Eşti cea mai frumoasă femeie care m-a iubit vreodată

Constantin PredaEşti cea mai frumoasă femeie/care m-a iubit vreodată

fotografia autorului: paul buciutatehnoredactare şi corectură: constantin romulus predamachetare grafică: laurian troncuţă

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiPREDA, CONSTANTIN Eşti cea mai frumoasă femeie/care m-a iubit vreodată / Constantin Preda. - Craiova : Autograf MJM, 2012 ISBN 978-606-8039-88-6

821.135.1-92

Constantin Preda

Eşti cea mai frumoasă femeie / care m-a iubit

vreodată

Craiova

POET REBEL, POET NEBUN, POET DE FLUTURI

„Fiecare om e nebun, dar ce este soarta omenească, dacă nu o viaţă de efort pentru a-l uni pe acest nebun cu universul?”

(André Malraux)

�

Eşti cea mai frumoasă femeie/care m-a iubit vreodată

tu mă crezi sfânt

tu mă crezi sfânt, eu sunt tâlharde-abia îmi încap o biblie şi o brânduşă-n buzunar

sfântule, mă strigi când vrei să mă răsfeţidar nu-s decât cenuşa unei dimineţi

tu mă crezi poet, eu sunt pământ de florite-mbăt cu vinuri şi miresme-n lumea-n care zbori

tu mă crezi pădure, dar nu-s decât un ursce fură miere din timpul ce s-a scurs

tu mă crezi lumină, dar nu-s decât zăpadăascunsă în cuvinte şi-n merii din livadă

tu mă crezi grijanie, dar nu-s decât pumnalo mână de ninsoare pe franjurii de şal

sfântule, mă cerţi, mă vrei, mă strigidar nu-s decât zăpadă pe ferigi

�

Constantin Preda

eşti cea mai frumoasă femeie / care m-a iubit vreodată anei

eşti cea mai frumoasă femeiecare m-a iubit vreodatămi-ai băut sufletulca pe un mac răsărit pe calea ferată

eşti cea mai frumoasă femeiepe care am iubit-o vreodatăţi-am băut sufletul ca pe-o câmpie-nflorată

eşti de-a pururi femeiacare m-a iubit cel mai multmi-ai băut, ca pe o ambrozie, sufletulchiar dacă el mirosea a pământ

eşti cea mai frumoasă femeiecare m-a iubit vreodatădoar mama m-a iubit aşa ca tineşi-acum ne priveşte de pe bolta-nstelată

9


eşti cea mai frumoasă femeieţi-am băut, ca pe un vin vechi, sufletuleşti lacrimă sau zeeîţi răsună-n poemele mele, dumnezeiesc, umbletul

10

Constantin Preda

vei lăcrima, vei striga pustiul pe nume, vei fi fericită

ai să veziîn unele nopţi vei visa că pustiul furişat în odaiesunt euvei împărţi acelaşi pat cu pustiulvă veţi spune şoapte de dragosteo toamnă cu miros de fructe de pădureva prefira lumina printre degetetristeţea va atinge culmi de aurtristeţea va legăna clopotul cu trei funii de brumăo simplă adiere a florilor de tufănicăva declanşa în ziduri plânsetul lupilor

tu vei fi fericităpustiul va purta fracpustiul va avea chipul meupustiul se va aşeza la masa de scrisşi va aştepta stingerea ultimei stele

spânzurători, soldaţi de plumb, garoafe de sacagii,privighetori ireale, glasuri sfinţite – toate vor coborîdin tablouri şi te vor îndemna să-ţi petreci musafirulpână dincolo de linia orizontului

11


rochia ta se va aprinde din seninşi va readuce la viaţă pădurea

vei lăcrima vei striga pustiul pe numevei fi fericită

ai să vezi

12

Constantin Preda

septembrie

în septembrie-l voi reciti pe caraionvoi asculta trei nori la patefon

voi prinde fluturi cu paharu��voi recita din tonegaru

voi scrie toamna cu pseudonimvoi înnopta în suflete de heruvim

în septembrie-l voi reciti pe nicolae ioanavoi asculta cum şarpele îmi umple cana

cu smarald, cu vin, cu slove vechivoi asculta cuvintele cum vin perechi

în septembrie-l voi reciti pe tomozeivoi fuma trei clopote ce-mi bat în şei

voi fuma rogoz şi vâsc şi floare de arţarvoi desena un paradox pe muntele de var

în septembrie voi locui cu o romanţăperseu, cassiopeia – cutii de rezonanţă– cutii de rezonanţă cutii de rezonanţă

13


voi scrie cu mirosul de tămâie de sub coji de brazivoi lumina cu vinea poimâinele de azi

în septembrie voi rătăci pe nicăierivoi fi bogat în psalmi şi mângâieri

în septembrie-l voi reciti pe ion pillatvoi fi cocor, voi fi prooroc, voi fi bogat

14

Constantin Preda

străvechi cântec de dragoste

ştiai că ai cel mai frumos păr din lumetoamna când dumnezeu te strigă pe nume?

