Sprijinirea copiilor „invizibili“ – Al doilea raport de evaluare

Sprijinirea copiilor „invizibili“

Al doilea raport de evaluare

GGUVERNUL ROMÅNIEI

Ministerul Muncii, Familiei[i Protec]iei Sociale

Direc]ia Protec]ia Copilului

GGUVERNUL ROMÅNIEI



Sprijinirea copiilor „invizibili“

Al doilea raport de evaluare

Coordonator proiect:Voichița Pop

Autori:Manuela Sofi a Stănculescu (coordonator)

Simona Anton

Cătălina Iamandi-Cioinaru

Georgiana Neculau

Bogdan Corad

Andreea Trocea

2013

Lucrare realizată cu sprijinul Reprezentanței UNICEF în România.

Coordonator proiect:Voichița Pop

Autori :Manuela Sofi a Stănculescu (coord.)

Simona Anton


Georgiana Neculau

Bogdan Corad

Andreea Trocea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSprijinirea copiilor „invizibili“. Al doilea raport de evaluare. Manuela Sofi a Stănculescu (coord.), Simona Anton, Cătălina Iamandi-Cioinaru,

Georgiana Neculau, Bogdan Corad, Andreea Trocea. - Bucureşti, UNICEF:

Vanemonde, 2013

ISBN 978-973-1733-52-4

159.922.7

Editura VANEMONDE

3

SPRIJINIREA COPIILOR „INVIZIBILI“

Listă de acronime

ANSPDCP - Autoritatea Națională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

CAD – Comitetul de Asistenţă pentru Dezvoltare

CBS – Servicii bazate pe comunitate (Community-Based Services)

CERME – Centrul Român de Modelare Economică

CJRAE – Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională

DGASPC – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

DSP – Direcția de Sănătate Publică

ICCV – Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (Academia Română)

ISJ – Inspectoratul Școlar Județean

MDRAP – Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

MMFPS – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice

MS – Ministerul Sănătăţii

NUTS – Nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică

OCDE–CAD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – Comitetul de Asistență pentru Dezvoltare

ONG – Organizaţie neguvernamentală

IPS – Iniţiativa privind participarea şcolară „Hai la şcoală!“ (proiect UNICEF)

SCC – Structură Comunitară Consultativă

SCI – Sprijinirea copiilor „invizibili“ (proiect UNICEF)

SPAS – Serviciul Public de Asistenţă Socială (din cadrul primăriei)

UNICEF – Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii

USD – Dolar american

Rezultatele şi interpretările exprimate în acest raport aparţin autorilor şi nu refl ectă neapărat opiniile UNICEF.

4

5


Cuprins

1 Rezumat ........................................................................................................................................7

2 Descrierea proiectului SCI ............................................................................................................15

2.1 Context ..................................................................................................................................15

2.2 Obiectivele și ipoteza programului..........................................................................................17

2.3 Acoperire geografi că ..............................................................................................................19

2.4 Factori interesaţi ....................................................................................................................20

2.5 Pachetul minim de servicii comunitare ...................................................................................22

2.6 Teoria schimbării....................................................................................................................23

2.7 Fluxul activităţilor ...................................................................................................................26

2.8 Rezultate estimate .................................................................................................................27

3 Profi lul evaluării ...........................................................................................................................28

3.1 Descrierea evaluării ...............................................................................................................28

3.2 Întrebări de cercetare.............................................................................................................28

3.3 Aria de aplicare a evaluării și a analizei contrafactuale ...........................................................29

3.4 Datele evaluării ......................................................................................................................30

3.4.1 Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“ ...............................................................33

3.4.2 Sondaj asupra unui eșantion aleatoriu de copii „invizibili“ și familiile lor .......................34

3.4.3 Focus grupuri cu asistenţii sociali angajaţi în proiectul SCI ............................................35

3.4.4 Interviuri la nivel judeţean .............................................................................................36

3.4.5 Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii .................................................36

3.5 Metoda de analiză a datelor ...................................................................................................37

4 Rezultatele evaluării .....................................................................................................................39

4.1 Efi cacitate ..............................................................................................................................39

4.1.1 Identifi carea și „redispariţia“ copiilor „invizibili“ din cadrul SCI .....................................39

4.1.2 Diagnosticarea vulnerabilităţilor ....................................................................................42

4.1.3 Planifi carea intervenţiei .................................................................................................59

4.1.4 Oferirea unui răspuns la vulnerabilităţile persoanelor celor mai afectate ........................60

4.1.5 Sprijin și participare comunitară ....................................................................................71

4.1.6 Principalele obstacole și bariere instituţionale pentru furnizarea serviciilor ....................72

4.1.7 Valoarea adăugată a microgranturilor ............................................................................75

4.1.8 Monitorizarea copiilor „invizibili“ ...................................................................................77

4.2 Relevanţa ..............................................................................................................................79

4.2.1 Relevanţa din perspectiva benefi ciarilor ........................................................................79

4.2.2 Relevanţa din perspectiva reprezentanţilor comunităţii ..................................................80

4.2.3 Relevanţa pachetului minim de servicii .........................................................................81

4.3 Efi cienţa ................................................................................................................................82

4.3.1 Cost efi cienţa proiectului ...............................................................................................82

6

CUPRINS

4.3.2 Timpul alocat pe activităţi .............................................................................................83

4.4 Sustenabilitatea .....................................................................................................................84

4.4.1 Sustenabilitatea activităţilor proiectului .........................................................................84

4.4.2 Structuri Comunitare Consultative .................................................................................87

4.4.3 Centrul de resurse al DGASPC ce oferă suport metodologic comunităţilor ......................87

5 Concluzii, lecţii învăţate și recomandări........................................................................................90

6 Referinţe ....................................................................................................................................100

7 Anexe ........................................................................................................................................101

7.1 Lista microgranturilor ...........................................................................................................112

7.2 Termeni de referință .............................................................................................................114

7.3 Echipa de evaluare ..............................................................................................................124

7.4 Lista cu persoanele intervievate ...........................................................................................124

7.5 Vizite de teren ......................................................................................................................125

7.6 Matricea de evaluare ...........................................................................................................127

7.7 Rezultate descriptive în funcţie de componentele cercetării .................................................131

7.7.1 Focus grupuri cu asistenţii sociali ...............................................................................131

7.7.2 Interviuri cu factorii interesaţi de la nivel judeţean .......................................................140

7.8 Instrumente de cercetare .....................................................................................................159

7.8.1 Chestionar pentru copiii „invizibili“ și familiile lor ........................................................159

7.8.2 Ghid focus grup ..........................................................................................................169

7.8.3 Ghid interviu DGASPC .................................................................................................175

7.8.4 Interviu prefectură ......................................................................................................178

7.8.5 Chestionar pentru asistenţii sociali ..............................................................................179

7.8.6 Chestionar pentru reprezentanţii comunităţii ...............................................................182

7


1. Rezumat

Context

Proiectul Sprijinirea copiilor „invizibili“ (SCI), pregătit în aprilie-iunie 2011 și implementat în perioada iunie 2011 – septembrie 2014, face parte din Programul Servicii Bazate pe Comunitate (CBS) desfășurat de UNICEF în România, care vizează dezvoltarea unei abordări preventive în sistemul de protecţie socială, cu precădere în zonele rurale.

Proiectul SCI vizează copiii „invizibili“, defi niţi ca fi ind copiii ce se confruntă cu unul sau mai multe tipuri de vulnerabilităţi1 și care sunt identifi caţi de asistenţii sociali prin activitatea de teren. În cadrul proiectului SCI, termenul copii „invizibili“ se referă și la copiii despre care se știe că se afl ă într-o situaţie vulnerabilă, dar ale căror vulnerabilităţi sunt „invizibile“ (identifi caţi tot prin activitatea de teren).2

Scopul proiectului Sprijinirea copiilor „invizibili“ este creșterea impactului politicilor de protecţie socială asupra familiilor și copiilor săraci și excluși din punct de vedere social („invizibili“). Având în vedere slaba dezvoltare a serviciilor de asistenţă socială la nivel comunitar, ipoteza ce stă la baza programului SCI este că nivelul de bunăstare al copiilor din România va crește doar dacă și doar atunci când copiii, în special copiii cei mai nevoiași („invizibili“), vor benefi cia de acces sporit la servicii sociale (servicii de educaţie, sănătate și asistenţă socială). În acest scop, în 2011, au fost angajaţi asistenţi sociali în 96 de comune din opt judeţe (Bacău, Botoșani, Buzău, Iași, Neamţ, Suceava, Vaslui și Vrancea). După o scurtă perioadă de formare, asistenţii sociali, supervizaţi de Direcţia Generală Judeţeană de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului (DGASPC), au identifi cat copiii „invizibili“ din cadrul comunităţii și au mobilizat Structurile Comunitare Consultative (SCC)3.

În 2012, proiectul a cuprins 64 de comune. S-a implementat în fază pilot un pachet minim de servicii preventive comunitare din sfera asistenţei sociale: asistenţii sociali au desfășurat activităţi de teren, precum evaluarea nevoilor, monitorizare, informare și consiliere, și au acordat servicii adecvate de asistenţă socială copiilor celor mai nevoiași și familiilor acestora. Acest model poate fi implementat în întreaga ţară (în toate cele 2.858 de comune ale ţării) și poate avea un impact progresiv asupra principalelor lacune ale sistemului de protecţie socială, acţionând asupra a patru niveluri: i) prevederi legislative, ii) construcţie instituţională, iii) alocarea resurselor și iv) mecanisme de control social, inclusiv monitorizare și evaluare.

Obiectivul și metodologia evaluării

Acesta este cel de-al doilea raport de evaluare a proiectului SCI implementat în România. Raportul prezintă rezultatele unei ample cercetări de teren realizate în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013.

Prezenta evaluare vizează relevanţa, efi cacitatea, efi cienţa și sustenabilitatea proiectului SCI. Criteriile de evaluare ale OCDE-CAD referitoare la asistenţa umanitară nu sunt relevante în acest demers. De asemenea, sunt explorate unele elemente ce ţin de impact, din perspectiva realizărilor.

1 Proiectul SCI folosește următoarea listă de vulnerabilităţi: (1) Copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și

locuinţe precare; (2) Copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, ce trăiesc în sărăcie sau în alte situaţii difi cile; (3) Copii ce

prezintă risc de neglijare sau abuz; (4) Copii suspecţi de boli grave; (5) Copii abandonaţi sau cu risc de abandon; (6) Copii

neșcolarizaţi și copii cu risc de abandon școlar; (7) Mame adolescente ce au părăsit școala și/sau prezintă risc de abandon

al nou-născutului; (8) Copii fără acte sau documente de identitate; (9) Alte cazuri de copii vulnerabili.

2 Cu alte cuvinte, copii cunoscuţi în localitate ca fi ind într-o situaţie vulnerabilă și în cazul cărora vizita de teren

a scos la iveală noi aspecte (cum ar fi abuz, neglijare etc.), indiferent dacă familia acestora a benefi ciat de unele prestaţii

sau servicii sociale înainte de demararea proiectului (de ex., ajutor social, ajutor de încălzire etc.).

3 Acestea includ factori de decizie de la nivel local, precum primar /viceprimar, secretarul primăriei, asistent

social, doctor, poliţist, reprezentantul școlii, preot etc. Cu toate că, teoretic, sunt prevăzute în legislaţia română, SCC nu

erau întru totul funcţionale în majoritatea localităţilor la începutul proiectului.

8

REZUMAT

Evaluarea ia în calcul toţi factorii interesaţi cheie, toate judeţele (8), toate comunităţile (95)4 și toate activităţile derulate în cadrul proiectului în 2012 (în 64 de comunităţi rurale rămase în proiect).

Evaluarea include o analiză contrafactuală ce cuprinde copiii „invizibili“ identifi caţi în cele 32 de comunităţi care nu au mai făcut parte din proiect în 2012. Acești copii urmau să benefi cieze de serviciile existente în comunele respective (de exemplu, serviciile obișnuite ale SPAS, mediator rom, asistenţi medicali comunitari etc.), dar nu și de serviciile acordate prin proiectul SCI. De asemenea, în aceste 32 de comunităţi, activitatea de teren menită să identifi ce copiii cei mai vulnerabili și familiile lor a încetat în 2012. Prin contrast, în cele 64 de comunităţi rămase în proiect, identifi carea celor mai vulnerabili a rămas o componentă a activităţii de teren, iar copiii „invizibili“ au putut benefi cia de serviciile acordate prin pachetul minim. Așadar, evaluarea compară:

• copiii „invizibili“ din ambele tipuri de comune și cum a evoluat situaţia lor în 2012;

• serviciile din ambele tipuri de comune, inclusiv sprijinul oferit la nivel judeţean comunelor

din proiect, spre deosebire de lipsa oricărui suport în comunele neincluse în proiect;

• rezultatele obţinute în benefi ciul copiilor în ambele tipuri de comune.

Evaluarea a recurs la o varietate de surse primare și secundare de informaţii în vederea asigurării unui nivel ridicat de calitate și credibilitate. Cu toate acestea, majoritatea datelor au fost adunate special în scopul prezentei evaluări. Datele primare au fost colectate atât la nivel micro (individual, gospodărie) cât și mezo (comunitar), prin tehnici de cercetare cantitativă și calitativă. Cercetarea de teren a fost efectuată de CERME, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013.

S-au folosit următoarele surse de date: raportul de evaluare din 2011 (Stănculescu și Marin, 2012), inclusiv comentariile și recomandările cu privire la evaluarea calităţii; toate rapoartele întocmite de supervizori și asistenţi sociali; toate rapoartele UNICEF (inclusiv cele de monitorizare in situ); bazele de date completate la nivel comunitar ca o resursă dedicată managementului cazurilor; legislaţia în vigoare: legea asistenţei sociale (2011) și legea protecţiei copilului în varianta sa revizuită (2012); baza de date centralizată cu copiii „invizibili“ (5.758 de cazuri); sondajul realizat la nivelul unui eșantion aleatoriu5 de copii „invizibili“ și familiile lor; focus grupuri cu asistenţii sociali din proiectul SCI;6 interviuri la nivel judeţean;7 sondajul de opinie întreprins în rândul reprezentanţilor comunităţii.8

Metodologia de evaluare prezintă o serie de avantaje, cum ar fi folosirea unei combinaţii de metode cantitative și calitative, raportarea datelor cantitative la eșantioane reprezentative, utilizarea unei abordări participative (toţi factorii interesaţi au luat parte la activităţile de evaluare), colectarea datelor în scopul precis al evaluării. Așadar, metodologia se afl ă în concordanţă cu cercetările anterioare ce scot în evidenţă importanţa implicării, interacţiunii și comunicării între clienţii evaluării și evaluatori pentru utilizarea pertinentă a evaluării (Johnson et al., 2009).

Cu toate acestea, există unele limitări. Principala limitare este dată de difi cultatea de a separa realizările / rezultatele proiectului de rezultatele altor intervenţii în domeniul serviciilor sociale preventive, precum Iniţiativa „Hai la școală!“9 sau programul naţional privind dezvoltarea serviciilor medicale preventive în mediul rural.10 În consecinţă, situaţia evaluată în ianuarie 2013 este rezultatul efectelor

4 Din cele 96 de comune incluse în proiect, Trifești (Iași) nu a furnizat deloc date.

5 Din baza de date centralizată, a fost extras un eșantion aleatoriu de 1.006 copii „invizibili“, cu o marjă de

eroare de ± 2,8% la un nivel de încredere de 95%. Rata totală de răspuns a fost de 99%. Așadar, eșantionul a inclus

708 gospodării cu chestionare valide, cuprinzând 923 copii înregistraţi ca fi ind „invizibili“, 1.724 fraţi și surori sub 18 ani

(neînregistraţi ca și copii „invizibili“) și 1.441 de adulţi (18 ani sau peste), din 60 de comunităţi rurale.

6 S-au realizat 4 focus grupuri cu 37 de asistenţi sociali, din toate cele 8 judeţe.

7 S-au organizat 24 de interviuri cu directori DGASPC, supervizori și reprezentanţi ai prefecturilor, din toate cele 8 judeţe.

8 Eșantionul a cuprins 60 de asistenţi sociali SCI și 235 de membri SCC, din 60 de comune.

9 Din vara lui 2010, UNICEF fi nanţează Iniţiativa privind participarea școlară „Hai la școală!“ (IPS) ce are drept scop

reluarea studiilor de către copiii de vârstă școlară și susţinerea lor în vederea terminării învăţământului obligatoriu. Iniţiativa este

implementată în peste 230 de comunităţi rurale, printre care se numără și 14 comunităţi cuprinse în proiectul SCI.

10 Din 2006, Ministerul Sănătăţii alocă fonduri pentru dezvoltarea unei reţele de asistenţi medicali comunitari și de

9


combinate ale tuturor acestor intervenţii, care au fost implementate doar în câteva comunităţi (nu în toate), nefi ind coordonate sau aplicate în mod uniform, unele dintre ele fi ind doar sporadice, însă majoritatea fără a fi deloc documentate. Totuși, analiza contrafactuală refl ectă situaţia și evoluţiile constatate în absenţa proiectului Sprijinirea copiilor „invizibili“.

Rezultate cheie și concluzii

Proiectul demonstrează cât se poate de clar că problematica copiilor „invizibili“ deţine o relevanţă extrem de importantă pentru comunităţile rurale din România și reprezintă o problemă serioasă ce necesită un răspuns urgent și ferm la nivel de politici. În același timp, proiectul a demonstrat că: (i) dezvoltarea serviciilor preventive comunitare este posibilă în ciuda resurselor umane limitate la nivel local și a bugetelor locale insufi ciente; (ii) activităţile de teren sunt posibile și esenţiale pentru asigurarea dreptului la protecţie socială al copiilor (și a altor categorii vulnerabile). Mai mult, prezintă evidenţe clare ale faptului că serviciile preventive comunitare sunt mai efi cace și mult mai convenabile ca și costuri nu doar în teorie, ci și în realitate.

Într-un an și jumătate (2011-2012), proiectul a identifi cat 5.758 de copii „invizibili“ care prezintă un cumul complex de vulnerabilităţi. Folosind o abordare din perspectiva pachetului minim de servicii comunitare, peste 3.400 de copii și familiile lor, din 64 de comunităţi rurale, au benefi ciat de diverse servicii, de la diagnosticare la informare, consiliere, acompaniere și sprijin, recomandare / trimitere la specialiști, dar și monitorizare și evaluare. Așadar, pentru numeroși copii afl aţi în situaţie de risc, s-a asigurat într-o mai mare măsură accesul la sănătate, educaţie, protecţie socială precum și la șansa de a crește în familia naturală.

În plus, atitudinea populaţiei faţă de copii și drepturile lor s-a schimbat în bine, serviciile preventive de la nivel comunitar s-au îmbunătăţit, iar numărul cazurilor de violenţă și abuz a scăzut în comunitate. Activarea și participarea comunitară (mai ales prin SCC) au crescut faţă de 2011. Astfel, rezultatele actuale indică faptul că obiectivele proiectului pot fi atinse în următorii 2-3 ani. Prin urmare, proiectul se afl ă pe drumul cel bun.

Cu toate acestea, trebuie ajustate multe aspecte. Proiectul este foarte relevant și extrem de efi cient. Aspectele problematice ţin de efi cacitate și sustenabilitate. Pentru o mai mare efi cacitate și sustenabilitate, evaluarea scoate în evidenţă două direcţii prioritare de acţiune, și anume (1) diagnosticarea vulnerabilităţilor și (2) activităţi de monitorizare și evaluare.

Trebuie ca proiectul să devină mai efi cace.

La nivel naţional, identifi carea cazurilor vulnerabile (de copii și nu numai) este rareori realizată din cauza lipsei unei metodologii ofi ciale (standarde, metode, activităţi, costuri estimate) pentru acest serviciu. Proiectul SCI caută să elimine această lacună. Identifi carea a reprezentat principala activitate în faza I a proiectului (în 2011), rămânând o activitate permanentă și ulterior. Astfel, baza de date centralizată a SCI cuprinde 5.758 de copii „invizibili“ din 95 de comune. Totuși, 33,5% (1.929 de cazuri) din totalul cazurilor au fost identifi cate în 2011, dar nu au fost trecute în bazele de date dedicate managementului cazurilor din 2012, prin urmare au „redispărut“ din atenţia SCI. Acest fenomen s-a datorat unei multitudini de factori, și anume: (1) ajustarea ariei de acoperire a proiectului, (2) discontinuitatea activităţilor și modifi carea instrumentelor proiectului, fără o pregătire adecvată a asistenţilor sociali, (3) introducerea unor noi specifi caţii referitoare la grupurile ţintă, (4) rezultatele activităţilor desfășurate în 2011, (5) insufi cienta capacitate de răspuns la nivel local și (6) caracteristicile comunităţii.

Calitatea bazei de date centralizate și corectate încă necesită îmbunătățiri semnifi cative. Așadar, 7% din totalul copiilor înregistraţi nu au putut fi identifi caţi în teren și niciun actor local nu deţine informaţii recente despre ei. Mai mult, dintre copiii “invizibili“ identifi caţi în teren, 4% nu locuiesc cu familiile lor, dar există informaţii despre ei și situaţia lor.

mediatori sanitari romi în ideea de a îmbunătăţi serviciile medicale preventive în zonele rurale. Acest program naţional se

derulează și în 43 din comunele incluse în proiectul SCI (în 2012-2013).

10

REZUMAT

Distribuţia populaţiei de copii „invizibili“ pe tipuri de vulnerabilitate nu a suferit modifi cări în perioada noiembrie 2011 - decembrie 2012. Acurateţea diagnosticului este foarte importantă, cu atât mai mult cu cât aproximativ 40% dintre copiii „invizibili“ se confruntă cu vulnerabilităţi multiple.11

Cea mai răspândită vulnerabilitate este neglijarea sau abuzul, care afectează peste jumătate din copiii „invizibili“. Această vulnerabilitate este evaluată cel mai inexact12 de către asistenţii sociali SCI, fi ind mult subapreciată. A doua vulnerabilitate se referă la familiile cu mulţi copii care trăiesc în sărăcie și este la rândul ei prost evaluată de asistenţii sociali, dar în sensul opus, fi ind supraapreciată. A treia vulnerabilitate privește educaţia. Copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar reprezintă aproape un sfert din copiii „invizibili“. Această vulnerabilitate este evaluată într-un mod mai corect de către asistenţii sociali, dar numai trei din patru cazuri înregistrate în bazele de date dedicate managementului cazurilor sunt confi rmate în teren.

La nivel naţional, în majoritatea SPAS, etapa diagnosticării vulnerabilităţilor se limitează la o verifi care sumară a documentelor incluse în cererile pentru diferite prestaţii în bani. Proiectul SCI a căutat să elimine această lacună, însă mai sunt necesare o serie de demersuri. Mai precis, din cauza lipsei unei metodologii de evaluare și înregistrare a vulnerabilităţilor și a insufi cientei pregătiri a asistenţilor sociali, acurateţea bazei de date a proiectului este destul de redusă. Numai trei din patru cazuri înregistrate în bazele de date dedicate managementului cazurilor sunt confi rmate în teren. Problema diagnosticării complete și sistematice a tuturor vulnerabilităţilor ce afectează fi ecare copil este una extrem de importantă, chiar dacă în unele cazuri soluţiile par a fi prea îndepărtate sau inexistente la nivel comunitar.

– 30% dintre copiii „invizibili“ provin din gospodării în care adulţii (18 ani sau peste) au absolvit doar ciclul primar. 47% dintre copiii „invizibili“ locuiesc în gospodării în care adulţii au terminat numai opt clase.

– Din punctul de vedere al veniturilor bănești, toţi copiii „invizibili“ trăiesc în familii sărace. Veniturile bănești ale familiilor din care provin copiii „invizibili“ sunt extrem de mici: 80% dintre ei trăiesc în sărăcie absolută, cu mai puţin de 1 USD pe persoană pe zi, iar restul de 20% trăiesc în gospodării cu un venit bănesc lunar pe persoană sub pragul naţional al sărăciei relative.

– Copiii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare reprezintă 43% din totalul copiilor „invizibili“, conform datelor sondajului. Aceștia sunt băieţi și fete de toate vârstele, din toate tipurile de gospodării, dar cu o suprareprezentare semnifi cativă a copiilor de etnie romă (51% faţă de 42% români).

– Aproape trei din zece copii „invizibili“ nu cresc în familia lor nucleară, ceea ce are efecte pe termen lung asupra dezvoltării lor, mai ales dacă ţinem cont și de sărăcia cronică în care trăiesc.13

– 50% dintre copiii „invizibili“ se afl ă în situaţii de neglijare, abuz sau violenţă.14 Potrivit sondajului, copiii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani (care merg la școală) sunt mai expuși la această vulnerabilitate decât cei sub 6 ani și adolescenţii de peste 14 ani. De asemenea, copiii de etnie romă prezintă o probabilitate mult mai ridicată de a deveni victime ale violenţei domestice decât copiii români. Cu toate acestea, majoritatea copiilor în această situaţie sunt români, nu romi. Adulţii din familiile în care unul sau mai mulţi copii prezintă risc de

11 Potrivit datelor incluse în baza de date centralizată în decembrie 2012.

12 Rata de acurateţe este calculată pe baza formulei (prezenţa confi rmată a vulnerabilităţii + absenţa confi rmată a

vulnerabilităţii)*100/total eșantion (N=923). 'Confi rmat' înseamnă că datele adunate în sondajul realizat în rândul familiilor

corespund evaluării asistentului social incluse în baza de date centralizată a proiectului.

13 Din totalul copiilor 'invizibili': (i) 19% provin din familii monoparentale, dar per ansamblu 25% trăiesc cu un

singur părinte (unii făcând parte din familii multigeneraţionale numeroase, alţii din familii monoparentale); (ii) 4% nu au

niciunul din părinţi acasă, ci locuiesc cu alte rude (cel mai adesea cu bunica) sau sunt în plasament maternal.

14 (A) riscul violenţei și abuzului – printre metodele cel mai des folosite pentru disciplinarea copiilor, potrivit celor

declarate de părinţi, se numără țipatul, ameninţarea, umilirea, înjosirea sau bătaia; (B) riscul neglijării - copilul (0-14 ani) este

lăsat singur acasă (împreună cu surorile și/sau fraţii săi), cel puţin câteva ore, fără supravegherea unui adult.

11


neglijare sau abuz sunt cupluri căsătorite (legal sau nu), în principal cu vârste cuprinse între 30 și 49 de ani, cu cel mult 8 clase, în care femeile sunt casnice, iar bărbaţii și tinerii lucrează cu ziua, mai ales în agricultură.

– Riscul abuzului și neglijării copilului este puternic infl uenţat de alcoolism.

– Doar 54% dintre cazuri au fost corect evaluate de asistenţii sociali din proiectul SCI. Acest lucru denotă o toleranţă ridicată faţă de violenţa asupra copilului în întreaga ţară, nu doar în comunităţile din proiectul SCI.

– Aproape 24% dintre copiii „invizibili“ nu sunt școlarizaţi sau prezintă risc de abandon școlar. Doar unul din trei copii „invizibili“ cu vârste între 3 și 5 ani merge la grădiniţă și chiar mai puţini o frecventează zilnic. Unul din zece copii „invizibili“ de 6-14 ani nu este înscris la școală și o parte importantă a celor înscriși nu merg la școală în fi ecare zi, fără a mai vorbi de faptul că doar aproximativ jumătate dintre ei au rezultate medii spre bune. După vârsta de 15 ani, cuprinderea în sistemul de învăţământ a copiilor „invizibili“ scade la 53%, cu 42% care merg zilnic la școală și doar 26% cu performanţe școlare medii spre bune.

– Copiii abandonaţi sau cu risc de abandon reprezintă 7,9% din totalul copiilor „invizibili“.15 Riscul abandonului copilului, potrivit evaluării asistenţilor sociali SCI, este mult mai frecvent în rândul copiilor români decât în cel al romilor, mai ales la vârste mici (0-2 ani). Este de asemenea semnifi cativ mai ridicat în rândul copiilor din gospodăriile sărace cu mulţi copii. Copiii ce trăiesc la rude și nu au niciun părinte acasă prezintă o probabilitate de a fi abandonaţi de patru ori mai mare decât restul copiilor „invizibili“. În plus, există diferenţe importante între judeţe. În Bacău, practic niciun copil „invizibil“ nu prezintă risc de abandon, în timp ce în Vrancea procentul este aproape dublu faţă de media eșantionului.

În 2012, SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de servicii comunitare, oferind astfel o varietate de servicii. Proiectul SCI a fost implementat alături de alte intervenţii și servicii comunitare (în colaborare sau nu, coordonat sau nu) în numeroase comunităţi. Mai mult, în unele dintre ele, asistentul social SCI a avut în același timp și calitatea de facilitator IPS sau asistent medical comunitar sau mediator școlar sau angajat al SPAS. Așadar, impactul proiectului SCI nu poate fi clar delimitat de rezultatele intervenţiilor desfășurate concomitent.

Acoperirea serviciilor a fost una importantă, mult mai mare decât în comunele din grupul de control în care proiectul SCI nu a mai fost implementat în 2012. Adresarea diferă de la un serviciu la altul, însă performanţa totală este destul de redusă, mai ales din cauza slabei corelări dintre vulnerabilităţile diagnosticate și serviciile acordate.

– În 2012, proiectul SCI și alte intervenţii au acordat servicii unei proporţii de 89% dintre copiii „invizibili“ identifi caţi în comunităţile SCI. Mai mult, 97% dintre copiii „invizibili“ ce trăiesc în sărăcie severă și suferă de foame sau frig de câteva ori pe lună au benefi ciat în 2012 de cel puţin un serviciu. SCI a asistat 91% dintre copiii „invizibili“ din gospodăriile cu 3 sau mai mulţi copii. Copiii din familii monoparentale au fost asistaţi în proporţie de 94%. De cel puţin un serviciu au benefi ciat 90% dintre copiii cu risc de neglijare sau abuz, 88% dintre copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar, 86% dintre copiii ce au nevoie de servicii medicale.

– În comunităţile SCI, 43% dintre fetele și băieţii de 3-17 ani au benefi ciat în 2012 de servicii de facilitare a accesului la educaţie. Proporţia benefi ciarilor scade de la 54% la vârsta de 6-10 ani la 49% în cazul copiilor de 11-14 ani și la doar 35% în rândul adolescenţilor de 15-17 ani. Interesul faţă de educaţia timpurie a fost de asemenea unul redus, doar 20% dintre copiii „invizibili“ de 3-5 ani benefi ciind de sprijin pentru frecventarea grădiniţei. Copiii romi au semnifi cativ mai multe șanse de a benefi cia de servicii ce facilitează accesul la educaţie decât cei români. Prin contrast, în grupul de control, practic niciun copil rom nu a benefi ciat de astfel de servicii.


12

REZUMAT

– În comunităţile în care Iniţiativa privind participarea școlară „Hai la școală!“ (IPS) fi nanţată de UNICEF a fost implementată în paralel cu proiectul SCI, proporţia benefi ciarilor serviciilor educaţionale a fost semnifi cativ mai ridicată (50%). Existenţa unui mediator sanitar rom a avut același efect pozitiv. Prin contrast, prezenţa unui mediator școlar în comunitate nu a avut nicio infl uenţă asupra serviciilor educaţionale oferite copiilor „invizibili“.

– 41% dintre copiii „invizibili“ din toate cele 96 de comune iniţiale au benefi ciat de unele servicii de facilitare a accesului la asistenţă medicală în timpul anului 2012. Aproape o treime din copiii „invizibili“ au fost înscriși la un medic de familie, aproape un sfert au fost ajutaţi să se programeze la un medic specialist, 5% au benefi ciat de transport gratuit la un medic specialist dintr-un oraș apropiat și 2% au fost ajutaţi să obţină certifi catul de handicap. În comunităţile SCI, fetele și băieţii, copiii romi și cei români au prezentat aceeași probabilitate de a benefi cia de astfel de servicii. Prin contrast, în grupul de control, românii au prezentat o probabilitate de a benefi cia de servicii medicale în 2012 cel puţin dublă faţă de copiii romi.

– Cu toate acestea, 7,5% dintre toţi copiii „invizibili“ au în continuare nevoie de servicii de facilitare a accesului la asistenţă medicală: 2,9% nu sunt înscriși la un medic de familie, 1,4% au nevoie de un certifi cat de handicap, iar 3,2% trebuie să consulte un medic specialist. Deși 38% dintre ei au nevoie de medicamente pentru un tratament continuu, doar 9% și le permit.

În cadrul proiectului SCI, 75% din cazurile de copii „invizibili“ fi e au cunoscut o ameliorare, fi e au fost soluţionate în 2012. Mai mult, în comunităţile SCI, 82% din copiii „invizibili“ aparţin gospodăriilor ce au o relaţie „bună“ sau „foarte bună“16 cu asistentul social și care sunt „mulţumite“ sau „foarte mulţumite“17 de activitatea asistentului social. Din punctul de vedere al asistenţilor sociali SCI, principalul benefi ciu al proiectului în ceea ce privește bunăstarea copiilor din comunitatea lor a fost înainte de toate o mai bună informare.

Proiectul este considerat foarte relevant de către toate categoriile de reprezentanţi ai comunităţii. Aproape toţi reprezentanţii comunităţilor cunosc obiectivele și activităţile SCI desfășurate în comunitatea lor. Vizibilitatea proiectului a crescut între 2011 și 2012. Pachetul minim de servicii este considerat extrem de relevant în ceea ce privește acoperirea nevoilor copiilor vulnerabili și este perceput ca un real suport pentru prevenirea separării copilului de familie la nivel comunitar.

Proiectul este foarte efi cient. Peste 3.400 de copii au benefi ciat de unul sau mai multe servicii. În plus, pentru 58 din cei 70 de copii vulnerabili abandonaţi sau cu risc de abandon s-a prevenit separarea de familie. Acest lucru s-a făcut cu un cost per copil (și familie) de 250 lei pe an. Prin comparaţie, costul standard în sistemul de protecţie a copilului, per copil pe an, variază între 11 și 21 mii lei, adică de 44 până la 84 de ori mai mult.18 Astfel, serviciile preventive comunitare oferă nu doar o protecţie mai efi cientă copiilor, ci sunt și mai convenabile din punctul de vedere al costurilor decât serviciile de protecţie specială.

Sustenabilitatea reprezintă dimensiunea cea mai problematică, cu toate că 70% dintre reprezentanţii comunităţii au declarat că activităţile SCI vor fi preluate și continuate la nivel comunitar după fi nalizarea proiectului. 57% dintre reprezentanţii comunităţii sunt de părere că asistentul social SCI va fi angajat de primărie cu aceleași atribuţii ca în proiect. În comunităţile SCI ce au benefi ciat de microgranturi,19 proiectul pare a fi mai sustenabil decât în celelalte comune sau,

16 Potrivit sondajului de opinie realizat în rândul asistenţilor sociali.

17 Potrivit sondajului din rândul copiilor 'invizibili' și familiilor lor.

18 Hotărârea Guvernului nr. 23 din 6 ianuarie 2010, Standardele de cost pentru serviciile sociale. Standardul de

cost per copil pe an variază după cum urmează: 11.014 lei pentru asistenţi maternali cu 3 copii în plasament; 13.931

lei pentru asistenţi maternali cu 2 copii în plasament; 20.896 lei pentru asistenţi maternali cu un copil în plasament;

20.653 pentru servicii de tip rezidenţial. Disponibil la: http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/fi le/Legislatie/

HOTARARI-DE-GUVERN/HG23-2010.pdf

19 Activităţile realizate în cadrul proiectelor fi nanţate prin microgranturi au inclus: grupuri de suport pentru părinţi,

activităţi de informare pentru părinţi, activităţi educative și de sprijin pentru copii, excursii tematice, activităţi recreative. În

aceste proiecte, copiii au avut ocazia să se joace cu jucării și jocuri pe care nu și le permit, să meargă în excursie pentru

13


cel puţin, reprezentanţii comunităţii sunt mai optimiști în această privinţă. Cu toate acestea, datele obţinute în grupul de control arată că acest optimism trebuie privit într-un mod precaut.

Recomandări

Recomandarea generală este continuarea intervenţiei și înteţirea eforturilor de advocacy astfel încât modelul de servicii preventive comunitare implementat în fază pilot în cadrul proiectului SCI să fi e preluat și extins la nivel naţional și judeţean.

Disponibilitatea resurselor umane la nivel comunitar și judeţean este critică atât pentru sustenabilitatea, cât și pentru efi cacitatea proiectului. Proiectul a demonstrat că implementarea pachetului minim este posibilă chiar și cu ajutorul unei reţele de asistenţi sociali cu mai puţină experienţă în domeniu. Mulţi asistenţi sociali SCI nu sunt experţi, dar sunt persoane entuziaste și tenace, dornice să lucreze în acest domeniu și cu bune abilităţi de comunicare. Au realizat activităţile cum au putut și în multe situaţii au găsit soluţii creative la problemele și difi cultăţile copiilor. Cu toate acestea, pentru a crește performanţele proiectului, au nevoie de o pregătire mai bună, de un sprijin metodologic mai intens din partea specialiștilor de la nivel judeţean, dar și de instrumente mai bune (bază de date, ghiduri, metodologii și proceduri) pentru a-și îmbunătăţi activitatea.

Se remarcă doi factori care pot crește considerabil sustenabilitatea, și anume: (1) asistenţii sociali să fi e angajaţi de primărie cu aceleași atribuţii, ceea ce asigură transferul de cunoștinţe și practici către SPAS și (2) existenţa serviciilor preventive, altele decât cele din proiectul SCI în cadrul comunităţii (de exemplu, asistent medical comunitar, mediator sanitar, mediator școlar, mediator rom). Datele disponibile indică faptul că indiferent de deschiderea decidenţilor locali faţă de integrarea asistentului social SCI la nivelul primăriei, actuala legislaţie și constrângerile bugetare sunt factori foarte importanţi care pun piedici serioase sustenabilităţii personalului angajat în proiect după retragerea fi nanţării UNICEF. Astfel, în următoarea fază a proiectului, trebuie intensifi cate eforturile de advocacy în vederea modifi cării reglementărilor ce blochează posturile din sectorul public.

O mai bună colaborare între instituţii este un alt factor cheie. Este necesară îmbunătăţirea colaborării pe verticală și orizontală între instituţii, profesioniști și factori interesaţi. Potrivit reprezentanţilor comunităţilor, Structurile Comunitare Consultative (SCC) au devenit mai active în 2012, iar frecvenţa întâlnirilor acestor structuri a crescut faţă de 2011. Cu toate acestea, din perspectiva factorilor interesaţi de la nivel judeţean, mai sunt încă multe de făcut pentru a crește participarea membrilor SCC la activităţile proiectului. În acest sens, trebuie stabilite reglementări mai clare referitoare la funcţionarea și responsabilităţile SCC.

Microgranturile și Centrele de Resurse20 din cadrul DGASPC au avut un impact foarte pozitiv. Recomandăm ca în următoarea fază a proiectului să se continue acordarea de microgranturi și fi nanţarea Centrelor de Resurse de la nivelul DGASPC ca unităţi coordonatoare ce oferă suport metodologic comunităţilor.

Pe lângă coordonarea asistenţilor sociali la nivel judeţean (asigurată de supervizorii DGASPC), este nevoie și de monitorizare constantă la nivel central pentru a reduce discrepanţele majore înregistrate între judeţe în ceea ce privește performanţele.

prima dată în viaţă, să petreacă momente preţioase cu părinţii. De asemenea, pentru părinţi și mai ales pentru mame,

activităţile au reprezentat o bună ocazie de a ieși, de a se întâlni cu alţi părinţi, de a vorbi despre problemele și experienţa

lor și de a petrece timp (chiar și jucându-se) cu copiii lor.

20 Atât supervizorii, cât și directorii DGASPC consideră că Centrul de Resurse este necesar nu doar în cadrul

proiectului, ci și la nivelul colaborării cu SPAS și toţi factorii interesaţi, din toate comunităţile rurale. Cu toate acestea,

pentru extinderea Centrului de Resurse e nevoie de (1) noi reglementări, (2) defi nirea clară a relaţiei între DGASPC și SPAS

și procedurile de lucru aferente și (3) o distribuire a contribuţiilor pe care ar trebui să le ofere DGASPC și primăriile din

mediul rural pentru funcţionarea acestor centre judeţene. În condiţiile actualei alocări bugetare a DGASPC, extinderea

Centrelor de Resurse nu este o operaţiune sustenabilă și chiar menţinerea actualului Centru de Resurse este pusă sub

semnul întrebării după terminarea proiectului.

14

REZUMAT

Sustenabilitatea este afectată de atitudinile tolerante faţă de abuzul de alcool, violenţă, abandon școlar sau sarcinile precoce. Aceste atitudini îngreunează procesul de identifi care a copiilor „invizibili“ și, mai generic, modul în care sunt trataţi copiii vulnerabili. Este necesară o strategie clară care să vizeze cunoștinţele, atitudinile și practicile la nivel comunitar, atât în cadrul instituţiilor publice, cât și în rândul populaţiei largi.

Pentru mai multă efi cacitate la nivelul proiectului, următoarea fază a acestuia ar trebui să pornească de la o bază de date centralizată cu copiii „invizibili“ recunoscuţi de toţi factorii interesaţi, ceea ce presupune corectarea actualei baze de date centralizate pentru a evita fenomenul ‚redispariţiei“ copiilor „invizibili“ din atenţia SCI. Trebuie elaborată o procedură de înregistrare /ștergere în baza de date pentru a asigura că fi ecare caz este monitorizat periodic cel puţin timp de 1-2 ani. De asemenea, pentru a înţelege mai bine nevoile copilului, este indicat ca acesta să fi e evaluat în mediul său natural și nu izolat. În acest sens, este necesar un nou format de bază de date, care să solicite informaţii sistematice despre toţi membrii familiei. Astfel, planul de intervenţie poate ţine cont și de persoanele relevante care decid sau sunt responsabile de copilul în cauză.

Pentru evitarea discrepanţelor în identifi carea copiilor „invizibili“, este esenţial să existe o metodologie pentru diagnosticarea completă a vulnerabilităţilor pe baza unei grile de indicatori, care să fi e aplicată unitar pentru toţi copiii și toate comunităţile. Având în vedere complexitatea vulnerabilităţilor cu care se confruntă copiii „invizibili“, abordarea proiectului trebuie să fi e una integrantă și să nu trateze fi ecare vulnerabilitate separat. Este clar nevoie de o metodologie în vederea corelării vulnerabilităţilor diagnosticate cu planul individual de intervenţie.

Pentru a oferi ajutor și sprijin supervizorilor și asistenţilor sociali, noile metodologii, proceduri, formate și indicatori trebuie integrate într-o aplicaţie online inteligentă. Acest tip de aplicaţie ar permite și monitorizarea în timp real a activităţii desfășurate în teren și agregarea datelor la diferite niveluri (comunitar, judeţean, proiect) în orice moment, ceea ce ar contribui la ajustarea promptă a proiectului pe baza evidenţelor.

În afară de instrumente, asistenţii sociali și supervizorii au nevoie de formare adecvată, dar și de îndrumare și sprijin constant pentru utilizarea efi cientă a noilor instrumente.

În ceea ce privește pachetul minim de servicii comunitare, activităţile de teren care asigură prezenţa activă a asistentului social în comunitate trebuie să rămână o componentă importantă a pachetului minim de servicii. Serviciile de acompaniere și îndrumare incluse în pachetul minim trebuie extinse și diversifi cate. Adăugarea a două noi componente ar aduce un important plus de valoare, mai precis: (i) o componentă materială care să acopere multiplele lipsuri de această natură; (ii) o componentă dedicată părinţilor deoarece, fără programe de alfabetizare, reabilitare și angajare pentru părinţii copiilor „invizibili“, proiectul are șanse foarte slabe să atingă rezultate efi cace și sustenabile. Actorii locali sunt de părere că efi cacitatea proiectului SCI poate fi sporită prin dezvoltarea altor servicii preventive la nivel comunitar, precum centrele de zi.

Dincolo de acest proiect, la nivelul politicilor naţionale sau regionale, sondajul realizat în rândul familiilor cu copii „invizibili“ scoate în evidenţă problema lipsei datelor naţionale în legătură cu acest segment al populaţiei. În general, copiii „invizibili“ și familiile lor sunt cazuri atipice, ce nu se încadrează în statisticile ofi ciale, din aproape toate privinţele, de la caracteristicile demografi ce până la cele economice, de la numărul copiilor și componenţa gospodăriilor până la statutul ocupaţional, nivel de educaţie, venituri sau consum. Populaţia de copii „invizibili“ și familiile lor nu pot fi evaluate folosind indicatori și metodologii standard. Așadar, în scopul politicilor de incluziune socială și reducere a sărăciei, datele ofi ciale standard21 trebuie completate de studii specifi ce realizate pe baza unor eșantioane reprezentative de gospodării, precum cele ale copiilor „invizibili“.

21 De exemplu, Ancheta Bugetelor de Familie realizată de Institutul Naţional de Statistică.

15


2. Descrierea proiectului SCI

Proiectul Sprijinirea copiilor „invizibili“ (SCI), pregătit în aprilie-iunie 2011 și implementat în perioada iunie 2011 – septembrie 2014, face parte din Programul Servicii Bazate pe Comunitate (CBS) desfășurat de UNICEF în România, care vizează dezvoltarea unei abordări preventive în sistemul de protecţie socială, cu precădere în zonele rurale. Scopul proiectului Sprijinirea copiilor „invizibili“ este creșterea impactului politicilor de protecţie socială asupra familiilor și copiilor săraci și excluși din punct de vedere social („invizibili“). În 2011, au fost angajaţi asistenţi sociali în 96 de comune din opt judeţe (Bacău, Botoșani, Buzău, Iași, Neamţ, Suceava, Vaslui și Vrancea). După o scurtă perioadă de formare, asistenţii sociali, supervizaţi de Direcţia Generală Judeţeană de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului (DGASPC), au identifi cat copiii „invizibili“ din cadrul comunităţii și au mobilizat Structurile Comunitare Consultative (SCC)22. În 2012, proiectul a fost redenumit Prima prioritate: niciun copil „invizibil“! Dezvoltarea serviciilor sociale de bază la nivel comunitar. Proiectul a cuprins 64 de comune, unde s-a implementat în fază pilot un pachet minim de servicii preventive comunitare din sfera asistenţei sociale cu scopul de a asista copiii și familiile cele mai nevoiașe.

Acesta este cel de-al doilea raport de evaluare a proiectului SCI implementat în România. Raportul prezintă rezultatele unei ample cercetări de teren realizate în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013 de către Centrul Român de Modelare Economică (CERME).

2.1 Context

În România, trăiesc aproximativ 3,8 milioane de copii sub 18 ani (3,2 milioane cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani, potrivit datelor INS de la 1 ianuarie 2012), în 3,2 milioane de gospodării.23 După anul 2009, în contextul crizei economice mondiale, România a înregistrat o creștere a ratei sărăciei și vulnerabilităţii. Dintre toate grupele de vârstă, copiii și tinerii prezintă constant cel mai ridicat risc de sărăcie, indiferent de metoda de estimare, iar profunzimea sărăciei este de asemenea mai mare în cazul lor. Tendinţele post-2009 indică faptul că recesiunea economică a afectat puternic copiii și tinerii, o tendinţă negativă ce se pare că va continua; aproape 320.000 de copii (0-17 ani) trăiau în sărăcie absolută în 2010. Criza a lovit cel mai tare copiii din mediul rural și cei de etnie romă.24

Recent, trei echipe de cercetare independente (Comisia Europeană și UNICEF) 25 au evidenţiat următoarele aspecte: (a) În ceea ce privește copiii, sărăcia veniturilor (sau sărăcia monetară) atinge un nivel mai ridicat în România decât în orice altă ţară europeană (33% faţă de 20%, media UE 27); profunzimea sărăciei monetare este mai mare în rândul copiilor români decât în orice alt stat european; (b) Aproape 72-78% dintre copiii români se confruntă cu serioase lipsuri materiale, procentul fi ind semnifi cativ mai mare decât în toate celelalte state europene în ceea ce privește majoritatea bunurilor.26

22 Acestea includ factori de decizie de la nivel local, precum primar /viceprimar, secretarul primăriei, asistent

social, doctor, poliţist, reprezentantul școlii, preot etc. Cu toate că, teoretic, sunt prevăzute în legislaţia română, SCC nu

erau întru totul funcţionale în majoritatea localităţilor la începutul proiectului.

23 Majoritatea copiilor provin din familii nucleare complete (58% din gospodării cu copii) sau multigeneraţionale

ce includ bunici și/sau alte rude, cu sau fără părinţi (36%). Ceilalţi copii trăiesc în familii monoparentale, reprezentând

aproximativ 6% din totalul gospodăriilor cu copii. (date INS, 1 ianuarie 2012)

24 Dacă în mediul urban rata sărăciei absolute era de doar 3,5%, în zonele rurale aceasta a atins 12,4%. În cazul

copiilor romi, rata sărăciei absolute este extrem de mare. Astfel, în mediul urban, acest tip de sărăcie afectează 2% dintre

copiii români faţă de 27,3% dintre cei romi, iar în comunităţile rurale procentul este de 10,6% faţă de 41,1%. Preda

(coord.) (2011) Analiza situaţiei copiilor din România. Raport UNICEF. Date ABF, INS.

25 Centrul de Cercetare Innocenti al UNICEF (2012) Măsurarea sărăciei infantile; CE (2012) Măsurarea lip-

surilor materiale pe baza indicatorilor UE pentru populaţia totală și a indicatorilor specifici copiilor; Frazer și Marlier

(2012).

26 Copiii duc lipsă (din cauza banilor insufi cienţi) de următoarele: într-o măsură extrem de mare, jocuri de interior,

echipamente pentru activităţi în aer liber și participare la excursii școlare și evenimente contra cost; într-o foarte mare

măsură, cărţi pentru copii și mașină personală în familie; într-o mare măsură, fructe și legume proaspete și mese zilnice

16

DESCRIEREA PROIECTULUI SCI

În plus, numeroși copii continuă să fi e separaţi de familiile lor naturale sau expuși diferitelor forme de violenţă ori excluziune socială. Astfel, contextul general în cazul copiilor este marcat de nevoi difuze și serioase, dar și de fenomene27 alarmante, cum ar fi familii monoparentale „ascunse“,28 „foamete ascunsă“, „co-morbiditate,“29 greutate mică la naștere din cauza subnutriţiei sau sănătăţii precare a mamelor, copii ce suferă de malnutriţie protein-calorică, neînscrierea școlară, abandon școlar sau practici adoptate de familii ce pun în pericol dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

Drept răspuns, România a adus îmbunătăţiri consistente sistemului de servicii sociale, care rămâne totuși mult în urma a numeroase state membre ale Uniunii Europene (la capitolul angajări în sector: 4% faţă de 9,6% în UE).30 Aplicarea actualei legislaţii privind dezvoltarea serviciilor sociale primare este obstrucţionată de lipsa unor forme fl exibile de angajare a forţei de muncă (de exemplu, cu normă parţială), un procent foarte redus din PIB dedicat cheltuielilor cu serviciile sociale (România se afl ă pe ultimul loc în UE la acest indicator), efectivul31 și formarea resurselor umane. Concluzia studiului32 referitor la Stadiul dezvoltării serviciilor sociale din România în 2011, realizat în toate judeţele ţării, este că sistemul de protecţie socială se confruntă în continuare cu numeroase defi cienţe și discrepanţe, având o acoperire neuniformă, mai ales în zonele rurale. Autorităţile publice locale se implică ocazional în funcţionarea sistemului, fi ind active doar în orașe și numai acolo unde se remarcă o prezenţă puternică a organizaţiilor neguvernamentale.

Capacitatea decidenţilor din administraţia locală de a angaja sau a reţine personalul specializat în cadrul serviciilor de asistenţă socială este foarte redusă, ceea ce atrage serioase discrepanţe între comunităţile rurale și cele urbane.33 La nivel comunitar, deși numărul serviciilor sociale furnizate de ONG-uri a crescut, acestea vizează doar într-o mică măsură anumite categorii vulnerabile, precum foștii deţinuţi, consumatorii de droguri sau persoanele ce suferă de alcoolism, persoanele fără adăpost sau cele infectate cu HIV/SIDA. Dezvoltarea serviciilor sociale comunitare se lovește de lipsa resurselor fi nanciare la nivel local, dar și de lipsa sau insufi cienţa personalului specializat.

În general, la nivel comunitar, serviciile de identifi care și de intervenţie timpurie și sistemele de referire adresate categoriilor vulnerabile sunt slab dezvoltate sau lipsesc cu desăvârșire. Cooperarea între diferite sectoare și servicii este relativ limitată. Nu există mecanisme de coordonare între ministerele / instituţiile responsabile. Atitudinile și practicile sociale dominante ce favorizează discriminarea (în special a romilor), precum și toleranţa faţă de comportamentele negative (cum ar fi violenţa domestică sau abuzul de alcool) ridică și mai multe obstacole în procesul de identifi care și referire a cazurilor.

La nivel local, serviciile preventive continuă să se axeze preponderent pe prestaţii sociale (venitul minim garantat, ajutorul de încălzire, alocaţia copilului și alocaţii familiale), în detrimentul dezvoltării și implementării serviciilor sociale de prevenire și consiliere, a dezvoltării abilităţilor de viaţă, a asistenţei acordate în vederea găsirii unui loc de muncă etc. Dintre toţi benefi ciarii SPAS (copii) din 2010, doar 24% au benefi ciat de servicii, în timp ce restul au primit numai prestaţii,

pe bază de carne sau pește, aniversări, posibilitatea de a-și invita prietenii acasă din când în când, activităţi recreative

periodice (sportive, evenimente dedicate copiilor și tinerilor etc.), haine noi și două perechi bune de încălţăminte, calculator

și Internet, dar și un birou / spaţiu adecvat pentru teme.

27 Stănculescu (coord.) (2012), cercetare UNICEF pe baza datelor din 2011.

28 Gospodării cu copii din care lipsește unul sau ambii părinţi, indiferent de numărul celorlalţi adulţi prezenţi.

29 „[…] supraalimentaţie ce conduce la obezitate și boli netransmisibile în aceleași comunităţi sau chiar familii în

care se întâlnesc și cazuri de subnutriţie a copilului.“ (UNICEF, 2006, p.26)

30 România trebuie să transmită Comisiei Europene, de două ori pe an, informaţii administrative și statistice

împreună cu rapoartele de monitorizare a dezvoltării serviciilor sociale în concordanţă cu Recomandarea Comisiei

Europene privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaţa muncii (2008).

31 În România, în 2010, exista un asistent social la 4.300 de locuitori comparativ cu un raport de 1/300 în Suedia,

1/600 în Marea Britanie sau 1/1.600 în Italia. Campanini et al. (2010) în Preda (coord., 2011).

32 IRECSON (2011), Program Operaţional Sectorial - Dezvoltarea Resurselor Umane, proiect implementat de

MMFPS.

33 Preda (coord., 2011), proiect UNICEF; IRECSON (2011), MMFPS și SERA România (2012).

17


cu toate că 21% dintre benefi ciarii prestaţiilor în bani au fost copii ce prezentau riscul de a fi abandonaţi de părinţii lor.34

Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS) are sarcina de a pune în practică politicile și strategiile de asistenţă socială la nivel comunitar. Doar 30% dintre SPAS sunt acreditate ca furnizori de servicii sociale, iar 70% nu deţin încă această acreditare.35

Un studiu realizat de MMFPS și SERA România (2012) arată că, în ceea ce privește resursele umane dedicate activităţilor de asistenţă socială în zonele rurale, unele primării au inclus în organigrama lor un departament de asistenţă socială, altele doar unul sau doi referenţi cu atribuţii în acest domeniu. Referenţii ce desfășoară activităţi de asistenţă socială la nivelul comunelor nu se ocupă exclusiv de acest gen de sarcini și nu au atribuţii clar defi nite. De obicei, persoanele respective deţin simultan mai multe responsabilităţi, care sunt cât se poate de variate: registru agricol, bibliotecar, impozite, situaţii de urgenţă etc. Volumul lor de muncă este uriaș și adesea se limitează strict la acordarea de prestaţii sociale, cu tot ce implică aceasta – întocmirea și verifi carea dosarelor, ţinerea evidenţei plăţilor lunare, vizite la domiciliu (mai ales în comunităţile mari și foarte mari, cu o populaţie de peste 3.000 de locuitori), fără a realiza activităţi de prevenire și consiliere adresate persoanelor în situaţii de risc. O cercetare calitativă36 efectuată de UNICEF indică faptul că, în zonele în care s-au angajat profesioniști în domeniul asistenţei sociale, aproape 85% din activitatea acestora în comunităţile selectate consta în muncă de birou și sarcini administrative.

Pregătirea limitată a personalului din domeniul asistenţei sociale de la nivel local reprezintă o altă problemă majoră.37 Practic, peste 60% dintre cei ce ar trebui să implementeze programe de prevenire (61% din personalul SPAS și 64% dintre referenţii cu atribuţii de asistenţă socială) nu au urmat studii de specialitate. Doar aproximativ unul din patru referenţi cu atribuţii de asistenţă socială sau angajaţi ai SPAS au studii superioare de specialitate. Se remarcă discrepanţe majore între mediul rural și cel urban: în medie, 1 angajat (indiferent de educaţie și dacă aparţine de SPAS sau nu) în fi ecare comună faţă de o medie de aproape 25 de angajaţi cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale în cadrul unităţilor SPAS active în comunităţile urbane.

Din moment ce, la nivelul sistemului, resursele umane sunt insufi ciente și nepregătite, în cadrul SPAS,38 activităţile de asistenţă socială se desfășoară în lipsa unor proceduri sau criterii clare de eligibilitate / admitere a benefi ciarilor. Nu există metodologii de evaluare sau monitorizare a situaţiei diferitelor categorii vulnerabile din unitatea teritorial administrativă și nici metodologii de identifi care precoce a cazurilor de risc. Asistenţa socială nu se acordă pe baza unor planuri și obiective clare, ci doar în momentul apariţiei cazurilor. Asistenţii sociali din cadrul SPAS nu cunosc serviciile sistemului de protecţie a copilului existente la nivel judeţean și prin urmare nu sunt în măsură să facă o referire în cunoștinţă de cauză; în general, îndrumă copiii și familiile spre servicii bazându-se exclusiv pe analiza cazului, fără a corela evaluarea nevoilor copilului / familiei cu serviciile disponibile la nivelul judeţului.

2.2 Obiectivele și ipoteza programului

Scopul proiectului SCI este creșterea impactului politicilor de protecţie socială asupra copiilor săraci și excluși din punct de vedere social („invizibili“), cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani, și asupra familiilor lor.

Principalele obiective ale SCI sunt: i) Consolidarea strategiei naţionale privind serviciile de prevenire din punctul de vedere al efi cacităţii și al efi cienţei; ii) Creșterea capacităţii naţionale de acordare a unor servicii de bază, cu accent pe identifi carea copiilor și familiilor afl ate în situaţie de risc,

34 FONPC (2012).

35 MMFPS și SERA România (2012).

36 Magheru (2009).

37 Preda (coord., 2011), proiect UNICEF.

38 MMFPS și SERA România (2012); FONPC (2012).

18


și consolidarea mecanismelor de monitorizare și evaluare și iii) Extinderea, în cele din urmă, a accesului la servicii esenţiale pentru 30.000 de copii săraci, excluși, vulnerabili.

Având în vedere lipsa serviciilor de asistenţă socială la nivel comunitar, ipoteza ce stă la baza programului SCI este că nivelul de bunăstare al copiilor din România poate crește doar dacă și doar atunci când copiii, în special copiii cei mai nevoiași („invizibili“), vor benefi cia de acces sporit la servicii sociale (servicii de educaţie, sănătate și asistenţă socială). În acest scop, în mediul rural (cu precădere în comunităţile cele mai sărace), trebuie să se angajeze asistenţi sociali care să fi e formaţi pentru a desfășura mai ales activităţi de teren, inclusiv evaluarea nevoilor, monitorizare, informare și consiliere, și pentru a furniza servicii adecvate de asistenţă socială copiilor celor mai nevoiași și familiilor acestora. În acest scop, prin proiectul SCI se implementează în fază pilot, în 64 de comune din regiunile NE și SE (cele mai sărace din ţară și din Europa), un model de servicii preventive comunitare care să asiste copiii „invizibili“ și familiile lor. Contribuţia UNICEF la proiectul de modelare a constat în următoarele: i) bugetul total al proiectului SCI pentru anul 2012, dedicat implementării în fază pilot a pachetului minim de servicii, care a fost de 1.152 mii lei (aproape 345 mii USD);39 ii) asistenţă tehnică pentru elaborarea modelului, pachetului minim de servicii și instrumentelor, activităţi de dezvoltare a capacităţii la nivel local și judeţean și activităţi de monitorizare și evaluare.

Acest model poate fi implementat în întreaga ţară (în toate cele 2.858 de comune ale ţării) și poate avea un impact progresiv asupra principalelor lacune ale sistemului de protecţie socială, acţionând asupra a patru niveluri: i) prevederi legislative, ii) construcţie instituţională, iii) alocarea resurselor și iv) mecanisme de control social, inclusiv monitorizare și evaluare (Magheru, 2010).

Încă din faza de elaborare, proiectul SCI s-a aliniat Strategiei naţionale în domeniul protecţiei și promovării drepturilor copiilor (2008-2013) a Guvernului, care evidenţează nevoia de dezvoltare a unor mecanisme de prevenire, plasând în plan secund intervenţiile serviciilor specializate,40 deoarece promovarea unor acţiuni ce conduc mai degrabă la menţinerea copilului în familie decât referirea acestuia către sistemul de protecţie este mai efi cientă, mai în concordanţă cu abordarea din perspectiva drepturilor copilului și mai puţin costisitoare. De asemenea, proiectul se afl ă în acord cu priorităţile Guvernului din sfera familiei, protecţiei copilului și egalităţii de șanse: „creșterea calităţii vieţii copilului vulnerabil și respectarea standardelor minime de calitate în toate serviciile acordate copilului în difi cultate“.41 Chiar dacă priorităţile și strategiile naţionale anticipează trecerea de la protecţie la prevenire și, prin urmare, la dezvoltarea serviciilor bazate pe comunitate, până în prezent răspunsul s-a limitat în principal la crearea câtorva centre de zi. Proiectul de modelare a fost conceput cu scopul de a contribui la găsirea unor soluţii comunitare mai efi ciente, mai efi cace, ușor de implementat și susţinut, venind astfel în completarea modelului de acţiune dedicat prevenirii la nivel local.

În același timp, scopul și obiectivele proiectului se afl ă în mare concordanţă cu prevederile Strategiei de protecţie a copilului a UNICEF, în care se afi rmă că un sistem optim de protecţie a copilului are ca punct de plecare prevenirea, dar și cu Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, al cărei principiu fundamental este „interesul superior al copilului“.

Proiectul SCI are la bază următoarele principii: i) realizarea drepturilor de dezvoltare este crucială nu doar pentru copii, ci și pentru viitorul comunităţilor în care trăiesc aceștia; ii) activităţile derulate în

39 Acest buget cuprinde: (1) salariile lunare de aproximativ 255 USD pentru 8 supervizori judeţeni; (2) un buget

lunar de 90 USD per judeţ pentru transportul supervizorilor în comunităţile incluse în proiect; (3) aproximativ 1.200 USD

per judeţ pe an pentru costurile de întreţinere a unui centru de resurse (în cadrul DGASPC) adresat comunităţilor incluse în

proiect; (4) salariile lunare de aproximativ 300 USD pentru 64 de asistenţi sociali angajaţi pe proiect; (5) 24 microgranturi

de 3.000 USD pe an per comunitate care acoperă costurile unui centru comunitar pentru copii și părinţi; (6) un buget de

600 USD pe an pentru schimburi de experienţă.

40 Strategia naţională în domeniul protecţiei și promovării drepturilor copilului, p.2, www.copii.ro

41 Priorităţile Guvernului pentru 2012, http://www.gov.ro/prioritatile-anului-2012-br-capitolul-9-familia-protectia-

copilului-si-egalitatea-de-sanse__l1a116016.html. Același scop se regăsește și în Strategia privind reforma în domeniul

asistenţei sociale, 2011.

19


mediul rural asistă în mod real persoanele cele mai vulnerabile și cu cele mai mari nevoi; iii) trebuie adoptată o abordare intersectorială pentru un impact de durată; iv) încheierea de parteneriate cu factorii interesaţi de la toate nivelurile atrage susţinere și implicare și v) o acoperire mai amplă asigură masa critică necesară pentru infl uenţarea proceselor de reformă a politicilor. (Cuvânt înainte în Stănculescu și Marin, 2012)

În 2012, în paralel cu serviciile de asistenţă socială implementate la nivel comunitar, a fost lansată o altă iniţiativă menită să contribuie la îmbunătăţirea cadrului legislativ și de reglementare a asistenţei / serviciilor medicale comunitare (pe baza noii propuneri de legi din domeniul sănătăţii). Această intervenţie a inclus: (1) O cartografi ere42 a asistenţei / serviciilor medicale comunitare și a resurselor disponibile, cu accent pe zonele geografi ce vizate de proiectul SCI; (2) Analiza cadrului legislativ și de reglementare a asistenţei medicale comunitare, inclusiv a datelor obţinute în urma procesului de cartografi ere; (3) Formularea unei recomandări referitoare la legislaţia primară și secundară privind asistenţa medicală comunitară (îmbunătăţirea reglementărilor referitoare la funcţionarea asistenţei comunitare, fi nanţare, raportare și coordonarea în contextul actual al descentralizării). În 2013, cele două iniţiative au fuzionat, formând programul Prima prioritate: niciun copil „invizibil“! Dezvoltarea serviciilor sociale de bază la nivel comunitar.

2.3. Acoperire geografi că

Proiectul este derulat în opt judeţe, inclusiv în toate cele șase judeţe din regiunea de dezvoltare Nord-Est (Bacău, Botoșani, Iași, Neamţ, Suceava și Vaslui) și în două judeţe din regiunea Sud-Est (Buzău și Vrancea).43 În prima fază de implementare (2011), proiectul SCI a cuprins 96 de comune, iar în cea de-a doua (2012) numărul comunelor a fost redus la 64. În următoarea fază (2013-2014), proiectul se va concentra doar asupra a 32 de comune (vezi tabelul A.1 din Anexă).

În faza de pregătire, au fost selectate 136 de comune din totalul de 656 de comune existente în regiunile vizate, pe baza unei analize secundare a datelor provenite din statisticile ofi ciale (Biroul Naţional de Statistică) și a celor adunate prin studii anterioare.44 Selecţia a continuat cu utilizarea datelor referitoare la vulnerabilităţile copiilor de la nivelul comunelor, pentru 2010-2011 (martie), date adunate în fi ecare judeţ de la trei instituţii: Inspectoratul Școlar Judeţean (ISJ), Direcţia de Sănătate Publică (DSP) și Direcţia Generală de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului. În a treia etapă, datele cantitative au fost triangulate cu cele calitative obţinute prin interviuri cu factori de interes cheie de la nivel judeţean (Direcţia Generală de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului - DGASPC și Prefectură). În a patra etapă, UNICEF împreună cu actorii locali relevanţi (DGASPC, prefecturi și acorduri cu primăriile) au selectat cele 96 de comune ce au fost incluse în proiect (11 sau 13 comunităţi per judeţ, vezi tabelul A.1 din Anexă).

42 Procesul de cartografi ere a inclus colectarea datelor referitoare la organizarea, acordarea și reglementarea

serviciilor medicale comunitare, analiza bazei de date medicale, inventarul resurselor umane disponibile, recomandări

adresate autorităţilor locale pentru o mai bună integrare a serviciilor medicale și sociale de bază la nivel comunitar etc.

43 Regiunea Nord-Est și Macroregiunea 2 (gruparea regiunilor Nord-Est și Sud-Est) sunt printre cele mai sărace

din Europa. Sursa: Baza de date Eurostat, Rata riscului de sărăcie pe regiuni NUTS [ilc_li41], data accesării: 3 decembrie

2011.

44 Practic, trei tipuri de variabile au fost identifi cate ca fi ind cele mai potrivite pentru ghidarea procesului de

selecţie: (1) Indicele factorilor de risc social, calculat pe baza Indicelui de dezvoltare comunitară (Sandu et al., 2009) și

Indicele de dezvoltare a economiei locale; (2) Indicele atitudinii primăriei faţă de problema socială și (3) Proporţia copiilor

în populaţia comunei. (Stănculescu et al., 2011).

20


Figura 1 Acoperirea geografi că și fazele de implementare

Notă: În căsuţe este trecut numărul comunităţilor rurale incluse în proiect.

În 2012, după prima evaluare formativă, a avut loc o a doua selecţie. Așadar, 64 de comune (8 comunităţi per judeţ, vezi tabelul A.1 din Anexă) au fost alese pe baza unor criterii legate de: (a) numărul copiilor „invizibili“ și proporţia acestora în populaţia totală de copii; (b) performanţele asistentului social angajat în cadrul proiectului în 2011; (c) participarea primăriei și sprijinul preconizat pentru 2012.

Pentru perioada următoare (2013-septembrie 2014), au fost selectate 32 de comune (4 comunităţi per judeţ, vezi tabelul A.1 din Anexă) ţinând cont de: (a) rezultatele acestei a doua evaluări; (b) prezenţa profesioniștilor din diferite domenii sociale (asistent social, asistent medical comunitar, mediator școlar, mediator sanitar, mediator rom) în comunitate; (c) evaluările supervizorilor referitoare la relaţia cu asistentul social angajat în cadrul proiectului și cu primăria. În aceste comunităţi, în 2013-2014 se va implementa în fază pilot un pachet ajustat de servicii socio-medicale comunitare integrate.

