Simion Marius - Potentialul Turistic Al Luncii Inferioare a Prutului Si Posibilitatile de...

Simion Marius-Emil

CEDES CERCETARE DEZVOLTARE

Proiect de absolvire a cursului:

DIRECTOR DE HOTEL/ MOTEL/ HOTEL PE TRU TI ERET/

HOSTEL/ CAMPI G/ SAT DE VACA ŢĂ/ POPAS TURISTIC;

DIRECTOR DE RESTAURA T/ ROTISERIE/ CRAMĂ/ BRASERIE/

BERĂRIE/ GRĂDI Ă DE VARĂ/ BAR DE OAPTE/ BAR DE ZI/ CAFE

BAR-CAFE EA/ DISCO-BAR (DISCOTECĂ-VIDEOTECĂ)/ BUFET

BAR/ U ITĂŢI FAST-FOOD/ COFETĂRIE/ PATISERIE;

DIRECTOR DE AGE ŢIE DE TURISM TOUROPERATOARE,

DETAILISTĂ/ FILIALĂ/ SUCURSALĂ.

Absolvent:

Simion Marius-Emil

2012

CEDES CD

Simion Marius-Emil 2

TITLUL PROIECTULUI:

Potenţialul turistic al Luncii Inferioare a Prutului şi posibilităţile de

valorificare a acestuia

CEDES CD


Cuprins

Introducere 5

Capitolul I – Râul Prut 10

1.1. Prezentare generală 10

1.2. Localizarea geografică 11

1.3. Coordonate istorice 12

1.4. Rezervaţii şi monumente ale naturii 13

1.4.1. Situl „Râul Prut” 13

1.4.2. Biodiversitatea floristică şi faunistică 14

1.5. Atracţii naturale specifice 15

1.6. Impactul antropic 16

1.7. Valoarea turistică a râului Prut 18

1.7.1. Rezervaţii naturale 19

1.7.1.1. Peştera carstică „Emil Racoviţă” 19

1.7.1.2. Complexul de la Raşcovăţ 20

1.7.1.3. Defileul Buteşti 20

1.7.1.4. Defileul Duruitoarea 21

1.7.1.5. Saharna 21

1.7.2. Rezervaţii ştiinţifice 21

1.7.2.1. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Codrii” 22

1.7.2.2. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Pădurea Domnească” 22

Capitolul II – Lunca Inferioară a Prutului 24

2.1. Caracterizare generală 24

2.2. Localizare geografică 25

2.3. Rezervaţii naturale 26

2.3.1. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Prutul de Jos” 26

2.3.2. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Plaiul Fagului” 27

Capitolul III – Valorificarea potenţialului turistic al Luncii inferioare a Prutului 28

3.1. Context general 28

3.2. Parcul atural Lunca Joasă a Prutului Inferior 29

CEDES CD


3.3. Localizare geografică şi administrativă 30

3.3.1. Delimitarea teritorială 30

3.3.2. Zonele de conservare specială 34

3.4. Obiective turistice 35

3.4.1. Rezervaţia naturală Ostrovul Prut 35

3.4.2. Lunca Joasă a Prutului 35

3.4.3. Lacul Pochina 36

3.4.4. Lacul Vlăşcuţa 36

3.4.5. Lacul Brateş 36

3.4.6. Observatoarele ornitologice 37

3.5. Managementul Parcului atural Lunca Joasă a Prutului Inferior 38

3.5.1. Management general 38

3.5.2. Management turistic 39

3.6. Turism şi facilităţi de turism în Parcul atural Lunca Joasă a Prutului

Inferior

40

3.6.1. Activităţi şi tendinţe în turismul 40

3.6.1.1. Ecoturismul 40

3.6.1.2. Turismul ştiinţific 41

3.6.1.3. Turismul şcolar 41

3.6.1.4. Turismul de week-end 42

3.6.1.5. Turismul cultural 43

3.6.1.6. Turismul rural şi agroturismul 43

3.6.2. Obiective turistice 44

3.6.2.1. Comuna Tuluceşti 44

3.6.2.2. Comuna Frumuşiţa 44

3.6.2.3. Comuna Folteşti 45

3.6.2.4. Comuna Oancea 45

3.6.2.5. Comuna Cavadineşti 46

3.7. Factori restrictivi în dezvoltarea turismului în Lunca Inferioară a Prutului 47

Concluzii 48

Bibliografie 50

CEDES CD


Introducere

Accepţiunea actuală a noţiunii de turism aparţine timpurilor noi, acest lucru fiind în

mod nemijlocit legat de comunicaţii, transport, dar şi de schimbarea esenţială a atitudinii

omului faţă de natură.

La începuturile civilizaţiei umane, când omul încă nu se distanţase de natură şi

împreună cu aceasta constituiau un tot unitar, fiind o parte integrantă a ei, omul primitiv

percepea natura cu totul altfel decât o face omul modern din actualitatea cotidiană.

Percepţia omului primitiv faţă de natură era una de interdependenţă, din atitudinea

acestuia faţă de natură lipsind abordarea estetică, iar corelaţia cu ea era strict utilitară, numai

că, pe măsură ce omul a evoluat către modernitate, atitudinea sa faţă de natură şi faţă de

fenomenele naturii s-a schimbat radical.

În contextul acestei simbioze indisolubile între om şi natură, omul a fost cel care a

început să însufleţească natura, evidenţiindu-şi personalitatea şi distanţîndu-se din ce în ce

mai mult de ea, până când a început să i se opună, să dăuneze naturii, fără să sesizeze că

dăunează, de fapt, dăunează însăşi fiinţei umane.

În evoluţia sa către şi în modernitate, omul a început să se izoleze tot mai mult şi să se

înrădăcineze în lumea sa pătrunsă de tehnicism şi artificialitate şi nevoia de a se rupe de

această realitate şi de a-şi pune gîndurile şi sentimentele în ordine, pentru a-şi asigura odihna

necesară reluării activităţilor cotidiene, a devenit din ce în ce mai stringentă nevoia de

evadare, măcar pentru scurt timp, în natură, căreia îi conferă calitatea de „baghetă magică”,

îndelung căutată.

Conceptul acesta care descrie nevoia omului de a rămîne singur cu sine, în mijlocul

naturii purificatoare, a generat noţiunea de turist şi astfel a apărut una dintre cele mai

puternice industrii − cea a turismului, care a cuprins astăzi întreaga lume.

Turismul are fără îndoială un rol foarte important şi ca mijloc de cunoaştere a lumii

înconjurătoare, a legilor ei, a diversităţii şi a frumuseţii ei, chiar dacă frumuseţea în această

lume o aduce omul însuşi – frumuseţea în afara omului, inclusiv şi cea a naturii, nu ne-o

putem imagina.

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă ca şi cea

desfăşurată în alte sectoare ale economiei mondiale (industrie, agricultură, comerţ), deşi

fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade

CEDES CD


sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi

şi sociologi.

Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele

geografului Strabon, iar descrierile lăsate, în secolul XIII, de Marco Polo cu ocazia periplului

său asiatic,precum şi cele aparţinând lui Arthur Young sau, mai aproape de noi, ale lui Henri

Monfreid, au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei. La sfârşitul secolului

XIX , turismul devine un complex fenomen de masă, puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca un fenomen social – economic creator de beneficii, turismul a fost definit în

variante dintre cele mai sugestive care descriu modalitatea de realizare şi rolul acestuia în

viaţa turiştilor practicanţi :

− “arta de a călători pentru propria plăcere”(M. Peyromarre Debord);

− “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de

locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi

culturii, datorită cunoaşterii unor noi aspecte umane şi a unor peisaje

necunoscute” (Jan Medecin);

− “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a

sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului

pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltări comerţului, industriei şi

al perfecţionării mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural

antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de

turism, printre cunoscute practicate în turismului mondial fiind:

− turismul balnear maritim, cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat pentru

cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice;

− turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru

drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de

cură balneară, prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori

naturali (izvoare termal şi minerale, nămoluri, aer ionizat);

− turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură

şi a altor realizări ale activităţii umane; turismul comercial expoziţional, a

cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri,

expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de

CEDES CD


manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale sau

internaţionale;

− turismul sportiv, care cunoaşte o mare extindere pe plan naţional şi

internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive,

interne şi internaţionale , până la manifestări sportive de amploare

(olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.);

− turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, in general pe

teritoriul Africii, al Americii Latine, în teritoriile arctice şi antarctice. Este

o formă de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare, marcată de spectaculos şi

inedit, aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând

cu diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase

ale patrimoniului faunistic al Terrei.

Tipurile de turism se diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând varietatea şi, prin acesta,

atracţia asupra turiştilor autohtoni şi străini.

Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului se referă la elementele

regionale, în funcţie de care se organizează activităţi turistice tipice anumitor zone, şi se pun

în evidență posibilităţile de amenajare complexă a acestora.

Deşi nu s-a ajuns la o viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele accepţiuni

utilizate pe plan internaţional şi în ţara noasta relevă următoarele unităţi ce pot fi luate în

consideraţie:

− regiunea turistică, definită ca un spaţiu de mari dimensiuni, cu o structură

organizatorică bine consolidată şi un patrimoniu turistic diversificat, cum ar

fi, de exemplu, regiunea Alpilor Dianarici, iar pentru România, cea a

Carpaţilor Orientali;

− zona turistică, cuprinzând un areal mai restrâns consacrat pentru activitatea

turistică de un anumit tip, puternic marcat de importante obiective sau alte

motivaţii pentru turism, un astfel de exemplu fiind zona turistică a Coastei

Dalmaţiei din Alpii Dinarici sau zona Bucovinei din Carpaţii Orientali;

− centrele turistice, reprezentând puncte de convergenţă (puncte de plecare

pentru zonele montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor

turistic) a unor fluxuri de turism, putând fi, în general, staţiuni alpine

(Plitvice, în Alpii Dinarici) sau balneare şi de odihnă (Dubrovnik, Split,

CEDES CD


Rijeka – pe coasta Dalmaţiei). Pentru România, rămânând în acelaşi cadru

al Carpaţilor Orientali, se pot menţiona Vatra Dornei şi Borşa.

− punctele turistice amenajate, reprezentate prin peşteri, defilee, gheţari,

mănăstiri, case memoriale, hoteluri alpine etc.), în oferta turistică de

specialitate fiind depistate, în funcţie de potenţialul natural (geomorfologic,

climatic, hidrologic, floristic-faunistic) şi antropic o serie de unităţi turistice

cu vocaţie polarizatoare, în jurul cărora s-au dezvoltat veritabile noduri

turistice cu vocaţie locală ce susţin activitatea nucleului central.

Turismul antrenează în dezvoltarea sa, o serie de servicii conexe precum sistemele de

transport, tehnologiile informaționale şi de comunicare, alternativele de recreere şi relaxare.

Societatea contemporană luptă pentru bunăstarea şi securitatea omenirii prin implementarea şi

derularea unor multiple politici economice.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Turismului, în anul 2006, turismul a devenit unul

dintre cele mai importante sectoare ale economiei mondiale, dată fiind contribuia sa, ca

principal generator de locuri de muncă şi ca modalitate de dezvoltare sustenabilă pentru ţările

emergente, industria turismului realizând 10,6% din PIB-ul mondial şi asigurând 230

milioane de locuri de muncă.

Contrar unor opinii potrivit cărora turismul este perceput ca o noţiune abstractă, poate

şi datorită activităţii intangibile şi invizibile a acestuia, activitatea turistică se constituie într-

un fenomen cât se poate de concret, prin amploarea pe care aceasta a luat-o de-a lungul

timpului. Astfel dacă în anul 1950 se puteau număra doar 25 miliarde sosiri la nivel mondial,

previziunile Organizaţiei Mondiale ale Turismului estimează că în 2020 sosirile internaţionale

vor atinge pragul de aproximativ 1,6 miliarde, dintre care 1,2 miliarde se vor constitui în

sosiri intraregionale şi 378 miliarde în sosiri pe distanţe lungi. Se preconizează de asemenea

că cele 3 regiuni receptoare le vor reprezenta Europa, cu 717 miliarde turişti, Asia de Sud, cu

397 miliarde şi cele două Americi, cu 282 miliarde, urmate de Africa, Orientul Mijlociu şi

Asia Meridională.

Orientarea fluxurilor spre anumite destinaţii nu are loc întâmplător, acestea fiind

consecinţa unor factori de ordin economic, cultural precum şi datorită existentei unei

infrastructuri de transport uşor accesibile. De asemenea fluxurile turistice sunt ocazionate de

efortul şi activităţile anumitor state, a politicilor acestora privind libera mişcare a persoanelor

şi a strategiilor de amenajare, adoptate în vederea captării unui număr cât mai mare de turişti,

activitatea turistică putând fi abordată prin prisma unei experienţe personale, dar şi ca un

fenomen internaţional complicat.

CEDES CD


Pentru ca industria turistică sa fie sustenabilă în viitor este important ca politicile

eficiente şi planificarea strategică să aibă loc în prezent, decidenţii, autorităţile care se ocupă

de domeniul amenajării şi planificării şi investitorii în turism trebuind să identifice tendinţele

emergente din turism şi să orchestreze noi măsuri care să ducă la o creştere sustenabilă şi

produse de calitate de care să beneficieze turiştii şi comunităţile.

Pentru a înţelege complexitatea şi dinamica fenomenului turistic contemporan unii

cercetători utilizează conceptul de sistem turistic geografic, definit prin următoarele patru

elemente fundamentale:

− regiunea – sursa generatoare de turişti, care reprezintă domiciliul

turistului şi locul în care începe şi se termină călătoria;

− ruta de tranzit, care reprezintă traseul din regiunea generatoare pe care

turistul trebuie sa-l parcurgă pentru a ajunge la destinaţie;

− destinaţia – regiunea pe care turistul alege să o viziteze şi care

reprezintă elementul de baza al turismului;

− mediul înconjurător, aferent celor trei regiuni.

În contextul acestui model sistemic, folosit în vederea identificării fluxului de turişti

dintr-o regiune în alta şi pentru determinarea importanței legăturii dintre sursa generatoare de

turişti si destinaţia turistică, pe segmentul referitor la mediul înconjurător, o valoare

semnificativă o are şi componența hidrologică a turismului.

Rețeaua hidrografică constituie un important factor generator de turism, datorită unui

potenţial ridicat ce oferă condiţii optime de recreere şi agrement.