ştiai că ai cei mai frumoşi ochi din transilvaniaşi că suspinul tău e mai dulce ca grijania?

ştiai că rochia ta e o vâlvătaie mult mai frumoasă decât deniaîn nopţile de primăvară când dumnezeu sărută oltenia?

ştiai că ai flori de gutui şi aripi în loc de umeri?ştiai cât de frumos bat clopotele toamnei într-o zi de vineri?

ştiai că, vara, trupul tău e o învolburată pădure?să fie vreo legătură între dumnezeu şi uraganul tufei de mure?

ştiai că atunci când îţi împleteşti părul, duminica, la prânzcade din el bobocul unui nechezat de mânz?

ştiai c-ai trupul negustat, de smirnă şi de vinla sfârşit de aprilie, când dumnezeu sărută floarea de smochin?

ştiai că mi-aş dori să ai un singur nasture la rochie?şi, doamne, sânul rotund ca un tresărit de dropie?

15


ştiai c-ai chipul frumos, de pus pe medalie?ştiai că un fluture galben îţi soarbe polenul din talie?

ştiai că ai cel mai frumos păr din lumetoamna când dumnezeu te strigă pe nume?

16

Constantin Preda

vechi cântec de mânat cerbii în văi

voi urca la iarnă-n vârf de munteîţi voi da chiar muntele la telefonvoi străbate iarna pe o puntepe o sanie cu tălpi de patefon

voi urca la iarnă pe-o colinăpline-s văile de brazi, de cerbii meiîţi voi scrie o scrisoare de luminăc-un stilou din flori şi răzvrătiri de tei

voi urca la iarnă la cabanacât un miez de nucă dintre brazivoi aprinde-o poezie la icoanasfântului de ghindă care-mi bate-n poartă azi

voi urca la iarnă-n vârf de munteîţi voi da chiar muntele la telefonvoi străbate valea izei pe o puntepe o sanie cu tălpi de patefon

17


vechi cântec de dragoste pentru o piersică tăcută

piersică proscrisăde sfinţi interzisăpântec de caisăgură de narcisă

piersică fatalăcu paşi de vestalăcu coapsa de galădezbrăcată-n pielea goală

piersică nebunăcare mă îngânăvrea să mă supunăpe un prag de lună

piersică ce-mi cerepicături de mieredealuri de plăcerecoapsa? o avere

piersică ce-ar vreasă mă piardă-n easuspin de laleafir de logostea

18

Constantin Preda

piersică – femeiela bluză se-ncheiepeste o ideedor de melopee

piersică ce-mi placeîn ea mă desfaceseara nu-mi dă pacecând de doruri zace

piersică-n oglindăfluturi vor să-i prindărochia la grindătoamnă aburindă

piersică sfioasăşi evlavioasăfără vin în casăcu toamna pe masă

piersică tăcută femeie – lăutăîn doruri pierdutăîn lumini cusută

piersică proscrisăde sfinţi interzisăcu tinda deschisăcu prag de narcisă

19


vechi cântec de dragoste pentru alice năstase buciuta

simt toamna până în măduva oaselorsimt toamna ca pe o mare rugăciunemă proclam rege în ţara angoaseloral frunzelor de-arţar, de ulm, frunze nebune

simt toamna până la prăselesimt toamna până-n inima mea albastră şi frântămă proclam rege al tămâiei din stelemă proclam rege al cucuvelei ce cântă

e o devălmăşie fără de margini în inima meae un taifun pe care nici lumina nu-l mai poate duceşi totuşi, doamne, e atâta limpezimeca-n răsucitul iederii pe-a mamei sfântă cruce

simt toamna până în măduva oaselorsimt toamna ca pe o mare, nesperată rugăciunemă proclam rege al frumoaselorfrunze de-arţar, de ulm, frunze nebune

e o devălmăşie pe care doar sufletul tău o poate-nţelegee un taifun pe care doar tu îl poţi iubila lumina frunzelor de-arţar, pribegepentru tine-ntemeiez o nouă zi

20

Constantin Preda

străvechi cântec de dragoste/ de trecut munţii în transilvania

voi trece munţii-n transilvania-ntr-o bună zite voi căuta, te voi jeli, te voi iubi

voi trece munţii, să te sfâşii, ai să veziaşa cum intră lupii, iarna, în marile cirezi

voi trece munţii-n transilvania-ntr-o bună zipe tălpi de sanie, pe un cojoc, te voi iubi

te voi iubi sălbatic, ca o fiară, fără milăcu mâini de fum, cu trup de urs, cu litere de-argilă

nici n-ai să prinzi de veste, o să-ţi placă, ai să vezivei încerca mai jos, spre pântec, să mă pierzi

c-apoi, la rândul meu, să mi te pierdîn strigăte de struguri tămâioşi să te dezmierd

să vii ca fulgerul, adânc, în mine să alunecica şarpele, ca toamna care scoate foc prin mâneci

să vii, sălbăticiune, mirosind a fragi şi-a fân cositsă vii să zaci în mine ca vinul învechit

