^jou-u-lix XI. ARADU, 30 Augustu (11 Septemvre) 1887. Nr. 3 5 .

S I OuUL A. F o i a b i s e r i c e s e a , sco las t ica , l i t e r a r a si e c o n o m i c a .

Iese odată in septemana: DUMINECA.

PEETIULU ABONAMENTULUI. Pentru Austro-TJngari'a :

Pe unu anu 5 fl.—cr., pe Va a n u 2 n - 50 er. Pentru Romani'a si strainetate :

P e unii anu 14fr., pe jumetate anu 7 franci.

P R E T I U L U I N S E R T I U N I L O R U : Pentru publicatiunile de trei ori ce contienu cam 150 cuvinte 3 fl.; pana la 200 cuvinte 4 fl.;

si mai sns 5 fl. v. a.

Corespondentiele sè se adreseze Redactiunei

„ B I S E R I C A si SCOL'A." Er b a n i i de p r enumera t i une la

T I P O G R A F I ' A D I E C E S A N A in A R A D ,

3îr. 2853. _A. :n .Tx:n .c ru . :

Esamenele de cualificatiune preotiesca, se vor tiene in dilele 21, 22, 23 si 24 septemvre cal. vechia anul curinte, si anume: in 21 esamenele scriptaristice, er in cele urmatone esamenele verbali, si anume dela orele 8 pana la 12 inainte de amădi, si dela 3 pana la 6 6re dupa amedi.

Cererile pentru admitere la aceste essamine sunt a-se inaintâ acestui Consistoriu celu multa pana la 10 Septemvre calendariulu vechiu anulu curentu.

Arad, 7/19. August. 1887. Din incredintiarea Presantiei Sale

Domnului Episcopu diecesan: losif Goldisiu.

protosincel.

Predica la incepntnlu anului scolastica de parochulu betrann.

Invetia pranculn calea, pe careatrebue se amble si candu va imbetrani, nu se va abate dela ea.

Pild. X X I I . 6.

Cu repejune trece timpuiu pe dinaintea ochiloru noştri; de abia ni se pare ca am semenatu, si eta eâ si seccraramn, de abia ni se pare ca fuseramu te­meri, si eta câ am inaintatu cu verst'a si alţii au ajunsu teneri in loculu nostru, era pre betranii de mai nainte ii-am petrecuta din lumea acest'a si nu­mai in aducerea aminte a acelora remasi mai traiescu, tandu adecă facem pomenirea numeloru, loru. — Plugariulu intieleptu scie, câ secerisîulu mai totdesma atârna dela grij'a pusa asupra pamentului, ploile multe seu seeef'a lunga, grindin'a s. a. aceste le privesce «a cercetări de sus si nu rabscesce contra voiei lui Ddieu, scie, câ si aceste suntu pentrn îndreptarea cmenimei. Temes'ar cineva de Ddieu, deca n'ar eu-nosce poterea lui cea mare ! ?

Precum dara plugariulu intieleptu se silesc,/ a-si imbuni pamentulu din anu in anu, ca se aduea Todu : astfeliu totu omulu cu-minte si-indrepta paşii

s*ei din lume astfeliu, câ se-i fia bine, si se indepar teze necazurile si neajunsele delà sine si delà cas'a sa" Se silesce spre acést'a pana anca are timpc, câ nu cumva la betranetie si la slabia se fia nevoitu a se supune îieplaceriloru, candu adecă are potere a le indepartâ dela sine.

Dintre toti omenii din lume mie mi se pare, eà nici unii n'au mai mare trebuintia d'à se folosi de timpii pana anca nu e tardiu, ca si părinţii intru crescerea fiiloro loru.

Plugariulu de cumva a intardiatu a semenâ unu anumitu soiu de sementia, pote semenâ alt'a in acea holda seau la casulu celu mai ren —a pierduta ro-dulu de pe unu anu ; negutiatoriulu de s'a intardiatu dela unu tergn, pote merge la aitulu : părinţii inse déca s'au intardii atu cucrescerea prunciloru, s'au in­tardiatu pe intréga viéti'a lom; nuiéu'a dèca se in-grôsia odata, mai ingraba se rompe, decâtu se se in-covôie dupa placulu omului : astfeliu si prunculu déca a trecuta peste vrest'a copilăriei, urméza indreptariu-lui ce i s'a data pana a fostu cru du — banu ori reu. Éta Iubitiloru Ascultători, pentru-ce ne invétia Intieleptulu Solomonu candu dice : „Invetia prunculu calea pe carea trebue se amble si candu va imbetrani nu se va abate dela ea (Prov. XXII . 6). Eta pen-truce nu e iertata se intardiiàm nici o dî, nici unu césu, candu e vorb'a despre crescerea prunciloru nostrii.

Suntemu Iub. Cr. la inceputulu anului seolariu, candu adeca dupa o pausa de 2—3 luni érasi se deschidu usîle scolei, si candu pruncii din comuna, cei cari snntu de o limba si de o lege érasi incepu a se aduna Ia scôla, ca se invetie in limb'a maicei loru cum se cinstésca pre Ddieu, pre părinţi si pre deaprépele ca se aiba viétia lunga, si se se faca, omeni de omenia ; se aduna érasi la scôla ca se invetie cum vom avé se traiésca in lume candu voru fi mari, ca se nu fie ei omeni din urma, ci se fie intielepti si deştepţi si luminaţi.

Asia insemnetate mare are scoTa si in celum^

280 B I S E R I C A si S C Ó L ' A Anula XI.

mica satu, in câtu eu nici nu-mi potu închipui j¡ fruntasiu comunalu, carele se nu fia petrunsu de fo- i losulu ei, ba dica cà sta reu satului si servescespre < rusîaea si-botjocur'a preotului si a celor'a-lalti frun- Ì tasi din comuna, deca scól'a n'ar fi castigata dupa > cum se eade si dèca prandi din satu nu o ara cer- j ceta-o in tòte dîiele, pentru aceea mi-asiu aserie mie \ de pesata, dèca dia prilegiulu acest'a nu v'asiu in- ì demnă cu tòta tari'a cuventului ca se ve tramiteti > pruncii la scóla, — si se-ii tramiteti acuma, la l inceputnlu scolei, acum pana anca nu e tardiu, caci \ timpulu nu ne intréba, elu trece cu iutióla naintea Í nòstra. Í

