Soia Utilizările boabelor de soia sunt multiple, seminţeleei având o valoare nutritivă mare datorităconţinutului ridicat înproteină(34-39%), grăsimi - 19-20%, vitamine–A, D şiE. Soia este oplantăoleoproteinoasă, fiind folosităîntreaga biomasăcuprecădereseminţele. Din boabe măcinatese prepară : lapte, fulgi, brânză, ciocolată, sosuri, biscuiţi, cafea, bomboane, macaroane, prăjituri etc. Se amestecă în proporţie de 4-5% în făinade grâu, pentru prepararea pâinii sau ca adaos la pastele făinoasepentru îmbogăţireaîn lizinăetc. Laptele de soia este apropiat celui de vacă. Pentru 100 litri lapte se folosesc 10 kg seminţede soia. Boabele conţin2-4% acid lecitino-fosforic, constituind un aliment preţiosîn combaterea asteniei, iar conţinutul scăzutîn hidraţi de carbon permite utilizarea lor în alimentaţia diabeticilorDin boabele de soia se obţinefăinăşigrişcu cca. 40%proteină. Astfel, făinade soia sau concentratele proteice se folosesc în amestec (pânăla 30%) în obţinereaunor supe concentrate sau a altor preparate culinare. Izolatele proteice din soia, prin hidratare (având cca. 20%proteină şi60-65% apă)se folosesc în obţinerea unor produse care imităcarnea de porc, vităşipui. Proteinele din boabele de soia se utilizează sub formăde „carne vegetal㔺ica substituent al cărnii animale în numeroase preparate culinare. Existăo întreagăindustrie alimentară care are la bazăca materieprimăboabele de soia. Coeficientul de digestibilitate al substanţelorproteice şigrăsimilorde soia, comparativ cu produsele de carne, este de 80-88%, iar a hidraţilorde carbon de 100%, în schimb îi lipseşteacidul uric –component al proteinei animale. În industrie serveşteca materie primăpentru o gamăvariatăde produse: uleiul, la fabricarea margarinei, precum şila fabricarea lacurilor şivopselurilor; fiind semisicativ la fabricarea cernelei tipografice, a săpunului etc. Din soia se fabricămateriale plastice, diferiţi lianţişiadezivi, folosiţi la producerea hârtiei de calitate superioară. Turtele rezultate de la extragerea uleiului servesc în hrana animalelor, având 1,24 unităţinutritive. Fiind leguminoasă, soia aduce o importantă contribuţie la ridicarea fertilităţii solului, fiind o premergătoare preferatăde majoritatea culturilor.
Transcript
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 1/13
SoiaUtilizările boabelor de soia sunt multiple, seminţele ei având o valoare nutritivă mare datorită conţinutului
ridicat în proteină (34-39%), grăsimi - 19-20%, vitamine – A, D şi E.Soia este o plantă oleoproteinoasă, fiind folosită întreaga biomasă cu precădere seminţele.Din boabe măcinate se prepară: lapte, fulgi, brânză, ciocolată, sosuri, biscuiţi, cafea, bomboane, macaroane, prăjituri etc. Se amestecă în proporţie de 4-5% în făina de grâu, pentru prepararea pâinii sau ca adaos la pastelefăinoase pentru îmbogăţirea în lizină etc.Laptele de soia este apropiat celui de vacă. Pentru 100 litri lapte se folosesc 10 kg seminţe de soia.Boabele conţin 2-4% acid lecitino-fosforic, constituind un aliment preţios în combaterea asteniei, iar conţinutul scăzut în hidraţi de carbon permite utilizarea lor în alimentaţia diabeticilorDin boabele de soia se obţine făină şi griş cu cca. 40% proteină. Astfel, făina de soia sau concentratele proteice se folosesc în amestec (până la 30%) înobţinerea unor supe concentrate sau a altor preparate culinare.Izolatele proteice din soia, prin hidratare (având cca. 20% proteină şi 60-65% apă) se folosesc în obţinerea unor produse care imită carnea de porc, vită şi pui.Proteinele din boabele de soia se utilizează sub formă de „carne vegetală” şi ca substituent al cărnii animale înnumeroase preparate culinare. Există o întreagă industrie alimentară care are la bază ca materie primă boabele desoia.Coeficientul de digestibilitate al substanţelor proteice şi grăsimilor de soia, comparativ cu produsele de carne,este de 80-88%, iar a hidraţilor de carbon de 100%, în schimb îi lipseşte acidul uric – component al proteineianimale.În industrie serveşte ca materie primă pentru o gamă variată de produse: uleiul, la fabricarea margarinei, precum şi la fabricarea lacurilor şi vopselurilor; fiind semisicativ la fabricarea cernelei tipografice, a săpunului etc.Din soia se fabrică materiale plastice, diferiţi lianţi şi adezivi, folosiţi la producerea hârtiei de calitatesuperioară.Turtele rezultate de la extragerea uleiului servesc în hrana animalelor, având 1,24 unităţi nutritive.Fiind leguminoasă, soia aduce o importantă contribuţie la ridicarea fertilităţii solului, fiind o premergătoare preferată de majoritatea culturilor.
