SLUJBA SFÎNTULUI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII KNEAZ … · Că acesta de la Vareg s-a născut şi a...

SLUJBA SFÎNTULUI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII

KNEAZ VLADIMIR (15/28 iulie)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

După obişnuitul psalm se cîntă: Feri-cit bărbatul..., starea întîi. La, Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6, gla-sul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...,

Al doilea Constantin ai fost tu cu cuvîntul şi cu lucrul. El s-a născut în vremea creştini-lor şi mulţi ani elineşte a pe-trecut, iar tu, din clipa în care te-ai născut, ai iubit pe Hris-tos, Care te-a iubit pe tine şi către Dînsul ai mers bucurîn-du-te, pe Care nu înceta a-L ruga pentru cei ce cinstesc pomenirea ta. (de 2 ori)

Veseleşte-te în vecie, stră-lucind luminat, muntele Si-naiului, cu legea lui Moise sfinţindu-se, văzînd pe Cel nevăzut, dar luminat strălu-cind, se veseleşte şi se bucu-ră mare cetatea ta, părinte, nu ca un nor, ci ca în Duhul văzînd pe Fiul împreună cu Tatăl întru Sineşi slăvindu-Se, pe Care roagă-L să mîntu-iască şi să lumineze sufletele noastre. (de 2 ori)

Ca pe un părinte duhovni-cesc şi ca un împărat cu sim-ţire, ai fost poporului, Vladi-mir. Şi propovăduitor adevă-rat, ca un apostol al lui Hris-tos, mai înainte ai vestit mîn-tuitorul botez. Şi cu această

lumină luminîndu-i, ai sfinţit pe poporul tău în toată ţara împărăţiei tale, fericite.

Rădăcina dreptei credinţe tu ai fost, părinte, şi, fiind adă-pat cu Duhul Sfînt, ai odrăs-lit stîlpări nouă, de Dumne-zeu sădite, flori care izvorăsc bună mireasmă: pe Boris, mi-nunatul şi pe Gleb, rîvnitorul bunei credinţe, dăruind tutu-ror credincioşilor minuni din destul, cu care stînd înaintea lui Hristos, roagă-te să mîn-tuiască şi să lumineze sufle-tele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Veniţi să ne adunăm toţi în-tru cinstita pomenire a knea-zului Vladimir. Că acesta de la Vareg s-a născut şi a iubit pe Hristos, Care l-a iubit pe el, către care a intrat bucurîndu-se cu strămoaşa sa, Elena, că pe tot poporul l-a învăţat să creadă şi să se închine unui Dumnezeu în Treime. Iar pe idoli sfărîmîndu-i, i-a călcat şi ne-a odrăslit nouă cinstite vlăstarele sale, pe Roman şi pe David. Pentru aceea, şi noi acum pomenirea lor cu cîn-tări luminat cinstindu-o, cu credinţă şi cu dragoste o prăz-nuim, ca să se roage pentru

L A V E C E R N I E

4

noi către Domnul. Iar popo-rului nostru să-i dea biruinţă asupra păgînilor vrăjmaşi şi să împace toată lumea, şi să mîntuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei

Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pămînt S-a arătat şi cu oamenii, a vieţuit; că, din Fecioară cu-rată trup luînd şi dintr-Însa ieşind cu adăogirea firii ome-neşti: un Fiu este, îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta, propovăduindu-L pe Dînsul Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit cu adevărat, mărturisim pe Hristos, Dum-nezeul nostru. Pe Care roa-gă-L, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

V O H O D: Lumină lină...P R O C H I M E N U L zilei

P A R E M I I L EDe la a treia carte a împăraţilor,

citire:

Stătut-a Solomon înaintea feţei jertfelnicului Domnului, în preajma a toată adunarea lui Israil şi a întins mîinile sale la cer şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este Dumnezeu precum tu în cer sus şi pe pămînt jos. De vre-me ce cerul şi cerul cerului nu sînt destule ţie, în ce chip casa aceasta care o am zidit

întru numele Tău? Deci ca-ută şi spre rugăciunea mea, Doamne Dumnezeul lui Israil, ca să auzi cererea şi rugăciu-nea cu care se roagă robul tău înaintea Ta către Tine astăzi. Să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, spre locul acesta de care ai zis: ”Fi-va numele Meu aco-lo”, ca să auzi rugăciunea cu care se roagă robul Tău în lo-cul acesta, ziua şi noaptea. Şi să asculţi cererea robului Tău şi a poporului Tău Israil, oricîte vor cere în locul aces-ta şi tu să-i auzi în locul lo-cuinţei Tale în cer şi milostiv să le fii lor.”

Din proorocia lui Isaia, citire:

Să se bucure sufletul meu de Domnul, că m-a îmbrăcat în haina mîntuirii şi cu veş-mîntul veseliei m-a acope-rit, ca unui mire mi-au pus mie cunună şi ca pe o mirea-să m-a împodobit cu podoa-bă. Şi ca un pămînt ce creş-te floarea lui, şi ca o grădi-nă ce răsar seminţele ei, aşa va arăta Domnul dreptatea şi bucuria înaintea tuturor limbilor. Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi înceta pînă cînd va ieşi ca o lumină dreptatea mea şi mîntuirea mea ca o făclie se va aprinde. Şi vor vedea po-

5

poarele dreptatea Ta, şi toţi împăraţii pămîntului slava Ta, şi Te vor chema pe Tine cu nume nou, pe care îl va numi Domnul. Şi vei fi cunu-na frumuseţii în mîna Dom-nului şi stema împărăţiei în mîna Dumnezeului Tău, şi nu te vei mai chema părăsită, şi pămîntul tău nu se va mai numi pustiu, că întru tine se va chema numele meu nou şi pămîntul tău de locuit, că va plăcea Domnului întru tine şi pămîntul tău de locuinţă va fi. Şi în ce chip locuieşte tînărul cu fata, aşa vor locui feciorii tăi cu tine. Pentru că, în ce chip se veseleşte mirele de mireasă, aşa se va veseli Domnul de tine.