2.4 Factori interesaţi

Iniţial, proiectul SCI s-a adresat unui număr de peste 409 mii de persoane, din care peste 114 mii erau copii (0-19 ani). Din cauza scăderii numărului localităţilor cu 32, proiectul SCI a avut o acoperire mai redusă în 2012, și anume aproape 285 mii de persoane și aproximativ 82 mii de copii, în 64 de comune (INS, date demografi ce la 1 ianuarie 2010). Acoperirea proiectului pe judeţe și faze de implementare poate fi consultată în tabelul A.2 din Anexă.

Factorii interesaţi cheie implicaţi în acest proiect se situează pe trei niveluri: naţional, judeţean și local.

21


Nivel: Factori interesaţi cheie ai proiectului SCI:

Comunitar - Copiii „invizibili“ (0-17 ani) și familiile acestora

- Asistenţii sociali din proiect

- Asistenţi sociali din cadrul SPAS

- Profesioniștii ce acordă servicii sociale, inclusiv asistentul medical comunitar, mediatorul școlar, mediatorul sanitar rom, mediatorul rom etc.

- Primari și Structurile Comunitare Consultative

Judeţean - DGASPC (supervizori și directori executivi) și Prefectura

Național - Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale prin Direcţia Generală Protecţia Copilului din cadrul său (MMFPS, DGPC), Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei

Proiectul vizează toate categoriile principale ale populaţiei: bărbaţi și femei, tineri și persoane vârstnice, toate minorităţile etnice, toate clasele sociale. Cu toate acestea, proiectul SCI se adresează copiilor „invizibili“ care „în familiile, comunităţile și societăţile lor, ies din atenţia guvernelor, donatorilor, societăţii civile, mass-media și chiar a altor copii“ (UNICEF, 2006, p. 35). În termeni operaţionali, SCI defi nește copilul „invizibil“ drept un copil care se confruntă cu unul sau mai multe tipuri de vulnerabilităţi și este identifi cat de asistentul social prin activitatea de teren.

Această defi niţie de lucru a fost concepută cu ocazia primei evaluări a proiectului (Stănculescu și Marin, 2012). Asistenţii sociali, supervizorii și UNICEF împreună cu echipa de cercetare au căzut de acord asupra unei defi niţii comune a copiilor „invizibili“, care să fi e utilizată într-o manieră standard în toate activităţile și comunităţile din proiect. În plus, tipurile de vulnerabilităţi din cauza cărora copiii devin „invizibili“ au fost stabilite în funcţie de nivelul de realizare a drepturilor copiilor, inclusiv a dreptului copilului la educaţie, sănătate și a „dreptului fi ecărui copil de a benefi cia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fi zică, mentală, spirituală, morală și socială“.45

În consecinţă, în cadrul proiectului SCI, copiii „invizibili“ au fost identifi caţi prin intermediul unui recensământ efectuat în comunitate de asistenţii sociali din proiect, pe baza următoarei liste de vulnerabilităţi: (1) Copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare; (2) Copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, ce trăiesc în sărăcie sau în alte situaţii difi cile; (3) Copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz; (4) Copii suspecţi de boli grave; (5) Copii abandonaţi sau cu risc de abandon; (6) Copii neșcolarizaţi și copii cu risc de abandon școlar; (7) Mame adolescente ce au părăsit școala și/sau prezintă risc de abandon al nou-născutului; (8) Copii fără acte sau documente de identitate; (9) Alte cazuri de copii vulnerabili.

Printre copiii „invizibili“ au fost incluse noile cazuri identifi cate în teren, dar și copii cunoscuţi în localitate ca fi ind într-o situaţie vulnerabilă și în cazul cărora vizita de teren a scos la iveală noi aspecte (cum ar fi abuz, neglijare etc.), indiferent dacă familia acestora a benefi ciat de unele prestaţii sau servicii sociale înainte de demararea proiectului (de exemplu, ajutor social, ajutor de încălzire etc.). Astfel, în cadrul proiectului SCI, termenul copii „invizibili“ se referă și la copiii despre care se știe că sunt într-o situaţie vulnerabilă, dar ale căror vulnerabilităţi sunt „invizibile“.

În a doua fază de implementare (2012), principalele categorii de copii „invizibili“ vizate de proiect au fost: copii fără acte de identitate, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, ce trăiesc în locuinţe precare și supraaglomerate, în familii monoparentale, neînscriși la medicul de familie, și mame minore. Proiectul a încercat să ofere tuturor acestor categorii sprijinul necesar pentru a elimina vulnerabilităţile, a combate inegalităţile și a preveni violenţa asupra copiilor, inclusiv separarea copilului de părinţii săi.

Pentru a răspunde problematicii complexe a copiilor „invizibili“, UNICEF a demarat parteneriate cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale prin Direcţia Generală Protecţia Copilului din cadrul său, Direcţiile Generale de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului și Instituţia Prefectului din 8 judeţe, dar și cu autorităţile publice locale din 96 de comune defavorizate. La nivel naţional,

45 Articolul 27 al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului.

22


Direcţia Generală Protecţia Copilului s-a implicat în pregătirea proiectului și elaborarea pachetului de servicii preventive comunitare de bază. La nivel judeţean, Direcţiile Generale de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului au jucat un rol de coordonatori, centre de resursă și sprijin tehnic pentru asistenţii sociali din cadrul proiectului. La nivel local, primăriile au participat activ la implementarea proiectului, alături de Structurile Comunitare Consultative.

De asemenea, începând cu 2012, au fost încheiate parteneriate cu Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică în vederea colaborării și cooperării cu reţeaua asistenţilor medicali comunitari și a mediatorilor sanitari romi de la nivelul comunităţilor.

La nivel instituţional, un rol central în proiectul SCI îl joacă Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS) în calitate de principali furnizori de servicii și prestaţii sociale la nivel local. Modul în care funcţionează SPAS are un impact asupra întregului sistem. Dezvoltarea capacităţii instituţionale a SPAS în vederea asistării copiilor celor mai nevoiași și familiile lor prin protecţie și sprijin adecvat reprezintă singurul mod efi cient de a crește nivelul de bunăstare al copiilor din România. Pentru aceasta, SCI a elaborat pachetul minim de servicii comunitare pe care l-a implementat în fază pilot (în 2012) în 64 dintre cele mai sărace comunităţi rurale.

Tabel 1. Tipologia comunităţilor în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale

Au participat la SCI doar

în 2011

Au participat la SCI în

2011 și 2012

Total

Analiză contrafactuală - doar SPAS 17 - 17

Analiză contrafactuală - SPAS și servicii

sociale altele decât cele din cadrul SCI

15 - 15

SPAS și SCI - 16 16

Doar SCI - 7 7

SCI și alte servicii sociale (fără SPAS) - 6 6

SPAS, SCI și alte servicii sociale - 35 35

Total 32 64 96

Note: În 2011, SCI a constat în principal în efectuarea unor recensăminte pentru identifi carea vulnerabilităţilor copiilor și în

mobilizarea SCC din cele 96 de comunităţi selectate. În 2012, SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de servicii comunitare

în 64 de comunităţi rurale selectate. Alte servicii sociale se referă la profesioniștii din domeniile sociale, precum asistenţi medicali

comunitari, mediatori școlari sau mediatori romi. SPAS se referă fi e la Serviciul Public de Asistenţă Socială, fi e la referentul(ţii) cu

atribuţii de asistenţă socială din cadrul primăriei. Școlile și medicii de familie nu sunt incluși în această tipologie.

Cu toate acestea, în unele comunităţi rurale incluse în proiect, în 2012 nu exista Serviciul Public de Asistenţă Socială sau un referent(ţi) cu atribuţii de asistenţă socială în cadrul primăriei, prin urmare asistentul social angajat pe proiect a fost cel care s-a ocupat de toate activităţile de asistenţă socială. Pe de altă parte, în alte comunităţi, asistentul social din proiect a lucrat împreună cu SPAS și cu alţi profesioniști din domeniile sociale, precum asistenţi medicali comunitari, mediatori școlari sau romi. În consecinţă, serviciile sociale disponibile în localitate au variat considerabil de la o comunitate la alta.

Putem identifi ca șase tipuri de comunităţi în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale, așa cum reiese din tabelul 1. Așadar, în timp ce în 7 comunităţi rurale asistentul social din proiectul SCI a răspuns de toate activităţile de asistenţă socială, în 35 de comune asistarea categoriilor vulnerabile a fost asigurată de un număr de 3-5 profesioniști.

2.5 Pachetul minim de servicii comunitare

Din 2005, UNICEF România implementează Programul Servicii bazate pe comunitate (CBS), care vizează dezvoltarea unei abordări preventive în sistemul de protecţie socială, cu precădere în zonele rurale. În 2007 și 2008, UNICEF a acordat asistenţă fi nanciară și tehnică prin programul său de

23


Protecţie a Copilului și a extins activităţile preventive (cu accent iniţial pe unităţile spitalicești) prin implementarea unor proiecte pilot în 20 de comunităţi. În 2009, a fost pus în practică un Plan de armonizare a iniţiativelor din sfera prevenirii. Din 2010, în concordanţă cu procesul de descentralizare și reformă a sistemului de protecţie socială, se pune și mai mult accent pe dezvoltarea capacităţii comunităţilor de a furniza servicii sociale preventive. În acest context, în 2011-2012, un grup de experţi a elaborat conceptul de pachet minim de servicii comunitare pentru prevenirea separării copilului de familie și pentru asigurarea unei protecţii sporite copiilor împotriva diferitelor riscuri și vulnerabilităţi.

Pachetul minim de servicii comunitare îmbină două abordări complementare: (i) incluziunea socială46 și (ii) drepturile copilului.47 Astfel, rezultă șapte dimensiuni48 ale incluziunii sociale și realizării drepturilor copilului. Pentru fi ecare dimensiune, au fost identifi cate principalele categorii vulnerabile49 și nevoile lor specifi ce. De asemenea, s-au stabilit servicii sociale care să răspundă acestor nevoi (serviciile disponibile la nivel comunitar, cele ce necesită îmbunătăţiri și cele ce trebuie create). Prin urmare, pentru fi ecare dimensiune, a fost conceput un pachet minim de servicii comunitare, incluzând atât serviciile existente, cât și unele ce nu se acordă deloc sau doar sporadic.

Pachetul minim de servicii comunitare este structurat pe șase tipuri de servicii, și anume: (1) identifi care, (2) evaluarea nevoilor, (3) informare, (4) consiliere, (5) acompaniere și sprijin, (6) referire și (7) monitorizare și evaluare.

Atât pachetul minim de servicii, cât și standardele minime de prevenire și combatere a riscului excluziunii sociale la nivel comunitar pot fi și trebuie dezvoltate în continuare pentru a răspunde altor categorii vulnerabile, în special odată cu intrarea în vigoare a Legii asistenţei sociale 292/2011, ce caută să stabilească un echilibru între prestaţiile sociale în bani și serviciile sociale în vederea asigurării unor efecte notabile și durabile. Astfel, acest pachet minim de servicii sociale va reprezenta doar o parte din demersurile sociale realizate de comunităţi și asistenţi sociali, și anume cea care ţine de protecţia copilului în sânul familiei.

2.6 Teoria schimbării

Proiectul Sprijinirea copiilor „invizibili“ vizează situaţia copiilor „invizibili“ care „în familiile, comunităţile și societăţile lor, ies din atenţia guvernelor, donatorilor, societăţii civile, mass-media și chiar a altor copii“ (UNICEF, 2006, p. 35), având ca principal obiectiv creșterea accesului acestora la servicii sociale.

Studiile anterioare au demonstrat că, în România, fenomenul copiilor „invizibili“ se datorează următoarelor situaţii: (i) lipsa actelor de identitate, (ii) nedisponibilitatea serviciilor comunitare, cu alte cuvinte o capacitate de răspuns foarte redusă la nivel local și/sau (iii) neconștientizarea, ignoranţa sau teama părinţilor de a se adresa serviciilor existente. Astfel, copiii „invizibili“ nu se regăsesc în bazele de date administrative sau, atunci când sunt înregistraţi, se confruntă cu vulnerabilităţi „invizibile“. În consecinţă, primul pas în acordarea de sprijin și protecţie acestor copii ar fi identifi carea lor prin activitatea de teren, pe baza unor indicatori de risc care să înlocuiască criteriile administrative. De

46 Perspectiva incluziunii sociale se referă la patru dimensiuni de integrare: civică, economică, socială și

interpersonală.

47 Drepturile copilului potrivit Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, articolele: 9 (dreptul de a crește într-o

familie), 28 (dreptul la educaţie), 24 (dreptul de a benefi cia de cea mai bună stare de sănătate posibilă și de servicii

medicale pentru tratarea bolilor și redresarea stării de sănătate), 27 (dreptul la un nivel de trai care să permită dezvoltarea

sa fi zică, mentală, spirituală, morală și socială), 26 (dreptul la protecţie socială, inclusiv asigurări sociale) și 31 (dreptul la

odihnă și timp liber, la joacă și activităţi recreative adecvate vârstei sale și de a participa liber la viaţa culturală și artistică).

48 Aceste dimensiuni sunt: integrarea civică și dreptul la identitate, integrarea socială și dreptul la educaţie /

sănătate / protecţie socială / dezvoltare în familie și integrarea economică și dreptul la un nivel de trai adecvat.

49 De exemplu, în ceea ce privește dimensiunea integrării civice și dreptului la identitate, au fost luate în

considerare următoarele categorii vulnerabile: familii care și-au abandonat copilul într-o unitate medicală, copii din

sistemul de protecţie specială, părinţi singuri, mame adolescente, părinţi în proces de divorţ, copii cu unul sau ambii

părinţi plecaţi la muncă în străinătate și părinţi fără acte de identitate sau de căsătorie.

24


exemplu, mai multe cercetări au prezentat evidenţe potrivit cărora violenţa împotriva copiilor este destul de răspândită, dar rămâne „invizibilă“ în statisticile administrative, fi e pentru că victimele nu depun plângere împotriva agresorului, fi e pentru că poliţia nu întreprinde niciun demers administrativ sau juridic din cauza toleranţei faţă de acest comportament, care este perceput ca fi ind ‚normal“ sau chiar ‚educativ“. Prin urmare, trebuie angajaţi și formaţi asistenţi sociali care să identifi ce copiii „invizibili“ prin activităţi de teren. Realizarea unui recensământ comunitar a fost considerată cea mai bună opţiune pentru asigurarea unui proces complet de identifi care.

Odată identifi cat copilul „invizibil“, nevoile sale trebuie diagnosticate și satisfăcute într-o manieră sistematică, printr-un efort comun al actorilor locali. Așadar, dacă respectivul copil nu are acte de identitate, atunci este necesară cooperarea poliţiei locale în vederea obţinerii acestor documente. În cazul în care copilul nu este cuprins în sistemul de învăţământ sau prezintă risc de abandon școlar, școala din localitate trebuie să colaboreze cu asistentul social pentru a găsi cea mai potrivită soluţie care să garanteze înscrierea sau menţinerea copilului în școală. Astfel, asistentul social trebuie să acorde servicii cu caracter preventiv (precum informare, consiliere, acompaniere, sprijin și referire) alături de ceilalţi actori locali competenţi, care sunt implicaţi de obicei în Structurile Comunitare Consultative. În acest scop, o altă direcţie de acţiune a asistentului social ar trebui să fi e activarea Structurilor Comunitare Consultative care, deși au fost înfi inţate conform legii privind incluziunea socială, rămân în mare parte inactive.

Pe de altă parte, în comunităţile rurale, mai ales în cele sărace, resursele umane sunt insufi ciente, în special cele specializate. Așadar, în vederea dezvoltării unui sistem sustenabil în contextul unor severe constrângeri bugetare și de personal, comunitatea este cea care ar trebui să decidă cum și de unde să selecteze și să angajeze asistentul social. Prin urmare, autorităţile locale au găsit, așa cum era de așteptat, persoane ce nu deţin o specializare în asistenţă socială. Din acest motiv, asistenţii sociali angajaţi în cadrul proiectului trebuie formaţi și au nevoie de sprijin metodologic constant pentru a duce la îndeplinire activităţile din proiect. Cea mai bună opţiune este încheierea unui parteneriat cu DGASPC de la nivel judeţean, care este cea mai în măsură și deţine resursele necesare pentru a asista procesul de schimbare la nivel local. Mai mult, în acest mod, se consolidează relaţia dintre DGASPC de la nivel judeţean și comunităţile rurale, dezvoltându-se totodată capacitatea instituţională a acestora.

În același timp, pentru asigurarea impactului politicilor la nivel naţional, structurile centrale din domeniul protecţiei copilului au fost și ele invitate să participe ca parteneri încă de la debutul proiectului. Întregul proiect a fost conceput ca un proces de învăţare, bazat pe încercări / erori / succese, implicând toţi factorii interesaţi încă din faza iniţială.

O schemă a teoriei schimbării ce stă la baza proiectului este prezentată în tabelul de mai jos.

25

SPRIJINIREA COPIILOR „INVIZIBILI“In

iţia

lA

ctiv

ită

ţiR

eali

zări

est

ima

te a

le S

CI

Rez

ult

ate

est

ima

te a

le S

CI

Imp

act

Copiii săraci și familiile lor sunt „invizibili“ și acumulează vulnerabilităţi, ceea ce crește riscul de excluziune socială

Copii „invizibili“ și familiile lor

•

Vuln

erab

ilită

ţile

copi

ilor

și a

le f

amili

ilor

lor

sunt

eva

luat

e și

abo

rdat

e în

pla

nul

indi

vidu

al d

e se

rvic

ii;•

C

opiii

vu

lner

abili

și

fa

mili

ile

lor

sunt

in

form

ați d

espr

e dr

eptu

ri ș

i pre

roga

tive

și

sunt

asi

staț

i pen

tru

acce

sare

a se

rvic

iilor

ad

ecva

te.

•

Cop

iii „

invi

zibi

li“ (

și f

amili

ile l

or)

sunt

iden

tifi c

aţi ș

i ben

efi c

iază

de

pach

etul

min

im d

e se

rvic

ii;•

C

opiii

și f

amili

ile d

eţin

mai

mul

te

info

rmaţ

ii de

spre

dr

eptu

ri

și

prer

ogat

ive

și a

u ac

ces

spor

it la

se

rvic

iile

soci

ale

de b

ază.

Chi

ar ș

i în

com

unită

ţile

rura

le d

ezav

anta

jate

:•

to

ţi co

piii

sunt

viz

ibili

în

fam

iliile

și

com

unită

ţile

lor

pent

ru s

iste

mel

e de

săn

ătat

e, e

duca

ţie ș

i pr

otec

ţie

soci

ală;

•

toţi

copi

ii au

acc

es la

ser

vici

i med

ical

e pr

imar

e;•

to

ţi co

piii

de v

ârst

ă șc

olar

ă su

nt în

scri

și la

șco

ală;

•

to

ţi co

piii

sunt

pro

teja

ţi îm

potr

iva

risc

ului

sep

arăr

ii de

fam

ilie;

•

toţi

copi

ii su

nt p

rote

jaţi

împo

triv

a tu

turo

r fo

rmel

or d

e vi

olen

ţă (

incl

usiv

a n

eglij

ării,

abu

zulu

i și e

xplo

atăr

ii).

Impact crescut al politicilor de protecţie socială asupra copiilor săraci și excluși din punct de vedere social („invizibili“) de 0-17 ani și asupra familiilor lor.

Comunitar

Ang

ajar

ea

și

form

area

a

64

de

asis

tenţ

i so

cial

i:•

de

sfăș

urar

ea în

pri

ncip

al a

act

ivită

ţilor

de

tere

n și

aco

rdar

ea p

ache

tulu

i m

inim

de

serv

icii;

•

mob

iliza

rea

prof

esio

nișt

ilor

din

cadr

ul

stru

ctur

ilor

com

unita

re c

onsu

ltativ

e;

•

susţ

iner

ea

proi

ecte

lor

de

dezv

olta

re

prop

use

și a

mic

rogr

antu

rilo

r;•

or

gani

zare

a un

or s

chim

buri

de

expe

rien

ţă

prin

viz

ite d

e st

udiu

.

•

O

mai

bu

nă

capa

cita

te

a as

iste

nţilo

r so

cial

i de

a id

entifi

ca

copi

ii vu

lner

abili

și f

amili

ile lo

r;•

Im

plem

enta

rea

efec

tivă

a pa

chet

ului

min

im d

e se

rvic

ii;•

În

fi inţ

area

a

24

de

cent

re

com

unita

re d

e sp

rijin

și c

onsi

liere

pe

ntru

cop

ii și

păr

inţi;

•

64

de

stru

ctur

i co

mun

itare

co

nsul

tativ

e fu

ncţio

nale

și a

ctiv

e.

•

O m

ai b

ună

capa

cita

te la

niv

el c

omun

itar

de a

furn

iza

serv

icii

soci

ale

(în 6

4 d

e co

mun

ităţi

rura

le);

•

Apr

oxim

ativ

15

0.0

00

de

pers

oane

din

med

iul

rura

l su

nt

mai

bi

ne

info

rmat

e cu

pr

ivir

e la

dr

eptu

rile

co

pilu

lui,

prec

um ș

i la

drep

turi

le ș

i res

pons

abili

tăţil

e fa

mili

ei;

•

24

de

cent

re

com

unita

re

de

spri

jin

și

cons

ilier

e pe

ntru

cop

ii și

păr

inţi;

•

64 d

e st

ruct

uri

com

unita

re c

onsu

ltativ

e fu

ncţio

nale

, ce

acţ

ione

ază

în b

enefi

ciu

l pe

rsoa

nelo

r ce

lor

mai

ne

voia

șe, p

e ba

za u

nor

plan

uri l

ocal

e de

acţ

iune

.

Judeţean

•

Form

area

su

perv

izor

ilor

și

pune

rea

la

disp

oziţi

a lo

r a

unor

in

stru

men

te

de

mon

itori

zare

și

îndr

umar

e m

etod

olog

ică

la n

ivel

loca

l;•

O

rgan

izar

ea

unor

sc

him

buri

de

ex

peri

enţă

.

•

O m

ai b

ună

capa

cita

te a

DG

AS

PC

de

a

ofer

i su

port

m

etod

olog

ic

auto

rită

ţilor

loca

le.

•

O p

resi

une

mai

redu

să a

supr

a si

stem

ului

de

prot

ecţie

a

copi

lulu

i (în

8 ju

deţe

);•

O

mai

bun

ă ca

paci

tate

a D

GA

SP

C d

e a

ofer

i su

port

m

etod

olog

ic a

utor

ităţil

or l

ocal

e pr

in n

ou î

nfi in

ţate

le

cent

re ju

deţe

ne d

e sp

rijin

com

unita

r.

Național/ central

Car

togr

afi e

rea

polit

icilo

r și

st

rate

giilo

r de

pr

even

ire

și a

ser

vici

ilor ba

zate

pe

com

unita

te

și id

entifi

car

ea o

bsta

cole

lor

și b

arie

relo

r de

la

nive

lul i

mpl

emen

tări

i.

Just

ifi ca

rea

baza

tă

pe

evid

enţe

a

unor

m

odel

ele

efi c

ient

e și

efi

cac

e de

ser

vici

i pr

even

tive

crea

te l

a ni

vel

com

unita

r.

Con

solid

area

st

rate

giei

na

ţiona

le

pent

ru

prev

enir

ea

sepa

rări

i cop

iilor

de

fam

ilie

și a

vio

lenţ

ei a

supr

a co

pilu

lui,

prin

tr-u

n bu

get

efi c

ient

și c

ores

punz

ător

.

Teoria schimbării a proiectului SCI

26


2.7 Fluxul activităţilor

Pregătirea proiectului

(aprilie-iunie 2011)

Selectarea comunităţilor din regiunea de Nord-Est și cea de Sud-Est. 96 de comune au fost incluse în proiect, după obţinerea acordului din partea primarului.

Phase I

(iunie-decembrie 2011)

În toate cele 96 de comunităţi rurale, autorităţile locale au recrutat și angajat un asistent social pentru activităţile din proiect, care a participat la o sesiune de formare de 2 zile. Asistenţii sociali din proiect au desfășurat activităţi de teren și au mobilizat Structurile Comunitare Consultative (SCC). Mai precis, au efectuat un recensământ comunitar pentru a identifi ca copiii „invizibili“ și familiile acestora. În noiembrie 2011, CERME a realizat o primă evaluare formativă a proiectului.

Faza II

(februarie-decembrie 2012)

În 64 de comunităţi rurale, asistenţii sociali cu ajutorul SPAS și al Structurilor Comunitare Consultative, sub coordonarea supervizorilor judeţeni (DGASPC), au implementat în fază pilot un model de pachet minim de servicii preventive comunitare în domeniul asistenţei sociale cu scopul de a asista copiii și familiile cele mai nevoiașe (copiii „invizibili“ identifi caţi).Toate cele 64 de comunităţi au fost invitate să depună propuneri de proiecte pentru un microgrant de maxim 10.000 lei (aproximativ 3.000 de USD), fi ind selectate 25 dintre ele (3-4 comune pe judeţ) (vezi Anexa 7.1).În cele 32 de comunităţi care au ieșit din proiect în 2012, se pare că SPAS a preluat cazurile de copii „invizibili“ identifi cate. Această activitate nu a fost organizată în cadrul proiectului, ci lăsată la latitudinea autorităţilor locale și a DGASPC.În perioada decembrie 2012-februarie 2013, CERME a realizat o a doua evaluare formativă, prezentată în raportul de faţă.

Faza III

(iunie 2013-octombrie 2014)

Revizuirea modelului de pachet minim de servicii preventive comunitare în zonele rurale, în funcţie de rezultatele celei de-a doua evaluări. Completarea pachetului minim cu: (1) servicii medicale oferite de asistenţi medicali comunitari și mediatori sanitari romi și (2) microgranturi pentru toate comunităţile incluse. Implementarea în fază pilot a acestui model extins de servicii (socio-medicale) preventive comunitare integrate în 32 de comunităţi rurale. Este planifi cată derularea unei evaluări sumative pentru elaborarea modelului de servicii comunitare de bază ce urmează să fi e replicate de către stat.

Faza IV

(noiembrie 2014-2015)

Preluarea modelului de pachet minim de către stat și implementarea acestuia prin proiecte pilot. O evaluare a impactului va fi efectuată până la fi nalul lui 2015, inclusiv a datelor contrafactuale și a celor de referinţă stabilite în 2011 și 2012.

27


2.8 Rezultate estimate

Nivel Rezultate estimate ale proiectului SCI:

Copii „invizibili“ și familiile lor

Chiar și în comunităţile rurale dezavantajate:- toţi copiii sunt vizibili în familiile și comunităţile lor pentru sistemele de sănătate,

educaţie și protecţie socială- toţi copiii au acces la servicii medicale primare - toţi copiii de vârstă școlară sunt cuprinși în școală- toţi copiii sunt protejaţi împotriva riscului separării de familie- toţi copiii sunt protejaţi împotriva tuturor formelor de violenţă (inclusiv a neglijării,

abuzului și exploatării)

Comunitar - O mai bună capacitate a comunităţii de a furniza servicii sociale (în 64 de comunităţi rurale)

- Aproximativ 150.000 de persoane din mediul rural sunt mai bine informate cu privire la drepturile copilului, precum și la drepturile și responsabilităţile familiei

- 24 de centre comunitare de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi - 64 de structuri comunitare consultative funcţionale, ce acţionează în benefi ciul

persoanelor celor mai nevoiașe, pe baza unor planuri locale de acţiune.

Judeţean - O presiune mai redusă asupra sistemului de protecţie a copilului (în 8 judeţe)- O mai bună capacitate a DGASPC de a oferi suport metodologic autorităţilor locale

prin nou înfi inţatele centre judeţene de sprijin comunitar.

Naţional / central Consolidarea strategiei naţionale de prevenire a separării copilului de familie și a violenţei asupra copilului, printr-un buget efi cient și corespunzător.

28

PROFILUL EVALUĂRII

3. Profi lul evaluării

3.1 Descrierea evaluării

Scopul prezentei evaluări, în acord cu termenii de referinţă (vezi Anexa 7.2), este colectarea unor evidenţe legate de efi cacitatea și efi cienţa proiectului, contribuind la înţelegerea relevanţei și impactului său. În acest sens, folosim criteriile OCDE/CAD de evaluare a asistenţei pentru dezvoltare: (1) relevanţă – măsura în care proiectul corespunde nevoilor, priorităţilor și politicilor grupului ţintă, benefi ciarilor și donatorilor; (2) efi cacitate - măsura în care activităţile proiectului ating obiectivele stabilite; (3) efi cienţă – cuantifi carea realizărilor (calitative și cantitative) în raport cu resursele (măsura în care proiectul folosește cele mai puţin costisitoare resurse posibile pentru obţinerea rezultatelor dorite); (4) impact – schimbările pozitive și negative realizate prin intervenţia de dezvoltare, în mod direct sau indirect, intenţionat sau neintenţionat; (5) sustenabilitate – cuantifi carea probabilităţii ca benefi ciile unei activităţi să continue și după retragerea fi nanţării din partea donatorului. (OCDE, 1991)

Având în vedere relevanţa programului constatată la nivelul factorilor interesaţi cheie, informaţiile oferite în acest raport sunt utile pentru UNICEF, decidenţii de la nivelul politicilor naţionale, factorii de decizie și benefi ciarii proiectului SCI. Obiectivele specifi ce ale evaluării sunt: i) să contribuie la elaborarea modelului de pachet minim – informaţiile oferite de evaluare cu privire la modelul de pachet minim vor deveni o resursă pentru actorii de la nivel local (asistenţi sociali, profesioniști din comunitate și primari), de la nivel judeţean (DGASPC și supervizori) și de la nivel central (MMFPSPV) prin diseminarea raportului. Sesiunile de consultare ce urmează a fi organizate cu acești factori interesaţi vor sta la baza procesului de elaborare a noului pachet minim pentru perioada 2013-2014; ii) să formuleze unele recomandări bazate pe evidenţe cu privire la zonele în care se poate continua intervenţia și la cel mai potrivit mod de a asigura acest lucru, ţinând cont nu numai de disponibilitatea fondurilor, recomandări ce vor fi folosite în mod similar cu cele de mai sus; iii) să genereze date care să stea la baza evaluării Strategiei naţionale în domeniul protecţiei și promovării drepturilor copilului 2008-2013, ce trebuie revizuită în 2013 – grupul de experţi ce lucrează la elaborarea noii Strategii naţionale pentru 2014-2020 folosește deja rezultatele preliminare ale actualei evaluări pentru stabilirea strategiilor prioritare și a unor direcţii efi cace și efi ciente de operaţionalizare; iv) să adune informaţii fi abile pentru promovarea modelului și să formuleze recomandări de politică în anticiparea activităţilor ce vor fi desfășurate de UNICEF în 2014.

Prin urmare, evaluarea pune la dispoziţia factorilor interesaţi de la nivel local (atât din judeţe, cât și din comune) evidenţe legate de practicile ce trebuie implementate sau păstrate din intervenţiile precedente, precum și metode de ajustare a planurilor locale de acţiune și de prioritizare. Raportul de evaluare oferă tuturor factorilor interesaţi de la nivel instituţional date referitoare la toate categoriile de copii și familii vulnerabile, a căror voce se face astfel auzită.

Evaluarea de faţă este fi nanţată de UNICEF și realizată de o echipă de consultanţi de la Centrul Român de Modelare Economică (CERME) și de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) – vezi Anexa 7.3. Aceasta este o evaluare formativă,50 care reprezintă o metodă de a analiza meritele unui program în timpul derulării activităţilor programului respectiv. Accentul este pus pe proces, ceea ce permite factorilor interesaţi să identifi ce punctele forte și slabe ale proiectului, dar și defi cienţele ce trebuie revizuite și ajustate.

3.2 Întrebări de cercetare

Prezenta evaluare vizează relevanţa, efi cacitatea, efi cienţa și sustenabilitatea proiectului SCI. Aceste

50 Prin contrast, o evaluare sumativă este o metodă de analiză a meritelor unui program la fi nalul activităţilor sale.

În acest caz, accentul cade pe rezultate. Orice evaluare poate avea un rol sumativ, dar doar unele pot îndeplini și o funcţie

formativă. (Scriven, 1967)

29


criterii au fost alese din următoarele motive: (1) relevanţa – este măsurabilă în această fază și poate explica în ce măsură răspunde proiectul de modelare nevoilor copiilor și familiilor vulnerabile, dar și priorităţilor și politicilor de incluziune socială ce trebuie stabilite la nivel judeţean și central; (2) efi cacitatea – este de asemenea măsurabilă și poate oferi evidenţe legate de modul în care pachetul minim de servicii poate contribui la creșterea impactului politicilor de protecţie socială asupra copiilor săraci și excluși din punct de vedere social („invizibili“) și familiilor lor; (3) efi cienţa – este măsurabilă și reprezintă un puternic argument în favoarea replicării modelului, cu atât mai mult cu cât serviciile bazate pe comunitate, inclusiv pachetul minim de servicii, reprezintă resursele cele mai puţin costisitoare ce pot crește impactul politicilor de protecţie socială; (4) sustenabilitatea – poate fi măsurată mai ales în contextul implementării pe viitor a unei strategii de retragere a UNICEF din proiectul de modelare fi nanţat timp de 3 ani.

Criteriile de evaluare ale OCDE-CAD referitoare la asistenţa umanitară (de exemplu, conectare sau coerenţă) nu sunt relevante în acest demers. Perioada de implementare este prea scurtă pentru a permite măsurarea impactului pachetului minim de servicii. Cu toate acestea, sunt explorate unele elemente ce ţin de impact, din perspectiva realizărilor. Este în plan realizarea unei evaluări riguroase a impactului, care să recurgă inclusiv la datele contrafactuale și cele de referinţă stabilite în 2011 și 2012, după cel puţin un an de implementare a pachetului revizuit de servicii socio-medicale (la fi nalul lui 2015, potrivit estimărilor).

Întrebările de cercetare ce stau la baza evaluării sunt următoarele:

Pentru relevanţă: Care este valoarea intervenţiei în raport cu nevoile categoriilor celor mai nevoiașe și reducerea inechităţii dintre categoriile cele mai înstărite și cele mai nevoiașe? Dar în raport cu nevoile de dezvoltare instituţională? Sau în raport cu abordarea din perspectiva echităţii și a drepturilor omului a aspectelor legate de programare și promovarea egalităţii de gen? Dar în ceea ce privește comunele vizate: 64 în 2012 comparativ cu 96 în 2011?

Pentru efi cacitate: Intervenţia atinge rezultate satisfăcătoare în raport cu obiectivele declarate și stabilite din perspectiva echităţii? S-au luat în considerare factorii contextuali (politici / sociali / economici / culturali) în momentul elaborării și implementării intervenţiei? Serviciile sunt furnizate într-un mod efi cace și asistă categoriile cele mai nevoiașe? Se adoptă o abordare bazată pe drepturile copilului în toate procesele? Există probleme de gen în furnizarea serviciilor? Care sunt principalele constrângeri legate de cerere și ofertă? Ce componente ale proiectului sunt cele mai efi cace și care sunt cele mai inefi cace? Ce factori infl uenţează succesul? Care sunt diferenţele între cele 64 de comune din 2012 și cele 32 care au ieșit din program după intervenţia din 2011?

Pentru efi cienţă: Programul folosește resursele într-un mod cât se poate de chibzuit pentru a obţine rezultatele estimate, stabilite din perspectiva echităţii? Se bazează pe principiile drepturilor copilului? Există și alte alternative fezabile cu costuri reduse? Cât de cost-efi cient este proiectul în asistarea categoriilor celor mai nevoiașe? Cum pot fi comparate costurile asistării categoriilor celor mai nevoiașe cu cele ale serviciilor publice? Cu toate acestea, având în vedere că nu există costuri standard stabilite nici pentru serviciile preventive, nici pentru pachetul minim, efi cienţa se raportează la costurile realizate în cadrul proiectului, ce pot fi diferite de costurile efectuate într-un alt context. Evaluarea de faţă nu include o analiză cost-benefi ciu propriu-zisă.

Pentru sustenabilitate: În ce măsură contextul actual este mai mult sau mai puţin favorabil continuării acestor abordări în viitorul apropiat (pe termen scurt și mediu)? Intervenţia și impactul său asupra categoriilor celor mai nevoiașe pot fi continuate după retragerea sprijinului extern? Sunt șanse ca inechităţile dintre cei mai înstăriţi și cei mai nevoiași să crească, să stagneze sau să se reducă după retragerea sprijinului extern? Strategia va fi replicată la scară mai largă sau adaptată? Este posibilă extinderea sa? Ce s-a întâmplat cu cele 32 de comune care au ieșit din proiect în 2012?

3.3 Aria de aplicare a evaluării și a analizei contrafactuale

Pentru a răspunde întrebărilor de cercetare, evaluarea ia în calcul toţi factorii interesaţi cheie, toate

30

PROFILUL EVALUĂRII

judeţele (8), toate comunităţile (95)51 și toate activităţile derulate în cadrul proiectului în 2012 (în 64 de comunităţi rurale rămase în proiect), așa cum reiese din Figura 1 Acoperirea geografi că și fazele de implementare.

Evaluarea include o analiză contrafactuală ce cuprinde copiii „invizibili“ identifi caţi în cele 32 de comunităţi care nu au mai făcut parte din proiect în 2012. Acești copii urmau să benefi cieze de serviciile existente în comunele respective (de exemplu, serviciile obișnuite ale SPAS, mediator rom, asistenţi medicali comunitari etc.), dar nu și de serviciile acordate prin proiectul SCI. De asemenea, în aceste 32 de comunităţi, activitatea de teren menită să identifi ce copiii cei mai vulnerabili și familiile lor a încetat în 2012. Prin contrast, în cele 64 de comunităţi rămase în proiect, identifi carea celor mai vulnerabili a rămas o componentă a activităţii de teren, iar copiii „invizibili“ au putut benefi cia de serviciile acordate prin pachetul minim. Așadar, evaluarea compară:

• copiii „invizibili“ din ambele tipuri de comune și cum a evoluat situaţia lor în 2012;

• serviciile din ambele tipuri de comune, inclusiv sprijinul oferit în proiect la nivel judeţean

și la nivelul comunei faţă de lipsa oricărui suport în comunele neincluse în proiect (ţinând

seama și de tipologia comunităţilor în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale,

prezentată în tabelul 1);

• rezultatele obţinute în benefi ciul copiilor în ambele tipuri de comune.

3.4 Datele evaluării

Evaluarea a recurs la o varietate de surse primare și secundare de informaţii în vederea asigurării unui nivel ridicat de calitate și credibilitate. Factorii interesaţi adună, centralizează și gestionează datele în moduri diferite și prin urmare evaluarea a analizat cu atenţie toate informaţiile disponibile, trăgând concluzii doar după compararea și procesarea tuturor datelor.

Din punctul de vedere al surselor de informaţii existente, evaluarea are la bază: i) raportul de evaluare din 2011 (Stănculescu și Marin, 2012), inclusiv comentariile și recomandările cu privire la evaluarea calităţii; ii) toate rapoartele periodice de monitorizare întocmite de supervizori și asistenţi sociali; iii) toate rapoartele UNICEF (inclusiv cele de monitorizare in situ); iv) bazele de date completate la nivel comunitar ca o resursă dedicată managementului cazurilor; v) legislaţia în vigoare: legea asistenţei sociale (2011) și legea protecţiei copilului în varianta sa revizuită (2012). Asistenţii sociali SCI au fost monitorizaţi pe parcursul derulării proiectului de către supervizorii de la nivel judeţean. Scopul a fost observarea procesului de implementare, planifi cării, implicării actorilor locali (mai ales a autorităţilor locale și a Structurilor Comunitare Consultative) și a posibilelor schimbări produse prin intermediul proiectului. Procesul de monitorizare a îndeplinit funcţia unui instrument de asigurare a calităţii, fi ind și o sursă de date pentru evaluare. Astfel, așa cum am menţionat, în acest proces de evaluare s-a ţinut cont de evaluarea anterioară, rapoartele periodice de monitorizare și bazele de date locale dedicate managementului cazurilor, care formează cadrul de monitorizare al proiectului, atât în timpul interviurilor cu reprezentanţii instituţiilor ce implementează proiectul, cât și în momentul extragerii cadrului de eșantionare (după corectare și centralizare), respectiv a eșantionului de copii „invizibili“ și familiile lor (incluzând grupul de control format din cele 32 de comune ce au ieșit din proiect în 2012).

Cu toate acestea, majoritatea datelor au fost adunate special în scopul prezentei evaluări. Datele primare au fost colectate atât la nivel micro (individual, gospodărie) cât și mezo (comunitar), prin tehnici de cercetare cantitativă și calitativă.

Această evaluare externă a fost realizată, la cererea UNICEF România, de o echipă de cercetători locali din cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (Academia Română) și de la o organizaţie neguvernamentală din domeniul cercetării - CERME. Criteriile de selecţie, responsabilităţile echipei de cercetare și etapele metodologice ale evaluării sunt descrise în Termenii de referinţă (vezi Anexa 7.2).

51 Din cele 96 de comune incluse în proiect, Trifești (Iași) nu a furnizat deloc date.

31


Cercetarea de teren a fost efectuată de CERME, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013. Metodele de colectare a datelor au implicat factorii interesaţi, indiferent de vârstă, gen, orientare politică, religie, statut social sau economic.

Tabel 2. Designul cercetării

SURSĂ / GRUP ŢINTĂ METODA DE EȘANTIONARE

VOLUM

Faza pregătitoare (Baze de date)

Baze de date locale dedicate managementului cazurilor

Exhaustivă 95 de baze de date cu 8.347 copii „invizibili“

Bază de date centralizată și corectată (cadru de eșantionare)

5.758 copii „invizibili“

Sondaj în rândul copiilor „invizibili“

Copiii „invizibili“ identifi caţi și familiile lor

Aleatorie 1.006 copii „invizibili“ din 60 de comune

Interviuri Supervizori DGASPC Exhaustivă 8 interviuri

Directori DGASPC Exhaustivă 8 interviuri

Reprezentanţi ai prefecturii

Exhaustivă 8 interviuri

Focus grupuri (FG) Asistenţi sociali SCI (AS) Criterii geografi ce și de diversitate a cazurilor

4 FG cu 37 AS, din 8 judeţe

Sondaj de opinie • Asistenţi sociali (AS) • Reprezentanţi ai

primăriei (primar, viceprimar, secretar, asistent social din afara proiectului)

• Structura Comunitară Consultativă (incluzând profesori, doctori, poliţiști, preoţi etc.)

• Alţi profesioniști de la nivel local

Probabilistă, stratifi cată, bistadială

60 AS și 235 membri SCC din 60 de comune

Photovoice Poze (cu acordul părinţilor)

2 poze în fi ecare gospodărie studiată

280-300 poze selectate

Fiecare componentă a cercetării este prezentată într-o secţiune separată în cele ce urmează.

Copiii au fost implicaţi în procesul de colectare a datelor doar în prezenţa părinţilor / rudelor, fi ind intervievaţi la domiciliu de către cercetători cu experienţă. Identitatea lor nu a fost făcută publică în niciun material redactat în cadrul evaluării. Interviurile au fost înregistrate pe hârtie. Chestionarele și fotografi ile sunt stocate într-un loc sigur la sediul fi rmei de cercetare care a desfășurat activitatea de teren, și anume CERME – o unitate de cercetare și dezvoltare certifi cată (de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Știinţifi că) și acreditată de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Termenii de referinţă reprezintă documentul cadru al evaluării, stabilind obiectivele, programul, criteriile de evaluare, întrebările de cercetare și parametrii procesului de evaluare. Metodologia s-a concentrat asupra colectării datelor cantitative și calitative, recurgând la toate sursele de date posibile (inclusiv toţi factorii de interes și toate activităţile proiectului) și respectând cele mai înalte standarde etice. Evaluarea de faţă face parte dintr-un proces de învăţare, nu dintr-un audit. Cum proiectul este implementat atât la nivel individual (actorii implicaţi la nivelul intervenţiei, copiii „invizibili“

32

PROFILUL EVALUĂRII

și familiile lor), cât și la cel instituţional (SPAS, DGASPC, autorităţi locale, SCC etc.), evaluarea are la bază un mixt de date și metode de cercetare care permite identifi carea factorilor ce susţin sau împiedică extinderea modelului de pachet minim de servicii preventive comunitare la nivel naţional. În acest mod, evaluarea facilitează procesul de învăţare pe baza experienţei dobândite, oferind date esenţiale pentru următoarea fază a proiectului. Totodată, prezenta evaluare pune la dispoziţie informaţii detaliate și obiective, fi ind așadar un instrument de asigurare a calităţii ce susţine deciziile bazate pe evidenţe, recomandând totodată și soluţii pentru îmbunătăţirea proiectului. În acest scop, evaluarea este fondată pe standarde riguroase de cercetare, dar și pe obiectivitatea și imparţialitatea evaluatorilor.

Metodologia de evaluare prezintă o serie de avantaje, cum ar fi folosirea unei combinaţii de metode

cantitative și calitative, îmbinarea mai multor surse de date pentru a refl ecta perspectivele tuturor

factorilor interesaţi, raportarea datelor cantitative la eșantioane reprezentative, utilizarea unei

abordări participative (toţi factorii interesaţi au luat parte la activităţile de evaluare), colectarea

datelor în scopul precis al evaluării.

Tabel 3. Participarea factorilor interesaţi la procesul de evaluare

Categorii de factori interesaţi

Faza pre-gătitoare

Sondaj Photo-voice

Interviuri Focus grupuri

Vizită în comunitate

Sesiune de validare

Copii 'invizibili' și familiile lor

X X X

Asistenţi sociali SCI X X X X X X

Asistenţi sociali SPAS X X X

SCC X X X

Alţi profesioniști locali X X X

Autorităţi locale X X X

DGASPC de la nivel judeţean

X X X

DSP de la nivel judeţean X

Prefectura X

MMFPSPV X

UNICEF X X

Notă: Sesiunile de validare sunt prezentate la pagina 97.

Pe lângă faptul că toţi factorii interesaţi au luat parte la activităţile de evaluare, cercetarea a inclus și metoda photovoice. Familiile copiilor „invizibili“ care au fost de acord să participe au fost rugate să facă 1-2 fotografi i și să explice pe larg benefi ciile pe care le-au obţinut graţie proiectului. În acest mod, copiii „invizibili“ și fraţii lor și-au făcut auzite vocea și părerile despre serviciile primite. Astfel, au conceptualizat situaţia în care se afl ă, dar și speranţele și așteptările legate de proiect. Aceste informaţii pot fi folosite pentru operaţionalizarea impactului tangibil al proiectului în evaluarea impactului planifi cată pentru fi nalul lui 2015. Așadar, metodologia se afl ă în concordanţă cu cercetările anterioare ce scot în evidenţă importanţa implicării, interacţiunii și comunicării între clienţii evaluării și evaluatori pentru folosirea pertinentă a evaluării (Johnson et al., 2009).

Matricea evaluării (vezi Anexa 7.6) prezintă legăturile specifi ce dintre metodologie, combinaţia de metode și surse de date, inclusiv participarea factorilor interesaţi, și întrebările de evaluare și criteriile de evaluare selectate conform Termenilor de referinţă.

Cu toate acestea, există unele limitări. Principala limitare este dată de difi cultatea de a separa realizările / rezultatele proiectului de rezultatele altor intervenţii în domeniul serviciilor sociale preventive. De exemplu, din vara lui 2010, UNICEF fi nanţează Iniţiativa „Hai la școală!“ ce are drept scop reluarea studiilor de către copiii de vârstă școlară și susţinerea lor în vederea terminării învăţământului obligatoriu. Iniţiativa este implementată în peste 230 de comunităţi rurale, printre

33


care se numără și 14 comunităţi cuprinse în proiectul SCI. De asemenea, din 2006, Ministerul Sănătăţii (MS)52 alocă fonduri pentru dezvoltarea unei reţele de asistenţi medicali comunitari și de mediatori sanitari romi în ideea de a îmbunătăţi serviciile medicale preventive în zonele rurale. Acest program naţional se derulează și în 43 din comunele incluse în proiectul SCI (în 2012-2013). În plus, organizaţiile neguvernamentale (sau grupurile de binefacere non-formale) pun în practică diverse iniţiative în regiune, oferind sprijin copiilor vulnerabili și familiilor lor. În consecinţă, situaţia evaluată în ianuarie 2013 este rezultatul efectelor combinate ale tuturor acestor intervenţii, care au fost implementate doar în câteva comunităţi (nu în toate), nefi ind coordonate sau aplicate în mod uniform, unele dintre ele fi ind doar sporadice, însă majoritatea fără a fi deloc documentate. Totuși, analiza contrafactuală refl ectă situaţia și evoluţiile constatate în absenţa proiectului Sprijinirea copiilor „invizibili“.

O altă limitare se datorează discontinuităţii activităţilor proiectului (în perioada ianuarie-martie 2012).53 Ca urmare a modifi cării instrumentelor utilizate în cadrul proiectului, factorii interesaţi de la nivel local nu au colectat, centralizat și gestionat datele într-o manieră uniformă. Astfel, reconstrucţia istoricului cazurilor de copii „invizibili“ identifi caţi în proiect a fost o sarcină destul de difi cilă. În cele 32 de comune ce au participat doar în faza I a proiectului, bazele de date locale dedicate managementului cazurilor nu au fost completate pentru că asistenţii sociali angajaţi pe proiect nu au rămas în comunitate (unii nu pot fi contactaţi sau au alte angajamente profesionale). În alte comune, bazele de date dedicate managementului cazurilor s-au raportat doar parţial la bazele de date cu copiii „invizibili“ identifi caţi în faza I a proiectului. Cu toate acestea, limitările datorate datelor au fost eliminate, așa cum este prezentat în următoarea secţiune.

Există și limitări legate de găsirea unui răspuns la toate întrebările de evaluare. Una dintre acestea se datorează diferenţelor existente între cele 64 de comune din 2012 și cele 32 incluse în intervenţia din 2011 care însă nu au fost păstrate – ce trebuie luate în considerare când se analizează criteriile de efi cacitate, relevanţă și sustenabilitate – care au fost analizate într-un mod consecvent, dar nu au fost abordate neapărat separat. De exemplu, pentru a evita duplicarea informaţiilor, răspunsurile la întrebarea din sfera sustenabilităţii „Ce s-a întâmplat cu cele 32 de comune care au ieșit din proiect în 2012?“ se regăsesc în capitolul ce prezintă date referitoare la efi cacitate. În mod similar, întrebarea „Sunt șanse ca inechităţile dintre cei mai înstăriţi și cei mai nevoiași să crească, să stagneze sau să se reducă după retragerea sprijinului extern?“ a dus la o suprapunere a datelor și analizelor menţionate deja în capitolul dedicat efi cacităţii, care a inclus o comparaţie între comunele active în 2011 și cele care au implementat proiectul și în 2012, în ceea ce privește acordarea de servicii (1-7) copiilor „invizibili“ din perspectiva acoperirii, adresării (inclusiv abordarea din perspectiva drepturilor copilului și aspecte de gen) și acurateţei datelor (înregistrare).

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că, fi ind vorba de o evaluare formativă stabilită conform Termenilor de referinţă, datele și constatările nu raportează neapărat rezultatele propriu-zise deoarece se concentrează asupra procesului parcurs pentru obţinerea rezultatelor estimate. Deși există cazuri în care datele raportează rezultatele, mai ales cele de la nivelul copiilor, familiei și uneori al comunităţii, majoritatea constatărilor vizează o analiză a proiectului în timpul desfășurării activităţilor, cu scopul de a identifi ca punctele forte și slabe, dar și pentru a stabili revizuirile și ajustările necesare.

3.4.1 Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“

Într-o primă etapă, a fost elaborată o schemă completă de monitorizare, în cooperare cu supervizorii

52 Acest program naţional are la bază un proiect pilot implementat începând cu 2002 de UNICEF, UNFPA, USAID

și Institutul John Snow. Din 2009, reformele de descentralizare au afectat dezvoltarea profesioniștilor din domeniul

sănătăţii de la nivel comunitar (asistenţi medicali comunitari și mediatori sanitari romi). Astfel, reţeaua de profesioniști

sanitari comunitari s-a redus substanţial. În prezent, la nivel naţional, există 979 de asistenţi medicali comunitari și 389

de mediatori sanitari romi (statistici ale MS, 2013) faţă de 1.228 și respectiv 498 în 2008, înainte de transferul lor în

subordinea autorităţilor locale.

53 Activităţile din proiect au fost oprite în perioada ianuarie-martie 2013.

34

PROFILUL EVALUĂRII

de la nivel judeţean (8), asistenţii sociali din proiect (64) și SPAS (95) din toate comunităţile rurale selectate iniţial pentru proiectul SCI. Toate (64) bazele de date locale create pentru managementul cazurilor au fost verifi cate cu bazele de date cuprinzând copiii „invizibili“ identifi caţi în noiembrie 2011 (Stănculescu și Marin, 2012). A fost elaborată o bază de dată centralizată și corectată cu copiii vulnerabili (cei mai nevoiași / „invizibili“) din toate cele 9554 de comunităţi rurale. Această bază de date a fost folosită ca și cadru de eșantionare. Baza de date include pentru fi ecare copil următoarele date: nume, adresă, probleme / vulnerabilităţi și măsurile de protecţie socială (în funcţie de tipul problemei).

În faza I a proiectului, în noiembrie 2011, a fost identifi cat un număr de 3.041 de copii „invizibili“. Cu toate acestea, procesul de fi nalizare și procesare a recensămintelor comunitare a continuat până în ianuarie 2012. După această dată, proiectul a suferit o serie de ajustări, a fost defi nit pachetul minim de servicii preventive comunitare, s-au stabilit grupurile vulnerabile ţintă, au fost elaborate noi instrumente de monitorizare și evaluare și a fost implementat un format de bază de date dedicată managementului cazurilor la nivel comunitar. Pregătirea acestor noi instrumente a durat câteva luni, timp în care nu s-a asigurat continuitatea activităţilor din proiect. Din cauza acestei discontinuităţi, în unele comunităţi sau chiar judeţe, bazele de date cu copiii „invizibili“ au suferit modifi cări. De exemplu, unele comunităţi au inclus printre copiii „invizibili“ toţi copiii ce benefi ciază de prestaţii sociale, precum venitul minim garantat sau alocaţii familiale, deoarece aceștia s-au confruntat cu situaţii vulnerabile ce necesită monitorizare constantă. Totuși, această abordare nu a fost adoptată de toate comunităţile. Prin urmare, la fi nalul fazei II a proiectului (2012), cele 95 de baze de date locale includeau 8.347 de copii, din care doar unii erau „invizibili“. Confruntând bazele de date locale din 2011 și 2012, a fost refăcut istoricul fi ecărui caz. Pe baza acestor informaţii, a fost creată o bază de date centralizată (corectată și uniformă) care include doar copiii „invizibili“ defi niţi conform secţiunii 4. Baza de date centralizată cuprinde 5.758 de copii „invizibili“ din 95 de comune.

3.4.2 Sondaj asupra unui eșantion aleatoriu de copii „invizibili“ și familiile lor

Din baza de date centralizată, a fost extras un eșantion aleatoriu de 1.006 copii „invizibili“, cu o marjă de eroare de ± 2,8% la un nivel de încredere de 95%. Rata totală de răspuns a fost de 99%.55 Așadar, eșantionul a inclus 708 gospodării cu chestionare valide, cuprinzând 923 copii înregistraţi ca fi ind „invizibili“,56 1.724 fraţi și surori sub 18 ani (neînregistraţi ca și copii „invizibili“) și 1.441 de adulţi (18 ani sau peste), din 60 de comunităţi rurale.

Eșantionul este reprezentativ la nivelul copiilor „invizibili“, dar nu și la cel al gospodăriilor cu copii „invizibili“; gospodăriile cu mai mulţi copii înregistraţi ca fi ind vulnerabili au mai multe șanse de a fi selectate decât cele cu un singur copil înregistrat astfel, indiferent de numărul copiilor din gospodărie. Să luăm de exemplu două gospodării cu trei copii. Prima este săracă, trăiește în condiţii precare și părinţii sunt alcoolici. Prin urmare, toţi cei trei copii din această familie sunt înregistraţi ca „invizibili“ în baza de date locală. A doua gospodărie este săracă, părinţii oferă copiilor îngrijire corespunzătoare, dar un copil este suspect de o boală gravă nediagnosticată. Prin urmare, în această gospodărie, doar un copil este înregistrat ca fi ind „invizibil“. Așadar, șansele ca cea de-a doua gospodărie să fi e selectată în eșantion sunt de trei ori mai mici decât cele ale primei familii. Aceasta se datorează în principal actualului format al bazei de date create la nivelul comunităţilor pentru managementul cazurilor, ce presupune înregistrarea doar a câtorva date despre copilul „invizibil“, fără informaţii despre gospodărie / părinţi sau fraţi.

Eșantionul acoperă toate judeţele și toate tipurile de comunităţi stabilite în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale (tabel 4).

54 Comuna Trifești nu a raportat deloc date și nu a participat la proiect în 2012.

55 Din eșantionul de 1.006 de copii „invizibili“, 935 (sau 93%) au fost identifi caţi în teren, din care 923 au răspuns

la chestionar, în timp ce ceilalţi au refuzat să participe la studiu. Restul de 7% din eșantion nu au putut fi contactaţi: erau

plecaţi în străinătate cu părinţii lor (2,4%), s-au mutat în alte localităţi (1,8%) sau pur și simplu nu existau informaţii

despre ei (2,8%).

56 Dintre copiii „invizibili“, 23 au împlinit 18 ani și 3 dintre aceștia sunt cuprinși în sistemul de educaţie.

35


Tabel 4. Distribuţia eșantionului pe tipuri de comunităţi în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale (%)

Copii „invizibili“

Fraţi / surori (0-17 ani)

Adulţi (18+ ani)

Total persoane

Total N 923 1.724 1.441 4.088

% 100 100 100 100

Analiză contrafactuală – au participat la SCI doar în 2011 13,5 14,7 13,1 14,0

Analiză contrafactuală - doar SPAS 5,2 5,7 5,3 5,5

Analiză contrafactuală - SPAS și servicii sociale altele decât cele din cadrul SCI

8,3 9,0 7,8 8,5

SCI - au participat la SCI în 2011 și 2012 86,5 85,3 86,9 86,0

SPAS și SCI 24,6 23,8 24,9 24,4

Doar SCI 4,6 3,9 4,5 4,3

SCI și alte servicii sociale (fără SPAS) 9,2 9,9 7,2 8,8

SPAS, SCI și alte servicii sociale 48,1 47,7 50,2 48,7

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013. Note: În 2011, SCI a constat în

principal în efectuarea unor recensăminte pentru identifi carea vulnerabilităţilor copiilor și în mobilizarea SCC din cele 96

de comunităţi selectate. În 2012, SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de servicii comunitare în 64 de comunităţi

rurale selectate. Alte servicii sociale se referă la profesioniștii din domeniile sociale, precum asistenţi medicali comunitari,

mediatori școlari sau mediatori (sanitari) romi. SPAS se referă fi e la Serviciul Public de Asistenţă Socială, fi e la referentul(ţii)

cu atribuţii de asistenţă socială din cadrul primăriei.

Colectarea datelor la nivelul copiilor și familiilor celor mai nevoiașe s-a făcut pe bază de chestionar (vezi Anexa 7.8.1), aplicat personal, la domiciliul respondenţilor. Spre deosebire de baza de date dedicată managementului cazurilor la nivel comunitar, chestionarul de evaluare a inclus informaţii despre toţi membrii gospodăriei (de toate vârstele), și anume: (a) date socio-demografi ce; (b) vulnerabilităţi; (c) serviciile de asistenţă socială de care au benefi ciat membrii familiei; (d) evaluarea acestor servicii de către benefi ciari; (e) impactul perceput asupra copilului / gospodăriei; (f ) venituri și condiţii de trai. Interviurile cu persoanele cele mai nevoiașe au respectat în totalitate standardele etice.

3.4.3 Focus grupuri cu asistenţii sociali angajaţi în proiectul SCI

În ianuarie 2013, au fost organizate patru focus grupuri cu 37 de asistenţi sociali implicaţi în faza II a proiectului SCI (tabel 5). Participanţii la focus grupuri au fost selectaţi pe baza recomandărilor supervizorilor. Femeile au fost suprareprezentate în rândul participanţilor, reprezentând 81% din totalul asistenţilor sociali angajaţi în cadrul proiectului (în 96 de comune).

Tabel 5. Locaţia și numărul participanţilor la discuţiile din cadrul focus grupurilor cu asistenţii sociali

JudeţNumărul participanţilor, asistenţi sociali din

proiectNumărul participanţilor pe

judeţe

Neamţ 9 4 Bacău și 5 Neamţ

Botoșani 11 8 Botoșani și 3 Suceava

Vaslui 8 4 Vaslui și 4 Iași

Vrancea 9 4 Vrancea și 5 Buzău

Asistenţii sociali au oferit informaţii despre: (a) modul de implementare a pachetului minim de servicii preventive comunitare în comuna lor: principalele difi cultăţi în rezolvarea problemelor copiilor „invizibili“, obstacole și bariere instituţionale pentru serviciile de prevenire, schimbarea comportamentului persoanelor și oportunităţile oferite de proiect care sunt apreciate de comunitate, factori de risc ce împiedică atingerea unui impact pozitiv, elemente ale pachetului minim ce

36

PROFILUL EVALUĂRII

trebuie revizuite, timpul alocat serviciilor incluse în pachetul minim; (b) opinii legate de relevanţa pachetului minim de servicii preventive comunitare pentru problemele și vulnerabilităţile specifi ce copiilor din comunitate; (c) timpul dedicat activităţilor de asistenţă socială din cadrul SCI și în afara proiectului; (d) sprijinul primit din partea DGASPC; (e) microgranturi din cadrul SCI57 și efi cienţa acestora în ceea ce privește ameliorarea vieţii copiilor vulnerabili. Anexa 7.8.2 prezintă ghidul focus grupului.

3.4.4 Interviuri la nivel judeţean

Au fost organizate interviuri structurate cu toţi factorii cheie de la nivel judeţean pe baza ghidurilor prezentate în Anexele 7.8.3 și 7.8.4. Astfel, supervizorii proiectului, directorii DGASPC și reprezentanţii prefecturii (subprefecţi sau directori) din toate cele opt judeţe și-au exprimat părerea cu privire la subiecte legate de: (a) implementarea pachetului minim de servicii preventive comunitare: principalele difi cultăţi în rezolvarea problemelor copiilor „invizibili“, obstacole și bariere instituţionale pentru serviciile de prevenire, impactul pachetului minim de servicii pe comune, factori de risc ce împiedică atingerea unui impact pozitiv, elemente ale pachetului minim ce trebuie revizuite; (b) sprijinul acordat de DGASPC comunităţilor și posibilităţi de extindere a centrului de resurse pentru a acoperi toate comunele din judeţ; (c) microgranturi din cadrul SCI58 și efi cienţa acestora în ceea ce privește ameliorarea vieţii copiilor vulnerabili; (d) capacitatea factorilor interesaţi de la nivel judeţean de a prelua și extinde proiectul în mai multe comune din judeţ.

3.4.5 Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii

Sondajul este similar cu cel realizat cu ocazia primei evaluări formative (noiembrie 2011). Acesta a fost efectuat în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013, de către operatori de teren specializaţi de la Centrul Român de Modelare Economică. Metoda de colectare a datelor: interviuri faţă în faţă pe baza unui chestionar. Tipul eșantionului: probabilist, stratifi cat, bistadial, reprezentativ pentru tipurile de comune59 și factorii interesaţi (vezi tabelele A. 3 și A. 4 din Anexă).

Comunele au fost selectate pornind de la eșantionul de copii „invizibili“ (60 de comunităţi rurale). În fi ecare comună aleasă, au fost selectaţi 3-4 reprezentanţi ai comunităţii din următoarele opt categorii de actori locali cheie: (1) primari; (2) viceprimari; (3) secretari ai primăriei; (4) personal didactic, mediatori școlari; (5) doctori, asistente medicale, asistenţi medicali comunitari sau mediatori sanitari romi; (6) preoţi, patroni, mediatori romi; (7) poliţiști; (8) asistenţi sociali. La nivel judeţean, operatorii de teren au fost instruiţi să asigure o distribuţie echilibrată a chestionarelor la nivelul tuturor categoriilor de factori interesaţi. Totuși, nu s-a stabilit o cotă pe judeţ. Per ansamblu, 235 de reprezentanţi ai comunităţilor au răspuns sondajului de opinie. În plus, la sondaj au luat parte toţi cei 60 de asistenţi sociali din comunităţile selectate.

57 Trei-patru comune din fi ecare judeţ (un total de 25 de comune) au benefi ciat în 2012 de un microgrant de

9.000 lei (aproximativ 2.700 USD) pentru implementarea unui proiect dezvoltat în comunitate. Lista microgranturilor este

prezentată în Anexa 7.1.

58 Vezi nota de subsol 35.

59 Tipurile de comune atât pe baza tipologiei în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale, cât și a nivelului de

dezvoltare comunitară (măsurat conform indicelui IDC elaborat de Sandu et al. 2009).

37


Figura 2. Distribuţia respondenţilor la sondajul de opinie pe categorii de factori interesaţi locali

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie, ianuarie 2013. N=235 reprezentanţi ai comunităţii și 60 de asistenţi sociali din

cadrul SCI, din 60 de comunităţi rurale.

Similar cu prima evaluare, chestionarul aplicat reprezentanţilor comunităţii a vizat subiecte legate

de: (a) nivelul de cunoaștere a proiectului, (b) relevanţa pachetului minim de servicii preventive

comunitare pentru nevoile comunităţii și (c) benefi cii pentru comunitate – percepute și estimate.

În plus, pentru fi ecare copil „invizibil“ selectat în eșantion, reprezentanţii comunităţii au furnizat

informaţii legate de: (a) cunoașterea cazului și (b) implicarea în găsirea unor soluţii în cazul respectiv.

Pe de altă parte, asistenţii sociali din proiect au evaluat gradul de implicare și rolul jucat de fi ecare

actor local, relaţia și sprijinul primit din partea centrului de resurse al DGASPC, principalele

probleme și difi cultăţi întâmpinate în implementarea pachetului minim de servicii. De asemenea,

pentru fi ecare copil „invizibil“ selectat în eșantion, au furnizat informaţii legate de: (a) cunoașterea

cazului și (b) relaţia cu familiile copiilor „invizibili“.

Anexa prezintă cele două chestionare aplicate reprezentanţilor comunităţii și asistenţilor sociali din

cadrul proiectului SCI.

3.5 Metoda de analiză a datelor

Analiza (bivariată și multivariată) a datelor a vizat în mod sistematic următorul set multinivelar de

predictori:

- Nivel individual: genul, vârsta, etnia, starea de sănătate a copiilor. În ceea ce privește

îngrijitorii, părinţii și alţi adulţi ce trăiesc în gospodăriile cu copii „invizibili“, am folosit

și date referitoare la prezenţa în familie, starea civilă, educaţie și ocupaţie (loc de muncă);

- Nivel familial: tipul gospodăriei; mărimea gospodăriei; numărul copiilor din gospodărie;

venitul bănesc lunar pe persoană; venituri în natură (alimente din propria grădină /

gospodărie); benefi cii sociale primite de gospodărie; sărăcie (absolută și relativă); sărăcie

extremă (foamete și încălzire insufi cientă pe timpul iernii); aprecierea subiectivă a venitului

și a condiţiilor de trai în raport cu nevoile familiei;

38

PROFILUL EVALUĂRII

- Nivel comunitar: judeţ, tipologia comunităţii în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale, numărul copiilor „invizibili“ în comunitate, tipul asistentului social (doar SCI, SCI și SPAS, doar SPAS) și nivelul de dezvoltare comunitară (indicele IDC).60

Raportul prezintă doar rezultatele semnifi cative din punct de vedere statistic, cu o valoare p<0,05. Datele nu sunt ponderate. În general, majoritatea tabelelor din raport cuprind procentaje care dau un total de 100%. Totuși, în unele cazuri totalul poate fi puţin peste sau sub această valoare din cauza rotunjirii cifrelor.

Abordarea este una comparativă. Analiza compară comunităţile incluse în proiectul SCI cu grupul de control (analiză contrafactuală - comune care au ieșit din proiect în 2012) în ceea ce privește vulnerabilităţile copiilor „invizibili“, serviciile oferite acestora și benefi ciile aduse de proiect copiilor „invizibili“ și familiilor lor.

Profi lul eșantionului SCI și cel al grupului de control în funcţie de setul multinivelar de predictori este prezentat în tabelul A.5, respectiv în tabelul A.6 din Anexă. Eșantionul și grupul de control au dimensiuni similare, cu două excepţii datorate modului în care au fost selectate comunele ce au ieșit din proiect în 2012. Printre comunele la care s-a renunţat, predomină comunităţile cu un număr mic de copii „invizibili“, însă au fost incluse și câteva comunităţi mari cu copii „invizibili“ din judeţele Botoșani și Buzău. Prin urmare, comparativ cu eșantionul SCI, în grupul de control sunt suprareprezentaţi din punct de vedere statistic copiii din comunele cu un număr redus de copii „invizibili“ și cei din Botoșani și Buzău.