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 2/13
Evoluţia suprafeţelor cultivate cu soia pe glob (FAO)
ompozitia chimicaConţinutul seminţelor în principalele grupe de substanţe este influenţat de factorul genetic,condiţiile pedoclimatice şi de tehnologia aplicată. După diverşi autori citaţi de Gh. Bîlteanu, 1998, compoziţia chimică a boabelor de soia
cuprinde: 10,6-11% - apă, iar în substanţa uscată se regăsesc: proteină brută – 27-50%, grăsimi – 17,2-26,9%, cenuşă 4,3-6,9%, celuloză 4,3-5,5%.
Bacteriile fixatoare de azot îmbunătăţesc conţinutul de substanţe proteice. Proteinele din boabele de soia sunt bogate în aminoacizi esenţiali, apropiindu-se din acestpunct de vedere, de proteinele din carne sau ouă. Lizina ocupă 6-7% din conţinutul total de proteină al bobului de soia. Calitatea proteinei din boabele de soia este superioară celorlalte leguminoase, proteinei dincereale şi plantelor producătoare de ulei. Datorită acestui fapt soia poate înlocui carnea înalimentaţia oamenilor şi înlocuieşte complet făina din carne în alimentaţia animalelor. Din acestconsiderent, soia a fost denumită „cultura de aur”. Boabele de soia conţin cantităţi mari de grăsimi 17-25%.
Din uleiul de soia, care este de calitate excepţională, se prepară lecitina, produs cu o largă întrebuinţare în medicină. Uleiul de soia conţine: 30-35% acid oleic, 44-55% acid linoleic, 5-10% acid linolenic. Acidullinolenic contribuie, în cea mai mare măsură, la instabilitatea uleiului de soia rafinat. Conţinutul
de ulei al boabelor se corelează negativ cu mărimea boabelor şi conţinutul de proteine. Extractivele neazotate din boabele de soia care reprezintă 19-25% sunt formate din:monozaharide – 0,07-2,2%, zaharoză – 3,31-13,5%, amidon şi dextrină – 2,1-8,9%,hemiceluloză – 1,3-6,5%, pentozani – 3,77-5,45%, celuloză – 2,85-6,27% şi rafionoză – 1,3% dinsubstanţa uscată. Cenuşa conţine: 30% fosfor, 45% potasiu, precum şi alte elemente în proporţie mai redusă.Boabele de soia sunt bogate în vitaminele: A, B1, B2, D, E, C şi K.
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 4/13
Cerinţe faţă de climă şi sol
Temperatura. Soia are cerinţe ridicate faţă de temperatură. Germinarea se produce la 7-8oC. După răsărire până la apariţia frunzelor adevărate, plantele de soia sunt mairezistente la temperaturile scăzute. Temperaturile de -2, -5oC nu produc pagube, dacă îngheţul este de scurtă
durată. Temperatura de -3 oC produce daune însemnate.După răsărirea plantelor intervalul optim al temperaturii din timpul zilei pentru fotosinteză este cuprins între 20-30 oC, iar temperatura optimă din cursul nopţii este de 16 oC.
În perioada creşterii intense temperatura trebuie să fie peste 14oC fără oscilaţii mari de la zi la noapte. La începutul înfloririi temperatura optimă este de 18-20oC. Temperaturile de peste 30oC însoţite de scădereaumidităţii relative a aerului determină „avortarea florilor” în proporţii foarte mari (70-75%), căderea masivă aflorilor.
