1

ANALIZĂ ECONOMICO - FINANCIARĂ

Titular curs (anul III – CIG – ZI,FR) SEMESTRUL II

Prof. univ. dr. Bardaş Petru

CUPRINS: CAP. 4 - ANALIZA RENTABILITĂłII ÎNTREPRINDERII CAP. 5 - ANALIZA SITUAłIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE CAP. 6 - ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE CAP.6.2- ANALIZA GESTIUNII MIJLOACELOR FIXE CAP6.3 - ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR MATERIALE CAP.7 -ANALIZA RISCULUI BIBLIOGRAFIE: Moroşan, Iosefina - Analiză Economico – Financiară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 Bardaş, Petru (colab.) - Analiză Economico – Financiară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003

Cap 4. Analiza rentabilităŃii întreprinderii 4.1. Conceptul de rentabilitate ,analiza generală a rentabilităŃii pe baza contului de profit sau pierdere În economia de piaŃă, profitul constituie raŃiunea de existenŃă a unei întreprinderi. Profitul se dimensionează în jocul preŃurilor, ca urmare a raportului cerere-ofertă şi a costurilor care reflectă modul de gospodărire a resurselor.

Pentru exprimarea rentabilităŃii se utilizează doi indicatori: profitul şi rata rentabilităŃii. Mărimea absolută a rentabilităŃii este dată de profit, iar gradul în care capitalul sau folosirea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităŃii. Rentabilitatea este una din formele de exprimare a eficienŃei economice, o formă sintetică; realizată cu ajutorul categoriilor valorice.

Calculele se pot efectua utilizând ca rezultat nu numai profitul net, ci întregul venit, deci profitul brut.

Principalele probleme ale analizei diagnostic a rentabilităŃii pot fi sintetizate astfel: - analiza structurală a profitului; - analiza diagnostic a profitului. Aceasta presupune descompunerea în elemente componente, care se poate face din \ mai

multe puncte de vedere. Rezultatul exerciŃiului înaintea impozitării (profit brut sau pierdere) nu este omogen, în

compoziŃia sa intrând rezultatele din activităŃi diferite. În figura de mai jos se prezintă modul de formare a rezultatului exerciŃiului înaintea

impozitării pe baza datelor din contul de profit sau pierdere.

2

Fig. 7. Modul de formare a rezultatului exerciŃiului înaintea impozitării

Rezultatul exploatării se determină ca diferenŃă între veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare. Veniturile din exploatare sunt compuse din cifra de afaceri, veniturile din producŃia stocată, veniturile aferente producŃiei de imobilizări şi alte venituri dm exploatare.

Cheltuielile de exploatare includ toate cheltuielile aferente ciclului de exploatare. în cazul în care producŃia stocată şi producŃia imobilizată se evaluează în costuri efective, veniturile aferente lor sunt egale cu cheltuielile, neînregistrându-se profit.

Rezultatul financiar se calculează ca diferenŃă între veniturile financiare şi cheltuielile financiare.

Rezultatul curent al exerciŃiului se obŃine însumând rezultatul exploatării şi rezultatul financiar. O altă modalitate de determinare a rezultatului curent al exerciŃiului este ca diferenŃă între veniturile curente (venituri de exploatare + venituri financiare) şi cheltuielile curente (cheltuieli de exploatare plus cheltuieli financiare).

Rezultatul excepŃional al exerciŃiului (profit sau pierdere) este un rezultat întâmplător, neavând un caracter de regularitate, determinându-se ca diferenŃă între veniturile excepŃionale şi cheltuielile excepŃionale.

În această categorie se includ veniturile şi cheltuielile legate de capital (cedarea de active) şi aferente operaŃiilor de gestiune (amenzi, penalizări, donaŃii).

Rezultatul exerciŃiului înaintea impozitării (profit brut total sau pierdere) este format din rezultatul curent şi rezultatul excepŃional al exerciŃiului.

Se mai poate determina ca diferenŃă între veniturile totale (din exploatare, financiare şi excepŃionale).

Un indicator important pentru aprecierea performanŃelor întreprinderii este şi rezultatul exerciŃiului după impozitare, respectiv profitul net sau pierderea.

În figura de mai jos se prezintă unul dintre modurile de structurare a profitului net.

3

Fig. 8. Modul de structurare a profitului net Rezultatul impozabil (fiscal) este diferit de rezultatul exerciŃiului înaintea impozitării

pentru că se impun unele corecŃii. Astfel, se adună cheltuielile care depăşesc nivelul admis prin acte normative

(cheltuieli de protocol, cheltuieli de transport) şi cele neadmise se scad din rezultatul impozabil (de exemplu, amenzi, penalităŃi, provizioane nedeductibile).

Deci, se scad, nu se impozitează deducerile fiscale cum sunt: rezervele legale, reducerile de impozit stabilite prin acte normative, în cazul reinvestirii profitului.

Rezultatul exerciŃiului după impozitare (profit net sau pierdere) este determinat ca diferenŃă între rezultatul impozabil şi impozitul pe profit.

Pentru a explica modificarea rezultatului exerciŃiului înainte de impozitare şi a profitului net se utilizează metoda balanŃieră.

Contul de profit şi pierdere, în cadrul sistemului de bază permite stabilirea contului de rezultate intermediare sau a situaŃiei soldurilor intermediare de gestiuni. Indicatorii cuprinşi în situaŃia soldurilor intermediare ale gestiunii sunt necesari în adoptarea deciziilor, atât la nivel de întreprindere, cât şi la nivelul terŃilor cu care firma are legături pe plan economic şi financiar.

Indicatorii care sunt utili în aprecierea modului de gestionare a întreprinderii sunt: a) Suma adaosului comercial'este diferenŃa între cifra desfaceri aferentă vânzării

demărfuri şi costul de cumpărare a mărfurilor vândute. b) ProducŃia exerciŃiului este un indicator care se aplică în special în

cazulîntreprinderilor industriale, măsurând volumul global al activităŃii desfăşurate. c) Valoarea adăugată se determină ca diferenŃă între volumul global al activităŃii şi

consumurile intermediare. d) Execedentul (deficitul) brut al exploatării (EBE) reflectă rezultatul economic brut al

întreprinderii, determinat numai de activitatea de exploatare, nefiind influenŃat de sistemul de amortizare şi de provizioane, politica financiară, politica fiscală şi de modul de distribuire a dividendelor. EBE = Valoarea adăugată + SubvenŃii de exploatare - Cheltuieli cu personalul - Impozite, taxe şi

vărsăminte asimilate (exclusiv impozitul pe profit şi TVA) fixe şi variabile. - permite stabilirea dimensiunii la care producŃia devine rentabilă; Excedentul brut de exploatare este surplusul monetar potenŃial degajat de către

activitatea de exploatare, deoarece poate fi determinat ca diferenŃă între veniturile dej exploatare care implică plăŃi. Veniturile din exploatare, urmate de încasări sunt formate dinj vânzări şi subvenŃii de exploatare.

Cheltuielile de exploatare care implică plăŃi sunt formate din: - costul de cumpărare a mărfurilor vândute, consumurile provenind de la terŃi, impozitele,

taxele şi vărsămintele asimilate şi cheltuielile cu personalul.

4.2. Analiza factorială a profitului Analiza factorială a rezultatului exerciŃiului înaintea impozitării : Modelul de analiză este: rtb pVP ⋅=

Vt – veniturile totale (exploatare, financiare şi excepŃionale)

rp – profitul mediu la 1 leu venituri totale

1 – Modificarea veniturilor totale: ( )00

1rt1b

V pVVP ⋅−=∆

2 – Modificarea profitului mediu: ( )101

rtrrb

p VppP ⋅−=∆

2.1. – fie datorită modificării structurii veniturilor pe categorii: ( )unde ppV

011 r'rt −

4

categorii, peor veniturilstructura - (g 100

pgp i

rir'r

0i1∑ ⋅=

categorii) pe rileu venitu 1 labrut profitul pir−

2.2. – fie datorită profitului brut la 1 leu venituri pe categorii: ( )r1rt ppV1

−

Analiza factorială a rezultatului exploatării se poate face şi după următorul model

recomandat de literatura de specialitate:

−×=

e

heeE V

C1VQ , unde:

RE - profitul aferent exploatării; Ve - veniturile de exploatare; Che - cheltuielile aferente veniturilor. Pentru întreprinderile care dispun de bază materială proprie, se recomandă modelele:

,V

P

Q

V

M

Q

N

MNR

ef

efE ××××= unde:

N - numărul de personal; Mf - valoarea medie de inventar a mijloacelor fixe; Qe - producŃia exerciŃiului;

N

Mf - înzestrarea tehnică;

fM

Q- randamentul mijloacelor fixe;

eQ

V - gradul de valorificare a producŃiei exerciŃiului;

V

P- rentabilitatea veniturilor.

Analiza factorială a rezultatului exploatării se poate face şi după următorul model, funcŃie

de activele reee pVP ×= de exploatare Ae:

,V

P

A

VAP

e

e

e

eee ××= în care:

rep - profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;

Ae - valoarea activelor de exploatare (active imobilizate şi active circulante aferente exploatării);

e

e

A

V - venitul mediu ia 1 leu active de exploatare.

Analiza factorială a rezultatului

aferent cifrei de afaceri

5

Modelele ce se pot utiliza sunt:

( ) ( )

( )

:careîn ,CA

C

Q

CA

M

Q

T

MTpKEGTP

CA

P

Q

CA

T

QTpKwTP

cmqccpqccqpqP

CA

P

Q

CA

A

QApKEAP

CA

pCApCAP

)cp(qcqpqP

r

ff

ffrr

r

f

frr

hfvhfvvhfvvvr

r

fe

ferer

rrr

vvvr

××××=××××=

×××=×××=

−=−−=−−=

×××=×××=

=⋅=

−⋅=⋅−⋅=

∑ ∑∑∑

∑ ∑ ∑

pr - rezultatul aferent CA; qv - volumul fizic al producŃiei vândute; p - preŃul de vânzare (exclusiv TVA); c - costul complet pe produs; CA - valoarea cifrei de afaceri;

rp - profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri (rata medie a rentabilităŃii); Ae - valoarea mijloacelor economice (active imobilizate şi active circulante) aferente

exploatării;

E - eficienŃa mijloacelor economice stabilită după formula e

f

A

Q (producŃie marfa fabricată

la 1 leu mijloace economice);

K – raportul static dintre producŃia vândută şi producŃia fabricată

fQ

CArespectiv gradul

de valorificare a producŃiei marfă fabricate şi a stocurilor de produse finite; cv - costurile variabile pe unitatea de produs;

∑ vvcq - suma cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri;

chf - suma cheltuielilor fixe; m - venitul marginal pe produs (m = p - cv); T - numărul mediu de personal sau timpul total de muncă; w - productivitatea muncii stabilită pe baza producŃiei obŃinute destinate livrării (marfa

fabricată) pe o persoană sau pe o unitate de timp ;T

Qw f

=

G - gradul de înzestrare tehnică a muncii

=

T

MG f ;

K - raportul static dintre producŃia vândută şi producŃia fabricată

f

v

Q

Q;

r - rata medie a rentabilităŃii.

Creşterea profitului se datorează volumului producŃiei, structurii producŃiei şi costurilor aferente.

4.3. Analiza diagnostic pe baza ratelor rentabilităŃii Prezentăm principalii indicatori prin care se poate analiza rata rentabilităŃii.

6

a. Rata rentabilităŃii economice este raportul între rezultatul exerciŃiului înainte de deducerea sarcinilor financiare, respectiv dobânzilor şi impozitelor şi capitalul permanent (deci capital independent de provenienŃă, respectiv propriu sau împrumutat pe termen mediu sau lung).

,K

PR

p

tse = unde:

Pts - rezultatul exerciŃiului înainte de deducerea sarcinilor financiare şi impozitelor. Kp - capitalul permanent. MenŃionăm că în lucrările de specialitate rata rentabilităŃii se mai întâlneşte şi sub forma:

,A

PR

e

ee = unde:

Pe - rezultatul exploatării (profit). Ac - activele economice aferente exploatării. Această rată a rentabilităŃii reflectă performanŃa economică a întreprinderii, independent de

modul de finanŃare şi de sistemul fiscal. b. Rata rentabilităŃii financiare se exprimă prin raportul dintre rezultatul (profitul net) şi

capitalul propriu.

,100K

PR

pr

nf ×= unde

Pn - profitul net. Kpr - capitalul propriu. Rata rentabilităŃii financiare este în funcŃie de structura capitalurilor permanente, adică

de proporŃia care există între capitalul împrumutat, respectiv datoriile (D) şi capitalul propriu (Kpr).

Raportul D/Kpr este un coeficient numit şi „pârghie financiară” care influenŃează rata rentabilităŃii financiare.

Costul capitalului împrumutat se măsoară prin rata medie a dobânzilor la capitalul împrumutat, respectiv la datoriile financiare.

,D

SR d

d = în care:

Sd - suma dobânzilor (componentă a cheltuielilor financiare). D - datorii financiare (împrumuturi şi credite bancare). Rata rentabilităŃii financiare exprimată în funcŃie de rata rentabilităŃii eonomice, rata

dobânzii împrumuturilor şi creditelor bancare, coeficientul capacităŃii de îndatorare şi cota de impozit pe profit se determină pe baza formulei:

( )

−×

×−+=

100

c1

K

DRRRR i

prdeef

SemnificaŃia simbolurilor a fost menŃionată, iar ci reprezintă cota de impozit pe profit. c. Rata rentabilităŃii resurselor consumate se stabileşte ca raport între rezultatul

aferent cifrei de afaceri a întreprinderii şi costul producŃiei vândute:

.100cq

)cp(qsau

100cq

cqpqsau 100

cq

pR

v

v

v

vv

v

rc

×−

×−

×=

∑∑

∑∑∑

∑

În acest model apar următorii factori care influenŃează rata rentabilităŃii: – structura producŃiei vândute; – costurile pe produse;

7

– preŃurile de vânzare (exclusiv TVA). Volumul producŃiei nu are influenŃă directă pentru că acŃionând şi asupra numitorului şi

asupra numărătorului în aceeaşi proporŃie, influenŃa sa devine nulă asupra ratei rentabilităŃii. Volumul producŃiei are o influenŃă indirectă prin costuri, întrucât în condiŃiile în care volumul producŃiei creşte, costurile se reduc pe unitatea de produs, pe seama cheltuielilor fixe.

