S.K.TREMAYNE

DUBLĂIDENTITATEOriginal:TheIceTwins(2015)Traduceredinenglezăde:GRAALSOFTSRL

virtual-project.eu

2018

http://www.virtual-project.eu

NotaautoruluiAș vrea să le mulțumesc lui Joel Franklyn și DedeMacGillivray,

Gus MacLean, Ben Timberlake și, în special, lui Angel Sedgwickpentruajutorulpecaremil-auacordatladocumentareaacesteicărți.

OricinecunoaștearhipelagulHebrideleinterioarevaobservarapidasemănareafoarteizbitoaredintre„EileanTorran”,sauTorranRocks,Insula Tunetului în gaelica scoțiană, și adevărata insuliță EileanSionnach, lângă IsleOrnsay, pe Insula Skye. Aceasta nu este ocoincidență:carteaafostinspirată,înmareparte,deoviațăîntreagădevizitepeaceafrumoasăinsulăexpusămareeișideșederiîncăsuțaalbădesubfar.

Înoricecaz,toateevenimenteleșipersonajeledescriseînlucrareadefațăsuntfictive.

Peplaneditorial,așvreasălemulțumescluiJaneJohnson,HelenAtsma, Kate Stephenson și lui Eugenie Furniss: fără încurajările șisfaturilelorînțelepte,aceastăcarten-arexista.

Înceledinurmă,ledatorezoimensărecunoștințăluiHywelDaviesșiElizabethDoherty,deoareceausăditsămânțainițială,careacrescutșiadevenitoidee:povesteaadouagemene.

1.

Scaunele noastre sunt așezate la exact unmetru distanță unul dealtul.Șiamândouăsuntîndreptatesprebiroulmasiv,deparcăamfilaoședințădeterapiedecuplu;unsentimentpecare-lcunoscpreabine.Două ferestre înalte, fără perdele, vechi din secolul al XVIII-lea,dominăîncăperea:portretegemenealeunuicerlondonezîntunecat.

— Putem face puțină lumină? întreabă soțul meu, iar tânărulconsilierjudecătoresc,AndrewWalker,ridicăprivireadinhârtiilelui,poatecuourmădeiritare.

—Desigur,răspundeel.Îmicerscuze.

Seapleacăspreun întrerupătordinspatele lui,peurmăo luminăgălbuie,generoasădeladouălămpiînalte,verticale,inundăcamerașiaceleferestreimpresionantedevinopace.

Îmi pot vedea reflexia în geam: calmă, timidă, cu genunchiiapropiați.Cineesteaceastăfemeie?

Nu mai este cine eram eu. Ochii ei sunt la fel de albaștri caîntotdeauna,darmaitriști.Trăsăturilefețeiîisuntușorrotunjite,maipalide șimai trase decât erau înainte. Este încă blondă și destul dedrăguță,însă,totodată,gălbejitășislăbită;ofemeiedetreizecișitreideani,alcăreiaertinerescsestinsesedemultăvreme.

Șihaineleei?

Blugișighetecareeraulamodăînurmăcuunan.Unpuloverdincașmir,liliachiu,destuldedrăguț,daruzat,cuaspectulacelapecare-lcapătăhaineledelapreamultespălări.Măînfiorlavedereareflexieimele. Ar fi trebuit să vin îmbrăcată mai elegant. Însă de ce ar fitrebuitsăvinîmbrăcatămaielegant?Doarneîntâlnimcuunavocat.Șineschimbămcompletviețile.

Traficul vuiește afară, asemenea sunetelor scoase de un partenercare doarme adânc și respiră sacadat. Mă întreb dacă-mi va lipsitraficul din Londra și zgomotul constant și liniștitor: precum aceleaplicații de pe telefon care te ajută să dormi, mimând suneteleneîncetate ale sângelui în pântec, bătăile inimii mamei zvâcnind îndepărtare.

Gemenele mele ar fi auzit acel sunet când își frecau năsucurileînăuntrul meu. Îmi amintesc când le-am văzut la a doua ecografie.Arătau ca două simboluri heraldice pe un blazon, identice și totușiopuse.Doiunicornidoaraparentsimilari.

Testator.Executortestamentar.Legitim.Autenticitateatestamentului…

AndrewWalkerniseadreseazădeparcăamfiosalădeclasă,iarelesteunprofesorușordezamăgitdestudențiilui.

Lăsatprintestament.Decedată.Moștenitor.Copiisupraviețuitori.

Angus, soțul meu, oftează cu o nerăbdare abia stăpânită; cunoscoftatul acela.Angusesteplictisit, probabil iritat. Șipricepasta, însăamînțelegereșipentruavocat.NupoatefiușorpentruWalkersăaibăde-afacecuuntatăfurios,beligerant,șicuomamăîncăîndureratăîntimp ce deslușește un testament problematic: probabil că suntemcomplicați. Așadar, poate că enunțarea lui grijulie, lentă și precisăestemodulsăudeasedistanța,deamanevramaterialuldificil.Poatecă este echivalentul legal al terminologiei medicale. Hematoameduodenaleșiavulsiuniseroasecareduclaperitonităinfantilăfatală.

—Ammai trecutprin toateastea, îmi întrerupegândurileovoceaspră.

OareAngusabăutceva?Tonulvociiluiseapropiedefurie.Angusera furios încă de când se întâmplase. Și începuse să bea destul demult, de asemenea. Dar în această zi pare destul de lucid și este,probabil,treaz.

— Am vrea să terminăm cu asta înainte ca încălzirea globală săcuprindătoatăplaneta.Ceziceți?

— Domnule Moorcroft, după cum am menționat deja, PeterKenwood este în vacanță. Îl putem aștepta să se întoarcă dacăpreferați…

Angusclatinădincap.

—Nu.Vremsăterminămacumcuasta.

— Atunci, trebuie să trec din nou prin documente și prinprocedurileadecvate–pentrupropriasatisfacție.Înplus,Petersimtecă…eibine…

Urmăresc dialogul. Consilierul ezită.Următoarele lui cuvinte suntmaiîncordateșirostitecușimaimultăprecauție:

— După cum știți, domnule Moorcroft, Peter se consideră unprieten vechi al familiei. Nu doar un consilier judecătoresc. El știecircumstanțele. O cunoștea foarte bine pe răposata doamnă Carnan,bunicadumneavoastră.Prinurmare,m-arugatsămăasigur,dinnou,căștițiamândoiexactîncevăbăgați.

—Știmcefacem.

—Dupăcumcunoașteți,insulanuesteprealocuibilă.

Andrew Walker ridică jenat din umeri, ca și cum acea insulițăpustie era cumvavina companiei lui, numai că el dorea să eviteuneventualproces.

—Căsuțaîngrijitoruluifaruluiafost,mătem,expusăintemperiilor,nimeni n-a mai fost acolo de ani întregi. Mai mult, este listată capatrimoniu,astfelcăn-oputețidemolașireconstruidelazero.

—Da.Știutoateastea.Ammersmultpe-acolocânderammic.Măjucamprinmicileochiurideapăformateprintrepietre.

— Totuși cunoașteți care sunt cu adevărat provocările, domnuleMoorcroft? Aceasta chiar este o adevărată obligație pe care v-oasumați. Există probleme referitoare la accesibilitate, cu limbile depământ expuse în timpul mareei, precum și, desigur, numeroaseprobleme cu instalația de apă și canal, cu cea termică și cuelectricitateaîngeneral–înplus,n-afostspecificatăosumădebaniîntestament,nimiccaresă…

—Cunoaștemtotulpânălacelmaimicdetaliu.

Opauză.Walkerîmiaruncăoprivire,apoirevineasupraluiAngus.

—ÎnțelegcăvăvindețicasadinLondra?

Angusîlpriveștefix.Bărbiaîiesteridicată.Sfidător.

—Poftim?Celegăturăareasta?

Consilierulscuturădincap.

—Peteresteîngrijorat.Deoarece…ah…Avândînvedererecentașitragicadumneavoastrăpierdere…vreasăfiesigur.

Angusaruncăoprivirespremine.Ridicdinumeri,nesigură.Soțulmeuseapleacăînainte.

—Bine.Fie.Da,vindemcasadinCamden.

— Iar această vânzare înseamnă că veți obține suficient capitalpentruaînceperenovarealaEll…rostiAndrewWalkerîncruntându-selacuvintelepecarelecitea.Nupreapotpronunțaasta.Ell…?

—EileanTorran.Estegaelicascoțiană.ÎnseamnăInsulaTunetului.InsulaTorran.

—Da.Desigur.InsulaTorran.Așadar,sperațisăobținețisuficientefonduri din vânzarea reședinței actuale pentru a renova casaîngrijitoruluifaruluidepeTorran?

Măsimtdeparcăartrebuisăspunceva.Totușimuțeniameaesteliniștitoare, ca un cocon, sunt înfășurată în propria tăcere. Caîntotdeauna.Aceastaesteproblemamea.Mereuamfosttăcută,dacănu cumva rezervată, iar acest lucru îl exasperează pe Angus de aniîntregi.„Lacetegândești?Spune-mi!Decetrebuiesăvorbescnumaieu?”Șicândspuneasta,deobicei,ridicdinumeriși-iîntorcspatele;pentrucă,uneori,spuitotulfărăsăspuinimic.

Șiiată-măaici,dinnoutăcută.Ascultându-lpesoțulmeu.

— Avem deja două ipoteci pe casa din Camden. Mi-am pierdutslujba,nechinuimsărăzbim.Șida,spersăcâștigămniștelireînplus.

—Avețiuncumpărător?

—De-abiaașteaptăsăsemnezeuncec.

Evident,Angusîșireprimăfuria,însăcontinuă:

—Ascultați.Bunicane-alăsatprintestamentaceastăinsulămieșifrateluimeu.Corect?

—Desigur.

—Iarfratelemeu,foartegeneros,aziscăn-ovrea.Corect?Mamaeste într-un azil. Da?Așadar, insula ne aparține,mie, soțieimele șifiiceinoastre.Da?

Fiică.Lasingular.

—Într-adevăr…

— Și cu asta basta. Nu? Vrem să ne mutăm. Chiar vrem să nemutăm.Da,esteîntr-ostaredegradată.Da,seprăbușește.Darnevomdescurca. La urma urmei, adaugă Angus sprijinindu-se pe spătarulscaunului,amtrecutprinaltelemairele.

Îmiprivescsoțuldestuldeintens.

Dacă l-aș fi întâlnit, să zicem, în urmă cu o lună, tot ar fi încăfoarteatrăgător.Un tip înalt și inteligent,pe la treizecideani,cuobarbăagreabilă,detreizile.Ochinegri,masculin,capabil.

Angusaveaobarbămăruntăcândne-amcunoscutprimadată.Șimi-aplăcutacestlucru;mi-aplăcutfelulîncareîiscoteaînevidențăconturul maxilarului. Era unul dintre puținii bărbați pe care-icunoscusemșicare-șiînsușeaubucuroșicuvântul„chipeș”,înacelbarzgomotos,mexican,dinCoventGarden.

Râdea,stândlaomasămare,cuungrupdeprieteni:cutoțiiaveauaproximativ douăzeci și cinci de ani. Prietenele mele și cu minestăteam lamasade lângăei.Mai tinere, însă la feldevesele.ToatălumeabăusedestulRioja,obăuturăalcoolicăfăcutădinstruguricareprovindinLaRioja,NavarrașiZaragoza,numitășivinulalbastru.

Și așa s-a întâmplat. Unul dintre băieți a aruncat o glumă îndirecția noastră; cineva a replicat răutăcios. Apoi ne-am schimbatlocurileșine-amînghesuit,râzândșiglumind,șine-amprezentat:eaesteZoe,Sașa,Alex,Imogen,Meredith…

IarelesteAngusMoorcroftșieaesteSarahMilverton.ElestedinScoțiașiaredouăzecișișasedeani.Eaestepejumătatebritanicășijumătateamericancășiaredouăzeciși treideani.Așadar,petreceți-vărestulviețilorîmpreună!

Traficuloreidevârfdevinedinceîncemaizgomotos;mătrezescdin visare. Andrew Walker îl pune pe Angus să semneze câtevadocumente.Ah,cunoscproceduraasta:amsemnatatâtdemulteacteînultimulan!Actelecareînsoțescdezastrul.

Angusesteaplecatpestebirou, scriindu-și îngrabănumele.Mânaluiparepreamarepentrustilou.Întorcându-măcuspatele,privescuntabloucubătrânulLondonBridgepeperetelevăruitîngalben.Vreausămămailaspuținînvoiaamintirilorșisă-midistragatenția.SămăgândesclaAngusșilamine,laaceaprimănoapte.

Îmiamintesctotulatâtdeclar!Delamuzică–salsamexicană–laacelegustărispaniolemediocre,tapas:cartofiprăjițisaucopți,patatasbravas, de o culoare roșie sinistră, sparanghelul alb și oțetit. Îmirememorez cum ceilalți au plecat treptat – trebuia să prind ultimulmetrou,trebuiasădormpuțin–,deparcătoțiarfisimțitcănoidoinepotriveam, că întâlnireaaceeaera cevamai importantdecâtun flirtdintr-osearăobișnuitădevineri.

