Încrengătura Crysophyta şi Dynophyta

Curs an I Sistematica Criptogamelor

Dr. biol. Oana Danci

Increngătura Crysophyta

Gr. chrysos – galben, auriu

Phyton – plantă

Specii cosmopolite: apele marine şi

salmastre.

Cca.1000 specii

Morfologia talului

Tipuri de tal: monadal, rizopodial, palmeloid,

cocal, colonial, filamentos, parenchimatos.

Structura celulară

Marea majoritate nu au perete celular.

Membrana plasmatică numită periplast;

Unele crizofite prezintă învelişuri externe formate din scvame organice sau minerale, care acoperă în întregime periplastul.

Scvamele de siliciu apar exclusiv la crizofitele unicelulare şi coloniale.

În general scvamele sunt imbricate şi pleomorfe.

La unele crizofite scvamele sunt prevăzute cu sete silicioase tubulare.

Structura celulară

Numeroase crizofite au înveliş extern incomplet, sub formă de clopot, butelie, cunoscut sub numele de lorică.

Lorica este microfibrilară şi poate fi chitinoasă sau silicioasă.

2 flageli inegali, heteromorfi, heterodinamici, cu inserţie subapicală.

Flagelul orientat anterior este hirsut – flagel pleuronematic;

Flagelul orientat posterior este neted şi este mai scurt, se termină bont sau într-un filament subţire – flagel acronematic.

Structura celulară

La crizofitele Prymnesiophyceae, celula

posedă pe lângă cei 2 flageli netezi, o

structură unică contractilă, filamentoasă sau

masivă numită haptonemă.

•Haptonema formată din 5-8

microtubuli, membrana este continu

•are a periplastului

Structura celulară

Celulele vegetative ale crizofitelor monadale şi

coloniale prezintă stigmă intraplastidiană, situată

între tilacoizi şi ănvelişurile plastidiale.

Cloroplastul prezuntă lamele plastidiale lungi,

alcătuite din câte 3 tilacoizi.

În cloroplast se găseste o moleculă circulară de

ADN.

Sunt uninucleate, nucleul conţine un singur nucleol,

legătura dintre nucleol şi cloroplast este realizată de

reticulul endoplasmatic.

Structura celulară

Pigmenţi asimilatori: clorofila a, clorofila c,

caroteni (α, β), xantofile: fucoxantina,

diatoxantina, diadinoxantina.

Nutriţie

Autotrofe, heterotrofe, mixotrofe.

Produs de asimilaţie al crizofitelor

fotoautotrofe – crizolaminarina.

Produşi de rezervă: paramilon, manitol,

sterol.

Inmulţirea

Înmulţire vegetativă – prin diviziunea celulei

la formele unicelulare, fragmentarea talului la

cele pluricelulare.

asexuată – prin spori asexuaţi specializaţi –

zoospori (uniflagelaţi sau biflagelaţi)

Inmulţirea

sexuată – prin izogamie. Se unesc 2 celule vegetative mobile care se comportă ca izogameţi. Loricile se prind cu deschiderile una spre alta, fiecare monadă îşi părăseşte lorica, apoi fuzionează şi formeză un zigor sferic care se transformă în statospor. Peretele statosporului devine silicifiat cu excepţia unui căpăcel alcătuit din siliciu şi substanţe polizaharide. În condiţii faorabile statosporul germinează şi produce una sau 2 celule mobile sau zoospori, care ies prin por după dizolvarea căpăcelului.

Alge haplobionte la care numai zigotul este diploid.

Clasificare

Clasa Crysophyceae

Ord. Ochromonadales

Ochromonas: celule nude, biflagelate, pigmentate, mişcări metabolice, nutriţie fotoautotrofă, fagotrofă, osmotrofă şi mixotrofă.

Clasificare

Clasa Crysophyceae

Ord. Ochromonadales

Dynobrion – colonii dendroide alcătuite din celule care prezintă lorică incoloră, în formă de pâlnie, sau cilindrică, cu baza conică.

După diviziune una din celulele fiice părăseşte lorica şi se fixează de marginea loricii mamă şi secretă un nou perete celular.

Clasificare

Familia Chromulinaceae

Chromulina – celule libere, cu al 2-lea flagel redus la

un fotoreceptor. Stadii reversibile ]n ciclul vital.

Specii marine şi dulcicole, produc frecvent înfloriri.

Clasificare

Familia Mallomonaceae

Mallomonas – celule solitare, libere, cu flagel, acoperite cu scvame silicioase, imbricate.

Specii dulcicole.

Synura uvella

Clasificare

Ord. Chrysocapsales

Familia Hydruraceae

Hydrurus vaucheri – tal

până la 30 cm, gelatinos,

bogat ramificat, cu

creştere apicală, fixat de

substrat, cu aspect de

muşchi acvatic.

Clasificare

Ord. Crysotrichales

Phaeothamnion borzianum – tal filamentos,

ramificat, unistratificat, zoospori biflagelaţi.

Clasificare

Clasa Prymnesiophyceae

Multe Prymnesiophyceae prezintă alternanţă

de stadii mobile şi imobile.

Celulele mobile nu prezintă solzi celulari dar au

solzi organici şi/sau de carbonat de calciu.

Prezintă haptonemă situată apical.

Ecologie

Sunt prezente în toate biotopurile acvatice

Crizofitele intră în consistenţa fitoplanctonului

şi deci în piramida trofică.

În planctonul din iazurile cu apă curată şi

rece – Mallomonas şi Synura;

În turbării – Crysamoeba;

Sunt indicatori de ape curate.

