Sfint, irea viet, ii

Ellen G. White

Copyright © 2021Ellen G. White Estate, Inc.

Informat, ii despre aceasta carte

Prezentare generala

Aceasta publicat,ie ePub este oferita de catre Ellen G. WhiteEstate. Ea face parte dintr-o colect,ie mai larga. Va rugam sa vizitat,iEllen G. White Estate website pentru o lista completa a publicat,iilordisponibile.

Despre autor

Ellen G. White (1827-1915) este considerata ca fiind autorulamerican cu cele mai raspândite traduceri, lucrarile ei fiind publicateîn mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini,într-o varietate larga de subiecte spirituale s, i practice. Calauzita deDuhul Sfânt, ea l-a înalt,at pe Isus s, i a aratat catre Biblie ca temelie acredint,ei sale.

Mai multe link-uri

O scurta bibliografie a lui Ellen G. WhiteDespre Ellen G. White Estate

Sfârs, itul acordului licent, ei de utilizator

Vizualizarea, imprimarea sau descarcarea acestei cart,i, va acordadoar o licent, a limitata, neexclusiva s, i netransferabila pentru utiliza-rea personala. Aceasta licent, a nu permite republicarea, distribut,ia,transferul, sublicent,a, vânzarea, pregatirea unor lucrari derivate, saufolosirea în alte scopuri. Orice utilizare neautorizata a acestei cart,ise va sfârs, i prin anularea licent,ei acordate prin prezenta.

Mai multe informat, ii

Pentru informat,ii suplimentare despre autor, editori, sau modulîn care putet,i sprijini acest serviciu, va rugam sa contactat,i Ellen G.

i

White Estate: mail@whiteestate.org. Suntem recunoscatori pentruinteresul s, i impresiile dumneavoastra s, i va dorim binecuvântarea luiDumnezeu în timp ce vet,i citi.

ii

iii

În loc de prefat, a

În numerele de odinioara ale revistei Revieiw and Herald dinanul 1881, sub titlul general de „Sfint,irea” au aparut o serie deunsprezece articole bine alcatuite din pana Ellenei G. White. Scriinddintr-o profunda experient, a, în lucrarile lui Dumnezeu s, i avândmintea s, i o inima iluminate de Duhul Sfânt, dânsa a analizat atenttoate elementele adevaratei sfint,iri punându-le în contrast cu diferiteteorii gres, ite, populare privind acest subiect.

S, i în aceeas, i decada articolele ment,ionate au fost în întregimeextrase s, i publicate în forma unei bros, uri intitulate „Sfint,irea Bi-blica”, aparând în ianuarie 1889 s, i constituind lucrarea principala abibliotecilor cercetatorilor Bibliei.

Mult mai târziu, în anul 1937, acest material a vazut din noulumina tiparului purtând de data aceasta titlul pe care îl are s, i astazi:„Sfint,irea Viet,ii”, cuprinzând întregul material avut init,ial cu ada-ugarea unui singur paragraf din cartea. „Profet,i s, i Regi”, as, a cumse prezinta acum. În forma, aceasta s, i fiind de multe ori tiparita,lucrarea a îmbogat,it spiritual mii de viet,i.

Într-un nou format, dar fara vreo modificare a textului, acest[4]material profund spiritual s, i ves, nic actual este din nou tiparit pentru omai larga distribuire. Iar pentru o convenient, a mai buna a cititorului,textele biblice sunt incluse în textul curent.

Numai edit,ia de fat,a este cuprinsa în indexul scrierilor E. G.White, precum s, i în referint,ele Comentariului Biblic A. Z. S.

În limba româna, prima edit,ie a aparut în anul 1940, aceasta fiinda doua edit,ie. În sperant,a ca as, a cum a constituit în trecut un mijlocde profunda ajutorare conducând pe caile mult dorite ale treptelorsfint,irii va fi s, i astazi, rugam pe Cel Sfânt sa o calauzeasca în mâiniletuturor acelora ce doresc cu adevarat sfint,irea.

Editorii Bucures, ti, 1993

iv

CuprinsInformat,ii despre aceasta carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iÎn loc de prefat, a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ivCapitolul 1 — Adevarul în contrast cu teoriile false . . . . . . . . . . . 8

Isus osândes, te îndreptat,irea de sine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Puterea sentimentului în locul rat,iunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Timpul cercarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Aducerea de roade . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Pentru ce a fost lepadat Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Blândet,ea un rod al Spiritului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Dobândirea înfierii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Capitolul 2 — Principiile de cumpatare ale lui Daniel . . . . . . . 16Întâmpinând cercarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Nu era îngust s, i nici bigot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Un caracter fara defect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Aprobarea lui Dumnezeu mai scumpa decât viat,a . . . . . . . . . 18Dumnezeu apara pe servul Sau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Stapânirea de sine o condit,ie a sfint,irii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

Capitolul 3 — Stapânirea poftelor s, i a patimilor . . . . . . . . . . . . . 21Un standard posibil de atins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21O jertfa fara defect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Excitantele s, i narcoticele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Pofte care se razboiesc cu sufletul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Fumatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Ceaiul s, i cafeaua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

Capitolul 4 — Cuptorul de foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Descoperirea tainei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Chipul de aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Nici o teama de mânia împaratului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Înaintea Celui Nemarginit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30O integritate statornica s, i o viat, a sfint,ita . . . . . . . . . . . . . . . . . 30O învat, atura pentru cei fricos, i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Capitolul 5 — Daniel în groapa cu lei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Un complot satanic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33O pilda de curaj s, i credincios, ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

v

vi Sfintirea vietii

„Dumnezeul meu a, trimis pe îngerul Sau” . . . . . . . . . . . . . . 35Capitolul 6 — Rugaciunea lui Daniel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

Seriozitate s, i evlavie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Solul ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Cautarea înt,elepciunii de la Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Lui Daniel i se da onoare împarateasca . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

Capitolul 7 — Caracterul lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Reînnoit prin har . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Exemple de transformarea caracterului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Mustrarea mândriei s, i ambit,iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Ioan s, i Iuda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Capitolul 8 — Misiunea slujirii lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Tema preferata a lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Întristat din cauza ratacirilor otravitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Nici un compromis cu pacatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Nu poate fi sfint,ire fara ascultare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Dumnezeu nu s-a schimbat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

Capitolul 9 — Ioan în exil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Martorul lui Dumnezeu n-a fost adus la tacere . . . . . . . . . . . 53Glasul naturii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Un pazitor al Sabatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Adâncit în Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Maiestatea lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57O viziune despre Hristos, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Umilint,a lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

Capitolul 10 — Caracterul cres, tin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Iubirea de Dumnezeu s, i de oameni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61Imitând modelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61Privilegiul de a fi una cu Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Rugaciunea lui Pavel pentru biserica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Masura sfint,eniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Voint,a Lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Capitolul 11 — Privilegiul cres, tinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Viat,a de credint, a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Împotrivire fat, a de ispite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Privind cu ochiul credint,ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Înabus, irea Spiritului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Deprinderi religioase drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

Cuprins vii

Valoarea sufletului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70O lucrare progresiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Strigatul de biruint, a al lui Pavel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

Capitolul 1 — Adevarul în contrast cu teoriile false

Sfint,irea ceruta de Sfintele Scripturi are de a face cu întreaganoastra fiint, a: spiritul, sufletul s, i trupul. Aici ne este aratata ideaunei depline consacrari. Pavel se ruga ca Biserica din Tesalonic sase poata bucura de aceasta mare binecuvântare. „Dumnezeul paciisa va sfint,easca El însus, i pe deplin; duhul vostru, sufletul vostru s, itrupul vostru sa fie pazite întregi, fara prihana la venirea Domnuluinostru Isus Hristos.” 1 Tesaloniceni 5, 23.

În lumea religioasa predomina despre sfint,ire o teorie falsa,neadevarata s, i primejdioasa în urmarile ei. Mult,i din acei care mar-turisesc ca sunt sfint,i nu au adevarata sfint,ire. Sfint,irea lor e alcatuitadin cuvinte s, i din dorint,a de închinare. Aceia care se straduiesccu adevarat sa dobândeasca un caracter cres, tin desavârs, it nu-s, i vorîngadui niciodata sa creada ca ei ar fi fara pacat. Umblarea lor poatesa fie fara cusur, ei pot fi nis, te reprezentant,i vii ai adevarului pe carel-au primit, dar cu cât îs, i vor deprinde mai mult cugetul sa meditezela caracterul lui Hristos s, i cu cât se vor apropia mai mult de chipulLui divin, cu atât vor discerne mai lamurit desavârs, irea Lui nepatatas, i cu atât mai adânc îs, i vor simt,i nedesavârs, irile lor.

Aceia care pretind a fi sfint,it,i dau o dovada îndestulatoare ca[8]sunt înca departe de sfint,enie. Ei nu reus, esc sa-s, i vada lipsurile s, inedesavârs, irile. Totus, i, ei se privesc ca s, i când ar oglindi chipul luiHristos s, i aceasta pentru ca nu-L cunosc cu adevarat. Cu cât staumai departe de Mântuitorul lor, cu atât li se pare ca sunt mai drept,i.

Meditând însa cu rabdare s, i cu încredere umilita la Isus, carea fost strapuns pentru faradelegile noastre s, i care a purtat durerilenoastre, vom putea învat,a sa calcam pe urmele Sale. Privind mereula El, vom fi preschimbat,i în asemanarea Sa divina. S, i când aceastalucrare va fi savârs, ita în noi, atunci nu vom mai pretinde ca suntemneprihanit,i prin noi îns, ine, ci vom înalt,a pe Isus Hristos s, i vomsprijini sufletele noastre neputincioase numai pe meritele Sale.

8

Adevarul în contrast cu teoriile false 9

Isus osândes, te îndreptat, irea de sine

Mântuitorul a condamnat întotdeauna îndreptat,irea de sine. El aînvat,at pe ucenicii Sai ca cea mai înalta religie este aceea care se dape fat, a într-un spirit blând s, i linis, tit. El îi sfatuies, te sa faca faptelelor bune în tacere, nu pentru etalare, nu cu gândul de a fi laudat,i sauonorat,i de oameni, ci spre onoarea lui Dumnezeu, as, teptând sa fierasplatit,i în lumea viitoare. S, i ca daca ei savârs, esc fapte bune spre afi laudat,i de oameni, atunci nici o rasplatire nu vor primi de la Tatallor ceresc.

Hristos a învat,at pe urmas, ii Sai sa nu se roage ca sa fie auzit,ide oameni. „Ci tu, când te rogi intra în odait,a ta, încuie-t,i us, a s, iroaga-te Tatalui Tau care este în ascuns; s, i Tatal tau, care vede în [9]ascuns, ît,i va rasplati.” Matei 6, 6. Asemenea cuvinte ies, ite de pebuzele lui Hristos, ne arata ca El nu prives, te cu mult,umire acel felde evlavie, atât de obis, nuit printre farisei. Învat, aturile Sale, rostitede pe Muntele Fericirilor, arata ca faptele de binefacere trebuie safie savârs, ite cu noblet,e s, i ca serviciile divine raspândesc cel mal bunmiros, atunci când sunt împlinite într-un spirit lipsit de pretent,ie,într-un mod blând s, i umilit. Gândurile curate sfint,esc fapta.

Adevarata sfint,ire înseamna supunere deplina fat, a de voint,a luiDumnezeu. Cugetele s, i sentimentele de razvratire sunt atunci biruite,iar glasul lui Isus trezes, te o noua viat, a, care patrunde întreaga fiint, a.Aceia care sunt cu adevarat sfint,it,i nu-s, i vor pune propria lor parereca masura a dreptat,ii sau nedreptat,ii. Ei nu sunt nici bigot,i dar nicidrept,i în ochii lor proprii; ei sunt gelos, i pe ei îns, is, i, temându-semereu sa nu piarda fagaduint,a prin neîmplinirea tuturor condit,iilorpe care se sprijina fagaduint,ele.

Puterea sentimentului în locul rat, iunii

Mult,i dintre cei ce marturisesc a fi sfint,it,i sunt cu totul straini delucrarea harului asupra inimii lor. Când aces, tia sunt pus, i la proba s, icercat,i sunt gasit,i ca farisei cu îndreptat,irea lor de sine. Ei nu potsuporta nici o împotrivire. Ei lasa la o parte rat,iunea s, i judecata s, i sesprijina în totul numai pe sentimentele lor, întemeindu-s, i pretent,iilelor de sfint,ire pe emot,iile pe care le-au simt,it din când în când. Suntîncapat,ânat,i s, i sucit,i s, i cauta a-s, i sust,ine cu îndaratnicie pretent,iile

10 Sfintirea vietii

despre sfint,ire, spunând multe cuvinte, dar fara sa aduca vreun rod[10]pret,ios, ca dovada. Aceste persoane pretinse a fi sfint,ite, nu numaica îs, i îns, eala propriile lor suflete prin pretent,iile lor, dar exercitas, i o influent, a rea fat, a de mult,i care doresc în mod serios sa seconformeze voint,ei lui Dumnezeu. Ele sunt auzite repetând mereucuvintele: „Dumnezeu ma conduce! Domnul ma învat, a! Eu traiescfara pacat!” Mult,i dintre cei care vin în contact cu un astfel de spiritse izbesc ca de ceva întunecat s, i tainic pe care nu-l înt,eleg. Aceastaeste ceva cu totul neasemanator cu Hristos, unicul model adevarat.

Sfint,irea biblica nu e produsul unor emot,ii puternice. Aici cadmult,i în gres, eala. Ei îs, i fac din sentimente masura sau calauzalor. când se simt mândri sau fericit,i, ei pretind ca sunt sfint,it,i. Darsentimentele de fericire sau lipsa de bucurie nu e o dovada ca opersoana este sfint,ita sau nu. Sfint,irea instantanee nu poate sa existe.Adevarata sfint,ire este o lucrare zilnica, ce dureaza o viat, a întreaga.Acela care se lupta cu ispitele zilnice, biruind pornirile lor pacatoases, i staruind dupa sfint,enia inimii s, i a viet,ii, nu ridica nici o pretent,ieîngâmfata de sfint,enie. Ei flamânzesc s, i înseteaza dupa neprihanire.Pacatul pare în ochii lor peste masura de pacatos.

Sunt unii care se pretind a fi sfint,i, care marturisesc adevarul, cas, i frat,ii lor, s, i, de aceea, poate fi greu sa faci o deosebire între ei;dar cu toate acestea, deosebirea exista. Marturia acelora care pretinda avea o astfel de experient, a înalt, atoare va face ca Spiritul placutal lui Hristos sa se retraga din adunare s, i va lasa o influent, a receasupra celor prezent,i, pe când, daca ei ar viet,ui într-adevar fara pacat,[11]prezent,a lor ar aduce pe îngerii sfint,i în adunare, iar cuvintele lor arfi într-adevar „ca nis, te mere de aur în panere de argint”. Proverbe25, 11.

Timpul cercarii

Vara, când privim copacii unei paduri din fat,a noastra s, i tot,isunt îmbracat,i cu o mantie frumoasa de verdeat, a, poate ca nu putemdeosebi pe acei care sunt întotdeauna verzi de ceilalt,i. Dar când vineiarna s, i gerul suveran Îl strânge în brat,ele sale, când el dezbraca peceilalt,i copaci de podoaba lor de frunze, atunci cei ce sunt întotdea-una verzi se deosebesc numaidecât. În felul acesta se petrec lucruriles, i cu tot,i aceia care umbla în umilint, a, neîncrezându-se în ei îns, is, i,

Adevarul în contrast cu teoriile false 11

ci prinzându-se tremurând de mâna lui Hristos. În timp ce aceiacare sunt încrezatori în sine s, i se sprijina pe propria lor desavârs, irede caracter, atunci când furtuna cercarilor vine asupra lor, îs, i pierdves, mântul falsei lor neprihaniri, cei cu adevarat neprihanit,i, care iu-besc pe Dumnezeu din sinceritate s, i se tem de El, poarta ves, mântulneprihanirii lui Hristos, atât în zile bune, cât s, i în strâmtorare.

Abnegat,ia, jertfirea de sine, darnicia, bunatatea, dragostea, rab-darea, taria morala s, i statornicia cres, tina sunt roadele zilnice adusede aceia care viet,uiesc cu adevarat în legatura cu Dumnezeu. Faptelelor poate nu sunt trâmbit,ate în lume, dar ei duc zilnic lupta personalacu cel rau s, i câs, tiga biruint,e pret,ioase asupra ispitei s, i nedreptat,ii.Voturile solemne se reînnoiesc s, i se pastreaza prin taria câs, tigataprin rugaciune serioasa s, i printr-o veghere neîntrerupta. Entuziastulînflacarat nu poate întrezari luptele launtrice ale acestor lucratoritacut,i, dar ochiul Aceluia, care vede tainele inimii, cerceteaza s, i [12]prives, te cu aprobare la orice efort facut în umilint, a s, i blândet,e. Enecesar un timp de cercare spre a descoperi aurul cel curat al iubiriis, i al credint,ei din caracter. Atunci când vin asupra bisericii cercaris, i greutat,i, zelul statornic s, i iubirea calda a adevarat,ilor urmas, i ai luiHristos se dau pe fat, a.

Ne pare rau când vedem pe pretins, ii cres, tini ca sunt dus, i înratacire de teoria falsa s, i vrajita ca ei ar fi desavârs, it,i, pentru caeste atât de greu a-i trezi la realitate s, i a-i aduce iaras, i la caleacea dreapta. Ei s-au straduit sa faca cele din afara ale lor cât maifrumoase s, i mai placute cu putint, a, în timp ce le lipses, te podoabalauntrica, blândet,ea s, i umilint,a lui Hristos. Timpul de cercare va venila fiecare s, i atunci nadejdile multora, care ani de zile de-a rânduls-au crezut în sigurant, a, se vor dovedi fara temei. Când sunt pus, i înpozit,ii noi s, i sub împrejurari diferite, unii dintre cei ce pareau a fistâlpi în casa lui Dumnezeu se dau pe fat, a a fi numai nis, te scânduriputrede sub o zugraveala lustruita. Dar cei umilit,i cu inima, care ausimt,it zilnic cât pret,uies, te a-s, i întari sufletele pe Stânca cea eterna,vor sta neclintit,i în mijlocul cercarilor vijelioase, pentru ca ei nu seîncred în ei îns, is, i. „Temelia lui Dumnezeu sta sigura, având peceteaaceasta: Domnul cunoas, te pe cei ce sunt ai Lui”. 2 Timotei 2, 19.

12 Sfintirea vietii

Aducerea de roade

Aceia care se ostenesc a atrage privirea la faptele lor bune, vor-bind mereu de starea lor de nepacatos, enie, s, i care se straduiesc sascoata la iveala ispravile lor religioase, nu fac prin aceasta altcevadecât sa-s, i îns, ele sufletul. Un om sanatos, care este în stare a-s, iîndeplini datoriile viet,ii sale, s, i care îs, i face lucrul zi dupa zi, care[13]are mintea sanatoasa s, i prin ale carei vine circula un sânge sanatos,nu cheama pe orice om pe care-l întâlnes, te sa vada cât de sanatos ecorpul sau. Sanatatea s, i vigoarea sunt condit,iile naturale ale viet,iisale s, i, de aceea, put,in îs, i da seama ca se bucura de un dar as, a debogat.

Întocmai as, a este s, i cu un om neprihanit cu adevarat. El nu-s, i daseama de propria sa bunatate s, i evlavie. Principiul religios a devenitizvorul s, i conducta viet,ii sale s, i pentru el e tot as, a de firesc a aduceroadele Spiritului, ca s, i pentru un smochin de a face smochine, sauca s, i pentru un trandafir de a înfat,is, a flori de trandafir. Firea sa esteatât de îmbibata de iubire de Dumnezeu s, i de semenii sai, încâtsavârs, es, te faptele lui Hristos cu o inima voioasa.

Tot,i cei ce vin în sfera lui de influent, a fac cunos, tint,a cufrumuset,ea s, i cu parfumul placut al viet,ii sale cres, tine, des, i el nu-s, ida seama de acesta, pentru ca este în armonie cu deprinderile s, iînclinat,iile sale. El se roaga pentru luminarea divina s, i are placere aumbla în aceasta lumina. Mâncarea s, i bautura sa este de a face voiaTatalui sau ceresc. Viat,a sa este ascunsa cu Hristos în Dumnezeu;s, i totus, i el nu se mândres, te cu aceasta s, i nici nu-s, i da seama de ea.Dumnezeu prives, te cu buna placere la cei umilit,i s, i neluat,i în seama,care pas, esc de aproape pe urmele Maestrului, lor. Îngerii se simtatras, i de aceste suflete s, i le place sa-i însot,easca pe cararea lor. Eipoate sunt neluat,i în seama de aceia care pretind ca au ajuns la otreapta mai înalta s, i carora le place sa scoata la iveala faptele lorbune; dar îngerii ceres, ti se coboara cu placere la dâns, ii s, i sunt ca unzid de foc în jurul lor.

Pentru ce a fost lepadat Hristos[14]

Mântuitorul nostru a fost Lumina lumii; dar lumea nu L-a cu-noscut. El a savârs, it mereu fapte de mila, revarsând lumina pe calea

Adevarul în contrast cu teoriile false 13

tuturor; s, i totus, i El n-a atras atent,ia acelora printre care umbla casa priveasca la virtut,ile Sale fara seaman, la abnegat,ia, la jertfa Sade Sine s, i la darnicia Sa. Iudeii nu admirau o astfel de viat, a. Eiconsiderau religia Sa ca fiind fara valoare, pentru ca nu era în acordcu masura lor pentru evlavie. Ei socoteau ca Hristos nu era religiosîn spirit s, i caracter; deoarece religia lor era alcatuita din falsuri, dinrugaciuni în public s, i din savârs, irea de fapte caritabile, fara efect.Ei trâmbit,au faptele lor bune, dupa cum fac cei ce pretind a fi sfint,i.Ei voiau sa faca pe tot,i sa înt,eleaga ca sunt fara pacat. Dar întreagaviat, a a lui Hristos era într-un contrast direct cu aceasta. El nu cautanici câs, tig s, i nici onoare. Faptele Sale de vindecari minunate erausavârs, ite într-un spirit cât se poate de linis, tit, des, i El nu putea t,ineîn frâu entuziasmul acelora care deveneau partas, i marilor Sale bi-necuvântari. Umilint,a s, i blândet,ea caracterizau viat,a Sa. S, i tocmaipentru ca umblarea Sa era atât de umilita, lipsita de pretent,ii s, i sedeosebea atât de mult de a fariseilor, ei nu voiau sa-L primeasca.