60 Indice elaborat de Sandu et al. (2009).

39


4. Rezultatele evaluării

Următoarele secţiuni urmăresc succesiunea activităţilor din proiect, așa cum s-au derulat acestea în 2012:

- identifi carea copiilor „invizibili“ și înregistrarea lor în bazele de date locale dedicate managementului cazurilor

- evaluarea nevoilor (diagnosticarea vulnerabilităţilor)- găsirea și oferirea unui răspuns din perspectiva pachetului minim- benefi ciile aduse de proiect copiilor „invizibili“ și familiilor lor.

În plus, pentru a răspunde la întrebările de cercetare, sunt abordate subiecte precum capacitatea de răspuns a factorilor interesaţi locali, principalele obstacole și bariere instituţionale pentru serviciile de prevenire, relevanţa proiectului pentru copiii cei mai nevoiași, efi cienţa și sustenabilitatea proiectului.

Rezultatele cheie sunt prezentate grupate pe criterii de evaluare. Totuși, logica evaluării de faţă, descrisă anterior, presupune prezentarea în primă fază a aspectelor legate de efi cacitate (identifi carea, diagnosticarea și oferirea unui răspuns la vulnerabilităţile copiilor „invizibili“) și abia mai apoi analizarea relevanţei, efi cienţei și sustenabilităţii acestui răspuns.

4.1 Efi cacitate

4.1.1 Identifi carea și „redispariţia“ copiilor „invizibili“ din cadrul SCI

Proiectul SCI vizează copiii „invizibili“ defi niţi ca fi ind copiii ce se confruntă cu unul sau mai multe tipuri de vulnerabilităţi61 și care au fost identifi caţi de asistenţii sociali prin activitatea de teren. În cadrul proiectului SCI, termenul copii „invizibili“ se referă și la copiii despre care se știe că sunt într-o situaţie vulnerabilă, dar ale căror vulnerabilităţi sunt „invizibile“ (identifi caţi tot prin activitatea de teren).62

La nivel naţional, identifi carea cazurilor vulnerabile (de copii și nu numai) cade în sarcina SPAS.63

Totuși, în lipsa unei metodologii ofi ciale de identifi care (standarde, metode, activităţi, costuri estimate),

aceasta este rareori realizată, cu atât mai mult cu cât asistenţii sociali au puţin timp pentru alte activităţi

decât cele de birou și administrative (verifi carea și procesarea cererilor pentru diferite prestaţii în bani).

Tocmai din acest motiv, secţiunea de faţă vizează întrebarea de cercetare „Intervenţia atinge rezultate

satisfăcătoare în raport cu obiectivele declarate și stabilite din perspectiva echităţii?“, proiectul

SCI căutând să elimine această lacună. Identifi carea a reprezentat principala activitate în faza I

a proiectului (în 2011), rămânând o activitate permanentă și ulterior. Copiii „invizibili“ au fost

identifi caţi prin intermediul unui recensământ efectuat la nivelul comunităţii de către asistenţii

sociali din proiect. Așa cum s-a prezentat anterior, în cele 95 de baze de date locale ale proiectului,

până în decembrie 2012 s-a înregistrat un număr total de 8.347 de copii vulnerabili. Totuși, după

corectarea și centralizarea datelor, numărul a scăzut la 5.758 de copii „invizibili“ identifi caţi în









63 SPAS se referă fi e la Serviciul Public de Asistenţă Socială, fi e la referentul(ţii) cu atribuţii de asistenţă socială din

cadrul primăriei.

40

REZULTATELE EVALUĂRII

cadrul SCI. Dintre aceștia, 48% (2.762 de cazuri) au fost identifi caţi în 2012, 18,5% (1.067 de

copii) au fost detectaţi prin recensămintele comunitare din 2011 și 33,5% (1.929 de cazuri) au fost

identifi caţi în 2011, dar nu au fost trecuţi în bazele de date create în 2012 pentru managementul

cazurilor și au dispărut din atenţia SCI (vezi fi gura 3). 64

Figura 3. Numărul copiilor „invizibili“ identifi caţi și „redispăruţi“

Notă: În căsuţe este trecut numărul copiilor „invizibili“.

Pentru a răspunde la întrebarea de cercetare „S-au luat în considerare factorii contextuali (politici / sociali / economici / culturali) în momentul elaborării și implementării intervenţiei?“, datele trebuie interpretate și din perspectiva fenomenului „redispariţiei“ copiilor „invizibili“ din atenţia SCI, care s-a datorat unei multitudini de factori, și anume: (1) ajustarea ariei de acoperire a proiectului, (2) discontinuitatea activităţilor și modifi carea instrumentelor proiectului, fără o pregătire adecvată a asistenţilor sociali, (3) introducerea unor noi specifi caţii referitoare la grupurile ţintă, (4) rezultatele activităţilor desfășurate în 2011, (5) insufi cienta capacitate de răspuns la nivel local și (6) caracteristicile comunităţii (tabelul A.7 din Anexă prezintă datele statistice pentru punctele 1-6).

(1) În 2012, numărul comunelor cuprinse în proiect a scăzut de la 96 la 64. Nu au existat nici planuri, nici iniţiative locale pentru transferarea cazurilor de copii „invizibili“ identifi cate din sarcina asistenţilor sociali SCI în cea a SPAS, în comunele ce au ieșit din proiect. În consecinţă, peste 770 de copii au dispărut pur și simplu din datele SCI și din atenţia comunităţii. Totuși, acești copii reprezintă doar 40% dintre copiii ‚redispăruţi“, în timp ce restul de 60% provin din comunele care au continuat să fi e implicate în proiect în 2012.

(2) În comunele ce au rămas în proiect în 2012, din cauza discontinuităţii activităţilor din proiect și a modifi cării instrumentelor, mulţi asistenţi sociali „au pierdut“ unele cazuri în procesul de transferare a datelor, cu atât mai mult cu cât perioada de pregătire a fost scurtă și nu s-a făcut nicio instruire în acest sens. În toate tipurile de comunităţi, s-a renunţat la aproape jumătate din lista iniţială de cazuri și s-a înregistrat un număr destul de mare de noi cazuri în 2012 (fi gura 4). De exemplu, în comunităţile în care asistentul social SCI a trebuit să se ocupe de toate activităţile de asistenţă socială, cazurile înregistrate în 2012 reprezintă 74% din totalul copiilor înregistraţi în bazele de date locale dedicate managementului cazurilor (vezi bara „doar SCI“ din fi gura 4).

64 Distribuţia eșantionului în funcţie de momentul identifi cării este similară cu cea a populaţiei de copii 'invizibili',

așa cum reiese și din fi gura A.1 din Anexă.

41


Figure 4. Distribuția copiilor „invizibili“ pe baza momentului identifi cării lor și a tipului comunității

stabilit în funcție de disponibilitatea serviciilor sociale (număr)

Date: UNICEF și CERME, Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“ doar din cele 64 de comune ce au luat parte la proiect

în 2012, decembrie 2012. Note: Alte servicii sociale se referă la profesioniștii din domeniile sociale, precum asistenţi medicali

comunitari, mediatori școlari sau mediatori (sanitari) romi. SPAS se referă fi e la Serviciul Public de Asistenţă Socială, fi e la

referentul(ţii) cu atribuţii de asistenţă socială din cadrul primăriei. Diferenţele între barele grafi cului sunt semnifi cative din

punct de vedere statistic.

(3) Pentru a implementa în fază pilot pachetul minim de servicii, asistenţii sociali au primit un document cu grupurile ţintă de copii „invizibili“ și serviciile corespunzătoare ce trebuie acordate fi ecăruia. Așadar, principalele categorii de copii „invizibili“ vizaţi în 2012 de proiectul SCI au fost copiii fără acte de identitate, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, ce trăiesc în locuinţe precare și supraaglomerate, din familii monoparentale, neînscriși la medicul de familie, și mame minore. În plus, în urma unui concurs de proiecte au fost acordate 25 de microgranturi comunelor capabile să elaboreze un proiect adaptat comunităţii și axat pe o anumită categorie de copii „invizibili“.65 Prin urmare, majoritatea bazelor de date locale din 2012 au pus accent pe anumite categorii de copii „invizibili“, iar pe altele le-au tratat mai superfi cial. Din acest motiv, distribuţia copiilor „invizibili“ pe baza momentului identifi cării lor variază considerabil în funcţie de tipul de vulnerabilitate. În general, majoritatea asistenţilor sociali din proiectul SCI s-au concentrat asupra copiilor cu vulnerabilităţi multiple și i-au pierdut din vedere sau exclus pe cei care prezintă o singură vulnerabilitate. Prin urmare, au avut tendinţa:

- să păstreze din cazurile identifi cate în 2011: (i) copiii din familii numeroase ce trăiesc în sărăcie, (ii) ce prezintă risc de neglijare sau violenţă, (iii) neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar.

- să identifi ce și să adauge în 2012 cazurile de: (i) copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, (ii) copii suspecţi de boli grave sau dizabilităţi, (iii) copii abandonaţi sau cu risc de abandon și (iv) mame minore.

Se remarcă „redispariţia“ copiilor „invizibili“ la nivelul tuturor tipurilor de vulnerabilităţi. Cazurile cu o probabilitate mai mare de a fi excluse sau ratate sunt cele ale copiilor fără acte de identitate, în special, deoarece în multe din aceste cazuri asistenţii sociali au reușit să obţină din 2011 actele de rigoare (certifi cat de naștere, carte de identitate). Totuși, de obicei, lipsa actelor de identitate este rezultatul unor vulnerabilităţi multiple (copil fără părinţi ce trăiește cu rude, copil cu un singur părinte ce trăiește în sărăcie extremă, familii fără casă care se mută de la o rudă la alta și din când în când rămân fără adăpost, cazuri complicate de divorţ sau abandon al copilului etc.). Așadar, cel mai adesea, copiii fără acte de identitate trebuie monitorizaţi și sprijiniţi pe termen mai lung și prin urmare nu ar trebui excluși din baza de date dedicată managementului cazurilor imediat ce s-au obţinut documentele de identitate.

65 Vezi și lista cu microgranturile din Anexa 7.1.

42


(4) În 2011, pe lângă recensămintele comunitare, comunităţile mai active au găsit soluţii imediate în unele cazuri de copii „invizibili“, în special la problema lipsei actelor de identitate sau a frecventării școlii.66 Aceste cazuri au fost considerate ‚soluţionate“ și nu au fost înregistrate în 2012 în baza de date dedicată managementului cazurilor. Doar mai puţin de o treime dintre acestea au fost păstrate în proiect.

(5) Totuși, în majoritatea cazurilor identifi cate în 2011, nu s-a luat nicio măsură concretă. Mai bine de două treimi din aceste cazuri nu au fost înregistrate în 2012, mai ales cele în legătură cu care factorii interesaţi locali consideră că ‚nu se poate face nimic“.

(6) S-au înregistrat cazuri de copii „invizibili“ redispărute în aproape toate comunele (32 de comune ce au ieșit din proiect plus 56 din cele 64 de comune rămase în proiect și în 2012). Totuși, copiii „redispăruţi“ sunt suprareprezentaţi din punct de vedere statistic în comunele cu mai puţin de 20 de copii „invizibili“ identifi caţi, cu asistenţi sociali SCI care lucrează și pentru primărie și în comunele slab dezvoltate,67 mai ales din judeţele Vaslui, Vrancea și Bacău.

O proporţie mult mai ridicată de cazuri identifi cate prin proiectul SCI în 2011 și monitorizate în 2012 s-a înregistrat în comunele cu numeroase cazuri de copii „invizibili“ identifi cate (80 sau mai multe), cu asistenţi sociali ce nu lucrează pentru primărie, în special în comunele slab dezvoltate din Botoșani (30,5% faţă de 18,5% în celelalte judeţe).

Proporţia copiilor „invizibili“ identifi caţi în 2012 a fost semnifi cativ mai ridicată în comunele cu un nivel mediu de dezvoltare din Suceava, Neamţ și Iași (60-66% faţă de 40-47% în celelalte judeţe).

Sondajul efectuat în rândul copiilor „invizibili“ indică faptul că trebuie aduse îmbunătăţiri consistente bazei de date centralizate și corectate în ceea ce privește calitatea. Așadar, 7% din totalul copiilor înregistraţi nu au putut fi identifi caţi în teren și niciun actor local nu deţine informaţii recente despre ei. Mai mult, dintre copiii „invizibili“ identifi caţi în teren, 4% nu locuiesc cu familiile lor, dar există informaţii despre ei și situaţia lor. De exemplu, un băiat de 16 ani în plasament maternal la o doamnă de 62 de ani, cu o stare de sănătate proastă și o pensie foarte mică, benefi ciază de ajutoare sociale, dar de fapt lucrează temporar în străinătate. În realitate, monitorizarea multor cazuri este destul de difi cilă și cronofagă deoarece mulţi dintre ei nu stau într-o locuinţă proprietate personală, ci la rude și își schimbă des adresa în funcţie de relaţia cu proprietarul, riscând uneori separarea de familie și un trai fără adăpost (‚locuiesc în câmp“).

4.1.2 Diagnosticarea vulnerabilităţilor

Defi niţia de lucru a copiilor „invizibili“68 și tipurile de vulnerabilităţi care le conferă acest statut au fost stabilite cu ocazia primei evaluări a proiectului (noiembrie 2011), prin consensul asistenţilor sociali, supervizorilor, UNICEF și cercetătorilor. Aceste instrumente se așteaptă să fi e folosite într-o manieră standard în toate activităţile și comunităţile din proiect.

66 11% din cazurile identifi cate în 2011 au fost soluţionate tot în 2011, cel puţin din punctul de vedere al anumitor

vulnerabilităţi (Stănculescu și Marin, 2011).

67 Potrivit indicelui IDC (Sandu et al., 2009).

68 Copiii 'invizibili' din proiectul SCI se referă la copiii ce se confruntă cu unul sau mai multe tipuri de vulnerabilităţi

identifi caţi de asistenţii sociali prin activitatea de teren, inclusiv copiii despre care se știa înaintea proiectului că sunt într-o

situaţie vulnerabilă, dar vulnerabilităţile lor erau „invizibile“, fi ind descoperite prin activitatea de teren.

43


Figura 5. Populaţia de copii „invizibili“ din proiectul SCI în funcţie de tipul de vulnerabilitate, 2011 și 2012

Date: UNICEF și CERME, Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“, decembrie 2012.

Tipurile de vulnerabilităţi au fost determinate în funcţie de nivelul de realizare a drepturilor copiilor, după cum urmează: (1) Copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare; (2) Copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, ce trăiesc în sărăcie sau în alte situaţii difi cile; (3) Copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz; (4) Copii suspecţi de boli grave; (5) Copii abandonaţi sau cu risc de abandon; (6) Copii neșcolarizaţi și copii cu risc de abandon școlar; (7) Mame adolescente ce au părăsit școala și/sau prezintă risc de abandon al nou-născutului; (8) Copii fără acte sau documente de identitate; (9) Alte cazuri de copii vulnerabili.

Potrivit bazei de date centralizate, distribuţia populaţiei de copii „invizibili“ pe tipuri de vulnerabilitate nu a suferit modifi cări în perioada noiembrie 2011 - decembrie 2012 (fi gura 5). 69

Trei tipuri de vulnerabilităţi au predominat în mod constant în rândul copiilor „invizibili“, și anume: (i) copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare, (ii) copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz și (iii) copii neșcolarizaţi și copii cu risc de abandon școlar. Cu toate acestea, pentru toate celelalte tipuri de vulnerabilităţi (de exemplu, copii abandonaţi sau cu risc de abandon, copii fără documente de identitate, mame adolescente), au fost identifi cate câteva sute de copii „invizibili“.

Diagnosticarea vulnerabilităţilor reprezintă un pas extrem de important deoarece în funcţie de aceasta se stabilește planul individual de intervenţie, inclusiv serviciile comunitare ce urmează a fi acordate. În teorie, diagnosticarea vulnerabilităţilor se face în baza unei analize aprofundate a tuturor documentelor și informaţiilor disponibile în legătură cu copilul și mediul său familial, starea de sănătate și situaţia sa școlară. În practică, la nivel naţional, în majoritatea SPAS, etapa diagnosticării se limitează la o verifi care sumară a documentelor incluse în cererile pentru diferite prestaţii în bani.

Următoarele constatări se referă din nou la întrebarea de cercetare „Intervenţia atinge rezultate satisfăcătoare în raport cu obiectivele declarate și stabilite din perspectiva echităţii?“, proiectul SCI căutând să elimine această lacună. Asistenţii sociali angajaţi pe proiect au trebuit să realizeze o diagnosticare completă a vulnerabilităţilor fi ecărui copil „invizibil“ identifi cat. Cu toate acestea, în afară de lista de vulnerabilităţi, nu s-a oferit nicio grilă comună de indicatori. Prin urmare, asistenţii

69 Eșantionul aleatoriu extras din baza de date centralizată cu copiii 'invizibili' reproduce distribuţia populaţiei pe

tipuri de vulnerabilitate așa cum reiese din fi gura 5.

44


sociali au determinat vulnerabilităţile în funcţie de propriile lor cunoștinţe și modul lor de înţelegere a criteriilor, precum sărăcie, abuz, risc de abandon școlar etc. De exemplu, statutul de mamă minoră pare a fi un criteriu cât se poate de clar și ușor de evaluat. Cu toate acestea, mulţi asistenţi sociali și supervizori au explicat că în comunitatea lor este ceva ‚normal, face parte din cultura romă“ și ‚a fi mamă minoră nu atrage niciun fel de vulnerabilitate“ (deși mamele adolescente abandonează școala, de exemplu), prin urmare nu au evaluat această situaţie ca o vulnerabilitate.

Acurateţea diagnosticului este foarte importantă, cu atât mai mult cu cât aproximativ 40% dintre copiii „invizibili“ se confruntă cu vulnerabilităţi multiple.70 Sondajul din rândul copiilor „invizibili“ denotă faptul că acurateţea bazei de date a proiectului lasă de dorit, în special din cauza lipsei unei metodologii de evaluare și înregistrare a vulnerabilităţilor și a insufi cientei pregătiri a asistenţilor sociali. Înainte de a prezenta analiza statistică, cele patru studii de caz de mai jos ilustrează complexitatea cazurilor de copii „invizibili“ și modul în care au fost înregistrate acestea în baza de date dedicată managementului cazurilor, precum și serviciile comunitare acordate în cadrul proiectului SCI.

Copiii „invizibili“ trăiesc în gospodării atipice și acumulează vulnerabilităţi

Studiu de caz 1Am ajuns la această familie în căutarea unui băiat de 5 ani identifi cat în cadrul SCI ca și copil cu risc de neglijare sau abuz. Am dat peste o văduvă de 38 de ani, mamă singură, cu trei copii și un nepot. Atât ea, cât și fi ul său cel mare (18 ani) au terminat ciclul gimnazial și câștigă împreună un venit mediu lunar de 1.060 lei (aproximativ 320 USD) ca femeie de serviciu și respectiv zilier în grădinile vecinilor. Fata de 16 ani frecventează școala, cu rezultate satisfăcătoare, deși are grijă și de fi ica sa de 1 an. Băiatul de 5 ani merge la școală zilnic, dar are rezultate medii spre slabe. Dintre cei trei copii (sub 18 ani) din gospodărie, doar băiatul de 5 ani este înregistrat în categoria copii „invizibili“. Prestaţiile sociale de care benefi ciază sunt lapte praf și rechizite școlare (din partea unui ONG).

Notă: Steluţa albastră marchează cazurile înregistrate ca şi copii „invizibili“ în baza de date dedicată managementului cazurilor. Figura albastră corespunde copilului selectat în eşantion.

Vulnerabilităţi înregistrate în baza de date dedicată managementului cazurilor- Copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz

Cumul efectiv de vulnerabilităţi identifi cate prin sondaj- Copii ce trăiesc în familii numeroase- Copii cu un singur părinte- Mame singure- Mamă adolescentă

Servicii oferite- Informare cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă,

abuz, exploatare- Consiliere individuală de specialitate- Discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor

probleme școlare- Referire către un ONG- Grupuri de suport tematice

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013.

Studiu de caz 2O fată de 16 ani a fost selectată în eșantion ca și copil „invizibil“ cu risc de neglijare. Locuiește în chirie, într-o casă dărăpănată, împreună cu cele trei surori ale sale (de 17, 13 și 11 ani) și fratele său de 21 de ani. După decesul părinţilor lor, fratele ei a decis să păstreze familia unită și a luat cele patru surori mai mici ale sale în plasament maternal. Locuiesc cu toţii din ajutoare familiale și alocaţia de plasament, un total de 520 lei pe lună (aproximativ 160 USD). Din acest venit, cei cinci adolescenţi reușesc să își cumpere sufi cientă hrană, dar nu își permit încălzirea locuinţei pe timpul iernii. Fetele de 16 și 17 ani au terminat ciclul gimnazial și nu și-au putut continua studiile. Fetei


45


de 13 ani ‚nu i-a plăcut școala“ și a abandonat-o după ce a repetat un an. Fata cea mai mică (11 ani) este singura care mai merge la școală71 zilnic și îi place, însă rezultatele sale școlare sunt destul de slabe din cauză că nu este sprijinită acasă.

Notă: Steluţa albastră marchează cazurile înregistrate ca şi copii „invizibili“ în baza de date dedicată managementului cazurilor. Figura roşie corespunde copilului selectat în eşantion.

Vulnerabilităţi înregistrate- Copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz- Copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe

precare

Cumul efectiv de vulnerabilităţi - Copii ce trăiesc în familii numeroase- Copii fără părinţi- SărăcieRepetarea anului școlar, abandon școlar și părăsirea timpurie a școlii

Servicii oferite- Înscrierea la medicul de familie


Studiu de caz 3

În căutarea unui copil de 1 an, am ajuns la o gospodărie multigeneraţională cu 10 membri. O doamnă de 78 de ani locuiește cu doi dintre copiii săi, o femeie de 40 de ani și un bărbat de 45 de ani, care nu au fost niciodată căsătoriţi. Cu toate acestea, femeia are patru copii din care unul, o fată de 19 ani este mamă singură a trei copii (partenerul ei de viaţă e plecat la muncă în străinătate). Copiii de 6 și 4 ani merg la grădiniţă. Dintre adulţi, doar doamna în vârstă a terminat 8 clase, în timp ce femeia de 40 de ani are doar 4 clase, iar ceilalţi nu au mers niciodată la școală. Prin urmare, pensia doamnei și câștigurile obţinute din munci informale prestate ocazional de ceilalţi adulţi sunt singurele care asigură subzistenţa familiei.

Note: Steluţa albastră marchează cazurile înregistrate ca şi copii „invizibili“ în baza de date dedicată managementului cazurilor. Figura roşie corespunde copilului selectat în eşantion.

Vulnerabilităţi înregistrate - Copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, ce trăiesc în sărăcie

sau alte situaţii difi cile

Cumul efectiv de vulnerabilităţi - Copii ce trăiesc în familii numeroase - Copii cu un singur părinte- Mame singure- Sărăcie extremă

Servicii oferite- Înscrierea la medicul de familie- Programarea vizitei și/sau acompanierea la medic- Informare cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă,

abuz, exploatare - Facilitarea accesului la benefi cii sociale


Per ansamblu, incluzând alocaţiile copiilor și cele familiale, câștigă un venit mediu lunar de 1.000 lei (aproximativ 300 USD). În plus, ocazional primesc ajutor alimentar. Cu toate acestea, din când în când, suferă de foame și de frig. Soluţia doamnei în vârstă și a fi ului ei este să consume zilnic puţin alcool, „numai ca să uite“.

Studiu de caz 4

71 Primește rechizite școlare.

46


O adolescentă de 17 ani este singurul copil înregistrat ca și copil „invizibil“ din familia ei de 11 membri, formată din părinţi (de 36 de ani) și 7 fraţi și surori mai mici decât ea. În baza de date centralizată, este trecută în categoria copii ce trăiesc în familii numeroase și în sărăcie, prezentând totodată și risc de abandon școlar. De fapt, a părăsit deja școala și lucrează cu ziua în sectorul informal deoarece trebuie să își crească fi ica de 2 ani. Are un partener de viaţă, dar nu sunt căsătoriţi și nu locuiesc împreună. Mama sa este casnică și are grijă de copii și de casă, iar tatăl ei prestează munci informale oricând și oriunde găsește de lucru. Toţi membrii familiei cu vârste de 15 ani sau peste au terminat doar clasele primare, însă copiii cu vârste între 8 și 12 ani merg la școală în fi ecare zi și obţin rezultate satisfăcătoare. Primesc ca ajutor rechizite școlare subvenţionate. Pe lângă alocaţia copiilor, benefi ciază de ajutor social doar sub formă de lapte praf. Astfel, venitul mediu lunar al gospodăriei este doar de aproximativ 1.000 lei (în jur de 300 USD), din care reușesc să plătească facturile lunare și nu suferă niciodată de foame sau de frig.

Notă: Steluţa albastră marchează cazurile înregistrate ca şi copii „invizibili“ în baza de date dedicată managementului cazurilor. Figura roşie corespunde copilului selectat în eşantion.

Vulnerabilităţi înregistrate - Copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe

precare- Copii neșcolarizaţi și copii cu risc de abandon școlar

Cumul efectiv de vulnerabilităţi- Copii ce trăiesc în familii numeroase - Copil cu un singur părinte- Mamă singură- Mamă adolescentă

Servicii oferite- Facilitarea accesului la benefi cii sociale

- Procurarea actelor de identitate

- Consiliere individuală de specialitate

- Înscrierea la școală– Discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor

probleme școlare


Cele patru studii de caz prezintă situaţii tipice extrase din sondajul efectuat în rândul copiilor „invizibili“. Totodată, arată complexitatea vulnerabilităţilor cu care se confruntă copiii „invizibili“, oferind și o imagine cu privire la neconcordanţa între situaţia reală și cea înregistrată în baza de date dedicată managementului cazurilor. Așadar, doar unii dintre copiii cu una sau mai multe vulnerabilităţi sunt înregistraţi ca fi ind „invizibili“. În același timp, sunt evaluate doar unele vulnerabilităţi, iar altele sunt ignorate. Există de asemenea discrepanţe între serviciile oferite declarate (și recunoscute) de familie și cele raportate de asistentul social. De exemplu, potrivit bazei de date dedicată managementului cazurilor, studiile de caz 2 și 4 nu au benefi ciat de niciun serviciu în perioada 2011-2012.

În astfel de situaţii complexe, un mod de a crește acurateţea datelor este crearea unui nou format pentru managementul de caz, care să solicite informaţii sistematice despre toţi membrii familiei, oferind în același timp: (1) o metodologie clară, (2) pregătire, dar și (3) îndrumare și sprijin constant asistenţilor sociali.

Diagnosticarea vulnerabilităţii (1) Copii ce trăiesc în locuinţe precare și supraaglomerate

Cum se vede și în Figura 5, 73,2% dintre copiii „invizibili“ au fost identifi caţi de asistenţii sociali trăind în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare. Mai precis, datele sondajului indică faptul că 30% dintre copiii „invizibili“ provin din gospodării în care adulţii (18 ani sau peste) au absolvit doar ciclul primar. 47% dintre copiii „invizibili“ locuiesc în gospodării în care adulţii au terminat numai opt clase. Prin urmare, majoritatea lor nu au un loc de muncă plătit, cu acte legale. Astfel, un procent de 81% dintre copiii „invizibili“ fac parte din familii în care niciun membru nu câștigă un venit lunar și 92% din familii în care pensia nu fi gurează printre sursele de venit. Subzistenţa le este asigurată în principal de veniturile ocazionale obţinute din munci informale și de diverse prestaţii sociale (cu precădere alocaţia universală a copilului). Din aceste motive, veniturile bănești

47


ale familiilor din care provin copiii „invizibili“ sunt extrem de mici: 80% dintre ei trăiesc în sărăcie absolută, cu mai puţin de 1 USD pe persoană pe zi, iar restul de 20% trăiesc în gospodării cu un venit bănesc lunar pe persoană sub pragul naţional al sărăciei relative. Astfel, din punctul de vedere al veniturilor bănești, toţi copiii „invizibili“ trăiesc în familii sărace.

Cu toate acestea, 60% dintre copiii „invizibili“ provin din gospodării care consumă alimente din producţia proprie. Această situaţie a fost constatată și de alte sondaje efectuate în rândul populaţiei rurale cu venituri bănești scăzute, dar cu importante venituri în natură din agricultură. Tocmai din acest motiv, în cazul comunităţilor rurale din România, trebuie folosiţi alţi indicatori (decât venitul sau consumul) pentru evaluarea sărăciei. Astfel, sondajul întreprins în rândul copiilor „invizibili“ a apelat la următorii indici:

(A) sărăcie severă, măsurată folosind doi indicatori care arată dacă familia suferă de foame sau frig în mod regulat (de câteva ori pe lună);

(B) sărăcia veniturilor și locuinţe supraaglomerate, determinate pe baza a trei indicatori: (a) veniturile sunt insufi ciente pentru plata facturilor lunare, (b) veniturile nu ajung pentru strictul necesar și (c) numărul încăperilor nu corespunde nevoilor familiei.

Pe baza acestei metode, copiii „invizibili“ se împart în trei categorii: 26% trăiesc în sărăcie severă, 28% se confruntă cu sărăcia veniturilor și locuinţe supraaglomerate și 46% nu sunt săraci. Discrepanţele dintre cele trei categorii sunt semnifi cative din punct de vedere statistic la nivelul tuturor dimensiunilor legate de venituri, consum și statutul economic al gospodăriei. De exemplu, venitul bănesc lunar pe persoană în gospodăriile ce trăiesc în sărăcie severă este de 74 lei (aproximativ 22 USD) faţă de 81 lei în gospodăriile ce se confruntă cu sărăcia veniturilor și locuinţe supraaglomerate și 128 de lei (39 USD) în cele ce nu sunt sărace. Discrepanţele devin și mai vizibile la nivelul lipsurilor multiple. Astfel, doar 9 din 100 copii „invizibili“ ce trăiesc în sărăcie severă consumă zilnic legume și fructe, doar 5 consumă zilnic carne sau pește, doar 11 au două perechi bune de încălţăminte și doar 17 au câteva haine noi.

Figura 6. Copiii „invizibili“ prezintă un număr mare de lipsuri serioase ce le pun în pericol dezvoltarea

(% din categoria de copii „invizibili“)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013. N=241 de copii ce trăiesc în

sărăcie severă, N=256 copii din gospodării ce se confruntă cu sărăcia veniturilor și locuinţe supraaglomerate, N=426 nu

sunt săraci.

Din tabelul 6 reiese că majoritatea copiilor ce prezintă vulnerabilitatea 1 au fost corect identifi caţi

de către asistenţii sociali. Cu toate acestea, rata totală de acurateţe72 a datelor referitoare la copiii

„invizibili“ ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare este de 56% (vezi tabelul A.8 din

Anexă). Cu alte cuvinte, din totalul cazurilor înregistrate în baza de date dedicată managementului

cazurilor ca prezentând vulnerabilitatea 1, 56% sunt confi rmate de datele sondajului, iar 44%

sunt cazuri încadrate greșit în acest tip de vulnerabilitate sau omise (mai precis, neînregistrate deși

72 Calculată pe baza formulei (prezenţa confi rmată a vulnerabilităţii + absenţa confi rmată a vulnerabilităţii)*100/

total eșantion (N=923). 'Confi rmat' înseamnă că datele adunate în sondajul realizat în rândul familiilor corespund evaluării

asistentului social incluse în baza de date centralizată a proiectului.

48


se confruntă cu această vulnerabilitate). În plus, un număr mare de fraţi ai copiilor „invizibili“

nu sunt incluși în baza de date dedicată managementului cazurilor, deși sunt afectaţi de aceeași

vulnerabilitate.

Tabel 6. Comparaţie între diagnosticul asistenţilor sociali și situaţia reală identifi cată în familiile

copiilor „invizibili“ (%)

Diagnosticul asistenţilor sociali

Total

Vulnerabilitatea 1 absentă

Vulnerabilitatea 1 prezentă

% N

Total cazuri valide 22,9 77,1 100 923

Sărăcie severă (suferă de foame și/sau frig de câteva ori pe lună)

(A) 14,1 85,9 100 241

Sărăcia veniturilor și locuinţe supraaglomerate (B) 17,6 82,4 100 256

Familii cu 3 sau mai mulţi copii (C ) 16,3 83,7 100 679

Vulnerabilitatea 1: Copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare

(C și A sau B)

11,3 88,7 100 397

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013. Diagnosticul asistenţilor sociali

din baza de date centralizată cu copiii „invizibili“.

Cel mai probabil, mulţi asistenţi sociali nu au lucrat într-un mod sistematic, ci au completat baza de date doar sporadic în scopul raportării, fără a o folosi ca un instrument de efi cientizare a activităţii lor. În consecinţă, au selectat și înregistrat doar unul sau doi copii din familiile numeroase, iar ceilalţi au rămas „invizibili“ în documentele proiectului (și bazele de date locale), dar nu neapărat și în ceea ce privește acordarea de servicii.

Acurateţea datelor referitoare la vulnerabilitatea 1 este aceeași în cazul fetelor și băieţilor, pentru toate grupele de vârstă. Totuși, proporţia copiilor romi diagnosticaţi corect ca trăind în familii numeroase și sărace și locuinţe precare este semnifi cativ mai ridicată, și anume 70% faţă de 53% dintre copiii „invizibili“ români. De asemenea, proporţia este semnifi cativ mai mare în grupul de control (comunele ce au ieșit din proiect în 2012, 69% faţă de 54% în comunele din proiectul SCI), dar și în judeţele Botoșani și Buzău.

Copiii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare (vulnerabilitatea 1) reprezintă 43% din totalul copiilor „invizibili“, conform datelor sondajului. Aceștia sunt băieţi și fete de toate vârstele, din toate tipurile de gospodării, dar cu o suprareprezentare semnifi cativă a copiilor de etnie romă (51% faţă de 42% români) și a gospodăriilor cu adulţi care au absolvit doar ciclul primar (52% faţă de 40% cei cu 8 clase).

Copii din familii monoparentale

Familiile monoparentale, deși considerate un grup ţintă, nu au fost incluse printre vulnerabilităţile înregistrate în bazele de date locale dedicate managementului cazurilor, ci au fost încadrate în vulnerabilitatea 1, având în vedere riscul ridicat de sărăcie întâlnit în cazul lor. În realitate, sondajul arată că, în afara familiilor monoparentale, un număr mare de copii „invizibili“ trăiesc în diverse tipuri de gospodării, având un singur părinte care are grijă de ei sau sunt fără părinţi.

Familiile copiilor „invizibili“ sunt numeroase, cu o medie de 6 membri, din care 4 sunt copii. În plus, aceste familii sunt atipice. Per ansamblu, din totalul de 708 familii studiate, un sfert dintre ele includ 1 până la 3 părinţi singuri. Dintre toţi adulţii ce trăiesc cu copiii „invizibili“, 12% au devenit părinţi singuri fi e în urma unui divorţ sau a separării, fi e pentru că au rămas văduvi, sunt mame minore sau partenerul este plecat la muncă în străinătate.

Opt din zece părinţi singuri cu copii „invizibili“ sunt femei cu vârste cuprinse între 30 și 49 de ani. Majoritatea lor nu au fost căsătoriţi niciodată (36%), în timp ce restul sunt divorţaţi (23%), separaţi

49


(14%), văduvi (24%) sau sunt într-o relaţie dar nu locuiesc cu partenerul.

Din totalul copiilor „invizibili“: (i) 19% provin din familii monoparentale, dar per ansamblu 25% trăiesc cu un singur părinte (unii făcând parte din familii multigeneraţionale numeroase, alţii din familii monoparentale); (ii) 4% nu au niciunul din părinţi acasă, ci locuiesc cu alte rude (cel mai adesea cu bunica) sau sunt în plasament maternal. Astfel, aproape trei din zece copii „invizibili“ nu cresc în familia lor nucleară, ceea ce are efecte pe termen lung asupra dezvoltării lor, mai ales dacă ţinem cont și de sărăcia cronică în care trăiesc.

Copiii din familii monoparentale sunt fete și băieţi de toate vârstele, romi și români, fără a se remarca diferenţe semnifi cative din punct de vedere statistic. Provin din familii mai puţin numeroase, formate de obicei dintr-un adult și 1-2 copii. Aproape o treime din ei se confruntă cu sărăcie severă (foame și/sau frig de câteva ori pe lună) și alte 28 de procente se luptă cu sărăcia veniturilor și locuinţe precare.

Diagnosticarea vulnerabilităţii (2) Copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz

Peste un sfert (27,2%) dintre copiii „invizibili“ înregistraţi în baza de date dedicată managementului cazurilor riscă să fi e neglijaţi sau abuzaţi. În lipsa unei defi niţii operaţionale, asistenţii sociali au evaluat riscul neglijării și abuzului pe baza cunoștinţelor și experienţei lor de viaţă. În cadrul cercetării realizate în scopul evaluării, această vulnerabilitate este evaluată pe baza unui indice obţinut din următorii indicatori:

(A) riscul violenţei și abuzului – printre metodele cel mai des folosite pentru disciplinarea copiilor, potrivit celor declarate de părinţi, se numără țipatul, ameninţarea, umilirea, înjosirea sau bătaia;

(B) riscul neglijării - copilul (0-14 ani) este lăsat uneori singur acasă (împreună cu surorile și/sau fraţii săi) fără supravegherea unui adult.

Pe baza acestui indice, 50% dintre copiii „invizibili“ se afl ă în situaţii de neglijare, abuz sau violenţă.



Diagnosticul asistenţilor sociali Total



% N


Metode de disciplinare violente sau abuzive (A) 66,1 33,9 100 295

Neglijare (copii de 0-14 ani lăsaţi fără supravegherea unui adult)

(B) 67,4 32,6 100 319

Vulnerabilitatea 2: Risc de neglijare sau abuz (A sau B) 68,8 31,3 100 464



Acurateţea datelor73 referitoare la această vulnerabilitate este destul de redusă și se pare că doar 54% dintre cazuri au fost corect evaluate de asistenţii sociali din proiectul SCI. Restul de 46% dintre copiii „invizibili“ fi e au fost încadraţi greșit în acest tip de vulnerabilitate, fi e au fost omiși. În realitate, tabelul A.8 din Anexă arată că un număr mare de copii (fi e copii „invizibili“, fi e fraţii sau surorile lor) nu au fost consideraţi ca afl ându-se în situaţie de risc de către asistenţii sociali, cu toate că sunt supuși metodelor violente sau abuzive de „educare“ sau sunt lăsaţi fără supravegherea unui adult. Acest lucru denotă o toleranţă ridicată faţă de violenţa asupra copilului în întreaga ţară, nu




50


doar în comunităţile din proiectul SCI. Toleranţa faţă de violenţă și sărăcie a fost evidenţiată ca o barieră majoră pentru identifi carea și diagnosticarea copiilor „invizibili“ încă din primul raport de evaluare (Stănculescu și Marin, 2011). Această problemă trebuie soluţionată într-un mod mult mai agresiv și sistematic în următoarea fază a proiectului. Pe lângă formarea asistenţilor sociali, e nevoie de creșterea gradului de informare și de conștientizare la nivelul comunităţilor. În plus, trebuie introduși niște indicatori simpli de evaluare a acestui risc (cum ar fi cel folosit în această evaluare), care să fi e aplicaţi în mod unitar în toate comunităţile și pentru toţi copiii.

Proporţia cazurilor confi rmate este semnifi cativ mai mare în rândul băieţilor decât al fetelor (57% faţă de 50%), al copiilor mici (sub 3 ani) și al adolescenţilor (15 ani sau peste), al copiilor români faţă de cei de etnie romă (56% comparativ cu 43%) și al copiilor din familii monoparentale (61%). De asemenea, informaţiile referitoare la această vulnerabilitate sunt mai exacte în comunele cu un număr mare de copii „invizibili“, ceea ce nu denotă neapărat că în aceste comunităţi situaţia copiilor este mai precară, ci este posibil ca asistentul social să fi efectuat o identifi care și diagnosticare mai atentă și mai sistematică a copiilor vulnerabili.

Așa cum am menţionat deja, sondajul indică faptul că unul din doi copii „invizibili“ prezintă risc de neglijare, abuz sau violenţă. Probabilitatea prezenţei acestui risc este aceeași în cazul fetelor și al băieţilor. Copiii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani (care merg la școală) sunt mai expuși la această vulnerabilitate decât cei sub 6 ani și adolescenţii de peste 14 ani. Copiii de etnie romă prezintă o probabilitate mult mai ridicată de a deveni victime ale violenţei domestice decât copiii români (63% faţă de 48%). Cu toate acestea, majoritatea copiilor în această situaţie sunt români, nu romi.

Copiii ce prezintă risc de neglijare și abuz provin din orice tip de gospodărie. Totuși, cei mai expuși la acest risc sunt copiii din familiile numeroase (cu mulţi fraţi și surori), ce trăiesc în sărăcie severă. În același timp, copiii cu risc de neglijare și violenţă provin din toate judeţele, fi ind însă suprareprezentaţi în Suceava, Vaslui și Vrancea.

Adulţii din familiile în care unul sau mai mulţi copii prezintă risc de neglijare sau abuz sunt cupluri căsătorite (legal sau nu), în principal cu vârste cuprinse între 30 și 49 de ani, cu cel mult 8 clase, în care femeile sunt casnice, iar bărbaţii și tinerii lucrează cu ziua, mai ales în agricultură.

Riscul abuzului și neglijării copilului este puternic infl uenţat de alcoolism. Astfel, proporţia copiilor ce prezintă vulnerabilitatea 2 este mult mai ridicată în familiile în care unul sau mai mulţi adulţi consumă alcool zilnic.

Diagnosticarea vulnerabilităţii (3) Copii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar

Peste 22% dintre toţi copiii „invizibili“ identifi caţi în cadrul SCI au fost evaluaţi ca fi ind copii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar (în decembrie 2012). Sondajul din rândul copiilor „invizibili“ confi rmă faptul că situaţia lor școlară este îngrijorătoare. Doar unul din trei copii „invizibili“ cu vârste între 3 și 5 ani merge la grădiniţă și chiar mai puţini o frecventează zilnic. Unul din zece copii „invizibili“ de 6-14 ani nu este înscris la școală și o parte importantă a celor înscriși nu merg la școală în fi ecare zi, fără a mai vorbi de faptul că doar aproximativ jumătate dintre ei au rezultate medii spre bune. După vârsta de 15 ani, cuprinderea în sistemul de învăţământ a copiilor „invizibili“ scade la 53%, cu 42% care merg zilnic la școală și doar 26% cu performanţe școlare medii spre bune.

51


Figura 7. Situaţia școlară a copiilor „invizibili“ (% din grupa de vârstă)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013. Note: Eșantionul de copii „invizibili“

N=923 din care: 215 cu vârste între 3 și 5 ani, 275 cu vârste între 6 și 10 ani, 258 cu vârste între 11 și 14 ani, 152 cu vârste

între 15 și 17 ani și 23 de 18-19 ani (aveau sub 18 ani când a fost efectuat recensământul în comunitate). Performanţe

școlare medii spre bune înseamnă că părinţii au evaluat rezultatele copiilor cu note între 7 și 10.

Există și diferenţe semnifi cative în funcţie de gen și etnie. Participarea la educaţia timpurie atinge o cotă mult mai însemnată în cazul băieţilor decât al fetelor (39% faţă de 26%).74 Participarea școlară a copiilor romi este substanţial mai redusă începând cu vârsta de 11 ani, în cazul ambelor sexe. Astfel, doar 78% dintre copiii „invizibili“ romi de 11-14 ani sunt înscriși la școală (comparativ cu 93% dintre români), iar această proporţie scade la 25% la vârsta de 15-17 ani (comparativ cu 60% în cazul românilor). Prezenţa lor școlară este de asemenea mai scăzută la toate nivelurile de învăţământ. Totuși, performanţele școlare ale acestor copii sunt evaluate de către părinţi asemănător cu cele ale copiilor români (la toate nivelurile de învăţământ).

Pentru evaluarea vulnerabilităţii 3 (copii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar), cercetarea întreprinsă în scopul evaluării folosește un indice determinat pe baza următorilor indicatori:

(A) neșcolarizare – copii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani care nu au fost niciodată la școală, fi ind necuprinși în sistemul de învăţământ;

(B) abandon școlar – copii cu vârste peste 5 ani care au abandonat școala;

(C) risc de abandon școlar – copii cu vârste de peste 2 ani ce nu merg zilnic la grădiniţă / școală prezentând astfel risc de abandon școlar.

Pe baza acestei metode, rezultă că aproape 24% dintre copiii „invizibili“ se confruntă cu vulnerabilitatea 3.

74 La toate nivelurile de învăţământ, nu se înregistrează discrepanţe de gen indiferent dacă ne referim la

cuprinderea în învăţământ, prezenţă sau rezultate.

52







% N


Copii de 6-14 ani neșcolarizaţi (A) 58,3 41,7 100 24

Copii de 6+ ani care au abandonat școala (B) 42,4 57,6 100 139

Copii de 3+ ani cu risc deoarece nu merg zilnic la școală

(C ) 68,5 31,5 100 54

Vulnerabilitatea 3: Neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar

(A sau B sau C)

50,7 49,3 100 217

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013 Diagnosticul asistenţilor sociali din

baza de date centralizată cu copiii „invizibili“.

În ceea ce privește această vulnerabilitate, 75%75 dintre cazuri au fost evaluate corect de asistenţii sociali din proiectul SCI, în timp ce restul de 25% fi e au fost încadrate greșit în acest tip de vulnerabilitate, fi e au fost omise (tabel A.8 din Anexă). În plus, un număr mare de fraţi ai copiilor „invizibili“ nu au fost înregistraţi de asistenţii sociali, deși se afl ă într-o categorie de risc: neșcolarizaţi, abandon școlar sau absenţi. Acurateţea datelor este mai mare în cazul fetelor, cu o rată de cazuri confi rmate de 80% comparativ cu 71% din cazurile de băieţi. Proporţia cazurilor evaluate corect de asistenţii sociali SCI este de asemenea mai ridicată în rândul copiilor români (78%) decât al romilor (62%). La nivelul judeţelor, Iași ocupă cea mai bună poziţie, cu o rată de acurateţe de 84% dintre cazurile de copii „invizibili“.

Copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar (vulnerabilitatea 3) sunt de ambele sexe, însă băieţii prezintă o probabilitate semnifi cativ mai ridicată de a se confrunta cu această vulnerabilitate decât fetele (27% dintre băieţi sunt neșcolarizaţi sau prezintă risc de abandon școlar comparativ cu 20% dintre fete). Proporţia copiilor afl aţi în această situaţie de risc crește simţitor de la o grupă de vârstă la alta, mai precis de la 10% în cazul copiilor de grădiniţă (3-5 ani) la 18% în cazul elevilor din ciclul primar (6-10 ani), 27% în rândul celor de gimnaziu (11-14 ani) și până la 53% în cazul copiilor de 15 ani sau peste. Discrepanţa etnică este deosebit de mare: 43% dintre copiii „invizibili“ romi prezintă această vulnerabilitate în comparaţie cu 20% dintre români.

Riscul abandonului școlar sau neșcolarizării este considerabil mai ridicat în rândul copiilor ce provin din gospodării în care unul sau mai mulţi adulţi consumă zilnic alcool (46% faţă de 24% la nivelul eșantionului). Astfel, alcoolismul părinţilor afectează în mod serios șansele copiilor de a frecventa școala și de a obţine un nivel bun de educaţie, mai ales dacă ţinem seama de faptul că în familiile copiilor „invizibili“ adulţii deţin o educaţie elementară.

De asemenea, probabilitatea de a prezenta această vulnerabilitate este mult mai accentuată în cazul copiilor din gospodăriile ce trăiesc în sărăcie severă și care suferă de foame sau frig de câteva ori pe lună (32%). Astfel, doar 15% dintre copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar au un ghiozdan și rechizitele necesare pentru școală (caiete, cărţi etc.). Având în vedere lipsa interesului faţă de școală al părinţilor lor și sprijinul foarte redus primit în familie, performanţele școlare ale acestor copii sunt și ele extrem de scăzute.




53


Figura 8. Comparaţie între copiii cu și fără vulnerabilitatea 3 (neșcolarizaţi sau cu risc de abandon

școlar) (% din categorie)


N=923 din care: 217 copii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar (vulnerabilitatea 3) și 706 de copii fără vulnerabilitatea

3. Performanţe școlare slabe înseamnă că părinţii au evaluat rezultatele copiilor cu note sub 7; performanţele medii se referă

la note de 7 și 8; performanţele școlare bune sunt cele notate cu 9 și 10. Procentele aferente rezultatelor școlare slabe, medii

și bune nu dau un total de 100% pe categorie, diferenţa reprezentând copii de grădiniţă sau neșcolarizaţi.

Diagnosticarea vulnerabilităţii (4) Copii fără acte de identitate

Dintre toţi copiii „invizibili“ identifi caţi în cadrul proiectului SCI, 4,6% au fost înregistraţi ca fi ind fără documente de identitate, în decembrie 2012. În sondajul realizat în ianuarie 2013, doar 2% dintre copiii „invizibili“ au declarat că sunt în această situaţie. Aceștia sunt băieţi și fete de toate vârstele, romi și români, cu precădere copii care au abandonat școala, din gospodării afl ate în sărăcie severă. Proporţia copiilor ce prezintă această vulnerabilitate atinge 5% în Iași și Neamţ comparativ cu aproximativ 1% în celelalte judeţe.






% N


Vulnerabilitatea 4: Copii fără acte de identitate 56,0 44,0 100 18



În ceea ce privește vulnerabilitatea 4, asistenţii sociali din proiectul SCI au evaluat corect 95%76 dintre copiii „invizibili“ din punctul de vedere al situaţiei actelor de identitate, iar 5% fi e au fost încadraţi greșit în acest tip de vulnerabilitate, fi e au fost omiși (adică nu au fost înregistraţi ca atare deși prezintă această vulnerabilitate) (vezi tabelul A.8 din Anexă). În plus, cercetarea a identifi cat printre fraţii copiilor „invizibili“ selectaţi, alte cazuri neincluse în bazele de date locale.

Acurateţea datelor este aceeași pentru proiectul SCI și comunităţile din grupul de control și nu variază semnifi cativ în funcţie de caracteristicile persoanei, gospodăriei sau comunităţii.




54


Diagnosticarea vulnerabilităţii (5) Copii cu părinţi migranţi

În baza de date centralizată a proiectului dedicată managementului cazurilor, 10,4% dintre toţi copiii „invizibili“ sunt înregistraţi ca prezentând vulnerabilitatea 5 – copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, ce trăiesc în sărăcie sau alte situaţii difi cile. Datele sondajului totuși arată că 4% dintre copiii „invizibili“ au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. În ceea ce privește această vulnerabilitate, rata totală de acurateţe77 a datelor din proiect este de 92% (vezi tabelul A.8 din Anexă). Cu alte cuvinte, 92% dintre toţi copiii „invizibili“ au fost corect evaluaţi ca fi ind sau nu copii cu părinţi migranţi, în timp ce restul de 8% au fost fi e încadraţi greșit în acest tip de vulnerabilitate, fi e au fost omiși. În plus, un număr mare de fraţi ai copiilor „invizibili“ nu sunt incluși în baza de date dedicată managementului cazurilor, deși prezintă aceeași vulnerabilitate.






% N


Vulnerabilitatea 5: Copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi (potrivit sondajului)

44,7 55,3 100 38



În ceea ce privește această vulnerabilitate, datele sunt puternic afectate de caracterul temporar al muncii prestate în străinătate de români (Stănculescu și Stoiciu, 2012). Așadar, statutul de copil lăsat acasă de părinţii migranţi se poate modifi ca de câteva ori pe an. Prin urmare, în bazele de date locale dedicate managementului cazurilor, un copil cu părinte(ţi) care vin și pleacă la muncă în străinătate trebuie înregistrat ca prezentând vulnerabilitatea 5, indiferent de statutul său la momentul evaluării. În același timp, toţi copiii dintr-o gospodărie afl ată în această situaţie (și nu doar unii) trebuie înregistraţi și monitorizaţi. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât acești copii pot fi (și sunt) duși în străinătate de părinţii lor din când în când. Astfel se explică de ce 10% dintre copiii „invizibili“ ce prezintă vulnerabilitatea 5 care au fost selectaţi în eșantion nu au putut fi găsiţi și nimeni din comunitate nu a putut oferi informaţii despre ei (vezi tabelul A.8 din Anexă).

Acurateţea datelor referitoare la vulnerabilitatea 5 este aceeași în cazul băieţilor și fetelor de toate vârstele. Proporţia copiilor romi diagnosticaţi corect ca prezentând vulnerabilitatea 5 este mai mică (88%) decât cea a copiilor „invizibili“ români (93%). Mai mult, procentul este semnifi cativ mai ridicat în grupul de control (comune ce au ieșit din proiect în 2012, și anume 98% faţă de 91% în comunele din cadrul proiectului SCI).

Copiii lăsaţi acasă de părinţii migranţi (vulnerabilitatea 5) sunt băieţi și fete de toate vârstele, din toate tipurile de gospodării, cu o suprareprezentare însemnată a copiilor romi (7% faţă de 3,5% dintre români). În mare parte, acești copii „invizibili“ (74% dintre cei încadraţi în vulnerabilitatea 5) trăiesc în gospodării ce nu sunt sărace. Majoritatea lor (60%) au unul din părinţi acasă, iar restul locuiesc la rude, deoarece ambii părinţi sunt plecaţi din ţară.

Diagnosticarea vulnerabilităţii (6) Copii neînscriși la medicul de familie, copii suspecţi de o boală gravă care trebuie să consulte un medic specialist sau care nu au certifi cat de handicap

Vulnerabilitatea 6 reprezintă de fapt un set de vulnerabilităţi legate de nevoia de servicii medicale,

77 Calculată pe baza formulei (prezenţa confi rmată a vulnerabilităţii + absenţa confi rmată a vulnerabilităţii)*100/

total eșantion (N=923). 'Confi rmat' înseamnă că datele adunate în sondajul realizat în rândul familiilor corespund evaluării

asistentului social incluse în baza de date centralizată a proiectului.

55


fi e ele primare, precum înscrierea la un medic de familie, fi e specializate în cazul copiilor suspecţi de o boală gravă sau dizabilitate. În baza de date centralizată dedicată managementului cazurilor, copiii încadraţi în vulnerabilitatea 6 reprezentau 4,8% dintre toţi copiii „invizibili“, în decembrie 2012.

Având în vedere defi niţia acestei vulnerabilităţi, cercetarea întreprinsă în scopul evaluării folosește un indice referitor la nevoia de servicii medicale (potrivit celor declarate de benefi ciarii proiectului) determinat pe baza a trei indicatori:

(A) neînscris la medicul de familie;

(B) nevoia de a obţine un certifi cat de handicap – potrivit celor declarate de familie, copilul are o dizabilitate dar nu posedă un certifi cat de handicap;

(C) nevoia de a consulta un medic specialist - potrivit celor declarate de familie, copilul are o dizabilitate sau o boală cronică și trebuie să consulte un medic specialist (neinclus în categoriile precedente).

Figura 9. Autoevaluarea stării de sănătate a copiilor „invizibili“ (% din categorie)


N=923 din care: 69 copii au nevoie de servicii medicale (vulnerabilitatea 6) și 854 de copii fără vulnerabilitatea 6. Barele

aferente categoriilor dau un total de 100%.

Per ansamblu, 7,5% dintre toţi copiii „invizibili“ au nevoie de servicii medicale: 2,9% nu sunt înscriși la un medic de familie, 1,4% au nevoie de un certifi cat de handicap, iar 3,2% trebuie să consulte un medic specialist. În cadrul sondajului realizat la nivelul gospodăriilor, benefi ciarii proiectului SCI au fost rugaţi să evalueze starea de sănătate a fi ecărui membru al familiei pe o scală de la 1 - „foarte proastă“ la 10 - „foarte bună“. Rezultatele prezentate în fi gura 9 arată faptul că indicele de mai sus face distincţia între cazurile de risc în funcţie de starea de sănătate.

Copiii care au nevoie de servicii medicale (vulnerabilitatea 6) sunt băieţi și fete de toate vârstele, cu precădere adolescenţi (11-17 ani), romi și români, mai ales cei care nu merg la școală și cei din familii ce trăiesc în sărăcie severă (suferă de foame sau frig de câteva ori pe lună). Astfel, deși 38% dintre ei au nevoie de medicamente pentru un tratament continuu, doar 9% și le permit.78 În consecinţă, își evaluează starea de sănătate cu un scor mediu de 6,4 pe o scală de la 1 - ‚foarte proastă“ la 10 - ‚foarte bună“. Acest punctaj este semnifi cativ mai mic faţă de punctajul mediu de 9 obţinut în cazul copiilor ce nu prezintă această vulnerabilitate.

78 Dintre copiii „invizibili“ ce nu au nevoie de servicii medicale (fără vulnerabilitatea 6), un procent de 3% declară

că au nevoie de medicamente pentru tratarea unei boli cronice sau a unei dizabilităţi și aproape toţi și le permit.

56







% N


Neînscriși la un medic de familie (A) 88.9 11,1 100 27

Nevoia de a obţine un certifi cat de handicap (B) 69,2 30,8 100 13

Nevoia de a consulta un medic specialist (C ) 73,3 26,7 100 30

Vulnerabilitatea 6: Nevoia de servicii medicale (A sau B sau C) 78,6 21,4 100 70



În legătură cu rata de acurateţe a datelor,79 91% dintre toţi copiii „invizibili“ au fost corect evaluaţi de asistenţii sociali SCI din punctul de vedere al nevoii de servicii medicale (vezi tabelul A.8 din Anexă). Restul de 9% au fost fi e încadraţi greșit în acest tip de vulnerabilitate, fi e au fost omiși (adică nu au fost înregistraţi ca atare, deși prezintă această vulnerabilitate). În plus, un număr mare de fraţi ai copiilor „invizibili“ nu sunt incluși în baza de date dedicată managementului cazurilor, deși prezintă una din aceste vulnerabilităţi.


Diagnosticarea vulnerabilităţii (7) Mame adolescente

Un număr de 156 de mame minore au fost înregistrate în baza de date centralizată a proiectului dedicată managementului cazurilor, în decembrie 2012, reprezentând 2,7% din totalul copiilor „invizibili“.

Eșantionul aleatoriu de copii „invizibili“ include 16 mame adolescente de 14-18 ani (sau 1,7% din eșantion). Acestea trăiesc în 16 gospodării și cresc 18 copii. Majoritatea lor locuiesc cu părinţii, în familii nucleare sau multigeneraţionale numeroase, dar una locuiește singură având calitatea de părinte singur. În realitate, jumătate din ele sunt fi ice ale unor mame singure. Doar una își continuă studiile, iar celelalte sunt casnice sau lucrează în sectorul informal.

În ceea ce privește această vulnerabilitate, rata totală de acurateţe80 a datelor din proiect este de 98% (vezi tabelul A.8 din Anexă). Cu alte cuvinte, 98% din totalul copiilor „invizibili“ au fost corect evaluaţi în ceea ce privește statutul de mame minore. Restul de 2% au fost fi e încadraţi greșit în acest tip de vulnerabilitate, fi e au fost omiși. În plus, au fost identifi cate în gospodăriile studiate, printre fraţii copiilor „invizibili“ selectaţi, alte 12 cazuri de mame minore care nu sunt înregistrate în bazele de date locale.81 Această omitere se explică prin faptul că asistenţii sociali au trecut doar selectiv cazurile identifi cate când și dacă considerau cazul ca fi ind unul problematic. Așa cum am menţionat deja, în unele comunităţi, statutul de mamă minoră nu este perceput ca o vulnerabilitate, ci ca „o realitate, ca parte a culturii comunităţii“, după cum afi rmă un asistent social din proiectul SCI.







81 Acestea trăiesc în 12 gospodării și au 14 copii.

57







% N


Vulnerabilitatea 7: Mame adolescente (potrivit sondajului) 25,0 75,0 100 16




Diagnosticarea vulnerabilităţii (8) Copii abandonaţi sau cu risc de abandon

În baza de date centralizată a proiectului, în decembrie 2012, copiii abandonaţi sau cu risc de abandon reprezentau 7,9% din totalul copiilor „invizibili“. Prin urmare, eșantionul aleatoriu de copii „invizibili“ selectaţi în scopul evaluării a inclus 70 de cazuri cu această vulnerabilitate. Dintre acestea, 6 nu au putut fi identifi cate în teren și nu s-a putut obţine nicio informaţie despre ele în comunitate, nici măcar de la asistentul social. Alţi 5 copii fuseseră deja plasaţi în asistenţă maternală în ianuarie 2013. O fată a împlinit 18 ani și fugise de acasă la momentul sondajului. Astfel, pentru 12 dintre cele 70 de cazuri (sau 17%) nu s-a putut preveni separarea copilului de familie. Restul copiilor cu această vulnerabilitate erau prezenţi în familiile lor.

Riscul abandonului copilului, potrivit evaluării asistenţilor sociali SCI, este mult mai frecvent în rândul copiilor români decât în cel al romilor (8% faţă de 1,3%), mai ales la vârste mici (14% din grupa de vârstă 0-2 ani faţă de 7% din totalul copiilor). Este de asemenea semnifi cativ mai ridicat în rândul copiilor din gospodăriile sărace cu mulţi copii (9%). Copiii ce trăiesc la rude și nu au niciun părinte acasă prezintă o probabilitate de a fi abandonaţi sau de a risca abandonul de patru ori mai mare (28%) decât restul copiilor „invizibili“.

Există diferenţe importante între judeţe. În Bacău, practic niciun copil „invizibil“ nu prezintă risc de abandon, în timp ce în Vrancea procentul este aproape dublu faţă de media eșantionului (13%).

Sinteza procesului de diagnosticare a vulnerabilităţilor la nivelul eșantionului aleatoriu de copii „invizibili“

Figura 10 prezintă vulnerabilităţile diagnosticate pe baza declaraţiilor benefi ciarilor proiectului SCI. Așadar, cea mai răspândită vulnerabilitate este neglijarea sau abuzul, care afectează peste jumătate din copiii „invizibili“. Această vulnerabilitate este evaluată cel mai inexact82 de către asistenţii sociali SCI, fi ind mult subapreciată. A doua vulnerabilitate se referă la familiile cu mulţi copii care trăiesc în sărăcie și este la rândul ei prost evaluată de asistenţii sociali, dar în sensul opus, fi ind supraapreciată. A treia vulnerabilitate privește educaţia. Copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar reprezintă aproape un sfert din copiii „invizibili“. Această vulnerabilitate este evaluată într-un mod mai corect de către asistenţii sociali, dar numai trei din patru cazuri înregistrate în bazele de date dedicate managementului cazurilor sunt confi rmate în teren (vezi și tabelul A.8 din Anexă).

Problema diagnosticării complete și sistematice a tuturor vulnerabilităţilor ce afectează fi ecare copil este una extrem de importantă, chiar dacă în unele cazuri soluţiile par a fi prea îndepărtate sau inexistente la nivel comunitar, cu atât mai mult dacă luăm în considerare faptul că majoritatea copiilor „invizibili“ (54%) acumulează diverse vulnerabilităţi ce trebuie abordate într-un plan individual de intervenţie.




58


Cu toate acestea, înainte de completare (a tuturor copiilor identifi caţi și a tuturor vulnerabilităţilor per copil), bazele de date actuale dedicate managementului cazurilor trebuie corectate, deoarece 16% din totalul cazurilor înregistrate nu au nicio vulnerabilitate confi rmată.

Figura 10. Incidenţa vulnerabilităţilor în rândul copiilor „invizibili“ potrivit sondajului realizat în gospodării

(%)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor (N=923), ianuarie 2013. Grafi cul circular arată

distribuţia copiilor „invizibili“ în funcţie de numărul de vulnerabilităţi, care include doar vulnerabilităţile de la 1 la 7 împreună

cu sărăcie severă și familii monoparentale.

De fapt, diagnosticul vulnerabilităţilor realizat de asistenţii sociali este complet și exact pentru doar 29% din totalul copiilor „invizibili“ incluși în bazele de date dedicate managementului cazurilor. Astfel, în doar 29 din 100 de cazuri, fi ecare vulnerabilitate este confi rmată de datele colectate prin sondajul întreprins la nivelul gospodăriilor. Pentru celelalte, diagnosticul este validat doar parţial sau deloc.

Proporţia diagnosticelor complete și corecte variază semnifi cativ între judeţe, de la doar 16-17% în Neamţ și Bacău până la aproximativ 40% în Botoșani și Buzău. Este de asemenea mult mai ridicată în grupul de control (comune ce au ieșit din proiect în 2012) comparativ cu comunităţile din proiect. În ceea ce privește caracteristicile copiilor, nu se observă diferenţe majore, ceea ce înseamnă că probabilitatea ca evaluarea să fi e completă și corectă este aceeași în cazul băieţilor și fetelor, copiilor mici și adolescenţilor, romilor și românilor. Doar copiii care au o singură vulnerabilitate prezintă o probabilitate mult mai mare (53%), ceea ce dovedește că situaţiile complexe ale copiilor „invizibili“ au ridicat o reală problemă asistenţilor sociali SCI, mai ales că mulţi dintre ei nu sunt specialiști în domeniul asistenţei sociale. În concluzie, o metodologie clară și unitară și formarea asistenţilor sociali în următoarea fază a proiectului sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea rezultatelor proiectului și atingerea obiectivelor într-o manieră efi cientă și sustenabilă.

59


4.1.3 Planifi carea intervenţiei

Proiectul SCI vizează creșterea capacităţii locale de monitorizare a modului în care se respectă drepturile copilului în comunitate și îmbunătăţirea colaborării între comunităţile locale și DGASPC în transmiterea datelor relevante pentru ajustarea strategiilor și planurilor de acţiune judeţene, regionale și naţionale.

În acest scop, asistenţii sociali SCI au trebuit să înregistreze în bazele de date locale dedicate managementului cazurilor toţi copiii identifi caţi ca fi ind „invizibili“ și să treacă pentru fi ecare dintre ei (i) un diagnostic complet al vulnerabilităţilor sale, (ii) planul individual de intervenţie83 cu serviciile necesare, (iii) serviciile efective furnizate și iv) o evaluare globală a cazului. Înregistrarea trebuia făcută în trei momente pe parcursul anului 2012: (a) după înregistrarea iniţială a cazului în baza de date, (b) după prima și a doua revizuire (în cazul în care s-au realizat). Am constatat deja faptul că baza de date centralizată a proiectului este incompletă și variabilă din punctul de vedere al acurateţei cu care sunt evaluate vulnerabilităţile și serviciile oferite. Mai mult, datele sunt incomplete și în ceea ce privește revizuirea cazului. Această manieră selectivă și nesistematică de a procesa informaţiile referitoare la activităţile realizate duce la o calitate îndoielnică a datelor proiectului, afectând negativ monitorizarea și evaluarea activităţilor.

Din cauza ajustării ariei de acoperire a proiectului84 și a modifi cării instrumentelor aferente (formatul bazei de date), în procesul de transferare a datelor din 2011 în 2012, mulţi copii au „redispărut“ din evidenţele SCI (secţiunea 4.1.1), iar datele referitoare la copiii identifi caţi în 2011 și monitorizaţi în 2012 sunt destul de reduse. Cele mai bune informaţii (deși incomplete) sunt cele ce se referă la cazurile nou identifi cate în 2012. Astfel, singurele informaţii disponibile pentru aproape toţi copiii sunt cele referitoare la data deschiderii cazului, în timp ce informaţiile legate de existenţa unui plan individual de intervenţie sunt disponibile numai pentru 34% dintre copiii85 nou identifi caţi în

2012 și respectiv pentru doar 31% dintre copiii86 identifi caţi în 2011 și monitorizaţi în 2012.

Figura 11. Înregistrarea incompletă a revizuirii cazurilor în baza de date centralizată a proiectului

(numărul copiilor „invizibili“)

Date: UNICEF și CERME, Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“, decembrie 2012. Notă: 1.929 de cazuri au „redispărut“

din atenţia SCI (774 în grupul de control - comune ce au ieșit din proiect în 2012 și 1.155 în comunităţile SCI).

83 Planurile individuale de intervenţie concepute împreună cu Structura Comunitară Consultativă și alţi actori locali

relevanţi nu au fost înregistrate în baza de date.

84 32 de comune au ieșit din proiect în 2012.

85 Jumătate din ei au și un plan de intervenţie revizuit.

86 Doar aproximativ o treime din ei au și un plan de intervenţie revizuit.

60


4.1.4 Oferirea unui răspuns la vulnerabilităţile persoanelor celor mai afectate

Această secţiune vizează întrebările de cercetare „Serviciile sunt furnizate într-un mod efi cace și asistă categoriile cele mai nevoiașe?“, „Se adoptă o abordare bazată pe drepturile copilului în toate procesele?“, „Există probleme de gen în furnizarea serviciilor?“ și, prin urmare, analizează răspunsul oferit prin intermediul proiectului la vulnerabilităţile copiilor „invizibili“, cu alte cuvinte prezintă serviciile acordate în cadrul proiectului SCI, urmărind trei dimensiuni: acoperire, adresare și acurateţea datelor. Acoperirea se referă la proporţia copiilor „invizibili“ care au benefi ciat de serviciul respectiv. Adresarea arată măsura în care serviciile s-au concentrat asupra grupului vulnerabil de copii „invizibili“ sau dacă au fost furnizate aleatoriu (adică, dacă serviciile educaţionale au vizat sau nu copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar). Acurateţea datelor87 refl ectă măsura în care serviciile raportate de asistenţii sociali în bazele de date dedicate managementului cazurilor au fost recunoscute și declarate și de benefi ciarii proiectului SCI. În ceea ce privește acoperirea și adresarea, se face o comparaţie între comunităţile SCI (64 de comune) și grupul de control (32 de comune ce au ieșit din proiect în 2012). Acurateţea datelor este determinată doar pentru comunităţile SCI, deoarece pachetul minim de servicii nu a fost implementat în comunele din grupul de control.