Din proorocia lui Isaia, citire:

Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, căci a venit lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit. Că iată întuneric va acoperi pămîn-tul şi negură peste limbi, iar peste tine se va arăta Dom-nul, şi slava Lui întru tine se va vedea. Şi vor merge împă-raţii întru lumina ta, şi nea-muri întru strălucirea răsări-tului tău. Ridică ochii tăi îm-prejur şi vezi, adună-ţi pe fe-ciorii tăi întru tine, vor veni toţi feciorii tăi de departe şi fetele tale pe umeri se vor ri-

dica. Atunci vei vedea şi te vei bucura, şi te vei teme, şi te vei înfricoşa cu inima, că se va întoarce la tine bogăţia mării şi popoarele păgînilor. Şi-ţi vor veni ţie cirezi de că-mile, şi te vor acoperi cămi-le de la Madiam şi de la Ghe-far, toţi de la Sava vor veni aducîndu-ţi ţie aur şi tămîie vor aduce ţie, şi piatră scum-pă, şi mîntuire de la Domnul vor spune, şi toate oile Che-darului se vor aduna la tine, şi berbecii Navaodului vor veni la tine, şi se vor înălţa cele plăcute pe altarul meu, şi casa rugăciunii mele se va mări. Întru mine este Sionul, pe mine ostroavele m-au aş-teptat şi corăbiile de la Tar-sis întîi, ca să aduc pe fecio-rii mei de departe şi aurul, şi argintul lor cu dînşii, pentru numele Domnului cel Sfînt şi ca să se slăvească sfîntul lui Israil. Şi vor zidi feciorii celor străini zidurile tale, şi împă-raţii limbilor vor sta înaintea ta, că pentru mînia mea te-am bătut şi pentru mila mea te-am iubit. Şi se vor deschi-de porţile tale pururea ziua, şi noaptea nu se vor închide, ca să se aducă la tine puterea limbilor şi împăraţii lor să se aducă. Că neamurile şi împă-raţii care nu vor sluji ţie, vor

6

pieri, şi limbile cu pustiire se vor pustii. Şi slava Libanului la tine va veni cu chiparos şi cu chedru împreună să cin-stească locul cel sfînt al meu, şi locul picioarelor mele îl voi slăvi. Şi vor veni la tine te-mîndu-se feciorii celor ce te-au supus şi te-au mîniat pe tine, şi se vor închina urme-lor picioarelor tale toţi cei ce te-au întărîtat pe tine. Şi te vei chema cetate a Domnu-lui, Sion al sfîntului lui Israil. Pentru că ai fost tu părăsită şi urîtă, şi nu era cine să-ţi ajute ţie, şi te voi pune spre bucurie veşnică şi spre ve-selie în neam şi în neam. Şi vei mînca laptele popoarelor şi bogăţia împăraţilor, şi vei cunoaşte că Eu sînt Domnul, Cel Ce te mîntuiesc pe tine şi Izbăvitorul tău, Dumneze-ul lui Israil.

L A L I T I E Stihira hramului şi afîntului,

gl. al 2-lea:

Sosit-a astăzi pomenirea bi-necredinciosului kneaz Vladi-mir, ca un mir prea ales, pe Hristos L-a iubit, idolii a ni-micit, biserici a ridicat Celui Răstignit şi în ceruri a primit Împărăţia şi cununa.

Un al doilea Constantin te-ai arătat prin cuvînt şi faptă,

primind adevărata credinţă; şi ţara ai luminat-o cu sfîn-tul botez, pentru care şi iubit ai fost de Dumnezeu, Căruia roagă-te pentru cei ce săvîr-şesc cu dragoste sfîntă pome-nirea ta.


Veniţi mulţimea credincio-şilor la cinstita pomenire a kneazului Vladimir, cel întoc-mai cu apostolii, cu cîntări să-l prăznuim, cel ce a călcat puterea diavolului şi a zdrobit mulţimea idolilor. Necredinţa părintească părăsind, de Du-hul Sfînt fiind luminat prin botez, conducător desăvîrşit s-a arătat. Acestuia cu cre-dinţă să-i strigăm să se roage Domnului să împace lumea în războaie şi să mîntuiască su-fletele noastre.


Făcătorul şi Izbăvitorul meu, Hristos Domnul din pîn-tecele tău ieşind, Preacurată, întru mine îmbrăcîndu-Se, din blestemul cel dintîi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără înceta-re, ca îngerul: Bucură-te! Bu-cură-te, Stăpînă, apărătoarea şi acoperemîntul şi mîntuirea sufletelor noastre!

7

L A S T I H O A V N Ă Stihirile glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

O, preaslăvită minune! Cel ce se mărea cu înţelepciunea astăzi se pierde şi se tînguieş-te toată oastea cea vicleană, văzînd că se taie ramurile cele cu totul sălbatice, cu puterea lui Dumnezeu şi pe marele kneaz, sădit de Dumnezeu şi preaslăvit, şi luminat încu-nunîndu-se de Dumnezeu.