Blândet, ea un rod al Spiritului

Cel mai pret,ios rod al sfint,eniei este harul blândet,ii. când acesthar t,ine frânele sufletului, felul omului de a fi e modelat de influent,asa. Un astfel de suflet as, teapta neîncetat pe Dumnezeu s, i îs, i supunevoint,a voint,ei Sale. Priceperea sa prinde orice adevar divin s, i voint,a [15]sa se pleaca în fat,a oricarui principiu divin, fara a se îndoi sau mur-mura. Adevarata blândet,e îmblânzes, te s, i supune inima s, i da mint,iidestoinicie ca sa-s, i întipareasca bine cuvântul. Ea aduce Gândurilela supunere fat, a de Isus Hristos; deschide inima la Cuvântul luiDumnezeu, cum era deschisa inima Lidiei. Ea ne aduce împreuna cuMaria, ca învat, acei, la picioarele lui Isus. „El conduce pe cei blânzila judecata s, i învat, a pe cei umilit,i caile Sale”. Psalmii 25, 9.

Vorbirea celor blânzi nu este niciodata plina de îngâmfare. Cas, i copilul Samuel, ei se roaga: „Vorbes, te Doamne, caci robul tauasculta”. 1 Samuel 3, 9. Când Iosua a fost as, ezat în pozit,ia ceamai înalta de comandant al lui Israel, el a declarat razboi tuturorvrajmas, ilor lui Dumnezeu. Inima sa era plina de cugete nobile pri-vind înalta sa misiune. S, i totus, i, când i se vestea vreo solie din cer, ellua pozit,ia unui copil, care dores, te sa fie condus. Raspunsul sau era:„Ce spune Domnul meu servului Sau?” Iosua 5, 14. Primele cuvinte

14 Sfintirea vietii

ale lui Pavel, când Hristos i S-a descoperit, au fost: „Doamne, cevrei sa fac?” Faptele Apostolilor 9, 6.

Blândet,ea în s, coala lui Hristos este una din roadele de seama aleDuhului Sfânt. Ea este o cale divina prin care Duhul Sfânt lucreazaspre sfint,ire s, i care face pe cel care o poseda sa fie destoinic a-s, i t,ineîn stapânire totdeauna un temperament iute s, i furtunos. Când harulblândet,ii e nutrit de catre aceia care sunt din fire suparacios, i s, i iut,ila mânie, ei vor depune cele mai serioase sfort, ari ca sa-s, i supunaacest temperament nefericit. Din zi în zi ei vor câs, tiga stapânireasupra lor îns, is, i, pâna ce acea trasatura de caracter lipsita de iubires, i neasemanatoare cu Hristos este biruita. Ei devin apoi asemenea cu[16]Modelul Divin s, i pot asculta de sfatul inspirat: „Fii repede la auzire,încet la vorbire s, i încet la mânie”. Iacov 1, 19.

Când un om pretinde a fi sfint,it s, i totus, i în cuvinte s, i fapte re-prezinta necurmat un izvor din care curge apa amara, atunci putemspune cu sigurant, a: acest om este amagit. El trebuie sa învet,e încaalfabetul a ceea ce înseamna viat,a de cres, tin. Aceia care marturisesca fi servi ai lui Hristos au nutrit atât de mult demonul lipsei de buna-tate încât par a iubi elementele nesfint,ite s, i au placere sa rosteascacuvinte care displac s, i irita. Aces, ti oameni trebuie sa se pocaiascaînainte ca Mântuitorul sa-i recunoasca de copii ai Sai.

Blândet,ea este podoaba launtrica pe care Dumnezeu o pret,uies, tenespus de mult. Apostolul vorbes, te despre aceasta, ca fiind maide pret, decât aurul, margaritarele sau pietrele scumpe. În timp cepodoabele din afara înfrumuset,eaza numai corpul muritor, podoabablândet,ii înfrumuset,eaza sufletul s, i pune pe omul trecator în legaturacu Dumnezeul cel nemarginit. Aceasta este podoaba pe care s, i-aales-o Dumnezeu însus, i. Acela care a împodobit cerurile cu as, triluminos, i, a promis prin acelas, i Spirit ca „El va împodobi pe cel blândcu mântuire”. Psalmii 149, 4. Îngerii cerului vor scrie ca fiind ceimai bine împodobit,i, aceia care se îmbraca în Domnul Isus Hristoss, i umbla cu El în blândet,ea s, i umilint,a Spiritului.

Dobândirea înfierii

Pentru cres, tin exista idealuri înalte de ajuns. El trebuie sa nazu-iasca mereu dupa idealuri mai înalte. Ioan (apostolul) avea o ideeînalta despre privilegiul unui cres, tin. El zicea: „Vedet,i ce dragoste

Adevarul în contrast cu teoriile false 15

ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii lui Dumnezeu!” 1 Ioan 3, 1. [17]Pentru oameni nu exista o demnitate mai înalta de ajuns ca ceacuprinsa în aceste cuvinte. Omului i s-a asigurat privilegiul de adeveni mos, tenitor al lui Dumnezeu s, i împreuna mos, tenitor cu Hris-tos. Acelora care au fost înalt,at,i în felul acesta, le sunt desfas, uratebogat,iile nepatrunse ale lui Hristos, care sunt de zeci de mii de orimai pret,ioase decât bogat,iile lumii. As, adar, prin meritele lui IsusHristos, omul muritor este ridicat, la partas, ie cu Dumnezeu s, i cuFiul Sau iubit.

Capitolul 2 — Principiile de cumpatare ale lui[18]

Daniel

Caracterul profetului Daniel a fost remarcabil. El a fost unexemplu stralucit de ceea ce poate ajunge omul când e unit cuînt,elepciunea lui Dumnezeu. O scurta istorisire a viet,ii acestui barbatSfânt al lui Dumnezeu ni s-a lasat ca un raport încurajator pentruaceia care aveau sa fie chemat,i mai târziu sa sufere cercari s, i ispite.

Când poporul Israel, regele, nobilii s, i preot,ii lor au fost dus, iin captivitate, patru dintre ei au fost ales, i ca sa slujeasca la curteaîmparatului din Babilon. Unul dintre aces, tia era Daniel, care încade timpuriu dadea dovada ca va ajunge pe viitor la o destoinicieînsemnata. Aces, ti tineri, erau cu tot,ii de vit, a domneasca s, i suntdescris, i ca „nis, te tineri fara cusur trupesc, frumos, i la chip, înzestrat,icu înt,elepciune în orice ramura a s, tiint,ei, cu minte agera s, i pricepere,în stare sa slujeasca în casa împaratului”. Daniel 1, 4. Pret,uindtalentele superioare ale acestor tineri captivi, împaratul Nebucadnet,ara hotarât sa-i pregateasca spre a li se da locuri de seama în împarat,iasa. S, i pentru ca ei sa poata fi în totul destoinici a sluji la curteaîmparateasca, dupa obiceiul oriental, ei trebuiau sa fie învat,at,i limbahaldeilor s, i sa fie supus, i, timp de trei ani de zile, la disciplina fizicas, i intelectuala.

Tinerii din aceasta s, coala nu numai ca erau primit,i la palatul[19]imperial, dar se luase masuri ca ei sa manânce din mâncarurile s, i sabea din vinul care se servea la masa împaratului. Prin toate acestea,împaratul gândea nu numai sa le arate o mare cinste, dar s, i sa asigurepentru dâns, ii cea mai buna dezvoltare fizica s, i mintala, care putea fiajunsa.

Întâmpinând cercarea

Printre alimentele servite la masa împaratului era s, i carnea deporc s, i alte mâncaruri de carne care erau declarate ca necurate delegea lui Moise s, i din care evreilor le era interzis în chip lamurit sa

16

Principiile de cumpatare ale lui Daniel 17

manânce. Aici Daniel s-a gasit în fat,a unei cercari aprige. Sa ramânaoare credincios învat, aturilor parint,ilor sai cu privire la mâncares, i bautura, sa jigneasca pe împarat s, i sa-s, i piarda poate nu numailocul, ci chiar s, i viat,a, sau sa nesocoteasca poruncile Domnului s, i sapastreze favoarea împaratului, asigurându-se astfel de mari avantajeintelectuale s, i cele mai magulitoare perspective lumes, ti?

Daniel n-a s, ovait. El s-a hotarât sa ramâna statornic în integri-tatea sa oricare ar fi urmarile. El „s-a hotarât în inima lui sa nu sespurce cu bucatele alese ale împaratului s, i cu vinul pe care-l beaîmparatul”. Daniel 1, 8.

Nu era îngust s, i nici bigot

Printre pretins, ii cres, tini de astazi sunt mult,i care ar socoti peDaniel ca fiind prea ciudat s, i l-ar învinui ca îngust sau bigot. Eiprivesc chestiunea mâncarii s, i a bauturii ca fiind de prea mica în- [20]semnatate spre a cere o pozit,ie atât de hotarâta — ei nu o privesc cape o chestiune care sa impuna, daca e nevoie, jertfirea oricarui foloslumesc. Dar aceia care judeca astfel vor vedea, la ziua judecat,ii, cas, i ei s-au abatut de la poruncile hotarâte ale lui Dumnezeu s, i au pusparerile lor ca masura pentru dreptate s, i nedreptate. Ei vor vedeaca ceea ce li se paruse a fi fara însemnatate, nu a fost tot as, a privitde Dumnezeu. Poruncile Sale trebuie respectate cu sfint,enie. Aceiacare primesc s, i asculta de un principiu al Sau pentru ca le prindebine sa faca as, a, în timp ce leapada pe un altul pentru ca t,inerea luiar cere un sacrificiu, coboara nivelul dreptat,ii s, i, prin exemplul lorfac s, i pe alt,ii sa priveasca la Sfânta Lege a lui Dumnezeu ca fiindceva fara însemnatate. Un „As, a zice Domnul” trebuie sa fie reguladupa care sa ne conducem în toate lucrurile.

Un caracter fara defect

Daniel a fost supus la cele mai aspre cercari care asalteaza s, i pe ti-nerii din zilele noastre; dar el a fost credincios fat, a de învat, aturile re-ligiei pe care le primise în copilaria lui. El era înconjurat de influent,ecare urmareau sa strice pe aceia care ar fi s, ovait între principiu s, iînclinat,ie; totus, i Cuvântul lui Dumnezeu ni-l prezinta ca fiind de uncaracter fara defect. Daniel nu îndraznea sa se încreada în propria

18 Sfintirea vietii

lui putere morala. Rugaciunea era pentru el o necesitate. El s, i-afacut din Dumnezeu taria lui s, i temerea de Dumnezeu era continuuînaintea lui, în toata consacrarea viet,ii lui.

Daniel poseda harul unei blândet,i adevarate. El era credincios,hotarât s, i nobil. El se straduia sa traiasca în pace cu tot,i, dar stateaneclintit ca un cedru înalt, oricând era vorba de principii. În orice[21]lucru care nu venea în contrazicere cu ascultarea sa de Dumnezeu,el era respectuos s, i ascultator de acela care aveau autoritate asupralui; dar el avea un simt, atât de înalt despre cerint,ele lui Dumnezeu,încât pretent,iile suveranilor pamântes, ti erau socotite de el ca fiindsubordonate. El nu s-ar fi abatut de la datoria sa pentru nici un calculegoist.

Caracterul lui Daniel e prezentat lumii ca un exemplu de ceeace poate face harul lui Dumnezeu din oamenii care sunt decazut,iprin însas, i firea lor s, i sunt stricat,i prin pacat. Raportul despre viat,asa nobila s, i plina de abnegat,ie este o încurajare pentru oamenii dintimpul nostru. Din el putem aduna taria spre a rezista ispitei cunoblet,e s, i statornicie, s, i prin harul blândet,ii, sa stam pentru dreptatesub cele mai aspre cercari.

Aprobarea lui Dumnezeu mai scumpa decât viat, a

Daniel ar fi putut gasi o scuza admisibila de a se departa deprincipiile strictei cumpatari, dar aprobarea lui Dumnezeu îi era maiscumpa decât favoarea celui mai puternic, suveran pamântesc — maiscumpa chiar decât viat,a lui. Prin purtarea sa politicoasa, el obt,inusefavoarea superiorului sau, care era însarcinat cu supravegherea ti-nerilor evrei s, i Daniel îi facu o cerere, ca sa nu fie silit,i a mâncadin bucatele împaratului, sau sa bea din vinul lui. Supraveghetorulse temea, ca nu cumva, prin îndeplinirea acestei cereri, sa-s, i atragadizgrat,ia împaratului s, i sa-s, i puna astfel viat,a în primejdie. Ca s, imult,i din zilele noastre, el credea ca o dieta abstinenta va face peaces, ti tineri sa fie palizi s, i bolnavicios, i la înfat,is, are s, i slabit,i în ceprives, te puterea fizica, pe când hrana necumpatata de la masa aceluiîmparat i-ar face voios, i s, i frumos, i, sporind puterea lor de munca[22]fizica s, i mintala.

Daniel a cerut ca lucrul acesta sa fie hotarât printr-o cercare dezece zile, — dându-se libertate evreilor ca, în acest scurt timp, sa

Principiile de cumpatare ale lui Daniel 19

manânce alimente simple în timp ce tovaras, ii lor sa aiba parte de de-licatesele împaratului. În cele din urma, cererea le-a fost îndeplinita,dar Daniel s, tia sigur ca va câs, tiga. Des, i era înca tânar, vazuse urma-rile daunatoare ale vinului s, i ale viet,ii desfrânate asupra sanatat,iifizice s, i mintale.

Dumnezeu apara pe servul Sau

La sfârs, itul celor zece zile, s-a vazut ca urmarile au fost altfeldecât erau as, teptarile supraveghetorului. Nu numai Ia înfat,is, areafet,ei, dar s, i la puterile fizice, cât s, i la vigoarea mintala, aceia carefusesera cumpatat,i în principiile lor dadeau pe fat, a o superioritatedeosebita fat, a de tovaras, ii lor care îs, i împlinisera poftele. Ca urmarea acestei probe, s-a îngaduit lui Daniel s, i tovaras, ilor, lui sa-s, i urmezedieta lor simpla în tot cursul instruirii lor pentru serviciile împarat,iei.

Domnul a aprobat statornicia s, i abnegat,ia acestor tineri evrei s, ibinecuvântarea Sa i-a însot,it. El „a dat acestor patru tineri s, tiint,a s, ipriceperea pentru tot felul de scrieri s, i înt,elepciune; mai ales însa afacut pe Daniel priceput în toate vedeniile s, i în toate visele”. Daniel1, 17. La încheierea celor trei ani de instruire, când destoinicia s, icapacitatea lor au fost examinate de împarat, „nu.s-a gasit niciunulca Daniel, Hanania, Mis, ael s, i Azaria. De aceea ei au fost primit,iîn slujba împaratului. În toate lucrarile care cereau înt,elepciune s, i [23]pricepere s, i despre care îi întreba împaratul, îi gasea de zece ori maidestoinici decât tot,i vrajitorii s, i cititorii în stele care erau în toataîmparat,ia lui”. Idem 20.

Stapânirea de sine o condit, ie a sfint, irii

Viat,a lui Daniel este o ilustrare inspirata de ceea ce poate alca-tui un caracter sfint,it. Ea da tuturor o lect,ie s, i îndeosebi tinerilor.O ascultare deplina de poruncile lui Dumnezeu este spre binecu-vântarea sanatat,ii corpului s, i a mint,ii. Pentru a ajunge la cel maiînalt ideal de moralitate s, i dezvoltare intelectuala este necesar acauta înt,elepciunea s, i taria de la Dumnezeu s, i de a respecta o strictacumpatare în toate deprinderile viet,ii. În experient,a lui Daniel s, i atovaras, ilor lui, noi avem o pilda de biruint,a asupra ispitei de a cedapoftei s, i apetitului. Ea ne arata ca, prin principiile religioase, tinerii,

20 Sfintirea vietii

pot birui asupra poftelor carnii s, i sa ramâna credincios, i cerint,elorlui Dumnezeu, chiar daca aceasta le-ar cere un mare sacrificiu.

Ce s-ar fi întâmplat însa cu Daniel s, i tovaras, ii sai, daca ar fi facutun compromis cu îngrijitorii aceia pagâni s, i ar fi cedat presiuniiîmprejurarilor, daca ar fi mâncat s, i baut dupa obiceiul babilonienilor?Aceasta unica departare de la principii le-ar fi slabit simt,ul dreptat,iis, i groaza fat, a de nedreptate, împlinirea poftelor ar fi atras dupa sinejertfirea tariei fizice, a claritat,ii intelectuale s, i patrunderii spirituale.Un pas gres, it ar fi condus probabil s, i la alt,i pas, i, pâna când legaturalor cu cerul ar fi fost primejduita, iar ei ar fi fost furat,i de curentulispitelor.

Dumnezeu a zis: „Pe cel ce Ma onoreaza, îl voi onora”. 1 Samuel[24]2, 30. În timp ce Daniel se t,inea de Dumnezeul sau cu o încredereneclintita, Spiritul puterii profetice a venit asupra lui. Pe când oa-menii îl învat,au care sunt datoriile viet,ii la curtea împarateasca, elera învat,at de Dumnezeu ca sa citeasca tainele veacurilor viitoare s, isa prezinte generat,iilor viitoare, prin tablouri s, i asemanari, lucrurileuimitoare care aveau sa se întâmple în zilele din urma.

Capitolul 3 — Stapânirea poftelor s, i a patimilor [25]

„Sa va ferit,i de poftele firii pamântes, ti care se razboiesc cu su-fletul”, zice apostolul Petru. (1 Petru 2, 11.) Mult,i privesc acestecuvinte ca fiind doar un avertisment contra viet,ii dezordonate, darînt,elesul lor este mult mai larg. Ele opresc orice satisfacere vata-matoare a poftelor sau a patimilor. Nici un suflet evlavios sa nupriveasca cu nepasare sanatatea corpului s, i sa se maguleasca cuideea ca necumpatarea n-ar fi pacat, ca ea n-ar influent,a viat,a spiritu-ala. Exista o legatura strânsa între natura fizica s, i cea morala. Oriceobis, nuint, a care nu ajuta la propas, irea sanatat,ii înjoses, te facultat,ilesuperioare s, i nobile. Obiceiurile rele în mâncare s, i bautura duc lagres, eli în gândire s, i act,iune. Satisfacerea poftelor întares, te pornirileanimalice s, i le face sa câs, tige stapânire asupra puterilor mintale s, ispirituale.

Este cu neputint, a pentru cineva sa se bucure de binecuvântareasfint,irii, cât timp este stapânit de egoism s, i lacomie. Mult,i gemsub povara slabiciunilor trupes, ti din pricina relelor obis, nuint,e înmâncare s, i bautura, care nesocotesc legile viet,ii si ale sanatat,ii. Eiîs, i slabesc organele digestive prin satisfacerea poftelor lor stricate.Minunata este puterea de rezistent, a a organismului omenesc fat, a de [26]abuzurile ce se savârs, esc împotriva lui; dar dominarea obiceiurilorrele în mâncare s, i bautura va slabi orice funct,iune a corpului. Prinsatisfacerea poftelor stricate s, i a patimilor, chiar pretins, ii cres, tini vorîmpiedica natura în lucrarea ei, slabind puterea corporala, mintala s, imorala. Aceste suflete slabe sa se gândeasca, ce ar fi putut sa fie ele,claca ar fi trait în cumpatare s, i ar fi îmbunatat,it sanatatea în loc saabuzeze de ea.

Un standard posibil de atins

Când Pavel a scris: „Dumnezeul pacii sa va sfint,easca El însus, ipe deplin” (1 Tesaloniceni 5, 23), el nu a sfatuit pe frat,ii sai sa tindadupa un ideal cu neputint, a de ajuns; ci nu se ruga ca ei sa aiba

21

22 Sfintirea vietii

binecuvântarile pe care Dumnezeu nu ar fi fost voios sa le daruiasca.El s, tia ca tot,i cei ce doreau a se învrednici sa întâmpine pe Hristosîn pace, trebuie sa posede un caracter curat s, i Sfânt. „Tot,i cei sece lupta la jocurile de obs, te, se supun la tot felul de înfrânari. s, i eifac lucrul acesta ca sa capete o cununa care se poate ves, teji: noi safacem lucrul acesta pentru o cununa care nu se poate ves, teji. Eu deci,alerg dar nu ca s, i cum n-as, s, ti încotro alerg. Ma lupt cu pumnul,dar nu ca unul care loves, te în vânt. Ci ma port aspru cu trupul meus, i-l t,in în stapânire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora,eu însumi sa fiu lepadat” 1 Corinteni 9, 25-27. „Nu s, tit,i ca trupulvostru este templul Duhului Sfânt, care locuies, te în voi s, i pe carel-at,i primit de la Dumnezeu? s, i ca voi nu suntet,i ai vos, tri, caci at,ifost cumparat,i cu un pret, . Proslavit,i dar pe Dumnezeu în trupul s, i înduhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” 1 Corinteni 6, 19-20.