21


strecoară-ţi mâna, sălbăticiuneo, pe sub şuba meas-auzi cum creşte-n tine, dumnezeieşte, firul de lalea

voi trece munţii-n transilvania-ntr-o bună zite voi căuta, te voi jeli, te voi iubi

22

Constantin Preda

te iubesc cu gelozia unei lame de pumnal

ce se va-ntâmpla de-acum cu varace se va-ntâmpla de-acum cu noidumnezeu îşi scutură ţigaraiulie se-ascunde sub desiş de ploi

ce se va-ntâmpla de-acum cu toamnaprin păduri şi crânguri vor jeli toţi cerbiiauziţi noiembrie cum sună goarnaauziţi cum dumnezeu coboară-n firul ierbii

ce se va-ntâmpla de-acum cu fumulultimei ţigări uitate-n munţitrec cocorii cu duiumulpeste munţii dobrogei cărunţi

ce se va-ntâmpla cu ultima tăgadăce se va-ntâmpla cu ultima brânduşăpaşii tăi sunt de zăpadăpaşii mei sunt de cenuşă

ce se va-ntâmpla cu norul de narcisece se va-ntâmpla cu rochia de balte iubesc cu focul de caise care zboară peste dealuri ca un şal

23


ce se va-ntâmpla cu vara care vinece se va-ntâmpla cu dumnezeu, cu noiiubita mea cu părul fluturând peste colineiubita mea cu paşii – picături de ploi

ce se va-ntâmpla cu muntele maiestuosce se va-ntâmpla cu galbenul fatalte-am iubit cu-aureola unui sfânt misterioste iubesc cu gelozia unei lame de pumnal

ce se va-ntâmpla de-acum cu varace se va-ntâmpla de-acum cu noidumnezeu, pe umăr, cu chitaraplânge pe furiş cu lacrima şuvoi

ce se va-ntâmpla de-acum cu varace se va-ntâmpla de-acum, în vers, cu mineam mutat din locu-acela garadumnezeu e vers total peste coline

24

Constantin Preda

sinele de cerbilui ion prioteasa

sinele de cerbicântă-n fir de ierbi

mâinele de ierizboară prin tăceri

metafora din vatrăşochează încă-odată

umbra mă imitătrec muntele prin sită

negura mă furălampa e de zgură

troparul pare-a duceexact într-o răscruce

trăsura e de apămă-mbrac într-o agapă

trăsura e de aermă-mbrac în fir de vaier

25


scrisoare către alice năstase buciuta

trec ambulanţe mov pe serpentinetămâia-n coji de brazi începe-a lăcrimae-o deraiere de petale de cătinăoctombrie-mi sărută inima

sunt munţii plini de ambulanţepoeţii joacă şah cu dumnezeulumina pune aur în balanţepe decolteuri de eleve de liceu

sunt munţii plini de-arhangheli care zboarăde pini, de cuci, de flori, de rugăciunide schituri care cântă la vioarăde tei frumoşi cât viaţa lumii de bătrâni

vai, dumnezeu pluteşte peste munţinu te-ntrista de disperarea mea, aliceseptembrie-a trecut, suspinele sunt punţimă-mbăt, mă sinucid, mă vindec cu matisse

trec ambulanţe mov, vin asteniicu moartea care-aşază dangăte în florimitologii, mitologiite pregăteşti să zbori, refuzi să mori

26

Constantin Preda

trec ambulanţe mov către câmpielumina-n plopi începe-a lăcrimamă-mbăt, mă sinucid, mă-ntorc în sihăstrieadorm, cu vântul toamnei, pironit în şa

27


scrisoare

dragameataniuşămiroşiabrânduşăşiaiopetalăîn locdeuşăprimeşte-misufletuldinfloaredecenuşă

28

Constantin Preda

scrisoare

cât de adânc e sufletul?nici măcar un poet nu vă poate răspundecât de uşor e umbletullipit de tâmpla unei secunde?

cât de frumoasă e gleznade ciută care scutură roua-n zori?cât de adâncă e beznace cântă-n munţi de sărbători?

cât de frumos e dumnezeu?numai o rugăciune-n munţi ne poate spunela lumina flăcării de seuvin gutuile din munţi să se răzbune

cât de adânci sunt urmele de iezi?nici măcar un copil nu vă poate răspundecâtă mireasmă moare în livezi?câtă lumină în cântecul dintre secunde?

cât de frumos e dumnezeu, cât?numai o rugăciune de copil ne poate spunecât de adâncă e lumina în sărut?cât de adânc e cerul într-o rugăciune?