Cât de ușor se schimbă lucrurile! Cumar fi viațamea în prezentdacăatunciamfialesomasădiferităsauamfimersînaltbar?Daramalesacelbar,aceanoapteșiaceamasă,iarpânălamiezulnopțiistăteam singură, chiar lângă bărbatul acela înalt: Angus Moorcroft.Mi-aspuscăeraarhitect,scoțiandeorigineșicăerasingur.Apoimi-azisoglumăinteligentă–decaremi-amdatseamacăeraoglumăcuunminutmai târziu.Șicândamrâs,amconștientizatcămăprivea:intens,întrebător.

Așacăl-amprivitlarândulmeu.Ochiiîieraudeuncăprui-închisșiprofund;aveapărulondulat,des și foartenegru, iardinții îi eraualbi și ascuțiți, în contrast cu buzele roșii și barba neagră. În acelmomentamștiutrăspunsul.Da.

Douăoremaitârziu,ne-amfuratreciprocprimulsărut,ușoramețițide băutură, sub lumina îngăduitoare a Lunii, într-un colț al piețeiCoventGarden. Îmiamintesc sclipirea trotuaruluiuddeploaie cândne-am îmbrățișat: dulceața răcoroasă a aerului nopții. Am dormitîmpreună,chiarînaceaprimănoapte.

Laaproapeunandeatunci,ne-amcăsătorit.Dupădoardoianidecăsnicie,le-amavutpefete:surorigemeneidentice.Șiacumarămasdoarogeamănă.

Durereacreșteînăuntrulmeușimăvădnevoităsă-miducpumniila gură pentru a-mi reprima un fior. Când va dispărea? Poateniciodată? Este ca o rană de război, ca un șrapnel înfipt în carne,croindu-șidrumspresuprafață,de-alungulanilor.

Așadar,poateartrebuisăvorbesc.Casă-miînăbușdurerea,să-miliniștesc gândurile. Stau aici de o jumătate de oră, docilă și tăcută,asemenea unei soții puritane. Mă bazez pe Angus să se ocupe devorbit,multpreades,săofereelceeaceeunupot.Însăde-ajunscutăcereamea,pentrumoment.

—Dacăamrenovainsula,arputeavaloraunmiliondelire.

Ambiibărbațiseîntorcspremine.Brusc.Femeiaaceastavorbește!

— Doar priveliștea aceea, continui eu, valorează un milion, cuvedereapanoramicăspreSoundofSleat.SprecolineleKnoydart.

Am grijă să pronunț corect: Sleat să rimeze cu „state”{1}. M-amdocumentattemeinic,căutândimaginișipoveștipeGoogle.

— Și, a, ați fost acolo, doamnă Moorcroft? întreabă Andrew

zâmbindpoliticos.

Roșesc,totușinu-mipasă.

—Nu.Daramvăzut fotografiile,amcititcărțile–aceeaesteunadintrecelemaifaimoasepriveliștidinScoția,iarnoivomaveapropriainsulă.

—Într-adevăr.Da.Totuși…

— Era o casă în satul Ornsay, pe continent, la un kilometru șijumătate de Torran… adaug eu și arunc o privire spre notițele dintelefonul meu, deși îmi amintesc foarte bine faptele. S-a vândut cușaptezecișicincidemiidelireîn15ianuarie,anulacesta.Ocasăcupatru dormitoare, cu o grădină frumoasă și o verandă. Da, o casăfoarteplăcută,însănuchiarovilă.Daraveaopriveliștespectaculoasăspre canalul Sleat – și pentru asta plătesc oamenii bani.Șaptezeci șicincidemiidelire.

Angusmăpriveșteșiîncuviințează,încurajându-mă,apoiintervineîndiscuție:

—Aye{2}.Șidacăorenovăm,amputeaaveacincidormitoare,unpogon–vilișoaraestedestuldemare.Arputeavaloraunmiliondelire.Cuușurință.

— Ei bine, da, domnule Moorcroft, în prezent valorează doarcincizecidemiidelire,șida,existăpotențial.

Avocatul zâmbește fals. Mă izbește curiozitatea: de ce seîmpotriveșteatâtdetarecanoisănemutămpeTorran?Ceștie?CareesteadevărataimplicarealuiPeterKenwood?Poatecăintenționausăfacăei înșișioofertă?Astaaraveasens:KenwoodștiadeTorrandeani întregi, o cunoștea pe bunica lui Angus, ar fi la curent cupotențialulvaloros.

Oareastaplănuiau?Dacăda,ar fi simplucabunăziua.Ar trebuidoar să aștepte ca bunica lui Angus să moară, pe urmă să senăpusteascăasupranepoțilorei,maialesasupraunuicupluîndureratșitulburat:zdruncinatdintemeliidemoarteaunuicopil,luptându-secuproblemefinanciare.Săleofereosutădemiidelire,dedouăorimai mult decât ar avea nevoie, să fie generoși și înțelegători, săzâmbeascăblând,și totuși, trist.„Trebuiesă fie foartegreu, însănoivăputemajuta,putem luapovaraastadepeumeriivoștri. Semnațiaici…”

Dupăaceea:victorie.ArduceomulțimedeconstructoripoloneziînSkye,arinvestidouăsutedemiidelire,arașteptaunan,pânăcândtreabaarfigata.

„Această minunată proprietate, situată pe propria insulă, pefaimosulSoundofSleat,estedevânzarecu1,25demilioanede liresaupentruceamaiapropiatăofertă…”

Acestaeraplanullor?AndrewWalkermăpriveșteșisimtunfiordevinovăție. Probabil că sunt teribil de nedreaptă față de Kenwood &Partners. Dar oricare ar fimotivația lor, în niciun caz nu renunț laaceastă insulă: este refugiulmeu, omodalitatede evadaredin caleadureriișiaamintirilor–șiadatoriilorșiîndoielilor.

Amvisatlaacestlucruatâtdemult!Amprivitîndelungimaginileluminoasedepeecranullaptopuluilaoratreidimineața,înbucătărie.Când Kirstie dormea în camera ei și Angus era în pat, îmbuibat cuscotch.Holbându-mălafrumusețeaaceeadecristal.EileanTorran.ÎnSound of Sleat. Pierdută înminunățiaHebridelor interioare, aceastăfrumoasăproprietate,pepropriainsulă.

— Bine, atunci. Mai am nevoie doar de câteva semnături, spuneAndrewWalker.

—Șiamterminat?

Opauzăplinădeînțeles.

—Da.

Cincisprezeceminutemaitârziu,Angusșicumineieșimdinbiroulvăruit în galben, de-a lungulholului cupereți roșii, și apoi în aerulumedaluneiserideoctombrie.ÎnBedfordSquare,Bloomsbury.

Angus are actele în rucsac. Sunt semnate, s-a terminat. Privesc olumeschimbată;dispozițiamiseschimbăînmodcorespunzător.

AutobuzemarișiroșiitrecpeGowerStreet,chipuripalideprivindîngolpegeamuri.

Angusîșipuneomânăpebrațulmeu.

—Bravo!

—Nuînțeleg.

— Pentru intervenția aia. Bună sincronizare. Îmi făceam griji căputeamsă-lpocnescînoriceclipă.

—Lafelșieu.

Neprivimtăcuți.Conștienți,triști.

— Însă am reușit. Nu-i așa? Am reușit, iubito, chiar am reușit,zâmbeșteAngus,apoi își ridicăgulerulhaineipentruaseprotejadeploaie. Totuși Sarah… trebuie să te întreb, pentru ultima oară: eștiabsolutsigură?

Măstrâmb,iarelcontinuăgrăbit:

—Știu,știu.Da.Darîncăaiconvingereacăăstaestecelmaibunlucru? Chiar vrei, gesticulează el spre luminile gălbui ale taxiuriloraliniatepestrăzileLondrei,licărindînploaiamăruntă,chiarvrei,cuadevărat,săpărăseștitoateastea?Sărenunțilatot?Skyeesteunlocfoartetăcut.

— Când un om este sătul de Londra, răspund eu, este sătul deploaie.

Angusrâdeșiseapleacăspremine.Ochiiluicăpruiîicautăpeaimei,poatecăbuzele lui îmicautăgura. Îlmângâiușorpebarbăși-lsărutpeobrazul acoperit cuun stratdepăr scurt, peurmă îi inspirmirosul – numiroase awhisky, ci a Angus. Săpun șimasculinitate.Curat și capabil, bărbatul pe care l-am iubit. Îl iubesc. Îl voi iubiîntotdeauna.

Poatecăvomfacesex însearaasta,pentruprimadatădupăpreamulte săptămâni. Poate că vom reuși să trecem peste asta. Poțivreodatăsătrecipesteasta?

Ne ținemdemână în timp cemergem în josul străzii.Angus îmistrângemânaîntr-alui.M-aținutdestuldemultdemânăînultimulan:măținedemânăcândmăîntindînpatșiplâng,lanesfârșitșifărăcuvinte,noaptedupănoapte;m-aținutdemânădelaînceputulpânăla sfârșitul înmormântării groaznice a Lydiei, de la „Doamne,Dumnezeul nostru” până la „Veșnică odihnă dă, Doamne, sufletuluiadormiteiroabeiTale”.

Amin!

—Metroulsauautobuzul?

—Metroul, răspundeu.Estemai rapid.Vreau să-idau luiKirstievesteaceabună.

—Spers-ovadăcapeovestebună.

Îlprivesc.Nu.

Nupotîncepesădauapălamoarăvreuneiincertitudini.Dacămăoprescșimăcuprindîndoielile,atuncidubiilevorieșilaivealășivomrămâneblocațipentrutotdeaunaînstareaaceasta.

Cuvinteleîmiiesgrăbitedingură:

—Sigurovavedeaașa,Angus,trebuie,nu?Vomaveapropriulfar,totaerulacelacurat,cerbiroșii,delfini…

—Aye,însănuuita,aivăzutfotografiideacoloîntimpulverii,înluminasoarelui.Nuestemereuașa.Iernilesuntîntunecate.

—Atunci,pedurataierniinevom–careestecuvântul?–,nevomghemuișinevomapăra.Vafioaventură.

Aproape am ajuns la metrou. Un puhoi de navetiști coboarătreptele,cauntorentînghițitdemetroullondonez.Măîntorcpentruoclipă și privesc ceața care învăluie New Oxford Street. CeațatomnaticădinBloomsburyesteunfeldefantomă–sauoamintirepecare o întrezărești cu ochii minții – a mlaștinilor medievale dinBloomsbury.Amcititastaundeva.

Citescmult.

—Haide!

Dedata aceasta, eu iaumâna luiAngus și, ținându-nededegete,coborâmlametrouși răbdămtreiopriri înaglomerațiaoreidevârf,înghesuiți; apoi ne strecurăm în lifturile ticsite de oameni laMorningtonCrescentși,cândajungemlasuprafață,oluăm,practic,lafugă.

—Hei!exclamăAngusrâzând.Suntemlaocompetițieolimpică?

—Vreausă-ispunfiiceinoastre!

Șivreau,chiarvreau.Vreausă-idaufiiceimelesupraviețuitoareoveste bună, după multă vreme: să-i spun un lucru vesel și plin desperanță.Autrecutpaisprezecelunidecândsoraeigeamănă,Lydia,amurit –urăsc faptul că încăpotnumăra lunile cuatâtaexactitate șiușurință –, iar ea a suferit enorm, durere pe care n-o înțeleg: și-apierdut geamăna identică, sufletul pereche. A fost captivă într-oizolareabisalăproprie,paisprezeceluni.Daracumopotelibera.

Aercurat,munți,apă.Șiopriveliștedincolodeapă,sprecolineleKnoydart.

Măgrăbescsăajunglaușacaseimarișialbepecaren-arfitrebuits-ocumpărămvreodată;casaîncarenunemaipermitemsălocuim.

Imogen este la ușă. Casamiroase amâncare pentru copii, a rufecurateșicafeaproaspătă;esteluminoasă.Îmivalipsi.Poate.

—Immy,mersicăaiavutgrijădeea.

—Oh,terog.Haide,îmispui?S-aterminattotul?

—Da,amreușit,nemutăm!

Imogen bate încântată din palme: prietena mea cea inteligentă,elegantă și cu părul negru, care a rămas cu mine pe cap încă dinfacultate;seapleacășimăîmbrățișează,însăoîmpingdelângămine,zâmbind.

—Trebuies-oanunț,nuștienimic.

—Eîncameraei,cupuștiulacelapipernicit,rânjeșteImogen.

—Poftim?

—Citeștecarteaaia.

Traversezgrăbităholulșiurcscările,peurmămăopresclângăușapecarescrie„Kirstielocuieșteaici”și„Bateînaintesăintri”culiteredecupate stângaci din hârtie cu sclipici. Bat la ușă, conforminstrucțiunilor.

Apoiaudvag„Mmm-mmm”.Versiuneafiiceimelepentru„Intra.

Deschidușa și iat-ope fiicameade șapte ani stând cupicioareleîncrucișate pe podea, încă purtând uniforma de școală – pantaloninegri, cămașă albă –, cu năsucul pistruiat într-o carte: o imagine ainocenței,darșiasingurătății. Iubireași tristețeazvâcnescînăuntrulmeu.Vreausă-ifacviațamaibună,îmidorescatâtdemults-ofacdinnousăsesimtăîntreagă,atâtcâtesteposibil.

—Kirstie…

Nu răspunde. Încă citește. Uneori face lucrul ăsta. Joacă un joc:„MmmNUvoivorbi”.S-aîntâmplatdinceîncemaidesînultimulan.