O jertfa fara defect[27]

Apostolul mai scrie catre credincios, i urmatoarele: „Va îndemndar, frat,ilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sa aducet,i trupurilevoastre ca o jertfa vie, Sfânta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fidin partea voastra o slujba duhovniceasca” Romani 12, 1 VechiuluiIsrael i s-au dat îndrumari, ca nici un animal cu defect sau bolnav sanu fie adus ca jertfa înaintea lui Dumnezeu. Numai cele mai buneanimale trebuiau alese pentru acest scop. Prin profetul Maleahi,Domnul mustra cu cea mai mare asprime pe poporul Sau pentruabaterea de la aceste dispozit,ii.

„Un fiu cinstes, te pe tatal sau s, i o sluga po stapânul sau. Daca suntTata, unde este, cinstea care Mi se cuvine? Daca sunt Stapân, undeeste teama de Mine? zice Domnul os, tirilor catre voi... care nesocotit,iNumele Meu s, i care zicet,i: «Cu ce am nesocotit noi Numele Tau?»Aducet,i pe altarul

Meu pâine necurata! s, i totus, i zicet,i: «Cu ce Te-am spurcat?».Prin faptul ca at,i zis: «Masa Domnului este dispret,uita!» cândaducet,i ca jertfa o vita oarba, nu este rau lucrul acesta? Când aducet,iuna s, chioapa sau beteaga, nu este rau lucrul acesta oare? Adu-o dre-gatorului tau! Te va primi el bine pentru ea? zice Domnul os, tilor...Aducet,i ce este furat, s, chiop sau beteag: Iata darurile de mâncare pe

Stapânirea poftelor s, i a patimilor 23

care le aducet,i! Pot Eu sa le primesc din mâinile voastre? — ziceDomnul” Maleahi 1, 6-13.

Aceste cuvinte care au fost spuse vechiului Israel cuprind oînvat, atura s, i pentru poporul lui Dumnezeu de astazi. Atunci cândapostolul sfatuia pe frat,ii sai sa înfat,is, eze corpurile lor „ca o jertfavie, Sfânta, s, i bine placuta lui Dumnezeu”, el arata principiile adeva- [28]ratei sfint,iri. Aceasta nu este numai o teorie, un sentiment sau un felde a vorbi, ci e un principiu viu s, i activ, care e împletit cu viet,uireade toate zilele. El cere ca deprinderile noastre în mâncare, bauturas, i îmbracaminte sa fie în as, a fel încât sa asigure pastrarea sanatat,iifizice, mintale s, i morale, pentru ca sa putem înfat,is, a Domnului cor-purile noastre, nu ca pe o jertfa stricata prin obiceiuri rele, ci ca pe„o jertfa vie, Sfânta s, i bine placuta lui Dumnezeu”.

Excitantele s, i narcoticele

Sfatul lui Petru de a ne înfrâna de la poftele fires, ti este cel maidirect s, i mai impunator avertisment împotriva folosirii a tot ce esteexcitant s, i narcotic, cum e ceaiul (ceaiul rusesc, nota traductorului),cafeaua, tutunul, alcoolul s, i morfina. Aceste satisfaceri ale poftelorpot fi foarte bine as, ezate printre acelea care au o influent, a vata-matoare asupra caracterului moral. S, i cu cât aceste obiceiuri relesunt formate mai de timpuriu, cu atât mai cu putere vor t,ine ele pevictime în sclavia poftei s, i cu atât mai sigur vor coborî ele nivelulviet,ii spirituale.

Învat, atura Bibliei nu va face decât o impresie slaba asupra ace-lora ale caror puteri de pricepere sunt întunecate de împlinirea unorpofte egoiste. Mii de suflete îs, i vor jertfi nu numai sanatatea s, i viat,a,dar s, i sperant,a lor pentru cer, înainte de a cuteza sa porneasca luptaîmpotriva poftelor lor stricate. O doamna care de mult,i ani sust,ineaca e sfint,ita, spunea ca daca trebuie sa se lase de t,igara ei sau decer, ar zice: „Mergi cu bine cerule; caci eu nu pot birui pofta ce oam pentru t,igara”. Acest idol se întronase în suflet s, i lasase lui Isusun loc mai dosnic. Totus, i aceasta femeie pretinde ca e o Sfânta aDomnului.

24 Sfintirea vietii

Pofte care se razboiesc cu sufletul[29]

Aceia care sunt cu adevarat sfint,it,i — oriunde s-ar afla — vorînalt,a idealul moral prin cultivarea unor deprinderi corecte ale cor-pului s, i, asemenea lui Daniel, vor da altora pilda de cumpatare s, itagaduire de sine. Orice pofta stricata ajunge o pofta ostila. Oricelucru care e în conflict cu legea naturii aduce sufletul într-o starebolnava. Lasarea în voia poftelor la mâncare aduce tulburari alestomacului, inactivitatea ficatului s, i o întunecare a creierului, dis-trugând astfel dispozit,ia s, i spiritul omului. Aceste puteri slabitesunt aduse apoi ca jertfa lui Dumnezeu, care nu poate sa primeascajertfe cu defecte. Este de datoria noastra de a aduce pofta noastrade mâncare s, i felul nostru de viet,uire în armonie cu legea naturii.Daca trupurile aduse ca jertfa pe altarul lui Hristos ar fi cercetate cuaceeas, i luare aminte cu care erau cercetate jertfele iudeilor, atuncicine le-ar primi?

Cu câta grija ar trebui deci sa-s, i îndrepte cres, tinii deprinderilelor, pentru ca sa-s, i poata pastra deplina putere a fiecarei însus, iri sprea fi pusa în serviciul lui Hristos. Daca dorim a fi sfint,it,i în suflet,corp s, i spirit, trebuie sa traim as, a cum ne învat, a legea divina. Inimanu poate ramâne în consacrare fat, a de Dumnezeu cât timp poftele s, ipatimile sunt satisfacute cu sacrificiul sanatat,ii s, i al viet,ii. Aceia carecalca legile de care depinde sanatatea, trebuie sa suporte urmarile. Eis, i-au mics, orat atât de mult destoinicia lor, în orice privint, a, încit nu-s, i mai pot îndeplini cum trebuie datoriile fat, a de semenii lor s, i ajungsa fie cu totul neînstare de a raspunde la cerint,ele lui Dumnezeu.

Când Lordul Palmerston, premierul Angliei, a fost rugat de catre[30]clerul scot,ian sa hotarasca o zi de post s, i rugaciune, ca sa încetezeholera, el a raspuns: „Curat,it,i s, i dezinfectat,i strazile s, i casele voastre,încurajat,i curat,enia s, i sanatatea printre saraci s, i îngrijit,i ca ei sa fieîndeajuns aprovizionat,i cu hrana buna s, i îmbracaminte s, i luat,i întoate adevarate masuri sanitare s, i atunci nu vet,i mai avea nevoie depost s, i rugaciune. De altfel, nici Dumnezeu nu va asculta rugaciunilevoastre, daca aceste masuri preventive nu vor fi luate în seama”.

Apostolul Pavel zice: „Sa ne curat,im de orice întinaciune acarnii s, i a duhului s, i sa ne ducem sfint,irea pâna la capat, în frica deDumnezeu” 2 Corinteni 7, 1. El ne prezinta spre încurajare, aceapace ceruta de adevarata sfint,ire, zicând: „Acum dar nu este nici

Stapânirea poftelor s, i a patimilor 25

o osândire pentru cei co sunt în Hristos Isus; care nu traiesc dupaîndemnurile firii pamântes, ti, ci dupa îndemnurile Duhului” Romani8, 1. El sfatuies, te pe galateni astfel: „Umblat,i cârmuit,i de Duhul s, inu împlinit,i poftele firii pamântes, ti” Galateni 5, 16. El numes, te uneledin poftele firii pamântes, ti, dupa cum urmeaza: „Închinarea la idoli,bet,iile, îmbuibarile s, i alte lucruri asemanatoare cu acestea”, Idem20-21. s, i apoi, ment,ionând roadele Spiritului, printre care este s, icumpatarea, el adauga: „Cel ce sunt ai lui Hristos Isus s, i-au rastignitfirea pamânteasca împreuna cu patimile s, i poftele ei” Idem 24.

Fumatul

Apostolul lacov zicea ca înt,elepciunea de sus este „mai întâicurata” Iacov 3, 17. Daca el ar fi vazut pe frat,ii sai folosind tutunul,oare nu ar fi aratat el aceasta deprindere ca fiind „pamânteasca,senzuala, draceasca?”, Idem 15. În acest secol de iluminare cres, tina, [31]de câte ori acele buze care rostesc Numele pret,ios al lui Hristos suntmânjite de fumul tutunului, iar respirat,ia este infectata de mirosul lui.Desigur ca, sufletul care sta cu placere în astfel de miasme murdare,trebuie sa fie tot murdar. când am vazut oameni care pretindeau ca sebucura de binecuvântarea unei depline sfint,iri, în timp ce erau sclaviai tutunului, murdarind orice lucru din jurul lor, m-am gândit: Ceînfat,is, are ar avea cerul cu fumatorii în el? Cuvântul lui Dumnezeudeclara lamurit, ca „nimic necurat” nu va intra în el. Apocalipsa 21,27. Atunci, cum pot aceia care au acest urât obicei sa spere ca voravea intrare acolo?

Oameni pretins, i evlavios, i îs, i jertfesc trupurile pe altarul lui Sa-tana s, i aprind tamâia tutunului pentru maiestatea sa satanica. suntaceste cuvinte prea aspre? Cu adevarat astfel de jertfe sunt aduseunor zeitat,i. Dar Dumnezeu este curat s, i Sfânt s, i nu va îngadui nicio pata în caracterul lor; se înt,elege ca El va refuza aceasta jertfarisipitoare, pângarita s, i neSfânta, prin urmare trebuie sa conchidemca Satana este cel care pretinde aceasta onoare.

Isus a murit ca sa scape pe oameni din robia lui Satana. El a venitca sa ne elibereze prin sângele jertfei Sale ispas, itoare. Acela carea devenit proprietatea lui. Isus Hristos s, i al carui corp este templulDuhului Sfânt nu se va lasa sa fie sclavul obiceiului vatamator alfumatului. Puterile sale sunt ale lui Hristos, care l-a rascumparat cu

26 Sfintirea vietii

pret, de sânge. El este proprietatea Domnului. Cum poate fi deci faravina acela care risipes, te în fiecare zi capitalul pe care i l-a încredint,atDomnul, ca sa satisfaca o pofta nenaturala?

Sume enorme se cheltuiesc anual pentru acest viciu, în timp ce[32]sufletele se pierd, lipsite fiind de cuvântul viet,ii. Pretins, ii cres, tinijefuiesc pe Dumnezeu în zecimi s, i daruri, aducând în acelas, i timp,jertfe pe altarul viciului distrugator al fumatului, mai mult decâtdaruiesc pentru a îndestula nevoile saracilor sau pentru a împlinilipsurile lucrarii lui Dumnezeu. Cei sfint,i cu adevarat vor birui oricepofta vatamatoare. Apoi toate aceste cai de cheltuieli nefolositoarevor fi îndreptate catre tezaurul Domnului, iar cres, tinii vor fi calauzit,i,pe drumul tagaduirii s, i jertfirii de sine si al cumpatarii. Atunci ei vorfi lumina lumii.

Ceaiul s, i cafeaua

Atât ceaiul [(ceaiul rusesc, nota trad.)] s, i cafeaua cât s, i tutunulau un efect vatamator asupra organismului. Ceaiul intoxica. Des, iîntr-o masura mai mica, totus, i efectul sau este de acelas, i caracterca s, i al bauturilor spirtoase. Cafeaua are un efect s, i mai mare dea întuneca intelectul s, i a paraliza puterile. Efectul ei nu e as, a deputernic ca al tutunului, dar se aseamana cu el; astfel ca aceleas, iargumente, care se aduc împotriva tutunului pot fi aduse s, i împotrivaceaiului s, i a cafelei.

Când cei care sunt obis, nuit,i a folosi ceaiul, cafeaua, tutunul, opiulsau bauturile spirtoase, nu-s, i pot mult,umi aceasta pofta obis, nuita, leva lipsi interesul s, i zelul de a lua parte la serviciul divin. Harul cerescva fi neputincios ca sa învioreze sau sa însuflet,easca rugaciunile saumarturiile lor. Aces, ti pretins, i cres, tini trebuie sa se întrebe, care esteizvorul placerii lor. Este el de sus sau de jos?

Pentru cel care foloses, te aceste excitante, orice alt lucru i se pareneplacut s, i fara gustul trebuincios. Excitantele tocesc sensibilitat,ile[33]naturale, atât ale corpului cât s, i ale spiritului. Când îi lipsesc toateacestea, corpul s, i spiritul lui flamânzesc, dar nu dupa neprihanire,nu dupa sfint,ire, nici dupa prezent,a lui Dumnezeu, ci dupa idolullor favorit. Prin satisfacerea poftelor vatamatoare, pretins, ii cres, tiniîs, i slabesc zilnic puterile, ajungând sa fie neînstare de a preamari peDumnezeu.

Capitolul 4 — Cuptorul de foc [34]

În acelas, i an, când Daniel s, i tovaras, ii lui au intrat în slujbaîmparatului Babilonului, au avut loc evenimente care au pus la ogrea încercare integritatea acestor tineri evrei s, i care au facut ca,puterea s, i credincios, ia Dumnezeului lui Israel, sa se descopere înfat,a unui popor idolatru.

Pe când împaratul Nebucadnet,ar privea în viitor cu o presimt,ireîngrijorata, a avut un vis plin de însemnatate. Din aceasta cauzaduhul îi era tulburat, „s, i i-a pierit somnul”. Daniel 2, 1. Dar cutoate ca aceasta vedenie de noapte a facut o adânca impresie asupraspiritului sau, totus, i el nu s, i-a mai putut aduce aminte visul. El achemat pe astrologii s, i vrajitorii sai, s, i, promit,ându-le mari bogat,iis, i onoruri, le porunci sa-i spuna visul s, i interpretarea lui. Dar ei i-auzis: „Spune robilor tai visul, s, i-t,i vom arata talmacirea lui”. Idem 4.

Împaratul s, tia ca daca ei vor putea într-adevar sa talmaceascavisul, atunci vor fi în stare sa i-l s, i spuna. Domnul, prin provident,a Sa,daduse lui Nebucadnet,ar acest vis s, i a facut ca el sa-l uite, des, i lasaseo impresie înfricos, ata asupra sufletului sau. Aceasta s-a facut cuscopul de a se descoperi pretent,iile învat,at,ilor din Babilon. Monarhuls-a mâniat as, a de tare amenint,ând ca tot,i vor fi ucis, i, daca, într-un [35]timp anumit, nu i se va face cunoscut visul. Daniel s, i tovaras, ii saierau sortit,i sa piara împreuna cu profet,ii mincinos, i, dar, punându-s, iviat,a în primejdie, Daniel intra plin de curaj la împarat, rugându-lsa-i îngaduie un timp, ca sa poata sa-i arate visul s, i talmacirea lui.

Monarhul primi cererea lui Daniel, iar acesta împreuna cu ceitrei tovaras, i ai sai, înfat,is, ara aceasta problema înaintea lui Dumne-zeu, cerând înt,elepciune de la Izvorul a toata lumina s, i cunos, tint,a.Des, i la curtea împaratului, ei erau înconjurat,i de ispite, totus, i ein-au uitat raspunderea lor fat, a de Dumnezeu. Îs, i dadeau seama pedeplin ca Dumnezeu, în provident,a Sa, i-a pus acolo unde erau, casa faca lucrarea Sa, îndeplinind cerint,ele adevarului s, i ale datoriei.Ei aveau încredere în Dumnezeu. Ei alergasera la El pentru ajutor s, i

27

28 Sfintirea vietii

putere, atunci când au fost în greutat,i s, i primejdii, iar El Se dovediseîntotdeauna un ajutor în vreme de nevoie.

Descoperirea tainei

Slujitorii lui Dumnezeu nu L-au rugat în zadar, Ei îl onorasera,iar în ceasul cercarii îi onora s, i El pe ei. Taina a fost descoperita luiDaniel; as, a ca el merse în graba sa ceara audient, a la împarat.

Prizonierul iudeu statea acum în fat,a suveranului celei mai pu-ternice împarat,ii, din câte au fost vreodata pe pamânt. Împaratulera cufundat în mare tristet,e în ciuda tuturor bogat,iilor s, i maririisale; dar tânarul exilat statea plin de pace s, i fericire în DumnezeulSau. Daca a existat vreodata pentru Daniel vreun timp, când sa sepoata înalt,a pe sine însus, i s, i sa-s, i scoata în evident, a bunatatea s, iînt,elepciunea sa aleasa, era acum. Dar prima sa straduint, a era de a[36]abate de la sine orice onoare s, i de a înalt,a pe Dumnezeu, Izvorul atoata înt,elepciunea.

„Ce cere împaratul este o taina pe care înt,elept,ii, cititorii în stele,vrajitorii s, i ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împaratului.Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descopera tainele s, i care facecunoscut împaratului Nebucadnet,ar ce se va întâmpla în vremurilede pe urma”. Daniel 2, 27-28. Împaratul asculta cu o atent,ie solemna,când i se repeta orice amanunt din visul pe care îl uitase; s, i când ise dadu cu credincios, ie s, i talmacirea, el simt,i ca se poate baza peaceasta, ca fiind o descoperire divina.

Adevarurile solemne cuprinse în aceasta viziune de noapte, aufacut o adânca impresie asupra sufletului suveranului s, i în umilint, a s, irespect Sfânt el cazu s, i se închina, zicând: „Cu adevarat, Dumnezeulvostru este Dumnezeul dumnezeilor s, i Domnul împarat,ilor s, i Eldescopera tainele”. Idem 47.

Chipul de aur

O lumina venind direct din cer a fost îngaduita asupra împaratuluiNebucadnet,ar s, i pentru un scurt timp el fusese mis, cat de temerea deDumnezeu. Dar cei cât,iva ani de prosperitate dupa aceia i-au umplutinima de mândrie s, i a uitat sa mai recunoasca pe viul Dumnezeu. Else dedica idolatriei cu s, i mai mare zel s, i bigotism.

Cuptorul de foc 29

Din comorile câs, tigate ca prada de razboi, el a facut un chip deaur, care sa reprezinte pe acela pe care îl vazuse în vis, s, i-l ridicaîn câmpia Dura; apoi porunci, sub amenint,are cu moartea, tuturordregatorilor s, i întregului popor, sa se închine înaintea lui. Aceastastatuie era înalta de vreo treizeci de metri s, i lata de trei s, i avea [37]în fat,a acelui popor idolatru înfat,is, area cea mai impunatoare s, imaiestoasa. Se daduse s, i o proclamat,ie, care chema pe tot,i oameniide seama ai împarat,iei sa se adune la inaugurarea chipului, ca lasunetul instrumentelor muzicale, sa cada cu fat,a la pamânt s, i sa i seînchine. Oricine ar fi ezitat sa faca aceasta, avea sa fie aruncat îndataîn cuptorul care ardea cu foc.

Nici o teama de mânia împaratului

Ziua hotarâta sosi s, i gloata urias, a era adunata, când se adusela cunos, tint,a împaratului ca trei iudei pe care el îi pusese pesteprovincia Babilonului, nu vor sa se închine chipului. Aces, tia erau ceitrei tovaras, i ai lui Daniel, carora împaratul le daduse numele: S, adrac,Mes, ac s, i Abed-Nego. Plin de furie, monarhul îi chema înaintea lui,s, i aratându-le cuptorul încins de vapaia focului, le-a spus ca aceastava fi pedeapsa lor daca nu vor sa asculte de el

Zadarnice au fost amenint, arile împaratului. El nu putea abate peaces, ti barbat,i nobili de la credincios, ia lor fat, a de Marele Cârmuitoral popoarelor. Ei învat,asera din istoria parint,ilor lor ca neascultareafat, a de Dumnezeu aduce dezonoare, nenorocire s, i ruina s, i ca temereade Domnul nu numai ca este începutul înt,elepciunii, ci e s, i temeliaoricarei prosperitat,i adevarate. Ei priveau cu linis, te la cuptorul încinss, i la gloata idolatra. Ei se încrezusera în Dumnezeu, iar El n-aveasa-i paraseasca acum. Raspunsul lor a fost respectuos, dar hotarât,„Sa s, tii împarate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai s, i nici nu ne vomînchina chipului de aur, pe care l-ai înalt,at!” Daniel 3, 18.

Trufas, ul monarh era înconjurat de oamenii mari ai sai, dregatorii [38]împarat,iei s, i de armata sa care cucerise nat,iuni s, i tot,i se uneau casa-l aplaude ca având înt,elepciunea s, i puterea zeilor. În mijloculacestei manifestari impunatoare stateau cei trei tineri iudei, refuzândcu statornicie sa asculte de porunca împaratului. Ei ascultasera delegile Babilonului, în masura în care acestea nu veneau în conflict

30 Sfintirea vietii

cu cerint,ele lui Dumnezeu s, i nu s-ar fi abatut nici cât un fir de parde la împlinirea datoriei pe care o fagaduisera Creatorului lor.

Furia împaratului nu mai cunos, tea margini. Sa fie tocmai înculmea puterii s, i a gloriei sale s, i sa-l provoace astfel reprezentant,iiunui popor dispret,uit s, i captiv, era o insulta pe care spiritul saumândru nu putea s-o suporte. Cuptorul înfricos, ator fu încins apoi des, apte ori mai mult ca de obicei, s, i în acesta au fost aruncat,i aces, tiprizonieri iudei. Atât de puternica era vapaia flacarilor, încât barbat,iicare i-au aruncat în cuptor au fost ucis, i.

Înaintea Celui Nemarginit

Deodata fat,a împaratului îngalbeni de spaima. Ochii sai erauat,intit,i la vapaia flacarilor s, i întorcându-se catre sfetnicii sai, zise;„N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legat,i?” Idem 24.Ei au raspuns: „Negres, it, împarate!” Apoi monarhul exclama: „Eibine, eu vad patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului s, inevatamat,i; s, i chipul celui de-al patrulea seamana cu al unui Fiu deDumnezeu!” Idem 25.

