Sportul activitate de dezvoltare a fiintei umane. Sportul- definitie si notiuni fundamentale

SPORTUL ACTIVITATE DE DEZVOLTARE A FIINTEI UMANE. DEFINITIE SI NOTIUNI FUNDAMENTALE.LP 1INCEPUTURILE SPORTULUI SI DEZVOLTAREA CONCEPTIILOR DESPRE SPORT lntelesul termenului sport este unul din cele mai controversate in literatura de specialitate a domeniului, atat prin prisma continutului cat si a originii. Acesta a aparut in contextul educatiei flzice promovate in scolile engleze, la sfarsitul secolului al XIX-lea, a constituit punctul forte al teoriei lui Thomas Arnold, si desemna educatia realizata prin intermediul intrecerii si al competitiei. Sportul era considerat a fi mijlocul ideal de formare a corpului si caracterului. Aparitia lui a marcat trecerea de la obiectivele de ordin igienic, pe care le urmarea eductia fizica, la cele privind valorile educative ale intrecerii. Notiunea sport este disputata atat de catre lingvistii din tarile latine, care sustin ca sursa primara a acestui cuvant se gaseste in limba latina deporto (poarta, a transporta) derivand din vechiul vocabular francez (secolul al XIII-lea) desport care desemneaza ansamblul mijloacelor gratie carora timpul se petrece in mod agreabil: conversatie, distractie, glume etc. si lingvistii englezi in opinia carora, in Anglia secolului al XIV-lea cuvintul sport naste o terminologie apropiata de cea britanica: to sport, disporter, disporteress. Primii sportivi au fost nobilii care se dedicau activitatilor de divertisment, conditii in care sportul desemna o maniera privilegiata de viata; mai tarziu, transformirile din cadrul societatii din evul mediu au antrenat integrarea jocurilor de catre popor.Thomas Arnold in secolul al XIX-lea confera termenului sport o fizionomie proprie, aceea a unei competitii ludice, ce determina cu certitudine placere, dar, mai presus de toate, formare morala prin formare corporala, contribuind la modelarea stilului de viata din Anglia, la sfarsitul secolului.Tinand cont de momentul aparitiei termenului sport si de semnificatia acestuia, consideram ca toate referirile anterioare acestei date, care ar putea include termenul sport, nu pot fi admise decat cu anumite retineri.Este adevarat ca in Grecia Antica se practicau aumite exercitii fizice sub forma de intrecere, dar nu era sport, cuvant necunoscut pe vremea aceea. Jocurile Olimpice reprezentau competitia majora a grecilor si oferea prilejul deminstrarii calitatilor celor mai buni atleti, pregatiti in gimnazii si palestre, prin intermediul exercitiilor fizice, si nu prin intermediul unei anume forme de organizare a practicarii lor.Reflectiile teoretice asupra practicarii exercitiilor fizice, sub forma sportului, vor cunoaste o dezvoltare deosebita. Cea mai cunoscuta sinteza a acestor idei este cea realizata la inceputul secolului XX, de catre pedagogul Pierre de Coubertin, renovatorul Jocurilor Olimpice Moderne. Om de o vasta cultura, Coubertin preia si dezvolta ideile formulate de Arnold. In conceptia sa educatia fizica trebuie sa incite elevii sa fie sportivi, dincolo chiar de scolaritate.Sportul s-a raspandit cu rapiditate in intreaga lume. Inca din 1936, A.B. Stiven, constata ca termenii tehnici legati de domeniul sportului au devenit zestre comuna a tuturor natiunilor, asemanator termenilor tehnici italieni in domeniul muzicii:E putin probabil ca o piesa a culturii sa migreze, cu atat de putine modificari, de la o tara la alta.Retinem din afirmatia de mai sus includerea sportului in cadrul culturii si, in acelasi timp, remarcam faptul ca, desi initial se poate vorbi despre o forma de educatie fizica prin intermediul intrecerii, treptat, sportul s-a delimitat ca o forma de activitate motrica aparte.Sportul este definit ca joc organizat, acompaniat de effort fizic, realizat printr-o structura formala, organizat intr-un context de reguli formale si explicite de comportament si proceduri, si observat de catre spectatoriPentru G. Proteau, sportul este un joc, care constrange individul la o tripla lupta: contra lui insusi, impotriva altor indivizi si lupta