A indemná pre cineva se-si tramita pranculu la < ssóla! — óre ce va se insemne acóst'a? Dápoi cà jj scól'a este unu locu anume intocmitu, unde pruncii se > se deştepte si se-se lamineze, cà se ajungă barbati in- i> tielepti, era pruncii suntu ai nostru ; deci-va potea i sta întrebarea, cum vine ca cineva se-si perda tim- \ pulu cu aceea, ca se indemne pre părinţi se-si tra- \ mita pruncii la scóla ! 5

Si totuşi e asia Iub. Ascult. — Omulu ambla \ dopa bine, si totuşi de multe-ori se feresce de elu ; Ì yede'scăderile aitor'a, ale sale nu; de-rendu ne tre- ¡ dîmu cà ar fi trebuitu se facemu ceva, dupa-ce a l trecutu vremea ; pretotindinea ne batjocorescu nému- l rile straine, cà noi romanii ne tredimu numai in ur- \ ma, vedeinu adeca, eà ar fi trebuita se facema ceva ì ce n'armi facuta la timpulu seu. -— Astfeliu ati po- \ tutu audi si voi insiva, cum malti dintre noi vino- Í Tatiescu părinţii loru din grópa pentrucà nu ii-au l lasatu se amble la timpulu seu la scóla ; acuma ve- < du ei câtu ar fi de bine, désa aru fi invetiatu barem ì se canósca ce e tipărita intr'o carte, séu se cetésca > ce e scrisu intr'o scrisóre, asia - ei insisi dîcu j despre sine, cà au ochi si totuşi nu veda, au gura si £ nu vorbescu cu ea . . . Asia e Iubitiloru, de vino- ^ Tatîtu — sciu vinovaţi, si le pare reu, cà nu veda si :> nu vorbescu — dar tare gresieseu candu se pianga ¡¡ astfeliu, d'apoi cà vedu ei multe ce n'ar trebui se < Tedia, vorbescu multe vorbe netrebuite si clevetescu câte > tòte asupra deaprópelui, de ce nu lasa dara pre pa- l rinti se odihn03ca, d'apoi nu se veda ei insusi pre ¡ sine, cà nici densii nu se ingrijescu mai bine despre \ crescerea prunciloru ,loru. Sciu bagá de vina aitor'a j; dar chiar pentru acést'a densii suntu cu multu mai > Tinovati, pentruca adeca ei sciu cum ar fi bine si to- $ tusi nu-îu faca. \

Unu reu acest'a tare latita intre creştinii de l astadi si pre care numai crescerea cea dupa mintea ? intielépta lu-póte desradeciná dintre ómeni. \

Crescerea acést'a Iubitiloru se nu credeţi voi <i cumva cà ar sta intr'atât'a, cà ve îngrijiţi de prunci, i eá ei se crésca mari si tari si apoi alta nemicu. Fió- s rele chiar si cele mai selbatice anca facu atât'a pentru i puii lora, si nu s'a vediutu puiu de pasere parásita í

de mama-sa pana mai naiute nu l'a invetiatu se sb6re, se cânte si cum se-si câştige traiulu vieţii. Dela o fiara selbatica si dela o pasere mica e si destula

Ei! dar omulu e omu, nu dobitocu; nu e fiin-tia tereitdria nici cu 4 pitiore, ci e zidirea cea mai alesă pre carea Ddieu a facut'o după chipula si ase-menarea sa si ca se domne3ca peste tote celelalte vietăţi.

Asemenarea acest'a a omului catra Ddieu se na credeţi Iubitiloru câ ar stâ intr'alt'a de câta ia aceea, câ sufietulu nostru si in sufietu mintea nd3tra e o schinteia, o parte chiar din insusi Ddieu Santalu. — Leulu si-arata poterea prin c6da, boulu prin c6rne, calulu prin copite, sierpele prin limb'a veaiadsa; paserile si au scăparea in aripi, iepurile iu faga s. a. m. d.: omulu si-are arm'a sa in minte si ac6sta arma e mai ascuţita de câtu sabi'a si mai poternica de câtu*t6te tunurile din lume. Prin minte omulu a imblandîtu fierele selbatice, a prinsa boulu in jugu, prin minte a aflatu folosulu ierburiloru, poterea abu­rului, a infrenatu chiar poterea tresaetalui. Mintea, acesta arma a omului, o p6rta omulu cu sine preta-tindiuea, in dramuri, la tergari, in adaaari, la jude­cătorii, in tiarina ; ea ne lumineza in intunerecula nopţii, ne scdte din primejdii; omulu cu minte lumi­nata devinge pedecile ce-i stau in cale, se scie mân­gâia in necazuri, afla bucuria si desfătare ia traiulm seu pamentesc; omula lamiaata scie ce vorbi caada stâ naintea judecatorielora, ela nu se lasa se fia in urma, se silesce a cuprinde loca intre dmenii cei de frunte si deca nici n'ar ayaa averi paannte3ci, sera-ci'a na o privesee de greumentu nici de pedeca catra fericire si îndestulare. — întrebaţi pre unu omu se-racu dar cu invetiatura, cu câtu pretiu ar vinde elu iavetiatar'a lui, si se na ve miraţi deca va răspunde câ mai voiesce a remane seracu, dar luminatu, deeâtu bogatu fara invetiatura. Si dreptu are.

Omulu luminata si intieleptu are omenia nain­tea toturora celor'a ce-lu cunoscu. Caada aprindi lu-min'a si o puni undeva se lamineze toti cei din casa se intorcu cu fetiele catra ea: asia si omulu inve­tiatu si intieleptu fia in sfaturi bisericesci, ori satesci, fia la petreeeri si alte adunări, toti privescu spre elu, asculta sfatulu lui si dupa densulu se îndrepta vorbele din adunare. Ferice de satulu unde sânta mulţi 6meni intielepti si cu-minte /

Ce se dîcemu acum'a despre omenii, cari nu suntu luminaţi cu invetiatura, si deci au remasu na-poi'a aitor'a. — Acesti'a suntu de d6ae feliuri; uaii, caror'a li pare reu câ n'au invetiatu in pruncia si alţii, care nu semtu intr'ensii nici o scădere pantra acest'a. Cei dantâi ii cunosci de dupa aceea, câ la omenii cu invetiatura privescu ca unu feliu de întris­tare ; vedienda-ii pre ei adeca, si-aducu aminte de timpulu trecutu, cum ei nu l'au folosita spre lami­narea loru ; ii-audi suspinandu totdeuna, candu suntu.