—Kirstie.Moomin{3}.Kirstie-koo.

Însfârșit,ridicăprivirea,cuochiiaceiaalbaștripecarei-amoștenitdelamine,însăcuoculoaremaiintensă.Albastruhebridean.Păruleiblondesteaproapealb.

—Mami.

—Amvești,Kirstie.Veștibune.Veștiminunate.

Așezându-măpepodea,lângăea,înconjuratădejucăriimărunte–depinguiniieișiLeopardy,leoparduliubăreț,șidePăpușaCuUnBraț–,îispunluiKirstietotul.Dintr-osuflare.Oanunțcănemutămîntr-unlocspecial,într-unlocnou,undevaundeoputemluadelacapăt,într-unlocfrumosșisclipitor,cuaerproaspăt:proprianoastrăinsulă.

Întimpcevorbesc,Kirstiemăprivește.De-abiaclipește.Absoarbeinformațiile.Nuspunenimic,estepasivă,deparcăarfiîntr-otransă,întorcându-mi propria tăcere. Încuviințează și zâmbește vag. Poateesteconfuză.Cameraestetăcută.Amrămasfărăcuvinte.

—Deci,adaugeu,cepărereai?Sătemuțipepropriainsulă?Nuvafipalpitant?

Kirstieconsimtecuomișcareușoarăacapului.Îșicoboarăprivireape carte, o închide, pe urmă ridică din nou ochii spre mine și măîntreabă:

—Mami,dece-mitotspuiKirstie?

Nurăspundnimic.Tăcereaesteapăsătoare.

—Scuze,iubito.Ceaispus?oîntrebeuîntr-unfinal.

—Dece-mitotspuiKirstie,mami?Kirstieestemoartă.Kirstieesteceacareamurit.SuntLydia.

2.

O privesc fix pe Kirstie. Încerc să zâmbesc, să nu-mi trădezîngrijorarea.

Înmod sigur, o durere latentă țâșnește la suprafață înmintea luiKirstie; vreo confuzie specifică gemenilor care pierd un geamăn, șisuntobișnuităcuasta:cufaptulcăfiicameaestediferită.

De prima dată cândmama a condus din Devon înmiezul iernii,până la micul nostru apartament din Holloway, din clipa în caremama le-a privit pe gemene în pătuțul lor, pe micuțele bebelușeidenticecare-șisugeauunaalteiadegetelemari,dinmomentulîncaremamaaînceputsăzâmbeascăbuimacășiuimită,căscândochiicuomirare sinceră, am știut atunci că a aveagemeni era cevamultmaiimpresionantdecâtmiracolulstandarddeadevenipărinte.Cugemeni–mai alesdacă sunt identici –dainaștereunor celebrități genetice.Oamenicaresuntimpresionanțidoarprinsimplulfaptcăexistă.

Impresionantșifoartediferit.

Tata le-a dat chiar și o poreclă: Gemenele gheții. Fiindcă s-aunăscutînceamaigeroasăzidinan,cuochiideunalbastruglacialșicu părul de un blond alburiu, ca zăpada. Poreclami se părea puținmelancolică,așacăn-amacceptat-oniciodatăcuadevărat.Totușinuputeamnegacă,înanumiteprivințe,numelelisepotriveafetelor.Sepotriveacucaracterullorsupranatural.

Și gemenii pot fi atât de speciali: fetele au avut chiar un numespecial,pecare-lîmpărțeau.

CazîncareaceastăafirmațiecalmășipătrunzătoaredinpartealuiKirstie–„Mami,suntLydia,Kirstieafostceacareamurit”–poatefidoarunaltexempludeîngemănare,doarunaltsimptomalunicitățiilor. Dar chiar și așa, mă lupt cu panica și cu dorința de a plânge.Deoarece ea îmi amintește de Lydia. Și fiindcă îmi fac griji pentruKirstie.

Ce halucinație groaznică îi bântuie gândurile, făcând-o să spunălucrurileacesteaîngrozitoare?„Mami,suntLydia,Kirstieesteceacareamurit.Dece-mitotspuiKirstie?”

— Iubito, mă adresez eu lui Kirstie cu un calm prefăcut,intenționat,încurândsefacevremeadeculcare.

Măpriveștecuochiieialbaștrișiliniștiți,identicicuaisuroriisale.Îilipseșteundintedelaptedesus.Încăunulsemișcă,dejos.Acestaesteunlucrudestuldenou;pânălamoarteaLydiei,ambelefeteaveauzâmbeteperfecte:dințiiamânduroraîntârziausăcadă.

Ridicândcarteapuținmaisus,Kirstiespune:

—Însăcapitolulmaiaredoartreipagini.Știaiasta?

—Adevărat?

—Da,uite,seterminăaici,mami.

— Bine, atunci putem să mai citim trei pagini, ca să terminămcapitolul.Nuvreisămileciteștitu?

Kirstie încuviințează și se întoarce la cartea ei; începe să citeascărar,cuvocetare:

— A trebuit să mă înfășor în hârtie i-gi-e-ni-că, să nu ajung lahipo…hi…po…

Aplecându-măspreea,îiarătcuvântulpepaginășioajut.

—Hipot…

—Nu,mami,râdeeaîncet.Nu.Știucuvântul.Potsă-lrostesc!

—Bine.

Kirstie închide ochii, lucru pe care-l face când se concentreazăintens,apoiîideschideșicitește:

—Săn-ajunglahi-po-termie.

Areușit.Uncuvântdestuldedificil.Darnusuntsurprinsă.Citituleis-aîmbunătățitrapidrecent.Ceeaceînseamnă…?

Alungacestgând.

În afară de cititul lui Kirstie, camera este tăcută. Angus este laparter cu Imogen, în bucătăria îndepărtată, presupun că deschid osticlă cu vin, ca să sărbătorească veștile. Și de ce nu? Au fost preamultezilerele,cuveștirele,vremedepaisprezeceluni.

—Așami-ampetrecutobunăpartedinva-can-țadevară…

ÎntimpceKirstiecitește, îi îmbrățișezumeriimiciși-isărutpărul

blondșimoale.Întimpcefacasta,simtcevamicșiascuțitsubmine,împungându-micoapsa.Încercândsăn-oderanjezpeKirstie,sănumăgândesclaceaspus,scotobiectuldesubmine.

Esteojucăriemică:undragonminiaturaldinplastic,pecarel-amcumpărat de la London Zoo. Însă l-am cumpărat pentru Lydia. Ei îiplăceau dragonii și aligatorii, toate reptilele și monștrii aceiaînfricoșători;luiKirstieîiplăceau–îiplac–leiișileoparzii,creaturilemaipufoase,maisăltărețe,maidrăguțe,dinspeciamamiferelor.Eraunuldintrelucrurilecarelediferenția.

—Cândamajunslașcoalăastăzi…toatălu-measepurtaciudat.

Studiez dragonul din plastic, întorcându-l pe toate părțile. De ceesteaici,pepodea?AngusșicumineamstrânsîncutiitoatejucăriileLydieiînlunilededupămoarteaei.Nuputeamsuportasălearuncăm,arfireprezentatofinalitate,cevapreaprimitiv.Așacăampustotul–jucăriișihaine,totceeralegatstrictdeLydia–înpod:îngropateînmodpsihologicînspațiuldedeasupranoastră.

—ProblemacujoculDon’ttouchthecheese!{4}estecăerândultău…pânăi-opoțipasaalt-cui-va…

Lydiaadoraacestdragondinplastic.Îmiamintescdupă-amiazaîncare l-am cumpărat; pe Lydia cum țopăia pe Regent’s Park Road,flutura dragonul în aer, visând să aibă un dragon drept animal decompanie,făcându-nepetoțisăzâmbim.Amintireaaceastamăumpledetristețe,așacăstrecordiscretmiculdragonînbuzunarulblugilorșimă calmez, ascultând-o pe Kirstie alte câteva minute, până cândcapitolul se încheie. Închide ezitantă cartea și ridică privirea spremine:inocentă,așteptând.

—OK,iubito.Acumchiarestetimpuldeculcare.

—Dar,mami.

—Niciunmami,nimic.Haide,Kirstie!

O pauză. Este prima dată când îi rostesc numele după ce a spusceea ce a spus. Kirstie mă privește uimită, încruntându-se. Oare vapronunțadinnoucuvinteleaceleagroaznice?

„Mami,suntLydia,Kirstieamurit.Dece-mitotspuiKirstie?”

Fiicameascuturădincap,deparcăașfaceogreșealăelementară,apoiconsimte.

—Bine,mergemlaculcare.

Mergem? Noi? Ce vrea să spună prin „mergem”? Tăcerea,anxietatea crescândă mă învăluie, însă refuz să mă îngrijorez. Suntîngrijorată.Darsuntîngrijoratăpentrunimic.

Mergem?

—Bine.Noaptebună,iubito!

Totulvadispăreamâine.Cusiguranță.Kirstiearenevoiesădoarmăși să se trezească mâine-dimineață, pe urmă toată această confuzieneplăcutăvafidispărut,odatăcuviseleei.

—Esteînregulă,mami.Putemsănepunempijamalele.

Zâmbesc și-mi mențin atitudinea neutră. Dacă admit aceastăconfuzie,s-arputeacalucrurilesăseînrăutățească.

—Bine,atunci,însătrebuiesănemișcămrapid.Estefoartetârziu,iarmâineestezideșcoală.

Kirstieconsimteposomorâtă.Măprivește.

Școală.

Școală.

Oaltăsursădesuferință.

Știu–doarefoartetareșimăsimtfoartevinovată–cănu-iplacepreamultlașcoală.Nu-imaiplace.Obișnuiasăadoreșcoalacândoavea pe sora ei în aceeași clasă. Gemenele gheții erau Surorilebuclucașe pe atunci. În fiecare dimineață de școală le puneamcenturile pe bancheta din spate a mașinii, ele purtând uniformelemonocrome, și în timp ce conduceam pe Kentish Town Road spreporțileșcoliiSaintLukelepriveamînoglindaretrovizoare:îșișopteauși-și făceau semne una alteia, arătând spre oameni pe geam șiizbucnind în râs la glume știute doar de ele, la glume de-alegemenilor,laglumepecarenule-amînțelesniciodată.

Defiecaredatăcândfăceamasta–înfiecaredimineață–simțeammândrie, iubire. Și totuși, uneori eram nedumerită, deoarecegemenele aveau propria lume și nu țineau cont deloc de ceilalți.Vorbeaupropriullimbajalgemenilor.

Eragreusănumăsimtpuținexclusă,opersoanămaineînsemnatăîn viețile lor decât persoana identică și opusă cu care fiecare își

petreceafiecareminutdinfiecarezi.Cutoateacestea,leadoram.Leveneram.

Iaracums-adustotul:Kirstiemergesingurălașcoalășiofaceîntăcere.Pebanchetadinspateamașinii.Fărăsăscoatăvreuncuvânt.Privindparcăîntransălaolumemaitristădincolodegeam.Încăareprieteni la școală, dar n-au înlocuit-o pe Lydia. Nimic nu va reușivreodatăs-oînlocuiascăpeLydia.Așacăpoateacestaesteîncăunaltmotiv ca să părăsim Londra: o nouă școală, noi prieteni, un loc dejoacănebântuitdefantomagemeneisale,chicotindșijucândMima.

—Te-aispălatpedinți?

—Immyjenm-aspălat,dupăceai.

—Bine,atunci,susînpat.Vreisăteînvelesc?

—Nu.Mmm.Da…

Numaivorbeștelaplural.Oareatrecutconfuziainocentă,însăatâtdederanjantă?Kirstie seurcă înpat și-și pune fațapepernă, iar întimpcefaceasta,parefoartemică.Paredinnouuncopilaș.

Clipește din ochi și-l strânge pe Leopardy la piept. Mă aplec săverific lampa de veghe.Așa cum am făcut aproape în fiecare seară,vremedeșaseani.

Încădelaînceput,gemeneleerauteribildesperiatedeîntuneric:leîngrozea și le făcea să țipe.Dupăvreunan,ne-amdat seamadece:pentru că, în beznă totală, nu se puteau vedea una pe cealaltă.Dinacestmotiv,Angusșicumineamavutîntotdeaunagrijă,cusfințenie,ca fetele să aibă o lumină la dispoziție: țineammereu la îndemânălămpi și lumini de veghe. Chiar și când gemenele au început sădoarmă în camere separate, încă voiau lumină în timpul nopții, deparcăseputeauvedeaunapealtaprinpereți:atâtavremecâtaveauluminăsuficientă.

Desigurcămăîntrebdacă, întimp,aceastăfobiesevadiminua–maialescăogeamănăaplecatde-abineleașinumaipoatefivăzutăvreodată.Dar,pentrumoment,persistă.Asemeneauneibolicarearfitrebuitsăsevindece.

Lampadeveghefuncționează.

Oașezpemăsuțadelângăpatșidausăplec,cândKirstiedeschidebruscochiișimăpriveștefix.Acuzator.Furioasă?Nu.Nufurioasă.Ci

neliniștită.

—Ceeste?oîntrebeu.Ces-aîntâmplat?Iubito,trebuiesăteculci.

—Dar,mami.

—Ceeste?

—Beany!

Câinele.SawneyBean.Spanielulfamiliei.Kirstieîliubește.

—VavenișiBeanycunoiînScoția?

—Iubito,nufibleguță!Desigurcăvinecunoi!oasigureu.Nul-amlăsaînurmă!Normalcăvine!