În acest context, râul Prut şi Valea Prutului beneficiază de privelişti frumoase, de relief

de şes şi de deal, de luncă şi câmpie care, printr-un management turistic performant, pot fi

valorificate eficient.

CEDES CD


Capitolul I – Râul Prut

1.1. Prezentare generală

Prutul este al doilea râu ca lungime din România, având şi o valoare simbolică, prin

faptul că el desparte România de Republica Moldova, fiind graniţă de stat precum şi prin

faptul că a însemnat un permanent subiect de dispută.

Prutul face parte din grupa râurilor estice, reprezentând limita estică a judeţelor Galați

și Vaslui și formează granița dintre România și Ucraina, respectiv, Republica Moldova, pe o

distanță de 704 km, vărsându-se în fluviul Dunărea, în aval de municipiul Galați, la

Giurgiulești.

Suprafața totală a bazinului hidrografic al râului Prut este de 27.540km2, din care

109.00km2 se afla pe teritoriul României, fiind distribuită pe cele 3 sectoare, după cum

urmează:

− cursul superior cu o lungime de 629 km;

− cursul mijlociu cu o lungime de 1439 km;

− cursul inferior cu o lungime de 924 km.

Bazinul hidrografic al cursului inferior al râului Prut, începe în aval de confluența cu

afluentul Jijia și se termină la confluența cu fluviul Dunărea, în aval de Galaţi. Debitul mediu

multianual în cursul inferior este de 632m3/s.

În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă

navigaţia pe rîu a fost treptat abandonată, cursul nemaifiind întreţinut.

Numeroşi afluenţi – „Prutuleţi”, care preiau şi afluenţii altor rîuri mai mici – se

întîlnesc în albia rîului principal, atât pe zona situată în Republica Moldova cât şi pe cea

situată în România, deşi mulţi dintre afluenţii mici ai rîului Prut se usucă şi dispar complet,

vara.

Astfel, pe malul dinspre Republica Moldova, râul Prut are ca afluenţi: Medvedca,

Larga, Vilia, Lopatnic, Draghişte, Ciugur, Camenca, Gîrla-Mică, Gîrla-Mare, Delia,

Bratulianca, Bîrnova, Lăpuşniţa, Sârma, Sărata, Tigheci, Larga (enumeraţi de la stînga).

Pe malul dinspre România afluenţii Prutului, citaţi începând de la dreapta, sunt:

Ghireni, Bâşeu, Jijia, Bahlui, Moşna, Ruginos, Gîrla-Boul-Bătrîn, Elan, Horincea.

De-a lungul râului Prut sunt situate oraşele Vorohta, Ieremcea, Colomîia, Cernăuţi,

Novoseliţa, Ungheni, Leova, Galaţi.

CEDES CD


1.2. Localizare geografică

Râul Prut are o lungime de 953 k şi izvorăşte din Carpaţii Păduroşi din Ucraina, de

unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi direcţionat spre sud – est.

Se varsă în Dunăre, lângă Reni, la est de oraşul Galaţi şi formează graniţa dintre

România şi Republica Moldova.

Pe teritoriul României, râul Prut are o lungime de 742 km, un bazin hidrografic de

10990 km² şi un debit mediu multianual de 110 m³/sec, înainte de vărsarea sa în Dunăre.

Pe o porţiune de 39,4 km marchează frontiera româno – ucraineană, iar pe o porţiune

de 681,3 km, din care 73,9 km aparţin lacului Stânca – Costeşti, delimitează frontiera dintre

România şi Republica Moldova.

Pe teritoriul judeţului Galaţi, Prutul curge pe o distanţă de 122 de km.

În cursul de mijloc Prutul formează meandre în lunca sa, are viteza 1,5m/s iar pe un

sector mic, unde întretaie şirul de recife, valea Prutului se îngustează pînă la cîteva sute de

metri căpătînd formă de chei.

Mai spre sud valea râului se lărgeşte pînă la 5 – 6 km, cursul devine liniştit, malurile

nu mai sunt înalte, capătă o formă simetrică pe versanţi, terasele fiind bine exprimate.

În cursul său inferior este un râu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanţi înalţi şi

abrupţi, iar curgerea rapidă, în albie întâlnindu-se multe praguri, pentru ca, mai jos, valea

râului Prut să se lărgească în mod considerabil, până la 8 – 10 km, formând meandre,

ramificându-se în braţe, versanţii devenind mai lini, pe alocuri fragmentaţi de ravene, lăţimea

albiei variind între 50 şi 180 m, adîncimea maximă e de 6 – 7 m, iar viteza se micşorează

pînă la 0,7 m/s.

Odată cu creşterea nivelului apelor Dunării, Prutul îşi încetează scurgerea, se revarsă,

inundînd suprafaţa vastă a luncii sale, lunca râului fiind parţial înmlăştinită şi ocupată de bălţi,

mlaştini, lacuri în care vieţuieşte o lume animală acvatică foarte bogată, formată din peşti,

păsări şi mamifere, acest sector al luncii Prutului reprezentând un paradis al naturii, minunat

şi miraculos, în acelaşi timp.

În ultimele decenii cea mai mare parte din bălţile, lacurile şi mlaştinile Prutului au fost

desecate, fostele mlaştini devenind terenuri agricole.

În anul 1976 , lîngă localităţile Stânca şi Costeşti, Republica Moldova, împreună cu

România, au construit un baraj, un lac de acumulare şi o hidrocentrală, care au avut ca urmare

încetinirea viiturilor şi inundaţiilor periodice ale luncii Prutului. Dacă anterior terenurile de

CEDES CD


luncă erau alimentate de mâlul mănos adus de apele rîului în timpul inundaţiilor şi viiturilor,

fostele soluri fertile ale luncii s-au degradat şi au devenit salinizate.

Nivelul apei în Prut a scăzut considerabil, fapt ce a limitat aprovizionarea cu apă a

lacurilor, bălţilor, mlaştinilor care au mai rămas, dar a căror suprafaţă continuă să se

micşoreze.

Debitul anual al Prutului de la izvor pînă la vărsare este de 2,9 km cubi de apă, acesta

fiind în mod semnificativ influenţat, de regimul precipitațiilor şi de regimul de funcţionare a

nodului hidrotehnic de la Stânca Costești.

1.3. Coordonate istorice

În antichitate, râul Prut era cunoscut sub numele de Pyretus iar sciţii îl numeau Porata

adică „apă furtunoasă”.

Apa Prutului este o apă dulce, conţine hidrocarbonaţi de calciu, este gustoasă, iar

conform legendelor populare din vechime este şi curativă, însuşi scriitorul Mihail Sadoveanu

spunând că „apa Prutului e mai folositoare decît vinul, iar, moldovenii dintr-un motiv sau

altul, preferă vinul...”.

Vizitând Basarabia, Mihail Sadoveanu a lăsat Prutului, următoarea descriere: “Apele

acelea nesfârşite care domneau pretutindeni într-un ţinut întreg alcătuiau o stăpânire a

necunoscutului şi a tainei. De la mistreţul ce dormitează pe plavii, de la lebedele şi pelicanii

care înspumează noaptea în negrul ghiolurilor pînă la popoarele de păsărele, pînă la

puzderia de peşti, pînă la nesfîrşitele miliarde de gîngănii – toate trăiesc din apele acestea

care au întins o bogată împărăţie, care aduc nămolul plin de hrană din munţii şi cîmpiile

depărtării…”

Referindu-se la apa Prutului Dimitrie Cantemir scria: “Apa Prutului, dintre cele

cunoscute nouă, este cea mai sprintenă şi cea mai sănătoasă, deşi apare tulbure din cauza

nisipului pe care îl tîrîie cu sine. Observată totuşi într-un vas de sticlă, se precipită,

rămânând un lichid foarte limpede…”.

Analizele chimice şi microbiologice efectuate asupra apei Prutului atestă faptul că

acesta este cel mai curat râu din întreaga Europă Mijlocie, deşi în ultimele decenii, situaţia nu

mai este chiar la fel şi calitatea apei s-a mai înrăutăţit şi nu se mai aseamănă cu cea a râului

descris odinioară de Dimitrie Cantemir, ea fiind poluată de diferite substanţe chimice şi

organice, cu atât mai mult cu cât, cursul Prutului este alimentat de afluenţi care aduc o serie

de surse poluante. Apa rîurilor mici este foarte poluată din cauza evacuării în ele a apelor

CEDES CD


reziduale, deşeurile de la diferite întreprinderi industriale şi a apelor murdare din canalizaţiile

localităţilor urbane şi rurale, unele dintre aceste rîuri mici fiind deja transformate în simple

canale de scurgere.

După epurare, însă, apa Prutului se foloseşte ca apă potabilă în localităţile riverane,

fiind întrebuinţată, de asemenea, pentru irigare în industrie şi în alte domenii ale economiei

naţionale.

De asemenea, Prutul este navigabil, chiar dacă acest lucru este posibil, numai în

cursul său inferior, localităţile din această zonă având un profil ocupațional preponderent

agricol si piscicol.

În domeniul ocupaţional zona riverană a Prutului păstreză şi promovează tradiţiile

meştesugurilor legate de confecţionarea de obiecte din răchită, papură ţesute la războiul de

rogojini, dar şi din lână, in (covoare ţesute manual, ii, etc), din lemn (decoraţiuni diverse,

mobilier).

Cultivarea răchitei este o ocupaţie veche, indusă de specificul de zonă umedă, răchita

având utilizări diverse, de la stabilizarea versanţilor, la realizarea gardurilor de delimitare a

gospodăriilor şi până la confecţionarea unor obiecte pentru gospodărie.

1.4. Rezervaţii şi monumente ale naturii

1.4.1. Situl comunitar „Râul Prut”

În conformitate cu prevederile reglementărilor europene referitoare la conservarea

mediului înconjurător, Directiva Habitate (92/43/EEC) privind conservarea habitatelor

naturale, a florei şi faunei sălbatice şi Directiva Păsări (79/409/EEC) privind conservarea

păsărilor sălbatice, la nivelul României a fost constituită Reţeaua Ecologică Europeană Natura

2000, compusă din situri desemnate pe criterii pur ştiinţifice, care creează un lanţ al locurilor

din Europa, unde diferenţele dintre climă, sol, topografie şi influenţele antropice au creeat o

mare varietate a habitatelor naturale şi semi-naturale, cu o multitudine de specii de plante,

animale sau păsări şi este compusă din situri de importanţă comunitară (SIC) şi situri de

protecţie avifaunistică (SPA).

„Râul Prut” este un sit de importanţă comunitară, care se întinde de-a lungul râului

Prut în judeţele Vaslui şi Iaşi, cu o suprafaţă totală de 12491,9 ha, în lunca râului Prut având

un număr de 5 habitate, reglementate prin legislaţia europeană actuală:

− lacuri naturale eutrofice cu Magnopotamion sau Hydrocharition;

− iazuri şi lacuri naturale distrofice;

CEDES CD


− râuri cu bancuri de argilă, vegetaţie de Chenopodion spp. şi Bidention spp;

− comunităţi de ierburi înalte hidrofile din zone de câmpie si munte -;

− depresiuni cu pajişti.

1.4.2. Biodiversitatea floristică şi faunistică a Prutului

În habitatele sitului “Râul Prut” se găsesc specii vegetale precum: iarba broaştelor

(Hydrocharis morsus – ranae), peştişoară (Salvinia natans), trifoiaş de baltă (Marsilea

quadrifolia) şi urzică (Utricularia vulgaris), formând fitocenoze compacte, dar reduse ca

dimensiuni, amplasate în locuri adăpostite.

Biodiversitatea floristică a luncii râului Prut este întregită de vegetaţia de mlaştină, în

acest sens putându-se întâlni specii ca: dintele lupului (Bidens tripartita), spanacul

alb (Chenopodiump olyspermum), galbenă (Rorippa austriaca), tătăneasa (Symphytum

officinale) şi măcrişul (Rumex palustris).

Dintre plantele mai scunde, putem aminti: coada vulpii (Alopecurus aequalis), mentă

sălbatică (Mentha arvensis), tămâioară (Chenopodium botrys), bolgări (Ranunculus

sceleratus), etc.

În bălţile aferente râului Prut, cu ape puţin profunde (0,5 – 2m) şi cu conţinut redus

de substanţe nutritive, se dezvoltă specii specifice acestor condiţii, ca: nufărul alb (Nymphaea

alba), cornaci (Trapa natans), plutica (Nymphoides peltata) şi broscăriţă (Potamogeton

natans).

Pe lăcoviştile slab salinizate, din lunca Prutului, apare o cantitate apreciabilă de coada

vulpii arundinaceus (Alopecurus (ventricosus) arundinaceus), dar şi vegetaţie care atinge

înălţimea de 35 – 40 cm, cele mai reprezentative fiind: firuţa (Poa pratensis), păiuşul (Festuca

pratensis), golomăţul (Dactylis glomerata), iarba câmpului (Agrostis stolonifera), coada vulpii

(Alopecurus pratensis), pipirig (Juncus effusus) şi trifoi (Trifolium pratense).

Din toate speciile de plante prezente în situl “Râul Prut”, 15 specii sunt protejate şi

importante pentru biodiversitatea Uniunii Europene.

În păpurişul bălţilor Bărzica Mică şi Mihălceni se pot întâlni specii de păsări ca:

buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), chirighiţa cu obraz alb (Chlidonias hybridus), barza

albă (Ciconia ciconia), lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), egreta mare (Egretta alba), egreta

mică (Egretta garzetta), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul de noapte (Nycticorax

nycticorax), etc., iar în zăvoaiele râului Prut se găsesc: dumbrăveanca (Coracias

garrulus), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus

CEDES CD


martins), muscarul gulerat (Ficedula albicolis), sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio) şi

sfrânciocul cu fruntea neagră (Lanius minor).

Trebuie menţionat faptul că 47 specii de păsări, specifice zonelor umede sunt declarate

specii protejate fiind supuse unor măsuri de conservare adecvate, conform Directivei Păsări

(79/409/EEC).

Totodată, conform Directivei Habitate (92/43/EEC) în acest sit sunt protejate: vidra

(Lutra lutra), broasca ţestoasă de lac (Emys orbicularis) dar şi 3 specii de peşti: avatul (Aspius

aspius), zvârluga (Cobitis taenia) şi vârlarul (Misgurnus fossilis).