Anulu XI. B I S E R I C A si S C O L 'A 281

siliţi a prinde de eondeiu, pana altulu trage o cruce naintea numeloru loru, — Ceşti din urma suntu si mai înapoiaţi, in ei au peritu si semtiulu de ruşine, nici nu se sfiescu de aceea cà suntu socotiţi intre cei din urma, ba a-une-ori chiar si-batu jocu de cei deştepţi vrendu prin acést'a se acopere întunecimea loru ; dar germanii ! a loru vorba pete fi ascultata la boi si de alte dobitoce, pre cari le dirigéza cu biciulu si cu sudalmile si vorbele lui necioplite ; intr'alte locuri densulu câtu de mare si câtu de tare se fia, e silita a se retrage si a face locu ômeniloru celoru mai invetiatî. — Cunoseeti voi acuma Iubitiloru ! pentru-ce poporulu nostru nu este luatu in socotintia că si alte popôre ! ? căutaţi si veti afla si aceea, cà remanerea nostra iuderetru, adecă întunecimea nôstra este pricin'a de noi ne umilimu toturor'a ; déca astadi se asiéza unu strainu in comuna, mane lu-vedemu cà ne povetiuesce dupa placulu lui, si noi suntemu des-tulu de întunecaţi a asculta de elu ; si elu se rădica, se imbogatiesce era noi facemu din umere, si ne uitam la elu câ la o mirozenia.

Nu me indoiescu, Iubitiloru cà toti voi, câţi sunteţi de fatia, aflaţi cà e mai bine se fia omulu luminata decâtu intunecatu, cà celu luminatu péte aduce foWse sie-si, casii sale si comunei sale, in carea traiesce, poporului, din sinulu carui'a a iesîtu si bi-sericei, carea in sinulu ei Fa primitu, — pana-candu delà omulu întunecata si nepustitu nimenea nu aş­tepta nemica.

Nu me indoiescu nici despre aceea, cà voi d6ra a'ati avé vola d'a ve lumînâ si deştepta, — pôte cà dora aceea nu sciţi : pe ce cale ajunge omulu acesta stare a lnminàrii si desteptarei. Ve spunu si acést'a, numai se fiţi cu luare aminte.

Mijiloculu luminării omului nu este, uu pete fi altulu — de câtu scéfa Ceea-ce este pasiunea pen­tru vite, gunoiulu pentru pomi, fundamentulu pentru casa, — aceea e scoTa pentru omulu, carele vrea se fia luminatu.

Ici langa biserica, este o casa cam ne-luata in séma, carea nu se varuia de-odata cu alte case din satu, a carei'a gardu de-multe ori e stricatu . . . acea casa e scol'a ndstra, anume rădicata pentru cres-cerea prunciloru nostrii. Ce e dreptu, am radicat'o nu din voi'a néstra, ci din porunc'a mai-mariloru. In acea casa locuiesce unu omu anume pusu, câ se verse in pruncii nostrii lumin'a cea adeverata, la carea se védia tdte dinpréjm'a loru, aeel'a se numesce inve-tiatoriu. Asia-dara : scola si inveiiatoriu ! ce cuvin­te frumose, cum suna ele de bine la alte nemuri, la unguri, la nemţi, la jidovi si la toti, cari se silescu dupa invetiatura : noi privimu in scola si in invetia-toriu unu greumentu pe satu, de care ar fi bine se ne scapàmu ; celu putienu asia vorbescu omenii cei întunecaţi, si suntu mulţi de acesti'a intre noi. — Bar Iubitiloru ! e timpulu se ne desbracàmu de ast-

\ feliu de vederi. Deschideţi-ve ochii, si ve uitaţi la Ì pruncii, cari ambia la scóla, ei indata se cunoscu de > cei ulitiariti ; sunta mai spelati la vestminte, cu ochii s se uita mai bine, vorbescu mai intieleptiesce ; sciu < dâ cinste parintiloru si altora omeni mai betrani, de-\ menéti'a si sór'a se roga lui Ddieu, se ferescu a nu \ sudui, a nu vatemâ pre nimenea ; in biserica au lo­ji culu loru anumitu, ei canta, si glasulu loru ingerescu < se inchiaga cu dorintiele vòstre catra Ddieu ; ei ni > facu mângâiere, candu vinu dela scóla si ni spunu, ee \ au invetiatu. — Se vina dara orbii si întunecaţii, si i dèca nu suntu sclintiţi 3a minte, se spună ei insisi ce l deosebire afla intre pruncii scolari si intre cei uli-l tmiti ; se vina, si se judece óre, care dintre ei potu l fi radîmulu si seutulu parintiloru la betranetiele loru, \ si cari acei'a, cari voru blasfema cenusi'a parintiloru, \ penlrucà nu s'au ingrijitu de invetiatur'a loru pe i candu erau prunci. — Si vorb'a loru de sperare e, ì cà suntemu seraci. Acóst'a inse e numai din gu-> ra, càci : sutemu seraci pentrucà suntemu slaba-i nogi si neluminaţi, si apoi chiar pentrucà suntemu i seraci, se damu prunciloru invetiatura, carea ajunge > mai multu, de câtu ori-carea alta mosìa, si apoi s'a i doveditu cà nu cei seraci suntu cari nu-si tramitu ì pruncii la scóla, ci chiar cei cari mai au càte ceva ; l ei vorbescu dara câ fatiarnicii ; se mantuescu cu altii, > pentrucà pre şine se se arate nevinovaţi. — Multi s se instrainéza dela scóla pentru aceea, cà nu vedu < indata folósele ei. Acésti'a inse se privósca la pomi, l càci nici pomii nu rodescu iudata candu li-sosesce ţ vremea „ fructele inse suntu dulci si gustuóse nu câ £ cele paduretie a pomiloru necultivati. Altii óra de-l prindu pruncii la alte lucruri pe vremea candu aru | trebui se amble la scóla, — dar eu am vediutu ve-\ duva culegendu spice, câ se faca apoi mancare prun-i cului seu dela scóla, si Ddieu a cumpenitu de prun-\ culu a ajunsu barbatu harnieu si mumas'a la betranetie j a fostu cinstita de unu intregu tienutu de omeni. > Si multe alte pilde v'asi potea eu aduce ina-< inte ca se ve dovedescu cà invetiatur'a din scóla \ trebue pretiuita câ unu daru dumnedieescu, prin ca­ii rea omenii potu ajunge la fericire si indestulire, dar ji me marginescu a-vi spune, câ vorbele mele catra voi i le-am rostitu nu pentru binele meu, ci pentru binele l vostru ; nu eu tragu folosulu seolei, ci voi si prun­ii cii vostrii. Un'a totuşi mi-ar face si mie fala, ca ì dèca asi ave poporeni si fii sufletesci luminati si l intielepti, bucurosu asiu merge pe o cale cu! ei, nu ? mi-ar fi tóma a sta cu ei înaintea ori-ca rei pri-5 mejdii, ce ar veni asupra nòstra si asupra satului i nostru. ^ Parintiloru ! nu intardiiati a tramite pruncii si i fetele vòstre la scóla, déca li voiţi binele ; folositi-ve \ de timpu pana anca nu e tardiu ! Incheiu precum am ì inceputu cu intieleptulu Solomon. „ Invétia pre prunca l calea, pe carea trebue se amble, si candu va imbetrani, l nu se va abate dela ea" — Aminu !