Când Hristos se descopera fiilor oamenilor, o putere nevazutavorbes, te sufletelor lor. Ei se simt ca în prezent,a Celui Nemarginit. În[39]fat,a Maiestat,ii Sale, împaratul s, i nobilii sai tremurau s, i au fost silit,isa recunoasca tot,i ca Dumnezeul cel viu este mai presus de oriceputere pamânteasca.

Patruns de remus, cari s, i rus, ine, împaratul exclama: „SlujitoriiDumnezeului Celui Prea înalt, ies, it,i afara!” Idem 26. Iar ei ies, ind,se înfat,is, ara nevatamat,i în fat,a mult,imii nesfârs, ite s, i nici un mirosde foc nu era pe îmbracamintea lor. Aceasta minune produse oschimbare brusca asupra poporului. Acel chip mare de aur carefusese ridicat cu atâta pompa, a fost uitat. Iar împaratul publica undecret, ca oricine va vorbi împotriva Dumnezeului acestor barbat,i safie omorât, „pentru ca nu este nici un alt dumnezeu, care sa poataizbavi în felul acesta”. Idem 29.

O integritate statornica s, i o viat, a sfint, ita

Aces, ti trei iudei aveau adevarata sfint,ire. Un cres, tin credinciosprincipiilor nu se va opri sa cumpaneasca consecint,ele. El nu se va

Cuptorul de foc 31

întreba: Ce vor gândi oamenii despre mine, daca voi face aceasta?Sau, ce urmare va avea aceasta asupra intereselor mele pamântes, ti?Dimpotriva, dorint,a cea mai fierbinte a copiilor lui Dumnezeu vafi, de a s, ti ce cere El de la dâns, ii sa faca, pentru ca faptele lor sa-Lpoata proslavi. Domnul a luat masuri îndestulatoare ca inima s, i viat,atuturor urmas, ilor Sai sa fie stapânite de harul divin, pentru ca ei safie ca nis, te lumini stralucitoare în lume.

Aces, ti iudei credincios, i aveau din nas, tere talente mari; ei sebucurasera de cea mai înalta cultura intelectuala s, i acum aveaulocuri de mare cinste; dar toate acestea nu i-au facut sa uite peDumnezeu. Puterile lor erau supuse influent,ei sfint,itoare a harului [40]divin. Prin integritatea lor statornica, ei au vestit laudele Aceluia careîi chemase de la întuneric la lumina Sa minunata. Prin liberarea lorsupranaturala, se dadu pe fat, a puterea s, i maiestatea lui Dumnezeuînaintea acelei gloate numeroase. Isus însus, i a trecut alaturi deei în cuptorul de foc s, i prin stralucirea prezent,ei Sale, împaratulcel trufas, al Babilonului fu convins ca nu poate fi altul decât Fiullui Dumnezeu. Lumina cereasca se revarsa de la Daniel s, i de latovaras, ii sai, pâna când tot,i cei din jurul lor au înt,eles credint,a carele înnobilase viat,a s, i le înfrumuset,ase caracterul. Prin eliberareaslujitorilor Sai credincios, i, Domnul declara, ca El va apara pe celapasat s, i va înlatura toate puterile pamântes, ti care vor sa calce înpicioare autoritatea Dumnezeului Cerului.

O învat, atura pentru cei fricos, i

O, ce învat, atura este data prin aceasta celor fricos, i, s, ovaitori s, itimizi în lucrarea lui Dumnezeu. Dar ce încurajare pentru cei carenu dau înapoi de la îndeplinirea datoriei lor din cauza amenint, arilorsau primejdiei! Aceste caractere credincioase s, i statornice dadeau pefat, a valoarea sfint,eniei fara sa aiba de gând sa câs, tige s, i vreo onoareînalta. S-ar putea ca marimea binelui savârs, it de cres, tinii oarecumneluat,i în seama, dar totus, i consacrat,i, sa nu poata fi apreciata decâtatunci când raportul viet,ii lor va fi facut cunoscut, când judecata seva t,ine s, i cart,ile cerului vor fi deschise.

Hristos Se identifica cu interesele acestei clase; El nu Serus, ineaza sa-i numeasca frat,ii Sai. Ar trebui sa fie o suta de aces, tia [41]între noi, acolo unde acum nu e decât unul. Viat,a lor este atât de

32 Sfintirea vietii

alipita de Dumnezeu s, i atât de armonizata cu voint,a Sa, încât ei vorstraluci s, i vor raspândi lumina, fiind pe deplin sfint,it,i la corp, suflets, i spirit.

Lupta între fiii luminii s, i fiii întunericului se continua fara înce-tare. Cei care rostesc Numele lui Hristos trebuie sa se trezeasca dinacea letargie care le paralizeaza straduint,ele s, i sa faca fat, a raspunde-rilor solemne care apasa asupra lor. Tot,i ce fac aceasta se pot as, teptaca puterea lui Dumnezeu sa se descopere prin ei. Fiul lui Dumnezeu,Rascumparatorul lumii, va fi reprezentat prin cuvintele s, i faptele lor,iar Numele lui Dumnezeu va fi proslavit.

* * * * *

„Ca s, i în zilele lui S, adrac, Mes, ac s, i Abed-Nego, tot astfel s, i lasfârs, itul acestui pamânt, Domnul va lucra cu mare putere pentruapararea acelora care t,in cu statornicie la dreptate. Acela care aînsot,it pe cei trei iudei în mijlocul cuptorului de foc, va fi s, i cuurmas, ii Sai oriunde unde vor fi dus, i. Prezent,a Sa, care va merge cuei, îi va mângâia s, i sprijini. În mijlocul timpului de strâmtorare — ostrâmtoare cum n-a mai fost de când sunt neamurile — ales, ii Sai vorsta neclintit,i. Satana s, i cu toate os, tirile celui rau, nu va putea fi înstare sa nimiceasca nici pe cel mai slab dintre sfint,ii lui Dumnezeu.Îngerii, care exceleaza în putere, îi vor proteja, iar Iehova va veniîn ajutorul lor, descoperindu-Se ca «Dumnezeul dumnezeilor» s, i înstare a salva pe tot,i aceia care îs, i pun încrederea în El.” — Profet,i s, iregi, 374.

Capitolul 5 — Daniel în groapa cu lei [42]

Când Dariu se urca pe tronul Babilonului, el proceda numaidecâtla reorganizarea statului. El „a pus peste împarat,ia sa o suta douazecide dregatori”; „a pus în fruntea lor trei capetenii, în numarul caroraera s, i Daniel”. Daniel 6, 1-2. „Daniel însa întrecea pe toate aceste ca-petenii s, i pe dregatori, pentru ca în el era un duh înalt; s, i împaratul segândea sa-l puna peste toata împarat,ia”. Idem 3. Demnitatea oferitalui Daniel a stârnit gelozia conducatorilor împarat,iei. Guvernatorii s, idregatorii au cautat sa gaseasca vreun motiv de învinuire împotrivalui. „Dar nu au putut sa gaseasca nimic, nici un lucru vrednic demustrare, pentru ca el era credincios s, i nu se gasea nici o gres, eala lael s, i nici un lucru rau”. Idem 4.

Ce învat, atura, e înfat,is, ata aici pentru tot,i cres, tinii! Ochii ceipatrunzatori ai geloziei erau îndreptat,i asupra lui Daniel zi dupa zi;pândirea lor devenise s, i mai agera, din cauza urii lor, s, i totus, i niciun cuvânt sau fapta din viat,a lui ei n-o puteau face sa apara ca „unlucru rau”. S, i totus, i el nu se pretindea a fi Sfânt; ci facea ceva ce erainfinit mai bine: el ducea o viat, a de credincios, ie s, i consacrare.

Un complot satanic [43]

Cu cât umblarea lui Daniel era mai mult fara prihana, cu atâtmai mult se întet,ea ura vrajmas, ilor împotriva lui. Ei erau plini defurie pentru ca nu puteau gasi nimic rau în caracterul sau, sau înîndeplinirea îndatoririlor sale, pe care ei sa întemeieze o plângereîmpotriva lui. „Atunci oamenii aces, tia au zis: «Nu vom gasi nici uncuvânt de plângere împotriva acestui Daniel afara numai daca amgasi vreunul în Legea Dumnezeului lui»”. Idem 5. De trei ori pe zise ruga Daniel catre Dumnezeul cerului. Aceasta era unica învinuirecare putea fi adusa împotriva lui.

A fost totus, i nascocit un plan, prin care sa se aduca nimicirea,lui. Vrajmas, ii sai s-au adunat la palat s, i au rugat pe împarat sa deaun decret ca nici o persoana din toata împarat,ia lui sa nu ceara vreun

33

34 Sfintirea vietii

lucru de la vreun dumnezeu sau de la vreun om, afara de împaratulDariu; aceasta pentru un timp de treizeci de zile. Orice calcare aacestui decret sa fie pedepsita cu aruncarea vinovatului în groapacu lei. Împaratul nu s, tia nimic despre ura acestor oameni împotrivalui Daniel s, i nu banuia ca acest decret îl va atinge cumva pe el.Prin lingus, ire, ei au facut pe împarat sa creada, ca acest decret vacontribui foarte mult la onoarea lui. Cu zâmbetul unui triumf satanicpe fet,ele lor, ei plecara din fat,a împaratului s, i se bucurau cu tot,ii decursa pe care o întinsesera pentru servul lui Dumnezeu.

O pilda de curaj s, i credincios, ie

Împaratul a dat acest decret, iar Daniel a luat cunos, tint, a de pla-nul vrajmas, ilor sai de a-l nimici. Dar el nu-s, i schimba cu nimiccomportarea sa. El îs, i îndeplinea linis, tit mai departe datoriile sale[44]s, i la ora rugaciunii intra în camera sa. Cu ferestrele deschise catreIerusalim, îs, i înalt,a cererile catre Dumnezeul cerului. Prin acestfel de a fi, el arata fara teama ca nici o putere pamânteasca nu aredreptul sa se as, eze între el s, i Dumnezeul sau s, i sa-i porunceascala cine trebuie sau nu trebuie sa se închine. Ce barbat nobil s, i deprincipii! El ramâne în fat,a lumii de astazi ca un exemplu vrednicde lauda în ce prives, te îndrazneala s, i credincios, ia cres, tinului. El seîndreapta catre Dumnezeu cu toata inima sa, des, i s, tia ca devot,iuneasa era pedepsita cu moartea.

Urmaritorii sai l-au pândit o zi întreaga. De trei ori s-au dus lacamera sa s, i de trei ori au auzit ei glasul rugaciunii sale staruitoare.În dimineat,a zilei urmatoare a fost deja dusa împaratului vesteaca Daniel, unul dintre captivii lui Iuda, a nesocotit decretul sau.Când monarhul auzi aceste cuvinte, de îndata ochii i s-au luminats, i vazu cursa care fusese pusa. El era acum foarte nemult,umit cadaduse un astfel de decret s, i s-a straduit pâna la apusul soareluide a gasi vreun plan prin care sa scape pe Daniel. Dar vrajmas, iiprofetului anticipând aceasta, au venit înaintea împaratului cu acestecuvinte: „Sa s, tii, împarate, ca, dupa legea Mezilor s, i Pers, ilor, oriceoprire sau porunca întarita de împarat, nu se poate schimba!” Atunciîmparatul a poruncit sa aduca pe Daniel s, i sa-l arunce în groapa culei. Împaratul a luat cuvântul s, i a zis lui Daniel: „Dumnezeul tau,caruia necurmat îi slujes, ti sa te scape!” Idem 15-16. O piatra a fost

Daniel în groapa cu lei 35

pusa la gura gropii cu lei, care a fost sigilata cu inelul împaratului, [45]„împaratul s-a întors apoi la palatul sau, a petrecut noaptea fara samanânce, nu i s-a adus nici o t,iitoare, s, i n-a putut sa doarma”. Idem18.

„Dumnezeul meu a, trimis pe îngerul Sau”

În zorii zilei urmatoare, monarhul alerga la groapa cu lei s, i striga:„Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tau caruiaîi slujes, ti necurmat, sa te scape de lei?” Idem 20. Glasul profetului afost auzit ca raspuns: „Ves, nic sa traies, ti, împarate. Dumnezeul meua trimis pe îngerul Sau s, i a închis gura leilor, care nu mi-au facutnici un rau, pentru ca am fost gasit nevinovat înaintea Lui, s, i niciînaintea ta, împarate, n-am facut nimic rau!”

„Atunci împaratul s-a bucurat foarte mult s, i a poruncit sa scoatape Daniel din groapa. Daniel a fost scos din groapa s, i nu s-a gasitnici o rana pe el, pentru ca avusese încredere în Dumnezeul sau”.Idem 22-23. În felul acesta a fost eliberat slujitorul lui Dumnezeu.S, i cursa pe care vrajmas, ii lui o pusesera pentru nimicirea sa a aduspropria lor pieire. La porunca împaratului, ei au fost aruncat,i îngroapa s, i imediat au fost sfâs, iat,i de fiarele salbatice.

Capitolul 6 — Rugaciunea lui Daniel[46]

Când timpul celor s, aptezeci de ani de captivitate se apropia deîncheiere, inima lui Daniel a început sa fie foarte mult framântatade profet,iile lui Ieremia. El vedea ca a sosit timpul, când Dumnezeuavea sa dea poporului Sau ales o alta cercare. Cu post, cu umilint, as, i rugaciune, el implora pe Dumnezeul cerului pentru Israel, prinaceste cuvinte: „Doamne Dumnezeule mare s, i înfricos, at, Tu, caret,ii legamântul s, i dai îndurare celor ce Te iubesc s, i pazesc poruncileTale! Noi am pacatuit, am savârs, it nelegiuire, am fost rai s, i îndarat-nici, ne-am abatut de la poruncile s, i orânduirile Tale. N-am ascultatde robii Tai, proorocii, care au vorbit în Numele Tau, împarat,ilornos, tri, capeteniilor noastre, parint,ilor nos, tri s, i catre tot poporul t, arii”.Daniel 9, 4-6.

Daniel nu aducea propria sa credincios, ie înaintea Domnului, înloc sa sust,ina ca ar fi curat s, i Sfânt, acest profet onorat s-a identificatcu pacatos, ii adevarat,i ai lui Israel, înt,elepciunea pe care Dumnezeui-o daduse era mult mai mare decât înt,elepciunea marilor barbat,i ailumii, întocmai dupa cum lumina soarelui e mai stralucitoare decâtlumina slaba a stelelor pe cerul amiezii. Totus, i astfel de rugaciuni[47]se înalt,au de pe buzele acestui barbat atât de mult onorat de catrecer. Cu o adânca umilint, a, cu lacrimi s, i cu o inima zdrobita, el seruga pentru sine s, i pentru poporul sau. El îs, i goli sufletul înaintealui Dumnezeu, marturisind propria sa nevrednicie s, i recunoscândmarimea s, i maiestatea Domnului.

Seriozitate s, i evlavie

O, ce seriozitate s, i ce evlavie dadeau pe fat, a cererile sale! Elînalt,a mâini credincioase catre cer ca sa prinda fagaduint,ele nicio-data îns, elatoare al Celui Prea înalt. Sufletul sau se lupta în agonie.S, i el primi dovada, ca rugaciunea sa a fost ascultata. Atunci el s, tia,ca biruint,a e de partea sa, Daca noi, ca popor, ne-am ruga cum seruga Daniel s, i ne-am lupta cum se lupta el, smerindu-ne sufletele

36

Rugaciunea lui Daniel 37

înaintea lui Dumnezeu, atunci am primi un raspuns vadit la ruga-ciunile noastre, cum i s-a dat s, i lui Daniel. Ascultat,i cum înfat,is, a elcazul sau la curt,ile cerului:

„Pleaca urechea, Dumnezeule s, i asculta! Deschide ochii s, iprives, te la darâmaturi le noastre s, i la cetatea peste care este che-mat Numele tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra ît,i aducemnoi cererile noastre, ci pentru îndurarile Tale cele mari. Asculta,Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza s, i nu zabovi,din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau estechemat peste Cetatea Ta s, i peste poporul Tau”. Idem 18.19.

Acest barbat al lui Dumnezeu se ruga s, i cerea binecuvântarea ce-rului asupra poporului Sau s, i o cunos, tint,a lamurita a voint,ei divine.Povara sufletului sau era pentru Israel, care nu respectase Legealui Dumnezeu în adevaratul înt,eles al cuvântului. El recunos, tea ca [48]toate nenorocirile care au venit asupra lor, au fost o urmare a calcariiacestei Legi sfinte. El zicea: „Noi am pacatuit, am savârs, it nelegiu-ire.... Caci din pricina pacatelor noastre s, i din pricina nelegiuirilorparint,ilor nos, tri este Ierusalimul s, i poporul Tau de ocara tuturorcelor ce ne înconjoara”. Versetul 15-16. Iudeii îs, i pierdusera acelcaracter deosebit s, i Sfânt, ca popor ales al lui Dumnezeu. „Ascultadar, acum, Dumnezeul nostru rugaciunea s, i cererile robului Tau, s, i,pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fat,a Ta peste SfântulTau locas, pustiit”. Idem 17. Inima lui Daniel se îndrepta cu un dorfierbinte catre sanctuarul pustiit al lui Dumnezeu. El s, tia ca ei nuputeau ajunge din nou la propas, ire decât atunci, când Israel avea sase întoarca de la nesocotirea Legii lui Dumnezeu, ajungând umilit,i,credincios, i s, i ascultatori.

Solul ceresc

Pe când Daniel staruia în rugaciune, îngerul Gabriel s-a coborâtrepede din curt,ile ceres, ti pe pamânt, ca sa-i spuna ca cererile lui anfost auzite s, i ascultate. Acest înger puternic fusese însarcinat sa-lfaca sa priceapa, sa înt,eleaga s, i sa descopere înaintea lui taineleveacurilor viitoare. În felul acesta, pe când el cauta cu seriozitate saînt,eleaga s, i sa priceapa adevarul, Daniel a fost adus în legatura cusolul trimis de cer.

38 Sfintirea vietii

Ca raspuns la rugaciunea sa, Daniel nu numai ca a primit luminas, i adevarul de care el s, i poporul sau aveau cea mai mare nevoie,ci el primi s, i o descoperire a marilor evenimente viitoare, pâna lavenirea Mântuitorului lumii. Aceia care pretind a fi sfint,i, dar n-aunici o dorint, a de a cerceta Sfintele Scripturi sau de a se lupta cu[49]Dumnezeu în rugaciune, pentru a dobândi o înt,elegere mai lamuritaa adevarului biblic, nu s, tiu ce înseamna adevarata sfint,ire.

Daniel vorbea cu Dumnezeu, iar cerul era deschis în fat,a lui.Dar înalta cinste aratata lui era urmarea umilint,ei s, i a cercetariilui serioase. Tot,i cei ce cred din inima Cuvântul lui Dumnezeuvor flamânzi s, i înseta dupa cunos, tint,a voint,ei Sale. Dumnezeu esteautorul adevarului. El ilumineaza priceperea întunecata s, i da mint,iiomenes, ti putere ca sa cuprinda s, i sa înt,eleaga adevarurile descoperitede El.

Cautarea înt, elepciunii de la Dumnezeu

Cu prilejul descris mai sus, îngerul Gabriel împartas, ea lui Danieltoate învat, aturile pe care el era în stare sa le cuprinda cu mintea sa.La cât,iva ani mai târziu, profetul dorea sa afle ceva mai mult dincele care acum nu erau înca lamurite pe deplin s, i iaras, i cauta, prinrugaciuni, lumina s, i înt,elepciune de la Dumnezeu. „În vremea aceea,eu, Daniel, trei saptamâni am fost în jale. N-am mâncat deloc pâinealeasa, nu mi-a intrat în gura nici carne, nici vin s, i nici nu m-am unsdeloc.... Apoi am ridicat, ochii, m-am uitat s, i iata ca acolo statea unom îmbracat în haine de in s, i încins la mijloc cu un brâu de aur dinUfaz. Trupul era ca o piatra de hrisolit, fat,a îi stralucea ca fulgerul s, iochii îi erau ca nis, te flacari de foc; dar brat,ele s, i picioarele semanaucu nis, te arama lustruita s, i glasul lui era ca glasul unei mari mult,imi”.Daniel 10, 2-6.

Aceasta descriere se aseamana cu cea data lui Ioan, când DomnulHristos i se descoperi pe insula Patmos. Persoana care s-a înfat,is, at[50]înaintea lui Daniel, nu putea fi alta decât Fiul lui Dumnezeu. Domnula venit însa cu un alt sol ceresc la Daniel ca sa-i faca cunoscut ceavea sa se întâmple în zilele din urma.

Marile adevaruri descoperite prin cuvântul Mântuitorului lumiisunt pentru cei care cerceteaza dupa adevar ca dupa comori ascunse.Daniel era acum un barbat înaintat în vârsta. El îs, i petrecuse viat,a în

Rugaciunea lui Daniel 39

mijlocul cultului unei curt,i pagâne s, i spiritul sau fusese împovaratde administrarea unui mare imperiu. Totus, i el se întorsese de latoate acestea ca sa-s, i smereasca sufletul înaintea lui Dumnezeu s, ica sa caute sa cunoasca planurile pentru viitor ale Celui Prea Înalt.S, i, ca raspuns la cererile sale fierbint,i fu data lumina de la curt,ileceres, ti pentru aceia care aveau sa traiasca în zilele din urma. Cu câtaseriozitate deci, ar trebui sa cautam pe Dumnezeu, ca sa deschidapriceperea noastra spre a înt,elege adevarurile trimise noua din cer!