1.5. Atracţii naturale specifice

În afară de cadrul natural hidrologic specific, ce poate include activităţi de recreere, de

pescuit, vânătoare, aventură, etc, râul Prut mai beneficiază şi de anumite elemente specifice,

cum ar fi cel al movilelor din Republica Moldova, amplasate pe cursul văii Prutului, între

satele Brăneşti şi Cobani, la circa 200 km de Chişinău, o mică, dar curioasă subunitate

naturală ce poartă numele de „Suta de Movile”, un fenomen unic în spaţiul dintre Prut şi

Nistru, reprezentat prin cele peste 3500 movile, ocupând o suprafaţă de circa 1072ha, cu o

lungime de peste 8 km şi o lăţime de 2,3 km, a căror înălţime variază între 1,5 şi 30,5 m,

dispuse paralel cu lunca Prutului, ultima dintre ele, fiind denumită „Movila Ţiganului”.

Prima atestare documentară a acestui peisaj cu totul particular, datează din anul 1716,

când, în „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir îl numeşte ”Centum monticulli”.

În anul 1927 s-a făcut pentru prima oară o cercetare şi o descriere detailată a

complexului, pentru a explica formarea acestor movile, savanţii apreciind faptul că „Suta de

Movile" este unicul loc din Europa, unde sunt concentrate într-un număr atât de mare, recife

submarine ale Mării Mediteraneene, bazin de apă terţiar, ce acoperea cu vreo 20 de milioane

de ani în urmă teritoriul de azi al Republicii Moldova.

Alţi savanţi consideră că movilele s-au format datorită alunecărilor de teren şi

prăbuşirilor care s-au produs, prin detaşări repetate, sub formă de valuri, pachete de roci

mobile ce au constituit versantul iniţial al terasei Prutului, inundaţiile sezoniere ale Prutului

modelând periodic şi dând movilelor, forma respectivă.

Aceasta ordonare a movilelor a născut o mulţime de legende care fac trimitere la

civilizaţiile demult apuse. Susţinute de câteva descoperiri arheologice, ele au creat mitul că

acestea ar fi în totalitate morminte ale geto-dacilor.

CEDES CD


Localnicii cred că movilele sunt ridicate demult, ”de pe vremea turcilor, când a fost o

bătălie prin aceste locuri”, dar cercetările recente au evidenţiat o altă realitate, anume aceea

că ele sunt de fapt un fenomen natural, deocamdată neelucidat în toate aspectele sale,

între aceste movile acumulându-se apa freatică şi cea din precipitaţii atmosferice, formând pe

alocuri, mici lacuri.

Pe teritoriul unde sunt amplasate movilele şi-au găsit refugiul şi multe specii de plante

deosebit de rare: ruşcuţa de primăvară, târtănul sau varza tătărească, dediţelul, stânjeneii,

diverse specii de in, garofiţele de câmp, zambila, etc.

Alte atracţii naturale ale bazinului Prutului sunt:

− peştera „Emil Racoviţă”;

− recifii coralieri de la Caracuşenii Vechi şi Corjăuţi, Trinca, Feteşti;

− defileele Buzdujeni, Brânzeni, Burlăneşti;

− lacul Costeşti;

− recifii şi grota Duruitoarea;

− recifii şi grota Buteşti;

− stâncile de la Cobani;

− ”Stânca Mare”;

− lacul ”La Fontal”;

− ”Ţara Bâtlanilor”;

− ”Stejarii Seculari” şi multe altele.

Complexele naturale de luncă s-ar fi dezvoltat firesc, dacă n-ar fi fost intervenţia

negativă a omului.

1.6. Impactul antropic

Impactul antropic al cursului râului Prut este materializat prin gestionarea

zăcămintelor minerale şi activităţilor de modificare ale reţelei hidrografice, în valea Prutului

de Mijloc fiind cantonate zăcămintele de gips şi de calcar coralier care sunt supuse proceselor

de carstificare.

În stratul de gips se află unele dintre cele mai mari sisteme carstice de pe planetă, cum

sunt, peşterile „Optimisticescaia”, „Oziornaia” în Ucraina şi „Emil Racoviţă” în Republica

Moldova, care au nişte volume impunătoare.

CEDES CD


Ca exemplu, toate peşterile bucovinene, în ansamblul lor, ating un volum de l468000

m³ , iar peştera ”Emil Racoviţă” are un volum de 712000 m3, adică, aproape jumătate din

volumul carstic total din zonă.

Tot pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tuluceşti, în locul numit Râpa Bălaia, se

află o rezervaţie paleontologică.

Prutul are puţini afluenţi pe teritoriul judetului Galaţi: Bâseu, Jijia, Elan, Horincea şi

Chineja, iar principalele sale caracteristici pe acest sector pot fi definite prin:

− lungimea de 121 km;

− debitul mediu multianual este de 91 mc/s;

− debitul maxim în anul 2005 este de 476 mc/s măsurat la staţia hidrometrică

Oancea.

Pe acest sector primeşte, pe malul stâng, din Republica Moldova, un singur afluent,

Larga iar de pe malul drept, în Prutul Inferior se descarcă afluenţii de ordinul I, Elanul,

Horincea şi Stoeneasa.

Prutul a fost singurul curs de apă din judeţul Galati în care s-a practicat temporar, un

pescuit semiindustrial, alături de pescăriile din bălţile Prutului Inferior, fiindcă lunca sa

inundabilă, înainte de îndiguire, însuma peste 25.000 ha.

De-a lungul timpului, au fost realizate lucrări de amenajare în scop piscicol şi agricol

în tot bazinul inferior al Prutului, în urma cărora bălţile naturale au făcut obiectul unor lucrări

hidrotehnice complexe.

Amenajările piscicole care au fost astfel realizate sunt de tipul crescătoriilor complexe,

respectiv pepiniere şi crescătorii, asigurându-se, totodată şi scoaterea de sub influenţa

viiturilor Prutului a unor suprafeţe din lunca sa, pentru a fi utilizate în scop agricol, rămânând

şi unele zone cu luciu natural de apă.

Astfel au fost executate lucrările de amenajare pentru bălţile Maţa, Rădeanu, Sovârca,

Cotu Chiului şi Vladeşti, amenajare desprinsă din complexul de ape Maicaş –Fântâna

Ţiganului.

Bălţile naturale care nu au fost amenajate de pe malul drept al Prutului au suprafeţe

variabile:

− Pochina, 75 ha;

− Leahu, 43 ha;

− Vlaşca, 41,8 ha;

− Cotu Mare, 26 ha;

CEDES CD


− Maicaş – Fântâna Țiganului 156 ha;

− Potcoava, 8 ha.

Diversele situri arheologice, lăcaşele de cult, oraşele, satele, muzeele, casele

memoriale sunt doar câteva dintre atracţiile turistice ale Văii Prutului.

Cel mai mare oraş amplasat pe cursul râului Prut este oraşul Cernăuţi, din Ucraina, alte

oraşe apropiate de cursul său fiind: Săveni, Iaşi şi Huşi, în România şi Ungheni şi Cahul, în

Republica Moldova.

Iaşul, oraş amplasat pe cursul râului Prut, este considerat capitala culturală a

României, cel maimare oraş din Moldova şi al doilea din ţară, după numărul de locuitori

(aproximativ 350.000 locuitori), este reprezentativ prin:

− Palatul Culturii, care a fost reşedinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, iar

astăzi este folosit ca muzeu, unde sunt expuse diferite exponate, structurat pe

mai multe categorii: etnografie, istorie, instrumente muzicale, tehnică,

expoziţie de artă plastică, etc;

− Grădina Botanică, fondată de profesorul Anastasie Fătu, locaţia de astăzi fiind

a treia, după cele din incinta actualului Muzeu de Ştiinţe Naturale şi cea din

Copou. Această Gradină ocupă cea mai mare întindere din ţară.

Iaşul beneficiază de diferite situri culturale foarte importante, cum ar fi: Palatul

Culturii, Mitropolia, Biserica Trei Ierarhi, Casa Dosoftei, Biserica Armeană, Bojdeuca lui

Creangă, Teiul lui Eminescu-din Grădina Copou, Casa Memorială Otilia Cazimir, Casa

Memorială George Topârceanu, Casa Sadoveanu, Casa Vasile Pogor şi Pogor-fiul, Muzeul

Literaturii Române, Muzeul de Ştiinţe Naturale, GrădinaBotanică şi multe altele.

Şi în zona Galaţiului avem de-a face cu o multitudine de muzee, cu diferite specifice,

de biserici, precum şi de un peisaj mirific, datorită Dunării, care atinge lăţimea cea mai mare

din tot cursul său, de aproximativ 1200 m.

1.7. Valoarea turistică a râului Prut

Pe tot parcursul său, Prutul este un râu foarte frumos, frumuseţea lui fiind datorată

toltrelor din preajma râului şi numeroaselor defileuri pitoreşti din partea de nord, dar şi

luncilor inundabile vaste şi lacurilor naturale, dens populate cu păsări şi amfibii, din zona de

sud, unde este situată şi una dintre rezervaţiile naturale cele mai pitoreşti, „Prutul de Jos”.

CEDES CD


Foarte pitoreşti sunt şi pantele abrupte, întretăiate de numeroase râpi de pe malurile

străvechi ale Prutului, pînă la care, cu milioane de ani în urmă ajungea nivelul apei Prutului.

Cursul Prutului este rapid şi încetineşte numai în locurile extinderii şi la numeroase

curbe şi meandre şerpuitoare, în multe locuri putând fi observate şi multiple vîrtejuri.

Pe tot parcursul său, Prutul are o luncă inundabilă proeminentă, de-a lungul său, fiind

împrejmuit de păduri inundabile, care în anii cu debitul mare se inundă complet. Din acest

motiv, precum şi datorită faptului că Prutul a fost mulţi ani sub control strict de frontieră, flora

şi fauna s-au păstrat aici aproape în întregime intacte.

Lunca inundabilă a Prutului este deosebit de bogată în diverse specii de raţe, bîtlani şi

alte păsări specifice.

De-a lungul cursului inferior al rîului, în cele mai mari lacuri naturale din ţară, la fel ca

altădată, este mult peşte.

În ultimii ani, datorită relaxării regimului frontierelor, Prutul a devenit mai accesibil

atît pentru turişti, cît şi pentru localnici.

1.7.1. Rezervaţii naturale

1.7.1.1. Peştera carstică „Еmil Racoviţă”

Este situată în împrejurimile satului Criva în nordul Republicii Moldova şi ocupă

locul trei ca mărime în Europa şi locul şapte în lume printre peşterile de ghips. Peştera a fost

descoperită în anul 1959 şi până în prezent au fost cartografiate peste 90 km de labirinturi şi

tuneluri ale peşterii, situate pe 3 – 4 nivele.

În unele locuri tunelurile se lărgesc, creându-se săli spaţioase, printre cele mai

deosebite putând fi citate, „Sala celor 100 de metri”, „Sala de aşteptare” şi „Soborul”.

Lungimea lor atinge 60-100 m², lăţimea variază de la 30 pînă la 40 m, iar înălţimea

atinge pînă la 11 m, tavanurile fiind susţinute de coloane impresionante.

În cavernele carstice au fost descoperite mai mult de 20 de lacuri, cele mai mari dintre

ele fiind „Lacul dacilor” şi „Lacul verde”, care au 8 – 15 m lungime, 5 – 10 m lăţime şi 2 m

adâncime.

Aerul în cavernele carstice este ionizat, o particularitate extraordinară care, împreună

cu frumuseţea de poveste a sălilor, face peştera extrem de atractivă pentru turişti.

CEDES CD


1.7.1.2. Complexul de la Raşcovăţ

Include partea de vest a teritoriului „Dealul roşu” din preajma satului Raşcov, cu

suprafaţa de 123 ha cu sedimente carstice tipice.

Din cauza cavernelor carstice, acest perete natural a devenit ca un burete, fapt ce

conduce la alunecări permanente de teren, spărturi şi surpări ale blocurilor întregi de piatră,

prăbuşiri.

Ca urmare a ploilor abundente aici s-a creat o stîncă falnică cu înălţimea de 50 m,

ploaia şi vîntul distrugând roca moale de calcar şi conferind stîncilor forme neobişnuite de

sfincşi, capete de elefanţi şi de cămilă, ciuperci gigantice, poduri suspendate, etc.

Pentru speleologi este o adevărată revelaţie spărtura carstică cu lăţimea de numai 5 m,

cu adîncimea de 50 m şi lungimea de 500 m, unde razele soarelui abia pătrund, iar zăpada şi

gheaţa nu se topesc pînă la începutul verii.

În centrul satului se află încă un monument al naturii, „Izvorul Domniţei”, numit astfel

în memoria lacrimilor Domniţei Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, care şi-a petrecut o scurtă şi

nefericită viaţă de familie, în cetatea de la Raşcov, împreună cu Timuş Hmelniţki, fiul

hatmanului Bogdan Hmelnişki, care, acum cîteva sute de ani, locuia în locul satului de astăzi.

1.7.1.3. Defileul Buteşti

Este situat la sud de satul Buteşti şi are o suprafaţă de 110 ha, pe râul Camenca, sub

forma unui canion pitoresc cu sedimente de calcar, reciful cu acelaşi nume ca şi localitatea,

având dimensiuni impresionante: mai mult de 2 km lungime şi 125 m lăţime şi fiind

înconjurat din ambele părţi de apele râului.

Această formaţiune geologică, ca şi întregul şir de toltre ale bazinului Prutului

Mijlociu s-a format cu 15 – 20 milioane de ani în urmă în apele tropicale calde ale Mării

Sarmate şi Mării Tortoniene din schelete de corali, moluşte, scoici, alge, animale şi organisme

marine.

La 3 km de râuleţul Camenca se află un recif sfărîmat în două părţi, care se numesc

respectiv „La marginea stîncii” şi „Stânca mare”, într-una dintre ultimele peşteri aflându-se o

locuinţă umană din era paleolitică şi mezolitică. În straturile ei, la adîncimea de mai mult de 5

metri, au fost descoperite rămăşiţe pietrificate ale animalelor şi instrumente de lucru din

piatră.

CEDES CD


Pe recif s-au păstrat şi urmele unei cetăţi din neolitic, apărată de maluri abrupte şi de

un val de pămînt.