282 B I S E E I C A sí S C Ó L 'A Anula X I

+ T i m o t e i i i O i p s i r i - u . .

Unulu eâte unulu se ducu din mijloculu nostru acei venerabili betraai, cari au lucrata cu energia, si au lup tatu cu t6ta tari'a la desvolhrea limbii si neamului nostru romanescu.

Oatogenariulu Tiinoteiu Cipariu, barbatulu a că­rui intrega vietia a fost o munca nentrerupta pen­tru desvoltarea si înaintarea literaturei romane, a în­ceta tu din vietia.

EIu s'a dusu dintre noi, dar treeendu din acest'a lume a dosa cu sene convingerea, ca si-a împlinita detoriniia cu acea eoaseientiositate, earea trebue se caraftterisezî pra bărbaţii, cari au laatu asupra-si re­deşteptarea si ridicarea neamului loru.

Cipariu s'a dasa dintre noi, elu a maritu ; dar a dusu cu sene ia mormentu convingerea, ca vila si renvliatâ este limb'a si nati'a romanica.

Omenii singurateci vi nu pre lume si se trecu. Netreaetdrie si veeiuicu neperitorie ramanu inse fap­tele aeelor'a dintre noi, cari t«5ta placarea si busuri'a o caută intra a iasâ după sene urme, ca au servita cu demnitate neamulu loru.

Unu astfeliu de omu a fost fericitulu in Dom-nalu. Traindu intr'unu tirapu, in carele limb'a si nea­mulu romanesca a apucata cu t<5ta energi'a pre calea unei dewoltari mai repsdi. Cipariu s'a aprofauditu ia studiuiu limbai; si si-a facutu de studiu eîassicîtatea romana vechia pentru a dâ limbei romane noue hain'a si fraaiseti'a limbei latine mame.

A scrisa multa betranala Cipariu, peatruea multa paie lacra ia doeitrsulu unei vieţi unu omu inspirata de zela, mm orna, care p6rta ia inim'a s'a iubirea catra neamulu seu.

Pretidsa coaora sunt pentru literatur'a romana scrierile densului. Dar mai pretiosu decât acesta eo-mdna ne este noaa celora vii, cari am remasu aici, esemplalu, pre carele ni-la Iasă densulu: de a iubi lucrata si de a se pane mintea si Inifn'a ndstra in servitioln neamului, carui'a apartieneuiu.

D.?panenda si noi o lacrima pre nurmeutulu de­functului i-dicemu se-i fia tierîa'a usiora; er iacât pentru soi, pre cari trecerea lui din vietia ne-a fă­cute, se luarau doliulu, se rogâmu pre Celu Atotpu­ternicia, câ se ne de-a tari'a si virtutea spre a-lu urma pre terenulu fapteloru.

Propagarea lleîigiunei Ia poporulu nostru (Continuare.)

Dupace inse toleranti'a creştinismului din partea unoru imperati au fostu asigurata, ma im decursulu timpiloru sub imperati! creştini precumu au fostu Constantinu celu mare, Instinianu s. a., laîaadu-se cu totala libera trecere la erestinismu, st chiara spre derimam paganismoM se impunea forti'a la freserei ri erestinismu : paganilora sub jmperatii : Teodosiu I-a si alu II-1'e preparandu-li-se calea

5 perirei, in urm'a Iaptelora sângerase, li-s'au distrusa te>-< rapeonalu cu statu'a lui Zeus la 391 ; mai tardiu li-s'au l arsu cărţile sibilinice ; filosofica pagana numai in ?Magia„ ^ se mai consolă, càci oficialulu piganismului na mai existâ. I Iustinianu, imperatala, li-dede apoi caa din urme lovire 5 a morţii; iaterdise jocurile, si inehise scóMe filosofie! pa-¡5 gane. Paganismula s'a stigmatu de multa in imperiula, Ì romanu-grecu numai ca o religie a óojeailora dela sate < (pagus), de unde s'au numitu ei pagani. \ De aici a incoiata lupt'a crestiailora contr'a paga-

;. nismului, ca religiane ; dar urmele lui s'au simtitu pana < tardiu i i erestinismu, càci creştinii pagani mai tieneau s multu la datinole si formele cultului pagana, ce au data. 5 ansa la nóae controverse in sinulu biserieei. De alta parte ì iudeii increstinati inea tieneau la idiome conservate din < indai^ma, pria ce au atacaţi cu sgudaire articlii credin-s tiei ; era adeveratii creştini, representantii ortodoxiei, faeia > de aceste direcţiuni s'au pusa iu stare de defensiva, prin < scrierile polemice. Ì Desvoltaadu-se inse totu mai multu, pe unu vasta < terenu invetiaturile domnului, hiperzelulu unoru invetiatori > si scriitori bisericeaci au data ansa disparitati! de convin-i geri si a libert itii religionare, facia cu invetiatur'a divina < a lai Cristosu si ca institutiunile biserieei primitive ; ma-s disparitatea acest'a da convingeri a invetiatorilora si scrii— > toriloru biaericesci au degenerata in eresuri : atunci ierar-i chi'a prin conducerea si inspiratiunea duchilui sântu, 5 sub scutalu imperatiloru creştini s'a simţită provocata a > decide ia coacilie punctele de controverse pagabitére ere-> stinismului genuinu, provocate din partea celora estrava-\ ganti, cari au avutu indresnél'a a-se avâatâ, mai presus» \ de „lifcer'asi spiritulu Evangeliei." 5 Decisiunile acelora condite (ecumenice 7, si locale ) 12,) cari cuprindeau ia sine dogaaele ere dintiei s'au ficsata \ in simbolo, precum e : simbolulu nieeo- censtantinopolitanu i s. a. ; ér desiaiunila reducetóre la cultu, disciplina si 5 constitutiunea bisericéssa, cari se numescu : „eanânt* 5 s'au păstrata si coadunata cu comentarii făcute de celebrii ţ, canonisti in codice canonice, precum està : Pidalionula, i Pravil'a etc. cari ni servescu, câ arm'a cea mai tare pen-l tra a puté deviage ori ee îndoieli sgidaitóra de equilib­ri ri uhi religiunaru.