Stih:Înălţat-am pe cel ales din popo-rul meu, aflat-am pe David sluga mea.

Minunat este noianul minu-nilor, că cei ce erau învîrto-şaţi la inimă cu cunoştinţa, care în deşert se întărîta de la faţa marelui kneaz, astăzi se veselesc în cinstitele biserici şi împărăţeşte Hristos Dum-nezeu, că aflîndu-l pe el, ca mai înainte pe Pavel, l-au pus domn credincios pe pămîntul Său, care a luminat pe popo-rul Său cu cinstitul botez.

Stih: Cu untdelemn sfînt al Meu l-am uns pe el.

Bucură-te, lauda ţării noas-tre; bucură-te, îndreptăto-rul credincioşilor; bucură-te, dumnezeiescule părinte; bu-cură-te, turnul credinţei; bu-cură-te, minunea minunilor cea preaslăvită şi liman lin al celor ce aleargă la tine; bucu-ră-te, cu totul sfinte, piatra

credinţei şi rugătorule pentru cei ce cîntă şi te măresc pe tine cu credinţă.

Slavă..., glasul al 8-lea

Pe începătorul bunei cinstiri şi propovăduitorul credinţei, şi pe cel mai întîi al knejilor, astăzi soboarele adunîndu-ne să lăudăm pe cel întocmai cu apostolii. Cu laude şi cu cîn-tări duhovniceşti să-l încunu-năm pe el grăind: “Bucură-te, ostaşul lui Hristos cel preavi-teaz, că tu pe tiranul vrăjmaş pînă în sfîrşit l-ai pierdut şi pe noi, din înşelăciunea lui ne-ai izbăvit, şi ne-ai adus Împăra-tului Hristos Dumnezeu. Ci, o preafericite şi întru tot lăuda-te, roagă-te ca să dea pace şi sănătate, şi puternică stăpîni-re. Iar asupra păgînilor biruin-ţă şi sufletelor noastre milă.”


Stăpînă, primeşte rugăciu-nile robilor tăi şi ne izbăveş-te pe noi din toată nevoia şi scîrba.

T R O P A R U L, glasul al 4-lea:

Asemănatu-te-ai neguţăto-rului care căuta piatra cea scumpă, slăvite puternice Vla-dimire, şezînd pe scaun înalt în maica cetăţilor, de Dum-nezeu păzitul Kiev, ispitind şi trimiţînd către Ţarigrad,

8

ca să ştii pentru drept mă-ritoarea credinţă. Şi ai aflat pe Hristos, piatra cea fără de preţ, Care te-a ales ca pe un al doilea Pavel şi a scuturat în sfînta scăldătoare orbirea cea sufletească împreună cu cea trupească. Pentru aceea, săvîrşind pomenirea împreu-nă cu tot poporul, roagă-te să se mîntuiască mulţimea cre-dincioşilor.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei

Taina cea din veac ascun-să şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumne-zeu, celor de pe pămînt S-a arătat, Dumnezeu întru unire neamestecată şi cruce de bu-năvoie pentru noi luînd, prin care înviind pe cel întîi zidit, a mîntuit de moarte sufletele noastre.

U T R E N I A

La Dumnezeu este Domnul... se cîntă troparul sfîntului, (de 2 ori), Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, (o dată).

După catisma întîi, sedealna, glasul 1-îi:

Podobie: Piatra fiind...,

Strigăm către tine fericite părinte, ca şi către începă-torul şi rădăcina credinţei şi stricătorul idolilor, cel ce eşti întocmai cu apostolii, Vla-dimire, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dra-goste pomenesc prăznuirea ta. (de 2 ori)


Povăţuieşte-ne pe noi la ca-lea pocăinţei, cei ce ne aba-tem pururea spre răutăţile

cele fără de cale şi mîniem pe preabunul Dumnezeu, ceea ce eşti neispitită de nuntă, bine-cuvîntată Marie, scăparea oa-menilor celor deznădăjduiţi, locaşul lui Dumnezeu.

După catisma întîi, sedealna, glasul al 8-lea:

Învăţîndu-te de la Dumne-zeu de sus înţelepciunea cea negrăită, din destul, către cu-noştinţa credinţei lui Dum-nezeu ai ajuns şi către bună-tatea lui în grabă ai alergat. Pentru aceea, ţi-ai luminat ochii minţii tale şi către cu-noştinţa legii bunei-credin-ţe i-ai ridicat. Pentru aceea, prăznuind zicem: “Bine este cuvîntat, Dumnezeu, Cel Ce

9

a luminat inima ta cu lumi-na cunoştinţei, sfetnice lumi-nate Vladimire, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfîntă pomenirea ta.”


Negura păcatelor mă aco-peră pe mine, cele de ruşine, fără de înfrînare totdeauna şi tirania cugetelor neîncetat mă munceşte pe mine. Vai mie, unde dar mă voi ascunde acum sau către cine voi aler-ga iarăşi, ca să aflu ajutor, fără numai către tine, Maica lui Dumnezeu şi mă rog ţie: „Roagă-te pururea să se mîn-tuiască sufletele noastre!”Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.

Apoi Mărimu-te:

Mărimu-te pe tine, Sfinte, întocmai cu apostolii, mare kneaz Vladimire şi cinstim sfîntă pomenirea ta, că tu pe idoli ai călcat şi tot poporul ţării tale cu sfîntul botez l-ai luminat, şi către Hristos l-ai adus.