Pentru separarea influenŃelor celor trei factori se aplică metoda substituirilor alternative (o variantă a substituirilor în lanŃ, utilizată atunci când un factor produce mai multe influenŃe) astfel:

100cq

cqpq100

cq

cqpqR

00v

00v00v

01v

01v01vc

g ×−

−×−

=∆∑

∑∑∑

∑∑

d. Rata rentabilităŃîi capitalului avansat sau ocupat se stabileşte ca raport între

rezultatul curent al exerciŃiului şi capitalul avansat (fix şi circulant).

,100AA

RR

cf

ca ×

+= în care:

Af – active imobilizate; Ac – active circulante. În acest model se substituie în primul rând elementele numitorului (Af şi Ac) şi apoi

numărătorul (R(). Un asemenea model este asemănător cu rata rentabilităŃii economice, deci reflectă

performanŃa economică a întreprinderii şi în consecinŃă interesele investitorilor sunt legate în mod deosebit de un asemenea model.

e. Rata rentabilităŃii comerciale se determină ca raport între rezultatul aferent cifrei de

afaceri a întreprinderii şi cifra de afaceri evaluată în preŃuri de vânzare, exclusiv TVA:

100pq

cqpqsau 100

pq

pR

v

vv

v

vv ×

−×=

∑∑∑

∑

În acest model apar ca factori cu influenŃă directă structura producŃiei, costurile şi preŃurile. InfluenŃele se separă prin metoda substituirilor alternative, similar cu ceea ce s-a prezentat

la rata rentabilităŃii resurselor consumate. f. Rata rentabilităŃii resurselor avansate (ocupate) si consumate:

100CA

P

Q

CA

AA

QR r

fcf

fac ×××

+=

Raportul cf

f

AA

Q

+reprezintă producŃia ce se obŃine la 1 leu (100 sau 1000) capital avansat,

deci eficienŃa eonomică a resurselor ocupate (avansate).

Raportul fQ

CA reflectă gradul de realizare a producŃiei marfă fabricate (raportul static

dintre producŃia vândută şi cea fabricată). Acest raport permite sesizarea influenŃei stocurilor de produse nerealizate.

Raportul CA

Pr exprimă rata rentabilităŃii comerciale.

Acest model prezintă avantajul că îmbină eficienŃa utilizării capitalului avansai cu gradul de realizare a producŃiei fabricate şi a stocurilor şi cu rata rentabilităŃii comerciale.

8

4.4. Analiza rentabilităŃii pe produs Aprofundarea analizei rentabilităŃii are ca o direcŃie principală analiza rentabilităŃii pe

produs. Profitul pe unitatea de produs (pr) reprezintă diferenŃa între preŃul de vânzare exclusiv

TVA (p) şi costul pe unitatea de produs (c). pr = p - c

Suma profitului produsului (Pr) ca urmare a vinderii cantităŃii (qv) se determină pe baza

relaŃiei: Pr = qv(p - c) = qvp - qvc

Deci, suma profitului pentru un anumit produs este cea care condiŃionează realizarea

profitului total al întreprinderii, sumă care este determinată ca mărime a trei factori cu acŃiune directă:

– cantitatea de produse vândute (qv); – costul pe unitatea de produs (c); – preŃul de vânzare pe unitatea de produs exclusiv TVA. În ce priveşte rata rentabilităŃii pe produs (r), aceasta reflectă profitul la 1 leu sau 100 de

lei realizări, când este calculată în funcŃie de preŃul de vânzare ( 100p

cpr ⋅

−= ) sau profitul la un

leu sau 100 de lei costuri când este calculată în funcŃie de costul unitar ( 100c

cprc ⋅

−= ).

Deci, nivelul rentabilităŃii pe produs este determinat de doi factori principali: - costul unitar; - preŃul de vânzare (exclusiv TVA). Sarcina principală a analizei rentabilităŃii pe produs constă în stabilirea îndeplinirii celor

doi indicatori, profitul şi rata rentabilităŃii, în acest sens fiind utilă analiza rentabilităŃii pe baza punctului critic şi în funcŃie de ciclul de viaŃă.

Analiza rentabilităŃii pe baza punctului critic

Punctul critic, numit şi punct de echilibru sau prag de rentabilitate (point mort -franceză,

break-even în engleză) determină acea dimensiune a producŃiei !a care cheltuielile totaie sunt egale cu încasările din vânzarea producŃie (nu se obŃine nici profit, nici pierdere).

Nivelul costului pe produs şi mărimea ratei rentabilităŃii sunt într-o strânsa dependenŃă de raportul dintre cantităŃile de produse fabricate şi cheltuielile totale de producŃie.

În raport cu dinamica volumului producŃiei, elementele cheltuielilor de producŃie se grupează în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe (convenŃional constante ca mărime). Dacă cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitatea de produs (suma lor creşte direct proporŃional cu volumul producŃiei) cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de produs (suma lor fiind constantă, înseamnă că ele se reduc odată cu creşterea volumului producŃiei obŃinute prin îmbunătăŃirea utilizării extensive a capacităŃii de producŃie). Reprezentarea grafică a punctului critic al rentabilităŃii uşurează înŃelegerea problemei.

Sistemul de ecuaŃii ale punctului critic este:

9

Fig. 9. Analiza rentabilităŃii pe baza punctului critic

în care: y – suma veniturilor în prima ecuaŃie şi suma cheltuielilor în a doua ecuaŃie; a – preŃul de vânzare pe unitatea de produs; x – volumul producŃiei (nr. de unităŃi); b – cheltuieli variabile pe unitatea de produs; c – suma cheltuielilor fixe; abscisa Ox – volumul producŃiei; ordonata Oy – suma cheltuielilor şi suma veniturilor; dreapta OV – dreapta încasărilor; dreapta ZF – nivelul cheltuielilor fixe; dreapta ZC – dreapta costurilor; triunghiul OZP – pierderile; triunghiul PVC – profitul. Rezolvând sistemul obŃinem: ax = bx + c

.ba

cx ,cbxax

−==−

Aceasta este definiŃia matematică a punctului critic. În condiŃiile în care volumul producŃiei trebuie să asigure un anumit profit (Pr), se

stabileşte următorul sistem de ecuaŃii: y = ax

ba

PrcxPrcbxy

−+

=→++=

Analiza punctului critic este utilă in proiectarea de noi capacităŃi de producŃie, în

asimilarea de noi produse, cât şi în stabilirea gradului de utilizare a capacităŃilor existente în acord cu criteriul rentabilităŃii şi al cererii.

În graficul prezentat se pot trasa şi alte drepte cum sunt; – cererea pieŃei interne şi exteme; – necesarul de fond de rulment; – cota cheltuielilor pentru C + D (cercetare+dezvoltare) în costuri.

Un alt tip de problemă: care va fi profitul maxim ce se va obŃine în cazul utilizării integrale a capacităŃii de producŃie: O analiză pe total activitate (producŃie), pentru a pune în evidenŃă pragul de rentabilitate, se poate desfăşura pe baza modelului:

V%1

Chfy

−=

y - veniturile la nivelul pragului rentabilităŃii; Chf - suma cheltuielilor fixe;

10

%V - ponderea cheltuielilor variabile în cele totale.

Cap. 5. Analiza situatiei financiar-patrimoniale Analiza situaŃiei financiare la nivel microeconomic are ca obiect studierea modului de realizare a autofinanŃării în condiŃiile autonomiei decizionale, asigurarea integrităŃii patrimoniului agentului economic, a unui raport optim între mijloacele economice ale acestuia, a realizării normale a relaŃiilor financiare cu alte unităŃi. în toate acestea se reflectă interdependenŃa dintre rezultatele economice şi cele financiare.

Analiza situaŃiei financiare se bazează pe bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuŃia acestuia, bilanŃul contabil cu anexele sale, datele evidenŃei contabile financiare şi de gestiune, raportul de gestiune.

Analiza financiară şi patrimonială a firmei poate avea un caracter intem (pe baza informaŃiilor proprii) sau extern (pe baza datelor publicate), ultima având un caracter limitat la volumul de informaŃii publicate.

Problemele de bază sunt: - analiza activelor sau a elementelor patrimoniale imobilizate şi circulante (optime,

antecalculate, previzionate); - integritatea patrimoniului firmei (rezultatele evaluărilor anuale, ale inventarelor,

reducerea volumului de pierderi din lipsurile de valori materiale); - analiza surselor financiare de acoperire a activelor: capitalurile, fondul de rulment,

sursele asimilate celor proprii (provizioane), sursele atrase, împrumutate; - analiza echilibrului financiar al firmei: analiza raportului dintre activele circulante şi

fondul de rulment net şi bilanŃier, a solvabilităŃii, capacităŃii de plată şi lichidităŃii, analiza eficienŃei utilizării patrimoniului firmei şi a capitalului, profitului la 1000 de lei active totale (imobilizate şi circulante), analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante, analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante, analiza eficienŃei utilizării capitalului întreprinderii.

Metodologia de analiză a situaŃiei financiare cu ajutorul datelor din bilanŃ se bazează, în primul rând pe corelaŃiile inteme existente între elementele patrimoniului aflate în activul bilanŃului sub forma activelor (mijloace economice) de care dispune întreprinderea pentru realizarea activităŃii sale de producŃie, lucrări sau servicii şi respectiv în pasivul bilanŃului, sub forma resurselor financiare de formare a activelor imobilizate şi circulante, analiza eficienŃei utilizării capitalului întreprinderii.

Metodologia de analiză a situaŃiei financiare cu ajutorul datelor din bilanŃ se bazează, pe corelaŃiile interne existente între elementele patrimoniului aflate în activul bilanŃului sub forma activelor (mijloace economice) de care dispune întreprinderea pentru realizarea activităŃii sale de producŃie, lucrări sau servicii şi respectiv în pasivul bilanŃului sub forma surselor financiare de formare a activelor imobilizate şi circulante.

De asemenea, se analizează şi rezultatele financiare ale întreprinderii (profit sau pierdere). Tipurile de analiză a bilanŃului sunt următoarele: - analiza pe orizontală, care cuprinde corelaŃiile dintre active şi pasive, care evidenŃiază

măsura în care activele imobilizate şi circulante (mijloace economice) s-au format pe baza surselor financiare corespondente din pasiv;

- analiza pe verticală: structura grupelor capitolelor posturilor elementelor; - analiza combinată pe orizontală şî pe verticală (cu accent pe utilizarea metodei ratelor).

5.1. Analiza mijloacelor economice din patrimoniul întreprinderii

Activul bilanŃului cuprinde, pe de o parte, bunurile şi disponibilităŃile deŃinute de către

întreprindere şi, pe de altă parte, drepturile de creanŃă asupra terŃilor. Din necesităŃi de informare, în activul bilanŃului se regăsesc şi soldurile conturilor de

regularizare şi asimilate lor, precum şi primele privind rambursarea obligaŃiunilor. Totodată în

11

analiză se va avea în vedere că în activul bilanŃului sunt cuprinse numai valori nete (valori neamortizate) grupate în funcŃie de gradul lor de lichiditate, respectiv a posibilităŃii de a fi transformate în numerar (în bilanŃul dat în funcŃie de ordinea inversă a lichidităŃii). Mijloacele economice sau elementele patrimoniale directe sunt formate deci, din activele imobilizate şi activele circulante care sunt utilizate în procesul de investiŃii, aprovizionare, producŃie, desfacere şi încasare a bunurilor obŃinute, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate.

Elementele de activ sunt organizate în bilanŃ în ordinea inversă a lichidităŃii, fiind grupate în funcŃie de modul în care participă la circuitul economic din cadrul întreprinderii, în elementele de activ cu utilizare (alocare aciclică), în care se include grupa de "Active imobilizate" şi elemente de activ cu utilizare ciclică în care se include grupa de "Active circulante". Cu ajutorul indicilor se analizează evoluŃia mijloacelor economice în dinamică, a abaterilor faŃă de perioada anterioară, a structurii şi raporturilor de echilibru şi de proporŃionalitate dintre diferitele categorii de active nete.

5.2. Aualiza situaŃiei patrimoniale sub aspectul păstrării integrităŃii acesteia Evaluarea şi reevaluarea patrimoniului întreprinderii reprezintă comensurarea valorică a

avuŃiei reale a acesteia. Aceasta se realizează pe baza prevederilor legale de evaluare şi de reevaluare a

patrimoniului şi în urmărirea reflectării în posturile bilanŃului a rezultatului acestor evaluări. În al doilea rând reevaluarea patrimoniului unei firme are în vedere stabilirea valorii economice a patrimoniului cu ajutorul unor metode de evaluare ca:

– metoda activului net corectat; – metoda valorii de randament; – metoda raportului preŃ - beneficii; – metoda good - will; – alte metode care se bazează pe fluxul disponibilităŃilor (cash - flow); – pe valori bursiere, pe comparaŃii. În încheierea analizei activului bilanŃului şi a cunoaşterii situaŃiei sintetice a acestuia se

analizează evoluŃia şi structura surselor financiare de acoperire a patrimoniului net al societăŃii comerciale.

Patrimoniul net sintetic se calculează astfel: Active imobilizate + Active circulante - Total datorii. Analitic patrimoniul net rezultă din: A. Elementele de activ: 1. Active imobilizate la valoarea rămasă (netă); 2. Active circulante, exclusiv creanŃe şi decontări; 3. CreanŃe certe, exclusiv cele de investiŃii; 4. Alte decontări; 5. Mijloace şi cheltuieli pentru investiŃii. B. Elementele de pasiv (datoriile): 1. ObligaŃii certe, exclusiv cele către personalul propriu, investiŃii şi subunităŃi; 2. ObligaŃii către salariaŃii proprii şi unităŃile subordonate; 3. Creditori şi furnizori pentru investiŃii; 4. Credite pentru investiŃii; 5. Credite pentru pierderi. C. Patrimoniul net = A – B. În acest fel se determină patrimoniul net contabil care se utilizează în operaŃiunile de

evaluare a întreprinderii. Sursele financiare de acoperire a patrimoniului net sunt capitalul propriu şi provizioanele

pentru riscuri şi cheltuieli.