Kirstie încuviințează, împăcată. Apoi închide ochii și-l strânge înbrațepeLeopardy;număpotabținesăn-osărutdinnou.Facastatottimpul, mai mult decât o făceam înainte. Angus obișnuia să fiepărintele atingerilor, cel care le îmbrățișa și le săruta, pe când eueram cu organizarea, mama cea practică: le iubeam hrănindu-le șiîmbrăcându-le.Însăacumîmisărutfiicasupraviețuitoaredeparcăarfi un talisman superstițios și arzător: omodalitate de a preveni alterele.

PistruiidepetenulpalidalluiKirstiearatăcașicumcinevaarfipresărat scorțișoară în lapte. În timp ce o sărut, îi inspir mirosul:aromădepastădedinți și,poate,deporumb,pecare l-amâncat lacină. Miroase a Kirstie. Dar asta înseamnă că miroase a Lydia.Întotdeauna fetele au mirosit la fel. Indiferent ce făceau, miroseaumereulafel.

Unaltreileasărutmăasigurăcăestebine,însiguranță.Îișoptescîncet „Noapte bună”. Ies tiptil din dormitor, cu lumina de veghepâlpâindpemasă,însăîntimpceînchidîncetușa,încăungândmăneliniștește:câinele.

Beany.

Ce este, oare? Ceva în legătură cu câinele mă preocupă, măneliniștește.Darnuștiuexactce.Saudece.

Singurăpepalier,măgândesclaasta.Măconcentrezdinrăsputeri.

L-amcumpăratpeBeany înurmăcutreiani:unSpringerSpanieiagitat.Atuncinepermiteamuncățelderasă.

AfostideealuiAngus:uncâinecarecorespundeacuprimanoastră

grădinăserioasă,sepotriveatocmaibinecufaptulcălocuiamaproapedeRegent’sPark.L-ambotezatSawneyBean,dupălegendarulcanibalscoțianșia familiei luidecriminali în serie,pentrucămâncaorice,mai ales scaune. Angus îl iubea pe Beany, gemenele îl iubeau peBeany, iar eu iubeammodul în care ei toți interacționau. Totodată,într-unmodsuperficial,adoramșicumarătauele,douăfetițeblondeidentice,țopăindpringrădinadetrandafiridinQueenMaryîmpreunăcuunspanielvesel,agitat,deculoareamahonului.

Turiștii îi arătau cu degetul și chiar le făceau fotografii. Practic,erammamaunorcopii-vedetă.„A,eaaregemeneleaceleaadorabile.Șicâineleacelafrumos,săștii”.

Rezemându-mă de un perete, închid ochii ca să reflectez mailimpede.Audsuneteledistantedinbucătăriadelaparter:tacâmurilezăngănindpemasăsau,poate,undeschizătordesticlecumestepusînapoiîntr-unsertar.

CemănelinișteșteatâtdemultînprivințaluiBeany?Fărăîndoială,existăungândtulburătorcaresedesprindedinconceptuldecâine–totuși nu-l pot depista, nu-l pot urmări printre încrengăturile deamintirișisuferință.

Laparter,ușadelaintrareseînchidezgomotos,destrămândvrajacarem-aînvăluit.

—SarahMoorcroft,spuneu,deschizândochii,revino-ți!

Trebuiesămerglaparter,săvorbesccuImmyșisăbeauunpaharcu vin, apoi să mă duc la culcare, iar mâine Kirstie – Kirstie – vamerge la școală cu ghiozdanul ei roșu, purtându-și puloverul negrudinlână.CelpeacăruietichetăinterioarăscrieKirstieMoorcroft.

Înbucătărie,ogăsescpeImogenstândlatejghea.Zâmbește,parcăamețită,iarvinulroșualăsatpetevagipedințiieialbișidrepți.

—MătemcăGusadatofugăpânăafară.

—Adevărat?

—Da.Aavutunmicatacdepanicădincauzaproviziilordealcool.Maiavețidoarșasesticle,ziceea,dupăcarefaceopauză,seîntoarceșiprivește raftulcusticledevinde lângă frigider.Așacă s-adus laSainsburyscasărefacăstocul.L-aluatpeBeanycuel.

Râdpoliticosși-mitragunscaun.

—Da.SunăaAngus.

Îmitornojumătatedepahardevinroșudinsticladesfăcutădepetejghea, aruncând o privire etichetei. Merlot ieftin din Chile.ObișnuiamsăbemBarossaShiraz,unvinelegant.Nu-mipasă.

—Încămaibea,știitu,excesiv?măîntreabăImogenprivindu-măcusubînțeles.

— Asta este o modalitate amabilă de a pune problema, Immy:„Excesiv”?Și-apierdutslujba,pentrucăs-aîmbătatatâtdetare,încâtși-alovitșeful.Șil-alăsatlat.

Imogenconsimte.

—Scuze.Da.Număpotabține săvorbesc îneufemisme.Vine lapachetcuslujbameadezi.Darșefuleraunticălos,nu?măiscodeșteeaclătinândușordincapșizâmbind.

—Da.Șefulluierade-adreptulinsuportabil,însătotnuestebinece-afăcut,nu?SăspargănasulceluimaibogatarhitectdinLondra!

—Aha.Sigur…zicezâmbindcuviclenieImogen.Totușiștii,nuechiarașarău.Adicămăcarelștiesădeacupumnul–caunbărbat,îlmai știi pe irlandezul ăla cu care mă vedeam anul trecut? Purtapantalonideyoga.

Îmi zâmbește compătimitor, iar eu mă forțez să zâmbesc măcarpuțin.

Imogenestejurnalistă,camine,deșiesteunamultmaidesucces.Este redactor-șef adjunct la o revistă pentru femei, care, în modmiraculos, are un tiraj în creștere; eu muncesc pentru un câștiginconstant ca liber-profesionist.Acest lucrum-ar fi putut face să fiugeloasăpeea,darprietenianoastrăeste,sauera,echilibratădefaptulcă m-am căsătorit și am făcut copii. Ea este singură și n-are copii.Obișnuiamsăcomparămperspective–cumarfipututfiviațamea.

Mă las pe spate, ținându-mi paharul de vin cu nonșalanță șiîncercândsăfiurelaxată.

—Defapt,numaibeaașademultpecâtobișnuia.

—Bun.

—Dartotestepreatârziu.PentrucarieraluilaKimberley.

Imogenîncuviințeazăînțelegătoareșibea.Iaușieuogurădevinși

oftez, parcă vrând să spun „Ce poți să faci”, și privesc în jur, labucătărianoastrăluminoasădinCamden,latoatehiaturiledingranitși laoțelul sclipitor, laexpresorulnegrucucapsulele luiaurii, toateparcă țipând: „Asta este bucătăria unui cuplu bogat, din clasamijlocie!”

Șitotulesteominciună.

Amfostuncuplubogat,dinclasamijlocie,pentruovreme,dupăceAngus a fost promovat de trei ori în trei ani. O lungă perioadă detimp, totul a fost de-a dreptul optimist: Angus se îndrepta spre unparteneriatșiunsalariufrumușel,iareuerammaimultdecâtfericităpentruel,fiindcăeraprincipalulmembrualfamilieicareaduceabaniîn casă, furnizorul familiei, deoarece acest lucru îmi înlesnea săcombinslujbameapart-timedejurnalistăcuatribuțiiledemamă.Îmipermiteasăleducpefetelașcoală,săgătescmicdejunurisănătoase,săstauînbucătărieșisătransformbusuioculînpestobio,întimpcefetele se jucau pe unul dintre iPad-urile noastre. O jumătate dedeceniu am fost, în mare parte a timpului, familia perfectă dinCamden.

ApoiLydiaamurit,acăzutdelabalconulcaseipărințilormeidinDevonșiafostcașicumcineval-aaruncatpeAngusdelaînălțime.SutedemiidebucățidinAnguss-auîmprăștiatpestetot.Durerealuia fostaproapedepsihoză.Un foc turbatdedurere,carenuputea fistins,nicimăcarcuosticlădewhiskypenoapte,oricâtdemultarfiîncercat.Înfiecarenoapte.

Firmai-adatliberpentrucâtevasăptămâni,însăn-afostsuficient.Angus era incontrolabil; s-a întors la muncă prea devreme și auînceput certurile, pe urmă confruntările mai puțin verbale. Și-a datdemisia cu o oră înainte să fie concediat; la zece ore după ce-șipocnise șeful. Și nu a mai muncit de atunci, cu excepția câtorvalucrări de design făcute ca liber-profesionist, lucrări ce i-au fosttrimisedenișteprietenicompătimitori.

—Lanaiba,Imogen!Măcarnemutăm.Însfârșit!

—Da?!exclamăeaveselă.Într-opeșteră,nu,înShetland?

Mă tachinează. Nu mă deranjează. Obișnuiam să ne tachinămreciproctottimpul,înaintedeaccident.

Acum relația noastră estemai artificială, dar nedăm silința.Alteprietenii s-au stinsdupămoarteaLydiei:preamulțioameninuștiau

cesăspună,așacăn-auspusnimic.Princomparație,Imogencontinuăsă-șideasilința,alimentândflacăraslabăafoculuiprietenieinoastre.

— Insula Torran, ai uitat? o iscodesc eu, privind-o. Ți-am arătatfotografiidefiecaredatăcândaivenitlanoi,înultimalună.

—A,da.Torran!Faimosullocnatal.Spune-midinnou,îmiplace.

—Osăfiegrozav,Immy–dacănudegerăm.Separecăpeinsulăsuntiepurișividre,șifoci…

—Fantastic.Adorfocile.

—Da?

—Oh,da!maialespuiidefocă.Poțisă-mifacirostdeohainădinblanădefocă?

Râd cu sinceritate, însă și vinovăție. Imogen și cumine avemunsimțalumoruluiasemănător,daraleiestemairăutăcios.

—Deciloculăsta,continuăea.Torran.Amintește-mi.Încăn-aifostacolo?

—Nu.

— Sarah! Cum poți să te muți într-un loc pe care nu l-ai văzutniciodată?

Tăcere.

ÎmiterminpaharuldeMerlotșiîmimaitornpuțin.

—Ți-amspus.Nuvreausă-lvăd.

Încăopauză.

—Nupricep.

—Immy,nuvreausă-lvădînrealitate.Dacănu-miplace?oîntrebeuprivindfixînochiieiverzișimari.Cefacatunci?Rămâncaptivăaici,Imogen.Captivăaicicutotul,cutoateamintirile,cuproblemelefinanciare,cutot.Oricumamrămasfărăbani,așacăartrebuisănemutămîntr-unapartamentmicuț,înapoideundeamînceputși-șipeurmăce?Vatrebuisămerglamuncă,iarAngusovaluaraznașieste,purșisimplu,știitu…trebuiesăiesneapăratde-aici,săieșimde-aici,și asta este: calea de scăpare. Și arată atât de frumos în fotografii!Chiar arată, da: atât de al naibii de frumos! E ca un vis, dar cui îipasă? Vreau un vis. Chiar în secunda asta, este exact ceea ce-mi

doresc.Fiindcărealitateaafostderahatdelaovreme.

Înbucătăriedominătăcerea.Imogenridicăpaharul,îlloveșteușordealmeușiadaugă:

—Dragamea,vafiminunat.Doarcă-mivafidordetine.

Neprivimfixînochipentruoclipă,iarcâtevamomentemaitârziu,Angus intră în bucătărie; paltonul îi este ud de la ploaia rece detoamnă.Aduce câteva sticle cu vin în pungi portocalii dinplastic șicâineleudleoarcă.Punecugrijăpungilepepodea,apoiîiscoatelesaluiBeany.

—Gata,băiete!

Spanielul se scutură și dă din coadă, pe urmă merge drept sprecoșul lui din răchită. Între timp, scot sticlele cu vin din pungi și lealiniezpetejghea;caoparadămică,darimportantă.

— Ei bine, ar trebui să ne ajungă pentru o oră, spune Imogen,privindtoatesticlelecuvin.

Angusiaosticlășiodesface.

—Ah! Sainsbury’s este un câmp de bătălie.N-o să-mi fie dor demagazineleasteadinCamden,sălecumpărsuculdelămâie.

—Staisăajungilatreisutedekilometridecelmaiapropiatuleidetrufe,chicoteșteImogen.

Angus râde– și esteun râsetbun,unulnatural.Ca râsetul luidedinainte să se întâmple totul. Într-un final, mă relaxez, deși îmiamintesc și că vreau să-l întreb de micuța jucărie: dragonul dinplastic.CumaajunsîndormitorulluiKirstie?EraalLydiei.Erapusîncutieșiascuns,suntconvinsă.

Oricum, de ce să stric seara aceasta plăcută și rară cu uninterogatoriu?Întrebareamaipoateașteptaozi.Sauoveșnicie.

Cupaharelereumplute,neașezămlatejgheașivorbim,șiavemunpicnicimprovizatînbucătărie:bucățiruptedeciabatta{5} înmuiateînulei demăsline, bucăți groase de cârnat ieftin. Iar pentru o oră saumaimultvorbimvoioșișimulțumiți–canișteprietenivechi.Angusexplicălaunmomentdat,pecândîșimănâncăporțiadecârnat,cumfratele lui,care locuiește înCalifornia,a renunțat înmodgeneros lapartealuidemoștenire.