Cu aceste stihuri:1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi

facerea mîinilor lui o vesteşte tăria2. Fulgerele lui au luminat lumea.3. Că a întărit lumea, care nu se va clă-

tina.4. În tot pămîntul a ieşit vestirea lor şi

la marginile lumii cuvintele lor.

5. Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui.

6. Supus-a popoarele nouă şi neamurile sunt sub picioarele noastre.

Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:Slavă..., glasul 1-îi:

Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă-rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin-te, zicînd: Slavă Ţie Dumne-zeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicînd: şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-vă Ţie Dumnezeule (de 3 ori).

După polieleuS E D E A L N A, glasul al 4-lea

Grabnică şi tare silinţă ai cîştigat către credinţa cea adevărată a lui Hristos şi, aflînd scăldătoarea cea cuge-tătoare de Dumnezeu şi du-hovnicească, degrab ai aler-gat cu dragoste. Şi, curăţin-du-ţi spurcăciunea păcatelor, pe poporul tău l-ai sfinţit, roagă-te lui Hristos Dumne-zeu să mîntuiască sufletele noastre.

Slavă...,

Degrabă ne întîmpină, kneazule, povăţuitorule al credincioşilor, că vrăjma-şii hulesc şi ne îngrozesc pe

10

noi. Al lui Hristos plăcutule, pierde cu credinţa ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să se deprindă şi aceia a slăvi po-menirea ta, iar pe noi, cei ce te cîntăm, mîntuieşte-ne de toată mînia.


Pe Cuvîntul Tatălui, Hris-tos Dumnezeul nostru, din tine întrupat L-am cunoscut, de Dumnezeu Născătoare Fe-cioară, ceea ce eşti una cura-tă, una blagoslovită. Pentru aceea, neîncetat lăudîndu-te, pe tine te mărim.

Antifonul întîi, glasul al 4-lea.Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:

Înălţat-am pe cel ales din po-porul Meu.

Stih: Căci mîna Mea îl va apăra pe el.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan X, 9-16

Psalmul 50

Slavă...,

Pentru rugăciunile celui întocmai cu apostolii, mare-le kneaz Vladimir, Milostive, curăţeşte, mulţimea greşeli-lor noastre.

Şi acum...,

Pentru rugăciunile Născă-toarei de Dumnezeu...

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule...Stihira, glasul al 8-lea:

Pe, rîvnitorul apostolilor, pe fericitul părintele şi învă-ţătorul, adunîndu-ne, să-l lă-udăm, prin care am cunoscut pe Hristos Dumnezeu şi, din întuneric la lumină, cei ce ne apropiem cu ochii şi cu inima ne luminăm, întru pomenirea lui dănţuind, împreună ne ve-selim, aflîndu-l pe el povaţă drept-credincioasă către îm-părăţia cerurilor.

C A N O A N E L EAl Născătoarei de Dumnezeu (caută-l

la Octoihul Mare, glasul 1-îi, Duminică dimineaţa) şi două canoane ale Sfîntu-lui pe 8.

Cîntarea întîi, glasul 1Irmos: Dreapta Ta...,

Cuvîntule cel fără de înce-put al lui Dumnezeu, Care de demult eşti făcător al celor patru stihii şi dintru acelea pe toată lumea o ai făcut, sufle-tul meu cel legat cu patimile dezleagă-l ca să laud pe slăvi-tul kneaz Vladimir. (de 2 ori)

De sus pogorîndu-Te, nema-terialnic Stăpîne, pe muntele cel duhovnicesc, de sus, tri-mite din destul strălucire su-fletelor celor care cer de la Tine, ca să lăudăm cu vred-nică datorie pe minunatul kneaz Vladimir.

11

Al Născătoarei

Maicilor şi fecioarelor tu le eşti stăpînă, ceea ce ai născut viaţa, pe Făcătorul lumii şi ale maicilor dureri nu ai simţit. Ci maică şi fecioară ai rămas, pentru aceea, lăudîndu-te, „Bucură-te!” strigăm ţie.

Alt canon

Cîntarea întîi, glasul al 6-lea:

Irmos: Ca pe uscat...

Veniţi, credincioşilor, cîn-tare duhovnicească să stri-găm şi să preaslăvim pe Hris-tos, Care luminat a preaslăvit pe cinstitul marele kneaz cel întocmai cu apostolii.

Cel Ce dai sămînţă celui ce seamănă, tu îmi dă şi mie cu-vînt, Dătătorule al bunătăţi-lor, dezlegîndu-mi mie legă-turile limbii şi o înnoieşte, Mîntuitorule, către slavoslo-via cea cu credinţă.

Slavă...,

Cel Ce chemi către Tine pe toţi de voie, iar nu fără de voie, precum de demult pe Moise şi pe Isaia, aşa şi acum în ini-mă ai chemat pe credinciosul kneaz şi vrednicul de laudă.


Înfrumuseţată eşti cu po-doaba Făcătorului de bine, Maica lui Dumnezeu, curată,

că pe Dumnezeul cel adevărat L-ai zămislit, Care pe noi, cu dumnezeieşti faceri de bine, ne-a luminat.

Catavasia: Deschide-voi gura mea...

