dată cu im ensa coşarco-n balansare,Cu bena atîrnată-n cablul tare —Deasupra văii trece iar şi iar.Ş i doar cînd m îna-i ţace-un sem n din aer De parc-ar vrea să dea cuiva curaj,N um ai atunci betonul cade — vaer In talpa viitorului baraj.Ş i asta z i de z i ! O-ntreagă viaţă,Ddcă-i nevoie. Soarele-n apus l i pune o lum ină, ca un sărut, pe faţă.Ş i amîndoi sîn t cam la fel de sus.

La înserat, s-o-ntoarce-n colonie.Dar ca aici de vesel, nu va fi.Poate la club intra-va, ori, în vibrarea vie A lunii printre cetini, un cîntec va şopti.Ş i un oraş de peste Olt, în cint Cu-o tinereţe înşelată

s-o-m pletiŞ i n işte înfloriţi salcîm i loviţi de vînt.

Dar între via ţa lui de azi şi altătadâ E un abis cu m u lt m ai mare decit cel Care acum se cască am eţitor sub el.

2 — Steaua

18 Aurel Rău

MIE

Fumurile fabrici i de ciment

Ce m aestuos —peste B icaz

Fum urile fabricii de c im e n t!Ca trei întom naţi stejari seculari Cari

îşi destram ă frunzişu l fluen t Peste pulberea s te le lo r . . .

Ş i epe străzi

un fream ăt metropolitan.Dar eu cobor să ascult înţeleptele M urmurări ale B istriţei De pe treptele Fostului castel r e g a l . . .

Şi B istriţa-m i spune că noi am îndoi Reflectăm cîte ceva

şi p lu tim m ai departe. Cutrem urat mă uit cum m unţii B icazului D in apele ei

trec la m ine-n carte Sub fum urile fabricii de c im e n t. . .

Dintr-o nouă călătorie in Munţii Neamţului 19

DINTR-O EXCURSIE

Focul ce ardea

Peste brădet, peste m estecenii din vale, Peste-ntunericul ce-n stînci se sprijinea,Peste intreaga-nvălm ăşeală de im agini A zilei ce trecuse şi-n inim i m ai plutea,

Cleasupra tuturor, cu lunecări sonore De flăcări, în tre m unţi şi cer întins,ArdeaFocul pe care, nu ştiu de c'e, în pacea grea Cu voi în seara ceea l-am aprins.

Răm ase undeva departe tare Bicazul cu neliniştea lui mare.

Ş i gîndurile noastre se-ntîlneau,N edesluşite m îini, în n işte cînteceCare porneau de lingă foc şi-n noapte dispăreai

Eram acolo, stînd alături, m ulţi.Ş i cunoscuţi, cum şi necunoscuţi.Oam eni veniţi d in toate-zările.

Recente bucurii, speranţe tăinuite,Regrete, ne-ncepute iubiri, dureri sm erite — Se-nfiorau de-apropiere, ca-n piclă luminările.

Dar ne unea şi-n clipa ceea larm a grea Pe care o lăsaram la mare depărtare

Ş i toţi priveam în focul ce ardea.

20 Aurel Rău

Stejarii lui Ştefan cel Mare. . . ş i pe a ici se va în tin d e lacul

Ei vin d in vrem ea c'md. se făceau legendele.D easupra văii, pe coasta-nsorităIată-i cum v in din vuietu l surd al secolelorŞ i ram uri inegrite spre noi întind!

A sem eni cronicarilor, ar putea să spună A tîtea întîm plări de groază ce-ău văzut,Dar în scoarţa lor chinuită sin t scrise to a te . . .

Vor adormi şi legendele bâtrîne Ce-n frunzele lor se adăposteau Ş i însăşi spaim a frunzelor tremurind.V a adorm i şi încordareaCu care tulpinele vegheară în furtun㪠i aşteptau să treacă odată războaiele.In visu l clar al valurilor .se vor lăsa î n pace şi sus şi jos n e tu rb u ra tă . . .

Dar to t n-a-ncetat neliniştea.S tîncile sar

In tr-un bubuit m ai surd decît tunurile,O am enii trec încolo şi-ncoace cu feţe nedorm ite Ca oştenii de ţară, spre cetate, cînd cornul de luptă sfîşia.

A ţip iţi lin iştit, soli ai trecutuiui,Oam enii se vor descurca .e i şi pe m ai departe!Dar poate linişte deplină n icicind■ nu va fi.

Sfinfi i lui TonitzaI n sc h itu l D urău

Vai! V a i . . .Clopotele-n soare

P ltng după ceva îndepărtat.Călugări v in pe rînd şi-ngenunchiază Sub sfin ţii ce T onitza i-a pictat.

Ş i a-nceput o rugăciune lungă.Părintele citeşte to t m ai greu Ş i rîndurile sare . . .

L um ina cea de seu Prea m ultă vrem e n-are să-i ajungă.

Dinir-o nouă călătorie în Munţii Neamţului 21

Ca nişte um bre duse-n veşnicie,Par schivnicii s-asculte calvarul monoton. M oaştele s fm tu lu i P antelim on A u adorm it şi ele pe laviţă-n cutie.

Ş i asta va dura. Şi, parcă-i seară.Jar vrem ea curge-atît de inutil.Su b t bolţile înguste s-a stin s orice profil. Ş i rîndurile sare . . .

Dar afară,

Afară m unţii-nchişi, poiana verde Ş i norii albi — contraste vii aprind!De plictiseală, sfin ţii lui Tonitza Din fu m u l zugrăvelii se desprind.

Florile de sub stînci

Flori ale umbrei, flori care creşteţi la nord,In partea de nord a Ceahlăului,

sub stînci,Pe cea m ai albastră terasă visîndFerite de soare asem enea stelelor nopţii adinei,

Grupuri de rouă ce-n m uşchiul jilav stră ju iţi tupilate înghesu ite una într-alta ca-n faţa prim ejdiei turmele, Nearomate petaleIn care sărutul albinelor pururi nu-şi lăsă urmele;

Ptăpînde fiin ţe şi m ici şi severe şi reci Ca-n schiiurile-m prejuriniilor

dem ultptlpîindele sfeşnice,

Insule viorii pe zăpezile albe,Plutitoare prim ăveri prin iernile veşnice;

Cu cîtă adîncă odihnă şi singurătate Fruntea mi-o răcoriţi!

Parcă dorm . . . .Cu lunile

N inge adînc peste n o i . . .Ş i urlă furtunile . . .

Ş i tim pul trece peste Panaghia . . .

22 Aurel Rău

Df umuri din vechime

Pe aici au trecut, venind dinspre mare N egustorii elini —Ceahlăul atunci se chem a Pion, î n lum e încă nu se născuse H ristos Dar brazii ca şi azi erau vechi şi senini.

Pe aici au trecut, setoşi de război Cu chiote lungi, luptătorii geţi —Zam olxis probabil locuia pe aproape .Şi m ergeau să se-nchine . . . iar sus fulgera Ş i ei răspundeau cu săgeţi.

Pe aici au trecut, venind de pe cimpuri Ciobanii cu turm ele, prim ăvara —Autorul M ioriţei privea peste văi, î n schituri încă nu se notau intim plârile Iar lupii, şi clopotele înfiorau seara.

Pe aici au trecut, apârînd hotarul Domnitorii Moldovei, îm bătrin iţi pe cai - D omniţele m ai aşteaptâ-n Cetatea N eam ţului, Sîngele plăieşilor a-ngrăşat pâm întul Şi-s glasuri haiduceşti din plai in plai.

Pe aici vor trece, rotind între m unţi Apele m ari ale unui lac —Ceahlăul poate altfel se va chema,în pace alte drum uri vor începeŞi-un alt poet va duce cintarea peste veac.

Dlnir-o nouă călătorie în Munţii Neamţului 23

ÎN LOC DE FINAL

Vedere de pe Ceahlău„dacă ar f i in tra t în basm ele celor vechi, a r f i fo s t to t a tît d e v e s ti t , ca ş i O lim p u l“

D im itrie C a n tem ir

î n fine,A m ajuns!D e două zileSublim ele cetăţi de stînci le tot privim .Dar cum urcam, se depărtau într-una.

S u b t pînzele-albăstrii ale lum inii Catarge-nm ărm urite, pe ape-nm ârmurite,P a r lanţurile m unţilor, ce to t m ai largi se sting.

In tr -o plutire m ai presus de timp.

A colo, undeva, în apusS u b albe sclipiri străbate CaraimanulCu Ardealul m eu . . .S p re sudîn golul care seam ănă cu infinitul Dunărea îşi reîmparte apele şi dispare L ă sîn d în aureolă galbenă Bărăganul torid, în m iază noapte şi-n răsărit Acelaşi spectacol al ţârii ilum inate.

/ /

Ş i cineva citeşte din Cantemir.Bizarele forme-ale stîncilor S ea m ă n ă şi-acum cu nişte zei păgîni D esfiguraţi de ploi şi de sfîrlezele viatului.Cine ş t i e . . .Dar înainte to tu l se arată clar,L in iştit,Prevestind şi mai înalte ere s t °

AUREL RĂU

Batalionul doi— Scenariu litera r —

f ra g m e n t

Scenariul B a ta lio n u l doi în făţişează o etapă a luptei pentru eliberarea Ardealului de sub stăpînirea arm atelor fasciste. Acţiunea se petrece în a doua jum ătate a lunii septem brie 1944. E vorba de luptele care s-au dat pe frontuî M ureşului m ijlociu, în jurul satelor Iernut şi Oarba de M ureş, pentru trecerea rîului şi fixarea capetelor de pod la nord de M ureş. U n ităţile rom îneşti şi sovietice se află in sta late pe m alul rîului. B a ta lio n u l do i, condus de maiorul Alexandru Dum bravă prim eşte m isiunea să sm ulgă inam icului cota 495 şi să facă din ea un puternic cap de pod dincolo de M ureş. In tim pul nopţii, com pa­niile B a ta lio n u lu i do i trec una după alta M ureşul şi, luîndu-i pe nem ţi prin surprindere, ocupă cota 495. Pe fondul acestei acţiuni se conturează figurile principalilor eroi ai scenariului: sublocotenentul Radu Pavelescu , sergenţii Dra- gom ir G liga, Achlim , Tîrlă Petre, ofiţerul sovietic Grigorie Petrovici Beluskin , caporalul G liga Dumitru, bătrîn,- tatăl sergentu lui G liga, în sotit de căluţul său; m ai apoi apare studenta Suzana Oprea, logodnica lui Radu Pavelescu; ea îl va urma sus pe cotă în calitate de soră voluntară.

După ce a ocupat cota 495, B a ta lio n u l • do i e mereu atacat cu furie de nem ţi şi suferă pierderi mari. Ei trebuie să păstreze poziţia pînă cînd se va dezlănţui atacul general al trupelor rom îno-sovietice. M ăcinaţi de repetatele atacuri nem ţeşti, cei de pe cotă rezistă. Reuşind să reia legătura cu regim entul, li s-au trim is m uniţii şi alim ente. Urm ează ca ele să fie transportate su s la cei din tranşee.

IV

1A rgatul m aghiar înain ta , desluşind d ru m u l. . . bătrinu l G liga după

el, cu căluţul de c ă p ă s tru . . . Andrei Ivanovici, m ustăciosul, în urm a lor cu m îinile pe pistolul a tîrn a t In fa ţa p iep tu lu i. . . coboară to ţi tre i panta spre M ureş, strecurindu-se prin stufăriş. C ărăru ia şerpuieşte, s t r ă ­bate hăţişu ri adinei, ascunse de în tuneric, şi se înfundă în desişul de pe m alul M ureşului. Aici se opresc. A rgatu l m agh iar le face sem n să aştepter. el iese la m alul apei, tem ător. D esluşeşte prin în tuneric um bra bărcii cu m uniţie şi sacul de p i in e . . . stă şi a s c u ltă . . . De jur-îm prejur, o linişte deplină; e liniştea nopţii d inspre ziuă . . . doar undele M ureşului clipocesc uşor, în ţ ă r m . . . Se răsuceşte şi face sem n celorlalţi să se ap ro p ie . . .

încep descărcarea bărcii,- grăbiţi, dar fă ră zgomot. Duc m ai în tîî sacul şi apoi, pe rînd, cutiile cu m uniţie, în d e s iş . . . Cînd au term inat, tra g şi barca şi o ascund cu g rijă în acelaşi lo c . . . în carcă sam arul căluţului cu cutii de benzi de m itr a l ie ră . .! A rgatu l m agh iar ia sacul cu pline în spate, ia r ceilalţi doi, G liga şi Andrei Ivanovici, cîte-o cutie- m are, lată, de g re n a d e . . .

Batalionul doi 25

— Trebuie să m ai venim o dată! şopteşte G liga, a ră tînd spre muni< ţia care a m ai răm as.

Pornesc spre poziţie, in aceeaşi ordine: a rg a tu l m aghiar, Gliga, călu ţu l şi Andrei Iv an o v ic i. . .

** *

La o vrem e după plecarea lor, hăţişurile de pe m alul M ureşului trosnesc, se m işcă. Din desiş, ap a r pe rind cinci soldaţi hitlerişti care o iau pe m arg inea apei, tiptil, cercetind. E ste o patru lă de n o a p te . . . Cel din cap, un subofiţer, descoperă deodată urm ele de pe m al şi se o p re ş te . . . a ra tă şi celorlalţi, aplecat, cu degetul în tins, cum urm ele se pierd in hăţiş . . ., — P e aici au t r e c u t . . . şopteşte el.

Se iau după urm e şi răscolesc hăţişu rile din • ju r . . . dese iperă m ai în tîi barca şi apoi cutiile cu m u n iţie . . . Unul d in tre h itlerişti se apleacă să ridice o cutie, dar subofiţerul îl o p re ş te . . . Face sem n şi celorlalţi şi se răspindesc îm prejur, ascunşi de frunziş, la p în d ă . . .

** *

H ăţişurile îri care erau ascunse cutiile de m uniţie şi barca, se m işcă. A par din nou cei trei: a rg a tu l m aghiar, G liga şi Andrei Ivano- v ic i . . . Acum se vede ceva m ai b in e . . . în tunericul s-a m ai subţiat, dar în desişuri um brirea nopţii s tă ru ie încă . . .

— Repede, că ne-apucă ziua! spune m ustăciosul.Toţi trei încarcă m ai - în tîi sam arul căluţului. Apoi se apleacă să

ridice cutiile ca re m ai răm ăseseră . . . In , clipa aceea, însă h itleriştii d in desiş deschid un foc viu de p is to a le -m itra lie ră . . . G liga loveşte cu o nuieluşă căluţul, care se sperie şi o ia la fugă prin d e s iş . . . pune m îna ne arm ă şi începe să trag ă allături de Andrei Ivanovici, în p a rtea de unde venise to c u l . . . în tin s pe păm int, a rga tu l m aghiar se m un­ceşte să deschidă cu m îinile o cutie de g re n a d e . . . focul izbucneşte însă şi din spatele lor, m ai în v e rşu n a t. . . peste o clipă, desişul este cuprins' de jur-îm prejur de un şu iera t neîn trerupt de p istoale-m itralieră şi de exp lozii. . .

2Toate drum eagurile din zăvoaiele de la sud de M ureş sînt în ţesate

de ostaşi rom îni, i care se scurg in coloane nesfirşite spre noul punct de concentrare de la Cipău, în dreptul satu lu i O arba de M ureş, La m ar­ginea unui astfel de drum eag, sub nişte arbori înalţi şi fruzoşi, colonelul Boteanu şi c îţiv a ; ofiţeri, călări, urm ăresc trecerea trupelor.

In tr-u n tim p,' B oteanu se uită la ceas şi apoi la cerul care se în trezăreşte p rin tre copaci, albind. Face sem n unuia d in tre ofiţeri şi ordonă: - .

— T ransm ite com andanţilor de batalioane să nu se oprească decît în noile p o z iţii . . . cînd se lum inează, nu trebuie să m ai m işte nimeni!

26 Aurel Mihale

O fiţerul sa lu tă , întoarce calul şi d ispare pe sub frunziş, plecat peste oblînc . . .

* *

La o răscruce de drum uri, un ofiţer sovietic, care stă lîngă o m oto­cicletă oprită lingă şan ţ, opreşte o coloană de autocam ioane sovietice. Se îndreaptă spre prim a m aşină, din a cărei cabină coboară un ofiţer sovietic superior. Se opreşte, salu tă şi raportează:

— D in ordinul com andam entiilui, sovietic, schim baţi d irecţia dem a r ş . . . trecerea M ureşului se va face în dreptul satu lu i O arba de M u­r e ş . . . Acolo veţi g ăsi un ităţile rom îneşti cu care veţi colabora şi le veţi sprijin i în această b ă tă l ie . . . ofiţerul de legătu ră îşi trag e porthar­tu l şi scoate un plic pe care îl înm inează celuilalt: — Poftiti, ordinul!

Apoi sa lu tă ş i ’ se"re trag e .C om andantul coloanei sovietice urcă in m aşină. M aşina porneşte

şi o ia pe drum ul din dreapta. După ea, trec zeci şi zeci de au toca­m ioane cu ostaşi, cu „K atiuşe" ascunse sub învelitorile de pînză şi apoi tancu rile grele, puternice, care zguduie şoseaua şi um plu văzduhul cuzgom otul m otoarelor . . .

** *

In adăpostul său , generalul Scholz se ridică de la m asă, supărat, şi începe să se plimbe ca de obicei, cu m îinile la spate şi privirile in păm înt. Se opreşte şi-şi cercetează ceasul de la m ină, grăbit.

— Intîrzie , m orm ăie el în c iu d a t. . . întîrzie!Porneşte iar să se plimbe şi deodată se opreşte, face sem n unui

ofiţer şi ordonă:— Ieşi înain tea un ităţilo r care vin sp re n o i . . . să nu m ai dea pe

a i c i . ' . îndrum ă-le direct în sectorul cotei 4 9 5 . . . pînă la ziuă să fie în şan ţuri, gata de atac!

Ofiţerul salu tă şi pleacă. Peste cîteva clipe, de afară se aude un u ru it tu rba t de motocicletă . . .

3

Noaptea se destram ă. în sp re ră să rit cerul se lum inează. Cîmpul d e bătălie, de jur-îm prejurul cotei 495 apare trep ta t din întuneric. C ălu ­ţul bătrînului G liga a a juns la adăpostul batalionului doi. Se opreşte lîngă şan ţ şi începe să bată nerăbdător din picior. Coada căpăstru lu i îi atârnă, ruptă aproape de p ă m în t . . .

în uşa adăpostului apar şapte-opt ostaşi, în frunte cu sergentul G ligă şi T îrlă Petre, pregătiţi să in tre pe poziţie. P rivesc toţi, în g rijo ­ra ţi, căluţul. D ragom ir G liga se apropie şi m ingîie uşor gîtul calului. Ş opteşte:

— M urgule, unde e ta ta , mă?!

Batalionul doi 27

Calul se sm ulge şi o rupe la fugă înapoi, nechezînd puternic, cu tre­m urător. Cutiile cu cartuşe sa r de pe sam ar şi răm în risipite în urm a l u i . . .

** *

E ziuă, dar în adăpostul generalu lu i Scholz lum ina n u răzbate pînă in fund. Acolo, adăpostul are o gau ră în peretele de bîrne, nu m ai m are decît tre i— patru lăţim i de palm ă. Fascicolul de lum ină care părtunde prin ea lum inează slab, pe păm înt, trupurile a trei oam eni bătu ţi, schingiuiţi, însîngeraţi, goi pînă la b r îu . . . toţi au m îinile legate ia sppte, piepturile v ă rg a te - de v înătăi, feţele um flate, d e s f ig u ra te . . .

. . . La căpătîiul lor se văd cizmele fine ale unui ofiţer neam ţ, care calcă în fu riat pe loc, şi capătul unui gîrbaci ce-i a tîrn ă în m înă . . . Se recunosc cu greu cele tre i c h ip u r i. . . m ai m ult după m ustaţa-i m are, pleoştită, se vede că cel din m ijloc e Andrei Iv an o v ic i. . . că cel din stingă lui, după faţa-i suptă, ţig ăn o asă , e bătrînu l G l i g a . . . iar cel din dreapta, după faţa-i bălaie şi m usta ţa cu vîrfurile răsucite în sus, e a rga tu l m aghiar . . .

Se văd iar cizm ele lu stru ite şi apoi, trep ta t, de jos în sus, trupulofiţerului h it le r is t . . . E generalul Scholz . . . E cuprins de fu r ie . . . fierbe;faţa-i este congestionată, ochii bulbucaţi, buzele-i t r e m u ră . . . pum nul i se s trînge tare pe m inerul g irb ac iu lu i. . .

— Pfi pufneşte el nervos, d isp re ţu ito r. . . ruşi, rom îni, m aghiari,toate ■ lepădăturile păm întului!

*# *

Scholz îi ocoleşte, trece în fa ţa lor şi răm îne crăcănat in dreptul lui Andrei Ivanovici. Cu vîrful girbaciului ii sfîrcuieşte uşor, faţa, ca într-o joacă.

— Tu, bolşevicule, de ce n u vorbeşti? izbucneşte el..Andrei Ivanovici se frăm întă , se zbate un timp, căutînd să scape,

dar nu mai are putere prea m ultă . . . s trînge buzele şi închide o c h ii . . . leşină . . .

— Atunci trebuia să vă distrugem săm înţa, cît am fost în Rusia.' scrişneşte S ch o lz . . . Cînd vede insă că Andrei Ivanovici nu mai m işcă, se apleacă şi, cu m inerul girbaciului întors, îi ridică bărbia, înghion- tindu-1: — Vorbeşte, bestie!

Andrei Ivanovici găseşte încă putere să deschidă ochii întunecaţi de ură . . . Cînd îi vede fa ţa aşa de aproape, se sp rijină pe coatele înfipte în ţărînă şi sa ltă capul:

’ — Ptiu! îl scuipă el pe Scholz, cu scîrbă, drept între ochi.Scholz a răm as o clipă ca t r ă s n i t . . . Curînd, însă, se năpusteşte

asupra lui, tu rbat, îl clacă în picioare, îl biciuieşte sălbatic, pînă ce-1lasă în n e s im ţire . . . D upă asta, îl mai loveşte încă, din cînd în cînd,cînd m inia-i răbufneşte, cu vîrful c izm e i. . .

28 Aurel Mihale-

Scholz se apropie apoi de bătrinu l G liga, care gem e prelung, sfîşie- tor. B ătrinu l are tîm pla in sîngera tă şi e răn it de g lonţ în um ăr. Se vede că a ajuns de m ult la capătu l puterilor. Scholz, care încearcă să-şi stăpînească tu ria , îi m îngîie cu v îrtu l gîrbaciului pieptul slăbit, sco- tilcit o s o s . . . G liga deschide ochii m ari, negri, adînci, în v ăp ăia ţi de febră.

— Ce-aveţi voi cu ruşii, cu bolşevicii?! îl în treabă Scholz. V-au vindut com un iştii!. . . O să răm îneţi tă ră p ă m în t. . . o să vi-1 ia pe tot!

— Care păm înt?! bîiguie G liga, n e ră b d ă to r . . . Com uniştii ne dau p ă m în t! . . . Ce, n -ai tost în Rusia, n-ai văzut?!

Scholz îşi m uşcă buza de jos, înciudat, şi s trînge pum nul pe m ine­ru l gîrbaciului. Se stăpîneşte; face sem n unui plutonier, hitlerist, ca re stă tu se tot tim pul m ai într-o. parte, cu tun ica descheiată, cu m înecile ridicate niai s u s ! de cot. şi cu alt g îrbaci în tr-o m înă, — să-i aducăscaunul. P lutonierul se repede în adăpost şi se întoarce cu un scaun, pe care Scholz se aşază lingă bătrinu l G liga.

— Dezleagă-1! ordonă el plutonierului, a ră tînd cu g îrbaciul sp re bătrîn.

P lutonierul ,se apleacă, îl răsuceşte pe bătrîn , pe .o coastă şi-i dez­leagă, m îinile în toarse la spate. B ătrinu l gem e m ai departe, stins, fă ră putere.

— Mi-e m ilă de tin e !. m orm ăie Scholz, m ie ro s . . . D acă vorbeştiîţi dau d r u m u l . . . la noapte treci liniile, înapoi! S p u n e ,ce un ită ţi aveţi pe c o t ă ? . . . D ar dincolo de M u re ş ? . . . Şi pe unde vor t r e c e ? . . . prindreptul cotei?

Scholz aşteaptă. B ătrinu l îl priveşte cu u r ă . . . închide ochiî, sfîr- ş i t . 1. nu m ai poate . . .

— Apă! s trig ă Scholz.P lu tonierul ia g ă lea ta cu apă de lingă perete şi-o ră s to a rn ă in

capul b ă tr în u lu i. . . G liga clipeşt des şi-şi linge buzele u m ez ite . . . . deschide o ch ii. . . '

— Hai, spune! scrîşneşte Scholz carea a ajuns la m arg inea ră b ­dării > .. Spune!

— Nu ştiu, îşi clatină bătrinu l G liga c a p u l . . . nu ştiu nimic!— Iar nu ştii?! ţipă Scholz şi-l izbeşte cu cizma în burtă . . . Lasă

c-o să ştii tui!Scholz se rid ică şi face sem n plutonierului, care începe să-l b ată

fără grabă, - metodic, pe b ă t r în . . . G liga nu m ai are m u l t . . . a ajuns ca o c î rp ă . . . prin fa ţa ochilor întredeschişi însă, i se în lăn ţu ie o serie de vedenii îm p în z ite . . . o căsuţă de om nevoiaş; o femeie plîngînd în tr-un colţi de basm a, în poartă; un ostaş care ridică un copil în b ra ţeşi-l săru tă şi care nu e altcineva decît G liga ' D ragom ir; călu ţu l cu.sam arul încărcat de cutii de m itralieră , g o n in d . . .

Scholz s-a m u tat cu scaunul lîngă a rg a tu l m aghiar. Acesta stă cu ochii deschişi, sticloşi, privind tavanu l ad ă p o s tu lu i. . . o lovitură c run tă

Batalionul doi 29

de girbaci i-a făcut o um flătură pe obrazul sting , v în ă t-a lb ă s tru ie . . . răn ile de pe pieptu-i păros sîn t năclăite de p raf şi sînge . . . Nu geme; s tă cu dinţii, strînşi, încleştaţi, aşeap tă . . . dacă nu i s-ar vedea m işcă­rile ritm ice ale pieptului, ai crede că nici nu răsuflă . . .

— E rindul, tău! începe Scholz, vîrindu-i virul cizmei sub c o a s tă . . .Cu tine e mai u ş o r . . . Vorbeşti, eşti liber, pleci unde v r e i . . . îţi dau ş i n e v a s ta ! . . . Nu vorbeşti? . . . o aduc aici şi aici o îm puşc, în fa ţa ta!

A rgatu l :m aghiar răm îne n e m iş c a t . . . nici nu clipeşte m ă c a r . . . num ai lacrim ile ' nu şi le poate s tă p in i . . . i se rostogolesc încet peo b r a j i . . .

— Hai, jcă ' n-am timp, îl înghionteşte Scholz cu c iz m a . . . V or­b e ş te ! . . . Ce-ai spus acolo? Ce-ai v ă z u t? . . . Ce cău ta ţi la M ureş?

A rgatu l m aghiar t a c e . . . p riveşte o clipă trupurile însîngerate ale celorlalţi doi ş i ; ia r îşi pironeşte privirile în t a v a n . . . acum nu-i maicu rg la c r im ile . . .

— Adu-o! ordonă Scholz, plutonierului.P lu tonierul dispare. Se în toarce repede, îm brîncind nevasta a rg a ­

tu lu i . . . în tîln irea dintre a rg a t şi femeie e dureroasă . . . îm p insă de plutonier, femeia: se opreşte la picioarele argatu lu i, strîng îndu-şi pumnii la piept, hohotind de p l în s . . . Scholz scoate p is to lu l ..,. femeia ţipă şi-şi ap ă ră fa ţa cu cotul, în g ro z ită .. . .

— Spune! scrîşneşte Scholz şi-şi înfige virful cizmei în tre coastele a r g a tu lu i . . . A rgatu l tace, privind din nou ta v a n u l . . . Qîndeşte-te! Ai pentru asta un m inut! ho tărăşte Scholz.

Clipele tre c .; . . a rga tu l t a c e . . . se răsuceşte şi-şi înfundă fa ţa în coastele lui Andrei Ivanovici, suspinînd . . .

4

In adăpostul de pe cota 495. La m asă, în fa ţa hărţii, sublocote­nentu l R adu Pavelescu, singur. In adăpost, n im eni altcineva. Num ai din fund se . aud, arar, gem etele răn iţilor. Radu cercetează îng rijo ra t, atent, harta de pe m asă. In tr-u n timp, saltă capul şi răm în e nem işcat, g înditor. îş i aprinde o ţig a ră , o suge adîhc, cu sete, prelung. Ia r răm îne n e m işc a t. . . Din : fund, din partea unde erau în tinşi răn iţii, s e apropie S uzana. N-o sim te decît cînd s-a oprit în spatele lui. T r e s a r e . . . ‘Suzana îi ia casca din cap şi-şi înfundă m îna, d răgăstoasă , în părul lui.

. — Eşti neliniştit, Radule! şopteşte ea. Apoi îşi sprijină bărb ia de um ărul lui şi răm îne şi ea gînditoare. P riv irile i se opresc asupra hărţii la care lucrase Radu; e im pînzită de m i i şi sem ne m ilitare, în ţe lege t o t . . . — Vor trece Radule! vorbeşte ea, de parcă ar răspunde g îndurilor l u i ' . L - a m , auzit ch iar eu pe general spunînd că ne vin trupe sovietice, artilerie, „K atiuşe“ şi tancuri în a ju to r . . .

Radu tace.— I lai, bărbosule, se alin tă Suzana, purtîndu-şi palm a pe obrazul

lui nebărbierit de m ultă v re m e . . . la ce te gîndeşti?

30 Aurel Mikale

Radu îşi în toarce privirile spre uşa adăpostului, în care păleşte lum ina galben-sîngerie a apusului.

— Liniştea ,de pe front, asta m ă îngrijo rează, spune el. D e-aseară, nem ţii n-au m ai dat nici un sem n de v ia ţă ! . . . Cum de ne-au lăsat în pace o noapte şi-o zi în tre a g ă ? . . . Clocesc şi ei c e v a ! . . . Poate că unul d in tre cei trei a fost p rins si-a destăinuit toate p lanurile n o as­t r e ? ! . . . '

** *

In adăpostul generalu lu i Scholz, în fund, cei trei prinzonieri au început să se mişte. P arcă m ai au o fărim ă de viaţă. Toţi trei privesc cum în sp ărtu ra peretelui de b îrne se îndesesc negurile înserării. B ătri- nul G liga răsuflă stins, dar liniştit. Andrei Ivanovici, m ustăciosul, are faţa şi mai desfigurată. Nu-i m ai clipeşte decît un ochi; ce lălalt este um flat şi învineţit, negru.

— în că o noapte, tovarăşi! şopteşte el fierbinte.A rgatul m agh iar aşteap tă un timp, pătrunzînd înţelesul cuvintelor

m ustăciosului. Apoi se răsuceşte şi, aşa cu m iinile legate la spate, setîrăş te pe o coastă pînă lîngă cadavru l nevestei s a le . '. . îş i lasă capulpe pieptul ei, î n d u r e r a t . . . izbucneşte în p lîn s .- ..

:— Iartă-m ă, M arika!Greu, cu o putere neom enească, se tîrăsc pînă lîngă el şi ceilalţi

doi. Andrei Inavonvici, m ustăciosul, îşi lipeşte fruntea de spatele lui, ca în tr-o m îngîiere.

— Fii tare , frate! m urm ură e l . . .

* *Aşa îi găseşte Scholz, care coboară în fundul adăpostului ca în tr-o

hrubă. A prinde o lam pă electrică de buzunar şi-n conul ei de lum ină prinde deodată capetele celor trei. R înjeşte cu scîrbă şi m înie, înciudat:

■— Hm, so lidarita te in ternaţională!In tră şi plutonierul, cu un felinar în m ină; îi tîrăşte pe toţi trei

pe locurile vechi. Scholz scoate pistolul şi se joacă cu. el am eninţător. Tace. Din joaca asta , apucă deodată pistolul şi trag e în perete, la o palm ă num ai de capetele prinzonierilor.

— Ha, ha, ha! izbucneşte el, cuprins de o satisfacţie nebunească . . . Ha, ha, ha! . . . V-aţi speriat?!

Cei trei îl privesc cu ură şi scîrbă. Se vede că tocm ai tă ria lor suflt ească este aceea care-1 supără atît de m ult pe Scholz şi în faţa căreia el, Scholz, este atît de n ep u tin c io s . . . A sta şi face să izbucnească pe neaşteptate, lovindu-i înfuriat cu cizmele, călcîndu-i cu cruzim e în picioare.

— Vorbiţi, lepădăturilor! geme e l . . . V o rb iţi . . . Vorbiţi!Se. opreşte; e obosit.— Hai! spune mai apoi cu g lasu l în m u ia t . . . Ce unităţi aveţi pe

cotă? . . . Cînd va începe atacul? . . . Pe unde? . . .

Batalionul doi 31

A şteaptă. A ndrei Ivanovici îl priveşte cu ochiul sănă tos drept înîaţă , sfidător; bă trinu l G liga geme din nou, neregulat; Ianoş şi-a pironitprivirile in tavanu l de birne şi răm ine n e m işc a t. . . D upă un timp, Scholz tresa re şi-şi cercetează ceasul; îng rijo ra t, face sem n plutonierului să-i bată şi pleacă grăbit, v îrlndu-şi pistolul în toc.

— P în-or vorbi! scrîşneşte el.■ Cîteva clipe se aud loviturile de gîrbaci ale plutonierului, repezi,

şu ie ră to a re . . .*

* *

Scholz se îndreap tă sp re telefon. P rim eşte receptorul de la telefonistşi ordonă cu ochii la ceasul de la m înă:

— A rtile ria ! . . .*

* *D intr-un şan ţ de pe cota 495, Radu şi suzana privesc nelin iştiţi

poziţiile nem ţilor. Pe cotă şi in îm prejurim i, departe, se lasă înserarea. Deodată, liniştea văzduhului este sfîşiată de vuietul proiectilelor; peste o clipă, lîngă ei şi asupra liniilor de luptă ale batalionulu i doi, cad şi se sparg , ridicînd nouri de pulbere şi fum, zeci şi su te de proiectile. B om bardam entul s-a dezlănţuit dintr-o dată , năprasn ic, nim icitor.

R adu strînge m îna Suzanei, care se lipeşte de el, speria tă , şi m u r­m ură:

— In sfîrşit, au început!Ş anţu l în care stau se zguduie de explozii. Un proiectil se sparge

aproape de ei, invăluindu-i în pulbere.— Suzana, scoateţi răn iţii d in adăpost şi duceţi-i dincolo de creastă,

spune Radu. A daugă: -— Răm îi acolo, cu ei!O priveşte lung, ca în clipa unei despărţiri dureroase; pleacă apoi

pe şan ţ spre prim ele linii. D upă cîţiva paşi, însă , S uzana îl s trigă:— Radule!Radu se opreşte. Suzana se apropie. Se îm brăţişează şi se săru tă

lung, cu patim ă, aproape d ez n ăd ă jd u iţi. . .

5Sublocotenen ui R adu Pavelescu şi locotenentul G rigorie Petrovici

aşteap tă şfîrşitu l bom bardam entului în tr-u n şan ţ din prim a linie. In răg azu l dintre explozii şi cînd vinzoleala fum ului şi a pulberii îngăduie, duc binoclurile la ochi şi cercetează panta răscolită de o b u z e . . . Jos, in vale, au apăru t prim ele valu ri de nem ţi. S înt atît de num eroşi, incit um brele lor în tunecă şi m ai m ult negurile încă străvezii ale s e r i i . . . Valurile urcă, se apropie sprijin ite de focul artileriei care nu m ai con­teneşte . . . In urm a lor se ridică alte valuri . . . Cei doi ofiţeri se p ri­vesc îngrijo raţi, în trebător. E ste clar că nu pot stăvili puhoiul nem ­ţilor . . .

32 Aurel Mihale

— Avem o singură scăpare, şopteşte R a d u . >. să nu deschidem tocul decit la cincizeci de paşi.

— Şi să-i topim cu grenadele, adaugă G rigorie Petrovici.Radu Pavelesc.u face sem n agentu lu i din apropiere şi ordonă:— Nu trage nim eni, decit la ordin . . . la cincizeci paşi!în curînd, pe şan ţ, într-o parte şi alta, se aude m urm urul viu,

înăbuşit, al ostaşilo r care transm it ordinul din g u ră in gură:— Nu trag e nimeni! . . . Nu trag e n im en i!. . .

** *

Radu şi G rigorie Petrovici u rm ăresc încă apropierea nem ţilor. în se ­ra rea a cuprins şi cota şi îm prejurim ile. H itleriştii urcă in şap te—opt valuri, lipiţi de păm înt ca n işte om ide negre. Pe lentilele binoclurilor nu se văd decit capetele lor p ă tra te , blindate şi cenuşii, întunecate, ca re cresc necontenit, a m e n in ţă to r . . . Pe tîm plele lui R adu apar broboane de sudoare. G rigorie Petrovici potriveşte binoclul m ai bine şi încrem eneşte. Pe frunte i se adînceşte trep ta t o cută. O brazu-i bucălat şi alb răm îne însă nem işcat. E ste cuprins de o linişte încordată.

Nemţii s-au aprop iat şi m ai m ult; se văd acum şi cu ochiul liber Cei doi ofiţeri lasă binoclurile să le a tîrne de gît. R adu pipăie în fri­g u ra t încărcătoarele p isto lului-m itralieră a ran ja te pe parapet şi legătura de grenade.

— Grenade! cere şi G rigorie Petrovici.Agentul ii în tinde şi lui grenade, d intr-o cutie desfăcută pe fundul

şanţului. Beluşchin şi le aran jează în tăcere, cu m işcări încete. Se întoarce apoi spre R adu; i se văd ochii m ari şi albaştri, limpezi. A sim ţit neliniştea lui R adu şi-i apucă braţul, strins; dar şi m îna luitrem ură uşor.

— Trebuie să-i oprim , şopteşte e l . . .Radu se apleacă şi s trig ă pe şanţ:— Nu ’ trag e nimeni!O rdinul este m urm urat din nou, pe toată lin ia frontului, ca un

jurănlînt:— Nu trag e nimeni! . . . Nu trage n im en i! . . . .

** *

Cei doi prinzonieri, păziţi de un ostaş romîn, dau să iasă dinadăpostul batalionului doi. în să tocm ai atunci se abate bom bardam entulşi asupra adăpostului. Coboară scările înapoi, tem ători, grăbiţi. A dă­postul care e gol, se zguduie sub ploaia bom belor ce cad cu nem iluitain juru l lui şi pe el. R ăniţii au fost scoşi la tim p şi duşi dincolo decreastă. Pe locul lor au răm as nişte paie răvăşite , pansam ente m urdare, aruncate şi efecte m ilitare rupte, sîîşiate . . .

La fiecare explozie care zguduie adăpostul, prinzonierii tresar, sechircesc şi se lipesc şi mai m ult de pereţii de b irn e . . . D eodată, unproiectil pătrunde prin tav an şi face explozie în ă u n tru . . . Cînd fumul

Batalionul doi 33

şi pulberea s-aii risip it, se văd trupurile sentinelei şi al prinzonierului neam ţ, sfîrtecate;!.. . P rinzonieriil m aghiar a scăpat; se scu tură şi tuge îngrozit a f a r ă . , j. Seopreşte o clipă în uşa a d ă p o s tu lu i .. . pustiu, că lu ­ţu l bătrînului G liga aleargă înnebunit, nechezînd a d ezn ăd ejd e . . .

** *

V alurile h itl^riştilor sîn t şi mai aproape, cam la o su tă de paşi. In se rarea îngăduie to tuşi să li se desluşească fetele să lta te pu ţin de Ia păm înt. ' i! ‘ •

Fum ul exploziilor de pe linia de luptă a batalionului doi se des­tram ă încet. B om bardam entul nem ţilor se ră reşte m ai întii şi apoi se m ută înapoi, dincolo de M ureş. Tranşeele apărăto rilo r cotei sîn t pustiite de focul şi fierul exploziilor; păm întul e răscolit adînc, fiecare pas. De ju r îm prejur, 'o linişte desăvîrşită . în care se aud, iar, apropiate, gem e­tele ră n iţ i lo r . . . ;,Pe fundul unui şan ţ, oîţiva răn iţi m ai în putere se tîrăsc în sus, spre creastă. A lături de Radu şi G rigorie Petrovici, pe m arginea unei g opi de obuz de lîngă şan ţ, stă p răvălit trupu l neînsu ­fleţit al agentului. -

Radm şi G'-igorie Petrovici privesc m ai departe, încordaţi, v a lu ­rile nem ţilor care au ajuns la optzeci de paşi. Aici, hitlerişt'ii din p ri­mul val se opresc bănuitori, cu piepturile lipite de păm înt. I i înfrico­şează tăcerea care domneşte în liniile batalionului doi. Ii a junge insă al doilea şi al tre ilea val, cu care se am estecă şi-şi îngroaşă rîndu- r i l e . . . C lipa de cum pănirii lor a trecut. C îţiva se ridică în p icioare şi pornesc în pas uşor, tem ători, înainte. Se rid ică apoi şi alţii, şi a l ţ i i . . . Tot puhoiul acela de oam eni cenuşii cu capetele p ătra te de fier întunecat, cu pistoalele şi m itralierele pe şold, cu burţile căp tuşite cugrenade, se năpusteşte tu rb a t în a in te . . .

Trec clipe grele, grozav de încordate şi de lungi.P itiţi îh ş a n ţ apără to rii stau cu degetele pe trăg ac iu l arm elor sau .

cu m îinile înfiptei! în legăturile de g ren ad e . . . Lungiţi în spatele m itra­lierei, sergentul G liga şi T îrlă Petre, aşteap tă nerăbdători, încrun ta ţi,, deschiderea focului. Şi m îna sergentului G liga tre m u ră .. . . trem ură , de asem enea, m îna se rg en tu lu i" Petrov; care strînge în pum n şn u ru l de la tun . . . şi ia r se văd lipiţi cu piepturile de m arg inea şan ţu lu i, cu ră su ­flările în trerup te [îşi m îinile încleştate pe grenade, rindurile ap ă ră to ri­l o r . . . m îna sublocotenentului Radu Pavelescu se în tinde încet şi apucă strîns legătura cuj! grenade . . .

** *

Nemţii sînt acum la cincizeci de paşi. Se apropie în pas' m ilită- resc, ca la paradă, încrezători şi trufaşi, convinşi că n-a m ai scăpatnim eni din cei de pe c o tă . . . Radu s trîn g e uşor cotul lui G rigoriePetrovici; privirile' lor se întîlnesc, înnegurate. R adu apucă apoi, cu cealaltă m îhă cuiu unei grenade şi trage, în frigurat. G rigorie Petrovici,

-3 — Steaua

34 Aurel Mihale

care are m ina stingă bandaja tă şi legată de git, duce grenada la gură şi scoate cuiul cu d in ţ i i . . . R adu saltă capul şi strigă , cutrem urător;

— P reg ă tiţi g ren ad e le !. . .Mâinile ostaşilor din şan ţu ri s-au încleştat pe g r e n a d e . . . T rag cu

putere cuiele de s ig u ran ţă . . .H itleriştii sint şi mai aproape; li se văd priv irile de fiară, nastu rii

lucioşi ai vestoanelor, m îinile strînse pe arm ele lipite de şold.Radu Pavelescu se ridică din şan ţ şi zvîrle grenadele, strigind:•— Aruncaţi!D eodată, din peticul acela de păm înt, răscolit pină-n adîncuri de

obuze, apar ca nişte năluci apărăto rii cotei 495. G renadele şuieră pe deasupra şi cad in m ijlocul hitleriştilor, care se aruncă înfricoşaţi la p ă m în t . . . B ara ju l exploziilor e d istrugător. H itleriştii din prim ele rin- duri au răm as cu burţile în sus, sau cu nasu rile în păm înt, sfîrtecaţi de schije. A părătorii cotei aruncă grenade după grenade; in faţa liniilor lor, exploziile acestora nu m ai contenesc. încep apoi să trag ă şi m itra ­lierele, şi pistoalele-m itralieră, să pîrîie armele. Se pare că furia h itle­riştilor e înfrîn tă . . .

*# *

D ar în curînd, deasupra poziţiilor batalionului doi scapără o rachetă, care lum inează şan ţurile de la o m arg ine la alta. începe să scînteieze şi în tunericul dinspre n e m ţi . . . m itralierele lor ţes deasupra şan ţu rilo ro pînză vie de ' fo c . . .

M itraliera din dreapta celor doi ofiţeri rm se mai aude. G rişa sefurişează pe .şanţ pînă la ea, dă la o parte trupurile ciuruite ale celor căzuţi şi începe să trag ă singur, cu o cingură m ină, F ugar se vede cum clem pănesc înverşunate şi alte m itraliere, p rin tre care cea a sergentu lu i G lig a . . . cum Petrov şi tunarii lui trag proiectil după proiectil, izbind în plin rîndurile nem ţilor . . .

Cu toate astea, alte valuri de nem ţi ap ar din în tuneric şi se n ăp u s­tesc, co p leşito are . . . în p lu tirea liniştită a unei rachete care se sp a rg e iarăşi in văzduh, se zăreşte chipul sublocotenentului Radu P a v e le sc u . . . este aproape de nerecunoscut, a tît este de încrun ta t şi de în tunecat, de înnegrit de pulberea şi fumul exp loziilo r. . . El aruncă g răb it u lti­m ele g re n a d e . . . în tinde m ina şi pipăie păm întul, în g ro z i t . . . nu m ai are nici una . . . apucă atunci pistolul-m itralieră şi iese din şan ţ, s trig înd:

— Puneţi baionetele . . . uraaa!Puţin ii apărăto ri ai cotei ies din şan ţ cu baionetele la arm ă. Se

produce învălm ăşeală. R îndurile lor se am estecă cu ale nem ţilor. Scli­pesc prin în tuneric baionetele, se învîrtesc şi pocnesc paturile arm elor,se clatină şi cad, de o parte şi alta, lu p tă to r ii . . . Radu Pavelescu îşi.descarcă pistolul-m itraileră in tr-o vierm uire de um bre n e m ţe ş ti . . . d arin aceeaşi clipă o explozie de la picioarele sale, îi aprinde noaptea înfaţă, îl răsuceşte şi-l aruncă Ia p ă m în t. . .

Batalionul doi 35

6_ Pe creasta cotei 495, cam la trei su te de m etri de locul bătăliei,in întuneric, roiesc nişte um bre. S înt vreo douăzeci de ostaşi rom îni şi sovietici, care sapă de zor gropi şi şan ţu ri de apărare. E tot ce a mai răm as din batalionul doi şi secţia de tunuri an titanc sovietică.

In fa ţa lor, la cîteva zeci de paşi, s tau lungiţi în spatele unei m itraliere, sergenţii D ragom ir îiig a şi Serghei M ihailovici Petrov. De sub casca lui G liga, la tîm ple şi de sub tunica lui Petrov, descheiatăla piept, se vede albul b a n d a je lo r. . .

— Eh, oftează G lig a . . . de-ar trece m ai repede şi noaptea asta!Petrov tace; e linişte deplină.D inspre cîm pul răn iţilo r, răzb at uşor, neînţelese, gem etele lor.Deodată, în faţa m itralierei apare o um bră - care se tîrăş te spre ei.

G liga apucă pistolul de a lă tu ri şi strigă:— Stai!— U nde sînteţi, fraţilor? în treabă rănitul.— Hai,, ap ro p ie -te . . .R ănitu l trece pe lîngă ei; este ostaşul care se înfricoşase de puterea

nem ţilor şi s trigase în adăpost. G liga înnum ără:— D ouăzeci' şi ş a p t e . . . A daugă: — Vezi că ai noştri sînt mai

încolo!Trece o vreme, în care privirile lor scurtează în tunericul dinspre

nem ţi. De ei se apropie o altă um bră, care m urm ură pe ruseşte:— în că puţin . . . încă puţin!— Stai! s trigă Petrov.— Ajută-m â, to v a ră ş e . . . se aude g lasu l rănitului.P etrov iese din adăpost şi aduce răn itu l; este un ostaş sovietic,

care tîrîse d u p ă , el, înd îrjit, o m itralieră . . .— Douăzeci şi opt, n u m ără Gliga m ai d e p a r te . . . şi două m itra­

liere!*

* *Ceva m ai înapoia ostaşilor care sapă, înn tr-o groapă de obuz,

Suzana pansează ultim ul rănit. M îinile i se m işcă parcă în neştire; fa ţa îi e trasă , Ochii um eziţi, um flaţi de plîns. în tin d e piciorul ban d a­ja t al răn itu lu i, uşor, şi-l acoperă cu m antaua. îş i ia gean ta , se ridică, .priveşte un tim p ■ cîm pul de bătălie şi deodată izbucneşte în plîns. înge- nunchiază, îşi lasă capul pe gean ta de san itar; um eri i se zg u d u ie . .

în groapa de obuz coboară G rigorie Petrovici şi se aşază lingăea. O fiţerul sovietic are m îna stingă bandaja tă , fa ţa în tunecată , priv i­rile tulburi, um brite, cuprinse de m îhnire şi tristeţe.

— S uzana, şopteşte el, rugă to r, lăsîndu-şi m îna sănă toasă peste um erii e i . . .

F ata plînge m ai departe; G rigorie Petrovici aşteap tă, ştie că plîn- sul ii va uşura d u re re a . . . Suzana plînge din ce în ce m ai în c e t. . . su sp in ă . . .

* *

36 Aurel Mihala

La postul de .p îndă la care acum s-au m ai adunat cîţiva ostaşi, D ragom ir G liga povesteşte, îndurerat:

— Am c o p ilă r it . îm p re u n ă . . . ta tă l lui a căzut to t în război, în 1916; la M ă ră şe ş ti . . . 'a lup tat îm preună cu t a t a . . . Acuma, în timpul războiului, R adu s-a în tors. în sat, tot ca î n v ă ţă to r . . . dar a tost repede trim is pe frontul de la I a ş i . . . Acolo însă a irefpzăt să lupte şi-a fost judecat şi băgat în t e m n i ţă . . . L-a scăpat chiar G rogorie Petrovici, acum la 23 A u g u s t ..’. Ş‘i uite, ?a căzut şi- R a d u . . i ca şi t a t a . . . 'C a şi Achim şi Ţ îrlă P e tre ! . . . Din sa t de la noi, num ai eu am r ă m a ş i . ..

D ragom ir G liga se întrerupe! P rin în tuneric se în trezăreşte un. răn it care geme şi se tîrăşte spre ei. G liga se ridică şi-i iese, aplecat, în a in te . . .

* *

In groapa răn iţilo r, Suzana n u m ai plinge; tace; s-a liniştit. P r i­veşte ia r la desfăşurarea sin istră , nocturnă, a cîm pului de b ă tă lieVorbeşte ra r, pentru G rigorie Petrovici, care stă alături, pe m argineagropii.’ " -

—• Mi-a povestit cum l-ai scăpat din închisoare, G rigorie 'P e tro ­v i c i . . . cum aţi lup tat îm preună la P ă u le ş t i . . . P oate nu l-ai cunoscut îndeajuns! In fă ţişarea-i senină, netu lbura tă , nu era de fapt decît înfă­ţişarea unui om dîrz, sigu r de sine, d r e p t . . .