—DavidcâștigăoavereînSiliconValley.N-arenevoiedebanisau

decerturipemoștenire.ȘiștiecăNOIavemnevoiedeea…

—Însăcenuînțeleg,Gus,îlîntrerupeImogen,estecumdebunicataadeținutinsulaasta,înprimulrând?Adică,adaugăeamestecândomăslină, nu te simți jignit, dar credeam că tatăl tău era o slugă lastăpânșicămamatașicutinelocuiațiîntr-otoaletă,afară.Șitotuși,aparebunica,brusc,cupropriainsulă.

— Nan era din partea mamei, din Skye, chicotește Angus. Eraudoar niște umili fermieri, puțin deasupra arendașilor. Însă aveau omicăproprietate,cares-aîntâmplatsăincludăoinsulă.

—OK…

—Estecevadestuldeobișnuit.SuntmiideinsulițeînHebride,iarînurmăcucincizecideani,unpogondeinsulălângăOrnsayvaloravreotreilire.Așacănus-avândutniciodată.Apoimamas-amutatînGlasgow și Nan a urmat-o, iar Torran a devenit un fel de loc devacanță.Pentrumineșifratelemeu.

Terminpovesteaînloculsoțuluimeu,întimpceelmergesăaducămaimultuleidemăsline:

—Mama luiAngus l-a cunoscutpeviitorul ei soț înGlasgow.Eaeraînvățătoarelaoșcoalăprimară,elmuncealadocuri…

—El…s-aînecat,nu-iașa?

—Da.Unaccidentladocuri.Destuldetragic,defapt.

Angusseîntoarceșineîntrerupe:

—Babaculeraunbețiv.Șiunbătăușdesoții.Nusuntconvinscătragicestecuvântulpotrivit.

Privimcutoțiilaceletreisticledevinrămasepetejghea.

— Și totuși, care este în poveste locul farului și al casei farului?întreabăImogen.Cumauajunsacolo?Dacăaităierausăraci?

— Northern Lighthouse Board are în stăpânire toate farurile dinScoția,răspundeAngus.Însecolultrecut,defiecaredatăcândaveaunevoie să mai construiască un far, ofereau niște bani drept chirieproprietarului pământului. Asta s-a întâmplat în Torran. Dar apoifarul a fost automatizat. În anii ’60. Prin urmare, casa a rămasvacantă.Șii-arevenitfamilieimele.

—Unnorocneașteptat?îliscodeșteImogen.

— Privind retrospectiv, aye, răspunde Angus. Am primit o casămare,construităsoliddintemelii.Penimic.

—Mami…?neîntrerupeovocedelaetaj.

EsteKirstie.S-atrezit.Șistrigădepepalier.

Asta se întâmplădestul dedes. Totuși vocea ei,mai ales când seaude pe neașteptate, îmi provoacă întotdeauna o senzație scurtă dedurereînăbușită.DeoarecevoceaeisunăcaaLydiei.

Vreaucasentimenteleasteaderutantesăînceteze.

—Mamiii?

Angusșicumineschimbămpriviriresemnate:amândoicalculămînmintecânds-aîntâmplatacestlucruultimaoară.Cadoipărințicaresecontrazicînlegăturăcualcuiesterândulsăhrăneascăprimullorbebeluș,laoratreinoaptea.

—Esterândulmeu,spuneu.

Și așa este: ultima dată când s-a trezit Kirstie, după unul dintrecoșmarurileei, a fost înurmăcudoar câtevazile, iarAngusamersdevotatlaetajcas-oliniștească.

Punpaharulpetejgheașimăîndreptspreetaj.Beanymăurmeazănerăbdător,deparcăammergelavânătoaredeiepuri;coadaagitatăiseloveștedestâlpiibalustradei.

Kirstie este desculță în capătul scărilor. O imagine a inocențeirăvășite,cuochiieialbaștrișimarișicuLeopardystrânslapiept,pepijamauacunasturi.

—Afăcut-odinnou,mami,visul.

—Haide,Moomin.Estedoarunvisurât.

O ridic în brațe – este aproape prea grea zilele astea – și o ducînapoi în dormitor. Se pare că nu este prea agitată, deși aș vrea săîncetezeacestcoșmarrepetat.Dupăceoașezînpatșioînvelescdinnou,închidedejapejumătateochii,chiarîntimpcevorbește.

— Era totul alb în jurul meu, mami, eram prinsă într-o cameră,totulalb,toatefețeleseuitaulamine.

—Ssst!

— Era alb și eram speriată, și nu mă puteam mișca, și apoi…

apoi…

—Ssst!

Îi mângâi fruntea ușor înfierbântată și imaculată. Pleoapele îicoboară încet, îndrumând-o spre somn. Însăun scheunatdin spatelemeuoagită.

Câinelem-aurmăritîndormitor.

Kirstiemăprivește,parcăvrândsă-micearăofavoare.

—PoateBeanysăsteacumine,mami?Poatesădoarmăîncamerameaînnoapteaasta?

Înmodnormal,nupermitacestlucru.Darastă-searăvreaudoarsămăîntorclaparterșisămaibeauunpaharcuvin,împreunăcuImmyșiAngus.

—Bine,SawneyBeanpoatesăstea,doardedataasta.

— Beany! exclamă Kirstie, pe urmă se apleacă de pe perna ei șiîntindemânamicuțăpentruascuturaușorurechilecâinelui.

Îmiprivesccuoarecareuimirefiica.

—Gata?

—Mulțumesc,mami.

—Bun.Acumtrebuiesăteculci.Mâinemergilașcoală.

N-amaivorbitlaplural,n-amaispuscăocheamă„Lydia”.Aceastaeste o ușurare serioasă. Când își pune capul pe perna rece, pornescspreușă.

Însăîntimpcemăîndepărtez,ochiiîmicadpecâine.

Stă întins lângăpatul luiKirstie, cucapulușorplecat,pregătitdesomn.

Deodată,măcuprindeiarsentimentuldefrică.Deoarecemi-amdatseamacemăneliniștea.Câinelesepoartădiferit.

Din ziua în care l-am adus pe Beany acasă la fetițele noastreentuziasmate, relația lui cu gemenele a fost evidentă – totuși a fostdiferită.Gemenelemelepoate căau fost identice,darSawneynu leiubeaînacelașifel.

CuKirstie,primageamănă,ceaoptimistășisupraviețuitoare,capul

răutăților, fata care doarme în acest pat, chiar acum, în aceastăcameră,Beanyesteextrovertit:sarepeeacândKirstievineacasădelașcoală, o urmărește jucăuș pe hol, o face să țipe încântată șibucuroasă.

CuLydia,geamănamaităcută,maisentimentală,careobișnuiasăsteașisăciteascăîmpreunăcumineoreîntregi,geamănacareacăzutde labalconșiamuritanul trecut,Spanielulnostruera întotdeaunablând, de parcă i-ar fi simțit personalitatea mai vulnerabilă. Oînghiontea întotdeauna cu nasul și-și punea labele în poala ei:prietenosșiblând.

IarluiSawneyBeanîiplăcea,totodată,sădoarmăîncameraLydieidacă avea ocazia, chiar dacă noi îl scoteamdin odaia ei, de obicei;însăcândveneaîncameraei,seașezalângăpatnoapteași-șiaplecaușorcapul,supus.

AșacumfaceacumcuKirstie.

Măholbezlapropriilemâini,caretremurăușor.Nelinișteaestecamiideace.

Fiindcă Beany numai este extrovertit cu Kirstie. Se poartă cu eaexactcumobișnuiasăsepoartecuLydia.

Blând.Calm.

În minte îmi vin întrebări. Când s-a schimbat comportamentulcâinelui?ChiardupămoarteaLydiei?Maitârziu?

Încerc,darnu-miamintesc.Anultrecutafostînceață,dinpricinadurerii:s-auschimbatatâtdemulte,încâtn-amacordatnicioatențiecâinelui.Decices-aîntâmplat?EsteposibilcaBeanysăjelească?Unanimalpoatesăjelească?Sauestealtceva,cevamaigrav?

Trebuiesăinvestigheztreabaasta,n-opotlăsaașa.IesrepededincameraluiKirstie,lăsând-oculuminaeideveghe,apoifaccincipașicătreușaurmătoare.VecheacamerăaLydiei.

AmtransformatodaiaLydiei într-unbirou, încercând, fărăsucces,săștergemamintirileprinmuncă.Perețiisuntticsițicucărți,celemaimultealemele.Șimultedintreele–celpuținjumătatederaft–suntdespregemeni.

Cândamfostînsărcinată,amcitittoatecărțilepecarele-amgăsitdespreacestsubiect.Iatămodulîncareprocesezlucruri:citescdespre

ele. Așa că am citit cărți despre problema nașterii premature lagemeni,dincareamaflatcumungeamănestemaiapropiatdinpunctdevederegeneticdegeamănulsăudecâtestedepărințiiluisauchiardepropriiicopii.

Șiamcititcâtecevașidespregemenișicâini.Suntconvinsă.Cautgrăbităprinrafturi.Asta?Nu.Asta?Da.

Scot cartea,MultipleBirths:APracticaiGuide –Nașterimultiple: unghidpractic,șiodeschidrapidlaIndice.

Câini,pagina187.

Șiiatăparagrafulpecaremi-lamintesc.Gemeniiidenticipotfiadeseagreudediferențiatdinpunctdevederefizic,chiarpânăîn

aniiadolescenței,adeseachiarșipentrupărințiilor.Înmodcuriostotuși,câiniinuîntâmpinăaceastădificultate.Estecazulsimțuluicaninalmirosului,uncâine–animaluldecompaniealunei familii, de exemplu – poate, după câteva săptămâni, să diferențieze un geamăn decelălalt,doarprinsimțulmirosului.

Țin cartea înmână, însă ochiimi-au rămas ațintiți în întunericulabsolutalferestreifărăperdea.Puncaplacaptoatedovezile.

Personalitatea lui Kirstie a devenit mai tăcută, mai timidă, mairezervatăînultimulan.MaiasemănătoarecuaLydiei.Pânăacumampusacest lucrupe seama suferinței. Laurmaurmei, toată lumea s-aschimbatînacestultiman.

Însă dacă am făcut o greșeală groaznică? Cea mai groaznicăgreșealăimaginabilă?Cumamputeas-orezolvăm?Ceamputeaface?Cene-arpricinuiacest lucrunouă, tuturor?Deun lucrusuntsigură:nu-i pot spune nimic despre asta soțuluimeu amețit. Nu pot spunenimănui.N-are rost să lansezbombaaceasta.Nupânăcândnu suntsigură.Darcumdovedescasta,într-unfelsaualtul?

Neliniștitășicugurauscată, iespepalier.Măholbez laușă.Și lacuvintelescriseculiterecolorate,decupatedinhârtie.

„Kirstielocuieșteaici”.

3.

Am citit cândva un studiu care explica modul în care mutareadintr-ocasăînaltaestelafeldetraumatizantăprecumundivorțsaumoartea unui părinte. Simt opusul: de două săptămâni, de când amavutîntâlnireacuWalker–dedouăsăptămânidecândKirstieaspusceaspussuntextremdeîncântatăcănemutămînaltăcasă,deoareceacestlucruînseamnăcăvoifiocupatăși,celpuținuneori,distrasă.

Îmi place oboseala dulce pe care o simt în brațe în timp ce ridiccutiiculucruridindulapuri,precumșigustuldeprafîngurăpecândgolescșiștergrafturilenesfârșite.

Însăîndoielilenuselasăcompletreduselatăcere.Celpuținodatăpezi, compardetaliilecreșteriigemenelorcudetaliilemorțiiLydiei.Este posibil, poate fi posibil, să fi identificat greșit fiica pierdută înacelaccident?

Nuștiu.Așacătragdetimp.Înultimeledouăsăptămâni,defiecaredată când am dus-o pe Kirstie la școală, i-am spus „Draga mea”,„Moomin”șiînoricealtfelînafarădenumeleeireal,întrucâtmi-erateamă că se va întoarce și-mi va arunca privirea ei hipnotizantă șineutră,șivaspune:„SuntLydia.NuKirstie.Kirstieestemoartă.Unadin noi estemoartă. Noi suntemmoarte. Eu trăiesc. Eu sunt Lydia.Cumde-aigreșit,mami?Cumaifăcutasta?Cum?”

Șidupăaceeamăapucdetreabă,casănumămaigândesc.

Astăzi mă voi ocupa de cea mai dificilă sarcină. Cum Angus aplecatcuunzbormatinalînScoția,pregătinddrumul,șicumKirstieeste la școală–KirstieJaneKerreraMoorcroft –, o să sortez lucruriledinpod.Unde ținemceamai rămasde laLydia.LydiaMay TaneraMoorcroft.

Stând sub trapa din lemn, poziționez scara pliantă și ușoară dinaluminiu,apoimăopresc.Neputincioasă.Chibzuiescdinnou.

„Ia-odelaînceput,SarahMoorcroft.Rezolvădilema”.

KirstieșiLydia.

Le-am dat fetelor nume diferite, dar semnificative, pentru că amvrutsălepunemindividualitateaînevidențăși,totodată,săacceptăm

statutullorunicdegemene:așacumne-ausfătuittoatecărțileșitoatesite-urile.Așadar,numeleluiKirstieafostalesdetatălei,întrucâteranumeleiubiteiluibunici.Unnumescoțian,dulceșimuzical.