Cîntarea a 3-a

Irmos: Cel ce singur ştii...,

Ca o trîmbiţă de Dumnezeu glăsuitoare a răsunat limba ta cea duhovnicească, fericite, vestind mai înainte tuturor marginilor pămîntului botezul cel cu dreaptă credinţă al lui Hristos, cu care, luminat fiind, toată lumea ai luminat. (de 2 ori)

Străluceşte astăzi, părinte, preaslăvită pomenirea ta, pe care o prăznuiesc iubitorii de Hristos, lăudîndu-te pe tine, pe al său strămoş, împreună şi poporul, care către lumina cunoştinţei a fost adus.

Al Născătoarei

Umbra legii a trecut cu naş-terea ta, de Dumnezeu Născă-toare Fecioară, darul viind al lui Hristos Dumnezeului nos-tru, Cuvîntul Tatălui, pe care cunoscîndu-l slăvitul kneaz, biserica ta, luminînd-o, a în-frumuseţat.

Alt canonIrmos: Nu este sfînt...,

Cel Ce ai luminat pe Pavel şi l-ai făcut ales, aşa şi pe bi-necredinciosul kneaz, acum,

12

boala ochilor o ai tămăduit, Milostive, cu botezul Tău.

Credinciosului Constantin asemenea ai fost, primind pe Hristos în inima ta şi pe ale Lui porunci, ca un părinte, tot poporul ţării tale l-ai învăţat.

Slavă...,

Cu dumnezeiasca putere fi-ind tu mai tare decît Perun – idolul cel drăcesc, l-ai sfă-rîmat şi pe dînsul, de coada calului legîndu-l, ai poruncit ostaşilor să-l bată.


Marele kneaz, vasul lui Dumnezeu, rîvnitorul apos-tolului Pavel, aflînd cortul cel sfînt, pe Maria Fecioara, acesta în numele ei i-a ridicat dumnezeiască biserică.

S E D E A L N A, glasul al 2-lea:

Întru rugăciuni priveghind pururea cu bucurie sufleteas-că, părinte, pentru aceea, ai scos duhul înţelepciunii din izvorul ce iese de sus. Drept aceea, cu credinţa strălucind ca soarele, roagă-te lui Hris-tos neîncetat, grăbeşte, îndu-rate şi te milostiveşte a mîn-tui lumea de păcate. (de 2 ori)


Ceea ce nu ştii de mire, Cu-rată de Dumnezeu Născătoa-

re, care fără de sămînţă ai născut pe Stăpînul tuturor, pe Acela împreună cu înge-rii roagă-L să ne izbăvească pe noi de toată nepriceperea şi să dea umilinţă şi lumină sufletelor noastre, şi curăţire de greşeli, cea care eşti una grabnic folositoare.

Cîntarea a 4-aIrmos: Ca pe un munte...,

Luminat se face şi dulce după ce se duce norul, care acoperă pe soarele cerului; ve-selă este şi cu bucurie primă-vara, după ce trece scîrba ier-nii, iar tu, după ce s-a ridicat norul cu negura idolilor, cu botezul ca un soare luminos, ai strălucit nouă, părinte.

Fariseul Pavel, mergînd către Damasc, cu puţină strălucire fu orbit de lumina cea mare, iar cu botezul s-a luminat, că-ruia tu asemenea ai fost, slăvi-te, ajungînd la Korsun, negura de pe ochi o ai gonit.

Al Născătoarei

Tu te-ai arătat, Fecioară, rădăcină neudată, care ai ră-sărit slobozire, născînd pe Hristos, Dumnezeul nostru, rodul cel purtător de lumină, luminează sufletul meu Cel Ce este întristat de patimi şi îmi cere iertare păcatelor.

13

Alt canonIrmos: Hristos este puterea mea...,

Minune înfricoşată şi prea-slăvită, şi negrăită săvîrşeşte stăpînul Hristos, că înnoieşte cu dumnezeiescul botez popo-rul şi luminează pe sluga sa.

Veniţi luminat şi cu vredni-că cuviinţă strigaţi, fiii de pre-tutindeni, către cel prăznuit, şi pomenirea lui cu credinţă toţi să o cinstim luminat.

Slavă...,

Necredinţa cea părintească o ai gonit, iar drept-măritoa-rea credinţă a întru tot cinsti-tei strămoaşei tale o ai iubit, cel ce eşti asemenea cu apos-tolii lui Hristos, mare knea-zule Vladimire.


Ca pe ceea ce este uşă care duce către dumnezeiasca in-trare a raiului celui luminat, ca pe ceea ce este locul cel de gând al sfinţeniei, ca pe fru-museţea lui Iacov, pe Fecioa-ra să o fericim.

Cîntarea a 5-aIrmos: Cel ce ai luminat...,

Bucură-te şi te împodobeşte cu Duhul, părinte, că alese st-îlpări de Dumnezeu sădite ai adus către Hristos, de Dum-nezeu alesule rodul tău, pe Boris cel slăvit şi pe bine-cre-

dinciosul Gleb, cu care, stînd înaintea lui Hristos, roagă-te pentru noi. (de 2 ori)

Minunatul Isaia a proorocit asupra Ierusalimului, că va fi arătat muntele Domnului şi casă pe vîrful muntelui. Deci, după dreptate, asupra ta am cunoscut darul Duhului, casă ai zidit Stăpînei pe vîrful muntelui.

Al Născătoarei

Propovăduieşte pentru tine minunatul Isaia cu duhul, că o fecioară va să nască pe Hris-tos fără de sămînţă, iar Da-vid, strămoşul tău, minunat a vestit mai înainte măririle tale, că ne-a mîntuit pe noi ca un Milostiv.