> In aceste premise, credu a fi espusu pe scurta tre­ji ciitulu plinu de lupte si grele saferintie, prin cari bisa-< ric'a lui Cristosu s'a straforata victoriosu pana in dia'a» i da adi, prin ca s'a dovedita, câ legea crestina este lege i diviaa, discinsa din ceriu, connderandu, ca dapa cum ' diae St. Augastinu : „Deea privimi modala de convertire \ ala lumii — (la erestinismu) — acest'a ne pare si mai ; admirabila si mai miraculosu." < Amu faoutw acest'a pentru de a puté trage o mica ) paralela intre trecutalu fartuno3u si presintele gloriosa, > pentra biseric'a cea militanta; cu scopa de a cunóseedin ; coasecintie detorintiele, pe cari ni-le impune spiritulu pre-

sintelai, câ la membri ai biserieei. 5 Amu v-diutu fasele de desvoltare ale biserieei, cari l au fostu malta si triste. Si dèca învingerea a triumfatu, \ o potamu atribui numai zelului maretiu, urmatu de ab-\ negatiune, cu care invetiatorii biserieei au propagata \ ortodoxi'a.

Nu se pete nega inse, câ dăruia dachului santa X erâ acel'a mai vertosu, care a luerata in acei barbati; ) dar acela ducha si astadi lucra intre membrii biserieei, \ si ea tota acestea, pare, cà zelulu religiosa multa a sia-? bitu in biseric'a miiitauta de adi, atanci, candu biserie'a < tòta conditianile de desvoltare, le are la dispontiuna. s Astadi numai eshauriema teaipulu eu controverse

Anulu XI . B I S E R I C ' A si S C O L ' A 283

sfasiitòre de pacea, liniscea si libertatea bisericei, càci in > statele crestine s'a inaugurata libertatea religionara. I

Apologiile si polemile in ale religiunei si-au încheiata " < cursulu, càci credinti'a de intréga lumea s'a recunoscutu. s

Acum îndoielile din sinulu bisericei trebue se dis- > para, cà in vistieriile ei se cuprinde abundantu babamulu i vinedecatoriu, precum suntu : simbólele dogmatice, confes- < siunile ortodoxe, si canónele sinódalora eeumanice si locale, s cuprinse in codicele canonice. >

Totu aceea, la ce lumea crestina de sacii nisuiâ ca / ardóre, deja s'a realisatu. Ér'ca resultata alu acestora Ì avantagie, biseric'a nòstra ortodoxa sa si ocarmaesce eoa- i forma institutiuniSora sale asemenea unui organismi!, s avendu tòta liniscea si Tbertatea d'a-se dosvoltâ. j>

Fiecare dintre membrii bisericei de adi are ocasiunea < •d'a se perfecţiona in ale religiunei si a infranta vigorosa > norulu indoeîilora nebasate, prin cetirea si ascultarea in- ? vetiaturiloru satisfacetóre produse si coaservate ifi ge- < nuinitate pana in diu'a de adi. Ì

Dar in butulu acestora avantsgie, prin cari biseric'a < si-a primita organisatiunea s'a intarma si desvoltarea es- Ì tema, credincioşii ei nu dovedescu una grada mai înalta <; de perfecţiune in privinti'a morala religiósa, facia cu ne. < fericiţii trecutului, cari pentru credintia indurară cele mai < mari torture, candii timpula si ocasiunea li lipsea de a-se Ì perfecţiona, spre a-se apropia totu mii multa de ideatala i moralul a-religiosu si mai morali decâtu creştinii nostri < din timpulu presenta. >

Neeontestabilu adaveru este, cà in tampulu presentu 5 opiniunea publica prea adeseori vorbesce, cà moral'a a da- ? cadiutu, incependu dela straturile cele mii dare,' pana la < cele mai fine paturi ale societăţii omenesci; cà in locuia s moralei adeverate, scepticii inlocuescu asia namit'a morala ? casuistica, care-si pune de basa principiala prea greşita < aici : finis sanctificat opus" prin ce ei comitu cele mai s mari nedreptăţi. Asta-feliu sa nu ne miramu, canda ve- 5 demu pre copii conspiranda contr'a parintilora si vice- i versa ; candii jaramentalu strembu si sinuciderile' susta < la ordinea dil i ; candu cele mai mari nedreptăţi se co- 5 mitu in bizar'a eredntia, cà prin 0 mica jertfa, ce voni ? aduce Domnului, pecatulu lora va fi espiata. Astu-feliu < de credintia si morala se zidesce in prea multi omeni adi s pe cari apostatata i-numesce: „lacasiu alu duchalui > santa." ì

Si durere ! Aceste aparitiuni triste le vedamu gra- l sanda si ia poporala nostra, celti atatu de conservati™ ì si fidela virtutiloru atâtu naţionale câtu si religióse, mos- t tenite dela strtbuni. <

Pentru de a preveni, infranta si alunga aceste safe-rintie epidemice d ;n sinaia bisericei, detorintia santa ave- !> mu inse se cercamu mij locala si medicamentuiu celu atatn < de salutari a spe acesta scopa ! I

Si ca se patema afla acést'a trebuie se panama la ì analisa detorintiele, ce le impune legea bisericósca fiilora ì sei, pentru sastienerea eqailibriulai morala religiosa. Pre- < cum lesistinti'a corpului aterna dela sanetatea lui, era s sanetatea se sustiene numai deca vomu implini detorintiele ì faeia de anumite postulate favorabile sanatatii ; tocmai 1 asta-feliu safietalu, partea a dói'a dia orna, numai pana < atunci isi asecuréza existinti'a pentru 0 vietìa fericita, s pana ce implinesce detorintiele facia de postulatele sane- ì tatii lui, care este moralitatea: era postulatela prin cari > se sastiene moralitatea, nnic'a conditiune da existintia < pentru sufletu, — se reducu la dóue iucruri ; la lumina- \ rea sufletului no ?tru prin iavatiarea virtutiloru religióse- > morale in etate frageda in scóla ; èra ia etate matura in ì alipirea nòstra cafra biserica, si împlinirea invetiatiatari- < lora, ce ni propune ea. In aceste se concentréza apoi tòte \

detorintiele, ce ni-le impune legea bisericésca ; si orasi in acestea dóue Iucruri numai ne anima midiloealu p entra delatararea releloru, ce planéza in biseric'a cea vie.