Servicii legate de dreptul la sănătate

Potrivit documentaţiei proiectului, trebuiau acordate patru tipuri de servicii medicale (fi gura 12), cu precădere unui număr de patru categorii de copii: (a) copii ce au nevoie de servicii medicale (vulnerabilitatea 6), care cuprind copiii neînscriși la un medic de familie, copiii ce trebuie să obţină un certifi cat de handicap și copii cu o dizabilitate sau boală cronică ce trebuie să consulte un medic specialist; (b) copii sub 2 ani; (c) mame adolescente; (d) copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz.

Aproximativ 41% dintre copiii „invizibili“ din toate cele 96 de comune iniţiale au benefi ciat de unele servicii medicale în timpul anului 2012. Aproape o treime din copiii „invizibili“ au fost înscriși la un medic de familie, aproape un sfert au fost ajutaţi să se programeze la un medic specialist, 5% au benefi ciat de transport gratuit la un medic specialist dintr-un oraș apropiat și 2% au fost ajutaţi să obţină certifi catul de handicap.

Figura 12. Servicii medicale declarate de părinţii copiilor „invizibili“ (96 de comune) (%)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor (N=923), ianuarie 2013.

O treime dintre copiii care au fost înscriși la un medic de familie au declarat că acest lucru se datorează pachetului minim de servicii oferit prin proiectul SCI. De asemenea, o treime din totalul certifi catelor de handicap au fost obţinute prin intermediul proiectului. În plus, 40% din totalul controalelor medicale de rutină s-au datorat serviciilor SCI.

87 Rata de acurateţe este calculată pe baza formulei (prezenţa confi rmată a serviciului + absenţa confi rmată a

serviciului)*100/total eșantion (N=798). 'Confi rmat' înseamnă că datele adunate în sondajul realizat în rândul familiilor

corespund rapoartelor asistentului social incluse în baza de date centralizată a proiectului.

61


Figura 13. Acoperirea și adresarea serviciilor de facilitare a accesului la asistență medicală în

comunităţile SCI și în grupul de control, în 2012 (% din categorie)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor (N=798 în comunităţile SCI și 125 în grupul de

control), ianuarie 2013.

Serviciile medicale au avut o acoperire mai bună în grupul de control decât în comunităţile SCI (49% faţă de 41%, vezi fi gura 13). Cu toate acestea, adresarea serviciilor medicale a fost destul de slabă, mai ales în comunităţile din grupul de control, proporţia benefi ciarilor fi ind aproximativ aceeași în populaţia de copii „invizibili“ și în grupul ţintă de copii ce au nevoie de servicii medicale (vulnerabilitatea 6) sau chiar mai mică (în comunităţile din grupul de control). Mai bine vizate au fost mamele adolescente (mai ales în grupul de control), copiii ce trebuie să consulte un medic specialist și copiii sub 2 ani (mai ales în comunităţile SCI).

În comunităţile SCI, fetele și băieţii, copiii romi și cei români au prezentat aceeași probabilitate de a benefi cia de servicii medicale (40%). Copiii fără părinţi acasă (ce trăiesc la rude sau cu alte persoane) (60%), cei din gospodăriile în care cel puţin un adult consumă zilnic alcool (53%) și cei din familiile cu adulţi ce au doar ciclul primar (45%) prezintă o probabilitate mult mai ridicată. Nivelul de acordare a serviciilor medicale a fost mai bun în comunele subdezvoltate, mai ales acolo unde asistentul social din proiectul SCI este angajat al primăriei și a colaborat cu un asistent medical comunitar și/sau un mediator sanitar (55% din copiii „invizibili“). S-au înregistrat discrepanţe majore între judeţe. Așadar, acoperirea serviciilor medicale variază între 29% din copiii „invizibili“ în Iași și Bacău și o maximă de 86% în Vaslui.

Prin contrast, în grupul de control, românii prezentau o probabilitate de a benefi cia de servicii medicale în 2012 cel puţin dublă faţă de copiii romi (53%, respectiv 23%). De asemenea, fetele au fost mai avantajate decât băieţii (59% faţă de 40%). Copiii din gospodăriile în care cel puţin un adult consumă zilnic alcool au fost clar dezavantajaţi, doar 21% dintre ei benefi ciind de servicii medicale faţă de o medie de 49%. Un număr mai mare de copii „invizibili“ au benefi ciat de servicii medicale în comunele subdezvoltate din grupul de control, mai ales acolo unde, în afară de SPAS, erau disponibili și un asistent medical comunitar și/sau un mediator sanitar rom (peste 60% din copiii „invizibili“).

Astfel, declaraţiile familiilor copiilor „invizibili“ legate de serviciile medicale sunt infl uenţate de faptul că acestea nu fac (și nu pot face) distincţia între serviciile oferite prin proiectul SCI și cele puse la dispoziţie de alţi profesioniști (în afara proiectului SCI), mai ales de către asistenţii medicali comunitari și mediatorii sanitari romi. Prin urmare, rapoartele asistenţilor sociali SCI cu privire la furnizarea serviciilor medicale indică o acoperire mult mai scăzută a acestor servicii, și anume 11% din copiii „invizibili“ în comunităţile SCI. Mai mult, doar o parte dintre cazurile celor raportaţi de asistenţii sociali ca benefi ciari ai serviciilor medicale sunt confi rmate de datele sondajului. Astfel, în ceea ce privește rata de acurateţe88 a datelor proiectului, doar 59% din cazuri au fost confi rmate de familiile copiilor „invizibili“ (vezi tabelul A.8 din Anexă).



corespund rapoartelor asistentului social incluse în baza de date centralizată a proiectului. Totuși, în cazul serviciilor

62


Servicii legate de dreptul la educaţie

Documentaţia proiectului face referire la două tipuri de servicii educaţionale (fi gura 14) ce trebuie furnizate tuturor copiilor „invizibili“ cu vârste între 3 și 17 ani, mai ales: (a) copiilor neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar (vulnerabilitatea 5), în care intră copiii neșcolarizaţi (care nu au fost niciodată cuprinși în sistemul de educaţie), copii care au abandonat școala și copii cu risc de abandon școlar care nu merg zilnic la școală sau la grădiniţă; (b) copiii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, al căror risc ridicat de abandon este bine documentat în studiile anterioare (de exemplu, FSD, 2007; UNICEF și Asociaţia Alternative Sociale, 2008; Stănculescu, coord., 2012).

Peste o treime dintre copiii „invizibili“ (36%) din toate cele 96 de comune iniţiale au benefi ciat de unele servicii educaţionale în 2012.

Figura 14. Servicii educaţionale declarate de părinţii copiilor „invizibili“ (96 de comune) (%)


Proporţia crește la 48% în cazul copiilor „invizibili“ cuprinși în educaţie (3-17 ani). Astfel, 20% dintre copiii cuprinși în sistemul de învăţământ au declarat că aceasta se datorează pachetului minim de servicii SCI. De asemenea, 39% dintre ei au afi rmat că asistentul social SCI i-a ajutat, discutând cu profesorii în vederea rezolvării unor probleme școlare.

Acoperirea serviciilor educaţionale a fost mai ridicată în comunităţile SCI decât în grupul de control (38% faţă de 23%, vezi fi gura 15). Adresarea serviciilor educaţionale a fost destul de slabă, atât în comunităţile SCI, cât și în cele din grupul de control, proporţia benefi ciarilor din categoria de copii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar (vulnerabilitatea 5) fi ind aceeași cu cea de la nivelul întregii populaţii de copii „invizibili“ cu vârste între 3 și 17 ani. Mai mult, proporţia benefi ciarilor a fost mai mică în rândul copiilor vulnerabili decât în cea a copiilor89 cuprinși în sistemul de educaţie (43% dintre copiii cu vulnerabilitatea 5 faţă de 50% dintre cei cuprinși în educaţie, în comunităţile SCI și 23% faţă de 31% în comunele din grupa de control). Mai bine vizaţi au fost doar copiii care au abandonat școala și elevii care au repetat anul o dată sau de mai multe ori.90

medicale, rata este infl uenţată de faptul că familiile studiate nu fac distincţia între serviciile SCI și cele oferite prin

intermediul altor proiecte / profesioniști (de exemplu, asistenţi medicali comunitari sau mediator sanitar). Mai mult, în

câteva comune, asistentul medical comunitar a fost implicat și în proiectul SCI. Astfel, impactul proiectului SCI nu poate fi

separat de rezultatele altor intervenţii.

89 Totuși, așa cum am menţionat, o parte din copiii cuprinși în sistemul de învăţământ în ianuarie 2013 au

benefi ciat de sprijin prin proiectul SCI pentru începerea anului școlar în septembrie 2012.

90 Proporţia benefi ciarilor serviciilor educaţionale în rândul elevilor ce au repetat clasa o dată sau de mai multe ori

a fost de 67% în comunităţile SCI și de 100% în comunele din grupul de control.

63


Figura 15. Acoperirea și adresarea serviciilor de facilitare a accesului la educație în comunităţile SCI și

în grupul de control, în 2012 (% din categorie)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor (N=695 copii de 3-17 ani din comunităţile SCI și

116 din grupul de control), ianuarie 2013

În comunităţile SCI, la nivelul copiilor „invizibili“ de 3-17 ani:

– Fetele și băieţii prezintă aceeași probabilitate de a benefi cia de servicii educaţionale (43%).

– Accentul a căzut pe copiii de 6-10 ani. Astfel, proporţia benefi ciarilor scade de la 54% la vârsta de 6-10 ani la 49% în cazul copiilor de 11-14 ani și la doar 35% în rândul adolescenţilor de 15-17 ani. Interesul faţă de educaţia timpurie a fost de asemenea unul redus, doar 20% dintre copiii „invizibili“ de 3-5 ani benefi ciind de sprijin pentru frecventarea grădiniţei.

– Copiii romi au semnifi cativ mai multe șanse de a benefi cia de servicii educaţionale (52% faţă de 41% dintre români).

– Copiii fără niciun părinte acasă ce trăiesc la rude sau cu alte persoane (59%), copiii cu risc de neglijare sau abuz (50%) și cei din gospodăriile în care cel puţin un adult consumă zilnic alcool (61%) prezintă o probabilitate mult mai însemnată de a benefi cia de servicii educaţionale.

– Furnizarea serviciilor educaţionale a atins un nivel mai amplu în comunele în care asistentul social SCI nu lucrează și pentru primărie și în care nu mai este disponibil niciun alt asistent social (SPAS) în comunitate. În comunităţile în care Iniţiativa privind participarea școlară „Hai la școală!“ (IPS)91 fi nanţată de UNICEF a fost implementată în paralel cu proiectul SCI, proporţia benefi ciarilor serviciilor educaţionale a fost semnifi cativ mai ridicată (50%). Existenţa unui mediator sanitar rom a avut același efect pozitiv. Prin contrast, prezenţa unui mediator școlar în comunitate nu a avut nicio infl uenţă asupra serviciilor educaţionale oferite copiilor „invizibili“.

– S-au înregistrat discrepanţe majore între judeţe. Așadar, acoperirea serviciilor educaţionale variază între 21% dintre copiii „invizibili“ în Neamţ, 28% în Buzău, 67% în Vrancea și 72% în Vaslui.

În comunităţile din grupul de control, fetele și băieţii de toate vârstele au aceleași șanse de a benefi cia de servicii educaţionale. Din punctul de vedere al apartenenţei etnice, practic niciun copil rom nu a benefi ciat de servicii educaţionale. Serviciile educaţionale au fost oferite de SPAS mai ales copiilor

91 Iniţiativa privind participarea școlară „Hai la școală!“ (IPS) vizează reluarea studiilor de către copiii care au

abandonat școala și susţinerea lor în vederea terminării învăţământului obligatoriu. IPS este implementată în peste 230 de

comunităţi rurale, printre care se numără și 14 comunităţi incluse în proiectul SCI.

64


din familii monoparentale (44%), copiilor ce prezintă risc de neglijare sau abuz (36%) și copiilor cu dizabilităţi (75%). În aceste comune (în absenţa proiectului SCI), nici prezenţa unui mediator școlar, nici existenţa IPS (UNICEF) nu cresc probabilitatea ca serviciile educaţionale să fi e acordate copiilor „invizibili“. Procente mai mari de copii „invizibili“ benefi ciază de servicii educaţionale în comunele subdezvoltate din grupul de control, mai ales în cele din Neamţ și Vaslui.

Ca și în cazul serviciilor medicale, declaraţiile familiilor copiilor „invizibili“ legate de serviciile educaţionale sunt infl uenţate de faptul că nu fac (și nu pot face) distincţia între serviciile oferite prin proiectul SCI și cele puse la dispoziţie de alţi profesioniști (în afara proiectului SCI), mai ales de mediatorul școlar sau SPAS, dar și prin intervenţiile de mai mică amploare ale unor ONG-uri. Prin urmare, rapoartele asistenţilor sociali SCI indică o acoperire a serviciilor educaţionale mult mai mică, doar 20% faţă de 43% potrivit datelor sondajului. Mai mult, din punctul de vedere al acurateţei92 datelor proiectului, doar 61% din cazuri au fost confi rmate de familiile copiilor „invizibili“ (vezi tabelul A.8 din Anexă).

Servicii sociale legate de dreptul la protecţie socială

În cadrul proiectului SCI, asistenţii sociali au trebuit să găsească împreună cu Structurile Comunitare Consultative (SCC) soluţii locale prin care să se faciliteze accesul copiilor „invizibili“ identifi caţi la benefi cii sociale. Această sarcină a fost dusă la bun sfârșit în 2012 pentru 33% din copiii „invizibili“, potrivit celor în grija cărora se afl ă acești copii.

Acoperirea acestui serviciu a fost mult mai mare în comunităţile SCI decât în grupul de control (35% faţă de 22%, vezi fi gura 16). Adresarea a fost de asemenea mult mai bună în comunităţile SCI, unde proporţia benefi ciarilor a fost de 45% în rândul celor afectaţi de sărăcie severă ce suferă de foame și/sau frig de câteva ori pe lună faţă de 35% din totalul copiilor „invizibili“. Pe lângă copiii afectaţi de sărăcie severă, serviciile au vizat mai efi cient mamele adolescente și copiii din familii monoparentale (fi gura 16).

Figura 16. Acoperirea și adresarea serviciului de facilitare a accesului la benefi cii sociale în

comunităţile SCI și grupul de control, în 2012 (% din categorie)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor (N=798 din comunităţile SCI și 125 din grupul

de control), ianuarie 2013.

În comunităţile SCI, o probabilitate semnifi cativ mai ridicată de a benefi cia de facilitarea accesului



corespund rapoartelor asistentului social incluse în baza de date centralizată a proiectului. Totuși, în cazul serviciilor

educaţionale, rata este infl uenţată de faptul că familiile studiate nu fac distincţia între serviciile SCI și cele oferite prin

intermediul altor proiecte / profesioniști (de exemplu, mediator școlar sau IPS a UNICEF). Mai mult, în câteva comune,

mediatorul școlar sau reprezentantul IPS a fost implicat și în proiectul SCI. Astfel, impactul proiectului SCI nu poate fi

separat de rezultatele altor intervenţii.

65


la prestaţii sociale se remarcă în cazul: copiilor romi (49%), copiilor din familii numeroase cu 3 sau mai mulţi copii (39%), mai ales în cazul celor ce trăiesc în sărăcie (vulnerabilitatea 1) și cu adulţi ce au doar ciclul primar (44%). Din perspectiva caracteristicilor comunităţii, acest serviciu a fost mai extins în comunele cu o dezvoltare medie (cu bugete locale mai substanţiale), în care asistentul social SCI lucrează și pentru primărie. Proporţia benefi ciarilor variază considerabil între judeţe, de la 16% dintre copiii „invizibili“ în Neamţ la 12% în Botoșani, 56% în Vrancea și o maximă de 71% în Buzău.

Fetele și băieţii de toate vârstele prezintă aceleași șanse de a benefi cia de facilitarea accesului la prestaţii sociale. Copiii din gospodăriile în care cel puţin un adult consumă zilnic alcool și copiii ce prezintă risc de neglijare sau abuz au avut mult mai puţine șanse de a benefi cia de acest serviciu.

Prezenţa unui asistent medical comunitar sau a unui mediator școlar, precum și existenţa altor intervenţii (cum ar fi IPS, UNICEF) cresc semnifi cativ probabilitatea ca un copil „invizibil“ să aibă acces sporit la benefi cii sociale. Astfel, proporţia benefi ciarilor acestui serviciu în rândul copiilor „invizibili“ a fost de 41% în comunităţile cu un asistent medical comunitar și de 49% în cele cu un mediator școlar faţă de 35% la nivelul întregului eșantion.

În comunităţile din grupul de control, facilitarea accesului la benefi cii sociale al copiilor „invizibili“ a fost mult mai limitată și axată pe copiii cu dizabilităţi.

Spre deosebire de serviciile medicale și cele educaţionale, facilitarea accesului la benefi cii sociale este raportată excesiv de asistenţii sociali SCI. În baza de date centralizată a proiectului, 49% dintre copiii „invizibili“ sunt înregistraţi ca benefi ciind în 2012 de facilitarea accesului la prestaţii sociale. Cel mai probabil, asistenţii sociali au completat și verifi cat documentaţia întocmită pentru diverse benefi cii sociale (ca parte a activităţii lor din cadrul SPAS). Benefi ciarii însă nu consideră aceste activităţi birocratice un serviciu SCI, ci un drept de-al lor în relaţia cu SPAS. Aceasta este cel mai probabil cauza discrepanţei dintre rapoartele asistenţilor sociali și declaraţiile benefi ciarilor proiectului SCI. Confruntate cu rezultatele sondajului, datele din proiect prezintă un nivel destul de redus de acurateţe,93 doar 51% dintre serviciile raportate de asistenţii sociali fi ind recunoscute și confi rmate de familiile copiilor „invizibili“ (vezi tabelul A.8 din Anexă).

Referirea copilului către un ONG (pentru diferite servicii) și/sau sistemul de protecţie specializată

În unele cazuri, familiile copiilor „invizibili“ nu sunt eligibile pentru niciun benefi ciu social disponibil. Deși foarte sărace, în unele există un membru care câștigă un venit, altele au teren, animale sau nu posedă unele din documentele solicitate, motive pentru care nu au acces la benefi cii sociale. În aceste cazuri, în comunităţile în care există un ONG sau un grup de binefacere, asistenţii sociali din proiectul SCI îndrumă familiile spre acestea pentru a primi sprijin sub formă de hrană, îmbrăcăminte sau încălţăminte pentru copii, rechizite sau alte articole de primă necesitate. 4% dintre copiii „invizibili“ din comunităţile SCI au fost referiţi către ONG-uri și în câteva cazuri către serviciile de protecţie specializată. În comunele din grupul de control, proporţia a fost semnifi cativ mai mică în 2012.94 Copiii sub 3 ani au avut mai multe șanse de a benefi cia de acest serviciu (9%), mai ales cei ce trăiesc cu un singur părinte (în special cu mame minore) în familii mai numeroase (formate de exemplu din bunică, mamă / tată și 2-3 copii). Un număr mai mare de referiri au fost declarate de îngrijitorii copiilor „invizibili“ din Vrancea (15%), Vaslui și Iași (aproximativ 10%).95




94 Doar 2 cazuri din sondajul nostru (1,6% dintre copiii „invizibili“ din comunele ce fac parte din grupul de control).

95 În Neamţ, Bacău, Buzău și Botoșani, mai puţin de 2% dintre respondenţi au declarat că au fost îndrumaţi spre

un ONG sau sistemul de protecţie specializată. Astfel, în judeţele de mai sus, acoperirea acestui serviciu a fost comparabilă

cu cea din comunităţile incluse în grupul de control. Totuși, acoperirea serviciului depinde în mare măsură de existenţa

intervenţiilor ONG-urilor în zonă.

66


Rapoartele asistenţilor sociali indică o acoperire în comunităţile SCI de 5% dintre copiii „invizibili“, cu o rată de acurateţe a datelor96 de 92% (vezi tabelul A.8 din Anexă).

Serviciu legat de dreptul la identitate

7% dintre copiii „invizibili“ din comunităţile SCI și 6% din comunele din grupul de control au obţinut acte de identitate cu sprijinul asistenţilor sociali SCI. Majoritatea benefi ciarilor au fost adolescenţi, fete și băieţi, aproape de trei ori mai mulţi romi decât români (14% dintre copiii „invizibili“ romi faţă de 5% dintre români), provenind mai ales din gospodăriile cu adulţi ce au absolvit ciclul primar, din Vaslui și Vrancea. Mediatorii (sanitari sau școlari) romi au jucat un rol activ în acest proces.

În baza de date centralizată a proiectului, asistenţii sociali SCI au înregistrat 4% din copiii „invizibili“ ca benefi ciari ai acestui serviciu. Rata de acurateţe a datelor97 este de 92% (vezi tabelul A.8 din Anexă).

Servicii legate de dreptul de a crește într-o familie

Pe baza datelor sondajului întreprins la nivelul gospodăriilor, prin intermediul proiectului aproximativ 1%98 dintre copiii „invizibili“ au fost reintegraţi în familia lor naturală, ceea ce înseamnă că jumătate din toţi copiii reintegraţi în comunităţile SCI au benefi ciat de asistenţă din partea asistenţilor sociali SCI. Rapoartele asistenţilor sociali indică faptul că au oferit acest serviciu unui procent de 2% dintre copii. Rata de acurateţe99 a datelor proiectului este de 98% (vezi tabelul A.8 din Anexă).

Informare și consiliere de specialitate

În pachetul minim de servicii implementat în fază pilot prin proiectul SCI sunt incluse patru tipuri de servicii de informare și consiliere de specialitate adresate copiilor și părinţilor. 61% dintre copiii „invizibili“ și 37% dintre părinţii acestor copii au benefi ciat de unul sau mai multe tipuri de servicii de informare și consiliere de specialitate în 2012.

Figura 17. Servicii de informare și consiliere de specialitate declarate de părinţii copiilor „invizibili“

(96 de comune) (%)


Acoperirea serviciilor de informare a fost de peste trei ori mai mare în comunităţile SCI decât în grupul de control (31% faţă de 9%, vezi fi gura 18). Serviciul de informare cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă, abuz, exploatare a fost bine adresat (mai ales în comunităţile SCI) minorilor din gospodăriile cu copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz și din gospodăriile în care





98 Cinci copii „invizibili“ în comunităţile SCI și un copil în comunele din grupul de control.


67


unul sau mai mulţi adulţi consumă alcool zilnic. De exemplu, în comunităţile SCI, copiii cu risc de neglijare sau abuz (vulnerabilitatea 2) au reprezentat 67% din totalul copiilor „invizibili“ informaţi, iar îngrijitorii copiilor cu risc de neglijare și abuz au reprezentat 94% din totalul adulţilor informaţi în cadrul proiectului.

Figura 18. Acoperirea și adresarea serviciului de informare în comunităţile SCI și în grupul de control în

2012 (% din categorie)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor (N=798 copii din comunităţile SCI și 125 din

grupul de control; N=1.251 de adulţi de 18 ani sau peste din comunităţile SCI și 190 din grupul de control), ianuarie 2013.

În comunităţile SCI,100 fetele și băieţii de toate vârstele de peste 5 ani prezintă aceeași probabilitate de a benefi cia de servicii de informare. Potrivit celor declarate, o proporţie mult mai însemnată de benefi ciari s-a înregistrat în rândul: copiilor identifi caţi în 2011 și monitorizaţi în 2012, din gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii (mai ales sărace), din familii monoparentale, cu risc de abandon școlar din cauză că nu merg zilnic la școală, copiilor romi (41% faţă de 29% dintre români), mai ales din comunele cu asistent social SCI din afara primăriei, din Botoșani și Bacău (59% și respectiv 46% comparativ cu media de 31% și minima de 11% în Iași). Prezenţa în comună a unui asistent medical comunitar sau a intervenţiilor precum IPS (UNICEF) cresc semnifi cativ probabilitatea ca un copil „invizibil“ să benefi cieze de informare despre drepturile și riscurile asociate violenţei, abuzului și exploatării.

Adulţii au fost vizaţi de serviciile de informare în special în comunităţile SCI subdezvoltate în care, pe lângă asistentul social SCI, erau disponibile și SPAS și alte servicii comunitare, mai ales asistenţi medicali comunitari și/sau mediatori sanitari romi. Benefi ciarii au fost de ambele sexe, romi și români, de toate vârstele, fără a se remarca diferenţe semnifi cative din punct de vedere statistic.

În baza de date centralizată a proiectului, asistenţii sociali SCI au înregistrat în 2012 servicii de informare acordate unei proporţii de 34% dintre copiii „invizibili“ (aproape de 31% cât au declarat respondenţii sondajului). Cu toate acestea, rata de acurateţe a datelor101 este destul de mică, și anume doar 68% (vezi tabelul A.8 din Anexă). Principalul motiv este faptul că familiile copiilor „invizibili“ nu fac distincţia (în răspunsurile lor) între serviciile SCI și cele puse la dispoziţie de alţi profesioniști (în afara proiectului SCI), mai ales de asistenţi medicali comunitari și mediatori sanitari romi, dar și de intervenţiile de mai mică amploare ale unor ONG-uri. Mai mult, în câteva comune, asistentul medical comunitar sau mediatorul sanitar a fost implicat și în proiectul SCI. Astfel, impactul proiectului SCI nu poate fi clar separat de rezultatele altor intervenţii în ceea ce privește serviciile de informare cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă, abuz și exploatare.

100 În comunele din grupul de control, profi lul benefi ciarilor serviciilor de informare a fost unul diferit. Astfel,

serviciile de informare au fost oferite în mai mare măsură gospodăriilor care nu sunt sărace, cu 1-2 copii și adulţi cu studii

profesionale, din judeţul Vaslui. Informarea a fost în principal realizată de mediatorii sanitari romi.




68


Asistenţii sociali SCI au oferit consiliere individuală de specialitate pe teme precum importanţa familiei pentru dezvoltarea copilului, etape ale dezvoltării copilului, efectele instituţionalizării copilului, neglijarea și abuzul copilului, metode de îngrijire a copiilor cu dizabilităţi, riscuri asociate bolilor transmisibile etc. Din fi gura 19 reiese că mai bine de o treime din totalul copiilor „invizibili“ a benefi ciat de acest serviciu în 2011-2012.

Acoperirea serviciilor de consiliere individuală de specialitate a fost de patru ori mai mare în comunităţile SCI decât în grupul de control (40% faţă de 10%, vezi fi gura 19). Serviciul a fost bine adresat (mai ales în comunităţile SCI) adolescenţilor „invizibili“ și adulţilor din gospodăriile cu copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz și din cele în care unul sau mai mulţi adulţi consumă alcool zilnic.

Figura 19. Acoperirea și adresarea serviciului de consiliere individuală de specialitate în comunităţile

SCI și în grupul de control în 2012 (% din categorie)



În comunităţile SCI,102 fetele și băieţii de toate vârstele de peste 5 ani prezintă aceeași probabilitate de a benefi cia de consiliere individuală de specialitate. Potrivit celor declarate, o proporţie mult mai însemnată de benefi ciari s-a înregistrat în rândul: copiilor din gospodăriile ce nu sunt sărace, copiilor fără părinţi acasă ce trăiesc la rude sau cu alte persoane care au absolvit doar ciclul primar, copiilor ce au abandonat școala sau prezintă risc de abandon școlar din cauză că nu merg zilnic la școală, copiilor romi (59% faţă de 37% dintre români), ce locuiesc în special în comunele cu asistent social SCI ce nu este angajatul primăriei, din Bacău și Vrancea (93% și respectiv 73% comparativ cu media de 40% și minima de 8% în Neamţ). Prezenţa în comună a unui mediator școlar crește semnifi cativ probabilitatea ca un copil „invizibil“ să benefi cieze de consiliere individuală de specialitate.

Adulţii au fost vizaţi de consiliere de specialitate în special în comunităţile SCI în care, pe lângă asistentul social SCI, erau disponibile și SPAS și alte servicii comunitare, mai ales asistenţi medicali comunitari și/sau mediatori sanitari romi. Benefi ciarii au fost de ambele sexe, romi și români, de toate vârstele, fără a se remarca diferenţe semnifi cative din punct de vedere statistic.

În baza de date centralizată a proiectului, asistenţii sociali SCI au înregistrat în 2011-2012 servicii de consiliere individuală de specialitate acordate unei proporţii de 38% din copiii „invizibili“ (aproape de 40% cât au declarat respondenţii sondajului). Cu toate acestea, rata de acurateţe a datelor103 este mică, doar jumătate dintre serviciile raportate de asistenţii sociali fi ind confi rmate de populaţie (vezi tabelul A.8 din Anexă). Cel mai probabil, familiile copiilor „invizibili“ nu fac distincţia (în răspunsurile lor) între consilierea acordată prin proiectul SCI și cea oferită de alţi profesioniști (în afara proiectului SCI), fi e că e vorba de mediatori școlari (pentru copii), fi e de asistenţi medicali

102 În comunele din grupul de control, s-a oferit consiliere individuală mai mult gospodăriilor care nu sunt sărace,

cu 1-2 copii, din judeţele Bacău și Vaslui.


69


comunitari și mediatori sanitari romi (pentru adulţi). Mai mult, în câteva comune, asistentul medical comunitar, mediatorul sanitar sau mediatorul școlar a fost implicat și în proiectul SCI. Astfel, impactul proiectului SCI nu poate fi clar separat de rezultatele altor intervenţii în ceea ce privește consilierea individuală de specialitate.

Centrul de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi și grupurile de suport tematice nu s-au adresat unei anumite categorii, ci s-au adaptat nevoilor comunităţii. Acoperirea acestor servicii a fost în 2012 mult mai mare în comunităţile SCI decât în grupul de control, atât în ceea ce privește copiii, cât și părinţii (fi gura 20).

În comunităţile SCI, copiii și adulţii au benefi ciat de centrul de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi, benefi ciarii fi ind de ambele sexe, de toate vârstele, romi și români. La activităţile acestor centre au participat în proporţie mult mai ridicată: copiii fără o vulnerabilitate confi rmată (potrivit datelor sondajului), din gospodării ce nu sunt sărace, situate mai ales în Vrancea, Bacău (36% faţă de 23% în Vaslui, 14% media la nivelul eșantionului și doar 2-6% în Iași, Botoșani și Neamţ). Centrele de sprijin au funcţionat în cadrul proiectului SCI mai ales în comunele care au primit microgranturi și în care nu erau disponibile și alte servicii comunitare în afară de SCI și SPAS.

Printre adulţii ce au luat parte la activităţile centrelor de sprijin, cei de etnie romă sunt suprareprezentaţi. Participarea adulţilor la aceste centre a fost mai numeroasă în comunele în care SCI a funcţionat alături de SPAS și alte servicii comunitare: asistenţi medicali comunitari, mediatori sanitari romi, mediatori romi, mediatori școlari sau intervenţii precum IPS (UNICEF).

Figura 20. Acoperirea centrului de suport și a grupurilor de suport tematice în comunităţile SCI și în

grupul de control în 2012 (% din categorie)



La grupurile de suport tematice au participat într-o măsură mult mai mare copiii din gospodăriile numeroase (cu 3 sau mau mulţi copii) și cu adulţi ce au terminat doar clasele primare, copiii cu risc de neglijare sau abuz și mamele minore. Benefi ciarii au fost fete și băieţi de toate vârstele, în special romi (47% comparativ cu 34% dintre români). Participarea copiilor „invizibili“ la grupurile de suport tematice a fost mai ridicată în comunele subdezvoltate din Suceava (60% din copiii „invizibili“), Vaslui (57%), Vrancea (52%) și Botoșani (46%), mai ales în comparaţie cu Bacău (doar 2%).

În ceea ce privește aceste două servicii (centrele de sprijin și grupurile de suport tematice), datele proiectului raportează ca benefi ciari doar 20% dintre copiii „invizibili“ din comunităţile SCI. Prin contrast, respondenţii sondajului întreprins la nivelul gospodăriilor au declarat că 44% dintre copiii „invizibili“ au benefi ciat de aceste servicii. Mai mult, doar 61% din cazurile raportate de asistenţii sociali sunt confi rmate de datele sondajului. Astfel, acurateţea104 datelor proiectului este destul de scăzută și în ceea ce privește aceste servicii (vezi tabelul A.8 din Anexă).




70


Sinteza privind serviciile acordate copiilor „invizibili“ și familiilor lor

În 2012, SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de servicii comunitare, oferind astfel o

varietate de servicii, unele clar ţintite, altele generale, unele adresate doar copiilor „invizibili“, iar

altele și familiilor acestora. Așa cum am văzut deja în această secţiune, acoperirea serviciilor a fost

una importantă, mult mai mare decât în comunele din grupul de control în care proiectul SCI

nu a mai fost implementat în 2012. Adresarea diferă de la un serviciu la altul, însă performanţa

totală este destul de redusă, mai ales din cauza slabei corelări dintre vulnerabilităţile diagnosticate

și serviciile acordate. Aceasta se datorează în principal înregistrării defi citare în bazele de date locale

dedicate managementului cazurilor, care s-a făcut doar selectiv și sporadic, fără a fi folosită într-o

manieră sistematică pentru organizarea activităţii într-un mod efi cace și efi cient din punctul de

vedere al timpului.

Proiectul SCI a fost implementat alături de alte intervenţii și servicii comunitare (în colaborare sau

nu, coordonat sau nu) în numeroase comunităţi. Mai mult, în unele dintre ele, asistentul social

SCI a avut în același timp și calitatea de facilitator IPS sau asistent medical comunitar sau mediator

școlar sau angajat al SPAS. Așadar, impactul proiectului SCI nu poate fi clar delimitat de rezultatele

intervenţiilor desfășurate concomitent.

Cu toate acestea, în practică, în 2012, proiectul SCI și alte intervenţii au acordat servicii unei

proporţii de 89% dintre copiii „invizibili“ identifi caţi în comunităţile SCI comparativ cu 81% în

grupul de control. De asemenea, familiile copiilor „invizibili“, în special părinţii / îngrijitorii, au

fost mai bine vizate de proiectul SCI. Majoritatea benefi ciarilor provin din comunităţi în care sunt

disponibile diferite servicii (profesioniști) la nivel comunitar.

Tabel 13. Proporţia benefi ciarilor pachetului minim de servicii comunitare (orice serviciu) pe categorii

de benefi ciari și pe tipuri de comunităţi în funcţie de disponibilitatea serviciilor sociale (%)


Fraţi(0-17 ani)

Adulţi (18+ ani)

Eșantion total în sondajul din rândul familiilor 923 1.724 1.441

Analiză contrafactuală – au participat la SCI doar în 2011

Total N 125 255 190

% 100 100 100

Analiză contrafactuală - doar SPAS (A) 32,8 29,0 14,2

Analiză contrafactuală - SPAS și servicii sociale altele decât din cadrul SCI

(B) 48,0 46,7 14,7

Analiză contrafactuală - Total benefi ciari ai oricărui serviciu

(A+B) 80,8 75,7 28,9

SCI - au participat la SCI în 2011 și 2012

Total N 798 1.469 1.251

% 100 100 100

SPAS și SCI (A) 22,9 21,9 6,6

Doar SCI (B) 4,1 2,6 0,9

SCI și alte servicii sociale (fără SPAS) (C) 10,3 11,3 4,9

SPAS, SCI și alte servicii sociale (D) 51,3 46,4 28,5

Comunităţi SCI - Total benefi ciari ai oricărui serviciu (Total A-D)

88,6 82,2 40,8

71


Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013. Note: În 2011, SCI a constat în

principal în efectuarea unor recensăminte pentru identifi carea vulnerabilităţilor copiilor și în mobilizarea SCC din cele 96

de comunităţi selectate. În 2012, SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de servicii comunitare în 64 de comunităţi

rurale selectate. Alte servicii sociale se referă la profesioniștii din domeniile sociale, precum asistenţi medicali comunitari,

mediatori școlari sau mediatori (sanitari) romi. SPAS se referă fi e la Serviciul Public de Asistenţă Socială, fi e la referentul(ţii)

cu atribuţii de asistenţă socială din cadrul primăriei.

În comunităţile SCI, 97% dintre copiii „invizibili“ ce trăiesc în sărăcie severă și suferă de foame sau frig de câteva ori pe lună au benefi ciat în 2012 de cel puţin un serviciu (faţă de 71% în grupul de control). SCI a asistat 91% dintre copiii „invizibili“ din gospodăriile cu 3 sau mai mulţi copii (faţă de 79% în grupul de control). Copiii din familii monoparentale au fost asistaţi în proporţie de 94% (faţă de 90%). De cel puţin un serviciu au benefi ciat 90% dintre copiii cu risc de neglijare sau abuz (comparativ cu 79% în comunele din grupul de control), 88% dintre copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar (faţă de 67%), 86% dintre copiii ce au nevoie de servicii medicale (faţă de 67%). Benefi ciarii prezintă o distribuţie uniformă în funcţie de sex și vârstă. Copiii „invizibili“ romi au benefi ciat de servicii într-o proporţie de 99% (faţă de 87% în cazul românilor). S-au înregistrat diferenţe semnifi cative între judeţe, proporţia copiilor „invizibili“ care au benefi ciat de cel puţin un serviciu variind între 95-100% în Vrancea, Buzău, Bacău și Vaslui și aproximativ 75% în Neamţ și Iași.

În următoarea etapă a proiectului, va fi absolut necesar un instrument inteligent care să ajute asistenţii sociali să asigure o mai bună calitate a datelor. Mai mult, având în vedere complexitatea vulnerabilităţilor cu care se confruntă majoritatea copiilor „invizibili“, o metodologie mai clară de corelare a diagnosticului la intervenţia corespunzătoare va crește de asemenea performanţele proiectului. În afară de instrumente, pregătirea adecvată a asistenţilor sociali cu privire la utilizarea noilor instrumente, dezvoltarea capacităţii lor de analiză și utilizare a datelor, dar și acordarea unui timp sufi cient pentru pregătire și acomodarea cu acestea ar putea aduce un plus de valoare proiectului. Nu în ultimul rând, pe lângă coordonarea asistenţilor sociali la nivel judeţean (asigurată de supervizorii DGASPC), este nevoie și de monitorizare constantă la nivel central pentru a reduce discrepanţele majore înregistrate între judeţe în ceea ce privește performanţele.

4.1.5 Sprijin și participare comunitară

Pentru a răspunde și întrebărilor de cercetare „Care sunt principalele constrângeri legate de cerere și ofertă?“ și „Ce componente ale proiectului sunt cele mai efi cace și care sunt cele mai inefi cace?“, în cadrul sondajului realizat în rândul asistenţilor sociali SCI, aceștia au fost rugaţi să evalueze, pentru fi ecare copil „invizibil“ inclus în sondajul întreprins la nivelul gospodăriilor, contribuţia actorilor locali (primărie, SPAS, membri SCC și DGASPC). Pentru majoritatea cazurilor de copii vulnerabili, contribuţia tuturor actorilor instituţionali locali a fost apreciată ca fi ind importantă sau foarte importantă.

Figura 21. Contribuţia actorilor locali la rezolvarea problemelor copiilor „invizibili“ (%)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul asistenţilor sociali, ianuarie 2013. (N=1.006 copii „invizibili“ în legătură

cu care asistenţii sociali au evaluat contribuţia factorilor interesaţi). Notă: Barele aferente categoriilor dau un total de

100%.

La un mod mai general, sprijinul primit din partea tuturor factorilor interesaţi (DGASPC, primărie, SCC) pentru derularea activităţilor proiectului a fost considerat de asistenţii sociali SCI ca fi ind foarte important, oferind punctaje medii peste 9, pe o scală de la 1 la 10.

72


Pe de altă parte, în cadrul sondajului de opinie realizat în rândul reprezentanţilor comunităţilor, actorii locali au fost de asemenea rugaţi să autoevalueze nivelul de cunoaștere a cazului fi ecărui copil „invizibil“ selectat în sondajul întreprins la nivelul gospodăriilor și contribuţia instituţiei lor la soluţionarea fi ecărui caz. Nivelul de cunoaștere a cazurilor de copii „invizibili“, potrivit celor declarate, a fost ‚foarte bun“ pentru toţi reprezentanţii comunităţii, în timp ce contribuţia instituţională a fost apreciată drept medie spre importantă. Cea mai importantă contribuţie a venit din partea asistenţilor sociali din cadrul SPAS și a primarilor (punctaje medii peste 4, pe o scală de la 1 – contribuţie foarte redusă la 5 – contribuţie foarte importantă).

Figura 22. (A) Nivelul de cunoaștere a cazurilor de copii „invizibili“ de către reprezentanţii comunităţii

(B) Contribuţia reprezentanţilor comunităţii la soluţionarea cazurilor de copii „invizibili“

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii, ianuarie 2013.

Contribuţia primarilor la soluţionarea cazurilor de copii „invizibili“ a fost semnifi cativ mai mare pentru cazurile nou identifi cate în 2012 (comparativ cu cele identifi cate în 2011 și monitorizate în 2012). Probabilitatea ca viceprimarii, profesorii și mediatorii școlari să ofere o contribuţie mai însemnată a fost mai mare în cazurile raportate în comunele ce au benefi ciat de microgranturi. Asistenţii sociali din cadrul SPAS au avut o contribuţie semnifi cativ mai importantă în cazurile „redispărute’ din atenţia SCI, ceea ce indică faptul că, cel puţin parţial, copiii „invizibili“ din comunele ce au ieșit din proiectul SCI în 2012 au fost preluaţi de SPAS.

Structurile Comunitare Consultative (SCC) au devenit mai active în 2012. Frecvenţa întâlnirilor SCC a crescut faţă de 2011, conform celor declarate de 65% dintre membrii SCC care au luat parte la sondaj. Numărul întâlnirilor a fost semnifi cativ mai mare în comunele benefi ciare de microgranturi, în timp ce în comunele ce au ieșit din proiect (grupul de control), acesta a rămas la fel. Marea majoritate a actorilor locali (89%), indiferent de poziţia lor, au declarat că în 2012 au participat la întâlniri și discuţii pe tema identifi cării, evaluării și soluţionării cazurilor de copii vulnerabili. Reprezentanţii comunităţii care fac parte din SCC au participat mai des la astfel de întâlniri, în timp ce probabilitatea de a nu participa a fost mai mare în rândul celor din comunele care au ieșit din proiect.

4.1.6 Principalele obstacole și bariere instituţionale pentru furnizarea serviciilor

Obstacole instituţionale generale întâmpinate în acoperirea nevoilor copiilor vulnerabili

• În general, există multă birocraţie, lacune legislative și contradicţii la nivelul legislaţiei; „nu avem o legislaţie care să ne ușureze munca, dimpotrivă.“ (Director DGASPC, Buzău)

• Nu există reglementări clare cu privire la pașii ce trebuie urmaţi și la comunicarea interinstituţională în cazul unui copil vulnerabil identifi cat.

• „Și responsabilitatea ar trebui reglementată, cine răspunde de prevenire… proceduri clare, cum să acţionezi, pe cine să chemi, ce trebuie făcut la fi ecare nivel de autoritate și sancţiunile în cazul nerespectării acestor proceduri. Cred că dacă toţi factorii de decizie (primăria, școala, poliţia,

73


biserica, personalul medical) ar lucra împreună, am avea sigur mai puţine cazuri sau ar putea fi gestionate mai bine, iar noi ne-am putea face treaba mai efi cient … însă componenta de prevenire este la ora actuală în fază de intenţie… dacă aș putea, dacă aș avea mijloace, dacă vreau … ce ar trebui exclus de la bun început, și cred că trebuie să îi responsabilizăm mai mult și prin reglementări.“ (Director DGASPC, Bacău)

• Unii asistenţi sociali din proiect și de la nivelul SPAS nu sunt califi caţi / nu au studii pentru a lucra cu copiii vulnerabili.

• Numărul mare de sarcini administrative atribuite asistenţilor sociali îi ţine în mare parte la birou și nu le permite să facă muncă de teren.

• Membrii Structurilor Comunitare Consultative nu sunt obligaţi prin lege să participe la întâlniri, să se implice în găsirea unor soluţii pentru copiii vulnerabili.

• Reprezentanţii instituţiilor au o atitudine discriminatorie faţă de membrii familiilor vulnerabile.

„Mai e și această atitudine reticentă, de respingere … pentru că ești sărac, pentru că ești rom, pentru că nu ești curat, miroși urât … și sunt lucruri care se întâmplă și probabil mulţi oameni care nu au putut obţine certifi catul de handicap sau reînnoi cartea de identitate s-au lovit de astfel de atitudini … când ești ridiculizat, luat peste picior și oamenii se uită la tine de sus, nu te mai duci a doua oară.“ (Supervizor, Bacău)

Obstacole instituţionale specifi ce întâmpinate în acordarea pachetului minim de servicii comunitare

În încercarea de a răspunde la întrebarea de cercetare „Ce componente ale proiectului sunt cele mai efi cace și care sunt cele mai inefi cace?“, ţinând cont de obstacolele și barierele instituţionale menţionate anterior, constatăm următoarele:

Înscrierea la medicul de familie

• Medicii de familie au posibilitatea să-și aleagă pacienţii și pot refuza să înscrie anumite persoane (adulţi sau copii) pe care nu le doresc pe listele lor.

• Nu mai este obligatoriu pentru medicii de familie să consulte copiii de 0-1 an.

• Femeile însărcinate nu pot fi înscrise la medicul de familie dacă nu au asigurare medicală.

• „Pentru a fi monitorizate pe timpul sarcinii, femeile trebuie să plătească o contribuţie la Casa de Asigurări de Sănătate. Procesul este adesea unul difi cil pentru că trebuie să stai mult la coadă și să mergi din ușă în ușă... “ (Asistent social, Focus grup Vrancea).

• Nou-născuţii nu pot fi înregistraţi la medicul de familie fără acte de identitate. Dacă mama nu are documente de identitate, copilul nou-născut nu poate obţine certifi catul de naștere și nu poate fi înscris la medicul de familie sau să benefi cieze de asistenţă medicală primară. Cu toate acestea, sunt cazuri în care copiii sunt înscriși fără acte de identitate (‚notaţi cu

creionul“); există înţelegere din partea medicilor care îi acceptă.

Asigurarea transportului până la medic

• Primăriile nu au alocat un buget pentru situaţii cum ar fi asigurarea transportului copiilor

la medic / spitale în alte localităţi. Transportul la medic este adesea plătit din banii donaţi

de primar, asistentul social, alte persoane sau ONG-uri.

Obţinerea certifi catului de handicap

• Procesul presupune multe documente, proceduri complicate și deplasarea la diferite

instituţii.

74


• Anumite documente solicitate se eliberează contra unei taxe. Copiii din familiile cu venituri

mici sunt scutiţi de la plata acestor taxe.

• Procesul de eliberare a certifi catului este unul îndelungat. Aceasta se datorează timpului

necesar pentru obţinerea tuturor documentelor solicitate și celui scurs până la întrunirea

comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap.

Facilitarea accesului la benefi cii sociale

• Benefi ciarii trebuie să obţină lunar adeverinţe de la Administraţia Financiară și de la Agenţia

de Ocupare a Forţei de Muncă, situate într-un oraș învecinat (care uneori se afl ă la mare

distanţă). Unii benefi ciari renunţă la aceste benefi cii pentru că nu au bani să se deplaseze

până în orașul respectiv pentru a obţine astfel de adeverinţe. Ca o soluţie, unii asistenţi

sociali „[...] facem o listă pentru administraţia fi nanciară, unde îi trecem pe toţi … cei de la

biroul de taxe eliberează adeverinţele … nu merg ei înșiși pentru că unii nu au bani.“ (Asistent

social, Focus grup Vrancea)

• Criteriile de eligibilitate pentru benefi ciile sociale au suferit modifi cări, iar numărul

benefi ciarilor s-a redus drastic. Persoanele care nu și-au plătit impozitele sau amenzile, cei

care deţin teren / animale sau alte bunuri ce depășesc pragul stabilit nu mai sunt eligibile.

Procurarea actelor de identitate

• Există difi cultăţi în obţinerea documentelor de identitate pentru copiii ai căror părinţi nu

au la rândul lor acte de identitate (părinţi care nu au avut niciodată astfel de documente sau

care le-au pierdut și s-au mutat din localitatea în care s-au născut). Se întâmpină difi cultăţi

și în cazurile de divorţ în care un părinte refuză să predea certifi catul de naștere al copilului

persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul.

Înscrierea la școală

• Normele culturale ce conduc la abandon școlar: (1) copiii mai mici urmează exemplul

părinţilor lor și/sau al fraţilor mai mari care nu merg la școală; (2) fetele de etnie romă

abandonează școala la vârsta de 12 ani; nu li se dă voie să meargă la școală deoarece părinţii se

tem că acestea nu vor putea întemeia o familie după ce cresc mai mari; (3) într-o comunitate

de romi, părinţii nu lasă fetele să urmeze ciclul gimnazial pentru că se tem că acestea vor fi

răpite (în scopul căsătoriei).

• Copiii fără acte de identitate nu pot fi înscriși la școală. Cu toate acestea, există situaţii în

care copiii sunt înscriși fără documente de identitate (‚sunt trecuţi cu creionul în catalog“);

există o înţelegere cu școala care îi acceptă fără acte de identitate.

Reintegrarea copilului în familia naturală

• Reintegrarea unui copil în familia sa naturală reprezintă un proces foarte îndelungat din

cauza legislaţiei complicate și vagi, dar și a birocraţiei excesive. Se solicită foarte multe acte,

unele implicând cheltuieli pentru familie (cum este cazierul).

• Procesul de reintegrare a copilului în familia naturală depinde foarte mult de colaborarea

dintre familie, autorităţile locale și DGASPC, mai precis, de obţinerea acordului tuturor

părţilor și de îmbunătăţirea condiţiilor iniţiale din cauza cărora copilul a fost referit

către sistemul de protecţie specială. În unele cazuri, autorităţile locale nu sunt de acord

cu reintegrarea copilului în familia naturală și nu vor să își asume răspunderea dacă apar

probleme: „Dacă noi vrem, familia vrea, dar nu vrea autoritatea locală, ai deja o dilemă pentru

75


că în cazul în care apare mai târziu o problemă, nu-și bat capul să o rezolve, ci spun: Voi aţi vrut

să îl reintegraţi, nu noi“. (Supervizor, Buzău)

Exemplul unei situaţii ce a pus în pericol viaţa unui copil și care ar fi putut fi evitată dacă instituţiile implicate ar fi comunicat între ele

(maternitatea, medicul de familie și SPAS în acest caz)

„Am un caz al unui copil de 24 de zile... M-am dus pentru că știam că este însărcinată. Mi-am spus, nu a venit să facă documentele pentru alocaţia copilului, oare ce s-a întâmplat cu ea? Și când m-am dus, cu experienţa mea de mamă, nu de doctor, pentru că nu am pregătire, m-am dus și … merg spre copil, îi spun să îl dezbrace, mă uit la el … și pare atât de mic. Am adus doctorul și un cântar... copilul se născuse cu 3,1kg și la 24 de zile cântărea 1,9 kg. Mama nu mai avea lapte sau nu era bun, nu știu. Am chemat salvarea … mama: nu pot merge cu copilul pentru că nu are cine să stea cu ceilalţi patru, cel mai mic având un an. Și am luat copilul, sigur după ce am convins asistenta de pe ambulanţă să ia copilul fără mamă … în fi nal l-au luat. A ieșit din spital, nu avea hrană, așa că am mers în comunitate, pe la preoţi, am strâns ceva bani de lapte și în fi ecare lună cumpăr lapte pentru că nu am curajul să îi dau ei banii, așa că iau eu laptele și copilul e bine. Dacă cei de la maternitate m-ar fi sunat să-mi spună că a născut, m-aș fi dus acolo de la bun început și i-aș fi spus ce să facă, asistentul medical comunitar ar fi afl at de ea, ar fi cântărit copilul, l-ar fi măsurat. Eu nu pot face lucrurile astea pentru că sunt asistent social, dar dacă ar exista o bună cooperare între noi și maternităţi, ar fi minunat. Dacă femeia însărcinată nu are acces la asigurare medicală, nu avem cum să afl ăm când se naște copilul pentru că nu pot monitoriza fi ecare femeie gravidă sau poate nici nu-mi dau seama [că e gravidă] pentru că e așa de slabă și dacă mai are și haine largi pe ea...“

(Asistent social, Focus grup Vrancea)

4.1.7 Valoarea adăugată a microgranturilor

Pentru a răspunde întrebării de cercetare „Ce factori infl uenţează succesul?“, trebuie menţionat faptul că la începutul lui 2012, toate cele 64 de comunităţi ce au rămas în proiect au fost invitate să participe la un concurs de propuneri de proiecte pentru un microgrant de maxim 10.000 de lei (aproximativ 3.000 USD). Au fost selectate 25 dintre ele (3-4 comune per judeţ) (vezi Anexa 7.1).

Dintre toţi copiii „invizibili“ din comunităţile SCI, 46% locuiesc în comune care au benefi ciat de microgranturi. Diferă de restul copiilor „invizibili“, provenind din familii ce nu sunt sărace, sunt înscriși la medicul de familie, iar copiii cuprinși în educaţie sunt suprareprezentaţi în rândul lor. În același timp, numărul copiilor ce prezintă risc de neglijare sau abuz și cei din gospodăriile în care cel puţin un adult consumă alcool zilnic este semnifi cativ mai mic în rândul copiilor „invizibili“ din comunităţile SCI ce au benefi ciat de microgranturi. Prin urmare, în comunele benefi ciare de microgranturi, serviciile de înscriere la un medic de familie,105 înscriere la școală și de informare cu privire la drepturile și riscurile asociate violenţei, abuzului și exploatării au avut o acoperire mai redusă (deoarece grupurile ţintă au fost mai restrânse). Prin contrast, alte trei tipuri de servicii au fost mult mai răspândite, și anume consilierea individuală de specialitate, grupurile de suport tematice și centrele de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi (fi gura 23).

105 Trebuie menţionat faptul că 56% dintre copiii „invizibili“ din comunităţile SCI cu microgranturi au benefi ciat de

asemenea de serviciile unui asistent medical comunitar faţă de 44% din comunele fără microgranturi.

76


Figura 23. Servicii acordate copiilor „invizibili“ în comunităţile SCI cu și fără microgranturi (% din copiii

„invizibili“)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și al familiilor lor, doar din cele 64 de comune rămase în proiectul

SCI în 2012 (N=798 din care 376 de copii din comunităţi cu microgranturi și 422 de copii din comune fără microgranturi),

ianuarie 2013.

Majoritatea asistenţilor sociali care au participat la discuţiile din cadrul focus grupurilor consideră că microgranturile au contribuit într-o mare și foarte mare măsură la ameliorarea vieţii copiilor din comunităţile lor. De asemenea, supervizorii au declarat că microgranturile au fost foarte utile și au produs o schimbare în câteva comunităţi, conducând la rezultate pozitive vizibile pentru întregul proiect. Principala problemă de implementare menţionată de asistenţii sociali și supervizori este reticenţa de a participa a anumitor familii. În unele cazuri, asistenţii sociali au avut nevoie de mai mult timp pentru a face părinţii să înţeleagă rostul acestor întâlniri, să îi facă să participe în mod constant și să discute despre problemele lor. Pentru alţi părinţi, lipsa unui câștig fi nanciar sau material imediat a reprezentat o demotivare în ceea ce privește participarea. O altă problemă menţionată de supervizori este lipsa specialiștilor la nivel local (cum ar fi psihologi) pentru activitatea de consiliere și grupurile de suport. În numeroase cazuri, profesorii și asistenţii sociali au luat rolul consilierilor, iar în altele, specialiștii au fost aduși de la oraș pentru a realiza aceste activităţi.

Activităţile desfășurate în cadrul proiectelor fi nanţate prin microgranturi au inclus: grupuri de suport pentru părinţi, activităţi de informare pentru părinţi, activităţi educative și de sprijin pentru copii, excursii tematice, activităţi recreative. Informarea și consilierea au vizat diverse teme (precum planifi carea familială, educaţia parentală, educaţia pentru sănătate, importanţa școlii) și diferite grupuri ţintă (cum ar fi mamele minore, adolescenţii, familiile cu mulţi copii, copiii cu risc de abandon școlar, copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate).

Pe lângă benefi ciile activităţilor de informare, consiliere și suport, activităţile recreative au avut la rândul lor un impact pozitiv. În aceste proiecte, copiii au avut ocazia să se joace cu jucării și jocuri pe care nu și le permit, să meargă în excursie pentru prima dată în viaţă, să petreacă momente preţioase alături de părinţii lor. De asemenea, pentru părinţi și mai ales pentru mame, activităţile au reprezentat o bună ocazie de a ieși, de a se întâlni cu alţi părinţi, de a vorbi despre problemele și experienţa lor și de a petrece timp (chiar și jucându-se) cu copiii lor.

„În comunitatea mea, proiectul a schimbat în bine anumite lucruri. Timpul pe care îl petreceau copiii pe

77


străzi înainte de deschiderea centrului... De când s-a deschis, nu mai stau pe străzi. Se adună aici, unde au tot felul de jocuri și materiale pentru activităţi. Socializează... și părinţii lor la fel. Ies din casă, își lasă activitatea de zi cu zi... și vorbesc. Mamele vin mai des. Astfel, ies din casă... au copii mici și nu fac altceva decât să se ocupe de casă. Și a fost ceva nou pentru ei să discute, să se joace cu copiii. – Cum a fost în Colonești? – În Colonești, cum să spun, au fost copii care au văzut o jucărie pentru prima dată. Sunt părinţi care n-au un leu ca să le cumpere ceva. A fost minunat pentru ei să aibă unde veni să se joace... atât pentru copii, cât și pentru părinţi. Mulţi părinţi nu se așteptau să le placă copiilor atât de mult.“ (Asistenţi sociali, Focus grup Neamţ)

4.1.8 Monitorizarea copiilor „invizibili“

Ca parte a activităţilor de monitorizare, asistenţii sociali au avut sarcina de a vizita periodic fi ecare copil „invizibil“ la domiciliul acestuia, de a observa dezvoltarea sa și modul în care părinţii își exercită drepturile și își îndeplinesc obligaţiile faţă de copil, dar și de a monitoriza progresele înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor stabilite în planul de intervenţie. Cu toate acestea, în cadrul proiectului nu a fost elaborată o procedură specifi că, deși numărul copiilor „invizibili“ ce trebuiau monitorizaţi (în medie 97 de copii per comunitate SCI) a fost destul de mare.

Tabel 14. Numărul benefi ciarilor SCI pe tipuri de comunităţi în funcţie de disponibilitatea serviciilor

sociale (%)

Copii „invizibili“ (0-17 ani)

Au participat la SCI în 2011 și 2012Număr total

Număr mediu pe comună

Ab. std.Număr minim

Număr maxim

SPAS și SCI 1.076 98,79 46,901 35 209

Doar SCI 292 60,92 27,764 24 99

SCI și alte servicii sociale (fără SPAS) 298 96,93 41,244 42 148

SPAS, SCI și alte servicii sociale 2.163 100,65 46,427 21 234

Toate comunităţile SCI 3.829 96,81 46,189 21 234

Date: UNICEF și CERME, Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“, Decembrie 2012. Note: dintre toţi cei 5.758 de copii

„invizibili“ înregistraţi în baza de date centralizată a proiectului, 1.929 de cazuri au „redispărut“ din atenţia SCI în 2012. În

2012, SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de servicii comunitare în 64 de comunităţi rurale selectate. Alte servicii

sociale se referă la profesioniștii din domeniile sociale, precum asistenţi medicali comunitari, mediatori școlari sau mediatori

(sanitari) romi. SPAS se referă fi e la Serviciul Public de Asistenţă Socială, fi e la referentul(ţii) cu atribuţii de asistenţă socială

din cadrul primăriei.

Datele referitoare la vizitele de monitorizare efectuate de asistenţii sociali la domiciliul copiilor în 2012 au fost raportate de aceștia în baza de date centralizată și declarate de benefi ciarii ce au luat parte la sondajul de la nivelul gospodăriilor. Acurateţea106 datelor proiectului este destul de redusă, de doar 56%. Cu toate acestea, abaterea este mică (de exemplu, asistentul social a raportat ‚de câteva ori pe lună“, iar benefi ciarul a declarat ‚o dată pe lună“) și acurateţea datelor este mai mare decât în grupul de control (43%). Doar pentru 1% din copiii „invizibili“, rapoartele asistenţilor sociali se afl ă în contradicţie cu ce au declarat benefi ciarii.107 Per ansamblu, potrivit ambelor seturi de date, 69% dintre copiii „invizibili“ au fost vizitaţi de asistentul social SCI cel puţin o dată pe lună, 29% au fost vizitaţi mai rar și 2% nu au fost vizitaţi deloc în 2012.108

106 Rata de acurateţe este calculată pe baza formulei (prezenţa confi rmată a vizitei + absenţa confi rmată a

vizitei)*100/total eșantion (N=798 pentru comunităţile SCI și 125 pentru grupul de control). 'Confi rmat' înseamnă că

datele adunate în sondajul realizat în rândul familiilor corespund rapoartelor asistentului social incluse în baza de date

centralizată a proiectului.

107 Proporţia rapoartelor contradictorii este mult mai mare în grupul de control, și anume 12%.

108 În comunele din grupul de control, proporţiile echivalente diferă semnifi cativ: 26,5% au fost vizitaţi cel puţin o

dată pe lună, 59% mai rar și 14,5% niciodată.

78


În cadrul sondajului realizat în rândul asistenţilor sociali, aceștia au fost rugaţi să evalueze relaţia pe care o au cu familia fi ecărui copil „invizibil“ selectat în sondajul realizat în familii. Pe de altă parte, în cadrul sondajului întreprins la nivelul gospodăriilor, benefi ciarii au fost invitaţi să evalueze gradul de mulţumire sau nemulţumire faţă de activitatea asistentului social SCI din comunitatea lor în 2012. Comparând opiniile, rezultă că, în comunităţile SCI, 82% din copiii „invizibili“ aparţin gospodăriilor ce au o relaţie „bună“ sau „foarte bună“ cu asistentul social și care sunt „mulţumite“ sau „foarte mulţumite“ de activitatea asistentului social. Proporţia acestor gospodării (mulţumite și în relaţie bună cu asistentul social) este mult mai mică în comunele din grupul de control, mai precis doar 66%. Așadar, abordarea proiectului duce la o creștere substanţială a gradului de mulţumire al benefi ciarilor, pe baza căruia se poate construi o relaţie de încredere între copiii „invizibili“ și familiile lor, pe de-o parte, și asistentul social, pe de alta.

Proporţia familiilor mulţumite și în bună relaţie cu asistentul social este semnifi cativ mai ridicată în rândul: gospodăriilor afectate de sărăcie severă (87%), cu copii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar (87%) și adulţi ce au terminat doar clasele primare (90%), de etnie romă (96%), locuind mai ales în comunele subdezvoltate în care nu sunt disponibili alţi profesioniști comunitari109, din Bacău (99%), Vrancea (96%) și Buzău (94%). Proporţia este de asemenea mai mare în comunităţile SCI ce au benefi ciat de microgranturi.

Proporţia familiilor nemulţumite și/sau având o relaţie proastă cu asistentul social (18%) este semnifi cativ mai ridicată în rândul: gospodăriilor în care cel puţin un copil prezintă risc de neglijare sau abuz (22%), cu adulţi care au studii profesionale (35%) și români (21%). Principalele probleme în relaţia cu familiile copiilor „invizibili“ ţin de: reticenţa părinţilor faţă de SPAS din pricina temerii că ‚cei de la protecţia socială ne pot lua copiii“, indiferenţa sau comportamentul agresiv al părinţilor.

În ceea ce privește impactul intervenţiei asupra copilului, asistenţii sociali au analizat evoluţia cazului în baza de date centralizată a proiectului. Figura de mai jos arată că, potrivit asistenţilor sociali, majoritatea cazurilor de copii „invizibili“ fi e au cunoscut o ameliorare, fi e au fost soluţionate în 2012. Cu toate acestea, sondajul întreprins la nivelul gospodăriilor indică faptul că mulţi asistenţi sociali nu au discutat despre analiza făcută de ei cu familiile, așa cum o cere pachetul minim de servicii comunitare.

Figura 24. Analiza evoluţiei situaţiei copiilor „invizibili“ în 2012

Date: UNICEF și CERME, Baza de date

centralizată cu copiii „invizibili“,

decembrie 2012. (N=3.829 copii „invizibili“

din comunităţile SCI).

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor

„invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013 (N=798 copii

„invizibili“ din comunităţile SCI).

109 SPAS, asistent medical comunitar, mediator rom, mediator școlar, mediator sanitar rom etc.

79


4.2 Relevanţa

Prezenta secţiune vizează întrebările de cercetare legate de „valoarea intervenţiei în raport cu nevoile categoriilor celor mai nevoiașe și reducerea inechităţilor, în raport cu nevoile de dezvoltare instituţională și în raport cu abordarea din perspectiva echităţii“, din punctul de vedere al benefi ciarilor și al reprezentanţilor comunităţii.

Proiectul este considerat foarte relevant de către toţi factorii interesaţi.

4.2.1 Relevanţa din perspectiva benefi ciarilor

În cadrul sondajului realizat la nivelul gospodăriilor, am rugat copiii „invizibili“ și familiile lor să evalueze serviciile acordate din punctul de vedere al impactului asupra situaţiei copilului și vieţii familiei. Peste 82% dintre familiile copiilor „invizibili“ sunt mulţumite de serviciile primite.

Figura 25. Gradul de mulţumire al benefi ciarilor faţă de serviciile primite prin proiectul SCI și impactul

acestora asupra vieţii familiei și situaţiei copilului (număr)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor (N=923), ianuarie 2013. Note: În fi ecare grafi c,

suma tuturor barelor corespunde eșantionului total.

Cea mai mare proporţie de benefi ciari mulţumiţi se regăsește în rândul copiilor identifi caţi în 2011 care au rămas în proiect și în 2012, în timp ce cel mai mare grad de nemulţumire este exprimat de familiile copiilor „invizibili“ din comunele ce au ieșit din proiect în 2012 (grupul de control).

Prin urmare, în timp ce copiii identifi caţi în 2011 care au rămas în proiect în 2012 tind să considere că viaţa familiei lor ‚s-a îmbunătăţit într-o mare măsură“ ca urmare a proiectului, copiii „invizibili“ din comunele ce au ieșit din proiect în 2012 (grupul de control) declară că în 2012 viaţa familiei lor nu s-a îmbunătăţit deloc. Per total, 37% dintre familii cred că proiectul SCI a schimbat în bine viaţa lor într-o mare (sau foarte mare) măsură și alţi 44% sunt de părere că viaţa lor s-a îmbunătăţit în 2012, dar într-o mică (sau foarte mică) măsură. În evaluarea impactului proiectului asupra vieţii lor,

80


respondenţii ţin cont de diverse schimbări pozitive, de la reușita de a păstra copilul în familie până la mici reparaţii la nivelul locuinţei, achiziţionarea unui nou animal de fermă, câteva jucării sau rechizite pentru copii, obţinerea certifi catului de handicap, ajutoare alimentare de la un ONG etc.

De asemenea, în opinia benefi ciarilor, serviciile acordate prin proiectul SCI au îmbunătăţit situaţia a 60% din totalul copiilor „invizibili“ din comunităţile SCI. Prin contrast, în grupul de control, doar 11% consideră că situaţia copilului lor s-a ameliorat, în timp ce 68% afi rmă că a rămas aceeași (nici nu s-a îmbunătăţit, nici nu s-a deteriorat) în 2012.

Din punctul de vedere al asistenţilor sociali SCI, principalul benefi ciu al proiectului în ceea ce privește bunăstarea copiilor din comunitatea lor a fost înainte de toate o mai bună informare. Oamenii au devenit mai conștienţi de drepturile copilului, au început să înţeleagă mai bine importanţa unei bune relaţii părinte-copil și principalele aspecte ale dezvoltării copilului, precum necesitatea de a discuta cu copilul, de a se juca cu el, de a petrece momente preţioase cu acesta. În plus, multe femei din familiile copiilor „invizibili“ au avut șansa să iasă din casă și să vorbească despre problemele și grijile lor cu alte femei afl ate în aceeași situaţie, mai ales femeile din gospodăriile în care adulţii (de obicei bărbaţii, dar nu numai) consumă zilnic alcool.

4.2.2 Relevanţa din perspectiva reprezentanţilor comunităţii

Aproape toţi reprezentanţii comunităţilor (97%) cunosc obiectivele și activităţile SCI desfășurate în comunitatea lor. Vizibilitatea proiectului a crescut între 2011 și 2012. Faţă de noiembrie 2011, când 86% dintre reprezentanţii comunităţilor știau ‚multe“ sau ‚foarte multe“ lucruri despre proiect, în decembrie 2012, proporţia acestora a crescut la 92%.

Proiectul este considerat foarte relevant de către toate categoriile de reprezentanţi ai comunităţii.110 Marea majoritate (91%)111 declară că proiectul răspunde în mare și foarte mare măsură nevoilor comunei lor. Proporţia celor ce consideră proiectul relevant într-o măsură mică sau medie este mult mai ridicată în comunele ce au ieșit din proiect în 2012. Pe de altă parte, probabilitatea ca factorii interesaţi locali să declare că proiectul răspunde într-o foarte mare măsură nevoilor comunităţii este mai mare în cazul comunelor ce au benefi ciat de microgranturi în 2012.