Alt canonIrmos: Cu strălucirea Ta...,

Astăzi îngerii lui Dumnezeu luminat se bucură în ceruri, întru sfîntă pomenirea ta, că ne-ai mîntuit pe noi de toată viclenia şi de jertfa dracilor popor mult ai izbăvit şi tot pămîntul l-ai curăţit.

Tînguiască-se mulţimea dra-cilor şi adunarea lor cea întu-necată, văzînd pe pămînt căl-cîndu-se idolii, care erau ridi-caţi spre pierderea oamenilor pe care, cu porunca lui Dum-nezeu, i-ai sfărîmat, părinte.

14

Slavă...,

Bucură-te şi te veseleşte, robule al lui Hristos, slugă preaînţeleaptă, rugătorule pentru sufletele noastre. Că prin tine, noi toţi izbăviţi sîntem de înşelăciunea dră-cească, pentru aceea, „Bucu-ră-te!” ţie strigăm.


Cu curăţia strălucind de de-parte, dumnezeiască gătire întru tot cîntată ai fost Stă-pînului, că tu una te-ai arătat a fi Maica lui Hristos Dum-nezeu. Şi pe Acela, ca pe un prunc, cu mîinile L-ai purtat.

Cîntarea a 6-aIrmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...,

Rîvnitor bunei-credinţe, ca slăvitul împărat Constantin, tu ai fost, părinte, că el a lu-minat cu botezul neamul eli-nilor, iar tu, cu duhovniceas-ca baie, pe poporul tău prea-luminat l-ai înnoit.

Îndulcindu-ţi sufletul cu dra-gostea lui Hristos şi, luînd ari-pile, ai zburat peste negura ido-lească, şi ai gonit întunericul relei credinţe, fericite, şi te-ai sălăşluit în cămara Mîntuito-rului şi Dumnezeului tuturor.

Al Născătoarei

Cu bun suflet se face cre-dinciosul împărat astăzi şi

soboarele drept-credincioşi-lor întru prealuminată pome-nire a marelui kneaz, fericind naşterea ta cea fără de sămîn-ţă, Fecioară, şi cu nevoinţă rugîndu-se Fiului tău, strigă: „Pe tine te mărim!”

Alt canonIrmos: Marea vieţii...,

Cu puterea lui Dumnezeu călcat este Satana, pierzăto-rul de suflete şi jertfele lui cele de înşelăciune, că biru-itor ne-a arătat nouă Hristos pe credinciosul kneaz Vladi-mir, să-l sfărîme şi să-l arun-ce sub picioarele noastre.

Au mîntuit mai înainte pe Israil din robie cu mîna lui Moise şi acum, cu mîna cre-dincioasei sale slugi, pe noi, pe toţi, din înşelăciunea ido-lească ne-a mîntuit.

Slavă...,

Cu vrednicie către tine înăl-ţăm glasurile şi strigăm toţi: “Bucură-te, întru tot cinsti-te preafericite, că pe tine cu Dumnezeu te avem izbăvitor, părinte, nu trece cu vederea pe robii tăi, ci pururea ne pă-zeşte pe noi!”


Aflat-am, Preacurată, prin tine mîntuire, Fecioară prea-lăudată, că pe Care doresc în-

15

gerii să-L vadă, Acesta acum S-a văzut în sînurile tale prunc, Dumnezeul nostru.

C O N D A C, glasul al 8-lea:

Asemănatu-te-ai marelui apostol Pavel întru cărunteţe, întru tot slăvite Vladimire, că toată osîrdia cea pentru idoli, ca pe nişte socoteli copilăreşti lăsînd, ca un bărbat desăvîr-şit te-ai împodobit, cu porfi-ra dumnezeiescului botez şi acum, stînd cu veselie înain-tea Stăpînului Hristos, roagă-te să se mîntuiască începătorii stăpînirii noastre şi mulţimea celor ce se stăpînesc.

I C O S

Cel Ce ai luminat de demult pe Israil cu legea lui Moise şi ai luminat lumea cu arătarea venirii tale, Hristoase Dumne-zeule, pe de Dumnezeu glăsu-itorii ucenicii tăi i-ai trimis să propovăduiască prin ţări, cea fără de sămînţă naşterea Ta din Fecioară şi lor ai poruncit să boteze în numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfîntului Duh. Iar, văzînd ţara învechită cu păcatele, ai trimis Duhul Tău în sufletul cel tare al slăvitu-lui Vladimir, ca să Te cunoas-că pe Tine, Unul din Treime Hristos Dumnezeu şi cu bote-zul Tău să lumineze pe aleşii Tăi, şi pe poporul cel încre-

dinţat lui de la Tine, şi să-i aducă către Tine, ca să strige cu credinţă: „Izbăveşte moş-tenirea Ta de păgînii cei po-trivnici, pe iubitorul de Hris-tos Împărat şi mulţimea ce se stăpîneşte!”

Cîntarea a 7-a

Irmos: Cuptor duhovnicesc...,

De strămoşeasca haină cea ţesută de Dumnezeu, vrăjma-şul cel pierzător de suflete m-a golit pe mine. Iar Iisus cel fără de început, arătîndu-Se în trup şi curăţindu-mă cu apă şi cu Duhul, iarăşi mi-a dat-o, pe care cunoscînd-o, părinte, te veseleşti strigînd: “Bine este cuvîntat Dumneze-ul părinţilor noştri!” (de 2 ori)

Daniil, păzind legea lui Mo-ise, s-a învrednicit a vedea pe Dumnezeu, iar tu, călcînd strămoşeştii idoli, nu ca în negură, ci întru mai mare sla-vă, cu cunoştinţa ai văzut pe Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul. Iar cu botezul fiind luminat, veselindu-te, strigi: “Bine este cuvîntat Dumne-zeul părinţilor noştri!”