12

5. 3. Analiza surselor financiare de acoperire (constituire) a mijloacelor economice

Sursele financiare se pol grupa după destinaŃie sub forma activelor imobilizate şi

circulante, ori după provenienŃă (surse proprii, asimilate, atrase sau împrumutate). În pasivul bilanŃului, în grupa capitalurilor proprii, regăsim posturile de capital social

subscris şi vărsat, primele legate de capital (de emisiune, de fuziune sau de aport) subvenŃii pentru investiŃii, diferenŃe din reevaluare, rezerve (legale, statutare şi alte rezerve), rezultatul raportat şi reportat, posturile de fonduri (de dezvoltare, de participare la profit, de cercetare-dezvoltare, de asigurare pe viaŃă, pentru acŃiuni sociale, culturale, sportive).

În bilanŃ se cuprinde şi grupa de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, reflectând sursele financiare ale firmei, cu o destinaŃie specială.

De asemenea, sunt înscrise datoriile întreprinderii sub forma obligaŃiilor şi creditelor. Cu ajutorul analizei se stabilesc cauzele care au determinat aceste modificări: – creşterea sau reducerea capitalurilor proprii şi în cadrul acestora a elementelor

componente; – creşterea sau reducerea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, – creşterea sau reducerea volumului datoriilor totale ale firmei; – creşterea sau reducerea soldului conturilor de regularizare şi asimilate lor;

5.4. Analiza corelaŃiei fond de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinată şi utilizata pentru

finanŃarea activităŃii curente de exploatare. Se poate vorbi de un fond (ie rulment antecaîculat sau normativ şi fondul de rulment

existent sau efectiv utilizat. Se poate face o comparaŃie între fondul de rulment existent FR, şi fondul de rulment

destinat sau prevăzut prin bugetul de venituri şi cheltuieli - FRp. Fondul de rulment existent se determină ca diferenŃă între capitalul permanent şi activele

imobilizate. Din comparaŃia FR1 - FRp → + excedent – deficit SituaŃia normală este de excedent, mai ales dacă s-a creat pe seama capitalului propriu. Nevoia de fond de rulment (NFR) este un element de activ care reprezintă activele

circulante care trebuie să fie finanŃate din fondul de rulment. În consecinŃă, NFR este egal cu active circulante fără disponibilităŃi, din care se scad

datoriile curente. Trezoreria netă (sau disponibilul bănesc) este partea din fondul de rulment care depăşeşte

nevoia de fond de rulment. Constituie activele circulante lichide, care staŃionează între două rotaŃii: TN =FR1 - NFR.

În analiza corelaŃiei dintre aceste categorii se are în vedere situaŃia existentă şi evoluŃia ei în perioada studiată în vederea stabilirii politicii de finanŃare a activităŃii firmei.

Pentru viitor pot fi făcute estimări ale nevoii de fond de rulment, care să fie utilizat în finanŃarea activităŃii de exploatare.

5.5. Analizarea corelaŃiei creanŃe-obligaŃii

CreanŃele reprezintă drepturi băneşti realizabile în termene diferite. Formarea lor este determinată în principal de relaŃiile care se formează între firmă, în calitate de furnizor şi clienŃii săi.

13

Opusul creanŃelor îl reprzintă obligaŃiile sau datoriile firmei către terŃi, formate în relaŃiile acesteia cu furnizorii, acŃionarii, salariaŃii proprii, bugetul statului, băncii.

ObligaŃiile includ datoriile firmei către terŃi, persoane fizice sau juridice, inclusiv obligaŃiile fiscale.

Datoriile curente cuprind obligaŃiile, împrumuturile pe termen scurt sau ratele scadente la împrumuturile pe termen mediu sau lung.

Datoriile totale reprezintă datoriile curente împreună cu împrumuturile pe termen mediu şi lung.

Întreprinderea poate contracta un împrumut de producŃie, deci o sursă de finanŃare, care poate fi utilizat pentru stingerea unei obligaŃii, dar care devine la rândul ei obligaŃie în momentul scadenŃei, când trebuie rambursată.

În cadrul diagnosticului se cercetează în primul rând evoluŃia creanŃelor şi obligaŃiilor în raport cu cifra de afaceri, pentru a pune în evidenŃă raportul dintre imobilizarea capitalului firmei şi cel ce priveşte folosirea surselor atrase:

În perioada analizată, creanŃele pot creste într-un ritm superior cifrei de afaceri, fapt ce

influenŃează fluxul de disponibilităŃi. Această influenŃă este atenuată parŃial de raportul creanŃe/obligaŃii, care este în creştere. Aceste aspecte pot fi puse în evidenŃă cu ajutorul indicatorilor; – durata de mobilizare a creanŃelor (Di):

CA sau R

360SD

d

di

⋅= în care

Sd - soldul mediu al creanŃelor; Rd - rulajul debitor al conturilor de creanŃe. În practică se foloseşte cifra de afaceri datorită faptului că bilanŃul nu furnizează

informaŃiile referitoare la rulajul conturilor respective. – durata de folosire a surselor atrase (Df):

CAsau R

360SD

c

cf

⋅= în care

Sc - soldul mediu al conturilor de obligaŃii; Rc - rulajul creditor al conturilor respective. Trebuie reŃinut faptul că încasarea şi, respectiv, plata la un interval mai mare de 90 zile

zile, constituie una din cauzele importante ale blocajului financiar.

5.6. Analiza lichidităŃii si a solvabilităŃii firmei Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani,

aceasta fiind un criteriu de grupare a posturilor de bilanŃ. Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faŃă obligaŃiilor sale băneşti, respectiv

de a-şi onora plăŃile la termenele scadente. Este evident că o întreprindere este solvabilă dacă are disponibilităŃile de mijloace de

plată. Pornind de la aceste două noŃiuni, s-au construit diferiŃi indicatori care includ ambele

noŃiuni, dar folosite pentru scopuri deosebite. În studiile de bonitate efectuate de bănci, în cazul solicitării de credite se folosesc

indicatorii:

14

– lichiditate patrimonială ;curente datorii

lichide devenipot care mijloace itatedisponibil +=

– solvabilitate patrimonială sau rata autonomiei financiare = .bancare credite propriu capital

propriu capital

+

Se apreciază că valoarea minimă trebuie să fie 0,3, iar peste 0,5 situaŃia poate fi

considerată normală. În cazul studiilor de evaluare economică, în special în cazul transmiterii dreptului de

proprietate, practica recomandă folosirea următorilor indicatori:

a)Solvabilitate generală = ;curente datorii

circulante active

Valoarea minimă poate varia între 1,2 ÷ 1,8;

b) Solvabilitate imediată = ;obligati

stocuri - circulante active

Intervalul care poate fi acceptat ca fiind satisfăcător este 0,65 ÷ 1.

c) Solvabilitatea globală = .1totale datorii

fixe activecirculante active>

+

5.7. Analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante Volumul activelor circulante a întreprinderii este dependent de doi factori: – cifra de afaceri; – viteza de rotaŃie a activelor circulante. Viteza de rotaŃie a activelor circulante este un indicator sintetic calitativ de eficienŃă, în

care se reflectă toate schimbările intervenite în activitatea de exploatare şi cea financiară a întreprinderii.

Acest indicator sintetizează aspecte legate de desfăşurarea procesului de aprovizionare şi producŃie, de reducere a costurilor, scurtarea ciclului de producŃie şi a perioadei de desfacere şi încasare a producŃiei.

Pentru caracterizarea vitezei de rotaŃie a activelor circulante, în practica economică se folosesc indicatorii:

– numărul de rotaŃii (n) exprimat prin relaŃia:

AC

CAn = , în care:

AC - activele circulante (sold mediu); CA - cifra de afaceri.

CA

TACDZ

×= (T = 360 zile, 180 zile sau 90 zile funcŃie de perioada în care se face

calculul). Analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante tratează următoarele probleme: – dinamica indicatorilor vitezei de rotaŃie; – analiza factorială a accelerării sau încetinirii vitezei de rotaŃie; – evidenŃierea căilor posibile de accelerare a vitezei de rotaŃie a activelor circulante.

Pentru a pune în evidenŃă influenŃa elementelor active circulante se urmăreşte evoluŃia acestora pe stadiile circuitului economic al acestora.

În acest scop se determină influenŃa:

15

a) ponderii cheltuielilor cu resursele materiale în totalul costurilor de producŃie; b)ponderii producŃiei în curs de execuŃie în producŃia exerciŃiului; c) ponderii producŃiei stocate în costurile aferente veniturilor din exploatare; d) raportului dintre veniturile din exploatare şi cifra de afaceri.

a) ;materialecu Cheltuieli

TSm ⋅

b) ;costuriin exprimata uiexercitiul oductiaPr

TSm ⋅

c) ;exploatare deor veniturilaferente Costurile

TSm ⋅

d) .exploataredin Venituri

TSm ⋅

Sm – soldul mediu al elementului respectiv. ConsecinŃele accelerării sau încetinirii vitezei de rotaŃie se materializează în eliberări sau

imobilizări de active circulante. Suma eliberării sau imobilizării de active circulante se stabileşte pe baza relaŃiei:

( ) ( )1

101

101 Dz

SmDzDzsau

360

CADzDz ⋅−⋅−

Căile de accelerare a vitezei de rotaŃie activelor circulante sunt multiple, fiind proprii

fiecărui stadiu al rotaŃiei capitalului investit. În stadiul aprovizionării există două căi principale: – aprovizionarea la timp; – stocurile de materiale, piese de schimb, obiecte de inventar, să fie reduse la minimum

necesar. În stadiul producŃiei, căile principale de accelerare a vitezei de rotaŃie a activelor circulante

vizează reducerea duratei ciclului de producŃie şi diminuarea consumurilor specifice de materii prime şi materiale prin:

– reproiectarea produselor şi asimilarea de produse noi cu consumuri reduse şi performanŃe superioare;

– perfecŃionarea proceselor şi procedeelor tehnologice; -organizarea ştiinŃifică a muncii; – organizarea raŃională a transportului intern şi a aprovizionării locului de muncă. În stadiul vânzării căile principale se referă la creşterea ritmului vânzărilor, ceea ce

determină reducerea stocurilor de produse finite şi de semifabricate destinate vânzării şi accelerarea ritmului de decontare a produselor finite şi semifabricate.;

5.8. Analiza fluxului de disponibilităŃi O societate comercială poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă din

cauza lipsei de lichidităŃi ca urmare a decalajului dintre încasările şi plăŃile pe care le face în cadrul ciclului financiar.

Principalele componente ale încasărilor sunt: – încasări din vânzarea produselor, mărfurilor şi serviciilor prestate din perioada curentă şi

precedentă, – vânzări din valori imobiliare şi mobiliare; – contractarea de împrumuturi sau vânzări de titluri; Încasări din chirii, dobânzi, dividente şi alte venituri. În cadrul plăŃilor se cuprind: – plata pentru cumpărări de mărfuri, materii prime, materiale, prestări servicii către terŃi;

16

– plăŃi pentru salarii şi elemente aferente; – achitarea impozitelor, taxelor şi alte datorii faŃă de bugetul de stat; – achiziŃii de imobilizări; – plata dobânzilor şi ratele scadente; – răscumpărarea titlurilor emise de întreprindere; – achitarea dividentelor şi alte plăŃi. Prin sistemul contabil privind veniturile şi cheltuielile totale, corelaŃiile dintre acestea se

reflectă în contul de profit şi pierderi al cărui sold creditor (profitul) ar trebui teoretic să se afle sub forma disponibilităŃilor băneşti. Practic lucrurile stau diferit datorită operaŃiunilor care intervin în cadrul ciclului financiar al întreprinderii. O creştere a soldurilor, a conturilor de creanŃe sau de stocuri reprezintă imobilizări, pe când majorarea obligaŃiilor se transformă în surse suplimentare de finanŃare.

În consecinŃă, analiza fluxului de disponibilităŃi, presupune stabilirea rezultatului acestuia şi evoluŃia sa faŃă de perioada precedentă.

Analiza fluxului de disponibilităŃi prezintă importanŃă în special pentru evoluŃia lor în perioada următoare şi pentru formularea politicii de finanŃare a firmei pe termen scurt şi lung.

5.9. Analiza gradului de îndatorare a firmei Analiza gradului de îndatorare a firmei este o problemă în care sunt interesate băncile în

mod special băncile finanŃatoare şi urmăreşte punerea în evidenŃă a evoluŃiei acestuia într-o anumită perioadă de timp în vederea adaptării politicii financiare care să asigure independenŃa necesară.

Teoria şi practica economică recomandă următorii indicatori:

a) rata generală a îndatorării = propriu Capital

totaleiÎmprumutur

Prezintă importanŃă în activitatea bancară pentru acordarea de noi credite; trebuie să < 1 b) rata datoriilor financiare =

= propriu Capital

lung mediu, termen pe iÎmprumutur

Se acceptă ca nivel maxim normal < 0,5. c) rata de îndatorare a activităŃii de exploatare =

itatidisponibil fara circulante Active

e trezoreride scurt, termen pe Credite=

Caracterizează gradul de participare a creditului la finanŃarea activelor circulante şi este

greu de stabilit mărimi orientative pentru această rată, fiind elemente specifice pentru fiecare sector de activitate, unde factori ca: viteza de rotaŃie a activelor circulante, rentabilitatea costurilor şi nivelul ratei dobânzii condiŃionează apelarea la credite şi crează condiŃii de rambursare.

d) rata capacităŃii de rambursare areautofinant de aCapacitate

lung mediu, termen pe iÎmprumutur=

Exprimă perioada în care urmează a fi rambursate creditele contractate. Un asemenea

indicator prezintă importanŃă în faza de contractare. Normele bancare impun un anumit număr de ani pentru rambursarea datoriilor bancare, perioadă prevăzută în contractul de împrumut.