După u n . tim p, ofiţerul sovietic m urm ură, îngrijo rat:— P oate era m ai bine dacă nu veneai a ic i . . . N em ţii nu ne vor

ierta nici de data asta!* .

* *

In groapa răn iţilo r coboară sergentul G liga, cu un răn t în spate î l lasă ' uşor, lîngă S uzana şi G rigorie Petrovici, cu faţa în sus; e Tîrlă Petre. D ragom ir G liga îngenunchiază asupra lui şi , plînge. Tîrlă Petre horcăie; a re fa ţa şi m îinile însîngerate . Suzana se apleacă şi-şi desface gean ta să-l panseze. în aceeaşi clipă însă, răn itu l deschide ochii şi-l vede pe Gliga. Nu m ai are putere decît să b îiguie stins:

— Dragom ire, domv sublocotenent trăieşte , m ă ! . . . se zbate acolo, în tre m o rţi! .

T îrlă P etre moare.Suzana, G rigorie Petrovici, D ragom ir G liga, răm în pen tru o clipă

în m ă rm u riţi . : . S uzana izbucneşte în tr-un plîns cutrem urător, se repede la ofiţerul- sovietic şi se ag a ţă de el, strig înd:

— G rigorie P e tro v ic i!. . .*

*

Noapte. Cer înalt, stele. Cîmpul de bătălie de pe cota 495. are o în făţişare sin istră. De jur-îm prejur, linişte desăvîrşită. în tunericu l este s trăb ă tu t a rar de cîte un trasor, sau lum inat, departe, de cî'te o rachetă. In fîlfîirea de o clipă a lum inii, se văd şan ţu rile prăbuşite, arm e,

Batalionul doi 37

m itraliere şi tunuri distruse, păm intul răscolit de obuze şi m ulte, nenu­m ăra te trupuri Ji de 'o s ta ş i răn iţi sau m o r ţ i . . .

Cînd în tunericul se reîn tregeşte, acestt cadavre um bresc păm întul asem enea unorl m uşuroaie. Cele m ai m ulte sîn t ale soldaţilor, subofi­ţerilor şi ofiţerilor h itlerişti; risip ite prin tre ele, se. văd şi tru p u ri de ostaşi rom îni şij s o v ie t ic i . . . Apar pe rînd: cadavru l unui soldat germ an, cu fa ţa în sus,]’ c-o puşcă înfiptă cu baioneta în pieptul l u i . . , numnii unui ostaş rom în încleştaţi în tunica unui ofiţer neam ţ, cu care se Vede că s-a lup tat jjînă în clipa m o r ţ i i . . . în ju ru l tunului sovietic antitanc sfărîm at, o ro :ă de cadavre nem ţeşti, p răbuşite unele peste altele, iar pe sfărîmătţurile tunului cîieva c a d a v re .d e ostaşi s o v ie t ic i . . .

Din loc înjj loc, cîte un asem enea m uşuroi începe' >ă se mişte.. Se aud, prelungi, şfîşietoare, gem etele răn iţilo r:

— B rancard ier . . . brancardier!— Fraţilor,]' nu mă lăsaţi la n e m ţi . . . fraţilor!— M ein G o tt . . . mein G o t t . . . !— M a m ă . .jj. of, m am ă care m -ai făcut!Unii răn iţi ţse tîrăsc încet, spre creastă; alţii în jo s , . la vale, către

nem ţi. Pe m ulţi însă ii a junge m oartea după un drum de, cinci—şase p a ş i .

** #

Deodată, , d in tre cadavrele '-dorva soldaţi .îitlerişti, iese un răn it rom în, tîrindu-se; dar, obosit de efort, se opreşte curînd, cu nasul m p ă m în t . . . se răsuceşte cu fa ţ- în sus, spre s te le . . . • buzele-i arse, însîngerat, se mişcă în tr-un m urm ur în ă b u ş i t . . . geme:

— A p ă ! .... Ş ap ă!. . .Ochii i s e d e s c h id . . . e sublocotenentul Radu P av e le scu !. . . Are

toată partea . s tingă • a irupulu i zdrobită, irsă, p lină de s în g e . . . Se ridică în tr-un cot; cînd să pună piciorul sting în păm înt, se prăbuşeşte iar, fu lgerat de-o durere grozavă . . . în tin d e m îna şi-şi' p ipăie ' piciorul; dă de sînge închegat, cleios, am estecat cu ţ ă r în ă . . .

în i m da durerilor înSpăim întăţoare, începe şă se tîrască , încet, de la un m ort la a l tu l . . . le pipăie centurile,- ■ în f r ig u ra t . . . cau tă bidoanele de apă . . . Pe şuldul unui ostaş rom în, căzut cu braţele desfă­cute ca arip ile jîunei u riaşe păsări prăbuşite din zbor, de parcă a r fi v ru t să îm brăţişeze păm întul patriei, găseşte bidonul p l in ..;. se întinde cu fa ţa in sus Şşi-1 duce la g u r ă . . . apa g î lg î i e . . . i se prelinge Uşor pe bărbie şi p e i i g î t . . . pe p i e p t . . .

D ar n-a apucat să bea prea m ult; un ofiţer neam ţ, răn it, sa ltă capul de fie r ,- îh tin d e m îna şi t r a g e . . . B id o n v a alunecat din mînalui R adu Pavelescu . . . apa curge din el prin g au ra făcută de g lonţ 1 ..N eam ţul se repede ca un sălbatic, îl ridică şi-l duce la g u r ă d a r nu m ai găseşte £ în - bidon nici un strop de apă . . . răn itu l neam ţ urlăînnebunit, geme,|: de ciudă m ai ales . . .

38 Aurel Mihale

Radu Pavelescu a ram as cu faţa în sus şi ochii deschişi, privind stelele.

— Suzana . . . m urm ură el.Curlnd însă, ochii i se înceţoşează şi pleoapele i se în c h id . . .

** *

N oaptea e la fel de senină, cerul la fel de înalt, lum ina stelelor la fel de vie. L iniştea, însă, e şi m ai adîncă. D inspre nem ţi nu m ailicăreşte nici un trasor. Gemetele răn iţilo r sîn t şi mai stinse. Aici, p rin tre trupurile neînsufleţtie ale nem ţilor, ră tăceşte o um bră de om . . . se t î r ă ş te . . . este G rigorie P e tro v ic i. . . din cînd în cînd întirzie lacîte un m ort sau răn it rom in şi-l întoarce cu fa ţa în sus, în lum inas te le lo r . . . se u ită la el de aproape, îl lasă şi se tîrăşte m ai d e p a r te . . .

In tr-un tim p se opreşte; a obosit. Are fa ţa în tunecată , năpăd ită de năduşeală , ochii în v ă p ă ia ţi . . . R ăsuflă adînc -şi porneşte iar, cu aceeaşi în d îr j ir e . . .

** i;

Radu Pavelescu îşi revine pen tru a doua oară. Aude zgom ot în ­toarce capul şi în trezăreşte um bra care cercetează trupurile ostaşilorromini.

— Cîinii, bîiguie e l . . . nu ne cru ţă nici m orţii şi răniţii!în tinde mîna sănătoasă la şold, după pistol, dar găseşte tocul

gol. U n timp urm ăreşte încordat um bra care se apropie de e l . . . îşi pierde iarăşi cunoştinţa . . .

* **

G rigorie Petrovici a ajuns. în toarce m ortul care căzuse cu braţele desfăcute ca arip ile unei păsări p răbuşite d in zbor şi de la ca re Riadu luase bidonul cu a p ă . . . îl c e rc e te a z ă .. . , îl aşază uşor pe p ă m în t . . . pleacă mai d e p a rte . . . trece pe lîngă Radu P av e lescu . . . întoarce, ne­încrezător, şi-l răsuceşte cu faţa în s u s . . . răsuflă grăbit, f ie rb in te . . . desluşeşte la lum ina stelelor chipul lui Radu şi şopteşte, îndurerat;

L — Ei, prietene . . . prietene!Radu deschide ochii, m ari, neîncerzători, aprinşi.— Grişa! izbucneşte e l . . . Grişa!îş i încolăceşte b ra ţu l sănă tos pe după gîtul lui G rigorie Petrovici,

desnădăjduit.— G rişa, şopteşte el, nu mă lăsa . . .:— Taci, îl lin işteşte G rigorie P e tro v ic i . . . nu vorbi!G rigorie Petrovici se lungeşte apoi lîngă el, îi dă apă să bea

din bidonul de la şold şi-i şterge cu palm a fruntea îm brobonată desudoare. Apoi îşi a tîrn ă pistolul-m itralieră pe după gît şi-şi petrece b raţu l sănătos sub trupul lui Radu, apucîndu-l de piept. Radu îşi înco­lăceşte braţu l, din nou, pe după gîtul lui.

Batalionul doi 39

— Ţine-te bine! şopieşte G rigorie Petrovici.Şi aşa, incep să se tirască p rin tr hoiturile nem ţilor, înapoi, spre

creastă . . .

V

1

In adăpostul generalului Scholz. La m asa pe care este desfăşu­ra tă harta , s tau îm preună cu el alţi cîţiva ofiţeri superiori germ ani Scholz face pe hartă , cu creionul, în dreptul cotei 495, un mic cerculeţ.

— E ste clar, dom nilor, vorbeşte el cu fe rm ita te . . . inam icul poate fi socotit în f r în t . . . F ap tu l că de- data asta n-a m ai contr.a-atacat, înseam nă că n-a m ai avut cu c e . . . Pe cotă, deci, nu . m ai sîn t decît resturile un ităţii încercuite . . .

Telefonul de pe m asă sună strident. Scholz apucă receptorul. Se ridică grăb it, raportînd:

— încă nu, dom nule g e n e ra l . . . D ar inam icul nu m ai deţine decit cîteva sute de m etri în vîrful c o te i . . . Aşteptăm dim ineaţa, domnule g e n e ra l . . . Da, vom ataca în z o r i! . . .

** *

P e plaja de la Cipău, în dreptul satu lu i O arba de M ureş, de la nord de rîu, trupele rom îno-sovietice au° început trecerea M ur >ului. P rin în tuneric se în trezăreşte cum zeci şi su te de bărci de asalt, de pontoane şi de plute im provizate, pline cu ostaşi rom îni şi sovietici, m itraliere, b randuri şi tunuri, plutesc pe apă că tre m alul de dincolo. Alte sute şi su te de ostaşi trec apa de-a dreptul prin vad. Ceva mai sus, tancurile sovietice, care apar ca nişte u riaşi m onştri de oţel din desişurile zăvoiului, coboară m alul şi se năpustesc în apă, in rînduri de cîte şap te—o p t . . .

Prim ele unităţi de infanterie au ajuns pe m alul nordic. S ar "din bărcile de asa lt şi pornesc în iureş că tre prim ele case ale satului O arba de M ureş. V aluri noi, nenum ărate, de ostaşi rom îni şi sovietici se form ează pe m al şi a leargă prin întuneric, ca la asalt.

Slabele posturi de pindă nem ţeşti de pe m al şi de la m arginea satu lui încearcă să opună rezistenţă; dar sîn t repede date peste cap, din m ers, şi ici-colo, grupuri de hitlerişti speria ţi ridică m îin ile . . .

La m arginea satu lu i, colonelul B oteanu răspunde la salu tu l com an­danţilor de batalioane, ridicînd m îna la cască şi spune:

— Ne întîlnim in pădurea de stejari, domnilor!*

îj» sţî

în groapa răn iţilo r de pe creasta cotei 495, stă în tins R adu Pave­lescu. La lum ina stelelor, Suzana îi în făşoară piciorul în bandaj, înfri­gurată , abia stăpînindu-şi lacrimile. Radu geme reţinut, cu gu ra încleş-

40 Aurel Mthale

ta tă şi pumnii strinşi, Jnă’buşindu-şi durerea. A re vestonul descheiat, cu mînec.a stingă scoasă; i se văd astfel p ie p tu l, şi m îna, .albe, strins în făşurate in pînză . ' .

După ce term ină, S uzana îl acoperă cu o m anta. Se îndreaptă spre ofiţerul sovietic care stă pe m arginea gropii şi trag e liniştit dintr-oţig ară : ascunsă în căuşul palm ei sănătoase. Se aşază lîngă ■ el; cîtevaclipe trec în linişte; nu m ai. p lîn g e . . .

_ — Niciodată n-am să-ţi pot m ulţum i îndeajuns, G rigorie Petrovici, şopteşte ea . . . Niciodată!

G rigorie Petrovici stinge ţig a ra înfundind-o alături, în ţ ă r în ă , . şitace.

— Suzana! strigă Radu din g ro a p ă . . . Suzana!Suzana 's e repede şi se aşază la căpătîiu l lui.— Suzana,’ m urm ură R a d u . . . de ce-.i afîta lin iş te? !. . . de ce nu

trage nimeni?!Ea îi saltă capul în poală şi începe să-i netezească fruntea, să-şi

îngroape degetele în părul lui. Şopteşte:— P o a te .p o ţi să dormi, R a d u le . . . m ai e pînă la ziuă.

** *

Radu stă în g roapa răn iţilo r întins, nem işcat, privind cerul înste­lat. A lături de el, în tr-un genunchi, D ragom ir Gliga. Suzana se îng ri­jeşte de răn iţii îng răm ăd iţi m a i.în tr -o parte. R adu răsuflă greu, în tre­tă ia t; gem e m ai mult. Vorbeşte stins, cu hotărîre însă:

— Nemţii vor ataca din nou, D ra g o m ire . . . nu vor lăsa ei să le scape , un asem enea prilej!

■ — Sîntem prea pu ţ1' ti! Ce putem face?!— Ş t i u . . . . toţi în prim a l in ie ! . . . toa tă m uniţia, pe o a m e n i! .. .

In spatele nostru e creasta . . . pînă la ea, nem ţii vor trebuie să treacă mai în tîi peste noi! F B ^

• L_.iiştea nopţii e în trerup tă doar de gem etele răn iţilo r; întunericul e s trăb ă tu t arar, pe sus, de g loanţe lum inoase trase dinspre nemţi. D ragom ir G liga se ridică, să plece. .

— M utaţi răn iţii dincolo de creastă, şopteşte R a d u . . . Acuma, cîf măi repede!

** *

Prin întuneric, se în trezăresc um brele cîtorva oam eni care scot ' răn iţii d in g roapa de. obuz şi-i trec, pe braţe sau tîrîş, dincolo de creastă. Felul cum ridică răn iţii din groapă, m işcările lor grăbite , lin iş­tea încordată în care lucrează, în fă ţişarea tain ică a nopţ toate sînt pline de sem nificaţia unui sfîrşft f a ta l . . . .

Din groapă sîn t. ridicaţi ultim ii răn iţi. Suzana şi D ragom ir G liga ' se apleacă şi asupra lui Radu. Tîriărul ofiţer se îm potriveşte, însă, scuturîndu-şi capul.

— Răm în cu voi, m urm ură el.

Batalionul doi 41

In adăpostul generalului Scholz, in fund, la locul de to rtu ră al celor trei prinzonieri. în tunericu l din gem uleţul hrubei incepe sa sedestram e încet, jos, lum ina incă chipurile celor

pe n e s im ţite . . . devine străveziu ş i ' lasă să pătrundă difuză a z o r ilo r , . . Din întuneric, ap ar astfel, treptat,

_ r e i . . . dar num ai Andrei Ivanovici, m ustăciosul, areochiul sănătos d ă sc h is . . ceilalţi doi, bă trinu l G liga şi a rg a tu l m aghiar se zbat fără putere în tre v ia ţă şi -m o a rte . . .

Andrei Ivan .ici u rm ăreşte în frigu ra t, cu p liv irile aprinse de n ă ­dejde, alburiu l lum inii din ferestruică. Se răsuceşte în tr-o parte şi alta, ■ie rînd, cu ma e greutate, şi atinge cu um ărul trupurile celorlalţi, îngh ion tiţi, bătrinu l G liga şi a rga tu l m aghiar deschid o c h ii. : .

— Se face jziuă, tovarăşi! şopteşte încu ra ja to r m u s tăc io su l. . . se apropie furtuna! j:

Un tim p, toţi . trei privesc sem nificativ fe re s tru ica . . . lum ina se limpezeşte şi creste n e îrice ta t. . .

Aceeaşi revărsare a zorilor lum inează şi noua poziţie a aoărători- lor cotei 495. în j j groapa răn iţilo r, ghem uită sub o m anta, S uzana pri- veghează la căpăţîiu l lui Radu. Pleoai ele acestuia, închise, sînt m îngî- iate parcă de lum ina dim ineţii. Radu zace liniştit; răsuflă stins, pre­lung, dar în tr-un |ritm aproape norm al. Privindu-1 aşa, gînditoare, Suza- nei îi dau lacrim ile . . . buza îi trem ură . . . Radu se trezeşte . . '. Suzana îşi • ş terge ochii, 'g răbită , fe rin d u -se . . . R adu . se ridică în . cotul m îinii sănătoase şi priveşte cercetător în jur, parcă neîncrezător în ivirea z o r i lo r . . .

— Suzana, vorbeşte el fă ră p u te re . . . ia u ită-te înspre pădurea de stejari! j ;

Suzana se riidică în picioare, în groapă.. De aoclo, de pe creasta cotei, îm prejurim ile se văd departe, acoperite încă de alburiu l zorilor. c pre dreapta, pă h irea de ste jari îşi desluşeşte trep ta t conturul n eg ri­cios.

— Nu se vede nim ic? o în treabă Radu.— Nu, m urm ură S uzana . . . nimic.Radu se întind î iar, cu fa ţa în sus, oftînd înăbuşit. S uzana a ran ­

jează m an taua ce!'-l învelea, grijulie, şi se aşază to t la căpăţîiu l lui.— Cît e ceaşjul? în treabă Radu, nerăbdător.— Ş a s e . . . fără un sfert! răspunde S uzana cu ochii- la ceasul de

la mînă.*

î}: $

Peste citeva clipe num ai, se aude zgom ot de ex p lo z ii. . . foc înde­p ărta t dar viu de j j m itra lie re . . . aproape de groapa răn iţilo r cad citeva obuze, zguduind p a m în tu l. . . R a d u . tresare şi zvîrle cu m îna sănătoasa

42 Aurel Mihale

m antaua în tinsă peste el. Se ridică iar în tr-un cot, îngrijo rat, şi geme?— Suzana . . . uită-te!Suzana se tîrăş te pînâ la m arginea gropii şi înm ărm ureşte.— Ce e? în treabă Radu, tem ător.— Nemţii, şopteşte, stins, S u z a n a . . . atacă iar!Suzana răm îne pe m arg inea gropii, în sp ă im în ta tă . . . R adu se tîrăşte

neliniştit, pe partea dreaptă, pînă lîngă ea. De acolo se vede întregul cîmp de bătălie. H itleriştii urcă in rînduri strînse. spre creastă, hoţeşte, furişîndu-se. A tacul lor se desfăşoară pe toa tă linia arcu ită a frontului. S înt de citeva ori m ai m ulţi decît la a tacurile de pînă a c u m . . . Radu apucă m îna fetei, în frigurat. Şopteşte, rugăto r: 1

— V reau să m erg în linia în tîia . . . ajută-m ă!*

* *

La capătul şan ţu lu i care dă în s ingura tranşee a apărăto rilo rcotei 495, apar R adu şi Suzana. Radu are d reap ta petrecută pe după g î tu l ' Suzanei care-1 tîrăşte pe lingă ea. O staşii veghează cu m îinile pe arm e, pîndind apropierea nem ţilor; tresa r, cînd îşi văd com andantul ia răşi în m ijlocul lor. II privesc îndelung, în c re z ă to r i. . .

— P înă la cel din urm ă cartuş,, ordonă R a d u . . . şi cel din urm ă om!Radu şi Suzana trec m ai departe, prin tranşee, pe lîngă ostaşi.

Cei mai m ulţi d in tre aceştia sînt bandaja ţi la cap, la m înă, la piept, la p ic io a re .. . dar toţi au m îinile pe arm e şi, a lă tu ri, grăm ezi de g re­nade şi pachete de c a r tu ş e . . . Radu se opreşte în dreptul m itralierei la care stă în tins sergentu l G liga. Şopteşte:

— D ra g o m ire . . . trage liniştit, cu sete.S ergentul G liga îşi în toarce fa ţa spre el; se privesc îndureraţi,

fără de cuvînt. Au înţeles deopotrivă că ăsta e s f îrş i tu l . . .*

* *

Cînd au ajuns la cea de a doua m itralieră , la care s tă lungitG rigorie Petrovici, Radu e sleit de puteri'. Se sp rijină m ai întîi de pere­tele şan ţu lu i şi apoi alunecă, încet, pînă pe fundul l u i . . . S uzana înge^ nunchiază lîngă el, în g ro z ită . . . Trec cîteva clipe, după care Radugăseşte, totuşi, putere să v îre degetele m iinii drepte pe sub cască, înpărul ei, şi să m urm ure înduioşat:

— Să nu-ţi pară rău, S u z a n a . . .In ochii lor clipesc lacrim i. S uzana suspină înăbuşit, scuturîndu-şi

u m e rii . . .*

* *

B om bardam entul şi focul hitleriştilor care atacă zguduie cum plittranşeea. A lături de ei cade un ostaş, care m oare fulgerător. Radu îiia pistolul-m itralieră şi se agaţă , cu toată puterea ce-o m ai are, dem îneca Suzanei.

— Ridică-mă! se roagă el.

Batalionul doi 13

Suza II ridică şi-l propteşte cu pieptul de şan ţ, aproape de m itra ­liera la c a r e ' stă lungit G rigorie Petrovici. R adu ’ îşi potriveşte patul pistolului în um ăr, îşi lipeşte degetul de trăgaci şi aşteaptă apropierea n e m ţilo r. . . ■

în ta ţa tranşeei şu ieră şi se înfig golanţele trase de h it le r iş ti . . . o ra fa lă de m itralieră loveşte în plin ostaşui din d re a p ta . . . Suzana se repede, îl trag e în ş a n ţ . . . dar degeaba, ostaşul e m o r t . . . Atunci se ridică şi apucă ea arm a lui, care răm ăsese în tinsă pe p a ra p e t . . . R adu o priveşte lu n g . . . privirile sale trec apoi de la un lup tător la altul, încet, m îngîietoare parcă . . .

** *

R adu îşi opreşte privirile la G rigorie Petrovici, care a încrem enii în spatele m itra lie re i. . . locotenentul! sovietic e fă ră cască, v în tu l îi răscoleşte p ăru l blond şi moalle ca m ătasea udă a p o ru m b u lu i... fa ţa i se încrun tă t r e p ta t . . . cu ta de pe frun te i. se a d în c e ş te .. . M îna i se încleş­tează strâns pe mânerul m itra lie re i. . . P arcă a sim ţit că Radu se uită la el, şi-şi întoarce capul. Şopteşte:

— Radule, să ştii că prim ăvara ţo t va v e n i . . . pentru toate popoa­rele lumii!

** $

B om bardam entul şi focul h itleriştilor sîn t şi mai p u te rn ice . . . Pe şan ţ, m ai dintr-o parte, prinzonierul m aghiar priveşte surprins mîna luptătorilo r de pe cota 495. U n obuz cade aproape de el şi şan ţu l se p răb u şeş te . . . Pe m arginea gropii răm îne sfîrtecat trupul unui ostaş romîn. P rizonieru l .priveşte îndelung, cînd fa el, când la valurile nem ţilor ca re se ap ro p ie . . . Şi, deodată, se îndreaptă spre ostaşul m ort, îi ia arm a din m înă şi in tră în rîndul lu p tă to rilo r . . .

3

Grigorie Petrovici îşi cercetează ceasul încheiat peste bandaju l minei stingi şi m urm ură înciudat, pentru sine:

— Ai, ai, ai! L. . încă cinci m in u te . . . cinci minute!Apucă apoi m inerul m itraliere şi m ai strîns, şi apasă butonul. M itra­

liera începe să trag ă în plin, să secere la rg rindurile nem ţilor. A lături de el, sergentul P etrov înnădeşte în frigu ra t b en z ile . . .

Tot atît de înverşunat trag e şi sergentu l G liga cu m itraliera sa . . . şi ostaşii rom îni şi sovietici, cu arm ele şi p is to a le le -m itra lie ră . . . şi prinzonierul m a g h ia r . . . şi Radu Pavelescu, m înuind pistolul cu o sin ­gură m în ă . . . şi Suzana, care trag e stîngaci, dar cu buzele strînse, în c ru n ta tă . . . Orice lup tă to r care mai poate ţine cît de cît o arm ă în m înă, trag e cu furie în n e m ţi . . . Lupta lor e disperată , dar calm ă, pentru că ştiu că este fără de s c ă p a re . . . Tocmai această înţelegere

44 Auret Mi hale

le dă putere, îi înd irjeşte 'şi-i aju tă să trag ă calculat, în tr-o linişte în c o rd a tă . . .

D ar, cu toată pustiirea pe care tocul lor o face în rîndurile hitle- riştilo r, puhoiul acestora creşte şi se apropie de ş a n ţ . . ' . GrigOrie P e tro ­vici se . ridică atunci în tr-un genunchi şi suceşte scurt m itraliera spre dreapta. Se aşază şi. începe să trag ă , iar, neîntrerupt. Focul m itralierei sale pătrunde acum pieziş în rîndurile n em ţilo r. . . se încrucişează in fa ţă tranşeei cu cel al m itralierei lui D ragom ir G lig a . . . cad valurile prim ilor Hitlerişti care m uşcă păm întul de d u re re . ..

** *

V alurile nem ţilor au ajuns cam la o su tă de p a ş i . . . se tîrăsc în rînduri strînse, co p leşito a re . . , Cele două m itraliere bat n eb u n e ş te . . . arm ele pîrîie n e în tr e ru p t . . . se' deschid că rări adinei în rîndurile nem ­ţilor, dar repede îm plinite, de parcă nici n -ar fi f o s t . . . A sta îi îndîr- jeşte şi m âi m ult pe apărăto rii cotei, care tra g cu sete, m inaţi de o u ră de m o a r te . . . .

In spatele lui Radu Pavelescu, pe şan ţ, s-a oprit un răn it bandaja t la .piept, cu o cutie de cartuşe ^în m ină, d e s f ă c u tă . . . R adu întoarce capul şi răm îne cu privirile în tunecate, pironite !asupra c u t ie i . . .

— E . ultim a, dom n’le sublocotenent! m urm ură ostaşul.— Cîte zece cartuşe 1 1 fiecare puşcaş, ho tărăşte Radu, după cîteva

clipe . . . restu l la m itraliere!*

* ' *

Fiecare puşcaş are pe parapet, în dreapta, cîte un pachet ■ de . ca r­tuşe. M îna unuia apucă g răb ită pachetul şi rupe h î r t ia . ; . sîn t num ai două încărcătoare de cîte cinci c a r tu ş e . . . ostaşul ia unul şi-l înfundă apăsat, cu degetul m are, în m agazia a rm e i. . . apucă arm a . . . ocheşte . . . trag e . . . cade un neam ţ . . . M înuieşte ' în rh iz ă to ru l. . . ocheşte . . . tra g e .t r a g e . . . cade un n e a m ţ . . . M înuieşte închizătorul . . : ocheşte tragedin n o u . . . cade alt n e a m ţ. . .

** %

In tim pul acesta, ra fale vijelioase de m itraliere 1 spulberă păm întul din fa ţa tra n şe e lo r . . . rafalele h itleriştilor se concentrează asupra celor două m itraliere, m ai a l e s . . . a sergentului G l ig a . . . a lui G rigorie P e tro v ic i . . . Ţ ărîna din juru l m itralierei lui G rigorie Petrovici parcă fierbe, de m u şc ă tu ra . g lo a n ţe lo r . . . o ra fa lă izbeşte în afet, ş u ie r în d . . . a doua în p l in . . . G rigorie Petrovici se prăbuşeşte peste m itraliera care a a m u ţi t . . . D ar num ai peste cîteva clipe sa ltă fa ţa crispată de durere, apuca m înerul m itra lie re i,-ocheşte lin iştit şi trag e’ i a r . . . cade apoi in spatele m itr a l ie re i . . . m îna i-a răm as însă .încleştată pe trăgaciu l e i . . .

Batalionul doi 45

m itraliera clem păne şi m ai năpraznic, zg u d u in d u -se . . . V alurile cotro­pitorilor tresa r, iizbite ca de un vînt, şi se în tind la p ă m în t . . :

H itleriştii au!' a juns şi m ai a p ro a p e . . . la şaptezeci de p a ş i . . . focul lor e năprazn ic j l . . cîţiva dintre apărătorii, cotei cad in şan ţ sau pe m arg inea l u i . . . ' A celaşi puşcaş apucă al doilea şi ultim ul încărcător de cinci cartuşe ji şi-l înfundă în m agazia a r m e i . . . T rage liniştit, pe rînd toate cele cinci c a r tu ş e . . . cu fiecare a doborit cîte un soldath i t le r is t . . . D upă | ce a tras ultim ul cartuş, s trig ă pe şan ţ:

— M u n iţie . . i cartuşe!S trigătu l acesta vin şi dinspre celălalt capăt al şan ţu lu i:— M uniţie! ‘ !jSublocotenentul Radu P a v e le sc u .a u d e . . . fa ţa îm brobonată de sudoare

i se în tu n e c ă . . 4 ochii îi s c a p ă ră . . . T rage însă- m ai departe, fără întrerupere, în n e m ţi . . . dar se opreşte în curînd şi pistolul l u i ..scoate în c ă rc ă to ru l. . . îl -c e rc e te a z ă ... i s -au . term inat şi lui ca rtu ­şele . . . S trînge pum nii pe pistolul m itralieră , h o tă r i t . . . Se pr ~»pteşte in coatele pe .cârje se sp rijină de m arginea şan ţu lu i şi sa ltă c a p u l . . . prim ii nem ţi sînt] la cincizeci de p a ş i . . . S trigă:

— P uneţi baionetele!O staşii de o»3 şan ţ înfig baionetele în v îrfurile armelor.

4

în aceaşi clipă, insă, asupra nem ţilor se abate din dreapta, dinspre pădurea - de stejari, un bom bardam ent u c ig ă to r . . . D intr-acolo şuieră proiectilele tunurilo r grele care se sparg cu putere, răbufnind în tre n e m ţ i . . . din pădure şi din sa tu l O arba de M ureş fulgeră ca nişte uriaşe limbi de foc „katiuşele“ . . . fîlfîie proiectilele de b ra n d t . . . seceră neîn trerup t m itr a l ie re le .. . scapără în văzduh rachete -m u ltic o lo re ... Asupra valurilo r j e le nem ţi se îndreap tă toată urg ia de foc şi fier a bombelor', a schijelor, a e x p lo z iilo r :.. Dăm întul se cutrem ură şi sare îm prăştia t în sus* răscolit pînă in a d in c u r i. . . Nori grei de fum şi zgură, de pulbere;1 învăluie cota . . . . . .

Inspă im în ta ţi, jj nem ţii se opresc, val cu val, şi întorc frontul lor spre stingă, că tre pădurea de s t e j a r . . . P u ţin ii ap ără to ri ai cotei izbucnesc, înnebuniţi, cu arm ele ridicate:

— U raaa . . . ăaâ!— Acuma să f stăm de vorbă, dom nule Fritz! scrîşneşte D ragom ir

G liga, înveselit, ridicînd capul din spatele m itralierei.*

* *

. H ruba în cârej sîn t închişi cei- trei prizonieri se zguduie din teme.- lii, sub bombardai- entul năpraznic al artileriei rom îno-sovietice. Andrei

46 Aurel Mihale

Ivanovici, bătrinu l G liga şi a rg a tu l m aghiar privesc nem işcaţi lum ina din ferestruică. R ăzbat pină la ei, înăbuşit, detunăturile bombelor. Feţele lor schimonosite, schingiuite, însingerate , se lum inează. Toţi trei ascultă liniştiţi vuietul luptei de afară.

— Fraţilo r, izbucneşte plin de nădejde Andrei Iv an o v ic i. . . a începuîl*

*

M itraliera lui G rigorie Petrovici clem păneşte pină la ultim ul ca r­t u ş . . . u ltim a bandă cade alături, peste c e le la lte . . . g răm ada duliilor de sub m itralieră a tinge a fe tu l. . . m ina lui G rigorie Petrovici alunecă incet de pe trăgaci, moale, lipsită de v i a ţ ă . . . G rigorie Petrovici mai are incă puterea să deschidă ochii şi să-şi arunce privirile pe ceasul de la m ină . . . acele ceasornicului a ra tă ora şase şi tre i m in u te . . .

G rigorie Petrovici inchide ochii pentru to td e a u n a . . . Radu abia acum îl vede şi înm ărm ureşte.

— Grişa! strigă el în g ro z i t . . . G rigorie Petrovici!Radu lasă pistolul pe parapet' şi, sprijinindu-se de peretele şan ţu lu i,

se tîrăş te pină la G rigorie P e tro v ic i. . . lungit lingă el, il răsuceşte cu faţa in sus şi-şi v îră braţu l sănătos pe sub ceafa l u i . . . pe braţu l lui Radu se odihneşte capul neînsufleţit al locotenentului so v ie tic . . . Radu îl priveşte năuc, n e în creză to r. . . lîngă el a leargă Petrov, Suzana şi alţi cîţiva rom îni şi so v ie tic i. . . Abia cînd se ţtită în ochii lor în lăcrim aţi. Radu înţelege că G rigorie Petrovici a m urit cu a d e v ă ra t . . .

Izbucneşte in tr-un plins zguduitor şi-l îm brăţişează, gem înd dez­nădăjduit:

— G rişa ! . . . G rigorie Petrovici!■r

# *

Văzduhul dinspre pădurea de stejari c loco teşte . . . Din pădure ies necontenit valurile nesfîrşite ale trupelor rom îno-sovietice. . . valu rile tancurilor sov ie tice . . . m itralierele, îunu rile uşoare de cîmp şi b randu­rile . . . Şi toate se năpustesc asupra n e m ţilo r. . . parcă u rg ia valurilo r m ării se abate, nim icitoare, către c o t ă . . . S trigătele trupelor a tacatoare răzbat pină la apărăto rii cotei495:

•— U ra a a ! . . . u ra a a ! . . . aaa!V alurile de infanterie şi tancuri se apropie şi in tră ca o furtuna

în norul de fum şi pulbere care învăluie cota . . . S trigătele lup tăto rilo r se aud şi m ai aproape:

— U raaa! . . . u r a a a ! . . . aaa!R îndurile hitleriştilor încep să se destram e, să se rărească. Iureşul

care vine dinspre pădurea de ste jari îi înfricoşează cu groaza de neocolit a m o rţi i . . . nem ţii sîn t p ie rd u ţi. . . încep să se tîrască înapoi, să se ridice şi să fugă . . . dar pe toţi îi a junge din urm ă tăvălugul, acela de foc şi fier . . . '

Batalionul doi 47

5

Vuietul luptei cuprinde în treaga cotă. V alurile atacatorilor au ajuns în poziţiile hitleriştilor şi se întind la poalele cotei 495. Ici-colo, se încinge cîte o luptă fu lgerătoare, scurtă dar înverşunată , în tre in fan­teriştii rom ino-sovietici şi nem ţii care se mai încăpăţînează să r e z i s te . . .

. . . O parte din nem ţii care fug îşi găsesc scăparea în tr-un şan ţ de legă tu ră din vechea poziţie a batalionului doi. Aici se adună to t mai m ulţi pînă ce şan ţu l e în ţesat de ei. La apropierea valurilo r de lu p tă ­tori rom îni şi sovietici, ei deschid un foc ucigător, viu, n e în tre ru p t. . . R îndurile ostaşilor rom îni şi sovietici sîn t culcate la p ă m în t. . . dar nu pentru m ultă vreme, pentru că din urm ă vin alte valuri, cade asaltează in s trig ă te de ,,u ra“. C iocnirea de pe acest şan ţ de legătu ră e n ă p ra s ­nică . . . explozii de grenade, baionete înfipte, foc tu rb a t de pistol-m itra- lieră, piepturi zdrobite de patu rile a rm e lo r . . . cad lupători de o parte şi de a l t a . . . In puţină, vreme, însă dintre nem ţii adăpostiţi în şan ţ n-a m ai răm as nici u n u l . . .

. . . In cîteva gropi de obuze dintr-un m ărăciniş m ărun t şi ra r,nem ţii au instalate cinci-şase m itraliere care form ează un puternic punctde rezistenţă . . . Cu ele seam ănă m oarte în rîndurile atacatorilor rom îni şi so v ie tic i. . . cîteva valuri se prăbuşesc în fa ţa lor, răp u se şi ţin tu ite la p ă m în t. . . In curind, însă, spre acest punct se îndreaptă cîtevatancuri sovietice care trec în fugă peste şan ţu ri şi gropi şi in tră in m ărăcin iş zguduind păm întul, trăg înd cu tunurile şi m itralierele, zdro­bind sub şenile m itralierele şi trupuri de n e m ţi . . . D rum ul infanteriştilor este deschis . . .

. . . In tr-un alt loc, o baterie nem ţească de tunuri cu repetiţie de calibru mic tra g e razan t, direct, in atacatorii rom îni şi so v ie tic i. . . proiectilele lor lum inoase, a lb -a lbastre şi alb-roşietice, dese, ţes o pînză de n e tre c u t. . . Şi aici se năpustesc tancurile sovietice, duduind înfun­dat, scrîşnind, m ăturînd p ă m în tu l. . . sub şenilele lor, tunurile nem ţeşti trosnesc şi se sfărâmă, se lă ţe s c . . . nem ţii care au m ai răm as ridică m îin ile . . .

. . . D in loc în loc, pe frontul în treg ii bătălii, se văd grupuri com ­pacte de nem ţi, ifricoşaţi, cu m îinile r id ic a te . . . soldaţii, subofiţerii şi ofiţerii h itlerişti luaţi prinzonieri se îndreap tă spre pădurea de s te ja rî în d e z o rd in e ...

** *

Ofiţerii com andam entului germ an sînt cuprinşi de. panică. In ad ă­postul generalului Scholz, care se zguduie neîncetat sub bom bardam ent,, toţi vierm uiesc in tr-o parte sau alta, apucînd cîte un pistol-m itralieră,. căutîndu-şi m antăile, căştile, îmbrînc.indu-se în grabă, sau bulucindu se înnebuniţi pe scări.

Deşi înfuriat, Scholz pare cel mai calm. îş i îm pătureşte hărţile de- pe m asă şi le vîră în tr-un porthart în tins de un tîn ăr ofiţer, care stă cu privirile m ai m ult spre uşă şi auzul a ţin tit la zgom otul m otociclete­

48 Aurel Mihale

lo r de a la ră care pleacă . . . O bombă pătrunde Intr-un colţ al adăpos­tu lu i şi face explozie, găurindu-i acoperişul, zguduindu-1 din tem elii ş i umplîndu-1 cu fum şi p u lb e re . . . ofiţerul de lingă Scholz a c ă z u t . . . Pe scările adăpostului năvăleşte un m otociclist n eam ţ; speriat:

— Dom nule g e n e ra l . . . ■Tace. U ită tu ra lui Scholz il îngheaţă . Scholz se apleacă, îşi ia

pelerina şi cascheta din m îinile ofiţerului m ort şi se în d reap tă g răb itsp re ieşire, după m o to c ic lis tu l. care urcă scările în f u g ă . . .

** *

De afară se aude duduitul în tîrîta t al unei m otociclete care sed e p ă rte a z ă . . . . Scholz tresa re şi, speria t, o ia şi el la fugă, sărindcîte două—trei terp te deodată . . . '

In p ragul adăpostului, însă, îi apar in fa ţă şap te—opt ostaşi rom îni şi sovietici cu pistoalele în t in s e . . . Scholz încrem eneşte, cu un picior ridicat pe o treap tă, cu um erii şi coatele tra se înapoi, cu m îna pe p is­to lu l de la ş o ld . . . Ostaşii" rom îni şi sovietici m ai coboară o treap tă ,cu privirile aprinse de ură, cu degetul pe trăgaciu l a rm e lo r . . . Scholzse m ai dă un pas î n a p o i . . . de pe b raţu l s tîng îi alunecă p e le r in a . . . M ai apoi, sub am enin ţarea arm elor, ridică m îinile şi, îngrozit, se re trage to t m ai adînc în adăpost, u rm ărit de- grupu l acela de o s ta ş i . . .

6

Norul de fum şi pulbere de pe cota 4 9 5 .se risipeşte trep ta t. V alurile lup tă to rilo r au cuprins în treag a cotă. O staşii rom îni şi sovietici aleargă neîncetat s p r e . locul bătăliei de la poalele cotei. Cei mai din m argine se îndreaptă spre tranşeea de pe creastă, din care ultim ii apărăto ri ai cotei le fac sem ne repetate, cu arm ele rid icate sau rotind cap e le le . . . Zeci şi sute de ostaşi u rcă panta spre apărăto rii c o te i . . .

Din tranşeele prăbuşite sub bom bardam ent, din gropi, din peticul acela de păm înt ră s c o lit , . p îrjo lit şi ars, se ridică cincisprezece douăzeci de lu p tă to r i . . . Şi. cei care vin şi cei care ies din tranşee se bucură •de această în tîln ire nesperată şi izbucnesc în u ra le nesfîrşite: .

— U ra a ! . . . . a a ! . . . aaa!Acolo, pe m arg inea şan ţu lu i, care trebuia să fie u ltim ul m orm int

-al apărătorilo r cotei, se îm brăţişează rom îni şi sovietici, de-a valm a, cu lacrim i în o c h i. . . *

* *

. P rin această învălm ăşeală a ostaşilor, coboară de pe cotă, în tr-un galop nebun, s trăbă tînd de-a curm ezişul îngrozitorul cîmp de bătălie, călu ţu l bătrînului G lig a . . . Are coada căpăstru lu i ruptă aproape de păm înt, curelele sam arulu i sfîşiate, coama îm bîcsită de pulbere, şoldul în s în g e ra t . . . C ăluţul se opreşte o clipă, adulm ecă şi o ia ia r la fugă, la vale ocolind exploziile, străbătînd, rîndurile ostaşilor asaltează . . . Se

Batalionul doi 49

opreşte în pragul adăpostului lui Scholz de la term a H o d a ly . . . bate nervos din picior şi nechezînd prelung, tare , răscolitor, cutrem urîn- d u -s e . . . !

Pe scările adăpostulu i apar cei trei: bătrînul G liga, Andrei Ivanovici ş i a rga tu l m aghiar. B ătrînu l G liga urcă treptele în fruntea lor, încet, tîrîndu-se m aî m ult, a ju ta t cu greu de îărîm a de viaţă ce i-a m ai răm as! Are căm aşa sfîşiată, pieptul învineţit, ran a din um ăr nelegată, faţa în s în g e ra tă . . . A fară în p ragu l adăpostulu i n u m ai are putere să se m ai ridice şi cade, îm brăţişînd picioarele căluţului, care-i m îngîie sp a­tele cu botul cărnos, catifelat şi c a ld .. . .

' ** *

Radu Pavelescu, care stă tu te pînă atunci lîngă trupul neînsufleţit al lui G rigorie Petrovici, se ridică în tr-un cot şi priveşte m işcat învăl­m ăşeala de pe cotă, în tîln irea zguduitoare a supravie ţu ito rilo r batalio­nului doi cu ostaşii rom îni şi sovietici salvatori. A lături de el, în picioare, S uzana, D ragom ir G liga şi Serghei Petrov zîm besc îndure­raţi . . .

D eparte, p rin tre ostaşii care urcă încă spre creasta cotei, apare colonelul Boteanu, înconjurat de cîţiva ofiţeri şi grupul său de comandă, Cînd îl zăreşte, ;Radu Pavelescu în tinde m îna spre D ragom ir Gliga.

— Ridică-mă! se roagă el.D ragom ir G liga îl ridică- şi-l sprijină, în partea stingă. R adu îşi

trage vestonul pe sub centură, aram gîudu-1 cît de cît, aşa cum se pbate, m îna stingă şi pieptul banda ja t fiindu-i afară . . . îşi potriveşte cureluşa căştii sub bărbie şi încearcă să pună piciorul s tîng in p ă m în t . . .

— A jută-m ă şoşoteşte el, se rg e n tu lu i. . . ,D ragom ir G liga îl sprijină, cuprizîndu-i m ijlocul1. . . R adu face cîţiva

paşi în in tîm pinarea lui Boteanu, şch io p ă tîn d . . .în urm a lui, se adună grupul ultim ilor apărăto ri ai cotei 4 9 5 . . .

în tr-o parte şi alta, aproape de el, înain tează D ragom ir G liga şi S er­ghei M ihailovici P etrov cu m îinile pe pistoalele strinse la p ie p t . . . Suzana cu o arm ă în m înă . . . apoi se îngrăm ădesc cei cincisprezece— douăzeci de o s ta ş i . . . cei mai m ulţi dintre ei sînt răn iţi, bandaja ţi la cap, la m îini, la piept sau la picioare, dar toţi au încă arm ele în m îin i . . .

Pe m ăsura ce înain tează, grupul devine din ce în ce m ai co m p ac t. . . A supra cestor ostaşi, cu feţele năpăd ite de bărbile m ari, în tina te de pulbere şi zgură,' se opresc prim ele raze ale ră s ă r i tu lu i . . .

** *

'încă pu ţin şi cele două g rupuri se întîlnese, în m ijlocul unor tra n ­şee prăbuşite . . . :

S prijin it de G liga, Raidu încearcă să ia poziţie de d re p ţi . . . se cla­tină, îşi regăseşte echilibrul şi ridică m îna dreaptă la viziera căştii de

4 — Steaua

50 Aurel Mihale

o ţ e l . . . m ina li trem ură uşor, m uşchii feţei zvlcnesc, ochii îi s c a p ă r ă . . . îna in tea lui, colonelul Boteanu r a încerem enit in tr-o poziţie de drepţi im pecabilă, cu mîn^a la c a s c ă . . . Au îm pietrit, de asem enea şi ofiţerii şi ostaşii din spatele lor . . .

Sublooctenentul R adu Pavelescu raportează, calm :— Dom nule colonel, m isiunea batalionului doi a fost îndeplinită!O clipă, cei doi ofiţeri răm în aşa, nem işcaţi, privindu-se adînc,

drept în o c h i. . . în colţul pleoapelor le sclipesc, deopotrivă, cîteva la c r im i. . . Cînd colonelul B oteanu în tinde m îna lui Radu, nu se m ai poate stăpini şi-l îm brăţişează . . .

S uzana a în c rem en it. . . pe obraji i se rostogolesc neîncetat lacri­m ile . . .

Dincolo de ei, vuietul şi învălm ăşeala luptei coboară tot m ai m ult spre poalele cotei, cuprinzînd îm prejurim ile, c re sc în d . . .

E P I L O G

- . . în fă ţişarea cîm pului de bătălie se transform ă trep ta t în în făţi­şarea lui peste zece ani. In zare se văd coşuri înalte de fabrici, în ste­late, ium egînd. C îm piile sîn t acoperite p înă în fund de lanuri. Peste seninul Cerului alunecă uşor, arar, nouri străvezii. V ăzduhul e aprins de lum ina puternică, vie a soareiui de v a r ă . . .

L anurile galbene, unduitoare, urcă pînă pe cota 495. Aici, pe creasta ei, holdele bogate foşnesc învălu ra te de v înt. Cînd se apleacă m ai m ult, se vede un cim itir cu m orm inte le ,acoperite cu flori şi cu p ietre funerare de p iatră albă la căpătîi. .

Pe cărăru ia care şerpuieşte -printre lânuri, urcă o m ulţim e de oam eni şi femei, de pionieri, cu flori în m înă. P rin tre ei, m erg alături un bărbat şi o femeie, cu o coroană m are de flori pe braţe. B ărbatu l şchioapătă. Cînd ajung sus, pe creastă , m ulţim ea şi pionierii se îm prăş­tie pe la morm inte. Pe fiecare p ia tră funerară, sus străluceşte cîte o steluţă roşie. Sub steluţe sîn t săpa te ^ d în c num ele lup tăto rilo r căzuţi pe această cotă, p rin tre care: sold. Tudose A ch im . . . serg. O ancea D um itru . . . cap. T îrlă P etre . . . m aior D um bravă Lucian . . .

Cei doi femeia şi bărbatu l care şchioapătă se opresc în fa ţa unui m orm înt pe care aşează coroana, sprijinind-o de p ia tra funerară . Pe panglica la tă de m ătase roşie, care cade în tinsă pe păm înt, se poate citi: Pentru G rişa . . . 23 A ugust 1944 — 23 A u g u st 1954.

B ărbatu l şi femeia răm în cîteva clipe cu capetele plecate, odihnin- du-şi m îinile de p iatra fu n e ra ră . . . Apoi privesc îndelung îm prejurim ile acoperite de lanuri şi stră ju ite de coşurile fa b ric ilo r . . . î i vedem acum din f a ţ ă . . . au ochii plini la c r im i. . . îi recu n o aş tem . . . ei sînt: Radu şi Suzana! -

AUREL MIHALE

Despre Pintea

Trece P intea de-a călare Printre gr'tne, pe cărare.

Grinele se-apleacă m ute V rînd opinca să-i sărute.

De el vestea se dusese:„Cine-l vinde,C.ine-l prinde,Capul cine-o să-i reteze, — N-are aur obştea toată,Tot poporul,Cit va dobîndi răsplată Ucigaşul, v inză toru l".

Dar lui P intea nici cd-i pasă, P este tot e ca acasă.

P intea flueră şi trece,Grofii nu-şi m ai pot petrece.

Tihnă n-au la vînătoare:P intea din desiş răsare.

N -au odihnă in castele:P inten stă după perdele.

N u li-i m ai ferită viaţaNici in pat, cînd dorm cu soaţa.

Cit de el, •— i-s apărare Birişii din opt hotare.

52 Tiberiu Utan

La primejdie, -ti biserici II ascund um ilii clerici

Fauri cîţi îi ies în cale Arm e-i pregătesc şi zale.

*

Pintea cum trecea tdată Pe-o cărare neum blată N im eri-n poiană-ntinsă Ş i cu spic de grîu încinsă.

G nnele se aplecau Ş i opinca-i sărutau , .Iară vîn tu l da în spice Loc de cale: să-i despice.

Birişii lăsară coase Şi-ndreptîndu-se de ase Viaţă lungă ii urară P entru el şi pentru ţară,Ş i lu i R ăkoczi să-i spună M ult noroc şi voie bună.

Se găsise în popor Şi-unul, coadă de topor,Ros de m ultă sărăcie Dar m ai m ult de lăcomie.

Prinse-a îndem na ţăranii Cit de lesne-ar face banii De l-ar prinde Şi l-ar vinde,Morţii de l-ar da m erin d e . . .

Toţi se-ntoarseră, tăcură,Parcă n-aveau lim bâ-n g u ră ....

*Pintea, — cinci cu el avea Moroşeni crescuţi din şea . . .

Careva avea o spadă.Cap m işel făcu să cadă.

Despre Pinten 53

Cap şi trup m i-l tngropară Birişii, la drum de ţară.

Ş i in loc de zloţi, de bani, Plată grea de bolovani l-azvîrliră fără milă.

. . . A stăzi, groapa nu-i movilă, Ci mi-i deal la drum de luncă: Cine trece, piefre-aruncă ■..