Origine şi evoluţie

Identificate din Jurasic

Crizofitele au origine comună cu diatomeele

şi feofitele.

Studiul crizofitelor actuale au evidenţiat 3 linii

de dezvoltare care corespund celor 3 clase.

Increngătura Dynophyta

Gr. Dynos – vârtej

Phyton – plantă

Sunt cunoscute şi sub denumirea de

Pyrrophyta (pyron – foc) sau Dinoflagellatae

Morfologia talului

Tal: monadal, cocal, filamentos, trihal,

palmeloid.

Majoritatea sunt monadale cu 2 flageli

inseraţi lateral sau apical.

Unele dinofite mobile nu sunt flagelate

evident (Noctiluca miliaris).

Structura celulară

Organizare celulară tipic eucariotă;

Dinofitele imobile au perete celular tipic din celuloză;

Majoritatea dinofitelor sunt mobile şi prezintă un

înveliş celular numit tecă, alcătuit din plăci

celulozice;

Aranjarea plăcilor celulozice constituie tabulaţia;

Cloroplastele sunt similare cu cele ale crizofitelor, cu

pigmenţi asimilatori precum clorofial a, c, β-caroten,

xantofile.

Structura celulară

Dinofitele sunt uninucleate, nucleul este format din

membrană (anvelopă) nucleară, nucleoplasmă,

nucleol şi cromozomi. Structura cromozomilor

prezintă un stadiu evolutiv intermediar între

nucleoidul procariot şi nucleul eucariot.

Cromozomii sunt formaţi din ADN fibrilar complex,

diferenţiat de nucleoplasmă, dar nu conţine histone.

Datorită structurii nucleului, au fost numite

mezocariote.

Structura celulară

Celula dinoflagelatelor are 2 flageli inseraţi lateral. Aceştia iau naştere în locul de întâlnire al celor 2 şanţuri, ecuatorial şi longitudinal, pe învelişul extern.

Şanţul ecuatorial – cingulum, acesta delimitează pe suprafaţa externă a celulei (teca) epiteca – partea superioară şi hipoteca – partea inferioară.

Şanţul vertical (longitudinal) este situat în hipotecă şi este numit sulcus.

Structura celulară

Structura celulară

Flagelii pot emerge dintr-un singur por sau

din 2 pori separaţi.

Flagelul ecuatorial (transversal) este sub

formă de panglică, înconjoară aproape toată

celula şi execută mişcare ondulatorie.

Flagelul din şanţul longitudinal împinge celula

înainte şi serveşte la cârmuire.

Nutriţia

Dinofite autotrofe – fotosintetizante, au ca produs de rezervă amidon, uneori grăsimi şi uleiuri care determină culoarea roşie sau portocalie a celulelor – pirofite.

Unele dinofite trăiesc ăn simbioză cu diferite tipuri de organisme (spongieri, meduze, caracatiţe, sepii, etc)

Anumite dinoflagelate produc substanţe toxice pt om şi animale (Gonyaulax, Gymnodinion).

Înmulţirea

Vegetativă – prin diviziune logitudinală a celulei.

Fragmentarea celulara se produce dupa divizarea

nucleului şi a organitelor citoplasmatice. Fiecare

celula fiica primeşte un flagel şi o bucată de teacă.

Apoi cele două celule fiice formate construiesc

părţile care lipsesc.

La unele dinofite fragmentarea conţinutului celular

se produce în interiorul celulei parentale. Astfel se

formează 2 celule noi fără teacă care sunt eliberate

din celula parentală.

Înmulţirea

Înmulţirea asexuată se realizează prin spori

specilizaţi numiţi zoospori.

Înmulţirea sexuată se realizează prin

gametogamie (izogamie şi anizogamie).

Clasificare

Clasa Haplodinophyceae

Celule biflagelate cu 2 flageli heteromofi,

inseraţi apical, acoperite de periplast.

La Porocentrum, celulele au tecă bivalvă iar la

alte specii din genul Desmocapsa au tal

palmeloid.

Clasificare

Clasa Dynophyceae

Include dinfofitele care posedă într-un stadiu de

dezvoltare ontogenetică celule cu 2 şanţuri.

Au 2 flageli plasaţi ventral la locul de întâlnire al

şanţurilor cingulum şi sulcus.

Clasificare

Clasa Dynophyceae

Ordinul Gymnodiales

Gymnodinium – şanţul din hipotecă se prelungeşte

în epitecă.

Noctiluca – specie marină, fosforescentă.

Clasificare

Clasa Dynophyceae

Ordinul Peridiniales

specii monadale, cu celulele acoperite cu o teacă celulozică, formată din plăci

prevăzute cu pori.

Genuri: Peridinium, Ceratium, Gonyaulax

Ecologie

Mare am majoritate a dinofitelor se găsesc în apele

marine unde participă la formare fitoplanctonului.

În apele tropicale ale oceanelor reprezintă

fitoplanctonul dominant.

Pot determina mareea roşie. Unele maree roşii sunt

toxice.

Toxinele secretate de dinofite se acumulează în

scoici şi pot afecta oamenii care le consumă.

Origine şi evoluţie

Datează din Precambrianul târziu (650

milioane de ani in urmă).

Caracterele distinctive şi cele de asemănare

ale dinofitelor, comparativ cu celelalte alge,

permit considerarea lor ca grup vechi, care s-

a desprins din trunchiul comun al

cormofitelor.

Dinofitele au urmat o linie evolutivă distinctă,

închisă.