1.7.1.4. Defileul Duruitoarea

La vest de satul cu acelaşi nume, râul Duruitoarea, afluent al râului Ciugur, a săpat în

toltre un defileu adînc, ale cărui pante de calcar sunt abrupte, brăzdate de grote şi ornate parcă

de o mulţime de stânci de cele mai diverse forme.

Grota Duruitoarea veche este cunoscută ca o aşezare străveche din epoca de piatră,

alcătuită din 3 încăperi cu lungimea totală de 49 m şi lăţimea de 5-9 m, unde au fost

descoperite, pietrificări din timpurile epocii glaciare care au făcut-o cunoscută în lumea

întreagă.

1.7.1.5. Saharna

Chiar la intrarea în defileul Saharna, deasupra localităţii se înalţă o stîncă cenuşie, care

aminteşte de un palat din Evul Mediu, pe al cărui perete se pot desluşi pete negre, „ferestre”,

martori tăcuţi ai muncii cioplitorilor în piatră.

Istoria acestei stânci se pierde în adîncul anilor, iar numele său neobişnuit

„Grimidon”, ne duce cu gîndul la trecutul său misterios. Dimineaţa, locuitorii Saharnei au

obiceiul să arunce o privire către stînca renumită şi să repete pentru sine, la fel ca şi străbunii

lor „Grimidon e la locul sau, deci totul e bine”.

Din timpuri străvechi Saharna e renumită prin Mânăstirea Troiţa, fondată în anul

1776, de către Vartolomeu Krivoruciko şi care astăzi este declarată monument de istorie şi

arhitectură. Mănăstirea este situată parcă într-o cupă de piatră, care s-a format prin rotunjirea

stâncilor abrupte.

O altă atracţie deosebită a acestor locuri o constituie Mânăstirea din stîncă, cioplită,

în secolele XIV – XV, pe panta dreaptă a defileului. În prezent mănăstirea nu funcţionează.

1.7.2. Rezervaţii ştiinţifice

Rezervaţiile ştiinţifice sînt un adevărat tezaur al naturii din zonele adiacente Prutului,

ele având nu numai valoare ecologică şi turistică, dar şi ştiinţifică, căci aici sînt păstrate mai

multe specii de plante şi animale în mediul lor natural. În comparaţie cu alte rezervaţii

CEDES CD


naturale, rezervaţiile cu configuraţii geografice ale Moldovei, impresionează prin faptul, că pe

un teritoriu relativ nu foarte mare e concentrat un număr extrem de mare de monumente ale

naturii din cele mai diverse, care au un colorit irepetabil.

1.7.2.1. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Codrii”

A fost fondată în anul 1971 şi ocupă o suprafaţă de 5177 ha, având un relief cu

înălţimi de maxim 380 m, întretăiat de nenumărate văi de un pitoresc deosebit.

Natura rezervaţiei uimeşte prin multitudinea speciilor, în rezervaţia naturală „Codrii”

existând aproape 1000 de specii de plante protejate, cele mai mari suprafeţe fiind ocupate de

pădurile de gorun cu amestec de carpen, tei, frasin, arţar.

Nivelul de arbuşti şi învelişul de iarbă este bine dezvoltat şi include cornul sângeros,

călinul, vonicerul, cornul alb, dintre ierburi, pot fi amintite: rogozul, piciorul-caprei şi leorda.

Pe podişurile înalte, împrejurul izvoarelor şi pârâiaşelor mici sunt pădurici de fagi.

În rezervaţie cresc aproape 90 de specii de plante rare sau pe cale de dispariţie, printre

care pot fi citate: bumbăcarița, palma Maicii Domnului, grâuşor (untişor) şi iarba de baltă

(Eleocharisa circularis).

Este bogată şi lumea animală a rezervaţiei, aici putând fi întâlniţi reprezentanţi ai

faunei din Carpaţi, Balcani şi Asia, în cele trei zone funcţionale ale rezervaţiei fiind

identificate 225 de specii de animale vertebrate şi 1178 de specii nevertebrate.

Dintre cele vertebrate, 55 de specii sunt rare, iar 43 foarte rare. În păduri se întîlnesc:

cerbul roşu, pisica sălbatică, uliul, turtureaua, bufniţa, vipera, etc.

1.7.2.2. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Pădurea Domnească”

Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească” a fost fondată în anul 1993 şi are o

suprafaţă totală de 6032 ha, din care pădurile ocupă 3054 ha.

Rezervaţia a fost fondată cu scopul de a păstra zăvoaiele, care cresc pe grindurile

fluviatile, speciile de plante rare şi pădurile de stejar pedunculat şi plop alb.

Pădurile de stejar cresc preponderent pe podişurile fluviatile, care sunt foarte rar

inundate, în cuprinsul lor fiind întâlnite şi plopul alb, ulmii, porumbarii, alături de aluni, boz,

mălin negru (lemn cîinesc), salbă moale, corni, viţă de vie sălbatică, rogoz, răcovină, urzică şi

năsturaș.

CEDES CD


Pădurile de salcie ocupă depresiunile din vecinătatea rîului Prut, unde apele subterane

sunt mai la suprafaţă, diversitatea lor floristică fiind dată de cele peste 575 specii de plante,

dintre care 40 sînt rare şi cele peste 49 de specii de mamifere: vidra, nevăstuica, jderul, pisica

sălbatică, dar şi reptilele şi amfibienele locale, precum: şarpele orb, broasca ţestoasă de apă

europeană, broasca de baltă ş.a.

În rezervaţie se întîlnesc în total 159 de specii de păsări, dintre care numai 52 sînt

migratoare, iar 107 sunt sedentare. Rezervaţia este populată de păsări obişnuite precum

cinteza, privighetoarea şi cioara, dar aici este şi arealul unor specii rare precum (barza neagră,

viesparul, acvila, bâtlanul galben, egreta mare, lopătarul etc.).

CEDES CD


Capitolul II – Lunca Inferioară a Prutului

2.1. Caracterizare generală

Lunca Inferioară a Prutului corespunde unui teritoriu în care activităţile antropice, prin

specificul lor (dimensiune, grad de utilizare a resurselor naturale, producerea de deşeuri,

introducerea de elemente alohtone în sistemele naturale etc.) pot genera modificări la nivelul

structurii şi functionalităţii zonei umede.

De altfel, zonele umede se încadrează în categoria zonelor fragile ecologic, dinamica

lor fiind influenţată preponderent de caracteristicile calitative şi cantitative ale apei din

bazinul hidrografic în care se extind.

Dincolo de aparenţe, spaţiul aferent Luncii Joase a Prutului se caracterizează printr-un

potenţial de dezvoltare/conservare ridicat, lucru datorat patrimoniului natural şi cultural

existent.

Zonele umede din Lunca Joasă a Prutului Inferior şi sudul Podişului Moldovei oferă

condiţii de dezvoltare pentru numeroase specii de plante şi animale sălbatice.

În acelaşi timp, patrimoniul istoric şi cultural, deşi nu de mare anvergură, completează

potenţialul acestui spaţiu, prin tradiţiile şi obiceiurile din Ţara Horincei cât şi prin activităţile

tradiţionale ale locurilor: viticultura, piscicultura, creşterea animalelor.

Prezenţa pădurilor constituie o componentă importantă a vieţii social – economice a

locuitorilor din spaţiul unde acestea sunt prezente, pădurea fiind apreciată în zonă doar prin

valoarea sa ca resursă economică (material de combustie, material de construcţie, bun

comercial) şi mai puţin pentru calitatea de componentă majoră a mediului, de atenuarea

efectelor proceselor geomorfologice actuale (eroziune, alunecări de teren, prăbuşiri etc), de

moderarea exceselor climatice, de rafinare şi purificare a aerului sau de spaţiu de recreere.

Pădurea se află sub o presiune puternică din partea populaţiei, care foloseşte doar lemnul

pentru pregătirea hranei şi ca singură sursă pentru încălzirea locuinţelor. În mare măsură

lemnul este utilizat pentru construcţii, astfel că suprafeţele împădurite sunt în recul, mai ales

că împăduririle nu sunt o preocupare a localnicilor sau a administraţiilor locale ori a Ocolului

Silvic.

Apele acoperă în medie o suprafaţă de 4,07 % din totalul suprafeţei aferente Luncii

Joase a Prutului, iar în total, aceasta ajunge la 2681 ha lucii de apă. În Municipiul Galaţi,

apele de suprafaţă reprezintă 19,85 % (4887 ha) din suprafaţa totală. Comunele Cavadineşti

CEDES CD


(854 ha 7,75 % din suprafaţa totală), Oancea (489 ha, 9,36 % din totalul suprafeţei) şi comuna

Vlădesti (433 ha, 7,06 % din suprafaţa totală) deţin cele mai mari suprafeţe acvatice (66,24 %

din totalul suprafeţelor acvatice aferente comunelor analizate).

Prezenţa lacurilor din lungul Prutului (Maţa Rădeanu, Sovârca, Pochina, Brateş), iar în

plus prezenţa Dunării la Galaţi, explică ponderea mare a luciilor şi corpurilor de apă.

Existenţa lacurilor din lunca Prutului, fie ele naturale sau antropice constituie un

element pozitiv atât prin prezenţa în mediu (spaţiu cu diversitate biologică importantă, efecte

climatice favorabile), cât şi sub aspectul utilităţii socio-economice (pescuit, turism şi

agrement). Reglementarea clară a modului de utilizarea a acestor lacuri şi în general a apelor

este extrem de importantă, mai ales dacă luăm în calcul şi potenţialul pozitiv ca sursă de

alimentare cu apă a localităţilor, sau cel negativ, în cazul producerii de inundaţii (prin ruperea

digurilor la ape mari, îndiguiri necorespunzătoare sau neautorizate.

Localităţile din Lunca Inferioară a Prutului au un profil ocupaţional preponderent

agricol şi piscicol, fapt ce favorizează menţinerea unei presiuni asupra zonelor umede prin

poluanţii organici proveniţi din utilizarea necorespunzătoare a substanţelor chimice în

agricultură, din furajarea bazinelor piscicole sau din utilizarea necorespunzătoare a terenurilor

pentru activităţile de creşterea animalelor.

2.2. Localizarea geografică

Lunca Prutului Inferior se află situată în estul judetului Galaţi, în Regiunea de

Dezvoltare de Sud – Est, Euroregiunea Dunărea Inferioară, la graniţa cu Republica Moldova.

Lunca Prutului Inferior este bine individualizată din punct de vedere fizico –

geografic, fiind alcătuită dintr-o serie de îngustări și lărgiri:

− îngustările din partea de nord a bazinului Prutului inferior, care se datorează

Podișului Covurluiului, Dealului Drumul Brăilei, Dealului Cocoșului și Dealului

Cordeș;

− lărgirile din Câmpia Elanului, largă de 3 – 4 km, care are pe suprafața sa

numeroase bălți exploatate piscicol (Mața – Rădeanu, Șovârca) și din Câmpia

Covurluiului, ultima formă de relief străbătută până la vărsarea în Dunăre şi care

atinge pe alocuri lățimi de 10 – 11 km.

Din punct de vedere geomorfologic, Lunca Prutului prezintă trei sectoare:

− grindul longitudinal de mal;

CEDES CD


− lunca joasă, cu numeroase lacuri și albii părăsite numite prutete; si

− zona de contact cu versanții.

Amplasată în imediata apropiere a Deltei Dunării, lunca Prutului găzduieşte specii de

păsări (acvatice, limicole, răpitoare, silvicole etc.) care staţionează, se hrănesc şi cuibăresc în

zonă.

Din numărul total al speciilor de păsări din zona Prutului inferior (239 specii), 50 de

specii, cu un diferit grad de periclitate şi vulnerabilitate, sunt incluse în Cartea Roşie a

vertebratelor din România: specii vulnerabile (26 specii - 10,9 %), periclitate (14 specii - 5,9

%) si critic periclitate (10 specii - 4,2 %).

2.3. Rezervaţii naturale

2.3.1. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Prutul de Jos”

A fost creată în anul 1991, în scopul protecţiei florei şi faunei lacului Beleu şi albiei

Prutului din împrejurimile acestuia, având o suprafaţă de 1691 de hectare, aproximativ 2/3 din

suprafaţa rezervaţiei reprezentând apele lacului Beleu şi restul teritoriului fiind ocupat de

lunca râului.

Lacul Beleu poate fi considerat un veritabil laborator natural ecologic, în componenţa

rezervaţiei intrând suprafeţele de uscat, mlaştinile şi suprafeţele de apă din lunca Prutului,

precum şi un teritoriu pitoresc de terase abrupte.

Lacul Beleu e o relicvă cu lungimea de 5 km, lăţimea de 2 km şi adîncimea de 0,5 – 2

m, lacul păstrându-se din timpuri imemoriale, plasate cu 5 – 6 mii de ani în urmă, când mare

parte din Delta Dunării se afla sub apele Mării Negre.

Nivelul apei din lac depinde de revărsările şi viiturile de primăvară şi vară ale Dunării

şi Prutului:

− în anii cu nivelul apei normal, în jurul lui se dezvoltă vegetaţia acvatică: stuf,

papură, broscăriţă, cosor, rar se întîlneşte nufărul alb, peştişoara, tuberoză de

apă, (ciulinul de baltă);

− în anii secetoşi, cînd nivelul apei scade simţitor, cea mai mare parte a

vegetaţiei se usucă, între copaci se întîlnesc pădurici de salcie şi mai rar de

plop alb, iar învelişul de iarbă al luncii variază în funcție de umiditatea solului.

CEDES CD


Din punct de vedere faunistic, sunt prezente animale rare precum vidra europeană şi

nurca, peste 168 de specii de păsări, în mare parte acvatice, dintre care 36 specii pot fi

observate în timpul migraţiei, aproximativ 30 de specii de peşti şi peste 160 de specii de

plante.

Varietatea lumii animale şi vegetale locale se datorează în mare parte aşezării

rezervaţiei naturale, care se află relativ aproape de Delta Dunării şi ocupă o parte

considerabilă a căii de migrare a păsărilor.

2.3.2. Rezervaţia naturală ştiinţifică „Plaiul Fagului”

Rezervaţia naturală „Plaiul fagului” a fost fondată în anul 1991 în scopul protecţiei

pădurilor de fagi şi ocupă partea de nord-vest a Codrilor, având o suprafaţa totală de 5642 ha,

dintre care pădurile ocupă 4639 ha, reprezentate prin sectoare de păduri de fagi, unice, care

alternează, în general, cu pădurile de stejar şi carpen.