TIBER1U UTAN

Prin c l in ic i le din C lu j

Douăzeci şi p atru de c lăd iri, ou cîte două etaje fiecare, adăpostesc sute de boinavi, zeci de laboratoare, săli de operaţii şi de tratam ent, pre­cum şi să li de cu rsu ri pentru studenţi. Peste cinci sute de medici şi tot atî- tea surori se îngrijesc d e bolnavi, căutînd să le aline suferinţele, să-i redea sănătoşi fam iliilor şi producţiei.

Renumele clinicilor din Cluj a trecut de m ultă vrem e graniţe le ţării. Aici lucrează academ icienii Iuliu H aţieganu, Dr. G rigore Benetiato, Aurel Moga, medicul em erit Ioaf- Goiia şi m ulţi alţii.

Inam icul Nr. 1 al m icrobilor

Clinicile sînt ca un. cîmp de luptă. Aici se dă o continuă bătălie între v iaţă şi m oarte. E în joc sănă ta tea oam enilor. Zeci de specialişti înarm aţi cu cele mai moderne apara te stud iază zi de zi duşmianii omului: microbii.

P en tru laboran tu l Vasile Toma de la C h iru rg ia I, d istrugerea în m asă a m icrobilor nu m ai este de m ult timp o problem ă. Două pupinele, un autocliav „K uster“ şi două fierbătoare electrfce îi asigură succesul.

Dacă priveşti prin v izoar dn sa la de operaţie în ţeleg i m ai bine că V asile Toma este cu adevărat inam icul nr. 1 al m icrobilor. De douăzeci şi şapte de ani îndeplineşte m isiunea laceasta im portantă. In strum en taru l tre ­buie să fie s teriliza t la orice oră, fie zi, fie noapte. N iciodată nu poţi să ştii ce fel de operaţie urgentă se iveşte. Ia tă , de pildă, în clipa a c e a s ta . . . C onferenţiarul G rişan M ircioiu operează de zor. Rezecă un stomiac! In te r­venţia de fiace destul de greu. B olnavul stă lin iştit, acoperit de cîm purile •operatorii. N u sim te nici m ăcar o atingere cînd m îinile dibace ii pun din nou în oirdine intestinele învălm ăşite!

A lături, la o altă m asă, un alt medic se pregăteşte de lucru. După gesturi, a i putea crede că în. juru l lui aerul, m asa, cearşafurile, toate îl ard. S tă cu braţele d ep ă rta te de corp, parcă respingînd pe cineva, în tim p ce o soră îi pune halatu l special. Şi deodată, m edicul s-a transfo rm at într-o a ră tare ce aduce uim itor cu o mumie, egipteană. D oar ochii i se văd ‘— restul corpului e ascuns după g iu lg iu l -alb al halatu lui, şi al m ăştii de tifon sterilizat. Cu vîrfu l pantofului de tenis, steriliza t şi el, apasă o pe­dală. Se deschid numaidecât casoletele din care apar cîm purile operatorii. Cu ele se înveşm intă m asa de operaţie şi bolnavul.

Prin clinicile din Cluj 55

Instrum en tară se apropie de inam icul nr. 1 al m icrobilor şi-i cere instrum entele.

O peraţia poate începe. Cu sigu ran ţă că ea nu via da greş!

Cord-pulmon artificial

Nu-i greu de ghicit/ despre ce e vorba: inim ă şi plăm îni mecanici. Un ap a ra t original. Mă încearcă dorin ţa de a-1 descrie, însă constructoru l său,, asisten tu l Pop D. Popia nu m i-a îngăduit:

— încă nu e brevetat. Mai am să-i pun la punct cîteva am ănunte•înainte de a înoelpe experienţele pe om! Pe cobai insă m erge de m inune,

îmi a ra tă apoi în reg istră rile electrice făcute în tim pul operaţiilor la inim ă şi plăm îni. Apiaratul a reuşit să suplinească norm al inim a şi plă- mînii vii. Dr. Pop D. P opa apasă pe un buton şi această inim ă, aceşti plăm îni m ecanici, cu fibrele m oarte, începe să funcţioneze. Un dinam mai mic deaît o jucărie de copil reglează bătăile pulsului: 72 pe minut.

—- B ătăile se pot regla după dorinţă, mă înştiin ţează m edicul, văzîn- du-m i curiozitatea. .

— Şi1 oare se vor pu tea opera şi inim i omeneşti?!— Da,, încuviinţează medicul, plin de siguranţă'.— Cum aţi a juns la ideea de a' construi aparatu l?— Ideea? Cum să vă s p u n . . . îm i vine să' rîd. Să m ai spună cineva

că şedinţele interm inabile n-iaduc nici un folos. Ideea mi-a venit acum doi ani, tocmai în tim pul unei asem enea şedinţe de in structa j la C.C.F.S. Ne ţineau în şedinţe de dim ineaţa pînă seara. Atunci am făcut prim ele schiţe ale ap iara tu lu i. . .

Faim a m edicilor clujeni

Adesea la Policlina a Il-a sau la cab ine tu l medicului director intil- neşti bolnavi din cele m ai îndepărta te colţuri ale ţării. Solicită aprobarea pentru in ternare „excepţională11.

— Am venit tocm ai din Dobrogea- tovarăşe director. în ţelegeţi şi dvs. Atît a am ar de cale . . .

— Nu trebuia să vii! S înt medici buni şi lia C onstanţa şi la Bucu­reşti. Nu puterm interna pe nim eni fă ră ca acest lucru să fie ceru t de spi­talele regionale respective! De ce treceţi peste aceste dispoziţii?

Este o în trebare la ca re bolnavii ştiu să răspundă: '— Am auzit că la Cluj un orb şi-a re căp ă ta t vederea.— S-a vindecat un om d e . . .Şi cîte ş i m ai câte. Ce poţi face? Te lasă inim a să-i trim iţi înapoi?

Vorba dobrogeanului: au făcut atîtia c a le ! . . . Există totuşi o form ulă sa l­vatoare: in te rn a t , în scop ştiinţific. Astfel e îm păcat ş i bolnavul ş i nici ordinele m inisterului n-au fost călcate.

56 - Grigore Bearan

M edicul cel m ai popular

A nual, prin clinicile din Cluj se perindă mii şi mii de bolnavi. E n a ­tu ra l deci cia fiecare medic „cu s tag iu " aici, să fie de m ultă vrem e cunoscut.

Dacă in tri pe cu loaru l clinicii ORL il Intilneşti de obicei pe m edicul prim ar M ircea Lucia, eu; boneta şi oglinda circu lară aşezate ca un fel de coif ciudat pe cap. Cu s ig u ran ţă lacesta este cel m ai popular medic! A re insă în această p riv in ţă un m are avantaj fa ţă de confraţii săi Pe lingă1 fap tu l că este u n excelent cunoscător „în m eserie", dr. Luca. mai1 este şi „b ă trîn u l“ stoper al echipei de fotbal Ş tiin ţa ai că ro r suporteri se n u m ără cu zecile de mii!

M edicul deputat

C onferenţiarul N icolae Coja de ia ginecologia II este şi deputat in Sfatul popular al o raşu lu i şi preşedinte al Com isiei perm anente sanitare. A ctivităţii ştiinţifice şi m edicale îi consacră cea m ai m are parte din orele unei zile. Adesea după ce a term inat o operaţie, un curs sau un consult la chirurgia III unde a exam inat o bolnavă îm preună cu conferenţiarul Iliian, părăseşte clinicile. dar- nul pentru -a se odihni. 1.1- aşteap tă alte s a r­cini. Trebuie să vadă o creşă, un căm in de zi, un punct san ita r d intr-o în ­treprindere, să întocm ească pentru Com itetul executiv o dare de seamă:asupra condiţiilor de m uncă dintr-o fabrică, etc.

D e 'm u lte ori în sa la de aş tep ta re a ginecologiei II In tilneşti a lă tu ri de femei, bărbaţi. N -au venit -pentru consultaţie, sîn t cetăţeni din circum ­scrip ţia electorală a conferenţiarului Nicolae Coja. Au nevoie de o viză-pentru -introducerea gazulu i m etan o ri iau cine ştie ce alt necaz pen trurezolvarea căru ia e nevoie de intervenţia deputatului. C onferenţiarul N ico­lae Coja îi ascultă cu atenţie:

— Să vedem ce putem f a c e . . .Şi cu laceeaşi perseverenţă cu care medicul Nicolae Coja se ocupă de

tratam entu l bolnavelor, şe ocupă şi deputatul Nicolae Coja de rezolvarea- problem elor notate în agendă.

Portarul cu cele m ai m ulte reclam aţii

V izitarea bolnavilor de -către rude şi prieteni este reg lem entată de un ordin sever. In a fa ră de joi şi dum inecă, vizitele sînt interzise. A ceasta o- înţeleg prea bine medicii- şi personalul auxiliar. Rudele şi prietenii, m ai p u ţ ia Există însă un şiretlic care de -cele m ai m ulte ori dă greş. Totuşi citeodată „prinde" '

— S înt medic! .E trucul cel m ai utilizat. P en tru asta tiebuie să îm prum uţi însă un

aer degajiaţ şi să treci pe lîngă portar în aşa fel incit să i se pară că fac i acest lucru în fiecare zi. M ai e nevoie1 să te aju te şi hainele, să nu eziţi n ic i o clipă, altfel ten tativa este dem ascată şi portaru l te-a şi diat-afară.

Problem a cea ma-re este la ginecologie. Aici vizitele sînt ca tegoric in ­terzise. M am a şi copilul se bucură de o protecţie deosebită. Tatăl nu are-

Prin climcile din Cluj 57

voie să-şi vadă ,,opera“ decît la ieşirea din clinică. Cerber aici e Petrică Trif pe care nim eni n -a reuşit încă să-l „ducă“.

— Sînt medie! m inte ta tăl.— Unde vi-e- halatu l? răspunde cerberul zîm bind, şi p rudent ii închide

uşa in nas.Cînd ta tă l află că lare o fetiţă se resemnează! mai uşor. Când află insă

că moştenitorul! e băiat, P etrică Trif nu scapă prea uşor. F ericitu l părin te e a tît de nebăbdăto r incit încearcă toate m ijloacele posibile: îl roagă fru ­mos, îl im ploră, îl am eninţă şi ia r îl roagă, încearcă să-l corupă . . . Trif însă .rezistă eroic atacurilor. E doar m em bru de partid şi nu se race de rîs! Înfuriat, ta tă l pleacă la direcţie unde îl reclam ă pe portar. Directorul, după ce-1 ascu ltă cu bunăvoin ţă , cu toate că de m ult cunoaşte povestea pe d inafară, încearcă să-l lin iştească. Nereuşind, îl sperie:

— V reţi să laveţi un copil sănătos, nu? Atunci, cum vreţi să in tra ţi cu aceste haine îngrozitoare. Uite, sînt pline! de microbi. M işună cu m i­lioanele pe e l e . . . Copilul s-ar îm bolnăvi cu sig u ran ţă şi m am a la feL O a re ' nu vă gîndiţi -a ,ei?

Sora

Dpsi ar trebui să fie prezentă la orele opt, sora M argareta G lăvoianu vine m ai în fiecare zi la şase şi pleacă atunci cînd nu mai a re nim ic de făcut. D ar cînd nu m ai are nim ic de făcut o soră?

M iargareta e o femeie voinică, plină de energie. M unceşte şi fum ează cît doi bărbaţi; la., un loc. E soră-şefă la ch iru rg ia a doua. Are a tîtea lu ­cruri de făcut încît te cuprinde m irarea cum de-i a junge tim pul. A leargă pe culoare, trece prin saloane, coboară cele 9? de trep te pînă lia b u că tă­rie . . . Nimic nu scapă privirilor ei agere. O pată pe culoar, o uşă cam nespălată, un geam deschis acolo unde acest lucru e oprit cu s t r ic te ţe . . . Pe toate le vede.j O dată cu apariţia ei, s terilizatoarele încep să sfîrîie. Celelalte surori ii ascu ltă „dispoziţiile11. . . M argareta e respecta tă de toată lumea şi cu atît m ai m ult de bolnavi. Ghiceşte din privirea om ului ce-1 doare, ce doreşte. Unull v rea un pahar eu apă. P e altull îl supără p e r n a . . . Iar ce lă la lt doreşf- pur şi sim plu să stea de vorbă. U neori soneria zbîrnîie scurt, s tr id e n t . . . 3olmavul cuprins de febră are halucinaţii. I se pare că în saţon ia in tra t un străin , că îl am eninţă o m are prim ejdie. P riv irile i se rotesc speriate în jur. Sora deschide atunci dulapuL. C au tă pe sub pat, sub m asă, peste tot, cu un aer plin de selriozitate. Ş tie că nu- e nim eni, dar bolnavul trebuie liniştit.

— Vezi, nu e nim eni!— Mi s-a păru t, se lin işteşte bolnavul. .Sora controlează punga de gheaţă. O aşează mai bine deasupra frun ţi'

infierbintate. Se aşează apoi la căpătiiu l suferindului şi îi vorbeşte cald, prieteneşte, ca , o adevărată soră. Ş tie că toţi acei ce pleacă însdrăven iţî din clinică n-au ş-o uite niciodată. Şi e m indră de acest lucru.

58 Grigore Beuran

Doctorul „Jeni“

Asia este num it de confraţii lui lectorul Eugen Cosma. La clinică, toată lumea ştie unde poate ti găsit. D acă nu e acolo, un telefon acasă şi ţi se comunică precis: e în cu tare loc! Totdeauna noaiptea, oi'nd S a l­varea aduce un caz g rav pe ca re m edicul de servici nuil poate rezolva, ş tie de unde să-l ia pe J e n i . . . O motocicletă sau un „ şah “, cum sînt supranum ite Pobedele de piaţă la. Cluj, şi în cîteva m inute doctorul Jeni e în salai de pregătire1 a operaţiei. Intervenţie rapidă şi bolnavul este salvat.

Cînd treceţi noaptea pe lîngă clinica de chirurgie şi vedeţi ferestrele să lii de operaţie sclipind ca un far, să ştiţi că e un caz greu care n-a pu ­tut suferi am înare p înă ia doua zi. Să ştiţi că în acea oră de noapte acolo lucrează doctorul Jeni sau un alt chirurg sm uls din braţele lui Morfeu.

V izitele m edicale

La clinici, v izitele m edicale au un lanumif lanţ: te- „vede“ medicul con­su lta n t de policlinică, medicul de salon, medicul prim ar, conferenţiarul şi în cele din urm ă profesorul.

V izita profesorului constitu ie un evenim ent deosebit. Profesorul nu vine n iciodată singur. O în treagă su ită în h a la te sclipitor de albe îl1 însoţeşte, incit ai im presia că însuşi H ippocrat a păşit în salon u rm at de suita, sa de învăţăcei. E ora în care medicii îşi verifică, nu fără emoţie, cunoştin ­ţele. Abia acum, din confirm area sau infirm area pe care o face cel. mai experim entat dintre medici, pot să ştie dacă au in terpretat bine toate sim-p- tom ele boalei. O înclinare aprobatorie a capului siau o cută apăru tă pe frun tea profesorului îi spun totul medicului.

In exeorta albă sînt în to tdeauna şi cîţiva dintre viitorii medici, s tu ­denţii. Au o ţinu tă m ai im pozantă deoît a profesorului, sint plini de g rav i­tate de parcă de ei' a r depi de soarta bolnavului. Această ţinu tă nu-i îm piedică a fi ochi şi urechi. E ora cînd pătrund în tainele m ed ian e i, .cînd noţiunile abstracte din tom urile de mii de pag in i prind v iaţă. în v a ţă să d istingă bătăile regulate ale inimei de cele neregulate, învaţă să d istingă ce e norm al şi ce e anorm al in resp iraţia unui suferind, învaţă să delim i­teze ficatul, să-şi dea seam a dacă e m ărit sau e -normal, învaţă să stea de vorbă cu bolnavul ca un medic. Toate acestea le învaţă in clinica medicală II de la cunoscutul sem iolog, m edicul em erit, profesorul Ioa-n Goia. ■

Dornici' de a-şi uimi profesorii, colegii, unii' studenţi nerăbdători să acum uleze cit m ai m ulte cunoştinţe, se desprind din suită şi se furişează în saloane. Au pus ochii pe un bolnav de -pe spatele căruia pot în v ă ţa m ulte. Se apropiiie de patul bolnavului plini de grav ita te . Ia u foaie de observaţie, ■c sucesc, o învârtesc, c la tină din cap parcă nem ulţum iţi de exam inările de pînă acum şi încep reexam inarea bolnavului. P en tru un profan, această exam inare e- cea mai conştiincioasă din toiate cele făcute pînă acum. S tu ­denţii îl în torc pe o parte, pe alta., îl percută, îl pun să sufle, îl in tero­ghează:

— Doare aici? D ar a i c i ? . . . Bine! A ş a ! . . . S u f lă ! . . . Mai t a r e ! . . ■Opreşte respiraţia!

Prin cliniaile din Ctui 59

De m ulte ori studenţii sînt su rp rin şi in flagrant-delict. O privire se­veră a m edicului-şi bolnavul nedum erit, scapă din m îinile acestor nemiloşi cercetători care părăsesc salonul roşii ca sfecla şi cu capul în păm înt. Trebuie să aştepte ora de stag iu pentru a-şi satisface curiozita tea.

In m iez de noapte

Cînd becurile încep să licărească in noapte, medicii părăsesc clinicile; deşi n u sîn t ob ligaţi să -rămână pină la ora astal aici, to tuşi îi găseşti în clinică de dim ineaţa pînă searia. Peste noapte, în fiecare clinică răm îne stăp în absolut medicul de, gardă. La ginecologie, în noap tea aceasta cu lună p lină, e de g ard ă doctorul Ioan Tolan. E un bărbat în floarea vîrstei- înalt, şi uscăţiv , priceput în meserie. în că lţa t în tenişi a leargă de la un salon la altul. Trebuie să facă o injecţie. A leargă jos la lam bulanţă să vadă o bolnavă adusă de salvare. S înt prim ele dureri ale facerii. Femeea e la prim a maştere, are nouăsprezece ani. S-a g răb it la clinică să nu se intîm ple ce v a . . . .L a uşă aşteaptă soţul, un b ărbat de douăzeci J-e ani; e m ai speriat decit! soţia, fum ează ţigară după ţig ară , vrea să stea neiapărat de vorbă cu medicul de gardă.

— Du-te, omule, şi te culcă liniştit. O să nască abia mîine sau poate poimîne. Fii fără grijă.

E tîrziu. O raşu l doarm e . . .Zbîrnăie telefonul lia poartă. P o rta ru l e afară prin curte, face cu ră ţe­

nie. Doctorul Ioan Tolan ridică receptorul.— Da, eu sînt! Ce vrei la ora asta?E doctorul Viorel Coldea. S-a în tors de la un spectacol şi v rea să

ştie ce face bolnava pe care ia operat-o azi dim ineaţă. Aşa e el, n-areastîm păr pînă nu-i sigur că bolnavele lui se sim t bine. ,

— Doarme, ce să facă? . . . N -are tem peratură, fii lin iştit. N oapte bună!O raşu l doarme. A aţip it şi m edicul de gardă. Clacsoneia-ză salvarea

la poarta principală, unde portarul a a d o rm it. . . M edicul de gardă se r i­dică din pat, face două-trei fandări. Se laude sforăitul m aşin ii sub geam. L a lam bulanţă s-a aprins lumina-, sora de gardă prim eşte bolnava. A ■sosit o grav idă cu hem oragie. F ătu l e în primejdie. Marna- nu v rea să-l piardă. Ce-i de f ă c u t? . . . C azul e destuii de com plicat. M edicul de gardă n -are în c o tro . . . In timp ce bolnava e tran sp o rta tă în "sala de operaţie, doctorul Tolan form ează un num ăr de telefon. Telefonul face apelul, sună, sună. E ora trei; din noapte. Insfîrşit, o voce som noroasă.

— Profesorul C ăprioară la telefon. D um neata eşti? Ce-i? Nu-i nimic, m eseria . . . V in imediaţi

O raşul doarme.Geam urile sălii de operaţie de la Ginecologie aruncă văpăi de flăcări

în noapte. S-aU -luat m ăsurile de prim ire a unui nou cetăţean.O raşul doarme.

60 Grîgore Beuran

Un caz rar

In sa la de operaţie a clinicii oftalm ologice s-au adunat toţi medicii. E un caz ra r şi to tuşi comun, operaţia trebuie văzu tă de toată lum a. O perează profesorul P ăcu rariu , a ju ta t de soţia sa, conferenţiara L avinia Păcurariu .

— Ce crezi, Lavinia? Ce crezi, tovarăşe Grunfeld?E un vechi obicei al profesorului. Vrea să afle părerea co.uboratorilor.

începe cu soţia şi term ină cu cel m ai tîn ăr m edic al clinicii. De m ulte ori începe cu cel m ai tînăr; atunci răspuns u rile v in mai g r e u . . .

E introdus bolnavul. Este profesor. Toată clinica ştie istoricul boalei: este un reum atism ocular cu com plicaţii. Cu opt ani în urm ă, ochiul sting al bolnavului şi-a p ierdut vederea. E ra la S ighet pe atunci. A. colinu- toată ţa ra .

— Ochiul e definitiv pierdut!In faţa unei astfel de sen tin ţe ,d a tă de spec ia lişti,.bo lnavu l s-ia resem ­

nat. Vede omul şi cu un ochi şi-a zis el. L-a consu ltat apoi şi pe profeso­rul P ăcurariu .

— N u îm părtăşesc părerea colegilor mei. Abia . aştept să in tru inochiul dum itale. Diacă nu vrei să te operez, treaba dum itale. Păzeşte-te înşă, pc n să-ţi pierzi com plet vederea. L inişte şi calm îţi recom and deocam-.dată. Cînd o să te decizi pen tru operaţie, vino. Te aştept.

Cine se operează bucuros? D eocam dată, ochiul drept funcţioneazăbine. A funcţionat bine p înă acum un an. Profesorul era în clasă. Rezolva o problem ă de m atem atici, la tablă. In ila să , linişte. Scîrţîiau din cînd in cînd peniţele pe hîrtie. La el. e ra în to tdeauna lin işte în ciasă . D eodată, tabla din neagră se făcu roşie, iar c re ta parcă s-a te r m in a t . . . S-a frecat la ochi. Totul era roşu, D oam ne!. . . Z adarnică im plorare. A dat peste scaun. A hîjbiit pînă la uşă, pe coridoare, a in tra t to t pe b i'b îite în cance­larie, a dat peste un scaun, s-a aşezat pe el f r î n t . . . M ultă vrem e in clasă a fost linişte. Copiii priveau îngroziţi spre uşa deschisă pe clare s-a pierdut profesorul. Ce s-a în tîm plat? Cine l-a su p ăra t a tît de rău , să-i p ă răsească fără a le spune un singur euvfrfL R ăspunsul a venit odată cu tovarăşa instructoare de pionieri.

— Profesorul a orbit.In timp ce i se fiac p regătirile de operaţie, bolnavul .retrăieşte acele

clipe.In sala de operaţie e o lin işte de m orm înt. Se aude doar resp iraţia

medicilor. Zăngănesc instrum entele.— Nu ţi-e frică?E vocea caldă ia profesorului. P ăcu rariu . C îtă sig u ran ţă e în g/las!— Nu! Nu mi-e frică. S în t puţin em oţionat.— A tunci începem.Ce sigure sînt m işcările profesorului! Cum să-ţi fie. frică? Bolnavul

sim te că el apiasă ceva pe ochiul anesteziat, parcă a fost sm uls ceva de acolo. .,C ristalinul, ia scos c ris ta lin u l11, îi fulgeră bolnavului p rin m inte Sim te o căldură în în treg corpul, nu-şi mai poate stăpînii m uşchii, tre ­m ură. Să nu se transm ită trem urul la muşchii feţei! Şi to tuşi ce dUpă! în

Prin clinicile din Cluj 61

o rb ita ochiului fără cristalin apare chipul profesorului cu m asca pe faţă, Uite-i ochii blînzi, calzi, ochelarii'. Apoi începe delirul lum inii. Ia tă clasa- c o p i i i . . . C asa părin tească, tabla cu problem a nerezolvată , cîteva rîndurj cu cifre albe, lanuri de griu unduindu-se în soare, pădurea H o ia . . . Dum ­nezeule, v ă d ! . . .

B ucuria bolnavului e atît de miare incît trebuie să o com unice şi m edi­cilor fără să m işte m uşchii feţei.

— Văd! horcăie el din gâtlej.— Nici o vorbă! Nici un gest! Calm, calm! Toţi cei prezenţi în sala

aceasta ştim ce vrei să ne spui, ştim ce sim ţi şi ce vezi. S întem medici. O rice vorbă, orice gest îţi poate fi fatal!

E p ro feso ru l, P ăcu rariu . B olnavul se lin işteşte. N-a sim ţit n ici un tre ­m ur în vocea aceasta calm ă. Au m ai trecut cîteva m inute, apoi în sală răsună din nou g lasu l cunoscut al profesorului P ăcu rariu .

— Gata! O peraţia a reuşit. M edicii şi-au făcut datoria , urm ează să ţi-o faci şi d u m n eata / să mai lai răbdare încă puţin, cîteva zile.

îngrijitoarele de curăţenie

La cinci dim ineaţa, clintea începe să prindă viaţă. îng rijitoarele de curăţen ie se apucă de treabă. Cele maii m ulte -dintre ele sîn t ţărăncu ţe sărace din satele de lingă oraş. Au venit laici pentru că au auzit că de eşti fa tă harn ică prim eşti sa lar, m îneare şi un loc în dorm itor. Intr-un. an sau doi, devii infirm ieră. Şi dacă vrei, nim eni n u te opreşte să urm ezi cu rsurile de calificare. S înt v isuri ca re prin m uncă se în d e p lin e s c ... Ba mai mult. Diacă îţi place cartea, n-ai decît să urm ezi liceul seral. Sînt m ulte su ro ri care fac seralul. Cîteva dintre ele au şi a juns studente la m edicină. Cine s-ar fi g îod it la aşa ceva cînd au porn it din satu l lor cu o m ică bocceluţă în spinare?

Să vă prezin t pe uma d in tre aceste fete. E m icuţă, ro tun joară , veselă. O cheamă Viorica. Sosirea ei, bolnavii operaţi la ochi o sim t după fîşîitul m ăturii pe culoar, după zăn g ăn itu l găleţii cu apă, d a r m ai ales după lă lă i­tul în surdină. Poţi să le interzici cîn tatu l cît pofteşti! E în zadar, Pei unii bolnavi zgom otul ;■ nu-i supără. Pe cei m ai m ulţi însă. îi scoate din sărite . Reclamă . . . D.ouă-trei zile n u le m ai auzi cîntînd. D ar . . . nu după m ultă vreme, fetele uită „p relucrarea" şi -cîntă din nou.' La fel face ş i Viorica, în în timp ce cu răţă cu loaru l din fa ţa salonului 14. A tei se află un bolnav pe ciare nu-1 supără lă lă itu l ei. E profesorul al cărui ochi fusese operat. V eni­rea ei! îi vesteşte o nouă dim ineaţă. Cu un al m at p u ţin din cele răm ase pină la desfacerea definitivă ia pansam entu lu i. Noaptea, bolnavul n u doar­me. Nu trebuie să-şi m işte ciapul. Se teme să n u com prom ită operaţia. Abia la venirea V iorichii se încum etă să adoarm ă un ceas, două. A tît îi a ju n g e . . . Să treacă tim pul! Să se scurgă mai repede aceste zile. I se pare că tim pul trece pe lîngă el cu încetineală de melc.

62 Grigore Beuran

Staţiuni balneare în cîteva camere

Puţin i ştiu că parte ru l im pozantu lu i p a la t al clinicii m edicale II, palatu l nou cum i se m ai spune, ascunde în el adevărate sta ţiun i balneare. £ clinica în ciare a încărun ţit profesorul Eugen M oraru.' Că n-a în căru n ţit degeaba, ţi-o po t spune bolnavii ca re sosesc pe tă rg j sau tîrîndu-se in tr-un baston şi pleacă de aci voinici, vindecaţi. în tocm ai ca slăbănogul din Ca- pernaum cu patu l in spate. N u e nici o forţă ocultă. P rofesorul M onaru şi colaboratorii săi, Dr. Grănescu, Dr. M ureşan şi Dr. Puşcă nu folosesc bibli- ciie cuvinte:

— Ia-ţi patul tău şi umblă!E i exam inează bolnavul şi-i indică tra tam entu l. In tră în acţiune lab o ­

ran ţii, băieşii, m iaseuzele. . . I n h a l a de „H idroterapie", în tr-o cadă, te trezeşti în orice s ta ţiu n e balneară din ţa ră indicată1 de mediic. Nu e nici un covor, ferm ecat. E rezultatu l studiilor îndelungi făcute de profesorul M oraru şi de colaboratorii săi. Apa fu rn izată de I.C.C., am estecată cu polisuliură şi acrd clorhidric, suplineşte apele sulfuroase de la H ereulane, C ălim ă- neşti, O lăneşti şi Govora. G oleşti cada şi dizolvi sare de B azna în apa I.C.C.-ului şi ea prim eşte acelaşi efect cu rativ ca apa celor trei liacurj H oria, Cloşca şi C rişan de la O-cnia S ibiuiui sau ca apele de la B azna.

Din cînd in cînd, cam ioanele clinicilor îm barcă profesorul ş i medicii de la balneologie şi pleacă spre Cojocna. Sub conducerea profesorului, cam ioanele sîn t încărcate pînă la refuz cu noroiul ce va servi Dentru îm ­pachetările eu năm ol. N ăm olul acesta are acelaşi efect cu ra tiv ca şi cel de pe litoral, Sovata sau V atra Dornei.

In loc de încheiere

E g reu să oglindeşti in cîteva pag in i în treag a activ itate bogată şi m ultila terală a m edicilor clujeni. Ia tă de ce. aim spicuit num ai unele din aspectele pozitive ale muncii lor, constatînd cu -regret că n-am putut vorbi nim ic de pediatri, radiologi, ftiziologi şi alţii1 tot latît de preţioşi şi devo­ta ţi .profesiunii lor. De asem enea nu am vorbit de unele aspecte negative ce, din păcate, se m ai pot găsi în m entalita tea unora din cei peste o mie de medici clujeni, încred in ţa ţt fiind, de altfel, că! acestea sîn t pe cale de dispariţie.

GRIGORE BEURAN

PARODII

Dan Deşliu

Ce gîndeă poetul cînd stătea la casa de c rea re

M otto :

„Trebuie să m a i a d a o g că a ceste încercări n u p r e s u p u n . . . o a titu d in e o stilă ţa ţă de au torii parodia ţi?"

(G . T op îrcea n u )

Se zbate o vină a nobilei frunfi,, Cu volnică vrere, se zbate . . . j Prin hrube de suflet, de soare, de m unţi \ Poetul cu g'mdu-i străbate.\— Sâ-nvolbur pe strune un aprig poem,\ îş i spune cu şoaptă şoptită.[Deci fără zăbavă in sprijin să chem ..|Poetica mea recuzită. .f tV eniţi-m i în preajm ă voi, sute şi mii De flam uri, drapele şi steaguri,

\Să flu ture-a voastre văpăi purpurii Pe-a versului falnice praguri.

[Şi voi bucium aţi-m i m ăreţul avtnt,[S irene, 'ciocane, baroase,\Spre slăvi să. se-nalţe năvalnicul cint , Cu note înalte ori joase.i .jV-aprindeţi in clocot voi, zori de rubin,\Voi torţe, voi facle, voi stele, jŞuvo i de căldură, puhoi de lum ini Reverse cm tările \nele ,\Voinica vîlvoare a jarului vast Zvicnească spre zarea senină,Iar voi pregătiţi-m i un aprig contrast,>Afunduri noptoase de mină.

n iureş pe-al filelor larg şantier C ondeiul vă fie tovarăş.'Poemele dtrze cu dirze puteri ■Să bucium e iarăşi şi iarăşi.

64 Şt. Cazimir

Prin spornic văleat vreau mereu să le-ascult, Căci ele m i-s trîm biţi şi a r m e . .

In zvonu l acestui năvalnic tum ult,Poetul in jilţu-i adoarme.

Dar chiar şi în v is U petrece-n alai Un chiot de m tndre unelte Şi-i dăruie-n cale un zîm bet bălai Fraţînii cu suflete zvelte.Ş i cit i-ar fi som nul de lung şi de greu,Şi-n vis )'el poem e scandează,C-aşa se cuvine să şadă mereu —Cu goarna şi in im a trează.

Eugen FrunzăCri t ic i lor mei

M otto:„O m ule, tu dă-i la dracul. N -au n ic i su fle t , n ic i ureche!"

( E . F .)

V-o spun pe şleau, stim abile am ţibii Ce cutezaţi în roate-a-mi pune bete:In veci de veci nu m ă-nspăim înta scribii Ş i de la ei eu nu prim esc poveţe.

Degeaba-şi sună toba detractorii In corul m arţafoilor profani!E u în su iş spre epoca de glorii A m trepte luni-m inuni şi ani-titani.

Oricit vă-ntindeţi plasa cea obscură,V i-i truda fără rost, d istinşi b e sm e ţi!Deci nu m ă mai călcaţi pe bătătură,Voi h iper-ultra-supra-exegeţi!

S fărm ind com plotul îngustim ii voastre Ş i-n m ii de cioburi putrede m uţenii,Trezesc din som n cu trîm biţe m ăiastre Respectul viitoarelor m ilenii.

Ş i-n tim p ce voi cu strîm bdturi nătînge Vă flu tura ţi in fam ul terfelog,Posteritatea de pe-acum m ă stâ n g e La sinul ei cu iz de busuioc.

ŞT. CAZIMfR

N. Dunăreanu, la 75 de ani

Au trecut doar doi ani de la sărbătorirea celei de a 75-a aniversări a lui Gala Galaction şi abia unul de la aniversarea sim ilară a m aeş­trilor Tudor Arghezi şi M ihail Sadoveanu şi iată-ne in preajm a sărbăto­ririi altor trei „patriarhi“ ai aceleiaşi generaţii de scriitori: N. Dunăreanu, G. Bacovia şi /. A g irb icea n u . . . Credem că asem enea evenim ente, de bună seamă fără precedent in istoria literaturii noastre, sîn t in m ăsură să ne întărească încrederea în destinele viitoare a le • scrisu lu i nostru. De aceea, nu putem decît să ne bucurăm şi să ne luăm îngăduinţa de a trans­m ite celor sărbătoriţi, rînd pe rind, urările noastre sincere şi călduroase.

In tîie ta tea se cuvine, după cum e şi firesc, sărbătoritului lunii: N. Dunăreanu. S ă încercăm deci a ne petrece cîteva m om ente în lum ea poves­tirilor sale, de care credem că nu există cititor, cit 'de cît pasionat de lite­ratură, care să nu se sim tă sincer atras.

Răsfoind nu dem ult unul dintre volum ele de schiţe şi povestiri ale lui D unăreanu — o cărţulie cu coperta în culori şi cu obişnuitele , vignete în interior, apărută, la M inerva, acum. m ai bine de patru decenii — ne gîn- deam la sem nificaţia a tît de cuprinză toare ' a titlu lu i ales de autor: Din îm părăţia stufului. R evăzusem in prealabil Chinuiţii, R ăsp lata şi Nuvele şi schiţe şi poate tocm ai de aceea titlu l celui de al patrulea volum al po­vestitorului moldovean, născut şi crescut el însuşi pe meleagurile aceleiaşi „împărăţii a stu fu lu i", ni se părea cu deosebire îndreptăţit să figureze în fruntea întregului său ciclu de povestiri din via ţa satelor de pescari, şi a porturilor noastre.

Nicolae — iu, cum reese d in unele am intiri că este obişnuit, să i se spună — Necutai Dunăreanu nu este un „creator“, în sensul obişnuit al cuvîn tu lu i, O per,a sa nu se bazează, decît într-o destul de m ică m ăsură, pe invenţie. Specificul scriitorului trebuie căutat deci, in prim ul rînd, în arta cu care ne sîn t relatate aspectele şi intîm plările culese d in bogata şi interesanta „îm părăţie a stu fu lu i"; de aici şi iluzia deplină a vieţii, im presia de autenticitate pe care ţi-o lasă lectura celor mai m ulte dintre poovestirile sale,. Cititorul care parcurge, fie şi num ai culegerea de Nuvele şi schiţe, apărută acum cîţiva ani la E .S .P .L .A ., rămîne plăcut im presio­nat de capacitatea scriitorului de a reda peisajul şi atm osfera specifică vieţii pescarilor şi a lucrătorilor din porturi, obiceiurile, credinţele şi- aspi­raţiile acestei lum i a hazardului şi a celei mai chinuitoare nesiguranţe, a frecventelor refulări, dar şi a pasiunilor, la fel de oarbe uneori, ca şi for­ţele naturii înconjurătoare, în m om entele suprem ei lor dezlănţuiri.

5 — Steaua

66 Leon Baconsky

care să se. încum ete a înfrunta valurile cît m unţii, cu bobăicele fragile ale unei biete luntri pescăreşti. Cei din Catarleţ îşi am intesc încă de soarta nefericitului Serghei Cudriaţov, îm pins de m înia mării către întunericul veşnic al adîncurilor, drept pedeapsă pentru că încercase a-i supune toa­nele, în noaptea aceea zbucium ată a S fin te i în v ier i ( în a ju n de să rb ă ­toare). De obicei, pe o asem enea vreme, lipovenii se înfundă prin crîşm e şi beau — cei cu dare de m înă, economiile, cei săraci, m unca pe luni înainte (Răzbunarea,).

N um ai Vania lui Petruşca Moisei îndrăzneşte să-şi uşureze de peşte cîrmacii, în plină furtună. Pe el nu-l poate înfricoşa nici marea, nici v în tu l turbat al întinderilor sbucium ate; pînă cînd cade robit de patim a-i pen tru frum oasa Dunia, fa ta „ereticului“ Timofei, a cărei iubire îl face să-şi piardă viaţa în condiţii a tît de tragice (Vaniia).

O arătare pocită la trup şi lipsită de suflet se abate din cînd. în cînd prin stufărişurile deltei: e Caramlău, inspectorul pescăriilor şi „îm păratul bălţii", tiranul în fa ţa căruia trem ură şi se ploconeşte întreaga suflare a Catarleţului ş i a satelor din jur. Veşnic înconjurat şi păzit de cei patru „hojm alăi", pe care-i recompensează cu cîte o vadră de băutură după fie­care ispravă, Caramlău e adevăratul stăpîn al deltei. „Nici ivirea ciumei, a uraganului sau a celei mai grele pedepse om eneşti nu poate s-aducă atîta groază, ca ivirea acestui m usafir“ — îţi şopteşte iar călăuza. Doamne păzeşte să te prindă cu vreun peşte dosit, sau cu vreun chip mai arătos de femeie în casă! M ulte fe te au fost silite a se supune dorinţelor pocita­niei. N um ai Duneaşa lui Moş Alioşa a fost mai norocoasă; pe ea a salvat-o• dragostea lui Pricopie Moroz, sluga chipeşă şi pătim aşă a lui H rustalev (D in îm pără ţia stufului, versiune nouă).

M ulte dintre actele vitejeşti ale tinerilor sînt determ inate de pasiune .. Rareori însă dragostea curată şi desinteresată îşi găseşte împlinirea. P ri­copie Moroz este unul dintre puţinii fericiţi. Cei mai m ulţi nu-şi pot ve­dea realizate visurile făurite alături de fiin ţa iubită. Pe M axim Ciacîra o asemenea pasiune eşuată îl face să-şi piardă pentru totdeauna echilibrul sufletesc (M axim C iacira1); feciorul lui Petruşca Moisei, victim ă a in to le­ranţei religioase, cade răpus de m îna propriului său tată (Vania,); motive- asemănătoare îl fac .pe finlandezul N itchin să-şi găsească moartea in condiţii dintre cele mai tragice (Povesteia unei iubiri).

Clădită pe principiile sănătoase ale realismului, opera lui N. Dună- reanu este străbătută de. puternice accente critice. Se desprind în special din paginile povestirilor sale o serie de- figuri de exploatatori din cele mai odioase., In rîndul acestora trebuie am intit, în prim ul rînd, revizorul' Caramlău, din povestirea cea mai realizată poate din întreaga operă a: scriitorului, D in îm pără ţia 'stufului-, apoi preotul, patronii şi avocatul din nuvela cu puternice elem ente de critică socială, M utul, sau m oşierul des- frînat şi cinic din nuvela D om nul Davideseu. Un şir de victim e tipice o rîn - duirii nedrepte a trecutului com pletează tabloul dezolant al vieţii pesca­rilor şi lucrătorilor din porturile noastre de odinioară; m uncitorul Vulpe, din schiţa H am alii, veteranul Gheorghe Prisăcaru, din R ăsp lata, Moş Ion, din povestirea Un suflet um ilit, M utul, din nuvela cu acelaşi num e şi. alţii.

N. Dunăreanu ta 75 de ani 67

În treaga „împărăţie a stu fu lu i", începînd cu lunca din preajm a gurii Şiretulu i şi pînă către marea cea neastîm părată, poate fi cu uşurinţă recons­titu ită din paginile celor cîteva volum e ale lui N. Dunăreanu. Iată, de pildă, Ş iretu l stătător, cu apa sa limpede, trăind d,in m ila ploilor şi a izvoarelor, ascun's ■ între malurile Bărboşilor şi cuhalmurile B îrlăzelului. Pe mal, buchete de stuf, pipirig, tufe de sălcii. Totul pare cufundat in linişte cînd, deodată, dinspre ostrovul, din faţă, se desprinde silueta lui Moş Gheorghe, m înîndu-şi tinereşte ciobaca pe urmele „dihaniei“ deprinse să-i îm puţineze gîştele ele pe baltă (D uşm anul). A sişti la înfiorătorul judeţ, te gîndeşti, aproape'fără să vrei, la m onştrii antediluvieni şi porneşti mai departe. Delta se anunţă măreaţă şi plină de neprevăzut. Dacă o cerce­tezi pe vremea ploilor abundente, sau a topirii zăpezilor din m unţi, poţi contem pla un peisaj care sâ-ţi sugereze potopul de ape al legendarului Nil. A lbiile fluviu lu i se ridică cu o repeziciune neaşteptată, stu fu l se culcă şi vîjîitu l ■apei um ple de zgom ot întreaga deltă. Prim ejdia înnecului pîn- deşte atunci pe toţi deopotrivă, oameni şi dobitoace, herghelii de cai şi haite de lupi ( I o deltă).

Dacă ajungi pe tim p de noapte, te surprinde singurătatea şi liniştea atotstăpinitoare a deltei, întreruptă arar doar de strigă tu l păzitorilor de turm e, ori de. picuratul in term itent al cîte unei tălăngi. V iaţa pare cu de- săvîrşire încrem enită în' pacea nopţii. N um ai ţînfarii şi tăunii nu-şi pot afla odihna şi încearcă să se strecoare către dormitoarele turmelor, cău- tînd locurile mai puţin am eninţate de otrava fum ulu i ce se ridică necon­tenit din focurile anum e aprinse în preajm a tîrlelor; iar dacă-ţi aţinteşti urechea, auzi parcă un o fta t prelung, jalnic, de-abia înţeles. „Acesta e sus­pinat stepei“ — te inform ează c ă lă u z a . .. (D in îm p ără ţia stufului).

E vrem ea cînd delta doarme. Dorm anim alele, dorm peştii, dorm oamenii., Doar pe ici, pe .colo, cîte un foc cu flacăra m ai vie iţi sem na­lează existenţa cîte unei colibe pescăreşti, în preajm a căreia cîţiva întîr- ziaţi zoresc fierberea borşului de păstrugă. I ţ i faci loc în apropierea focu­lui, adulmeci m irosul îmbietor al fierturii, aburind în aşteptarea m ăm ăligii pe care tocm ai o mestecă un flăcăiandru cu mînecile suflecate şi asculţi istoria tragică a lui Clemencu, voinicul pornit să înfrunte năbădăile Dunării. „Iar cere Dunărea carne de om " — remarcă N ichita, pescarul cu ochii gălbui şi barba roşie, ascultînd glasul depărtărilor înnegurate. „Auziţi cum m ugeşte! Ş i-n seara aceea, tot ca şi acum . Dunărea venea posomorită şi m ugind, iar din valuri se ridica un g las amarnic . . . (Cle- memcui). ' . ■

Cu adevărat înficoşătoare sînt însă furtunile care frăm întă din cînd în cînd valurile mării. M unţii de. apă se rostogolesc atunci furioşi în m a­luri, vasele ddăpostite în portul Sulinei se frăm întă dureros în ancore. Vîrttul sălbatic se năpusteşte asupra colibelor, clătinînd acoperemintele de stu f şi m ugind sinistru. În seşi vieţuitoarele mării se înspăim întă. P es­căruşii vîslesc în cîrduri către mal, scoţînd ţipete de groază, iar păstruga, nisetrul şi m orunul, năuciţi, nimeresc de-a dreptul în cîrmacii ucigaşi ai pescarilor (Van ia). E prim ejdios să te aventurezi însă pe o asemenea vrem e in larg, pentru a-.ţi cerceta cîrmacii. De aceea, rar găseşti pescar

68 Leon Baconsky

Prin ceea ce are bun şi valoros, opera scriitorului care, la 29 ale lunii, păşeşte pragul celui de al patrulea sfert de veac, ne va răm ine întotdeauna apropiată. Schiţa sa C u c YÎ1 11a Raluca, scrisă cu decenii în urm ă, are in introducere urm ătoarşle cuvinte: „Vor trece ani la mijloc, se vor schim ba multe lucruri în lum ea noastră, chiar şi eu, ăsta de astăzi, cu credinţele şi dorurile mele, voi îm bâtrini — de-o ţi să am z i l e . . . " Schim bările pre­zise s-au realizat, poate chiar peste aşteptările celui care le prevăzuse. Altele sînt astăzi şi ^condiţiile de viaţă ale scriitorilor noştri (să ne gîn- dim , pentru- trecut, la cele relatate de N. Dunăreanu in povestirea sa, cu unele elem ente autobiografice, Amair), de aceea credem că nu vom risca să fim dojeniţi, dacă-i vom transm ite povestitorului, atît de bun cunoscă­tor al ,,împărăţiei stu fu lu i", odată cu cuvenitele urări, şi dorinţa noastră sinceră de a-i în tiln i cît de des num ele în paginile publicaţiilor n o a s tre . . .

i.lîON BACONSKY

EVGHENII VINOGUROV

Lebedele

A m lacrimi pe obraz, fără de v e s te . . , M-a copleşit problem a asta grea Cu început frum os, ca de poveste:„Spre sud un stol de lebede sb u ra . .

Lăs'md bărbia-n palm ă întristat,Zadarnic înm ulţesc a m ia oară . . .Dar ochii de-i închid, \ c i t de curat,..Ce. clar le văd deasupră-mi: iată, sboară!

Culoarea asfin ţitu lu i de-aramă, Le-asvîrle-n pene fulgerări mărunte. R otindu-şi g îtu l înapoi, le cheamă,Ş i le îm bărbătează cea din frunte.

E le plutesc în albă strălucire,P este păduri şi ape se înclină U im ind prin m aiestoasa lor ivire M işcînd prin puritatea lor virgină.

L îngă un lac, să bea o să coboare O clipă doar, şi iarăşi către nori; M îndre priviri, aripi trium fătoare Distanţelor ş i.v în tu tu i s u r o r i . . .

70 Evghenii Vinogurov

Ele în slavă paşnic lunecau Deasupra unui pisc fără-a se teme . . .

Ş i cine să te creadă că erau Din cărticica asta de problemei

In romîneşfe de L. Ne.imfu

RABINDRANATH TAGORE

Torentul de viată

În treg torentul de viaţă Ce zi şi noapte-n vine-m i bate E-acelaşi care-n lum ea-ntreagă In ritm ul unui dans străbate.

N em âsurata-i bucurie Prin orice fir de iarbă creşte Şi-n valuri mari de flori şi frunze Im petuoasă izbucneşte,

Ş i to t el, legănat, dom neşte Pe fluxul şi refluxul m ărit Ce-i leagăn pentru-atîtea naşteri Ş i leagăn norţii şi uitării.

In glorie mâ-mbracă unda Universală, care vine Trium fătoare, peste veacuri Şi-o sim t cum clocoteşte-n mine.

72 Rabindranath Tagore

Pe-al infini tului mai

La joacă se-ădună copiii pe-al in fin itu lu i mal.A zurul cel fără de m ărgini se-ntinde deasupra.Alături de ei se frâm m td urlînd nestatornicul val.

D ansează şi strigă copiii pe-al in fin itu lu i mal.

Se desfată cu scoicile goale, din nisip castele-şi clădesc, Bărcuţele mici le gătesc cu foi veştejite Fericiţi le aruncă pe apă să vadă pe-adtncimi cum plutesc.

Copiii se joacă pe m argini de lum i infinite.

Să-noate nu ştiu, cum nu ştiu să arunce năvodul.Se-afundă pescarii de perle. Spre zări m ateloţii p ornesc . . .

Copiii clădesc din nisip si surpă, tot ei, ce clădesc.N u cată comori tn adtncuri şi nu ştiu să arunce năvodul.

Vine mardea rizînd şi palidă plaja luceşte.Apele-s pline de moarte — dar copiilor basme le cintă.(C um pentru pruncul din leagăn cintecul mamei se-avîntă). Valul se joacă cu ei şi palidă plaja luceşte.

Pe-al in fin itu lu i m al se "ăsfaţă copiii-mpreună.P ierdute fără făgaş se scufundă corăbii-n furtună.

Moartea pindeşte perfid — dar tn fa ţa urgiii Pe-al infinitului mal, se joacă, se joacă copiii.

Rabindranath 7-sore 73

Cînd eu, copila,şe, f i - a d u c . . .

Cînd eu, copilaşe, ţi-aduc jucării cu m ulte culori În ţe leg irizările apei, curcubeul din nori,Ş i-n ţeleg pentru ce-s colorate frum oasele flori,Cînd eu, copilaşe, ţi-aduc jucării cu m ulte culori.

Cînd vreau să te fac să dansezi şi-un cîntec îţi cînt,În ţe leg pentru ce-s melodii prin ram uri şi-n vînt,Ş i de ce g lasu l mării l-ascultă bătrînul păm înt,Cînd vreau să te fac să danşezi şi-un cîntec iţi cînt.

Cînd, cu nesaţ, m inuţa ta dulciuri îm i cere Ghicesc pentru ce-n caliciul de flori este miere De ce cu gustosu l său suc fructul se um ple-n tăcere Cînd, cu nesaţ, m inuţa ta dulciuri îmi cere.

Cînd obrăjorii-ţi sărut ca să te fac să zîm beşti,Ş tiu sigur, atunci, ce-i fiorul lum inii cereşti.Pricep de ce-mparte zefirul călduţ dezm ierdări îngereşti,Cînd obrăjorii-ţi sărut, ca să te fac să zîm beşti.

In rom lneşte de Eugeniu Speranfie

A N I V E R S A R I

S C H U M A N N

R obert S chum atiti este , In m u zică , una d in tre cele m ai rep rezen ta tive f ig u r i a le m işcării rom antice. D ar n-ar f i cu n im ic în d rep tă ţită cred in ţa că „ro m a n tism u l“ lui S c h u m a n n ar f i fo s t n u m a i■ îm p ru m u ta t p a siv , prin co n ta g iu n e , d in a m b ia n ţa tim p u lu i, adica a d o p ta t g ra ţie unei s im p le convertir i „ filo so fice" .