Dar se fia mai lămurită. Biseric'a via séu militanta, ca dela începută, astu-

feliu si acuma este de dóaa feliuri : biseric'a „docens?-séa invetiatòre sì „discern" séu assaltatóre. Btserie'a do-cens 0 forméza elerala, si chemarea lai este d'a invetia si propaga poporului in vetiat arila religiunei. Si fiiadci po­porala crediaeio3U «3te si mare si mba : elerala are de-torinti'a de a esarca modula invdtiarii pe dòae cài si anuma : ia scola a propane prin citeehisare praneilora eonform capacităţii loru elementele' religiunei, èra in bi­serica a propune prin predica tòte invetiatarile religiunei colora adulti.

Dotorinti'a cleralui ca urmatoriu apostoliloru de a invetiâ o imaune inşisi M. Crs. ia eavintele adresate apos­tolilor a : „Mergendu invotiati tòta lumea, vestiti evangelia la tota faptur'a ; eelse va creda si se va boteza miniai se­va, ér celee nu ve erade osândi se-va. Asiadara, invetiirea evangaliei la toti ómenii ca scopa do a-prodace credintia, este chemarea pastorilora suflatasci, prin prediearea cu— ventalui ddieesca.

Ime ca se pota cler alu satisface chemării sale iave-tiatoriale, ca se pota dobindi auditori bani, ia anim'a că­ror'a semaati'a semanata se prindă radaciai adensi si-se aduca roduri insatite spre înflorirea bisericei : trebae sa n a adresamu mai antaiu eatra tinerimaa frageda, sa plan-tamu in anim'a ei elemantale religiositatii si a morali­tăţii, pentracà praacii saata fragadi, ca mladiti'a, si santa formabili, ca cér'a, in care putema grava tipula, ce ni place. S a petrundemu in anim'a praneilora, se punem fun­dament ila eradintiei, drag03tai si ala nad*jdèi crestina, ca se dobandima creştini nobili. Pentra cà tinerimea cres­cută in religuiaea crestiaa dapa regalele catechUarii este pomu ala virtutiloru ; este — dapa cum afirma una scrìi-torà — baeuri'a carialai, mmgaarea parintilora, sparaati'a-bisericei, a natiunei si a statului. — Din contra farà acóìt'a crescere junimea va fi cruda si selbateea ; aplecă­rile sensuale predomaescu intalectala ; moravuri rele, pa­timi desfrenaióre, nerusiaare, despretiuirea ordinei si anarchie in tòte sunti urmările, cele mai triste in totu decursulu vietii.

S i in adeveru s'a reaunoscutu, cà numai de aeei pastori s a pota piange ca nu obtienu resaltata pria pre­dica, cari pentra er <sterca religiósa-morala a 'tia-îrinaîi mi se ingrigescu prin a. 'tea catflchisarii. Unii ca acesti'a invi-nuescu pe batrani, cà santa nepăsători, superstiţioşi si pătimaşi, nu ambia la biserica, cà nu sunta atenti la pre­dica, ci mai vertosu atanci dormitezi ; ór canda parasesea biseric'a nu santa mai îndreptaţi ori mai mângâiaţi decatu mai nainte, pentru cà sementi'a evangeli3i a picata pe animi de pétra.

N i se pota nega inse, cà noi cesti actuali mai totì obtienema acesta resaltata contrariu aşteptării in predicele nòstre, ér peatfuca insine se ne pregatimu ascultători buni pentra predica, ae costa lupt'a intregai vieti. Dara cu atatu lupt'a nòstra va fi mai victoriosu incoronata, ca catu faptele vora dovedi, cà „lupta bana amu laptatu." S a nu folosi ma deci ca motiva ala neimplinirei deto-rintiei nòstre impregiurarea, cà anteeesorii aa ftntu rei si nu si-au implinita detorinti'a si cà spra acela scopu nici noi nu putema face nimic'a.

Din contra acesta aparitiune iaca nu scasa pre pas-toriuìu safletescu, pentru ca numai eia p o t è evita tòta pedecele, ce i - s e o-puna la crescerea religiósa si morala a tinerimei ; eia p o t è produce roduri in tinerime, cari se fie spre bucuri'a ei spre mangaerea parintiloru, spre bi-

284 B I S E B I C ' A . si S C O L ' A Amilu XI.

nele eomunn, spre sporirea-bisericei, înflorirea natiunei si s irapnternicirea statului; er pastoriulu sufletescu si-limpe- > diesce cugetulu, câ n'a facutu acesta omisiune grea de i imputare. <

Loculn aîu doilea: unde-si eserciaza pastoriulu sufle- > tescu detori'a de a invetiâ este biseric'a. In acestu locasiu ? alu Domnului si-afla crestinulu scdl'a vieţii, aici adeverat'a < mangaere. Aici vine crestinulu, atatu in timpu de bucurie, S catu si in timpu de întristare, pentru a multiami lui ? Ddieu, si eventualu, pentru d'a-si afla consolatiunea sufle- < tului sev. Si tocmai pentru aceea, aici pdte se-i vorbesca ş pastoriulu sufletescu mai cu efectu, despre virtute si pe- l catu, despre inbirea de Ddieu si aprdpele, si despre tdte i invetiaturile mantuirei, pre cari cu usiurintia le pdte im- < parteti in decursulu întregului anu bisericescu, cu oca- l siunea diferiteloru serbatori. I