Figura 26. Relevanţa proiectului în opinia reprezentanţilor comunităţii (% din categorie)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii (N=235 din care 80 din comunităţile SCI ce

au benefi ciat de microgranturi, 107 din comunităţile SCI fără microgranturi și 48 din grupul de control), ianuarie 2013. Note:

printre reprezentanţii comunităţii se numără: primari, viceprimari, secretari ai primăriei, profesori, mediatori școlari, doctori,

mediatori sanitari romi, asistenţi medicali comunitari, preoţi, patroni, mediatori romi, reprezentanţi ai poliţiei locale, asistenţi

sociali / referenţi din cadrul SPAS.

110 Primari, viceprimari, secretari ai primăriei, profesori, mediatori școlari, doctori, mediatori sanitari romi, asistenţi

medicali comunitari, preoţi, patroni, mediatori romi, reprezentanţi ai poliţiei locale, asistenţi sociali / referenţi din cadrul SPAS.

111 În prima evaluare (noiembrie 2011), proporţia reprezentanţilor comunităţii care considerau proiectul (foarte)

relevant în raport cu nevoile comunităţii a fost de 86%.

81


4.2.3 Relevanţa pachetului minim de servicii

Pachetul minim de servicii este considerat extrem de relevant în ceea ce privește acoperirea nevoilor copiilor vulnerabili și este perceput ca un real suport pentru prevenirea separării copilului de familie la nivel comunitar.

Din sondajul realizat în rândul reprezentanţilor comunităţii reiese că aproape toţi actorii locali, indiferent de poziţia lor, consideră pachetul minim de servicii necesar sau foarte necesar.

Asistenţii sociali care au participat la discuţiile din cadrul focus grupurilor consideră că serviciile sunt toate necesare și că trebuie acordate pentru a îmbunătăţi situaţia familiilor vulnerabile. Potrivit asistenţilor sociali, cel mai important benefi ciu al acestui pachet minim este comunicarea, faptul că oamenii au cu cine să vorbească despre problemele lor (deși unii au fost reţinuţi la început). Sprijinul acordat pentru obţinerea anumitor documente (precum certifi catul de handicap, actele necesare pentru benefi ciile sociale) este considerat foarte important deoarece majoritatea familiilor copiilor „invizibili“ nu știu care sunt documentele necesare și nu se descurcă fără ajutor. Programarea vizitei și acompanierea la medic nu sunt necesare în unele comunităţi, deoarece benefi ciarii se descurcă singuri; își cunosc drepturile și nu au nevoie de ajutor. „Își cunosc foarte bine drepturile … știu că trebuie să obţină un lucru și se luptă pentru el, iar eu nu trebuie să intervin.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Supervizorii și directorii DGASPC au în general o părere pozitivă despre pachetul minim de servicii, pe care îl consideră foarte necesar în comunităţile rurale. În primul an de implementare, au fost rezolvate unele probleme punctuale, iar serviciile acordate prin acest pachet sunt percepute ca fi ind foarte importante, mai ales serviciile de informare și grupurile tematice sau centrele pentru copii și părinţi care încurajează o mai bună comunicare și discuţiile între grupurile vulnerabile la nivelul comunităţilor.

82


Figura 27. Relevanţa pachetului minim de servicii comunitare pe o scală de la 1 – serviciul nu este

necesar la 5 – serviciul este foarte necesar (punctaj mediu pe categorii de reprezentanţi ai comunităţii)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii (N=235) și Fișele completate de asistenţii

sociali în timpul discuţiilor de focus grup. N=37, ianuarie 2013. Notă: factorii de decizie includ primari, viceprimari și

secretari ai primăriei; factorii interesaţi locali includ profesori, mediatori școlari, doctori, mediatori sanitari romi, preoți,

patroni, mediatori romi, reprezentanţi ai poliţiei locale.

4.3 Efi cienţa

Fiind vorba de o evaluare formativă, efi cienţa a fost măsurată pornind de la întrebările stabilite conform Termenilor de referinţă: Programul folosește resursele într-un mod cât se poate de chibzuit pentru a obţine rezultatele estimate, stabilite din perspectiva echităţii? Există și alte alternative fezabile cu costuri reduse? Cât de cost-efi cient este proiectul în asistarea categoriilor celor mai nevoiașe? Cum pot fi comparate costurile asistării categoriilor celor mai nevoiașe cu cele ale serviciilor publice?

În percepţia factorilor interesaţi locali implicaţi, proiectul este foarte efi cient.

4.3.1 Cost efi cienţa proiectului

Participarea comunităţii este esenţială proiectului. Cu toate acestea, contribuţia fi nanciară solicitată a fost una limitată (cum ar fi asigurarea transportului unui copil până în oraș pentru a consulta un medic specialist, combustibil pentru transportul asistentului social sau medicului de familie într-un sat izolat). Astfel, în condiţiile unor constrângeri bugetare severe și în contextul general al restrângerii sectorului social, proiectul SCI a oferit acestor comunităţi „șansa de a răspunde problemelor reale ale copiilor nevoiași în ciuda bugetului redus pe care îl avem“, după cum declară un primar.

83


De asemenea, în termeni economici, proiectul este foarte efi cient. Serviciile preventive comunitare oferă nu doar o protecţie mai efi cientă copiilor, ci sunt și mai convenabile din punctul de vedere al costurilor decât serviciile de protecţie specializată. De exemplu, bugetul total al proiectului SCI în 2012, pentru implementarea în fază pilot a pachetului minim de servicii, a fost de 1.152 mii lei (aproape 345 mii USD).112 Aceasta reprezintă un cost mediu anual pe comunitate SCI de 24.256 lei (aproximativ 7.262 USD). Activităţile se adresează în medie unui număr de 97 de copii per comunitate SCI (vezi tabelul 14). Mai mult, în cazul a 58 din cei 70 de copii vulnerabili abandonaţi sau cu risc de abandon s-a prevenit separarea de familie (vezi pagina 57). Acest lucru s-a făcut cu un cost per copil (și familie) de 250 lei pe an. Prin comparaţie, costul standard în sistemul de protecţie a copilului, per copil pe an, variază între 11 și 21 mii lei, adică de 44 până la 84 de ori mai mult.113

În plus, la ora actuală, principalele strategii și răspunsuri vizând asigurarea serviciilor de prevenire la nivel local se axează pe centrele de zi. Aceasta este evident considerată o acţiune efi cace de prevenire și o alternativă pentru copiii și familiile ce prezintă risc de separare, precum și alte vulnerabilităţi. Cu toate acestea, prin comparaţie, costul standard mediu per copil pe an într-un centru de zi depășește 7 mii lei (aproape 2 mii USD), fi ind așadar de aproximativ 28 de ori mai ridicat. În consecinţă, proiectul este foarte efi cient, mai ales dacă ţinem seama și de alternativele actuale în ceea ce privește serviciile de prevenire de la nivel local.

Deși nu a fost conceput încă un plan de extindere, potrivit estimărilor, pentru a asigura o acoperire naţională pachetului minim de servicii în forma implementată în 2012, este necesară o sumă de 72,5 milioane lei / an. În contextul economic actual, un astfel de plan de extindere va fi însoţit în mod cert de un plan de implementare progresivă, pe o perioadă de 3-5 ani. În plus, vor exista mai multe șanse de implementare efectivă începând cu 2015 dacă se vor folosi fonduri de investiţii dintr-o multitudine de surse, precum bugetul de stat și fondurile structurale europene 2014-2020.

4.3.2 Timpul alocat pe activităţi

Așa cum s-a mai prezentat și în secţiunile santerioare, 64 de asistenţi sociali SCI (împreună cu alţi profesioniști de la nivel comunitar114) au oferit servicii unui procent de 88% din copiii „invizibili“ (5.100 de copii) și familiile lor, în 2012. Asistenţii sociali SCI au deţinut atribuţii și în cadrul primăriei. În unele cazuri, a trebuit să se ocupe de toate activităţile de asistenţă socială pentru că SPAS nu era disponibil la nivelul primăriei. Potrivit discuţiilor din cadrul focus grupurilor, majoritatea asistenţilor sociali au alocat în medie 67% din timpul lor de lucru activităţilor SCI și 33% altor servicii de asistenţă socială (de obicei, verifi carea cererilor pentru benefi cii sociale). Cu toate acestea, în timp ce asistenţii sociali din afara primăriei au dedicat în medie 74% din timpul lor de lucru activităţilor SCI, asistenţii sociali care sunt și angajaţi ai primăriei au alocat proiectului doar 55% din programul lor de lucru.

La nivelul activităţii desfășurate în proiectul SCI, asistenţii sociali nu au putut estima orele pe zi sau lună dedicate fi ecărui tip de serviciu / activitate. În schimb, au împărţit serviciile în patru mari categorii, în funcţie de timpul efectiv alocat acestora în 2012.

112 Acest buget cuprinde: (1) salariile lunare de aproximativ 255 USD pentru 8 supervizori judeţeni; (2) un buget

lunar de 90 USD per judeţ pentru transportul supervizorilor în comunităţile incluse în proiect; (3) aproximativ 1.200 USD

per judeţ pe an pentru costurile de întreţinere a unui centru de resurse (în cadrul DGASPC) adresat comunităţilor incluse în

proiect; (4) salariile lunare de aproximativ 300 USD pentru 64 de asistenţi sociali angajaţi pe proiect; (5) 24 microgranturi

de 3.000 USD pe an per comunitate care acoperă costurile unui centru comunitar pentru copii și părinţi; (6) un buget de

600 USD pe an pentru schimburi de experienţă.






114 Asistenţi medicali comunitari, mediatori sanitari romi, mediatori școlari, SPAS din cele 64 de comunităţi incluse în

proiect.

84


- Aproape toţi asistenţii sociali SCI au alocat majoritatea timpului lor de lucru unui număr de patru servicii: identifi carea pe teren a cazurilor de copii vulnerabili; facilitarea accesului la benefi cii sociale; informarea cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă, abuz, exploatare; consiliere individuală de specialitate.

- Pe locul doi ca timp alocat (pentru peste 85% din asistenţii sociali), se situează următoarele servicii: discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor probleme școlare; procurarea actelor de identitate; grupuri de suport tematice.

- A treia categorie de servicii din punctul de vedere al timpului alocat de asistenţii social SCI cuprinde: înscrierea la medicul de familie; programarea vizitei și/sau acompanierea la medic; obţinerea certifi catului de handicap și înscrierea la școală.

- În cele din urmă, cel mai puţin timp a fost dedicat (aproape 50-60% din asistenţii sociali SCI) următoarelor servicii: referire către sistemul de protecţie specializată și/sau ONG; centru de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi; reintegrarea copilului în familia naturală și asigurarea transportului până la medic.

Factorii interesaţi locali (supervizori și asistenţi sociali) consideră că majoritatea activităţilor s-au derulat într-o manieră promptă. Cu toate acestea, unele servicii au suferit întârzieri din cauza birocraţiei excesive, legislaţiei neclare, lipsei comunicării interinstituţionale sau difi cultăţilor întâmpinate în găsirea de fonduri pentru, de exemplu, transportul până în oraș. Aranjamentele instituţionale existente au fost menţionate ca principala cauză a întârzierilor și difi cultăţilor în cazul a patru servicii: (i) Obţinerea certifi catului de handicap; (ii) Procurarea actelor de identitate; (iii) Facilitarea accesului la benefi cii sociale; (iv) Reintegrarea copilului în familia naturală. În alte cazuri, colaborarea defi citară cu alţi actori instituţionali locali a constituit principala cauză a întârzierilor. Relaţia cu personalul medical, în special cu medicul de familie din comunitate, este difi cultatea menţionată cel mai des. Cu toate acestea, pentru majoritatea serviciilor, difi cultăţile au apărut din cauza părinţilor sau persoanelor responsabile de copil care au manifestat o atitudine reticentă, indiferentă sau marcată de teamă.

4.4 Sustenabilitatea

Dintre toate criteriile de evaluare, sustenabilitatea reprezintă dimensiunea cea mai problematică a proiectului.

4.4.1 Sustenabilitatea activităţilor proiectului

Această secţiune vizează întrebarea de cercetare „În ce măsură contextul actual este mai mult sau mai puţin favorabil continuării acestor abordări în viitorul apropiat (pe termen scurt și mediu)?“. La nivel judeţean, reprezentanţi DGASPC atrag atenţia cu privire la faptul că, după doi ani de implementare, dezvoltarea serviciilor preventive la nivel comunitar se afl ă încă în fază incipientă, astfel încât oprirea proiectului ar pune serios în pericol sustenabilitatea serviciilor și ar limita rezultatele pozitive atinse până în prezent.

„Ceea ce ar putea afecta oarecum sustenabilitatea proiectului este faptul că acești oameni care au lucrat anul trecut și anul acesta, contractul lor a expirat în decembrie, și dacă ei nu vor mai fi prezenţi, este greu să … Din păcate, mai avem cale lungă de parcurs … pentru a face predarea primăriei, să ne asigurăm de această predare, adică nu a fost sufi cient timp pentru a preda tot ce am construit de fapt astfel încât primăria să preia totul. Instrumentele, de exemplu, nu sunt inventate de noi, sunt instrumente pe care ei ar trebui să le folosească mulţi ani de acum înainte, dar asistentul social din cadrul primăriei continuă să aplice modelul său de anchetă socială, noi am venit cu modelul nostru.“ (Supervizor, Iași)

La nivel local, în comunităţile SCI (comune care au rămas în proiect în 2012), 70% dintre reprezentanţii comunităţii declară că activităţile SCI vor fi sustenabile într-o „mare și foarte mare măsură“. În același timp, aproape unul din zece actori locali nu s-a pronunţat în legătură

85


cu sustenabilitatea activităţilor din proiect. Comparativ cu rezultatele primei evaluări (noiembrie 2011), în 2012 sustenabilitatea activităţilor din proiect a rămas aceeași.115

„Intervenţia și impactul său asupra categoriilor celor mai nevoiașe pot fi continuate după retragerea sprijinului extern?“ Această întrebare de cercetare a fost abordată printr-o analiză retrospectivă a situaţiei celor 32 de comune în care s-a retras contribuţia fi nanciară în 2012. În grupul de control (comune ce au ieșit din proiect în 2012), 52% dintre reprezentanţii comunităţii declară că activităţile au fost preluate și continuate de autorităţile locale și/sau SCC. Cu toate acestea, aproape unul din cinci actori locali nu a putut oferi niciun detaliu despre starea activităţilor din proiect în comuna lor, în 2012. Aceste date indică faptul că sustenabilitatea declarată poate fi în multe cazuri un simplu deziderat.

Figura 28. Activităţile proiectului au fost / vor fi preluate și continuate de autorităţile locale și/sau SCC

după fi nalizarea proiectului (%)

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii, ianuarie 2013. (N=235, din care 187 din

comunităţi SCI și 48 din grupul de control).

Părerile legate de continuarea serviciilor preventive nou create la nivel comunitar diferă semnifi cativ în funcţie de respondent și de disponibilitatea serviciilor sociale în comunitate. Astfel, asistenţii sociali SCI care lucrează și în cadrul primăriei au evaluat mult mai optimist șansele ca activităţile proiectului să fi e preluate și continuate de actorii locali (82% comparativ cu 62% dintre asistenţii sociali SCI care nu sunt angajaţi ai primăriei). În același timp, actorii locali din comunităţile în care SPAS a fost implicat în proiect s-au arătat mult mai încrezători în șansele ca activităţile proiectului să fi e sustenabile, mai ales acolo unde sunt disponibile și alte servicii comunitare (de exemplu, asistent medical comunitar, mediator sanitar, mediator școlar, mediator rom). De fapt, în grupul de control, în comunele în care sunt disponibile diverse servicii comunitare în afară de SPAS, 77% dintre reprezentanţii comunităţii au declarat că activităţile proiectului au fost preluate și continuate în 2012 (comparativ cu doar 31% dintre reprezentanţii comunităţilor în care SPAS este unicul furnizor de servicii sociale).

Pe baza acestor rezultate, identifi căm doi factori care pot să crească considerabil sustenabilitatea, și anume: (1) ca asistenţii sociali să fi e angajaţi de primărie cu aceleași atribuţii, ceea ce asigură transferul de cunoștinţe și practici către SPAS și (2) existenţa serviciilor preventive altele decât cele din proiectul SCI în cadrul comunităţii (de exemplu, asistent medical comunitar, mediator sanitar, mediator școlar, mediator rom).

115 În 2011, 69% dintre reprezentanţii comunităţilor considerau într-o mare și foarte mare măsură că activităţile

proiectului au fost / vor fi preluate și continuate de autorităţile locale și/sau SCC după fi nalizarea proiectului.

86


Figura 29. Asistentul social angajat pe proiect va rămâne în cadrul primăriei cu aceleași responsabilităţi

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii, ianuarie 2013. (N=235, din care 187 din

comunităţi SCI și 48 din grupul de control).

Părerile legate de sustenabilitatea personalului sunt mai pesimiste decât cele referitoare la sustenabilitatea activităţilor: 57% dintre actorii locali din comunităţile SCI sunt de părere că asistenţii sociali SCI vor fi angajaţi în cadrul primăriei cu aceleași atribuţii. Proporţia scade la 38% în rândul reprezentanţilor comunităţilor din grupul de control. Aceste păreri se referă totuși la asistenţii sociali care erau angajaţi ai primăriei încă dinaintea demarării proiectului. Mai mult, cei mai pesimiști în legătură cu angajarea asistentului social de către primărie sunt tocmai factorii de decizie de la nivel local (primari, viceprimari și secretari ai comunei). Astfel, șansele ca un asistent social SCI din afara primăriei să fi e angajat de aceasta din urmă sunt în realitate foarte mici.

În ceea ce privește întrebarea de cercetare „Strategia va fi replicată la scară mai largă sau adaptată?“, răspunsurile diferă, dar în general nu includ un scenariu realist privind replicarea. Dorinţa de a integra asistenţii sociali din proiect în organigrama primăriei variază de la un judeţ la altul. Reprezentanţii locali din Vaslui și Neamţ se arată mai optimiști în ceea ce privește păstrarea asistentului social în cadrul primăriei, cei din Suceava și Vrancea au fost siguri că asistentul social nu va fi / nu va putea fi angajat, iar cei din Bacău și Botoșani s-au abţinut în mare parte de la a răspunde cu privire la acest subiect.

În comunităţile SCI ce au benefi ciat de microgranturi, proiectul pare mai sustenabil decât în celelalte comune sau, cel puţin, reprezentanţii comunităţii sunt mai optimiști în această privinţă.

Dincolo de aceste păreri, în practică, în 2012 doar câteva primării au angajat asistenţi sociali SCI, nu neapărat pe poziţii de asistent social și/sau cu aceleași atribuţii ca în proiect. Acest lucru s-a datorat următoarelor două cauze principale:

(1) Bugete reduse și foarte reduse: Cum proiectul SCI vizează comunităţi rurale dintre cele mai sărace din ţară, în majoritatea comunelor SCI, bugetul local redus reprezintă o barieră majoră pentru păstrarea asistentului social SCI în cadrul primăriei după retragerea fi nanţării UNICEF.

(2) Constrângeri legislative: În România, sectorul public a fost afectat de reduceri de personal și blocarea posturilor încă din 2010. Începând cu 2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77 permite primăriilor să angajeze personal pe posturile care devin vacante în 2013. Cu toate acestea, autorităţile locale nu au putut face angajări în baza acestei Ordonanţe din cauza faptului că majoritatea posturilor au devenit vacante înainte de 2013, dar și din cauza normelor de aplicare complicate.116 De fapt, cele câteva cereri transmise până acum de primării nu au fost aprobate.

În concluzie, indiferent de deschiderea decidenţilor locali faţă de integrarea asistentului social SCI la nivelul primăriei, actuala legislaţie și constrângerile bugetare sunt factori foarte importanţi care pun piedici sustenabilităţii personalului angajat în cadrul proiectului.

116 Potrivit normelor de aplicare a ordonanţei, adoptate în iunie 2013, primăria trebuie să transmită cererea

Consiliului Judeţean care o trimite Ministerului Muncii care o transmite Ministerului Finanţelor. Ministerul Finanţelor poate

aproba angajarea, dar doar cu condiţia să nu presupună modifi carea bugetului instituţiei.

87


La un nivel mai general, sustenabilitatea este afectată de atitudinile tolerante faţă de abuzul de alcool, violenţă și abandon școlar întâlnite la nivelul comunităţilor. Deși implementarea proiectului în 2012 a condus la vizibile rezultate pozitive în privinţa atitudinii populaţiei faţă de copii și drepturile lor (mai ales în comunele care au benefi ciat de microgranturi), există încă un nivel ridicat de toleranţă în rândul populaţiei și ofi cialilor faţă de consumul de alcool, violenţă, abandon școlar și alte comportamente ce pun în pericol dezvoltarea copilului.

4.4.2 Structuri Comunitare Consultative

Crearea, funcţionarea și implicarea în activităţile proiectului a Structurilor Comunitare Consultative (SCC) sunt foarte importante pentru sustenabilitatea proiectului.

Astfel, în ceea ce privește întrebarea de cercetare „Strategia va fi replicată la scară mai largă sau adaptată?“ de către SCC, potrivit reprezentanţilor comunităţilor, SCC au devenit mai active în 2012, iar frecvenţa întâlnirilor acestor structuri a crescut faţă de 2011. Cu toate acestea, din perspectiva factorilor interesaţi de la nivel judeţean, mai sunt încă multe de făcut pentru a crește participarea membrilor SCC la activităţile proiectului. Membrii SCC nu sunt obligaţi prin lege să participe la întâlniri, nici nu sunt plătiţi pentru aceasta. Totuși, în fi ecare comună, câţiva actori locali cu spirit civic (membri ai SCC sau nu) s-au implicat cu adevărat alături de asistenţii sociali SCI în identifi carea soluţiilor, acordarea serviciilor și monitorizarea cazurilor de copii vulnerabili.

În concluzie, pentru a obţine rezultate sustenabile în ceea ce privește participarea și implicarea actorilor locali, trebuie stabilite reglementări mai clare legate de funcţionarea și responsabilităţile structurilor consultative.

4.4.3 Centrul de resurse al DGASPC ce oferă suport metodologic comunităţilor

Această secţiune vizează o întrebare de cercetare legată de sustenabilitate, din perspectiva capacităţii DGASPC de a acorda în continuare suport metodologic comunităţilor în condiţii similare cu cele din cadrul proiectului SCI – „Se poate extinde acest suport oferit comunităţilor?“.

Proiectul a fi nanţat în fi ecare judeţ crearea unui Centru de Resurse în cadrul DGASPC care să ofere suport metodologic reţelei de asistenţi sociali și să contribuie la activarea Structurilor Comunitare Consultative (SCC). Toţi117 asistenţii sociali angajaţi în proiect au declarat că au participat la activităţile Centrului de Resurse. Peste jumătate au luat parte la întâlniri o dată pe lună. Suportul metodologic oferit de DGASPC a fost apreciat ca fi ind foarte important, cu o medie de 9,5 (pe o scală de la 1 la 10).118

Supervizorii și directorii DGASPC au evaluat centrele ca fi ind foarte utile activităţii asistenţilor sociali și îmbunătăţirii colaborării cu actorii locali. În majoritatea cazurilor, supervizorii au fost principalii responsabili de acordarea suportului metodologic, dar Centrul de Resurse a implicat și alţi specialiști de la nivelul DGASPC.

„De activitatea centrului de resurse s-a ocupat supervizorul proiectului. Nu am deschis un astfel de centru de resurse. Am considerat, pe baza materialelor primite de la colegul meu, că acest centru se regăsește la nivelul DGASPC și că supervizorul și alţi membri DGASPC pot face parte din echipă.“ (Supervizor, Vrancea)

„De fapt, eu sunt centrul de resurse ... supervizorul este centrul de resurse.“ (Supervizor, Botoșani)

Suportul metodologic acordat asistenţilor sociali a constat în principal în: (1) prezentarea cazurilor nou identifi cate în teren, schimb de experienţă cu alţi asistenţi sociali (fi ecare a prezentat modul în care a soluţionat un anumit caz); (2) informare și consiliere în legătură cu pașii ce trebuie urmaţi în rezolvarea cazurilor identifi cate (unde să meargă, cui să se adreseze, ce documente sunt necesare,

117 Un asistent social din cei 60 intervievaţi a afi rmat că nu a fost niciodată la Centrul de Resurse.

118 UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul asistenţilor sociali, ianuarie 2013.

88


cum se completează acestea etc.); (3) asistenţă în scrierea proiectelor pentru microgranturi, în crearea instrumentelor de lucru, în implementarea proiectelor.

De asemenea, ca parte a activităţii centrelor, au fost organizate întâlniri trimestriale cu membrii Structurilor Comunitare Consultative. La aceste întâlniri, ţinute la sediul DGASPC sau în comunităţi, membrii SCC au putut afl a mai multe despre sistemul de protecţie socială a copilului și discuta despre atribuţiile și rolul lor în acoperirea nevoilor copiilor vulnerabili. În ciuda câtorva probleme de ordin logistic și a difi cultăţii în anumite cazuri de a mobiliza membrii SCC să participe, întâlnirile au fost considerate utile pentru îmbunătăţirea colaborării cu reprezentanţii comunităţii și conștientizarea nevoilor copiilor. Totuși, supervizorii sunt de părere că aceste întâlniri nu au avut un impact sustenabil asupra implicării membrilor SCC în găsirea unor soluţii pentru copiii vulnerabili.

„Asta am făcut de fapt cu asistenţii sociali, iar cu membrii SCC am încercat mai întâi să le prezentăm rolul lor, așa cum este stipulat în lege, care e poziţia direcţiei, a primăriei, a lor. Apoi, am avut niște studii de caz legate de ce pot face ei, le-am arătat câteva fi lmuleţe și am discutat pe marginea lor … Mi-am dorit foarte mult ca ei să înţeleagă rolul pe care îl au, de ce fac parte din structura comunitară, dacă e important ca aceasta să existe sau nu.“ (Supervizor, Bacău)

„În general, au avut o atitudine foarte pozitivă și au fost atenţi la ce le spuneam, fi ind plăcut impresionaţi de faptul că pot găsi soluţii, dar nu am văzut ceva care să rămână, ca un mecanism permanent, în comportamentul acestei structuri… să spunem că se întâlneau fără să îi oblige cineva. Nu știu, deocamdată nu cred că va funcţiona. Mai sunt și probleme cu …. Unii nu pot pleca de la birou la nu știu ce oră … șeful lor poate să îi lase să plece sau nu pentru că poate nu înţelege neapărat ce se întâmplă; când sunt șefi e mai ușor sau sunt prea ocupaţi ca să vină. În general, toate SCC numără printre membri și primari, sunt prezenţi și ei deși nu acesta este rolul lor … rolul lor ar fi să primească informaţii de la SCC. A fost și un an cu alegeri, foarte complicat din acest punct de vedere … este greu să îi aduni pe toţi pentru că adesea erau în tabere opuse și atunci nu puteau participa… în general apar mai multe confl icte.“ (Supervizor, Buzău)

„Am mers la primărie, am programat o întâlnire și asistentul nu a știut unde să ne ducă pentru că sala la care se gândise era deja ocupată și acum nu-i mai dădea nimeni o altă sală … așa că a spus: Mergeţi să vorbiţi, vă rog, cu primarul să ne dea o sală de ședinţe? Vedeţi? Ăsta e un lucru minor, ia două scaune și pune-le undeva … dar câte probleme poate avea asistentul social dacă, să zicem, nu îl place primarul, nu e bine văzut.“ (Supervizor, Buzău)

Atât supervizorii, cât și directorii DGASPC consideră că Centrul de Resurse este necesar nu doar în cadrul proiectului, ci și la nivelul colaborării cu SPAS și toţi factorii interesaţi, din toate comunităţile rurale. Cu toate acestea, extinderea actualului Centru de Resurse presupune resurse fi nanciare substanţiale și o creștere a volumului de muncă al personalului DGASPC. La ora actuală, DGASPC nu au sufi ciente resurse nici fi nanciare, nici umane pentru a pune în practică un astfel de proces. Abia reușesc să susţină actualele centre create pentru doar 8 comune per judeţ. În plus, primăriile oferă sprijin fi nanciar și logistic limitat pentru organizarea și funcţionarea acestor centre. Extinderea Centrului de Resurse presupune și creșterea contribuţiei primăriilor, care nu pot și uneori nu vor să ofere un astfel de suport. Prin urmare, pentru extinderea Centrului de Resurse e nevoie de (1) noi reglementări, (2) defi nirea clară a relaţiei între DGASPC și SPAS și o procedură de lucru și (3) o distribuire a contribuţiilor pe care ar trebui să le ofere DGASPC și primăriile din mediul rural pentru funcţionarea acestor centre judeţene.

„Centrul de resurse este foarte util ca centru de informare și sprijin metodologic pentru SPAS. Ar trebui extins și în celelalte comune. DGASPC Iași organizează întâlniri trimestriale cu cele 97 de unităţi SPAS din judeţ, la care afl ă informaţii despre noile legi din domeniul social, analizează diferite cazuri sociale cu risc în scopul de a identifi ca cele mai bune soluţii.“ (Director DGASPC, Iași)

„– Este greu cu sprijinul fi nanciar, cu costurile deplasărilor în teritoriu. Nu știu dacă un sprijin fi nanciar ar fi esenţial. Cred că este important să găsim un echilibru … dacă noi venim cu expertiză, primăria poate contribui și ea cu ceva, pentru că doar așa vom reuși să motivăm aceste persoane să se implice. Când există o implicare din punct de vedere fi nanciar, situaţia se schimbă, oamenii devin mai responsabili. O

89


astfel de activitate este utilă, ar trebui generalizată la nivelul judeţului, dar trebuie să existe un echilibru din punctul de vedere al implicării. Costurile sunt mari, doar cheltuielile de transport pe care noi le-am decontat … un protocol, o cafea, astea sunt insignifi ante, dar decontarea transportului a 5 persoane nu e de ici-de colo, ajunge la 3 milioane.“ (Supervizor, Bacău)

În condiţiile actualei alocări bugetare a DGASPC, extinderea Centrelor de Resurse nu este o operaţiune sustenabilă. Ca o estimare, putem folosi alocarea bugetară din proiectul SCI. În 2012, pentru un centru judeţean de resurse care deservește 8 comune, UNICEF a alocat fonduri în proiect pentru următoarele: (1) salariul lunar al supervizorului judeţean de aproximativ 255 USD, (2) 1.200 USD pe an pentru costurile de întreţinere a centrului și (3) un buget lunar de 90 USD pentru transportul supervizorului în comunităţile incluse în proiect. Având în vedere că un judeţ poate include între 70 și 100 de comune, actualul Centru de Resurse ar avea nevoie de o extindere semnifi cativă, cu 8-10 supervizori care să coordoneze activităţile tuturor SPAS din mediul rural, rezultând un buget anual de 8 până la 10 ori mai mare decât bugetul proiectului SCI, de aproximativ 43-53 mii USD. Deocamdată, acest lucru este complet irealist din perspectiva DGASPC.

90

CONCLUZII, LECȚII ÎNVĂȚATE ȘI RECOMANDĂRI

5. Concluzii, lecţii învăţate și recomandări

Proiectul demonstrează cât se poate de clar că problematica copiilor „invizibili“ deţine o relevanţă extrem de importantă pentru comunităţile rurale din România și reprezintă o problemă serioasă ce necesită un răspuns urgent și ferm la nivel de politici. În același timp, proiectul a demonstrat că: (i) dezvoltarea serviciilor preventive comunitare este posibilă în ciuda resurselor umane limitate la nivel local și a bugetelor locale insufi ciente; (ii) activităţile de teren sunt posibile și esenţiale pentru asigurarea dreptului la protecţie socială al copiilor (și a altor categorii vulnerabile). Mai mult, prezintă evidenţe clare ale faptului că serviciile preventive comunitare sunt mai efi cace și mult mai convenabile ca și costuri nu doar în teorie, ci și în realitate.

Într-un an și jumătate (2011-2012), proiectul a identifi cat 5.758 de copii „invizibili“ care prezintă un cumul complex de vulnerabilităţi. Folosind o abordare din perspectiva pachetului minim de servicii comunitare, peste 3.400 de copii și familiile lor, din 64 de comunităţi rurale, au benefi ciat de diverse servicii, de la diagnosticare la informare, consiliere, acompaniere și sprijin, referire, dar și monitorizare și evaluare. Așadar, pentru numeroși copii afl aţi în situaţie de risc, s-a asigurat într-o mai mare măsură accesul la sănătate, educaţie, protecţie socială și șansa de a crește în familia naturală.

Figura 30. Rezultatele proiectului: comparaţie între prima și a doua evaluare

Date: UNICEF și CERME, Sondaj de opinie în rândul reprezentanţilor comunităţii, ianuarie 2013. (N=235). Notă: grafi cul

prezintă punctajul mediu pe categorii. * Întrebare neadresată în noiembrie 2011.

În plus, atitudinea populaţiei faţă de copii și drepturile lor s-a schimbat în bine, serviciile preventive de la nivel comunitar s-au îmbunătăţit, iar numărul cazurilor de violenţă și abuz a scăzut în comunitate. Activarea și participarea comunitară (mai ales prin SCC) au crescut faţă de 2011. Astfel, rezultatele actuale indică faptul că obiectivele proiectului pot fi atinse în următorii 2-3 ani. Prin urmare, proiectul se afl ă pe drumul cel bun.

Proiectul este în mare parte un succes, cu alte cuvinte majoritatea categoriilor de factori interesaţi și-au atins obiectivele majore și nu s-au confruntat cu rezultate nedorite în mod semnifi cativ (Heeks și Molla, 2009, p.5).

Recomandarea generală este continuarea intervenţiei și înteţirea eforturilor de advocacy astfel încât modelul de servicii preventive comunitare implementat în fază pilot în cadrul proiectului SCI să fi e preluat și extins la nivel naţional și judeţean.

Cu toate acestea, trebuie ajustate multe aspecte. Proiectul este foarte relevant și extrem de efi cient. Aspectele problematice ţin de efi cacitate și sustenabilitate. Analiza prezentată în acest raport de evaluare scoate în evidenţă două direcţii prioritare de acţiune, și anume (1) diagnosticarea vulnerabilităţilor și (2) activităţi de monitorizare și evaluare.

91


Efi cacitateaTrebuie asigurată o mai mare efi cacitate a proiectului.

Proiectul SCI vizează copiii „invizibili“ defi niţi ca fi ind copiii care se confruntă cu unul sau mai multe tipuri de vulnerabilităţi119, identifi caţi de asistenţii sociali prin activitatea de teren. În cadrul proiectului SCI, termenul copii „invizibili“ se referă și la copiii despre care se știe că sunt într-o situaţie vulnerabilă, dar ale căror vulnerabilităţi sunt „invizibile“ (identifi caţi tot prin activitatea de teren).120

La nivel naţional, identifi carea cazurilor vulnerabile (de copii și nu numai) este rareori realizată din cauza lipsei unei metodologii ofi ciale (standarde, metode, activităţi, costuri estimate) pentru acest serviciu. Proiectul SCI caută să elimine această lacună. Identifi carea a reprezentat principala activitate în faza I a proiectului (în 2011), rămânând o activitate permanentă și ulterior. Astfel, baza de date centralizată a SCI cuprinde 5.758 de copii „invizibili“ din 95 de comune. Totuși, 33,5% (1.929 de cazuri) din totalul cazurilor au fost identifi cate în 2011, dar nu au fost trecute în bazele de date dedicate managementului cazurilor din 2012, prin urmare au „redispărut“ din atenţia SCI. Acest fenomen s-a datorat unei multitudini de factori, și anume: (1) ajustarea ariei de acoperire a proiectului, (2) discontinuitatea activităţilor și modifi carea instrumentelor proiectului, fără o pregătire adecvată a asistenţilor sociali, (3) introducerea unor noi specifi caţii referitoare la grupurile ţintă, (4) rezultatele activităţilor desfășurate în 2011, (5) insufi cienta capacitate de răspuns la nivel local și (6) caracteristicile comunităţii.

Calitatea bazei de date centralizate și corectate încă necesită îmbunătățiri seminifi cative. Așadar, 7% din totalul copiilor înregistraţi nu au putut fi identifi caţi în teren și niciun actor local nu deţine informaţii recente despre ei. O importantă lecţie învăţată în legătură cu identifi carea copiilor este aceea că, dintre copiii „invizibili“ identifi caţi în teren, 4% nu locuiesc cu familiile lor, dar există informaţii despre ei și situaţia lor. De asemenea, monitorizarea multor cazuri este destul de difi cilă și cronofagă deoarece mulţi dintre ei nu stau într-o locuinţă proprietate personală, ci la rude și își schimbă des adresa în funcţie de relaţia cu proprietarul, riscând uneori separarea de familie și un trai fără adăpost.

Mai mult, o altă lecţie importantă învăţată este că mulţi asistenţi sociali nu au lucrat într-un mod sistematic, ci au completat baza de date doar sporadic în scopul raportării, fără a o folosi ca un instrument de efi cientizare a activităţii. În consecinţă, au selectat și înregistrat doar unul sau doi copii din familiile numeroase, iar ceilalţi au rămas „invizibili“ în documentele proiectului (și bazele de date locale), dar nu neapărat și în ceea ce privește acordarea de servicii.

(1) Noua fază a proiectului ar trebui să pornească de la o bază de date centralizată cu copiii „invizibili“ recunoscuţi de toţi factorii interesaţi.

(2) Actuala bază de date centralizată necesită corecturi suplimentare pentru a evita fenomenul ‚redispariţiei“ copiilor „invizibili“ din atenţia SCI.

(3) Procedura de înregistrare /ștergere în baza de date trebuie perfecţionată pentru a asigura că fi ecare caz este monitorizat periodic cel puţin timp de 1-2 ani.

(4) Este necesar un nou format de bază de date, care să solicite informaţii sistematice despre toţi membrii familiei. În acest mod, copilul este evaluat în mediul său natural și nu izolat, iar planul de intervenţie poate ţine cont și de persoanele relevante care decid sau sunt responsabile de copilul în cauză.









92


Distribuţia populaţiei de copii „invizibili“ pe tipuri de vulnerabilitate nu a suferit modifi cări în perioada noiembrie 2011 - decembrie 2012. Trei tipuri de vulnerabilităţi au predominat în mod constant în rândul copiilor „invizibili“, și anume: (i) copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz, reprezentând peste jumătate din copiii „invizibili“, (ii) copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare și (iii) copii neșcolarizaţi și copii cu risc de abandon școlar. Cu toate acestea, pentru toate celelalte tipuri de vulnerabilităţi (de exemplu, copii abandonaţi sau cu risc de abandon, copii fără documente de identitate, mame adolescente), au fost identifi cate câteva sute de copii „invizibili“.

La nivel naţional, în majoritatea SPAS, etapa diagnosticării vulnerabilităţilor se limitează la o verifi care sumară a documentelor incluse în cererile pentru diferite prestaţii în bani. Proiectul SCI a căutat să elimine această lacună, însă mai sunt necesare o serie de demersuri. O lecţie învăţată este aceea că, din cauza lipsei unei metodologii de evaluare și înregistrare a vulnerabilităţilor și a insufi cientei pregătiri a asistenţilor sociali, acurateţea bazei de date a proiectului este destul de redusă. Numai trei din patru cazuri înregistrate în bazele de date dedicate managementului cazurilor sunt confi rmate în teren. Problema diagnosticării complete și sistematice a tuturor vulnerabilităţilor ce afectează fi ecare copil este una extrem de importantă, chiar dacă în unele cazuri soluţiile par a fi prea îndepărtate sau inexistente la nivel comunitar.

Acurateţea diagnosticului este foarte importantă, cu atât mai mult cu cât aproximativ 40% dintre copiii „invizibili“ se confruntă cu vulnerabilităţi multiple.121 Copiii „invizibili“ trăiesc în gospodării atipice și acumulează vulnerabilităţi. Totuși, în bazele de date locale dedicate managementului cazurilor, doar unii dintre copiii cu una sau mai multe vulnerabilităţi sunt înregistraţi ca fi ind „invizibili“. Această situaţie scoate în evidenţă o nouă lecţie învăţată, și anume faptul că sunt evaluate doar unele vulnerabilităţi, în timp ce altele sunt ignorate. Există de asemenea discrepanţe între serviciile oferite declarate (și recunoscute) de familie și cele raportate de asistentul social. În astfel de situaţii complexe, este esenţial să se asigure o mai mare acurateţe a datelor.

Mai mult, este important să reţinem că, până acum, abordarea proiectului a fost oarecum structurată pe tipuri de vulnerabilităţi și tipuri de servicii. Din acest motiv, de exemplu, unii copii fără acte de identitate au fost șterși din baza de date a proiectului imediat ce li s-au făcut documentele ofi ciale, în absenţa unei evaluări complete a cauzelor mai profunde ale situaţiei lor. Având în vedere complexitatea vulnerabilităţilor cu care se confruntă copiii „invizibili“, abordarea proiectului trebuie să fi e una integrantă și să nu trateze fi ecare vulnerabilitate separat.

(5) Este esenţial să existe o metodologie pentru diagnosticarea completă a vulnerabilităţilor pe baza unei grile de indicatori, care să fi e aplicată unitar pentru toţi copiii și toate comunităţile.

(6) Noile metodologii, proceduri, formate și indicatori pot fi integrate într-o aplicaţie online inteligentă, care să ofere ajutor și sprijin supervizorilor și asistenţilor sociali. Acest tip de aplicaţie ar permite și monitorizarea în timp real a activităţii desfășurate în teren și agregarea datelor la diferite niveluri (comunitar, judeţean, proiect) în orice moment, ceea ce ar contribui la ajustarea promptă a proiectului pe baza evidenţelor.

(7) Acordarea unui timp sufi cient pentru pregătirea implementării noilor instrumente.

(8) În afară de instrumente, asistenţii sociali și supervizorii au nevoie de formare, dar și de îndrumare și sprijin constant pentru utilizarea efi cientă a noilor instrumente.

În 2012, proiectul SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de servicii comunitare, oferind astfel o varietate de servicii. Proiectul a fost implementat alături de alte intervenţii și servicii comunitare (în colaborare sau nu, coordonat sau nu) în numeroase comunităţi. Mai mult, în unele dintre ele, asistentul social SCI a avut în același timp și calitatea de facilitator IPS sau asistent medical comunitar sau mediator școlar sau angajat al SPAS. Așadar, impactul proiectului SCI nu poate fi clar delimitat de rezultatele intervenţiilor desfășurate concomitent.

121 Potrivit datelor din baza de date centralizată, decembrie 2012.

93


Adresarea variază de la un serviciu la altul, însă performanţa totală este destul de redusă. O importantă lecţie învăţată este că această situaţie se datorează mai ales slabei corelări dintre vulnerabilităţile diagnosticate și serviciile acordate.

Cu toate acestea, acoperirea serviciilor a fost destul de ridicată. În 2012, proiectul SCI și alte intervenţii au acordat servicii unei proporţii de 89% dintre copiii „invizibili“ identifi caţi în comunităţile SCI. Mai mult, 97% dintre copiii „invizibili“ afectaţi de sărăcie severă care suferă de foame sau frig de câteva ori pe lună au benefi ciat în 2012 de cel puţin un serviciu. SCI a asistat 91% dintre copiii „invizibili“ din gospodăriile cu 3 sau mai mulţi copii. Copiii din familii monoparentale au fost asistaţi în proporţie de 94%. De cel puţin un serviciu au benefi ciat 90% dintre copiii cu risc de neglijare sau abuz, 88% dintre copiii neșcolarizaţi sau cu risc de abandon școlar, 86% dintre copiii ce au nevoie de servicii medicale.

Prezenţa activă a asistentului social și a actorilor locali în rândul membrilor comunităţii este esenţială pentru efi cacitatea proiectului.

„[...]prezenţa obligatorie în comunitate a asistentului social și a reprezentanţilor primăriei și discuţiile cu benefi ciarii. Dacă discuţi cu benefi ciarii, îţi vor spune că nimeni nu îi bagă în seamă, că sunt purtaţi de la o persoană la alta … [...] …oamenii sunt suspicioși; se întreabă „ce caută ăia la mine în curte? Ce vor de la mine?“ Trebuie să le repeţi ce trebuie să facă până le intră în cap ce și cum vrem să facem!“ (Supervizor, Suceava)

Obstacolele instituţionale întâmpinate la nivel general în ceea ce privește acoperirea nevoilor copiilor vulnerabili ţin de:

- birocraţia excesivă; - lacune și neconcordanţe legislative; - lipsa unor reglementări clare referitoare la pașii instituţionali ce trebuie urmaţi în

cazul copiilor vulnerabili identifi caţi; - lipsa unui sistem de referire și slaba comunicare interinstituţională; - insufi cienta pregătire a unor asistenţi sociali SCI pentru a se ocupa de copiii

vulnerabili; - numărul mare de sarcini administrative atribuite asistenţilor sociali; - insufi cienta participare a comunităţii; - atitudinea discriminatorie a reprezentanţilor instituţiilor faţă de persoanele ce

provin din familii vulnerabile.

În cadrul proiectului SCI, 75% din cazurile de copii „invizibili“ fi e au cunoscut o ameliorare, fi e au fost soluţionate în 2012. Din punctul de vedere al asistenţilor sociali SCI, principalul benefi ciu al proiectului în ceea ce privește bunăstarea copiilor din comunitatea lor a fost înainte de toate o mai bună informare.

(9) Este clar nevoie de o metodologie în vederea corelării vulnerabilităţilor diagnosticate cu planul individual de intervenţie.

(10) Activităţile de teren care asigură prezenţa activă a asistentului social în comunitate trebuie să rămână o componentă importantă a pachetului minim de servicii.

(11) Serviciile de acompaniere și îndrumare incluse în pachetul minim trebuie extinse și diversifi cate (la nivelul altor instituţii, nu numai cele medicale). Ar trebui introdus un serviciu de acompaniere și îndrumare a părinţilor când aceștia trebuie să meargă la diferite instituţii pentru că în general dau dovadă de laissez faire sau nu se descurcă, nu înţeleg cum funcţionează sistemul, nu sunt obișnuiţi cu sistemul.122

122 „Îi spun, bine, dacă vrei să vezi ce locuri de muncă sunt disponibile în zona ta, trebuie să mergi la Agenţia

Judeţeană sau la Serviciul Public din Onești. Trebuie să meargă acolo … ce e Serviciul Public, unde este, cum ajung la ei,

cu cine să discut, ce program au … Trebuie să mergi cu el cel puţin o dată, poate de două ori, ca să îl pui în legătură cu

o persoană de acolo, să îl îndrumi … și asta înseamnă mult pentru ei. Unii se descurcă singuri, dar majoritatea au nevoie

94


(12) Pe lângă complexitatea vulnerabilităţilor, efi cacitatea pachetului minim este mult limitată de: (i) absenţa unei componente materiale care să acopere multiplele lipsuri de această natură; (ii) absenţa unei componente dedicate părinţilor; fără programe de alfabetizare, reabilitare și angajare pentru părinţii copiilor „invizibili“, proiectul are șanse foarte slabe să atingă rezultate efi cace și sustenabile.

(13) Actorii locali sunt de părere că efi cacitatea proiectului SCI poate fi sporită prin dezvoltarea altor servicii preventive la nivel comunitar, precum centrele de zi.123

RelevanţăAproape toţi reprezentanţii comunităţilor (97%) cunosc obiectivele și activităţile proiectului SCI desfășurate în comunitatea lor. Vizibilitatea proiectului a crescut între 2011 și 2012. Proiectul este considerat foarte relevant de către toţi factorii interesaţi. Pachetul minim de servicii este considerat extrem de relevant în ceea ce privește acoperirea nevoilor copiilor vulnerabili și este perceput ca un real suport pentru prevenirea separării copilului de familie la nivel comunitar.

Efi cienţăProiectul este foarte efi cient. Peste 3.400 de copii au benefi ciat de unul sau mai multe servicii. În plus, pentru 58 din cei 70 de copii vulnerabili abandonaţi sau cu risc de abandon s-a prevenit separarea de familie. Acest lucru s-a făcut cu un cost per copil (și familie) de 250 lei pe an. Prin comparaţie, costul standard în sistemul de protecţie a copilului, per copil pe an, variază între 11 și 21 mii lei, adică de 44 până la 84 de ori mai mult.124 Astfel, serviciile preventive comunitare oferă nu doar o protecţie mai efi cientă copiilor, ci sunt și mai convenabile din punctul de vedere al costurilor decât serviciile de protecţie specială.

SustenabilitateSustenabilitatea reprezintă dimensiunea cea mai problematică.

70% dintre reprezentanţii comunităţii au declarat că activităţile SCI vor fi preluate și continuate la nivel comunitar după fi nalizarea proiectului. 57% dintre reprezentanţii comunităţii sunt de părere că asistentul social SCI va fi angajat de primărie cu aceleași atribuţii ca în proiect. În comunităţile SCI ce au benefi ciat de microgranturi,125 proiectul pare a fi mai sustenabil decât în celelalte comune sau, cel puţin, reprezentanţii comunităţii sunt mai optimiști în această privinţă. Cu toate acestea, datele obţinute în grupul de control arată că acest optimism trebuie privit într-un mod precaut.

Disponibilitatea resurselor umane la nivel comunitar și judeţean este critică atât pentru sustenabilitatea, cât și pentru efi cacitatea proiectului.

de ajutor. Ar trebui ca acest tip de activitate, foarte frecventă, să fi e plătită. Aceste activităţi nu sunt incluse în buget…

oricum, primăriile nu au un buget pentru asistenţă socială, nici vorbă, adică nu le pasă de niciun fel de servicii, așa că fac

un buget de genul ăsta … totul merge la ajutoare sociale, iar când apar unele cazuri ca acesta, nu avem bani, adică nu

am bani să plătesc transportul asistentului social la Tribunal sau la Medicină Legală sau la spital etc. Astea sunt situaţii

reale; le-am văzut eu însumi pe teren.“ (Supervizor, Bacău)

123 „Este cel mai bun serviciu de prevenire pe care îl poţi înfi inţa la nivel local; în primul rând, își pot face temele și

pot progresa cu învăţătura, apoi în general primesc o masă acolo, vreau să spun că sănătatea copiilor se îmbunătăţește,

le dai hrana potrivită, sănătoasă, bine…. mai bună decât ce mâncăm noi azi, și apoi nivelul de educaţie plus consiliere,

sprijin în diferite probleme.“ (Supervizor, Buzău)






125 Activităţile realizate în cadrul proiectelor fi nanţate prin microgranturi au inclus: grupuri de suport pentru părinţi,

activităţi de informare pentru părinţi, activităţi educative și de sprijin pentru copii, excursii tematice, activităţi recreative. În

aceste proiecte, copiii au avut ocazia să se joace cu jucării și jocuri pe care nu și le permit, să meargă în excursie pentru

prima dată în viaţă, să petreacă momente preţioase cu părinţii. De asemenea, pentru părinţi și mai ales pentru mame,

activităţile au reprezentat o bună ocazie de a ieși, de a se întâlni cu alţi părinţi, de a vorbi despre problemele și experienţa

lor și de a petrece timp (chiar și jucându-se) cu copiii lor.

95


„Pachetul minim este foarte bine structurat, optim, calitatea serviciilor depinde de califi carea asistentului social din proiect și de existenţa unui asistent social în cadrul primăriei, pe lângă cel din proiect, astfel încât să nu se supraîncarce o singură persoană.“ (Supervizor, Botoșani)

Cu toate acestea, proiectul a demonstrat că implementarea pachetului minim este posibilă chiar și cu ajutorul unei reţele de asistenţi sociali cu mai puţină experienţă în domeniu. Mulţi asistenţi sociali SCI nu sunt experţi, dar sunt persoane entuziaste și tenace, dornice să lucreze în acest domeniu și cu bune abilităţi de comunicare. Au realizat activităţile cum au putut și în multe situaţii au găsit soluţii creative la problemele și difi cultăţile copiilor. Cu toate acestea, pentru a crește performanţele proiectului, au nevoie de o pregătire mai bună, de un sprijin metodologic mai intens din partea specialiștilor de la nivel judeţean, dar și de instrumente mai bune (bază de date, ghiduri, metodologii și proceduri) pentru a-și îmbunătăţi activitatea.

O importantă lecţie învăţată este aceea că există doi factori care pot crește considerabil sustenabilitatea, și anume: (1) asistenţii sociali să fi e angajaţi de primărie cu aceleași atribuţii, ceea ce asigură transferul de cunoștinţe și practici către SPAS și (2) existenţa serviciilor preventive altele decât cele din proiectul SCI în cadrul comunităţii (de exemplu, asistent medical comunitar, mediator sanitar, mediator școlar, mediator rom). Datele disponibile indică o altă lecţie învăţată, și anume faptul că, indiferent de deschiderea decidenţilor locali faţă de integrarea asistentului social SCI la nivelul primăriei, actuala legislaţie și constrângerile bugetare sunt factori foarte importanţi care pun piedici serioase sustenabilităţii personalului angajat în proiect după retragerea fi nanţării UNICEF.

O mai bună colaborare între instituţii este un alt factor cheie: pe de-o parte, o mai bună colaborare între instituţiile de la nivel judeţean și cele de la nivel local și, pe de altă parte, între instituţiile locale.

Potrivit reprezentanţilor comunităţilor, SCC au devenit mai active în 2012, iar frecvenţa întâlnirilor acestor structuri a crescut faţă de 2011. Cu toate acestea, din perspectiva factorilor interesaţi de la nivel judeţean, mai sunt încă multe de făcut pentru a crește participarea membrilor SCC la activităţile proiectului. Membrii SCC nu sunt obligaţi prin lege să participe la întâlniri, nici nu sunt plătiţi pentru aceasta. Totuși, în fi ecare comună, câţiva actori locali cu spirit civic (membri ai SCC sau nu) s-au implicat cu adevărat alături de asistenţii sociali SCI în identifi carea soluţiilor, acordarea serviciilor și monitorizarea cazurilor de copii vulnerabili.

„Activitatea SCC este stabilită de asistentul social din proiect; asta nu s-a întâmplat niciunde altundeva și, oricum [activitatea] a fost foarte redusă, adică au spus că nu au mijloace, nu au știut cum să gestioneze anumite situaţii. S-au întâlnit, au discutat, am pus presiune pe ei … i-am sunat, le-am transmis o informare scrisă despre situaţia școlară, de exemplu. Nu avem dezvoltat acest spirit civic, ţine de educaţie, de mentalitatea noastră … nu are a face cu responsabilitatea profesională, fi ecare își face treaba sa în general, și pe de altă parte e de înţeles pentru că toată lumea simte multe constrângeri și multă presiune. Toţi au spus: bine, vrem să facem, haideţi să ne implicăm, dar când au ajuns acolo … De ce să merg și eu cu Structura Comunitară Consultativă, am multe probleme pe cap și nu le pot rezolva pe toate. Găsești mai multă disponibilitate din partea pensionarilor … aceștia se bucură să participe la o întâlnire, să vorbească cu cineva.“ (Supervizor, Buzău)

Atât supervizorii, cât și directorii DGASPC consideră că Centrul de Resurse este necesar nu doar în cadrul proiectului, ci și la nivelul colaborării cu SPAS și toţi factorii interesaţi, din toate comunităţile rurale. Cu toate acestea, pentru extinderea Centrului de Resurse e nevoie de (1) noi reglementări, (2) defi nirea clară a relaţiei între DGASPC și SPAS și procedurile de lucru aferente și (3) o distribuire a contribuţiilor pe care ar trebui să le ofere DGASPC și primăriile din mediul rural pentru funcţionarea acestor centre judeţene. În condiţiile actualei alocări bugetare a DGASPC, extinderea Centrelor de Resurse nu este o operaţiune sustenabilă și chiar menţinerea actualului Centru de Resurse este pusă sub semnul întrebării după terminarea proiectului.

O lecţie recurentă ce reiese din evaluările realizate arată că identifi carea copiilor vulnerabili ca fi ind „invizibili“ și includerea lor în proiect pentru a benefi cia de pachetul minim depinde de atitudinea și convingerile autorităţilor locale. Astfel, evaluarea arată că acolo unde autorităţile locale consideră că ‚nu se poate face nimic“ într-un caz, indiferent de cât de disperată e situaţia respectivă, se renunţă

96


la caz și fi e „redispare“ copilul din atenţia (și evidenţele) SCI, fi e nu se stabilește niciun plan de intervenţie. Așa se întâmplă cu cazurile de copii „redispăruţi“, dar și cu cei afectaţi de sărăcie severă, mamele minore sau copiii victime ale neglijării sau abuzului care nici măcar nu sunt consideraţi vulnerabili. Mentalitatea de tipul ‚nu se poate face nimic“ trebuie schimbată prin campanii ample de conștientizare și informare.

La un nivel mai general, sustenabilitatea este afectată de atitudinile tolerante faţă de abuzul de alcool, violenţă, abandon școlar sau sarcinile precoce. Deși implementarea proiectului în 2012 a condus la vizibile rezultate pozitive în privinţa atitudinii populaţiei faţă de copii și drepturile lor (mai ales în comunele care au benefi ciat de microgranturi), există încă un nivel ridicat de toleranţă în rândul populaţiei și ofi cialilor faţă de diferite comportamente ce pun în pericol dezvoltarea copilului.

(14) Creșterea capacităţii administrative locale de a furniza servicii sociale preventive prin investirea în pregătirea lucrătorilor comunitari; intensifi carea eforturilor de advocacy în vederea modifi cării reglementărilor ce blochează posturile din sectorul public.

(15) Îmbunătăţirea colaborării pe verticală și orizontală între instituţii, profesioniști și factori interesaţi.

(16) Trebuie stabilite reglementări mai clare referitoare la funcţionarea și responsabilităţile SCC.

(17) Contemplarea unei strategii clare care să vizeze cunoștinţele, atitudinile și practicile la nivel comunitar, atât în cadrul instituţiilor publice, cât și în rândul populaţiei largi. Atitudinile tolerante faţă de problemele ce afectează copiii „invizibili“, însoţite de nivelul redus de participare a comunităţii, infl uenţează efi cacitatea proiectului. Aceste atitudini îngreunează procesul de identifi care a copiilor „invizibili“ și, mai generic, modul în care sunt trataţi copiii vulnerabili. Uneori, cazurile asociate abuzului de alcool, formelor de violenţă, sărăciei sau mamelor minore nu sunt considerate „vulnerabile“.

(18) Continuarea acordării de microgranturi deoarece acestea au un impact pozitiv atât asupra copiilor și familiilor lor, cât și asupra instituţiilor locale.

(19) Continuarea finanţării Centrelor de Resurse din cadrul DGASPC ca unităţi coordonatoare ce oferă suport metodologic comunităţilor.

(20) Pe lângă coordonarea asistenţilor sociali la nivel judeţean (asigurată de supervizorii DGASPC), este nevoie și de monitorizare constantă la nivel central pentru a reduce discrepanţele majore înregistrate între judeţe în ceea ce privește performanţele.

Dincolo de acest proiect, la nivelul politicilor naţionale sau regionale, sondajul realizat în rândul familiilor cu copii „invizibili“ scoate în evidenţă problema lipsei datelor naţionale în legătură cu acest segment al populaţiei. În general, copiii „invizibili“ și familiile lor sunt cazuri atipice, ce nu se încadrează în statisticile ofi ciale, din aproape toate privinţele, de la caracteristicile demografi ce până la cele economice, de la numărul copiilor și componenţa gospodăriilor până la statutul ocupaţional, nivel de educaţie, venituri sau consum. Este important să se reţină faptul că populaţia de copii „invizibili“ și familiile lor nu pot fi evaluate folosind indicatori și metodologii standard. Așadar, în scopul politicilor de incluziune socială și reducere a sărăciei, datele ofi ciale standard126 trebuie completate de studii specifi ce realizate pe baza unor eșantioane reprezentative de gospodării, precum cele ale copiilor „invizibili“.

(21) La nivelul politicilor naţionale sau regionale de incluziune socială și reducere a sărăciei, datele ofi ciale standard trebuie completate de studii specifi ce realizate pe baza unor eșantioane reprezentative de gospodării, precum cele ale copiilor „invizibili“.

126 De exemplu, Ancheta Bugetelor de Familie realizată de Institutul Naţional de Statistică.

97


Trebuie menţionat faptul că toate concluziile preliminare au fost discutate cu factorii interesaţi cheie (asistenţi sociali, reprezentanţi ai primăriei și ai Structurilor Comunitare Consultative, alţi profesioniști precum asistenţi medicali comunitari, supervizori și directori DGASPC, DSP responsabilă de asistenţa medicală comunitară și reprezentanţii prefecturii, dar și reprezentanţii MMFPSPV și ai Direcţiei Protecţia Copilului din cadrul său), în cadrul unei întâlniri de planifi care a activităţilor pentru 2013, organizate la Suceava, în perioada 19-20 aprilie 2013. O altă întâlnire de consultare cu supervizorii DGASPC și DSP (organizată la București, în perioada 11-12 iunie 2013) a vizat exclusiv instrumentele și metodologia de monitorizare și evaluare, analizând în detaliu rezultatele actualei evaluări și contribuind la formularea primelor recomandări referitoare în principal la ajustarea componentelor modelului și la nevoile de dezvoltare a capacităţii. Ambele întâlniri au scos în evidenţă câteva lecţii învăţate, considerate critice și de reţinut în vederea atingerii rezultatelor estimate.

Lecţii învăţate

Legate de efi cacitate și realizarea activităţii de teren:

• Asistenţii sociali au nevoie de demersuri sistematice, o pregătire mai bună, suport metodologic mai intens din partea specialiștilor de la nivel judeţean, dar și de instrumente mai efi ciente (bază de date, ghiduri, metodologii și proceduri) pentru a-și îmbunătăţi activitatea.

• Populaţia de copii „invizibili“ și familiile lor nu pot fi evaluate pe baza indicatorilor și metodologiilor standard. Acestea permit evaluarea corectă doar a câtorva vulnerabilităţi, în timp ce altele sunt trecute cu vederea.

Legate de efi cacitate, atitudini și convingeri:

• Identifi carea copiilor vulnerabili ca fi ind „invizibili“ și, prin urmare, eligibilitatea lor pentru pachetul minim depind de atitudinile și convingerile autorităţilor locale.

Legate de efi cacitatea pachetului minim de servicii:

• Având în vedere complexitatea vulnerabilităţilor cu care se confruntă copiii „invizibili“, abordarea separată a fi ecărei vulnerabilităţi este mai puţin efi cientă decât o abordare integrată, care poate asigura și o corelare între vulnerabilităţile diagnosticate și serviciile acordate.

Legate de sustenabilitate:

• Se remarcă doi factori care pot crește considerabil sustenabilitatea, și anume: (1) asistenţii sociali să fi e angajaţi de primărie cu aceleași atribuţii, ceea ce asigură transferul de cunoștinţe și practici către SPAS și (2) existenţa altor servicii preventive în cadrul comunităţii (de exemplu, asistent medical comunitar, mediator sanitar, mediator școlar, mediator rom).

• Indiferent de deschiderea decidenţilor locali faţă de integrarea asistenţilor sociali la nivelul primăriei, actuala legislaţie și constrângerile bugetare sunt factori care pun piedici serioase sustenabilităţii.

Participarea la întâlnirea de consultare a reprezentanţilor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) și ai Direcţiei Protecţia Copilului din cadrul său a permis și coordonarea procesului de formulare a recomandării legate de acţiunile de advocacy în favoarea politicilor de incluziune socială a persoanelor celor mai vulnerabile, inclusiv în ceea ce privește acţiunile de comunicare pentru dezvoltare. Prin urmare, recomandările descrise anterior, ce corespund criteriilor și constatărilor evaluării, sunt structurate în tabelul de mai jos, care include o prioritizare și repartizare a responsabilităţilor. Acest format va fi supus validării în cadrul unei întâlniri cu factorii interesaţi cheie, ce va fi organizată la București, în perioada 18-19 noiembrie 2013, când se va stabili și un plan de diseminare a raportului de evaluare.

98


Prioritizarea recomandărilor

Prioritate Recomandare Ţinta 1 Ţinta 2

1

(14) Creșterea capacităţii administrative locale de a furniza servicii sociale preventive prin investirea în pregătirea lucrătorilor comunitari; intensifi carea eforturilor de advocacy în vederea modifi cării reglementărilor ce blochează posturile din sectorul public.

UNICEF advocacy pentru politici și modelare

MMFPSPV, MDRAP, DGASPC, autorităţi locale

2

(20) Pe lângă coordonarea asistenţilor sociali la nivel judeţean (asigurată de supervizorii DGASPC), este nevoie și de monitorizare constantă la nivel central pentru a reduce discrepanţele majore înregistrate între judeţe în ceea ce privește performanţele.

UNICEF dezvoltarea capacităţii

MMFPSPV, DGASPC

3

(5) Este esenţial să existe o metodologie pentru diagnosticarea completă a vulnerabilităţilor pe baza unei grile de indicatori, care să fi e aplicată unitar pentru toţi copiii și toate comunităţile. UNICEF

modelare

MMFPSPV, DGASPC, autorităţi locale

(9) Este clar nevoie de o metodologie în vederea corelării vulnerabilităţilor diagnosticate cu planul individual de intervenţie.

(21) La nivelul politicilor naţionale sau regionale de incluziune socială și reducere a sărăciei, datele ofi ciale standard trebuie completate de studii specifi ce realizate pe baza unor eșantioane reprezentative de gospodării, precum cele ale copiilor „invizibili“.

UNICEF analize MMFPSPV

4(17) Contemplarea unei strategii clare care să vizeze cunoștinţele, atitudinile și practicile la nivel comunitar, atât în cadrul instituţiilor publice, cât și în rândul populaţiei largi.

Toţi (Comunicare pentru dezvoltare)

5

(1) Noua fază a proiectului ar trebui să pornească de la o bază de date centralizată cu copiii „invizibili“ recunoscuţi de toţi factorii interesaţi.

UNICEF, mai ales pentru modelare

MMFPSPV, DGASPC, autorități locale

(2) Actuala bază de date centralizată necesită corecturi suplimentare pentru a evita fenomenul „redispariţiei“ copiilor „invizibili“ din atenţia SCI.

(3) Este necesară o procedură de înregistrare /ștergere în baza de date pentru a asigura că fi ecare caz este monitorizat periodic cel puţin timp de 1-2 ani.

(4) Este necesar un nou format de bază de date, care să solicite informaţii sistematice despre toţi membrii familiei.

(6) Noile metodologii, proceduri, formate și indicatori pot fi integrate într-o aplicaţie online inteligentă, care să ofere ajutor și sprijin supervizorilor și asistenţilor sociali.

(7) Acordarea unui timp sufi cient pentru pregătirea implementării noilor instrumente.

6(8) În afară de instrumente, asistenţii sociali și supervizorii au nevoie de formare, dar și de îndrumare și sprijin constant pentru utilizarea efi cientă a noilor instrumente.

UNICEF dezvoltarea capacităţii în cadrul modelării

DGASPC în cadrul modelării

99


7

(10) Activităţile de teren care asigură prezenţa activă a asistentului social în comunitate trebuie să rămână o componentă importantă a pachetului minim de servicii.

UNICEF proiectul de modelare și elaborarea pachetului minim

MMFPSPV, MDRAP, autorități localle

(11) Serviciile de acompaniere și îndrumare incluse în pachetul minim trebuie extinse și diversifi cate (la nivelul altor instituţii, nu numai cele medicale).

MMFPSPV, MS, DGASPC, DSP, CJRAE, ISJ, autorități locale, ONG

(13) Actorii locali sunt de părere că efi cacitatea proiectului SCI poate fi sporită prin dezvoltarea altor servicii preventive la nivel comunitar, precum centrele de zi.

MMFPSPV, MDRAP

8(15) Îmbunătăţirea colaborării pe verticală și orizontală între instituţii, profesioniști și factori interesaţi.

Toți

9

(16) Trebuie stabilite reglementări mai clare referitoare la funcţionarea și responsabilităţile SCC.

UNICEF modelare

autorități localle

(18) Continuarea acordării de microgranturi deoarece acestea au un impact pozitiv atât asupra copiilor și familiilor lor, cât și asupra instituţiilor locale.

MMFPSPV, MDRAP, autorități localle

(19) Continuarea fi nanţării Centrelor de Resurse din cadrul DGASPC ca unităţi coordonatoare ce oferă suport metodologic comunităţilor.

MMFPSPV, DGASPC

10

(12) Pe lângă complexitatea vulnerabilităţilor, efi cacitatea pachetului minim este mult limitată de: (i) absenţa unei componente materiale care să acopere multiplele lipsuri de această natură; (ii) absenţa unei componente dedicate părinţilor; fără programe de alfabetizare, reabilitare și angajare pentru părinţii copiilor „invizibili“, proiectul are șanse foarte slabe să atingă rezultate efi cace și sustenabile.

MMFPSPV

Prioritizarea recomandărilor (continuare)

100

REFERINȚE

6. Referinţe

• Comisia Europeană (2008) Recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaţa muncii [Jurnalul Ofi cial L 307 din 18.11.2008].

• Comisia Europeană, Eurostat (2012) Măsurarea lipsurilor materiale pe baza indicatorilor UE pentru populaţia totală și a indicatorilor specifi ci copiilor, disponibil la: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-RA-12-018/EN/KS-RA-12-018-EN.PDF

• FONPC (2012) Protecţia Drepturilor Copilului. Probleme identifi cate și propuneri de efi cientizare a sistemului.

• Frazer, H. and Marlier, E. (2012) Current situation in relation to child poverty and well-being: EU policy context, key challenges ahead and ways forward, Document informativ independent realizat pentru Conferinţa Președinţiei cipriote a UE „Investiţii în copii: prevenirea și abordarea sărăciei și excluziunii sociale a copiilor. Promovarea bunăstării copiilor“, 18-19 octombrie 2012, Nicosia, Cipru.