E adevăra t că, cu m in tea sa se toasă , cu n e a stim p ă ru l să u n o sta lg ic ş i cu nep o ­to lita lui n em u lţu m ire , S c h u m a n n a u rm a t, in tr -o vrem e (p r in 1828, deci la 18 a n i) , cu a sid u ita te unele cursuri de f ilo so f ie la u n ivers ita tea d in L e ip z ig ş i, .mai cu seam ă , a citit d in operele filo so filo r ro m an tic i. D ar aceasta , p en tru că d in a m ism u l său conge­n ita l, e m o tiv ita tea ş i im a g in a ţia sa feb r ilă îl în d em n a u spre teoriile c, r e a tuncea h ră ­n eau vo in ţa revo lu ţio n a ră de a s fă r îm a cadrele ru g in ite ale ru tin ei ş i de a perm ite v ie ţii izbucniri in d irecţii nouă , neprevă zu te . Căci, in d ife ren t de fo rm u le le m e ta fiz ice , fo rm ula stru c tu rii v ita le a lu i S c h u m a n n era aceea a u n u i d esch iză tor de drum uri.

In iţia l, în copilărie ş i ad o lescen ţă , el a şo v ă it în d e lu n g în tre poezie ş i m uzică . G u stu l literar i-a fo s t , probabil, m u lt a ţ î ţa t de pro fesia ş i preocupările ta tă lu i său, un, foarte ac tiv ş i in s tru it librar şi editor. P e lîn g ă ed ita rea de opere clasice, acesta a co n fecţiona t, e l in su şi, unele bune traduceri ş i chiar unele încercări literare o rig in a le , d e s tu l de onorabile. R obert cetea m u lt, iar a p titu d in ile lu i - inventiv ,e l-au în d em n a t

d in copilărie spre o a c tiv ita te literară aproape in s tin c tivă . S cria m ici p iese d e tea tru pe care le ju ca apoi cu a lţi copii. M ai tirz iu , în ad o lescen ţă , a scris un în tr e g rom an Seară de iunie ş i o parte d in tr -u n al doilea Selene, care a răm as n e te rm in a t. N u ş tim a z i ce con ţineau aceste ju ve n ile ten ta tive , dar, ju d ec in d dup ă în trea g ă to n a lita tea fir ii lu i, p u tem fi sig u ri că ele trebu ie să . fi fo s t p line de reverii se n tim en ta le , departe de rea lita tea lum ii palpabile , pe care n ic i n u avea de un d e s-o cunoască, dar o g lin d in d frea m ă tu l co n tinuu al in im ii sa le se n s itiv e , jocu l im a g in a ţie i sa te năva ln ice.

G ustu l şi înclinarea pen tru poezie nu l-au p ărăsit în să n iciodată . P o ezia a răm as pen tru e l o a lnie secu n d a ră în care se reva rsă prea -p linu l in v e n tiv ită ţii sa le excep ­ţionale . E a îi procura o lum e com plim en tară , so lic ita tă de e x ig en ţe le su p ra a b u n d en ­ţe i sa le im a g in a tive ş i pasionale. In 1826 a scris u n s tu d iu d i •ore raporturile d in tre poezie şi m u z ică ş i poate că n u m a i con ju n c tu rile fo r tu ite ale v ie ţii au decis orien tarea lu i d e fin itivă . Dar în trea g ă opera sa de com pozitor v ib rea ză d e s im ţire poetică ş i se in sp iră d in v iz iu n i literare. F a p tu l este izb ito r şi chiar în m od desch is a firm a t în opera p ia n is tică ce ocupă cu e xc lu s iv ita te p rim a perioadă a a c tiv ită ţii sa le (d e la op. 1 p în ă la op. 23). A ceste creaţii, m ai cu seam ă , posedă o particu larita te caracte­ristică: pe aceea de „ m in ia tu ri" . S -a p u tu t crede de un ii că „geniu l său are o resp i­

Schumann 75

ra ţie prea sc u r tă “ şi că arip ile sa le nu re z is tă la zboruri prea lu n g i. Dar nu num ai că cele pa tru s im fo n ii, sau concertu l în la m inor pen tru piano ş i o rchestră (op . 54 ), sau poem ul M anfred, u vertu ra la G enrveva, sau piesele de m u z ică de cam eră, în tre care, în specia l, Quintetul (op . 44 ), — pe care un ii îl a şea ză a lă turi d e Eroica lui B ee th o ven — desrn in t îndo ielile cu priv ire la fo r ţa ş i am ploarea in sp ira ţie i sa le; trebu ie o b serva t că în seşi m icile p iese izo la te , sau cele în şira te in sa lbe ca P apillons (op. 2 ), Carnavalul (op. 9 ) , D avidsbundlerstănze (op . 6 ) , N ovelette le (op. 2 1 ), Kreis- leriana (op. 16), con ţin de fa p t e x tre m de b o ga te p o ten ţia luri; în ele za c e concen­tra tă a t ît de m u ltă g în d ire şi pasiune m uzica lă , în c ît s in g u ră m ob ilita tea ex trem ă , va rie ta tea ş i a b u n d en ţa in sp ira ţie i sa le e ste aceea care-l îm pied ică de a in s is ta ş i de a d ilua su b s ta n ţa in fin it de preţioasă. S u b im p e tu o z ita tea to ren tu lu i de m elod ii p e care le im a g in ea ză , el nu poate decit să n o teze rap id , fă ră să poată exp lo a ta pe în d e le te a cest ' m a teria l preţios. I n acelaşi tim p , fiece tem ă d ev in e o su b lim ă poezie, fiece su ită a lcă tu ieş te un s tră lu c it v o lu m de poem e.

P iese le m u zica le scu r te co n stitu ie , de a ltfe l, una d in tre caracteristicile ro m a n tis ­m u lu i se n tim en ta l ş i se n sitiv . I n litera tură , poem ele lu n g i, epopeele de la rg i d im en siu n i aparţin în m od propriu m aniere i clasice, pe c înd izb u cn ir ile scurte au m a i m u ltă a fi­n ita te cu zv îcn ir ile v io len te ale in im ii. C hopin , şi el, exce lea ză în N o c tu rn e , în V alsuri, in P relud ii, a căror execu ţie d u rea ză n u m a i c ît o îm bră ţişare .

In t im a înrud ire a m u zic ii lu i S c h u m a n n cu poezia se vede, deo seb it de aceasta , ş i d in fa p tu l că cele m a i m u lte d in tre co m p o ziţiile sa le au fo s t in sp ira te d in a n u ­m ite opere literare A s tfe l , Papillons, d in tr -u n capito l al ro m anu lu i F legeljahre al lui Jean-P au l R ich ter; S im fo n ia în tiia ( in si-bem ol m a jo r) , su p ra n u m ită „a p rim ă verii'', a fo s t in sp ira tă d in tr-o poezie Der G eist der W olke (D u h u l norilo r) a lu i A d o lf B o ttg er; K reisleriana d in po vestirea lui E. T. A . H o ţfm a n n n u m ită Kater Murr, în care p redom ină fig u ra fa n ta s tic ă a m a estru lu i K reisler.

S c h u m a n n recunoaşte că el n-ar fi p u tu t să scrie filo so fie , p en tru că nu se pu tea concentra cu prea m u ltă a ten ţie ş i în d e lu n g a tă co n secven ţă a supra unei „idei" specu­la tive , d ar n u e m ă i p u ţin a d evă ra t că au fo s t filo zo fi, ca N o va lis , care, ca ş i el, n ep u tîn d u -se concen tra în d e lu n g a supra u nu i su b iect, au scris to tu ş i fa im o a se a fo ­rism e. Ş i tocm ai g e n u l a fo rism e lo r este cel care se re lie fea ză m a i cu sea m ă în scrie ­rile critice a le lu i S ch u m a n n . P aralel, m icile p iese m u zica le prin care el e xce lea ză s în t un fe l de a fo rism e z/e in im ii sa le n ea stîm p ă ra te . C hiar ş i titlu r ile pe care S c h u m a n n le dă com poziţiilo r sa le reve lea ză - m o d u l lui literar de a-şi g în d i ş i co n stru i opera m uzica lă . E l in a u g u rea ză , a stfe l, în tru c itva , m u z ica „cu p rogram " — du p ă cum a a ră ta t L is z t în pa g in ile ce i-a d ed ica t — d eşi n u a vorba aci de p ro g ra m u l unei m u ­zic i im ita tive sau d escrip tive , ci d e pura in terpretare sonoră ş i d e expresia m u z ica lă a unor s tă ri su fle te ş ti. P o ezia acustică a lu i S c h u m a n n este m a i curînd n a ra tivă , căci povesteşte fră m în tă r i, d ram e, tra g ed ii lăuntrice . A s tfe l , Fantezia sa ren u m ită , în la- m ajor (op. 17), e un p a sio n a t s tr ig ă t de iubire către C lara W ieck, — cum i-a spus el în suşi, logodn ice i sa le , în tr-o scrisoare.

Cu a d înci p tu ve n ien ţe literare , cu scu rtim ea lirică a izb u cn ir ilo r sa le pasionale, to a tă opera lu i S ch u m a n n are un caracter con fesiv; fiece co m p o ziţie e, în a in te d e toa te , o co n fiden ţă , o sp o ved a n ie , în care ved em ră sco lindu-se a d în cim ile in im ii, zbu c iu ­m ul ca ş i în c în tările , reg re te le ca ş i asp ira ţiile tră ite d e el, e fec tiv şi in ten s. Iar dacă o lectură literară îl fa rm ecă ş i- l insp iră ,' ceea ce redă el apoi în lim b a ju l m elo­diilor . sa le este , în a in te de orice, em o ţia lu i proprie, iar n u co n ţin u tu l c itit. A s tfe l ,

76 Eugcniu Sperantia

e s te ş tiu t că d in poezia lu i B d ttg e r , care i-a in sp ira i p rim a sim fo n ie , ceea ce a re ţi­n u t în deosebi, ceea ce l-a fe rm eca t ş i a lu a t apoi am ploarea ş t iu tă , a fo s t un v e r s , u n u l singur', d in cele douăsprezece versuri a le poeziei, ş i a n u m e versu l fina l: Im Thale bliiht der Friihling ,auf ( I n va le în flo reşte p rim ă va ra ). F ireşte , versu l acesta , lu a t sih g u r , izo la t, pare cu to tu l banal şi n u poate da exp lica ţia boga tei in sp ira ţii . m u z i­cale pe care a d eslâ n ţu it-o . Ş i to tu ş i exp lica ţia e x is tă ş i e foarte lesnic ioasă: în toate v ersu rile anterioare, p oe tu l redă su g e s tiv im a g in ea cerului în cru n ta t ş i în tu n e c a t, a tm o sfe ră tu lbure, um ed ă , în ce ţa fă , apăsătoare , p lin ă de tr is te ţe , a lun ilo r de iarnă. Dar evocarea aceasta su g e s tiv ă se term in ă prin versu l a ră ta t, care aduce o bruscă trecere la o im a g in e şi la o sta re su fle tea scă d ia m etra l opusă. E un n ea ştep ta t con­tra st, p lin de un e fec t oe care s im ţu l literar asp u ţit ş i sen sib ilita tea lu i S c h u m a n n n u se p u tea să n u -l rem arce. I n m u zică , o n o tă izo la tă n u are n ici o pu tere su g e s ­tiv ă , ci to a tă m u zica re iese din raporturile su n e te lo r în tre ele (chiar dacă un su n e t izo la t poa te să- ne p lacă uneori, aceasta urm ea ză în to td e a u n a d in tr-o s i n \ z ă cu a n u ­m ite sun e te ce ză cea u în su b c o n ştien tu l n o stru ş i ne dădeau o to n a lita te ocu ltă , dar rea lă ). M in te p rin exce len ţă m uzica lă , S c h u m a n n a ş tiu t să descopere u şor ş i să apre­cieze con trapunctic o p o ziţia d in tre cele două v iz iu n i pe care le o feră poezia lu i B d ttg e r . Ş i în to a tă s im fo n ia în tîia el s-a s tră d u it să redea se n tim en tu l d e eliberare de su b tr is te ţea norilor de sm u lg ere , de sub opresiunea în tunericu lu i.

C o n tra stu l acesta , însă , nu l-a p u tu t im p resiona pe S c h u m a n n n u m a i a tît c ît ne im presionează pe fiecare d in tre noi. E l a v ă zu t aci, poa te, ceva care se găsea n u m a i în tr în su l. In tr -a d e vă r , ceea ce este c iuda t ş i d em n de re leva t în p o rtre tu l p si­ho log ic al lu i S c h u m a n n e s te tocm ai f-antul că în tem p era m en tu l acestu ia se co n sta tă — ş i el, în su ş i a m ă rtu r is it-o in s is te n t — ceea ce s-a n u m it: .o „dublă n a tu ră " . T o a tă biogra fia lu i scoa te în lu m in ă continua lui oscilare în tre două „feluri de a fi" . S în t do u a d isp o ziţii su b iec tive pe care — fă ră să p re tin d em o perfec tă adecvare ş i cores­po n d en ţă în toa te cazurile — le-am pu tea n u m i cele două „gam e" a le ro m a n tism u lu i sch u m a n n ia n . U na e g a m a „m ajoră": a titu d in ea d inam ică , curajoasă, cu teză to a re , activă; cela ltă este g a m a „m inoră", e g a m a la n g u ro a să a su sp in u lu i ş i a v isu lu i, g a m a fem in in ă , g a m a reg re tu lu i ş i a n o sta lg ie i. A tu n c i cînd (p rin anu l 1834), dup ă în tîln i-

rile sa le ziln ice cu partenerii să i m u zica li, la K a ffeeb a u m , în L e ip zig , S c h u m a n n em ite g în d u l u nei cam pan ii prin p r e s ă . con tra F ilistenilor, contra sp iritu lu i re tro g ra d , contra m u zic ii s im p lis te , fr ivo le sa u care u rm ăreşte e fecte ie ftin e , cum şi con tra critic ii m u z i­cale neserioase ş i neco m p eten te , a titu d in ea sa se d esfă şo a ră , ev id en t, în g a m a „m a­jo ră " . Dar reversurile de slăb iciune, de nehotărîre, de m a ra sm sa u de e xces ivă in d u l­g e n ţă su rv in adeseori, prea adeseori, în co m p o rta m en tu l să u , ş i a tu n ci in teriorita tea sa su b iec tivă c în tă în g a m a m inoră. I n acea „a lian ţă a lui- D a v id con tra F ilis ten ilo r" , d esp re care vo rb eşte în scrierile sa le critice ş i în u n e le d in co n stru c ţiile sa le m u z i­cale, el pune să vorbească a lte rn a tiv două persoane fic tiv e care rep rezin tă aceste dou ă aspec te a le „naturii" sale. P e una o n u m e ş te E u seb iu s , pe cea la ltă -F lorestan. F lo res ta n ■— în truch ipare a „gam ei m a jore" — e , dup ă d e fin iţia pe care S c h u m a n n în su şi i-a dat-o: e n tu z ia s tu l în fo c a t ş i p a siona t, e „firea bărbătească, ac tivă ", a d eseori p lin ă de hum or, pe cînd\ E u seb iu s în fă ţişe a ză fig u ra ,lir icu lu i v isă to r , b lîn d ş i s e n s i­bil: I n n o te le critice pe care le sem n e a ză F lorestan , îl ved em decis, in to lera n t, in cisiv , ca tegoric, în creză to r în sin e , pe cî-nd E u seb iu s e în g ă d u ito r , îm păciu ito r, iertă tor, cu o n u a n ţă de scep tic ism ş i chiar de tr iste ţe . In to t cazul, re zo n a n ţa lu i are m a i m u ltă a fin ita te pen tru g a m a m inoră. I n E u seb iu s se d esem n ea ză înclinarea lu i S c h u m a n n

Schumann 77

p en tru ro m a n tism u l de tip c o n tem p la tiv , sen tim en ta l, in o p oziţie cu FLorestan care, to t ca rom an tic , ţ in e de ip o sta za revo lu ţio n a ru lu i ş i a ră s tu rn ă to ru lu i d e idoli. A m b e le fa ţe te a le aceleiaşi, persoane com plica te, S c h u m a n n încearcă — ş i izb u te ş te uneori, in tr -o m ăsură — să le reunească în tr-o s in g u ră s in te ză in care ex trem e le com pensa te d a u o n a tu ră arm on ică ş i echilibrată . I n a ceste cazuri el se d e n u m eş te ş i se iscă­leşte ca. „M a estru l R ar o " . Dar in firea sa , a sem en ea co m pensa ţii se pare că nu se produceau rea lm en te prea d es, ci cele două a titu d in i opuse se a lte rn ea ză feb r il şi poa te că tocm ai a ceste a lte rn ă ri ale celor do u ă g a m e su b iec tive s u n t o exp licare a pred ilecţie i pe care, in co m p o ziţiile sa le m u zica le , o m a n ifes tă p e r tru m o d u la ţiile

d in tre m inor ş i m ajor, ca ş i p en tru d iso n a n ţe le pe care cu m u ltă în d ră zn ea lă le in tro ­d u c e în jo cu l con trapunctu lu i. In tr-a ceea şi m ăsură , n o te le in sta ca to ca ş i cele sinco ­p a te , traduc a g ita ţia ce d ecu rg e d in . con flic tu l in terior şi d in d ificu lta tea de a-şi recu­ceri co n tin u ita tea ech ilibru lu i su fle te sc .

Iar, p en tru a reven i la p u n c tu l in iţia l a l problem ei: în c o n tra s tu l pu tern ic o b ţi­n u t d e B o ttg e r p rin u ltim u l vers a l p oezie i c ita te, S c h u m a n n şi-a re v ă zu t, poate, d ra m a in tim ă a su fle tu lu i său bipolar, a re v ă zu t m o d u la ţia im p resio n a n tă a trecerii d e la m inor la m ajor, pe c înd d e a titea ori în v ia ţă era ch inu it d e trecerile inverse. S im fo n ia „ P rim ăverii" este , in acest chip, o la rg ă ş i s tră lu c ită sp o ved a n ie , e d ivu l­g a rea tr iu m fu lu i m o m en ta n a l une ia d in cele doua iposta ze , ori, poate, o m o m en ta n ă co n vertire ş i echilibrare, o trecătoare îm păcare cu sin e îi suşi după care, fireş te , m ersu l d r 'le c i ic a l fir ii sch u m a n n ien e avea să se co n tin u e ca ş i p înă a tunci.

D ar cele cîteva exem p le pe care le-am, u t il iza t m a i su s spre a arata îm binarea ro m a n tică d in tre poezie ş i m u zică , in accep ţia a rtis tică a lu i S c h u m a n n , s în t departe d e a f i ep u iza t sub iec tu l, deoarece a fară de opera p u r p ia n is tică ş i d e cea orchestra lă sau de m u z ică d cam eră, S c h u m a n n este au toru l a 247 d e Lieduri. L ied u l este un g e n în care pe el nu l-a d ep ă şit n im en i d in tre succesori, ci s in g u r predecesoru l său , Schubert. S c h u m a n n a a dus, însă , aci, une le in o va ţii în teh n ica co m p o ziţie i icare, în a scen siu n ea isto rică a m u zic ii, îi p lasează , sub a cest raport, cu u n pas m a i sus.

L ied u rile lu i S c h u m a n n s în t cea m a i caracteristică recoltă a lir ism u lu i său e sen ­ţia l. D u a lita tea m uzică -p o ezie se re levă aci in chipul cel m a i ev id en t. V ersa t, fin cu­noscă tor în d o m en iu l literar m a i m u lt dec ît oricare d in tre predecesorii să i au tori de lieduri, el n u se m u lţu m e ş te n ic io d a tă cu producţii poetice m ediocre. A leg erea pe care o face d o ved eşte c u , p riso s in ţă g u s tu l şi se n s ib ilita tea sa , pe cînd în su ş i S ch u b er t a a d o p ta t ş i m e lo d iza t uneori u n e le p iese d e ca lita te m odestă . D in tre to ţi poe ţii, H eine

î i este cel m a i apropiat. Ş i aci, poate, a in te rv en it iarăşi o a n u m ită a fin ita te p siho ­logică: H eine este , ş i e l, o „dublă -na tură“, su fere ş i el de o fo a rte p ro n u n ţa tă b ipola­rita te . Cei doi poli ai lu i H e ine n u su n t chiar F lo res ta n ş i E u seb iu s , căci fa cu ltă ţile lor a fec tive n u s u n t id en tice ş i n ic i id en tic d is tribu ite . T o tu şi, n ic i u n u l d in tre poeţii

acelei epoci n-ar f i p u tu t să procure co m p o ziţie i m u zica le a tîtea prile juri de m o d u la ţie , d e d iso n a n ţă sau de no te s incopa te cit zb u c iu m u l capricios al lu i H eine. Ş i , în tr-adevăr, ceea ce e s te m a i a les de n o ta t este fa p tu l că liedu l lu i S c h u m a n n n u e s te o oarecare m elodie , a d a p ta tă p ur ş i s im p lu r itm u lu i ş i m ăsurii te x tu lu i, ci m elod ia tra n sp u n e cu ad incă a d ecva ţie se n su l în su şi, se n su l în treg al p o em ulu i ş i uneori în să ş i re zo n a n ţa a fec tiv ă a cuvin telor. Tocm ai d e aceea, Schum ann. n u se m ă rg in e ş te să creeze m e lo ­dia unei s tro fe ş i apoi s-o aplice rep e ta tă pe r în d s tro fe lo r urm ătoare: m elod ia n u se repetă , ci este de la în cep u t ş i p în ă lă s f îr ş i t u n a s in g u ră , este o u n ita te care evo-

78 Eugenlu Speraniia

litiază , d e s fa şu rin d cu p a siune se m n ifica ţia poem ulu i, aşa cum o in terp re tea ză şi o tră ieşte el.

A ce leaşi consta tări se po t fa ce ş i în ceea ce p r iveş te celela lte opere de m u z ic ă vocală ale lu i S c h u m a n n şi, în specia l, cea m a i reu şită d in tre ele: poem ul d ra m a tic Paradis şi Peri, una d in tre cele m ai în cîn tă to a re f l o r i ' d in gră d in a ro m a n tică , cum o califică este tic ia n u l V ic to r Basch. M u lte d in tre ep isoadele sa le m ultico lore , su a ve , d e sa voare exotică, rep rezin tă m o m en te de a d evă ra tă cu lm in a ţie a g e n iu lu i schu- m annian .

C înd vorbim în să de in flu en ţe le pe care curen tu l ro m a n tic le-a exerc ita t .a su p ra lu i S ch u m a n n , nu trebuie să u ită m în d em n u l şi e xem p lu l d a t de acesta în tru preţu irea fo lc loru lu i m uzica l. In tr -a le sa le scrieri ,,despre m u zică şi m u zic ien i" , e x is tă , un in se ­ra t, în fo rm ă a foristică , în care se recom andă tex tu a l: „ascultă cu s ilin ţă to a te cîn- tecele populare; ele s în t o m in ă a celor m ai fru m o a se m e lo d ii ş i- ţi desch id vederea spre firea celor m ai fe lu r ite 1n ea m u ri“. A firm a ţia aceasta este un ecou al vederilor lu i H erder, u nu l d in tre cei m a i im p o rta n ţi precursori ai ro m a n tism u lu i literar, d in lu m e a germ ană . L a r în d u l să u , H erder fu se se a tra s înspre: aprecierea d eoseb ită a fo lc lo ­ru lu i d a torită lecturii unei opere ren u m ite a lu i A d a m F erguson ,. d in 1767. A ci, p a rti­cu larită ţile e tn ice a le popoarelor s în t în fă ţişa te ca „produse na tura le" , iar poezia populară ca o co nsecin ţă a lor. Zece an i m ai tîr z iu , H erder publică scrieri im p o r­ta n te despre poezia populară în genere, apoi o serie de vo lu m e c o n ţin in d colecţii, m a i m u lt exem p lifica tive , de a s tfe l de poezii, fie d in O rient, fie. d in O ccident. D ar dacă acest teza u r im en s care era pe a tu n ci încă v irg in , este cu v iu in teres cerce ta t ş i u tili­za t de rom an tic i ca o in ep u iza b ilă su rsă de insp ira ţie , aceasta se d a to reşte , în pri­m u l rînd , fa p tu lu i că recurgerea la va lorile populare co n stitu ia o ■ ră zvră tire ş i o s f i ­dare îm p o triva litera turii clasice ş i o fic ia le , care ignora m asele şi le d ispre ţu ia . ■ -

In teresu l . 'lui S c h u m a n n p en tru m u zica populară este d e aceeaşi n a tu ră ş i s e ju s tifică prin aceleaşi ten d in ţe . R o m a n tic a tît prin tem p era m en t c ît ş i prin con ta ­g iu n e; S ch u m a n n este u n revo lu ţio n a r ş i un ochi care vede m ai m u lt decît este , d a r fe lu l acesta de a vedea , propriu o m ulu i d ep lin ş i veritab il, es te cel care tra n s fo rm ă lum ea.

EUGENIU SPERANTIA

CRONICA LITERARA

O poezie pasionată

„D ată-s toată , p en tru vecie, celor lu m eşti."

Volum ul de vei"'\iri S e ara tă lum ea*) înm ănunchiază poezii şi poeme scrise între anii 1949 şi 1956. Totuşi, după cum n e spune o notiţă explicativă de ila începutul volum ului, cartea .le faţă cuprinde mai a les producţia poetică a M ăriei B anuş din ultim ii trei ani.. G îteva poeme, cele mai mari, au fost publicate la vremea, lor şi în plachete separate. F ip tu l că avem de a face cu o activitate poetică dintr-o perioadă de timp destul de întinsă, ne permite să vedem clar prufilul poetei. După ce citeşti mai îndelung poeziile M ăriei Banuş, îţi apare tot mai lim pede o trăsătură funda­m entală care le străbate, o trăsătură de tem peram ent, de sensibilitate proprie poetei; e vorba de dragosica pasionată, de viaţă, o d ragoste proprie femeii în diferitele ei ipostaze, de iubită, de soţie, de m am ă. Ea înseam nă mai ales d r a g o ste . pentru om, pentru generaţiile care se succed, pentru lupta ce o duce om enirea de a se elibera de servituţiile care o în josesc. La Mariia Banuş, această dragoste se m anifestă prin- tr-un la rg registru de sentim ente: protestul vehem ent îm potriva tuturor acelora care vor război, duioşia şi îngrijorarea m aternă, ataşam entu l şi dăruirea pentru cauza celor ce m uncesc, atracţia pătim aşă pentru omul iubit, tristeţea şi durerea la gîndu) bătrâneţii şi al morţii,, accente de şăgălnicie' şi humor, etc. Toate acestea pot fi în tîl- nite, în mai mică sau m ai mare m ăsură, şi la alţi poeţi. Dar Maria B anuş are un accent specific .al ei, un mod propriu de a face resim ţită pasiunea ei pentru viaţă. Şi pentru a pune în lum ină de la început, cel puţin în parte, această atitudine, vom face o scurtă apropiere între ea', şi M agda Isanos. Şi în poezia M agdei Isanos, dra­gostea de viaţă ia un caracter pregnant, arzător, ducînd la o perm anentă necesita te de confesiune în acest sens. Dar pe cînd la M agda Isanos confesiunea lirică a acestei mari iubiri a vieţii "evine un strigăt neobişnuit, aproape dureros, stînd sub sem nul morţii apropiate, la M aria B anu ş expresia sentim entelor e m ai calm ă şi e însoţită mereu de conştiinţa că v iaţa poate şi trebuie să. fie apărată îm potriva celor care vor s-o nim icească. In lîh iim la ea sentim entul concret al luptătoarei, certitudinea celei care s-a încadrat î.ntr-o armată uriaşă care nu poate fi învinsă. Solidaritatea cu idealurile contem porane a le poporului este pentru poetă garanţia permanentă a opti­mismului său. Această solidaritate îi dă posibilitatea să afirme toate valorile train ice ale om ului cu un elan mereu reînnoit.

*M aria Banuş e o poetă pasionată. M ajoritatea poeziilor sa le m ărturisesc cu

*) Maria Banuş: Se arată lum ea — versuri — Espla, 1956.

.80 Cronica literară

prisosinţă acest lucru. D e la o poezie ila alta, cu uşoare alternări ale intensităţii, găsim o v ie preocupare pentru problem ele mari ale vieţii, sen tim en te . generoase şi avîn- taţe, un ataşam ent total faţă de oam eni, încredere în viitorul lor, dezvăluirea noilor frum useţi ale unei lum i scăpată -de exploatare. Poeta priveşte lucrurile cu ochii unui contemporan pe care 'nimic nu-1 lasă indiferent; mai mult, ea se sim te chem ată să fie g la su l epocii, g lasu l celor care vor să pregătească un viitor m ai fericit pentru oam eni. Această atitudine o încadrează pe Maria Banuş în rîndul poeţilor m ilitan ţi cărora nu le e strein un oarecare accent retoric. Dar acest retorism nu se desfăşoară în gol, ca o explozie de artificii verbale, ci se datoreşte unui patos adevărat, unor idei şi sen ­tim ente afirmatei în mod explicit, aproape ca n işte aforism e poetice. P e urm ele unui P ablo Neruda sau N azim Hikmet, la care d iscursivitatea prozaică a lim bajului coti­dian s e . uneşte cu vehem enţa şi candoarea lirică, M aria B anuş u tilizează cele mai adeseori o expresie directă, neforţată, uneori poate, prea m onocordă, dar totdeauna plină de em otivitate. In să ceea ce caracterizează mai cuprinzător poem ele şi poeziile M ăriei Banuş e viziunea largă, um anistă, căreia i s e subsum ează această em otivitate. Căci nu avem de a face aici cu un lirism intim ist leg a t de o problem atică măruntă şi periferică, ci, aşa cum am inteam m ai sus, e vorba de o poezie cu un orizont foarte vast, în care ireocupările omului de azi prim esc o bogată sem nificaţie istorică, axate fiind pe cele două dim ensiuni necesare: a trecutului şi a viitorului. Ideea legăturii dintre generaţii, a unei continuităţi istorice pe baza unui străvechi ideal al dreptăţii şi al progresului, constituie o temă esenţia lă în poezia Măriei Banuş. Chiar cînd nu e exprim ată explicit, ea se . face sim ţită aproape în fiecare poezie. In poemul Fiilor mei o întîlnim ' formulată în mod convingător:

Ş i .ci-tuşi ex is tă ceva ce nu se resfiră in drum , ceva m ai puternic d ecît puternica vrem e: focul n estin s al d rep tă ţii ş i Ilim pedea apă a g îndu lu i.N im ic, niciun strop nu se pierde, atunci cînd turnăm d in ulcioare, din lu tul ş tirb it şi. bătrîn şu vo iu l aprins în ulcioarele ţinere.E x is tă ceva ce ne leagăşl ne aseam ănă,m ai tare ca naşterea ,m ai tare ca legă tura de s în ge ,e şu vo iu l aprinsce trece prin noi ş i vinezv îcn in d ,d e departe.

In poezii ca Aur, P ărin ţi ş i fii, B ătrinu l s tea g , T îrgu l de dem u lt, S la v ă eroilor D oftanei, P rim a carte com unistă. P rim a în tîln ire, etc/, trecutul e s te ' consem nat cu m ul­tip lele lui aspecte caracteristice. Exploatarea nem iloasă, atm osfera apăsătoare a ora­

Cronica literară'_____ i___ 81

şu lu i'b u rgh ez, dar jjmai a l t s lupta şi suferinţele eroilor anonim i ai clasei muncitu ire. Si din toate se desprinde sensu l m ăreţ al victoriei care ia d u s ' la noua orînduire socială de azi. In? ■ :care din. aceste poezii sim ţim sufletul v'brant al poetei, chemîri- du-ne să v ed e m drama turburătoare a trecutului nostru. Dar acest trecut ne-a trans­m is, pe lîn gă „focul .nestins a l dreptăţii", pe lîn gă îndem nul la acţiunea creatoare, şi acele umbre care c m etituie încă num eroasele slăbiciuni în care ne zbatem . T rezentul se desfăşoară sub sem nul acestei lup te pentru biruinţa noului şi conflictele d in . preajmă noastră cit şi din noi înşine, sunt adesea dureroase. Chiar dragostea, .acest sentim ent „etern omenos::" î ş i va schim ba şi-şi adînceşte sem nificaţia în cadrul noilor relaţii om - ieşti ba: ate pe i.încrederea reciprocă.

A şa s în t iub irile n o a stre în m e ta m o rfo ză

spune poeta, iar în | versurile următoare ne face să întrevedem întreaga evolu ţie a femeii în societatea?, noastră:

D e-ai ş t i . c it iubesc stră luc irea ochilor tăi cc re-m i spun:„Am în ţe les , m irele m eu, v o m m erg e-m p reu n ă o ric ît d e lu n g va f i d rum ul, oricît de greu.Căci ţeric irea-i a tu turora sa u a : n ic iu n u ia !“D e-ai ş t i ce p u tere-m i d ă u m ă ru l tău lîn g ă u m ă ru l m eu,şi ce m in d ru s în t d e v ic to riile ta le , iubito,, de o r izo n tu l tă u la rg , la fe l de la rg ca al m eu, d e bog ă ţia m in ţii ta le d escă tu şa te ş i proaspete , d e-n su fle ţirea cu care poporu l te -n tîm p in ă c în d urci la tribună , în a d unări ce tă ţen eşti sa u în sa la d e cursuri.

U n poem din care prezentul se desprinde cu întreaga lui forţă cuceritoare estecel întitulat D espre pă m în t. A ici contrastul dintre trecut şi prezent e p u s-în lum ină în m od strălucit. M ijloacele de în făţişare şi de evocare su n t felurite. Tonul rom antic, solem n, lum inos dăjj proporţii im presionante acelei adunări ..de ţărani care discută des "v păm întul lor.,, de problem ele lo r , , de proectele lor. Toată această adunare, prin contrastul stab ilit, de poetă,, prin accentul .deosebit al versului, sugerează cu în ţara noastră s-a p e i îc u t ,un lucru nem aiîn tîln it care -a schim bat în m od revoluţionar v iaţa.. Dar ironia, verva satirică biciu itoare se desfăşoară din. plin cînd e vorba de trecut, de domnul Fost. Poeta ştie să-l pună pe acest „domn" în situaţiile cele m ai dificile; îşi rîdel de perplexitatea lu i, pentru ca, în ce le din urmă şă-1 judece cu toată , aspri­m ea..în num ele poporului dezrobit, avertizîndu-1 — şi prin el p e toţi duşm anii vieţii

6 — Steaua

82 Cronica literară

noi — că dezvoltarea im petuoasă al acestei v ieţi nu poate fi stăv ilită . A cest poem se d istin ge printr-un vers concentrat, lapidar, suplu şi reprezintă o stră lucită afir­mare a ceea c e e n o u în societatea ■ noastră. D ar aspectele nou lu i sunt m ultiple. El se m anifestă şi ca o regăsire a unităţii interioare în concordanţă cu unitatea lum ii, după ce „rătăcitorul eu“ suferise de o cum plită destrămare;

O, lu m e ris ip ită , o, P rea -F rum oasâ m oartă ,

T e-am re g ă s it în trea g ă , fie rb in te , v ie , una l

S c lip e ş te m o za icu l ş i chip ş i sen su ri poartă.

Ş i şi-a u a fla t lăcaşu l m iresm ele ş i stru n a .

La fel de nou e şi sentim entul solidarităţii um ane, „cînd între fraţii tăi şi tine nicio distanţă nu-i“. Dar noi sunt şi fericirea de a în ţe leg e „întreaga frumuseţe" a vrem urilor noastre şi bucuria d e a descoperi — „cînd toate păreau spuse şi trăjte" — o m elodie inedită, proaspătă. Din acelaşi sentim ent al înnoirii izvorăşte şi frum osul cîntec N icio d a tă care se înscrie atît de bine în configuraţia poeziei pasionate a M ăriei Banuş:

N icio d a tă n -a m să m ă sa tu r, n icic ind ,F u lg eru l, d ra g o s tea , doru l să c în t,

S o are le tîn ă r ş i fă ră d e -am urg ,

Scăpără toare le clipe ce curg.

N u , n ic ioda tă n -a m să m ă sa tu r să cîn t

T a in icu l bob în fă şa t în p ă m in t

Ş i cum pănirea fru m o su lu i sp ic

P e care-n s lă v i îl ridic.

Poezia U ltim u l ceas e un em oţionant colocviu cu m oartea, în care d ragostea de viaţă a poetei capătă şi sensul m ai larg al contopirii cu întregul cosm os. D e fapt, poeta nu poate concepe moartea d ecît ca o perpetuare în tot ceea ce are v iu acest univers:

T o tu şi, m oarte , n u sp u n e încă: „Prada-i a m ea".

N u tu , h îdo , a ltu l su fla rea du lce m i-o bea.

S o ţ m i-e, b lîn d m i-e to t a cest cosm os frem ătă tor.

■Ei; d in bra ţe-ţi, e l m ă d esprinde , lunec uşor.

Preocupată de problem ele m ari ale epocii noastre, Maria Banuş n e face să sim ­ţim întreaga lor im portanţă şi acuitate. O tensiune, străbate cartea ei de la u,, capăt la altul; e o perm anentă stare de veghe în versurile cuprinse aici. Uneori acest lucru poate părea obositor, dar m esajul poetei Viu se desm inte. Ea trăieşte cu in tensitate în tim pul nostru şi nu acordă nici o atenţie sentim entelor care presupun un drum ocolit, o evadare în atem poralitate. M isiunea de poetă a poporului, ea o vede toc- jnai în conştiinţa veşn ic trează, în . seriozitatea cu care abordează cele mai d ificile

Cronica literară 83

teme ale actualităţii. Deci atracţia bătăliei; iată o caracteristică de seam ă a poetei, cum singură o recunoaşte:

D ar e d es tu l să c în te cocoşul de ziuă e d e s tu l să treacă pe u liţă toboşarul vestin d :„B ă tă lia în c e p e ! B ă tă lia e -n Soi!F ericirea-şi a d u n ă ostaşii!Ş i eu nu m a i aud n im ic a ltceva d ec ît tro p o tu l luptei, d ec ît chem ările luptei, decît veseliile ş i g ro ză v iile luptei.

P asiunea pentru v iaţă , pasiunea pentru luptă! In fond, o dragoste .arzătoare, pătim aşă, a „celor lum eşti", o dragoste ajunsă însă la conştiinţa rostului său adînc în prom ovarea unei n o i atitudini faţă de viaţă.

Poezia M ăriei B anuş e încă un exem plu fericit al clim atului social şi spiritualîn care trăieşte şi se dezvoltă literatura noastră, pe drumul înnoirilor revoluţionare.

VICTOR FELEA

Un succes ai istoriografiei şi a! filologiei noastreO N O U Ă EDIŢIE A CRONICII LUI GR. URECHE*

Paternitatea primei cronici rom îneşti păstrate a stîrnit în istoriografia noastrăo lungă discuţie, ce datează ide aproape, trei secole şi nu e încheiată nici .astăzi..

Cea .mai veche cronică în limba rom înă, despre care avem cunoştinţă, e s te „leto­piseţul m oldovenesc"" al lui E ustratie logofătul, din prim ele decenii ale sec. XVII. Dar acest letopiseţ, după t e a fost larg pus la contribuţie de Grigorie U reche1) , .s-a pierdut, ca m ajoritatea cărţilor! rom îneşti din perioada începuturilor scrierii la noi. Chiar şi cronica lui Ureche, scrisă în deceniul al 5-lea .al aceluiaşi secol, a avut o soartă nem iloasă. După ce textul ei original a fost transcris şi interpolat de Şim ion .dascălul, — un copist şi com pilator de in teligen ţă m ediocră, confuz şi rău intenţionat, — m a­nuscrisul care conţine acest text s-a pierdut sau a fost distrus nu m ult după m oartea autorului cronicii. M anuscrisul autograf al lui Sim ion dascălul, transm is posterităţii printr-o copie defectuoasă din care derivă cele 3 grupuri de copii m anuscrise existente, cu diferenţe adesea sensib ile între ele, nu s-a .păstrat nici el.

*) G rigore Ureche, L e to p ise ţu l Ţării M oldovei. Ediţie îngrijită , studiu introductiv indice şi g losar de P. P. Panaitescu . Bucureşti, Espla, 1955 .(colecţia: C lasicii ro m în i) ,

!) In ce priveşte num ele de botez al cronicarului, pledăm pentru forma G rigorie, deoarece aceasta e fo losită ,în sem nătura proprie a lui. V ezi, între p. 8 şi 9, din ed. citată, fotocopia autografului din 20. XII. 1627.

84 Cronica literară

Tocmai această situaţie particulară a dat naştere la mulţi nedumeriri şi la diver­genţe de păreri printre cronicarii continuatori ai lui Ureche şi printre cercetătorii m oderni. Aşa se face că încercările, făcute pînă în zile le ' noastre, de a reconstitui originalul, au eşuat.

Ediţia îngrijită de P: P. P anaitesou are m arele m erit de -a fi restabilit, în p r in ­cipiu, textul cel m ai apropiat ,de versiunea lu i Ureche şi de a fi separat, în urma unei riguroase critici interne şi pe baza unei com petente com paraţii de texte (copii şi iz ­voare), ce anume aparţine copiştilor, inclusiv lui Sim ion dascălul, şi ce aparţine luiUreche.

Textul cronicii este precedai de o „introducere”, în care ni se prezintă un . studiu destul de amplu asupra autorului cronicii, asupra tendinţelor şi ideilor operei în cadrul orînduiriij feudale — şi de te x to lo g ie .. A stfel, în prima parte (p. 5—31), cu o docu­m entare rem arcabilă, ni se descriu: epoca, fam ilia lui Ureche, averea şi cariera lui,ideile sa le în legătură cu m onarhia feudală, cu dom inaţia otom ană şi cu trecutul M ol­dovei, influenţele um aniste, locu l lui Ureche în istoriografia m oldovenească, concepţia sa istorică, limba şi-, stilul său. In partea a doua (p. 32— 54) se face critica textului, lu îndu-se în discuţie izvoarele cronicii lui U reche (cronica polonă a lui Ioachim B ielski, letopiseţul m oldovenesc al lu i Eustratie, cosm ografia latină a lui Gerard M ercator şi traditia orală, în special am intirile lui N estor Ureche, tatăl lui G rigorie), interpolatorii (S im ion dascălul , M isail călugărul! A xinte uricariul) şi paternitatea cronicii, ediţiile anterioare şi principiile ediţiei de faţă.

La sfîrşitu l volum ului, se dau: un foarte preţios indice de nume proprii de locuri şi de persoane, un indice de term eni privind starea econom ico-socială şi< culturală a epocii şi un utili g losar.

Superioritatea ediţiei de faţă rezultă din atitudinea justă pe care a luat-o cunos­cutul nostru istoriograf şi editor de texte istorice vechi, în problema paternităţii şi în problema alegerii1 textului celui m ai apropiat de originalul mi Ureche. P e c în d cerce­tătorii .anteriori, ca săi n u pomenim decît teoriile c e se întem eiază u sau şi pe ele­m ente reale, atribuiau cronica .fie lui S im ion dascălul (de ex.: C. G iurescu1) , fie lui Gr. Ureche şi S im ion dascălul (de ex.: C. C. Giurescu2) , fie — luîndu-se num ai după o anum ită tradiţie ^ Iui Gr. Ureche, — P-. P . Panaitescu , întem eiat pe elem ente n e g li­jate pînă acum sa u inter] etate eronat, reia o teză m ai veche a sa, expusă în studiul In f lu e n ţa p o lonă în opera ş i perso n a lita tea cronicarilor Gr. U reche ş i M . C o stin , pre­cum şi-n ’ alte lucrări,. arătînd că letopiseţul propriu z is al lu i Ureche er.a încheiat cînd a ven it Sim ion dascălul cu adaosurile sa le , iar interpolările acestuia, ca şi a le cop iş­tilor ulteriori,, nu sîn t nici num eroase, nici volum inoase, nici esenţia le, .aşa că locul pe care-1 ..ocupă ele în cadrul cronicii este :u totul secundar. D at fiind că interpolările au putut fi identificate, astăzi, sîn tem în m ăsură să ştim , cu dovezi indiscutabile, că letopiseţul propriu z is aparţine lui Gr. Ureche. Autorul L eto p ise ţu lu i Ţării M o ld o ve i, care descrie evenim entele petrecute în Moldova; de la întem eierea .principatelor pînă la 1594, este deci G rigorie Ureche.

*) Ediţia acestuia e întitulată: L e to p ise ţu l Ţării M old o ve i p în ă la A ro n V o d ă . (1359— 1595) în to c m it după G rigorie U reche vo rn icu l, I s tra tie lo g o fă tu l ş i a lţii d e S i - m eon D ascălu l (Bucureşti, 1916).

2) Vezi, recent, şi acad. Al. Rosetti, S tu d ii lin g v is tic e , Buc., Edit. Acad. R P .R .,' 1955, p. 17— 31 (comunicarea: O b serva ţii a supra lim b ii cronicii lu i G rigore U reche—

S im io n D ască lu l).

Cronica literară 85

In ce priveşte cea de-a doua problem ă .fundam entală, alegerea textului celui m ai apropiat de o r ig in a l-i lui Ureche, P. P. P anaitescn dem onstrează, cu argum ente care nu m ai pot fi puse ;ilâ îndoială, că niciunul dintre editorii anteriori n -a procedat just. Unii au luat, ca '‘text de bază, la întîm plare, diferite m anuscrise (unul sau m ai m u lte ),, făcînd şi gravei erori de lectură, pe lîn gă erorile cuprinse î,n în su şi m anuscrisul sau m anuscrisele respective (de ex.: M,. K ogăln iceanu); alţii (de ex.: C. Giurescu şi, după el, autorii ediţiilor curente astăzi) au1 crezut că au dreptuil să reconstitu ie textul ori­ginar, fără însă ca : castă reconstituire să se în tem eieze pe un studiu a ten t al copiilor şi pe o concepţie şt ■ iţifică despre istoria lim bii şi fără .să se fi în lăturat toate erorile de lecţiune. P. P.: P anaitescu arată că drept text de bază în editarea cronicii” lui Ureche trebuie să servească m anuscrisele din grupa A, provenite din copia făcută în 1 "12 de Axinte uricariul; mai] precis: m avuscrisul A2 (m s. 25 din Bibi. U niversităţii Ia şi), deoarece acesta este cel m ai corect.

. In. ediţia sa, I]!. P. P anaitescu reproduce m anuscrisul A2 , com pletîndu-I totuşi,acolo ,unde are lipsuri de foi, cu ajutorul m anuscrisului A , (m s. rom. 174, Bibliot. Acad R.P.R., B uc.), din aceeaşi grupă. După un m anuscris din grupa . L (care cuprinde5 copii diferite ale .u i m anuscris lacunar, de unde şi sig lă grupei) reproduce pre­doslovia lu i.S im iori dascălul, iar după unul din grupa M — interpolările atribuite lui M isail călugărul (a jcărui copie, pierdută az i, stă la baza :elor 4 reproduceri diferite existente, care alcătu iesc grupa, respectivă), în aşa fel încît ediţia să cuprindă toate interpolările. A ceste interpolări sînt date la locu l lor, dar cu alte caractere, cu litere m ici, şi cu m enţiunea autorului respectiv- al adaosului. Credem că o so luţie m ai bună nu putea fi găsită . Ş' '

în transcrierea '^textului după izvoarele indicate, P. P . , P anaitescu corectează oserie de lecţiuni evident greşite,, ale diferiţilor copişti, m ai a les de num e prbprii , (de persoană ‘ 1 de !oeur|), dar şi de] num e com une, de date, etc., m enţionînd totuşi, în notă, formele sau construcţiile alterate a le m anuscrisului de bază şi sursa după care se faoe corecţiunea sau m otivarea acestei corecţ-'uni. Trebuie să recunoaştem că unînceput bun, dar nu ti .stul de hotărît, a făcut, în ..ceasta privinţă, şi C. C. Giurescu, în ediţia sa. P . P. pan aitescu ţine cont, de-asem enea, de unele, nu m ulte, precizări pe care le conţin alt. m anuscrise decît cel de bază, şi le introduce în textul propriu z is al cronicii, conslrit-rînd că au ex istat şi în originalul lui Ureche. Socotim că edi­torul a procedat just iatunci c înd aceste plusuri există şi-n izvoarele fo losite de Ureche,respectiv cînd există j)în copii d in grupe diferite, şi nu a ' procedat just atunci' cîndplusul apare sporadic' din grupa) M derivă M isail călugărul. Nu

1 într-un m anuscris. Noi ştim că m anuscrisele din grupa A şi cele ] din copii făcute de oam eni învăţaţi: A xinte uricariul, respectiv

ucape îndoială că aşa cum aceştia au intervenit cu interpolări, dintre care unele au dim ensiunea unor capitole sau capitolaşe, au p u tu t1 aduce şi completări m ai mărunte, cu caracter de precizare, (un an, un nume, etc.). Aici editorul trebuia să fie puţin m ai prudent.

L in punct de veclere lin gv istic , P. P. P anaitescu a încercat să respecte1 fonetism ul, vocabularul şi co n str icţiile textului de bază, adoptînd în transcrierea literelor chirilice sistem ul cel mai pract c pfntru cititorul de rînd, sistem pe care editorul î ş î propune să-l respecte în mod, jfconsecvent.

Gomparînd însă - ngura fotocopie publicată în ediţie (între p. 56 şi 57; f. 2 r° din m s. rom. 174, Bi-bl. Acad. R.P.R., B u c .), cui transcrierea corespunzătoare (p. 57), am

86 Croriica literară

constatat, cu oarecare surprindere, num eroase lecţiu n i greşite. Iată-le, în ordinea în care se află text:

lec ţiu n ea P. P. P . lec ţiunea corectă lec ţiunea P .P .P lec ţiunea corectă

s-au nevoit ţărilor pre urmă rele (de 2 cri) de pre cele bune să înveţe

pentru aceia chizm ind

au nevoit ţărilor pă urmă rele (de 2 ori) dupre cele bune să să învâţe pentru aceia chizm indu

pre scurt ce au fost să nu se înece să să aseam ene fiarălor chizm ind de au scris

pre scurtuce-au fostsă nu să înnecesă să asem ene % u fierălorchizm înddă au scr is1)

Sînt denaturate, idupă cum se vede, în special aspectele fonetice ale cuvintelor şi. uneori; cele m o rfo lo g ice . . . ' Ş i e vorba d e o singură pagină: chiar prim a pagină a cronicii, pentru care s-a lu a t ca text de bază m anuscrisul a cărui filă a fost reprodusă în fotocopie ! Cu toate că textul în esenţa sa nu e alterat, cititorul se va întreba, pe drept cuvînt: oare restu l cronicii nu se caracterizează prin aceeaşi transcriere l in g ­v istică arbitrară a textu lui de bază?