„Eu, Daniel, am vazut singur vedenia; dar oamenii care erau cumine n-au vazut-o; totus, i au fost apucat,i de o mare spaima s, i auluat-o la fuga ca sa se ascunda!... Puterile m-au lasat, culoarea mi s-aschimbat, fat,a mi s-a slut,it s, i am pierdut orice vlaga”. Idem 7-8. Tot,icei ce sunt cu adevarat sfint,i vor face o experient, a asemanatoare. Cucât mai lamurite vor fi vederile lor despre marimea, stralucirea s, idesavârs, irea lui Hristos, cu atât mai viu îs, i vor vedea ei propriile lorslabiciuni s, i nedesavârs, iri. Atunci ei nu vor mai avea înclinat,ia dea pretinde ca au un caracter fara prihana; ceea ce li se paruse a fidrept s, i placut în ei îns, is, i, se va vedea ca este nevrednic s, i stricacios,fat, a de curat,ia s, i stralucirea lui Hristos. Numai când oamenii suntdespart,it,i de Dumnezeu, când au vederi nelamurite despre Hristos, [51]atunci zic: „Sunt fara pacat, sunt Sfânt”.

Gabriel aparu în fat,a profetului, adresându-i-se astfel: „Daniele,om prea iubit s, i scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care t,ile voi spune acum s, i stai în picioare în locul unde es, ti; caci acumsunt trimis la tine!” Dupa ce mi-a vorbit astfel, am statut în picioaretremurând. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Caci cuvinteletale au fost ascultate din cea dintâi zi, când t,i-ai pus inima ca saînt,elegi s, i sa te smeres, ti înaintea Dumnezeului tau s, i tocmai dinpricina cuvintelor tale vin eu acum!” Idem 11-12.

Lui Daniel i se da onoare împarateasca

O, ce onoare fu data lui Daniel de Maiestatea Cerului! El îmbar-bata pe slujitorul Sau care statea tremurând, s, i-l asigura ca rugaciu-nea sa a fost auzita în cer. Ca raspuns la acea rugaciune fierbinte,îngerul Gabriel a fost trimis sa lucreze asupra inimii împaratuluipersan. Împaratul se împotrivise lucrarii Spiritului lui Dumnezeutimp de trei saptamâni, pe când Daniel postea s, i se ruga, dar Print,ul

40 Sfintirea vietii

cerului, Arhanghelul Mihail, fu trimis sa schimbe inima încapat,ânataa împaratului ca sa ia unele masuri hotarâtoare prin care sa raspundala rugaciunea lui Daniel.

„Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochiiîn pamânt s, i am tacut. S, i iata ca cineva care avea înfat,is, area fiiloroamenilor s-a atins de buzele mele.... Apoi mi-a zis: «Nu te temede nimic, om prea iubit! Pace t,ie! Fii tare s, i cu inima!» S, i pe cândîmi vorbea el, am prins iar putere s, i am zis: «Vorbes, te, domnulmeu, caci m-ai întarit!», Idem 15-19”. Atât de mare era stralucirea[52]divina descoperita lui Daniel, încât el n-a putut s-o priveasca. Apoitrimisul Cerului îs, i acoperi stralucirea prezent,ei sale s, i aparu în fat,aprofetului cu „înfat,is, area fiilor oamenilor”. Prin puterea sa divina,el întari pe acest barbat al neprihanirii s, i al credint,ei, ca sa poataasculta solia trimisa lui de Dumnezeu.

Daniel era un slujitor devotat al Celui Prea Înalt. Viat,a sa lungaa fost plina de fapte nobile de servire pentru Maestrul sau. Curat,iasa de caracter s, i credincios, ia sa nestramutata erau pe masura cuumilint,a inimii sale s, i cu smerirea sufletului sau înaintea lui Dumne-zeu. Repetam: Viat,a lui Daniel este o ilustrare inspirata de adevaratasfint,ire.

Capitolul 7 — Caracterul lui Ioan [53]

Apostolul Ioan s-a deosebit dintre frat,ii sai ca fiind „ucenicul pecare îl iubea Isus”. El nu era câtus, i de put,in fricos, slab sau s, ovaitorîn caracter s, i, totus, i, avea o dispozit,ie amabila s, i o inima calda s, iiubitoare. El parea a se bucura într-un sens deosebit de prietenialui Hristos s, i a primit multe dovezi despre încrederea s, i iubireaMântuitorului. El era unul dintre cei trei carora le fusese îngaduit safie martorii stralucirii lui Hristos pe Muntele schimbarii la fat, a, s, i aiagoniei Sale din Ghetsemani; s, i grijii lui Ioan a încredint,at Domnulpe mama Sa, în acele ultime ceasuri ale agoniei Sale pe cruce.

La simpatia Mântuitorului pentru ucenicul cel iubit s-a raspunscu toata taria unui devotament plin de caldura, Ioan s-a prins de Isuscum se prinde vit,a de aracul înfipt bine. Pentru cauza Maestruluisau, el a înfruntat cu îndrazneala primejdiile salii de judecata s, i aramas lânga cruce, iar la vestea ca Hristos a înviat, el a alergat lamormânt s, i a întrecut în zelul sau chiar s, i pe Petru cel iute în toate.

Iubirea lui Ioan pentru Maestrul sau nu era numai o prietenieomeneasca, ci era iubirea unui pacatos cait care simt,ea ca a fostrascumparat prin sângele pret,ios al lui Hristos. El pret,uia ca pe [54]cea mai înalta onoare lucrarea s, i suferint,a în serviciul Domnului.Iubirea lui pentru Isus îl mâna sa iubeasca pe tot,i aceia pentru carea murit Hristos. Religia lui era de un caracter practic. El a înt,elesca iubirea de Dumnezeu se da pe fat, a prin iubirea copiilor Sai. Elera auzit adesea repetând cuvintele: „Prea iubit,ilor, daca astfel ne-aiubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim s, i noi unii pe alt,ii”. 1Ioan 4, 11. „Noi îl iubim pentru ca El ne-a iubit întâi. Daca zicecineva: «Eu iubesc pe Dumnezeu», s, i uras, te pe fratele sau, este unmincinos; caci cine nu iubes, te pe fratele sau, pe care-l vede, cumpoate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?”, Idem 19-20.Viat,a apostolului era în armonie cu învat, aturile sale. Iubirea pentruHristos care ardea în inima sa, îl mâna sa depuna cea mai serioasa s, imai deplina activitate pentru semenii sai s, i în deosebi pentru frat,iisai din comunitatea cres, tina. El era un predicator puternic, zelos s, i

41

42 Sfintirea vietii

de o seriozitate adânca, iar cuvintele sale erau însot,ite de o mareputere de convingere.

Reînnoit prin har

Iubirea nestramutata s, i devotamentul dezinteresat dat pe fat, a înviat,a s, i caracterul lui Ioan, ofera învat, aturi de o mare valoare pentrubiserica cres, tina. Unii pot sa-s, i închipuie ca el ar fi avut aceastaiubire din alt izvor decât harul divin; dar Ioan avusese, de la natura,defecte serioase în caracterul sau; el fusese mândru s, i ambit,ios. S, igata sa raspunda la orice nesocotire sau jignire.

Cordialitatea s, i ardoarea simpatiei lui Ioan pentru Maestrul saunu era produsa de iubirea lui Hristos pentru el, ci era efectul acesteiiubiri. Ioan dorea sa ajunga asemenea lui Isus s, i sub lucrarea înno-[55]itoare a iubirii lui Hristos, el a ajuns sa fie blând s, i smerit cu inima.Eul sau personal era ascuns în Hristos. El era strâns unit de Vit,acea vie s, i, în felul acesta, a devenit partas, de fire divina. Aceastava fi totdeauna urmarea partas, iei cu Hristos. Aceasta este adevaratasfint,ire.

În caracterul cuiva pot sa existe defecte vadite, dar când ajungeun adevarat ucenic al lui Isus, puterea harului dumnezeiesc face dinel o faptura noua. Iubirea lui Hristos îl preschimba s, i îl sfint,es, te, Darcând aceia care pretind a fi cres, tini nu ajung prin religia lor sa fiemai buni barbat,i s, i mai bune femei în toate împrejurarile viet,ii lor— ca nis, te vii reprezentant,i ai lui Hristos, în dispozit,ia s, i caracterullor — atunci nu sunt ai Lui.

Exemple de transformarea caracterului

Odata, Ioan a intrat într-o cearta cu unii dintre ucenici, vrând sas, tie care dintre ei trebuia sa fie socotit ca cel mai mare. Ei nu aveaude gând ca discut,ia lor sa ajunga pâna la urechile Maestrului lor;dar Isus le citea inimile s, i folosi prilejul pentru a da ucenicilor Sai olect,ie de umilint, a. Aceasta nu numai pentru micul grup, care ascultacuvintele Sale, ci ca sa ramâna scrise spre binele tuturor urmas, ilorSai pâna la sfârs, itul timpului. Atunci Isus a s, ezut jos, a chemat pecei doisprezece s, i le-a zis: „Daca vrea cineva sa fie cel dintâi, trebuie

Caracterul lui Ioan 43

sa fie cel mai de pe urma dintre tot,i s, i slujitorul tuturor”. Marcu 9,35.

Aceia care au Spiritul lui Hristos nu vor avea ambit,ia ca sa ocupevreun loc mai presus de frat,ii lor. Numai cei care sunt mici în ochiilor vor fi socotit,i mari înaintea lui Dumnezeu. „S, i a luat un copilas, [56]s, i l-a as, ezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în brat,e s, i le-a zis: «Oricineprimes, te pe unul din aces, ti copilas, i, în Numele Meu, Ma primes, tepe Mine; s, i oricine Ma primes, te pe Mine, nu Ma primes, te pe Mine,ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine».” Idem 36-37.

O, ce învat, atura pret,ioasa este aceasta pentru urmas, ii lui Hristos!Cei care trec cu vederea datoriile viet,ii ce le stau în cale, care trec cuvederea a fi milos, i s, i buni, amabili s, i buni, amabili s, i iubitori, chiarfat, a de un copilas, , trec cu vederea pe Hristos. Ioan a simt,it putereaacestei învat, aturi s, i a tras foloase din ea.

Într-o alta ocazie, fratele sau Iacov împreuna cu el au vazut unom ca scotea demoni în Numele lui Isus s, i pentru ca nu s-a unitîndata cu ceata lor, ei au gasit cu cale ca el n-ar avea dreptul sa facaaceasta lucrare s, i, de aceea, l-au oprit. În sinceritatea inimii sale,Ioan povesti aceasta întâmplare Maestrului sau. Isus zise: „Nu-loprit,i, caci nu este nimeni care sa faca minuni în Numele Meu s, isa Ma poata vorbi de rau îndata dupa aceea. Cine nu este împotrivanoastra, este pentru noi”. Idem 39-40.

Altadata, Iacov s, i Ioan au cerut, prin mama lor, sa li se dea celemai înalte locuri de cinste în împarat,ia lui Hristos. Mântuitorulle-a raspuns: „Voi nu s, tit,i ce ceret,i”. Marcu 10, 38. Cât de put,inidintre noi înt,eleg adevarata însemnatate a rugaciunilor noastre! Isuscunos, tea sacrificiul nemarginit prin care trebuia sa se rascumpereacea marire s, i de aceea „pentru bucuria care le era pusa în fat, a, El asuferit crucea s, i a nesocotit ocara”. Evrei 12, 2. Aceasta bucurie era [57]aceea de a vedea suflete mântuite prin umilirea Sa, prin suferint,eles, i prin varsarea sângelui Sau.

Aceasta era marirea pe care avea s-o primeasca Hristos s, i de careaces, ti doi ucenici doreau sa se faca partas, i. Isus i-a întrebat: „Putet,ibea paharul pe care îl voi bea Eu s, i sa fit,i botezat,i cu botezul cu caream sa fiu botezat Eu? Dar ei au raspuns: Putem!” Marcu 10, 38-39.

Cât de put,in înt,elegeau ei însemnatatea acestui botez! Isus „le-araspuns: «Este adevarat ca vet,i bea paharul Meu s, i vet,i fi botezat,icu botezul cu care am sa fiu botezat Eu; dar a s, edea la dreapta s, i la

44 Sfintirea vietii

stânga Mea nu atârna de Mine s-o dau, ci este pastrata pentru aceiapentru care a fost pregatita».” Idem 42-45.

Mustrarea mândriei s, i ambit, iei

Isus cunos, tea motivele care determinau aceasta cerere s, i, deaceea, a mustrat mândria s, i ambit,ia acestor doi ucenici: „S, tit,i cadomnitorii neamurilor domnesc peste ele s, i mai marii lor le porun-cesc cu stapânire. Între voi sa nu fie as, a. Ci oricare va vrea sa fiemare între voi, sa fie slujitorul vostru; s, i oricare va vrea sa fie celdintâi între voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul omului n-a venit saI Se slujeasca; ci El sa slujeasca s, i sa-s, i dea viat,a ca rascumpararepentru mult,i”. Idem 42-45.

Altadata, Hristos trimise nis, te soli înaintea Lui într-un sat de[58]samariteni, rugând pe sateni sa pregateasca ceva pentru odihna Sa s, ia ucenicilor Sai. Dar când Mântuitorul Se apropie de cetate, parea cavrea sa treaca pe lânga ei s, i sa mearga spre Ierusalim. Aceasta trezivrajmas, ia samaritenilor s, i în loc sa trimita soli ca sa-L cheme sausa-L roage sa ramâna la dâns, ii, ei au zabovit sa-I arate bunavoint,a,as, a cum ar fi facut fat, a de un calator de rând. Isus nu constrângeape nimeni sa-L primeasca, iar samaritenii pierdura binecuvântarea,care le-ar fi fost daruita, daca L-ar fi rugat sa ramâna oaspetele lor.

Ne miram, poate, de felul nepoliticos în care aces, tia s-au purtatfat, a de Maiestatea cerului; dar de câte ori s, i noi — care marturisima fi urmas, ii lui Hristos — nu ne facem vinovat,i de aceeas, i nepasare.Staruim noi oare ca Isus sa-s, i faca locuint, a în inimile s, i caminelenoastre? El e plin de iubire, de har, de binecuvântare s, i e gata sareverse aceste daruri peste noi; dar, ca s, i samaritenii, deseori noisuntem mult,umit,i fara ele.

Ucenicii înt,elesesem dorint,a lui Hristos de a binecuvânta cuprezent,a Sa pe samariteni, dar când au vazut raceala, gelozia s, i lipsade respect aratata Maestrului lor, s-au umplut de mirare s, i indignare.Îndeosebi Iacov s, i Ioan s-au aprins foarte tare. Sa vada pe Acela pecare ei îl adorau atât de mult, ca e primit astfel, parea pentru ei ocrima prea mare spre a fi lasata sa treaca nepedepsita de îndata. Înzelul lor, ei zisera: „Doamne, vrei sa poruncim sa se pogoare focdin cer s, i sa-i mistuie, cum a facut Ilie?” Luca 9, 54. Ei vorbeaude nimicirea sutas, ilor sirieni s, i a cetelor lor, trimise sa prinda pe[59]

Caracterul lui Ioan 45

profetul Ilie.Isus mustra pe ucenicii Sai, zicându-le; „Nu s, tit,i de ce duh suntet,i

însuflet,it,i! Caci Fiul omului a venit nu ca sa piarda sufletele oame-nilor, ci ca sa le mântuiasca”. Idem 55-56. Ioan s, i ceilalt,i ucenicierau într-o s, coala în care Hristos le era Învat, atorul. Aceia care eraugata sa-s, i vada lipsurile s, i sa-s, i îndrepte caracterul, aveau acum unprilej nimerit, Ioan aduna orice învat, atura ca pe nis, te margaritarepret,ioase s, i se straduia neîncetat sa-s, i potriveasca viat,a cu Modeluldivin. Învat, aturile lui Isus, care scoteau la lumina blândet,ea, umilint,as, i dragostea, ca fiind cele mai de seama însus, iri pentru cres, terea înhar s, i pentru a face pe cineva destoinic pentru lucrarea Sa, erau decel mai mare pret, pentru Ioan. Aceste învat, aturi sunt rostite s, i pentrunoi cei de astazi, atât fiecaruia în parte, cât s, i ca frat,i în comunitate— cum au fost s, i pentru cei dintâi ucenici ai lui Hristos.

Ioan s, i Iuda

O învat, atura bogata poate fi luata din contrastul izbitor dintrecaracterul lui Ioan s, i al lui Iuda. Ioan era o ilustrat,ie vie a sfint,eniei.Iuda avea s, i el o înfat,is, are de evlavie, dar caracterul sau era maimult diavolesc decât divin. El spunea ca e ucenic al lui Hristos, darîl tagaduia prin cuvintele s, i faptele lui. Iuda avea aceleas, i prilejuripret,ioase ca s, i Ioan, de a cerceta s, i imita Modelul divin. El ascultaînvat, aturile lui Hristos s, i caracterul sau s-ar fi putut preschimba prinharul dumnezeiesc. Dar în timp ce Ioan se lupta cu râvna împotrivanedesavârs, irilor sale s, i cauta sa se asemene cu Hristos, Iuda îs, i calcacons, tiint,a în picioare, cedând ispitei, s, i se lasa stapânit de obiceiuri [60]necinstite care l-au facut sa semene cu Satana.

Aces, ti doi ucenici preînchipuie lumea cres, tina. Tot,i marturisesca fi urmas, i ai lui Hristos; dar în timp ce o parte umbla în umilint, a s, iblândet,e, învat,ând de la Isus, cealalta arata ca nu sunt împlinitori aiCuvântului, ci numai auzitori. O parte este sfint,ita prin adevar; iarcealalta nu cunos, tea puterea înnoitoare a harului dumnezeiesc. Ceidintâi îs, i rastignesc zilnic eul personal s, i biruiesc pacatul; iar cei dinurma îs, i împlinesc poftele s, i ajung robii lui Satana.

Capitolul 8 — Misiunea slujirii lui Ioan[61]

Apostolul Ioan îs, i petrecuse cei dintâi ani ai viet,ii sale în mijloculpescarilor simpli din Galileea. El nu a primit o educat,ie s, colara; darprin legatura lui cu Hristos, Marele Învat, ator, el câs, tiga cea maiînalta educat,ie pe care o pot primi oamenii muritori.

El a baut cu sete din izvorul înt,elepciunii s, i apoi a cautat saconduca s, i pe alt,ii la acel „izvor de apa care curge în viat, a ves, nica”.Ioan 4, 14. Simplitatea cuvintelor sale, puterea adevarurilor pe carele rostea s, i caldura spirituala care caracterizau învat, aturile sale, îidadeau putint,a sa se apropie de toate clasele sociale. Totus, i nicichiar credincios, ii nu erau în stare sa priceapa în totul tainele sfinteale adevarului divin pe care el îl dezvaluia prin cuvintele sale. Pareaca fara încetare e plin de Duhul Sfânt. El cauta sa faca pe oamenisa priceapa cele nevazute, înt,elepciunea cu care vorbea, revarsacuvintele lui ca picaturile de roua, îmblânzind s, i supunând sufletele.

Dupa înalt,area lui Hristos la cer, Ioan s, i-a continuat misiuneasa, ca un lucrator credincios s, i înflacarat pentru Domnul sau. El s-abucurat împreuna cu ceilalt,i apostoli de revarsarea Duhului Sfânt,la Ziua Cincizecimii, s, i înviorat de o noua râvna s, i o noua putere,el a staruit sa spuna oamenilor cuvintele viet,ii. A fost amenint,at cuînchisoarea s, i cu moartea, dar nu s-a lasat intimidat.

O mult,ime de suflete din toate clasele veneau sa asculte la predi-[62]cile apostolilor s, i erau vindecate de boli în Numele lui Isus, Numeatât de urât printre iudei. Preot,ii s, i mai marii poporului se împo-triveau cu furie, când vedeau ca cei bolnavi erau vindecat,i, s, i Isusera vestit ca Domn al viet,ii. Ei se temeau ca în curând toata lumeava crede în El s, i, apoi, ei vor fi învinuit,i ca au omorât pe puterni-cul vindecator. Dar cu cât faceau eforturi mai mari ca sa înnabus, emis, carea, cu atât mai mult oamenii credeau în El s, i se întorceaude la învat, aturile carturarilor s, i fariseilor. Plini de mânie, ei au pusmâna pe Petru s, i Ioan s, i i-au aruncat în închisoare. Dar îngerulDomnului a venit în timpul nopt,ii s, i a deschis us, ile închisorii, i-a

46

Misiunea slujirii lui Ioan 47

scos afara s, i le-a zis: „Ducet,i-va, stat,i în Templu s, i vestit,i noroduluitoate cuvintele viet,ii acesteia”. Faptele Apostolilor 5, 20.

Cu credincios, ie s, i râvna, Ioan dadea marturie pentru Stapânulsau, ori de câte ori avea ocazia. El vedea ca erau vremuri de mariprimejdii pentru biserica. Amagiri satanice se aratau pretutindeni.Oamenii rataceau prin mrejele necredint,ei s, i ale învat, aturilor ama-gitoare. Unii dintre cei ce se pretindeau a fi credincios, i lucrarii luiDumnezeu, erau, de fapt, nis, te îns, elatori. Ei tagaduiau pe Hristos s, iEvanghelia Sa s, i aduceau erezii blestemate, traind în faradelege s, inesocotirea Legii divine.

Tema preferata a lui Ioan

Tema preferata a lui Ioan era iubirea nemarginita a lui Hristos.El credea în Dumnezeu ca un copil într-un tata bun s, i milos. El aînt,eles caracterul s, i lucrarea lui Isus; s, i când vedea pe frat,ii sai iudei, [63]bâjbâind pe calea lor lipsita de orice raza a Soarelui Dreptat,ii caresa le lumineze pas, ii, dorea sa le înfat,is, eze pe Hristos, Lumina lumii.

Apostolul credincios vedea ca orbirea, mândria, superstit,ia s, inecunoas, terea Scripturilor legase sufletul lor cu lant,uri care nu aveausa mai fie rupte niciodata. Prejudecata s, i ura împotriva lui Hristos,pe care ei le nutrisera cu îndaratnicie, aduceau ruina asupra lor canat,iune s, i distrugea sperant,ele lor pentru viat,a ves, nica. Dar Ioanstaruia sa le înfat,is, eze pe Hristos ca fiind singura cale de mântuire.Dovada ca Isus din Nazaret era Mesia era atât de lamurita, încât Ioanspunea ca nimeni n-are nevoie sa umble în întunericul ratacirii cândo astfel de lumina le este data.