Flora rezervaţiei include 903 de specii de plante, vegetaţia pădurilor cuprinzând

masive forestiere de fag, gorun, frasin, carpen şi într-o măsură mai mică, de stejar pedunculat,

arbuştii şi învelişul de iarbă fiind slab dezvoltat. Din plantele rare şi pe cale de dispariţie aici

cresc 74 de specii, ca mălinul, iarba-cîmpului, limba-cucului, peştişoara. Lumea animală este

reprezentată de 42 specii de mamifere şi 110 tipuri de păsări sedentare şi migratoare, dintre

mamifere primul loc aparţinând rozătoarelor (18 specii), apoi animalelor de pradă (8 specii) şi

insectelor (6 specii).

Fauna este reprezentată în special de păsările de pădure, mai puţine cele acvatice, de

cîmp şi de speciile sinantrope, rezervaţia deţinând peste 138 de specii de păsări, din care 20

de specii se află „în trecere”, cele 90 de specii de păsări locale, făcându-şi cuiburi şi pui în

aceste locuri. Dintre speciile rare, pot fi întâlnite: cocostârcul negru, vulturul-pitic, viesparul,

vulturul mic pătat, lebăda (vara), iar în timpul migraţiei se întîlneşte cristelul de câmp.

CEDES CD


Capitolul III – Valorificarea potenţialului turistic al Luncii

Inferioare a Prutului

3.1. Context general

Prezenţa, în Lunca Inferioară a Prutului, a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului

Inferior, reprezintă o oportunitate extraordinară de valorificare superioară a diversităţii

ecologice de care parcul dispune şi de rentabilizare a acestuia, prin turism.

Prin semnarea tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, România şi-a asumat

responsabilităţi pentru implementarea legislatiei europene privind protecţia mediului

înconjurător, în special a Directivei nr. 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale şi

a speciilor de floră şi faună şi a Directivei nr. 79/409/EEC privind conservarea speciilor de

păsări.

Ca urmare a obligaţiilor ce revin României pentru implementarea legislatiei europene

privind protecţia mediului înconjurător, în special a Directivei nr. 92/43/EEC privind

conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună şi a Directivei nr. 79/409/EEC

privind conservarea speciilor de păsări cât şi a rezultatelor studiului regional finanţat de

Biroul RAMSAR, în perioada 1999 – 2001, Prutul Inferior a fost propus pentru a fi inclus în

programul Coridorul Verde al Dunării Inferioare desfăşurat cu sustinerea WWF.

În acest context, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi împreună cu

Universitatea din Bucuresti – Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a Studiilor de

Impact, Societatea Ornitologică Română şi Direcţia Silvică Galaţi, a implementat, în perioada

noiembrie 2005 – noiembrie 2009, proiectul LIFE - Nature „Restaurarea Ecologică a Parcului

Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior”, cofinanţat de Comisia Europeană, Ministerul

Mediului şi Gospodăririi Apelor şi de Consiliul Judeţului Galaţi.

Având în vedere prevederile reglementărilor europene în domeniul valorificării şi

protecţiei mediului înconjurător, Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Galaţi a iniţiat

demersurile pentru protecţia şi conservarea biodiversităţii din lunca inundabilă a râului Prut şi

a realizat Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, având o suprafaţă de 8247 ha,

înfiinţat în conformitate cu prevederile HG nr. 2151/2004 privind instituirea regimului

de arie naturală protejată pentru noi zone, importanţa ecologică a acestui parc fiind

recunoscută la nivel internațional, acesta prezentînd o diversitate impresionantă de habitate şi

specii caracteristice zonelor umede de interes naţional şi european.

CEDES CD


Teritoriul Parcului se suprapune peste Situl de Importanţă Comunitară “Lunca Joasă a

Prutului”, în proporţie de 63%, iar în cazul Ariei de Protecţie Specială “Lunca Prutului –

Vlădeşti – Frumuşiţa” procentul este de 98%.

3.2. Parcul atural Lunca Joasă a Prutului Inferior

Parcul �atural Lunca Joasă a Prutului Inferior are o lungime de 145 de km şi

include 4.925 de hectare de bălţi, lacuri, mlaştini şi 2.627 de hectare de pădure şi pajişti

umede.

Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior se intinde pe teritoriul administrativ a

nouă localităţi: Galaţi, Tuluceşti, Frumuşiţa, Folteşti, Măstăcani, Vlădeşti, Oancea, Suceveni,

Cavadineşti, fiind o zonă naturală cu un rol important în conservarea diversităţii biologice, cu

statut de protecţie la nivel național și comunitar, care:

− reprezintă poarta de intrare în Rezervația Biosferei Delta Dunării;

− este localizat pe traseul a trei coridoare majore de migraţie a păsărilor care

clocesc pe teritoriul Eurasiei:

• traseul Est Elbic, pe tot traseul râului Prut;

• traseul Carpatic, care se regăseşte de-a lungul râului Siret; şi

• traseul Pontic, întins spre nordul continentului european.

Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior cuprinde rezervaţiile naturale: Ostrovul

Prut, Lunca Joasă a Prutului, Lacul Pochina şi Lacul Vlăşcuţa. Zonă de conservare specială a

Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este şi Lacul Brateş (2.120 ha), supranumit

„Balatonul Romaniei”, inclusiv pepiniera piscicolă şi zona de stufăriş şi vegetaţie palustră.

Vegetaţia Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este una specifică luncilor

şi lacurilor, reprezentată prin: salcia albă, răchita, plopul alb, tufe de măceş, troscotul de baltă,

nufărul galben, nufărul alb, urticularia vulgaris (o plantă carnivoră acvatică), papura, murul de

mirişte etc., iar fauna este reprezentată de specii de păsări, peşti, reptile, batracieni, insecte şi

mamifere care coabitează în biotopul de zonă umedă.

In zona Prutului inferior au fost identificate 239 de specii de păsări, dintre care 50 de

specii sunt incluse în „Cartea Roşie a vertebratelor din România” ca specii vulnerabile,

periclitate sau critic periclitat, aici fiind întâlnite:

− specii amenințate pe plan global: gârliţa mică, raţa roşie, codalbul, cristelul de

câmp, becaţina mare, culicul cu cioc subţire etc.;

CEDES CD


− specii de biom restrictiv: gârliţa mare, raţa cu cap negru, ploierul argintiu,

fugaciul mic, fluierarul negru, corcodelul de iarnă, ferestraşul mic, fluierarul cu

picioare verzi, cinteza de iarnă etc.;

− specii vulnerabile în Europa: stârcul pitic, barza neagră, şoimul de seară,

turturica, pescăruşul albastru, ghionoaia sură, lăstunul de mal etc.;

− alte specii: lopătarul, ţigănuşul, raţa suliţar, fluierarul de mlaştină, etc., sau,

mai rar, acvila mică, şoimul dunărean sau vânturelul mic etc.

În cadrul programului de conservare a acestei arii protejate, au fost montate şapte

observatoare ornitologice, turiştii avînd posibilitatea de a urmări păsările care cuibăresc,

migrează sau se hrănesc pe teritoriul parcului.

Vizitarea Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este po oportunitate pentru

turişti, care, pe baza unui permis, emis de Asociaţia Pescarilor Sportivi, pot practica şi

pescuitul sportiv.

3.3. Localizare geografică şi administrativă

3.3.1. Delimitarea teritorială a Parcului atural Lunca Joasă a Prutului Inferior

În conformitate cu prevederile Anexei 1 a HG nr. 2151/2004, limitele Parcului Natural

Lunca Joasă a Prutului Inferior sunt delimitate, după cum urmează:

a) Limita nordică:

− porneşte de la borna topografică 1252, pe râul Prut (XIII – 1), din Cotul Rusului;

urcă apoi spre nord, cca 1 km, pe digul de apărare dinspre est al Bălții Maţa –

arie naturală protejată inclusă (2.414 – L5/2000), depăşind poziţia bornei topo

1251 de pe Prut, până la limita de sud a Bălţii Cârja;

− ia orientarea est-vest, pe digul de nord al Bălţii Maţa, continuând pe ţărmul de

vest al acestei bălţi, până ce întâlneşte regularizarea râului Elan (XIII – 1.22), pe

care o urmează pe direcţia nord-vest, cca 1,5 km, înconjurând astfel pintenul

Dealului Buteşti, aflat la extremitatea sudică a Câmpiei Faldului;

− părăseşte regularizarea şi traversează pe direcţia sud-vest coada Bălții Rădeanu,

în apropiere de vărsarea în balta pârâului Frasinului, vale ce delimiteaza Dealul

Brăilei de Podişul Vrăbiesei;

CEDES CD


− Limita de nord – destul de sinuoasă, a Parcului, se constituie în felul acesta ca

hotar, în mare parte (exceptând înconjurul pe la sud al pintenului Dealului

Buteşti), între judeţele Galaţi şi Vaslui, totodată, şi ca limita de nord a zonei

inundabile a Prutului Inferior aferentă judeţului Galaţi.

b) Limita vestică:

− porneşte de la confluența pârâului Frasin cu Balta Rădeanu, urmăreşte contactul

dintre Lunca inundabila a Prutului şi baza versantului de est a culmii Dealul

Brăila, până în apropiere de satul Rogojeni, urmând, mai întâi, limita de est a

intravilanului Vădeni, apoi, ţărmul de vest al Bălţilor Teleajen, Broscarului şi

Leahii şi, în cele din urmă, hotarul de vest al ariei naturale protejată Lac Pochina

(2.415 – L5/2000) corespunzător bornelor topo, de pe Prut, 1262 şi 1264);

− se suprapune limitei de est a intravilanului Rogojeni, până în apropiere de

confluenţa râului Horincea (XIII – 1.23) cu râul Prut, din dreptul bornei topo

1265;

− continuă pe linia intravilanului din sudul şi pe partea de vest a satului Rogojeni,

până ia contact cu DJ 242D, drum pe care îl parcurge 200 m spre vest;

− continuă apoi în direcţia sud-est, pe Valea Horincea (regularizată), până la

confluenţa dintre aceasta şi pîrîul Oarba (XIII- 1.23.3);

− urcă cca 750 m, în direcţia sud-vest, pe acest ultim curs, până ce subtraversează

DN 26, de sub poala Dealului Chitului;

− pe DN26, înspre sud – sud – est, limita se desfăşoară pe cca 4,3 km, având la est

Balta Sovârca;

− în dreptul bornei topo 1268, limita Parcului se apropie mult de râul Prut, pe care

îl urmăreşte, la distanţa de 15-30 m, până la borna topo 1269 (pe râul Prut), apoi,

urmează limita de est a intravilanului Oancea şi se apropie foarte mult de Prut la

sud de localitate;

− în dreptul bornei topo 1271, distanţa până la Prut se măreşte la cca 4 – 500m,

pentru ca în dreptul satului Slobozia Oancea, să se apropie din nou de Prut, iar la

sud de sat, imediat, limita de vest a Parcului se uneşte, din nou, cu DN 26, al

cărui traseu – în continuare – desparte bălţile Măicaşu şi Vlădeşti de Colinele

Covurluiului (Dealul Chifului şi Dealul Morilor), la NV de Oancea, Dealul

CEDES CD


Vărzăroaia şi Dealul Seaca, la NV şi respectiv la vest de Slobozia Oancea,

Dealul Stoenesei, la vest de Balta Maicasu şi Dealul Ariei, la vest de Balta

Vlădeşti;

− din sudul Bălţii Vlădeşti, unde se încastrează digul de apărare în DN 26 (km 47+

900), începe Zona de indiguire a râului Prut:

• digul are lungimea de 58,4 km şi apără împotriva inundaţiilor

incintele agricole: Brăneşti, Brateşul de Sus şi Brateşul de Jos;

• digul urmăreşte sinuos, dar fidel, cursul de apă al Prutului, din dreptul

bornei topo 1297 până la Cotu Mare/Lac Brăneşti (un polder al râului

Prut din dreptul bornei topo1282);

• traseul descris este marcat şi de bornele silvice 163-162 şi 160, iar

între dig şi malul apei se succed u.a.-urile P 81A, 80 şi 79 ale U.P. V

Lunca Prut, OS Galaţi;

• în continuare, digul ia orientare sud – est până întâlneşte borna silvică

158 (corespunzător bornei topo 1284 pe Prut) din nord-vestul Lacului

Vlăşcuţa (arie naturală protejată, 2.416-L5/2000). De jur-imprejurul

lacului se regăsesc u.a.-urile P77, 76, 75, 74, 73, 72, iar partea de sud

a acestei unităţi acvifere este marcată de borna silvică 144

(corespunzător bornei topo 1287 pe Prut);

• digul continuă în direcţia sud, pe traseul bornelor silvice 142-140-

138, delimitînd .a.-urile P71, 70 şi 69, dintre dig şi mal Prut. La est

de dig, între borna silvică 138 şi 131 (respectiv între b. topo 1290 şi

1295 de pe Prut) se situează Balta Cotu Chiului (bază a genofondului

piscicol);

• pe acelaşi parcurs, în zona dig -mal, se regăsesc u.a.-urile P68, 67 şi

66 ale U.P. V L. Prut. Digul, în direcţie nord-sud, dintre borna silvică

130 şi 120, în continuare, delimiteaza u.a.-urile P65, 64, 63, 62, 61 şi

60. Între bornele silvice 120 şi 113, digul este şi limita de vest a zonei

Cotu Văleni, care cuprinde între dig şi malul Prut u.a.-urile P59, 58,

57, 56 şi 55, aceasta mlastina fiind incadrata pe raul Prut între borna

topo 1298 şi 1302;

• apoi, digul face un cot foarte larg, între borna silvică 113 şi 72,

reprezentând Cotu Beleu (după denumirea Lacului Beleu/R.

CEDES CD


Moldova), cu convexitatea maximă la limita dintre incintele agricole

Brateşul de Sus şi Brateşul de Jos, cot care, pe râul Prut, este marcat

între bornele topografice 1302 şi 1319; zona, în particular, are un

accent foarte meandrat şi include între dig şi mal u.a.-urile P 54, 53,

52, 51, 50, 49, 48, 47, 46, 45, 44, 43, 42, 41, 40, 39, 38, 37;

• plecând din dreptul bornei silvilvice 73, aval, digul este mai puţin

sinuos în raport cu râul Prut (care prezintă multe coturi între borna

topo: 1317 şi 1334), fiind marcat de bornele silvice 68, 66, 64, 62, 60,

58, 54, 52, 50, 48, 46, 44, 43, 40, 38, 36, 34, 32, 30, 28,26,24 şi 23.