' Regretăm că nu am avut la îndem înă cel puţin' un m anuscris (m anuscrisul prin­cipal sau unul din m anuscrisele auxiliare), ca să ne formăm o im agine de ansam blu asupra corectitudinii transcrierii. Dacă editorul a transcris restul cronicii aşa cum a transcris prima pagin ă , el a procedat greşit şi, cu toate realele calităţi pe care le are ediţia sub raportul criticii textelor şi istoriografie, şi pe care le, are studiul privitor la Ureche şi la paternitatea cronicii, această ediţie a cronicii lui Ureche este inutilizabilă din punct de vedere lin gv istic . * ■

E xistă totuşi unele indicii în cuprinsul ediţiei, care ne întăresc presupunerea că transcrierea în tregii cronici este, într-o oarecare m ăsură, aproxim ativă sub raport fo ­netic ş i ' m orfologic, ba, uneori, chiar lexical şi sintactic. A stfel, între c ita te le din cro­nică folosite în studiul introductiv al lui P. P. P anaitescu , şi pasajele corespunzătoare ale cronicii propriu z ise, ex istă foarte m ulte nepotriviri. Dăm numai c îteva exem ple;

') Respectăm sistem ul de transcriere preconiaat de editor. M enţionăm , în plus. pe aceeaşi pagină, două erori de punctuaţie care denaturează în ţelesu l frazelor res­pective. în' fraza: „Mulţi scriitori au , nevoit de a u scris rîndul şi povestea ţărilor, de au lăsat izvod pă urmă, şi bune şi rele, să răm îe feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură . . . “, construcţia eliptică „şi bune ş i rele" trebuie intercalată între virgule, P._P . P anaitescu a om is prima virgulă, lă sîn d să se în ţe leagă că ar fi vorba d e o de­terminare directă a propoziţiei „de au lă sa t iz v o d pă urm ă". In partea de frază „ . . ră­posatul G ligorie Ureche, ce-au fost vornic m are, cu m ultă nevoinţă cetind cărţile şi izvoadele, şi a le noastre şi cele striine, au aflat cap şi începătura m o ş ilo r ..." , gerunziul cetind nu trebuie separat prin v irgu lă de com plem entul precedent (cu m u ltă n e v o in ţă ), cum l-a separat editorul nostru, pentru că acest com plem ent deteru ină chiar verbul care-i urm ează şi nu predicatul a u a fla t; consultarea în g en era l a cronicilor interne şi externe a fost anevoioasă, nu aflarea în ele a datelor privitoare la originea poporului romîn.

Cronica literară 87

în cronică în c ita tu l d in in troducere

(Ştefan) omorîia (p. 111) omorîea (p. 30)

(Ştefan) să vîrăia (p. 111) să vîrîea (ip. 30)pentru aceia (p. 111) pentru aceia (p. 30)Nici de carte era prost (p. 182) N ici la carte era prost (p. 31)vrea avea. (p. 182) avea (p. 31)vrednic (p. 204) vreadnic (p. 31)cum să cade (p. 204) cum se cade (p. 31)unui doirmu ‘(p. 204) unui domn (p. 31)boiarilor . . . pre cărei la c in ste ,mare-i boiarilof . . . pre care-i la cu isie

ţinea (p. 204) mare-i ţinea (p. .31)1)

Cine va voi să întreprindă un studiu lin gv istic asupra m anuscriselor de bază ale cronicii, pornind de la ediţia de faţă, îşi va construi observaţiile pe nisip . . . Cu atît m ai puţin va reuşi cercetătorul să încerce a identifica, pe aceleaşi coordonate, parti­cu larităţile fonetice şi m orfologice ale limbii lu i Ureche.

Dacă din punct de vedere fonetic copiile păstrate nu ne permit să determinăm decît v a g particularităţile structurii fonetice a lim bii lui Gr. Ureche2) , nu e m ai puţin adevărat că acestea, natural, cu oarecare aproxim aţie, pot fi determinate' indirect: cu ajutorul C azaniei lui V arlaam (Iaşi, 1641— 1643; care nu mai e o copie de mîna a patra, cum sînt copiile existen te aile cronicii lui' Ureche, ci textul autentic a l unui mare cărturar şi, în acelaşi timp-, o og lin dă foarte fidelă a limbii rom îne literare vorbite în M oldova în prima jum ătate a sec. X V II. A stfel, avînd în vedere limba C azan ie i lui Varlaam , cît şi stadiul la care ajunsese lim ba rom înă literară în M oldova în jum ătatea a doua a sec. XVII (de ex., la D osoftei), sîntem îndreptăţiţi să credem că sem nul chirilic 5i în poziţie accentuată, şi atunci cînd era urmat in silaba urm ătoare de e (sau ea) ori de i, nu num ai cînd era urmat de a sau ă, trebuie citit şi transcris ea, căci aşa se pronunţa în M oldova, cel puţin în prima jum ătate a sec. XVII (deci: po vea stea , ceale reale, să se . în v e a ţe , pen tru aceaea, să să aseam ene, e tc .). P . P . Panaitescu susţine că în aceste cazuri „a ex istat un e nediftongat, dar desch is” (p. 52), şi, de aceea, notează sem nul chirilic de mai su s cu e (p o v este a , cele rele, e tc.). E xistă nu­m eroase dovezi în textele oficiale şi neoficiale scrise de m oldoveni chiar şi în jum ă­tatea a doua a- sec., XVII, care arată că în aceste cazuri se pronunţa d iftongul ea (sau ia ): iaste , m earge , veade, etc. Spaţiul nu ne permite să expunem aici aceste dovezi. Prin textele vechi, ele stau 'de altfel la dispoziţia oricui.

Fonetism ul C azan ie i lui Varlaam , ca şi al altor texte ale epocii, scrise de m oldo­veni, ne poate ajuta să stabilim în ce m ăsură copiştii cronicii lui Ureche au munte-

. ’) Fără m anuscris, mu e uşor să precizăm totdeauna care e lecţiunea justă. înunele cazuri, pentru determ inarea acesteia, e suficientă însă şi o sim plă comparare cum e cea de mai sus. Observăm , bunăoară, că aceeaşi term inaţie verbală este redată în trei feluri ! E vorba de im perfectul ind icativ al verbelor în— î Noi pledăm pentru transcrierea-— îia ( să v îriia , etc.)', deoarece avem a face cu o dezvoltare a term ina­ţiilor— iiam ,— iiai,— iia, etc., ex isten te la verbele în —t (vezi, în acelaşi citat: ştiia , g în d iia i, etc.). La categoria flexională indicată anterior, după r, primul i s-a închis la î. Form e .asem ănătoare se g ă sesc în m ajoritatea textelor rom îneşti din sec. X V II. Im cazul aspectelor cărei şi care-i, cel dinţii- reprezintă forma corectă, căci nu e altceva decît o, variantă, curentă -în sec. X V II, a pluralului carii (de .la pron. care).

. 2) Cf. A l. R o se tti, op. cit., p. 17— 20. -

88 Cronica literară .

nizat sau au denaturat fonetism ul lui Ureche şi în ce m ăsură l-au respectat. E ste o operaţie car.e, credem, trebuie făcută. Ea poate confirm a concluziile trase în urma cri­ticii textelor şi poate confirm a şi anum ite teze im portante privitoare la dezvoltarea limbii romînf literare.

P e lîn gă aceste calităţi şi deficienţe care privesc concepţia generală şi m etoda de lucru a editorului, ex istă , de data aceasta numai în introducere, unele afirm aţii care nu corespund realităţii şi destul de m ulte erori de form"1are şi de gîndire.

Iată cîteva exem ple pentru prim a categorie. La, p. 27 se spune că în sa m ă s-a redus diftongul ea, întocm ai ca în să m argă. De fapt, a din sa m ă este originar (m agh. s z ă m ) \ ea a apărut aici m n tîrziu, prin analogie. Li p. 35 se susţine: „Despre Eftim ie se poate afirma că nu a .cunoscut L eto p ise ţu l m o ld o v en e sc " , In realitate, criticul vrea să spună că autorul L e to p ise ţu lu i m o ld o ven esc n-ar fi cunoscut cronica lui1 Eftim ie, deci tocm ai invers! La p. ,47 P. P. Panaitescu em ite părerea că „limba unui scriitor este un fenom en individual, reprezintă un grad de cultură şi nu putem şti, fără a-I citi, ce cuvinte şi forme de limbă va alege". Teza e justă num ai parţial. In calitatea sa de scriitor, cetăţeanul e un exponent al societăţii şi fo loseşte limba com ună a poporului, lim ba epocii sa le sau limba epocii în care trăiesc eroii a căror v iaţă vrea s-o oglindească în m od artistic. E adevărat însă că, acest scriitor face o alegere în m aterialul lin gv istic respectiv, dar alegerea înseam nă deja stil. Stilu l să u poartă, mai m ult sau m ai puţin, pecetea originalităţii. D iferitele procedee stilistice sîn t folosite în general în spiritul leg ilor interne de dezvoltare a limbii poporului. Scriitorul poate inova în m aterie de stil şi, mai rar, în m aterie de lim bă, iar aceste inovaţii- pot avea un caracter in d iv id u a l.. Dar şi aici individualul este subordonat socialu lu i, căci altfel n-ar avea sorţi de supravieţuire. Iar de faptul că lim ba scriitorului reprezintă un grad de cultură, nu se m ai îndoieşte n im eni. Atîta în să că această cultură este, în primiri rînd, a societăţii, şi num ai în al doilea rind cu ltura'proprie a cetăţeanului, ca re-p oate avea adesea elem ente d e progres în raport cu m oştenirea culturală. La p. 48 se arată că C. G iu rescu .în genere m odernizează textu l cronicii luj Ureche „adopiînd forma ce3 m ai nouă şi m ai depărtată de dialectul m oldovenesc". P articu larităţile fonetice m oldo­veneşti, căci la -acestea se) referă P. P. P-anaitescu, atîtea cîte se cuprind în scrierile rom îneşti din prima jum ătate a sec. XVII, sîn t puţine la număr şi nu ne îngăd u ie să- susţinem- teza că a existat, pe. -acea vrem e, un „dialect m oldovenesc", cu a tît maim ult cu c ît şi pentru epoca -actuală, cînd diferenţierile regionale sîn t m ult m ai pro­nunţate decît acum 3 secole, cei maii m ulţi cercetători vorbesc de un „grai" sau, în cel m ai bun caz, de un „subdialect" m oldovenesc. Im plicit, în legătură cu epoca res­pectivă, n u putem , vorbi nici de „dialecte literare". Orice bun cunoscător al textelor rom îneşti vechi e izb it de unitatea limbii rom îne în epoca veche şi de -marea asem ă­nare dintre limba rom înă irtSBh'ă veche- şi cea modernă. în su şi auior-ul studiului in­troductiv al ediţiei pe -care o' prezentăm , recunoaşte, ceva m ai departe, că „lim ba veche în privinţa -foneticii era -mai apropiată de cea de azi decît o arată-d iversitatea de grafii cirilice din tex 'e le vechi" (p. 52), deci er-a unitară!

E surprinzător, în studiul introductiv ,al lui P . P. P anaitescu ,. num ărul relativmare de erori -de -limbă şi, uneori, im plicit şi de punctuaţie.

. în tocm ai ca înl studiile anterioare a-le cunoscutului istoriograf, observăm , bună­oară, şi de data aceasta num eroase cazuri de d iscontinuitate sintactică în cadrul frazei. Contrar regulilor de punctuaţie în vigoare; la noi, frazele sîn t despărţite nu num ai

Cronica Hierarâ 89

prin punct sau prinjjpunct şi virgu lă, ci şi cu ajutorul v irg u le i1): „Cit despre caracterul dom nesc sau boiere c al acestei cronici pierdute e greu să n e pronunţăm , I înclinăm în să şi socotim L e to p ise ţu l m o ld o ven esc ca pe o cronică oficială" (p. 22).

In unele cazuri, rirgula ţine locul conjuncţiei subordonatoare: „El ştia desigur latineşte, | fo loseşte, cel dinţii dintre cronicarii noştri, izvoareli istorice in această limba" (p. 18). Daca nu vrem /totuşi să enunţăm aici conjuncţia căci, e indicat să pu­nem două puncte, riu virgulă.

U nele fraze aijl trebui revizuite din 'punctul de vedere , al articulaţiei lo g ice (sub­linierea ne aparţine): „Legenda că rom înii se trag din tîlharii de la Roma îş i are originea tocm ai în iviaţa lu i O vidiu, care fiin.l exilat la Tom is, s-a a ju n s la concluzia că acest păm înt eră Jocul de ex il al condam naţilor de Ia Roma, deci u rm a şii acestor condam naţi, tîlhări Jcare vorbesc o lim bă rom anică, sîn t romînii" (p. 41— 42). Num ărul exem plelor s-ar putea înm ulţi.

Am in iistat- asupra acestor erori, pentru că, ,prin numărul lor m are, în aprecierea generală asupra valorii ediţiei, ele nu pot fi neg lija te cu nici un preţ, chiaT dacă unele, cele mai mărunte, 4 a r datoră nu condeiului eruditului istoriograf şi filo log , ci editurii sau tipografiei. ||

In concluzie, :u toate inadvertenţele pe care le are în ce priveşte, transcrierea textului chirilic, eciiţi î| de faţă a cronicii lui Ureche se d istinge prin alegerea justă a textului de bază, jfprir rezolvarea ştiinţifică a problemei paternităţii cronicii, prin de­lim itarea interpolărilor şi prin tehnica prezentării interpolărilor. D e la sine în ţeles că, pe, de o parte, în su şi studiul introductiv (care explică toate aceste probleme, într-un stil polemic, combativ. — adesea pătim aş — dar cu num eroase construcţii sin tactice , şi m orfologice greşite sau străine de firea lim bii rom îne), pe .de altă parte ind icele şi glosarul care însoţesc textul — sîn t de o reală valoare şi1 constituie un succes al isto ­r io g r a fie i. şi al filolpgiei noastre.

Regretăm că e iid itu l istoriograf ,■ n-a depus o stăruinţă corespunzătoare în pro­blema transcrierii' corecte a textului cronicii. R espectînd, cu m ici corecţiunf, principiile preconizate d e .e l în su şi în in to d u cerea la ediţie şi, eventual, cerînd colaborarea unui lin g v ist com peten:, j-' ntem convinşi că istoricul" nostru ne va putea prezentai în scurt timp. o ediţie Intr-adevăr îngrijită , o ediţie ştiin ţifică a lui Ureche. Am d or i.ca această ediţie a primei cronici .rom îneşti păstrate să fie critică. Credem că a so s it tim pul să se redacteze şi o asem enea lucrare. P e baza ei s e pot publica apoi şi ediţii de popula­rizare.

L1V IU .O N U

Trisful destin al unui mare poet*

„Traduttore-tra!ditore“ — spune un cunoscut dicton italian. O remarcă amară, concentrată în num ai două cuvinU , — suficiente însă pentru a dezvălui un vechi şi, din păcate, mereu actual cusur al-traducerilor literare Intr-adevăr,’ cîţi cititori nu - s,-au i! ■ ■ ' ■ '

’) Din m otive jţehnice, marcăm pauzele dintre fraze prin bare verticale.*) /In romîne jţe ue M. D jentem irov şi M. Calm îcu, Editura Cartea Rusă, -1956,

304 pag. .

90 Cronica literară

oprit m îhniţi, de-a lungul tim pului, în faţa autorilor preferaţi, nerecunoscînd un scriitor mare în versiunea unui traducător m ic, o capodoperă în hainele cenuşii ale tălm ăcirii anoste.

Şi totuşi, realitatea nu este, peste to t şi întotdeauna, atît de neagră pe cît o în făţişează m aliţioasa zicală italiană. E xistă traduceri şi traduceri. E suficient, de pildă, să am intim că divinul Shakespeare n-a obţinut gloria cuvenită decît în urma traducerii operei sa le în nem ţeşte şi în celela lte limbi europene, că versiunea baude- lairiană a lui Edgar Ai P oe nu e cu nimic m ai prejos decît orig inalul. Şi oiţe a lte exem ple nu s-ar m ai putea adăuga. Pînă şi literatura noastră — fără un trecut prea bogat — cunoaşte num eroase succese pe acest tărîm.

Editura C artea P u să , oare a publicat o seam ă de lucrări deosebit de valoroase din clasicii ruşi şi sovietici, a dovedit prin fapte acesi lucru. Num e puţin sau de loc cunoscute înainte au devenit, în ultim ii ani, fam iliare publicului cititor din ţara noastră. Rari sîn t scriitorii ruşi de mare talent răm aşi încă inaccesib ili în lim ba rom înă. De altfel, şi traducerea şi editarea acestora este în „lină desfăşurare.

Din ultimul grup făcea parte şi poetul A leksandr Blok, reprezentat doar printr-o culegere mai veche, întocm ită de Radu Boureanu. Volum ul P oem e nu oferea decît un aspect fragm entar din variata creaţie a marelui liric rus. Se sim ţea nevoia unei cu le­geri m ai cu p r in ză to a re /ca re să întrunească tot ce este m ai viabil în opera sa . în treacăt fie spus, absenţa unor traduceri m ai num eroase din Blok şi Esenin îm piedica totodată formarea unei im agini juste despre dezvoltarea poeziei ruse în prim ele decenii ale veacului nostru: In a cest sens, volum ul V ersuri a lese, apărut de curînd la C artea R usă , încearcă să umple, m ăcar în parte, golul amintit. Spunem încearcă, fiindcă nu se poate judeca o carte numai prin prisma tablei de materii. Principalul îl constituie totuşi valoarea tălm ăcirilor.

O problemă destul de delicată şi dificilă, mai a les cînd e vorba de transpune­rea unui poet cu o sensib ilitate atît de subtilă, de m odernă, cum este A lecsandr Blok. Rafinam entul em otiv îşi g ă seşte la el şi expresia corespunzătoare. N ici un cuvînt fără sarcină poetică, nici o im agine fără conţinut em oţional perfect definit şi adecvat obiectivării sentim entelor, trăite, versul pare lucrat în filigran de un. giuvaergiu virtuos. De aici atm osfera de incantaţie a cuvintelor, forţa lor de su g estie nealterată, deşi strunită desfăşurării torentului liric subteran. Adesea exprimarea directă, nudă, dev ine la B lok mai plastică, mai de efect decît efervescenţa figurativă la poeţii care abuzează de tropi. B ine înţeles, nici figurile de stil nu lip sesc din poezia sa, dar sînt folosite cu acribia-i caracteristică. A tît în poeziile de dragoste, cît şi în cele cu un pronunţat caracter social, B lo k .s e m enţine pe lin ia sobrietăţii, evi- tînd cii abilitate dulcegăria p lîngăreaţă , aerul de şansonetă’ şi infatuarea sau patosul zgom otos şi artificial. Iubirea şi ura, bucuria, speranţa şi decepţia, sarcasm ul şi e la ­nul de luptă, ca şi al' variate sentim ente şi stări de spirit — exprim ate în versurile sa le — nu au nevoie de o prezentare discursivă. în laturile pozitive, ca şi în lim itările sa le , Blok este profund uman, de o sinceritate im presionantă. Continuînd tradiţiile poeziei1 clasice ruse, pe care le valorifică şi le dezvoltă potrivit sensib ilităţii sale moderne, ol este totodată contem poran, d e . pildă, în unele privinţe, cu V erlaine, Rimbaud, Ady sau chiar Bacovia. D e aceea, tălm ăcirea în rom îneşte a versurilor lui Blok cere eforturi cu totul rem arcabile, experienţă serioasă în arta prozodică şi mai ales talent.

Cronica literară 91

In ce m ăsură M. Djentem irov şi M. Catmîcu au corespuns acestor cerinţe reiese din analiza concretă a poeziilor traduse. Fireşte, spaţiul fiind restrîns, nu putem şi nici n-avem de gînd să urmărim toate bucăţile incluse în volum , lim itîndu-ne la cîteva aspecte mai caracteristice pentru arta tălm ăcitorilor.

Să cercetăm,' prin urmare, m odul în care s-au ţinut de cuvînt traducătorii, care declară, în prefaţă, că au păstrat „cu sfinţenie" ritmul, im agin ile şi sen su l din ori­g inal. Iată, de pildă, poezia V în tu l m i-a d u se pe-aripă (de trei strofe). Un instanta­neu liric, de atm osferă tristă, sensib ilizat m uzical. Tălm ăcirea rom înească, realizată de M. Galmîcu, rtspectă un singur aspect al 'poeziei: ritmul. Şi aceasta cu preţul deplasării accentului tonic al cuvîntuilui aripă. Cît despre im agin i, atm osferă şi sen­su l general al poeziei, lăsăm să vorbească textele în seşi. D in econom ie ■ vom cita o singură strofă, fiind suficient de grăitoare pentru întreaga poezie.

R o b ko , tem n o i g luboko P la ka li s tru n i moi.V eter p rines izd a lek a Z v u c in ie p esn i tvoi.[T im id , în tu n eca t ş i p ro fundJ [P U ngeau stru n e le m ele][ V în tu l a adus de d ep a rte /[C intecele ' ta le su n ă to a re )

devine în rom îneşte:

C înd în acorduri curate S tru n e le -m i doru l ţi-a u spus,V în tu l, d in ză r i depărta te ,C în te iu l tă u m i-a adus.

S-au m enţinut strunele, v întul, cîntecul, d a r . . . s-a vo latilizat poezia. Prin „acorduri curate", „dorul spus" şi „zările" tălm ăcitorul a n osta lg iza t atm osfera poetică a lui Blok pe m ăsura propriei sensib ilităţi. Saltu l îndărăt e com parabil cu revenirea de la B acovia la Maria Cunţan.

Trebuie rem arcate de asem enea preferinţele tălm ăcirilor pentru rom anţa sen ti­m entală. Astfel, în i poezia La poalele dea lu lu i — p lîn s de v io a r ă . . . (2 s tro fe ), strofa ultim ă capătă, în rom îneşte, accente de şlagăr la modă între anii 1925— 1930.

D iscreta înaripare lirică a textului original

S k r ip k i s to n n eu to m im îi N a p eva e t m ne: J i v i . . .O braz d e v u şk i llub im oi —P o vest;< la sko vo i liubvi.[P lîn se tu l v iorii neo b o sit][ Îm i fredonează: T r ă ie ş te . ./[C h ip u l fe te i iub ite — ][P o ves tea d ra g o ste i ta ndre .)

92 Cronica, literară-

sub pana lui M. Djentem irov, se dilată în tiradă artificioasă, sporindu-şi totodată im agin ile şi lungim ea versurilor:

Ş i g e m e vioara . . . C hem area ‘ ei v in e .S ă -m i spună: T r ă ie ş t e . . . Ş i parcă zăresc C um trece uşoară a lă turi d e tin e P o vestea iubirii ce-acum o trăiesc!

Substituirea viziun ii poetice originale are lo c ş i . în bucăţile cu un pronunţ j caracter socia l, cum sînt, de exem plu, F abrica sau M aică R u sie , m e lea g a l do rin ţe lo rt

In poezia Fabrica, bunăoară,. M. Calm îcu, concom itent cu îngroşarea pînă la caricatură a liniei sumbre din. original, diform ează im agin ile şi go leşte cuvintele de forţa lor de sugestie . Citind traducerea, involuezi în tim p spre lam entaţia lugu­bră de tip Sam son Bodnărescu.

/ g lu h o za p e r tî voro ta ,A na s te n e — ai na s ten e N e d v ijn îi k to -to , cern ii k to -to L iu d e i sc ita e t v tişine .I Ş i su rd e în cu ia tă poarta ,][ Ia r pe z id , iar pe z id ][ C ineva n em işca t, c ineva n e g ru ]

.[N u m ă ră oa m en i în lin iş te ]

se transform ă, în rom îneşte, în:

Trec o a m e n i . , . S c îr ţîitu l m oare.D in um bra z id u lu i, r în jin d ,.O n eagră , su m b ră arătare P e to ţi îi n u m ă ră pe rînd.

N eglijăm faptul că „trec o a m e n i. . . “ e un rest din strofa anterioară ■ şi ne res-trîngem numai la ’1 conţinutul' propriu z is al versurilor existente. Cu . toate acestea,atm osfera specifică e spulberată cu totul. In locu l peisajului urban, m odem '(cu fabrica activă în m ijlocul oraşului adonmit) ne trezim . într-o urbe m edievală. Portarul fabricii prim eşte trăsături, d e , apariţiei grotescă şi nu 'id e slujbaş rigid şi docil patro­nilor. S e m istifică deci însuşi sensul poeziei. Respectarea ritm ului, cu preţul unor intervenţii de genul achiziţiei „rînjind", nu. sa lv ea ză traducerea de lă eşec. ■

Nici M. D jentem irov în M aică R usie, m e lea g a l dorin ţe lor! n -ă nim erit-o cunim ic m ai bine decît confratele său în Fabrica. D im potrivă, aici denaturarea este şi m ai pregnantă, deşi aspectul formal (ritm ul şi rima) e fidel orig inalulu i. Incepînd cu primul vers, traducătorul se depărtează de sensib ilitatea şi specificul lui Blok, baga- telizînd sentim entul de revoltă şi durere surdă al poetului.

Stihuri atît de clare şi bogate în conţinut cum sînt:

R u s ’ ' rnoia, j i z n ’ rrioia, v m es ţe l ’n a m m aia ţsia?Ţ ar’, da S ib ir ’, da E rm a k , da t iu r ’m a!E h , ne pora T ra z lu c iţs ia , r a s k a ia ţs ia . . .Vol’n o m u se rd ţu na ş to tvo ia t ’m a?

Cronica literară 33

/ R u sia m ea, v ia ţa m ea, oare să su fe r im îm preună?J [Ţ aru l, S iberia , E rm a k , şi înch isoarea][ Oare nu-i tim p u l să ne d esp ă rţim , să ne c ă im . . . }[L a ce a re nevo ie o in im ă liberă de bezna ta?]

se banalizează, se tocesc, căpătînd urm ătoarea formă;

M aică R usie , m e lea g a l dorin ţelor!O c n e . . . S i b e r ia . . . Ţ a r u l . . . E r m a k . . .H a ide , cu bine! E vrem ea căin ţe lorl In im ii slobode — bezna-i pe plac?

P oezia autentică, prin traducere, s-a transform at în exerciţiu pueril de versificare.In aceeaşi bucată, penultim a strofă d izolvă în banalitate nu num ai specificul

lirism ului original; ci şi particularităţile peisajului rusesc.A stfel versurile

Zd m ore C ernoe, ză m ore B eloe .V cernîe noci i v belîe dn i D iko g lia d iţs ia liţo onem eloe,Oci ta ta rsk ie m eciu t o g n i . , ,[P e n tru M area N eagră , pen tru M area A lb ă ]'[ In n o p ţile n eg re ş i în z ile le a lbe][ F a ţa îm p ie tr ită să lba tec se p riveş te ,][O chii tă tă reş ti scapără f l ă c ă r i . . . ]

sîn t traduse — risum teneatis! — prin:

A lbe ori n eg re , în tin se ţ i-s m ările ,Z iu a ş i n o a p tea în zare p riveş ti,S ta n ă de p ia tră , sc ru te z i depărtările ,F u lgere scapără-n ochi tă tăreşti.

Tălm ăcitorii, trudind cu s îrg [expresia le aparţine] la „rim ă“ şi „ritm" pun pe seam a lui Blok construcţii din cele m ai hazardate. De exem plu, în poezia N e sfîr ş itu l m eu v is , prim ăvară; M. Calm îcu traduce:

/ sm o tr iu , i v ra jd u izm eria iu ,N en a v id ia , k lia n ia i liubia:Z a m u cen ’ia, za g h ib e l’ ' — ia zn a iu , —Vsio râvno: p rin im a iu tcbia![ Ş i p rivesc , ş i m ăsor v ra jb a ,][ U rînd , b les tem în d ş i iub ind:][P e n tru ch inuri, p e n tru pieire — eu ş tiu , — / [T o t una: te prim esc!]

Te p r ivesc cu m p ă n in d v ră jm ă şia —Ura, d ra g o s tea -m i frea m ă tă -n p iep t P en tru to a te stră d a n iile . . . Fie!P o ţi ven i. T o tu ş i eu te a ş te p t!

94 Cronica literară

Sim plificînd şi deplasînd accentele em otive, tălm ăcitorul adaptează sensib ilitatea lui Blok — înrudită aci cu cea a poetului „Florilor răului" — la propriile v în joşen ii stră- dalnice.

Chiuitura haiducească în stil săm ănătorist s e revarsă nestăvilită şi în C în tecu l m arinarilor, l-adus de M. Djentem irov. Hei-urîle, şi of-urile îm binate cu dezinvoltura sprinţară, izbutesc să desfiinţeze candoarea şi g in găşia versurilor originale.

P odarilo n a m m ore O brucial'noe k o l’ţo!IN e -a dă ru it m area][ In e l de lo g o d n ă ]

devine:

Ti ei, log o d n ică n i-i m area!N u ne-a d a t inelu-i oare?

iarV eter, ti, p ’ianîi,T repli vo losa!V eter so len ii,N e si go losa !Veter, ti , vo ln ii,R a zd u i parusa!I T u , v în tu le , beat,]IF lu tu ră pletele] ][V în tu le să ra t,][P o a rtă g la su rile !][T u , v în tu le , liber,][U m flă p în ze le !]

se transform ă în:B ea t e şti v în tu le , băiete,N e dezmierzi Ş i zburzi în plete!P oarta-ne hoinarule Vocile în larg!U m flă , frate vîntule,P în za la catarg!

Cuvintele subliniate indică tot atîtea intervenţii haiduco-păşuniste.Prelucrarea lui M. Djentem irov culm inează cu versul O na, m a tu şka , svo b o d n a ,

holodna! (Ea, m ăicuţa, e liberă, rece!) pe care acesta îl redă în două versuri cu totul ilu strative pentru arta poetică a celor doi tălm ăcitori: Of, că tare-i rece, m aică, M ăiculiţa mea!

Cu asem enea stihuri ne-am întors tocm ai în preajma • cristalizării lim bii literare, la tehnica prozodică a lui Conachi, V ăcărescu, etc. Nu cunosc pe Antioh Cantemir, dar, probabil, era mai adecvat decît B.lok pentru asem enea subtilităţi prozodice.

Culegerea V ersuri a lese e destul de întinsă , cuprinzînd aproape trei sute de pagini. Cu toate acestea, n-am în tîln it nici o tălm ăcire în care o strofă sau m ăcar un vers să redea specificul poeziei lui Blok. Cel m ult e transpus, m ai m ult sau mai

Cronica literară 95

puţin exact, conţinutul de idei al bucăţilor selectate. P oezii scurte sau lu n g i — poe­mele, toate sînt supuse aceleeaşi chinuiri „ritmate" şi „rimate", în care stîngăciaprozodică se îm bină cu caracterul desuet şi sărăcia sensib ilităţii artistice. Chiar unpoem întins, cum este C arm en, nu împrumută din original decît subiectul şi ritmul.Traducătorul putea; în cazul dat, să nici nu mai consulte poezia, lui Blok; ca pre­text îi servea tot atît de bine şi opera luţ B izet sau nuvela lui Merimee.

Traducătorii au crezut că „ritmîn.d" şi m ai ales „rimînd" reuşesc să prezinte debutul lor poetic drent tălm ăcire în versuri a poeziei lu i Blok. N ici. cel m ai neaverti­zat cititor nu confundă nişte versificări banale ,şi discursive cu o poezie fină, sintetică şi modernă. Of-ur:le am oroase — frecvente la Conachi, n osta lg iile haiduceşti — pre­zente la A. V ăcărescu, rim ele gerunziale — cu care se luptă D im itr ie . B olintineanu— îşi au explicaţia lor bine întem eiată ipentru acel timp. Reîntoarcerea la asem enea m odele pentru traducerea unui poet, căruia îi sîn t fam iliare procedeie com une cu B acovia, este pe cît de anacronică, pe atît de penibilă.

De altfel, trebuie remarcat că, în ciuda caracterului său rebarbativ, rima este folosită în m od cu totul exterior. Foarte rar se rim ează cu cuvinte din contexul ver­sului orig inal. Cele'' mai adesea cuvîntul sunînd din coadă este introdus dinafară, de umplutură. In poezia lui Blok, atît de zgîrcită în verbe, M. Djentem irov şi M. Calmîcu introduc nenum ărate rime gerunziale sau chiar la ind icativ prezent şi perfectul 'sim plu, Tînjind — aşteptînd . (p. 111); adem enind — sunînd ,(p . 79); zornăind — pîlpîind (p. 68); săgetînd — vuind (p. 138); grăbind — rînjind (p. 59); etc. etc. sau ţîşneşte— goneşte (p. 92)., vrăjesc — nebunesc (p. 87); etc.î şi ţîşniră — clintiră (p. 35) sîn t doar cîteva m ostre din această şlefu ire verbală. Cum e şi de aşteptat, rim ele adjectivale deţin înţîietatea . Tălm ăcitorii sînt, pur şi1 sim plu, îndrăgostiţi de adjective ca: mut, stingher, p lin , drag, sprinţar — pe care le p lasează indiferent de sensul versului, formînd rim e de genul: trecut — m ut, (p. 38); născut — mut (p. 77);mut — cunoscut (p. 141); m ută — nevăzută (p. 130); stingher — ungher (p. 54);stingher — cer (p. ,104); tăcere — stinghere (p. 90); plin — hain (p. 39); lin — plin (p. 137); plin — satin (p. 103); drag — m eleag (p. 147) drag — prag (p. 60, 62,67); dragă — atragă (p. 140); sp r in ţa r .— par (p. 38); apar — sprinţar (p. 44); etc.etc.

Pentru salyareă ritmului se introduc tropi cu totul străini structurii poetice a textelor originale, cum sînt m etaforele: lan de neguri (p. 61); su fletu l firii (p. 128); cîrja grea a vrem ii (p. 51); vestitorii zorilor (p. 61 — acesta din urmă înlocuind cuvîntul „cocoşi" din orig ina l).

Travestită în hainele pestriţe ale traducerii, poezia lui Blok e de nerecunoscut. O ricîtă bunăvoinţă ar avea cititorul romîn, M. D jentem irov şi M. Calm îcu nu vor putea să-l c o n v in g ă : prin tălm ăcirile lor că A. Blok este un „mare poet". E adevărat că liricul rus este mare, dar nu în traducerile din V ersuri a lese, ci în culegerea or ig i­nală. Pubucînd V ersuri a lese în actuala tălm ăcire, Editura C artea R u să a uitat de răspunderea pe care o are atît faţă de un poet mare, cum este Blok, cît şi faţă de cititori. Chiar condiţiile grafice, în care a apărut volum ul, sîn t pe m ăsura m ediocri­tăţii traducerilor.

Cît despre M. Djentem irov şi M. Calmîcu — autorii tălm ăcirilor — nu avem decît cuvinte de cumplită dezam ăgire. Intr-adevăr, ce contrast izbitor între declara­ţiile em fatice din N o ta introductivă şi m odestele cîrpeli din volum !. In N o tă alirm au sentenţios că atunci' cînd lucrau, aveau „im presia că B lo k e a lă tu r i“ de ei, „că îşi

96 Cronica literară

a scu ltă versurile in ro m in e ş te " , că îi „trage la ră sp u n d ere“. Probabil, se sim ţeauîncurajaţi de .faptul că Blok e mort dem ult şi nu se gîndeau , cît de c ît serios, la răspundere. Tot în Notă (în co n c lu zie i, cei doi declarau că dorinţa lor „s-a îm p lin it: c itito ru l r o m în 1 poa te c in v - şu r ile „ u n u i . m are p o e t“, cum P a denum it odată p e Blok, Alexei Maxiimovici Gorki“.

Cum îl „poate c it i" 'a m văzut. Fără atm osfera specifică, fără., aerul m odem , fără forţa de su gestie şi incantaţie a cuvintelor, fără nuanţe d e simţire: un fluviu cenuşiu şi alert, care se rostogoleşte fără noim ă peste pietre aruncate dinafară în albia sinuoasă şi discretă a vechiului rîu lim pede, dar cu variate şi interesante capricii.

V m indu-ne în m inte cuvintele tui Esenin: „Cînd m ă uitam la Blok, picura de p e m ine sudoarea, fiindcă pentru prima dată vedeam un poet în ca m e şi oase"*), nu 'putem să nu n e exprimămi uimirea cum de s-au încum etat cei doi să-l traducă înainte de a-şi fi dovedit talen tu l în creaţii proprii, înainte de a fi debutat în poezie pe cont propriu.

Oricum, dacă Serghei Esenin era copleşit de talentul l u i , Blok', să ni se permităşi- nouă nedumerirea că opera acestuia a fost încredinţată de editură iinor începătoriîn ale poeziei. M ai a les că apariţia volum ului nici n-a fost precedată de publicarea unor bucăţi' în reviste, prin care s-ar fi prilejuit observaţii critice, nu lipsite de im portanţă pentru soarta culegerii.

Inch izînd volum ul V ersuri a lese, cu părere de rău trebuie să dăm . dreptate - vechiului dicton italian: „traduttori-traditori"

LAURENIIU TUDOR

■ *) M erită subliniat faptul că M. Djentem irov ş i M. Calm îcu denaturează textu l

respectiv (în N o tă ) tradus din A u to b io g ra fia lui Esenin. A stfel „Kogda ia’ sm otrel na

Bloka, s m enia kapal pot,jpotom u şto v pe> n i raz videi, jivovo poeta" devine la ei:

,.CÎnd îl în ttln ea m pe s tra d ă s im ţe a m că de pe fru n tea m ea picură broboane de su ­

doare fiindcă pentru prima dată vedeam aievea un m are poet". Aici .nu m ai este

vorba de dificultăţi prozodice, ci d e greşeli elem entare de traducere şi de o condam ­

nabilă lipsă de respect faţă de iambii poeţi.

VIATA CĂRŢILOR

NICOLAE JIA N U : Izvorul ro5u (E. S. P . L. A., 1955)

La al treilea rom an, N icolae Jianu a răm as credincios vechii sa le preferinţe, pe care avem de-acum a dreptul s-o num im vocaţie. E vorba de descrierea vieţii aspre şi eroice, a peisajului colţuros, a oam enilor căliţi în lup ta cu îm potrivirile dure ale naturii şi duşm anilor. M ina — ca şi frontul, ca şi şantierul — e bogată în întîm plări de ten ­siune extrem ă, în surprize, în ' schimbări continue de peisaj şi de situaţii. D in acest punct de vedere, trebuie să rem arcăm perseverarea rom ancierului în zugrăvirea dom e­niului faţă de care sim te afin ităţi speciale. ■

In rom anul Iz v o ru l R o şu acţiunea se proiectează pe un fundal istoric p l in . de dramatism:- E xista, „în anii prem ergători abolirii m onarhiei, o dualitate econom ică: aceea. între baza m aterială capitalistă şi controlul popular, m enit să subordoneze! — indirect, deocam dată — guvernului com unist întreaga econom ie naţională. Situaţia, încă grea pe atunci, se răsfrînge în însăşi conşţiinţa oam enilor. D uşm anul o foloseşte şi încearcă să arunce răspunderea m orală pe seam a noului regim . In va lea Izvorului Roşu, greutăţile s în t am plificate datorită izolării. P oziţia geografică şi defectele de început ale organizării anem iază legătura cu forurile superioare. La trei ani dupăeliberare, presa e încă, aici, o raritate. Regiunea ajunge un fel de m ic şi curios „statîn stat", populat cu cetăţen i desorientaţi şi surprinşi de suflul vrem urilor noi. Ceimai m ulţi dintre oam enii de bună credinţă osc ilează între inerţia vechiului şi aştep ­tarea încordată a noilor prefaceri, între încredere şi suspiciune. Totuşi, în faţa duş­manului,^ ei încep să-şi decline calitatea de posesori ai puterii. E primul sim ptom al emancipării conştiinţei de c lasă dom inantă, pe care cititorul aşteaptă s-o vadă evo- Iuînd ca fenom en de1 m asă.

Conflictul evoluează brusc, încă de la prim ele pagini: lupta ascuţită dusă dem ineri pentru respectarea de către întreprindere a contractului colectiv. Bun cunos­cător ad regiunii, al oam enilor, a-1 obicieurilor locale, N icolae Jianu a zugrăvit — cu predom inanţă în prima parte a volum ulu i — caractere puternic ind ividualizate, alese din rîndul m inerilor. G avril M arian, cel m ai ridicat dintre com unişti, e întru* hiparea seriozităţii şi-a cum pătării. Iacob S teţ e cel mai stăp în it şi totodată cel mai inim os. M oş Cozonac, apăfînd m arcant intr-o singură scenă, e de o şăgă ln ic ie cuceritoare.Cel m ai plasti* răm îne în să N a iie Pam fil: am estec de seninătate euforică şi de luci­ditate explosivă, dem ascatoare. D in păcate, însă , pe parcursul acţiunii, asistăm la o scădere treptată a im portanţei acordate acestor eroi. pe care rom ancierul îi cunoaşte atît de bine. Apare un nou personaj, cu perspective de a ajunge în volum ele următoare ale rom nului personaj principal. E vorba de Miron N ichifor, fiul de m iner, Teî.ntors ca g eo lo g în valea natală . Din punct de vedere a l zugrăvirii co lectiv ităţii m iniere, alegerea acestuia ca erou principal e, credem , nepotrivită. Pe lîn gă faptul că, datoritădezvoltării sa le m ult predom inante, — sîn t puşi în umbră eroii am intiţi m ai sus,geo logu l apare schim bat faţă de oam enii printre care a copilărit. Gradul de cultură şi m ediul prin care ă trecut i-au influenţat felul de gîndire. El nu mai poate fi con­siderat un, prototip al m inerilor. E într-adevăr aspru, pietros, dar asprim ea sa diferă de aceea a lui Iacob, S teţ sau N aţie Pam fil. In M iron a apărut un fel de ursuzenie supărătoare, care — chiar dacă a intrat în intenţia rom ancierului sîntem siguri că nu a fost scontată la asem enea proporţii. „Pata" a ajuns să-şi deservească eroul, prin însăşi exagerarea ei. Probabil în sa că rom ancierul a urmărit înadins să în groaşe con­trastul produs de o eventuală îndreptare a eroului, sub influenţa com uniştilor.

7 — Steaua

98 Viata cărfilor

Aşteptăm , cu in teres urmăroarele volum e ale I zv o ru lu i R o şu , cu un erou principal care să se facă iubn şi — dacă se poate - cu un conflict urmărit i) ii perseverent.

Rom ulus R U SA N

DUILIU ZAM FIRESCU : V io fa la fa r â — T a n a se S ca tiu <E. S. P. L. A., B ib i. pt. xofi, 1956)

. Rom anele lui Duiiliu Zam firescu, considerate, m ult imp şi cu deosebire în şcoală, drept prim ele rom ane rom îneşti, constituie, fără îndoială, iiri' m om ent im portant în evoluţia genului, coincizînd cu o relativă m aturizare a . ,lui (corect- ml e im pus d e .cu­noscuta sărăcie .a acestui gen de atunci) realizată prin stabilirea tem aticii, a tipologiei precum] şi a unor m ijloace propiii de expresie. Că rom anulv rom îne0c făcuse primul pas spre m aturizare ne-o dovedeşte şi caracterul de frescă socială al Is to r ie i C om ă- neşteriilor. ( în intenţia autorului aceasta urina să fie „icoana v ie ţii n o a s tn ro m în e ş ti" ) . Se urmărea tabloul epocii rf-abzat într-un ciolu com pus din cinci rom ane — influenţa lui B alzac ş i ’ Tolstoi m ai a les este evidentă — „care, spune însuşi -autori n, se p o t c iti fiecare in parte, dar cart coboară, une le d in a lte le , ca 'u d e le acelu iaşi i e a m “.

U ltim ele rom ane din Is to r ia C o m ă n eşten ilo r, I n război, dar m ai alps , id rep tă r i şi A rm a, sîn t m ai slab reanzate. Le dilui-ază tendenţiozitatea lor- transparentă; gustu l pentru m elodram atic şi desuet. -

V ia ţa ta tară şi T ă n a se S c a tiu au supravieţuit în să , sa lva te de caracterul lor , realist, de capacit&Lea de a, 'voca o e^ocă cu stările ei, într- n tablou -pe al cărui fundal .se agită furcile şi co a se le - ţăranilor, ca o presim ţire a răs oalelor ce aveau să urmeze. Aceste rom ane constituie partea cea m ai v a lo ro a să -a operei lui -Duiliu Zam- firescu, rem arcabile prin închegarea şi echilibru, lor, prin arm onia uneori de-a dreptul îneîntâtoare. - * -

Pentru a dem onstra -prin artă statornicia boierimii; autorul a urmărit să zugră­vească v ia ţă Ide la ţara în lin iştea ■ şi calm ul perm anenţei. Realitatea og lin d ită ' î n

.operele lu i Zam firescu n-a ţin u t-in sa seam a de calcul; iai m işcarea ţăranilor-ce turbură liniştea prim ului: volum , răbufneşte puţernică ş i necruţătoare în Tânas S c a tiu , chiar dacă autorul o m otivează prin "^aşamentul ţăraniloi pentru . bo- rul Dinu Mu.- m leţ

Duiliu Zam firescu a îm bogăţit proza noastră cu cîteva tipuri' neuitate. Incîntă- toarea- Saşa, zugrăvită -c u . atîta 1 un eţe şi dragoste („ m ai daca nu m ă inam ort em - m ea", scr ie autorul din Bruxelles, după terminarea rom anului) despre care a vorbit atît de frum os Ibrăileanu. N e. reţine apoi atenţia, prin portretul realiza' în lin ii'.energ ice, Tănase Scatiu, un fel de Dinu Păturică m ai -evoluat, un parveni! -rutal şi am biţios, fanfaron, zgîrcit şi mai a les m ojic. T ănase Scatiul pste. descris nu- fără repulsia auto­rului, condam nat fiind] în- primul rînd în virtutea unui principiu estetic, ca unul ce .turbură lin iştea şi armonia vieţii patriarhale aşezate,' cu cizm ele greoaie şi verbalism ul- său m itocănesc.

Meritul Editurii' di stat de a ' publicat, îm un tiraj, im portant, ^-pera unui valoros scriitor a l nost) este" însă umbrit, spr< regretul cititorule' de calitatea n esa ­tisfăcătoare a studiului introductiv sem nat de G, G, N icolaescu, în care judecăţile privind specificul creaţiei lui D uiliu Zam firescu sTnt înlocuite de fori -ulări, prea adesea uscate şi didactice. .

Opera unui.-artist atît de fin, a unui priceput observator al oam enilor, care ne-â lăsat atîtea. pagini ■ um oase, citite şi azi n--m ultă plăcere şi interes, ar fi m eritat o recom andare şi un -stud iu pe m ăsura valorii ei.

M ireea TOMUt?

LONGOS t Dafnis şi Hloe (E. S. P . L. A ., B ib lio teca pentru to ţi, 1956)

Despre genul grecerc al rom anului, -< -re apare prin secolul înt-îi din era noastră şi care e s te . considerat ca u n a -d iii m anifestările curentului num it „a doua. Sofistică", s-a .spus că este dei _denţa epopeei: derularea, ca într-un film de serie, a unor aventuri ştereotipe, sentim entele convenţionale, stilul încăroat cu toate artificiile reto-

Viafa cărfllor 99

ricei, rem iniscenţe fără număr din scriitorii clasici şi alexandrini, de la Hom er şi marii tragici pînă la Teocrit, toate aceste trăsături îndreptăţesc într-o largă m ăsură această severă părere; unde mai pui că romancierii aceia, „eroticii" cum li se mai spunea, se şi im ită adeseori unul pe altul. Nu toate rom anele care ne-au răm as, de altfel puţine la număr, sînt ega l de mediocre: de pildă T ea gene ş i H aric leia este s-perior lui H abrocom es şi A n te ia ; toate însă ne înşiră aceleaşi peripeţii: doi tineri îndrăgostiţi, în ceasul cînd iubirea lor va fi încununată sau chiar a doua zi după căsătorie sîn t despărţiţi brusc de soartă şi supuşi unei înlănţuiri prea neaşteptate de încercări: rătăciri prin ţări străine, urmăriri _de către bandiţi, furtuni pe mare, răpiri de către corsari, cădere în robie — în m îin ile unui stăpîn pofticios sau chiar ale unei stăp îne desfrînate, şi altele; m ereu sîn t pe punctul de a se regăsi, şi m ereu o în- tîinplare nenorocoasă din ultim i clipă îi desparte încă o dată; pînă la urmă, bine în ţeles, sînt reuniţi pentru totdeauna; uneori chiar se recunoaşte că erau fiul şi fiioa unor inari personaje, -şi totul se sfîrşeşte peniru ei şi' pentru noi. De notat că, de obicei, virtutea fiecăruia a fost m iraculos prezervată.

în tre toate aceste rom ane, D a fn is şi H loe ocupă o. situaţie cu totul aparte, nu numai prin deosebirile d e concepţie şi de structură, dar şi prin unitatea de loc, prin faptul că totul se petrece în acelaşi cadru, fără exotism , şi că acest cadru este la ţară, unde năs'torii de oi şi .le capre îş i duc viaţa sim plă şi) aproape de natură. Intr-un cuvînt D afn is şi H loe este o pastorală: primul roman pastoral şi în acelaşi timp o capo­doperă. Ştim că oriunde şi oricînd viaţa orăşenească începe să se deosebească profund de viaţa cîm penească,' se naşte în om m arele „vis pastoral", una din tendinţele cele mai generale şi mai- constante d in istoria culturii um ane; şi care s-a ivit desigur odată cu primele societăţi sc lavagiste; de atunci şi peste tot, în toate genurile lite ­rare şi artistice, în versuri şi în proză, cu sau fără cîntec. şi instrum ente m uzicale, cu sau fără dans, în dramă, în idilă, în roman, ca şi în pictură sau sculptură, s-a ex­primat fe lu r it. n osta lg ia satului, marea dorinţă de reintegrare în natura agrestă. Cul­tura greacă antică, n-a scăpat nici ea de această lege: cutare scenă din Odiseia, poemul lui Hesiod; id ile le poeţilor bucolici dovedesc continuitatea acestei aspiraţii ajunse inspiraţie. Romanul 1-ui L ongos este la rîndul lui un m om ent al acestei tra­diţii: e î este însă original, nu numai faţă de celela lte romane greceşti prin faptul că aventurile sîn t strîns integrate în viaţa .pastorală, ci faţă de curentul pastoral însuşi, prin faptul că est o pastorală r are m erge „pînă la capătul pastoralei": e pastorala pură şi totală. Cred că nici în seco le le următoare, în celela lte literaturi, nu s-a ivit o operă literară d e ; aceeaşi in tensitate pastorală.

Romanul păstrează, e drept, cîteva elem ente din genul rom anesc al timpului: răpirea Hloei, recunoaşterea finală a identităţii celor doi tineri, copii găsiţi ai unor orăşeni bogaţi. Esenţialul răm îne însă. descrierea de un realism m agistral a naşterii şi a creşterii dragostei lor m utuale, într-o sţrînsă unit„te cu natura înconjurătoare vegetală şi anim ală, cu locurile descrise cu o precizie suficientă chiar din punctul de vedere geografic (sîntem în insula L esbos), cu oam enii, în sfîrşit, păstori şi ţărani sciavi sau servitori ai unor fam ilii din, M itilena. Trebuie subliniat caracterul mai ales fizic al iubirii dintre D afn is şi Hloe; nim fele, Pan şi Eros, care conduc toată acţiunea fără intervenţia altor zeităţi (D ionysos nu joacă decît un rol ep izod ic), m enţin şi în ­tăresc acest aspect biologic, am spune chiar anim alic, dacă nu n e a m tem e de n u a n ţa , peiorativă; de altfel ; puterea instinctului care se caută şi creşte mereu nu exclude de Ioc m ultă g in găşie , uneori chiar un fel de „preţiozitate", în sentim entele şi purtările celor .doi îndrăgostiţi.