După principiul imparțialității, mi-a fost permis să aleg numeleLydiei.M-amgânditsăfieclasic,autenticgrecescșistrăvechi.Pede-oparte,l-amalesdeoareceiubescistoriași,pedealtăparte,pentrucănueradelocprecumKirstie.

Am ales pe urmă al doilea set de nume, May și Jane, numelebunicilormele.Angusaalesaltreileasetdenume,KerrerașiTanera,numeleadouămiciinsulescoțiene.

La o săptămână de la nașterea gemenelor – cumult înainte de afaceambițioasamutare înCamden–ne-am transportat cu feribotul,pe bancheta din spate a mașinii, prețioasele noastre nou-născuteidentice,prinzloataînghețată,acasă,înumilulnostruapartament.Șiam fost atât de mulțumiți de rezultatul eforturilor noastre de a lealege numele, am râs și ne-am sărutat triumfători în timp ce amparcat–șiamrostitnumeleloriarșiiar.

KirstieJaneKerreraMoorcroft.

LydiaMayTaneraMoorcroft.

Înceeaceneprivea,aleseserămnumecareerauîntr-unmodsubtilinterconectate,însășiopusepentrugemene;alesesemnumecareeraupoetice,drăguțeșifrumosîmperecheate,fărăsăneapropiemdenumestupideprecumTweedledumșiTweedledee.

Atunci,ces-aîntâmplatulterior?

Estetimpulsăfaccurățenieînpod.

Urcând scara, împing cu putere trapa din lemn, care se deschidebrusc cuun scârțâit dureros și se izbește cu forțăde grinzi. Sunetulesteatâtdeputernicșidederanjant,încâtmăfacesăezit,jucându-secu nervii mei: de parcă ar fi ceva adormit aici, sus – pe care esteposibiltocmaisă-lfitrezit.

Scotlanternadinbuzunaruldelaspatealblugilorșioaprind,apoioîndreptînsus.

Întunericulmă învăluie.Unvidgatasămăînghită.Dinnou,ezit.Încercsănegacelfiordeteamă,daresteacolo,prezent.Suntsingurăîncasă–cuexcepțialuiBeany,caredoarmeîncoșulluidinbucătărie.

Pot auzi ploaia de noiembrie răpăind pe plăcile de acoperiș dedeasupramea,acolo,înîntuneric.Canișteunghiicarebatiritatepeosuprafață.

Poc,poc,poc.

Grijilemiseînvolbureazăînminte.Maiurcîncăotreaptăpescară,gândindu-mălaKirstieșiLydia.

Poc,poc,poc.KirstieșiLydia.

Cândle-amaduspegemeneacasădelaspital,ne-amdatseamacă,da,poatecăaleseserămsatisfăcătornumele,însămaiaveamodilemă:sălediferențiemunadecealaltăeramultmaigreu.

Fiindcăgemenelenoastreerauoperecheperfectă.Erauprintrecelemai identicedintregemenii identici,eraugenuldegemene identice,uimitoare, care le făceau pe infirmierele din alte secții să străbatăcoridoarelungidoarpentrualeprivi.

Uniigemenimonozigoținusuntatâtdeidentici.Auculoridiferiteale tenului, semne diferite pe piele, voci foarte distincte. Alții suntgemeniînoglindă,suntidentici,darsimilaritatealoresteaceeaauneireflexiiînoglindă,parteastângășiparteadreaptăsuntschimbate:ungeamănvaaveapărcareseondulează însensulacelordeceasornic,celălaltvaaveapărcareseonduleazăînsensulopus.

ÎnsăKirstie și LydiaMoorcroft eraugemene identice cu adevărat:aveau un păr blond identic, cu nuanțe de alb, aceiași ochi de unalbastruglacial,aceleașinasuriușorborcănate,acelașizâmbetșiretșijucăuș, aceeași gură perfect rozalie când căscau, aceiași pistrui șialunițe.Erauimaginiînoglindă,fărăinversare.

Poc,poc,poc…

Încetșicugrijă,poateușortimidă,urcultimeletreptealescăriișiprivescînîntunericuldinpod,urmărindcuprivirearazadeluminăalanternei. Încămă gândesc. Încă îmi amintesc.Apoi dâra luminoasăcade pe cadrul metalic, maroniu al unui cărucior MacLaren pentrugemeni.Ne-acostatoaverepe-atunci,darnune-apăsat.Amvrutcagemenele să stea una lângă alta, privind înainte, chiar și când leplimbam prin oraș. Deoarece ele erau o echipă încă de la naștere.Bâiguind în limbajul propriu gemenilor, complet absorbite una decealaltă:așacumfuseserăîncădecândaufostconcepute.

Peparcursulsarciniimele,întimpceammersdelaunecografla

altul,chiaramvăzutcumgemeneles-aumișcatmaiaproapeunadealta, înăuntrulmeu– trecândde la contact corporal în săptămânaadouăsprezeceala„îmbrățișăricomplexe”însăptămânaapaisprezecea.Până la săptămâna a șaisprezecea, după cum a subliniat pediatrulmeu,gemenelemeleîșiofereauocazionalpupici.

Ropotul ploii este mai insistent, asemenea unui sâsâit enervant.„Grăbește-te!Noiașteptăm.Grăbește-te!”

N-amnevoiede încurajareca sămăgrăbesc.Vreausăduc treabaasta labun sfârșit.Brusc, scrutez întunericul, iar lanterna lumineazăun pătuț vechi, gonflabil, însă dezumflat, cu personajul fictivLocomotivaThomas.Thomasmăpriveștechiorâș,nebunescdevesel.Roșu, galben și sinistru. Pătuțul poate să rămână, fără îndoială.Împreunăcucelălaltpătuț,caretrebuiesăfietotpeaici.Celalbastrupecarel-amcumpăratpentruKirstie.

Fiicanumărulunu.Fiicanumăruldoi.Galbenșialbastru.

La început,nediferențiamcopiiipictându-leounghiede lamânăsau de la picior cu galben sau albastru. Galben{6} era pentru Lydia,pentrucărimacuporeclaei:Lydee-lo.Yell-ow.Albastru{7}erapentruKirstie.Kirstie-koo.

Pictareaunghiilorerauncompromis.Oasistentăde laspitalne-asfătuitsătatuămunadingemeneîntr-unlocdiscret:peunomoplat,poate,saupegleznă–caunsemnveșnic,casănuexisteconfuzii.Darne-amîmpotrivitacestei idei, fiindcăpăreamultprearadicală,chiarbarbară:sătatuămunuldincopiiinoștriperfecți,inocențișilipsițidedefecte?Nu.

Totușinuputeamsănufacemnimic,așacăne-ambazatpeojadeunghii,aplicatăcusârguințășicugrijăodatăpesăptămână,timpdeun an. Ulterior – până le-am putut distinge după personalitățile lorcaracteristiceșideoarecerăspundeaulapropriilenume–ne-ambazatpehainelediferitepecareledădeamfetelor;uneledintreacelehainesuntacumstrânseînpodulăstaprăfuit.

Cașicuojadeunghii,aveamhainegalbenepentruLydee-lo.HainealbastrepentruKirstie-koo.Nuleîmbrăcamînaceeașiculoare,ofatăgalbenă și una albastră, însă ne asiguram în privința lui Kirstie căavea mereu un pulover albastru sau șosete albastre, sau o căciulăalbastră, pe când cealaltă nu purta deloc albastru; Lydia avea untricougalbensau,poate,ofundăgalbenăînpărulblond.

„Grăbește-teacum!Grăbește-te!”

Vreausămăgrăbesc,dar, totodată,paretotulatâtdegreșit!Cumașputeafiexpeditivăaici,sus?Înloculăsta?CutiilepecareamscrisL de la Lydia sunt peste tot. Acuzatoare, tăcute, ticsite. Cutiile careconținviațaei.

Vreau să-i strig numele: Lydia. Lydia. Întoarce-te! Lydia MayTaneraMoorcroft.Vreau să-i strignumele așa cumam făcut cândamurit,cândamrămasprivindîngoldelabalconșii-amvăzuttrupulmicuțîntins,frântpepământ,încărespirând,însămurind.

Iaracummăîneccuprafuldinpod.Sau,poate,suntamintirile.

Alergamținând-oînbrațepemicuțaLydiaîntimpceîncercamsăînălțăm zmeie pe Hampstead Heath, iar ea se speria de zumzetulzmeului; micuța Lydia stând pe genunchii mei și scriindu-și cuseriozitate numele pentru primadată, cu creioane cerate parfumate;micuța Lydia arătând ca un pitic în fotoliul mare al lui tati,ascunzându-setimidădupăunatlasmarecâtea.Lydiaceatăcută,ceameticuloasă,ceasentimentală,ceacuunaerușorrătăcitșiincompletă– Lydia, geamăna care semăna cu mine. Lydia, care a spus la unmomentdat,cândstăteacusoraeipeobancăînparc:„Mami,vinoșistaiîntremine,casănecitești”.

Vinoșistaiîntremine?Chiarșiatunciexistaunfeldeconfuzie,oimagineneclarăaidentității.Cevaușorobositor.IaracumpreaiubitaLydia s-a dus.Nu-i așa? Sau poate că trăiește acolo, jos, chiar dacălucrurileeisuntstrânseîncutiiaici,sus?Dacăarfiașa,cumamputeadescâlcisituațiaastafărăsădistrugemfamilia?

Complicațiilesuntintolerabile.Vorbesccumineînsămi.

„Muncește, Sarah, muncește! Sortează lucrurile din pod. Fă-țitreaba. Ignoră durerea, scapă de lucrurile de care n-ai nevoie, apoimută-teînScoția,înSkye,înținutulcerurilordeschise:undeKirstie–Kirstie,Kirstie,Kirstie–poatealergaliberă.Undeneputemdetașacutoții, evadând din trecut, precum rațele sălbatice zburând deasupramunțilorCuillin”.

Unadintrecutiiestedeschisă.

Măholbezlaea,uimitășișocată.CeamaimarecutiecujucăriiaLydieiafostdeschisă.Într-unmodbrutal.Cinearfaceasta?TrebuiesăfifostAngus.Dardece?Șicuoasemeneacruzime?Decenumi-ar

spune?Amdiscutat totul cuprivire la lucrurileLydiei. ÎnsăacumelscoatejucăriileLydieidincutiifărăsă-mispună?

Ploaia șuierădinnou. Și foarte aproape, la câțivametri deasupracapului.

Măaplecsprecutiadeschisă,ridicoclapădincarton,casăaruncoprivire înăuntru. Și aud un sunet diferit – un zăngănit metalic,distinctiv.Cinevaurcăpescară?

Da.

Sunetulesteinconfundabil.Cinevaesteîncasă.Cumaintratfărăsăaud?Cineurcăînpod?Decen-aînceputBeanysălatreînbucătărie?

Mădauînapoi,speriatăîntr-unmodabsurd.

—Alo?Cine-iacolo?Alo?

—Etotulînregulă,frumoaso?

—Angus!

Zâmbește în lumina pală care strălucește de pe palierul dededesubt. Înmod sigur, Angus arată ciudat: ca un personaj negativdintr-un film ieftin de groază, iluminat de dedesubt de o luminămorbidă.

—Doamne,Angus,m-aisperiat!

—Scuze,iubito.

—CredeamcăeștiîndrumspreScoția.

Urcă în pod și vine lângămine. Este atât de înalt – aproape doimetri–,încâttrebuiesăseapleceușor,altfelși-arlovicapulchipeșdegrinzi.

—Mi-amuitat pașaportul. Trebuie să-l ai la tine acum– chiar șipentruzborurileinterne.

Privește în spatelemeu, la cutia deschisă cu jucării. Fire de prafplutescînaerîntrefețelenoastre,înluminalanternei.Vreausă-ipunlanternafixînochi.Seîncruntă?Zâmbește?Seînfurie?Nupotvedea.Esteprea înalt,nuestedestulă lumină. Însă starea îi este stranie.Șiîncordată.

—Cefaci,Sarah?

Întorc lanterna astfel încât lumina să cadă direct pe cutia din

carton.Deschisăcubrutalitatecuajutorulunuicuțit.

—Ceparecăfac?

—OK.

Silueta lui, cu lumina de pe palier luminându-l din spate, are oformă incomodă,deparcăar fi încordat sau furios.Amenințător.Dece?

— Sortez toate lucrurile astea, îi explic eu grăbită. Gus, știi cătrebuiesăfacemceva,nu?Înlegăturăcu…cu…bâiguieuînghițindu-mi durerea și privindu-i fața umbrită. Trebuie să sortăm jucăriile șihaineleLydiei.Știucănuvrei,dartrebuiesănedecidem.Leluămcunoisaufacemaltcevacuele?

—Scăpămdeele?

—Da…poate.

—OK.OK.Ah.Nuștiu.

Tăcere.Șiploaianeîncetată.

Suntem captivi aici. Captivi în locul acesta, în rutina aceasta, înacest pod. Vreau să mergem mai departe, însă am nevoie să știuadevăruldesprecutie.

—Angus?

— Ascultă, trebuie să plec, rostește el brusc și se îndreaptă sprescară. Haide să vorbimmai târziu despre asta, pot să te sun de peSkypedinOrnsay.

—Angus!

—Amrezervatloclaurmătorulzbor,darîlvoipierdeșipeaceladacăn-amgrijă.ProbabilcăvatrebuisăpetrecnoapteaînInverness.