29


cât de frumoase-s florile pe sânii tăi?doar un amurg mai poate spunecând trupul tău miroase a sălbăticiune şi dumnezeu sărută florile din văi

30

Constantin Preda

pune-ţi-aş căpşuni pe sâni

pune-ţi-aş căpşuni pe sânipeste sfârcuri, rugăciuni

să-ţi pun fragi, trifoi pe pântectrupul tău să fie-un cântec

să-ţi pun fragi pe sfârcul stânglângă inimă să-ţi plâng

să-ţi deschei bluza cu dinţiisă coboare din cer sfinţii

să-ţi deschei bluza cu gurasfârcul drept mai cald ca mura

să-ţi ridic fusta cu pleoapaîngerii să tragă grapa

să-ţi ridic poala cu geanazmeură de la tismana

să te ar de primăvarăcu un plug de trestioară

31


să te ar adânc şi linsă rodeşti flori de pelin

sa te ar adânc şi-nchezpân� la floare, pân�� la miez� la floare, pân�� la miez

da-r-ar dumnezeu să-ţi beaubluza uitată pe-un şleau

să mă-mbăt, să mă omoricu genunchii plini de flori

să-mi aşezi cruce de macsă vin ca să mi te-mpac

să te ar c-un plug de toamnădin copilă să fii doamnă

să te ar c-un plug de socdin coapse să-ţi iasă foc

din copilă să fii zeesă te fac din stea femeie

32

Constantin Preda

poet rebel, poet nebun, poet de fluturi

poet rebel, poet nebun, poet de fluturiridic biserici din săruturi

poet de soc, poet de vâsc, poet de fragiport dunărea albastră în desagi

de plânsul meu atârnă soarta verii, soarta lumiie-o vale cu poeţi, în el, valea ţărânii

pot transforma eşarfa mea de mac în cântece şi rochiisă te îmbrac, iubita mea, în năluciri de dropii

poet nebun, poet ascet, poet rebellup îmbrăcat în lacrimă de miel

poet nebun, poet de măr, poet frumoscu sufletul de chiparos

poet de soc, cu sufletul de sfântpoet amirosind a smirnă şi-a pământ

poet de mirt, poet de birt, poet de turtă dulceîn ale cărui înserări vin vrăbii să se culce

33


poet de birt, de mănăstire, de cişmeapumnal înfipt în roşu de lalea

poet frumos, poet rebel, poet săraccu decoraţii de trifoi topite-n frac

poet de soc, poet de vâsc, poet de fragiport sfeşnice aprinse în desagi

poet frumos, poet rebel, poet săracsalve de tun, iubiri, cruce de mac

34

Constantin Preda

nimeni nu te va iubi cum te iubesc eu

nimeni nu te-a iubit cum te iubesc eucu cuvintele-nmuiate-n flori de curcubeu

nimeni nu te va iubi, aşa, ca minecu sufletu-nmuiat în miere de albine

nimeni nu te va iubi cu-atâta-nverşunareîmi aşezi pe inimă cărare

nimeni nu te va iubi cu-atâta mireşti lumina pe care-o respir

nimeni nu te va iubi cu-atâta-nflăcăraredin câte-o stea, din câte-o zare

nimeni nu te va iubi cu-atâta dăruirecu sfială şi dumnezeire

nimeni nu-ţi va aşeza în părun poem din flori de măr

nimeni nu-ţi va mai pune între sânio himeră din căpşuni

35


nimeni nu-ţi va aşeza pe coapsebocete de flori şi de sinapse

nimeni nu-ţi va scrie în genunchiun poem de flori pe trunchi

nimeni nu-ţi va plânge, nu-ţi va suspinaun amurg mi-e toată inima

nimeni, ca mine, nu te va înlănţuicu salcia inimii

nimeni, ca mine, cu buze de focnu te va-mbrăca în busuioc

nimeni, ca mine, cu buze de strugurinu te va-mbrăca în rochie de muguri

nimeni nu te va iubi cum te iubesc eucu cuvintele-nmuiate-n flori de dumnezeu

36

Constantin Preda

melopee

te sărutcu buze de flutureca să nu se supereseptembrie care-a trecut

te sărutcu buze de miereînvins de plăcerela tine-n aşternut

te sărutcu miere pe limbăun înger se plimbăuşor abătut

te sărutcu buze de strugurelumina să murmuremov absolut

te sărutcu buze de tinăzeitate latină vin ne-nceput

37


te sărutpe tiv, pe sprânceanăîmpărăteasă romanăvin cerbii la rut

te sărutlumină străvechecu maci la urechedin necunoscut

te sărut frumoasă lecturăcu căpşuni pe gurăţine-mi de urât

te sărutfrumoasă zeitatela tine-n cetatecu floare bătut

te sărutfrumoasă vestalăcu mere în poalăcu mersul cusut

te sărutfrumoasă efigiefoc de religiepe tibru, pe prut

te sărutfemeie augustăcu fluturi sub fustăcu dorul de lut

38

Constantin Preda

melopee

nu-mi pot închipui lumea fără minenu ştiu, fără mine, ce s-ar face eacând, în decembrie, peste colineninge şi-n zăpezi m-aş îmbrăca