17

.

Cap 6. Analiza gestiunii resurselor

6.1. Analiza gestiunii resurselor umane În analiza gestiunii resurselor umane la nivel microeconomic se are în vedere faptul că munca se manifestă, ca factor de producŃie, numai în stare activă şi nu sub forma unor resurse stocate.

La nivelul întreprinderii, analiza gestiunii resurselor umane vizează aspecte cantitative, referitoare la dinamica personalului pe total şi pe anumite categorii, utilizarea timpului de muncă, cât şi calitatea, referitoare la calificare, organizarea şi impactul asupra productivităŃii, precum şi efectele creşterii acesteia.

În consecinŃă, problemele care fac obiectul analizei gestiunii resurselor umane sunt:

Dinamica efectivului de personal pe total şi categorii

Necesarul de personal la nivelul întreprinderii se stabileşte în funcŃie de criterii specifice

pentru fiecare categorie. Dimensiunea efectivului de personal pe total şi categorii are menirea de a pune în evidenŃă dimensiunea potenŃialului tehnico-productiv legată de acest factor de producŃie.

În raport de realizările perioadelor anterioare şi necesarul prestabilit. în consecinŃă se stabileşte modificarea absolută ( )N∆ pe total personal şi categorii: 01 NNN −=∆ , în care:

N=numărul de personal (mediu sau scriptic) realizat (1) şi cel din baza de comparaŃie (0). În cazul efectuării unor studii, de subiecŃi din afara societăŃii, se constată situaŃia dată,

făeându-se comparaŃii cu unităŃi similare în ceea ce priveşte numărul şi structura personalului şi nivelul de productivitate.

Pentru personalul productiv şi de deservire generală, dinamica acestuia poate fi urmărită în corelaŃie cu evoluŃia productivităŃii muncii, stabilindu-se o modificare relativă pe baza relaŃiei.

Productivitatea nu a crescut în conformitate cu prevederile, fapt ce se reflectă negativ în costul producŃiei.

Analiza stabilităŃii personalului

Mobilitatea forŃei de muncă apare atât sub forma intrărilor, cât şi sub cea a ieşirilor,

indiferent de cauza generatoare. Totuşi, trebuie să se facă distincŃie între circulaŃie şi fluctuaŃie. CirculaŃia forŃei de muncă reprezintă mişcarea personalului în cursul unei perioade (intrări

si plecări) determinată de cauze social-economice (pensionare, decese, transferuri, restrângerea activităŃii). Pentru caracterizarea acestui fenomen se folosesc indicatorii:

– coeficientul intrărilor ;personal demediu Numarul

perioadei cursulin Intrari=

– coeficientul plecărilor ;personal demediu Numarul

perioadei cursulin Plecari=

18

– coeficientul mişcării totale personal demediu lNumaru

IesiriIntrari += .

În cadrul plecărilor poate fi remarcată fluctuaŃia forŃei de muncă ca un fenomen nenormal,

reprezentând plecările din întreprindere fără aprobarea conducerii întreprinderii sau ca urmare a nerespectării legislaŃiei muncii.

Coeficientul de fluctuaŃie se stabileşte ca raport între totalul celor plecaŃi din cauzele menŃionate şi numărul mediu de personal.

-coeficient fluctuatie = Total iesiri nejustificate / Numar mediu de personal . de personal Efectuarea unor studii cu caracter sociologic pot pune în evidenŃă şi aspecte privind

intenŃiile personalului în ceea ce priveşte rămânerea sau nu în cadrul întreprinderii, cu motivaŃia respectivă.

Asemenea aspecte trebuie cunoscute de conducerea întreprinderii în formularea politicii de personal.

Analiza calificării forŃei de munca

Nivelul de calificare al personalului reprezintă un aspect important, deoarece

dimensionarea producŃiei şi evoluŃia productivităŃii depind nemijlocit de nivelul calificării forŃei de muncă.

Analiza calificării foiŃei de muncă vizează două aspecte de bază;, respectiv caracterizarea situaŃiei calificării la un moment dat, evoluŃia acesteia şi modul în care este utilizată forŃa de muncă calificată.

În soluŃionarea primului aspect se poate avea în vedere structura personalului pe forme de pregătire şi perfecŃionare a forŃei de muncă calificate, cum ar fi:

– absolvenŃi ai şcolilor profesionale; – absolvenŃi ai liceelor de specialitate; – absolvenŃi de învăŃământ superior; – absolvenŃi ai unor cursuri de specializare. Pentru caracterizarea sintetică a nivelului de calificare a personalului se utilizează

coeficientul calificării medii (k) stabilit pe baza relaŃiei: ( )∑

∑ −=

n

knk , în care: n este numărul de

personal pe categorii de încadrare, iar k este categoria de încadrare. În ceea ce priveşte modul de folosire a forŃei de muncă calificată, se poate utiliza

coeficientul de concordanŃă (kc) calculat pe baza raportului:k

kk 1

c = , în care: k1 este coeficientul

de complexitate a lucrărilor, stabilit cu ajutorul relaŃiei:( )∑

∑ −=

h

h1 N

tNk , în care: Nh este numărul

de ore normate realizate pe categorii de încadrare a lucrărilor, iar t este categoria de încadrare a lucrărilor.

Rezultă că întreprinderea are forŃă de muncă calificată în raport cu nivelul tehnic al

lucrărilor care trebuie realizate, fapt ce conduce îa o creştere relativă cu salariile, cu efectele corespunzătoare.

Analiza utilizării timpului de muncă

19

Utilizarea integrală a timpului de mutică reprezintă latura extensivă a folosirii forŃei de

muncă, a utilizării complete a timpului de lucru, precum şi a cauzelor care determină utilizarea incompletă a acestuia.

Pentru caracterizarea folosirii timpului de muncă se foloseşte indicatorul „gradul de

utilizare a fondului de timp maxim disponibil” determinat de relaŃia: max

euf T

TG = , în care Te este

fondul de timp efectiv, iar Tmax este fondul de timp maxim disponibil. Efectele economice ale neutilizării timpului de muncă asupra principalilor indicatori

economico-fmanciari sunt măsurate îa dimensiunea fondului de timp de muncă, precum şi a timpului mediu pe un salariat, în care:

T1 - fondul de timp efectiv lucrat; T0 - fondul de timp maxim disponibil; t1 - timpul mediu efectiv lucrat la nivel de salariat; t0 - timpul maxim disponibil la nivel de salariat. Modificarea gradului de utilizare a timpului de muncă se reflectă asupra: l) valorii producŃiei marfă fabricate: N3(Nb! - Nw)wh0, unde Nh0 este numărul mediu de ore

lucrate; 2) valorii adăugate aferente producŃiei marfă fabricate: ( ) ,wNNN 00h0h1h1 µ− în care 0µ

este valoarea adăugată la 1 leu producŃie marfă fabricată;

3) cifrei de afaceri: ( )0

00h0h1h1 Qf

CAwNNN ⋅⋅− ;

4) rezultatului potenŃial aferent producŃiei fabricate: ( ) ( )C1wNNN 0h0h1h1 −⋅⋅− , în care C

reprezintă cheltuielile la 1 leu producŃie marfa fabricată; 5) cheltuielile la 1000 de lei producŃie prin intermediul cheltuielilor fixe:

1000wNN

F1000

wNN

F

0001 hh1

0

hh1

0 ⋅⋅⋅

−⋅⋅⋅

Prin intermediul acestor indicatori, influenŃele pot fi extinse şi asupra altora, cum ar fi: –rezultatul aferent cifrei de afaceri; – rata rentabilităŃii financiare; – indicatori de eficienŃă a elementelor de activ.

Analiza eficienŃei utilizării resurselor umane, productivitatea muncii medii marginale şi profitabilitatea (profitul pe salariat)

Productivitatea muncii este o categorie economică complexă, dinamică şi reprezintă

însuşirea muncii de a crea o anumită cantitate de valori de întrebuinŃare într-o unitate de timp, reflectând în ultima instanŃă eficienŃa cu care este cheltuită o cantitate de muncă. Ea poate fi determinată în unităŃi naturale, natural-convenŃionale, în unităŃi de muncă şi valorice. în cazul utilizării indicatorilor valorici, productivitatea muncii poate fi determinată pe baza valorii producŃiei marfa, valorii adăugate, cifrei de afaceri, la nivelul unui salariat (anuală, zilnică, orară).

Utilizând valoarea producŃiei marfă relaŃiile sunt următoarele: – productivitatea pe un salariat (anuală):

s

fa N

QW =

– productivitatea zilnică:

20

z

fz T

QW =

– productivitatea orară:

h

fh T

QW =

Analiza eficienŃei utilizării resurselor umane pe baza productivităŃii muncii medii şi

marginale are drept scop: a. analiza situaŃiei generale a productivităŃii muncii; b. analiza volumului producŃiei, ca efect al utilizării resurselor umane (inclusiv a creşterii

productivităŃii muncii); c. analiza productivităŃii marginale a muncii; d. consecinŃele economice ale modificării productivităŃii muncii asupra indicatorilor

economico-financiari. Cei mai utilizaŃi indicatori pentru productivitate (W) sunt:

( ) ( ) ( );WW,WW,WW horarazicalnziaanuala

N

NN,

N

WW;

N

V,C,PW;

N

V,C,PW z

zz

az

z

AAmz

aamh

∑∑

====

∑∑

∑===

z

hh

h

zh

h

aamh N

NN,

N

WW;

N

V,C,PW

În procesul de analiză este necesar să se calculeze şi modificările de productivitate:

100IW100W

WW;WWW w%

0%01 −=∆→×

∆=∆−=∆

Un obiectiv al analizei îl constituie şi studierea corelaŃiei între Wa, Wz şi Wh. în cazul

substituŃiei în lanŃ, se poate calcula influenŃa factorilor în cadrul fiecărei corelaŃii şi se pot scoate în evidenŃă factorii şi căile în vederea creşterii lui Wa, Wz şi Wh.

zza WNW ×=

hhz WNW ×=

hhza WNNW ××=

( ) 0hh2z1zaN WNNNWz ××−=∆

( ) 0h0h1h1zaN WNNNWh ×−×=∆

( )0h1h1h1zaW WWNNWh −××=∆

∑ −=∆=∆3

10a1aaa

W,N,N WWWWh1h1z

Din analiza acestor corelaŃii rezultă: creşterea productivităŃii poate avea loc prin

îmbunătăŃirea utilizării timpului de lucru exprimat în om-zile şi om-ore prin creşterea Wz şi Wh. În cadrul procesului de analiză este necesar să se scoată în evidenŃă principalele efecte ale

modificării Wa, Wz şi Wk. a. volumul producŃiei; b. eficienŃa utilizării capitalului financiar şi circulant; c. nivelul

cheltuielilor la Pmarfă şi Cafaceri; d. mărimea profitului; e. nivelul ratei rentabilităŃii. a. ( ) hhzzzaaam WNNNWNNWNV,C,PQ ×××=××=×=

Cu ajutorul metodei substituŃiei se poate calcula influenŃă fiecărui factor şi se poate acŃiona

21

în vederea creşterii volumului producŃiei: ( ) 0h0h0z01

N WNNNNQ ×××−=∆

( ) 0h0h0z1z1N WNNNNQ2 ××−×=∆

( ) 0h0h1h1z1N WNNNNQh ×−××=∆

( )0h1h1h1z1W WWNNNQh −×××=∆

∑ −=∆=∆3

101

W,N,N,N QQQQhhz

Din analiza acestor corelaŃii rezultă că sporirea volumului producŃiei poate avea loc atât

pe seama îmbunătăŃirii factorilor de ordin cantitativ (N, Nz, Nh) cât şi pe seama celor de ordin calitativ.

Modificarea nivelului W se reflectă şi asupra numărului de salariaŃi sau de muncitori care se prezintă astfel:

.W

Q

W

QN

0a

1

1a

1Wa −=∆

Creşterea Wa în perioada curentă faŃă de cea de bază (WBl > WM) determină o economie

relativă de personal în timp. b. Modificarea W se reflectă şi asupra cheltuielior totale sau a cheltuielilor cu salariile la

1000 lei Pm sau CA:

1000WN

C1000

WN

C1000

Q

CC

0a1

0

1a1

0Wa ×−×=

×∆=∆

c. Modificarea W se reflectă şi asupra cheltuielilor totale sau a cheltuielilor cu salariile la

1000 lei Pm sau CA:

1000WN

C1000

WN

C1000

Q

CC

0a1

0

1a1

0Wa ×−×=

×∆=∆

Modificările de W se reflectă şi asupra eficienŃei capitalului financiar:

1f

0a1

1f

1a1

fK

W

K

WN

K

WN

K

QE

f

a −=

∆=∆

Modificările de W se reflectă şi asupra profitului şi ratei rentabilităŃii:

( ) Q1000/PWWNQ1000/PQp r0a1a1rW

rW aa ×−=×∆=∆

100KK;C

Q1000/QP100

K;C

PR

cf1

rW

11

WW

aa

a ×+

∆=×

∆=∆

În procesul de analiză este necesar să se scoată în evidenŃă căile prin care se poate acŃiona

în vederea creşterii W. Principalele căi de creştere a W pot fi: – introducerea progresului tehnic; – perfecŃionarea conducerii şi organizării producŃiei şi a muncii; – ridicarea calificării forŃei de muncă; – îmbunătăŃirea sistemului de cointeresare materială. Progresul tehnic are ca efect economia totală de timp de muncă:

( ),ttqE 0∑ −=

t1 - timpul de muncă după introducerea progresului tehnic;

22

t0 - timpul de muncă înainte de introducerea progresului tehnic. Creşterea productivităŃii în urma reducerii timpului de muncă se exprimă astfel:

100100tq

tqW

11

010 −×=∆

∑∑

Introducerea progresului tehnic se reflectă şi asupra necesarului de personal care se poate

stabili astfel:

.W

Q

W

QN

0a

1

1a

1 −=∆

Efectul introducerii progresului tehnic se poate reflecta şi asupra costurilor de producŃie pe

unitatea de produs: ( )∑ −=∆ .CCqC 011

De asemenea pot interveni modificări în mărimea profitului Pr pe unitatea de produs:

( )∑ −=∆ 0r1r1 PPqP

Datorită productivităŃii orare, în principal, are loc o creştere a productivităŃii anuale. Intr-o cercetare completă trebuie abordată şi problema analizei productivităŃii orare prin prisma structurii producŃiei şi a productivităŃii orare pe produse. Structura producŃiei se determina pe baza evaluării producŃiei în timp de muncă:

Pentru ∑

=00

0000 tc

tcg:P , unde t este timpul consumat pe produs, iar g este cantitatea

fabricată.