Nu ar trebui să îm prum utăm totuşi autorului, ca unii critici sau filo log i, puritatea naturală sau naivitatea pe care el însuşi o dă celor doi eroi ai săi. In realitate mai multe scene din roman prezm tă un caracter libertin: editorii, ilustratorii şi publicul francez din secolul al X V III-lea n-av greşit cînd au recunoscut în L on gos pe unul

.d in ai lor. Stăruinţa şi m igala autorului cînd descrie încercările celor doi păstori' de a descoperi prin ei înşişi, fie din su gestiile instinctului, fie din exem plul turm elor de capre şi de oi pe care Ie păzesc, m ulţum irea supremă a dorinţelor lor, sîn t caracteristice în acoastă privinţă; este chia de neconceput ca tineri de 15 ori 16 "ni, trăind la ţară în m ijlocul turmelor şi nu izolaţi cu totul de societate, să răm înă atît de naivi; e drept că autorul desparte pe D afn is şi pe H loe de orice prieten de v îrsta lor: aici, deci, realistul „aranjează" realitatea într-un anum it scop (v. mai .ales III, 14). Ceea

100 Viata cărţilor

ce nu ne m ai lasă n ici o îndoială este scena de iniţiere a lui D afn is de către tînără_ fem eie din vecinătate, Lykainion (III, 15— 19)r, scenă centrală în operă. N u luăm. aici o atitudine de m oralist; e greu totuşi să n e reţinem m ăcar un zîm bet cînd aflăm că traducerea rom înească, apărută într-o colecţie „pentru toţi" şi trasă la peşte 15.000 de exem plare, s-a epuizat în cîteva ziile, citită fiind cu siguranţă de m ai m ulte mii de şcolari. '

Aşa dar m icul rom an a l lui L ongos, dacă este un giuvaer,- e un giuvaer cu o „apă“ uşor tulbure. Credem totuşi că Editura -de S tat a avut dreptul să reediteze traducerea publicată m ai de m ult de acad. C. I. B alm uş, traducere de a ltfe l revăzută conştiincios. E ste o plăcere de calitate de a putea confrunta originalul grecesc, tra­ducerea lui Am yot de acum 400 de ani, abil retuşată de P aul-L ouis Courier, şi tradu­cerea m ai recentă a lui G. D alm eyda (colecţia Bude) cu traducerea elenistu lui romîn: constaţi că nu o dată . acesta din u rm ă 's-a îndepărtat de tradiţie, şi adeseori pe drept cuvînt. Limba traducerii este o rom înească păstorească, deci o lim bă c ît se poate de autentică, care s-.a pretat de m inune la echivalarea unor term eni şi expresii .specifice prin termeni şi expresii curat rom îneşti, ca tra is tă , na i, op inci, streche, tîrlă , a dărăci lina , etc. Mă întreb dacă o încercare de pastişâre a limbii lui Creangă n-.ar fi produs asupra cititorului rom în aproape aceeaşi im presie pe care o are cititorul francez înain­tea textului lui Am yot, bogat ;r arhaism e; nu uităm că şi- Creangă a scris unelepovestiri îndrăzneţe. ■

O in troducere. a traducătorului- lăm ureşte pe- cititor asupra romanului grecesc în genere, asupra traducerilor, izvoarelor, orig inalităţii şi stilu l rom anului D a fn is ş i H loe , şi ne spune ceea ce se ştie . despre L ongos însuşi, adică aproape nim ic. Dat fiind caracterul colecţiei, această introducere este poate prea „tehnică"; în orice caz nu regretăm rîndurile scrise despre stilul retorico-sofistic al iu i L ongos, stil care se situează între proză şi poezie. N -am în ţeles prea' bine citatul din Erwin Rohde despre „nuvelistica greacă" şi caracterul ei realist, care ar opune-o întrucîtva lim a n u lu i. Afară de un ele povestiri introduse de H erodot în istoria ■lui-, nu prea văd la oare„nuvele" -poate să facă aluzL Rohde: C yropedia lu i Xenophon este un rom an J sto r ic ,nuvelele sau mai curînd poveştile „m ilesiene", u tilizate poate epizodic de rom ancierii greci, ne sîn t cunoscute numai indirect, m ai a les prin scriitorul latin Apuleiu. De altfel, şi rom anul grecesc, răm înînd totodată o poveste de dragoste, poate fi conceput într-un spirit realist: o dovedeşte chiar rom anul D a fn is şi H loe.

H enri JACQUIER

TEODOR VÎRG OLICI: începuturile romanului romînesc (E ditura S o c ie tă ţ ii de ş tiin ţe is to r ic e ş i f i lo lo g ic e , 1956)

Privirea retrospectivă asupra începuturilor rom anului nostru e un bun prilej de a reconstituit aspectele particulare a le strădaniilor unei generaţii vechi de scriitori şi publicişti care au lucrat cu m ultă tragere d e . Inim ă p en tru ' m odernizarea culturii noastre, pentru îm bogăţirea tem atică a literaturii rom îne şil pentru dezvoltarea, capa­cităţii expresive a lim bii literare. Studiul recent publicat de Teodor V îrgolici ne pre­zintă, în mod cronologic, prim ele realizări în dom eniul rom anului, încadrând m işcarea literară a vrem ii în curentele de idei şi -aspiraţii specifice m om entului .istoric.

,In m işcarea noastră culturală, stim ulată de efervescenţa revoluţiei de la 1848, romanul se iveşte, după o serie destul de bogată de traduceri, m ai a les din limba franceză. Prim ul ,în seria bogată a încercărilor d e în c e p u t este romanul T a in e le in im ii de M ihail K ogălniceanu apărut, în parte, în G azeta d e M old a via , la 1850. T. V îrgolici rezumă conţinutul scrieriil şi -reţine aspecte originale, pozitive, a le-operei: „Cu toate că a. răm as la stadiul de fragm ent, totuşi „Tainele inimii" inaugurează în literatura noastră nu num ai noua specie literară, ci şi romani l-frescă al societăţii- contem porane autorului, romanul de m oravuri, cu atitudine critică, afirm ată de p e -poziţiile înaintate ale vremii" (p. 15). ' '

După acest început, apar a lte lucrări în dom eniul epicei de la rg ă respiraţie: H oţii ş i h u lig a n ii de Al. Pelim on, prima realizare com pletă, purtînd titlul d e „roman", cu m ulte olişee rom antice, sentim entale, trei rom ane care apar,con com iten t în revista

Vla(a cărţilor 101

R o m în ia literară , editată d e V asile Alecsandri în anul 185". M anoil de D. B olintineanu, S erile de to a m n ă ia ţară de A. C antacuzin şi L o g o f. B a p tis te V elelli de V . A lisandreseu, (cel c e va semnaj; m ai tîrziu , V. A. U rechia). P e lîn gă acestea, to t în 1855, m ai apar oinanele Coliba M ăriucă i de V . A lessandresou (V . A. Urechia) şi A ld o ş i A m in ta sau

b and iţii de O. Doerescu.Dintre toate | acestea, m ai pe la rg este analizat M anoil, deşi atît opera cît şi

autorul sîn t m ai .ţin e cunoscuţi. C < H alte încercări literare pom enite s în t prezentate pe scurt; totuşi d n schiţarea conţinutului ne putem da seam a că pag: n he lui C anta­cuzin, ale lui V. A. Urechia şi Boerescu prezintă uri interes docum entar incontestabil,pentru că redau societăţii de acum

■■imagini orig inale, specifice trecutului, tablouri pitoreşti din viaţa . i ,m a i bine de uri secol, ln tîln im apoi, în aceste începuturi ide roman,

chiar 'tendinţe li vrare m oderne, care anticipau strălucita dezvoltare a genului de m ai tîrziu. ];

Cu trecerea anilor, încercările de, rom an sporesc; tem atica abordată se îm bogă­ţeşte. In 1860, P antazi .-Ghica publică „rom anţul'1 Un bnem ro m ln , desigur sub in ­fluenţa lu i H. M urger, a cărui prefaţă e parafrazată în „Precuvîntarea" tu i Ghica. în această scriere, sej poate constata „o m lădiere în m înuirea ouvftitului", o încercare de tratare teoretică .a |problem elor rom anului m odem şi o interpretare de pe pc siţii progre­siste a problemelor, culturale ale vrem ii, „cerînd scriitorilor să-şi închine arta lor oam e­nilor sim pli, obijduiţilor şi năpăstuiţi. >r, înaltelor idealuri patriotice de ireptate şi libertate" (p. 3 7 ).f In 1861, se publică în ziarul In d e p e n d e n ţa un nou roman: Don Juan ii d in B u cu reş ti, care, nefiind sem nat, a fost atribuit de m ai m ulţi istorici literari lui Ion Ghica. Autorul studiului de care ne ocupăm urm ăreşte pe larg problem ele leg a te de apariţia rom anului, influenţele care s e văd în el, doru ţa de a im ita pe B alzac prin oglindirea societăţii contemporane,' prin zugrăvirea realistă a aspectelor şi a oamenilor epocii. Intenţii sim ilare stau şi la tem elia luorării lui B olintineanu, num ită chiar de a1.tor „roman original' de datine politic-filozofic", cunoscut sub .titlul E len a , care „ca­litativ este superioir lui M anoil, prin faptul că prezintă un tabiou social m ai l a r g . . . Şi în E len a , B o liritin ea n u are aceeaşi atitudine critică faţă de societatea vrem ii lui, ascuţişul criticii sa le îndreptîndu-se cu deosebire îm potriva boierimii" (p. 41).

După 1860, „par la noi c îteva rom ane d e „mistere": a le lui Gh. Greţianu, C. D. Aricescu, G. Barorizi şi m ii a les acela ,al lui I. M. Bujoreanu, de care s-au ocupat în special N. Iorga şi G. Călinescu. A ceste rom ane „au ca obiectiv principal satirizarea şi criticarea m oravurilor, a viciilor şi patim ilor înjositoare, afirm înd principii de viaţă bazate pe onestitate, curăţenie sufletească, dem nitate şi dreptate", (p. 44— 15). In toate aceste în ercări e ste evidentă influenţa literaturilor apusene, în special a literaturii franceze, punctul de plecare al rom anelor d e „mistere" fiind rom anul lui E ugene Sue M istere le P a risu lu iJ tra us la noi în că din 1853 d e un anonim, care forma lectura de predilecţie a unei anum ite pături socia le din categoria Ziţei din O n o ap te fu r tu n o a să Rezum area conţinutului acestor încercări, înso ţită de unele c ita te bine alese, pune în lum ină efortul lăudabil al autorilor din veacul trecut de a în fă ţişa , în chip variat original, critic, rea lită ţile vrem ii lor, inticipînd creaţia valoroasă ia lui F ilim on, Cu scurta- Jrezentare ă rom anului C iocoii vechi ş i no i se încheie prezentarea începutu­rilor rom anului nostru făcuta de T. V îrgolici.

Două scurte observaţii vrem să radăugăm la lucrarea rezum ată, în lin ii largi, mai sus. Intîm plător, com parînd noua ediţie a primului rcm an al lui Duiliu ZamfU rescu cu o ediţie m ai veche, cea din 1942, îngrijită de M ariana Zam firescu-Rariceanu, aflăm că prim ul capitol din tt tliuj introductiv la V ia ţa la ţa ră se ocupă de „ încep u­turile rom anului rom înesc". Schiţa făcută începuturilor rom anului rom înesc de autoarea studiului' citat e m ăi sum ară, incom pletă şi- săracă în interpretări leg a te de specificul politic, social şi cultural al epocii în care apcr prim ele noastre „romane". D eşi nu se poate spune că ana liza m aterialului prezeritat de T. V îrgo lic i . nu ar putea fi mai adîncă şi mai bdgjătă în- citate ilustrative, com parată cu schiţa istor ică introductivă la ediţia d in 1942, jlstudiul lui V îrgolici e superior din toate punctele de vedere: şi ca inform aţie şi ca integrare în epocă şi ca apreciere critică a valorii lucrărilor luate izolat. Cu toate acestea , aşa cum a lte lucrări cu conţinut sim ilar sîn t pom enite, trebuia citată şi această prezentare a începuturilor rom anului .nostru, ca o m anitestare de interes a editoarei operei luil Duiliu Zam firescu faţă de predecesorii rom ancierului inspirat de viaţa- la | ţară. Putea fi pom enit şi D inu P illa t cu o lucrare sim ilară, even-

102 Viaţa cărţilor

tual arătîndu-se prin ce fee deosebeşte analiza de azi de ceea ce avem din trecut în acest sen s . . . •”

A doua observaţie în legătură cu unele • scăpări stilistice , p id n u ite de graba redactării. Snre: deosebire de m ulte studii, de istorie şi cri-tică literară apărute. în ultim ii ani, pagin ile serise de T. V îrgolici se citesc uşor; frazele s în t lim pezi şi vo ca ­bularul adecvat, lipsit de <xcesul term enilor abstracţi-; de frazeologie alam bicată, greu de urmărit în atîtea din ori ti c ile noastre are-apar îjfi r ev is tf le literare (fapt discutat pe la rg la Congresul Uniunii Scriitorilor, ţinut recent). -Intr-o nouă ediţie, rie-ar plăcea să 'dispară construcţii ca: „şătrarul e înconjurat de sim patie, deoerece nu s-a adaptat vieţii su s ţin u te de tînăr“ (p. 23); „Iar în concluziune se sp u n e 'că „ P a u l-s -a făcut

pectător indiferent, rezonator rece al vieţii. C ă după- ce studiază politica ţării, se în d eletn iceşte-cu studierea , lite ra tu rii... . (Irază subordonată, făcută independentă, fără m o tiv ;'(p . 351; „aversiune? sc r iito r u lu i.. . este uşor se z isa b ilă oricărui lector" - (p. 54);- „oameni niăpunţiV .. cu v ir iu o /ită ţi m orale" . (ib .);

-studiul lui T. V îrgolici, scris cu o bogată docum entare, conştiincios, deşi lim ita t ca înf.nder- ne face’.să sperăm că tînăru istoric literar va putea -îm bogăţi literatura de sp ecia lita te cu serioase contribuţii la cunoaşterea mai tem einică a fenom enului literar rom înesc din trecut şi -din epoca contemporană.-. '

Gh. BULGAR

MORICZ ZSIGM OND Fii bun,. pinâ la moarte (E ditura T ineretu lu i, „ B ib lio te c a Ş c c l irului .1956)

„Fii bun, băiatul m am ii, fii bun băieţaşul meu, .pînă la m oarte. Fii bun pînă la moarte, băieţaşul meu . Cu a cea stă , recom andaţie a : n amei1 sale, o ţărancă aintr-un cătun din nord-estul U ngariei, se angajează micu i M işi în marea aventură a v ieţii. Cartea care a îng lobat în titlu l, săli cuvintele m odestei ţărănci este un roman autob io­grafic a l . scriitorului, m aghiar Z&igmond M oricz (1879— ÎS 42) şi 'p rez in tă c îteva luni dinv-viaţa lui M isi . N yilaş,- elev intern .în clasa a I l-a B (clasa ă V l-a , după num ero­tarea actuală) la colegiul din. Debreţin. -

R egăsim în- acest volum toată m area -artă* a neîntrecutului m aestru al prozei m oderne m a g h ia r . Intîm plări m ărunte, obişnuite, ale-- vieţii se dovedesc u f i de un puternic .dram atism prir ecoul, la scară m ărită, pe care-! trezesc în sufletul acestu i elev d e -12 ani. S înt întîm plări vese le şi triste ale î h ui .copil, sensib il, de oam eni săraci, singur în lupta cu greutăţile şi nedreptăţile v ieţii. E ste notată icu o in fin itate de subtile nu anţe psihologice formarea conştiinţei acestui m ic om în - devenire, şi1 d ezv o l­tarea . vocaţiei lui de scriitor, am bele crista lizate în lupta c u greutăţile vieţii, , irînd ca bază bunătatea- şi fidelitatea faţă d e adevăr.

. ;N u .c u m ai puţină m ăiestrie sînl prezentaţi şi co leg ii, lui Misi,' m ediul şcolăresc şi de interne t, rofesorii, persoanele m ature cu care m icul erou intră în. contect. Din c îteva trăsături rapide, sîn t redate, caractere ţi situaţii. La acest efect contribuie, în largă m ăsură, ca la to ţi marii scriitori rea lişli, folosirea unui lim baj ."cît m âi .adecv; t,

propiat.de vorbirea .curentă, lip sit de .preţiozitatea unui anum it lirnbaj literar.Romanul acesta prezintă, şi un pronunţat caracter d e 'cr itică a s itu aţie i -sociale,

politice şi a sistem ului d&;-în văţăm în t-d in U ngaria de la sfîr.şitul secolului a l X lX -lea .Din nefericire,' chiar la un an- după apariţia rom anului, în 1922, editorul lui

M oricz a publicat, din m otive com erciale, .şi o ediţi - „pentru tineret", Teducînd aproxi­m ativ cu o pătrim e textul in iţia l. Nu numai' sim ple cuvinte, expresii şi alineate- dar chiar pagin i. întregi au fost scoase, am putîndu-se d in textul original tot ceea ce, într-un fel său altul, însem na u critică a sistem ului politic, socia l şi p e d a g o g ic .. Aproape nu există pegină, din cele răm ase, în care să nu fi fo st sacrificat ceva. Penl-i.' a racorda între ele părţile a stfe l ciuntite şi pentru a um plea num eroasele goluri din fraze, a fost nevoie să se adauge cuvinte, expresii, fraze noi,., uneori- chiar să se modifice subiectul. D easebirile' între cele două Variante sîn t atît de num eroase îneît, după părerea criţicului' m aghiar M argoc'sy- Jozsef, ediţia pentru tineret reprezintă aproape o prelucrare.'Stîrnind l-a început ind ign rea autorului, acesta s-a resem nat pînă ,La urmă şi, pe cît se pare,- a căutat să dreagă ce se m ai putea şi în forma- nouă a operei sa le .

Viaţa cărţilor 103

Astfel ani dăinuit pînă recent (şi după eliberarea R. P . U ngare) două variante ale romanului. Fii bun p ină la m oarte.

Traducerea rom înească a, fost făcută — oare de ce? — după 'textul estropiat. La lectură, se sim te foarte bine 'şi în textul rom inesc .lipsa de logică internă: linia crea­ţiei artistice este mereu frîntă, deviată ori întrerupt-ă; se sim t goiluri, .lipsesc dezvoltări,* elem ente de contrast, etc., pe care — repetăm — logica de com poziţie .le cere, şi care dau o adevărată satisfacţie intelectuală cînd le în jîln eşti în textul integral, scris sub căldură .inspiraţiei.

In condiţiile acestea, nici E. G iurgiuca n-a reuşit să-şi desfăşoare din pli-n cali­tăţile de traducător pe care i .le-am în tîln it în versiunea unei culegeri d e povestiri de Z s ig m o n d M oricz: Cel d in urm ă ha iduc, apărută recent -în „Biblioteca pentru to ţi“.

Editura de stat din Budapesta anunţă, cil ocazia ediţiei din 1954 a romanului Fii bun p in ă la m oarte , că „de-acum înainte ediţiije ilustrate pentru tineret vo.r apare cu textul com plet", cu atît m ai m ult cu cît „în textul integral — adaugă Editura m aghiară — nu există niciu.n fragm ent, oricît de mic, pe care nu l-am putea pune cu inima îm păcată în mîna copiilor noştri". Num ai aşa, cartea aceasta- îş i va putea co­munica adevăratul şi întregul său m esaj.

Ar fi de dorit ca şi o eventuală nouă ediţie rom înească să cuprindă textul integral Sugerăm însă, cu toată insistenţa , ca în noua ediţie, traducătorul să evite un anumit „iz ardelenesc", ,prea puternic, şi care adesea face traducerea inexpresivă şi uneorichiar ininteligibilă.:, (Vocabular, expresii, topică, în unele) cazuri corespondenţa tim pu­rilor, etc.). M oricz .ridrebulnţează o lim bă m aghiară curentă, iar formele din partea de răsărit a. U ngariei (din părţile Debreţinului) servesc num ai ca m ijloc .al m ăiestrieiartistice, pentru caracterizarea personajelor sau pentru atm osferă şi nu dau nicidecumrom anului un caracter regional. Dar nici măoar în această ipoteză nu s-ar puteatrage o concluzie în sensu l „ardelenUării" traducerii.

Credem că fidelitatea faţă de original ar- Fi mai b ine,respectată , în cazul nostru, prin folosirea limbii literare curente, grefată cu unele forme populare, dar de asem enea de circulaţie generală, iar dacă totuşi anum ite forme, specifice .unei regiuni, par neapărat necesare. :le trebuie explicate în .notă, pentru a fi în ţelese de toţi cititorii Insistăm în mod leoseb it asupra lim bii din acest roman, pentru faptul că el este des­tinat în primul rînd tineretului; ca atare, nici im portanţa lui educativă .din punctul de vedere al limbii nu trebuie să scape atenţiei traducătorului.

,Dp asem enea, ,,ar fi de dorit ca noua ediţie să fie ilustrată, cum e, de exemplu,recenta ediţie pubh-ată de secţia m aghiară a editurilor noastre.

L iv iu TOMUŢA

N. G R IG O RIEV: C o r â b ie ru l Ş e lih o v (Editura T ineretu lu i, 1956)

Intre peninsula IC m ciatka, aflată la nord-estul Asiei, şi peninsula Allaska, la nord-vestul Americii de Nord, se înşiră, ca m ărgelele într-o 'salbă, lanţul lung de o mie de verste al insulelor Aleutine.

La sfîrşitul secolului al XVI 11-lea, populaţia acestor insule mai trăia încă în orînduirea com unei prim itive. Spre aceste locuri, b ogate în anim ale cu blana preţioasă, se îndreaptă, în amil 1783, în fruntea a trei corăbii şubrede, Grigcrri Şelihov, negustor- corăbier, membru al unei asociaţii com erciale din Irkutsk. ,

V iaţa Iui plină de lupte şi peripeţii, de succese şi înfrîngeri, închinată în între­gim e străduinţei de a consolida legătura cu noile ţinuturi, e redata de scriitorul so ­vietic N. G rigoriev în rom anul istoric: C orâbierul G rigori Şe lihov .

Oamenii sîn t prezentaţi de autor în atitudini diferite faţă de problema „ferestrei deschise" spre Oceanul Pacific. îm părăteasa Ecaterina a Il-a şi curtea ei, în apărarea intereselor feudale perim ate, considerau această acţiune „zadarnică şi vătăm ătoare"; pentru pătura înstărită a .marii burghezii, în frunte cu negustorii i.ebed.ev şi Golicov, cucerirea noilor teritorii însem na un m ijloc de a-şi spori veniturile prin jaf; Grigori Şelihov, exponent a.1 burgheziei în ascensiune, soţia sa N atalia A lexeevna şi, alături de_ ei, chiar unii dem nitari vedeau în promovarea com erţului paşnic eu băştinaşii, în dezvoltarea agriculturii şi a m eşteşugurilor, pe noile m eleaguri, o sursă de sporire a

104 Viafa cărţilor

bogăţiilor Rusiei; iobagii fugiţi de pe moşii,' ocnaşii evadaţi, vagabonzii, sperau şi ei să găsească peste ocean fericirea şi bogăţia; luptătorul revoluţionar R adiscev, cu o puternică viziune a viitorului, nădăjduia că repetatele expediţii, vor duce la descope­rirea unui drum ce ar fi legat, prin Oceanul în g h eţa t de Nord, Siberia cu restul Rusiei.

Acţiunea rom anului e stim ulată perm anent de ciocnirea dintre aceste interese diferite. Pentru triumful cauzei lor, oam enii fo losesc cele m ai variate m ijloace: abuzul de autoritate al îm părătesei Ecaterina a Il-a; intrigi, denunţuri, procese din partea lui Lebedev, G olicov; călătorii obositoare de la Irkutsc la Petersburg făcute de Grigori Şelihov, num eroasele sa le rapoarte şi dări de seam ă şi în care-şi susţine cu patimă ideile.

Respectînd adevărul istoric, N. G rigoriev redă viaţa Rusiei, la sfîrşitu l secolului al X V III-lea. Călătoriile lungi şi anevoioase prin ta igaua siberiana, descrierea coră­biilor, care n u .se foloseau de nici un cui de fier. v ia ţa de m izerie a hrapilor (ocnaşi eva­daţi, foarte num eroşi în Siberia ţar istă ), ospăţul îm belşugat în casa poetului Derjavin, sîn t doar c îteva din evocările ce ilustrează epoca. In jurul contrastului dintre Jerebţova, reprezentantă tipică a nobilim ii feudale, şi N atalia A lexeevna, m inunată fem eie rusă devotată, pricepută, se polarizează două extreme: cruzim ea sadică şi dragostea nem ăr­ginită faţă de ea. Cititorul condam nă şi aprobă, urăşte şi iubeşte.

Se pare totuşi că proporţia între diferitele episoade ale rom anului nu este cea mai indicată. A stfel, partea în care autorul redă descoperirea noilor ţinuturi cuprindeabia 59 din totalul de 660 de pagini ale cărţii. Natura acestor regiuni noi, v ia ţa şiobiceiurile triburilor băştinaşe se conturează în culori destul de palide, spre deosebire, bunăoară, de felul cum sînt în făţişate aceste lucruri în romanul lui Serghei M arcov. C orbul lu ko n u lu i, a cărui acţiune se desfăşoară, în aceeaşi regiune, cu vreo cincizeci de ani m ai tîrziu.

In persoana corăbieruiui G rigori Şelihov, N. G rigoriev a reuşit să redea portretulunui om viu, bine conturat. E ste demnă de relevat m ăsura pe care autorul a ştiut s-opăstreze în înfăţişarea calităţilor ş i defectelor acestei figuri centrale a rom anului. Tem peram ent im pulsiv, el nu ezită să izbească cu pumnul în primul lucrător ce-i iese în cale, cînd observă că o m are parte din baloturile cu blănuri sîn t deteriorate; el c îştig ă totuşi sim patia şi adm iraţia cititorului, prin sinceritatea, prin curajul şi dîrzenia cu care urm ăreşte realizarea idealului vieţii sale.

A urelia B U N E A

H A N S SCHERFIG: Scfvp ion u S (E. S.. P . L. A-, 1956) .

P a g in ile cărţii lui H ans Scherfig sunt străbătute de m ult humor, cîteva din per­sonagiii? ei fiind rid iculizate în aşa m anieră în c ît stîrnesc rîsul cu lacrimi. Cu toate acestea, întîm plarea prin care trece lectorul Karelius este în esenţă o întîm plare decoşm ar;

Acest om blînd şi încrezător care era lectorul Karelius, nu putea ■ bănui în acea dim ineaţă senină de primăvară că peste c îteva m inute va fi aruncat jos de pe bici­cleta pe care pedala spre brutărie, şi învinu it de cîteva grave delicte, printre care: abaterea de la paragraful- 119 din codul penal, încălcarea leg ii de aprovizionare, în ­călcarea leg ii din 21 iunie 1949, şi în fine, com plicitate la c r im ă . . .

Conşt 'nţa nevinovăţiei sale; precum şi încrederea absolută în leg ile statului, îl fac pe lector -să suporte cu sto icism primul contact cu poliţia, care se soldează pentru el cu o bătaie zdravănă şi să aştep te închis, ziua următoare, convins că 'oate se vor lămuri lesne, şi chiar că cei care-1 brutalizaseră vor f.i pedepsiţi.

Vai! Abia acuma începe ad vârâtul coşm ar. Sărm anul le c to r -îş i v a revedea soţia şi copiii abia peste un an . . .

Şi atunci, pedalînd pe străzile in ţesate de ofiţeri am ericani, depărtîndu-se' de fio­rosul „Yard“ bastionul poliţiei, gî-nduri ciudate, cu totul noi i se vor strecura în cap: „Poate că' ţara lui nu era chiar cea mai bună dintre toate dem ocraţiile. P oate că unele lucruri trebuiau să fie în d rep ta te . . . “

H ans Scherfig nu dă num ele ţării în care s-au petrecut întîm plările din rom a­nul său.

Via(a cărţilor 105

„Extinderea O ceanului Atlantic", de care am inteşte el, petrecută într-o perioadă de „răsturnări geografice" , sim bolizează extinderea im perialism ului am erican într-unele din ţările Europei;

Faim osul caz „Scorpion" al cărui erou devenise la un m om ent dat bietul lector Karelius făcuse mare v îlvă în rîndul populaţiei acelei ţări. S e vorbea de mari excro- cherii, contrabandă, afaceri necurate şi m isterioase, patronate din umbră de către sinistrul Scorpion. Poliţia căuta un ţap ispăşitor şi l-a g ă sit î,n persoana lectorului Karelius. Aici caracterul de şarjă al cărţii lui Scherfig este evident. In timp ce cam ioanele am ericane treceau graniţa pe lîngă vam eşii încrem eniţi în poziţie de salut, cu mărfuri de contrabandă, în timp ce subm arinele s tr ă in e ' ancorau în porturi cu pro­duse de nylon, poliţia p°ntru a stîrpi aceste dezordini ataca cu trupe puternice, pre­văzute cu lunete, ■ posturi de radio-em isie, telefoane de cam panie, m itraliere, o 'b ia tă fermă unde se zicea că se vinde lapte nesubţiat.

O altă acţiune a poliţiei, m ult lăudată ş i com entată de ziare, a fost urmărirea timp de să p tă m în i1 întregi de că tre 'o trupă, d e detectiv i a unui om care vindea pe sub m înă ţigări fă ră banderolă , şi are: .area lui.

Prin restaurantele şi bodegile oraşului, pe străzile străbătute de lim uzine tip „Surîsul dolarului" se agită detectivi, com isari de poliţie, p o liţişti, inspectori sau înalţi demnitari, o m asă de oam eni preocupaţi să c îştig e cît m ai mult, luînd m ită, patro- nînd diverse excrocherii, ori luînd parte activă la ele. Printre aceştia sunt cîteva figuri zU'.răvite cu o vervă adm irabilă, de pildă com isarul Ionas, cu setea lui fantastică,, atît de preocupat în afacerea cu lingourile de aur, sau însu şi .eruditul m inistru de justiţie Bothus, cu ;vestitu l său catar intestinal.

Alături de aceştia, care reprezintă in terese le s ta tu 'u i, e lum ea m arilor negustori, atît de afectată de arestarea bogătaşului Lovkvist, bănuit a fi în directă ^legătură cu afacerea Scorpion. D e fapt cu arestarea acestuia nu s-a rezolvat nim ic. Curînd el va fi pus în libertate. In haosul provocat de diferitele anchete şi urmăriri ies la iveală tot felul de, afaceri murdare ale diferiţilor funcţionari de la Yard. Se ajunge acolo în c ît poliţiştii, inspectorii, com isarii încep să se aresteze între e i . . .

Pe fondul', acestor frămîntări se suprapune t m peramentul paşnic al lectorului Karelius, cu' revelatoarele sa le gînduri „Poate că ţara lui nu era cea "-mai bună din­tre toate dem ocraţiile . . ."

D e fapt Sco rp io n u l e un sim bol m ai' cuprinzător. El nu v izea ză un anum it om, ci în totalitate, întregul aparat' al statului burghez, cîrm uit de către marii afacerişti, la rîndul lor, supuşi unui scorpion mai puternic, străin.

Tom a SUCIU

ALPH O NSE D A U D E T : Tartarin în Alpi (Editura T ineretu lu i, 1956)

Printre scriitorii francezi care au cultivat umorul şi com icul uîn scopuri satirice, Alphonse Daudet ocupă un loc însem nat, situîndu-se, prin realizările sale, pe lin ia R.abelais, M oliere, V oltaire. O biectivul satirei sa le se îndreaptă asupra firilor exube­rant de im aginative ale sudului, pe care le concretizează în persoana lui Tartarin din Tarascon.

Cauza mestei înclinaţii spre exagerare o aflăm din însuşi cuprinsul cărţii: „Soa­rele n o stru este d e ‘‘v ină ; ne n a ş te m cu m inciuna . C um casc g u ra , m ă n ă p ă d eşte su d u l ca o d a m b la . . . S in te m m in c in o şi, d in pric ina im a g in a ţie i" . Autorul în să nu dispre­ţuieşte această categorie de oam eni. O ironizează, dar fără răutate, cu surîsul plin de îngăduinţă.

Tartarin, pentru >a-şi păstra postul de preşedinte al clubului alpin, se duce în E lveţia, ca să urce pe cel m ai în a lt vîrf aii Alpilor. Ajuns la R igi-K ulm , constată că acolo există.' un; hotel cu şapte etaje, calorifer şi telefon. P orneşte pe Jungfrau, care e m aî înalt. N aiv , el socoteşte drept adevăruri m inciunile lui Bompard; uim eşte însă călăuzele prin sîn g e le rece şi vo ioşia sa caracteristică. în drum spre Tarascon, află că M ont-Blank. e şi m ai înalt şi încearcă şi aici o ascensiune. Bom pard îl aver­tizează că prim ejdiile sîn t reale. Curajul îl părăseşte pe Tartarin şi el s e întoarce înapoi, fără a mai fi ajuns pe vîrful M ont-Blancului.

106 Viata cărţilor

Pregătirile făcute şi peripeţiile acestui blînd alpinist provoacă cititorului un rîssănătos, ami.ntiindu-ne de călătoriile lui Don Quijote. Eroul lui Cervantes, victim ă . a lecturii unor rom ane cavalereşti, e viteaz. Nu fuge din faţa primejdiei. Ţartarin e vanitos, palavragiu, lăudăros. Chel şi pîntecos, cu n işte sprîncepe groase şi crunte, cu o privire copilărească, ga lan t şi afem eiat, el iubeşte viaţa lin iştită . Totuşi, pleacă să facă ascensiuni, deşi e bătrîn. .

Dar toate aceste um oristice peripeţii oferă autorului prilejul de a satiriza com ­pania; de turism, preocupată de atragerea, cu orice preţ, a vizitatorilor, (pe care îipoartă cu ghidurile în m înă, ca să admire la com andă peisajele A lpilor), lăcom ia dec îş t ig a hotelierilor, pentru care pînă şi admirarea răsăritului şi apusului de soare are un tarif precis, com ercializarea eroilor naţionali, ştiinţa colbăită şi găunoasă a unor savanţi, pe nenum ăratele m isse ce-şi obosesc viaţa pentru a-şi alunga spleenul, şi, în genere, toată m ulţim ea de turişti ce afişează un dispreţ specific trufiei nobilitariloranglo-saxoni." ' .

Tocmai acestora le spune Daudet: „Să nu d isp re ţu im pe n im en i. D isp re ţu l este arm a celor\ a junşi, celor cu n a su l pe su s , celor pociţi şi proşti, m ască sub car& i&e.. a scu n d e uneori n u lita tea , a lteori tică loşia , ce te scu teş te de a avea sp ir it, ju d eca tă , om enie". • .

Tot printre turişti vom întîln i şi tipul stu d en tu lu i, pesim ist, adorator al lui Scho- penhauer şi Hartm ann. El nu mai sim te nici bucuria de a trăi, nici dorinţa de a lupta, uitînd că lum ea-i un v a st atelier de muncă, unde se p lictisesc numai cei care au venit să petreacă. . .

La fel cu cei mai m ulţi scriitori contemporani anticlericali, D audet ridiculizează şi el m anifestaţiile relig ioase .a le -tin ere lo r dolofane din „Armata izbăvirii".

Traducerea lui IoacLim Botez, respectînd textul original din punct de. vedere al sensului de idei, acordă atenţia cuvenită şi culorii locale. S-ar putea, spune totuşi că unele cuvinte şi expresii ca: lio tă , zob , sc lifo sea lă , deşuch ia t, d u h n e li, scă fîr lie ţicn ită , etc. nu redau just intenţiile autorului; aîtele sînt traduse greşit (h a m a l pentru călăuză, han pentru hotel, e tc .) .

M are parte din desenele ce -ilustrează textul sîn t cam şarjate; ele depăşesc g îndul autorului şi nu atrag nici pe cititor, pentru .care Ţartarin răm îne un personaj optim ist şi sim patic.

M inunatele aventuri ale lui Ţartarin din Tarascon nu erau cunoscute la noi decît fragm entar — de obicei din m anualele de limba franceză. D e aceea traducerea lui Daudet în rom îneşte reprezintă un act editorial din cele mai bine venite.

V a sile EM ANOIL

PRO SPER M ERIM EE: N u v e le (E. S. P . U A ., 1956),,Intr-un timp ca ăl nostru, cînd sîn t atîtea talente îm prăştiate ş i 'a ş a de puţine

opere adevărate, Prosper M erim ee a a juns mai m ult decît o dată la perfecţiune. Luarea redutei, V asu l e trusc , C olom ba este fiecare în genul său o capodoperă"; (S a in te -B e u v e , C auseries du lund i, 1 febr. 1853, voi. V II, p. 305). Cele şase nuvele din volum ul apărut în E dituira.de stat reprezintă şi ele aproape tot atîtea capodopere: M ateo Fal- cone, T a m a n g o , N e în ţe le g er i (L a double m e p iis e ) , C olom ba, C arm en, A batele A uba in R eiese din acest volum o critică aspră a societăţii aristocratice şi burgheze, cu oam eni egoişti, inutili şi im orali, — fiinţe şterse. Caractere tari, voinţe puternice, pasiuni violente găsim 1, în lum ea oam enilor la care n-au ajuns încă „binefacerile" c iv ilizaţie i burgheze Volum ul recent apărut nu epuizează însă nici aspectele nuvelisticei, nici tem atica şi nici seria capodoperelor Iui M erimee.' Pentru un scriitor la care numărul cedează pasul calităţii operei, o. alegere este totdeauna dificilă, ea riscînd uşor să devină arbitrară. V asu l etrusc, P a rtid a de tric-trac , V enus d in Iile , A rsen e G uillo t, D joum ane, L okis, etc. .sînt a lte titluri — sclipiri diverse ale unei opere de o rară per­fecţiune artistică — care îşi cer Imperios înglobarea într-o; a n to log ie a nuvelei meri- meene. Editura de sta t va trebui, într-o nouă ediţie, să sporească numărul de pagini al N u vele lo r lui P. M erimee cu încă vreo 200.

Via(a cărţilor 107

- In Al. O. Teodoreanu, autorul francez a g'ăsit un interpret care, fidelităţii! faţă de text, i-a adăugat o virtuozitate atît de mare! .a formei rom îneşti, încît cititorul nuare deloc im presia că se află în faţa unei traduceri. Traducătorul ştie să găseascătermenul adecvat şi expresiv pe un registru al limbii1 care se extinde de la cromcari şi vechile cărţi b isericeşti, pînă la cele m ai diverse m odalităţi de exprim are a le limbii moderne; ştie pe de ailtă parte, să 'c ea r ă şi' lim bajului popular sau vorbit,, totdeauna numai cuvîntul necesar. La această m are bogăţie a lim bii, se adaugă o stăpînire desăvîrşită a m ijloacelor stilistice, traducătorul obţm înd uşor nuanţele de exprimare scontate, adesea rezonanţe noi şi acorduri neaşteptate.,

Se gă seşte în versiune şi cîte un ,,lapsus", sau,: mai bine zis, cîte o formularemai puţin fericită,, cum ar fi, de exem plu, în săşi redarea expresiei „dauble meprise"prin „neînţelegeri". Termenul acesta din urmă evocă, pentru m ajoritatea cititorilor, jn a i degrabă ideea de **,ceartă" decît de „eroare". Dar, faţă de limba atît de variată şi pitorească a traducerii, asem enea nepotriviri trec neobservate.

Un critic cu un dezvoltat spirit de şicană, ar putea din contră să găsească traducerea „prea bine făcută". Ne explicăm . Stilul lu i M erim ee este sobru, retinut, unii-1 găsesc chiar rece, sau cu un gust amar. A lţii, vorbind de opera lu i, îndrăznesc să pronunţe term enul de „spălăcită", „cenuşie". Evident, sîn t exagerări, care indică totuşi un anum it clim at. E ste incontestabil însă că textul rom înesc este m ai cald, .mai aproape de cititor, ironia lui are mai m ultă senitătate, mai puţină aciditate. Textul, aş zice, este m ai um anizat şi, în acelaşi timp, mai pitoresc şi m i plastic. T oate acestea sînt obţi-nute în cadrul celei mai stricte fidelităţi faţă de original, num ai p-ri ialegerea nuanţelor la cuvinte şi prin efecte de stil. Traducătorul este o fire m ai caldă, com u­nicativă, este savurosul povestitor pe oare-il ştim,' deci, opera lui M erim ee, trecînd prin prisma personalităţii sa le s-a mai „încălzit" şi a lu a t din nuanţele de culoare a le po­vestitorului m oldovean. E ste o trădare a originalului? întrebarea aceasta s-ar putea pune num ai atunci' cînd toţi marii dirijori şi so lişti m „interpreta", to ţi, în m od ab­solut identic, opera,, m uzicală pe care o execută. Al. O. Teodoreanu nu a făcut altceva. Păstrînd riguros extactiiatea textului, a in terp re ta t pe M erim ee după propriul său temperam ent, probabil; fiind chiar com plet convins că. în mod obiectiv, acesta e su ­netul operei lui M erimee.

Ne-am oprit m ai mult asupra limbii. La traducătorii anteriori din M erim ee aceasta nu pare să fi constituit î.n general o preocupare, ei urmărind în primul rînd redarea conţinutului, iar alţii fiind interesaţi mai mult de scopuri com erciale. P ledează în acest sens, credem noi, şi o anumită schim bare a titlurilor originale, orientată înspre o formă mai „senzaţională". C arm en devine în] vechile traduceri D ra g o ste de ţig a n , V enus d in I ile devine R ăzb u n a rea Venerei sau A m a n tu l V enerei, T a m a n g o este Vasul nălucă, iar rom anul C ronica dom n ie i lu i Carol al IX -lea devine N o a p tea ro ş ie (D iano d in T u rg is ) . în altă ediţie,, aceeaşi jperă se chiam ă N o a p tea de u rg ie ş i m ăcel. (Prin urmare, ceva tare de t o t . . . T itlurile rom anelor „de 15 lei" nu erau .nici ele m ai „ex­presive" Bietul M erim ee!).

Introducerea, substanţială, întitulată U n m a estru al n u ve le i, aduce foarte m ulte date interesante în ceea ce priveşte istoriografia literară ' (om ul şi opera) şi face o serie ide utile prec c.ări ideologice. In schimb, se preocupă m ai puţin de' exegeza este ­tică. Punctul de vedere, ca să zicem aşa, de tehnică artistică, adică toi m ai ceea ce ar trebui să deszvăluie aspectul de m eşteşu g , de artă de a scrie la M erim ee, de co n s­trucţie a nuvelelor sale, — Intr-un cuvînt consideraţiile privind limba, stilul şi com ­poziţia la acest m are artist sîn t reduse la 3— 4 alineate miici, — analiza literară tnăr- ginindu-se doar la rezum atul subiectului şi caracterizarea succintă a unor personaje. Pe de altă parte s e am inteşte numai tangenţia l de legătura autorului cu clasicism ul şi rom antism ul, de specificul realism ului său. Nu se vorbeşte de loc despre concepţia de viaţă a scriitorului, despre dandism ul său, despre sensul ironiei sa le , despre scepti­cism ul său, — într-un cuvînt. nu se precizează clar valoarea şi lim itele operei acestui scriitor de seam ă, — deşi există atîtea luări de poziţie , fundam entale şi nuanţate, ale criticii franceze şi sovietice asupra acestor probleme esenţiale.

în că o sarcină pentru n ou a ediţie a N u ve le lo r lui M erimee.L iv iu TOM UŢA

VIATA ARTISTICA

Interpret şi spectator Ir Paris

T u rn eu l de tre i z ile a l T ea tru lu i N a ţio n a l „1. L . C aragia le" la F e s tiv a lu l In te r ­n a ţio n a l de artă d ra m a tică de la P aris e ste p rim u l m are tu rn eu pe care-l fa ce Tea tru l N a ţio n a l în 104 an i de e x is ten ţă . N u e s te p rim a m a n ifes ta re ro m în ea scă la P aris. Ne aducem a m in te cu bucurie d e sp ec ta co le le d a te d e fo rm a ţia Io n la n co vescu -E lv ira , P opescu— Gh. Sorir.— Al. ■M iha lescu cu Patim a roşie (M ih a il S o rb u ) ş i de spectaco le le de operetă a le lu i N . L eo n a rd cu Ba j.adera. A m urm ă rit cu aceeaşi bucurie succesele

,pe care le-au a v u t d u p ă p rim u l războ i, m o n d ia l actorii ro m în i D e M a x , Y o nnel, M aria V eniura, E lv ira P opescu , pe scen ele pariziene. In c ît , c în d a m p rim it sarcina de a re­prezen ta T ea tru l N a ţio n a l pe scena de la te a tr u l „Sarah B ern h a rd t" , in tr-o com petiţie ' de gran d o a rea celui de al tre ilea F es tiv a l In te rn a ţio n a l al arte i d ra m a tice , a m resim ­ţ i t în aceeaşi m ă su ră ş i m în d ria de a ţ i uti so l a i arte i ro m îneşti, ş i bucuria de a duce cu v în tu l ro m în esc ■ acolo u n d e a lţi în a in ta ş i ai arte i ro m în e ş ti a u d a t verbu lu i fra n cez o ca den ţă ş i o va loare proprie, ş i em o ţia d e a trece cu succes p ra g u l aceste i co m p etiţii m ond ia le , — sarcină pe care no i a m sa tis fă cu t-o cu succes, în trium f. T r iu m fu l e s te al tea tru lu i ro m în esc p es te hotare; no i n u a m fo s t d ec ît ucen icii a ces tu i m are succes.

Sa rc in a no a stră n u a fo s t de loc uşoară. N e p re ze n ta m acolo un d e C aragia le şi M S e b a s tia n concurau cu Sh d kesp ea re , M oliere, C orneille , R a cin e, Ib sen , C ehov, S ch ille r ş i a lţi d ra m a tu rg i clasici, iar co lec tivu l n o s tru venea dup ă o serie de sp ec­taco le da te de cele m a i bune fo rm a ţiu n i tea tra le d in Europa. Ju ca m apoi în tr-o lim b ă stre ină , n ea u zită d e 30 de an i pe scenele P a risu lu i şi în fa ţa u n u i public cu o m are tra d iţie de teatru .

Presţi fra n ceză a fo s t u n a n im ă în a su b lin ia su ccesu l pe care l-a rep u rta t T ea tru l N a ţio n a l „1. L . C arag ia le“ în cel- trei z ile d e fe s tiv a l, descoperind un m are c lasic în C aragia le ş i un d ra m a tu rg de ta lie u n ive rsa lă în M . S eb a stia n . Ceea ce a im pre­sio n a t este, a şa cum ^punea B erth e B o v y , m area com ed iană fra n ceză , în tr -u n in te r ­v iu acordat R a d io d ifu z iu n ii ro m în e , acel „Joie de v iv re “, bucuria de a tră i pe careau ară ta t-o actorii ro m in i pe scenă.

R obert K em p , u n u l d in m arii cronicari d ra m a tic i occiden ta li, şe fu l rubricii de la„Le M o n d e" scria (2 4 —25. iu n ie ) despre piesa lu i C aragia le, dup ă ce su b lin ia lin ia a n s to ţa n escă a s itu a ţiilo r d ra m a tice , că „această p iesă v e s e lă . . . a fo s t ju ca tă într-o. bună m işcare“ rem a rcîn d to to d a tă „perfecţiunea foarte clasică, foarte 1880, a decoru­rilor". R eg ia Scrisorii pierdute e s te rem arca tă de 1ean-Jăcques G aurtier în Le F igaro (25 iu n ie ) , m enţionând s fîr ş itu l a c tu lu i I I I iri care „Sică A lexa n d rescu a p u s . . . o v ia ţă , un sp irit, o v ib ra ţie în aceeaşi m ă su ră foarte rea lă ş i foarte s tiliza tă , fo arte

Viafa artistică 109

scen ică". G corges L erm in ier in Le P arisien (26 iu n ie ) , dup ă ce co n sta tă quasi-axio- m a tic că „un actor ro m in e s ig u r to td ea u n a că va cuceri pe sp ec ta to ru l p a rizia n conclude cu sa tis fa c ţie că sp ec taco lu l v iz io n a t i-a a m in tit de R o b ert, de F lers ş i Cail- la ve t ş i de „cele rribi bune seri de la C om edia F ra n ceză " , ceea ce co n stitu ie un fru m o s om a g iu adus T ea tru lu i N aţiona l. M arcelle Capron în Combat (26 iu n ie ) scrie că jocul actorilor are „ a tîta 1., vervă , a tîla m e ş te şu g ş i savoare in c it am a v u t im presia că în ţe ­leg em to t ceea ce se vorbea, chiar a tu n c i c înd n u în ţe leg e a m n im ic" , c itin d actorii care „joacă cu to t corpul, cu m îin ile , cu braţele, cu picioarele, cu ochii, fă ră a depăşi m ăsura , fă ră a n e da im presia că fa r prea m u lt sau prea p u ţin " . Tn concluzie, după spectaco le le cu O scrisoare pierdută, a m pu tea con sem n a aprecierea lu i A n d re -P a u l A n to in e de la L’In forr 'ition (26 iu n ie ) care „ sem naleaza o trupă dra m a tică de prim u l ordin , probabil una' d in cele m a i bu n e d in Europa, una d in tre cele m a i com plete la ora actuală: aceea a T ea tru lu i N a ţio n a l d in B ucu reş ti" . L a care p u tem adă u g a , ca o confirm are, c u v in tu l a u to r iza t a l z ia ru lu i Combat: „Au irecu t do i an i de cînd a n sa m ­blul b erlinez cu M ere Courage de B er th o lt B rech t a c o n stitu it re leva ţia F es tiva lu lu ide la P aris. A n u l trecu t a fo s t W orkshop ş i O pera d in P ekin . A n u l a ces ta este trupaT ea tru lu i N a ţio n a l C aragia le de la B u cu reş ti" .

I n acelaşi a rtico l, U ltim a oră este so co tită „o p iesă bine co n stru ită care d ă m ă­sura ta len tu lu i a iît de boga t a l au toru lu i. D ia lo g u l a leg ro -viva ce , n ervo s, să ltă re ţ, tro sn in d de rep lic i" d em o n strea ză „ fineţea observa ţie i şi o vervă sa tirică". A c to rii s în t „în ro lurile m ari sau m ic i, m ari co m ed ien i" . E i au com un „acea e xp res iv ita te la tină , m u lt m a i v iz ib ilă aici d ec ît în Scrisoarea pierdută". Face im presia a s tfe l că „nu te afli în fa ţa unor cu. ■'edieni, ci ai în a in tea ta oam en i care, in d ife ren t de fa p tu l că se a flă în fa ţa publicu lu i, tră iesc un m om er.t d in v ia ţa lor. fa r bucuria pe care ţi-otra n sm it este n ea sem u ită " , fa tă un o m a g iu - bine co n tura t adus şco lii n o a stre realiste .C om edia lu i M. S e b â s tia n a fo s t p rim ită cu e lo g ii de către critica d ra m atică , în genera l, p la sînd -o in tre M. P a n g o l ş i Ju les R o m a in s, iar in terpretarea şi reg ia u n a n im recu­n oscu te, apreciindu-se s tilu l rea lis t al spectacolulu i.