nu ştiu, fără mine, ce s-ar face vântulcine-ar mai cânta aleanul strâns în el?cine-n toiul nopţii ar mai săruta pământul?iarba, roua, sub copite mici de miel?

nu ştiu, fără mine, ce-ar visa câmpiapasul de femeie cine l-ar jeli?ce călugăr şi-ar incendia chilia?trupul de femeie cine l-ar iubi?

cine-n miez de iarnă, cine?– fără teamă de înmormântarea sa –ar zbura frumos peste obcinepeste patrii, doamne, ar zbura

nu-mi pot închipui lumea fără minechiar de sunt ţărână şi nu pot zidica albinele în fagur, o ascunzătoarepentru ticăitul inimii

39


lumânarea mea arde întrunadin clipa-n care mama, morţii, vai, m-a hărăziteu am iubit-o cel mai mult pe mamaîn plânsul ei, pe veci, lumina m-a zidit

nu-mi pot închipui lumea fără minenu ştiu, fără mine, ce s-ar face eacând, în decembrie, peste colineninge şi-n zăpezi m-aş îmbrăca

40

Constantin Preda

melopee

ce frumoasă eşti, grazynacând se tânguie lumina

ce duioasă eşti, taniuşacând înmugureşte uşa

ce-nsetată eşti, mariacând de struguri cade via

neculeasă eşti, petruţacând se leagănă căruţa

ca un fagur eşti, ralucasânişorii-ţi sunt cât nuca

ca un strugur eşti, urumapeste care plânge bruma

ce focoasă eşti tu, veraca o toamnă peste nera

ce lupoaică eşti, raveicadin lalele ţi-e scurteica

41


ce frumoasă eşti, cezarasânul tău aprinde vara

ca o lacrimă – petrovnadintr-un plâns cu filippovna

ca o piersică, ludmilaca dunărea la brăila

ce frumoasă eşti, galinadintr-un vers cu karenina

ce-nstelată – donna albadin suspin îţi este salba

ce frumoasă eşti, grazynacu sfârcul sânului când stingi lumina

ce frumoasă eşti gherghinaplâng stareţii-n bucovina

42

Constantin Preda

melodie

sufletul meu e atât de frumosîncât poate fi pus pe chitarăşi cântatsufletul meu e atât de frumosîncât toate bisericile singure îl pot murmurasufletul meu e singura melodiecu care pot tulbura stelele

CÂNTECE DE MÂNAT CERBII ÎN VĂI

„Orice om visează să fie Dumnezeu” (Andre Malraux)

45


inima meamădălinei radu, căreia îi sunt dator vândut, căreia îi datorez o primăvară nesfârşită