Fructificarea se desfăşoară în cele mai bune condiţii la temperaturi de 20-22oC.
Faţă de umiditate soia are cerinţe ridicate. Pentru a germina seminţele necesită 120 - 150 % apă dingreutatea bobului uscat.Consumul mediu zilnic de apă la soia este mai mare în faza de înflorire-umplere a seminţelor. Insuficienţa apei , în această perioadă, determină căderea florilor şi păstăilor, seminţele formate rămân mici şiproducţia se reduce cu cca. 50%. Excesul de apă este tot atât de dăunător ca şi lipsa apei în toate fazele de vegetaţie. Consumul de apă variază în raport cu: gradul de aprovizionare al solului cu apă, perioada de vegetaţie asoiurilor, potenţialul productiv şi condiţiile de mediu. Lumina. Cerinţele faţă de lumină ale soiei sunt ca ale unei plante de zi scurtă. La o iluminare intensă planta
ramifică mai mult, se formează mai multe păstăi pe plantă, iar primele păstăi se formează mai sus pe tulpină,favorizând recoltarea mecanizată (L.S. Muntean şi colab., 2003). Solul. Soia se adaptează bine la o mare diversitate de soluri pornind de la cele cu textură luto-nisipoasăpână la cele luto-argiloase.
Valorile optime ale pH -ului sunt cuprinse între 6,5 şi 7. Pe solurile acide, aplicarea amendamentelor calcaroase determină sporuri semnificative de recoltă, favorizândinstalarea simbiozelor fixatoare de azot.
Soia creşte şi se dezvoltă bine pe solurile cernoziomice, de luncă şi pe cele brun roşcate de pădure.
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 5/13
Zonele ecologice
Luând în considerare factorul termic, în vederea zonării soiurilor de soia S.Dencescu citat de Gh. Bîlteanu (1998) stabileşte în România 5 zone:
Zona I – sudul şi S-E ţării; în care se acumulează de la semănat până laprima brumă 1600-1750 oC. Se cultivă soiuri semiprecoce şi semitardive.Cea mai mare suprafaţă, în această zonă, se cultivă în condiţii de irigare. Zona a II-a – Câmpia Banatului şi a Crişanei; în care se acululează 1400-1600 oC. Ponderea cea mai mare o deţin soiurile semiprecoce urmate desoiurile semitardive şi de cele precoce.
Zona a III-a – partea de nord a Câmpiei Române; unde se acumulează 1400-1600 oC, ca şi în Câmpia Banatului. Câmpia de Vest este mai favorabilădatorită reducerii temperaturilor mai mari de 32 oC şi a insolaţiei din timpulverii. În această zonă se cultivă preponderent soiurile semiprecoce urmate deprecoce şi foarte precoce. Zona a IV-a – estul Moldovei şi N-V Transilvaniei; unde se acumulează 1200-
1400 oC. Ponderea cea mai mare revine soiurilor foarte precoce, urmate desoiurile precoce şi semiprecoce. Zona a V-a – Câmpia Transilvaniei şi N-E ţării, cu regimul termic cel mairedus 1100-1200 oC, în care se cultivă soiuri foarte precoce şi precoce.
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 6/13
Tehnologia de cultivare a soiei
Rotaţia Soia, comparativ cu alte culturi, este mai puţin pretenţioasă faţă de planta premergătoare.Preferă totuşi ca premergătoare cerealele păioase, gramineele furajere, sfecla pentru
zahăr, cartoful, porumbul neerbicidat cu triazinice. Nu sunt recomandate ca plante premergătoare: floarea soarelui şi rapiţă (boli comune),alte leguminoase anuale sau perene, porumbul erbicidat cu triazinice.Soia lasă în sol cantităţi mari de azot 60-160 kg/ha, fiind o bună premergătoare pentrumajoritatea culturilor, ameliorând totodată şi însuşirire fizice ale solului.