*

Tea tru l n o stru aducea a s tfe l la P aris un s ti l propriu ş i o şcoa lă nouă , şcoala unu i nou rea lism , care erau a s tfe l co n fru n ta te cu celela lte s tilu r i şi curen te ră tăc i­toare în a cest cen tru ■ e x trem de osp ita lier, dar un d e to tu ş i bu n u l s im ţ nu se lasă îm b ă lsă m a t în arom a tare a fa lse lo r tend in ţe . Cu to a tă o sp ita lita tea cu lturii fra n ceze , curen tele fa lse n u co n vie ţu iesc m u lt ş i m or in crisalidă. A şa s-a pe trecu t bunăoară cu aven tu ra „ le tristă" a , lu i Is id o re Iso u care soco tea că d in tr -u n sac p lic cu literele care com pun Jliada , ar pu tea aric ind reco n stitu i această capodoperă; aşa s-a pe trecu t cu to a te „ ism ele" care au încercat să d eru teze tra d iţiile m ari a le cu lturii fra n ceze , dar n-au ră m a s dec ît în re g is tra te cu un n u m ă r de in ve n ta r în arh iva isto rie i aceste i culturi foarte osp ita liere ş i . . . p u tin ţe i birocrate, de vrem e ce în re g is trea ză io tu l, de la M otiere la E u g en fo n escu . îm i pare rău că n -a m p u tu t vedea n ici yun spectacol cu Scaunele lu i E u g en fo n escu , cu a tit m a i mult. cu c ît părerile s în t îm p ă rţite de la considera ţiunea pe care i-o dau B arsaq ş i A n o u ilh , care-l so co tesc u n n o va tor, p în ă la decep ţia■ lu i S ică A lexa n d rescu ; to tu ş i a cest a u tor are c inci p iese ju ca te la P aris.

Lucrările d ram atice de a cest so i se încadrează , cred, in fen o m en u l d e căutări, de renovare a d ra m a tu rg ie i fra n ceze, a lă turi de Jean A n o u ilh sau M arcel A ym e . A m v ă zu t, bunăoară, Les oiseaux de lune, com edie în 4 acte de M arcel A y m e la Theâ tre de TA telier, tea tru l creat ş i d ir ija t de Jacques C opeau ş i Ch. D u llin , iar d in 1940 de

110 Viaja artistică

A n d re B arsacq; care a pre lua t a s tfe l tra d iţia unu i repertoriu nooator. A s tfe l , d in 1940-p in ă a s tă z i, această com panie a m o n ta t p iese de Jean A n o u ilh (Le bal des voleurs,.Le rendez vous de Sen lis - - care au fo s t ju ca te ş i la B u cu reş ti in tim p ce no i. ju ca m ia P aris — A ntigone L’m vitation a u 'ch âteau , Colum be), P a u l C laudel (Le pain dur), L u ig i P irandello (Henri iV ) , U go B e tti (L e jouer), a lă turi de. C ehov (P escăruşu l) r G ogol (Revizorul) etc. P iesa lu i A ym e de care - vorbeam m ai su s , e ste tip ică p en tru una d in ten d in ţe le actua le ale d ra m a tu rg ie i fra n ceze , te n d in ţă care- încearcă cu oare­care o s te n ta ţie să m ea rg ă para lel cu tra d iţiile rea lis te d le tea tru lu i fra n cez: refugiul in fa n ta s tic u l conven ţiona l.

C uren tu l acesta al „confortu lu i in te lec tu a l" care provoacă g ra tu it, fă ră a s im ţ i n evo ia de a ju s tifica , eva d a rea o m ulu i d in zid u rile dure a le 'c o n v e n ţio n a lu lu i, tra n s­form ând om u l în pasăre ( in p iesa lu i A y m e ) , p ă stre a ză to tu ş i o d o ză de u m a n ita te care n u -i în g ă d u ie o m u lu i să se rupă to ta l de re a lita te ’. D ezabuzarea , p lic tisu l, neu tra - lism u l in su lu i socia l care ie s e ’d in d im en siu n ile lu i f ir e ş ti de v ia ţă ca să capete v a le n ţa.coperniciană a unu i a s tru ’ în ju ru l căruia se m işcă to t sistem ul: c o sm o g o n ic ,. — s în tre flectăr ile în artă ale unu i p s ih o lo g ism v ic ia t, sc în te ile în tîrz ia te . a le unu i id ea lism

' în lîrz ia t ş i izo la t.

A lte tea tre , cum este „La C om edie W a g ră m “ creată în 1946 d e M a x im -F a b eri, m erg pe lin ia de m ijloc a tea tru lu i bu levardier,* unu l d in m arii a flu e n ţi a i trad iţie i fra n ceze , afluent- care, în tre cele do u ă războaie, s-a a b ă tu t d in d ru m şi s-a revă rsa t, p rin B u cureşti, în -.... M area N eagră . S e cu ltivă sp ec taco lu l uşor, g e n Jean de L e tra z (On dem and e.un m enage Le v o y a g e a tro is l, Jean S er m en i (Leopold ;le B ieh-A im e), P a u l N iv o ix (L’ecole des Taisaris), P ierre B a rllle t ş i Jean-P ierre G redy (Le don d’Adele)., M arc-G ilbert S a u v a jo n (13 a ta-ble), Jean M arsari (La- femfne sera toujours la femm e) etc. M onsieur M asure, com edie tn 3 acte, cinci tab louri de C laude M a g n ier , p u să in scenă de C laude B a rm a în decorurile -lui G isele T ana lis , este co n stru ită pe e tern u l schelet al „tr iu n g h iu lu i“, de data- aceasta n e in s is tin d u -se pe a d u lteru l -în s in e şi cu v ic toria fin a lă a . . . so ţu lu i. C om edia e sp u m o a să , fru m o s ' ju ca tă , d ia lo g u l v iu , şa m p a n iza t, fă ră să se p e treacă ceva in te re sa n t în v ia ţa scenică , g en . de tea tru co m es­tib il în a in tea unu i şu p eu copios.

De bună sea m ă n u acea sta este lin ia de m a x im ă fo rţă a tea tru lu i fra n c ez De aceea, dup ă un sc u rt in te r lu d iu prin tea tre le b u lev .rd ie re , du p ă ce a m p e trecu t' o sp len ­d id ă seară d e balet la. Theâ ţre «National d e l’Opera, u nde am v ă zu t Les caprices dd Cnpidon, ba let de V in cen zo G aleo tti, L’oiseau de leu, balet de F okine, m o n ta t d e S e rg e L ifa r cu N in a V yro u b o va ş i Y o u ly A lg a ro ff în d is tr ib u ţie ş i r> in u n a te le E tudes ale lu i H a ra ld L a n d er în tr-o in terpretare care m i-a a m in tit d e p erfec ţiunea ' b a le tu lu i so v ie tic ( care ju ca în acelaşi tim p la C h a te lle t) , — m i-am în d rep ta t paşii spre C om edia F ranceză , u n d e a m in tra t cu aceeaşi sm eren ie a rtistică cu care in tra sem , pen tru p rim a oară, cu d o u ă ze c i-d e -ani în urm ă. I n sp len d id ă sa lă basilica lă d in rue R ichelieu', c lăd ită de V ictor L o u is in 1786 (sa u 1790 — d a ta este in certă ) cu m in u n a te le ei fo yere ş i g a ler ii încărcate de am in tir ile ş i tra d iţia a ces tu i bă trîn tea tru , m i-am a m in tit de vechea clădire a T ea tru lu i N a ţio n a l, m arele n o stru m u tila t de r ă z b o i . . . Cele două să li (R i­chelieu ş i L u x e m b o u rg ) , — a cea sta d in 'u r m ă co n stru ită în 1779— 81 d e P eyre ş i d e W ailly — au, resp ec tiv , 1450 j i 1260 lacuri, va lo r în d u n mm ilio n ju m ă ta te de sp ec ta to ri pe an; aici am tră it, cu a d evăra t, m in u n a te ore d e o fic iere a rtis tică de în a ltă ţin u tă .

A m re v ă zu t a s tfe l o serie de spec taco le d in m arele repertoriu al C om ediei F ra n ­ceze care m i-au a ră ta t p a su l pe -care tea tru l fra n cez l-a fă cu t în. douăzeci d e ani, în

Viaţa artistică 111

ten d in ţa cea. nouă, jo a rte m arca tă , de u m a n iza re a in terpretării. I n Cidul lu i C orneille am rem arcat, în d irecţia de scenă a lu i Y onnel şi decorurile ş i co stu m ele lu i G eorges W akhevici, m ăiestria jocu lu i lui Y onnel (D o n D ieg u e), M aurice E sca n d e ( D on Fer- n a n d ) , Jean-L ou is Jem m a (D o n S a n c h e ) , Therese M a rn ey (C h im e n e ), A n d re Falcone (D o n R o d rig u e). M -a im p resio n a t p ro fu n d au to rita tea cu care joacă Y onnel ş i sc h im ­bările de decor de pe fu n d a l, m ise -en -scen a lu i Y onnel fiin d a x a tă pe cadru fix . Co­m edia lu i B eaum archa is Bărbierul din Sev illa sau precauţiunea inutilă, m i-a descoperit o m are scen o g ra fă ,\ pe S u za n n e Lalique ş i un F igaro alert, in te lig e n t, pe Jean P ia t. Lise D elam are (m -m e d e L e ry ) a ju ca t cu g ra ţie in tr-„U n capriciu" de A lfred -de M u sse t, un sp ec ta co l de o rară poezie, în m ise-en -scena lu i M aurice E scande pe care l-am re g ă sit com plet sch im b a t, ca m an ieră de joc, în T itu s d in Berenice (R a c in e ), ală turi de ferm ecătoarea A n n ie D ucaux (B eren ice ) şi de P a u l-E m ile D eiber (A n tio - ch u s), un tîn ă r soc ietar care m i l-a a m in tit pe E sca n d e cu douăzeci de ani m a i tînâr.

S p ec ta co lu l cornelian ş i racin ian şi-a sch im ba t' s im ţito r lin ia , în u ltim ii douăzeci de ani, în specia l după u ltim u l război, c înd — la C om edia ' F ranceză — s-a fă cu t o m are cotitură, că u tîn d u -se un nou stil, ren u n ţîn d u -se la s tilu l em fa tic , so lem n , can­tab il anterior. Cei doi m ari societari E sca n d e şi Y onnel au d e te rm in a i un curen t nou în tragedie , ceea ce a fă cu t, în com edie, Jean M eyer — în specia l în com edia m olie- rescă, îm p ro s p ă tîn d ' tea tru l clasic fran cez , că u tîn d a p la s tic iza la tura u m a n ă a perso­n a g iilo r, scu tu rîn d u -le de p ra fu l vech ilor do g m e , cu riscu l de a scădea d in pa tosu l tra g ic al d ram ei corneliene sa u .raciniene. De a ltfe l a cest proces de înnoire n u s-a produs în cadrul s tr im t al C om ediei F ranceze; procesul s-a d es fă şu ra t pe p lanuri larg i şi cu concursu l lu i Jea n V illar ş i Jean-L ou is B a rra u lt care au d us problem a în m area dezba tere publică a opiniei franceze. La Sorbona , Jean L ou is B a rra u lt ş i Jean V illar şi-au d es fă şu ra t pun c te de vedere opuse în p r iv in ţa reconsiderării tea tru lu i- cornelian şi, m a i .ales racin ian , d e c la n şîn d o la rgă participare la d iscu ţii în Lettres franţaises, fd c în d să tr iu m fe dou ă idei: tra ged ia clasică fra n ceză nu şi-a p ierd u t a c tu a lita tea ; dar este nevo ie d e o in terpretare nouă care să redea, în fo rm e noi, p a to su l trag ic cornelian ş i să puie în va loare fin e ţea de a rg in t a versu lu i racinian.

M arele a n im a to r ş i n o va to r a l tea tru lu i m olieresc este Jean M eyer, care a g ă sit, In n e m ă rg in ita lu i s tim ă p en tru M oliere, m ijloace no i de a pune în va loare com edia Les am ants m agnifiques a cest „ d iver tism en t rega l" de tex t, m u z ică ş i ba let care n-a fă cu t d ec ît 45 spectaco le p înă la 1711, de c înd n u a . m a i fo s t re lua tă . Jean M eyer a a v u t o rig in a la idee de a com bina d ive r tism e n tu l m olieresc, pe m u zica lu i L u lli, orches­tra tă de A n d re Jo live t, — cu fabu le le lu i L a F onta ine, apăru te cu do i an i îna in tea com ediei lu i M oliere, ilu s tra te de dans. Id eea reg izo ra lă — deşi d iscu ta b ilă — este to tu ş i in teresan tă , d ive r tism e n tu l c îş tig în d în sp ec ta cu lo z ita te , im p resio n în d şi prin jocu l lu i R obert l iir s c h ■ (C lit id a s ) , com pus pe un s tră lu c it g h e rg h e f de m işcări coreo- grafice.

U m anizarea p ersonag iilo r m o liereşii d ev in e ev id en tă în Les fem m es savan tes unde, în tr -u n decor ^ t tr em de su g e s tiv se m n a t de S u za n n e L a lique — o biblio tecă pe trei zidu ri, tocm ai p en tru a su g era ş t i in ţi fism u l fa ls al „ fem eilor sa v a n te " , se în trec in in terpretare um ană , d irectă - - Jean D ebucourt (C h ry sa le ) , H enri R o llin (V ă d iu s ) , Jacques S ere is (T r is so tin ) , L ise D elam are (P h ila m in te ) , H elene P erdriere (A rm a n d e ) , A n d ree de C heauveron (B e lise ) , Jea n -L o u is Jean (C lita n d re ) , re a liz în d un spectaco l de m are calita te. I n specia l scen a ■ a doua d in ac tu l I I I , fa im o a sa scenă a „sonetului — (a la princesse U ranle, sur sa fie v re ) , pe care T risso tin îl decla m ă în a in tea „sa-

112 Viaja artistică

v a n te lo r" H en rie tte , P h ila m in te , A rm a n d e , B e lise , scenă în care m in u n a te le com ediene cita te m a i su s s în t excep ţio n a le în n a iv ita tea pre ţioasă cu • care se con to rsio n ea ză , de em oţie , a scu ltîn d in ep ţiile so n e tu lu i lu i T risso tin .

C ît era de verid ic acel S g a n a re lle in terp re ta t de M ichel G alabru care a u m a n iza t în tr -a tît personag iu l, în c ît î ţi la să im presia că l-ai în tl ln it u n d eva în v ia ţă , u n u l d in aceia care vorbesc tare ca să se a scu lte , a m b a lîn d u -se de propriile lu i concep ţii, — ori M aurice E scande în A ris te , fra te le lu i S g a n a re lle , p lin de poezie ş i de ca ldă u m a ­n ita te ş i încredere în fem ee:

,,E t j ’a im e m ieu x la vo ir so u s un a u tre hym en ee Que si con tre so n g re sa m a in m ’â ta it donnâe (P rim esc s-o văd leg a tă de -u n so ţ m a i bun stre in ,D ec ît p o so m o rită în propriu l m eu că m in )* )

A m s im ţi t in teg ra lă , fru m u se ţe a tex tu lu i m o u eresc in spec taco lu l cu Le bourgeois gentiilhomme în care te x tu l e 'p resăra t cu pauze g înd ite, locvace prin- tîlcu rile lor ad în c i pe care, cu o fin e ţe deoseb ită , L o u is S e g n ie r , u n u l d in cei m a i m ari a d o r i m oliereşti d in c îţi a m v ă zu t — su b înd ru m a rea lu i Jean M eyer — le-a p u s în valoare. S e g n ie r joacă sim p lu , d ezb ră ca t d e orice şa r jă , de orice a rtific iu , pe M onsieur Jourdain, c o m p u n în d u -şi ro lu l pe n a iv ita te a lui; concepţie a lta d e c ît aceea în care l-am jucat, eu pe scen a N a ţio n a lu lu i, lucrînd pe nebun ia , pe fa n ta s tic u l prostie i personag iu lu i. Cu u n j o c . f in , d is tila t cu m ăsură , S e g n ie r pă n e în va loare n a iv ita te a s im p lă a om ului Jourda in , na tu ra lu i p ro fu n d om enească . Je lui tire ma reverence! M -am în c lin a t ad înc în fa ţa a cestu i m are actor.

Jea n M eyer, a s is ta t în to a te spec taco le le m o liereş ti d e scen o g ra fa S u za n n e Lali- que, un rem arcabil ta len t, u izb u tit să dea o m işcare, o culoare ş i o in terpretare proas­p ă tă com ediei lu i M oliere, chem înd-o a s tfe l la o v ia ţă nouă, reva lo r ific în d cea m a i pre ţioasă com oară d in ze s tre a de, aur a d ra m a tu rg ie i c la s ice f r a n c e z e A n s a m b lu l a căpăta t o- u n ita te perfec tă în reg ia lu i M eyer, s t i lu l m olieresc a p ierdu t p re ţio zita tea , aceea exa g era tă g e n L o u is X IV , c îş tig în d în s im p lita te ş i adevăr, d e ve n in d un do cu ­m e n t um an. D ecorurile ş i co stu m ele S u za n n e i L a lique fa c parte d irectă d in spec taco l, descă rc în d u -l de zo rzo a n e le greoa ie ale vechei şco li, va lo r ific în d fu n c ţia su g e s tiv ă a decoru lu i ş i co stu m u lu i; costum ul, în concepţia cea nouă , capătă v ia ţă prin m işcarea lui, p rin jo cu l p liu m a je lo r care nu m ai s ta u ca în cuier, ci se m işcă în ju ru l ac to ru lu i, partic ip în d la stă rile su fle te ş ti a le perso n a g iu lu i, su b lin iin d u -le sa u e sto m p în d u -le , to tu l cu o rem arcabilă d iscreţie .

D acă p a to su l d ra m a tic a l spectaco lelor clasice s-a m a i e sto m p a t în u rm a aceste i a c ţiu n i n o va to r ii în tra d iţia clasică a C om ediei F ranceze; în sch im b spectaco le le au crescu t în p ro fu n zim e , p u n în d în tr-o va loare nouă d o cu m en tu l u m a n ş i g ran d o a rea poetică a tex tu lu i. Verbul e va lo r ifica t cu c larita te ş i o d ic ţiu n e de cea m a i nobilă calita te. N u în tîm p lă to r m arii reg izo ri ai C om ediei s în t, ei în şiş i, actori m ari care p u n accen tu l princ ipa l pe te x t, pe cu v în t, n u pe decor. A c i nu se cunoaşte fu n c ţia de reg izo r p ro ven it de a ltu n d e v a d ec ît d in cadrele m a ri actoriceşti; experien ţa lor de tea tru fiin d g a ra n ţia care să a sig u re o bună d irecţie de scenă (Y o n n e l, E scande, M eyer). S u b lin ie z fa p tu l to cm a i p en tru că tra d iţia acea sta a m g ă sit-o în do i po li opuşi ai tea tru lu i european, la M oscova ş i P aris, şi poa te nu ar f i rău ca ş i T ea tru l N a ţio n a l

*) Trad. N. Argintescu-A m za.

I

Viaţa artistica 113

d e la B u cu reş ti sal acorde m ai m u ltă încredere actorilor săi m ari, pe lin ie regizorală . M ăsura aceasta nu ar p u tea d ă u n a cu n im ic tea tru lu i ro m în esc , d im p o tr iv ă . . .

Im p res ivn ile red a te aci ar f i com plete , p e n tru a ilu s tra ' ac tu a la fa ţă . a tea tru lu i fra n cez , dacă a ş f i \pu tu t avea oca ziu n ea de a f i v iz io n a t ş i spec taco le le lui- Jean V illar ş i Jean-L ou is B a rra u lt (a b se n ţi d in P aris, în tim p u l tu rn eu lu i n o stru ) în tru c it aceştia au p ro m o va t un re v ir im en t pu tern ic în tea tru l fra n cez , im p u n in d sp ec ta co lu lu i o lin ie rea lis tă , sim p lă ş i (sinceră, p ru m o vîn d — m ai a les — te x tu l, care a fo s t a s t f e l . sa lv a t d e .la înnec în co stu m e ş i decor.

A m in titu la t, a ces te n o te Interpret şi spectator la Paris; nu fă ră a ţi fă c u t o re­la ţie fu n c ia ră în trâ fa p tu l de a f i ju ca t ş i sp ec ta cu la t în acelaşi tim p , leg în d a s tfe l sp ec taco le le p re zen ta te de T ea tru l N a ţio n a l la P aris cu spectaco le le fra n ceze pe care le -a m v ă zu t în t i pul şederii no a stre acolo. R e la ţia acea sta n u este o s im p lă re la ţie de tim p. E a are . sen su ri p ed agog ice , co n fru n tîn d experien ţa tea tru lu i n o s tru cu a tea ­tre lo r . fri nceze. A c to rii ro m în i care au v iz io n a t spec taco le le pariziene, au v e n it acasă cu o b o g a tă experien ţă d e tea tru care v a de term in a , de bună ■ seam ă , in teresa n te d e z ­ba teri; dar ş i cu rhlndria de a f i tra n sm is oam enilor d e tea tru fra n c ez i ş i pub licu lu i p a rizia n m esa ju l arte i n o a stre , s t i lu l n o stru d e joc ş i m etoda n o a stră rea lis tă . I n acea stă p r iv in ţă vo i reproduce concluziile pe care le pu n e A ndre-P aul- A n to in e , la te r­m inarea tu rn eu lu i n o stru * . „ S în tem fericiţi. — scrie d în su l în L’Inform atin d in 26 iunie crt. — să co n sta tă m că m a i . s în t ţă r i u n d e fa im o su l realism , b les te m a t la no i, e s te o d ire c tivă "de tea tru ,jj un d e tea tru l îş i în d ep lin eş te sarcina sa de a îndrepta m oravurile prin satiră, u n d e B o u d et, B ecque, P a g n o l ş i M oliere s-ar pu tea s im ţi ca la ei acasă. P rim irea ca ldă pe care a fă cu t-o pub licu l Scrisorii pierdute ş i U ltim ei ore, d o ved eşte că pub licu l f r a n c e z \n u cere a ltceva . I n z iu a în care vor. în ţe leg e .d irec torii, an im a torii ş i au torii n o ş tr i a ces t a d evă r s im p lu , c înd vor readuce tea tru l n o stru , ră tă c it în tr-un in te lec tu a lism steril}]-la m isiu n ea lu i care e d e a f i o g lin d a m oravurilor, — n u se va m ai vorbi a tu n c i la n o i de o criză a sp ec ta co lu lu i“. A ce st lu n g c ita t e s te dova d a perem ptorie că actorii, reg izo rii ş i teh n ic ien ii T ea tru lu i N a ţio n a l / , L . C aragia le şi-au în d ep lin it cu p r iso s in ţă sarcina cu care au p o rn it de. la fB u cu reş ti, d e a d u ce m esa ju l cu ltu rii ro m în e ş ti ş ij il şco lii rea lis te în artă , — ş i a-l im pune în oraşu l un d e tea tru l are una d in cele m ai bă trîne tra d iţii d in Europa. .

ION FINTEŞTEANU A rtist E m erit a l R. P . R.

L aureat al P rem iJlu i de Stat

Spectacolele Teatrului Academ ic de A rtă M, H. A. T. din Moscova, la C lu j

S e sp u n e că c i ! m ai tîn ă r actor pe care l-am urm ărit în cele dou ă spec taco le ale T ea tru lu i A ca d em ic ^de A r tă d in M o sco va ş i în cele două fra g m e n te d e spectaco le , era trecu t de acel „ m ezzo del căm in di. n o stra v ita " , care pare să fie în cep u tu l creaţiei, în a d încim e, cu - m ăsu ră ş i în tr-o arm on ie necesară in terpretării co lective . P en tru că u n spectaco l este operă de in t^ pretare co lectivă , în care se creează n u m a i dacă to ţi in terpreţii creăză.

8 — Steaua

114 Viaţa artistică

P rim u l spec taco l O rologiul Kremlinului de N . P o god iti redă v ia ţa d in p rim ele ort ale revo lu ţie i d in O ctom brie. A m ad m ira t cura ju l n u d cu care au fo s t create m arile tablouri. In g in e ru l Zabelin , a fo s t u n u l■ d in tre m u lţii, care z iu a v in d ea ch ibrituri în fa ţa unei biserici, J a r n oap tea p riveg h ea cu fa m ilia ,, p reg ă tit o ric înd să p lece ş i -p o a te să n u se- m a i întoarcă. Ş i de fa p t în tr-o n o a s te este rid ica t. Cu boccelu ţa în m îin i, B a b elin pleacă, da r spre m irarea lu i şi a n o a s tră a ju n g e în K rem lin , în b iroul lu i Lenin . - L e n in în su ş i îl în d ea m n ă să dep u n ă o b işn u itu l ba g a j ş i îi . p ropune să colabo­reze cu nou l reg im . P e in g in eru l Za b e lin l-a in te rp re ta t L iva n o v . S cen e le pe care le-am im in ti t , actoru l .le-a tră it 'c u o concen trare care se exter io r iza prin tr-o ' r ig id ita te , în care parcă s im ţu r ile erau abolite . E ra un om cerebral, aproape un robot cerebral, în care fr ica ,^a cea s tă caracteristică a oam enilor care tră iesc ş i se a flă în raport cu eve ­n im en te excep ţiona le , n u m a i fun c ţio n a . E ra o resem nare în care in tra m u lta in d ife ren ţă , aşa cum se în tîm p lă în s itu a ţiile trag ice in care om u l ş tie că n u poa te face n im ic pen tru a evita d e zn c d ă m în tu l. Ş i apoi, reven irea încea tă , o a iecu m pe la turi, n u fro n ta lă , c în d om u l ce se crede co n d a m n a t se g ă se ş te în fa ţa unu i L e n in u m a n , ca ld şi a tît d e v iu , în c ît n ic i m ăcar nu încearcă în tîi să a ju te ■ pe in terlocu tor pen tru a reven i .d in sta rea d e r ig id ita te a sen tim en te lo r , ci îl a n g a jea ză în tr-o idee. L en in a fo s t su rp r in s de către in terp re tu l său (S m ir n o v ) co n tin u în d g în d u rile în care era prins, p este tra ­g e d ia personală a in g in eru lu i Z a b e lin şi a a ltora ca el.

A l doilea spectaco l. Trei ^surori de A. C ehov a duce o° lu m e m ai veche; to tu l se pe trece în tr-un oraş de p ro v incie banal ş i p lic ticos. 0 s in g u ră sp era n ţă au cele trei surori — O lga, M aşa ş i Ir in a , că fra te le lor A n d re i, şi cu el ele, se vor în toarce la M oscova pe care au părăsit-o de 11 ani. Id e e a reîn toarcerii la M o sco va d e v in e u n , le it-m o tiv obsedan t, ş i-n u m a i a u zin d n u m ele cap ita lei v isurilo r lor, d e v in copilăroase, pure în n a iv ita tea unei bucurii, pe care n u m a i g în d u l reîn toarcerii la M o scova , le-o poa te da F ra tele lo A n d re i, câsă torindu-se , a ju n g e stră in în propria lu i casă. 0 un i­ta te m ilitară; care, po p o seşte tem porar in m ed iu l acesta tr is t de prov incie, în v io r e a z ă ' p u ţin v ia ţi■ celor trei surori, dar v isu l lor devir, m a i dureros. -M aşa se încurcă cu V erşin in , co m a n d a n tu l u n ită ţii, Ir in a se re sem n ea ză cu T uzenbach , O lga , în tru ch i­parea ra ţiu n ii ş i a b u nu lu i s im ţ, g ă se ş te m u lţu m ire în m un ca ei de învă ţă toare .

S fîr ş iti ţ l p iesej: T uzen b a ch e ucis în d u e l, u n ita tea m ilita ră pleacă. Cele trei surori ş i A n d re i v o r râ m în e s in g u ri, în p lic tisea la chinu itoare ş i irem ed iab ilă a ora­şu lu i ]de provincie. N u m a i m un ca îi poa te sa lva . ■ , ‘

Jocul celor trei surori, E la ska ia , T a rasova ş i S tep a n o v a , a fo s t în n u a n ţe . L u m in i ş i um ble, uneori cu treceri abia percep tib ile , a lteori m a i n u a n ţa te , în tr -o ten s iu n e încare erau prinse to a te ,celela lte p erso n a g ii a le piesei. I n fiecare c lip ă ,. da că s-a r f ioprit ac ţiunea , a m fi a v u t s im bo luri în tru p a te ş i în crem en ite a le d e sh ă d e jd ii, pe un d ru m lu n g de a lte ş i a lte s im bo luri, pe aceeaşi tem ă. Ş i p a u ze le l Ce p a u ze p lin e ş tiu d o za a r tiş tii M hat-ulu i.

C hiar la s fir ş itu l p iesei, în tim p ce M a şa p lîn g e d espărţirea d e V erşin in , O lga ia parte la su fe r in ţa ei, C ebu tîch in , m ed icu l m ilita r [G ribov], a n u n ţă uciderea în duel a lu i Tuzenbach . Ir in a la în cep u t n u în ţe leg e . Trebu ie să fa că un e fo r t f iz ic , a leargă crispa t p e ' alee în s.us, p en tru a pu tea prin d e în ţe lesu l g ra v ş i n e în d u p leca t a l m orţii s in g u ru lu i om care o iubea. A şa cum fa c copiii, prea puri p en tru a concepe, ireversi­b ilita tea unei în tîm p lă ri. ib ia apoi durerea se poa te descărca în lacrim i.'

In terp re ta rea celor tre i surori a fo s t în a d in c im e a tît de b ine ech ilib ra tă / încît to a te trei tră ind aceeaşi durere pe u n fo n d com un, îş i consu m a u fiecare propria ei

Viaţa artistica. 115

su ferin ţă , to t alta şi a lta ş i a lta . A m v ă zu t p u ţin e .spec ta co le in care ' rea lita tea d in v ia ţă să fie a tit de superior trecu tă in rea lita tea d in artă. E ste un sa lt care se con­su m ă în concentrare, fă c în d n e firescu l firesc. M ai a les în ac tu l al I I I - le a , c în d fiecare d in cele trei surori şi fra te le lor, au cîte o izbu cn ire-co n fesiu n e , sp u n e m cehoviană, trecerea v ie ţii în t tă o ' s im ţi cum se face log ic d in m ici în tîm p lâ ri m ateria le . To ţi actorii au colaborat ca această capodoperă a lu i C ehov să d e v in ă o capodoperă a scenei.

Tn cel de al - tre ilea spec taco l, am v ă zu i fra g m e n te d in Ana- K arenina de Lew T o lstn i ş i Suflete m oarte de Gogol.

E ram o b işn u iţi ca o A n a K a ren ina fa ta lă , una d in acele fem ei excep ţio n a le care lasă v ic tim e în urma. lor. L ec tura ro m a n u lu i lu i L ew T o lsto i perm itea această su p o ­ziţie . Tn sp ec taco lu l M hat, d ra m a aceasta este d ra m a unei fem ei, a oricărei fem ei, care fă c în d o - g reşea lă ,: o ispăşeşte . T a rasova , in terp retă A n e i şi K ed ro v , in terp retu l lui K arenin , au fo s t de o m are ad in cim e a sen tim en te lo r , în re la ţiile d in tre ei, dup ă ce V ro n sky a in tra t în v ia ţa A nei. A ve a i im presia că bă trîn u l K aren in ar trece peste pasiunea A nei, dar ceea ce el vrea să sa lv e ze cu orice chip, s în t a n u m ite fo rm e, pe care le ved e părăsite . K a ren in nu poate în ţe leg e ra ţiu n ile p a siun ii, iar A n a prin să în v îr te ju rile p a siun ii, p ierde con tro lu l ra ţiun ii. A c to ru l K edrov a a v u t u n m in u n a t foc cu- ochii: exprim au • g roază , teroare chiar, v ă z în d că A n a nu m a i poate aprecia g ra ­v ita tea fa p te lor ei. Ia r Tarasova , p rin să în bucuria p a siun ii, d e ve n ită su p erfic ia lă şi eg o is tă , în tin erea vă zîn d - cu ochii ş i f iz ic şi sp ir itu a l, p înă c înd V ro n sky o copleşea cu d ra g o s tea lui, — îm b ă trîn eş te , c înd e părăsită ş i înv in să . A cea stă trecere d e ta stră luc irea fe ţe i şi tinere ţea a titu d in ilo r , la veş te jire . ş i g ra v ita te , T a ra so va a redat-o m agistra l.

Tn fra g m e n te le d in Suflete m oarte de G ogol au ap ă ru t aceeaşi actori pe care i-am vă zu t în dram ă. C icikov, a ven tu rieru l v ic lean ş i n ec in s tit, cum pără „ su fle te m oarte", adică lis te cu n u m e de iobagi m orţi, d e la m a i m u lţi m oşieri cu g în d u l să-i v în d ă în a ltă parte, pe un pre ţ m a i' m are, ca su fle te vii. Pe urm ele a ceste i escrocherii, cu­n o a ştem o fa ţă a vrem iior trecu te; pe s tă p în ii iobagilor ne feric iţi, exp lo a ta ţi ş i după m oarte.

C u n o a ştem pe g u vern a to ru l de provincie, prostă lău ş i fă tă lă u , care brodează c în tin d , pentru, a - ş io m o r î tim p il. L -a ju ca t actorul S ta n îţin , acelaşi care a in terpreta t pe A n d re i d in T re i1 surori.

.P e p lic ticosu l .anost M an ilov l-a in te rp re ta t m a g is tra l — în tr -u n su b til con trast în tre n e p u tin ţa în ţe leg er ii escrocheriei lu i C icikov, pe care o c iteam / i fa ţa şi in a cţiun ile ac toru lu i şi to tu ş i po liticoasa a firm a ţie „aha!" pen tru a n u -l supăra cum va , — act irul K ed ro v , K a ren in u l rece ş i fo rm a lis t, cu o ju m ă ta te de oră îna in te .

P e m oşieru l v ic lean , lacom şi tim p , l-a in terp re ta t G ribov, m ed icu l d in Trei surori, re sem n a tu l trag ic ş i fă ră speran ţă . In terp re ta rea a fo s t aproape im obilă , cu o mare m obilita te în să a ochilor ş i un fo c de m are exp resiv ita te 2 m îin ilor.

Tn s fir ş it actorul L iv a n o v , cu jo cu l lu i r ig id ş i a tit de exp resiv în in g in eru l Zabelin , a in te rp re ta t pe N o zd r io v . A m p u tu t ved ea o fo rm ă a beţiei, care în creştereproduce o exa ltare, d in ce în ce m a i m are,, p înă a trece parcă peste m ă su ra ce piAenfi u rm ărită cu ra ţiu n ea , în să to t tim p u l fii ’ască. D in a m ism u l lu i L iv a n o v . încă lzirea produsă de. exa lta rea beţie i a a tin s aceeaşi cu lm e, la a n tip o d , pe care o .a tin seserăceala r ig id ă d in celă la lt spectacol. Ce actor d e să v îr ş it e s te L iv a n o v ! E l, G ribov, K ed ro v , T a rasova ş S tep a n o v a , s în t actori de m a re clasă, care fac c inste poporuluid in care s - a u n ă sc u t ş i arte i pe care o servesc.

IULIAN POPA

MENŢIUNI SI OPINII

Revista „Film“

C in em a to g ra fia rom inească fa ce prim ii paşi. C ăutările neobosite a le c ineaştilor noştri, şed in ţe le de a n a liză şi d iscu ţiile o rg a n iza te de forurile conducătoare, e d rep t m u lt prea num ero a se, com para tiv cu film e le p roduse, to a te acestea par a ne te zi, în, sfîrşit,. calea film u lu i rom î- nesc, p înă acum îm p o tm o lit în căutări şi fo rm u le lip s ite de o rizon t. P roclam area v ie ţii con tem porane ş l a o m u lu i zile lo r n o a stre d rep t obiect de p rim ă im p o rta n ţă , te n d in ţa de a -şi în su ş i cele m a i evo lua te m ijloace de expresie a le film u lu i m odern , s în t g a ra n ţii ce ne fa c să p riv im cu op ti­m ism v iito ru l , .

P en tru această nouă orien tare m ili­tea ză şi n u m ere le rev is te i Film , apăru te în a n u l acesta ş i care, trebu ie s-o sp u ­n em ' d e la începu t, con ţin m a teria l d e ­o seb it de in teresa n t, chiar p en tru spec­ta to ru l de r în d , n e fa m ilia r iza t cu m u lţi­m ea de problem e teoretice ş i practice le ­g a te de creaţia c inem atogra fică .

0 bun ă parte d in p a g in ile ' rev is te i s în t în ch in a te d iscu tă r ii celor m a i no i film e rom în eşti. C ronicile a n a lizea ză în deosebi scăderile film e lo r Alarmă în munţi, Ilie în luna de miere, Pe răspunderea mea' sau Popescu 10 în control. L ip se ş te în să po­sib ilita tea de a în cadra to a te observa ţiile în tr -u n s is tem .m a i m u lt sa u m â i p u ţin închega t, de un d e o sărăcie a artico-,lelor de genera lizare ş i teorie. C ele p u ­blicate la rubrica Teoria creaţiei n u d e ­păşesc decît rareori ca lita tea de su m ăde observa ţii. C ît de fo lo s ito a re ar puteafi urticole le de g en era liza re ne-o d e m o n ­s tre a ză s tu d iu l se m n a t de S a v e l Ş tio p u l ş i in ti tu la t P oezie şi film. A rtico lu l se c lădeşte pe ideea p o tr iv it căreia „orice artă are nevo ie de poeZie, de lirism", de su b lim , a ltfe l în ce tea ză să ex is te cc atare. C in em atogra fia , ca arta cea . m ai. popu­

lară, are nevo ie m a i m u lt ca oricare de aceasta". A u to ru l a n a lizea ză , nu fă ră fi- npţe în o b serva ţie , to a te m ijloace le- de expresie specifice film u lu i, sa u îm p ru m u ­ta te a lto r arte ş i care s în t în m ăsu ră ă conferi im a g in ii c inem a to g ra fice pu terea de fa rm ec a ad evă ra te i poezii. Orice sp ec­ta tor îş i a m in te ş te cu in eîn ta re de film e le în care r itm u l m işcării, fo to g ra fia , co loritu l, m u zica ş i r itm u l secven ţe lo r se îm b in ă în tr -u n to t ‘arm on ios, de o în a ltă valoare artistică . N-a dansat r|ecît o vară, M îine va fi prea tîrziu, Salariu l groazei şi ci­c lu l celor tre i f ilm e m exica n e s în t n u ­m ai c îteva titlu r i de a sem enea film e .

In rev is tă ocupă uri sp a ţiu în se m n a t a rtico le le p r iv in d c in em a to g ra fia stră in ă . D eşi p rim ea ză deo ca m d a tă in fo rm a ţia , ar­tico lele ~constituie un prim e fo r t de a p rezen ta princ ipa le le şco li c in em a to g ra ­fice sa u producţiile d ife riţilo r reg izo ri în tră să tu rile lor cele m a i d e fin ito rii. S e m ­n a lă m artico le se m n a te de c in ea şti d e p este ho ta re ca L P . F eln ey , F ilm ele neo­zeelandeze şi canadiene; l o m D onner, C inem atografia ţărilor scandinave; Geor- g e s . S a d o u l, U ltim ele progrese ale .c in e ­m atografiei franceze, sau de critici d in ţară: E lla R ih d , Logica dem onstraţiei ar­tistice (d esp re film u l I n f id e l e » , — ori prezen ta rea în m ed a lio n a lu i L a u rence O livier ş i - G iuseppe. de S a n tis şi, m ai a les, p a g in ile în ch in a te lu i W. S h a kes- peare cu p rile ju l a n iversării a• 340 de an i de la m oartea sa. . - ■

în c e p u tu l de d ru m a l rev is te i Film se a n u n ţă prom iţă tor. De la n u m ă r la n u ­m ăr rubricele prim esc o fiz io n o m ie m a i in teresa n tă , abord înd problem e . esen ţia le. R eg re tă m în să n u m ă ru l cu to tu l redus d e exem p la re d a te spre d ifu za re . R p-'ista este în a cest r ' l foarte p u ţin cunoscu t,i, ■deşi pe p a g ina de copertă se a flă în ­scris al V l-lea an a l ex is ten ţe i sale.

v.f .

Menţiuni şi opinii 117

O săptămînă lipsită de poezie

S e zice că p o rtu g h ezii, p ierz în d odată o bătălie, au lă sa t pe c îm pu l d e lup tă 14.000 d e . . . gh itare. P en tru cei în ze s tra ţi cu a tribu ite le T om ei, ţ in e m să prec izăm că n -a m cerceta t dacă au fo s t în tr-ade- vă r 14.000 ş i n ici n u prea credem aşa ceva; s în te m în să co n vin şi de fa p tu l că s-au g ă s it gh ita re ■ pe c îm pu l de luptă. Că vor f i fo s t 14, sau 14.000, aceasta nu p re z in tă prea m u ltă im p ortan ţă . Dar d a ­că e s te ad evă ra t că d in cauza acestor g h ita re a fo s t ra ta tă bătă lia , a tu n c i . . . a tu n c i ■ este to t a tît de ad evă ra t că G azeta literară a c iş tig a t o m are v ic to ­rie în - u ltim a să p tă m în ă a lu n ii iulie a.c.: pe în treg u l cîm p alb cu oi negre al pa g in ilo r sa le n u a p u tu t f i descope­rită , n ic i chiar cu lupa sau m icroscopul, nici n s in g u r ă . . . liră! S e ved e că n-a p a rtic ip a t la bătă lie n ic i un poet.

S ă fie aceasta c rep lică d a tă de poeţii n o ştri (sa u , m ai precis d e redactorii G aze­tei n o a stre ) gen ero su lu i în ep ite te A lecsan- dri, care a a v u t ' cura ju l să a firm e că „rom înul e n ă scu t ■. poet"? S -a r p u tea în- tîm p la şi aşa ceva. A r în sem n a însă , pur ş i s im p lu , că cei în cauză s în t to ta l lip s iţi de pa trio tism , ceea ce n u n e prea v in e să credem . M ai a les că, in acelaşi n u m ă r al- rev is te i, unu l d in tre colabora­tori p o rneşte „ In ■ cău tarea adevă ra tu lu i A !ecsa n d ri“! ,

C ert este doar că am a v u t o să p tă m în ă cu to iu l lip s ită de poezie . . .

o d.

O vidiu şi socoteala cu mileniile

Pentru că avem zece degete la mîini şi tot atîtea la picioare, străm oşii n o ş­tri indo-europeni, care se luau exclusiv după com oditatea unor practici înguste, fără legătură cu teoria, ne-au lăsat obi­ceiul ciudat (da, ciudat) de a socoti cu zecile; iar astăzi toate ştiinţele noastre exacte se reazăm ă pe num eraţia zeci­m ală, şi toată tehnica noastră pe siste* m ul metric.

Şi' pentru că num ărăm din zece în zece, din sută în sută etc., a.m rotunjit da o sută de ani( secolul, care la început ca ,,saecu!um “ sau mai bine „saeclnm" era egal cu o generaţie um ană (deci cu

cit?); apoi ne-am făcut un fel de in sti­tuţie din a sărbători după scurgerea unor centenare sau m ilenii unele evenim ente însem nate din trecut. OMcei nu numai nevinovat, cil şi foarte cum inte, deoarece ■ne sileşte să ne întoarcem din cînd în cînd înspre istoria care ne-a făcut. Dar cît s-ar fi schim bat datele aniversărilor acestora, dacă am fi adoptat, aşa cum o cereau bunul sim ţ m atem atic şi inte­resele unei practici mai com plexe, s is te ­m ul- duodecim al asiro-babilonian ori su ­merian! U n centenar de pildă ar fi fost com em orat după 144 de ani; şi aşa mai departe. In orice caz num eraţia cu „du­zina" ar fi fost m ult mai avantajoasă, ne-tar fi scutit de o m ulţim e de împărţiri cu rest şi ne-ar fi rotunjit o m ulţim e de fracţii; şi toate acestea, pentru faptul foarte sim plu că 12 se împarte la 2, la 3, la 4 şi la 6, pe cînd 10 nu se îm parte decît la 2 şi. la 5.

Acum, dacă socotim cu 10, 100 şi 1000, m ăcar să socotim drept. Apusenii de p il­dă, au com em orat în anul acesta 2000 de ani de la moartea acelui roman co- borît din zei şi din zeiţe, cu efoi şi le­gende troiene în jurul leagănului său de copil; a acelui prieten al lui Catilina; a acelui om care, după ce excelase în toate, de la arta m ilitară pînă Ia arta gram aticală, aruncă privirea cea mai pătrunzătoare asupra societăţii rom ane şi a viitorului ei, hotărînd s-o salveze; a celui mai m are aristocrat şi mai mare dem ocrat din timpul său: Iuliu Cezar.Iuliu Cezar a fost asasinat, cum o ştie toată lum ea, la idele lui m artie din anul 44 înainte erei noastre; deci 44 plus 1956: 2000 de ani, socoteala este exac­tă. Ei bine, nu: e greşită, căci aici44 + 1956 = 1999; ne lip seşte un an! Dovada e uşoară: de lai idele lui martie 44 pînă la sfîrşitu l anului 44, sîn t 7 luni şi jum ătate; iar de la 1 ianuarie 1956 pînă la 15 m artie sîn t 2 luni şi jum ătate. Să reluăm acum adunarea: 7 luni şi jum. + 43 ani + 1955 ani + 2 luni şi jum. = 1999, quod erat dem onstrandum. Aşa dar apusenii au greşit.

Dar roţi um aniştii, c lasic iştii, latin iştii şi profesorii din lum e greşiseră la fel cînd au com em orat în 1930 două m ilenii de Ia naşterea lui V ergiliu (70 în.e.n.); şi au repetat greşeala cînd au com em o­rat în 1935 două m ilenii de la naşterea lui H oraţiu (65 în .e.n .).

Şi (perseverare diabolicum !) aceeaşi oam eni, şi noi cu ei, ne pregătim cu toţii

118 Menţiuni şi opinti

să "sărbătorim în anul v iitor, în 1957, deci cu un an p r e a 1 devrem e, 2000 de ani de la naşterea poetului Ovidiu (43 în. e .n .). Ş i cum el s-a născu t cu cîteva luni înaintea morţii, lui Cicero (tot 4 3 ), e probabil că se va com em ora tot atunci

. şi cele 2 pretinse . m ilenii . de la moartea prodigiosului orator.

D e acum s-a anunţat că se vor publica anul v iitor volum e festive ş i - studii ştiin ­ţifice despre exilatul de la Tom is, des­pre ' opera lui poetică şi în specia l des­pre in form aţiile’ ce se pot scoate din fru­m oasele şi. m elancolicele T ris te şi P o n tic e . în privinţa străm oşilor geto-daci. Dacă O vidiu nu ai fost un get get-beget (ier­tare pentru calambur: e o boală a nea­mului m eii),, a devenit d e s ig u r '.g e t prin adopţiune; într-atît în e ît a putut com pu­ne poezii în limba tracă. Anii se scurse­seră. num eroşi, îm păratul răm înea neîndu­plecat, şi pînă la m oarte- ibietul O vidiu avusese tim pul să înveţe graiul autoh­tonilor.

h. j. :

Criticul Y

. C riticu l X , d e care m -a m o cupa t în- tr-u n u l d in n u m ere le an terioare, îm i place m a i m u lt ca om , pe Y ,. d im p o tr ivă îl adm ir, în p rim u l rîn d ca critic (sc u za ţi-m i in ev ita b ila . caco fon iei). Ca om , p re z in tăo. f ig u ră 'd e ş tu l de ş tearsă ; de a ceea ,^pro ­babil, n u -l p r e a . po ţi în tîln i în tovărăşia fem eilor. îm i face ~chiar im presia , c în d îl s tu d ie z m a i a ten t, că Y om u l este o crea­ţ ie a lu i Y. criticul. N u m i-aş p u tea ex ­p lic a a ltfe l d e . ce ca rica turiştii îi observă cu precădere .to cm a i naş&l, e le m e n t fi- ziogriom ic de, e sen ţă s tr ic t critică! P en tru că , în nas pare., să rezid e cea m a i su c u ­len tă in te lig e n ţă critică; — m ai ■ a les în n a su l lu i Y — ş i pen tru că n a su l, fiin d cea m ai p ro em in en tă parte a fe ţe i, recep­tea ză cu m u lt m a i uşor, o d a tă cu m icrobul' g u tu ra iu lu i — ş i u n d e le critice aeriene. R ezu lta tu l, p o tr iv it u ltim e lo r cercetări- în do m en iu l sem io lo g ie i rdd io-m icrobiene, nu poate fi decît un g u tu ra i serios, cu te n ­d in ţă de ă d even i cronic ş i m a n ifes tă r i cu precădere \ critice. Ş i g u tu ra iu l criti-

-cului.- m eu a ş i d e v e n it cronic; n u pen tru că Y ar f i scris' prea m u lte ' cronici va lo ­roase, ci n u m a i ş i ' n u m a i ' pen tru că nu s-a tra ta t la vrem e (a ici, deoarece ne g ă s im m ăi cu sea m ă în- cadru l rubricii

M enţiuni şi opinii, trebuie să m enţionez că preocupările -critice a le lu i Y d a tea ză în c ă d in epoca, d estu l- d e în d ep ă rta tă , a ju n e ţii sa le , c în d se pare că a v e a opinii oarecum d ife rite de cele pe care la p ro ­fesea ză a s tă z i. Ă s ta n-are însă. n ic i o im ­p o rtan ţă ; to tu l e ste să a i . . . n a s !) .

Ş i, cum sp u n ea m , p ro c o p sit" cu acest red u ta b il g u tu ra i cronic, Y a în cep u t să a d u lm ece către, toa te p u n cte le card ina le ale ro ze i v în turilo r. P în ă c înd a desco p e­r it un d o m en iu în cadrul căru ia pu tea fi Convins că va reu şi să se a firm e: s ta tis - - tica critico -lin g v istică . A în cep u t deci să fo lo sea scă un n u m ă r cît m a i m are de pronum e de reverenţă fa ţă de a n u m ite p erso n a lită ţi d in lu m ea litere lor — pur- tîn d u -se , în acelaşi tim p , cît se po a te de ireverenţios fa ţă de cele . care. nu se ară­tau d isp u se a-i acorda prea m u ltă im p o r­ta n ţă — ş i să num ere p ronum ele perso­n ale . propriu . z ise d in opera scriitorilor care încercaseră să-i dea p eşte '.. . nas. Ş i deoarece n ic i o re v is tă de litera tură nu s-ar i f i o fer it să-i pub lice s tră n u tu rile sub fo rm ă e xc lu s iv cifrică, s-a g în d it că n-ar s tr ic a - s ă asoc ieze cifrelor şi cîte un com entar; chiar ş i ceva m a i lu n g , — şi a sta d in co n sideren te pur tarifare. -

. . . I n fe lu l acesta s ta t is t ic a 'a fo s t-p ro - , c la m a ta m e to d a de b a ză a cercetării cri­tice . . Ia r pronum ele person e — cu e x c e p ţia 'c e lu i de reverenţă ş i~ a celui de întărire, necesar pen tru conso lidarea po­z iţ ie i ■ critice — au p r im it cel m a i d ra s tic vot. d e b la m : P oeţii, ş i în s p e c ia l .- liricii cu o personalitate d is tin c tă , vo r trebu i să se d eb araseze de u zu l p ro n u m elu i per­sonal, decre ta t h iper-secreţie ego la tră ,-,for-

• m ă d e m a n ifes ta re a u n u i m orb e tic , co­coaşă a unei m a lfo rm a ţiu n i sp irituala; vor trebu i să evite, u tilizarea , .verbelor la m odurile personale, g enera toare d e im a ­g in i d e tip ică ex tra c ţie in d iv id u a lis tă , şi, în g e n e r a l s ă ' r e n u n ţe 'la orice ar ţ in e de m o d u l lor personal de a c în ta v iaţa: E ­rou l lor liric va d even i u n in s cu ade­vă ra t in vu ln era b il n u m a i dacă, scă ld în - d u -se în feredeu l rin o -critico -sta tis tic ăl

' vraciu lu i Y, va ş t i să în lă ture la tim p de pe corp' p rim e jd io a sa fru n ză a propriei lor p e r so n a lită ţi . . .> m. d.