Astu-feliu facendu, desî nu putemu obtiene la in- <j ceputu si totdeun'a resultatulu doritu ; se nu descuragiamu <> pentru câ precum ne-amu indatinatu a dice: nici arborele > celu puternicu, nu pica din o tăietura.'1 Dar asemenea < stropului ce ne'ncetatu pica pe acelasiu locu, câtu de \ n'einsemnatu si fara pondu este elu: tctusi este in stare $ dupa timpu a strebate capataiulu seu, chiaru de petra, i Acest'a putemu dice si despre cuventulu preotului, care- l In fclosesce in decursulu timpului. >

Dar câţi ore din cleru si-facu detorinti'a ?! j Gîasulu, celu dulce sunatoriu aîu pastoriului sufle- ţ

tescu — cutezu a afirma — in nenumerate biserici nu se i aude predicandu, dupacum forte la locu pretinde marele ? predicatoru Ilie Meniatu ; er in scdla pastoriulu sufletescu < în locu d'a merge se dica! — „lasati pruncii se vina i la mine" — dupa cum Mantuitoriulu a disu, — elu > (pastoriulu) fuge de pruncii. \

(Va nrmâ) 5

Despre immaterialitatea si unitatea sufletului Ì omenescu. \ (Continuare.) >

IV. In omu distingerflu trei soiuri de funcţiuni vitale : l

fnnctiune vitala vegetativa, care se restrenge numai la sus- > tienerea corpului organicu ; funcţiune vitala sensitiva, de i sfer'a carei'a apartiene semtiulu si mişcarea voluntara ; si < in fine funcţiune vitala intelectuala, care se manifesta in s cugetare si vointia. Când accentuarmi unitatea sufletului > facia de aceste trei funcţiuni vitale, voimu se intielegemu j prin acest'a, ca in omu esista numai unu sufletu, care e < nu numai principiulu cugetàiii si a voiei, adecă a vieţii > intelectuale, ci imediatu si a functiuneloru vitale sensitive j! si vegetative. Sufletulu esecuta la totu casulu prin poteri Ì diferite aceste funcţiuni vitale ; dar in privinti'a substantiei i

principiulu acestora funcţiuni diferite e unulu si acelasi, s adecă sufletulu. Esinti'a omului consta prin urmare din > dóue parti : din corpu, si din sufletu. Unitatea esenţiala a ì acestor'a forméza pre omu si afara de acelea o a trei'a i parte constitutiva nu esista, (dychotomismus). Cu tòte 5 act stea an fosta si suntu si acum filosofi, cari decli- > nandu dela acést'a opiniune propaga alta doctrine. Asia : <S

P l a t o reduce esinti'a omului la trei substantie : i la sj-fletiilu raţionalii s4ii «T .mi>- . , câ principiulu cugetării si ? alu vointiei ; la sufletulu nerationalu, câ principiulu vieţii i sensuale ; si la corpu. (trychotomismus). Spiritnlu dupa < densulu, pentruca esista deja in lumea ideala, nainte de > a-se uni cu corpulu organicu, e de-o natura divina, e t immortalu si resiedéza in capu. Sufletulu nerationalu, care <i sta si b dominatiunea spiritului si e muritoriu, se imparte £

in dóue parti : in curagiu (thimos), séu energia, ce se \

afla in inima; si in poft'a (epitbimia) se"n facultatea pofteloru sensuali si a passiuneloru; locuinti'a acestui'a e in corpulu inferioru. Trinitatea acest'a a sufletului se ni-snesce a o statori in modulu urmatorîu. Dice, ca de multe ori se intempla, ca in omu se născu mişcări (dupa den­sulu sufletulu in esintia e o mişcare) contrare, ca sensua-litatea se straduesce spre asia ceva, ce raţiunea opresce, seu ca mani'a se revolta in contr'a ratiunei. Fiinti'a com­pleta nu p6te se devină cu sine in o astfeliu de contradi-cere,; deci, câ se ne potemu eplicâ lupt'a aceea, trebue se atribuim diferite base miscâriloru diverse, cari forreeza contraste in noi; si fii nd-ca aceste mişcări seu porniri sunt de trei feliuri, trebue se admitemu, ca si omulu posede trei specii de suflete. Cu privire la reportulu acestora trei suflete afirma, ea spiritutu si poft'a sunt ddue poluri opuse ce se mijlocescu prin curagiu. ©v^o^-ulu lu asemena cu leulu, er e7uSo[iia cu hydr'a cea cu multe capete. Q v ^ o ţ -ulu ^conform naturei sale sta pe partea ratiunei si o pro-tege in lupt'a cu hydr'a, carea totdeun'a încerca a se revolta incontra ratiunei. In fine despre reportulu din­tre corpu si sufletu invetia, ca sufletulu facia de cor­pu are se fia consideratu de causa miscatdre (causa movons:) asia dar reportulu loru se pote asemăna cu re­portulu dintre carmaciu si naia. Corpulu e numai organu, cu care vietiuesce sufletulu, cand e activu in afara. Din caus'a acest'a pre omu propriaminte lu formeza numai sufletulu (anima utens corpore.) De asemenea opiniune erau mai tardin manicheistii si apolinaristii, cari inca distingeu in modu esentialu spiritulu de sufletu.

D e s c a r t e s invetia, ca esinti'a sufletului o for­meza numai cugetarea, prin urmare funcţiunile vitale ve­getative si sensitive nu si-au bas'a in sufletu. ci acelea sunt proprietâtilo esclusive ale corpnlui. Corpulu deci nu traesce si nu semte prin sufletu, ci independentu de acest'a. Deorece in natura nu esista principiu de vietia immanen-tu (forma substantialis), si fiindu o absurditate a face deosebire intre sufletulu rationalu si intre celu corporalu, prin urmare: avemu se considerâmu eorpulu de unu ce, care vieza independentu de sufletu si se mişca de sine (automat.) Funcţiunile vitale ale corpului Dese. le es-plica ia modu mechanicu. Spre scopulu acest'a suscepe o anumita căldura de vietia substanţiala, care dupa densuln se afla in inima, de unde apoi se resfira in sânge facendu-lu viu, prin ce apoi in prim'a linia formeza principiulu funcţiunei vitale vegetative; dar in iini'a ddu'a cuprinde in sine si bas'a vieţii sensitive. Din sânge adecă alege nisce spirite vitale, cari intra in creri si de acolo se res­fira prin nervi si muşchi, prin ce apoi producu imediatu semtirea si mişcarea. Cand adecă vre-una obiectu esternu impressioneza sensurile, impressiunea acest'a se conduce­re catra spiritele vitale aflatdre in nervii sensitîvi la creri, in centrulu caror'a in asia numitulu „conarion" apoi se preface in semticiune. Deca apoi semticiunea posede o in­tensitate mai mare, atunci si spiritele vitale voru intra cu mai multa energia in nervii motori si in muşchi si asia voru produce mişcarea corpului. Facia de tdte acestea funcţiuni vitale sufletulu are unu rolu spectativu; deci cu corpulu la clalta nu formeza o unitate esenţiala, ci resie-deza numai in trensulu, stându totuşi cu organismulu in-tregu in legătura asia, ca o parte deosebita a organismului se formeze pre acelu organu, care efeptuesce legatur'a dint­re corpu si sufletu.