contra naturii[], in cadrul unor reguli precise si obligatii conventionale.Desi aceasta definitie reuseste sa integreze mai bine aspectul ludic al competitiei si cautarea performantei motrice, se pune intrebarea daca functia ludica, cea care a provocat nasterea, este intrinseca semnificatiei moderne si daca ea reprezinta esenta sportului.Desi sustinuta de la inceputul secolului, ideea ca sportul trebuie sa fie accesibil tuturor, dincolo de interesele de ordin politic sau economic, isi gaseste aparatori freventi abia in anii 90. Documentele internationale sustin faptul ca sportul a fost si ramane o forma de educatie, prin intrecere, prin miscare.1.1.Evolutia conceptiei despre sport in RomaniaIn Romania, conceptia despre practicarea ramurilor de sport a inceput sa se dezvolte la inceputurile secolului XX, in scoli si facultati, prin practicarea unor ramuri de sport consacrate, in Europa si in lume, dar si prin promovarea sportului national, oina. Tot in aceasta perioada se infiinteaza o serie de structuri organizatorice, sub forma cluburilor sportive, ce cuprindeau toate paturile sociale, nu doar elitele. Tot atunci Romania participa la Jocurile Olimpice de vara si de iarna. Conceptia privind practicarea sportului in tara noastra a suferit modificari substantiale dupa cel de-al doilea razboi mondial, conform ideologiei dominante pana in anul 1990, concretizata in sloganuri de genul Sportul pentru popor, Sportul ca factor de pregatire pentru munca si aparare si Primii in sport, primi la invatatura etc. Totusi aceasta conceptie s-a mai concretizat si in structuri organizatorice, confirmand existenta unui sistem de educatie fizica si sport, care a dus la afirmarea Romaniei in ceea ce priveste petformanta.In aceasta perioada, pentru multi tineri, practicarea sportului de performanta a devenit un mijloc de evadare din constrangerile siciale caracteristice etapei si de asigurare a unui trai decent.Dupa 1990, cum era si firesc, o data cu acceptarea ideii de sport profesionist si cu hotararea de a se elimina o serie de elemente negative, determinate mai ales de centralismul excesiv in conducere, conceptia despre sport a suferit modificari, care de multe ori nu au fost semnificative.Cristalizarea conceptiri post-revolutionare s-a realizat in Legea educatiei fizice si sportului, care, pentru prima data in istoria acestei activitati, reglementeaza locul si rolul in societate, formele de organizare, statutul de structuri sociale de drept privat, recunoscandu-se sportul ca factor de civilizatie si integrare sociala.Romania ca membra a Consiliului Europei, adera la recomandarile acestuia privind sportul si adopta Charta Europeana a Sportului, precum si alte documente, orientandu-se catre civilizatia europeana a sportului, care consta in urmatoarele:Sportul trebuie sa fie un bun al tuturor. Este un drept al omului indiferent de culoarea pielii, sex, statut socio-profesional;Sportul ca factor de cultura;Sportul ca mijloc de dezvoltare umana;Sportul ca factor de intarire a sanatatii.Cele mai importante aspecte sunt insa legate de obligativitatea guvernelor din tarile semnatare de a asigura finantarea, dezvoltarea bazei materiale, asigurarea resurselor umane, sprijinirea sportului de inalt nivel si cu deosebire a celui practicat in timpul liber.Se remarca, prin trecerea in revista a ideilor de mai sus, ca se produce o internationalizare a conceptiei de sport, care are in centrul sau omul, beneficiar pe o linie biologica, psihica si sociala al activitatii sportive. Adaugam contributia substantiala la educatie prin promovarea codului eticii sportive, care consemneaza nu numai participarea la activitatea sportiva intr-un mediu ecologic, dar si intr-un climat moral care sa-i deprinda pe participanti sa aprecieze si sa aplice principiile eticii.Conceptia despre sport, elaborata in cadrul diferitelor sisteme de organizare sociala, nu se poate situa in afara ideologiei care guverneaza acest sistem. Nu ne referim la continutul si sructura motrica a ramurilor de sport, ci la destinatiile care sunt atribuite efectelor