• Gigler, B.-S. (2011) Informational Capabilities - Th e Missing Link for the Impact of ICT on development, Working Paper Series No. 1 March, E-Transform Knowledge Platform Working Paper Th e World Bank.

• Heek, R., Molla, A. (2009) Impact Assessment of ICT-for Development Projects: A Compendium of Approaches, World Bank Paper No. 36.

• IRECSON (2011) Program Operaţional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane, proiect implementat de MMFPS.

• Johnson, K., Greenseid, L.O., Toal, S., King, J., Lawrenz, F. and Volkov, B. (2009) Research on Evaluation Use: A Review of the Empirical Literature from 1986 to 2005, American Journal of Evaluation 30: 377-410, DOI: 10.1177/1098214009341660.

• KPMG, 2010, Costul standard în sistemul de protecţie a copilului – analiză comparativă, UNICEF București.

• Lazăr, F. (2011) „Servicii sociale pentru copii“, în Preda, M. (Coord.) Analiza situaţiei copiilor din România, UNICEF București.

• Magheru, M. (2009) Plan director pentru dezvoltarea politicii sociale în domeniul serviciilor sociale de bază, UNICEF București.

• Magheru, M. (2010) Cât de efi cace și efi cientă este protecţia socială pentru copiii din România?, Revista online Inovaţia Socială, disponibil la: http://www.inovatiasociala.ro/index.php/jurnal/article/view/108/113.

• MMFPS, Strategia naţională în domeniul protecţiei și promovării drepturilor copilului 2008-2013.• Institutul Naţional de Statistică (2013) Veniturile și cheltuielile gospodăriilor populaţiei în trimestrul

I al 2013, Comunicat de presă, Nr. 161, 5 iulie 2013, disponibil la: http://www.insse.ro/cms/fi les%5Cstatistici%5Ccomunicate%5Cabf%5CABF_I_r13.pdfl .

• OCDE (1991) CAD Criterii de evaluare a asistenţei pentru dezvoltare, disponibil la: http://www.oecd.org/document/22/0,2340,en_2649_34435_2086550_1_1_1_1,00.html.

• OCDE. (2010) Standarde de calitate pentru evaluarea dezvoltării.• Fundaţia pentru o Societate Deschisă (2007) Efectele migraţiei: copiii rămași acasă, disponibil la: http://

www.soros.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=54#.• Sandu, D., Voineagu. V. și Panduru, F. (2009) Dezvoltarea comunelor din România, disponibil la:

http://sites.google.com/site/dumitrusandu/.• Scriven, M. (1967) „Th e methodology of evaluation“, in R. W. Tyler, R. M. Gagne, & M. Scriven

(Eds.), Perspectives of curriculum evaluation, pp. 39-83. Chicago, IL: Rand McNally.• Stănculescu, M. S. (coord.) Marin, M. și Popp, A. (2012) Copil în România. O diagnoză

multidimensională, UNICEF, București.• Stănculescu, M. S. și Stoiciu, V. (2012) Impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă din

România, București: Paideia.• Stănculescu, M.S. și Marin, M. (2012) Sprijinirea copiilor invizibili, raport de evaluare, UNICEF

București.• UNICEF (2006) Progrese pentru copii. Un raport despre nutriţie, Raport UNICEF.• UNICEF (2006) Starea copiilor lumii 2006 - excluși și invizibili, Raport UNICEF.• UNICEF și Asociaţia Alternative Sociale (2008) Analiză la nivel naţional asupra fenomenului copiilor

rămași acasă prin plecarea părinţilor la muncă în străinătate.• Centrul de Cercetare Innocenti al UNICEF (2012) Măsurarea sărăciei infantile, disponibil la: http://

www.unicef-irc.org/publications/pdf/rc10_eng.pdf..

101


7. Anexe

Tabel A. 1. Acoperirea geografi că a proiectului pe faze

Judeţ Comună Faza 1 Faza 2 Planifi care pentru Faza 3


Bacău Berzunţi 1 1 Iași Aroneanu 1 1

Blăgești 1 1 Cepleniţa 1 1 1

Colonești 1 1 1 Coarnele Caprei

1 1

Corbasca 1 1 1 Cozmești 1 1

Dealu Morii 1 Dolhești 1 1 1

Găiceana 1 Focuri 1 1

Gura Văii 1 1 1 Lespezi 1

Parava 1 Mironeasa 1 1 1

Parincea 1 Ţibănești 1

Răchitoasa 1 1 1 Trifești 1

Sănduleni 1 Vânători 1 1 1

Stănișești 1 1

Ungureni 1 1

Botoșani Albești 1 1 1 Neamţ Bahna 1 1 1

Bălușeni 1 Bîra 1 1

Călărași 1 1 Boghicea 1 1 1

Copălău 1 1 1 Brusturi 1

Coţușca 1 Dragomirești 1 1

Călărași 1 Oniceni 1 1

Hlipiceni 1 1 Războieni 1

Ibănești 1 Români 1 1 1

Răuseni 1 1 Săbăoani 1 1 1

Șendriceni 1 Tămășeni 1 1

Todireni 1 1 Valea Ursului 1

Tudora 1 1 1

Vorona 1 1 1

Buzău Bisoca 1 1 1 Suceava Bogdănești 1 1 1

Brădeanu 1 1 Brodina 1 1

Calvini 1 1 1 Capu Câmpului

1

Cătina 1 1 Dornești 1 1 1

Costești 1 1 Izvoarele Sucevei

1 1 1

Merei 1 1 Moldova Suliţa

1

Pietroasele 1 Pătrăuţi 1 1

Scorţoasa 1 Râșca 1 1

Vadu Pașii 1 1 1 Ulma 1

Vernești 1 Valea Moldovei

1 1 1

Viperești 1 1 1 Vulturești 1 1

Vaslui Băcești 1 1 Vrancea Cîrligele 1 1

102

ANEXE



Coroiești 1 1 1 Dumbrăveni 1

Cozmești 1 1 Gugești 1 1

Dimitrie Cantemir

1 Jariștea 1 1

Dragomirești 1 1 1 Milcovul 1

Ferești 1 Moviliţa 1 1

Gherghești 1 Popești 1 1 1

Griviţa 1 1 1 Ruginești 1

Ivănești 1 1 Sihlea 1 1 1

Puiești 1 1 Slobozia Bradului

1 1 1

Pungești 1 Tătăranu 1

Rebricea 1 Timboești 1

Tăcuta 1 1 1 Vîrteșcoiu 1 1 1

Total 96 64 32

Tabel A. 2. Acoperirea proiectului pe judeţe și faze

Faza Judeţ Număr comune

Populaţie totală

Copii 0-14 ani

Adolescenţi15-19 ani

Total copii 0-19 ani

Faza 1 Bacău 13 57,531 12,681 4,151 16,832

Botoșani 13 60,529 13,018 3,718 16,736

Buzău 11 52,983 8,722 3,209 11,931

Iași 11 47,627 10,973 3,645 14,618

Neamţ 11 49,551 9,941 3,779 13,720

Suceava 11 38,993 9,004 3,107 12,111

Vaslui 13 46,000 10,941 3,119 14,060

Vrancea 13 56,596 10,599 3,623 14,222

Total 96 409.810 85.879 28.351 114.230

Faza 2 Bacău 8 39,934 9,121 2,957 12,078

Botoșani 8 38,157 8,728 2,358 11,086

Buzău 8 37,373 6,414 2,246 8,660

Iași 8 29,814 7,081 2,305 9,386

Neamţ 8 39,299 7,901 3,159 11,060

Suceava 8 32,239 7,503 2,579 10,082

Vaslui 8 30,937 7,575 2,118 9,693

Vrancea 8 36,376 7,414 2,453 9,867

Total 64 284.129 61.737 20.175 81.912

Date: Institutul Naţional de Statistică, Baza de date Tempo online, www.insse.ro. Notă: Date demografi ce la 1 ianuarie 2010.

Tabel A. 1. (continuare)

103


Tabel A. 3. Distribuţia comunelor pe judeţe și tipuri de comunităţi în funcţie de disponibilitatea

serviciilor sociale (număr comune)

Au participat la SCI doar în 2011 Au participat la SCI în 2011 și 2012

Analiză contrafactuală - doar SPAS

Analiză contrafactuală – SPAS și servicii sociale altele decât cele din cadrul SCI

SPAS și SCI Doar SCI

SCI și alte servicii sociale (fără SPAS)

SPAS, SCI și alte servicii sociale

Total

TOATE din care:

16 15 16 7 6 35 95

Bacău 4 1 4 0 0 4 13

Botoșani 0 5 2 1 2 3 13

Buzău 0 3 1 2 0 5 11

Iași 1 1 1 0 0 7 10

Neamţ 2 1 3 0 0 5 11

Suceava 2 1 2 1 1 4 11

Vaslui 3 2 2 1 3 2 13

Vrancea 4 1 1 2 0 5 13

EȘANTION din care:

7 6 14 4 5 24 60

Bacău 1 0 4 0 0 1 6

Botoșani 0 2 1 1 2 3 9

Buzău 0 2 1 1 0 4 8

Iași 0 1 1 0 0 5 7

Neamţ 2 0 2 0 0 5 9

Suceava 1 0 2 1 0 2 6

Vaslui 1 1 2 0 3 1 8

Vrancea 2 0 1 1 0 3 7

Date: UNICEF și CERME, A doua evaluare SCI, ianuarie 2013. Note: Din cele 96 de comune incluse în proiect, Trifești (Iași) nu

a oferit deloc date. În 2011, SCI a constat în principal în efectuarea unor recensăminte pentru identifi carea vulnerabilităţilor

copiilor și în mobilizarea SCC din cele 96 de comunităţi selectate. În 2012, SCI a implementat în fază pilot pachetul minim de

servicii comunitare în 64 de comunităţi rurale selectate. Alte servicii sociale se referă la profesioniștii din domeniile sociale,

precum asistenţi medicali comunitari, mediatori școlari, mediatori sanitari sau mediatori romi. SPAS se referă fi e la Serviciul

Public de Asistenţă Socială, fi e la referentul(ţii) cu atribuţii de asistenţă socială din cadrul primăriei.

104

ANEXE

Tabel A. 4. Distribuţia comunelor pe judeţe și niveluri de dezvoltare comunitară (număr comune)

Comune subdezvoltate

Comune cu nivel mediu de dezvoltare

Comune dezvoltate Total

TOTAL din care: 64 24 4 92

Bacău 11 0 0 11

Botoșani 12 0 0 12

Buzău 2 9 0 11

Iași 8 2 0 10

Neamţ 8 2 1 11

Suceava 6 5 0 11

Vaslui 13 0 0 13

Vrancea 4 6 3 13

EȘANTION din care: 43 17 60

Bacău 6 0 6

Botoșani 9 0 9

Buzău 2 6 8

Iași 6 1 7

Neamţ 7 2 9

Suceava 3 3 6

Vaslui 8 0 8

Vrancea 2 5 7

Date: UNICEF și CERME, A doua evaluare SCI, ianuarie 2013. Note: Din cele 96 de comune incluse în proiect, Trifești (Iași) nu

a oferit deloc date. Nivelul de dezvoltare comunitară este măsurat în baza indicelui IDC (Sandu et al., 2009).127

127 Sandu, Voineagu și Panduru (2009) Dezvoltarea comunelor din România, date din 2008, metodologia și datele

sunt disponibile la: http://sites.google.com/site/dumitrusandu/

105


Tabel A. 5. Profi lul eșantionului total SCI în funcție de principalii predictori


Fraţi (0-17 ani)

Adulţi (18+ ani)

Populaţie Număr 923 1724 1441

% 100 100 100

Gen Masculin 51,5 49,8 47,4

(% populaţie) Feminin 48,5 50,2 52,6

Vârsta - copii 0-2 ani 9,6 12,0 -

(% populaţie) 3-5 ani 13,7 17,6 -

6-10 ani 299 33,8 -

11-14 ani 27,8 24,8 -

15-17 ani 16,5 11,8 -

18 ani sau peste 2,5 0,0 -

Vârsta – adulţi 18-29 ani - - 22,1

(% populaţie) 30-49 ani - - 67,6

50-64 ani - - 8,4

65 ani sau peste - - 1,9

Etnie Română 83,6 79,7 82,0

(% populaţie) Romă 16,3 20,3 17,9

Alta 0,1 0,0 0,1

Numărul copiilor în

Gospodărie cu 1 copil 7,8 0,2 9,6

gospodărie Gospodărie cu 2 copii 16,9 7,5 18,8

(% populaţie) Gospodărie cu 3 copii 21,8 16,9 22,2

Gospodărie cu 4 copii 17,8 19,9 18,3



Gospodărie cu 7 sau mai mulţi copii 12,4 22,2 10,1

Prezenţa părinţilor

Copii fără părinţi acasă 5,2 2,7 -

(% populaţie) Copii cu un părinte acasă 24,2 19,7 -

Evaluarea subiectivă a veniturilor

Nu acoperă facturile lunare și cheltuielile curente (decembrie 2012)

77,0 79,6 74,9

(% populaţie) Veniturile nu ajung nici pentru strictul necesar 62,4 65,2 60,1

Veniturile ajung numai pentru strictul necesar 29,5 26,2 30,3

Niveluri de venituri bănești în cadrul eșantionului (1)

Sărăcie absolută – Persoane ce trăiesc cu mai puțin de 1,25 USD /zi

79,9 86,5 79,0

(% populaţie) Sărăcie relativă - Persoane ce trăiesc sub pragul naţional de sărăcie relativă per persoană (451 lei, 2011)

19,9 13,4 20,7

106

ANEXE


Fraţi (0-17 ani)

Adulţi (18+ ani)

Tipologia comunei

Analiză contrafactuală - doar SPAS 5,2 5,7 5,3

(% populaţie) Analiză contrafactuală - SPAS și servicii sociale altele decât cele din cadrul SCI

8,3 9,0 7,8

SPAS și SCI 24,6 23,8 24,9

Doar SCI 4,6 3,9 4,5

SCI și alte servicii sociale (fără SPAS) 9,2 9,8 7,1

SPAS, SCI și alte servicii sociale 48,1 47,7 50,2

Tipul comunei În proiect doar în 2011 13,5 14,8 13,2

(% populaţie) În proiect în 2012 fără microgrant 45,7 42,4 45,5

În proiect în 2012 cu microgrant 40,7 42,8 41,3

Numărul cazurilor

Mai puţin de 20 de cazuri de copii „invizibili“ 2,2 2,4 2,0

vulnerabile în comună

Între 20 și 79 de cazuri de copii „invizibili“ 34,7 31,7 35,5

(% populaţie) Peste 79 de cazuri de copii „invizibili“ 63,2 65,9 62,5

Statutul ocupaţional al

Asistent social angajat doar în cadrul proiectului

50,6 52,5 51,2

asistentului social Asistent social angajat doar în cadrul SPAS 13,5 14,8 13,2

(% populaţie) Asistent social angajat în cadrul proiectului și al primăriei

35,9 32,7 35,6

Dezvoltare comunitară

Comune subdezvoltate 70,6 67,7 67,9

(indice IDC) (2) Comune cu nivel mediu de dezvoltare 29,4 32,3 32,1

Judeţ Bacău 10,1 9,4 10,3

Botoșani 18,3 18,1 15,4

Buzău 15.9 17.2 15.4

Iași 10.3 9.7 11.0

Neamţ 19.3 16.1 21.4

Suceava 7.4 9.6 7.7

Vaslui 11.5 11.1 10.5

Vrancea 7.3 8.7 8.3

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013. Note: (1) Veniturile bănești nu includ consumul de produse

din propria gospodărie. Pentru determinarea pragului de sărăcie absolută, am folosit rata de schimb 1$=3,5939 lei, din mai 2012 (Banca Naţională

a României). Valori naţionale potrivit INS (2012). (2) Indicele IDC elaborat de Sandu et al. (2009).

Tabel A. 5.

107


Tabel A. 6. Profi lul eșantionului SCI de copii „invizibili“ în funcţie de principalii predictori

SCI Total

SCI 2012

Contrafactual SCI 2011

Populaţie Număr 923 798 125

% 100 100 100

Gen Masculin 51,5 51,1 53,6

(% populaţie) Feminin 48,5 48,9 46,4

Vârsta - copii 0-2 ani 9,6 10,0 7,2

(% populaţie) 3-5 ani 13,7 13,0 17,6

6-10 ani 29,9 29,2 34,4

11-14 ani 27,8 27,4 30,4

15-17 ani 16,5 17,4 10,4

18 ani sau peste 2,5 2,9 0,0

Etnie Română 83,6 83,2 86,4

(% populaţie) Romă 16,3 16,7 13,6

Alta 0,1 0,1 0,0

Tipul cazurilor selectate

Cazuri vulnerabile monitorizate doar în 2011 32,0 21,3 100,0

(% populaţie) Cazuri vulnerabile monitorizate în 2001 și 2012

20,0 23,2 0,0

Cazuri vulnerabile monitorizate în 2012 48,0 55,5 0,0

Numărul copiilor în Gospodărie cu 1 copil 7,8 8,4 4,0

gospodărie Gospodărie cu 2 copii 16,9 17,5 12,8

(% populaţie) Gospodărie cu 3 copii 21,8 21,4 24,0




Gospodărie cu 7 sau mai mulţi copii 12,4 11,8 16,0

Prezenţa părinţilor Copii fără părinţi acasă 5,2 5,4 4,0

(% populaţie) Copii cu un părinte acasă 24,2 25,1 18,4

Tip gospodărie Un adult și copii 1,6 1,4 3,2

(% populaţie) Părinte singur 17,8 18,3 14,4

Familie nucleară 58,3 57,6 62,4

Doi adulţi și copii 4,3 4,9 0,8

Între trei și șase adulţi și copii 18,0 17,8 19,2

Educaţie Maxim 4 clase 29,7 30,5 24,8

(Număr mediu de clase

Maxim 8 clase 47,2 48,4 40,0

absolvite de adulţii Maxim 10 clase 18,3 16,5 29,6

prezenţi în gospodărie)

Peste 10 clase 4,2 4,0 5,6

Evaluarea subiectivă a veniturilor

Nu acoperă facturile lunare și cheltuielile curente (decembrie 2012)

77,0 74,4 93,6

(% populaţie) Veniturile nu ajung nici pentru strictul necesar

62,4 58,6 86,4

Veniturile ajung numai pentru strictul necesar

29,5 32,1 12,8

108

ANEXE

Tabel A. 6. (continuare)

SCI Total

SCI 2012

Contrafactual SCI 2011

Niveluri de venituri bănești în cadrul eșantionului (1)

Sărăcie absolută – Persoane ce trăiesc cu mai puțin de 1,25 USD /zi

79,9 79,4 83,2

(% populaţie) Sărăcie relativă - Persoane ce trăiesc sub pragul naţional de sărăcie relativă per persoană (451 lei, 2011)

19,9 20,3 16,8

Tipologia comunei Analiză contrafactuală - doar SPAS 5,2 0,0 38,4

(% populaţie) Analiză contrafactuală - SPAS și servicii sociale altele decât cele din cadrul SCI

8,3 0,0 61,6

SPAS și SCI 24,6 28,4 0,0

Doar SCI 4,6 5,3 0,0

SCI și alte servicii sociale (fără SPAS) 9,2 10,7 0,0

SPAS, SCI și alte servicii sociale 48,1 55,6 0,0

Tipul comunei În proiect doar în 2011 13,5 0,0 100,0

(% populaţie) În proiect în 2012 fără microgrant 45,7 52,9 0,0

În proiect în 2012 cu microgrant 40,7 47,1 0,0

Numărul cazurilor Mai puţin de 20 de cazuri de copii „invizibili“ 2,2 0,0 16,0

vulnerabile în comună Între 20 și 79 de cazuri de copii „invizibili“ 34,7 33,3 43,2

(% populaţie) Peste 79 de cazuri de copii „invizibili“ 63,2 66,7 40,8

Statutul ocupaţional al Asistent social angajat doar în cadrul proiectului

50,6 58,5 0,0

asistentului social (% populaţie)

Asistent social angajat în cadrul proiectului și al primăriei

35,9 41,5 0,0

Asistent social angajat doar în cadrul SPAS 13,5 0,0 100,0

Dezvoltare comunitară

Comune subdezvoltate 70,6 70,3 72,8

(indice IDC) (2) Comune cu nivel mediu de dezvoltare 29,4 29,7 27,2

Judeţ Bacău 10,1 11,0 4,0

Botoșani 18,3 17,5 23,2

Buzău 15,9 14,2 27,2

Iași 10,3 11,0 5,6

Neamţ 19,3 20,3 12,8

Suceava 7,4 7,9 4,0

Vaslui 11,5 11,5 11,2

Vrancea 7,3 6,5 12,0

Date: UNICEF și CERME, Sondaj în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013. Note: (1) Veniturile bănești nu

includ consumul de produse din propria gospodărie. Pentru determinarea pragului de sărăcie absolută, am folosit rata de

schimb 1$=3,5939 lei, din mai 2012 (Banca Naţională a României). Valori naţionale potrivit INS (2012). (2) Indicele IDC

elaborat de Sandu et al. (2009).

109


Figura A. 1. Distribuţia populaţiei și a eșantionului de copii „invizibili“ pe categorii stabilite în funcţie de

momentul identifi cării (ianuarie 2013)

Date: UNICEF și CERME, Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“, decembrie 2012 (Populaţia de copii „invizibili“

N=5.758) și Sondajul în rândul copiilor „invizibili“ și familiilor lor, ianuarie 2013 (Eșantion de copii „invizibili“ N=923).

110

ANEXE

Tabel A. 7. Factori determinanţi ai „redispariţiei“ copiilor „invizibili“ din cadrul SCI (număr copii)

Copii identifi caţi în 2011 și redispăruţi în 2012

Copii identifi caţi în 2011 și monitorizaţi în 2012

Copii nou identifi caţi în 2012

Total

Populaţie Număr copii „invizibili“ 1.929 1.067 2.762 5.758

% 33,5 18,5 48,0 100

Tip comune Comune incluse în SCI doar în 2011 774 0 0 774

Comune incluse în SCI în 2011 și 2012 1155 1067 2762 4.984

Statutul ocupaţional al asistentului social

Asistent social angajat doar în cadrul proiectului 606 746 1586 2.938

Asistent social angajat în cadrul proiectului și al primăriei 549 321 1176 2.046

Asistent social angajat doar in cadrul SPAS (1) 774 0 0 774

Număr vulnerabilităţi

Copii cu o singură vulnerabilitate 1371 527 1591 3.489

Copii cu două vulnerabilităţi 439 322 805 1.566

Copii cu trei sau mai multe vulnerabilităţi 119 218 366 703

Tipuri de vulnerabilităţi (2)

Copii ce trăiesc în familii numeroase, sărăcie și locuinţe precare

1345 902 1968 4.215

Copii lăsaţi acasă de părinţii migranţi, ce trăiesc în sărăcie sau alte situaţii difi cile

90 66 442 598

Copii ce prezintă risc de neglijare sau abuz 456 386 725 1.567

Copii suspecţi de boli grave 66 61 152 279

Copii neșcolarizaţi și copii cu risc de abandon școlar 339 301 634 1.274

Copii abandonaţi sau cu risc de abandon 64 103 286 453

Copii fără acte sau documente de identitate 115 55 94 264

Mame adolescente ce au părăsit școala și/sau cu risc de abandon al nou-născutului

49 17 90 156

Alte cazuri de copii vulnerabili 98 0 7 105

Activităţi SCIrealizateîn 2011

În 2011, cazul a fost identifi cat, fără a se lua vreo măsură 724 338 0 1,062

În 2011, cazul a fost identifi cat și s-au aplicat soluţii 503 436 0 939

În 2011, cazul a fost identifi cat și soluţionat 225 99 0 324

În 2011, cazul a fost identifi cat, s-a încercat aplicarea unor soluţii, însă actorii locali consideră că „nu se poate face nimic“

110 73 0 183

În 2011, cazul a fost identifi cat, însă actorii locali consideră că „nu se poate face nimic“

237 70 0 307

Numărul cazurilor identifi cate în comună

Comune subdezvoltate 185 0 0 185

Comune cu nivel mediu de dezvoltare 661 406 1.365 2.432

Comune dezvoltate 1.083 661 1.397 3.141

Dezvoltare comunitară(indice IDC) (3)

Judeţ

Underdeveloped commune 1.440 830 1.727 3.997

Middle-developed commune 466 213 982 1.661

Developed commune 23 24 53 100

Bacău 229 130 237 596

Botoșani 271 301 415 987

Buzău 311 132 398 841

Iași 163 104 407 674

Neamţ 179 217 583 979

Suceava 103 61 320 484

Vaslui 443 73 188 704

Vrancea 230 49 214 493

Date: UNICEF și CERME, Baza de date centralizată cu copiii „invizibili“, decembrie 2012. Note: (1) Comune ce au ieșit din SCI

în 2012. (2) Un copil poate prezenta mai multe vulnerabilităţi. (3) Indicele IDC elaborat de Sandu et al. (2009)

111

SPRIJINIREA COPIILOR „INVIZIBILI“Ta

bel

A. 8

. Acu

rate

ţea

da

telo

r p

roie

ctu

lui în

cee

a c

e p

rive

ște

dia

gn

ost

ica

rea

vu

lner

ab

ilit

ăţi

lor,

pe

tip

uri

de

vuln

era

bil

ita

te

Vuln

erab

ilita

tea

1Vu

lner

abili

tate

a

2Vu

lner

abili

tate

a

3Vu

lner

abili

tate

a

4Vu

lner

abili

tate

a

5Vu

lner

abili

tate

a

6Vu

lner

abili

tate

a

7

Eșa

nti

on

tota

l, d

in c

are

:1006

1006

1006

10

06

10

06

10

06

10

06

(eva

luar

ea a

sist

enţil

or s

ocia

li)(a

) fă

ră v

ulne

rabi

litat

e246

729

761

95

29

19

96

59

78

(b)

cu v

ulne

rabi

litat

e760

277

245

54

87

41

28

Cop

ii c

e n

u a

u p

utu

t fi

id

enti

fi ca

ţi în

ter

en, d

in c

are

:83

83

83

83

8

38

38

3

(eva

luar

ea a

sist

enţil

or s

ocia

li)(a

) fă

ră v

ulne

rabi

litat

e35

61

64

75

74

80

79

(b)

cu v

ulne

rabi

litat

e48

22

19

89

34

Cop

ii id

enti

fi ca

ţi în

ter

en –

ch

esti

on

are

va

lid

e, d

in c

are

:923

923

923

92

39

23

92

39

23

(eva

luar

ea a

sist

enţil

or s

ocia

li)(a

) fă

ră v

ulne

rabi

litat

e211

668

697

87

78

45

88

58

99

(b)

cu v

ulne

rabi

litat

e712

255

226

46

78

38

24

În s

on

da

jul în

trep

rin

s la

niv

elu

l g

osp

od

ări

ilor:

Pre

zenţ

a co

nfi r

mat

ă a

vuln

erab

ilită

ţii352

145

107

82

11

41

2

Abs

enţa

con

fi rm

ată

a vu

lner

abili

tăţii

166

349

587

86

78

28

83

08

95

Eval

uare

a as

iste

nţilo

r so

cial

i nec

onfi r

mat

ă360

110

119

38

57

24

12

Noi

caz

uri d

e co

pii „

invi

zibi

li“ c

e pr

ezin

tă v

ulne

rabi

litat

ea, n

eeva

luaţ

i ca

atar

e de

asi

sten

ţii s

ocia

li45

319

110

10

17

55

4

Rat

a de

acura

teţe

a d

atel

or =

(pre

zenţa

con

fi rm

ată

+ a

bse

nţa

co

nfi

rmat

ă)*1

00/9

2356

,153

,575

,294

,892

,091

,498

,3

Noi

caz

uri

de c

opii

ce p

rezi

ntă

vuln

erab

ilita

tea

din

rând

ul f

raţil

or,

incl

use

doar

par

ţial î

n ba

za d

e da

te c

entr

aliz

ată

a pr

oiec

tulu

i 928

920

303

21

60

99

12

Dat

e: U

NIC

EF ș

i CER

ME,

Son

daj î

n râ

ndul

cop

iilor

„in

vizi

bili“

și f

amili

ilor

lor,

ianu

arie

2013.

Vu

lner

ab

ilit

ate

a 1

: C

opii

ce t

răie

sc în

fam

ilii n

umer

oase

, săr

ăcie

și l

ocui

nţe

prec

are

Vu

lner

ab

ilit

ate

a 2

: R

isc

de n

eglij

are

sau

abuz

Vu

lner

ab

ilit

ate

a 3

: C

opii

neșc

olar

izaţ

i sau

cu

risc

de

aban

don

școl

ar

Vu

lner

ab

ilit

ate

a 4

: C

opii

fără

act

e de

iden

titat

e

Vu

lner

ab

ilit

ate

a 5

: C

opii

lăsa

ţi ac

asă

de p

ărin

ţii m

igra

nţi

Vu

lner

ab

ilit

ate

a 6

: C

opii

ce a

u ne

voie

de

serv

icii

med

ical

e

Vu

lner

ab

ilit

ate

a 7

: M

ame

adol

esce

nte

112

ANEXE

7.1 Lista microgranturilor

Judeţ Localitate Titlu Proiect Obiectiv general

Bacău Blăgești Suntem la fel Consolidarea sistemului local de asistenţă socială bazat pe egalitate de șanse, care să rezolve o parte dintre problemele grupurilor vulnerabile.

Colonești Educaţie și consiliere pentru copil și familie

Înfi intarea unui compartiment de consiliere și informare pentru familiile cu mulţi copii.

Răchitoasa O șansă pentru toate familiile

Consolidarea și focalizarea creșterii impactului politicilor sistemului local de asistenţă socială bazat pe egalitate de șanse și care să rezolve prin informare și consiliere, problemele copiilor și familiilor acestora, vulnerabile din punct de vedere social.

Stănisești Nu spulberaţi visele copiilor

Consolidarea activităţii de asistenţă socială din cadrul SPAS Stănisești prin desfășurarea de activităţi de informare, consiliere și suport care să îmbunătăţească situaţia copiilor afl aţi în difi cultate și familiile acestora.

Botoșani Răușeni Aproape de copiii noștri - compartiment de consiliere și sprijin pentru copiii cu părinţi migranţi din comuna Răușeni

Crearea unui cadru favorabil pentru integrarea socială a copiilor cu părinţi migranţi din comuna Răușeni, prin utilizarea unor soluţii educaţionale specifi ce.

Todireni Copii fără... părinţi și părinţi fără... copii

Realizarea unui compartiment de consiliere și sprijin destinat copiilor și părinţilor afl aţi în difi cultate, prin implicarea comunităţii, promovând dreptul fundamental al copilului de a crește în propria familie.

Tudora Școala părinţilor - compartiment de consiliere și sprijin pentru părinţi și copii

Dezvoltarea capacităţii parentale a familiilor numeroase (cu mai mult de 4 copii) în vederea creșterii randamentului școlar și a îmbunătăţirii comunicării părinte - copil - școală.

Buzău Calvini O speranţă pentru minorele rome

Diminuarea problemelor asociate cu căsătoria timpurie și graviditatea prematură a minorelor rome.

Merei Prevenirea separării copilului de familia sa

Creșterea numărului de părinţi care conștientizează factorii ce pun în pericol sănătatea, securitatea, dezvoltarea morală, educaţia și integrarea socială a copilului.

Viperești Copii fără viitor Crearea și dezvoltarea unui serviciu de asistenţă socială care să răspundă mai bine nevoilor comunităţii, respectiv activităţi educative, de informare și consiliere în educaţie, sănătate, dar și dezvoltarea serviciilor deja existente prin implicarea personalului angajat.

Iași Aroneanu Serviciul de consiliere și sprijin pentru părinţi și copii

Crearea unui serviciu de consiliere și sprijin pentru părinţi și copii în comuna Aroneanu, judeţul Iași.

Mironeasa Maternitatea - o joacă de copil? - educaţie pentru un viitor normal

Creșterea gradului de informare a tinerilor din comuna Mironeasa cu privire la darul vieţii, precum și al riscurilor la care se expun prin adoptarea unui stil de viaţă libertin.

Vânători Singur acasă, împreună în comunitate

Dezvoltarea unei atitudini de solidaritate și responsabilizare socială a grupurilor și persoanelor care interacţionează cu copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate și dezvoltarea unor bune practici de acţiune comunitară adaptată acestei probleme.

113


Judeţ Localitate Titlu Proiect Obiectiv general

Neamţ Dragomirești Consolidarea coeziunii comunitare

Români Participarea la educaţie a copiilor

Înfi inţarea unui centru de sprijin și consiliere pentru copiii cu risc de abandon școlar și familiile acestora.

Săbăoani Îmbunătăţirea accesului comunităţii locale la serviciile sociale

Crearea centrului de sprijin și de consiliere pentru copii proveniţi din familii numeroase și familii monoparentale, cu situaţie materială precară.

Suceava Bogdănești Împreună pentru fi ecare Identifi carea și soluţionarea situaţiilor problemă din comunitate.

Râșca Încă o șansă pentru copiii fără copilărie

Identifi carea și monitorizarea cu atenţie a situaţiilor cu potenţial de risc.

Valea Moldovei

Centru de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi afl aţi în situaţie de risc

Cooperarea între instituţiile publice locale în vederea asigurării unui pachet integrat de servicii pentru copii și părinţi afl aţi în situaţii de risc.

Vaslui Coroiești Compartiment de consiliere și sprijin pentru copii și părinţi

Dezvoltarea serviciilor sociale de bază, efi cace și efi ciente, pentru grupurile vulnerabile din comuna Coroiești.

Griviţa Compartiment de consiliere și sprijin pentru copii și părinţi

Dezvoltarea și diversifi carea serviciilor de bază pentru grupurile vulnerabile din comuna Griviţa.

Tăcuta Compartiment de consiliere și sprijin pentru copii și părinţi

Dezvoltarea și diversifi carea serviciilor de bază pentru grupurile vulnerabile din comuna Tăcuta, judeţul Vaslui.

Vrancea Sihlea Împreună pentru viitor Creșterea capacităţii instituţionale la nivelul autorităţilor publice locale de a oferi servicii specializate de consiliere copiilor și părinţilor care se afl ă în situaţii de risc social, din mediul rural.

Slobozia Bradului

O rază de soare pentru copii invizibili

Înfi inţarea unui departament de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi în cadrul primăriei prin dotarea și amenajarea unui spaţiu afl at în proprietatea Consiliului Local în anul 2012, astfel soluţionând prevenirea abandonului școlar, monitorizarea situaţiilor de risc la familiile vulnerabile și prevenirea sarcinilor nedorite prin folosirea mijloacelor contraceptive la mamele minore.

Vîrteșcoiu Dreptul copiilor la un zâmbet

Creșterea capacităţii instituţionale la nivelul autorităţilor publice locale de a oferi servicii specializate copiilor și părinţilor care se afl ă în situaţii de risc, în mediul rural.

114

ANEXE

7.2 Termeni de referinţă

Evaluarea proiectului ‚Sprijinirea copiilor invizibili’, anul II (2012)UNICEF România01.11.2012 (a doua versiune, de revizuit de către IOD-PARC)

Context:

Problemele economice și sociale au continuat să afecteze categoriile cele mai nevoiașe, în principal copiii, în condiţiile în care populaţia de copii a României este una dintre cele mai dezavantajate și prezintă cea mai ridicată rată a sărăciei, potrivit unei clasifi cări128 realizate de Centrul de Cercetare Innocenti în toate ţările UE și OCDE. În plus, pentru România, 2012 a fost un an marcat de o instabilitate politică fără precedent, accentuată de cele două sesiuni de alegeri, locale (iunie) și legislative (decembrie). Toate acestea au un impact semnifi cativ asupra administraţiei publice române, a profesioniștilor și în general asupra tuturor instituţiilor publice, în condiţiile în care partidele politice intervin constant și profund în toate procesele implicate în organizarea acestor instituţii.

Proiectul denumit „Sprijinirea copiilor invizibili“ este un proiect bienal, implementat în 2011 și 2012 de către Reprezentanţa UNICEF în România și instituţiile partenere de la nivel naţional și local. O primă evaluare a fost efectuată în perioada octombrie – noiembrie 2011, cu scopul de a informa procesul decizional la nivelul managementului proiectului, dar și de a contribui la identifi carea elementelor de politică cheie pentru activitatea viitoare. În 2012, activităţile din teren au fost remodelate în funcţie de recomandările evaluării. Alegerile locale au afectat proiectul în sensul că au fost schimbaţi primarii din comunităţi, însă personalul tehnic a rămas același. Contextul politic general a afectat în mod semnifi cativ activitatea proiectului din sfera politicilor, aceasta fi ind aproape paralizată de o fl uctuaţie foarte dinamică a personalului decizional la nivelurile superioare ale administraţiei publice.

În ciuda acestor provocări, ideea fundamentală a proiectului, și anume mai bine să previi decât să tratezi, rezonează extrem de bine cu factorii interesaţi, într-un context în care România trebuie să raporteze Comitetului ONU cu privire la Drepturile Copilului până la fi nalul lunii octombrie 2012, una dintre recomandările recurente ale Comitetului accentuând nevoia și importanţa unor abordări preventive în toate aspectele ce ţin de violarea drepturilor copilului.

Proiect:

Proiectul este implementat de UNICEF România, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale / Direcţia Protecţia Copilului (DPC), Direcţiile Judeţene Generale de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului (DGASPC), prefecturile și autorităţile locale rurale (primării) din regiunile de Nord-Est / Sud-Est ale României.

La debutul său, în iunie 2011, proiectul a fost implementat într-un număr total de 96 de comune, care au fost selectate dintr-un total de 656 de comunităţi rurale, evaluate pe baza anumitor criterii (informaţiile sunt disponibile în raportul de evaluare). Deși obiectivele sale iniţiale erau i) identifi carea persoanelor celor mai nevoiașe, ii) acordarea de servicii personalizate și iii) remodelarea politicilor din domeniu, proiectul a reușit în scurta perioadă de implementare să desfășoare doar activităţile legate de identifi carea persoanelor celor mai nevoiașe și unele activităţi tehnice / teoretice vizând reconturarea politicilor, ce s-au materializat într-un document de refl exie referitor la pachetul minim de servicii sociale de bază129. Având în vedere starea proiectului și o serie de date din prima

128 Fișă de raport nr. 10, Centrul de Cercetare Innocenti, 2012, disponibilă la http://www.unicef-irc.org/

publications/660

129 Pachetul minim de servicii sociale de bază este un concept programatic fondat pe principiile Iniţiativei

privind nivelurile minime de protecţie socială (http://www.socialsecurityextension.org/gimi/gess/ShowTheme.

do?tid=1321&ctx=0), elaborate de un grup de organizaţii din cadrul sistemului Naţiunilor Unite, cu scopul de a crește

gradul de justiţie socială și de dezvoltare economică. Din perspectiva proiectului „Sprijinirea copiilor invizibili“, conceptul

115


evaluare, conducerea biroului a decis să continue proiectul în al doilea an cu unele ajustări, care au luat în calcul atât lecţiile învăţate, cât și fondurile disponibile.

Astfel, proiectul a continuat în aceleași 8 judeţe ca în primul an, limitându-se însă la 8 comune per judeţ, ceea ce a presupus un total de 64 de comune și un grup ţintă format din aproximativ 12.000 de copii vulnerabili. Criteriile folosite la selectarea celor 64 de comune din totalul de 96 au fost relevanţa și efi cacitatea intervenţiei în contextele specifi ce, atât în raport cu activităţile proiectului, cât și cu categoriile vulnerabile existente. De exemplu, au fost comune în care nu s-a identifi cat aproape niciun copil invizibil sau în care actorii locali nu au arătat niciun interes faţă de continuarea proiectului.

În ceea ce privește ajustările realizate, activităţile proiectului au fost continuate pe baza următoarei scheme:

- Demersul de identifi care a copiilor celor mai vulnerabili și a familiilor lor a fost păstrat ca o

componentă a activităţilor desfășurate în teren, nefi ind însă un scop în sine (în 2011, asistenţii

sociali au inventariat toate gospodăriile prin metode / instrumente specifi ce, identifi cându-le pe

cele cu riscurile cele mai mari);

- Activitatea de acordare de servicii sociale corespunzătoare, personalizate și efi cace, realizată doar

tangenţial în 2011, a fost dezvoltată în 2012, iar principiilor directoare ale intervenţiei sunt

incluse în documentul de refl exie referitor la pachetul minim de servicii sociale de bază;

- Dezvoltarea unui cadru de politică pentru extinderea acestui tip de intervenţii la nivel naţional

a constat în diseminarea în rândul decidenţilor a conceptului de pachet minim și în promovarea

utilizării acestuia, într-o primă fază la nivel principial și apoi, după evaluarea din 2012, prin

implementarea sa de către stat.

Impactul estimat al proiectului este consolidarea strategiei naţionale din domeniul prevenirii din punctul de vedere al efi cacităţii și efi cienţei, creșterea capacităţii naţionale de a acorda servicii sociale, inclusiv prin dezvoltarea mecanismelor de monitorizare și evaluare, și extinderea accesului general la servicii esenţiale pentru persoanele cele mai nevoiașe, mai ales la nivelul copiilor și familiile lor.

Întregul proiect este fondat pe principiile echităţii: toate drepturile, pentru toţi copiii de pretutindeni, prioritizându-i pe cei mai dezavantajaţi. Prima evaluare a evidenţiat130 existenţa copiilor „invizibili’ și importanţa activităţilor de teren și de inventariere. Asistarea copiilor celor mai dezavantajaţi nu este sufi cientă, fi ind necesare eforturi susţinute pentru a acoperi nevoile complexe ale copiilor „invizibili’ identifi caţi și ale categoriilor cunoscute de copii vulnerabili, marginalizaţi și excluși. Principalele categorii vizate de proiect sunt copiii fără acte de identitate, cu părinţi migranţi, ce trăiesc în locuinţe supraaglomerate și condiţii precare, din familii monoparentale, care nu sunt înscriși la medicul de familie sau sunt mame minore. Proiectul încearcă să acorde sprijin adecvat tuturor acestor categorii, astfel încât să elimine vulnerabilităţile, să combată inegalităţile și să prevină violenţa asupra copilului, inclusiv separarea copilului de părinţii săi.

Succesul proiectului este refl ectat de rezultatele obţinute în diferite domenii, pe baza unor indicatori de perfomanţă critici. În acest sens, evaluarea va trebui să analizeze fi ecare din indicatorii de performanţă și să identifi ce măsura în care au fost atinse rezultatele:

- La nivelul benefi ciarilor, se așteaptă ca serviciile să asiste cel puţin 3.000 de copii „invizibili’ și

alte 9.000 de copii vulnerabili, împărţiţi pe categoriile menţionate anterior;

- Un total estimat de 150.000 de locuitori din comunităţile vizate se așteaptă să fi e mai bine

informaţi în legătură cu drepturile copilului;

de pachet minim se referă la un set de servicii sociale de bază care ar trebui să existe și să fi e accesibile oriunde și care

asigură realizarea echitabilă a drepturilor de dezvoltare referitoare la accesul la educaţie, sănătate și protecţie socială

pentru toţi, în special pentru cei mai dezavantajaţi.

130 Vezi „Sprijinirea copiilor invizibili – Raport de evaluare 2011“, 2012, M S Stanculescu și M Marin.

116

ANEXE

- Crearea a 24 de centre comunitare care să ofere servicii persoanelor celor mai nevoiașe;

- 64 de asistenţi sociali, 8 supervizori și alţi 300 de profesioniști de la nivel local benefi ciază de

schimburi de experienţă și interacţionează în scopul de a adapta mai bine serviciile pe care le

oferă categoriilor celor mai dezavantajate;

- În fi ecare din cele 64 de comune, se așteaptă să funcţioneze o structură comunitară consultativă,

care să reunească factorii interesaţi relevanţi din comunitate și să acţioneze în benefi ciul

persoanelor celor mai dezavantajate, pe baza unor planuri locale de acţiune;

- Crearea a 8 centre judeţene de sprijin comunitar, care să gestioneze relaţia cu fi ecare comunitate

implicată în proiect din respectivul judeţ;

- 8 DGASPC împreună cu cele 64 de comune devin mai conștiente de problemele locale, iar

autorităţile judeţene acordă sprijin autorităţilor locale pentru rezolvarea acestor probleme;

- Se îmbunătăţește planifi carea strategică atât la nivel local, cât și la cel judeţean;

- Strategia naţională din domeniul prevenirii este îmbunătăţită cu ajutorul evidenţelor generate

de proiect.

Justifi care:

Prima evaluare formativă a oferit date esenţiale pentru conturarea managementului proiectului în cel de-al doilea an. Trebuie realizată o a doua evaluare formativă care să dezvolte constatările precedente legate de relevanţă și efi cacitate și să ofere noi date referitoare la efi cienţă și mai ales la modelul efectiv de pachet minim, dar și informaţiile necesare din sfera politicilor, la fi nalul proiectului bienal.

Într-un mod foarte schematic, evaluarea se încadrează într-un plan mai amplu de analiză și evaluare, conceput în scopul de a asigura generarea de noi cunoștinţe relevante pentru agenda din domeniul echităţii a biroului:

Trim. 1 2011 Trim. IV 2011 Trim. IV 2012 Trim. IV 2013 2014 2015

Evaluare ex-ante

Evaluare formativă 1

Evaluare formativă 2

Evaluare sumativă

Evaluarea impactului

* selectarea comunelor

* relevanţă, efi cacitate și lecţii învăţate

(legate de identifi carea

copiilor celor mai

dezavantajaţi)

* relevanţă, efi cacitate și efi cienţă,

inclusiv lecţii învăţate (legate de acordarea de servicii copiilor

celor mai dezavantajaţi

deja identifi caţi)* elaborarea pachetului

minim

* certifi carea modelului ce va fi preluat de stat

* evaluarea formativă 2 se așteaptă să devină o

resursă pentru evaluarea strategiei

naţionale din domeniul drepturilor

copilului 2008-2013

* statul implementează modelul în fază

pilot

* impactul intervenţiilor

asupra copiilor celor mai

dezavantajaţi, evaluat inclusiv prin folosirea

datelor contrafactuale și de referinţă

stabilite în 2011 și 2012

În acest context, scopul evaluării este să afl e dacă serviciile bazate pe principiile pachetului minim (care reprezintă de fapt o componentă introdusă în proiect în 2012) sunt acordate în mod efi cient, asistă persoanele cele mai vulnerabile, au un impact asupra situaţiei acestora, iar modelul este unul viabil ce poate fi replicat în alte zone. Astfel, toţi factorii interesaţi vor benefi cia de rezultatele evaluării, după cum urmează:

Se așteaptă ca UNICEF să folosească constatările evaluării în mai multe moduri: i) proiectul va

117


benefi cia de ultima versiune a modelului de pachet minim, ii) pe lângă informaţii cu privire la disponibilitatea fondurilor, procesul decizional va benefi cia și de indicaţii clare legate de zonele în care să se continue intervenţia și modul cel mai potrivit pentru a face acest lucru, iii) va deveni o resursă pentru evaluarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei și promovării drepturilor copilului 2008-2013 ce trebuie revizuită în 2013 și pentru noua strategie 2014-2020 ce urmează a fi elaborată și iv) toate elementele menţionate anterior vor genera informaţii fi abile pentru promovarea modelului și formularea recomandărilor de politică în anticiparea activităţilor din 2014.

Actorii locali, atât de la nivel judeţean, cât și de la cel comunitar, vor deţine evidenţe clare legate de practicile ce trebuie implementate sau păstrate din intervenţiile precedente și, prin urmare, vor benefi cia de cunoștinţele generate pentru ajustarea planurilor locale de acţiune și pentru realizarea unei prioritizări adecvate. Evaluarea va oferi tuturor factorilor interesaţi de la nivel instituţional informaţii precise legate de toate tipurile de vulnerabilitate, categoriile afectate, situaţia lor și evoluţia acesteia în anul curent.

Factorii interesaţi de la nivel central (mai ales DPC) vor putea folosi rezultatele evaluării i) pe de-o parte, pentru a înţelege foarte bine situaţia din teritoriu și ii) pe de alta, pentru a confi rma faptul că recomandările de politică făcute de UNICEF au la bază evidenţe generate la nivel local. Scopul fi nal al UNICEF este ca recomandările de politică să se concretizeze în practici la nivel naţional.

Categoriile cele mai dezavantajate vor continua să benefi cieze de servicii adecvate, noile cazuri nu vor mai fi invizibile și situaţia lor va continua să se îmbunătăţească. Evaluarea va contribui la ajustarea calităţii serviciilor de care vor benefi cia toate categoriile cele mai dezavantajate. Finalizarea modelului ce urmează a fi replicat la nivel naţional va conduce la acces sporit la servicii pentru un număr mai mare de persoane nevoiașe. Mai mult, evaluarea va aduna informaţii de la categoriile cele mai dezavantajate, cărora le va da ocazia să se facă auzite. Astfel, categoriile cele mai dezavantajate vor avea un impact direct asupra remodelării și adaptării activităţilor, serviciilor și strategiilor la nevoile lor propriu-zise.

Obiective:

1. Măsurarea relevanţei, efi cacităţii, efi cienţei și sustenabilităţii proiectului în toate domeniile de intervenţie și la toate nivelurile, în perioada februarie-noiembrie 2011. Evaluarea trebuie să analizeze în principal modul în care s-a implementat pachetul minim de servicii sociale de bază și mecanismele de monitorizare și evaluare aferente. Va viza mai ales actorii de la nivel local / comunitar și supervizorii din cadrul DGASPC.

2. Pe baza celor de mai sus, identifi carea și extragerea tuturor elementelor pertinente ale pachetului minim de servicii sociale de bază și formularea unei liste cu argumente pro și contra legate de ajustarea și continuarea acestui tip de intervenţii, inclusiv în ceea ce privește aria de acoperire. Această analiză va avea la bază documentul de refl exie și alte materiale tehnice disponibile.

3. Formularea de recomandări pentru dezvoltarea politicilor în domeniul prevenirii, cu accent pe construcţia instituţională și implicaţiile pentru mecanismele de monitorizare și evaluare. În acest sens, evaluarea va analiza actualele prevederi legislative și strategii din domeniu și va face sugestii cu privire la modul în care se poate include conceptul de pachet minim în procesul mai amplu

de elaborare a politicilor.

Aria de aplicare:

Evaluarea va viza implementarea proiectului în perioada februarie-decembrie 2012 și factorii interesaţi implicaţi de la toate nivelurile. Vor fi luate în considerare următoarele coordonate:

Intervalul de timp: deși proiectul este unul bienal, trebuie menţionat faptul că perioada de timp în care s-au realizat efectiv activităţi în teren adresate categoriilor celor mai dezavantajate a fost scurtă. De exemplu, în 2011, implementarea efectivă s-a realizat abia în cea de-a doua jumătate a anului. În ceea ce privește anul 2012, trebuie avute în vedere unele momente cheie, mai ales atunci când se decide ce și cât se poate măsura la nivelul diferitelor componente ale proiectului:

118

ANEXE

- În ianuarie, nu s-au desfășurat activităţi, iar în februarie au fost reangajaţi aceiași 8 supervizori ca în 2011, pentru o perioadă de 11 luni, iar prima lună a fost una de pregătire;

- În martie, au fost reangajaţi 64 de asistenţi sociali131 din cele 96 de comune incluse în proiect în 2011, pentru o perioadă de 10 luni, iar prima lună a fost una de pregătire;

- În iulie, s-au acordat fonduri pentru 3 din cele 8 comune din fi ecare judeţ, în cadrul iniţiativei de dezvoltare „microgranturi pentru înfi inţarea centrelor de consiliere și sprijin pentru copii și familiile lor“. Aceste „microproiecte“ au fost implementate începând cu luna august.

Factorii interesaţi: majoritatea sunt aceiași ca în 2011, dar apar unele diferenţe la nivel de comună (peste jumătate dintre primari au fost schimbaţi după alegerile din iunie) și de judeţ, mai ales în ceea ce privește prefecturile (toţi prefecţii au fost schimbaţi odată cu schimbarea guvernului în luna mai). Aceștia sunt după cum urmează:

asistenţii sociali sunt aceiași, cu câteva excepţii datorate faptului că unii au plecat pentru a răspunde altor oportunităţi de angajare;

- membrii structurilor comunitare consultative, care includ, fără a se limita însă la reprezentanţii primăriilor, celor din sectorul de sănătate și cel de educaţie, sectorul privat, biserică, alţi reprezentanţi;

- decidenţii, primari și/sau secretari;- categoriile cele mai dezavantajate, așa cum sunt descrise acestea în secţiunea „Proiect“; - supervizorii din cadrul DGASPC și directorii executivi ai acestor instituţii; - prefecturile;- DPC din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale.

Evaluatorii trebuie să analizeze și comunele care nu mai fac parte din proiect în 2012. În acest sens, metodologia va trebui să ţină seama de locaţiile respective deoarece acestea vor genera principalele date contrafactuale pentru viitoarele evaluări, potrivit planului de mai sus. Având în vedere că, în primul an din proiect, principala activitate a fost identifi carea copiilor celor mai dezavantajaţi, la acea vreme evaluatorii au considerat că nu este necesar ca evaluarea respectivă să cuprindă o analiză contrafactuală.

Cu toate acestea, evaluarea din 2011 a arătat cine și cât de mulţi erau copiii „invizibili’ în acel moment și a indicat clar metoda de stabilire a datelor contrafactuale și de referinţă pentru următoarea evaluare.

În anul în curs, copiii „invizibili’ din cele 64 de comunităţi ar fi trebuit să benefi cieze de serviciile acordate prin pachetul minim. Copiii „invizibili’ din cele 32 de comunităţi care au ieșit din proiect în 2012 ar fi trebuit să benefi cieze de serviciile existente în comune, dar nu și de cele oferite prin intermediul proiectului. În acest sens, evaluatorii trebuie să analizeze datele referitoare la următoarele aspecte:

- copiii „invizibili’ din ambele tipuri de comune; - noile cazuri din ambele tipuri de comune;- serviciile din ambele tipuri de comune, inclusiv sprijinul oferit de autorităţile judeţene comunelor

din proiect faţă de lipsa oricărui sprijin în comunele ce nu fac parte din proiect; - rezultatele obţinute în benefi ciul copiilor din ambele tipuri de comune.

Evaluarea va analiza modul în care informaţiile (mai ales cele referitoare la pachetul minim de servicii sociale de bază) au fost preluate și folosite la nivelul activităţilor propriu-zise și va identifi ca elementele care sunt relevante și cele care nu sunt. Toate elementele relevante vor fi analizate în raport cu cadrul legislativ din domeniu.

Construcţia instituţională existentă și nevoia de dezvoltare a acesteia vor fi identifi cate la rândul

131 Asistenţii sociali pot fi profesioniști din afara primăriei (asistenţi sociali nou angajaţi) sau din cadrul primăriei

(asistenţi sociali existenţi).

119


lor. Se va pune un accent deosebit pe toate mecanismele de monitorizare și performanţa lor în raport cu obiectivele proiectului. Evaluatorii vor avea acces la toate documentele relevante, precum baze de date, instrumente de raportare și alte evaluări, cum ar fi cele intermediare sau rapoartele de monitorizare sau de alt gen. Categoriile cele mai dezavantajate vor fi intervievate pe baza metodologiei convenite și ţinând cont de implicaţiile etice.

Întrebări:

Evaluarea va viza relevanţa, efi cacitatea, efi cienţa și sustenabilitatea proiectului (criteriile de evaluare OCDE-CAD precum cele din domeniul asistenţei umanitare nu sunt relevante în acest demers). Nu se așteaptă măsurarea impactului asupra situaţiei categoriilor celor mai dezavantajate deoarece perioada de implementare este scurtă, însă pot fi explorate unele elemente ce ţin de impact, din perspectiva realizărilor. În ceea ce privește criteriile de evaluare enumerate anterior, se așteaptă ca o serie de întrebări să ofere informaţii mai precise legate de aria de aplicare a evaluării și rezultatele estimate. Aceste întrebări trebuie fi ltrate ţinând seama de ameninţările, obstacolele și barierele specifi ce.

Pentru relevanţă, trebuie avute în vedere următoarele: Care este valoarea intervenţiei în raport cu nevoile categoriilor celor mai nevoiașe și reducerea inechităţii dintre categoriile cele mai înstărite și cele mai nevoiașe? Dar în raport cu nevoile de dezvoltare instituţională? Sau în raport cu abordarea din perspectiva echităţii și a drepturilor omului a aspectelor legate de programare și promovarea egalităţii de gen? Dar în ceea ce privește comunele vizate: 64 în 2012 comparativ cu 96 în 2011?

Ameninţări, obstacole și bariere: Strategia și legile naţionale din domeniu stabilesc nevoia de acordare a unor servicii, fără însă a indica un mecanism sau fondurile necesare acestui demers, ori mecanisme de control social care să asigure fezabilitatea activităţilor. Descentralizarea se realizează din perspectiva responsabilităţilor administrative, fără însă a avea loc și o descentralizare în termeni fi nanciari. Angajarea de noi asistenţi sociali este blocată atât de interdicţia de a face noi angajări în funcţii publice (funcţionari) impusă de lege, cât și de lipsa resurselor atunci când angajarea s-ar putea face cu alt statut.

Pentru efi cacitate, trebuie avute în vedere următoarele: Intervenţia atinge rezultate satisfăcătoare în raport cu obiectivele declarate și stabilite din perspectiva echităţii? S-au luat în considerare factorii contextuali (politici / sociali / economici / culturali) în momentul elaborării și implementării intervenţiei? Serviciile sunt furnizate într-un mod efi cace și asistă categoriile cele mai nevoiașe? Se adoptă o abordare bazată pe drepturile copilului în toate procesele? Există probleme de gen în furnizarea serviciilor? Care sunt principalele constrângeri legate de cerere și ofertă? Ce componente ale proiectului sunt cele mai efi cace și care sunt cele mai inefi cace? Ce factori infl uenţează succesul? Care sunt diferenţele între cele 64 de comune din 2012 și cele 32 care au ieșit din program după intervenţia din 2011?

Ameninţări, obstacole și bariere: Unii asistenţi sociali angajaţi în cadrul proiectului nu deţin cunoștinţele și experienţa necesare, lucru ilustrat de prima evaluare. Modifi cările aduse funcţiilor publice, mai ales la nivel judeţean, împiedică transferul informaţiilor de la fostele la noile persoane responsabile (de exemplu, în 2011, prefecturile au indicat lipsa transferului de informaţii de la DGASPC și UNICEF, însă persoanele care au răspuns la întrebările evaluatorului nu au fost cele care primiseră informaţii în timpul anului).

Pentru efi cienţă, trebuie avute în vedere următoarele: Programul folosește resursele într-un mod cât se poate de chibzuit pentru a obţine rezultatele estimate, stabilite din perspectiva echităţii? Se bazează pe principiile drepturilor copilului? Există și alte alternative fezabile cu costuri reduse? Cât de cost-efi cient este proiectul în asistarea categoriilor celor mai nevoiașe? Cum pot fi comparate costurile asistării categoriilor celor mai nevoiașe cu cele ale serviciilor publice?

Ameninţări, obstacole și bariere: Nu există costuri standard stabilite nici pentru serviciile preventive, nici pentru pachetul minim, deși s-au făcut eforturi în această direcţie în timpul anului. Analiza efi cienţei se va raporta în principal la costurile realizate în cadrul proiectului, ce pot fi diferite de

120

ANEXE

costurile efectuate într-un alt context. Pot apărea difi cultăţi și în accesarea datelor fi nanciare de la instituţiile publice.

Pentru sustenabilitate: Merită analizat în ce măsură contextul actual este mai mult sau mai puţin favorabil continuării acestor abordări în viitorul apropiat (pe termen scurt și mediu). Intervenţia și impactul său asupra categoriilor celor mai nevoiașe pot fi continuate după retragerea sprijinului extern? Sunt șanse ca inechităţile dintre cei mai înstăriţi și cei mai nevoiași să crească, să stagneze sau să se reducă după retragerea sprijinului extern? Strategia va fi replicată la scară mai largă sau adaptată? Este posibilă extinderea sa? Ce s-a întâmplat cu cele 32 de comune care au ieșit din proiect în 2012?

Ameninţări, obstacole și bariere: Așa cum au indicat evidenţele anterioare, capacitatea locală, deschiderea și disponibilitatea fondurilor la nivelul primăriilor variază considerabil de la o comună la alta și, prin urmare, intervenţia (din cadrul sau din afara proiectului) are un impact foarte diferit. În ciuda tuturor cadrelor legislative și de politică mai largi, s-a constatat faptul că intră în joc foarte multă subiectivitate atunci când e vorba de continuarea sau nu a unui anumit tip de intervenţie.

Metodologie:

Evaluarea nu doar va măsura relevanţa, efi cacitatea, efi cienţa și sustenabilitatea proiectului, ci va contribui și la planifi carea proiectului pe viitor. În acest sens, trebuie vizate aspectele ce stau la baza abordării managementului bazat pe rezultate, care ar trebui folosită pe viitor atât de UNICEF, cât și de partenerii de implementare.

Astfel, evaluarea va trebui să analizeze cadrul logic al proiectului care a stabilit informaţii relevante la fi ecare nivel: resursele și activităţile necesare au fost concepute în așa fel încât să conducă la anumite rezultate și în fi nal la ţinta proiectului și la scopul mai general de a infl uenţa politicile sociale din domeniu. Pentru aceasta, evaluarea trebuie să vizeze resursele, rezultatele și scopul acolo unde există indicatori specifi ci și mijloace de verifi care aferente.

Evaluarea va ţine cont de datele de referinţă precedente legate de categoriile vulnerabile (vezi explicaţiile cu privire la analiza contrafactuală) și va avea acces la toate informaţiile legate de proiect de la nivelul fi ecărei instituţii implicate. Evaluarea va fi ghidată în principal de metodologia utilizată în timpul evaluării formative din 2011 și va folosi toate datele relevante disponibile ce decurg din monitorizarea proiectului sau alte mijloace de generare și interpretare a datelor:

- Principalii indicatori ai proiectului i) categoriile cele mai dezavantajate, ii) capacitatea actorilor

locali și iii) implicaţii politice;

- Toate instrumentele de management al datelor (baze de date, formulare, fi șe, anchete sociale

etc.);

- Toate materialele de raportare de la asistenţi sociali și supervizori;

- Toate rapoartele de monitorizare, inclusiv vizitele de monitorizare în teren ale UNICEF și

schimburi de experienţă.

Abordarea metodologică ar trebui să implice o cercetare documentară și analiză în teren, având la bază următoarele:

- Analiza documentară: o mai bună înţelegere a ariei de aplicare și a direcţiei, elaborarea

instrumentelor și stabilirea metodologiei fi nale, operaţionalizarea obiectivelor în indicatori

relevanţi și fi abili;

- Pregătirea în teren a evaluării printr-o activitate amplă de monitorizare: informarea factorilor

interesaţi despre cerinţele evaluării, stabilirea unor instrumente și proceduri clare, consensul

tuturor factorilor interesaţi cu privire la terminologie (defi niţie, indicatori);

- Analiza secundară: date ofi ciale și seturi de date disponibile;

- Cercetarea calitativă este axată pe două grupuri ţintă: i) copiii și familiile ce benefi ciază de

121


activităţile proiectului și ii) instituţiile guvernamentale responsabile de protecţia socială. Se vor

realiza studii de caz pe baza unor interviuri în profunzime cu principalii factori interesaţi. Se pot

aplica și chestionare;

- Cercetarea cantitativă, pe baza unui eșantion reprezentativ (și anume 1.000 de persoane) selectat

aleatoriu din rândul benefi ciarilor atât din cele 64 de comune din proiect, cât și din cele 32 de

comune ce nu fac parte din proiect;

- Analiza factorilor interesaţi: pentru a evidenţia principalele obstacole și bariere identifi cate de

instituţii în legătură cu serviciile de prevenire.

Evaluarea se va raporta la o referinţă / reper disponibil, va folosi bazele de date existente, cercetarea

de teren realizată și va recurge la o metodologie de eșantionare pentru a lua în calcul aspectele

relevante legate de categoriile de persoane intervievate (benefi ciari, profesioniști, decidenţi). În ceea

ce privește mai ales al doilea obiectiv, trebuie adunate și comparate date referitoare la:

- modelul de intervenţie în localităţile în care au fost angajaţi: i) 35 de noi asistenţi sociali, ii) 29

de asistenţi sociali existenţi și iii) unde s-au alocat 24 de microgranturi;

- efi cacitatea activităţii asistenţilor sociali, în funcţie de tipul implicării: angajat pe proiect (atât

nou, cât și existent) și angajat doar în cadrul primăriei fără implicare în proiect (accent deosebit

pe asistenţii sociali din cele 32 de comune ce au ieșit din proiect în 2012);

- acoperirea geografi că, cu alte cuvinte localităţile care pot asigura reprezentarea necesară unui

model demonstrativ (de câte comune este nevoie?).

Evaluarea va respecta Normele și Standardele Grupului de Evaluare al Naţiunilor Unite (vezi

următorul link http://www.uneval.org/normsandstandards/index.jsp?doc_cat_source_id=4) și va

ţine cont de dimensiunea de gen și drepturile omului în orice aspect. În ceea ce privește genul,

evaluarea va analiza cu atenţie aspectele legate de locul și rolul fetelor în comunităţile rome în care

apar anumite tipologii de risc. Trebuie avute în vedere și aspectele ce ţin de violenţa împotriva

femeilor. Vor fi luate în considerare politicile naţionale din domeniu și obiectivele programatice ale

UNICEF, cu accent special pe drepturile copilului, aspectele de gen și egalitate, așa cum este stabilit

în ghidul menţionat anterior.

În ceea ce privește sursele de informaţii existente, evaluarea va trebui să recurgă la următoarele:

i) raportul de evaluare din 2011, inclusiv comentariile și recomandările cu privire la evaluarea

calităţii; ii) toate rapoartele întocmite de supervizori și asistenţi sociali; iii) toate rapoartele UNICEF

(inclusiv cele de monitorizare în teren); iv) bazele de date completate la nivel comunitar; v) legislaţia

în vigoare: legea asistenţei sociale (2012) și legea protecţiei copilului în varianta sa revizuită (2012).

Astfel, evaluarea va folosi surse primare și secundare de informaţii, într-un mod echilibrat, în vederea

asigurării unui nivel ridicat de calitate și credibilitate. În cazul în care sunt difi cil de interpretat

unele informaţii colectate în mod direct, datele evaluării iniţiale și cele disponibile prin colectarea

pe parcursul derulării proiectului vor asigura comparabilitate și fi abilitate. Trebuie menţionat faptul

că factorii interesaţi adună, centralizează și gestionează datele în moduri diferite, în ciuda eforturilor

consistente și continue din partea managementului de a asigura procese similare la nivelul întregului

proiect. Prin urmare, evaluatorii trebuie să analizeze cu atenţie toate informaţiile disponibile,

trăgând concluzii doar după compararea și procesarea tuturor datelor.

Potrivit abordării metodologice propuse, evaluarea trebuie să cuprindă cel puţin 3 faze, fi ecare din

ele corespunzând anumitor cerinţe de management al datelor. Fiecare fază cuprinde mai multe

etape, conform tabelului de mai jos ce acoperă o perioadă de 13 săptămâni:

122

ANEXE

Notă: datele în roșu reprezintă termene limită pentru etapa respectivă

UNICEF oferă consiliere, coordonează și supervizează evoluţia procesului de cercetare și evaluare. Persoanele responsabile sunt Specialistul și Coordonatorul de Programe. Direcţia Protecţia Copilului (DPC) din cadrul MMFPS va face sugestii și va îndruma procesul de evaluare astfel încât aceasta să fi e relevantă pentru strategia naţională din domeniu. Toţi factorii interesaţi de la nivel local vor fi implicaţi în colectarea datelor și facilitarea accesului la date.

Ca și în cazul evaluării formative precedente, este esenţial să existe o echipă echilibrată de evaluatori, care să cuprindă:

i) 1 coordonator al cercetării, responsabil de metodologie și coordonarea echipei;

ii) 2 cercetători calitativi, responsabili de cercetarea calitativă: interviuri, focus grupuri (pot fi ajutaţi

de un al treilea cercetător calitativ);

iii) 1 statistician specializat în eșantionare și responsabil de cercetarea cantitativă (poate fi ajutat de

un al doilea cercetător cantitativ);

iv) 5 persoane pentru transcriere și trecerea datelor în bazele de date;

v) 8 supervizori (câte unul pe judeţ = coordonator judeţean) responsabili de activităţile de teren,

verifi carea calităţii, colectarea și transmiterea datelor;

vi) 96 operatori (câte unul pe comună) implicaţi într-o serie de procese de colectare a datelor.

Perioada efectivă de lucru va fi de maxim 3 luni, de la 1 noiembrie 2012 până la 31 ianuarie

2013, când se așteaptă livrarea raportului fi nal. Pe lângă acest produs fi nal, evaluatorii vor furniza

și: a) metodologia și instrumentele de cercetare convenite cu UNICEF și partenerii săi, b) datele

relevante și bazele de date, c) raportul în versiune preliminară, conform calendarului. Deoarece

toate acestea presupun niște costuri legate de procesele complexe de colectare și analiză a datelor, se

așteaptă alocarea unei sume estimative de 32.000 USD pentru realizarea acestei evaluări.