Al Născătoarei

Vrăjmaşul, înşelînd pe stră-moşul tău cel întîi zidit, Fecioa-ra l-a golit de dumnezeiasca haină. Iar Mîntuitorul, dulcele

16

meu Iisus, venind din curatele şi neispititele de nuntă coapse-le tale, asupra cărora alergînd ca asupra lui Adam, dar, lovin-du-se de Dumnezeu, s-a zdrobit cumplit. Iar noi Fiului tău stri-găm: “Bine este cuvîntat Dum-nezeul părinţilor noştri!”

Alt canonIrmos: Dătător de rouă...,

Elenei celei noi, tu, cu dra-goste, te-ai arătat, fiind nepot preafericitei Olga şi marele nou Constantin te-ai arătat, strigînd lui Hristos, părinte: “Bine este cuvîntat Dumne-zeul părinţilor noştri!”

Cumplitul înşelător se ri-dicase asupra creştinilor, iar preamarele domn în Corsun pe tine te luminează şi dum-nezeiescului botez te învred-niceşte, şi împărăţia cerurilor ţie îţi dăruieşte.

Slavă...,

Înşelăciunea cea drăcească ce se învechise o ai gonit, ca un mare ucenic al lui Hristos şi, înnoindu-ne, ne-ai luminat pe noi pe toţi, ca să cîntăm Domnului neîncetat: „Dum-nezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat!”


Mai înainte de veac, te-a ales pe tine Dumnezeul cel

preaveşnic din toate neamu-rile. Şi în zilele cele mai de pe urmă, trup din tine luînd, S-a arătat împreună desăvîr-şit Dumnezeu şi om, pururea Fecioară.

Cîntarea a 8-aIrmos: În cuptor tinerii...,

Dumnezeiasca gură a vestit, că neamul drepţilor se va bi-necuvînta, care asupra ta s-a plinit, fericite. Că sămînţă cu cuviinţă de sfinţenie şi de Dumnezeu aleasă ai adus lui Hristos pe nebiruiţii mucenici, cu care ai luminat pămîntul nostru, pe care împreună cu tine lăudîndu-i, preaînălţăm pe Hristos în veci. (de 2 ori)

Împărăţiei tale s-a arătat cetatea Kievului, maică a tuturor cetăţilor cu adevă-rat, întru care Hristos, mai înainte împreună cu Tatăl şi cu Duhul S-a preaslăvit prin strămoaşa ta şi prin tine, fe-ricite, unde viteazul tău trup zace în luminata biserică a Stăpînei. Iar noi, poporul tău, lăudîndu-te, cîntăm pe Hris-tos în veci.

Al Născătoarei

Strălucirea cea fără de în-ceput şi cuvîntul Tatălui mai înainte l-au spus glasurile cele nemincinoase ale proorocilor: că din tine se va naşte fără

17

stricăciune Emanuil şi Dum-nezeu şi om, tare aşteptare a limbilor, Căruia, ca o maică, roagă-te să se mîntuiască su-fletele noastre.

Alt canonIrmos: Din văpaie...,

De la idolii cei fără de Dum-nezeu pe noi pe toţi ne-ai izbă-vit şi către Hristos Dumnezeu ne-ai adus, părinte al knejilor celor credincioşi, învăţătoru-le al turmei tale, al celor ce cîntă pe Hristos în veci.

Nou Constantin te-ai vestit în tot pămîntul nostru, feri-cite părinte, că tu, cu nume-le lui Hristos, l-ai făcut lumi-nat, pe Care Îl preaînălţăm în veci.

Binecuvîntăm pe Tatăl...,

Tu acum stai înaintea Îm-păratului celui veşnic şi cu dreapta Lui te-ai încununat, roagă-te Lui pentru nevredni-cii robii tăi, ca să-I cîntăm Lui şi să-L preaînălţăm în veci.


Norul cuvîntului tu eşti, prealăudată şi lumina soare-lui, căruţa cea de mult preţ, înălţarea fecioarelor, mun-te gras şi închegat, care pe-treci întru preacurată fecio-rie, ceea ce eşti cu nume de domn numită.

Cîntarea a 9-aIrmos: Închipuirea naşterii tale...,

David s-a aflat înaintea lui Israil puternic împărat şi pe popor l-a mîntuit, şi idolii ace-lor de altă limbă i-a surpat. Cu Duhul pe Fiul lui Dumnezeu L-a propovăduit, iar tu în Tre-ime L-ai cunoscut a fi Dumne-zeu, fericite părinte, pe Care Îl mărim. (de 2 ori)

Să prăznuiască astăzi cu veselie poporul cel de Dum-nezeu ales pomenirea ta, cu sfîntă cuviinţă în biserica Maicii lui Dumnezeu, pe care cu dragoste o ai înfrumuse-ţat. Întru pomenire veşnică care este a preaslăvirii tale, care este cer pămîntesc, în-tru care, odihnind, aştepţi acea cu totul înfricoşată trîmbiţă a Arhanghelului, fe-ricite, pentru aceea, pe tine pururea te mărim.