sportului, modului de motivare si de formare a complexului afectivo-motivational si volitiv al participantilor. Din acest motiv consideram ca apolitismul in sport trebuie promovat in ceea ce priveste participarea la competitii, alaturi de parteneri care au diferite optiuni politice. Sportul trebuie sa le depaseasca, desi fiecare participant este exponent al unui grup social dominat de o anumita ideologie.Conceptia despre sport nu este numai apanajul specialistilor (tehnicienilor) din domeniul sportului, ci al unui grup larg de oameni de stiinta (sociologi, psihologi, metodisti etc.), juristi, economisti si politicieni, care, in functie de cadrul poiectarii dezvoltarii sociale, o delimiteaza.1.2.Obiectul de studiu al teoriei sportuluiObiectul de studiu al teorie sportului se constituie din: activitatea sportiva cu subsistemele sale, care include antrenamentul ca proces de dezvoltare si competitia ca forma de valorificare a capacitatii de performanta, relatiile de reglare si principiile care stau la baza acestora.Teoria sportului nu are ca obiect de studiu numai activitatea practica ci si intreg ansamblul de cunostinte, notiuni, reguli si principii ce se constituie ca un adevarat tezaur teoretic ce trebuie clasificat, reactualizat si prezentat in forme accesibile categoriilor profesionale interesate.In alta ordine de idei, avand in vedere ca omul este implicat in sport cu toate trasaturile sale de fiinta biologica, inzestrata cu psihic superior si traieste in societate, teoria sportului se constituie ca o stiinta interdisciplinara, stabilind relatii de colaborare cu mai multe discipline din sfera stiintei (biologice, psihologice, sociale, matematice, cibernetice etc.)Teoria sportului trebuie sa se integreze pernament in vastele transformari sociale ale prezentului si, mai ales, sa aiba deschiderea de a prospecta propria sa dezvoltare, asumandu-si rolul de avangarda stiintifica a sportului.SPORTUL. DEFINITIE SI NOTIUNI FUNDAMENTALE2.1.Definitia sportuluiSportul este un fenomen al lumii moderne care, din punct de vedere al civilizatiei, s-a diferentiat relativ tarziu de formele originare ale educatiei, prin joc si arta.Pentru a-si consolida pozitia, sportul trebuie sa-si delimiteze precis domeniul de activitate, sa-si evidentieze valorile proprii si sa-si apere drepturile.In anii 80 specialistii din fosta R.D.G. au incercat stabilirea limitelor activitatii sportive astfel:activitatea motrica trebuie sa stea la baza practicarii oricarei ramuri sportive;asigurarea unui continut cu semnificatii proprii ce rezida in faptul ca, in principiu, actiunea sportica este neprductiva, si nu este subordonata nemijlocit necesitatilor existentiale;performanta este obtinuta prin effort depus sistematic si recunoscuta pe baza unor criterii de calitate;atribuirea unor valori morale, prin respectarea unor principii etice ca: fair-play, egalitatea sanselor etc;manifestari deosebite de experienta de viata care include riscul, tensiunea dar si autocontrolul, organizarea miscarii si eleganta acesteiaPe baza acestor caracteristici putem diferentia trei moduri fundamentale de conduita motrica sportiva:Primul urmareste obtinerea, prin intermediul miscarii, a unui rezultat demonstrabil, obiectiv, care se prezinta sub forma timpului, a distantei sau incarcaturii prin transformarea aptitudinilor motrice in rezultate (performante) masurabileAl doilea mod fundamental de comportament are ca scop miscarea insasi si optimizarea calitativa si gradata in functie de dificultate. Rezultatele obtinute in acest caz pot fi evaluate atat obiectiv cat si subiectiv cum este cazul gimnasticii artistice, patinajului artistic, dansului sportiv etc.Al treilea mod de conduita urmareste obtinerea unui avantaj asupra unui adversar direct, rezultatele se stabilesc prin comparatia directa. Acesta este modul de comportament in cadrul sporturilor de lupta si al jocurilor sportive.In aceste conditii, exercitiul fizic a castigat in complexitate transformandu-se in activitate de intrecere in cadrul competitiei. Termenul de competitie deriva din cel de