Evaluatorii vor asigura respectarea demnităţii și diversităţii și vor reduce la minim întreruperile în

timpul procesului de colectare a informaţiilor necesare, anunţând din timp persoanele sau instituţiile

pe care doresc să le implice în evaluare, optimizând solicitările în funcţie de timpul disponibil al

acestora și respectând dreptul persoanelor la intimitate. Întreaga abordare va fi din perspectiva

drepturilor și va asigura: dreptul la autodeterminare, reprezentare corectă și respectarea codurilor în

cazul categoriilor vulnerabile, în special în momentul intervievării copiilor și tinerilor. Evaluatorii

vor face tot posibilul să asigure asistenţă, confi denţialitate și evitarea oricărui prejudiciu în fi ecare

etapă a interacţiunii cu factorii interesaţi din teritoriu și mai ales cu categoriile vulnerabile.

Versiunea preliminară și cea fi nală a raportului trebuie să fi e în concordanţă cu standardele

privind rapoartele de evaluare ale UNICEF http://intranet.unicef.org/epp/evalsite.nsf/

123


0/2BDF97BB3F789849852577E500680BF6/$FILE/UNEG_UNICEF%20Eval%20Report%20

Standards.pdf. Toate materialele vor fi transmise Specialistului și Coordonatorului de Programe.

Specialiștii din cadrul DPC vor oferi, la rândul lor, o analiză și feedback, dar și îndrumare în

vederea defi nitivării concluziilor și recomandărilor ca elemente cheie ce vor sta la baza ajustării și

îmbunătăţirii politicilor.

Potrivit calendarului prevăzut, vor fi livrate următoarele materiale:

- Până în 09.11.2012: metodologia și instrumentele de monitorizare;

- Până în 07.12.2012: metodologia și instrumentele de evaluare;

- Până în 10.01.2013: un draft al principalelor constatări;

- Până în 18.01.2013: versiunea preliminară a raportului de evaluare; acest document trebuie să

includă un rezumat conform ghidului UNICEF referitor la „redactarea corectă a rezumatului“.

Acest pas este esenţial și pentru că permite utilizatorilor raportului să aducă o contribuţie, mai

ales în ceea ce privește recomandările;

- Până în 31.01.2013: raportul fi nal. Structura raportului va include: i) context, ii) obiectul

evaluării, iii) scop, obiectiv și aria de aplicare, iv) metodologie, etică, echitate, v) rezultate, vi)

concluzii, vii) recomandări și lecţii învăţate.

În plus, consultanţii trebuie să furnizeze periodic informaţii actualizate din teritoriu (cel puţin o scurtă informare o dată la 2 săptămâni) și, la fi nal, lista cu locaţiile / locurile în care s-au desfășurat vizitele, cu focus grupurile organizate și lista cu persoanele intervievate.

124

ANEXE

7.3 Echipa de evaluare

Manuela Sofi a Stănculescu (coord.) este cercetător știinţifi c principal la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) din cadrul Academiei Române, conferenţiar la Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială, Universitatea București, și membru fondator al Centrului Român de Modelare Economică (CERME).

Simona Anton


Georgiana Neculau

Bogdan Corad

Andreea Trocea

7.4 Lista cu persoanele intervievate

Supervizor Bacău

Director DGASPC Bacău

Reprezentant Prefectură Bacău

Supervizor Botoșani

Director DGASPC Botoșani

Reprezentant Prefectură Botoșani

Supervizor Buzău

Director DGASPC Buzău

Reprezentant Prefectură Buzău

Supervizor Iași

Director DGASPC Iași

Reprezentant Prefectură Iași

Supervizor Neamţ

Director DGASPC Neamţ

Reprezentant Prefectură Neamţ

Supervizor Suceava

Director DGASPC Suceava

Reprezentant Prefectură Suceava

Supervizor Vaslui

Director DGASPC Vaslui

Reprezentant Prefectură Vaslui

Supervizor Vrancea

Director DGASPC Vrancea

Reprezentant Prefectură Vrancea

125


7.5 Vizite de teren

a. Lista cu comunele incluse în sondaj

Județ Comună

Bacău Berzunti

Bacău Colonesti

Bacău Corbasca

Bacău Rachitoasa

Bacău Sanduleni

Bacău Stanisesti

Botoșani Albesti

Botoșani Baluseni

Botoșani Calarasi

Botoșani Copalau

Botoșani Cotusca

Botoșani Rauseni

Botoșani Todireni

Botoșani Tudora

Botoșani Vorona

Buzău Bradeanu

Buzău Calvini

Buzău Costesti

Buzău Merei

Buzău Scortoasa

Buzău Vadu Pasii

Buzău Vernesti

Buzău Viperesti

Iași Aroneanu

Iași Ceplenita

Iași Coarnele Caprei

Iași Cozmesti

Iași Focuri

Iași Mironeasa

Iași Tibanesti

Neamţ Bahna

Neamţ Boghicea

Neamţ Brusturi

Neamţ Dragomiresti

Neamţ Oniceni

Neamţ Razboieni

Neamţ Romani

Neamţ Sabaoani

Neamţ Tamaseni

Suceava Bogdanesti

Suceava Capu Campului

Suceava Dornesti

126

ANEXE

Suceava Patrauti

Suceava Risca

Suceava Vulturesti

Vaslui Coroiesti

Vaslui Cozmesti

Vaslui D Cantemir

Vaslui Dragomiresti

Vaslui Feresti

Vaslui Grivita

Vaslui Ivanesti

Vaslui Puiesti

Vrancea Cirligele

Vrancea Dumbraveni

Vrancea Gugesti

Vrancea Popesti

Vrancea Slobozia Bradului

Vrancea Tataranu

Vrancea Virtescoiu

b. Vizite în comunitate:

Slobozia Bradului, Vrancea

Calvini, Buzău

Răchitoasa, Bacău

127


7.6 Matricea de evaluare

Cri

teri

iÎn

treb

ări

In

dic

ato

riM

eto

de

Su

rse

de

da

te ș

i p

art

icip

are

a

fact

ori

lor

inte

resa

ţi c

hei

eEfi cacitate

Inte

rven

ţia a

tinge

rez

ulta

te

satis

făcă

toar

e în

rap

ort

cu

obie

ctiv

ele

decl

arat

e și

sta

bilit

e di

n pe

rspe

ctiv

a ec

hită

ţii?

Rez

ulta

te o

bţin

ute

la n

ivel

ul c

opiil

or

și f

amili

ilor

Iden

tifi c

area

cop

iilor

„in

vizi

bili“

D

iagn

ostic

area

vul

nera

bilit

ăţilo

r (1

-8)

și a

cura

teţe

Ana

liza

baze

i de

date

A

naliz

a so

ndaj

ului

re

aliz

at a

supr

a eș

antio

nulu

i ale

ator

iu

Cer

ceta

re d

ocum

enta

ră

Con

solid

ated

dat

abas

eS

urve

y on

invi

sibl

e ch

ildre

n U

NIC

EF r

epor

t (e

valu

atio

n 2

01

1)

S-a

u lu

at în

con

side

rare

fac

tori

i co

ntex

tual

i (po

litic

i / s

ocia

li /

econ

omic

i / c

ultu

rali)

în m

omen

tul

elab

orăr

ii și

impl

emen

tări

i in

terv

enţie

i?

Iden

tifi c

area

cop

iilor

„in

vizi

bili“

Pla

n pr

ivin

d ac

orda

rea

serv

iciil

or

Ana

liza

baze

i de

date

Baz

a de

dat

e ce

ntra

lizat

ă

Ser

vici

ile s

unt

furn

izat

e în

tr-u

n m

od e

fi cac

e și

asi

stă

cate

gori

ile

cele

mai

nev

oiaș

e?

Aco

rdar

ea d

e se

rvic

ii (1

-7)

copi

ilor

„inv

izib

ili“

din

pers

pect

iva:

1. a

cope

riri

i, 2. a

dres

ării

(incl

usiv

a a

bord

ării

din

pers

pect

iva

drep

turi

lor

copi

lulu

i și

aspe

ctel

or d

e ge

n) ș

i 3. a

cura

teţe

i dat

elor

(în

regi

stra

re)

Ana

liza

baze

i de

date

Ana

liza

sond

ajul

ui

real

izat

asu

pra

eșan

tionu

lui a

leat

oriu

Cer

ceta

re d

ocum

enta

ră

Baz

a de

dat

e ce

ntra

lizat

ăS

onda

j în

rând

ul c

opiil

or in

vizi

bili

Doc

umen

taţie

pro

iect

UN

ICEF

S

e ad

optă

o a

bord

are

baza

tă

pe d

rept

urile

cop

ilulu

i în

toat

e pr

oces

ele?

Exis

tă p

robl

eme

de g

en în

fu

rniz

area

ser

vici

ilor?

Car

e su

nt p

rinc

ipal

ele

cons

trân

geri

lega

te d

e ce

rere

și

ofer

tă?

Rez

ulta

te o

bţin

ute

la n

ivel

com

unita

r, ju

deţe

an ș

i na

ţiona

l

Spr

ijin

și p

artic

ipar

e co

mun

itară

Obs

taco

le ș

i bar

iere

inst

ituţio

nale

Son

daj î

n râ

ndul

cop

iilor

invi

zibi

liA

sist

enţi

soci

ali,

Rep

reze

ntan

ţi ai

pr

imăr

iei,

Str

uctu

ri C

omun

itare

C

onsu

ltativ

e, A

lţi p

rofe

sion

iști

Asi

sten

ţi so

cial

iS

uper

vizo

ri ș

i dir

ecto

ri D

GA

SP

C ș

i R

epre

zent

anţi

ai P

refe

ctur

iiA

sist

enţi

soci

ali,

Rep

reze

ntan

ţi ai

pr

imăr

iei,

Str

uctu

ri C

omun

itare

C

onsu

ltativ

e, A

lţi p

rofe

sion

iști

Ce

com

pone

nte

ale

proi

ectu

lui

sunt

cel

e m

ai e

fi cac

e și

car

e su

nt

cele

mai

inefi

cac

e?

128

ANEXE

Cri

teri

iÎn

treb

ări

In

dic

ato

riM

eto

de

Su

rse

de

da

te ș

i p

art

icip

are

a

fact

ori

lor

inte

resa

ţi c

hei

e

Efi cacitate

Ce

fact

ori i

nfl u

enţe

ază

succ

esul

?

Rez

ulta

te o

bţin

ute

la n

ivel

com

unita

r, ju

deţe

an ș

i na

ţiona

l

Con

trib

uţia

mic

rogr

antu

rilo

r

Ana

liza

sond

ajul

ui

real

izat

asu

pra

eșan

tionu

lui a

leat

oriu

Focu

s gr

upur

i In

terv

iuri

la n

ivel

ju

deţe

an

Son

daj d

e op

inie

Son

daj î

n râ

ndul

cop

iilor

invi

zibi

liA

sist

enţi

soci

ali

Sup

ervi

zori

și d

irect

ori D

GA

SPC

și

Rep

reze

ntan

ţi ai

Pre

fect

urii

Asi

sten

ţi so

cial

i, R

epre

zent

anţi

ai p

rimăr

iei,

Str

uctu

ri C

omun

itare

Con

sulta

tive,

Alţi

pr

ofes

ioni

ști

Car

e su

nt d

ifere

nţel

e în

tre

cele

64 d

e co

mun

e di

n 2012 ș

i cel

e 32 c

are

au ie

șit

din

prog

ram

dup

ă in

terv

enţia

din

2011?

Com

para

rea

date

lor

și in

form

aţiil

or în

baz

a in

dica

tori

lor

vize

ază

toat

e el

emen

tele

de

mai

sus

.

Relevanţă

Car

e es

te v

aloa

rea

inte

rven

ţiei î

n ra

port

cu

nevo

ile c

ateg

oriil

or c

elor

m

ai n

evoi

așe

și r

educ

erea

inec

hită

ţii

dint

re c

ateg

oriil

e ce

le m

ai în

stăr

ite

și c

ele

mai

nev

oiaș

e?

Aco

perir

ea

adec

vată

a n

evoi

lor

pers

oane

lor

celo

r ne

voia

șe

Opi

nia

bene

fi cia

rilor

și a

re

prez

enta

nţilo

r co

mun

ităţii

Ana

liza

baze

i de

date

Ana

liza

sond

ajul

ui r

ealiz

at

asup

ra e

șant

ionu

lui

alea

toriu

Foc

us g

rupu

ri

Inte

rviu

ri la

niv

el ju

deţe

an

Son

daj d

e op

inie

Baza

de

date

cen

traliz

ată

Son

daj î

n râ

ndul

co

piilo

r inv

izib

ili A

sist

enţi

soci

ali S

uper

vizo

ri și

dire

ctor

i DG

ASPC

și R

epre

zent

anţi

ai

Pref

ectu

rii A

sist

enţi

soci

ali,

Repr

ezen

tanţ

i ai

prim

ărie

i, St

ruct

uri C

omun

itare

Con

sulta

tive,

Al

ţi pr

ofes

ioni

ști

Dar

în r

apor

t cu

nevo

ile d

e de

zvol

tare

inst

ituţio

nală

?

Aco

perir

ea

adec

vată

a n

evoi

lor

de d

ezvo

ltare

in

stitu

ţiona

lă

Opi

nia

repr

ezen

tanţ

ilor

com

unită

ţii ș

i ai

inst

ituţii

lor

jude

ţene

Focu

s gr

upur

i In

terv

iuri

la n

ivel

jude

ţean

Son

daj d

e op

inie

Asi

sten

ţi so

cial

iS

uper

vizo

ri și

dire

ctor

i DG

AS

PC ș

i R

epre

zent

anţi

ai P

refe

ctur

iiA

sist

enţi

soci

ali,

Rep

reze

ntan

ţi ai

prim

ărie

i, S

truc

turi

Com

unita

re C

onsu

ltativ

e, A

lţi

prof

esio

nișt

i

Sau

în r

apor

t cu

abor

dare

a di

n pe

rspe

ctiv

a ec

hită

ţii ș

i a d

rept

urilo

r om

ului

a a

spec

telo

r le

gate

de

prog

ram

are

și p

rom

ovar

ea e

galit

ăţii

de g

en?

Aco

perir

ea

adec

vată

a

disc

repa

nţel

or d

e la

niv

elul

ech

ităţii

de

căt

re p

ache

tul

min

im

Opi

nia

bene

fi cia

rilor

și a

re

prez

enta

nţilo

r co

mun

ităţii

des

pre

pach

etul

min

im

Focu

s gr

upur

i In

terv

iuri

la n

ivel

jude

ţean

Son

daj d

e op

inie

Asi

sten

ţi so

cial

iS

uper

vizo

ri și

dire

ctor

i DG

AS

PC ș

i R

epre

zent

anţi

ai P

refe

ctur

iiA

sist

enţi

soci

ali,

Rep

reze

ntan

ţi ai

prim

ărie

i, S

truc

turi

Com

unita

re C

onsu

ltativ

e, A

lţi

prof

esio

nișt

i

129


Cri

teri

iÎn

treb

ări

In

dic

ato

riM

eto

de

Su

rse

de

da

te ș

i p

art

icip

are

a

fact

ori

lor

inte

resa

ţi c

hei

e

Relevanţă

Dar

în c

eea

ce p

rive

ște

com

unel

e vi

zate

: 64 în

2012 c

ompa

rativ

cu

96 în

201

1?

Men

ţiner

ea

rele

vanţ

ei

2011/2

012

Opi

nia

bene

fi cia

rilo

r, re

prez

enta

nţilo

r co

mun

ităţii

și a

i in

stitu

ţiilo

r ju

deţe

ne

Ana

liza

baze

i de

date

Ana

liza

sond

ajul

ui

real

izat

asu

pra

eșan

tionu

lui a

leat

oriu

Focu

s gr

upur

i In

terv

iuri

la n

ivel

ju

deţe

an

Son

daj d

e op

inie

Baz

a de

dat

e ce

ntra

lizat

ăS

onda

j în

rând

ul c

opiil

or in

vizi

bili

Asi

sten

ţi so

cial

iS

uper

vizo

ri ș

i dir

ecto

ri D

GA

SP

C ș

i R

epre

zent

anţi

ai P

refe

ctur

iiA

sist

enţi

soci

ali,

Rep

reze

ntan

ţi ai

pr

imăr

iei,

Str

uctu

ri C

omun

itare

C

onsu

ltativ

e, A

lţi p

rofe

sion

iști

Efi cienţă

Prog

ram

ul fo

lose

ște

resu

rsel

e în

tr-un

mod

cât

se

poat

e de

chi

bzui

t pe

ntru

a o

bţin

e re

zulta

tele

est

imat

e,

stab

ilite

din

per

spec

tiva

echi

tăţii

?

Cost

efi

cien

ţa

con

trib

uţi

ei

UN

ICE

F

Est

ima

rea

com

pa

rati

vă a

co

stu

rilo

r p

er c

op

il a

le d

ifer

itel

or

serv

icii

(in

clu

siv

ale

ser

vici

ilor

alt

ern

ati

ve, c

um

ar

fi c

entr

ele

de

zi ș

i ce

le d

e ti

p r

ezid

enţi

al)

Uti

liza

rea

alt

or

resu

rse:

tim

p

An

ali

za b

aze

i d

e d

ate

Cer

ceta

re d

ocu

men

tară

(i

ncl

usi

v a

na

liza

b

ug

etu

lui

folo

sit

la i

mp

lem

enta

rea

p

roie

ctu

lui

și a

st

an

da

rdel

or

de

cost

p

entr

u s

ervi

ciil

e p

ub

lice

)

Focu

s g

rup

uri

Ba

za d

e d

ate

cen

tra

liza

tăR

ap

oa

rte

UN

ICE

F Le

gis

laţi

a n

aţi

on

ală

pri

vin

d

sta

nd

ard

ele

de

cost

Asi

sten

ţi s

oci

ali

Se

baze

ază

pe p

rinc

ipiil

e dr

eptu

rilo

r co

pilu

lui?

Exis

tă ș

i alte

alte

rnat

ive

feza

bile

cu

cos

turi

red

use?

Cât

de

cost

-efi c

ient

est

e pr

oiec

tul

în a

sist

area

cat

egor

iilor

cel

or m

ai

nevo

iașe

?

Cum

pot

fi c

ompa

rate

cos

turi

le

asis

tări

i cat

egor

iilor

cel

or m

ai

nevo

iașe

cu

cele

ale

ser

vici

ilor

publ

ice?

Cu

toat

e ac

este

a, a

vând

în v

eder

e că

nu

exis

tă c

ostu

ri s

tand

ard

stab

ilite

nic

i pen

tru

serv

iciil

e pr

even

tive,

nic

i pen

tru

pach

etul

min

im, e

fi cie

nţa

se r

apor

teaz

ă la

co

stur

ile r

ealiz

ate

în c

adru

l pro

iect

ului

, ce

pot

fi di

feri

te d

e co

stur

ile e

fect

uate

într

-un

alt

cont

ext.

Eval

uare

a de

faţ

ă nu

incl

ude

o an

aliz

ă co

st-b

enefi

ciu

pro

priu

-zi

să.

130

ANEXE

Cri

teri

iÎn

treb

ări

In

dic

ato

riM

eto

de

Su

rse

de

da

te ș

i p

art

icip

are

a

fact

ori

lor

inte

resa

ţi c

hei

e

Sustenabilitate

În c

e m

ăsur

ă co

ntex

tul a

ctua

l est

e m

ai m

ult

sau

mai

puţ

in f

avor

abil

cont

inuă

rii a

cest

or a

bord

ări î

n vi

itoru

l apr

opia

t (p

e te

rmen

scu

rt

și m

ediu

)?

Ris

curi

și

vuln

erab

ilită

ţi

Ang

ajam

ente

și v

ulne

rabi

lităţ

i da

tora

te s

chim

bări

lor

polit

ice

și fi

scal

e în

cee

a ce

pri

veșt

e co

ntin

uare

a su

sţin

erii

activ

ităţil

or

proi

ectu

lui d

e că

tre

auto

rită

ţile

loca

le.

Focu

s gr

upur

i In

terv

iuri

la n

ivel

ju

deţe

an S

onda

j de

opin

ie

Asi

sten

ţi so

cial

i Sup

ervi

zori

și d

irec

tori

D

GA

SP

C ș

i Rep

reze

ntan

ţi ai

Pre

fect

urii

Asi

sten

ţi so

cial

i, R

epre

zent

anţi

ai

prim

ărie

i, S

truc

turi

Com

unita

re

Con

sulta

tive,

Alţi

pro

fesi

oniș

ti

Inte

rven

ţia ș

i im

pact

ul s

ău a

supr

a ca

tego

riilo

r ce

lor

mai

nev

oiaș

e po

t fi

cont

inua

te d

upă

retr

ager

ea

spri

jinul

ui e

xter

n?

Sun

t șa

nse

ca in

echi

tăţil

e di

ntre

ce

i mai

înst

ăriţi

și c

ei m

ai n

evoi

ași

să c

reas

că, s

ă st

agne

ze s

au s

ă se

re

ducă

dup

ă re

trag

erea

spr

ijinu

lui

exte

rn?

Ris

curi

iden

tifi c

ate

la n

ivel

ul

acor

dări

i ser

vici

ilor

(1-7

) co

piilo

r ‘in

vizi

bili

din

grup

ul d

e co

ntro

l, di

n pe

rspe

ctiv

a:1. a

cope

riri

i, 2. a

dres

ării

(incl

usiv

a a

bord

ării

din

pers

pect

iva

drep

turi

lor

copi

lulu

i și

aspe

ctel

or d

e ge

n) ș

i 3. a

cura

teţe

i dat

elor

(în

regi

stra

re)

Ana

liza

baze

i de

date

Ana

liza

sond

ajul

ui

real

izat

asu

pra

eșan

tionu

lui a

leat

oriu

Cer

ceta

re d

ocum

enta

ră

Baz

a de

dat

e ce

ntra

lizat

ăS

onda

j în

rând

ul c

opiil

or in

vizi

bili

Doc

umen

taţie

pro

iect

UN

ICEF

Str

ateg

ia v

a fi

repl

icat

ă la

sca

ră

mai

larg

ă sa

u ad

apta

tă?

Per

spec

tive

și

imp

lica

ţii

Pu

nct

ul

de

ved

ere

al

Str

uct

uri

lor

Com

un

ita

re C

on

sult

ati

ve ș

i a

l C

entr

ulu

i d

e R

esu

rse

din

ca

dru

l D

GA

SP

C

Inte

rviu

ri l

a n

ivel

ju

deţ

ean

Son

da

j d

e o

pin

ie

Su

per

vizo

ri ș

i d

irec

tori

DG

AS

PC

și

Rep

reze

nta

nţi

ai

Pre

fect

uri

iA

sist

enţi

so

cia

li, R

epre

zen

tan

ţi a

i p

rim

ări

ei, S

tru

ctu

ri C

om

un

ita

re

Co

nsu

lta

tive

, Alţ

i p

rofe

sio

niș

tiEs

te p

osib

ilă e

xtin

dere

a sa

?

Ce

s-a

întâ

mpl

at c

u ce

le 3

2 d

e co

mun

e ca

re a

u ie

șit

din

proi

ect

în 2

012?

Com

para

rea

date

lor

și in

form

aţiil

or în

baz

a in

dica

tori

lor

vize

ază

toat

e el

emen

tele

de

mai

sus

.

Ana

liza

baze

i de

date

Inte

rviu

ri la

niv

el

jude

ţean

Son

daj d

e op

inie

Cer

ceta

re d

ocum

enta

ră

Baz

a de

dat

e ce

ntra

lizat

ăS

uper

vizo

ri ș

i dir

ecto

ri D

GA

SP

C ș

i R

epre

zent

anţi

ai P

refe

ctur

iiA

sist

enţi

soci

ali,

Rep

reze

ntan

ţi ai

pr

imăr

iei,

Str

uctu

ri C

omun

itare

C

onsu

ltativ

e, A

lţi p

rofe

sion

iști

Rap

ort

UN

ICEF

(ev

alua

re 2

01

1)

131


7.7 Rezultate descriptive în funcţie de componentele cercetării

7.7.1 Focus grupuri cu asistenţii sociali

Au fost organizate patru focus grupuri cu asistenţii sociali din proiect. Toate focus grupurile au avut loc la sediul DGASPC. Participanţii au fost selectaţi de supervizori; cu toate acestea, supervizorii nu au luat parte la focus grupuri. Asistenţii sociali au fost rugaţi de asemenea să completeze o fi șă în care să evalueze / estimeze: (1) relevanţa pachetului minim de servicii; (2) timpul alocat activităţilor proiectului și cel alocat fi ecărui serviciu în parte; (3) principalele difi cultăţi legate de benefi ciari, colaboratori și aranjamente instituţionale; (4) suportul metodologic oferit de DGASPC; (5) importanţa fi nanţării obţinute prin microgranturi.

Tabel A. 9. Numărul asistenţilor sociali care au participat la focus grupuri

Locaţie focus grup Botoșani Vaslui Bacău Focșani Total

Număr participanţi 11 8 9 9 37

Relevanţa pachetului minim de servicii Sprijinirea copiilor „invizibili“

Tabel A. 10. Evaluarea relevanţei pachetului minim de servicii de către asistenţii sociali, pe o scală de la

1 (serviciile nu sunt necesare) la 5 (sunt foarte necesare).

Servicii Media

SV0. Identifi carea pe teren a cazurilor de copii vulnerabili 4.95

SV1. Înscrierea la medicul de familie 4.65

SV2. Programarea vizitei și/sau acompanierea la medic 3.89

SV3. Asigurarea transportului până la medic 3.62

SV4. Obţinerea certifi catului de handicap 4.31

SV5. Facilitarea accesului la benefi cii sociale 4.89

SV6. Procurarea actelor de identitate 4.67

SV7. Informarea cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă, abuz, exploatare 4.92

SV8. Consiliere individuală de specialitate 4.97

SV9. Centru de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi 4.56

SV10. Înscrierea la școală 4.70

SV11. Discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor probleme școlare 4.70

SV12. Referire către sistemul de protecţie specializată și/sau ONG 4.09

SV13. Reintegrarea copilului în familia naturală 4.32

SV14. Grupuri de suport tematice 4.44

Date: UNICEF și CERME, Fișe completate de asistenţii sociali în timpul discuţiilor de focus grup, ianuarie 2013. Notă: Asistenţii

sociali au fost rugaţi să facă evaluarea în funcţie de nevoile specifi ce ale copiilor din comunităţile lor.

Toate serviciile sunt considerate a fi necesare deoarece apar mereu noi cazuri și noi probleme ce trebuie rezolvate. Pentru a asigura strictul necesar familiilor vulnerabile, trebuie acordate toate aceste servicii. „– Care sunt cele mai relevante servicii pentru comunitatea dumneavoastră? – Toate, toate. Nu știu dacă putem clasifi ca aceste servicii în vreun fel. Practic, se leagă unele de altele prin importanţa pe care o au. Nu știu dacă un serviciu este mai important decât altul. Toate sunt la fel de importante.“ (Asistent social, Focus grup Vaslui)

Sprijinul acordat pentru obţinerea diverselor documente (cum ar fi certifi catul de handicap) este considerat foarte important pentru că familiile nu știu de ce acte au nevoie și nu se descurcă fără ajutor.

132

ANEXE

Nu există centre de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi în toate comunităţile în ciuda necesităţii lor. În unele din aceste comune, s-a oferit consiliere individuală și de grup în școli. „Am remarcat dorinţa profesorilor și a copiilor de a avea astfel de activităţi de consiliere și, din punctul meu de vedere, existenţa unui astfel de centru de sprijin, înfi inţarea sa în comună, ar fi un lucru relevant, mai mult decât relevant. Există probleme, deși mulţi nu recunosc acest lucru. În timpul activităţilor de consiliere, am încercat mai întâi să dezvolt o relaţie pozitivă între copii și profesori, am discutat despre violenţa în școli și în familie.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Programarea vizitei și acompanierea la medic nu sunt servicii necesare în unele comunităţi pentru că benefi ciarii se descurcă singuri; își cunosc drepturile și nu au nevoie de ajutor. „Își cunosc foarte bine drepturile … Știu că trebuie să obţină un lucru și se luptă pentru el, iar eu nu trebuie să intervin pentru ei.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Acordarea de servicii sociale a fost însoţită în anumite cazuri de sprijin fi nanciar oferit de ONG-uri. „Pe lângă pachetul minim de servicii, avem și proiecte fi nanţate de ONG-uri care oferă ajutor fi nanciar unui număr de 1-2 familii în fi ecare comună din judeţul Suceava.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

Timpul alocat pachetului minim de servicii Sprijinirea copiilor „invizibili“

În medie, asistenţii sociali au alocat 68% din orele totale de muncă activităţilor proiectului și 32% altor activităţi realizate în cadrul primăriei. Serviciile din pachetul minim cărora asistenţii sociali le-au alocat mai mult timp au fost: identifi carea cazurilor vulnerabile, consiliere, informare, facilitarea accesului la benefi cii sociale, discuţii cu cadrele didactice.

Tabel A. 11. Timpul alocat fi ecărui serviciu de către asistenţii sociali – pe o scală de la 1 (cel mai puţin

timp alocat) la 15 (cel mai mult timp alocat).

Servicii Asistenţi sociali care au realizat

această activitate

Timp alocat (media)

SV0. Identifi carea pe teren a cazurilor de copii vulnerabili 37 13,32

SV1. Înscrierea la medicul de familie 34 5,65

SV2. Programarea vizitei și/sau acompanierea la medic 29 5,76

SV3. Asigurarea transportului până la medic 19 3,78

SV4. Obţinerea certifi catului de handicap 27 5,73

SV5. Facilitarea accesului la benefi cii sociale 37 10,59

SV6. Procurarea actelor de identitate 34 8,08

SV7. Informarea cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă, abuz, exploatare

36 11,22

SV8. Consiliere individuală de specialitate 37 11,35

SV9. Centru de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi 22 6,95

SV10. Înscrierea la școală 30 6,14

SV11. Discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor probleme școlare 37 9,35

SV12. Referire către sistemul de protecţie specializată și/sau ONG 24 5,32

SV13. Reintegrarea copilului în familia naturală 22 3,43

SV14. Grupuri de suport tematice 31 8,22

Date: UNICEF și CERME, Fișe completate de asistenţii sociali în timpul discuţiilor de focus grup, ianuarie 2013.

Identifi carea pe teren a cazurilor de copii vulnerabili a fost activitatea căreia i s-a dedicat cel mai mult timp deoarece numărul cazurilor este mare, iar unii părinţi nu sunt dispuși să coopereze cu asistentul social de la bun început. „Cel mai mult timp l-a luat identifi carea familiilor vulnerabile. Probleme: sărăcia, reticenţa persoanelor din mediul rural, întârzierea eliberării actelor de identitate

133


ale noilor membri ai familiei; abandon școlar, abuz sexual, mame minore (copii în grija bunicilor), cazuri ce au avut nevoie de consiliere pentru stabilirea paternităţii, consiliere pentru obţinerea pensiei alimentare, părinţi plecaţi la muncă în străinătate și copii lăsaţi la bunici, cazuri în care a fost necesară monitorizarea prezenţei școlare, neparticipare și lipsa de comunicare în proiectele fi nanţate prin microgranturi – este bine dacă le dai totul gratis, altfel nu vor să facă nimic, sunt reticenţi … copii cu dizabilităţi fără certifi cat sau copii fără acte – o unitate mobilă s-a deplasat în câteva comune și a reușit să obţină mai multe cărţi de identitate.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

„Primăria noastră nu are un asistent social și a trebuit să-i ţin eu locul, așa că știu toate cazurile pentru că m-am ocupat de benefi ciile sociale și alocaţiile familiale… a trebuit să îi vizitez acasă, să văd care e situaţia acestor familii … pe lângă ce mi-au spus cei de la primărie, am identifi cat foarte multe familii care nu primeau benefi cii sociale sau alocaţii, copiii nu erau înscriși la medicul de familie și mergeau la școală când și când, deci abandonau … într-o familie cu 5 copii, doar unul merge la grădiniţă, ceilalţi au renunţat, au maxim 2-3 clase.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Consiliere individuală de specialitate s-a oferit mai ales în cadrul compartimentelor înfi inţate prin microgranturi.

Facilitarea accesului la benefi cii sociale: „Mi-a fost greu pentru că sunt familii sărace care nu aveau posibilitatea să meargă la biroul de ocupare a forţei de muncă, la administraţia fi nanciară sau oriunde trebuia să meargă … și actele lor de identitate erau expirate....“ (Asistent social, Focus grup Vaslui)

Discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor probleme școlare: „Familii mari în care 2-3 copii merg și nu merg la școală, merg din când în când … când le vine această idee, nu mai merg la școală și am discutat cu cadrele didactice, directorul școlii și profesorii de diferite materii, română, matematică, am mers acasă la acești copii, am vorbit cu părinţii lor… îi lăsau să meargă la școală o perioadă, apoi din nou … a fost un fel de du-te-vino, în cele din urmă au venit … pentru serbarea de Moș Crăciun au venit cu toţii la școală, dar nu știu pentru cât timp...“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

134

ANEXE

Principalele difi cultăţi întâmpinate în rezolvarea problemelor copiilor vulnerabili

Tabel A. 12. Numărul asistenţilor sociali care au declarat că au întâmpinat difi cultăţi în furnizarea

pachetului minim de servicii preventive

ServiciiDifi cultăţi legate

de benefi ciariDifi cultăţi legate de colaboratori

Blocaje instituţionale

SV0. Identifi carea pe teren a cazurilor de copii vulnerabili

19 1 1

SV1. Înscrierea la medicul de familie 8 3 3

SV2. Programarea vizitei și/sau acompanierea la medic 8 2 2

SV3. Asigurarea transportului până la medic 3 4 5

SV4. Obţinerea certifi catului de handicap 7 5 13

SV5. Facilitarea accesului la benefi cii sociale 15 3 7

SV6. Procurarea actelor de identitate 18 4 7

SV7. Informarea cu privire la drepturi și riscuri legate de violenţă, abuz, exploatare

16 3 0

SV8. Consiliere individuală de specialitate 20 2 1

SV9. Centru de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi 11 2 1

SV10. Înscrierea la școală 21 0 0

SV11. Discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor probleme școlare

3 1 1

SV12. Referire către sistemul de protecţie specializată și/sau ONG

7 1 7

SV13. Reintegrarea copilului în familia naturală 12 0 2

SV14. Grupuri de suport tematice 5 4 1

Date: UNICEF și CERME, Fișe completate de asistenţii sociali în timpul discuţiilor de focus grup, ianuarie 2013.

Pentru majoritatea serviciilor, o mare parte din asistenţii sociali tind să menţioneze difi cultăţi legate de benefi ciari (vezi citatele de mai jos), în timp ce difi cultăţile legate de actorii instituţionali de la nivel local par a fi destul de rare. Blocajele instituţionale sunt mai frecvent menţionate în legătură cu unele servicii: procurarea certifi catului de handicap sau a actelor de identitate, facilitarea accesului la benefi cii sociale sau referirea copilului către servicii de protecţie specializată și/sau ONG-uri.

Identifi carea pe teren a cazurilor de copii vulnerabili

Principala difi cultate întâmpinată a fost numărul mare de cazuri vulnerabile.


Benefi ciari: „Cum nu aveau acte de identitate și prin urmare nici un loc de muncă, să se înscrie la medicul de familie, să fi e asiguraţi … nu mergeau pentru că dacă nu au bani să plătească de ce să mai meargă … așa că stăteau acasă și cumpărau de la farmacie un paracetamol sau aspirină să se facă mai bine până când...“ (Asistent social, Focus grup Vaslui)

Colaboratori: au fost doctori care au refuzat să înscrie pacienţii sau care nu se implică în activităţile proiectului.

„Am insistat mai mult pentru că am avut o familie a cărei fată de 14 ani a rămas însărcinată cu o fetiţă și doctorul nu a vrut să o înscrie deși tatăl avea un loc de muncă, nu a vrut să înscrie copilul.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Blocaje instituţionale: femeile însărcinate nu se pot înscrie la medicul de familie dacă nu sunt

135


asigurate. „Până acum, îi trimitea acolo și obţineau o adeverinţă, acum nu mai e așa. Trebuie să plătească o taxă … sunt foarte săraci și după ce că abia îi convingi să meargă să îi consulte un medic de familie, trebuie să îi duci la Casa de Asigurări de Sănătate, să plătești pentru ei deoarece ei nu au de unde … trebuie să stai la multe cozi, să mergi din ușă în ușă, foarte greu … nu știu … un obstacol foarte mare ăsta cu … Dacă femeia gravidă nu are dreptul la asigurare medicală, ce pot face eu? [...] Dacă femeia însărcinată nu are acces la asigurare medicală, nu avem cum să afl ăm când se naște copilul pentru că nu pot monitoriza fi ecare femeie gravidă sau poate nici nu-mi dau seama [că e gravidă] pentru că e așa de slabă și dacă mai are și haine largi pe ea...“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)


Transportul până la medic este adesea asigurat din banii donaţi de primar, asistent social sau ONG-uri.

„Pentru că folosește combustibilul primăriei … trebuie făcut plinul deoarece consumă ceva benzină până în sat și nu sunt bani, contabilul n-are bani … și până avem fonduri, primarul dă din banii lui și îi recuperează mai târziu … trebuie să rezolvăm această problemă… vorbim și cu managerul microbuzelor, proprietarul microbuzelor … să ia aceste persoane cu probleme și găsim înţelegere din partea lor.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„De obicei, îi duc cu mașina mea, nu mă mai complic.“ (Asistent social, Focus grup Vaslui)

„Am avut difi cultăţi în acest sens … Am un caz, doi copii de 5 ani, gemeni, rămași fără mamă din august anul acesta … au fost lăsaţi în grija tatălui biologic … se știa care e situaţia, a fost decizia mea … sincer, nu erau prea multe alte opţiuni, s-au cerut multe documente … Am rugat un ONG să mă susţină cu bani să cumpăr abonamentul lunar ca să duc copiii la logoped. Copiii aveau defi cienţe de exprimare și au avut nevoie urgent de asistenţă medicală mai îndelungată.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)


Blocaje instituţionale: sunt necesare multe documente ce presupun niște taxe; de asemenea, durează foarte mult până se obţine certifi catul.

Pentru a obţine certifi catul, trebuie mers la medicul de familie care te trimite la un specialist, unde plătești 50 lei sau 100 lei (depinde de doctor); și „nici nu vor să audă de cazuri sociale [...] Din acest motiv, unii nu obţin niciodată certifi catul de handicap pentru că până la urmă s-ar prezenta în faţa comisiei, dar faptul că trebuie să plătească este prea mult pentru ei deoarece mulţi trăiesc din ajutoare sociale și banii sunt așa de puţini că nu le ajung.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Durează foarte mult până se obţine un certifi cat de handicap și înregistrarea copilului în centrul de plasament (3 luni).“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

„E mult de așteptat până se întrunește comisia de plasament, până se obţin certifi catele de handicap etc. …“ (Asistent social, Focus grup Neamţ)


Benefi ciari: discuţiile cu benefi ciarii pentru a le explica anumite lucruri iau foarte mult timp.

Blocaje instituţionale:

Criteriile de eligibilitate pentru benefi cii sociale; persoanele care nu și-au plătit impozitele / amenzile, cele care deţin teren peste pragul stabilit nu sunt eligibile. „Să fi e (aceste criterii), dar pentru acești oameni, nu poţi face nimic, nu au unde se angaja, ce să le dai, nu poţi face absolut nimic pentru ei … îi lași … îi vezi că mor de foame și nu poţi face nimic să-i ajuţi.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Obligaţia de a prezenta periodic adeverinţe; în multe situaţii, distanţa până în localitatea de unde se obţine adeverinţa de șomaj sau actele de la administraţia fi nanciară este mare. Așadar, unii renunţă pentru că nu au bani de transport.

136

ANEXE

„Facem o listă pentru administraţia fi nanciară, unde îi trecem pe toţi … cei de la biroul de taxe eliberează adeverinţele… nu merg ei înșiși pentru că unii nu au bani.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)


Benefi ciari: „Am un copil de șase luni pe care l-am vizitat de șase ori pentru monitorizare. Nu au avut cu cine să vorbească. Nu l-au declarat. Ce să fac acum … să iau copiii, să iau mama cu poliţia? Am vorbit și cu mama, și cu tatăl, de multe ori … da, vă promit, mâine dimineaţă merg să fac certifi catul… E o problemă în comunitatea ei, suntem vecini și știm despre ce e vorba … e o problemă pentru că dacă tatăl spune nu mergi, atunci nu merge, nu îl contrazice … femeia nu are cuvânt în faţa bărbatului. Vă spun … o să vină peste un an și o să zică că nu au certifi cat de naștere … și o să anunţăm biroul de evidenţă a populaţiei care o să emită certifi catul pentru că au bunăvoinţă … eliberează certifi catele de naștere și li le dăm.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Informarea cu privire la drepturi şi riscuri legate de violenţă, abuz, exploatare

Benefi ciari

„Există ideea preconcepută că bătaia e ruptă din Rai, este clar pentru ei … și am putea vorbi ore în șir despre asta. E greu să schimbi mentalitatea unor oameni … Am încercat să o fac prin consiliere … am împărţit broșuri și fl uturașe, am aplicat chestionare ca să descopăr cazurile de violenţă domestică și din școli, deși se pare că nu e nimic greșit … Când am aplicat chestionarele, vorbind despre un caz real, am observat că în realitate situaţia este complet diferită și că nimeni nu recunoaște, nici măcar la școală sau acasă, mama își poate agresa copilul verbal și fi zic în orice moment al zilei.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Romii ţi-o spun direct: m-a bătut, a… nu știu ce … dar ceilalţi sunt reţinuţi, lucrezi foarte greu cu ei. Persoanele rome, ca să te impresioneze, da, m-a bătut, a făcut …“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Consumul de alcool, reticenţa, mulţi romi își pierd actele … sunt mai interesaţi să primească ajutor material decât consiliere sau să înveţe să facă ceva. Au fost cazuri în care asistentul social din proiect nu a fost primit … dar după implementarea altor proiecte și vizite cu cadouri, ne-au întrebat „când mai veniţi“? Benefi ciarii știu unde să meargă, îl cunosc pe asistent social și merg la el. Un alt caz – un bărbat și-a bătut soţia pentru că a acceptat ajutorul material pe care l-am trimis noi printr-un program. Ca să cureţe casa … i-am ameninţat că le luăm copiii timp de 3 luni… în fi nal, au reușit să dea cu var.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

Consilierea individuală de specialitate

Benefi ciari: unii sunt reticenţi când vin la consiliere; în alte cazuri, rezultatele sunt sub așteptări (discuţiile purtate de asistenţi sociali cu părinţii romi despre prezenţa școlară a copiilor lor nu au avut niciun rezultat).

Centre de sprijin şi consiliere pentru copii şi părinţi

Benefi ciari

„A fost greu la început pentru că au crezut că Protecţia Copilului o să le ia copiii din familie. Cu multe eforturi și cu ajutorul SCC, am reușit să lămurim lucrurile și acum le place mult să meargă acolo, este un lucru pozitiv. Pot spune că au înţeles în cele din urmă ce înseamnă asistentul social pentru comunitatea lor. Veneau din alt sistem. Eu am fost asistent social. Și când am venit aici, am fost perceput ca o persoană care vrea să le ia copiii și să-i ducă la Protecţia Copilului. Asta era ideea. Acum se bucură când îi vizităm. Nici actorii locali, primarii, nu au pus accentul pe importanţa asistentului social.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Frica de a nu le fi luaţi copiii, reticenţa lor … nu au niciun interes să facă ceva pentru … problemele fi nanciare invocate ca motiv pentru abandonul școlar, refuzul de a coopera și a obţine acte de identitate, lipsa motivaţiei de a merge la școală, modul în care percep problemele… s-au obișnuit să primească

137


ajutor material. Monitorizarea absenţelor școlare ale copiilor și intervenţia împreună cu directorul școlii și cadrele didactice în anumite cazuri … i-am constrâns și i-am condiţionat pe benefi ciari pentru a-i face să coopereze (am cumpărat haine și tot ce trebuie unui copil ca să meargă la școală).“ (Asistent social, Focus grup Neamţ)

Unii asistenţi sociali nu au întâmpinat difi cultăţi. „Consilierea părinţilor și a copiilor, grupuri de suport tematice – prin microgranturi am reușit să îi ajutăm să vadă cum ar arată o viaţă normală și astfel s-a îmbunătăţit relaţia părinte-copil. Toţi actorii locali au cooperat, cadrele didactice, primarul, psihologul. Au încercat să îi facă să se deschidă prin joc.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

„Am benefi ciat de un microgrant prin care am oferit consiliere copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi … în 2011 am identifi cat 226 de copii cu părinţi migranţi… după evaluarea cazurilor, am selectat 40 de copii care erau cei mai vulnerabili și care au benefi ciat de consiliere, ateliere de creaţie, educaţie pentru sănătate, siguranţă și prevenirea delincvenţei juvenile … și câteva întâlniri cu preotul pentru educaţie morală … au mers în excursie la mănăstiri, la muzeul satului și la un centru pentru persoane vârstnice … micrograntul a fost un real succes.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

Înscrierea la şcoală

Benefi ciari

„(Mamele rome) Spun că nu vor să le lase [pe fi icele lor] la școală pentru că sunt persoane care le răpesc și nu le mai aduc acasă și preferă să ţină copiii acasă.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Am mers de multe ori la o familie ce prezenta risc de abandon școlar ca să le ofer consiliere și în fi nal i-am mobilizat să meargă la școală – au înţeles că au nevoie de cel puţin 8 clase.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

„Am reușit să convingem familiile să își trimită copiii la școală pentru a benefi cia de alocaţie și aduc în fi ecare lună o adeverinţă de la școală ca să fi e în regulă dosarul. Trebuie să-i monitorizezi, să îi constrângi cumva.“ (Asistent social, Focus grup Neamţ)

Discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor probleme şcolare

Asistenţii sociali au cooperat în general foarte bine cu profesorii și mediatorii școlari.

Referire către sistemul de protecţie specializată şi/sau ONG

În general, colaborarea cu ONG-urile presupune numeroase documente pentru asistarea cazurilor sociale, dar difi cultăţile nu sunt insurmontabile.

Reintegrarea în familia naturală

Benefi ciari

„Nu poţi duce un copil înapoi în familie așa, pur și simplu. Trebuie să fi i foarte atent când faci reintegrarea. Acel copil nu a fost luat din familie fără niciun motiv … a existat o problemă și nu te poţi duce... pentru că părintele … Da, există părinţi care… da, îi primesc, am condiţii, am totul, dar de ce îi primesc? Pentru alocaţia primită de copil. Am acum o familie, patru ani m-am luptat să iau copiii din familie, patru ani. În fi nal, am sunat la directoarea de acolo: Doamnă, vreau să luaţi acești copii. Nu pot pleca de acolo … când plec mă tot gândesc dacă vor mai fi în viaţă mâine dimineaţă. În cele din urmă, au venit și i-au luat. Acum, părinţii își vor copiii înapoi. Vin la noi … îmi vreau copilul înapoi, copiii mei … nu pot trăi fără ei … și ies în hol și un consătean o întreabă când o să-mi dai banii înapoi? Așteaptă, de Crăciun, pentru că acum o să-mi dea înapoi copiii și atunci primesc alocaţia și îţi dau banii înapoi.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Caz: familie cu 10 copii, părinţii consumă alcool, droguri… una din fetele mici și fratele ei au câteva tentative de sinucidere la activ … urmează să fi e instituţionalizaţi într-un centru unde pot primi asistenţă specializată … 3 cazuri nu au CNP, mama locuiește în concubinaj cu un al treilea bărbat și

138

ANEXE

nu are acte. Alt caz este cel al unui băieţel neglijat de mama lui … a fost chiar în pericol lângă ea (de aceea a fost dus în plasament)… nici nu l-am recunoscut după prima lui baie … băiatul și-a vizitat mama și, când a văzut că trăia în aceleași condiţii și nu s-a mobilizat deloc, a zis că nu mai vrea să se întoarcă acolo niciodată.“ (Asistent social, Focus grup Neamţ)

Grupuri de suport tematice

Benefi ciarii preferă consilierea de grup celei individuale.

Părerea generală despre pachetul minim de servicii Sprijinirea copiilor „invizibili“

„Benefi ciul acestui proiect este informarea. Nu e ceea ce așteaptă ei – să primească ajutor material. Am reușit să ducem copiii în excursie (copiii nu mai fuseseră niciodată în afara comunei lor)… le-a plăcut atât de mult, dar părinţii nu sunt foarte interesaţi de astfel de activităţi dacă nu obţin și benefi cii materiale (haine, mâncare, rechizite). Datorită proiectului, oamenii au devenit mai comunicativi.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

Ce trebuie schimbat: existenţa unui centru de consiliere pentru părinţi și copii în toate comunităţile incluse în proiect; existenţa unui centru de zi.

Factori de risc ce pot reduce sau pune în pericol impactul pozitiv al proiectului:

Întreruperea proiectului: „Chiar dacă n-am avut un centru de sprijin și consiliere, deși mi-ar plăcea foarte mult să avem unul, am încercat să distribui fl uturașe „Sunt un părinte model“, să organizez discuţii săptămânal și să încercăm să ne comportăm mai frumos cu copiii noștri. Sincer, mă caută și mi-ar plăcea tare mult să continue acest pachet de servicii. Cred că toţi sunt de acord cu mine. Ar fi păcat să se termine acum când în sfârșit avem ceva experienţă. Nu poţi rezolva cazurile sociale într-o lună … un an, poate șase luni. Te ocupi de cazul social timp de 2-3 ani înainte să fi i sigur de o soluţie. Am lucrat numai pe acest proiect. De fapt, am fost o echipă - Vrancea. Da, ne-am înţeles foarte bine și am colaborat. “ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Încărcarea asistentului social cu multe sarcini: „În cazul meu, pentru că sarcinile asistentului social revin unei persoane responsabile de Registrul Agricol, mi le-a transferat toate mie … Cred că dacă proiectul nu ar mai continua … să-i pot informa, să îi monitorizez, să le trimit notifi cări... se apropie termenul, du-te să-ţi iei adeverinţa ca să poţi … și nu aș păstra legătura cu profesorii pentru absenţe … comportamentul lor, modul în care copiii se comportă la școală… te duci la părinţi, nu știu, poate jumătate din ei … Când am ajuns la primărie erau 47 de dosare de benefi cii sociale … într-o lună am avut chiar 130 de plătit… Ce să mai vorbim de alocaţii, au fost un sfert, deci am 260. Nu știu ce a fost înaintea mea, dar poate că dădeau alocaţiile pe simpatie. A venit și mi-a zis: doamna de dinainte mi-a spus că nu mă încadrez.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Aţi factori de risc: copiii sunt puși la muncă (fetele gătesc și au grijă de fraţii mai mici, iar băieţii adună fi er vechi împreună cu taţii lor); nivelul ridicat de abandon școlar (copiii mai mici urmează exemplul fraţilor mai mari care nu merg la școală); numărul mare de mame minore; sărăcia (care duce la consum de alcool și violenţă); plecarea la muncă în străinătate.

Suportul metodologic oferit de DGASPC

Toţi asistenţii sociali au declarat că au participat la activităţile Centrului de Resurse din cadrul DGASPC; majoritatea lor au participat o dată pe lună. Suportul metodologic oferit de DGASPC este apreciat ca fi ind foarte important, cu o medie de 9,97 (pe o scală de 1 la 10).

Suportul metodologic a constat în principal în: (1) prezentarea cazurilor nou identifi cate în teren, schimb de experienţă între asistenţii sociali (fi ecare a prezentat modul în care a rezolvat un anumit caz); (2) DGASPC a oferit informaţii și consiliere în legătură cu pașii ce trebuie urmaţi pentru rezolvarea cazurilor și unde trebuie mers.

139


„Pașii ce trebuie urmaţi în rezolvarea unui caz – comunicare prin email, în caz de nelămuriri, am putut suna și întreba. Când n-am știut ceva, am întrebat și am primit întotdeauna un răspuns.“ (Asistent social, Focus grup Vaslui)

Au avut loc și întâlniri trimestriale cu membrii SCC, la care s-a discutat despre atribuţiile și rolul SCC.

„SCC se întâlnește o dată la trei luni, asumându-și astfel mai multă responsabilitate. Au susţinut activităţile fi nanţate prin microgranturi, au avut întâlniri la care au oferit informaţii despre drepturile copilului, jocuri educative cu părinţii, abilităţi socio-emoţionale, ateliere de creaţie (broderie, au învăţat cum se introduce aţa în ac), diferite obiecte decorative, educaţie pentru sănătate. Am avut spaţiul necesar pentru aceste activităţi. Difi cultăţi: oamenii au înţeles cu greu care este scopul acestor întâlniri, cât de important este ce le-am prezentat. În cele din urmă, au înţeles la fi nalul programului.“ (Asistent social, Focus grup Botoșani)

Proiecte fi nanţate prin microgranturi

Marea majoritate a asistenţilor sociali care au implementat proiecte prin microgranturi consideră că acestea au adus o schimbare importantă în viaţa copiilor vulnerabili.

„Microgranturile s-au adresat familiilor numeroase, familiilor monoparentale și am fost plăcut surprins de numărul mare de participanţi, de colaborarea între școală, poliţie, asistent medical. Și SCC a ajutat mult … astfel, putem rezolva mai multe cazuri. Ce este mai difi cil este faptul că sunt obișnuiţi să primească ajutor material de la primărie, de la ONG-uri … nu sunt obișnuiţi să facă ei înșiși ceva.“ (Asistent social, Focus grup Neamţ)

„Activităţile cu copiii și părinţii (ateliere, informare, consiliere)… copii care au văzut jucării pentru prima dată cu această ocazie … socializarea i-a ajutat, unele comune continuă activitatea, dar e în funcţie de implementarea proiectului. Se observă o schimbare după acest proiect în sensul că oamenii s-au mobilizat să facă curăţenie, să aibă mai multă grijă de copiii lor, în ciuda sărăciei.“ (Asistent social, Focus grup Neamţ)

Proiectul „O rază de soare pentru copiii „invizibili““ – accent pe mamele minore, familiile numeroase și abandon școlar. A inclus activităţi de consiliere pentru părinţi și copii; profesorul de religie a luat de asemenea parte la unele întâlniri; este diriginte la o clasă în care se înregistrează mai multe cazuri de abandon școlar și a prezentat benefi ciile frecventării școlii.

„Impactul nu a fost foarte mare, ci mai redus pentru că nu au venit la consiliere și orice am făcut ca să-i atrag, tot nu au venit. Majoritatea cazurilor de abandon școlar se întâlnesc în rândul fetelor și oricât de mult am vrea să le schimbăm mentalitatea, nu putem.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Proiectul „Dreptul copiilor la un zâmbet“

A inclus activităţi de consiliere cu privire la abandonul școlar și controale medicale pentru mamele minore. „A fost mai greu la început, dar acum se văd rezultatele.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Proiectul de prevenire a abandonului școlar „Copii fără viitor“

A inclus activităţi care au ajutat copiii să își dezvolte capacitatea de învăţare, activităţi creative, jocuri, concursuri cu premii pentru copiii preșcolari.

„După părerea mea, rezultatul a fost unul pozitiv. A fost mai greu la început, într-adevăr, până i-am convins să vină la activităţi, dar în fi nal au ajuns să ne ceară ei să ne întâlnim din nou.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Rezultatul fi nal este că acești copii preșcolari … vin din familii cu o tradiţie a abandonului școlar… afl ă că școala este importantă. De aceea am selectat copii preșcolari și școlari. Am avut și activităţi

140

ANEXE

separate, și activităţi cu toţi la un loc. Rezultatele nu se văd imediat. De aceea trebuie să continue, să vedem ce … peste câteva luni … V-am spus, din punctul meu de vedere, o problemă socială și socializarea copilului nu se poate face așa cum ne-am întâlnit noi, de două ori pe săptămână. Nu pot spune că au fost unele … a fost ceva extraordinar după prima întâlnire. Trebuie să faci un efort …“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

„Acest proiect include profesori romi care au avut o contribuţie importantă … cunosc foarte bine comunitatea, toate situaţiile, subtilităţile. Și încercăm să-i ajutăm … să devină un model de urmat acești profesori, fi ind romi, pentru comunitate, pentru copiii romi. Deci, se poate.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

Proiectul „Împreună pentru viitor“

„Din analiza realizată în prima perioadă a proiectului am afl at că în comună sunt multe cazuri de violenţă domestică care este însoţită de numeroase probleme: abandon, furturi, delincvenţă și altele … Prin proiect, am reușit să creăm o reţea de specialiști… avem profesori, poliţiști, toţi ca voluntari, persoane din SCC … ceilalţi, toţi s-au implicat. Am aranjat sala, am făcut-o foarte plăcută și când profesorul identifi că o problemă, mă sună, este sunat directorul școlii, sunăm și la poliţie dacă e cazul, la preot dacă este nevoie, mergem cu toţii pe „Hepilica“, așa numim canapeaua … mergem pe „Hepilica“ și membrii comunităţii știu acum că dacă vin să discute la primărie, problemele lor se pot rezolva. Nu doar cei care au probleme au învăţat ceva, ci și ceilalţi membri ai comunităţii au afl at că atunci când dau de o problemă, trebuie să vină și să ne spună. Este nemaipomenit, pentru că problemele se rezolvă în comunitate. Nu trebuie să luăm copilul din familie, ceea ce este foarte important… copilul rămâne în familie, ajutăm familia, învăţăm familia cum să își crească copilul pentru ca acesta să se dezvolte normal.“ (Asistent social, Focus grup Vrancea)

În unele comune care nu au benefi ciat de microgranturi, asistenţii sociali au organizat diferite activităţi cu impact pozitiv asupra vieţii copiilor. „Chiar dacă nu am avut un proiect fi nanţat din microgranturi, am făcut activităţi de consiliere, atât de grup, cât și individuală, care au avut un impact pozitiv asupra benefi ciarilor. Nu mă laud, e doar o remarcă pentru că mi-a plăcut foarte mult.“ (Asistent social, Focus grup Vaslui)

7.7.2 Interviuri cu factorii interesaţi de la nivel judeţean

Tabel 15. Lista interviurilor cu factorii interesaţi de la nivel judeţean

Locul interviului Supervizor DGASPC Prefectură

Bacău Simona BOGHIU Director Reprezentant prefectură

Botoșani Lăcrămioara RADU Director Reprezentant prefectură

Buzău Ciprian Mihai PÂRVU Director Reprezentant prefectură

Iași Iuliana ÎNSURĂŢELU Director Reprezentant prefectură

Neamţ Victoria CIUTĂ Director Reprezentant prefectură

Suceava Florin TĂRNĂUCEANU Director Reprezentant prefectură

Vaslui Anca Georgiana BABAȘCU Director Reprezentant prefectură

Vrancea Simona IVANCIU Director Reprezentant prefectură

Supervizorii proiectului


Părerea generală a supervizorilor în legătură cu pachetul minim de servicii este una pozitivă, acesta fi ind considerat necesar în comunităţi. Cu ajutorul acestui pachet de servicii, s-au rezolvat anumite probleme. Serviciile legate de comunicare și informarea benefi ciarilor sunt percepute ca fi ind foarte importante.

141


„Acest pachet de servicii este binevenit nu doar pentru persoanele vulnerabile. Serviciile de consiliere nu sunt niciodată sufi ciente – centrele de consiliere.“ (Supervizor, Vrancea)

„Așa cum am spus, asistenţii sociali au făcut peste 1600 de vizite în familii, un lucru extraordinar.“ (Supervizor, Buzău)

„Partea de comunicare este cea mai importantă din întregul pachet minim de servicii. Ce ar trebui introdus: prezenţa obligatorie în comunitate a asistentului social și a reprezentanţilor primăriei și discuţiile cu benefi ciarii. Dacă discuţi cu benefi ciarii, îţi vor spune că nimeni nu îi bagă în seamă, că sunt purtaţi de la o persoană la alta … [...] …oamenii sunt suspicioși; se întreabă „ce caută ăia la mine în curte? Ce vor de la mine? Trebuie să le repeţi ce trebuie să facă până le intră în cap ce și cum vrem să facem! S-a ridicat problema menţinerii /susţinerii pachetului minim de servicii, ceea ce înseamnă că a avut un impact vizibil asupra comunităţilor. Din vizitele de teren, se vede clar impactul. Cei de la primărie au înţeles, în sfârșit, că au nevoie de o persoană care să se ocupe exclusiv de asistenţă socială. Rezultatele sunt vizibile și în practică.“ (Supervizor, Suceava)

„Pachetul minim este foarte bine structurat, optim, calitatea serviciilor depinde de califi carea asistentului social din proiect și de existenţa unui asistent social în cadrul primăriei, pe lângă cel din proiect, astfel încât să nu se supraîncarce o singură persoană.“ (Supervizor, Botoșani)

Ce ar trebui schimbat? Ar trebui scoase anumite servicii? Ar trebui introduse alte servicii?

Un serviciu ce ar trebui introdus în acest pachet minim și care ar schimba mult situaţia copiilor vulnerabili este înfi inţarea centrelor de zi: „Este cel mai bun serviciu de prevenire pe care îl poţi înfi inţa la nivel local; în primul rând, își pot face temele și pot progresa cu învăţătura, apoi în general primesc o masă acolo, vreau să spun că sănătatea copiilor se îmbunătăţește, le dai hrana potrivită, sănătoasă, bine…. mai bună decât ce mâncăm noi azi, și apoi nivelul de educaţie plus consiliere, sprijin în diferite probleme. Am avut această experienţă pentru că am creat centre de zi prin proiectele PHARE, eu aveam grijă de ei din momentul în care veneau și când plecau din centru erau în mod clar mai bine. Și nu ai alte mijloace la nivel local, unde să-i duci … pentru că e mai bine să-i lași să stea cu familiile lor. Dacă îl iei și îl plasezi în sistemul de protecţie, ei bine, se termină totul … ceva se rupe … îi e bine o perioadă, dar apoi … “ (Supervizor, Buzău)

Ar trebui introdus un serviciu de acompaniere și îndrumare a părinţilor când aceștia trebuie să meargă la diferite instituţii (Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pentru un loc de muncă, Medicină Legală sau Tribunal pentru actele de identitate, la fi nanţe pentru adeverinţele necesare ca să primească benefi cii sociale), pentru că în general dau dovadă de laissez faire sau nu se descurcă, nu înţeleg cum funcţionează sistemul, nu sunt obișnuiţi cu sistemul.

„Îi spun, bine, dacă vrei să vezi ce locuri de muncă sunt disponibile în zona ta, trebuie să mergi la Agenţia Judeţeană sau la Serviciul Public din Onești. Trebuie să meargă acolo … ce e Serviciul Public, unde este, cum ajung la ei, cu cine să discut, ce program au … Trebuie să mergi cu el cel puţin o dată, poate de două ori, ca să îl pui în legătură cu o persoană de acolo, să îl îndrumi … și asta înseamnă mult pentru ei. Unii se descurcă singuri, dar majoritatea au nevoie de ajutor. Ar trebui ca acest tip de activitate, foarte frecventă, să fi e plătită. Aceste activităţi nu sunt incluse în buget… oricum, primăriile nu au un buget pentru asistenţă socială, nici vorbă, adică nu le pasă de niciun fel de servicii, așa că fac un buget de genul ăsta … totul merge la ajutoare sociale, iar când apar unele cazuri ca acesta, nu avem bani, adică nu am bani să plătesc transportul asistentului social la Tribunal sau la Medicină Legală sau la spital etc. Astea sunt situaţii reale; le-am văzut eu însumi pe teren.“ (Supervizor, Bacău)

Este nevoie de o mai bună colaborare între instituţii; pe de-o parte, o mai bună colaborare între instituţiile de la nivel judeţean și cele de la nivel local și, pe de altă parte, între instituţiile locale. Structurile Comunitare Consultative ar trebui să funcţioneze mai bine și să devină mai active în găsirea unor soluţii pentru cazurile vulnerabile identifi cate.

„Acum am o bună relaţie cu aceste primării. Nu e așa tot timpul … Am spus-o mereu. Relaţia trebuie să fi e la nivel instituţional... nu între oamenii din instituţii, și să se creeze un obicei, să poţi spune că

142

ANEXE

DGASPC și acea primărie a colaborat de fi ecare dată. Dacă nu există colaborare, dacă una din părţi nu se implică, pentru că poate nu e problema unei persoane de aici …deja apare o verigă slabă în găsirea soluţiilor… soluţiile sunt și așa puţine. În general, oamenii iau banii ca punct de referinţă. Sunt cazuri în care anumite persoane de referinţă din comunitate (preot, profesor) au reușit să schimbe unele obiceiuri și să îmbunătăţească viaţa unei familii.“ (Supervizor, Buzău)

„Activitatea SCC este stabilită de asistentul social din proiect; asta nu s-a întâmplat niciunde altundeva și, oricum [activitatea] a fost foarte redusă, adică au spus că nu au mijloace, nu au știut cum să gestioneze anumite situaţii. S-au întâlnit, au discutat, am pus presiune pe ei … i-am sunat, le-am transmis o informare scrisă despre situaţia școlară, de exemplu. Nu avem dezvoltat acest spirit civic, ţine de educaţie, de mentalitatea noastră … nu are a face cu responsabilitatea profesională, fi ecare își face treaba sa în general, și pe de altă parte e de înţeles pentru că toată lumea simte multe constrângeri și multă presiune. Toţi au spus: bine, vrem să facem, haideţi să ne implicăm, dar când au ajuns acolo … De ce să merg și eu cu Structura Comunitară Consultativă, am multe probleme pe cap și nu le pot rezolva pe toate. Găsești mai multă disponibilitate din partea pensionarilor … aceștia se bucură să participe la o întâlnire, să vorbească cu cineva.“ (Supervizor, Buzău)

„Sincer, m-am întrebat în ultimul timp cum poate continua Structura Comunitară dacă trebuie să rămână în forma asta … dacă SCC trebuie să existe neapărat, ce ar motiva oamenii să se implice mai mult, să se întâlnească … și i-am întrebat când ne-am întâlnit și nu au nicio viziune despre ce vor să facă pentru comunitate, nu sunt conștienţi de rolul lor, persoanele care lucrează la primărie sunt mult prea copleșite …de problemele primăriei, de hârtii, documente, toate alea. Nu există o motivare fi nanciară sau o directivă clară … trebuie să faci asta și asta, adică o sarcină ofi cială … când lași oamenii să decidă, nu găsesc timpul necesar.“ (Supervizor, Iași)

Factori de risc ce pun în pericol impactul pozitiv al proiectului

Contextul socio-politic în care se implementează un proiect: „anul acesta a fost extrem de volatil, instabil… coerenţa, logica și planifi carea proiectului au fost în repetate rânduri afectate de referendum, de schimbarea primarilor etc.“ (Supervizor, Vaslui)

Factorii ce ţin de administraţia locală și de modul în care aceasta și-a asumat responsabilitatea de a se implica în proiect în baza acordurilor de parteneriat semnate. „Au semnat o convenţie de parteneriat. Din păcate, acele persoane nu … Nu știu dacă este un obicei … semnezi o hârtie și o lași deoparte … poate cineva va veni și îţi va atrage atenţia, ei bine avem aceste obligaţii… asta e bine … Nimeni nu a revenit dacă nu i-am sunat …vedeţi, este scris acolo că aveţi obligaţia să … nu își asumă responsabilitatea la acest nivel … Semnez și răspund pentru ce am semnat, știu ce semnez.“ (Supervizor, Bacău)

Încetarea proiectului: „Ceea ce ar putea afecta oarecum sustenabilitatea proiectului este faptul că acești oameni care au lucrat anul trecut și anul acesta, contractul lor a expirat în decembrie, și dacă ei nu vor mai fi prezenţi, este greu să … Din păcate, mai avem cale lungă de parcurs … pentru a face predarea primăriei, să ne asigurăm de această predare, adică nu a fost sufi cient timp pentru a preda tot ce am construit de fapt astfel încât primăria să preia totul. Instrumentele, de exemplu, nu sunt inventate de noi, sunt instrumente pe care ei ar trebui să le folosească mulţi ani de acum înainte, dar asistentul social din cadrul primăriei continuă să aplice modelul său de anchetă socială, noi am venit cu modelul nostru.“ (Supervizor, Iași)

„Nu avem un plan de sustenabilitate, dacă UNICEF ne-o cere, nu îl putem continua … dar ar trebui să continue, ne vom gândi la asta la momentul potrivit … vom vorbi cu fi ecare primărie să decidem ce putem face. Mi-ar plăcea pentru că sunt cazurile la care am lucrat și mi-ar plăcea să le pot transfera...“ (Supervizor, Bacău)

143


Tabel A. 13. Impactul pachetului minim de servicii pe o scală de la 1 (impact minim) la 10 (impact

maxim

Judeţ Punctaj min. Punctaj max. Media pe judeţ

Bacău 9 10 9,5

Botoșani 9 10 9,75

Buzău 8 10 9,12

Iași 7 10 9,12

Neamţ 8 10 9,25

Suceava 8 10 9,75

Vaslui 7 10 8,37

Vrancea 8 10 9,37

„Gândindu-mă la impactul asupra benefi ciarilor, la faptul că a fost cineva acolo pentru ei, aş spune 10 pentru toate comunităţile din acest punct de vedere, pentru că benefi ciarii au fost în centrul atenţiei … a fost cineva acolo, i-a văzut, a vorbit cu ei … aceasta nu s-a întâmplat niciodată înainte. Din acest punct de vedere, aş da 10 tuturor comunităţilor, în special acolo unde au fost şi microgranturi.“ (Supervizor, Bacău)

„– De ce aţi dat 9 anumitor comunităţi? – E în funcţie de modul în care s-a mobilizat lumea şi a vrut să se implice, în funcţie de sprijinul primit în comunitate, de modul în care s-a implicat asistentul social al primăriei alături de asistentul nostru social … să lucreze pe cazuri şi de implicarea asistentului social din proiect.“ (Supervizor, Bacău)


Identifi carea pe teren a cazurilor de copii vulnerabili: nu s-au raportat difi cultăţi.