Întristat din cauza ratacirilor otravitoare

Ioan a trait sa vada Evanghelia iui Hristos predicata în departaris, i mii de suflete primind cu zel învat, aturile ei. Dar el era tare întristatcând vedea ca ratacirile otravitoare se furis, au în biserica. Unii dincei ce primeau pe Hristos sust,ineau ca iubirea Lui i-a scutit deascultarea de Legea lui Dumnezeu. Pe de alta parte, mult,i învat,au calitera Legii trebuie t,inuta ca s, i toate datinile s, i ceremoniile iudeilors, i ca acestea ar fi îndestulatoare pentru mântuire, fara sângele luiHristos. Ei sust,ineau ca Isus a fost un om bun, ca s, i apostolii, dar îi

48 Sfintirea vietii

tagaduiau dumnezeirea. Ioan vedea primejdia care urmarea biserica,daca ar fi primit aceste idei s, i le-a întâmpinat fara zabava s, i hotarât.El scria uneia dintre cele mai onorate ajutoare ale sale în Evanghelie,[64]unei doamne cu un bun renume s, i cu o mare influent, a urmatoarele:

„În lume au aparut mult,i amagitori care nu marturisesc ca IsusHristos a venit în trup. Iata amagitorul, iata antihristul! Pazit,i-va binesa nu pierdet,i rodul muncii voastre, ci sa primit,i o rasplata deplina.Oricine pacatuies, te s, i nu ramâne în învat, atura lui Hristos, n-are peDumnezeu. Dar cine ramâne în învat, atura lui Hristos are atât peTatal, cât s, i pe Fiul. Daca vine cineva la voi s, i nu va aduce învat, aturaaceasta, sa nu-l primit,i în casa s, i sa nu-i zicet,i: «Bun venit!» Cacicine-i zice: «Bun venit» se face partas, faptelor lui rele!”, 2 Ioan7-11.

Nu fara mari împotriviri avea sa-s, i aduca la îndeplinire Ioanlucrarea sa. Satana nu statea nepasator. El provoca pe oamenii raica sa scurteze viat,a plina de activitate folositoare a acestui barbatal lui Dumnezeu; dar îngerii cei sfint,i îl ocroteau fat, a de urmaritoriisai. Ioan a trebuit sa ramâna în viat, a ca un martor credincios a luiHristos. Biserica în primejdiile ei, avea nevoie de marturia lui.

Prin marturii neadevarate s, i zvonuri mincinoase, trimis, ii lui Sa-tana au cautat sa trezeasca vrajmas, ie împotriva lui Ioan s, i împotrivaînvat, aturii lui Hristos. Din aceasta pricina, dezbinarile s, i ereziilebântuiau biserica. Ioan a luptat împotriva acestei rataciri cu o ho-tarâre neclintita. El îngradea calea vrajmas, ilor adevarului. Scria s, iîndemna staruitor, ca nimeni sa nu încurajeze cu ceva pe conducato-rii acestor erezii. În timpul de fat, a sunt pe lume rele asemanatoarecu acelea care amenint,au prosperitatea bisericii la începuturile ei, iarînvat, aturile apostolului cu privire la aceasta trebuie sa fie respectate[65]cu îngrijire. „Iubit,i-va unii pe alt,ii” este strigatul care trebuie sarasune pretutindeni, îndeosebi de la aceia care marturisesc a fi sfint,i.Dar iubirea este prea curata pentru ca sa acopere vreun pacat nemar-turisit. Învat, aturile lui Ioan sunt însemnate pentru aceia care traiescîn mijlocul primejdiilor zilelor din urma. El a fost în legatura strânsacu Hristos, a ascultat la învat, aturile Sale s, i a fost martor la minunileSale rasunatoare. El a dat o marturie convingatoare, care a facut caminciunile vrajmas, ilor sai sa fie fara nici un efect.

Misiunea slujirii lui Ioan 49

Nici un compromis cu pacatul

Ioan se bucura de binecuvântarea adevaratei sfint,iri. Dar estevrednic de observat ca apostolul nu a pretins ca e fara pacat; elcauta desavârs, irea prin umblarea în lumina fet,ei lui Dumnezeu. Elspune ca, daca cineva marturises, te ca cunoas, te pe Dumnezeu s, inesocotes, te totus, i Legea divina, marturisirea lui este mincinoasa.„Cine zice: «Îl cunosc» s, i nu pazes, te poruncile Lui, este un mincinoss, i adevarul nu este în el”. 1 Ioan 2, 4. În acest veac, când se faceatâta caz de libertate, aceste cuvinte ar fi calificate ca fanatism. Darapostolul învat, a, ca, des, i trebuie sa dam pe fat, a politet,ea cres, tina,avem totus, i împuternicirea sa numim pacatul s, i pe pacatos cu numelelor adevarat — s, i ca aceasta se împaca în totul cu iubirea adevarata.Des, i trebuie sa iubim sufletele pentru care a murit Hristos s, i salucram pentru mântuirea lor, totus, i nu trebuie sa facem nici uncompromis cu pacatul. Noi nu trebuie sa ne unim cu razvratit,ii s, i sanumim aceasta iubire. Dumnezeu cere de la poporul Sau din acestveac sa stea neclintit, ca s, i în timpul sau, pentru apararea dreptat,iiîmpotriva ratacirilor distrugatoare de suflete.

Nu poate fi sfint, ire fara ascultare [66]

Eu am întâlnit mult,i oameni care pretindeau ca sunt fara pacat înumblarea lor. Dar când i-am cercetat prin Cuvântul lui Dumnezeu,s-au dovedit ca nis, te calcatori pe fat, a ai Legii Sale sfinte. Celemai lamurite dovezi despre perpetuitatea s, i obligativitatea ves, nica aporuncii a patra nu puteau sa le trezeasca cons, tiint,a. Aceste sufletenu puteau tagadui cerint,ele lui Dumnezeu, dar îndrazneau sa cautescuze pentru calcarea Sabatului. Ele pretindeau ca sunt sfint,ite s, i caslujesc lui Dumnezeu în toate zilele din saptamâna. Aces, ti pretins, icres, tini sust,ineau ca mult,i oameni buni n-au t,inut Sabatul s, i ca,daca aces, tia au fost sfint,i, atunci nici ei nu vor fi osândit,i dacanu vor respecta aceasta zi. Dumnezeu ar fi prea milos, zic ei, sa-ipedepseasca pentru ca n-au pazit ziua a s, aptea. S, i ca, daca vor serbaSabatul, vor fi socotit,i de lume ca fiind nis, te oameni prea ciudat,i s, inu vor mai avea nici o influent, a asupra ei. Apoi, mai zic ei, trebuiesa fie supus, i autoritat,ilor existente.

50 Sfintirea vietii

O doamna din New Hampshire vorbind într-o adunare publicasust,inea ca harul lui Dumnezeu ar stapâni inima ei s, i ca ea ar fi întotul predata Domnului. Ea s, i-a exprimat apoi încrederea ca acestpopor ar face mult bine, trezind pe pacatos, i sa-s, i vada primejdia lor.Ea zicea: „Sabatul, pe care ni-l prezinta acest popor, este singurulSabat al Bibliei”; s, i apoi a marturisit ca mintea ei s-a ocupat foartemult cu acest subiect. Dar ca sa poata t,ine ziua a s, aptea, ea vedeaca trebuie sa întâmpine o mult,ime de cercari. Ziua urmatoare ea avenit la adunare s, i a depus iaras, i marturia ei, adaugând ca a întrebatpe Domnul, daca trebuie sa t,ina Sabatul, s, i ca El i-ar fi raspuns ca[67]nu trebuie sa-l t,ina. Spiritul, ei se linis, tise deci, cu privire la acestsubiect. Ea a facut apoi cel mai înflacarat apel la tot,i ca sa se întoarcala iubirea desavârs, ita a lui Isus în care nu mai este nici o osândirepentru suflet.

Aceasta femeie nu avea adevarata sfint,ire. Nu Dumnezeu fusesecel care îi spusese ca ea poate fi sfint,ita s, i traind în neascultare fat, ade vreuna din poruncile Sale lamurite. Legea lui Dumnezeu esteSfânta s, i nimeni, n-o poate calca fara a fi pedepsit. Acela care i-aspus ca poate sa calce în picioare Legea lui Dumnezeu s, i sa fietotus, i fara pacat fusese stapânitorul puterilor întunericului — acelas, icare spusese s, i Evei în Eden, prin gura s, arpelui: „Hotarât, ca nuvei muri”. Geneza 3, 4. Eva se magulea cu gândul ca Dumnezeue prea bun ca s-o pedepseasca pentru neascultare de porunca Salamurita. Aceeas, i sofistarie e adusa de mii de oameni ca scuzapentru neascultarea lor de porunca a patra. Cei ce au Spiritul luiHristos vor pazi toate poruncile lui Dumnezeu, fara sa t,ina seamade urmari. Isus, Maiestatea cerului, a zis: „Eu am pazit poruncileTatalui Meu”. Ioan 15, 10.

Adam s, i Eva au îndraznit sa calce poruncile lui Dumnezeu s, iurmarile grozave ale pacatului lor trebuie sa fie o avertizare pentrunoi de a nu urma pilda lor de neascultare. Hristos Se ruga pentru uce-nicii Sai cu aceste cuvinte: „Sfint,es, te-i prin adevarul Tau; CuvântulTau este adevarul”. Ioan 17, 17. Nu exista nici o sfint,ire adevaratadecât numai prin ascultarea de adevar. Cei ce iubesc pe Dumnezeudin toata inima lor, vor iubi s, i toate poruncile Sale. O inima sfint,itaeste în armonie cu cerint,ele lui Dumnezeu caci ele sunt sfinte, bunes, i drepte s, i pot fi împlinite.

Misiunea slujirii lui Ioan 51

Dumnezeu nu s-a schimbat [68]

Caracterul lui Dumnezeu nu s-a schimbat. El este acelas, i Dum-nezeu gelos s, i astazi, cum a fost s, i atunci când a dat Legea Sa peMuntele Sinai s, i a scris-o cu însus, i degetul Sau pe doua table depiatra: Cei care calca în picioare Legea cea Sfânta a lui Dumnezeupot spune: „Eu sunt sfint,it”, dar a fi în adevar sfint,it s, i a zice numaica es, ti sfint,it sunt doua lucruri deosebite.

Noul Testament n-a schimbat Legea Iui Dumnezeu. Sfint,eniaSabatului poruncii a patra este întarita tot as, a de temeinic ca s, itronul lui Iehova. Ioan scrie: „Oricine face pacat, face s, i faradelege;s, i pacatul este faradelege. S, i s, tit,i ca El S-a aratat ca sa ia pacatele;s, i în El nu este pacat. Oricine ramâne în El nu pacatuies, te; oricinepacatuies, te (calca Legea) nu l-a vazut, nici nu L-a cunoscut”. 1 Ioan3, 4-6. Din partea noastra se cere sa aratam acelas, i respect — ca s, iapostolul cel iubit — fat, a de aceia care pretind a ramâne în Hristos,s, i a fi sfint,it,i, în timp ce calca legea lui Dumnezeu prin umblarealor. Noi trebuie sa întâmpinam pe unii ca aces, tia întocmai cum îiîntâmpina El. El zicea: „Copilas, ilor, nimeni sa nu va îns, ele! Cinetraies, te în neprihanire, este neprihanit, cum El însus, i este neprihanit.Cine pacatuies, te este de la diavolul, caci diavolul pacatuies, te de laînceput”. Idem 7-8. Aici apostolul vorbes, te în cuvinte lamurite as, acum el a gândit ca trebuie sa se vorbeasca despre lucrul acesta.

Epistolele lui Ioan dau pe fat, a un spirit de iubire. Dar când el vineîn legatura cu aceia care calca Legea lui Dumnezeu s, i totus, i sust,inca ar viet,ui fara pacat, el nu ezita sa-i avertizeze fat, a de amagirea lor [69]grozava. „Daca zicem ca avem partas, ie cu El s, i umblam în întuneric,mint,im s, i nu traim adevarul; dar daca umblam în lumina, dupa cumEl Însus, i este în lumina, avem partas, ie unii, cu alt,ii s, i sângele luiIsus Hristos, Fiul Lui, ne curat, a de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat ne îns, elam singuri s, i adevarul nu este în noi. Daca nemarturisim pacatele, El este credincios s, i drept ca sa ne ierte pacateles, i sa ne curet,e de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îlfacem mincinos s, i Cuvântul Lui nu este în noi”. 1 Ioan 1, 6-10.

Capitolul 9 — Ioan în exil[70]

Succesul minunat care a însot,it predicarea Evangheliei dusa deapostoli s, i conlucratorii lor, a facut ca ura vrajmas, ilor lui Hristos sacreasca s, i mai mult. Ei faceau orice efort ca sa împiedice progresulei s, i, în cele din urma, au izbutit sa ridice puterea împarat,iei romaneîmpotriva cres, tinilor. O prigoana îngrozitoare s-a dezlant,uit, în caremult,i dintre urmas, ii lui Hristos au fost ucis, i. În acest timp apostolulIoan era batrân; dar staruia sa predice cu multa râvna s, i cu succesînvat, atura lui Hristos. El dadea marturie cu o putere, careia vrajmas, iisai nu-i puteau sta împotriva s, i care îmbarbata foarte mult pe frat,iisai.

Când credint,a cres, tinilor parea s, ovaitoare în fat,a împotriviriiînfricos, ate, care li se opunea în fat, a, apostolul le repeta cu multavrednicie, putere s, i elocvent, a: „Ce era de la început, ce am auzit,ce am vazut cu ochii nos, tri, ce am privit s, i ce am pipait cu mâinilenoastre, cu privire la Cuvântul viet,ii ... deci ce am vazut s, i ce amauzit, aceea va vestim s, i voua, ca s, i voi sa avet,i partas, ie cu noi. S, ipartas, ia noastra este cu Tatal s, i cu Fiul Sau, Isus Hristos”. 1 Ioan 1,1-3.

Împotriva lui Ioan s-a aprins o ura învers, unata din cauzacredincios, iei lui nestramutate pentru lucrarea lui Hristos. El a fostcel din urma supraviet,uitor al apostolilor care fusese în strânsa lega-[71]tura cu Isus; s, i vrajmas, ii lui erau hotarât,i sa aduca la tacere marturialui. Daca puteau izbuti în aceasta, gândeau ei, învat, atura lui Hristosnu va mai înainta; s, i daca se vor purta cu asprime fat, a de ea, va piericurând din lume. De aceea, Ioan a fost chemat la Roma sa fie cer-cetat pentru credint,a lui. Învat, atura lui fusese rastalmacita. Martorimincinos, i îl învinuiau ca fiind un razvratit care propaga învat, aturimenite sa surpe nat,iunea.

Apostolul descrise credint,a sa într-un, chip lamurit s, i conving-ator, cu atâta simplitate s, i sinceritate, încât cuvintele sale facurao lucrare puternica. Ascultatorii ramasera uimit,i de înt,elepciuneas, i iscusint,a cuvintelor sale. Dar cu cât marturia sa era mai con-

52

Ioan în exil 53

vingatoare, cu atât mai adânca era ura acelora care se împotriveauadevarului, împaratul s-a umplut de mânie, hulind Numele lui Dum-nezeu s, i al lui Hristos. El nu putea rasturna cuvintele apostolului s, inici sa se împotriveasca puterii care însot,ea adevarul rostit, de aceease hotarî sa aduca la tacere pe credinciosul lui aparator.

Martorul lui Dumnezeu n-a fost adus la tacere

De aici vedem cât de mult se împietres, te inima care se lupta cuîndaratnicie împotriva planurilor lui Dumnezeu. Vrajmas, ii bisericiierau hotarât,i sa-s, i pastreze mândria s, i puterea lor în fat,a poporului.Prin decretul împaratului, Ioan a fost exilat pe insula Patmos, osânditdupa cum el însus, i ne spune: „din pricina Cuvântului lui Dumne-zeu s, i din pricina marturiei lui Isus Hristos”. Apocalipsa 1, 9. Darvrajmas, ii lui Hristos au dat gres, cu totul în cele urmarite de ei, de aaduce la tacere pe martorul Sau credincios. Din locul exilului sau,glasul apostolului ajunge chiar pâna la sfârs, itul timpului, vestind [72]cele mai rasunatoare adevaruri care au fost vreodata facute cunoscutoamenilor muritori.

Patmosul, o insula stearpa s, i stâncoasa din Marea Egee, fusesealeasa de guvernul roman ca loc de exil pentru criminali. Dar pen-tru servul lui Dumnezeu, acest loc întunecat s-a dovedit a fi poartacerului. El a fost smuls din mijlocul, framântarilor viet,ii s, i din lu-crarea sa sârguincioasa ca evanghelist, dar n-a fost îndepartat de lafat,a lui Dumnezeu. Din locuint,a sa pustie, el putea fi în legaturacu împaratul împarat,ilor ca sa cerceteze de aproape descoperirileputerii dumnezeies, ti din cartea naturii, s, i de pe paginile inspirat,iei.El medita cu placere la marea opera a creat,iunii s, i adora putereaArhitectului divin. În anii de mai înainte, ochii sai fusesera încântat,ide privelis, tile colinelor acoperite cu paduri s, i ale vailor înverzite, culunci roditoare; s, i din toate frumuset,ile naturii îi placuse sa scoata laiveala înt,elepciunea s, i iscusint,a Creatorului. Dar acum era înconju-rat de privelis, ti care pentru mult,i pareau întunecate s, i neatragatoare.Pentru Ioan însa ele pareau altfel. El putea citi cele mai însemnateînvat, aminte în stâncile pustii s, i salbatice, tainele adâncului cel mares, i maret,iile firmamentului. Pentru el, toate purtau pecetea puterii luiDumnezeu, a înt,elepciunii Lui nemarginite, vestind marirea Sa.

54 Sfintirea vietii

Glasul naturii

Apostolul vedea în jurul lui dovezile potopului, care a inundatpamântul pentru ca locuitorii lui s-au încumetat sa calce Legea luiDumnezeu. Stâncile aruncate afara din adâncurile cele mai mari s, idin pamânt, prin izbucnirea apelor, adusera în mod viu înaintea spiri-tului sau groaza acelei izbucniri înfricos, ate a mâniei lui Dumnezeu.[73]

Dar în timp ce tot ceea ce îl înconjura parea pustiu s, i gol, cerurilealbastre care erau deasupra lui pe Patmosul însingurat erau tot as, a destralucitoare s, i frumoase ca s, i cerul care era deasupra Ierusalimuluisau iubit. Sa privim o data stralucirea cerurilor în timpul nopt,ii s, isa luam seama la lucrarea puterii lui Dumnezeu, la crearea os, tilorlor; atunci El ne va învat,a o lect,ie despre maret,ia Creatorului încontrast cu propria noastra nimicnicie. Iar daca totus, i omul a nutritmândria s, i înalt,area de sine din cauza bogat,iei, a talentelor sau aputerilor sale de atract,ie personala, atunci sa iasa afara, într-o noaptefrumoasa s, i sa priveasca la stelele cerurilor s, i sa învet,e a-s, i umilispiritul sau mândru în fat,a Celui Nemarginit.

Prin glasul multor ape — adâncul chemând pe adânc — profetulauzi glasul Creatorului. Marea biciuita cu furie de vânturile nemi-loase reprezenta pentru el mânia unui Dumnezeu insultat. Valurileputernice, care chiar în cea mai teribila navala a lor se rasfrâng dezidurile as, ezate de o mina nevazuta, îi vorbeau lui Ioan despre pute-rea nemarginita care stapânes, te adâncul. S, i, în contrast cu aceasta,el vedea s, i simt,ea nebunia muritorilor neputincios, i, viermi ai t,arinii,care se mândresc cu înt,elepciunea s, i puterea lor s, i a caror inima serascoala împotriva Suveranului Universului gândind ca Dumnezeueste ca unul din ei. Cât de oarba s, i zadarnica este mândria ome-neasca! Un ceas de binecuvântare de la Dumnezeu, când pamântul efacut stralucitor de razele soarelui s, i udat de picaturile ploii va facemai mult pentru a schimba fat,a naturii, decât poate face omul, cutoata pretinsa sa cunos, tint, a s, i cu toate sfort, arile lui staruitoare, pecare le-ar face în tot timpul viet,ii sale.

În împrejurimile locuint,ei insulare, profetul exilat citea[74]desfas, urarea puterii divine s, i prin toate operele naturii, el stateaîn legatura cu Dumnezeul sau. Cele mai arzatoare dorint,e ale sufle-tului dupa Dumnezeu s, i cele mai staruitoare rugaciuni, se înalt,aucatre cer de pe Patmosul stâncos. Când Ioan privea la stânci, el îs, i

Ioan în exil 55

amintea de Hristos, stânca tariei sale, la adapostul Caruia el putea sase ascunda fara teama.

Un pazitor al Sabatului

Ziua Domnului amintita de Ioan era Sabatul, ziua în care Seodihnise Iehova, dupa ce a terminat marea opera a creat,iunii s, i pecare El a binecuvântat-o s, i sfint,it-o, pentru ca în ea S-a odihnit.Sabatul a fost respectat de Ioan în Insula Patmos tot as, a ca s, i înmijlocul poporului, când predica în aceasta zi. Privind la stâncilegoale din jurul lui, Ioan îs, i amintea de stânca Horeb, de unde atuncicând Dumnezeu a rostit Legea Sa catre poporul adunat acolo, a zis:„Adu-t,i aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfint,es, ti”. Exod 20, 8.