Digul se încastrează la Punct Vama Giurgiulesti în DN 2B, respectiv

în rambleul căii ferate Galaţi – Reni.

− la sud de Punctul de Vamă, limita de vest a Parcului continuă pe digul de apărare

la Dunăre, în lungime de 12 km, al incintei agricole Bădălan, cu direcţie spre sud

până la Cotul Pisicii (pe Dunare) şi apoi înspre vest până la Mila fluviatilă 78 /

staţia de pompare C.M. Lunca (la limita de est a intravilanului Galaţi).

• limita, pe această porţiune, străjuieste parcelele silvice: P10, 9, 8, 7,

6, 5, 4, 3, 2, 1 - U.P.V Lunca Prut/ O.S. Galaţi, dintre b. silv. 23 –

24/borna topo 1334 şi borna silvică 1-2;

• de asemenea, urmăreşte şi conturul Lacului Zătun (28,5ha) aflat în

incinta Bădălan, din dreptul Milei fluviatile 767 b. silv.5-6.

- Limita de vest poate fi urmărită apoi pe ţărmul de vest al Lacului Brateş, în

lungime de 5,8 km, plecând din nord – estul municipiului Galaţi.

c) Limita sudică:

− în Parc este inclus şi Ostrovul Prut (Insula Cărăuşului), arie naturală protejată

(2.410-L5/2000), la vărsarea Prutului în Dunăre, care cuprinde parcela silvică 82

a U.P. V Lunca Prut, dintre bornele silvice 166-167, OS Galaţi. Zona este o

enclavă pe teritoriul ARBDD Tulcea;

− limita sudică începe de la confluența râului Prut cu fluviul Dunărea, din dreptul

bornei topo 1335/borna silvică21, UP V Lunca Prut OS Galaţi, urmărind malul

fluviului Dunărea la nivel mediu multianual, amonte, până la Mila

75+500m/Cotu Pisicii;

CEDES CD


− tot în amonte, urmează talvegul Dunării, până în dreptul Milei fluviatile 78.

d) Limita estică:

− începe de la confluenţa râului Prut cu Dunărea: din dreptul bornei topografice

1335/borna silvică 21 şi urmăreşte talvegul râului Prut, pe o lungime de 122,4

km, până în dreptul bornei topografice 1252, din Cotul Rusului, la limita cu

judeţul Vaslui. Este - de fapt - graniţa naturala dintre România şi Republica

Moldova.

Limitele parcului, stabilite de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor prin

HG 2151/2005, care precizează şi faptul că suprafaţa zonei de conservare specială prevazută

în proiectul planului de management al parcului nu poate să difere cu mai mult de 5 % faţă de

suprafaţa zonei de conservare specială aprobat, decât în cazuri bine justificate, în baza unor

studii de specialitate aprobate de către autoritatea publică centrală care gestionează

problemele de mediu şi de către autoritatea publică centrală pentru silvicultură.

3.3.2. Zonele de conservare specială ale Parcului atural Lunca Joasă a Prutului

Inferior

În interiorul Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior sunt incluse şi zonele

de conservare specială, după cum urmează:

− lacul Brateş, inclusiv pepiniera piscicolă şi zona de stufăris şi vegetaţie palustră,

între bornele silvice 166 şi 167;

− zona indiguită a Prutului între Punct Vama Giurgiulesti, (borna topografica 1333

pe râul Prut şi borna silvică 23, OS Galaţi) şi Vlădesti (borna topografica 1297

pe râul Prut) care include parcelele şi subparcelele forestiere 11 - 81A, inclusiv

lacurile, bălţile şi zona de stufăriş;

− zona inundabilă a râului Prut care include Lacul Pochina – Rogojeni, inclusiv

zona aferentă de stufăriş şi vegetaţie palustră şi zona Vădeni situată între

confluenţa pârâului Stâlpului cu râul Prut şi hotarul de nord al judeţului Galaţi cu

judeţul Vaslui, între bornele topografice 1260 şi 1252, pe râul Prut, care include

Lacul Teleajen şi Bălţile Cacia, Maţa şi Rădeanu şi zonele de stufăriş, suprafeţe

agricole, păşuni şi pădure de frontieră;

CEDES CD


− zona râului Prut între malul apei şi talvegul cursului de apă, pe distanţa de 122,4

km, dintre confluenţa cu fluviul Dunărea din dreptul bornei silvice 21, respectiv

borna topografică 1335, de pe râul Prut şi borna topografică 1252, din Cotul

Rusului, de pe râul Prut.

3.4. Obiective turistice

3.4.1. Rezervaţia naturală Ostrovul Prut

Este o rezervaţie forestieră de interes naţional cu o o suprafaţă de 62 ha, situată pe

fluviul Dunărea, în dreptul gurii de vărsare a Prutului în fluviu, pe raza administrativă a

municipiului Galaţi.

Accesul se poate face cu ambarcaţiuni cu motor, pe fluviul Dunărea, cu pornire din

Căpitania Portului Galaţi precum şi pe DN2B Galati - Giurgiuleşti, cu traversarea, cu barca, a

fluviului Dunărea.

Rezervaţia protejează habitatele de pădure naturală de zonă umedă, cu zăvoaie

naturale de plop indigen si salcie, fiind inclusă în Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului.

3.4.2. Lunca Joasă a Prutului

Este o rezervaţie situată în cuprinsul complexului agro – piscicol Maţa Rădeanu, de pe

teritoriul satului Vădeni din comuna Cavadineşti, judeţul Galaţi, care ocupă o suprafaţă de 81

ha, fiind inclusă în Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului.Accesul în incinta rezervaţiei este

posibil cu ambarcaţiuni usoare, pe cursul râului Prut, sau pe DN26, din care, la intrarea

dinspre sud în comuna Cavadineşti, se desprinde DC8 Cavadinesti – Vădeni.

Rezervaţia reprezintă, de fapt, o suprafaţă inclusă în Balta Maţa, din extremitatea nord

– estică a judeţului Galaţi, cea mai mare dintre bălțile naturale din Lunca Prutului (605 ha).

Rezervaţia reprezintă o zonă de o importanţă avifaunistică deosebită, unde pot fi

întâlnite specii ca: barza neagră, stârcul galben, stârcul roşu, egreta mică, lopătarul, lebăda de

vară, gârliţa mare, raţa roşie, lişita, pescăruşul râzător, piciorongul, chira, lăstunul de mal,

rândunica de hambar, gâsca de vară, sitarul etc. inclusă in Parcul Natural Lunca Joasa a

Prutului.

CEDES CD


3.4.3. Lacul Pochina

Este situat în bazinul hidrografic al Prutului Inferior, pe raza satului Rogojeni, comuna

Suceveni şi ocupă o suprafaţă de 74,8 ha.

Este o rezervaţie naturală de interes national şi o zonă de importanţă avifaunistică

deosebită, fiind inclusă în Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului.

Ihtiofauna lacului cuprinde specii de peşti ca : ştiuca, şalăul, crapul, carasul, somnul,

etc.

3.4.4. Lacul Vlăşcuţa

Este situat în zona indiguită a râului Prut, pe raza satului Drăculeşti, comuna

Măstăcani şi ocupă o suprafaţă de 41,80 ha, fiind inclus în Parcul Natural Lunca Joasă a

Prutului

Este o rezervaţie naturala de interes naţional şi zonă de importanţă avifaunistică

deosebită şi în cadrul migraţiei, aici se inregistrează importante efective de păsări acvatice.

3.4.5. Lacul Brateş

Este situat la marginea nord – estică a oraşului Galaţi, la doar câţiva kilometri de vama

Giurguleşti, fiind supranumit „Balatonul Romaniei”, are o suprafaţă de 2.120 ha, fiind unul

dintre cele mai mari lacuri din ţară, cu adâncimea medie de 3m, având însă şi porțiuni unde

adâncimea e mai mică de 1 m.

Lacul este o importantă bază de pescuit, cele mai indicate zone fiind cele de pe latura

de est si cea de nord, unde se pot pescui plătică şi şalău, cu precădere, mai rar caras, crap,

cteno, novac.

Conform unei legende locale, înainte de a deveni domnitor al Moldovei, Petru Rareş

se ocupa cu pescuitul la Brateş, carele sale aprovizionand cu peşte Curtea Domnească de la

Suceava, dar şi cetăţile Tighina, Cetatea Albă şi Chilia. Se spune că numele localităţilor ce se

inşiruie de la lac înspre nord s-ar datora iubirii pe care acesta i-o purta unei tătăroaice, ar

deriva din însăşi declaraţia de dragoste a domnitorului: „Tuluceşti, Tătarca, Frumuşiţa”.

Pe malul stang al lacului Brateş există amenajată o plajă cu nisip, aflată în regim

privat, cu locuri de cazare, restaurant cu terasă, spaţii de joacă pentru copii şi locuri pentru

gratar. Se pot lua şi lecţii de echitaţie.

CEDES CD


3.4.6. Observatoarele ornitologice

Prin realizarea, de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi, a şapte

observatoare ornitologice amplasate în locurile cele mai populate de păsări din teritoriul

Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, în scopul supravegherii şi monitorizării

populaţiilor de păsări din aceasta arie protejată, a fost adusă o nouă oportunitate în faţa

iubitorilor de natură şi a promovării turismului în zonă

Monitorizarea populaţiilor de păsări este o acţiune-cheie a proiectului “Restaurarea

ecologică a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior”, implementat de Agenţia

Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi, în perioada 1 noiembrie 2005 - 30 octombrie

2009 şi cofinanţat de Comisia Europeană, Directoratul General de Mediu, Ministerul

Mediului şi Dezvoltării Durabile şi Consiliul Judeţului Galaţi.

Monitorizarea populaţiilor de păsări se face prin metoda bird census pe transecte şi in

puncte fixe şi va furniza informaţii asupra menţinerii populaţiilor la un nivel care să

îndeplinească cerinţele de protecţie impuse de legislaţia româna şi cea comunitară.

Locurile de observaţie pentru păsări vor fi folosite şi pentru:

- educarea vizitatorilor şi turiştilor;

- supravegherea zonei Parcului natural;

- controlul activităţilor de vânătoare;

- controlul activităţilor turiştilor pentru prevenirea distrugerilor în aria

protejată.

Accesul fiind liber, orice persoană are posibilitatea de a urmări păsările care cuibăresc,

migrează sau se hrănesc de-a lungul râului Prut, între municipiul Galaţi şi Complexul Maţa -

Rădeanu, în urmatoarele puncte:

- amplasament 1 : Lacul Brateş, Municipiul Galaţi;

- amplasament 2 : Lacul Vlăşcuta, Comuna Măstăcani;

- amplasament 3 : Lacul Vlădesti, Comuna Vlădeşti;

- amplasament 4 : Lacul Pochina, Comuna Suceveni;

- amplasament 5 : Zona Şiviţa, lângă dig km 19, Municipiul Galaţi;

- amplasament 6 : Balta Maţa – Rădeanu, Comuna Cavadineşti.

Aceste locaţii sunt un adevărat paradis al păsărilor de apă, mai ales în perioada

inundaţiilor, dar nu numai. Pot fi urmărite numeroase specii de păsări (acvatice, limicole,

răpitoare, silvicole etc.).

CEDES CD


Accesul fiind liber, orice persoană are posibilitatea de a urmări păsările care cuibăresc,

migrează sau se hrănesc pe acest teritoriu. La inventarul speciilor de păsări de pe teritoriul

Parcului Natura Lunca Joasă a Prutului Inferior, s-a constatat un număr total de 239 de specii

dintre care 50 de specii, cu un diferit grad de periclitate şi vulnerabilitate, sunt incluse în

Cartea Roşie a vertebratelor din România (2005): specii vulnerabile (26 specii - 10,9%),

periclitate (14 specii - 5,9%) şi critic periclitate (10 specii - 4,2%).

3.5. Managementul Parcului atural Lunca Joasă a Prutului Inferior

3.5.1. Management general

Pornind de la realitatea potrivit căreia, ecosistemele naturale reprezintă furnizoare

nelimitate de resurse regenerabile, în condiţiile în care acestea sunt menţinute într-o stare

funcţională corespunzătoare, managementul general al Parcului Natural Lunca Joasă a

Prutului Inferior urmăreşte, în primul rând, crearea unei imagini unitare a acestuia, prin

cunoaşterea integrată a structurii şi functionalităţii lui şi selectarea celor mai adecvate măsuri,

pe termen mediu si lung, acţionând asemeni unui mijloc de armonizare a acţiunilor

instituțiilor responsabile de gestionarea resurselor din acest spaţiu, pentru atingerea

obiectivelor legate de conservarea resurselor şi de dezvoltarea activităţilor socio-economice.

În acest context, promovarea ecoturismului, a agriculturii şi a industriilor mici şi

mijlocii la scară locală care să se constituie în noi mijloace de exploatare a valorii peisagistice

a spaţiilor naturale şi promovarea exploatării spaţiilor naturale, în măsura în care se respectă

condiţiile de protecţie şi conservare.

Având în vedere faptul că agricultura poate deveni un factor de presiune foarte

important asupra mediului, pentru ecosistemele naturale din Parcul Natural Lunca Joasă a

Prutului Inferior, menţinerea şi dezvoltarea unor activităţi agricole durabile, care să garanteze

conservarea mediilor naturale şi a peisajelor, are o valoare primordială, activităţile agricole

durabile putând reprezenta o alternativă de dezvoltare economică a acestui spaţiu, în

contextul în care regimul de frontieră nu va atrage investitori pe alte domenii de activitate.

Promovarea dezvoltării durabile a fondului forestier este favorizată în arealul Parcului

Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior şi de ponderea ridicată a suprafeţelor ocupate de

pădurile de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes national, păduri

pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului, incluse în grupa I în Codul

silvic.

CEDES CD


Conservarea diversităţii biologice are o importanţă deosebită, în primul rând pentru

valoarea ei ecologică, genetică, socială, economică, ştiinţifică, educaţională, culturală,

recreativă şi estetică, dar pentru evoluţia şi pentru conservarea ecosistemelor, speciilor şi

habitatelor naturale cât şi pentru menţinerea şi refacerea populaţiilor viabile de specii în

mediul lor natural.