FertilizareaPentru o producţie de 100 kg boabe şi producţia secundară aferentă, soia consumă: 9,3 -
10,4 kg N; 2,2 - 2,6 kg P2O5 şi 2,9 - 4,4 kg K2O (O. Diaconescu şi E. Micle, citaţi de P.Pîrşan, 2003), la care se adaugă cantităţi mari de calciu, magneziu, sulf şi microelemente. Azotul . Plantele de soia îşi pot asigura azotul pe două căi alternative: nutriţia cu nitraţi dinsol şi nutriţia cu azot fixat biologic cu ajutorul simbiozei formate cu bacteriileBradyrh izob ium japonicum .
În primele faze de vegetaţie planta utilizează azotul din sol după care apelează la azotulsimbiotic fixat.Faza critică în nutriţia cu azot a plantelor este perioada premergătoare înflorii (2
săptămâni înainte de înflorire), care nu poate fi compensată ulterior prin fertilizarea cuazot. În perioada înfloririi şi formării seminţelor se realizează 48 - 57 % din substanţa uscată şise asimilează 50 - 73 % din substanţele nutritive. (Gh. Bîlteanu, 1998). Azotul se acumulează în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor, apoi sunttranslocate în seminţe (50-64% din azotul total). Transferul azotului din frunze spreseminţe determină îmbătrânirea şi reducerea capacităţii de fotosinteză a frunzelor care se
îngălbenesc şi cad.
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 7/13
Fosforul favorizează instalarea şi funcţionarea simbiozelor fixatoare de azot determinândcreşterea numărului de nodozităţi formate. Conţinutul în fosfor al nodozităţilor este de două ori maimare decât al rădăcinilor (Ir. Staicu, 1969), demonstrând importanţa lui pentru simbioză. Cerinţele maxime pentru fosfor se înregistrează în intervalul înflorire-maturizare.
Insuficienţa fosforului se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor. Frunzele au culoarea
albăstruie-verziuie, apar pete brune pe frunze după înflorit şi se reduce capacitatea de germinarea seminţelor. Excesul de fosfor provoacă fenomene de toxicitate, reducând creşterea şiproductivitatea plantelor.
Potasiul este absorbit cu intensitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide a plantelor. Potasiul favorizează formarea nodozităţiilor şi fixarea simbiotică a azotului, creşterea rezistenţei laboli.
Insuficienţa potasiului afectează procesele biochimice şi fiziologice din plantă. Aceasta seexteriorizează prin pete galbene ce apar pe marginea frunzelor şi se extind, rămânând verzi
numai centrul şi baza frunzei, rezistenţa plantelor la cădere scade. Microelementele (molibden, zinc, bor, cupru, mangan) sunt necesare pe solurile acide, undeeste stânjenită creşterea plantelor şi fixarea azotului. Dozele de îngrăşăminte cu azot se stabilesc ţinând cont de fertilitatea solului şi de reuşitabacterizării.
Aplicarea azotului la cultura soiei este mult discutată. După unii autori îngrăşămintele cu azot sevor administra înainte de semănat, în doze de 30 - 40 kg/ha, doar pe solurile slab aprovizionate în
acest element.Rezultatele experimentale arată că doze reduse de 20 - 30 kg/ha înainte de semănat pot fiaplicate pe orice tip de sol, chiar pe cele bine aprovizionate în acest element, determinând creşteride recoltă semnificative şi economice. (P. Pîrşan, 2003)
Aplicarea unei doze reduse de azot la semănat asigură necesarul de azot al plantelor până cândsimbioza devine funcţională şi plantele trebuie să-şi asigure azotul din alte surse (seminţe, sol).
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 8/13
După 20 - 25 zile de la răsărire (1 - 2 frunze trifoliate) se stabileşte reuşita
bacterizării determinând numărul de nodozităţi totale şi active (roşii în secţiune) peplantă, precum şi procentul de plante cu nodozităţi. În funcţie de aceste date sestabileşte doza de azot ce se va aplica în vegetaţie (tabelul 3.23.).
Dozele de îngrăşăminte cu azot în funcţie de formarea nodozităţilor (după I. Picu, 1978)
Frecvenţa
plantelor cu
nodozităţi
Nodozităţi pe plantă
doza de azot (kg/ha s.a.) Momentul
aplicării
% neirigat irigat
peste 85 peste 5 30-50 0-30 la praşila a II -a
50-85 1-5 40-60 30-60 la praşila I sau II
0 lipsă 50-70 60-100 la praşila I sau II
Sursa: P. Pîrşan, 2003
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 9/13
Îngrăşămintele cu fosfor sunt mai eficiente pe solurile cu conţinut mai redus de30 ppm fosfor.