Fiul lui Dumnezeu a vorbit lui Moise din vârful muntelui. Dom-nul a facut din stânca sanctuarul Sau. Templul Sau era alcatuit dincolinele ves, nice. Legislatorul divin S-a coborât pe stânca munteluica sa rosteasca Legea Sa în auzul întregului popor, pentru ca ei safie impresionat,i de manifestarea grandioasa s, i înfricos, ata a puteriis, i stralucirii Sale s, i sa se teama a calca poruncile Sale, Dumnezeua rostit Legea Sa în mijlocul tunetelor s, i a unui nor des care aco-perea vârful muntelui, iar glasul Sau era ca sunetul unei trâmbit,erasunatoare. Legea lui Iehova era neschimbatoare s, i tablele pe care [75]s-a scris aceasta Lege erau de stânca tare, care arata cât de statornicesunt legile Sale. Stânca din Horeb ajunsese un loc Sfânt pentru tot,iaceia care iubeau s, i respectau Legea lui Dumnezeu.

Adâncit în Dumnezeu

Pe când Ioan cugeta la cele petrecute pe Herob, Spiritul Aceluiacare a sfint,it Ziua a s, aptea a venit asupra lui. El cugeta la pacatullui Adam când a calcat Legea divina s, i la urmarile înfricos, ate aleacestui pacat. Iubirea nemarginita a lui Dumnezeu daruind pe FiulSau ca sa rascumpere neamul omenesc pierdut, parea pentru el preamare, spre a putea fi aratata în cuvinte. Când o descrie în epistolasa, el cheama biserica s, i lumea s-o priveasca, zicând: „Vedet,i cedragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! S, isuntem. Lumea nu ne cunoas, te pentru ca nu L-a cunoscut nici peEl”. 1 Ioan 3, 1. Era o taina pentru Ioan ca Dumnezeu a putut sa

56 Sfintirea vietii

dea pe Fiul Sau la moarte pentru omul razvratit. El era coples, it deuimire ca Planul de Mântuire, pus la cale cu un pret, as, a de mare dinpartea Cerului, sa fie lepadat de înses, i fiint,ele acelea pentru care sefacuse planul a se aduce aceasta jertfa nemarginita.

Ioan era adâncit în Dumnezeu. Ajungând a cunoas, te tot mai multdin caracterul divin prin lucrarile creat,iunii, respectul sau pentruDumnezeu cres, tea mereu. El se întreba adesea: De ce n-ar cautaoamenii, care depind în totul de Dumnezeu, sa fie în pace cu El printr-o ascultare voioasa? El este nemarginit în înt,elepciune s, i puterea Saeste fara de sfârs, it. El stapânes, te cerurile cu lumile sale nenumarate.El pastreaza în desavârs, ita armonie maret,ia s, i frumuset,ea lucrurilor[76]pe care le-a creat. Pacatul este calcarea Legii lui Dumnezeu, iarpedeapsa pacatului este moartea. Nici o neînt,elegere n-ar fi fost încer sau pe pamânt daca n-ar fi venit pacatul în lume. Neascultareade Legea lui Dumnezeu a adus toata nenorocirea care exista printrefapturile Sale. De ce nu vor oamenii sa se împace cu Dumnezeus, i sa traiasca în armonie cu voia Sa, care e numai pentru binele s, ifericirea lor?

Nu e un lucru us, or a pacatui împotriva lui Dumnezeu, a punevoint,a stricata a omului în vrajmas, ie cu voint,a Facatorului sau. Estedoar spre folosul cel mai bun al omului, chiar în aceasta lume de aasculta de poruncile lui Dumnezeu. S, i este într-adevar în interesullui ves, nic de a se supune lui Dumnezeu s, i a fi în pace cu El. Fiarelecâmpului asculta de legea Creatorului lor din instinctul care le guver-neaza. El vorbes, te oceanului trufas, : „Pâna aici sa vii s, i mai departenu”, Iov 38, 11, iar apele sunt gata sa asculte de cuvântul Sau. Pla-netele îs, i urmeaza mersul lor într-o ordine desavârs, ita, ascultând delegile puse de Dumnezeu. Dintre toate fapturile pe care Dumnezeule-a facut pe pamânt, numai omul s-a razvratit. Totus, i el are putereade judecata în înt,elegerea cerint,elor Legii divine, o cons, tiint, a de asimt,i vinovat,ia calcarii ei s, i pacea cu bucuria ascultarii. Dumnezeul-a facut o fiint, a morala libera, sa asculte sau sa nu asculte. Rasplataviet,ii ves, nice — o încarcatura ves, nica de slava — e fagaduita ce-lor ce fac voia lui Dumnezeu — în timp ce asupra tuturor aceloracare nesocotesc Legea Sa s, i calca în picioare poruncile Sale, stauamenint, arile mâniei Sale.

Ioan în exil 57

Maiestatea lui Dumnezeu

Pe când Ioan cugeta la maret,ia lui Dumnezeu descoperita prinlucrarile Sale, el era covârs, it de marirea s, i maiestatea Creatorului. [77]Oare locuitorii acestei lumi neînsemnate sa nu vrea sa asculte deDumnezeu? El nu voies, te sa fie lasat fara proslavire. El ar fi s, tersde pe fat,a pamântului, într-o clipa, pe orice muritor s, i ar fi creatun nou neam de oameni care sa-l populeze s, i sa mareasca NumeleSau. Dar onoarea lui Dumnezeu nu depinde de oameni. El poaterândui os, tile de stele ale cerului, milioanele de lumi din Univers,ca sa înalt,e Creatorului lor o cântare de onoare, de lauda s, i deproslavire. „Cerurile lauda minunile Tale, Doamne, s, i credincios, ia Taîn adunarea sfint,ilor! Caci în cer, cine se poate asemana cu Domnul?Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? Dumnezeu este înfricos, atîn adunarea cea mare a sfint,ilor s, i de temut pentru tot,i cei ce stau înjurul Lui”. Psalmii 89, 5-7.

O viziune despre Hristos,

Ioan îs, i reamintes, te de întâmplarile minunate la care fusesemartor pe când era cu Mântuitorul sau. Se bucura în inima sa depret,ioasele prilejuri cu care fusese favorizat s, i era îmbarbatat. Deo-data Gândurile i se întrerup s, i un glas limpede s, i lamurit îi vorbi. Else întoarse sa vada de unde vine glasul s, i iata ca vede pe Domnul sau,pe care îl iubise, cu care umblase s, i vorbise s, i la ale Carui suferint,e,pe cruce, fusese martor. Dar cât de schimbata este înfat,is, area Mân-tuitorului de data aceasta! El nu mai este acum, „omul durerilor s, iobis, nuit cu suferint,a”. El nu mai purta semnele umilirii Sale. OchiiSai erau ca flacara de foc; picioarele Sale ca arama cea lucitoarecând este arsa în cuptor. Sunetul glasului Sau semana cu vuietul [78]încântator al multor ape. Fat,a Sa stralucea ca soarele în stralucirea sala amiaza. În mâinile Sale erau s, apte stele care înfat,is, au pe slujitoriicelor s, apte biserici. Din gura Sa ies, ea o sabie ascut,ita cu doua tais, uri,simbolul puterii Cuvântul Sau.

Ioan, care iubise atât de mult pe Domnul Sau s, i care se alipise custatornicie de adevar, în fat,a închisorii, a batailor s, i a amenint, arilorcu moartea, nu poate îndura acum splendoarea mareat, a a prezent,eilui Hristos s, i cade la pamânt ca mort. Dar Isus, ridicând pe slujitorul

58 Sfintirea vietii

Sau, îi zise: „Nu te teme!... Am fost mort s, i iata ca sunt viu în veciivecilor.” Apocalipsa 1, 17-18. Ioan a fost întarit ca sa traiasca în fat,aDomnului sau în stralucire s, i apoi i-au fost înfat,is, ate, într-o viziuneSfânta, planurile lui Dumnezeu pentru secolele viitoare. Atract,iilestralucite ale patriei ceres, ti i se facura cunoscut. I se îngadui sapriveasca tronul lui Dumnezeu s, i sa vada ves, mintele albe ale celorrascumparat,i. El auzi muzica îngerilor cerului s, i imnurile triumfaleale celor care au biruit prin sângele Mielus, elului s, i prin cuvântulmarturisirii lor.

Umilint, a lui Ioan

Ucenicului iubit i-au fost date privilegii atât de mari, cum rar aumai fost acordate muritorilor. Astfel, el ajunse sa se asemene atâtde mult la caracter cu Hristos, încât mândria nu mai gasea loc îninima sa. Dar umilint,a sa nu era alcatuita din vorbe; el era îmbracat[79]cu harul cum ar fi cineva îmbracat cu o haina. El cauta sa ascundafaptele sale neprihanite s, i se ferea de orice parea a atrage privireala el Însus, i. În Evanghelia sa, Ioan amintes, te de ucenicul pe careîl iubea Isus, dar ascunde faptul ca cel onorat astfel era el însus, i.Umblarea sa era dezbracata de egoism. În viat,a sa de toate zilele, elînvat,a s, i practica iubirea în înt,elesul cel mai deplin al cuvântului.El avea o idee înalta despre iubirea care trebuie sa domneasca întrefrat,ia naturala s, i aceea a credint,ei. El arata s, i recomanda aceastaiubire ca fiind o trasatura caracteristica a urmas, ilor lui Isus. Dacalipses, te aceasta, toate pretent,iile s, i chiar numele de cres, tin suntzadarnice.

Ioan era un vestitor al sfint,irii practice. El arata rânduieli pentrupurtarea cres, tinilor care nu dadeau gres, . Ei trebuie sa fie curat,i cuinima s, i cres, tini în umblarea lor. În nici un caz ei nu trebuie safie mult,umit,i numai cu o marturisire goala. El declara în cuvintelamurite ca a fi cres, tin înseamna sa fii asemenea lui Hristos.

Viat,a lui Ioan era una din cele mai serioase straduint,e de a seconforma voint,ei lui Dumnezeu. Apostolul urma atât de aproape peMântuitorul sau s, i avea un simt, atât de înalt despre curat,ia s, i sfint,eniaaleasa a lui Hristos, încât propriul sau caracter parea fat, a de al Lui,peste masura de pacatos. Iar când Isus se arata lui Ioan în corpul Saustralucit, primele raze ale maret,iei Sale au fost de ajuns ca sa-l faca

Ioan în exil 59

sa cada la pamânt ca mort. Acestea vor fi totdeauna simt, aminteleacelora care cunosc cel mai bine pe Stapânul s, i Maestrul lor. Cu câtei vor privi mai de aproape viat,a s, i caracterul lui Isus, cu atât maiadânc vor simt,i ei propria lor pacatos, enie s, i cu atât mai put,in vorfi dispus, i ei sa pretinda ca sunt sfint,i cu inima sau sa se laude cusfint,enia lor.

Capitolul 10 — Caracterul cres, tin[80]

Caracterul cres, tinului se arata prin viat,a sa zilnica. Hristos zice:„Orice pom bun aduce roade bune; dar orice pom rau aduce roaderele”. Matei 7, 17. Mântuitorul Se aseamana cu o vit, a ale careiramuri sunt urmas, ii Sai. El spune lamurit ca tot,i cei ce vor sa fieucenicii Sai trebuie sa aduca roade; s, i apoi arata cum ei pot devenimladit,e roditoare. „Ramânet,i în Mine s, i Eu voi ramâne în voi. Dupacum mladit,a nu poate aduce roada, daca nu ramâne în vit, a, tot as, a,nici voi nu putet,i aduce roada daca nu ramânet,i în Mine”. Ioan 15,4.

Apostolul Pavel descrie roadele pe care trebuie sa le aduca uncres, tin. El spune ca acestea sunt: „în toata evlavia, neprihanirea s, iadevarul”. Efeseni 5, 9. S, i iaras, i zice: „Roada Duhului este: dragos-tea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine,credincios, ia, blândet,ea, înfrânarea poftelor”. Aceste virtut,i pret,ioasenu sunt decât principiile Legii lui Dumnezeu traite în viat,a de toatezilele.

Legea lui Dumnezeu este singura masura adevarata a desavârs, iriimorale. Aceasta Lege a fost exemplificata în chip practic în viat,a luiHristos. El zice despre Sine însus, i: „Eu am pazit poruncile TataluiMeu”. Ioan 15, 10. Cerint,ele Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt îm-[81]plinite decât de aceasta ascultare. „Cine zice ca ramâne în El, trebuiesa traiasca s, i el cum a trait Isus”. 1 Ioan 2, 6. Noi nu putem plânge can-am fi în stare sa facem aceasta, caci avem asigurarea: „Harul Meuît,i este de ajuns” 2 Corinteni 12, 9, când privim în oglinda divina aLegii lui Dumnezeu vedem pacatos, enia peste masura a pacatului s, istarea noastra pierduta, ca unii care am calcat Legea. Dar prin caint, as, i credint, a suntem îndreptat,it,i înaintea lui Dumnezeu s, i prin haruldivin ni se da destoinicia de a fi ascultatori de poruncile Sale.

60

Caracterul cres, tin 61

Iubirea de Dumnezeu s, i de oameni

Aceia care au o adevarata iubire pentru Dumnezeu vor da pe fat, ao dorint, a adânca de a cunoas, te s, i a îndeplini voint,a Sa. ApostolulIoan, ale carui epistole vorbesc cu atâta îmbels, ugare despre iubire,zice: „Aceasta este iubirea de Dumnezeu, ca sa pazim poruncileSale”. 1 Ioan 5, 3. Copilul care iubes, te pe parint,ii sai va arata iubireasa printr-o ascultare voioasa; dar un copil egoist s, i nerecunoscatorva cauta sa lucreze cât mai put,in cu putint, a pentru parint,ii sai,dorind, în acelas, i timp sa se bucure de toate privilegiile date celuiascultator s, i credincios. Aceeas, i deosebire se vede s, i printre cei cemarturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu. Mult,i dintre cei ce cunosc casunt obiectul iubirii s, i purtarii Sale de grija s, i doresc sa primeascabinecuvântarea Sa, nu gasesc nici o placere în a împlini voia Lui.Ei socotesc cerint,ele lui Dumnezeu fat, a de ei ca fiind o restrict,ieneplacuta, iar poruncile Sale ca fiind un jug apasator. Dar cel ceumbla cu adevarat dupa sfint,irea inimii s, i a viet,ii gases, te placere înLegea lui Dumnezeu s, i se plânge numai ca ramâne prea în urma dela masura ceruta de poruncile Sale.

Ni s-a dat porunca sa ne iubim unii pe alt,ii dupa cum ne-a iubit [82]Hristos. El s, i-a dat pe fat, a iubirea Sa, jertfindu-s, i viat,a ca sa nerascumpere pe noi. Ucenicul cel iubit spune ca noi trebuie sa fimvoios, i a ne da viat,a pentru frat,i. Caci „oricine iubes, te pe Cel ceL-a nascut, iubes, te s, i pe cel nascut din El”, Idem 1. Daca iubim peHristos, trebuie sa iubim s, i pe cei care se aseamana Lui în viat, a s, icaracter. S, i nu numai atât, ci trebuie sa iubim s, i pe aceia care sunt„fara nadejde s, i fara Dumnezeu în lume”. Efeseni 2, 12. Hristos aparasit patria Sa cereasca pentru ca sa mântuiasca pe pacatos, i s, i avenit pe pamânt ca sa sufere s, i sa moara pentru ei. Urmarind aceasta,El S-a trudit, a suferit s, i S-a rugat pâna când — cu inima zdrobitas, i parasit de cei pentru a caror mântuire venise — s, i-a dat viat,a pecrucea de pe Golgota.

Imitând modelul

Mult,i se dau înapoi cu groaza de la o viat, a as, a cum a trait-oMântuitorul nostru. Ei cred ca s-ar cere o prea mare jertfa pentrua imita Modelul, a aduce roade prin fapte bune s, i a îndura apoi,

62 Sfintirea vietii

cu rabdare, cosorul curat,itor al lui Dumnezeu, pentru ca sa poataaduce mai mult rod. Dar când cres, tinul se socotes, te numai o unealtaumila în mâinile lui Hristos s, i se straduies, te sa-s, i îndeplineascacu credincios, ie orice datorie, sprijinindu-se pe ajutorul fagaduit deDumnezeu, atunci va lua jugul lui Hristos, pe care-l va gasi us, or,s, i va gasi odihna; atunci va purta sarcini pentru Hristos s, i le vasocoti ca sunt us, oare. El poate privi atunci cu curaj s, i încredere,zicând: „S, tiu în cine am crezut s, i sunt încredint,at ca El are putere sapazeasca ce i-am încredint,at”, 2 Timotei 1, 12.

Daca întâmpinam piedici în calea noastra s, i le biruim cu[83]credincios, ie, daca întâmpinam împotrivire s, i defaimare s, i câs, tigambiruint, a în Numele lui Hristos, daca purtam raspunderi s, i ne aducemla îndeplinire datoriile în Spiritul Domnului nostru, atunci, cu ade-varat, câs, tigam o cunos, tint, a pret,ioasa despre credincios, ia s, i putereaSa. Atunci nu ne vom sprijini pe experient,a altora, caci avem martu-rie în noi îns, ine. Asemenea samaritenilor de pe vremuri vom zice:„L-am auzit noi îns, ine s, i s, tim ca Acesta este în adevar Hristosul,Mântuitorul lumii”. Ioan 4, 42.

Cu cât vom privi mai mult la caracterul lui Hristos s, i cu câtvom avea mai multa experient, a despre puterea Sa mântuitoare, cuatât mai bine ne vom da seama de propriile noastre slabiciuni s, inedesavârs, iri s, i cu atât mai serios vom privi la El, ca fiind tarias, i Rascumparatorul nostru. Noi n-avem nici o putere în noi îns, inespre a ne curat,i templul sufletului de întinaciune, dar daca ne caimde pacatele pe care le-am facut împotriva lui Dumnezeu s, i cautamiertare prin meritele lui Hristos, El ne va darui acea credint, a carelucreaza prin iubire s, i ne curat, a inima. Prin credint,a în Hristos. s, iprin ascultare de Legea lui Dumnezeu, vom putea sa fim sfint,i s, ivom câs, tiga astfel o destoinicie pentru a fi în societatea îngerilorsfint,i s, i a celor rascumparat,i s, i îmbracat,i în haine albe în împarat,iaslavei.

Privilegiul de a fi una cu Hristos

Nu e numai privilegiul, ci s, i datoria fiecarui cres, tin de a pastrao unire strânsa cu Hristos s, i de a avea o experient, a bogata în lu-crurile lui Dumnezeu. Atunci viat,a lui va fi rodnica în fapte bune.Hristos zice: „Daca aducet,i multa roada, prin aceasta Tatal Meu va[84]

Caracterul cres, tin 63

fi proslavit; s, i voi vet,i fi astfel ucenicii Mei”. Ioan 15, 8. Când citimviat,a barbat,ilor care s-au distins prin evlavia lor, socotim adeseaexperient,ele s, i înfaptuirile lor ca fiind prea departe spre a fi atinses, i de noi. Dar lucrurile nu stau as, a. Hristos a murit pentru tot,i; s, inoi suntem asigurat,i în Cuvântul Sau, ca El este mai voios a daDuhul Sfânt acelora care îl cer, de cum sunt parint,ii pamântes, ti a dadaruri bune copiilor lor. Profet,ii s, i apostolii nu s, i-au câs, tigat printr-ominune un caracter de cres, tin desavârs, it. Ei au folosit mijloacele pecare Dumnezeu le-a pus la îndemâna lor; s, i tot,i cei ce vor depuneaceleas, i eforturi vor dobândi aceleas, i rezultate.

Rugaciunea lui Pavel pentru biserica

În epistola sa catre biserica din Efes, Pavel le pune în fat, a, „tainaEvangheliei”, (Efeseni 6, 19), „bogat,iile nepatrunse ale lui Hristos”.(Efeseni 3, 8.)

S, i apoi îi asigura de rugaciunile sale pentru înaintarea lor spiri-tuala, zicând: „Îmi plec genunchii înaintea Tatalui Domnului nostruIsus Hristos ... s, i-L rog ca potrivit cu bogat,ia slavei Sale sa va facasa va întarit,i în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlauntru, as, a încâtHristos sa locuiasca în inimile voastre prin credint, a; pentru ca, avândradacina s, i temelia pusa în dragoste sa putet,i pricepe împreuna cutot,i sfint,ii care este largimea, lungimea, adâncimea s, i înalt,imea s, i sacunoas, tet,i dragostea lui Hristos, care întrece orice cunos, tint, a, ca saajunget,i plini de toata plinatatea lui Dumnezeu”. Efeseni 3, 14-19.

Tot astfel scrie el s, i catre frat,ii din Corint: „catre cei ce au fost [85]sfint,it,i în Hristos Isus”: „...Har voua s, i pace de la Dumnezeu Tatalnostru s, i de la Domnul Isus Hristos! Mult,umesc Dumnezeului meutotdeauna cu privire la voi pentru harul lui Dumnezeu care v-a fostdat în Isus Hristos. Caci în El at,i fost îmbogat,it,i în toate privint,ele,cu orice vorbire s, i cu orice cunos, tint, a. În felul acesta, marturiadespre Hristos a fost bine întarita în mijlocul vostru; as, a ca nu ducet,ilipsa de nici un fel de dar în as, teptarea aratarii Domnului nostruIsus Hristos”. 1 Corinteni 1, 2-7. Aceste cuvinte nu sunt adresatenumai catre biserica din Corint, ci s, i poporului lui Dumnezeu pâna laîncheierea timpului. Orice cres, tin se poate bucura de binecuvântareasfint,irii.