Al Născătoarei

Cu Duhul cel dumnezeiesc aprinzîndu-ne, toate neamu-rile, cu dragoste, te fericim, de Dumnezeu Născătoare, că tu blestemul strămoaşei l-ai stricat şi cu nevoinţă lăudăm pe Cuvîntul lui Dumnezeu, că pe Acela, nearzîndu-te, în pîntecele tău primindu-L, L-ai născut cu trup, către Care roagă-te să se izbăvească cre-

18

dincioasa ta turmă de toată nevoia şi scîrba.

Alt canonIrmos: Pe Dumnezeu a-L vedea ...,

Dulce ca finicul, care creşte înalt şi floare face ca a măsli-nului stîlpări mult roditoare, tu eşti de-a pururea, cel care ai adus doi cinstiţi struguri copţi, pe mucenicii Roman şi David.

Astăzi cetele knejilor ale celor de bun neam stau înain-te purtînd buna credinţă îm-preună cu poporul cel credin-cios, lăudîndu-te pe tine, po-văţuitorule şi grabnice folosi-torule, adu-ţi aminte de noi de toţi, ca prin tine să aflăm viaţă în pace.

Slavă...,

Popoarelor, adunîndu-vă, veniţi în cinstita biserică, a preafericitului marele kneaz, plăcutul lui Hristos, cel prea-slăvit şi luaţi viaţă şi mîntui-re, dar şi mare milă.


Tu, Fecioară, Dumnezeu ai născut pe pămînt, în trup făcînd unire, Care a fost fără de trup într-un ipostas şi în două firi, ca să ne mîntuiască pe noi pe toţi, cei ce ne închi-năm ţie cu credinţă, ca Prea-curatei de Dumnezeu Născă-toare.

L U M I N Î N D A

Luminători care aţi luminat toată lumea cu buna cinstire şi cu credinţa, cu adevărat, voi v-aţi arătat, de Dumnezeu încununate Vladimire, împre-ună cu strămoaşa ta, slăvita Elena. Pe voi, cei ce aţi iubit pe Hristos, noi vă slavoslovim ca pe cei ce sînteţi minunaţi întru toţi sfinţii.


Ceea ce negrăbit ai născut pe Dumnezeu în două voinţe şi două firi, şi într-un ipostas, preanevinovată, Care, pentru noi, a sărăcit cu voie pînă la răstignire şi ne-a dăruit nouă dumnezeiască bogăţie, a lui Dumnezeu Maică Fecioară.

L A L A U D E

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Armă tare ai dat fericitu-lui kneaz cinstita Crucea Ta, Doamne, cu care a vieţuit pe pămînt întru dreptate, strălu-cind cu buna-credinţă şi îm-părăţiei cerului s-a învredni-cit cu milostivirea Ta. Pentru aceea, cercetarea Ta cea cu iubire de oameni slăvim, Iisu-se Atotputernice, Mîntuitoru-le al sufletelor noastre.

Dat-ai, Iubitorule de oa-meni, bine-credinciosului, plăcutului tău înţelepciunea

19

lui Solomon, blîndeţea lui Da-vid şi credinţa apostolilor, ca Cel Ce eşti Împărat al împăra-ţilor şi Domn al tuturor celor ce domnesc. Pentru aceea, rînduiala Ta cea cu iubire de oameni o slăvim, Iisuse Atot-puternice, Mîntuitorule al su-fletelor noastre.

Cel dintîi tu eşti care ai supus porfira ta, sub voia lui Hristos, pururea pomenite părinte, pe acela cunoscîndu-l Dumne-zeu şi ca un împărat tuturor făcător de bine l-a dat exem-plu toată căpetenia. Şi stăpîn-itorilor celor rînduiţi, de aici, ţie, iubitorule de Hristos, ţi-a dăruit împărăţia Iisus, Iubito-rul de oameni şi Mîntuitorul sufletelor noastre.


Nu de la oameni ai iubit chemarea, ci ca minunatul Pavel ai luat aceasta, aposto-le, mai ales de sus de la Hris-tos Dumnezeu. Că îngrădin-du-o cu semnul Crucii şi cu acesta prins fiind, ca un vînt preabun, cu acesta biruitor

asupra văzuţilor şi nevăzuţi-lor vrăşmaşi te-a arătat ne-biruit. Pentru aceea, ne ru-găm noi, neamul pămîntesc, care, după vrednicie, cinstim pomenirea ta, ca un rugător fierbinte cu îndrăzneală, cere pentru noi luminare, curăţire şi mare milă.


Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumne-zeu, păzeşte-mă sub acopere-mîntul tău.

Slovoslovia mare, ecteniile şi otpustul.

L A L I T U R G H I E:Fericirile din canonul 1, cîntarea a

3-a pe 4 - şi din canonul al doilea, cîn-tarea a 6-a, pe 4. Prochimen glasul al 3-lea: Cîntaţi Dumnezeului nostru, cîn-taţi, cîntaţi Împăratului nostru, cîn-taţi. Stih: Toate neamurile, bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie. Apostol către Galateni. I, 1-19. Evanghelia de la Ioan. X, 1 - 9.

C H I N O N I C U L

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzirea de rău nu se va teme.

Date post:	04-May-2018
Category:	Documents
Upload:	trinhbao
View:	225 times
Download:	4 times

SLUJBA SFÎNTULUI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII KNEAZ … · Că acesta de la Vareg s-a născut şi a...

Documents