. Analiza productivităŃii marginale a muncii

Productivitatea muncii poate fi analizată avându-se în vedere, în primul rând, raportul

dintre producŃie (Q) şi muncă (T) = productivitatea medie a muncii, iar în al doilea rând raportul dintre sporul de producŃie ( Q∆ ) şi cantitatea suplimentară de muncă ( T∆ ) = productivitatea marginală a muncii. Productivitatea marginală a muncii cuantifică sporul de producŃie obŃinut cu ajutorul unei cantităŃi suplimentare din factorul muncă, cu condiŃia menŃinerii constante a

capitalului (K) al întreprinderii: ( ) ( )tf ,

dt

tdfW;

dt

dQW um == este funcŃia de producŃie. În aceste

condiŃii: ( )

.T

TfW =

Un indicator care completează informaŃiile furnizate de productivitatea marginală a muncii este elasticitatea producŃiei în funcŃie de factorul muncă.

Elasticitatea producŃiei este raportul dintre modificarea producŃiei şi variaŃia factorului de muncă, reflectând creşterea procentuală a producŃiei la o modificare cu un procent a factorului de muncă.

W

W

T

Q:

T

Q

T

T

Q

Q

T

TQ

Q

E m=∆

∆=

∆⋅

∆=

∆

∆

=

Efectele economice ale modificării productivităŃii muncii sunt:

23

– asupra valorii producŃiei marfă: ( );WWT 0hhh1 −

- asupra valorii adăugate: ( ) ;VWWT001 ahh1 ⋅−

– asupra rezultatului financiar potenŃial:

( )[ ]

−−∑∑

00

00hh1 pq

cq1WWT

01

– asupra profitului brut (aferent cifrei de afaceri): ( ) ,pWWT

001 r0hh1 β− în care:

⋅

⋅−==β∑∑

000

00r

f

a0 pvq

cqv1piar ,

Q

C0

0

0

– asupra nivelului cheltuielilor fixe la 1000 de lei producŃie:

;1000WT

C1000

WT

C

0h1

0f

1h1

0f ⋅−⋅

– asupra nivelului cheltuielilor cu salariile la 1000 de lei producŃie marfă:

.1000W

S1000

W

S

0a

0a

1a

0a ⋅−⋅

Analiza profitului pe salariat Un indicator important pentru calculul eficienŃei utilizării resurselor umane este profitul

pe un salariat:

:unde ,paWC

P

Q

C

N

Q

N

Pr

a

r

f

a

s

f

s

r ×β×=××=

Qf – este producŃia marfa; Ca – este cifra de afaceri.

.C

Pp,

Q

C

a

rr

f

a ==β

Modelul factorial al profitului este:

;N

P

N

P

N

P

0s

0r

1s

1r

s

r −=∆

Profitul este condiŃionat de: 1. influenŃa numărului mediu de ore lucrate pe un salariat:

2. influenŃa productivităŃii medii orare: 3. influenŃa structurii producŃiei: 4. influenŃa nivelului productivităŃii muncii pe produs: 5. influenŃa gradului de valorificare a producŃiei fabricate:

24

6. influenŃa profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri: 7. influenŃa structurii cifrei de afaceri: 8. influenŃa preŃului de vânzare (fără TVA): 9. influenŃa costului pe unitatea de produs:

Analiza corelaŃiei dintre dinamica productivităŃi muncii şi dinamica salariului mediu

CorelaŃia dintre dinamica productivităŃii muncii şi a salariului mediu reprezintă un

mecanism de evidenŃă a eficienŃei muncii. CerinŃa corelaŃiei este că dinamica productivităŃii muncii să devanseze pe cea a salariului

mediu. Respectarea cerinŃei amintite se pune în evidenŃă în mod sintetic prin indicele corelaŃiei, respectiv:

1w

1s

w

sc I

Isau

I

II

−

−= în care:

Is – indicele salariului mediu; Iw – indicele productivităŃi muncii (producŃie obŃinută, valoare adăugată, cifra de afaceri pe

un salariat); Indicele corelaŃiei trebuie să fie subunitar. În toate ipotezele Ic < 1, deci dianmica productivităŃii pe un salariat a devansat pe cea a

salariului mediu. Prin urmare această inegalitate confirmă eficienŃa cheltuielilor cu salariile şi sensul de reducere a lor la 1000 lei producŃie obŃiunută etc. Pentru a fi vorba de o dinamică a productivităŃiii muncii propriu-zisă, este necesar să se Ńină seama că în producŃiile medii amintite se reflectă atât structura producŃiei cât şi preŃurile de vânzare. Valorile descrescătoare ale indicilor corelaŃiei pe cele trei modalităŃi de exprimare a producŃiei medii denotă scara crescătoare a indicilor acestora. În aceste condiŃii poate fi stabilit salariul mediu posibil în limitele pragului de eficienŃă stabilit astfel:

Aşadar, atât indicele salariului mediu, cât şi salariul mediu efectiv este mai mare decât cel admis în limitele pragului de eficienŃă programat. Abaterea este însă nesemnificativă pentru a afecta performanŃa economico-financiară, în acest segment al activităŃii.

Salariul mediu efectiv este aproximativ egal cu salariul admis în limitele pragului de eficienŃă.

. Analiza efectelor economico-financiare ale modificării productivităŃii muncii

Modificarea productivităŃii muncii are foarte multe efecte care se evaluează cu

ajutorul unei metodologii stabilită în funcŃie de modul de calcul şi de exprimare ale acesteia. În cazul determinării pe baza indicatorilor valorici, modificarea productivităŃii muncii se

reflectă în : 1. valoarea producŃiei marfă: ( )011 WhWhT − ;

2. valoarea adăugată: ( )011 WhWhT − ;

3. Cifra de afaceri: ( )0

0011 Qf

CAWhWhT ⋅− ;

4. Rezultatul potenŃial aferent producŃiei fabricate: ( )( )0011 C1WhWhT −− ;

5. Cheltuielile cu salariile la 1000 de lei producŃie marfă (Cs):

25

;100Wa

WaI careîn Cs

I

Cs

0

1w0

w

0 ⋅=−

6. Cheltuielile fixe la 1000 de lei producŃie marfă:

;100WhT

F1000

WhT

F

01

0

11

0 ⋅⋅

−⋅⋅

Exprimarea productivităŃii muncii în unităŃi naturale, se poate determina efectul asupra:

a. 0w

0 ChsI

Chs− , Chs0 – cheltuielile cu salariile

Iw – indicele productivităŃii muncii stabilit pe baza relaŃiei: 100t

t

1

0 ⋅

b. profitului aferent produsului: 10w

0 gChsI

Chs

⋅

c. ratei rentabilităŃii produsului: ,r100CC

CCp0

0

00 −⋅∆−

∆−− unde:

0C∆ reprezintă modificarea costului pe seama productivităŃii muncii, iar r0 este rata

rentabilităŃii din baza de comparaŃie.

Lectia 6.2Analiza gestiunii mijloacelor fixe

Analiza dinamicii, structurii şi stării funcŃionale a capitalului fix Pentru desfăşurarea în bune condiŃii a programului de producŃie a societăŃii comerciale trebuie să fie asigurat capitalul fix sub aspect cantitativ, structural şi funcŃional. în vederea analizei asigurării capitalului fix, este necesar să se Ńină seama de posibilitatea grupării mijloacelor fixe:

1. în funcŃie de destinaŃia lor, mijloacele fixe se pot grupa în: – productive; – neproductive. 2. în funcŃie de rolul lor în procesul de producŃie avem: – mijloace fixe active (utilaje, instalaŃii de lucru); – mijloace fixe pasive (clădiri, construcŃii). 3. În funcŃie de caracterul lor tehnico-economic există sase categorii: – terenuri clădiri, echipamente tehnologice ,mijloace de transport ,alte mijloace fixe

,imobilizari corporale in curs. Pentru analiza dinamicii fondurilor fixe, este necesar să se studieze modificarea absolută

şi procentuală în valoarea medie anuală a mijloacelor fixe sau a capitalului fix pe total şi pe categorii astfel:

:unde KKK01 fff −=∆

−∆ fK modificarea medie a capitalului fix;

fix. icapitalulu a medie valoareaK f −

100K

K%K

0f

ff ×

∆=∆

26

100100K

K100K%K

0

1

f

fff −×=−ℑ=∆

În funcŃie de valoarea relativă şi absolută a acestor modificări, se pot face aprecieri cu privire la schimbările intervenite în volumul mijloacelor fixe, pe total întreprindere, pe cele sase categorii de mijloace fixe.

Analiza dinamicii mijloacelor fixe se poate adânci prin luarea în considerare a elementelor care stau la baza calculului volumului anual al mijloacelor fixe.

Astfel, valoarea medie anuală a capitalului fix depinde de valoarea de inventar a capitalului fix la începutul anului (Kfi) la care se adaugă valoarea medie anuală a capitalului fix intrat în cursul anului ( iK ) din care se scade valoarea medie anuală a capitalului fix ieşit în cursul anului:

efff KKKK1

−+=

La rândul său valoarea medie anuală a capitalului fix intrat sau ieşit în cursul anului se determină în funcŃie de valoarea de inventar a mijloacelor fixe intrate sau ieşite în cursul anului (Vi, Ve), precum şi de timpul de funcŃionare (tf) sau de nefuncŃionare (tn) exprimat în număr de luni întregi rămase până la finele anului şi împărŃit la 12.

12

iVK;

12

tVK ne

efi

i

×=

×=

Modificarea valorii medii anuale a capitalului fix se explică prin influenŃa următorilor

factori cu acŃiune directă şi indirectă:

InfluenŃa acestor factori se poate calcula cu ajutorul metodei balanŃiere şi cu ajutorul

metodei substituŃiei în lanŃ. 1.

0i1i

fifff

K KKK −=∆

Din care:

a. ( )

12

tKVVK 0f0i1i

fVi

×−=∆

b. ( )12

ttVK 0f1f1i

ft f

−×=∆

2. 0i1ifK KKKi −=∆

3. ( )0e1efK KKKe −−=∆

Din care:

a. ( )

12

tVVK 0n0e1e

fVc

×−−=∆

b. ( )12

ttVK 0n1n1e

ft n

−×=∆

În funcŃie de mărimea şi sensul influenŃelor factorilor se pot face aprecieri cu privire la corelaŃiile dintre intrările şi ieşirile mijloacelor fixe în cursul anului, precum şi reflectarea respectării (nerespectării) termenului de scoatere şi punere în funcŃie a unor categorii de mijloace fixe, asupra valorii medii anuale a mijloacelor fixe pe întreaga întreprindere şi pe categorii de mijloace fixe.

27

Analiza dinamicii mijloacelor fixe trebuie să scoată în evidenŃă tendinŃa creşterii mijloacelor fixe productive şi îndeosebi a celor active cum ar fi, echipamente tehnologice ,mijloace de transport.

Analiza folosirii extensive a capitalului fix

În analiza aprecierii utilizării timpului de lucru al echipamentului industrial se folosesc

următorii indicatori: – gradul de programare şi folosire a fondului de timp calendaristic; – gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil; Pentru determinarea acestor indicatori se folosesc modelele:

( )rpt001cmax TTTTT ++−=

nmax1 TTT −= ( ) ( ) ( )n

n2

n1

nn T...TTT +++= , în care: Tc – fondul de timp calendaristic; Tmax – fondul de timp maxim disponibil T1 – fondul de timp efectiv lucrat; T01 – fondul de timp aferent opririlor legale; T0t – fondul de timp aferent opririlor tehnologice; Trp – fondul de timp aferent reparaŃiilor programate; Tn - fondul de timp neutilizat (1,2, 3, ..., n cauze). Indicatorii menŃionaŃi se determină după ecuaŃiile:

– gradul de programare a fondului calendaristic: ;T

TG

C

maxp =

– gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil: ;T

TG

C

maxmax =

– gradul de folosire a fondului de timp disponibil: ;T

TG

c

1f =

Acest lucru se poate analiza la nivelul echipamentului industrial, pe grupe de utilaje sau la

nivelul fiecărui utilaj industrial. CerinŃa este ca gradul de folosire a timpului de lucru să fie cât mai aproape de

valoarea maximă, fapt ce se va concretiza favorabil în volumul producŃiei executate, atât cantitativ, cât şi calitativ.

Cauzele care determină utilizarea incompletă a fondului de timp maxim disponibil sunt: defectele mecanice şi electrice, lipsa de materiale, lipsa de comenzi, prelungirea timpului pentru reparaŃii.

Pentru a evalua corect importanŃa utilizării extensive este necesară o cuantificare a folosirii timpului de lucra al utilajelor, in principalii indicatori de performanŃa economico-financiare cu ajutorul relaŃiilor:

a) modificarea valorii producŃiei marfă fabricată: ( )

0h011 rttN − , unde N este numărul de utilaje, t numărul de ore/utilaj, iar r este

randamentul mediu orar: b) modificarea valorii aferente producŃiei fabricate:

( ) ;Q

QrttN

0f

0ah011 0⋅−=

c) modificarea cifrei de afaceri aferente activităŃii de bază: ( ) ;Q

CArttN

0f

0h011 0⋅−

28

d) modificarea sumei profitului brut:

( ) ,rQ

CArttN 0

0f

00h011 ⋅⋅− unde ;100

CA

Pr

0

0b0 ⋅=

e) modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 de lei producŃie marfă fabricată:

1000rtN

A1000

rtN

A

0h01

0

0h11

p ⋅⋅⋅

−⋅⋅⋅

;

f) eficienŃa capitalului permanent: ,k

d,c,b,a

p

unde kp este capitalul permanent;

g) eficienŃa capitalului propriu: prk

d,c,b,a, unde kpr este capitalul propriu.