intrecere, de lupta, care dupa Kluge ar izvori din latinescul campus, in traducere camp de batalie.Matveev (1982) afirma ca sportul in sens restrans este reprezentat de activitatea competitionala, iar Singer (1982) considera competitia ca fiind esenta sportuluiElementul central al competitiei se considera a fi compararea performantelor sportive. Performannta e o notiune mai larga, relativ abstracta, cu valoare neutra, desemnand toate actiunile si rezultatele acestor actiuni, care contribuie intr-un anumit mod la supravietuirea individului sau a unei colectivitati. Notiunea de performanta, de multe ori este sinonima cu reusita, in conditiile in care nu vine in contradictie cu prevederile regulamentare si cele ale moralei.Generalizand acest aspect se poate vorbi de performanta numai atunci cand reusita se afla in raport corespunzator cu capacitatile individului. O reusita obtinuta intamplator sau datorata unui adversar mai slab nu poate fi considerata performanta, caracteristica etica a notiunii de performanta fiind obligatorie in sportAceste aspecte l-au determinat M. Epuran (1990) sa afirme ca, prin definitie, sportul este competitie, intrecere cu spatiul, timpul, gravitatia, cu natura, cu altii si cu sine.Abordarea sportului numai prin prisma competitiei si performantei reprezinta un punct de vedera ingust, deoarece sportul se practica si in alte scopuri, cum sunt cele de mentinere a sanatatii sau pentru relaxare si intretinerea unor relatii sociale.Intr-o acceptiune mai larga sportul desemneaza toate formele de exercitii fizice si jocuri de miscare cu caracter mai mult sau mai putin spontan si competitiv, cu originea in jocurile traditionale si in marile mituri fondatoare ale civilizatiei moderne, iar diversificarea lui se leaga de faptul ca vehiculeaza valori ce profin din modurile de viata contemporana.Complexitatea biologica, psihologica, sociala, organizatorica si structurala a sportului implica un sistem de definitii ale acestuia, menite sa ofere o imagine ampla asupra domeniului analizat:Sportul este o activitate de intrecere constituita dintr-un ansamblu de actiuni motrice diferentiate pe ramuri de sport prin care se cauta perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate in performante ca: record, depasire proprie sau a partenerului2. Sportul reuneste toate formele de activitate fizica menite, printr-o participare organizata sau nu, sa exprime sau sa amelioreze conduita fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale sau sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice nivel 3. Sportul este o structura de activitati motrice codificate si regii institutionalizate corespunzatoare practicarii diferitelor forme de competitii sportive dupa reguli oficiale, intre doi sau mai multi protagonisti sau a unui individ cu sine insusi4. Sportul desemneaza o activitate motrica de loisir sau de intrecere, desfasurata intr-un cadru institutionalizat sau independent cu caracter mai mult sau mai putin spontan si competitiv.5. Sportul se prezinta ca un mediu propice pentru insusirea atitudinilor, valorilor si comportamentelor social-personale apreciate in plan cultural.2.2.Notiuni fundamentale folosite in teoria sportuluiDiversitatea intelegerii unor termeni vehiculati in limbajul curent al activitatii sportive, precum si inconsegventa exprimarii in domeniul teoriei specifice, la care se adauga traducerile mai mult sau mai putin exacte, fac dificila comunicarea intre specialisti si implicit intelegerea profunda a notiunilor vehiculate.In acest context pentru o cat mai buna si realista intelegere a teoriei sportului sunt prezentati principalii termeni folositi si unele derivate ale acestora.Principalele grupe sunt : 1. sport; 2. performanta; 3. antrenament sportiv; 4. competitie.2.2.1.Schema termenilor ce deriva din notiunea fundamentala de sportSport activitate de intrecere constituita dintr-un ansamblu de actiuni motrice diferentiate pe ramuri de sport, desfasurata intr-un cadru institutionalizat sau independent, prin care se cauta perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate in performante obtinute in competitii, ca: record, depasire proprie sau a partenerilor.Sportul pentru toti activitate diversificata, competitionala sau necompetitionala, accesibila unor largi categorii de persoane, desfasurata in cadru institutionalizat sau nu, cu scopul pastrarii capacitatilor biologice si psihice, integrarii socio-culturale si petrecerii recreative a timpului liber.1.1. Sport de intretinere forma a sportului pentru toti practicat in scopul mentinerii sanatatii, a conduitei fizice si inlaturarii stresului cotidian.1.2. Sportul in timpul liber (loisir) forma a sportului pentru toti practicata in mod organizat sau independent, in scop recreativ, la sfarsitul zilei de munca, la sfarsitul saptamanii sau in timpul vacantelor.1.3. Sport in familie varianta a sportului in timpul liber practicat sub forme competitionale sau necompetitionale, fara limite de varsta sau performante, in functie de interesele socio-familiale.

1.4. Sport pentru oameni aflati in conditii specialeactivitati sportive practicate in penitenciare cu scopul asigurarii securitatii si ordinii, inlaturarea conflictelor, combaterea monotoniei si stabilirea de legaturi cu sportul din lumea exterioara.activitati sportive practicate de imigranti impreuna cu populatia indigena cu scopul inlaturarii izolarii sociale .1.5. Sport pentru varstnici activitate sportiva adecvata si sistematica practicata in scopul sanatatii , mentinerii conditiei fizice si relatiilor sociale, in functie de motivatie si capacitati.2. Sport de performanta activitate de maximizare a capacitatii de performanta si valorificare a acesteia in competitii de mare anvergura, concretizata in recorduri si cucerirea de titluri, medalii, si locuri in clasamentele oficiale.Sportul de performanta poate fi amator si nonamator.Sportivii amatori sunt cei care practica o ramura de sport fara a stabili relatii contractuale de munca cu cluburile sau asociatiile sportive la care sunt legitimati.Sportivii nonamatori sunt cei care pentru practicarea sportului respectiv incheie cu cluburile sau asociatiile la care sunt legitimati un contract individual de munca, pe baza caruia se obtin licenta de sportiv profesionist.2.1. Sport de elita activitate competitionala de inalt nivel, practicata in scopul realizarii de recorduri sau performante maxime absolute, avand principalele semnificatii: de reprezentare, economica si politica.2.2. Sportul la copii si juniori activitate desfasurata cu scopul initierii in practicarea ramurilor de sport si dezvoltarii capacitatii de performanta in vederea promovarii la categoriile de sportivi consacrati.2.3. Sportul practicat de seniori si juniori consacrati forma a sportului de performanta care cuprinde sportivii inclusi in sisteme nationale si internationale elaborate pentru cluburi si asociatii sportive.2.4. Sport extrem activitate ce are ca scop realizarea unor performante neobijnuite (in raport cu cele obtinute in spotrurile consacrate) care implica un mare risc privind pierderea integritatii corporale sau chiar a vietii.3. Sport adaptat activitati competitionale sau necompetitionale care utilizeaza structuri motrice, regulamente specifice, conditii materiale si organizatorice adecvate cerintelor impuse de diferite tipuri de deficiente fizice, motorii sau psihice.3.1. Sport-terapie activitati noncompetitionale constand din structuri specifice unor ramuri de sport, individualizate, ce urmaresc recuperarea unor capacitati bio-psiho-motrice.3.2. Sport adaptat de performanta (Special Olympics) activitati constituite din structuri motrice specifice unor ramuri de sport, practicate exclusiv de subiectii cu acelasi tip si grad de deficienta, cu scopul obtinerii de performante in concursurile oficiale destinate fiecarei categorii de subiecti.2.2.2 Schema ce deriva din notiunea fundamentala de performantaPerformanta sportiva desemneaza atat procesul cat si rezultatul unei actiuni, care din punct de vedere normativ reprezinta maiestria in indeplinirea unei sarcini cat mai bine posibil, fiind dependenta de interrelatia