Fertilizarea cu potasiu este necesară numai pe solurile care conţin sub 120ppm K şi pentru producţii foarte ridicate.
Aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu se va face sub arătura de bază.Dacă nu s-au aplicat sub arătură se vor aplica sub formă de îngrăşămintecomplexe la pregătirea patului germinativ. Microelementele (Mo, Zn, Cu, B etc.), aplicate la semănat sau în vegetaţiedetermină creşteri cantitative şi calitative ale recoltei.
Lucrările solului Imediat după eliberarea terenului se face o lucrare de dezmiriştit, urmată de oarătură adâncă de 25 cm, iar dacă se constată formarea hardpanului seexecută o lucrare de scarificare până la 60 de cm. În primăvară, trebuie limitatnumărul de treceri pe teren cu utilajele agricole pentru a evita tasarea
terenului.O atenţie deosebită trebuie acordată conservării apei în sol, ştiut fiind că soiaare nevoie de multă apă pentru a germina. Patul germinativ, se pregăteşteprintr-o lucrare cu combinatorul pe adâncimea de semănat.
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 10/13
Sămânţa şi semănatul
Pentru semănat trebuie folosită sămânţă cu o germinaţie de peste 85% şipuritate 95%. Înainte de semănat seminţele se tratează împotriva bolilor şidăunătorilor.
Epoca de semănat – începe când în sol se realizează 70C la adâncimea de încorporare a seminţei şi vremea este în curs de încălzire. Calendaristic
perioada optimă de semănat în sudul ţării este în prima şi a doua decadă a luniiaprilie, iar în celelalte zone, în decada a doua şi a treia. Mai întâi se vorsemăna: soiurile tardive, semitardive, apoi cele semitimpurii şi timpurii.Semănatul mai timpuriu nu este recomandat datorită faptului că seminţele pierprin mucegăire, iar plantele răsărite sunt atacate de mană.
Întârzierea semănatului duce la obţinerea unor lanuri cu densităţi mici,predispuse la îmburuienare şi la prelungirea perioadei de vegetaţie. Densitatea de semănat 40 –45 plante/m2 la culturile semănate în rânduri rare
şi 50–55 plante/m2 la culturile semănate în rânduri apropiate. Pentru realizareaacestor densităţii se vor semăna 50-55 boabe germinabile/m2 la culturilesemănate în rânduri rare, respectiv 60-65 boabe germinabile/m2 la culturilesemănate în rânduri apropiate.
Cantitatea de sămânţă folosită este de 70-100 kg/ha. Distanţa între rânduri este la 70 cm în cultură neirigată şi 80 cm în cultură
irigată, când irigarea se realizează prin brazde. Adâncimea de semănat este de 3-5 cm, se stabileşte în funcţie de textura,
Dithane M-45sau Sancozeb80 PU sauVendozeb 80 +Ekalux S sau
Chimmix 5 CEsau Sinoratox35 CE
1 (0,2%)+
0,50,31,5
- 500-600 l/ha- tratamentobligatoriu
Tabelul 3.24. (continuare)
8/13/2019 Soia curs
http://slidepdf.com/reader/full/soia-curs 13/13
Recoltarea soiei
Se declanşează atunci când umiditatea boabelor aajuns la 16% şi trebuie încheiată până când boabele ajungla 11% umiditate. La maturitate frunzele se usucă şi apoicad, tulpinile se lignifică, recoltarea se face cu combinelepentru cereale păioase, reducându-se turaţia tobei de lacombină pentru a evita spargerea boabelor.
Înălţimea de tăiere a plantelor va fi cât mai mică pentru
a nu pierde primul etaj de păstăi care se află la cca. 10 –15cm deasupra solului. Este important în vederea uneirecoltări de calitate ca terenul să fie nivelat. Această nivelare se asigură prin lucrările solului, iar prin lucrările deprăşit se va avea grijă să nu se producă din nou
denivelarea terenului.Producţiile care se obţin la soia sunt de 2000 –3000kg/ha.
Potenţialul de producţie e cuprins între 4500 –5000kg/ha.