Glasuliseaudetotmaiîncetîntimpcecoboarătreptele.Pleacă–iarplecarealuiareotentătainică,plinădevinovăție.

—Așteaptă!

Aproapemăîmpiedicîngrabadea-lurma.Coborrepedescara.Elseîndreptăspretreptelecareduclaparter.

—Angus,așteaptă!

Seîntoarcespremineși-șiverificăceasuldelamână.

—Da?

—Tuai…

Conștientizez că nu vreau să-l întreb asta; și totuși, trebuie să-lîntrebasta:

—Gus,tuaideschiscutiacujucăriileLydiei?

Rămânetăcutunmoment.Oclipăfunestă.

—Desigur,răspundeel.

—Dece,Angus?DeceDumnezeuaifăcutasta?

—DeoareceKirstieseplictisisedejucăriileei.

Chipul lui are o expresie care se vrea a fi relaxată și în acestmomentamoribilulsentimentcămăminte.Soțulmeumăminte.

Suntpierdută,șitotuși,trebuiesăspunceva:

—Deci,Angus,aimers înpodșiai luato jucăriedincutie?UnadintrejucăriileLydiei?Purșisimplu?

Măprivește fix, fără să clipească.De la treimetridistanță,depepalierulcupereți lipsițidefotografii,undeammutatdejamobila.Adouameabibliotecăpreferată,valorosulscrincusertarealluiAngus,omoșteniredelabunicalui.

— Da. Și? Hm?? Care este problema, Sarah? Am intrat pe unteritoriuinamic?

Expresia lui liniștitoare s-a dus. Acum se încruntă, înmod sigur.Este acea încruntare întunecată și prevestitoare de rău, care prezicefuria.Măgândesclamodulîncareși-alovitșeful.Șilatatăllui,careși-abătutsoția:nuosingurădată.Nu.Acestaestesoțulmeu.Num-arloviniciodată,nicimăcarcuundeget.Însă,evident,estefoartefurios.

—Kirstieeraplictisitășitristă,continuăel.SpuneacăîieradordeLydia.Eraiplecată,Sarah.LaocafeacuImogen.Corect?Așacăm-amgândit: de ce să nu-i dau câteva dintre jucăriile Lydiei? Asta o vaconsola. Și-i va alunga plictiseala. Așa că am făcut asta. OK? Aiînțeles?

Sarcasmulluiestetăios.Șiplindeamărăciune.

—Dar…

—Ceaififăcutînloculmeu?I-aifispus„nu”?I-aifizissătacăși

săsejoacecujucăriileei?I-aifispussăuitecăsoraeiaexistat?

Se întoarce și traversează palierul, apoi începe să urce scările.Acumeusuntceacaresesimtevinovată.Explicațialuiaresens.Da,acelașilucrul-așfaceșieu,înaceeașisituație.Cred.

—Angus…

—Da?

Elseopreștelacincitreptedemine.

— Îmi pare rău. Îmi pare rău că te-am interogat. A fost un șocpentrumine,atâtatot.

—Hm!

Ridică privirea spre mine și zâmbetul îi revine pe buze. Sau celpuținourmădezâmbet.

—Nu-țifacegriji,dragamea!NevedemînOrnsay,bine?Tuviipedrumulmailung,iareupecelscurt.

—ȘiveifiînScoțiaînainteamea?

—Aye!

Angus râde, într-unmod trist, peurmă își ia la revedere și dă săplece:să-șiiapașaportulșibagajele,săzboarespreScoția.

Îlaudînbucătărie.Zâmbetulluiștersîmizăboveșteînminte.

Ușa se închide cu putere la parter. Angus a plecat. Și, destul debrusc,mi-edordeel,fizic.

Îldoresc.Încă.Maimult.Poatemaimultcaniciodată,deoareceatrecutpreamulttimp.

Vreau să-l aduc înapoi în casă, să-i deschei nasturii cămășii, săfacemsexcașicumn-ammaififăcutdragostedeluniîntregi.Șimaimult,vreaucaelsă-șidorească,într-adevăr,asta.Sădeabuznaîncasăși să mă dezbrace de haine: așa cum făceam la început, în primiinoștri ani, când venea acasă de la muncă și, fără vreun cuvânt,începeamsănedezbrăcămpeholșifăceamdragosteînprimullocpecare-lgăseam:pemasadinbucătărie,pepodeauadinbaie,îngrădinaplouată,într-ostaredepoftădelirantășiminunată.

Apoistăteamîntinșișirâdeamdesudoareafericitășisclipitoarepecareoîmpărtășisem,deurmaostentativădehainepecareolăsaserăm

înurmă,asemeneafirimiturilordepâine într-unbasm,de laușadinfațăpânălaloculfaptei,șiapoinerecuperamhainele,ridicânddejoslenjerieintimă,blugi,peurmăcămașamea,cămașalui,dupăaceeaohaină,puloverulmeu.Șiulteriormâneampizzarece.Zâmbind.Fărăvreunsentimentdevinovăție.Jubilând.

Peatuncieram fericiți.Mai fericițidecâtoricealt cuplupecare-lcunoșteam.Uneorisimtinvidiepentrunoi,ceicareeram.Cașicumașfivecinageloasăavechiuluimeusine.AfurisitafamilieMoorcroft,cuviațaeiperfectă,completatădegemeneadorabile,apoidecâineleălafrumos.

Șitotuși,șitotuși–chiarîntimpcegeloziaîșifaceapariția,știucăîntregireaastaafostunfeldeiluzie.Deoareceviațanoastrăn-afostîntotdeauna perfectă. Nu întotdeauna. În acele luni îndelungate șisumbre, aproape imediat după ce am născut, aproape că ne-amdespărțit.

Cineeradevină?Poateeu;poateAngus;poatechiarsexul.Desigurcă mă așteptam ca viața noastră sexuală să aibă de suferit dupănaștereagemenelor,darnumăașteptamsăsestingă.Șitotuși,astas-a întâmplat. După naștere, Angus a devenit ca un exilat sexual. Nuvoiasămăatingă, iarcândo făcea,eracașicumcorpulmeueraochestiunenouă,dificilășineplăcută,cevacaretrebuiamanevratcuoprecauțieștiințifică.Odată l-amsurprins într-ooglindă,privindu-mă:îmi studia goliciunea schimbată șimaternă. Vergeturile și sfârcurilesupurândedelapte.Ogrimasăi-astrăbătutchipul.

Pentru prea multă vreme – aproape un an – n-am mai făcutdragoste.

Când gemenele au început să doarmă neîntrerupt pe parcursulnopții și când m-am simțit din nou mai aproape de cum fusesemînainte, am încercat să-l conving; totuși Angus mă refuza cu scuzepenibile:preaobosit,preabeat,preamultămuncă.Nueraniciodatăacasă.

Așacăamgăsitsex înaltăparte,pentrucâtevaseriscurte, furatădesingurătateamea.Anguseraimplicatîntr-unnouproiectla

Kimberley & Co., ignorându-mă cu nonșalanță, muncind mereupânătârziu.Eramdisperatădinpricinaizolării,încăpierdutăîngauraneagrăamaternitățiitimpurii,plictisităsătotîncălzescbiberoaneculapte.Plictisită sămăocup singurădedoi copiiplângăcioși.Un fost

prietenm-a sunat, ca s-o felicitepeproaspătamămică.M-amagățatcu lăcomiedeacelentuziasmminor,deacel fioral trecutului. „Hei,decenuviisăbemceva,sălevezipegemene?Sămăvezipemine?”

Angus n-a aflat niciodată, nu din propria voință: am pus capătaventurii superficiale și, pur și simplu, i-am mărturisit adevărulsoțului meu, fiindcă sentimentul de vinovăție era prea mult pentrumineși,probabil,deoarecevoiamsă-lpedepsesc.„Uitecâtdesingurăamfost!”Iarironiaestecămărturisireameadureroasăne-asalvat,ne-areînviatviațasexuală.

Deoarece,dupăaceamărturisire,modulîncareAngusmăpercepeas-a schimbat: numai eramdoar o proaspătămămică plictisitoare șiepuizată,cidinnouunpremiu,oposesiunesexuală,uncorpdoritdeun rival. Angusm-a luat înapoi;m-a înșfăcat șim-a recuperat.M-aiertat trăgându-mi-o.Apoiam făcut terapiedecuplu șine-am întorspedrumulcelbun.Fiindcăîncăneiubeam.

Însă mă voi întreba mereu ce daune permanente am provocat.Poate că, pur și simplu, am ascuns pagubele în toți anii aceștia.Nepricepemlaascunslucruri.

Și acum iată-mă aici: înapoi în pod, holbându-mă la toate cutiileascunse care conțin lucrurile fiicei noastre moarte. Dar măcar amdecis ceva: depozitare. Asta vom face cu toate lucrurile acestea, levomdepozitaundeva.

Este o modalitate lașă de scăpare, însă nu pot suporta să duclucrurileLydieiașadeparte,înnordulScoției–deceașfaceasta?Casătolerezcomportamentulstraniu,pasageralluiKirstie?Totușisăledauuităriimisepareunlucrunemilosșiimposibil.

Într-ozivoifaceasta,darnuîncă.

Așacălevoidepozita.

Însuflețitădeaceastădecizie,măapucdetreabă.Prețdetreiore,împachetezșilipesc,despachetezșiîmpacheteziarlucrurile,apoimădelectezcuogustarerapidă,compusădinsupășipâineveche,și-miiautelefonulmobil.Suntîncântatădepropriaeficiență.Maiamdoarunlucrudefăcut,doaroîndoialădespulberat.Peurmătoatăprostiaastasevaîncheia.

—DomnișoarăEmerson?

—Alo?

—Bunăziua,suntSarahMoorcroft.

—Scuze.Sarah.Da,desigur.Șispune-miNuala,terog!

—OK…eziteu.

Domnișoara Emerson este învățătoarea lui Kirstie: o fată veselă,blândă și sârguincioasă,devreodouăzeci și cevadeani.O sursădeconsolare în acest ultim an oribil. Însă ea a fost întotdeauna„domnișoaraEmerson”pentrucopii–șiacumpentruKirstie–,astfelcăamimpresiamereucăestenepotrivitsă-ispunpenume.Miseparede-adreptulciudat.Dartrebuiesăîncerc.

—Nuala.

—Da.

Glasuleiestevioi;esteoracincidupă-amiaza.Kirstieestelaafter-school,însăînvățătoareaeimaiarelucruridefăcutdupăore.

—Hm!Aiunminut?AmcâtevaîntrebăridespreKirstie.

—Amșicinciminute,nuestenicioproblemă.Ces-aîntâmplat?

—Știicănevommutaîncurând.

—ÎnSkye?Da.Șiațigăsitoaltășcoală?

— Da, noua școală se numește Kylerdale, am verificat toaterapoarteleOfsted{8},estebilingvă,înenglezășigaelică.Desigur,nusevacomparacuSaintLuke,dar…

—Sarah.Aveaioîntrebare?

Tonuleinuestenerăbdător,însăsugereazăcăesteocupată.Poatecăfaceșialtceva.

—A,da.Scuze,da,aveam.

Privesc pe fereastra din camera de zi, care este pe jumătatedeschisă.

Ploaias-aoprit.Întunericulasprușirăcorosaluneiseridetoamnăîși cere drepturile. Copacii de dincolo de stradă sunt dezgoliți defrunzele lor, una câte una. Strângând telefonul mai tare în mână,continui:

—Nuala,cevoiamsăteîntrebeste…

Măîncordez,pentrucăsuntpecalesămăscufundîntr-oapăfoarte

rece.

—AiobservatcevaciudatlaKirstieînultimavreme?

Treceunmoment.

—Cevaciudat?

—Știitu,ciudat.Adică…

Ce moment jalnic! Dar ce altceva aș putea spune? „A, bună,domnișoarăEmerson,cumvaKirstieaînceputsăpretindăcăestesoraeimoartă?”

—Nu,n-amvăzutnimicciudat.

Răspunsul domnișoarei Emerson este blând. „Are de-a face cupărințiîndoliați”.

— Desigur, lui Kirstie încă îi este dor de sora ei, oricine poatevedea acest lucru, dar în circumstanțe foarte solicitante aș spune căfiica ta face fațădestuldebine.Pe câtdebine sepoateașteptadinparteaei.

—Mulțumesc.Maiamoultimăîntrebare.

—OK.

Mă încurajezdinnou.Trebuie s-o întrebdesprecititul luiKirstie.Despreîmbunătățirearapidăaacesteiabilități.Niciacestlucrunu-midădeapace.

—Nuala,însălaabilitățileluiKirstie,ladezvoltareaei,airemarcatceva diferit, vreo schimbare recentă? Schimbare în abilitățile ei? Înclasă?

Dedataastaurmeazătăcere.Otăcereîndelungată.

—Păi…bâiguieNuala.

—Da?

—Nuestecevadramatic.Însăexistă,credcăesteunlucrupecarel-așputeamenționa.

Copaciiseapleacăînbătaiavântului.

—Șianume?

—AmobservatrecentcumKirstieadevenitmaibunălacitit,într-un interval scurt de timp. Este o schimbare de-a dreptul

surprinzătoare. Și totuși, era foarte bună la matematică, iar acumeste…nuașadebună.

Mi-opot închipuipeNualaridicânddinumeri lacelălaltcapătaltelefonului.