Difi cultăţi legate de benefi ciari: numărul prea mare al acestora (au trebuit întocmite multe dosare

pentru ajutor social, s-au efectuat multe vizite, etc.) sau atitudinea acestora (familia copilului nu a

vrut să trimită copilul la școală, părinţii consumă alcool și nu te poţi înţelege cu ei, părinţii nu vor

să se înscrie la medic, etc.)

Difi cultăţi legate de colaboratori: nu a avut cu cine să colaboreze; primarul nu a dorit să acorde

benefi cii sociale; profesorii nu vor să se implice în rezolvarea problemelor școlare ale copiilor

vulnerabili; doctorul nu acţionează atunci când trebuie să viziteze familia la domiciliu etc.

Difi cultăţi legate de blocajele instituţionale (birocraţie, legislaţie și reglementări): durează mult obţinerea anumitor documente (precum certifi catul de handicap); sunt necesare multe acte; reintegrarea unui copil în familia sa naturală reprezintă un proces foarte lung din cauza legislaţiei și birocraţiei.

Difi cultăţi datorate supraîncărcării asistentului social cu sarcini de birou, care nu lasă sufi cient timp pentru activitatea de teren (evaluare și prevenire în teren).

„Asistentul social are prea multă muncă de birou, care îl ţine în general departe de teren, iar asistentul social din instituţie are sarcini legate de benefi ciile sociale, VMG, ASF. Pentru toate aceste benefi cii trebuie făcute dosare și o monitorizare foarte atentă. Aceste benefi cii sunt un lucru bun; ele nu existau înainte, dar există acum și este bine … însă aceasta nu este neapărat responsabilitatea asistentului social, altcineva se poate ocupa de acest aspect. Este muncă de birou; adică îl împiedică pe asistentul social să facă muncă de teren. Nu face muncă de teren, nu poate face evaluare, nu poate face prevenire.“ (Supervizor, Buzău)


Benefi ciari: există probleme legate de mentalitatea și lipsa de răspundere a părinţilor.

144

ANEXE

Colaboratori: refuzul doctorilor de a înscrie copiii.

„Un doctor refuză să înscrie doi copii. Medicul poate să-i refuze, nu îl putem forţa. I-am cerut doar să recomande un alt medic. Este cumva obligat să înscrie și copiii dacă mama este pe lista lui. Toţi asistenţii sociali au informat și sfătuit oamenii cu privire la aceste aspecte.“ (Supervizor, Neamţ)

Blocaje instituţionale: difi cultatea de a înscrie nou-născuţii; există mame minore fără acte de identitate care nu își pot înscrie copiii la medicul de familie pentru că nu le pot face certifi cate de naștere.

„Medicii au dreptul să își aleagă pacienţii – pot refuza unele persoane în anumite situaţii. Nu mai este obligatoriu controlul copiilor de până într-un an … dacă un copil nu este pe lista doctorului, familia nu poate benefi cia de servicii (adeverinţe, scrisori de trimitere, fi șe medicale, înscrierea la un alt medic de familie etc.). Nu este corect. Este valabil și în cazul adulţilor. Asistentul social poate încerca să ofere ajutor în acest sens.“ (Supervizor, Vrancea)

Programarea vizitei şi/sau acompanierea la medic

Benefi ciari: au fost unele probleme cu părinţii care nu au acţionat într-un mod responsabil atunci când copiii lor au avut probleme de sănătate.

„Au o altă tipologie. Au dreptul la orice, iar asistentul social este rău și nu vrea să le ofere ajutor social. Nu am avut probleme cu programarea vizitei și/sau acompanierea la medic, dar a fost nevoie de multe vizite și putere de convingere ca să îi mobilizăm, chiar și atunci când le făceam promisiuni.“ (Supervizor, Botoșani)

Colaboratori: „Aceasta ar trebui să fi e răspunderea asistentului medical comunitar, acolo unde este disponibil, pentru că nu sunt prea mulţi. CPSS (Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate) este implicat în proiect; au intenţionat să includă această componentă a asistenţei medicale comunitare în infrastructură. A funcţionat o perioadă și au avut unele acţiuni, iar lumea a început să aibă încredere în această echipă locală – asistent medical comunitar și asistentul social al comunităţii.“ (Supervizor, Buzău)


Benefi ciari: nivel scăzut de educaţie, lipsa banilor și a interesului de a rezolva problemele de sănătate.

„A trăit până acum cu probleme cardiace și continuă tot așa. În primul rând, trebuie motivaţi părinţii, să-i faci să devină responsabili… lasă copilul să meargă, îl ducem noi la evaluarea medicală … noi, oamenii de la primărie. Totuși, problemele au continuat. Am dus copilul la evaluare și a fost diagnosticat cu handicap… dar avea nevoie de investigaţii medicale mai amănunţite ce presupuneau deplasarea la București, internare în spital, monitorizarea copilului… asta e o altă problemă. Mama lui nu se va duce niciodată. Și chiar dacă ar merge, nu este în măsură să relaţioneze, să vină până la Buzău, ce să mai vorbim de București și să stea acolo cu copilul în spital. Sunt multe probleme legate de evaluarea și tratarea copiilor.“ (Supervizor, Buzău)

Colaboratori: lipsa resurselor la nivelul autorităţilor locale pentru transport.

„Aceasta este o mare problemă. Au fost persoane de la UNICEF, o echipă de străini a venit aici și am mers pe teren, la un caz, unde erau trei copii, suspecţi de boală, și o doamnă din Germania a spus: „Nu este combustibil?!“ Nu și-a putut închipui că din cauza lipsei banilor de transport, un copil cu probleme medicale nu poate merge la doctor. Bine, asta nu era singura problemă … transportul a fost una din ele, iar asistentul social a ajutat … Și, cine ar trebui să asigure transportul? Doar Dumnezeu știe cine ar trebui să asigure transportul. Este gratuit, tratamentul unui copil ar trebui să fi e gratuit, accesul la medicul de familie ar trebui să fi e gratuit, dar părintele este responsabil să ducă copilul la medicul de familie pentru că benefi ciază de ajutor social … teoretic, statul oferă un minim de asistenţă medicală, dar părinţii au un nivel scăzut de educaţie. Acești copii, cazul despre care vă spuneam, nu au fost niciodată plecaţi de acasă … a fost prima dată când au mers cu mașina, deci vă daţi seama ce nivel de

145


trai are acea familie. Primăria nu poate asigura transportul până la doctor pentru toţi benefi ciarii… adică trebuie să iasă din comunitate pentru unele controale medicale. Cazurile care îi sunt aduse la cunoștinţă se rezolvă în cele din urmă, într-un mod sau altul, pentru că cer ajutorul … dar nu ar trebui să fi e așa. Ca să rezolvi cazul, trebuie să ai niște lucruri concrete, stabilitate, cum și în ce mod, dar suntem încă departe.“ (Supervizor, Buzău)

„Nu este foarte relevant ce vă spun eu despre comunele implicate în proiect pentru că o parte din ele, când au răspuns, au luat în considerare colaborarea noastră … I-am sunat din când în când. Atunci, dacă apărea o problemă, o rezolvam pentru că Ciprian suna… nu că sunt eu o persoană importantă … dar am colaborat și cineva suna și venea asistentul social și îmi spunea că a sunat cutare … haide să-l ajutăm.“ (Supervizor, Buzău)


Benefi ciari: trebuie să fi e informaţi; nu știu ce trebuie să facă și care sunt benefi ciile pe care le pot obţine.

„Trebuie să mergi să obţii aprobări, aici… acolo, trebuie făcute anumite acte, nu e așa simplu… Vreau să spun că nu este așa ușor, dar pentru persoana responsabilă de copil sau un părinte efortul nu este prea mare, sau cel puţin așa cred eu.“ (Supervizor, Buzău)

„În primul rând, trebuie să mergi în multe locuri, trebuie să mergi la un medic specialist care te trimite la un alt doctor… asta implică cheltuieli pentru acea persoană… iar medicul de familie îţi dă o trimitere în general contra cost. Mai e și această atitudine reticentă, de respingere … pentru că ești sărac, pentru că ești rom, pentru că nu ești curat, miroși urât … și sunt lucruri care se întâmplă și probabil mulţi oameni care nu au putut obţine certifi catul de handicap sau reînnoi cartea de identitate s-au lovit de astfel de atitudini … dacă ești ridiculizat și luat peste picior și oamenii se uită la tine de sus, nu te mai duci a doua oară. Mai e și atitudinea persoanei ce acordă acel serviciu și care descurajează posibilul benefi ciar. Procedura este complicată și trebuie să mergi la mai multe instituţii, cu cheltuielile aferente plătite din propriul buzunar pentru că primăria nu are bani de asta, iar serviciile nu sunt gratuite… adeverinţele medicale costă, comisia de evaluare este în Bacău, cea care eliberează certifi catul...“ (Supervizor, Bacău)

„Am avut probleme cu întocmirea dosarului pentru certifi catul de handicap. A durat foarte mult până am obţinut documentele necesare de la benefi ciar.“ (Supervizor, Vaslui)

Colaboratori: lipsa resurselor fi nanciare pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi.

Blocaje instituţionale: birocraţia.


Benefi ciari: nu deţin informaţii sau au informaţii incorecte despre accesul la benefi cii sociale.

Blocaje instituţionale: (1) difi cultăţi legate de faptul că în fi ecare lună trebuie să obţină adeverinţe de la Administraţia Fiscală și de la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă, iar unii benefi ciari renunţă la benefi ciile respective pentru că nu au bani să meargă în oraș pentru aceste documente; (2) difi cultăţi legate de criteriile de eligibilitate pentru benefi cii sociale; unii benefi ciari consideră că sunt nedreptăţiţi prin faptul că nu primesc benefi cii sociale, deși au mulţi copii și niciun venit, dar au alte bunuri materiale de care se ţine cont.

„Accesul la benefi cii sociale este aprobat doar dacă persoana este eligibilă… și legislaţia trebuie schimbată... trebuie modifi cat pragul de eligibilitate pentru benefi cii sociale.“ (Supervizor, Vrancea)


Benefi ciari: unii renunţă la a-și face acte de identitate deoarece pentru aceasta trebuie să se deplaseze într-o altă localitate și nu au bani.

Blocaje instituţionale: (1) familiile vulnerabile pot benefi cia de înscrierea la școală, înscrierea la

146

ANEXE

medicul de familie și benefi cii sociale doar dacă au acte de identitate, ceea ce ar trebui să îi motiveze să și le facă; totuși, sunt cazuri în care copiii sunt înscriși la școală sau la medicul de familie fără aceste documente (există o înţelegere cu școala sau medicul de familie care îi acceptă fără acte); (2) birocraţia, procedurile complicate.

„În Dragomirești, pentru acte de identitate trebuie să merg la reprezentantul romilor de la nivel judeţean și să fac acte pentru părinţi ca să putem face după aceea actele copiilor; tatăl și-a pierdut certifi catul de naștere, s-a născut în Iași și nu are bani să meargă până acolo … potrivit legii, secretarul comunei poate cere un duplicat al certifi catului de naștere în numele bărbatului, dar nu a făcut-o.“ (Supervizor, Neamţ)

Informarea cu privire la drepturi şi riscuri legate de violenţă, abuz, exploatare

Benefi ciari

„Este greu să observi o situaţie de violenţă sau abuz în familie în timpul unei vizite; nu poţi aplica un chestionar. Bine, în general știm în ce familii există violenţă, comportament antisocial, se îmbată și fac scandal… autorităţile locale știu, vecinii știu, chiar și familia știe, dar știţi cum e … bine, așa au fost mereu, ce le putem face? Intervenţia trebuie să vină înainte de toate din partea Structurii Comunitare Consultative, pentru că tu nu ai datele exacte, ce s-a întâmplat, un abuz ca să sesizezi autorităţile, direcţia, poliţia … doar se presupune că are loc permanent un abuz, acceptat de familie și unii copii spun: mi se pare normal să mă bată pentru că așa e de când m-am născut, nu-i ceva nou.“ (Supervizor, Buzău)

„Nu sunt receptivi, nu înţeleg... și, vorbind de violenţă, abuz și exploatare, e ca un obicei … îl întrebi, de ce mă baţi?“ (Supervizor, Iași)

„Într-un mediu violent, te lovești de reticenţă pentru că agresorii nu recunosc și refuză să vorbească despre lucrurile astea. DGASPC trebuie să acţioneze în situaţii de abuz deoarece în localitate nu există experţi în acest domeniu – în caz de astfel de probleme, autorităţile locale nu se implică deloc – avem nevoie de specialiști aici.“ (Supervizor, Neamţ)

„S-a organizat în comune cu microgranturi pentru informare; în alte comune, informarea s-a făcut în școli, dar părinţii nu au prea participat, mai ales părinţii copiilor expuși la violenţă /neglijare. În comunele care au benefi ciat de microgranturi, participarea părinţilor și a copiilor din proiect a fost recompensată cu hrană, sucuri sau cafea pentru că oamenii nu își „pierd“ de obicei timpul cu astfel de activităţi. Un pachet de biscuiţi și o cafea au făcut minuni.“ (Supervizor, Botoșani)

Colaboratori: Structurile Comunitare Consultative ar trebui să se implice mai mult pentru că sunt formate din persoane reprezentative pentru comunitate și cuvântul lor poate avea un impact pozitiv asupra părinţilor și copiilor. Potrivit HG 49/2011, se pot înfi inţa echipe intersectoriale locale care să se ocupe de problemele legate de violenţă domestică și exploatarea copiilor prin muncă; DGASPC joacă un rol de organizator și partener, răspunzând de diseminarea informaţiilor referitoare la modalităţile de intervenţie și competenţele legale ale fi ecărui sector; acesta este al doilea act normativ care reglementează atribuţiile SCC, după Legea 272 care abordează problema tangenţial, fără a menţiona responsabilităţi și sancţiuni.

Consiliere individuală

Au apărut difi cultăţi din cauza lipsei de personal califi cat pentru consilierea de specialitate.

„Contează calitatea profesională și umană a asistentului social, adică sunt asistenţi sociali care nu au abilităţile necesare pentru a discuta în detaliu cu un copil și să încerce să îl sprijine, să îi acorde informaţii. Nu poate pentru că așa este personalitatea sa. Eu îi cam recunosc pe cei care se implică. Sunt câţiva asistenţi sociali, puţin mai în vârstă și nu neapărat foarte pricepuţi în ceea ce privește întocmirea documentelor, care sunt însă excelenţi comunicatori la nivel local … sunt persoane de referinţă, mai importante decât primarul în relaţia cu oamenii.“ (Supervizor, Buzău)

147


„Asistenţii noștri sociali din proiect nu au pregătirea necesară pentru a face consiliere ca la carte și a fost greu să găsim resurse pentru această activitate.“ (Supervizor, Iași)

Benefi ciari: „Consilierea cu privire la violenţă... informarea a fost difi cilă, înscrierea la școală... cultura romă, mentalitatea, abandonează școala la vârsta de 12 ani, nu sunt lăsaţi să meargă la școală de teamă că nu își vor mai putea întemeia o familie... reintegrarea în familia naturală...cei care nu sunt de acord cu adopţia sunt de acord cu reintegrarea atâta timp cât obţin condiţii mai bune.“ (Supervizor, Vrancea)

Centru de sprijin şi consiliere pentru copii şi părinţi

Centrele de sprijin și consiliere pentru copii și părinţi au fost înfi inţate în cadrul proiectelor ce au benefi ciat de microgranturi.

Benefi ciari: în general, centrele au fost bine primite de părinţi și copii; doar în câteva comune, au apărut difi cultăţi legate de participarea părinţilor la activităţile centrului.

„Vreau să spun că au fost atât de mulţumiţi încât mă sunau zilnic și îmi spuneau: a fost atât de frumos! Au venit și au vorbit și nu mai fuseseră aici înainte … adică … probabil discută cu toţii în familie, dar e altceva când discută așa, într-un cadru organizat … și romii au început să spună lucruri ce nu se spun în public, despre viaţa lor de familie. Atunci, le-am spus că nu e nevoie de detalii, dar le-a plăcut că lumea se deschide și se simte bine. Înseamnă mult, o investiţie în comunicare, în persoane care nu mai trăiseră așa o experienţă. Și copiii… au fost activităţi și jocuri care i-au implicat. [...] …s-au bucurat, au desenat, s-au simţit bine și au spus: venim după serviciu să stăm mai mult cu ei pentru că le-a plăcut. Și atunci spun, astea nu par lucruri mari, când vorbim de 9500 de lei… când te gândești la cât de scumpe sunt toate acum, dar când le-au enumerat, asta și asta și asta … pentru că au discutat, s-au jucat în curte, au făcut nu știu ce, a fost util pentru ei, au fost cu toţii încântaţi și mulţumiţi.“ (Supervizor, Buzău)

Colaboratori: „Se numește «centru», dar în cele din urmă raportul a ajuns tot la acea persoană din primărie… Asta e o mare problemă a asistenţei sociale la nivel local, pentru că asistentul social este singur acolo … Asistentul social nu prea are cu cine să colaboreze … este secretarul și primarul, ei sunt colaboratorii săi… dar au atât de multe responsabilităţi și nu prea contribuie, de aici și difi cultăţile. Benefi ciarii au participat la schimbul de experienţă, la întâlniri și discuţii între ei. A fost un lucru bun. A fost benefi c pentru autoritatea locală … asistentul social s-a implicat, calitatea muncii sale a crescut, a câștigat mai multă experienţă.“ (Supervizor, Buzău)

Înscrierea la şcoală şi discuţii cu cadrele didactice privind rezolvarea unor probleme şcolare

Benefi ciari: au fost probleme cu copiii romi din cauza migraţiei în străinătate. „Își iau cu ei toţi copiii, indiferent că au cinci sau zece, toţi pleacă și, bineînţeles, toţi renunţă la școală. Au fost mari probleme și avem aici un asistent social foarte implicat și un director de școală foarte activ care au căutat soluţii… există această posibilitate, trebuie să se întoarcă și să dea câteva examene ca să li se încheie situaţia școlară. Au vorbit cu persoanele din străinătate și vin în acele perioade ca să treacă examenele și să poată absolvi clasa, dar au mari probleme, încă mai au mari probleme. La un moment dat, erau vreo 50 de copii ce dădeau examenele din toamnă și o altă listă cu persoane pe care nu au reușit să le contacteze … nu aveau informaţii despre ele.“ (Supervizor, Buzău)

Problema nu este neapărat înscrierea la școală, ci mai degrabă frecventarea școlii din cauza educaţiei defi citare a părinţilor care nu se implică în educaţia copiilor lor și a lipsei de sprijin în familie; ar fi foarte indicat să se înfi inţeze centre de zi sau un centru de tipul „școală după școală“; prezenţa școlară a crescut într-o oarecare măsură deoarece primirea anumitor benefi cii sociale sunt condiţionate de frecventarea școlii.

„Chiar am avut situaţii în care nu au înţeles de ce trebuie să își trimită copiii la școală. Copilul abandonase școala și am avut nevoie de multă putere de convingere.“ (Supervizor, Bacău)

„Difi cultatea apare mai târziu … să menţii copilul în școală, să îl susţii cât e la școală, nu neapărat din punct de vedere material … să îl motivezi; părinţii nu știu încă … nu înţeleg importanţa școlii, să

148

ANEXE

încurajeze copilul să meargă la școală. Pe de altă parte, dacă acel copil este și sărac din punct de vedere material, nu are sprijinul necesar și nu se bucură să meargă la școală… nu are nicio motivare să urmeze școala. Dacă tatăl său îi spune să stea acasă … mergi și îi spui, știţi, legea spune că puteţi fi amendat dacă nu vă trimiteţi copiii la școală. Bine, dacă nu vrea să meargă, ce pot să-i fac eu? Este normal ca un copil de 10, 9 ani, ca majoritatea lor să prefere această libertate, joaca… Puţini sunt cei ce vor să meargă la școală cu orice preţ … nu vor foarte multe lucruri, dar dacă la școală au eșec după eșec, dacă sunt marginalizaţi, atunci… cred că programele ce oferă sprijin după școală acestor copii pot schimba ceva, dar e nevoie de profesori dedicaţi deoarece nu sunt plătiţi pentru această activitate … și de un protocol încheiat între primărie și profesori.“ (Supervizor, Bacău)

„Puţini sunt cei ce își permit să își trimită copiii la școală după clasa a VIII-a, nu au bani.“ (Supervizor, Neamţ)

Colaboratori: „Colaborarea cu școala este foarte bună. Oriunde școala este deschisă. Toate cazurile și situaţiile se observă mai ales în școli.“ (Supervizor, Vaslui)

„În majoritatea cazurilor, intervenţia vine din partea asistentului social către profesori și mai puţin din sens invers.“ (Supervizor, Bacău)

Referire către sistemul de protecţie specializată şi/sau ONG şi reintegrarea în familia naturală

Benefi ciari

Când motivele pentru care copilul trebuie referit către sistemul de protecţie sunt violenţa domestică, abuzul, neglijarea, atunci părinţii nu sunt înţelegători și procesul este unul difi cil, dar când motivul este lipsa resurselor materiale și părinţii sunt cei care cer revenirea copiilor lor în familie, procesul este mai ușor.

Procesul de reintegrare a copilului în familia naturală depinde foarte mult de colaborarea dintre familie, autorităţile locale și DGASPC, mai precis de obţinerea acordului tuturor părţilor și de îmbunătăţirea condiţiilor iniţiale din cauza cărora copilul a fost referit către sistemul de protecţie specializată.

„Dacă noi vrem, familia vrea, dar nu vrea autoritatea locală, ai deja o dilemă pentru că în cazul în care apare mai târziu o problemă, nu-și bat capul să o rezolve, ci spun: „Voi aţi vrut să îl reintegraţi, nu noi“. Pe de altă parte, dacă familia și autoritatea vor, dar noi considerăm că nu sunt îndeplinite condiţiile … e foarte greu să rezolvi problemele acestor familii și rareori sunt soluţionate și dispare orice risc. Există un risc de recidivă și de revenire în sistemul de protecţie în orice caz de reintegrare, însă evaluarea trebuie să reducă la minim acest risc. Cu cât copilul este mai mare, cu atât este mai mic riscul; copiii mai mari au învăţat unele lucruri cât au stat în sistemul de protecţie și pot spune când ceva nu e în regulă, dar riscul este mai ridicat în rândul copiilor mai mici, deși avantajele sunt mai mari în cazul reintegrării unui copil mic pentru că nu a simţit perioada de separare. Cu cât este mai lungă șederea în sistem, cu atât este mai difi cil să revină în familie pentru că se obișnuiesc cu condiţii pe care de obicei nu le au acasă și atunci se revoltă.“ (Supervizor, Buzău)

Colaboratori: în unele cazuri, autorităţile locale nu sunt de acord cu reintegrarea copilului în familia sa naturală: „sunt multe de făcut în acest sens pentru că nu își asumă răspunderea. Sunt în continuare săraci, au același comportament … de ce să trimiţi copilul înapoi acasă … va fi mai rău pentru el și nu există obligaţia acordării unui sprijin în acest caz. Nu este clar stabilită o constrângere pentru factorii de decizie locali, aceasta fi ind atribuită primarului. A fost o perioadă în care, prin hotărâre a Consiliului Judeţean, plăteau o contribuţie pentru copiii din sistemul de protecţie. Oh, erau atât de bucuroși când îi trimiteau acasă, erau de acord … și nu le păsa că nu erau plătiţi pentru asta.“ (Supervizor, Buzău)

Blocaje instituţionale: birocraţia, multe documente necesare (precum cazierul) care presupun cheltuieli.

„Serviciul pentru situaţii de urgenţă nu s-a confruntat cu probleme atunci când s-a respectat legea (nu poţi interveni dacă situaţia acelui caz nu este legală). Birocraţia îngreunează lucrurile, dar ne adaptăm, nu a fost niciodată imposibil.“ (Supervizor, Vrancea)

149


Grupuri de suport tematice

Benefi ciari: nu au cooperat toţi când a trebuit să participe la întâlniri ale grupurilor de suport.

Colaboratori

„Difi cultăţi în găsirea specialiștilor care să modereze întâlnirile. În unele comunităţi, am avut profesorii, dar în alte comunităţi, cel puţin în una, am colaborat cu DGASPC, însă e destul de difi cil pentru că implică deplasări.“ (Supervizor, Bacău)

„Grupuri de suport tematice (rezolvarea problemelor la nivelul comunei): oamenii nu se implică deloc. În afară de SCC, nu mai sunt alte grupuri cu toate că ar fi necesare. Există voinţă; în situaţii de urgenţă, primăria contribuie la rezolvarea problemei. Profesorii acţionează ca și consilieri în anumite cazuri.“ (Supervizor, Vaslui)


Ce reprezintă Centrul de Resurse din cadrul DGASPC și în ce a constat suportul metodologic oferit de DGASPC?

„– În ce a constat suportul metodologic oferit de DGASPC? – Au fost cazuri la care am lucrat; colegi de-ai mei din diferite departamente au îndrumat asistentul social ca să rezolve situaţia … acte de identitate, certifi cate de handicap, formalităţile în caz de adopţie, plasament. Chiar am discutat cu ei cum se realizează o evaluare iniţială, cum se monitorizează, cum se întocmesc rapoartele de vizită … să folosească toate aceste instrumente pe care trebuie să le folosim și noi, aceasta fi ind și logica utilizării lor și a întregului proces pentru că lucrurile se leagă … Asta am făcut cu asistenţii sociali, iar cu membrii SCC am încercat mai întâi să le prezentăm rolul lor, așa cum este stipulat în lege, care e poziţia direcţiei, a primăriei, a lor. Apoi, am avut niște studii de caz legate de ce pot face ei, le-am arătat câteva fi lmuleţe și am discutat pe marginea lor … Mi-am dorit foarte mult ca ei să înţeleagă rolul pe care îl au, de ce fac parte din structura comunitară, dacă e important ca aceasta să existe sau nu.“ (Supervizor, Bacău)

„Care a fost suportul metodologic: am asistat unele SCC când au fost înfi inţate cu toate materialele, documentaţia etc. De la aspectele legale până la broșuri despre importanţa serviciilor sociale, implicarea profesorilor, a poliţiei etc. în protecţia copilului. La întâlnirile cu SCC am vrut mai mult să facem un schimb de experienţă decât o formare. Am încercat să îi fac să comunice. Toţi simt nevoia să vorbească cu cineva pentru că nimeni nu îi ascultă. Izbucneau cu toţii la întâlnirile SCC pentru că nu erau ascultaţi, băgaţi în seamă. Am elaborat ceva instrumente de lucru pentru ei, formulare pentru consiliere la domiciliu, formulare pentru pachetul minim, rolul DGASPC etc., aranjate frumos în dosare … Întâlniri trimestriale… cei care au câștigat microgranturi și ceilalţi, toţi au văzut că lucrurile astea costă mulţi bani; să îl convingi pe medicul din comună să vorbească despre igienă nu presupune multe fonduri, ci bunăvoinţă.“ (Supervizor, Neamţ)

„A fost conceput ca un sprijin de informare pentru primării în colaborare cu SCC. Au fost organizate întâlniri ale directorilor sau ale primăriilor … adunam două-trei SCC la astfel de întâlniri pentru că eu luasem parte la mai multe întâlniri de acest gen cu un an înainte. Bine, nici nu știau de ce se întâlnesc. Discutau doar despre nimicuri … discuţiile au avut o logică pentru membrii din aceeași comunitate, dar nu au ajutat la stabilirea obiectivelor SCC.“ (Supervizor, Buzău)

„Așa cum s-a gândit în proiect, aceasta a fost o activitate pe care am dezvoltat-o, o activitate de sprijin pentru asistenţii sociali din proiect și pentru profesioniștii locali, prin întâlniri ale unităţilor SCC. Eu personal susţin acest tip de activitate și sunt sigur că este necesară având în vedere activităţile din acest an. Trebuie însă concepută foarte bine, cu diferite niveluri de răspundere și asumare … cât de departe merge DGASPC și care este exact rolul nostru în prevenirea situaţiilor în care vine și-ţi spune despre un caz și se așteaptă să îl rezolvi tu … adică, trebuie să rămână la acest nivel, de sprijin, îndrumare și suport pentru asistenţii sociali și comunitate.“ (Supervizor, Bacău)

150

ANEXE

Supervizorul a fost principalul responsabil de oferirea suportului metodologic chiar dacă centrul de resurse a presupus implicarea mai multor specialiști de la DGASPC.

„De activitatea centrului de resurse s-a ocupat supervizorul proiectului. Nu am deschis un astfel de centru de resurse. Am considerat, pe baza materialelor primite de la colegul meu, că acest centru se regăsește la nivelul DGASPC și că supervizorul și alţi membri DGASPC pot face parte din echipă. Unul din obiectivele întâlnirilor SCC, din câte îmi aduc eu aminte acum, a fost prezentarea structurii DGASPC pentru că mulţi membri SCC nu înţelegeau etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea cazurilor (evaluarea amănunţită a cazului până la rude de gradul 4, intervenţia mai lentă a DGASPC când s-a sesizat un caz). Am explicat demersurile pe care autorităţile trebuie să le facă până la DGASPC și mai departe.“ (Supervizor, Vrancea)

„Supervizorul a fost la Centrul de resurse. Au avut loc întâlniri cu membrii SCC, cu asistentul social, la sediul DGASPC. În primul trimestru, am vorbit despre microgranturi, am clarifi cat ghidul, am oferit asistenţă tehnică în toate situaţiile. Suport metodologic: i-am ajutat să scrie de la zero proiectul pentru microgrant, să îl implementeze, am creat instrumente de lucru, am explicat concret intervenţia comunităţii, metodele de investigare, cum se intervine într-o situaţie, ce înseamnă reţeaua comunitară etc. SCC nu poate rezolva problemele unei comune, trebuie să le analizeze. Coordonarea metodologică este foarte utilă. Poate fi extinsă? Acest proiect poate fi implementat de un centru și o persoană care să se ocupe de aceste probleme. Dacă ar fi fost obligatoriu, s-ar fi realizat acest lucru.“ (Supervizor, Botoșani)

În general, au avut loc trei întâlniri cu membrii fi ecărei SCC.

„Centrul de resurse: este reprezentat de DGASPC. Am avut întâlniri de două ori pe lună cu comunităţile mai apropiate și mai rar cu cele mai izolate. Benefi ciarii vin când au întrebări legate de protecţia socială și le oferim sprijin tuturor.“ (Supervizor, Suceava)

„ – De câte ori v-aţi întâlnit? – De trei ori pe trimestru cu fi ecare SCC. – Unde au avut loc întâlnirile? – Prima la DGASPC și următoarele două în una din comunităţi… au avut loc două întâlniri cu două SCC. Supervizorul și membrii a două SCC s-au întâlnit în același timp. Ţinta a fost să avem cel puţin cinci participanţi din fi ecare comunitate. – Cine a participat din partea DGASPC? – Eu am fost acolo și a mai fost … depinde de caz, am avut colegi de la violenţă domestică, de la departamentul juridic, în funcţie de temă. Colegii de la serviciul de violenţă au mers pe teren doar ca să pregătească un protocol de colaborare pe tema informării și a campaniilor împotriva violenţei domestice … tocmai ce se modifi case legislaţia și ne-am gândit că trebuie să profi tăm dacă tot mergem pe teren; erau unele cazuri în acele comunităţi și ne-am folosit de acea ocazie.“ (Supervizor, Bacău)

„Toţi membrii SCC au fost prezenţi, cu excepţia celor din Dragomirești; mi-ar fi plăcut să vină să vadă impactul pozitiv, chiar și al proiectelor noastre mici. Nu a mers în cazul lor … au avut atunci o inspecţie de la Curtea de Conturi și primarul le-a interzis să participe. Nu ne-am întâlnit cu asistenţii sociali din teritoriu lunar, ci o dată la 2-3 luni. Când era cazul, am mers acolo de mai multe ori. [...] Membrii SCC au luat parte la întâlniri, cam 4-5 persoane pe localitate. Microgranturile au fost foarte utile, au contat chiar și pentru Dragomirești, s-au simţit și acolo.“ (Supervizor, Neamţ)

Participarea membrilor SCC la întâlniri

„În general, au avut o atitudine foarte pozitivă și au fost atenţi la ce le spuneam, fi ind plăcut impresionaţi de faptul că pot găsi soluţii, dar nu am văzut ceva care să rămână, ca un mecanism permanent, în comportamentul acestei structuri… să spunem că se întâlneau fără să îi oblige cineva. Nu știu, deocamdată nu cred că va funcţiona. Mai sunt și probleme cu …. Unii nu pot pleca de la birou la nu știu ce oră … șeful lor poate să-i lase să plece sau nu pentru că poate nu înţelege neapărat ce se întâmplă; când sunt șefi e mai ușor sau sunt prea ocupaţi ca să vină. În general, toate SCC numără printre membri și primari, sunt prezenţi și ei deși nu acesta este rolul lor … rolul lor ar fi să primească informaţii de la SCC. A fost și un an cu alegeri, foarte complicat din acest punct de vedere … este greu să îi aduni pe toţi pentru că adesea erau în tabere opuse și atunci nu puteau participa… în general apar mai multe confl icte.“ (Supervizor, Buzău)

151


Extinderea Centrului de Resurse la nivelul întregului judeţ

„Ar trebui făcut la nivelul întregului judeţ; asta ar trebui făcut. Totuși, nu știu care sunt mijloacele. E nevoie de modifi cări legislative, adică ar trebui să existe… să îi motiveze, benefi cii profesionale, să primească o invitaţie ca să îi lase șeful să participe la întâlnire. Cineva trebuie să organizeze totul și ar trebui să aibă și putere de decizie. Am mers la primărie, am programat o întâlnire și asistentul nu a știut unde să ne ducă pentru că sala la care se gândise era deja ocupată și acum nu-i mai dădea nimeni o altă sală … așa că a spus: Mergeţi să vorbiţi, vă rog, cu primarul să ne dea o sală de ședinţe? Vedeţi? Ăsta e un lucru minor, ia două scaune și pune-le undeva … dar câte probleme poate avea asistentul social dacă, să zicem, nu îl place primarul, nu e bine văzut.“ (Supervizor, Buzău)

„– Ar putea fi extinse activităţile acestui Centru de resurse la nivelul întregului judeţ, instituţia dumneavoastră ar putea oferi sprijin în acest sens? – Este greu cu sprijinul fi nanciar, cu costurile deplasărilor în teritoriu. Nu știu dacă un sprijin fi nanciar ar fi esenţial. Cred că este important să găsim un echilibru … dacă noi venim cu expertiză, primăria poate contribui și ea cu ceva, pentru că doar așa vom reuși să motivăm aceste persoane să se implice. Când există o implicare din punct de vedere fi nanciar, situaţia se schimbă, oamenii devin mai responsabili. O astfel de activitate este utilă, ar trebui generalizată la nivelul judeţului, dar trebuie să existe un echilibru din punctul de vedere al implicării. Costurile sunt mari, doar cheltuielile de transport pe care noi le-am decontat … un protocol, o cafea, astea sunt insignifi ante, dar decontarea transportului a 5 persoane nu e de ici-de colo, ajunge la 3 milioane.“ (Supervizor, Bacău)

„Poate fi extins, este chiar un lucru necesar, dar e nevoie de resurse. Cel puţin au înţeles cum stă treaba cu DGASPC, le-am explicat clar cât și cum poţi preveni, când trebuie să vină la noi etc.; despre asta am discutat anul acesta – ce sunt serviciile sociale, acreditarea serviciilor sociale, care sunt atribuţiile primăriilor etc.“ (Supervizor, Neamţ)

Proiecte fi nanţate / microgranturi

„Da, au fost utile, chiar foarte utile! Impactul ar fi fost și mai mare dacă am fi avut specialiști din alte localităţi. Microgranturile trebuie să continue și să se adreseze și altor probleme, nu doar relaţiei „părinţi-școală“ (impactul abuzului asupra copilului, violenţă, disciplinare pozitivă). Există problema personalului specializat insufi cient care să ţină grupurile de suport tematice.“ (Supervizor, Botoșani)

„Microgranturi: formularul de depunere a rapoartelor nu a fost cel mai potrivit, așa că i-am consiliat în acest sens. I-am lăsat să se ocupe de aspectele practice, noi ne-am retras și i-am monitorizat (și primarii). Au fost probleme cu bugetul activităţilor, dar au reușit să realizeze ce și-au propus. Contabilii au avut ceva probleme. În fi nal, totul s-a rezolvat. Au fost un succes majoritatea lor!“ (Supervizor, Suceava)

„Microgranturile au fost foarte utile pentru că au generat venituri persoanelor implicate. Microgranturile au oferit servicii mamelor minore, sprijin la teme copiilor, socializare, petrecerea timpului liber, comunicare… au creat o bază de date cu toate fi rmele din zonă și cu toate persoanele apte de muncă care primesc benefi cii sociale (nu au fost rezultate nemaipomenite, dar pot folosi această bază de date pe viitor), întâlniri cu părinţii și copiii.“ (Supervizor, Buzău)

„Au fost activităţi, cum ar fi grupuri de suport pentru părinţi, activităţi de informare a părinţilor, activităţi educative și sprijin pentru copii, excursii tematice, activităţi de timp liber, școala de vară. – Cum au ameliorat aceste activităţi situaţia copiilor? Au avut un impact vizibil? – Nu am făcut o evaluare a proiectelor din perspectiva copiilor, dar am discutat cu asistenţii sociali despre atitudinea copiilor la începutul și fi nalul lor, faptul că au descoperit pe parcursul activităţilor ce înseamnă acestea și că doreau să participe în continuare la ele. De multe ori, poate pentru că pur și simplu aveau un loc unde să se joace, jucării, ceea ce a însemnat mult pentru ei … deoarece, paradoxal, unii copii nu au jucării acasă, nu au cărţi de colorat, iar acele excursii au însemnat mult pentru ei … au fost copii care au ieșit din satul lor pentru prima dată și au mers la Piatra Neamţ în excursie. A fost mai greu cu părinţii, să-i facem să înţeleagă rostul acestor întâlniri, să-i convingem să vină în mod constant și să discute despre problemele lor. Aceasta necesită timp și oameni care să știe cum să lucreze cu ei.“ (Supervizor, Bacău)

152

ANEXE

„Într-adevăr, a însemnat foarte mult … acolo unde a existat un microgrant, presiunea faptului că era o activitate pe care trebuia să o faci, cu toate că acea cheltuială era pentru copii, băuturi răcoritoare, gustări. Au fost situaţii, într-adevăr, în care resursele umane au fost plătite din proiect și a însemnat mult chiar dacă suma era modestă.“ (Supervizor, Bacău)

„Am avut 3 proiecte fi nanţate prin microgranturi. Întâlniri cu părinţii, consiliere școlară, contactarea familiilor ce au benefi ciat de consiliere – alte activităţi în afară de consiliere și participarea la discuţii la școală, dispensar, primării (consiliere contraceptivă). Asistenţii sociali și medicii au oferit consiliere împreună cu voluntarii și prin SCC. A fost destul de util. Prin acest proiect, copiii au găsit o persoană care să-i reprezinte sau să-i ajute să-și rezolve problemele – părinţii au rezolvat unele din problemele lor prin consilierea copiilor și viceversa. Ar trebui să continue pentru că este o activitate afl ată abia la început și nu poate da rezultate atât de repede fără sprijin. E evident că mai este nevoie de încă un asistent social în primărie care să acorde servicii efective de asistenţă socială.“ (Supervizor, Vrancea)

Directori DGASPC


„– Acest pachet a avut un impact pozitiv asupra comunităţii? – Din câte știu eu, da. Din informaţiile pe care le am, impactul a fost unul pozitiv, chiar și Ciprian (supervizorul) a fost încântat de proiect și de ceea ce s-a făcut.“ (Director DGASPC, Buzău)

„Acest pachet minim de servicii a fost creat pe baza realităţii constatate în teren și a unei evaluări amănunţite, cred, la nivelul fi ecărui judeţ, pentru că situaţia diferă de la un judeţ la altul sau între diferitele regiuni ale judeţului. Nu este un pachet creat undeva într-un birou … UNICEF a considerat că acestea ar fi serviciile minime ce trebuie incluse într-un pachet. Nu, au ţinut cont de realitatea pe care o trăim noi acum și, pentru noi, prioritatea numărul 1 în judeţul Bacău este prevenirea, motiv pentru care avem acest parteneriat cu Direcţia, UNICEF și Prefectura, ca să venim în sprijinul autorităţilor locale și să le oferim un instrument pe care nu îl au încă … totuși, chiar dacă există un cadru legal și răspunderea revine autorităţii publice locale, aceasta nu deţine resursele necesare. Cred că acest pachet minim este mai mult decât necesar și ar trebui inclus într-o lege și generalizat ca să acopere toate cazurile, vreau să spun la nivelul întregului judeţ. Rezultatele acestui proiect arată că pachetul este foarte necesar.“ (Director DGASPC, Bacău)

„Pachetul de servicii este, după părerea mea, sufi cient și bine structurat. Proiectul oferă real sprijin pentru prevenirea separării copilului de familie; familia este privită în ansamblul ei, nu doar din punctul de vedere al copilului, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori. (Director DGASPC, Vrancea)

„Fiecare colaborare sau serviciu oferit comunităţilor aduce un plus de valoare. Orice pas înainte reprezintă un progres. Dorim să îmbunătăţim serviciile sociale. În urma discuţiilor cu supervizorul din cadrul DGASPC, au devenit conștienţi de necesitatea unor servicii sociale mai bune la nivel local, identifi cându-și nevoile … aceștia sunt pași spre evoluţie. Autoritatea publică locală a fost atrasă și s-a implicat activ, ceea ce a îmbunătăţit colaborarea DGASPC cu departamentul de asistenţă socială al primăriei. Acesta reprezintă un avantaj pentru noi și benefi ciar. Centrul de resurse (spune supervizorul) funcţionează din punct de vedere tehnic prin serviciile acordate de DGASPC primăriilor. Pot fi extinse aceste servicii? Teoretic, da, din punct de vedere tehnic – știm că suntem într-un an în care bugetul probabil nu va fi generos – s-ar putea să existe fonduri pentru extindere, dar cu siguranţă nu anul acesta. Continuarea fi nanţării ar fi ideală; singura problemă sunt banii.“ (Director DGASPC, Botoșani)

„Pachetul minim vine în întâmpinarea nevoilor autorităţilor locale, dar dacă nu există un imbold și dacă nu ne implicăm direct, proiectul nu ar avea același rezultat. Primăriile nu au oameni care să se ocupe numai de asta. Acest proiect a fost binevenit, iar rezultatele sunt foarte bune … Am fost acolo când a început micrograntul, în ciuda mentalităţii (soţul este cel care decide și nu este de acord cu participarea la diferite acţiuni pentru că „îi bagă cu forţa idei în capul ei …“), oamenii participă și sunt informaţi despre documentele necesare pentru diferite certifi cate, despre cum pot primi benefi cii sociale, se face

153


educaţie parentală etc. Oamenii înţeleg că vrem să-i ajutăm și cunosc acum pașii ce trebuie urmaţi în diferite situaţii și ne cheamă (ne sună la telefon, ne întreabă, cer informaţii). Primăriile oferă servicii minime. A fost un lucru util că am participat în mod direct.“ (Director DGASPC, Neamţ)

„Acest pachet minim de servicii este unul corespunzător, are un impact pozitiv și, ca factori de risc, aș remarca lipsa colaborării cu primarii.“ (Director DGASPC, Iași)

„Acest pachet minim de servicii oferă o imagine concisă a intervenţiei realizate la nivel comunitar în sprijinul populaţiei vulnerabile. Pachetul minim de servicii oferă o intervenţie pas cu pas, care permite accesul direct al benefi ciarilor la resursele comunităţii prin modernizarea reţelei de sprijin comunitar. Informarea și consilierea părinţilor permite formarea și dezvoltarea competenţelor parentale, cu impact pozitiv asupra calităţii vieţii copiilor. Implementarea pe termen lung a pachetului minim de servicii ar permite o mai bună cuantifi care a impactului asupra comunităţilor locale, inclusiv prevenirea separării copilului de familie. Ca factor de risc ce poate reduce sau pune în pericol impactul pozitiv al proiectului, ar fi resursele umane insufi ciente la nivelul SPAS.“ (Director DGASPC, Vaslui)

Factori de risc ce pot reduce sau pune în pericol impactul pozitiv al proiectului: (1) schimbările politice din 2012, alegerile locale și parlamentare; (2) lipsa profesioniștilor din acest domeniu în mediul rural (sunt comune fără niciun asistent social în cadrul primăriei); (3) încetarea proiectului (autorităţile locale nu vor avea fondurile necesare pentru a continua activităţile).

„Anul trecut a fost un an instabil și, din păcate, trebuie să recunoaștem că nu doar în judeţul Bacău, ci în toată ţara … depindem de factorul politic. Primăria joacă un rol esenţial în prevenire și cred că acesta ar fi unul din factorii de risc.“ (Director DGASPC, Bacău)

„– Care credeţi că ar fi factorii de risc ce ar putea împiedica dezvoltarea acestor servicii în unele comunităţi? Există astfel de factori? – În primul rând, trebuie să ţinem seama de specifi cul local pentru că unele primării doresc să colaboreze, altele nu. Tocmai am făcut o evaluare, pentru Direcţie, a relaţiilor de colaborare cu SPAS, nu am fost foarte mulţumit. Am contactat AJPIS (Agenţia Judeţeană pentru Plăţi și Inspecţie Socială) și vom avea întâlniri comune cu asistenţii sociali din primării, poate vom reuși să dezvoltăm puţin această colaborare. Aceasta nu este neapărat o problemă a sistemului nostru, ci o problemă generală în administraţia publică – lipsa de colaborare, inclusiv între departamente, ce să mai zicem de entităţi separate, și încercăm să facem ceva pentru că, dacă nu comunici, nu poţi implementa un program comun, nu poţi obţine rezultate.“ (Director DGASPC, Buzău)

Tabel A. 14. Impactul pachetului minim de servicii pe o scală de la 1 (impact minim) la 10 (impact maxim)

Judeţ Punctaj min. Punctaj max. Media pe judeţ

Bacău 7 10 8,25

Botoșani

Buzău

Iași 9 10 9,37

Neamţ 8 10 9,12

Suceava

Vaslui 7 10 8,25

Vrancea 9 10 9,12


Benefi ciari: „Atitudinea părinţilor este o problemă generală. Până la urmă, un copil este un copil. Văd asta din relaţia … am un copil la școală și văd asta și din această perspectivă, adică nu e vorba doar de familii cu probleme sociale… este o problemă a societăţii noastre în general.“ (Director DGASPC, Buzău)

154

ANEXE

Colaboratori

„Nu neapărat că nu vor să colaboreze. Cred că nu sunt pregătiţi să colaboreze, nu știu cum să colaboreze, nu știu cum să comunice. Aici văd eu o problemă.“ (Director DGASPC, Vaslui)

„Când nu a fost posibilă asigurarea transportului comisiei ce face încadrarea în grad de handicap sau până la medic, primăriile au ajutat și în general au găsit un mijloc de transport. Benefi cii sociale: oamenii care au mers pe teren au oferit consiliere familiilor despre toate tipurile de benefi cii … unii nici nu știau care le sunt drepturile. Avem un birou în orașul Roman. Am făcut ceva activităţi de informare acolo despre documentele necesare pentru încadrarea în grad de handicap, despre drepturile lor. În ceea ce privește abuzul /violenţa, am avut o echipă mobilă, alta decât cea care se ocupă de tratamente de recuperare, care a fost luată de la direcţie, și împreună cu serviciul de prevenire a abuzului /violenţei al DGASPC s-a făcut o treabă foarte bună. Protecţie specializată. Au înfi inţat tot felul de comisii (CJRAD), există structuri care îndrumă acești copii spre formele speciale de educaţie. Centrul de resurse sunt eu; întâlnirile cu SCC au fost productive, oamenii au venit. Membrii SCC sunt foarte activi. Cred în utilitatea acestor întâlniri… facem schimb de experienţă… ar fi foarte bine dacă ar exista peste tot în judeţ, dar posturile sunt îngheţate. Microgranturi: se poate vedea impactul lor în localităţi. Acest mic proiect a reprezentat un început foarte bun.“ (Director DGASPC, Neamţ)

„Comunicarea între instituţii este foarte bună, motiv pentru care problemele sunt rezolvate de cele mai multe ori, indiferent de obstacolele întâmpinate. Personalul este bine califi cat și reușim să ne mișcăm repede pentru a rezolva problemele. Cred că nu a fost nicio situaţie pe care să nu fi reușit să o rezolvăm.“ (Director DGASPC, Vrancea)

„Difi cultăţile au fost cauzate în principal de volumul foarte mare de muncă al unor persoane angajate în proiectul UNICEF pentru că lucrează și ca asistenţi sociali în cadrul SPAS; în al doilea rând, unii benefi ciari nu cooperează nici măcar când sunt obligaţi de legile în vigoare, din cauza problemelor lor (economice și morale).“ (Director DGASPC, Iași)

Blocaje instituţionale: „Foarte multă birocraţie. Pe de altă parte, există lacune legislative, contradicţii la nivelul legislaţiei… nu avem o legislaţie care să ne ușureze munca, dimpotrivă.“ (Director DGASPC, Buzău)


Colaboratori

„Aici nu am avut difi cultăţi din partea medicilor de familie. Toţi ar dori să aibă pacienţi politicoși, deștepţi și sănătoși însă, din păcate, pacienţii lor nu au nici măcar cele mai elementare cunoștinţe despre igienă și vă puteţi închipui că, atunci când merg la medicul de familie, acesta nu pune mâna pe ei.“ (Director DGASPC, Bacău)

„Sunt persoane care nu merg de bună voie la doctor, poate medicul ar trebui să îi viziteze la domiciliu. Știu că medicii de familie trebuie să meargă pe teren, în comunitate. Nu suntem noi cei care trebuie să acţionăm în acest sens. Poate SCC ar trebui să se mobilizeze și să ceară doctorului să ofere îngrijiri.“ (Director DGASPC, Neamţ)

Programarea vizitei şi/sau acompanierea la medic

Colaboratori: „Se face în funcţie de orarul medicului. Unii doctori fac naveta, alţii vin pentru trei-patru ore și nu au sufi cient timp, iar asta este o problemă pentru noi.“ (Director DGASPC, Bacău)


Benefi ciari: „Bărbatul nu știa exact unde să meargă, nu știa dacă este eligibil copilul, nu avea bani. Am îmbunătăţit relaţia dintre familie, autoritate locală și direcţie … să spunem că e vorba de serviciul de evaluare complexă și apoi e comisia. Nu există comunicare între aceste familii și comunitate. Mulţi referenţi nici măcar nu își cunoșteau sarcinile la începutul proiectului.“ (Director DGASPC, Bacău)

155



„Criteriile sunt stabilite de fi ecare comunitate; prin hotărâre a Consiliului Local … unele au decis că sunt eligibile doar persoanele în vârstă și cele bolnave, prin urmare numărul este mic. Altele au lărgit acest segment și fac documente pentru toţi ca să îi plătească Agenţia pentru Prestaţii Sociale.“ (Director DGASPC, Bacău)

Consiliere individuală de specialitate şi grupuri de suport tematice

Lipsa personalului specializat împiedică realizarea consilierii individuale de specialitate.

Benefi ciari: „Au fost reticenţi la început, dar cu timpul au devenit surprinzător de implicaţi. Nu mă așteptam să vină la aceste activităţi. Multe familii nu își cunoșteau drepturile. Au fost cazuri în care știau mai bine ce aveau de făcut. Trebuia să lucrezi cu toată familia.“ (Director DGASPC, Neamţ)

Colaboratori: „SCC există și cam atât, nu sunt obligate prin lege să se implice. Sunt locuri unde nu funcţionează, nu există. Se reunesc cu greu și în unele localităţi se tot eschivează. Deschiderea și implicarea profesorilor – sunt primii care se implică, vin cu idei.“ (Director DGASPC, Neamţ)


„Suportul metodologic a fost de fapt oferit de personalul nostru califi cat. Au avut loc întâlniri aici, la sediul Direcţiei, știu că Ciprian i-a adunat, știu că au fost aici oamenii din Viperești, Cătina și Calvini, acum 2-3 luni. Au venit reprezentanţii lor… nu, Ciprian a fost la ei pentru că am discutat dacă ar trebui să îi aducem și pe ei și am spus că ei sunt mai mulţi, mai bine să meargă el în persoană, e mai ușor decât să aduci șase oameni aici … te duci acolo și cred că s-au întâlnit la Viperești. Ciprian vă va spune despre asta.“ (Director DGASPC, Buzău)

„– Știţi dacă la aceste întâlniri au participat și membrii SCC din fi ecare comună? – Teoretic, ar fi trebuit să fi e din fi ecare comună. N-aș putea spune. Știu că asistenţii sociali din cadrul primăriei au fost acolo, asta știu sigur. Știu și că primăriile de acolo au colaborat, nu a fost nicio problemă, mai ales la Viperești, au fost foarte deschiși.“ (Director DGASPC, Buzău)

„– Care este suportul metodologic oferit de DGASPC? – Având date despre situaţia copilului și a familiei, putem iniţia planuri de acţiune împreună cu comunităţile locale… să spun strategii, ar fi cam mult … pentru că ăsta ar fi cuvântul potrivit, dar e prea mult să spunem strategie locală, așa că le zicem planuri de acţiune care pot pune bazele unei strategii pentru întreaga comunitate, cu aceeași abordare socială. Deci asta e, să știi de unde să începi și unde vrei să ajungi, să stabilești câteva obiective și, în funcţie de resursele pe care le ai în comunitate, îţi stabilești priorităţile, vezi cum poţi reduce… este greu să spunem să elimini … cauzele, să le reduci pe cât posibil. Cam asta e pe scurt.“ (Director DGASPC, Bacău)

Extinderea Centrului de Resurse la nivelul întregului judeţ

„– Este util acest Centru de resurse? Poate fi extins la nivelul întregului judeţ și în comunele unde nu se derulează proiectul? – Da, este mai mult decât necesar pentru că acest pachet minim de servicii trebuie să facă parte din … și continui cu ideea mea despre ce ar trebui făcut cu aceste Centre de resurse, să se elaboreze standarde de calitate realizabile, însoţite de costuri standard care să asigure o sursă de fi nanţare … pentru că dacă aceste trei elemente nu sunt bine corelate, proiectul implementat va continua timp de 5-6 luni, poate un an, depinde de comunitate, de înţelegerea și modul în care primarul și Consiliul Local stabilesc priorităţile, nevoile și problemele pe care le au în comunitate … dar se pierde tot ce s-a făcut, tot ce am realizat și cred că ar trebui să existe reglementări care să garanteze sprijin fi nanciar. Și responsabilitatea ar trebui reglementată, cine răspunde de prevenire … proceduri clare, ce trebuie să faci, pe cine să suni, ce trebuie făcut la fi ecare nivel de autoritate și sancţiunile în cazul nerespectării acestor proceduri.“ (Director DGASPC, Bacău)

„Instituţia noastră nu ar avea capacitatea să extindă aceste activităţi ale Centrului de resurse în toate comunele pentru că nu avem competenţele necesare. Până în 2001-2002-2003, aveam un birou care

156

ANEXE

se ocupa și de prevenire. Era în bune relaţii cu multe organizaţii neguvernamentale care ne susţineau … fi ecare după posibilităţile lor fi nanciare, ca să spun așa, fi e cu consiliere în anumite domenii, fi e cu decontarea cheltuielilor noastre de transport pentru că orice deplasare presupune cheltuieli, resurse umane și materiale, pe care nu le avem la ora actuală, nu avem aceste mijloace.“ (Director DGASPC, Bacău)

„Eu zic că dacă toţi factorii de decizie (primărie, școală, poliţie, biserică, personal medical) ar lucra împreună, sigur ar fi mai puţine cazuri sau ar putea fi gestionate mai bine, iar noi ne-am putea face treaba mai efi cient … însă componenta de prevenire este la ora actuală în fază de intenţie… dacă aș putea, dacă aș avea mijloace, dacă vreau … ce ar trebui exclus de la bun început, și cred că trebuie să îi responsabilizăm mai mult și prin reglementări.“ (Director DGASPC, Bacău)

„Centrul de resurse nu are un spaţiu al său, dar funcţionează în cadrul serviciului pentru situaţii de urgenţă, situat în clădirea DGASPC, cu cei mai buni specialiști din domeniu. Supervizorul acestui proiect a fost atribuit serviciului pentru situaţii de urgenţă. Noi venim cu suport metodologic, intervenţii… SCC se întâlnește periodic cu specialiștii din cadrul serviciului pentru situaţii de urgenţă (acest serviciu răspunde de întregul judeţ)“ (Director DGASPC, Vrancea)

„Centrul de resurse este foarte util ca centru de informare și suport metodologic pentru SPAS. Ar trebui extins și în celelalte comune. DGASPC Iași organizează întâlniri trimestriale cu cele 97 de unităţi SPAS din judeţ, la care afl ă informaţii despre noile legi din domeniul social, analizează diferite cazuri sociale cu risc în scopul de a identifi ca cele mai bune soluţii.“ (Director DGASPC, Iași)

„Este o resursă pentru dezvoltarea capacităţii actorilor locali din regiunile rurale de a furniza servicii comunitare în funcţie de nevoile specifi ce ale fi ecărei comunităţi. Suportul metodologic oferit de DGASPC a inclus sprijin și coordonare pentru identifi carea soluţiilor și intervenţiilor, modele de bună practică. Membrii SCC au participat la toate întâlnirile organizate atât în comunităţile rurale, cât și la sediul DGASPC, unii chiar în mod constant.“ (Director DGASPC, Vaslui)

Proiecte fi nanţate / microgranturi

„Toate au fost foarte utile … impactul a fost foarte bun la nivel comunitar, și eu am participat la una sau două întâlniri în timpul derulării acestor microgranturi, și au venit cu propuneri pentru susţinerea comunităţii pentru ca astfel de activităţi să continue pe viitor deoarece dezvoltă spiritul comunitar, ajung să se cunoască mai bine, sunt mai informaţi și capătă puţin curaj … oamenii din comunitate.“ (Director DGASPC, Bacău)

„– Au fost ajutaţi copiii prin aceste proiecte? – Au fost activităţi, activităţi care i-au stimulat pe cei afl aţi în situaţii vulnerabile și pe care părinţii nu îi pot stimula, și apoi pentru cei ce învaţă bine dar provin din familii sărace, am organizat o excursie la fi nalul anului școlar. Nu mai ieșiseră din comuna lor până atunci, ce să mai vorbim din judeţ, așa că impactul a fost nemaipomenit atât pentru copii, cât și pentru părinţi… și cred că și implicarea preotului … ca și cum acea comunitate ar fi renăscut și s-au trezit la viaţă și i-am putut reuni pe toţi la aceeași masă ca să vadă care sunt problemele comunităţii și că totul depinde … nu am putut arăta cu degetul … spre o instituţie de mai sus sau spre stat care trebuie să acţioneze … că nouă nu trebuie să ne pese, ci trebuie să ne implicăm mai mult cu toţii ca și cei care au putere de decizie în comunitatea locală.“ (Director DGASPC, Bacău)

„Am avut 3 proiecte fi nanţate prin microgranturi (centre de consiliere pentru părinţi și copii) care se bazează și pe voluntariat. SCC reprezintă un câștig și un ajutor pentru DGASPC pentru că prin prevenire putem reduce instituţionalizarea. Numărul copiilor instituţionalizaţi a scăzut dramatic în comunele în care a fost implementat proiectul.“ (Director DGASPC, Vrancea)

„Activităţile de informare, grupurile de suport, cursurile de educaţie parentală, educaţia pentru sănătate și altele redimensionează modul de abordare a categoriilor vulnerabile, cu accent pe acordarea de servicii, nu pe dimensiunea pecuniară a asistenţei sociale … servicii sociale care vor îmbunătăţi pe termen lung calitatea vieţii copiilor vulnerabili.“ (Director DGASPC, Vaslui)

157


Reprezentanţii prefecturii

Importanţa proiectului

„În primul rând, suntem onoraţi că am fost selectaţi… acest proiect a fost implementat timp de doi ani, așa că am avut o activitate continuă … cred că proiectul s-a desfășurat foarte bine și a adus ceva special la nivelul activităţilor pe care trebuie să le realizeze un asistent social. Asistentul social din cadrul autorităţilor locale are mult prea multe sarcini pe lângă responsabilităţile sale ofi ciale. Prin acest proiect, asistenţii sociali (din primărie și din proiect) și-au înţeles mai bine sarcinile. A arătat ce trebuie să facă autorităţile și societatea în general. Obiectivul nostru este ca toţi copiii să benefi cieze de aceleași condiţii – șanse egale, indiferent de poziţia socială.“ (Reprezentant prefectură, Buzău)

„Proiectul a fost un real succes și nu au fost probleme. Potrivit protocolului semnat cu DGASPC, ar fi trebuit să oferim sprijin în caz de difi cultate, dar nu a fost cazul.“ (Reprezentant prefectură, Bacău)

„Instituţia prefectului a colaborat cu DGASPC și a stabilit comunele de interes pentru acest proiect și capacitatea asistenţilor sociali angajaţi în proiect de a-și îndeplini sarcinile. Sper că continuăm parteneriatul și să clarifi căm o parte din problemele acestor copii.“ (Reprezentant prefectură, Botoșani)

„Suntem informaţi pentru că am discutat permanent cu DGASPC… au fost situaţii în care am oferit sprijin. Un parteneriat foarte bun, cu bune rezultate. Oamenii au fost bucuroși de derularea proiectului, știu asta pentru că s-au semnat acorduri.“ (Reprezentant prefectură, Neamţ)

„Proiectul a avut un bun impact în judeţul nostru … oamenii din comunităţi cunosc acest proiect.“ (Reprezentant prefectură, Suceava)

Difi cultăţi întâmpinate

„Nu am avut plângeri, nu știm să fi apărut disfuncţionalităţi la nivelul acestei activităţi. Cred că implementarea proiectului ar trebui privită per ansamblu … asistenţii sociali trebuie să aibă pregătirea corespunzătoare – trebuie să știi cum să lucrezi cu persoanele afl ate în situaţii speciale – copiii nu își aleg părinţii sau unde se nasc, motiv pentru care trebuie insistat la nivel familial. Copiii vin pe lume cu daruri și trebuie ajutaţi. Birocraţia este legată de legislaţie. Problemele birocratice sunt la nivel naţional. Prin acest proiect, mulţi au obţinut acte de identitate gratis. S-a acordat și ajutor umanitar. Ar trebui să existe un pachet legislativ în acest sens sau chiar gratuitate pentru anumite persoane (vulnerabile). La nivel local, personalul necesită mai multă formare – să fi e mai bine pregătit, trebuie stimulat.“ (Reprezentant prefectură, Buzău)

„Nu au fost mari probleme legate de implementarea proiectului… lideri implicaţi; selecţia comunelor a fost foarte bună (comunele cu probleme au fost incluse în proiect). 8,5 pentru impactul proiectului.“ (Reprezentant prefectură, Suceava)

Extinderea proiectului în alte comunităţi

„Bineînţeles că trebuie extins, dar resursele sunt puţine (materiale și umane). Au o grămadă de sarcini (asistenţii sociali). Cazurile pe care le-au adus în atenţia noastră pentru certifi cate de naștere, acte de identitate au fost rezolvate prin consilierul nostru pentru romi ce lucrează în cadrul instituţiei prefectului. Capacitatea instituţiilor de a extinde proiectul: oamenii au bunăvoinţă, se implică, românii iubesc copiii. Ar putea fi implementat la nivel instituţional în ţară fără probleme. Impactul este cât se poate de real! Fiecare caz contează.“ (Reprezentant prefectură, Neamţ)

„Trebuie extins, dar avem de rezolvat unele aspecte legislative, să scăpăm de procedurile greoaie … mai multă informare la nivel comunitar, îndrumarea populaţiei în timp util spre anumite benefi cii sociale la care are dreptul.“ (Reprezentant prefectură, Suceava)

„Nu avem posibilitatea să extindem proiectul, dar facem tot ce putem ca să rezolvăm diferitele probleme ale copiilor… nu e vorba despre a avea sau nu capacitatea… trebuie să o avem! De aceea suntem aici! Trebuie să luptăm pentru acești copii! Dacă UNICEF nu va mai fi nanţa acest proiect, o vom face noi;

158

ANEXE

vom găsi soluţii în acest sens. Avem o colaborare foarte bună și îndelungată cu DGASPC. Se simte deja un impact pozitiv în urma acestui proiect. Legat de birocraţie: parlamentul trebuie să modifi ce legislaţia.“ (Reprezentant prefectură, Bacău)

„Am selectat comunităţile cu cele mai multe probleme, dar asta nu înseamnă că celelalte comune sunt într-o situaţie mai fericită … mediul rural e la limită. A fost greu să le alegem pe cele mai „oprimate“ dintre cele mai sărace din judeţ. Proiectul merită extins și sprijinit de celelalte comunităţi. Comunicarea între instituţii: nu au fost probleme. Rezolvarea diferitelor probleme administrative: diferă de la caz la caz, există variaţii… în general trebuie respectată ierarhia. Trebuie să rămânem deschiși faţă de astfel de proiecte.“ (Reprezentant prefectură, Botoșani)

„Cred că da, anul trecut, am venit cu o propunere de diseminare către toate instituţiile a informaţiilor legate de ce e bine și ce e greșit în proiect. În funcţie de posibilităţile UNICEF, proiectul ar trebui continuat și în alte locuri, dar înainte de asta oamenii trebuie să știe ce a mers bine și trebuie să existe modele de bune practici! Ar trebui să se facă broșuri, ceva care să facă proiectul cunoscut și înţeles. Acest proiect a fost promovat pe website, dar probabil nu sufi cient. Nu avem posibilitatea să susţinem proiectul… doar cu ajutorul partenerilor. S-ar putea face împreună cu consiliul judeţean – au buget. Aici, rezolvăm în principal problemele populaţiei minoritare (avem un birou judeţean pentru romi) și problemele părinţilor, mai degrabă decât cele ale copiilor… restul problemelor nu ajung aici, ci la autorităţile locale și DGASPC. Ei ar trebui să monitorizeze. Ni s-a solicitat sprijinul în unele cazuri din acest proiect. Avem sarcina să verifi căm documentele eliberate de diferite autorităţi locale, consiliul local, consiliul judeţean, documente emise de primar, din punctul de vedere al legalităţii. Ar fi bine să se disemineze informaţiile. Oamenii implicaţi în proiect au făcut lucrurile altfel decât ceilalţi. Diseminarea practicii adoptate de asistenţii sociali.“ (Reprezentant prefectură, Buzău)

159


7.8 Instrumente de cercetare

7.8.1 Chestionar pentru copiii „invizibili“ și familiile lor

QG_ Sprijinirea copiilor invizibili132

Evaluare, decembrie 2012

NRCHEST |__|__|__|__|__|

Atenţie! Copii sunt persoanele sub 18 ani.

132 Asociaţia CERME este acreditată de către ANSPDCP pentru prelucrarea datelor cu caracter personal - număr de

înregistrare 20632 din 19 iulie 2011.

160

ANEXE

161


162

ANEXE

163


țipă

164

ANEXE

165


166

ANEXE

167


168

ANEXE

169


7.8.2 Ghid focus grup

Sprijinirea copiilor invizibili133

Evaluare, decembrie 2012Ghid focus grup



170

ANEXE

171


172

ANEXE

173


174

ANEXE

175


7.8.3 Ghid interviu DGASPC



Ghid interviu Supervizor/ DGASPC



176

ANEXE

177


178

ANEXE

7.8.4 Interviu prefectură



Ghid interviu Prefectură

Nume: __________________

Funcţie: _________________

Judeţ: __________________

- Cum a mers proiectul „Sprijinirea copiilor invizibili“ în judeţul dvs.?

- Care au fost principalele probleme legate de acest proiect?

- Ţinând cont de proiectul în ansamblu, consideraţi că ar fi necesară extinderea acestuia și în alte comune din judeţ? Dacă DA, În ce condiţii s-ar putea extinde? Există la nivel judeţean capacitatea de a realiza extinderea?

Atenţie! Următoarea întrebare se adresează doar dacă avem informaţii despre aranjamente instituţionale de la supervizor, director DGASPC sau de la focus grup.

- În ce măsură aranjamentele instituţionale care au creat difi cultăţi în rezolvarea problemelor copiilor vulnerabili, ar putea fi rezolvate la nivel de judeţ sau ţin de politica naţională?



179


7.8.5 Chestionar pentru asistenţii sociali

Q_AS_ Sprijinirea copiilor invizibili136


NRCHEST |__|__|__|__|__|



180

ANEXE

181


182

ANEXE

7.8.6 Chestionar pentru reprezentanţii comunităţii

Q_SCC_Sprijinirea copiilor invizibili137

Evaluare, decembrie 2012NRCHEST |__|__|__|__|__|



183


EXECUTIVE SUMMARY

184

185


Editura

VANEMONDE

ISBN 978-973-1733-52-4

Editura VANEMONDE

GGUVERNUL ROMÅNIEI



GGUVERNUL ROMÅNIEI



www.copii.ro www.cerme.ro www.unicef.ro

Date post:	30-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	dinhtuyen
View:	228 times
Download:	6 times

Sprijinirea copiilor „invizibili“ – Al doilea raport de evaluare

Documents