Pentru a folosi cât mai bine timpul diferitelor utilaje se poate apela la modele oferite de matematică, cu diferite criterii de maximizare sau minimizare.

Analizând folosirea extensivă a utilajelor este necesar să se examineze şi respectarea regimului schimburilor, în stabilirea căruia trebuind să se aibă în vedere restricŃii legate de desfăşurarea producŃiei, de randament, economicitate în consumul de energic.

Totodată, nu pot fi omise şi problemele ce privesc gradul de folosire a parcului inventar, dată fiind existenŃa unor utilaje neinstalate, datorită unor defecŃiuni tehnice sau datorită faptului ca sunt incomplete sau chiar neutilizabile.

De asemenea, gradul de folosire a parcului instalat, care Ńinând seama câ priveşte utilajele date în exploatare, presupune ca posibilităŃi de creştere, reducerea duratei efectuării reparaŃiilor şi prelungirea ciclului de exploatare între două reparaŃii.

Analiza folosirii intensive a capitalului fix Înainte de a aborda problema randamentului echipamentelor industriale se recomandă a

examina situaŃia folosirii capacităŃii de producŃie, gradul de utilizare a acesteia. Indicele de utilizare a capacităŃii rezultă din raportul volumului producŃiei programate sau

efective la volumul maxim al producŃiei conform capacităŃii în perioada analizată. Aceasta înseamnă că rezervele folosirii complete a capacităŃii de producŃie se pot referi la: –folosirea parŃială a capacităŃilor noi intrate în funcŃiune; – existenŃa unor locuri înguste; – existenŃa unor defecŃiuni în aprovizionarea cu materiale; – gradul de utilizare a capacităŃii de producŃie se determină ca raport între

producŃia prevăzută şi respectiv obŃinută şi cea maximă conform relaŃiei:

maxp Q

QC =

Se poate determina un grad de utilizare programat max

0

Q

Q şi un grad de utilizare efectiv .

Q

Q

max

1

– indicele de utilizare intensivă se determină conform relaŃiei:

TK

QIn ×

= , în care:

In – indicele de utilizare intensivă; Q – volumul producŃiei; K – caracteristica dimensională a utilajului;

29

T – timpul de funcŃionare a utilajului. Se determină un indice de utilizare intensivă programat şi unul efectiv, pentru a sesiza

care sunt rezervele folosirii complete a capacităŃii referindu-se la: – existenŃa unor locuri înguste; » – folosirea capacităŃilor noi intrate în funcŃiune; – existenŃa unor defecŃiuni în aprovizionarea cu materiale; – depăşirea termenului aferent reparaŃiilor. Acest indicator atestă că utilajul funcŃionează la parametrii proiectaŃi, dacă timpul de

funcŃionare al utilajului se încadrează în limitele prevăzute şi cauzele care au detenninat această depăşire.

Referitor la randamentul utilajelor, se distinge randamentul mediu, care reprezintă

cantitatea fizică a producŃiei (sau valorică) pe unitatea de factor utilizat: uN

Qr = sau

uT

Q. Acesta

caracterizează expresia funcŃiei de producŃie: ( )

,x

xf

x

Qr == unde x reprezintă factorul de

producŃie. CerinŃa este ca .rr 1nn −> Inegalitatea denotă, indiscutabil, creşterea eficienŃei utilizării echipamentelor industriale. În cazul randamentului valoric, inegalitatea poate fi rezultatul structurii producŃiei şi a

preŃurilor, atunci când nu este asigurată comparabilitatea acestora. Randamentul marginal reflectă creşterea producŃiei fizice şi valorice pe o unitate

suplimentară a factorului utilizat, exprimat în una din modalităŃile menŃionate mai sus:

r

Qrm ∆

∆=

Fig. 10. Radamentul mediu şi marginal al capitalului fix.

Se poate concluziona: – înaintea valorii maxime a lui ,rr,r m > randamentul mediu al factorului x este în creştere

şi denotă folosirea suboptimală a acestuia; – la valoarea maximă a lui r apare egalitatea mrr = (r este maxim când derivata lui este

nulă, 0x

r=

∂∂

).

Aceasta denotă că factorul xi este utilizat în mod optim din punct de vedere tehnic. În acest context se fac două precizări.

30

Zona randamentelor descrescătoare rămâne un spaŃiu de interes managerial, deoarece, în afara luării în calcul a raportului fizic-valoric, se au în vedere şi alte variabile (cerere, păstrarea unei pieŃi).

Zona randamentelor negative, definită prin valorile randamentului marginal şi prin cele ale coeficientului de elasticitate, se exclude din calculul de eficienŃă a factorului variabil la nivelul agentului economic.

Referitor la coeficientul de elasticitate, acesta facilitează înŃelegerea corelaŃiei dintre dinamica factorului variabil şi cea a randamentului mediu şi marginal al acestuia:

.r

r

Q

x

x

Q

x

xQ

Q

E mi

i

i

i

=⋅∆∆

=∆

∆

=

Teoria marginalismului are mai mult un caracter conceptual şi mai puŃin de practică

riguroasă. O problemă importantă o reprezintă analiza utilizării eficiente a suprafeŃelor de producŃie

folosind modelele:

a) S

rtN

S

Q ⋅⋅=

Conform acestei relaŃii modelul factorial se prezintă astfel:

b) ,rtS

N

T

Q

N

T

S

N

S

Q××=××= în care:

S

N– gradul de încărcare a suprafeŃelor.

Modelul factorial se prezintă astfel:

Acest model pune în evidenŃă nu numai că întreprinderea a respectat gradul de

utilizare al suprafeŃelor de producŃie, ci şi implicaŃiile asupra cantităŃii şi calităŃii producŃiei obŃinute.

Modificarea randamentului mediu al utilajelor se reflectă în următorii indicatori economico-financiari ai întreprinderii:

1) Valoarea producŃiei marfă fabricată: ( )011 vrT − .

2) Valoarea adăugată aferentă producŃiei marfă fabricată:

( )0f

0a011 Q

QvrT − .

3) Cifra de afaceri aferentă activităŃii de bază:

31

( )0f

0011 Q

CAvrT − .

4) Profitul potenŃial: a) prin valoarea producŃiei marfă:

( ) .pq

cq1p :unde ,pvrT

00

00r00r011 ∑

∑−=×−

b) prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea:

∑×

−− 11

01

0

11

0 pqrT

A

rT

A

5) Costurile cu amortizarea la 1000 lei producŃie marfă:

1000rT

A

rT

A

01

0

11

0 ×

−

6) Profitul brut aferent cifrei de afaceri din activitatea de bază: a) prin valoarea cifrei de afaceri:

( ) 0r0

0011 p

Q

CArrT ×−

b) prin intermediul cheltuielilor la 1 leu cifră de afaceri:

∑ ∑∑∑ =

−−

T

qpr :unde ,pq

rT

cq

rT

cq11

01

00

11

00

c) prin costurile cu amortizarea:

.Q

CAQ

rT

A

rT

A

0

00f

01

0

11

0 ××

−−

Diagnosticul static şi dinamic privind eficienŃa utilizării mijloacelor fixe

În analiza diagnostic static şi dinamic privind eficienŃa utilizării mijloacelor fixe, se iau în

considerare următorii indicatori: – Valoarea producŃiei marfa la 1000 lei mijloace fixe:

1000M

pqsau 1000

M

Q

f

f

f

f ⋅×

× ∑

– Valoarea adăugată la 1000 lei mijloace fixe:

1000M

Q

f

a ×

– Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe:

1000M

C

f

a ×

32

– Profitul brut la 1000 lei mijloace fixe având ca model:

1000M

Psau 1000

M

P

f

v

f

p ××

Pp – profitul brut potenŃial respectiv aferent producŃiei marfă fabricate Pv – profitul brut din vânzarea producŃiei.

Cap.6.3 Analiza gestiunii resurselor materiale

Analiza asigurării întreprinderii cu capital circulant (prezentare teoretică) Pentru analiza asigurării întreprinderilor cu capital circulant este necesar să se studieze

modul de fundamentare a necesarului de materii prime si materiale, situaŃia intrărilor de materii prime şi materiale, a surselor de aprovizionare, precum şi situaŃia stocurilor de materii prime şi materiale. Pentru stabilirea necesarului total de materii prime şi materiale (M) trebuie să se Ńină scama de volumul fizic al producŃiei pe sortimente (q) şi de norma de consum sau consumul specific de materiale pe unitatea de produs ( ) .CqM:Rs s∑ ⋅=

Modificarea consumului total de materii prime şi materiale se reflectă în modificarea volumului fizic al producŃiei şi a consumului specific de materii şi materiale pe unitatea de produs, ale căror influenŃe se calculează cu ajutorul metodei substituŃiei în lanŃ. În cadrul analizei trebuie să se urmărească îndeosebi modul de fundamentare a normelor de consum total de materii prime şi materiale care cuprinde consumul tehnologic (Cz), cât şi pierderile netehnologice (Pn): Nc(Cs) = Cz + Pn.

De asemenea, consumul tehnologic cuprinde consumul net sau util de materii şi materiale (Cn), precum şi pierderile tehnologice (Pt): Ct = Cn + Pt.

Mărimea consumului de materii prime şi materiale se stabileşte în funcŃie de: – stocurile iniŃiale de materiale (Si); –intrările de materiale (I); – stocul final la sfârşitul perioadei (Sf). M = Si + I – Sf

În această situaŃie, modificarea consumului total de matern prime şi materiale se explică prin modificarea .stocurilor iniŃiale şi finale, precum şi a intrărilor de materiale, influenŃa lor se calculează prin metoda balanŃieră:

01Sf,I,S

01S

01I

01S

MMMM

SfSfM

IIM

SiSiMi

f

i

−=∆=∆⇒

−=∆

−=∆

+<∆

∑

În procesul de analiză este necesar să se calculeze influenŃa modificării stocurilor iniŃiale,

finale şi a intrărilor de materiale asupra volumului fizic al producŃiei. Un rol important în asigurarea necesarului total de materii şi materiale îl au îndeosebi

intrările de materiale în cursul perioadei analizate: .100I

I%I;III

001 ⋅

∆=∆−=∆

33

În cadrul analizei se poate evalua un coeficient sau grad de asigurare a necesarului de materii şi materiale printr-un raport cantitativ între cantitatea de materiale folosite (Mf) la cantitatea

tolală necesară din perioada respectivă (Mn): .100M

MG

n

f ⋅=

Acest grad de asigurare (G) se mai poate calcula prin raportarea numărului de zile in care s-a asigurai necesarul de materiale (Zm) la numărul de zile calendaristice din perioada respectivii

(Zc): .Z

ZG

c

m=

Un obiectiv important al analizei îl constituie studierea situaŃiei stocurilor de materii şi materiale, respectiv a stocului curent, a stocului de siguranŃă şi a stocului de pregătire sau condiŃionare. Mărimea stocului curent de materii (Sc) depinde de consumul mediu zilnic de materiale (Cz) şi de timpul sau intervalul mediu dintre 2 intrări sau aprovizionări succesive ( )t :

.tCS zc ⋅=

La rândul său. consumul mediu zilnic se determină prin raportarea necesarului sau consumului total de materiale din perioada respectivă (M) ia numărul de zile calendaristice din perioada analizată (Zc). Intervalul sau timpul dintre doua aprovizionări succesive se poate stabili ca medie ponderată între cantităŃile de materiale intrate (m) şi intervalul de timp dintre două

aprovizionări succesive (t), pe categorii de materiale: ( )

.m

tmZ

∑∑ ⋅

= Stocul de siguranŃă se

stabileşte pentru asigurarea desfăşurării normale a procesului de producŃie în cazul unor dereglări în procesul de aprovizionare cu materii, mărimea sa depinzând de consumul mediu zilnic şi timpul necesar unei aprovizionări cu materiale.

Stocul de pregătire sau condiŃionare se constituie în cazul pregătirii anumitor materii înainte de introducerea lor în procesul de producŃie, iar mărimea sa depinde de consumul mediu zilnic de materii şi timpul necesar pregătirii lor. în cadrul analizei trebuie să se urmărească îndeosebi modul de fundamentare şi dimensionare optimă a stocurilor de materiale, în vederea diminuării cheltuielilor legate de păstrarea, depozitarea şi manipularea materialelor, precum şi pentru evitarea formării unor stocuri supra sau subnormalive, cu rezultate negative asupra rezultatelor financiare.

Analiza folosirii capitalului circulant în procesul de producŃie

Prin valorificarea superioară a resurselor materiale, se poate realiza un spor de

producŃie, diminuând costul cu materii pe unitatea de produs şi creşterea profitului întreprinderii. Pentru analiza modului de foiosrre a materiilor prime şi a materialelor în procesul de

producŃie, este necesar să se studieze modificările intervenite în mărimea consumurilor specifice de materiale pentru fabricarea unui singur produs.

l. Un singur material pentru un singur produs: .CsCsC 01s −=∆

2. În cazul folosirii mai multor materiale pentru un singur produs:

∑ ∑−=∆ .CsCsC 01s

3. În cazul folosirii mai multor materiale pentru mai multe produse:

∑ ∑−=∆ .CsqCsqCs 0111

În funcŃie de mărimea şi modificările intervenite la nivelul consumurilor specifice de

materiale, se pot face aprecieri cu privire la îmbunătăŃirea sau înrăutăŃirea folosirii anumitor materii si materiale.

34

Modul de folosire a materiilor prime se poate aprecia cu ajutorul indicilor de consum specific care se pot calcula pentru 3 situaŃii:

1) ;100Cs

CsI

0

1CS ⋅=

2) ;100Cs

CsI

0

1CS ⋅=

∑∑

3) ;100Csq

CsqI

01

11CS ⋅=

∑∑

ÎmbunătăŃirea folosirii materialelor are loc când indicii consumului specific Ics sunt mai mici decât 1 sau 100, ceea ce arată o scădere a indicelui consumului specific faŃă de cel normat.