—Șipresupuncăaiputeaafirmacăesteunlucruneașteptat,nu?continuăea.

Răspundceeace,probabil,gândimamândouă:

—Soraeierabunălacititșinuașadebunălamatematică.

—Da,da,posibilsăfieadevărat,rosteșteîncetNuala.

—OK.OK.Altceva?Altcevaînsensulacesta?

Încăopauzădureroasă,apoiNualarăspunde:

—Da,poatecăda.Chiarînultimelesăptămâni,amobservatcumKirstieadevenitmultmaiprietenoasăcuRoryșiAdelie.

Frunzele care cad din copaci plutesc în aer. Repet numele ca unrobot,cupauzeîntrecuvinte:

—Rory.Și.Adelie.

— Da, iar ele erau, Nuala ezită, apoi continuă, ei bine, erauprieteneleLydiei,dupăcumștii,fărăîndoială.IarKirstiearenunțatlaprieteneleei.

—Zola?Theo?

— Zola și Theo. Și s-a întâmplat destul de brusc. Însă, serios,lucrurileasteaseîntâmplătottimpul,fiicataaredoarșapteani,estemicuțăpentruclasaei.

—OK.

Îmisimtgâtulînțepenit.

—OK,repeteu.OK.Înțeleg.

—Așacăterogsănu-țifacigriji.N-așfimenționatlucrurileasteadacănum-aifiîntrebatdeevoluțialuiKirstie.

—Nu.

—Dupăpărereamea,Sarah,bănuialameadeprofesionistestecămicuța Kirstie compensează într-un fel lipsa surorii ei, aproapeîncercând să fie sora ei, s-o înlocuiască, să tempereze durerea. Prin

urmare,deexemplu,și-adatsilințasădevinăocititoaremaibună,sărecupereze acel handicap. Nu sunt un psiholog de copii, dar, dupăcum înțeleg situația, se poate ca lucrul acesta să nu fie ieșit dincomun.

—Nu.Nu.Da.

—Șitoțicopiiijelescînfelullor.Probabilcăastaestedoaropartedinprocesuldevindecare.Așadar, cândplecați?Foartecurând,nu-iașa?

—Da,răspundeu.Înweekendulacesta.

Simtcumtelefonulîmidevinegreuînmână.

Privesc casele elegante de peste drum; mașinile parcate șistrălucind sub felinarele stradale. Amurgul este deplin. Cerul estesenin. Pot vedea toate luminile avioanelor care zboară deasupraLondrei,asemeneaunorscânteiroșii:ridicându-sedintr-unfocimensșiinvizibil.

4.

Angus Moorcroft parcă lângă hotelul Selkie, coborî din mașinaieftină și micuță – închiriată cu o noapte înainte la aeroportul dinInverness–șiaruncăopriviredincolodelimbiledenămolrămaseînurmafluxuluișideapaliniștită,spreTorran.Ceruleralipsitdenori,lăsândsoarelenordicsăsevadă,într-ozirecedenoiembrie.Înciudalimpezimiiaerului,căsuțaeraabiavizibilă,dincolodestâncileverzui,cufarulalbînspatelesău.

Cuomânăferindu-șiochiidesoare,Angusprivicrucișsprenouacasăafamilieilui.Șiiatăcăoadouamașinăîiîntrerupsegândurile,oprindu-secuunscârțâitșiparcând.UnRenaultvechi,albastru.

Prietenul lui, Josh Freedland, ieși din mașină. Purta un puloverArran gros și blugi ușor decolorați de praf de granit, ardezie saumarmură. Angus îi făcu un semn cu mâna și-și privi rapid propriiiblugi.Vasimțiîncurândlipsacostumeloreleganteșiacravatelordinmătase.

Joshseapropiedeel.

—Colonistulalbaajuns!

Ceidoibărbațiseîmbrățișară,bătându-sepespate.Angusîșiceruscuze pentru întârziere, deoarece pierduse primul zbor, și Josh îispusesănu-șifacăgriji.

AcelrăspunsdeclanșăoanumităironieînmintealuiAngus.NudemultJosheracelcareîntârziaîntotdeauna.CândJosheracelmaideneîncredereomdinMareaBritanie.Oricum,totulseschimbă.

Înacelașitimp,îșiîntoarserăprivirilesprecanalulSleat.

—Știi,uitasemcâtdefrumoseste,șoptiAngus.

—Cândafostultimadatăcândaifostaici?

—Cutine.Șigașca.Înaceaultimăvacanțădevară.

—Serios?zâmbiJosh,sincersurprins.„Drogatpestebord!Drogatpestebord!”

Eraovorbădinaceavacanțămemorabilă:niștepuștanidefacultatecare veniseră acolo, pe insula bunicii lui Angus. Petrecuseră un

weekenddeneuitatșibăuserăpreamult,râseserăpreamult.Fuseserăinsuportabilișizgomotoși,enervându-ipelocalnicișidistrându-sedinplin. Aproape scufundaseră barca în timp ce vâsliseră înapoi dinSelkie, în lumina vineție a amurgului de vară: apusul care nu seîntuneca niciodată complet. Focile ieșiseră să-i privească. „Drogatpeste bord” luase naștere în urma unui episod spectaculos în careJosh, euforic și amețit deEcstasy, încercase să îmbrățișezeo focă șicăzuseînapareceșineagră–laaproapeunsprezecenoaptea.

Fuseseunaccidentcareputeafifatal,însăeiaveaudouăzecișiunudeanișierau,înmodevident,nemuritori.AșacăJoshdoaraînotatpânălainsulă,îmbrăcat,șiapois-auîmbătatdinnou,înaceacăsuțăciudatășifrumoasăapazniculuifarului.

—Câttimpatrecutdeatunci?Cincisprezeceani?Dumnezeule!

Joshîncepusăsporovăiască,ținându-șimâinileînbuzunare.Vântulreceîiciufuleapărulroșcovandeevreu.

—Darne-amdistrat,nu-iașa?Totcidrulălapecarel-ambăutînCoruisk.I-aimaivăzutpeceidingașcă?

—Nupreades.

Angusarfipututadăugadinmotiveevidente.Însănufunevoit.Joshcunoșteasituația.

Înacelultiman,dupămoarteaLydiei,AngusapelaselaJosh,maipresus de oricine: pentru convorbiri telefonice îndelungate deconsolare și întrevederea stânjenitoare din pub, când Josh venise înLondra. Iar Josh își făcuse datoria, ascultându-l pe Angus vorbinddespre Lydia. Vorbind până când cuvintele se transformaseră înscuipat,pânăcândvorbeledeveniserăun lichid fizic ce i se scurgeadingură;vorbindpânăcândwhisky-ulșisomnulșterseserătotul.

Josh era singurul bărbat care-l văzuse pe Angus plângând cuadevărat moartea fiicei lui, într-o seară întunecată și îngrozitoare,când floarea suferinței se deschisese și înflorise. Un subiect tabufusese încălcat în acea seară, poate într-un sens bun. Un bărbatplângând în fața unui bărbat, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji și cunasulcurgându-i.

Șiînacelmoment,lângăhotelulSelkie?

Josh verifica niște mesaje pe telefon. Angus studie încă o datăîndepărtata Insulă Torran. Era cale lungă printre limbile de nămol,

insulaeramultmaidepartedecâtîșiamintea.Vatrebuisămeargăînjosul plajei, apoi să ocolească Insula Salmadair și pe urmă sătraversezedigulcătreinsulamaimică,secundară,Torran.Aveasă-iiacelpuțintreizecisaupatruzecideminute.

Iar acea distanță de mers pe jos conta, pentru că vechea barcăprevăzută cu vâsle de pe insulă putrezise de multă vreme. Ceea ceînsemnacăein-aveaubarcă. Iarpânăcând îșivorcumpăraobarcănouă,el,SarahșiKirstievorfinevoițisăparcurgăpejosacelelimbiumede,alunecoaseșiînșelătoaredepământpentruaajungepeinsulă.Șiputeaufaceacellucrudoarîntimpulfluxului.

—Cunoștipecinevacuvreobarcăieftină?Devânzare?

Joshridicăprivireadintelefon.

—Amice,n-aifăcutrostde-obarcă?

—Nu.

—Gus,haide!Serios?CumpoțitrăipeTorranfărăobarcă?

—Nuputem.Însăvatrebuis-ofacempânăcumpăruna.Iarbaniisuntoproblemă.

—Potsăteduccuamea.

—Nu,vreausătraversezlimbiledenămol.Sătestezteritoriul.

PrietenulluiAngusscuturădincap,oferindu-iunzâmbetsceptic.

—N-aiuitatcăpeticelealeadepământsuntpericuloase,nu?

—A.Nu.

—Serios,Gus,noaptean-artrebuisătraversezipământulăla.Chiarși cuo torță, ți-ai putea scrânti o gleznăpe stânci, ai putea rămâneînțepenitînnămol,șiatunci,chiarcăaiîncurcat-o.

—Josh…

—ÎnSkyenimeninutepoateauzițipând:jumătatedincaseledepețărmsuntpustii.Casedevacanță.Iarna,cândvavenifluxul,receșifatal,te-aiîneca.

—Josh!Știutoateastea.Esteinsulamea!Practic,amtrăitaicicâtamfostmic.

— Dar aproape întotdeauna ai venit în timpul verii, nu? Iarna,zileleaudoarcincioresaupoateniciatât.Amice.Gândește-telaasta.

Chiar și cu o barcă, Torran poate fi foarte înșelătoare iarna. Putețirămâneizolațiacolozileîntregi.

—Bine.Aye.Știucăiernilesuntdureșicănuvafiușor.Însănu-mipasă.

—Sigur.Înțeleg.Cred,râseJosh.

— Deci mi-ai spus la telefon de flux, continuă Angus. În după-amiazaasta?

Josharuncăoprivirespremareacareseretrăgea,apoispreAngus.

—Ți-amtrimisunlinkpee-mailmaidevreme:programuloficialalfluxuluișirefluxuluiînportulMallaig,cutoatedetaliile.

—N-am apucat să verific, am fost numai înmișcare de lamiculdejun.

Joshconsimți. Își întoarsegânditorprivireasprelimbiledenămolșialgelecareseuscauînbătaiaplăpândăasoarelui.

—OK.Deciastăzirefluxulestelaorapatrudupă-amiaza.Aioorăînainteșiunadupă,maximum.Așacănemairămâneojumătatedeorăsămaipierdemtimpul,pânăpelatrei.

Încăunmomentdetăcereseașternuîntreei.Angusștiaceurma.Blând,prietenulluiîntrebă:

—…cefaceKirstie?

„Desigur.Astatrebuiasăîntrebi.CefaceKirstie?CefaceKirstie?Ceartrebuisărăspund?”,chibzuiAngus.

Voia să spună adevărul. Cam în urmă cu vreo șase luni, Kirstieîncepuse să se comporte foarte ciudat. Ceva cu adevărat straniu șiîngrijorătorseîntâmplasecufiicaluisupraviețuitoare:cupersoanaei.Lucruriledecurseserăatâtdeprost,încâtAngusaproapecămerseselaundoctor:șiapoi,înultimaclipă,elgăsiseunremediu.Oarecum.

DarAngusnuputeaspunenimănui,nicimăcar luiJosh.MaialesluiJosh,pentrucăJoshi-arziceluiMolly,soțialui,iarMollyșiSaraheraudestuldeapropiate.Șinu-iputeapermiteluiSarahsăafledespreasta, nici să-i relateze adevărul. Pur și simplu, n-avea încredere să-iîmpărtășeascălucrulacesta.N-avuseseîncredereînealuniîntregi,înatâtdemultefeluri.

Așacătrebuiasărecurgălaminciuni.ChiarșicuJosh.

—Kirstieestebine.Însituațiadefață.

—OK.ȘiSarah?Este,știi,bineacum?Sesimtemaibine?

Încăoîntrebareinevitabilă.

— Da. Este bine. Cu toții suntem bine. De-abia așteptăm să nemutăm,răspunseAnguscalm.Kirstievreasăvadăosirenă.Saumaidegrabăofocă.

—Ha!

—Înfine.Avemtimpdepierdut?Bemocafea?

— Mda. Vei observa câteva schimbări pe-aici, spuse Josh,împingândcuunscârțâitușabarului.

Nu se înșelă. În timp ce pășiră înăuntru, în hotelul Selkie,Anguspriviînjur,surprins.

Vechiul,murdarul și confortabilul pub pescăresc era transformat.Muzicapopdecimpoifuseseînlocuităcuunfolkmodernlaaceleașiinstrumente–cubodhráns{9} și viori.Podeauaacoperită cuuncovormurdarfuseseînlocuităcugresiescumpă,cenușie.

La capătul celălalt al barului, o pancartă scrisă cu cretă anunța„homar”,iarprintrecutiicupliantedelateatrelelocaleșigrămezidebroșuri despre vulturul de mare, o adolescentă dolofană stătea înspateledozatoarelordebere,jucându-sesupăratăcucerceluldinnas–șidisplăcându-iînmodevidentfaptulcăfunevoităsăiacomandadecafeaaluiJosh.

Schimbareaeraimpresionantă,însănuexcepțională.Acelaeradoarunalthotel-buticșibar-restaurantcareținteaspreturiștiibogațiaflațiîn căutareaunei experiențe scoțiene.Numaiera cârciumamurdară,cumirosdeoțet,dinurmăcudouădecenii.