N .B. M e n ţio n ez că n o ta de fa ţă , deşi .fa ce u z d e pronum e personale , ră m în e to ­tu ş i im personală, în tru c ît n u v iz e a ză un a n u m it n a s critic, ci doar o a n u m ită fo rm ă de m a n ifes ta re a d o g m a tism u lu i în lu ­crările unora d in tre criticii noştri.

Menţiuni, şi opinii 119

D e gustibus

A în cep u t să sie vorbească în u ltim u l •tim p d in ce -în c e ' m a i in s is te n t despre n ecesita tea îm b o g ă ţir ii p e isa ju lu i n o s t r u . literar. S -a a ră ta t, | de p ildă , că, p en tru a f i la n ive lu l \înaltei sa le m is iu n i, litera ­tura trebuie să o g lin d e a sc ă în m o d cît m ai m u ltila tera l v ia ţa n o a stră nouă, scrii­torii p u ţin d u za înj a cest scop de cele m a i va ria te m ijloace d e exprim are artistică . D ivers ită ţii de g u s tu r i ş i p re fer in ţe a pu ­b licu lu i c itito r trebjuie să -i corespundă o d ive rs ita te s im ila ră în -cîm pul literelor. D e aici şi in te re su l d eo seb it cu care a n a ­lizea ză . critica n o a stră in iţia tiv e le cura­joase în d irecţia d jve rs iţică r ii şi stilu r ilo r literare. ||'

D ar nu n u m a i critica e s te chem ată sa-şi <sp u n ă părerea în âceastă priv in ţă ; la fel d e a u to r iza ţi .ş i , 'cum vo m ved ea ceva m ai jo s , m ai co m p eten ţi chiar par a fi uni,i scriitori. Citării în a ces t se n s poezia Vorbim deschis, -a păru tă în n u m ă ru l din 10 iun ie al z ia ru lu i Romîni a liberă, sub sem n ă tu ra lu i E u g en F ru n ză , poe tu l pre­z e n t în to tdeauna- cu neobosita -i liră pe baricadele celor m a i aprinse lu p te de opinii. în a in te a oricărui com entariu , tran-, scriem cele trei • ştrjpje ale poeziei:

VORBIjfl D E SC H IS

Eu prefer lotuşi, f u , poate, b ru stu r i. . .Ce vrei? jiSînt totuşi Gusturi şi gusturi.

Ieşi dar ]j şi-arată-m i:„ B ru stu r ni place!".N-ai să ţe vatăm i,Poti f i ijie pace.

Dar' _să -mi d&peni: „Brusturii-s lotuşi".C-atunceaji, toţuşi îm i ies din pepeni.

D upă cum se poa te uşor desp rin d e din versu rile de m a i sup, E u g en F ru n ză p le ­d e a ză pen tru 'o d ive rs ita te a stilu rilo r, p reco n iz in d în aceiaşi tim p , şi- pu n c tu l de plecare: p re fer in ţa m a n ife s ta tă de scrii-, to ri fa ţă d e două', spec ii deoseb ite de fru n ze : de lotuşi sa u d e brusturi. Ideea ni se pare deo seb iţ i de in te re sa n tă ş i in- d ră zn ea ţă , de aceea nu "p u tem d ec ît să o sa lu tă m cu toată ] , căldura.

d. r.

'. N. j B.. R ă sp u n d em pe acea stă cale considerînd că a m e luc ida t, cu a ju toru l poetu lu i F ru n ză , p ro b lem ă d ive rs ită ţii de curen te ş i s tilu r i —■' ş i co la b o ra to ru lu i' ned u m erit, care a vu sese in te n ţia să apo­s tro fe ze p e poet în fe lu l u rm ător:

Dar de ce, totuşi,Versuri cînd depeni,N-u-ţi ies din, lotuşi,Ci-ţi ies din pepeni?'

AUREL COVACI

Dezvoltarea tinerelor talente

S u b a cest t it lu a apăru t -într:u n a - d in ­tre re v is te le de lite ra tu ră u n s tu d iu a m ­plu re ferito r la crea ţia tin ă ru lu i p roza tor Io n V ă leanu . R e ţin e m unele păsagii:

„D otat cu ' un real ta len t de p o v es ti­tor, Io n -V ă le a n u a reu şit să ne prezin te o a m p lă frescă a e ven im en te lo r z ile lor noastre . T înăru l n -a oco lit prob lem ele cele m ai arză toare a le co n tem p o ra n eită ţii, n ici n u le-a p r e z e n ta t . id ilic ; în culori tra n ­d a fir ii, sa u n e g a tiv is t, în culori sum bre, ci, d o ta t cu un s im ţ f in de o b serva tor, a g ă sit calea cea m a i n im erită p en tru a ne reda s itu a ţii de u n d ra m a tism specific zile lo r noastre , nesch em a tice ş i n ic i m e ­lodram atice . ' . ,

D acă în cep u tu l p rim e i sch iţe pub lica te acum doi an i a vea re zo n a n ţe d in lucră­rile lu i C ehov, în cep u tu l u ltim e i scfCiţe publica te acum două lu n i e spec ific pro­ze i lu i V ăleanu , fe lu lu i să u persona l de a ved e a lum ea. E rou l cen tra l al prim ei sch iţe , Io n tlie , deşi are unele asem ănări cu R a sco ln ico v , nu este Copleşit de per-

■ son a lita tea acestu ia ; Io n I lie este un tip al zile lo r n o a stre , ş i dacă g reşeşte o m orînd un porc ăl u n u i vec in chiabur, e l n u fu g e d e răspundere , ci; dup ă lu n g i ş i exp licab ile fră m în tă r i, - m erg e ' ş i d e ­clară s fa tu lu i popular că e l ' a uc is por­cul ş i că îl p lă teşte . E rou l se do ved eşte a s tfe l p lin de vo in ţă; cura jos, ' ca lită ţi pe care nu le în tîln im ; d in păca te , în m u lte lucrări^-ce apar în p a g in ile re v is te ­lor noastre . Ca ş i în sch iţe le "lui Car.a- g ia le , în ■ prim ă sch iţă a lu i Io n V ăleanu um orul se rveş te au to ru lu i p en tru a b i­ciui ş i sa tir iza u n e le " de fec te a le o am e­n ilor n ec in stiţi. A s tfe l , ch iaburul, un tip- chior ş i g ra s , ne e s te d e zv ă lu it în în ­trea g a sa g o lic iune su fle tea scă , lacom ,

120 Menţiuni şl opinii

be ţiv , a fem eia t, g în g a v , ş tirb , pu turos,m urdar, incu lt. De la B a ţza c ş i D ickens, de la R ebreanu ş i T o lşto i, So lo h o v şiM a u p a ssa n t, S a d o v ea n u ş i C reangă; He- m in g w a i - ş i P'rus, F ed in ş i F laubert, de la to ţi aceşti tita n i, Io n V â leanu a în vă ­ţa t cîte ceva, ceea ce se v ed e d in lucrările m ai m u lt dec ît prom iţă toare pub lica te de el p în ă acum . In d iv id u a lita te a eroilor, f i ­rescu l a c ţiu n ii ş i um oru l in co n testa b il al unor p a sa g ii ne face să afirm ăm , cu tă ­rie că ne a flă m în fa ţa u n u i m are ta ­len t, d e la ' care, în v iito r, a ş te p tă m lu ­crări d in ce în ce m a i m u lte ş i m a i bu- - ne. C redem că l e o da torie a criticilor tineri ş i v îrs tn ic i să ia în d iscu ţie cele două sch iţe pub lica te p înă acum de tînă- ru l ş i ta le n ta tu l Io n V ăleanu".

■ *

A trecu t o săp tă m în ă . I n aceeaşi re­v is tă , uti a lt critic, du p ă ce a n a lizea ză a m ă n u n ţit p ro z a /lu i Io n V ăleanu , term ină a stfe l: . .

„E regre tab il că un ii critic i de ta len t om it, a tu n c i c înd d isc u tă creaţia unu i scriitor, une le lucrări ce - p o t com pleta perso na lita tea acestu ia . N u po ţi vorb i de S f în ta Treim e bunăoară, e x c lu z în d una d in tre cele trei co m ponen te a le ei. Ori to va ră şu l critic despre care- e vorba, d is cu tîn d creaţia a tît de va loroasă_ a - lui Io n V ă leanu a u ita t sa u poa te a con­sid era t fă ră de valoare ( ceea ce ar fi fo a rte g r a v ) cea de a tre ia , sch iţă pu ­blica tă de Io n V âleanu. E d rep t că a­ceastă sch iţă a ap ă ru t a cum un an în ­tr-o re v is tă pen tru copii, d ar a cest fa p t nu scade '. cu - n im ic d in v in a criticu lu i su s a m in tit. N u p o ţi să -ţi fa c i o im a g in e g lo ­bală asupra perso n a lită ţii u n u i scriitor, n e g lij în d o _tre im e d in . o p e ra . sa .“ -

D upă o să p tă m în ă d e la p u b lica rea -'u l­tim ei p rezen tă ri a. tîn ă ru lu i Io n V â leanu; aceeaşi r e v is tă .. pub lică in te rv en ţia unui a lt critic. R e ţin e m : ' .

„ Lupta d e op in ii este un fen o m en îm ­bucurător ş i sa lu ta r. M ă m ir ' în să că unii critici de ta len t îş i su s ţin a firm a ţiile a p e lîn d la exem p le biblice. D acă e xem ­p le le , lua te d in a ces t d o m en iu ar f i de n a tu ră să co n vin g ă pe c ititor ş i să a ju ­te creaţia scriito ru lu i d iscu ta t, e le . ar fi bine v en ite ş i sa lu tare . I n s ă c r itic u l . cer acum o să p tă m în ă se: fo losea de S J în ta T reim e ca să- arate lip surile s tu d iu lu i se m ­na t d e unu l d in tre cei m a i ta le n ta ţi cri­tic i ai gen era ţie i tinere , cade el în suşi în tr-o g ra v ă greşeală . E l su s ţin e că Ion

V ă leanu are n u m a i trei lucrări la ac tiv , ceea ce n u -i adevărd t. A c u m tre i an i a ap ă ru t în tr-o re v is tă o ep ig ra m ă se m n a tă de Io n V âleanu. Ori, ca să ne fo lo s im de cu v in te le criticu lu i despre care este vorba, n u - ţ i ' po ţi face- o im a g in e g lo b a lă asupra creaţiei unu i tînăr ta le n ta t n eg li- jîn d u i . o pă trim e d in opera sa. Cei doi critici, a l căror ta le n t e recu n o scu t, au proceda t a m în d o i g re ş it în cazu l d e fa ţă , o m iţîn d , u n u l o lucrare,, a ltu l două d in tre cele pa tru publica te de tîn ă ru l ş i ta le n ­ta tu l Io n V ăleanu. E i au procedat ca n ecu n o scu tu l d in poveste care ru g a t să sp u n ă n u m ele celor pa tru m u c e n ic i, ' a spus: -

Cei p a tru m uceniciS u n t trei: .Lu ca ş i M atei."

*

D iscu ţiile . c o n tin u ă . . .C . V .

Lă porţile Teatrului Naţional din C l u j . . t

N e-a m bucura t cu to ţii de su ccesu l s tră ■lucit pe care l-a rep u rta t, în capita la F ran ţei, co lec tivu l T ea tru lu i N a ţio n a l d in B u cu reş ti cu spectaco le le O scrisoare

pierdută ş i U ltim a oră. N e-a im p resio n a t în d eoseb i căldura şi în ţe legerea cu care a p r im it pub licu l p a riz ia n g en ia la com e­die a m a relu i no stru d ra m a tu rg clasic. P erfec ţiu n ea a rtis tică şi. v ig o a r e a - sa tir ică a replicelor caragia liene au fo s t răsp lă ­tite cu ap la u ze le fecu n o a şter ii u n a n im e. D upă B u cu reş ti, M oscova, B u d a p es ta , etc., /.- L. C aragia le şi-a cucerit un loc de c in s te ş i pe scenele p a trie i lu i M oliere. P u te m sp u n e , fă ră 'exagerare, că I. L, C aragia le a d ep ă şit lim ite le litera turii n o a stre , d e ve n in d un clasic a l litera turii universa le . M arele sa tiric rom în e iubit- p re tu tin d en i. .

F iin d vorba de I. L . C aragia le, încer­căm un se n tim en t d e am ărăciune, g în - d in d u -n e ' la repertoriu l T ea tru lu i N a ţio n a l d in C luj: I n vech iu l cen tru arde lean ,spec taco le le , cu p iesele ■ m a estru lu i Ia n cu s în t m a i p u ţin frecven te d ec ît în a in te cu d o i-tre i ani. E aici o . s itu a ţie cam ciu- ■ dată . -N u m a i c înd se în tîm p lă să v in ă în tu rn eu co lectivu l d in B u cu reş ti sa u cu vreu n prilej fe s tiv apare ş i n u m ele m a ­

-1Menţiuni şl opinti 121

re lu i sa tir ic .ro m în i pe a fişe le clu jene. Iar a tunci prea p u ţin i Isîn t fer ic iţii care izb u ­tesc să -şi procure b ile te la spectc role a tît de rare. Cu ][ i oa te acestea , ■ clujenii, pre ţu iesc p iesele lu i C aragia le şi ar dori să le va d ă ju ca te pe scena tea tru lu i local. De a ltfe l, n u e x is tă n ic i u n m o tiv , c ît de cît serios, care să exp lice neincluderea pieselor lu i -C aragiale în repertoriu l per­m anent al T ea tru lu i N a ţio n a l d in C luj. N u m ai vorb im de. fa p tu l că punerea în. scen ă a lucrărilo r ij caragialierie în sea m n ă o în a ltă şcoa lă d i a rtă pentru reg izori, actori, d ra m a tu rg i jjt in e r i ş i m a i î ţ i . v îrstă , pen tru to a tă lum ea . C ine se tem e de C dragiale, n - a r e ' ce cău ta în tea tru . E adevă ra t c ă . p re zen ţa lu i C aragia le n u este de loc comoâp. n ici în cu lise le tea ­tru lu i ş i n ici birourile redacţiilo r ş i edi­

tu r ilo r : O trad iţie de n ive l superior spo ­re şte ex ig en ţa , td ie fe a z ă mu preg n a n t lipsa de ta len t, a b o tin ism u l şi, îri sp e ­cial, rebu turile d ra m a tice i S e ş tie în să ca tro g lo d iţii co n stitu ie o specie d e in d iv iz i p erim a tă de veacuri, dacă nu de m ile n ii D in in teres ş t i in ţi fic se m a i păstrea ză doar re licve le c îto iva exem plare ca piese d e m uzeu.

Ş i to tu ş i . . . O ric ît de absurd ar rărea, g u rile rele sp u n . că s-a r g ă s i oam en i de tea tru c lu jen i, care să su s ţin ă neinclu-

, derea lu i C aragiale în repertoriu l local, pe m o tiv că im p ie tea ză a supra a lto r a u ­tori. N e place s ă \c r e d e m că este vorba de un zv o n n e în t . neia t ş i m onstruos.■ In tr-a d e vă r , c u m ja r p u tea să fie to lera t

u n a s tfe l .d e tro g lo d it în carne ş i oase în sin u l u n u i colectivi, fru n ta ş , cu m e*te cel de la T ea tru l N a ţio n a l d in C luj?! P ie ­sele care m or în a tm o sfe ra ' sănu tnasă , creată de g e n iu l d ra m a tic carag ia lin , nu se p o t ' m en ţin e în v ia ţă n ici cU aerul s tă tu t d in p e ş te r i T ră ie ş te ; su p ra v ie ţu ­ieşte ■ ceea ce este'- n o u Ş i ' v iab il. P u tre ­ga iu l, oricum ar f i tra v es tit , / '.mine p u ­tre z ic iu n e . F ireş teJi nu to ţi d ra m a tu rg ii au g e n iu l lu i C aragiale.. Dar v ia ţe este m ereu a lta , rid ică jjhoi ş i no i con flicte Şi problem e. U n ta lg n t au ten tic , în v ă ţîn d din arta m arelu i în a in ta ş , - va ş t i să se fa că iu b it de sp ec ta to ri prin în să şi nou­ta tea m e sa ju lu i ' să u d ra m a tic , prin a c tu a ­lita tea con flic te lor ji zu g ră v ite . A re poetu l M ihai B en iuc, în o... a s tă p riv in ţă , o pre­cizare în versuri c ît se poate de p o tr iv i­tă. D eşi n u -m i a m in tesc e xa c t stihurile , în ţe lesu l e c a m . acesta: m u ltă vrem e pe E m in escu nu. I Jor|'[ p u tea în trece ceila lţi poeţi; E m in escu n-a cuprins în să ' to tu l

în versurile sa le; de aceea poeţii a d evă ­ra ţi — chiar m a i m ic i — vor a vea ş i ei ceva de spus: O rice a lt co m en tariu cre­d em că-i de prisos.

Un fa p t răm îne: C aragia le n u este in ­c us în repertoriu l p e rm a n en t al T ea tru ­lu i N a ţio n a l d in C luj, ş i a cea stă s itu a ţie nu m ai poate ş i n u m a i trebuie să fie în g ădu ită . ' ,

i. I.

Trei centre romîneşti de producători de cahle în M unţii A puseni

Cercetarea cahlelor pe teritoriu l R .P .R ., a tît la ro m în i, cît ş i la sa ş i, u n g u ri etc. co n stitu ie o p rob lem ă de isto rie a e tno ­g ra fie i co i in te re sea ză centru- a se cu-

m o a ş te e vo lu ţia m o d u lu i d e v ia ţă ş i a cu lturii poporului n o stru , p recum ş i a n a ţio n a lită ţilo r conlocuitoare.

P lăc ile ceram ice~ o rn am en ta le - s-au d e z­v o lta t ; cu m u lte veacuri în urm ă, în

M e so p o ta m ia ; A rab ia , B iza n ţ, m a i în tîi ele au fo s t u tiliza te p e n tru decorarea pe­re ţilo r in teriori ai m oscheielor U lterior, au fo s t a şe za te ş i pe pere ţii exteriori ai bisericilor d in C o n sta n tin o p o l, Grecia, B u lgaria . I n P rin c ip a te , pe vrem ea lui M ircea, Ş te fa n cel M are, V asile L u p u ele erau fo lo s ite a tît' la ornarca exterioară a unor biserici, pa la te d o m n e şti ş i case bo­iereşti, c it ş i — in m a i m ică m ă su ră —- p e n tru acoperirea pere ţilo r in teriori şi p en tru pardosire. .

R e n a ş te re a . preia ş i a m p lifică această ceram ică orn a m en ta lă , sub -form a unei pro d u c ţii m e şte şu g ă re ş ti de m asă. M eş­te şu g u l p reg ă tir ii cahlelor p ă tru n d e în T ra n silva n ia , dup ă ce,, m a i în tîi, d in I ta ­lia ş i O landa, a p ă tru n s în su d u l Ger­m aniei. A co lo p roducţia cahlelor sm ă lţu ite a ju n g e la o m are în flo rire în că în seco ­lu l al X lV - le a ş i ai X V -lea , d ar m ai

- cu se a m ă în al 'X V I- le a .S o b e le 'in lo cu in ţe le nob ililor ş i bur­

g h ezilo r erau co n stru ite d in cahle; sm ă l­ţu ite . I n ' lo cu in ţe le ţă ra n ilo r în stă riţi, u n d e s e în tîin e sc n u m a i d in si colu l X V II , un tim p au fo s t fă cu te d in p lăci n e s ­m ă lţu ite , uneori decora te cu so lz işo r i de m ică. P o p u la ţia ■ săracă, a vea să se fo lo ­sească încă m u ltă vrem e d e soba cu vatră liberă sa u căloniul. A cesta , în lo ­cul a c o p e re m în tu lu i ' de cahle, era pre ­

122 Viaţa artistică

v ă zu t deasupra cu o m a n ta în fo rm ă p iram ida lă sau cubică, cu pere ţii d in . n u ­iele lip ite cu. lu t ga lben , i truc ît focul l ib e r . nu în că lzea d e s tu l, că loniul a fo s t- în lo cu it cU soba cu cam nită de căhălit.

Ci nire de m e ş te r i ' p roducători de cahle s -a u în tî ln it în m u lte locuri d in T ra n sil­van ia , M u n ten ia , M old o va , B ucovina . C ele m a i vechi centre tra n silvă n en e , din sec. a l X V -lea ş i a l X V I- le a s în t cele să te ş ti din B ra şo v , S ib iu , B is tr iţa etc. I n a dou a ju m ă ta te a seco lu lu i X V I se ive sc o serie de cen tre m aghiare: Tg .

■Mureş, T g . Secu iesc , D e j etc. M ai tre­buie m e n ţio n a t cen tru l h'aban V in ţu l de Jos.

I n ceea ce priveş te cen trele ro m îneşti, m ai cunoscu te au fo s t , cele de la S tu p ea şi S u cea va — în M o ld o va , la C urtea de

-A rgeş — în M u n ten ia , iar. în T ra n silva n ia la B aru l, în su d -v e s tu l m u n ţilo r S e b e ­şu lu i, — pen tru n evo ile p o p u la ţie i d in M ă rg in im e şi Ţara H a ţe g u lu i, în H u n e ­doara — p en tru ţin u tu l D evei ş i a P ă duren ilor, la B ă iţa — p e n tru S ă la j etc.

In m o d deo seb it v rem să a tra g e m lua­rea a m in te asupra a tre i cen tre de olari ro m în i p roducători tle cahle d in M u n ţii A p u sen i: B eleş ti, C ărp ine t ş i T îrnăviţa . A ce stea au d es fă şu ra t o a c tiv ita te deose­b ită în sec. X V I I I ş i X IX . P en tru în tîia o a r- — a n u l trecu t — M u ze u l E tn o g ra ­fic a l T ransilvan iei; d in -C luj, a ach izi­ţ io n a t cahle ro m în eşti p roduse chiar in cen trele a m in tite .

în se m n ă ta te a acestora n u constă n u ­m ai în vech im ea lor, d ar ş i în- fa p tu l că au a lcă tu it un pu tern ic g ru p , de trei sa te m o ţe ş t i de ceram işti producători de cahle, p en tru nevo ile în treg ii popula ţii a M u n ţilo r A p u sen i, ca ş i a zo n e lo r în ­conjurătoare: vă ile m ijloc ii a le C rişului N e g ru ş i C rişulu i A lb , C îm pia A radu lu i.- m preună ci- a lte p roduse ale olarilor bihoreni ş i zărănde'ni, cabalele d in a ceste trei. centre au fo s t n e lip site m u ltă v re m e ' d e la tîrg u l anua l de p e m u n te le G am a, ca ş i de la t îr g u n le d e ţa ră d in jur.. _■ Leleşti,. s itu a t în ra ionu l B e iu ş, vechiu l cen tru de producători ■ d c oale n e sm ă l­ţu ite d in Ţara B iharie i, a produs şi ca- lîale n e sm ă lf" ite , roşii, fru m o s decorate cu e lem en te flo ra le s ti liza te geom etric .

Cărpinet, s itu a t în ra ionu l L u n ca Vaş- căului, e s te u n vech i centru de olari producători de vase n esm ă lţu ite , u lterior ş i sm ălţu ite ,, d in su d u l Ţării - B ihariei. A ic i s-a u p r o d u s . de asem en ea cahle n e ­sm ă lţu ite , roşii şi cahle sm ă lţu ite . A cestea

d in urm ă s în t decorate a tît p rin tr-o s e - , rie de lin ii g ru p a te s im e tric ş i a lternant! cît ş i p rin verdele • p lă cu t a l sm a lţu lu i.

Tîrnăviţa, . s itu a tă în ra ionul G urahonţ, este u n u l c in cele do u ă cen tre d > olari d in Ţara Z ă ra n d u lu i — celă la lt fiin d O b îrş ir d in ra ionu l B ra d , reg iu n ea H u ­nedoara — am bele v e s ti te p e n tru cera­m ica ro m în ea scă p ic ta tă ş i sm ă lţu ită , pe care o produc de vrem e în d elu n g a tă . A ic i a m în tî ln it m a i m u lte va ria n te de cahle0 fie ca m ărim e, fie ca îm podobire. In a fară de m o tive le g eom etrice , se în-, tîln e sc • fre cv en t m o t iv e . flo ra le sa u cu e lem en te de cu lt, creştine. T îrn ă v iţa , de­se rv in d o p ia ţă m a i p re ten ţio a să — v a ­lea _m ijlo c ie a C rişu lu i A lb — m eşterii de a ici au u til iza t şi o c rom atică m ai v a r ia tă ' — sm a lţ verde, înch is, ca fen iu înch is , ca fen iu desch is , etc. D in tre cele_ tre i centre,- T îrn ă v iţa a a tin s un în a lt g ra d de perfec ţionare tehn ică ş i a rtistică .

S p re deoseb ire de cahlele să seş ti şi u n g u reşti, cai _ eteriza te p rin s tilu l fito - mo'rf ş i a n tropom orf, p rodusele acestor trei cen tre p re z in tă o decora ţie g e o m e­trică, sa u cu e lem en te flo ra le s tiliza te g eo m etr ic , în to a te cazurile re lev în d u -se o r ig u ■ ,asă s im e trie , a lte rn a n ţă ş i repe­tiţie a e lem en te lor ornam en ta le .

.M e şte şu g u l p roducerii cahlelor în Ză- rand ş i B ihor s-a d e zv o lta t în procesul spec ia lizării o larilor d in T îrn ă v iţa , Căr­p in e t ş i L e leş ti. Ca ş i m eşterii rom în i d in - B ă iţa (S ă la j) , cei d in L e le ş ti s-au se rv it de tipare d in - lemn,- c iop lite d c lem narii dir sa tu l vec in , Ferice. O larii bă trîn i ‘ d in T îrn ă v iţa , C ărp inet ş i Le leşti' m ai p ă stre a ză am in tirea procedeelor teh­nice d e fabricare a cahlelor u tiliza te în a in te d e 1914.

S o b a de cahle — asem en ea sobei cu ■ v a tră liberă ş i că lon iu lu i d in n u ie le — a o fe r it u n loc lu m in a t ş i că lduros în ju ru l căruia se adunai, m em b rii fa m ilie i în n o p ţile lu n g i de iarnă. E a a contribuit, m u l t la sch im barea a sp ec tu lu i este tic al in terioru lu i ţărănesc . V arie ta tea fo rm elet o rn a m en ta le ş i a - culorilor u tiliza te an ră sp u n s p red ilecţie i d ife rite lo r n a ţio n a ­lită ţi ş i-rg u s tu lu i în co n tinuă e vo lu ţie al popula ţie i. ■

C u p rile ju l . cercetărilor e tn o g ra fice din u ltim ii an i, s-au m ai g ă s it sobe cu cahle doar. în u n e le locu in ţe ro m în eş ti de. a con stru c ţie m a i . veche d in ţin u tu r ile m u n ­toase: în su d u l H unedoare i — la F izeşti, Ohaba, Ponor, M estea că n — în Z ăra n d — -la O bîrşia , T îrn ă v iţa , H ă lm ă g e l -

MenPuni şl opinii 123

î n . B ihor — la lieheceni, C ărpinet, Le- Ieşti — în 'Secuirrie — la C asin — pre­cum. ş i în locu in ţe le olarilor m a g h ia ri d in D eja (S ă la j) . V . ,

S tu d ierea colecţiilor d in m u zee , o rg a n i­za rea unei a m o le e xp o z iţii cu principalele piese ş i în reg is trd rea u ltim e lo r d a te de pe teren, ar -face j| cu p u tin ţă un s tu d iu in stru c tiv asupra isto rie i fo rm elor etn ice ş i ' a rtisiice de ca li'le ş i asupra ariei lor de ră sp înd ire pe terito riu l R.P'.R. To t- oda ta ar în le sn i ş i Ijo la rg ă u tiliza re a de ­coraţiilor de pe cd h le lj vech i pen tru îm ­podobirea p lăcilor 'de fa ia n ţă ce se fa b ri­că a s tă z i —< ş i cajjje-: a tît d e s im p lu or­nate. S -a r aduce a s tfe l o rea lă con tribu ­ţie la va lorificarea practică a aceste i m o şten iri spec ifice jna ţiona le .

- N . Dunăre

D ebutai Măriei Banuş’ l

C K upîndu-se în a m plu l ş i d o cu m en ta tu l sau s tu d iu , a o ă ru ti nu de- m u lt în Mica Bibliotecă Critică, de d eb u tu l în poezie ăl autoarei v o lu m u lu ii ja r -a fetelor, D um itru M im consideră cu „prim ele poez, ale M u n e i B a n u ş au ap ă ru t în 1932, în re­v is ta de s t in g ă Azi;“. Celor m a i m u lţi, de sig u r, exa c tita tea unei a sem enea a firm a ţii li se poa te p ă rea \ în tr -a d ev ă r , in co n te s­tab ilă ( în 1932 , dup ă c u m '' s in g u ră ne m ă rtu r iseş te , în tr-tiha d in poeziile în tîiu- lu i ei vo lu m , poeta 'îm plinea ahia 18 a n i 1). Ş i to tu ş i, o cerceta ţe a ten tă a periodicelor d in decen iu l an terior celu i în -care. ă apă­ru t p rim u l n u m ă r j'al rev is te i lu i Zaharia S ta n cu , este în m ă su ră să ne a ra te că M aria B a n u ş a 's c r i s ş i publicat, versuri încă de la v îr s ta d e 14 ani. la tă , de pildă , un in te re sa n t popas, pe d ru m u l de căutări al Hnerei poete — II o poezie u ita tă poate ş i de au toare , a p ăru tă în n u m ă ru l, d in 19 noiem brie 1928, alf> B iletelor de papagal:

14 ani.I,

Te caut pe tine, su flete frumos,Cu frăgezim ea şi durata unui fum,Incit mă m ir şi eu|’ cum de ai loc în fiinţa" mea de-acum.

- . jTe caut pe tine, căci d e af.lu-n drum Ca o .fărîmă de copilărie, lu clocot de lumirii! i e parcă-nvie

în fiinţa mea de-acum.

far dacă-ncerc destinul să. m i-i văd Prin ceaţa vrem ei neiscate încă,_ M ă-ngrozesc, şi. cu copilăria-n sîn ,

' m -ascundIn fiinţa m ea de-acum.

M arioara Banuş.

Seri,să cu o oarecare d o ză de cando e, spec ifică v îrste i, dar, în acelaşi tim p , s tr ă ­b ă tu tă ş i de un se n tim e n t de tea m ă în fa ţa n ecu n o scu tu lu i, poezia id evă ra tu lu i deb u t al M ăriei B a n u ş poate f i u tilă unei cercetări pe p lan m a i v a s t ir evo lu ţie i creaţiei sa le poetice.

I. b.

Oabriel Celaya, un poet spaniol de agi

În to a rcerea la real, la „ proza ism " — cum i se sp u n e în S p a n ia — a poetu lu i G. C elaya n-a fo s t lip s ită de d ra m a tism . L u A g i fră m în tă r i în ■ cău tarea „unei con­ş ti in ţe care să dea un se n s ha o su lu i rea­lită ţii s-au d o v ed it in ţecu n d e , pen tru că erau porn ite d in ad în cu l s tr im te i sa le s in g u ră tă ţi" (E n riq u e M ujica H e rzo g G. Celaya, Les Lettres fr., nr. 621). I n în ­fră ţirea cu ceila lţi oam en i,. în rea lita tea socia lă descoperă în s fîr ş i t acest fru n ­ta ş al liricei sp an io le cheia căutărilorsa le feb r ile .-„ E u " d ev in e „noi": „ S im t îti m in e pe to ţi cei care su fă r" . E l c îh tă acum pe oam enii pa trie i sale: „Pe voi, fra ţi a n o n im i \ Cu să rm a n a vo a stră ta n ­d re ţe , . cu cred in ţa vo a stră n e s tră m u ta tă 7 . . . P e voi, care a ţi în d u ra t to t fă ră arm e, fă ră p o e ţi - j Fără apărare, în tr-o lum e in u m a n ă ‘ I Fără p lin e ,' fă ră acea bu­căţică de p îin e care era necesară / Fărăa ju to ru l acelora care ar f i treb u it să vă

. cîn te".O perele Lo dem as es silencio (R e s tu l e

tăcere) şi P az y Concierto (Pace- ş i ar­m o n ie ) o g lin d esc e tapele d ram ei , 'i eulo- g ice a poetu lu i. Cu GsBitc iberos (C în - tece iberice) în opera po e tu lu i apare m a ­rea tem ă: v ia ţa dt * o a te ' z ile le a o m u ­lu i, sim p lu . V rîn d să se a d reseze m u lţi­m ilor, poezia lu i - C elaya în ce tea ză de a m ăi fi in s tru m e n tu l cu ■ a ju to ru l căruia un poet, cd u tîn d o rig in a lita tea pen tru o rig in a lita te ■ ş i îm p in g în d im a g in ea pîn i lw u ltim e le lim ite , îşi p o v es te ş te în ter­m eni „aleşi" — sim p lă - re torică stereo-

124 Menţiuni ţi opinii

tip ă — m icile sa le in cid en te , care n u in ­teresează de fa p i pe n im en i. „Fiindcă tră im ..sub baston , fiin d c ă abia s în te m lă­sa ţi / S ă a firm ă m d em n ita tea n o a stră d e oam en i / C întecele no a stre n u pot, f ă r ă . în josire , să fie n u m a i bibelouri". Ş i p o e tu l adaugă: „ B les tem pen tru poe­z ia concepută ca un lu x I C ultura l d e că­tre cei n e u tr i . /■' Care, sp ă lin d u -se pe m îin i, e va z iv i, fa c pa surzii. / B le ste m p en tru poezia acelora care n u iau o a t i tu d in e . . . C elaya părăseşte , deci, poe­z ia fo rm a lis tă ş i „de e fec t" , în ca d rîn d u -se cu ho tărîre în curen tu l tra d iţio n a l a l poe­zie i n a ţiona le: ,P o ezie pen tru sărac, poe­zie necesară I Ca p lin ea z iln ic ă I Ş i ca aerul necesar de 13- ori pe m in u t / S ă tră ieş ti." .

Ca atare, G. C elaya va fo lo s i o lim bă care ş tie să z ică lucrurilor pe n u m e , „ cuvin te le tra d iţio n a le -în tu rn u rile create de tra d iţia l in g v is tic ă populară , a şezîn - d u-le d u p ă stru c tu ra spec ifică a poeziei". (E .M .H ., art. c it.) „ Im p o rta n t este — sp u n e C "laya — - n u să vo rb eşti despre popor, ci să vorbeşti cu ooporul, în po­por, p iec înd de la popor." în s u ş i 'poe­z ia 'sa va îm brăca a cu m fo rm ele tra d i­ţio n a le d e „canto" ş i „romaniza". P oetu lrev in e de a sem enea la tra d iţia rim e i ş i a versu lu i scu rt, octâsilab . Chiar cînd în treb u in ţea ză a lexa n d rin u l, cezura pu­tern ică dă to t o im presie de vers scurt,care este cel pu m lar.

S c r iin d despre oam eni ş i p e n tru oam eni, G. C elaya se înLudreazâ pe lin ia m ar eiş i adevă ra te i litera turi. „A scrie pen tru popor în sea m n ă că te chiatnă C ervan tes în S o an ia , Shakesp ea re în A n g lia ş i ' Tol- sto i în R usia", sp u n ea noetul ca stilian A n to n io M achado. D e fin in d u -ş i propria ’ p o ziţie , C eiayu scrie:. „Eu m ă s im t in g i­ner a l versu lu i, m u n c ito r I Car? fo r jea ză îm p reu n ă cu. ceila lţi S p a n ia în o ţelurile sa le l A s ta e po ezia m ea. O poezie- u n ea ltă 1 Ş i to to d a tă bătaie a unei in im i obscure ş i um a n e / la t-o , a rm ă încărcată cu v iito ru l care se face I Ş i cu care te ţin te sc drep t în in im ă. /. N u este u n pro­d u s m in u n a t; n ic i un fru c t perfect. I E ste ceva ca aerul pe care-l resp iram to ţi, / Ş i ca un c în tec sp u n în d to t ce purtăm in noi. S în t vorbe pe care le repe tăm to ţi, / Care s în t în tr-a d evă r a le noastre , ş i care zboară. Ş i ele s în t m a i m u lt dec ît a tît I E le s în t e sen ţia lu l. E le s în t ceea ce poartă un num e. / I n cer ele s în t s tr ig ă te , pe p ă m în t, ele s în t fa p te ." '

Cu rădăcin ile ad in e în fip te în rea l'ta -

tea tim p u lu i no stru , p o ezia , lu i C elaya este a s tă z i o poezie m r e ş i ca- a tare ves tito a re d e vrem u ri noi: „T o tu l ră m în e de in ve n ta t. / I n S p a n ia to tu l n u e s te decît u n p re lud iu I T o tu l e s te se m in ţă în ­cărcată cu sp era n ţa flo rilo r / T o tu l e s te en erg ie în că tu şa tă / P e ca re ■ o p u tem , ş i trebu ie s-o e liberăm ş i s-o descope­rim ."

P en tru o n a ţiu n e ai cărei poe ţi încep să se reg ăsească pe d ru m u l arte i rea lis te , s î n t . m o tive de sp era n ţă în tr -u n v ii to r lu m inos! De a ltfe l, e ven im en te le po litice d in u ltim e le lu n i a ra tă lim pede la r ţn - du l lor că S p a n ia este departe de. â f i u n vu lca n stin s .

I. 1.

Elogiu prezi ătonîor

„Doam na M afal Ia, m are prezică­toare ocultist i, gh iceşte uim itor tre­cutul, prezentul, viitorul, de reuşita afacerilor- şi a judecăţilor, şan sa de căsătorie, descoperă j.tu ri, co­mori şi orice interesează pe ori­cine."

(Anunţ dintr-un ziar d in . 1933).

I n z iu a de 6 iulie 1966 a m cu m păra t d in C lu j A lm anahul tinerilor scriitori pe a n u l. 1955 şi, du p ă ce l-am c itit ,ani a ju n s la co ncluzia . că a lcă tu itorii a ces tu i a lm a ­nah s u n t n iş te *em n i co n tin u a to ri a i ar-

. te i d o a m n e i M afa lda . E i au g h ic it cu o p rec iz ie m a tem a tică ce lucrări vo r pu ­blica t in e r i i . scriitori în a n u l 1956, A '.est fa p t n u poa te dec ît să ne bucure. P en tru

:.că e m u lt m ai u şor să ră s fo ieşti rev is te le a p ă r i e în . 1955 ş i să a leg i lucrările cele m ai vLlc. o a se ale tinerilor scriito r i , , d ec ît să p rezic i ce vor publica a ceştia în v iito r . Cei care au a lcă tu it Alm anahul pe 1955 n-au a les p rim a cale, cu m ar f i fă c u t ilţii; ei au o p ta t pen tru calea cea mai d ific ilă şi, trebuie să recu n o a ştem ; ş i-a u în d ep lin it m isiu n ea cu prisosin ţă . A u g h i- cit n u .n u m a i titlu rile lucrărilor ce vor fi pub lica te în 1956, ci ş i v irgu le le , (n u m ai vorbim , d e fra ze ş i versuri, care su n t red a te în m o d ' ireproşabil). A s tfe l , p rin ­tre tin erii g h ic iţi că vor publi.ca în 1956 se a flă : Er-ulia C ăldăraru (Lucruri m ă­runte, in V iaţa R om înească), Violeta Z a m fire scu (V agonetarul, în G azeta L i­terară), F loren ţa  lb u (C întecele auru­

Menţiuni şi opinii 125

lui, în G azeta literară), D oina S ă lă ja n (Să i te iau? ş i Inim a mea, în Tînărul scriitor), H erva i G hizela (D ragoste, în Tînărul scriitor), D ion isie Ş in ca n (P eş­cheş, în Tînărul scr iitor), etc. E drep t că s-au m ai s lr tc u ra t în A lm anah şi u n e le p o ezii şi sch iţe pub lica te în 1955, dar, vorba rom înu liii, nu ex is tă pădure fă ră uscă turi ( în anul v iito r su n te m s i­g u r i că a sem enea n e g lije n ţe vor f i li­ch id a te ).

C ititorii a ştea p tă cu v iu in teres A lm a­nahul pe 1956 în care vor avea posib ili­ta tea să în iîln ea scă cele m a i sem n ific a ­tiv e lucrări pe care tinerii scriitori le vo r publica în 1957; ei m ai ro a g ă pe ce­lebrii p rezică tori să fa că un e fo r t m in im ş i să gh icească ş i re v is te le (e ve n tu a l şi lu n a ) în care vor apare lucrările se lec­ţiona te .

A cu m d o uzec i ş i ceva de an i doam na M a fa ld a se bucura de o m are popu lari­ta te , prin zia re îi apărea d es tu l de des fo to g ra fia . N e g în d im că a lcă tu ito rii A l­m anahului au com is o greşea lă d e n e ­ier ta t n ep u b lic în d u -ş i nu m ele şi pozele în p rim ele pag in i ale prim ei lor opere.

C . V .

Aplaugg

R ă sfo in d îm preună cu un am ic colecţia rev is te lo r apăru te acum cinci ani, am c o n sta ta t că m u lte d in tre poezii ş i sch iţe erau co n stru ite în tr -u n m o d a sem ă n ă to r , ş i a n u m e : în partea în tîia a lucrării se în fie ra trecu tu l, iar în partea a doua se arata p re ze n tu l în culorile cele m a i roze. B unăoară în tr-o sch iţă , în p rim a parte, a u to ru l ne face c u n o ştin ţă cu un „băie- ţă n a ş su b ţire tic " şi „bu iac“ ce „dijmu- ieş te m erii vec in ilo r“ ş i ş tie să c în te fo a r­te fru m o s d in trişcă. B ă ia tu l c în tă de necaz. B adea N ich ita C iubotăraşu , ta tă l bă ie ţă n a şu lu i S im io n , a g o n ise ş te cu greu hrana fa m ilie i, în ju ră ş i e tare necăjit. I n partea a doua a sch iţe i, după zece ani,

badea N ich ita C iubo tăraşu „şi-a lepădat necazurile , d o b în d in d ' o nou ă tin e re ţe "; „nu m ai su d u ie ", iar „ într-o bună z i a n ă ru it bordeiul cel vech i ş i-n locu l a rd a răsare acum o că su ţă cura tă ş i a lbă ca o u l . . . " S im io n lucrează la uzin ă ; prin „zu m ze tu l m a ş in ilo r" el se în v îr te ca „un prisne l" ş i e „tare d ibaci la m ină". Seara „cîn tă la clubul u zin e i" ; „în s tra ie noi, cu m u s ta ţa ră su cită fru m o s , c-o frizu ră în care fiş te care fir de păr era pus la locul lui, badea N ich ita " , a lă turi de „le­lea A g la ia , o fem eie scurtă , osoasă, cu obra jii p lin i de em o ţie" , a scu ltă cum cîn tă f iu l lor, ş i . c înd el term in ă de c în ta t, îl ap laudă „d in răspu teri" . F ra ţii lui S i ­m ion , „ to ţi cu ciuboţele lu s tru ite ,. în că- m ăşu ic i curate ca sp u m a " , aplaudă. T o a ­tă sa la aplaudă. S im io n acum a c în tă de bucurie. Ş i fiin d că sch iţa se apropie de

s f îr ş it a u to ru l s im te nevo ia unei poante. N i-l p re z in tă pe S im io n în g în d u ra t, tr is t S ea ra nu m a i c în ta n ic i acasă , n ici la clubul uzine i, „ la tă cum se s t in g g lo ­riile" , filo zo fe a ză au toru l. De ce nu mai c în tă S im io n ? Care să fie en igm a? D at ia tă că în tr-o seară la „o şeză to a re fr u ­m oasă, cu d a n su r i ş i coruri m u lte " , se ara tă pe scen ă S im io n , n e te z in d u -ş i coa­m a sb irlită" . „ 0 clipă, flăcău l a răm as locului, s fio s şi tu lb u ra t, d u p ă care s-a p orn it spre capă tu l scenei, u şurel, legă- n înd u -se" , „Era acolo un p ian neg ru , stră lu c ito r" . „Se aşeză apoi, flu tu r în d u şi m îin ile p este clape". „P rim ele acorduri au c ă zu t ră ru ţ, c lipocind vesele ca un jo c de ape".

„Su la încrem en ise în tăcere".A m în crem en it ş i eu în fa ţa schiţei,

apoi m -am lu a t cu m îin ile de păr şi-am str ig a t: De ce a tîta sirop? C um de, cu a tîţia an i în urm ă, s-a p u tu t publica o îi c itisem bucata. Talentul lui Sim ion p o ves tire a tît de idilică?

— Te înşe li, m i-a z is a m icu l ■ căruia de G eorge S id o ro v ic i a ap ă ru t anu l acesta, u ită -te bine ce scrie pe copertă: laşu lliterar, nr. 6.

c. v.

CUPRINSUL

TUDOR ARGHEZI Am intrat într-un vast univers de m iracole nebănuite 3N. DUNAREANU Emil Gîrleanu • ......................................................................... 5AUREL RAU D intr-o . nouă călătorie in M u n ţii N ea m ţu lu i:

Prima verba:Un cuvînt t i n e r e ţ i i ...................................................................... 9Prevestirea h id r o c e n tr a le i .......................................................... 10Ceva despre începuturi în g e n e r e ..........................................10Sosirea c o n s tr u c to r ilo r ..................................................................11Schituri în a m u r g ..........................................................................11

Şantierul din Bicaz: .Intîia treaptă de la b a r a j .................................' , . 12Tunetul de a d u c ţ iu n e .................................................................. 13M uncă de noapte la fundaţia uzinei electrice . . 13

Celor care creează:Un zbucium a l a n i l o r ..................................................... 14Inginerul de, d r u m u r i ................................................ t . 15Serile uneori sunt d e p r im a n te .................................................. 15Voi sem ănaţi cu l u m i n a ................................................. 1 15M etem psihoză . ■ . . . 16D e pe taluzul galben . 17

Mie:Fum urile fabricii de c i m e n t .................................................. 18

Dintr-o excursie:Focul ce a r d e a . 19Stejarii lui Ştefan cel M are ' ..................................................20Sfinţii lui T o n i ţ z a ......................................................................... 20Florile de sub stînci . 21Drumuri din v e c h i m e ................................................................. 22

In loc de final:Vedere de pe C e a h lă u ..................................................................23

AUREL M IHALE B atalionul doi, scenariu literar (fragm ent) . . 24TIBERIU UTAN Despre P i n t e a ............................................................... 51GRIGORE BEURAN Prin clin ic ile .din C l u j ..................................................................54-Ş f . CAZIMIR P a r o d i i ...................................................................................................63LEON BACONSK.Y N. Dunăreanu, la 75 de a n i .......................................................... -65EVG H ENII VINO GURO V Lebedele, în rom. de L. Neam ţu . . . . . . 69

RABINDRANATH TAGORE

E U G E N IU SPERANTIA

Torentul de v i a ţ ă ................................ . . . .P e-a l-in fin itu lu i m al . . . ' . . . . ■.Cînd eu, copilaşe, ţ i-a d u c . . , , în rom. de Eu-

geniu Sperantia ................................

ANIVERSARI

Schum ann . ......................................... . . .

VICTOR FELEA LIVIU ONU LAURENŢIU TUDOR

CRONICA LITERARĂ

O poezie pasionată . ........................................................Un succes al istoriografiei şi al f i lo lo g ie i . noastre Tristul destin al unui mare p o e t ................................

RO M ULUS RUSAN M IRCEA TOMUŞ H ENRI JACQUIER GH. BULGAR LIV IU TOMUŢA AURELIA BU N EA TOMA SU C IU VA SILE EMANOIL LIV IU TOMUŢA

ION FINTEŞTEANU IULIAN PO PA

VIAŢA CĂRŢILOR

N icolae Jianu: Izvorul roşu . . . . . .Duiliu Zamfirescu: Viaţa la ţară — T ănase ScatiuL ongos: D afn is şi H l o e ........................................................

Teodor V îrgolici: începuturile rom anului rom înesc M oricz Z sigm ond: Fii bun p în ă la m oarte . .N. G rigoriev: Corâbierul Ş e l i h o v ................................H ans Scherfig:- S c o r p io n u l.................................................A lfons Daudet: Tartarin în Alpi....................................Prosper Merimee: N uvele :...............................................

VIAŢA ARTISTICA

Interpret şi spectator la P aris . . . . .Spectacolele Teatrului Academ ic de Artă M.H.A.T.

din M oscova, la C l u j ................................................

M ENŢIU NI ŞI O PIN II

v. t.c. d.h. j. m, d.d. c. c. v.i. 1.N. DUNĂRE 1. b.1. t. c. v. de azi

R evista- ,,F ilm “ . . . . . 'O săptăm înă lipsită de poezie .Ovidiu şi socoteala cu m ileniileCriticul. Y . ................................D e gustibus . . . . . .D ezvoltarea tinerelor • talente .La porţile Teatrului N aţional din Cluj Trei centre rom îneşti de producători de cahle în

’ 'm unţii apuseni . . .Debutul M ăriei Banuş . .Gabriel Celaya, un poet spâniol

..El o g i uFŢptez i c ă t o r i 1 o r . .. ^ ' A p l a u z e . .

/ / O ' * V- % ’■%

II oi i

—• . , V > * • ' »c- . - i !

\ \% 3 ’ w> :er ■ . ' , îi

N S ’

71 . 72

72

74-

798389

9798

„ 98100 102­103 104'

105 ' 106

108

113

116117117

- 118 119119120

121

123123124125

S T E A U ARevis tă lunară a Uniunii Scri itori lor din R.P.R.

LITERATURĂ - A R T Ă - C U L T U R Ă*

î n termen de cel mult 1 lună de la sosirea manuscri se lor , colaboratori i vor primi răspuns la adresa indicată

*

M anuscr ise le reţinute vor apărea în ordinea necesi tăţ i lor redacţionale

* M an u sc r ise le nepublicate nu se înapoiază

Redactor şef: A. E. BACONSKY Colegiul redacţional: ACAD. ION AG IRBICEANU. ION BREAZU. TEOFIL BUŞECAN, ACAD. C. DAICOVICIU, AUREI. GURGHIANU,

DUM ITRU ISAC, LAJOS LETAY, DUM ITRU MIRCEA, GEORGE M UNTEANU, LIVIU ONU, IO SIF PERVAIN,

AUREL RAU (secretar general de redacţie), TIBERIU UTAN

C o p er ta : TH EO D O R PALLADY : SCH IŢĂ

Redacţia: Cluj, str. Horia 17, tel. 12.75 — Adm inistraţia: Bucureşti, bd. Ana Ipătescu 15, iei. 1.17.92, 1.55.45 — Abonam entele se fac Ia adm inistraţia noastră, Ia toate oficiile

poştale din ţară, cum şi prin propagandiştii revistei.

în trep rind erea P o lig ra fică Cluj 5182^950

tel 3,25