În cadrul analizei este necesar să se studieze şi corelaŃia dintre volumul fizic al producŃiei (Q), consumul total de materiale (M) şi consumul specific pe unitatea de produs (Cs),

care se reprezintă astfel: Cs

MQ = . Cu ajutorul substituŃiei în lanŃ se poate calcula influenŃa

consumului total de materiale şi a consumului specific asupra volumului producŃiei:

1) ;Cs

M

Cs

MQ

0

0

0

1M −=∆ 2) ;Cs

M

Cs

MQ

0

0

1

1C 0s −=∆ 3) .QQQ 01 −=∆

Deci, sporirea volumului producŃiei poate avea loc prin creşterea volumului totai de materiale, dar mai ales prin reducerea consumului specific. InfluenŃa modificării consumului specific de materiale asupra volumului producŃiei fizice se mai poate calcula astfel:

( ).

Cs

CsCsqQ

0

011Cs ∑ −=∆

Pentru aprecierea modului de folosire a materiilor prime se mai poate utiliza randamentul materialelor (Rm) sau gradul de valorificare a materialelor ca raport între volumul producŃiei (Q) exprimată valoric şi consumul total de materii şi materialelor (M):

.M

QRm =

Rm se află în raport invers proporŃional cu consumul specific: .Cs

1Rm = Modificarea lui

Rm se explică prin modificarea volumului producŃiei şi a consumului total de materiale a căror influentă se calculează astfel:

1) ;M

Q

M

QR

0

0

1

0m

M −=∆

2) ;M

Q

M

QR

0

0

1

1m

Q −=∆

3) ∑ ∆=∆ .QQmR,M

În cazul analizei se poate studia şi corela volumul producŃiei marfa (Qf), a cifrei de

( ) mam RMCPQ ⋅== lui total de materii, a randamentului materialelor:

Cu ajutorul substituŃie în lanŃ, se poate calcula influenŃa consumului de materiale şi a randamentului materialelor asupra producŃiei:

1) ( ) ;RMMQ 0m01

M −=∆

35

2) ( ) ;MRRQ 10m1mR m ⋅−=∆

3) ∑ ∆=∆ QQmR,M .

În cazul în care sunt mari consumatori de metal , combustibil, energic se pot folosi anumiŃi indicatori specifici pentru aprecierea modului de folosire a acestor materiale. Pentru aprecierea modului de folosire a metalului se poate calcula un coeficient de folosinŃă ca raport între cantitatea de metal regăsit în produsul finit (Mf) şi consumul net de metal utilizat în procesul de producŃie

( ) .100M

Mk:M

t

ft ⋅= DiferenŃa dintre cantitatea de metal regăsită în produsul finit şi cantitatea

totală de metal reprezintă pierderile tehnologice şi netehnologice în procesul de producŃie. în cazul întreprinderilor consumatoare de combustibil şi energie se poate calcula un coeficient ca raport între consumul de combustibil exprimat în unităŃi convenŃionale (Cc) sau consumul de

energie electrică exprimat în Kwh:( )( )am

e

CPQ

KwhCk = .

Scăderea consumului de combustibil şi energie la 1000 de lei producŃie marfă sau Ca arată o îmbunătăŃire a folosirii acestor resurse care se va reflecta lor şi a rezultatelor financiare ale întreprinderii.

În procesul de analiză este necesar să se urmărească modul rcfolosirii materiilor secundare din procesul de producŃie atât în procesul de producŃie în interior cât şi în exteriorul întreprinderii. De asemenea, este necesar sa se scoată în evidenŃă economiile datorită rcfoîosirii materiilor secundare asupra valorii producŃiei, asupra costurilor, a rezultatelor financiare şi influenŃei asupra mediului ambiant.

Indicatorii sintetici ai utilizării activelor circulante se reflecta in principalii indicatori economico-financiari:

– gradul de valorificare a resurselor materiale: valoarea producŃiei / cantitatea de material consumată; – valoarea producŃiei la 1 leu resurse materiale: valoarea producŃiei / valoarea materialelor consumate; – profitul brut din exploatare la 1 leu resurse: profitul brut / valoarea materialelor consumate.

Analiza pieŃei de aprovizionare cu principalele resurse materiale

În cadrul analizei pieŃei de aprovizionare se urmăreşte: – structura surselor de aprovizionare, pe pieŃe şi principalii furnizori; – gradul dedependenŃă faŃade anumiŃi furnizori.

Un alt aspect care interesează în cadrul analizei pieŃei de aprovizionare, îl reprezintă oferta de resurse materiale prin prisma unor condiŃii:

– cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp; – calitatea, condiŃiile de.transport, eventuale bonificaŃii. Compartimentul de specialitate, în mod normal, trebuie să dispună de o bază de date care

să cuprindă toŃi furnizorii potenŃialii care pot fi solicitaŃi. OfertanŃii solicită un preŃ superior celui realizat în perioada anterioară, situaŃie determinată

de factori specifici perioadei. Analiza desfăşurării procesului de aprovizionare poate fi structurată pe mai multe probleme:

– acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat; – realizarea programului de aprovizionare pe total şi pe principalele resurse materiale; – asigurarea necesarului pentru producŃie.

Activitatea trebuie să se desfăşoare în baza unui cadru juridic în care contractul constituie instrumentul principal.

De aceea, trebuie organizată o evidenŃă care să poată da răspunsuri îa întrebări de genul:

36

– care sunt materialele la care nu s-au îndeplinit obligaŃiile contractuale? – care sunt furnizorii'? – ce cantitate de materiale sunt restante? – ce cantităŃi s-au livrat în plus? – ce cantităŃi trebuie să intre în următoarele zile? Finalitatea actului de aprovizionare îl reprezintă asigurarea necesarului de producŃie, din

punct de vedere cantitativ, calitativ şi la termen.

Analiza stocurilor de materiale Stocul de materiale reprezintă o imobilizare de capital. Analiza stocurilor de materiale sub

aspect metodologic vizează mai multe aspecte. Rezultă că, în acest interval, stocurile au avut o tendinŃă de creştere în raport cu cifra de

afaceri. De asemenea, se constată o încetinire a rotaŃiei stocurilor în raport cu cifra de afaceri, deci

o creştere a imobilizărilor. în activitatea practică se recomandă ca pe măsura posibilităŃilor să se facă comparaŃii cu firmele concurente.

Al doilea aspect al analizei stocurilor se referă la evoluŃia lor faŃă de un nivel considerat al acestora (stoc normat mediu, maxim).

Firma trebuie să-şi stabilească limita stocurilor şi să urmărească respectarea acesteia. Sistemele actuale de evidenŃă permit ca în orice moment să fie identificate materialele sau

grupele de materiale care prezintă abateri faŃă de limita stabilită. Al treilea aspect care se recomandă în analiza stocurilor se referă la gradul de

imobilizare, procedându-se la gruparea lor în stocuri normale, stocuri cu mişcare lentă, stocuri fără mişcare şi stocuri disponibile.

Încadrarea într-o grupă sau alta se face în funcŃie de frecvenŃa consumului, calculându-se durata de imobilizare a stocului (Di) în zile, pe baza relaŃiei:

,E

360SDi

⋅= unde

S este stocul mediu anual, iar E reprezintă ieşirile din magazie. În raport cu această mărime calculată pentru perioadele anterioare, se stabileşte

convenŃional, intervalul în zile pentru fiecare grupă. Dacă durata medie de stocare este de 30 de zile, materialele care au un timp de stocare

mai mic decât această durată intră în grupa stocurilor normale. între 30-60 de zile reprezintă stocurile cu mişcare lentă, iar peste 60 de zile fără mişcare. Stocurile trebuie să asigure continuitatea procesului de producŃie, o altă problemă în acest caz se

referă la rezerva în zile (Rz) care se stabileşte pe baza relaŃiei:z

iz C

SR =

în care S; este stocul efectiv la un moment dat, iar Cz consumul mediu zilnic.

Dacă se formează şi stocul de siguranŃă, rezerva se determină astfel:( )

;C

CtSR

z

z1z

⋅−=

Cap. 7 Analiza riscului

Riscul reprezintă unul din cele mai vagi şi mai evazive concepte. Este foarte greu pentru

economişti să-l definească şi cu atât mai greu pentru investitori*.

* Burton G. Malkiel - „O plimbare la întâmplare pe Wall Street“, 1995

37

Riscul îmbracă diferite forme, influenŃând într-o măsură mai mare sau mai mică activitatea

agenŃilor economici.

Rentabilitatea se află în corespondenŃă directă si nemijlocită cu riscul; acŃionarii şi

investitorii investind într-un anumit activ asumându-şi riscul aferent, ei pretinzând o anumită

remunerare proporŃional cu riscul asumat.

În teoria economică, în concordanŃă cu formele pe care le afişează, analiza riscului poate fi

structurată astfel:

1. Analiza riscului economic;

2. Analiza riscului financiar;

3. Analiza riscului de faliment;

7.1. Analiza riscului economic

Riscul economic se referă la variabilitatea sau nesiguranŃa obŃinerii unui rezultat de exploatare.

Riscul financiar se referă la variabilitatea suplimentară a dividendului pe acŃiune şi la

probabilitatea crescută de insolvabilitate, atunci când o firmă foloseşte surse de capital cu cost

relativ fix; cum sunt creditele bancare.

Riscul nu depinde de factori generali (preŃ de vânzare, cost, cifră de afacere, ci şi de

structura costurilor, respectiv comportamentul lor faŃă de volumul de activitate.

În acest context s-a impus analiza pragului de rentabilitate, ca modalitate operaŃională şi

eficientă de evaluare a riscului.

Riscul este incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp la cel mai mic cost, la variaŃia

condiŃiilor de mediu (economic şi social).

Acest risc se poate analiza din două puncte de vedere:

a. al întreprinderii, organizaŃie economico-socială animată de intenŃia dezvoltării;

b. al investitorilor financiari, interesaŃi de realizarea celui mai bun plasament în condiŃiile

unei pieŃe financiare cu mai multe variante de plasament.

Vom aborda riscul economic din perspectiva analiştilor întreprinderii. În acest caz

analizând pragul de rentabilitate ca o măsură a flexibilităŃii întreprinderii în raport cu fluctuaŃiile

sale şi deci o modalitate de măsurare a riscului. Denumit şi „cifra de afaceri critică“ sau punct

mort operaŃional, pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de

exploatare, iar rezultatul este nul. După acest prag activitatea devine rentabilă. Folosirea pragului

de rentabilitate ca instrument de apreciere a riscului necesită, fără îndoială, cunoaşterea

metodologiei de calcul şi a valorii lui cognitive. Determinarea pragului de rentabilitate se poate

face după caz, în unităŃi fizice sau valorice, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate

a firmei.

38

a) Pragul de rentabilitate în unităŃi fizice este operaŃional la firmele care produc şi

comercializează un singur tip de produs. La cele care produc şi comercializează o gamă variată de

produse, cu costuri şi preŃuri diferite, calculul pragului de rentabilitate şi valoarea lui

informaŃională sunt condiŃionate de modul de organizare a evidenŃei cheltuielilor şi mai ales de

maniera de repartizare a celor fixe. Calculul pragului de rentabilitate în unităŃi fizice porneşte de

la relaŃiile:

CA = Ch unde: q - reprezintă volumul fizic al producŃiei;

Fv ChChpq +=⋅ p - preŃul de vânzare unitar;

FChvqpq +⋅=⋅ v - costul variabil unitar.

Chv -cheltuieli variabile

Chf-cheltuieli fixe

Prin urmare volumul fizic al producŃiei pentru care rezultatul exploatării este nul se

calculează după relaŃia:

vp

Chq FPR −

=

Întrucât diferenŃa (p-v) reprezintă marja unitară a cheltuielilor variabile (mjv)

relaŃia mai poate fi scrisă sub forma:

mjv

Chq FPR =

În cazul întreprinderilor cu o gamă variată de produse, cu costuri şi preŃuri

diferite, profitul se determină cu relaŃia:

P = CA - Chv - Chf.

Notând cu α = CA

Chv , se obŃine în acest caz:

Chv = CA * α

P = CA×(1 - α) - Chf

În acest caz se poate deduce dispersia şi abaterea medie pătratică a profitului

ca măsuri ale riscului economic, în raport cu cifra de afaceri:

σ2(P) = σ2×CA×(1 - ∝)2

σ(P) = σ(CA)×(1 - ∝).

Se deduce că riscul economic este cu atât mai mare cu cât dispersia cifrei de

afaceri şi marja asupra cheltuielilor variabile este mai mare.

39

Pentru firmele din sfera distribuŃiei, pragul de rentabilitate se calculează după aceleaşi

relaŃii, cu precizarea că se iau în calcul toate cheltuielile firmei, inclusiv costul mărfurilor vândute

cu amănuntul sau cu ridicata. Dacă se are în vedere mecanismul specific de asigurare a profitului

din adausul comercial cuprins în preŃul de vânzare cu amănuntul, atunci determinarea pragului de

rentabilitate se poate face şi pe baza relaŃiilor:

Ad = Ch

Ad = Chv + ChF

Fv ChNDCD +⋅=⋅100

1

100

1

100⋅−

=v

FPR

NC

ChD

unde: D - reprezintă vânzările de mărfuri; vN - nivelul mediu al cheltuielilor de circulaŃie.

Pentru procesul de decizie, prezintă interes stabilirea momentului, datei (calendaristice) la

care pragul de rentabilitate este atins. AnumiŃi teoreticieni dau acestui moment denumirea de

„punct mort“ (Pm). În accepŃiunea lor, punctul mort este o noŃiune duală cu pragul de rentabilitate,

având însă o semnificaŃie temporală. Se calculează după relaŃia:

365max

⋅=CA

CAP PRm

Întreaga metodologie de determinare a pragului de rentabilitate prezentată

este fundamentată pe ideea linearităŃii cifrei de afaceri pe parcursul perioadei supuse

analizei. Pentru întreprinderile cu activitate sezonieră, acest prag nu corespunde

realităŃii. Aceasta a condus la determinarea aşa- zisului „prag de rentabilitate real“,

prin luarea în considerare a factorului sezonier. Pragul de rentabilitate real se

calculează după aceleaşi relaŃii, dar începând din trimestrul în care marja

cheltuielilor variabile acoperă cheltuielile fixe.