inima mea –mică arheologie de humă,inima mea – cea mai frumoasă datină postumă

inima mea –mică arheologie de nor,inima mea –dunăre aflată-n zbor

inima mea –biserică de poezie,inima mea –fântână cu cumpănă pierdută-n câmpie

inima mea –floare, şi trunchi, şi rădăcină,inima mea –topită-n lumină

46

Constantin Preda

inima mea –��n septembrie, o cărăruie,inima mea –numai mireasmă de gutuie

inima mea –cu steagul de nuntă tăiat,inima mea –fir de mac înjunghiat

inima mea –floare de mac, floare de schijă,inima mea –biserică pe o banchiză

inima mea –mică antologie de flori,inima mea –vă plânge-n geam de sărbători

inima mea –mai dulce ca lumina,inima mea –amurg total în bucovina

47


gura mea pe gura ta

gura mea pe gura tadoamne, ce-ar mai însera

te sărut lin, apăsatîntre coapse îngropat

îţi ung coapsele cu mierepântecul simbria-şi cere

gura mea pe coapsa taun mileniu-ar înnopta

gura ta pe pieptul meufloare de la dumnezeu

ce răsfăţ ce echilibrute adulmec ca un tigru

te măsor şi te mirosca pe-un strugur� tămâios� tămâios tămâios

bob cu bob, lumină-n frunzepodgorii îţi ard pe buze

48

Constantin Preda

podgorii îţi ard pe trupmierea mierilor – în stup

te înşfac şi te pătrundlin, în cercuri, peste prund

te sărut, tu simţi că zboriai în coapse sărbători

genunchii tăi între genunchii meibeau grijanie de zei

genunchii mei între genunchii tăiaprind florile din văi

spui rugăciuni şi mă posezimiroşi a mugure şi-a lăcrimat de iezi

miroşi a măr si-a caprifoiîţi ard genunchii, ţi-i îndoi

te sorb, te scutur, te culeglumina coapsei o-nţeleg

gura ta pe pieptul meuicoana lui dumnezeu

49


definitiv

iremediabil şi definitivîţi prind fluturi pe sub tiv

definitiv şi iremediabilîmi prinzi fluturii, probabil

50

Constantin Preda

cerbia

cerbia e cel mai frumos sat din transilvaniapitit între dealuri, între dangăte de clopot,între dealuri, între dangăte de clopot,între panere cu tămâie şi gutui,la poale de apuseni

cerbia a fost, la-nceput, aşezare de cerbi

de aici şi numele (pus în grabă de dumnezeu)de aici şi legendade aici şi turmele de lopătari ce se întorc la obârşiiprin toamnele arămii din sufletul meu

cerbia există cu adevăratla poale de apusenicerbia e hram de bisericăcerbia e iubire de pustniccerbia e arheologie de lumină de ferigăcoborâtă-n tainele vremii

cerbia e şi satul celei mai frumoase femeipe ale cărei urmeturme de lopătari se întorc la obârşiiprin toamnele arămii din sufletul meu

51


ce frumoasă eşti tu, ana

ce frumoasă eşti tu, anaca lumina la tismana

ce frumoasă eşti, femeiefagure păstrat sub cheie

ce frumoasă eşti, aniţacând se-aprinde romaniţa

ce frumoasă eşti, copilăcu trupşoru� de argilă

ce frumoasă eşti mireasăca floarea de tătăneasă

ce frumoasă eşti când zboridusă-n braţe de cocori

ce frumoasă eşti când tacide bujori când te dezbraci

ce frumoasă eşti când plângica o azimă te frângi

52

Constantin Preda

ce frumoasă eşti în ierbişi-n boncăluit de cerbi

ce frumoasă eşti când mergica gutuile pe crengi

ce frumoasă eşti când beielixir din flori de tei

ce frumoasă eşti când cânţica lumina-n prag de nunţi

ce frumoasă eşti în munţicând poemele sunt punţi

ce frumoasă eşti tu, anacum e cerul la tismana

53


cântec după plecarea ta

mi-ai lăsat în aşternuturiun noian de flori şi fluturi

mi-ai lăsat pe mâini, pe coapseun noian de stele arse

mi-ai lăsat când ai plecatun amurg înjunghiat

mi-ai lăsat pe trup, pe gurăţâţa ta cu sfârc de mură

mi-ai lăsat după plecarezări ascunse-n calendare

mi-ai lăsat topită-n pieletoamna-atâtor flori de stele

mi-ai lăsat în tocul uşiilacrima, vremea cenuşii

mi-ai lăsat aprins în pattrupul tău de matostat

54

Constantin Preda

dii, necazule, dii, diica tămâia prin chilii

dii, necazule, în certe-aş ara cu plug de fier

haide, fruntea mea, nu plângelacrima în vers se frânge

vine-o vreme când pe coapseverile sunt stele arse

vine-o vreme când pe gurăplânsul e fulgerătură

55


toamnă la craiova

aş fi vrut, ieri, să mă sinucidvenise toamna într-o rochie de vid

scăpase fiara din mine, îşi devorase cuşcaeram însăşi haita ce îşi băuse puşca

cădea frunza pe dealuri, aproape în neştirem-aş fi sinucis, aş fi zburat, ce ispitire

scăpase leul, scăpase haita, miros de sângetămâie pe dealuri, lumină-n pâinea care tocmai se frânge

cădea frunza pe dealuri, frunza mă făcea să sufărvisam mări de lumină din toamna strânsă-n cufăr

cădea frunza pe dealuri, îmi astupase fereastrabătusem uşa în cuie, băusem şi glastra

era atâta arămiu în litere, în zareînsuşi dumnezeu ducea o cruce în spinare

era dimineaţă? era după-amiază? era noapte?sigur era o cruce vestejită, învelită-n şoapte

56

Constantin Preda

te-am căutat şi te-am strigat ca pe isusîncercam să mă salvez din sfântul care nu-s