64 Sfintirea vietii

Apostolul continua apoi cu urmatoarele cuvinte: „Va îndemn,frat,ilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, sa avet,i tot,iacelas, i fel de vorbire, sa n-avet,i dezbinari între voi, ci sa fit,i unit,iîn chip desavârs, it, într-un gând s, i o simt,ire”. Idem 10. Pavel nu lecerea sa faca ceea ce era cu neputint, a. Unitatea era un rod sigur aldesavârs, irii cres, tine. În epistola sa catre Coloseni, el arata din nouprivilegiile maret,e date copiilor lui Dumnezeu, zicând: „Am auzitdespre credint,a voastra în Isus Hristos s, i despre dragostea pe careo avet,i fat, a de tot,i sfint,ii.... De aceea s, i noi, din ziua când am auzitaceste lucruri, nu încetam sa ne rugam pentru voi s, i sa cerem sava umplet,i de cunos, tint,a voii Lui, în orice «fel de înt,elepciune s, ipricepere duhovniceasca; pentru ca astfel sa va purtat,i într-un chipvrednic de Domnul ca Sa-I fit,i placut,i în orice lucru, aducând roadeîn tot felul de fapte bune s, i crescând în cunos, tint,a lui Dumnezeu:întarit,i cu toata puterea, potrivit, cu taria slavei Lui pentru orice[86]rabdare s, i îndelungata rabdare, cu bucurie»”. Coloseni 1, 4-11.

Masura sfint, eniei

Apostolul însus, i se straduia sa ajunga aceeas, i masura a sfint,eniei,pe care el o punea în fat,a frat,ilor sai. El scria catre Filipeni astfel:„Dar lucrurile care pentru mine erau câs, tiguri, le-am socotit ca opierdere din pricina lui Hristos. Ba înca, s, i acum, privesc toate acestelucruri ca o pierdere fat, a de pret,ul nespus de mare al cunoas, terii luiHristos Isus, Domnul meu ... s, i sa-L cunosc pe El s, i puterea învieriiLui s, i partas, ia suferint,elor Lui s, i sa ma fac asemenea cu moarteaLui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la învierea din mort,i.Nu ca am câs, tigat premiul sau ca am s, i ajuns desavârs, it, dar alergînainte, cautând sa-l apuc, întrucât s, i eu am fost apucat de HristosIsus. Frat,ilor, eu nu cred ca l-am apucat înca; dar fac un singur lucru:uitind ce este în urma mea s, i aruncându-ma spre ce este înainte,alerg spre t,inta pentru premiul chemarii ceres, ti a lui Dumnezeu înHristos Isus”. Filipeni 3, 7-14. E o deosebire izbitoare între cuvinteleîngâmfate, cu îndreptat,irea de sine a acelora ce zic ca sunt fara pacat— s, i vorbirea modesta a apostolului Pavel. În felul acesta curat,ia s, icredincios, ia propriei, sale viet,i îi dadea puterea necesara ca sa facafrat,ilor sai astfel de chemari.

Caracterul cres, tin 65

Voint, a Lui Dumnezeu

Pavel nu se da înapoi ca sa puna în lumina, la orice ocaziepotrivita, însemnatatea sfint,irii biblice. El zicea: „S, tit,i în adevarce învat, aturi v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este [87]sfint,irea voastra”. 1 Tesaloniceni 4, 2. „Astfel dar, prea iubit,ilor, dupacum totdeauna at,i fost ascultatori, ducet,i pâna la capat mântuireavoastra, cu frica s, i cutremur, nu numai când sunt eu de fat, a, ci cumult mai mult acum, în lipsa mea. Caci Dumnezeu este Acela carelucreaza în voi s, i va da, dupa placerea Lui, s, i voint,a s, i înfaptuirea.Facet,i toate lucrurile fara cârtire s, i fara s, ovaieli ca sa fit,i fara prihanas, i curat,i, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, în mijlocul unui neamticalos s, i stricat, în care stralucit,i ca nis, te lumini în lume”. Filipeni2, 12-15.

El porunci lui Tit sa învet,e biserica, spunându-le ca des, i trebuiesa se încreada în meritele lui Hristos pentru, mântuire, totus, i haruldivin, care locuies, te în inimile lor îi va calauzi la o îndeplinirecredincioasa a tuturor datoriilor viet,ii. „Adu-le aminte sa fie supus, istapânirilor s, i dregatorilor, sa-i asculte, sa fie gata sa faca orice lucrubun, sa nu vorbeasca de rau pe nimeni, sa nu fie gata de cearta, cicumpatat,i, plini de blândet,e fat, a de tot,i oamenii.... Adevarat estecuvântul acesta s, i vreau sa spui apasat aceste lucruri, pentru ca ceice au crezut în Dumnezeu sa caute sa fie cei dintâi în fapte bune.Iata ce este bine s, i de folos pentru oameni!” Tit 3, 1-8.

Pavel cauta sa întipareasca în mintea noastra faptul ca iubireaeste temelia oricarui serviciu primit înaintea lui Dumnezeu, cums, i coroana harului cres, tin; s, i ca numai în sufletul în care domnes, teaceasta iubire locuies, te pacea lui Dumnezeu. El scrie: „Astfel dar,ca nis, te ales, i ai lui Dumnezeu, sfint,i s, i prea iubit,i, îmbracat,i-va cu oinima plina de îndurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blândet,e, cuîndelunga rabdare, îngaduit,i-va unii pe alt,ii s, i daca unul are pricina [88]sa se plânga de altul, iertat,i-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos,as, a iertat,i-va s, i voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbracat,i-va cudragostea care este legatura desavârs, irii. Pacea lui Hristos, la care at,ifost chemat,i, ca sa alcatuit,i un singur trup, sa stapâneasca în inimilevoastre s, i fit,i recunoscatori. Cuvântul lui Hristos sa locuiasca dinbels, ug în voi în toate înt,elepciunea. Învat,at,i-va s, i sfatuit,i-va uniipe alt,ii cu psalmi, cu cântari de lauda s, i cu cântari duhovnices, ti,

66 Sfintirea vietii

cântând lui Dumnezeu cu mult,umire în inima voastra. s, i orice facet,icu cuvântul sau cu fapta, sa facet,i totul în Numele Domnului Isus s, imult,umit,i prin El lui Dumnezeu Tatal”. Coloseni 3, 12-17.

Capitolul 11 — Privilegiul cres, tinului [89]

Mult,i dintre cei ce nazuiesc cu sinceritate dupa sfint,irea inimii s, icurat,ia viet,ii par încurcat,i s, i descurajat,i. Ei privesc fara încetare laei îns, is, i s, i se tânguiesc pentru lipsa lor de credint, a; s, i pentru ca n-aucredint, a ei simt ca nu pot cere binecuvântarea lui Dumnezeu. Acestepersoane socotesc în chip gres, it credint,a ca fiind una cu sentimentul.Ei trec cu vederea simplitatea credint,ei adevarate s, i aduc astfel unmare întuneric asupra sufletelor lor. Ei trebuie sa-s, i abata cugetulde la ei îns, is, i, sa cugete la mila s, i bunatatea lui Dumnezeu s, i sa-s, irepete fagaduint,ele Sale; apoi sa creada sincer ca El îs, i va împliniCuvântul. Noi nu trebuie sa ne sprijinim pe credint,a noastra, cipe fagaduint,ele lui Dumnezeu. Daca regretam calcarile Legii Sale,savârs, ite în trecut s, i ne hotarâm sa-i dam ascultare pe viitor, atunci sacredem ca Dumnezeu ne primes, te s, i ne iarta pacatele pentru Numelelui Hristos.

Întuneric s, i descurajare vine câteodata asupra sufletului s, iamenint, a sa ne doboare; dar nu trebuie sa ne pierdem încrederea.Trebuie sa ne t,inem ochii at,intit,i numai la Isus, fie ca simt,im sau nusimt,im ceva. Sa ne îndeplinim cu credincios, ie orice datorie cunos-cuta s, i sa ne încredem linis, tit în fagaduint,ele lui Dumnezeu.

Viat, a de credint, a [90]

Uneori un simt, profund despre propria noastra nevrednicie faceca sufletul nostru sa fie strabatut de un fior; dar aceasta nu e o dovadaca Dumnezeu S-ar fi schimbat fat, a de noi sau noi fat, a de Dumnezeu.Nu trebuie facut nici un efort pentru a pastra mintea încordata asupravreunei emot,ii oarecare. Astazi poate nu simt,im pacea s, i bucuria pecare am simt,it-o ieri; dar sa ne prindem prin credint, a de mâna luiHristos s, i sa ne încredem în El pe deplin, atât în întuneric, cât s, i înlumina.

Satana poate ne s, optes, te: „Tu es, ti un pacatos prea mare ca sa tepoata mântui Hristos”. Dar în timp ce recunos, ti ca es, ti într-adevar

67

68 Sfintirea vietii

pacatos s, i nevrednic, pot,i întâmpina totus, i pe ispititor cu acestecuvinte: „În virtutea lucrarii de ispas, ire, eu primesc pe Hristos caMântuitor al meu. Eu nu ma încred în vrednicia mea, ci în sângelescump al lui Isus, care ma curat,es, te. În aceasta clipa, sufletul meulipsit de ajutor, se prinde de Hristos”.

Viat,a cres, tinului trebuie sa fie o viat, a de credint, a vie s, i starui-toare. O încredere nestramutata s, i o sprijinire neclintita pe Hristos,va aduce sufletului pacea s, i asigurarea.

Împotrivire fat, a de ispite

Nu fii descurajat când inima t,i se pare împietrita. Orice piedica,orice vrajmas, launtric spores, te s, i mai mult nevoia ta de a avea peHristos. El a venit sa îndeparteze inima de piatra s, i sa-t,i dea o inimade carne. Cere de la El harul deosebit de a birui slabiciunile tale par-ticulare. Când es, ti asaltat de ispite, împotrives, te-te cu tarie pornirilortale s, i zi sufletului tau: „Cum sa dezonorez eu pe Mântuitorul meu?Eu m-am predat lui Hristos s, i nu pot face lucrarile lui Satana”. Strigacatre scumpul tau Mântuitor, cerând ajutor sa pot,i jertfi orice idol[91]s, i sa pot,i îndeparta orice pacat favorit. Lasa ochiul tau sa priveascala Isus care sta înaintea tronului Tatalui ceresc, aratându-I mâinileSale strapunse s, i rugându-Se pentru tine. Crede ca vei primi tarieprin scumpul tau Salvator.

Privind cu ochiul credint, ei

Privind în credint, a la coroanele puse asupra celor care vor birui,asculta la imnul triumfal al celor rascumparat,i care striga: „Vrednic,vrednic este Mielul care a fost înjunghiat s, i ne-a rascumparat pentruDumnezeu!” Straduies, te-te sa prives, ti aceste scene ca s, i cum le-aivedea în realitate. S, tefan, cel dintâi martir cres, tin, în lupta sa grozavacu stapânirile s, i cu spiritele rele din vazduh, exclama: „Iata, vadcerurile deschise s, i pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.Faptele Apostolilor 7, 56. Mântuitorul lumii i Se descoperi ca privinddin cer catre el cu cel mai adânc interes; iar lumina stralucitoare afet,ei lui Hristos stralucea asupra lui S, tefan cu atâta splendoare, încâtchiar vrajmas, ii lui îi vedeau fat,a stralucind ca fat,a unui înger.

Privilegiul cres, tinului 69

Daca am lasa sufletele noastre sa fie mai mult stapânite de Hristoss, i de lumea cereasca, am descoperi un stimulent puternic s, i unsprijin tare pentru a duce biruitori luptele Domnului. Mândria s, idragostea de lume îs, i vor pierde puterea lor daca vom privi maimult la stralucirea acelei t, ari mai bune, care va fi în curând patrianoastra. Fat, a de frumuset,ea atragatoare a lui Hristos, toate atract,iilepamântes, ti vor parea fara valoare.

Nimeni nu trebuie sa-s, i închipuie ca fara eforturi serioase arputea obt,ine asigurarea iubirii lui Dumnezeu. Daca se îngaduie [92]mint,ii sa cugete mai mult timp numai la lucrurile pamântes, ti, va figreu sa schimbi acest fel de cugetare. Ceea ce ochiul vede s, i ceeace urechile aud, atrage prea adesea gândurile s, i absoarbe interesul.Dar daca dorim sa intram în cetatea lui Dumnezeu s, i sa privim laIsus s, i la marirea Sa, trebuie sa ne obis, nuim înca de aici a-L privicu ochiul credint,ei. Cuvintele s, i caracterul lui Hristos trebuie sa fieadesea obiectul cugetarilor s, i conversat,iei noastre; s, i în fiecare zitrebuie luat un timp deosebit pentru cugetare s, i rugaciune asupraacestor lucruri sfinte.

Înabus, irea Spiritului

Sfint,irea este o lucrare zilnica. Nimeni sa nu se îns, ele pe sineînsus, i cu credint,a ca Dumnezeu îl va ierta s, i binecuvânta cât timpcalca în picioare una din poruncile sale. Savârs, irea cu premeditare aunui pacat cunoscut înabus, a marturia glasului Spiritului s, i despartesufletul de Dumnezeu. Oricât de mare ar fi extazul simt, amântuluireligios, Isus nu poate locui într-o inima care nesocotes, te Legeadumnezeiasca. Dumnezeu va onora numai pe aceia care îl onoreaza.

„Daca va dat,i robi cuiva ca sa-l ascultat,i, suntet,i robii aceluia decare ascultat,i”. Romani 6, 16. Daca îngaduim mânia, pofta, lacomia,ura, egoismul sau vreun alt pacat ajungem slujitori ai pacatului.„Nimeni nu poate sluji la doi stapâni”. Matei 6, 24. Daca slujimpacatului nu putem sluji s, i Iui Hristos. Cres, tinul va simt,i ademenirilepacatului, caci firea poftes, te împotriva Spiritului s, i Spiritul împotrivafirii, ducând un razboi continuu. Aici este nevoie de ajutorul luiHristos. Slabiciunile omenes, ti se unesc cu taria dumnezeiasca s, i [93]credint,a zice: „Mult,umiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruint, aprin Isus Hristos, Domnul nostru”. 1 Corinteni 15, 57.

70 Sfintirea vietii

Deprinderi religioase drepte

Daca dorim a ne forma un caracter bine primit de Dumnezeu,atunci trebuie sa ne formam nis, te deprinderi corecte în viat,a noas-tra religioasa. Rugaciunea zilnica este tot atât de necesara pentrucres, terea în har s, i pentru viat,a spirituala însas, i, cum este hranapamânteasca pentru bunul mers trupesc. Trebuie sa ne obis, nuim aînalt,a adesea cugetele noastre în rugaciune catre Dumnezeu. Cândmintea noastra rataces, te, trebuie s-o întoarcem înapoi; prin eforturistaruitoare, ne vom face din aceasta o obis, nuint, a. Nici o clipa nu pu-tem fi siguri, daca ne despart,im de Hristos. Noi putem avea prezent,aSa, care sa ne însot,easca la orice pas, dar numai prin împlinirearânduielilor puse de El.

Religia trebuie sa aiba locul cel mai de frunte în viat, a. Orice altlucru trebuie subordonat acesteia. Toate puterile sufletului, corpuluis, i spiritului nostru trebuie angajate în lupta cres, tina. Trebuie saprivim la Hristos pentru tarie s, i har s, i atunci vom câs, tiga biruint,atot as, a de sigur, dupa cum e sigur ca Isus a murit pentru noi.

Valoarea sufletului

Trebuie sa ne apropiem mai mult de crucea lui Hristos. Pocaint,ala picioarele crucii este prima Învat, atura a pacii, pe care trebuies-o învat, am. Iubirea lui Isus — cine o poate cuprinde? Aceasta enemarginit mai delicata s, i mai plina de tagaduire de sine ca iubireamamei! Daca dorim sa cunoas, tem valoarea unui suflet omenesc,trebuie sa privim cu credint, a vie la cruce s, i sa începem a cerceta careva fi în toata ves, nicia s, tiint,a s, i cântarea celor rascumparat,i. Valoarea[94]timpului nostru s, i a talentelor noastre poate fi pret,uita numai, dupamarimea jertfei platita pentru rascumpararea noastra. O, ce lipsade recunos, tint, a aratam noi fat, a de Dumnezeu când îi rapim ceeace este al Sau, oprind de la El iubirea s, i slujirea noastra. Este oareprea mult a ne preda pe noi îns, ine Aceluia care a jertfit toate pentrunoi? Putem alege noi oare prietenia lumii mai mult decât onoareanemuririi pe care ne-o ofera Hristos — „sa s, ada cu Mine pe tronulMeu, dupa cum s, i Eu am biruit s, i s, ed cu Tatal Meu pe tronul Sau?Apocalipsa 3, 21.

Privilegiul cres, tinului 71

O lucrare progresiva

Sfint,irea e o lucrare progresiva. Petru pune în fat,a noastra treptelece trebuie urcate, zicând: „De aceea, dat,i-va s, i voi toate silint,ele casa unit,i cu credint,a voastra fapta, cu fapta cunos, tint,a, cu cunos, tint,aînfrânarea, cu înfrânarea rabdarea, cu rabdarea evlavia, cu evlaviadragostea de frat,i, cu dragostea de frat,i iubirea de oameni. Caci dacaavet,i din bels, ug aceste lucruri în voi, ele nu va vor lasa sa fit,i nicilenes, i nici neroditori în ce prives, te deplina cunos, tint, a a Domnuluinostru Isus Hristos”. 2 Petru 1, 5-8.

„De aceea, frat,ilor cautat,i cu atât mai mult sa va întarit,i chemareas, i alegerea voastra; caci daca facet,i lucrul acesta nu vet,i alunecaniciodata. În adevar, în chipul acesta vi se va da din bels, ug intrarea înîmparat,ia ves, nica a Domnului s, i Mântuitorului nostru Isus Hristos”.Idem 10-11.

Iata o cale pe care putem fi siguri ca nu vom cadea niciodata.Aceia care aduc astfel la îndeplinire planul înaintarii treptate încâs, tigarea virtut,ilor cres, tine au asigurarea ca Dumnezeu va binecu- [95]vânta planul sporirii, dându-le darurile Spiritului Sau. Petru spuneaacelora care au câs, tigat aceeas, i credint, a pret,ioasa: „Harul s, i paceasa va fie înmult,ite prin cunoas, terea lui Dumnezeu s, i a Domnuluinostru Isus Hristos”. Idem 2. Prin harul divin, tot,i pot sa urce trepteleluminoase de la pamânt la cer s, i, în cele din urma, sa intre „cu cântaris, i bucurie eterna”. (Isaia 35, 10), prin port,i, în cetatea lui Dumnezeu.

Mântuitorul nostru cere tot ce este al nostru, El cere de la noitot ce are locul mai de frunte s, i mai Sfânt în cugetarile noastre s, isimt, amintele cele mai curate s, i mai calduroase. Daca suntem într-adevar partas, i de fire dumnezeiasca, lauda Sa va fi neîncetat în inimas, i pe buzele noastre. Unica noastra sigurant, a este de a ne preda Luicu tot ce avem s, i a cres, te neîncetat în har si în cunos, tint,a adevarului.

Strigatul de biruint, a al lui Pavel

Apostolul Pavel a fost mult onorat de Dumnezeu, fiind rapit într-o viziune sfânta pâna la al treilea cer, unde a privit scene, a carormaret,ie nu i s-a îngaduit s-o spuna s, i totus, i aceasta nu l-a facut sa fieîngâmfat sau încrezut. El a înt,eles însemnatatea vegherii staruitoares, i a tagaduirii de sine s, i a spus lamurit: „Ma port aspru cu trupul

72 Sfintirea vietii

meu s, i-l t,in în stapânire ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora,eu însumi sa fiu lepadat”. 1 Corinteni 9, 27.

Pavel a suferit de dragul adevarului; s, i totus, i nu a auzim nici oplângere ies, ind de pe buzele lui. Cercetându-s, i trecutul viet,ii sale detruda, de grija s, i de sacrificiu, zice: „Eu socotesc ca suferint,ele din[96]timpul de fat, a nu sunt vrednice a fi puse deopotriva cu marirea carese va descoperi pentru noi”. Romani 8, 18. Strigatul de biruint, a dingura servului credincios al lui Dumnezeu a strabatut toate veacurileajungând pâna în timpul nostru: „Cine ne va despart,i pe noi dedragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, saufoametea, sau lipsa de îmbracaminte, sau primejdia, sau sabia?...Totus, i în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitoriprin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine încredint,at ca nici moartea,nici viat,a, nici îngerii, nici stapânirile, nici puterile, nici lucrurile deacum, nici cele viitoare, nici înalt,imea, nici adâncimea, nici o altafaptura nu vor fi în stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeucare este în Isus Hristos Domnul nostru”. Romani 8, 35-39.

Des, i Pavel era întemnit,at într-o închisoare romana — departe delumina s, i aerul cerului, oprit de la lucrarea sa activa pentru Evanghe-lie s, i as, teptând în fiecare moment sa fie dus la moarte — totus, i elnu s-a lasat stapânit de îndoiala sau deznadejde. Din acea închisoareîntunecata a venit marturia sa, glas de muribund plin de credint, asublima s, i de curaj, care a inspirat inimile sfint,ilor s, i ale martirilordin toate veacurile urmatoare. Cuvintele sale descriu bine urmarileacelei sfint,iri pe care ne-am straduit s-o aratam în aceste pagini.„Caci eu sunt gata sa fiu turnat ca o jertfa de bautura s, i clipa plecariimele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit aler-garea, am pazit credint,a. De acum ma as, teapta cununa neprihaniriipe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel drept.S, i nu numai mie, ci s, i tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. 2Timotei 4, 6-8.

Sa umbli în lumina![97]Doar as, a

Tu vei gusta din dragostea divina,Pe care Duhul Sfânt o poate da

Acelora ce-n suflet au lumina.Sa umbli în lumina!

Privilegiul cres, tinului 73

Vei simt,iAtunci ca bezna va pieri îndata,

S, i-n schimb asupra ta va straluciLumina cea adevarata.

Sa umbli în lumina!.Drumul tau Spinos va fi

Atunci — dar fara tina.De la Acel ce însus, i e lumina

Primi-vei de la Domnul harul Sau.