Încurajarea ecoturismului cu respectarea echilibrelor locale şi cu regimul de frontieră

pot transforma Parcul Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior într-un spatiu cu un real

potenţial turistic dat de existenţa unor valori naturale si culturale.

Localizarea Parcului Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior la graniţa dintre România

şi Republica Moldova are avantaje, dar şi dezavantaje, între avantaje putând fi menţionată

posibilitatea de cooperare transfrontalieră în domeniul protecţiei şi conservării resurselor

mediului şi pentru dezvoltarea socio – economică a comunităţilor umane, iar între

dezavantajele, obligaţiile determinate de regimul de frontieră pe care trebuie să le respecte

comunităţile umane din acest spaţiu.

3.5.2. Management turistic

Pentru creşterea atractivităţii Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior,

autorităţile naţionale şi locale au conceput o serie de proiecte, a căror implementare poate

aduce beneficii activităţii economice în general şi turistice, în particular, după cum urmează:

- crearea de căi de comunicaţie, prin amenajarea Prutului ca rută navigabilă între

Stânca Costeşti şi Dunăre, realizarea unui port la Oancea şi a unui aeroport la

Tuluceşti, care pot avea un impact semnificativ asupra ecosistemelor acvatice,

impunând şi modificări ale condiţiilor locale pentru dezvoltarea activităţilor

economice;

- modernizarea sistemului de alimentare cu apă, prin lucrări hidroedilitare de

reabilitare şi dezvoltare în municipii şi oraşe pe termen scurt, amenajarea

sistemului de irigaţii (7690 ha) şi drenare-desecare Brateşul de Sus (12097 ha),

reamenajarea zonei Brateşul de Sus şi utilizarea ei agricolă, care vor contribui la

menţinerea unei presiuni ridicate asupra mediului la vărsarea Prutului în Dunăre;

- promovarea rezervaţiilor naturale recunoscute ca patrimoniu natural naţional:

Ostrovul Prut (62 ha), Lunca Joasă a Prutului Inferior (81 ha), Lacul Pochina

(74,8 ha) şi Lacul Vlăşcuta (41,8 ha);

CEDES CD


- promovarea ca zone de patrimoniu cultural naţional a clădirilor civile urbane:

Palatul Administrativ, Palatul Justitiei, Biserica Precista si Castrul şi aşezarea

civilă de la Tirighina Barboşi toate din municipiul Galati;

- dezvoltarea de localităţi cu rol de servire intercomunală pentru zonele lipsite de

oraşe pe o rază de circa 25-30 km, care necesita actiuni prioritare (Foltesti,

Frumusita, Mastacani);

- dezvoltarea de localităţi cu rol de servire intercomunală pentru comunele cu

scăderi de populaţie de 30-50 %, care necesită acţiuni de sprijin şi revitalizare

(Cavadinesti, Oancea, Suceveni, Vladesti);

- promovarea trecutului istoric al localităţilor din proximitatea Parcului Natural

Lunca Joasă a Prutului Inferior (comunelor Cavadinesti, Suceveni, Oancea,

Vladesti, Măstăcani, Folteşti, Frumuşiţa, Tuluceşti, Vânători), atât de interesant

sub aspectul complexităţii si eterogenităţii numeroaselor elemente care îl

definesc.

3.6. Turism şi facilităţi de turism în Parcul atural Lunca Joasă a Prutului Inferior

3.6.1. Activităţi şi tendinţe turistice

Activităţile turistice în perimetrul Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior au o

frecvenţă redusă şi un caracter sporadic, nedesfăşurându-se într-un cadru organizat.

Prin lipsa de promovare şi gestiune durabilă a resurselor, atât cele naturale (extrem de

bogate, având în vedere prezenţa biodiversităţii ridicate din lunca Prutului) cât şi culturale,

Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior nu beneficiază economic de pe urma

potenţialul turistic de care dispune.

3.6.1.1.Ecoturismul

Ecoturismul, văzut ca o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este

observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură.

Activităţile ce au la bază principiile ecoturismului sunt: drumeţiile, cicloturismul,

călăria, observarea păsărilor (birds waching).

Dintre acestea pe teritoriul Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior există

posibilitatea de observare şi urmărire a păsărilor, în următoarele puncte: Lacul Brateş, Lacul

CEDES CD


Vlăscuţa, Amenajarea Vlădeşti, Lacul Pochina, Zona Șiviţa, amenajarea Maţa – Rădeanu, prin

cele 7 observatoare ornitologice.

Celelalte tipuri de activităţi specifice ecoturismului nu sunt deloc practicate, deşi

biodiversitatea zonei şi peisajul specific sunt resurse de mare valoare, posibile generatoare de

fluxuri de ecoturişti.

Se vede însă necesară şi crearea unor structuri specifice, cum ar fi: cărări delimitate

pentru facilitarea accesului turiştilor în zonele de interes („eco-poteci”), dar şi pentru

limitarea abaterilor acestora spre zone unde ar putea deranja componentele ecosistemice,

puncte de observare şi de belvedere, panouri indicatoare şi informative.

În plus, se pot amenaja structuri speciale pentru regimul de frontieră, ce impune

restricţii în circulaţia persoanelor şi mărfurilor,observarea păsărilor, Parcul Natural Lunca

Joasă a Prutului fiind o zonă importantă de cuibărit şi de migraţie, aflată în strânsă legătură cu

Delta Dunării şi Balta Mare a Brăilei (acestea două din urmă declarate situri RAMSAR de

importanţă internaţională).

3.6.1.2.Turismul ştiinţific

Turismul ştiinţific, văzut ca un punct de sprijin în ecoturism, poate fi generator de

beneficii economice mari pentru populaţia locală şi fondurile de gestionare ale Parcului.

Se pot organiza reuniuni, conferinţe, workshop-uri cu caracter ştiinţific,

interdisciplinar şi aplicativ pentru studierea ecosistemelor din Parcul Natural Lunca Joasă a

Prutului şi a relaţiilor acestuia cu cele doua situri RAMSAR din vecinătate.

3.6.1.3.Turismul şcolar

Turismul şcolar este benefic şi extrem de important pentru dezvoltarea turistică a

arealului studiat, copii de azi fiind adulţii de mâine, care dobândind deja din copilărie o

educaţie ecologică sănătoasă pot gestiona mai bine arealul în cunoştinţă de cauză şi pot trăi

într-o relaţie bazată pe echilibru cu mediul.În acest scop, se vede necesară organizarea de

tabere, şcoli de vară, workshop-uri tematice, cursuri de orientare în natură, programe de

ecologizare şi chiar lecţii de biologie aplicată pe teren.

Pe teritoriul Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului nu se găseşte nici o tabără şcolară

şi nici un camping, o posibilă viitoare creare a acestora fiind utilă şi cu efecte benefice de

lungă durată.

CEDES CD


Deşi turismul şcolar este încă la început în arealul studiat, o primă iniţiativă în acest

scop aparţine comunei Măstăcani, unde cadrele didactice şi elevii şcolilor primare au pus

bazele unui Club Ecologic, care a luat deja parte la câteva acţiuni de ecologizare a bălţilor din

lunca Prutului. Copii s-au dovedit a fi deosebit de receptivi la problemele de mediu, în final

Clubul Ecologic din Măstăcani fiind inclus în Programul de Granturi Şcoală – Comunitate,

iniţiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Un alt exemplu bun în acest sens este iniţiativa

Centrului de Consultanţă Ecologică din Galaţi, care a lansat „Trofeul Şcoala Verde”. Prin

această iniţiativă se urmăreşte implicarea activă a elevilor şi profesorilor în dezvoltarea unei

societăţi durabile din punct de vedere ecologic.

Potenţialul turistic este generat de zonele umede prin prezenţa elementelor

avifaunistice.

3.6.1.4.Turismul de week-end

Turismul de week-end reprezintă o formă de turism dezvoltată şi în prezent, însă

neorganizat şi necontrolat. Proximitatea municipiului Galaţi şi calitatea deficitară a mediului

în acest oraş face ca spaţiul analizat să fie destul de atractiv la sfârşit de săptămână, în special

în anotimpul cald.

Activităţile de pescuit, vânătoare şi recreere, echitaţie, sporturi acvatice, recreere, pot

reprezenta activităţi care să aducă beneficii importante comunităţilor umane din proximitatea

Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior. Acest tip de activităţi au fost însă identificate

ca generatoare ale unui impact negativ, mai ales prin cantitatea de deşeuri solide depozitate

necorespunzător, la care se adaugă de cele mai multe ori comportamentul turiştilor, care

adesea poate duce la perturbarea liniştii şi deranjarea componentelor ecosistemelor fragile

(având în vedere şi caracterul de arie protejată şi zonă umedă cu ecosisteme speciale).

Se consideră, aşadar, că este necesară limitarea acestui tip de activităţi turistice în

câteva areale clar delimitate şi amenajate corespunzător pentru oferirea unor condiţii minime

(coşuri de gunoi, băncuţe şi mese de lemn, o vatră specială pentru amenajarea focului) precum

şi a unor materiale informative (tip panou, pliante) care să (re)aducă la cunoştinţa turiştilor

faptul că se află într-o arie protejată iar starea de conservare şi peisajul ţin şi de

responsabilitatea lor, prin comportamentul civilizat pe care trebui să-l manifeste.

CEDES CD


3.6.1.5.Turismul cultural

Complementar acestor posibilităţi de turism şi agrement în natură, arealul studiat

oferă şi posibilitatea practicării unor forme de turism cultural (istoric, religios, etnofolcloric)

în localităţile ce se învecinează cu Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului în partea vestică.

Localităţile limitrofe parcului posedă resurse arheologice şi istorice, plecând de la

vestigiile ce datează din paleoliticul final şi urmele diverselor culturi (cultura Monteoru,

Gumelniţa, Folteşti, Usatovo) şi până la vestigiile şi bisericile din perioada medievală,

modernă şi contemporană.

Majoritatea bisericilor construite în localităţile din proximitatea Parcului Natural

”Lunca Joasă a Prutului Inferior” au fost ridicate după unirea Moldovei cu Ţara Românească

din 1859 şi până la marea unire din 1918. Cea mai veche biserică este cea din Comăneşti,

comuna Cavadineşti, Biserica Sf. Voievozi, datată 1796. O altă biserică veche, construită în

1828 din vălătuci, se află în satul Chiraftei, comuna Măstăcani, Biserica Sf. Voievozi.

Deşi nu toate aceste resurse posedă o mare forţă de atracţie a turiştilor, pot exista

anumiţi turişti de nişă (istorici sau pasionaţi de istoria veche a Ţărilor Române, arheologi şi

studenţi la arheologie, sociologi, etc.) ce pot fi foarte interesaţi de acestea.

3.6.1.6.Turismul rural şi agroturismul

Tot aici se poate încadra şi turismul rural şi agroturismul prin care se înţelege

petrecerea unui sejur în cadrul unei comunităţi locale rurale, respectiv într-o gospodărie

agricolă.

Turistul poate fi implicat mai mult sau mai puţin în activităţile tradiţionale ale

respectivei zone sau gospodării. Adevăratul agroturism se desfăşoară în gospodării care se

apropie cât mai mult de arhitectura şi modul tradiţional de viaţă din zonă.

Se adaugă potenţialul folcloric reprezentat prin multiplele sărbători care încă se mai

păstrează, festivalurile şi evenimentele cu caracter folcloric, precum: „Festivalul cântecului şi

jocului popular horincean”, „La Stâna din Deal” şi ansamblurile de instrumentişti ”Doina

Brateşului” sau grupuri vocale - ”Frumuşencele”, de exemplu. În satul Siviţa, comuna

Tuluceşti, se află un muzeu de artă sătească, numit „Vatra cu dor” al artistului popular Paul

Buţa, iar la Cavadineşti a fost înfiinţat un muzeu dedicat folclorului de pe Valea Horincei.

În cadrul Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului, se remarcă şi potenţialul turistic

viticol, localităţile Găneşti, Suceveni, Rogojeni, Oancea, Slobozia Oancea, Vlădeşti, Brăneşti

CEDES CD


aflându-se în arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu denumire de origine ”Dealu

Bujorului”, din soiurile Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagră, Sauvignon, Merlot, Feteasca

Albă, Riesling Italian, Băbească Neagră şi Fetească Regală.

Există propuneri pentru realizarea integrată a unui traseu turistic specific, „Drumul

Vinului în Moldova”, care să cuprindă podgorii din judeţul Iaşi, Vaslui, Galaţi, Bacău şi

Vrancea, pentru aceasta fiind însă necesară corelarea iniţiativelor locale cu cele ale ANTREC

şi ale altor operatori turistici.

3.6.2. Obiective turistice

3.6.2.1.Comuna Tuluceşti

În comuna Tuluceşti, în aria protejată Pădurea Gârboavele, pe o întindere de 1.36 ha,

Muzeului Satului reconstituie la o scară mai mică o vatră de sat românesc care cuprinde patru

gospodării din zona Cavadineşti, Măstăcani, Corod şi Cahul.

Obiectele din aceste case, de la vasele de lut, icoane, covoare, prosoape şi până la sănii

şi căruţe, deţin o adevărată valoare patrimonială prin modul de realizare, dar şi prin vechimea

acestora, având în vedere că cele mai multe sunt din secolul XIX sau începutul secolului XX.

Muzeul Satului este o continuitate a tradiţiilor poporului român şi a celor care îşi duc

veacul la gura Prutului Inferior. Vizitatorii vor putea găsi la Muzeul Satului o fântână cu

roată, o fântână cumpănă cu teică, o moară de vânt şi o afumătoare, două oale pentru sarmale,

din ceramică neagră, nesmălţuită, care nu se mai fabrică în această zonă a ţării de cel puţin 70

de ani. Tot în casele tradiţionale pot fi găsite levicere (covoraşe) cu o vechime de 100 de ani.

3.6.2.2.Comuna Frumuşiţa

O legendă menţionată în două monografii ale satului Frumuşiţa explică numele unor

localităţi (Frumuşiţa, Şiviţa, Tătarca, Tuluceşti şi Scânteieşti) prin ceea ce ar fi spus Petru

Rareş în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), cu ocazia unei lupte cu tătarii pe

malul Dunării despre o tânără: “o frumuiasă cu şuviţe, chiar tătarcă dacă eşti, tu luceşti şi

scânteieşti”.