încercasem, ieri, c-un ultim gestvenise toamna, tiptil, ca un incest

aş fi vrut să mă sinucid fără motivvenise toamna abrupt, definitiv

57


mi-e teamă

mi-e teamă că-ntr-o bună zi mă voi sinucideîntre pulpele tale de caisă, albe, candide

mi-e teamă că mă voi sinucide-ntr-o bună zidesfă-ţi coapsele, dii, piersică, dii

58

Constantin Preda

două insomnii

insomnia de toamnă ţine în braţe insomnia de varădoamne, insomnii subţiri cu trupuri de femeiinsomnii cu părul lung ca fumul de ţigarăinsomnii – porunci primite de la zei

insomnia de vară sărută pe umăr insomnia de toamnăşi îi recită-un vers din poezia meadumnezeu priveşte prin cheia uşii, e ora calmăcând prima insomnie se transformă-n stea

insomnia de vară are trupul de mărinsomnia de toamnă are trup de ferigăfrumuseţe absolută, mit, adevărferiga adoarme la mine-n cvadrigă

două insomnii, ca pe un pahar cu vin, beau sufletul meuele pun la cale luna, doamne, câtă risipirese spovedesc luminii şi lui dumnezeunoapte de dragoste, credinţă, câtă tânguire

insomnia de toamnă îmi ţine sufletul în palmăinsomnia de vară deja mi l-a avutce bărbat nu şi-ar dori pe-un pat de armăsă-i răsară ghiocei pe pieptul ars, de lut?

59


insomnia de toamnă ţine în braţe insomnia de varădoamne, insomnii subţiri cu trupuri de femeiinsomnii cu părul lung ca fumul de ţigarăinsomnii – porunci primite de la zei

60

Constantin Preda

mi-a intrat moartea în trup

mi-a intrat moartea în trupca albinele în stup

mi-a intrat moartea-n chilieîn cămaşă de dimie

mi-a intrat moartea de parcăun topor crapă o salcă

mi-a intrat demultişorvai, ca firul de mohor

mi-a intrat moartea în mâinica firul de grâu în pâini

mi-a intrat moartea pe uşăvai, ca firul de cenuşă

mi-a intrat moartea-n odaieca tăciunele-n văpaie

mi-a intrat moartea, tămâieca lumina în gutuie

61


mi-a intrat moartea în spicca zăpada peste dric

m-a ajuns moartea din urmăca un lup flămând în turmă

m-a ajuns moartea, ajunsca un grohăit de urs

m-a ajuns moartea şi-ar vreasă mă mute într-o stea

şi să-mi pună o cunună din trei fire de ţărână

mi-a intrat moartea adâncca un gângurit de prunc

ca un scâncet de pumnalca un bocet pe un deal

mi-a intrat moartea în trupca un roi de mai în stup

62

Constantin Preda

cântec de lup amorezat

cu gura mea de lup flămândîţi jelesc sânul rotund

cu gura mea de lup nebunîţi sărut sânul păgân

cu gura mea de lup turbatpân� la margini te străbat� la margini te străbat la margini te străbat

cu gura mea de lup ce plângeîţi muşc buza pân� la sânge� la sângela sânge

cu gura mea de lup rănitîţi beau ţâţa sus la schit

cu gura mea de lup milosîţi beau pântecul sfios

cu gura mea de lup atins de puşcăîţi beau coapsa ca pe-o duşcă

cu gura mea de lup de bărăgante urc şi te culeg pe caraiman

63


cu gura mea de lup înzăpezitte iubesc pe muchie de cuţit

cu gura mea de lup amorezatîţi pun cruci de flori în pat

cu gura mea de lup flămândte străbat până la prund

cu gura mea de lup de călmăţuite iubesc pe-o cergă de gutui

cu gura mea de lup sub care iarna stă să cadăte iubesc pe-o cergă de zăpadă

cu gura mea de lup de stepă, de brăilate hârjonesc când dumnezeu întoarce, toamna, fila

cu gura mea de lup ce ară-n lung şi-n lat câmpiate jefuiesc, te fur, îţi beau melancolia

cu gura mea de lup de joie dulcechem doi bujori la tine-n iie să se culce

cu gura mea de lup plin de săgeţipe trup îţi fac, din sfârcuri, dimineţi

64

Constantin Preda

melopeelui pompiliu şelea, în amintirea lui fănuş

viaţă şi moarte– ce echilibru fragil –m-ascund într-o cartemă-nchid într-un surâs de copil

65


mi-e teamă de moarte

mi-e teamă de moarteîncă din copilărie mi-a fost teamă de moarte(de când am avut prima prefigurare, prima interogaţie,prima stare de vid)mi-e teamă de moartetoată viaţa am trăit cu coasa morţiipe inimătoată viaţa (chiar şi în cele mai frumoasenopţi de dragoste)au pâlpâit în inima mea nu pâlcuri de toporaşi,nu crânguri de ghiocei, nu patrii de maci,ci patrii de lumânări��lumânări zvelte, lumânări firave, lumânăritocmite pentru iarna trupului meu

m-am pregătit – într-un fel –întrebându-mă cum va fi lumea fără minecum va arăta câmpia fără minemesteacănul din colţul casei(sub care am scris prima jelanie despre ploi)şi brazii aduşi – de mici – din vărfuri de munte(de la crasna, de la rânca, de la novaci,de la obârşia lotrului)de cine vor mai fi cântaţi?