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul unui aşa- zis „indicator de poziŃie“ faŃă

de pragul de rentabilitate (α) . Acest indicator de poziŃie se poate determina:

mărimi absolute : PR1 CACA −=α ;

mărimi relative: PR

PR1I

CA

CACA −=α

Indicatorul de poziŃie în mărime absolută, cunoscut şi sub denumirea de

„flexibilitate absolută“, exprimă capacitatea firmei de a se adapta la cerinŃele pieŃei.

40

Aşa cum sugerează şi graficul 5.1., cu cât acest indicator este mai mare,

flexibilitatea firmei a fost mai ridicată, respectiv riscul de exploatare este mai redus.

Gradul de flexibilitate este dependent de potenŃialul tehnic al firmei (de starea

şi calitatea acestuia), de potenŃialul uman şi de structura ei organizatorică.

Indicatorul de poziŃie în mărime relativă, având ca bază de calcul variaŃia absolută a cifrei

de afaceri faŃă de pragul de rentabilitate (αI) se mai numeşte şi coeficient de volatilitate. El are

aceeaşi valoare informaŃională ca şi indicatorul absolut.

PoziŃia relativă faŃă de pragul de rentabilitate se mai poate calcula şi cu relaŃia :

100⋅=PR

I

CA

CAα

Din studii statistice s-a dedus că firmele se găsesc într-o situaŃie:

-instabilă, când cifra de afaceri se situează cu până la 10 % peste pragul de rentabilitate;

-relativ stabilă, când cifra de afaceri este cu 20% mai mare decât cea corespunzătoare

punctului mort;

-confortabilă, când cifra de afaceri depăşeşte pragul de rentabilitate cu peste 20%.

7.2. Analiza riscului financiar

t0 t0 t1

CA

CAmax

CAPR

pragul maxim de activitate

pragul minim care asigură acoperirea cheltuielilor

∆CA – variaŃia cifrei de afaceri ca expresie a flexibilităŃii ∆t – timpul de răspuns al firmei

CA

∆t

Fig. 7.1. Graficul flexibilităŃii absolute a exploatării

41

Riscul financiar se referă la variabilitatea suplimentară a dividentului pe acŃiune şi la

riscul sporit de faliment care apare atunci când o firmă foloseşte fonduri cu cost fix, cum ar fi

creditele bancare şi capitalul preferenŃial în structura sa de capital.

Capitalul cu cost fix reprezintă de fapt obligaŃiile contractuale pe care o firmă trebuie să le

îndeplinească indiferent dacă ea înregistrează sau nu excedent brut de exploatare.

Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenŃa

structurii financiare a firmei. Capitalul unei firme e format din două componente (capital propriu

şi împrumuturi), ce se deosebesc fundamental prin costul pe care-l generează. O firmă care

recurge la împrumuturi trebuie să suporte sistematic şi cheltuielile financiare aferente. De aceea,

îndatorarea, prin mărimea şi costul ei, antrenează o variabilitate a rezultatelor, modifică deci riscul

financiar.

Analiza riscului financiar se poate face după o metodologie similară celei prezentate la riscul de

exploatare. Evident se impune luarea în calcul a cheltuielilor financiare (Dob) care la un nivel dat

de activitate (deci pentru o nevoie de capital dată) sunt considerate cheltuieli fixe. În acest caz, se

calculează un prag de rentabilitate global, după relaŃia:

mjv

F

v

FPRG

R

DobCh

N

DobChCA

+=

−

+=

1, unde:

ChF - cheltuieli fixe;

Dob - cheltuieli cu dobânzile;

vN - rata cheltuielilor variabile;

mjvR - rata marjei cheltuielilor variabile.

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul:

- indicatorului de poziŃie (absolut şi relativ) faŃă de pragul de rentabilitate global;

- coeficientul de elasticitate.

Dacă facem abstracŃie de rezultatele excepŃionale, de veniturile financiare şi de impozite şi

taxe, rezultatul financiar al exerciŃiului va fi:

( )( )

( )pr

eef

pr

ee

pr

eepr

pr

epr

pr

Ef

prtetE

E

C

DpRRRDeci

C

DpRR

C

pDRDRC

C

DobRDC

C

RR

DCAundeDobRAR

DobRR

−+=

−+=⋅−×+×

=−+

==

+=−×=

−=

:

:;

exp

unde: RE - rezultatul exerciŃiului; Re - rentabilitatea economică; Rf - rentabilitatea financiară (a

capitalului propriu); D – datorii; p - procentul mediu de dobândă.

42

EficienŃa îndatorării asupra rentabilităŃii financiare este dependentă de raportul dintre

rentabilitatea economică şi procentul de dobândă.

• Dacă ,pRe > situaŃia este profitabilă acŃionarilor. Apelarea la credite apare ca un

mijloc de ameliorare a rentabilităŃii capitalului propriu. Rentabilitatea financiară este în

aceste condiŃii, o funcŃie crescătoare de gradul de îndatorare al firmei. Deci eRRf >

• Dacă costul datoriilor este mai mare decât rentabilitatea economică ( pRe > ),

rentabilitatea financiară este o funcŃie descrescătoare de gradul de îndatorare

( eRRf < ). Întrucât îndatorarea deteriorează performanŃele întreprinderii, se impune

minimizarea raportului prC

D

• Egalitatea pRe = semnifică rentabilitatea structurii financiare.

Efectul de levier explică evoluŃia rentabilităŃii financiare în funcŃie de doi factori

principali: îndatorarea firmei şi rentabilitatea economică. Fiecare din aceşti doi factori fac să

intervină, pe a doua treaptă, alte rate explicative, esenŃiale pentru analiza financiară a firmei.

Rentabilitatea financiară

Îndatorarea financiară

Rentabilitatea economică

Levierul financiar

( )pRe −

Rata de îndatorare

RotaŃia activului total

Rentabilitatea comercială

Fig. 7.3. Schema de analiză a rentabilităŃii financiare prin efectul de levier

R p

Re>p; Rf>Re

Re=p; Rf=Re

Re<p; Rf<Re

Fig. 12.2. RelaŃia dintre rentabilitatea economică şi cea financiară

Capital

43

În acest sistem analitic, rata performanŃelor financiare este rezultatul

eficienŃei întregii activităŃi comerciale, de exploatare şi financiare a firmei, aşa cum

rezultă şi din relaŃia:

Rf = ( )pr

ATCATC

prt

e

t

e

pr

E

C

DpMRMR

C

Dp

A

CA

CA

R

A

CA

CA

R

C

R×−×+×=

−×+×=

unde: RC - rentabilitate comercială;

MAT, reprezintă cifra de afaceri la 1 leu active totale.

Prin urmare, îmbunătăŃirea performanŃelor financiare ale întreprinderii necesită:

- sporirea rentabilităŃii comerciale (RC);

- accelerarea rotaŃiei activelor, creşterea eficienŃei folosirii acestora (MAT);

- fundamentarea judicioasă a politicii financiare, care să permită întreprinderii,

valorificarea unor conjuncturi favorabile.

Pentru ca efectul de levier să acŃioneze pozitiv, e necesar ca diferenŃa ( )pRe − să rămână

pozitivă. Această diferenŃă evoluează mai întâi în manieră satisfăcătoare, pentru a atinge la un

moment dat valoarea maximă sau chiar negativă.

În practica economică ratele de rentabilitate în condiŃiile unei inflaŃii sub 10%, rata

nominală (rn) (după formula lui Fisher) este suma dintre rata reală (rr) şi rata inflaŃiei (ri):

rn = rr + ri → rr = rn - ri

Dacă rata inflaŃiei înregistrează valori semnificative (de două sau trei cifre) atunci rata

nominală se determină după relaŃia iniŃială a lui Fisher:

(1 + rn) = (1 + rr)×(1 + ri)

În acest caz rr×ri nu poate fi neglijat;

1 + rn = 1 + ri + rr + rr×ri

rn = i

in

r1

rr

+

−

Considerăm necesar a se lua în calcul rata inflaŃiei pentru a nu denatura calculul

indicatorilor economici într-o economie de tranziŃie.

7.3. Analiza riscului de faliment (de insolvabilitate) Echilibrul economico-financiar ai firmei reprezintă un sistem de corelaŃii prin care se

stabilesc anumite proporŃionalităŃi în cadrul şi între diferite fluxuri financiare. Ele constituie o premiză, dar şi o consecinŃă a desfăşurării normale a activităŃii întreprinderii.

Pentru exprimarea sintetică a multiplelor corelaŃii implicate de echilibrul economicG-Financîar, sunt oferiŃi de literatura de specialitate mai mulŃi indicatori:

a) Rata autonomiei financiare =

44

= ;împrumutat propriu Capital

propriu Capital

+

b) Rata de finanŃare stocuri = ;Stocuri

rulment de Fond

c)Rata de autofinanŃare a activelor =

;circulante fixe Active

propriu Capital

+=

d)Rata datoriilor = 1 – Rata de autofinanŃare a activelor

Analiza situaŃiei financiare prin metoda scorurilor

MenŃinerea echilibrului economico-fînanciar, care atestă starea de sănătate a firmei este

condiŃionată de corelaŃia dintre factorii de succes şi cei care conduc spre faliment. Printre factorii de succes dependenŃi de activitatea firmei menŃionăm:

– controlul cât mai strict al activităŃii; – stabilirea cu claritate a obiectivelor pe termen lung; – calitate şi credibilitate în afaceri; – personal pregătit şi ataşat; – autonomie şi responsabilitate la toate structurile firmei; – conducerea operativă bazată pe valori. În grupa factorilor care ameninŃă viitorul firmei pot fi menŃionate: – expansiunea necontrolată; – slaba gestionare a patrimoniului şi a capitalului propriu; – utilizarea necorespunzătoare a creditului; – utilizarea nesatisfăcătoare a personalului pe toate structurile; – politica salariată necorespunzătoare; – fuga profesioniştilor; – lipsa de mobilitate în orientarea afacerilor; – birocraŃie. Pentru caracterizarea sintetică a stării de sănătate a firmei, respectiv poziŃia pe care o

ocupă faŃă de zona critică, s-au conturat în practica economică două grupe de modele de analiză şi evaluare a situaŃiei, respectiv modelele contabile şi modelele bancare

Modele bancare, folosesc informaŃiile furnizate de analiza economico-financiară, dar completate cu o serie de metode statistico-matematice, care pun în ecuaŃie anumiŃi indicatori, în această grupă se include metoda „scoring", unde utilizându-se un sistem de rate, au fost create anumite ecuaŃii care permit aprecierea firmei faŃă de scorul „Z". EcuaŃia generală este:

Z = a1x1, + a2x2 + ... + anxn în care: a - coeficientul de pondere a fiecărei rate; x - ratele folosite în calcul. Un model a fost elaborat de profesorul Altman în SUA potrivit căruia modelul „Z" este dat

de ecuaŃia: Z = 1,2x1 + 1,4x2 + 3,3x3 + 0,6x4 + x5

1, în care:

totalactiv

circulant capitalulx1 =

1 Cucui Ion � Evaluarea riscului de faliment, Tribuna Economic� nr. 36/1995, pag. 13.

45

totalactiv

afaceri de cifrax

lung şimediu termen pe iîmprumutur

propriu capitalx

totalactiv

iimpozitari înaintea profitx

totalactiv

reinvestit profitx

5

4

3

2

=

=

=

=

Pe baza experienŃei s-au stabilit trei valori pentru „Z": – dacă Z ≤ 1,8 – firma este aproape de faliment; – dacă 1,8 ≤ Z ≤ 3 – firma este într-o situaŃie dificilă; – dacă Z ≥ 3 - firma este solvabilă. Modelul Canon Hokter foloseşte ecuaŃia: Z = 16x1 + 22x2 + - 87x3 – 10x4 + 24x5, unde:

scurt termen pe datorii

itatidisponibilcreantex2

+=

totalpasiv

permanent capitalx2 =

adaugata valoarea

exploataredin brut excedentulx

adaugata valoare

salariale cheltuielix

afaceri de cifra

financiare cheltuielix

5

4

3

=

=

=

– dacă Z ≤ 4 - firma este într-o zonă nefavorabilă; – dacă 4 ≤ Z ≤ 9 - firma este într-o zonă de incertitudine; – dacă Z > 9 - firma este solvabilă fiind într-o zonă favorabilă. În FranŃa se foloseşte funcŃia scor stabilită de Centrala BilanŃurilor a Băncii FranŃei2, care

se exprimă prin ecuaŃia: Z = l,255x1 – 2,003x2 – 0,82x3 + 5,221x4 – 0,689x5 – 1,164x6 + 0,706x7 + 1,408x8, în care:

exploatare debrut lexcendentu

financiare cheltuielix1 =

investit capital

permanent capitalx2 =

totaledatorii

areautofinant de acapacitatex3 =

afaceri de cifra

exploatare debrut excedentulx4 =

marfuri icumparatur

furnizorimediu soldulx5 =

:unde ,Va

VaVax

0

016

−=

Va – valoarea adăugată din perioada curentă (1) şi cea de referinŃă (0);

2 Piget Patrick � Strategie financiere de l�entreprisé, Paris ESF 1990

46

vanzari

360 clientimediu soldulx7

×=

adaugata valoarea

investitiix8 =

În valorile lui „Z" se disting trei zone: – dacă Z < -0,25 - firma este într-o situaŃie nefavorabilă; – dacă Z > 0,125 - firma este într-o situaŃie bună; – dacă -0,25 < Z < 0,125 - firma este într-o zonă de incertitudine. O variantă a metodei scorurilor, practicată în special de bănci, o reprezintă "comparaŃia

normativă" potrivit căreia se compară un coeficient mediu ponderat al întreprinderii cu cel tip al băncii.

Dacă coeficientul întreprinderii este egal sau mai mare decât cel al băncii, situaŃia este favorabilă.