factorilor endogeni cu factori exogeni, exprimati in cantitatea procesului de antrenament, conditii materiale si de instruire, nivelul motivatiei si influenta factorilor sociali.PERFORMANTASTRUCTURA CAPACITATII DE PERFORMANTACAPACITATE DE PERFORMANTAEVALUAREA CAPACITATII DE PERFORMANTA 1. Capacitate de performanta manifestare combinata a disponibilitatilor individului, ca rezultat al interactiunii operationale a unor sisteme bio-psiho-educogene, concretizata in valori recunoscute si clasificate pe baza unor criterii elaborate social-istoric, materializate in performante obiective sau obiectivate in clasamente, puncte, goluri marcate, kilograme ridicate, drepturi castigate etc.2. Elemente componente ale capacitatii de performanta aflate in interactiune coordonata, pot fi decompozate pentru a fi mai bine studiate sau pentru a fi reunite in instrumente cu valoare de model.3. Evaluarea capacitatii de performanta cuprinde un sistem de conceptii si tehnici referitoare la masurarea si aprecierea modificarilor functionale, morfologice, motrice si psihice produse in directia perfectionarii starilor de adaptare la eforturi de mare intensitate, volum si complexitate.2.2.3. Schema termenilor ce deriva din notiunea fundamentala de antrenament sportivAntrenament sportiv proces complex bio-psiho-pedagogic, planificat, desfasurat sistematic si continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice si psihice intense, necesare obtinerii performantei in competitii.ANTRENAMENT SPORTIVANTRENAMENT DE SPECIALIZARE APROFUNDATA SI ORIENTARE SPRE INALTA PERFORMANTA (A.O.I.P)ANTRENAMENT DE MARE PERFORMANTA (A.M.P.)ANTRENAMENT DE BAZA ORIENTAT dupa specificul ramurii de sport (A.B.O.)ANTRENAMENT DE SPECIALIZARE sau specializare timpurie intr-o ramura de sport (A.S.T.)1. Antrenament de baza orientat in functie de specificul ramurii de sport incepe imediat dupa selectie si constituie etapa initiala a pregatirii avand ca obiectiv principal crearea premiselor generale pentru dezvoltarea capacitatii de performanta pe termen lung.2. Antrenament specializat sau specializarea timpurie intr-o ramura de sport- se constituie din totalitatea actiunilor si masuratorilor organizatorico-metodologice ce au drept scop dezvoltarea capacitatii de natura functionala , fizica si psihica etc,. in masura sa dezvolte performanta sportiva specializata. Se mai numeste antrenament constructiv.3. Antrenament de specializare aprofundata si orientare spre inalta performanta se constituie ca o etapa de trecere spre marea performanta recunoscuta national si international. Se mai numeste si antrenament pentru consactati.4. Antrenamentul de mare performanta reprezinta ultima etapa de fructificare a pregatirii pe termen lung cu scopul atingerii performantei maxime2.2.4. Schema termenilor ce deriva din notiunea fundamentala competitieCompetitie sinteza a diferitelor forme de organizare specifice unei activitati care scoate in evidenta pe baza unor reguli, rezultatele obtinute si ierarhizarea acestora.Competitie sportiva forma de organizare a intrecerii intre sportivii de diferite categorii, ce are ca obiectiv principal compararea performantelor (rezultatelor) conform unor reguli precise si a unor norme stabilite anterior.COMPETITIACOACHINGSISTEM COMPETITIONALTIPURI DE COMPETITII1. Sistem competitional totalitatea competitiilor programate si organizate intr-o ramura de sport, intr-un anumit interval de timp si forme de desfasurare ale acestora pe baza reglementarilor adoptate.2. Tipuri de competitiicampionatele sunt competitii care se organizeaza pentru stabilirea campionilor la diferite varste si nivele de pregatire, categorii de greutate si ramuri de sportcompetitiile cu caracter formativ cuprind toate tipurile de intreceri ce au ca obiective principale: pregatirea integrala verificarea, selectia si angrenarea in activitatea competitionala complexacupele sunt intreceri organizate in cele mai diferite variante pentru toate categoriile de clasificare sportiva3. Coaching activitatea de conducere-dirijare a pregatirii sportive, mai ales in competitie.