Amplasat într-un părculeţ aflat la intersecţia şoselelor Galaţi-Bârlad cu Frumuşiţa-

Scânteieşti, poate fi vizitat Monumentul Eroilor din al doilea război mondial, care a fost

ridicat din iniţiativă publică. Ansamblul Gării din Frumuşiţa (staţie de călători, magazie de

CEDES CD


cereale, magazie de mărfuri) a fost realizat în 1909, iar astăzi figurează în Lista monumentelor

istorice din judeţul Galaţi.

3.6.2.3.Comuna Folteşti

Fiecare biserică are o zi de hram, căreia i se acordă o atenţie deosebită în acest spaţiu,

contribuind astfel la îmbunătăţirea patrimoniului cultural imobil.

3.6.2.4.Comuna Oancea

Pe malul Prutului, mult mai aproape de Cahul, decât de Galaţi sau Bârlad, comuna

Oancea are istorie. În cinstea eroilor a fost refăcută vechea troiţă a lui Ştefan cel Mare care

este amplasată în fața cimitirului eroilor. În zare, de pe dealul de la troiță, se vede orașul

Cahul. Orașul de dincolo de Prut se află la doar 7 kilometri de Oancea.

Într-o zi însorită privirile îţi vor fi atrase de frumuseţea zonei: lacuri, sălbăticie,

pădure, oameni mai veseli la chip şi ospitalieri ca buni moldoveni ce sunt.

În apropierea primăriei, biserica nouă şi frumoasă îşi scaldă turlele în razele soarelui.

În fiecare an, a doua zi de Paște, se organizează Hora Satului.

Tot la capitolul atracţii turistice intră Biserica Sfântul Gheorghe construită în 1923 şi

renovată în 2007, Biserica Adormirea Maicii Domnului construită în 1824, Biserica Sfânta

Treime construită în anul 1998, alături de cele patru monumente istorice: Cimitirul Eroilor

căzuti în cel de-al Doilea Razboi Mondial, Troiţa lui Stefan Cel Mare şi Sfânt, Monumentul

Eroilor căzuți în Războiul pentru Independenţă (1877) şi Primul Război Mondial (1916-

1918), Monumentul Eroilor Onceni căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial. Toate acestea

sunt atracţii turistice, iar cadrul natural în care este amplasată comuna se pretează la

agroturism. Eforturile depuse de administraţia locală dau deja rezultate, pentru că având

utiliăţi şi drumuri bune, investiţiile private se vor dezvolta.

Începând cu 1 septembrie 2005, comuna Oancea a fost nominalizată printre primele 20

localiăţi din ţară cu titlul de Sat European. Autorităţile locale au depus documentele privind

înregistrarea mărcii de vie "Oancea", unde soiul de vin "MERLOT" a fost premiat cu cinci

medalii de aur.

Nu întâmplător, în cadrul sediului Primăriei Oancea se află şi sediul Centrului de

Informare pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, având toate facilităţile

(telefon, fax, internet) şi dotat cu echipamentele necesare desfăşurării activităţilor de

conştientizare şi pentru organizarea evenimentelor ecologice.

CEDES CD


Accesul spre Centrul de Informare se face pe drumul Naţional 26 Galaţi-Murgeni şi

Drumul Judeţean 242E Oancea-Băneasa, folosindu-se autobuze sau microbuze care circulă pe

ruta GalaţiIaşi-Huşi.

Dacă în stânga drumului, ce taie în două localitatea, natura a aşezat dealurile line ale

Covurluiului, în schimb, în partea dreaptă, se înfăţişează în toată splendoarea ei Balta

Şovârca. Salba de lacuri, care se intinde pe o suprafață de peste 600 hectare, constituie o

atracție turistică deosebită. Se poate practica acum doar pescuit sportiv.

3.6.2.5.Comuna Cavadineşti

Pe drumul dinspre Galaţi, înainte de a ajunge la Oancea, se poate vizita comuna

Cavadineşti. Considerată încă din 1436, an de atestare documentară, ca fiind o aşezare de

răzeşi, ce au avut şi au ca ocupaţie agricultura, mijloc de existenţă, Comuna Cavadineşti s-a

evidenţiat cu oameni ce şi-au păstrat identitatea, cunoscuţi fiind pentru modestie, hărnicie şi

ospitalitatea tradiţională.

Potrivit unei legende cu privire la aceste locuri, se spune că pe aceste ţinuturi ar fi fost

un vrednic haiduc cu numele Cavadin „care ar fi împărţit dreptatea mulţimii cu ambele mâini”

acest personaj regăsindu-se şi în textul baladei Horincei simbol folcloric al Văii Horincei.

Pe raza Comunei Cavadineşti se găsesc şapte şcoli generale şi şase grădiniţe, precum

şi şapte biserici, majoritatea locuitorilor având religia creştin ortodoxă. Comuna Cavadineşti

sau Valea Horinei este bogată în tradiţii, obiceiuri, iar pentru păstrarea şi transmiterea lor se

desfăşoară o activitate intensă în cadrul celor trei instituţii culturale în care una are şi statut de

Casă de Cultură, fiind situată în satul de reşedinţă a localităţii.

Trecând prin comună rămâi plăcut surprins de clădirea impunătoare a centrului

cultural, de muzeul satului, de şcolile frumoase, recent renovate, de aerul modern şi vechi în

acelaşi timp. Dar cel mai important obiectiv pentru comunitatea de lângă Prut este şcoala de

teatru din comuna care promovează tradiţiile şi obiceiurile, stimulând tinerele talente.

Pe lângă ansamblul folcloric de adulţi „Horincea”, a fost înfiinţat şi unul pentru copii

între 4-12 ani numit „Cavatin”. Colecţiile Muzeului satului tezaurizează multe obiecte rare:

vârtelniţa, raghila (de prelucrat cânepa), ciciric (pentru depănat), tivda, bota (de cărat apa la

câmp), fier de călcat (cu cărbuni), război de ţesut (complet), ţăpoi (furca de lemn), căuş de

făină, covăţele, sită, dărmoi, mâner de umbrela (din lemn sculptat), piua de grâu, faţă de masă

de borangic, ţesături, cusături, prosoape... să le vadă tot românul şi să priceapă cum a fost

odată ca niciodată...

CEDES CD


În fiecare an, comuna Cavadineşti găzduieşte un festival folcloric, de obicei organizat

pe 26 octombrie, când creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Dumitru. Festivalul

reuneşte artişti populari din Iaşi, Galaţi şi Republica Moldova2.5.6.3. Facilităţi. Posibilitățile

de cazare.

3.7. Factori restrictivi în dezvoltarea turismului în Lunca Inferioară a Prutului

Dezvoltarea turistică a zonei Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului este împiedicată

de o serie factori restrictivi, după cum urmează:

a) lipsa unităţilor de cazare şi a celor de alimentaţie corespunzătoare este

elementul restrictiv primordial:

- Complexul de agrement Brateş, care pune la dispoziţie spaţii

de cazare (20 de căsuţe a cate 2 locuri fiecare), plajă

amenajată cu umbrele, foişoare cu 10 locuri, teren de sport

pentru volei şi fotbal, amplasat în zona Lacului Brateş, cel mai

mare lac de luncă din România, localizat în partea de nord –

est a municipiului Galaţi, la limita sudică a Parcului Natural

Lunca Joasă a Prutului Inferior a fost amenajat;

- trei pensiuni turistice amplasate în localităţile ce se

învecinează cu Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului, în

partea vestică, respectiv, două pensiuni turistice pe teritoriul

comunei Frumuşiţa şi una în comuna Tuluceşti.;

- posibilităţi de cazare, cu condiţii medii de cazare şi servicii

care aparţin Ocolului Silvic Galaţi (Canton Zătun), AJVPS

Galaţi (Amenajarea Piscicolă Maţa – Rădeanu) şi Consiliului

Judeţului Galaţi (Vila de protocol Zătun) ;

- posibilităţi de cazare, cu condiţii de cazare şi servicii medii în

gospodăriile ţărăneşti din localităţile din vecinătatea Parcului.

b) infrastructura extrem de slabă;

c) căile de comunicaţie degradate şi doar parţial asfaltate, cu excepţia căilor

principale care leagă oraşul Galaţi de punctul de frontieră Oancea;

d) slaba comunicare şi cooperare între autorităţile locale, instituţiile de referinţă

din domeniul turismului şi populaţia locală.

CEDES CD


CO CLUZII

1) Prutul face parte din grupa râurilor estice, fiind al doilea râu ca lungime din România,

având valoare de graniță de stat între România și Ucraina, respectiv, Republica Moldova,

pe o distanță de 704 km, vărsându-se în fluviul Dunărea, în aval de municipiul Galați, la

Giurgiulești.

2) Suprafața totală a bazinului hidrografic al râului Prut este de 27.540km2, din care

109.00km2 se află pe teritoriul României, fiind distribuită pe cele 3 sectoare, după cum

urmează: cursul superior cu o lungime de 629 km, cursul mijlociu cu o lungime de 1439

km şi cursul inferior cu o lungime de 924 km.

3) Râul Prut este un ecositem acvatic deosebit de interesant, din punct de vedere al

biodiversităţii caracteristicilor geologice şi geomorfologice, dar şi din punct de vedere

peisagistic.

4) În afară de cadrul natural hidrologic specific, ce poate include activităţi de recreere, de

pescuit, vânătoare, aventură, etc, râul Prut beneficiază de o diversitate floristică şi

faunistică deosebită precum şi de alte elemente proprii de atracţie care îi crează caraterul

de unicitate.

5) Lunca Prutului Inferior se află situată în estul judetului Galaţi, în Regiunea de Dezvoltare

de Sud – Est, Euroregiunea Dunărea Inferioară, la graniţa cu Republica Moldova.

6) Existenţa rezervaţiilor naturale din Lunca Prutului Inferior constituie un element pozitiv

atât din punct de vedere al echilibrului ecosistemelor, cât şi sub aspectul valorificării

turistice a acestora.

7) Prezenţa, în Lunca Inferioară a Prutului, a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului

Inferior, reprezintă o oportunitate extraordinară de valorificare superioară a diversităţii

ecologice de care parcul dispune şi de rentabilizare a acestuia, prin turism.

8) Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior cuprinde rezervaţiile naturale: Ostrovul

Prut, Lunca Joasă a Prutului, Lacul Pochina şi Lacul Vlăşcuţa, la care se adaugă şi zona de

CEDES CD


conservare specială Lacul Brateş, inclusiv pepiniera piscicolă şi zona de stufăriş şi

vegetaţie palustră din zonele adiacente.

9) Ecoturismul se poate practica în Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior prin

posibilitatea de observare şi urmărire a păsărilor, în cele şapte observatoare ornitologice

amplasate în punctele: Lacul Brateş, Lacul Vlăscuţa, Amenajarea Vlădeşti, Lacul Pochina,

Zona Șiviţa şi amenajarea Maţa – Rădeanu.

10) Turismul ştiinţific poate fi practicat sub forma unor reuniuni, conferinţe, workshop-uri cu

caracter ştiinţific, interdisciplinar şi aplicativ pentru studierea ecosistemelor din Parcul

Natural Lunca Joasă a Prutului.

11) Extinderea şi generalizarea iniţiativei Clubului Ecologic al elevilor din Măstăcani şi a

Centrului de Consultanţă Ecologică din Galaţi, prin înfiinţarea unei tabere şcolare, poate

conduce la dezvoltarea şi consolidarea turismului şcolar în Parcul Natural Lunca Joasă a

Prutului Inferior.

12) Proximitatea municipiului Galaţi şi calitatea deficitară a mediului în acest oraş poate

induce o dezvoltare accelerată a turismului de week-end, care să aducă beneficii

importante comunităţilor umane din proximitatea Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului

Inferior.

13) Promovarea turismului cultural în localităţile limitrofe Parcului Natural Lunca Joasă a

Prutului poate exercita o forţă de atracţie semnificativă asupra turiştilor, cel puţin, asupra

aşa numiţilor turişti de nişă (istorici, arheologi şi studenţi, sociologi, etc.).

14) Turismul rural şi agroturismul pot promova comunităţile locale rurale adiacente Parcului

Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, potenţialul folcloric şi potenţialul turistic viticol,

prin conexarea zonei la traseul turistic specific, „Drumul Vinului în Moldova”.

15) Identificarea corectă a factorilor restrictivi ai dezvoltării turistice a zonei Parcului Natural

Lunca Joasă a Prutului poate conduce la eliminarea vulnerabilităţilor şi îmbunătăţirea

condiţiilor de acces şi cazare a turiştilor, printr-o mai bună cooperare între autorităţile

locale, instituţiile de referinţă şi operatorii din domeniul turismului şi comunităţile locale.

CEDES CD


Bibliografie

1. Vasile BĂCĂUANU și colaboratorii, Podişul Moldovei – natură, om, economie, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980;

2. Dumitru BEZNEA, Ecosisteme viticole din cadrul podgoriilor judeţului Galaţi, Cercetări

agronomice în Moldova, 4, Iaşi, 1992;

3. Roxana CIOBANU și colaboratorii, Relații cu publicul și prestări servicii în turism și

agroturism, Editura Cermaprint. București, 2008;

4. Ioan COSMESCU, Turismul, Editura Economică, București, 1998;

5. Răzvan Cătălin DOBREA şi Andreea Nicoleta ŞTEFĂNESCU, Analiza competitivită ii

industriei turistice din România în contextul globalizării economice, Economie, seria

Management, Anul XI, Nr. 1, 2008;

6. Vasile GLĂVAN, Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management

– Turism, Editura Eden, București, 1996;

7. Teodor GLĂVAN, Biodiversitatea ecosistemelor cu valoare naturală ridicată din zona

Prutului inferior, Societatea Ornitologică Română, Studiu de caz, 2008;

8. Rodica MINCIU, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2006;

9. Gheorghe NĂSTASE, Valea Prutului, Revista de Geografie, Bucureşti-Cluj, 1945;

10. Gabriela STĂNCIULESCU și colaboratorii, Tehnica operațiunilor de turism, Editura All,

București, 2005;

CEDES CD


11. Gabriela STĂNCIULESCU,Tehnologia turismului, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003.

Date post:	31-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	simion-marius-emil
View:	251 times
Download:	2 times

Simion Marius - Potentialul Turistic Al Luncii Inferioare a Prutului Si Posibilitatile de...

Documents