66

Constantin Preda

cine va mai vedea în ei/ chipuri de zei?cine va mai trimite stoluri de cocoriorfevrierilor de peste fluviu?cine va mai traduce corespondenţa dintre dumnezeuşi vasiliscul şiret?

mi-e teamă, cu-nfrigurare, de moartedar iubesc firul de iarbăcare a spart betonul de pe mormântul mameiînsă nu a ştiut să-mi explice ce vreasă-mi vesteascămi-e teamă chiar dacă m-am pregătitînălţând biserici de cuvinte

am şters colbul şi am lăcrimatpe cele mai frumoase ediţii liliput: esenin, puşkin,apollinaire, bacovia, rilke, verlaine, baudelaire,dimitre anghel, şt.o.iosif, veronica micle, ungaretti, anna ahmatova, lorca, pasternak, lermontov, maiakovski,alain bosquet, radu stanca, pituţ, cezar baltag

am rescris psalmii lui david, am zburat în mesopotamiaam trăit ca un pustnicam publicat cronici literare pe tăbliţe de ardezie,pe tăbliţe de lutam refăcut drumul lui nicodim la tismana

dar tot mi-e frică de moarteca unui paznic de far/ de ceaţa cu miros de ferigice scufundă cetăţiîn loc de corăbii

67


pune-mi o vorbă bună la dumnezeu

pune-mi o vorbă bună la dumnezeusă mă numească arhanghel la tine-n decolteu

să mă numească arhanghel de la genunchi în sussă te iubesc sălbatic pe blănuri mari de urs

de la genunchi în jos să mă numească protopopsă-mi dea putere să te bântui în galop

la-ntretăierea dintre coapsă, pântec şi păduresă mă numească pustnic peste tufele de mure

la miezul nopţii, doamne, ohnumeşte-mă al ţâţelor paroh

iar dinspre ziuă, doamne, vaiduhovnic al cireşelor de mai

pândar de clopote, umil, sfiospeste un şold de strugur tămâios

şi iar la miezul nopţii, doamne, ahmitropolit al vinului valah

68

Constantin Preda

şi iarăşi dinspre ziuă într-o joilumânărar de coapse când le-ndoi

şi dă-mi puterea de a trece-n calendaresuspinul, printre sfinţi, ca pe o sărbătoare

numeşte-mă, sfinţia ta, pe veciarhanghel peste bluze şi poteci

numeşte-mă, sfinţia ta, definitivpatriarh al dorului cusut în tiv

Cuprins

POET REBEL, POET NEBUN, POET DE FLUTURI ..................................5tu mă crezi sfânt .................................................................................7eşti cea mai frumoasă femeie / care m-a iubit vreodată ....................8vei lăcrima, vei striga pustiul pe nume, vei fi fericită........................10septembrie .......................................................................................12străvechi cântec de dragoste ............................................................14vechi cântec de mânat cerbii în văi ..................................................16vechi cântec de dragoste pentru o piersică tăcută ...........................17vechi cântec de dragoste pentru alice năstase buciuta ....................19străvechi cântec de dragoste/ de trecut munţii în transilvania ........................................................20te iubesc cu gelozia unei lame de pumnal ........................................22sinele de cerbi ..................................................................................24scrisoare către alice năstase buciuta ................................................25scrisoare ...........................................................................................27scrisoare ...........................................................................................28pune-ţi-aş căpşuni pe sâni ................................................................30poet rebel, poet nebun, poet de fluturi ...........................................32nimeni nu te va iubi cum te iubesc eu ..............................................34melopee ...........................................................................................36melopee ...........................................................................................38melopee ...........................................................................................40melodie ............................................................................................42

CÂNTECE DE MÂNAT CERBII ÎN VĂI .................................................43inima mea .........................................................................................45gura mea pe gura ta .........................................................................47definitiv ............................................................................................49cerbia ................................................................................................50ce frumoasă eşti tu, ana ...................................................................51cântec după plecarea ta ...................................................................53toamnă la craiova .............................................................................55

mi-e teamă .......................................................................................57două insomnii ...................................................................................58mi-a intrat moartea în trup ..............................................................60cântec de lup amorezat ....................................................................62melopee ...........................................................................................64mi-e teamă de moarte ......................................................................65pune-mi o vorbă bună la dumnezeu ................................................67

Apărut 2012

Tiparul executat la Imprimeria Editurii

MJMStr. Felix Aderca, Bl.7, parter, 200410-Craiova

Telefon: 0251-419661; 0745512223;Fax: 0351-819168

e-mail: redactia�edituram�m.roredactia�edituram�m.rowww.edituram�m.ro

IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA

Date post:	03-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	constantin-preda
View:	381 times
Download:	0 times

Eşti cea mai frumoasă femeie care m-a iubit vreodată

Documents