Organulu acest'a e conarionulu, unde sufletulu vine in contactu imediatu cu corpulu. Locuinti'a adeverata a sufletului se afla deci in centrulu creriloru. Cu tdte'acestea contactulu diutre corpu si sufletu nu pdte fi realu ; câ ci sufletulu câ substantia spirituala, ce coasta in esintia din cugetare si care cu corpulu nu e impreunatu intr'o uni-

Armili XI . B I S E R I C A ai S C O L ' À 285

tate esenţiala, nu potè esercita o influintia fisica asupr'a organului corporata. Contactulu acest'a prin urmare pote fi numai idealu si Dese. lu interpretéza pe bas'a concep­tului cau se l o ru o c a s i o n a l i . Prin urmare, deca prin mijlocirea spiriteloru vitali se produce in conarion o semticiune, acest'a e caus'a ocasiónala pentru aceea, cá in sufletu se se preduca, o intipuire corespundietóre aee3tei semticiuni. Ér din contra, cand sufletulu se decide pentru •efeptuirea unei miscàri corporale, aeó3t'a e caus'a ocasió­nala pentru efeptuirea unei miscàri corporale, acest'a e caus'a ocasiónala pentru aceea, cà spiritele vitali pasindn in conarion in activitate, sè se produca mişcarea corporala. — Acest'a e asia numitulu ocasionalÌ3mu, a carui re­presentanti mai escelenti dupa Descartes au fostu mai cu deosebire Geulinx si Malebranche.

L e i b n i t z inca considera corpulu de independentu f icia de sufletu, atribuindu-i o astfeliu de funcţiune vitala, a cărei principiu nu e sufletulu. Psichologi'a lui Leibnitz nu e alfa, decât aplicarea monadologiei la natur'a ome-né3ca. Deci, cá se potemu bine cuprinde părerea s'a re­feritóre la esinti'a omului, va fi de lipsa, ca se cunÓ3cemu mai antaiu tesele fundamentale ale monadologiei sale. — Elu nega nainte de tòte in contr'a lui Descartes divisibi-litatea infinita a corpuriloru. Deasulu afirma, ca impar-tindii corpulu trebae se ajungemu la astfeliu de parti, cari mai doparte nu se potu divide. Partile aeeste simple sunt m o n a d i i. Totu monasulu in esintia e potere, farà de care nu su potè cugetá. Nu e senguru numai potere, care eschide ori ce potenţialitate, càci actu pura e esclu­siva Ddieu ; ci trebue se poseda potere activa, deórece acésfa apartiene la esinti'a substantiei, ér totu monasulu forméza o substantia de sine statatóre. Poterea acest'a ac­tiva se manifesta in dóue forme ; cá preceptiune si cá appetita. Conform perceptiuaei totu monasulu e capace — ér conforta appetitami se nisuesce a rosglindá universulu. Perceptiuuea este deci poterea representativa a universu­lui, appetitulu din co atra face, ca poterea representativa se devina activa. Prin urmare totu monasulu singulara e e oglinda vitala a universuiui. Mai departe totu monasulu se potè modifica, incât e in stare a reproduce universulu variata.

(Va orma.)

2D l e e r s e . * Pré Santi'a S'a, părintele Episcopu loan Me-

tianu a sosita ieri cu trenulu da amódi acasa. * Inceputulu anului scolasticu la semi-

uaviulu diecesanu diu Aradu. Duminec'a trecuta s'a oficiata in biseric'a catedrala din Aradu unu Te Deum pentru inceputulu anului scolasticu; ór dupa aceea s'a ofi ciatu santirea apoi in sal'a mare a seminariului diecesanu. Dupa flnerea eremonieloru religioso iero-monachulu Augustin Hainsea a tienutu unu discursu oca-sionalu, in carele dupace espuse positiunea si chiamarea institutului facia de poporulu eparehiotu, imbarbâtâ pre elevi la diligintia si perseverentia intru cascigarea cunoscin-tieloru, ce se predau in institutu, cá astfeliu cand vora iesi din scóla, se pota deveni toti adeveratiapostoli ai bi-sericei si ai poporului credintiosu.

C o n c u r s e . Pentm distribuirea a trei eventaalu patru sfependii

de câte 200 fl., din fundatiunea „Elena Ghiba Birt'a," se escrie concursu pana in 15,27 Septemvre a. o.

In sensulu testamentului, la aceste stipendii, au drep-tulu a recurge numai tineri cari studióza cu succe3u bunu la vre-o scóla publica, si suntu de religiunea gr. or. si de

) naţionalitate romana seu greea, din comitatele: Arada j> Bihor, Bichisiu si Cianad, si ai cărora părinţi n'ar fi in f, stare a-i sustiene la studii. \ Rudeniile fericitei fundatdrevor av6 preferintia. > Roeurentii au a-si inaintâ subscrisului, petitiunile < loru, provediute cu recerutele dovedi, pana la terminala l mai sus aretatu.

Aradu, 15/27 Augusta 1887. \ loanu Metianu, m. p. s Episcopulu Aradului, < ca pres. comitetului fandationalu. < — O — l Pe staţiunea invetiatoresca dela scdl'a gr. or. romana l din eomun'a Oîciru, devenita vacanta, cu acest'a se pu-< blica concursu cu terminu de alegere pe 20. Sept- V- (2-| Octobre n ) 1887. \ Emolumintele incopciate cu postata atinsu sunt ur-l matdrele: > 1) Salariu in bani gafa 170 fl. \ 2) 22 jugere pamentu aratoriu de calitate buna. > 3) Intravilanu la scdla cu gradina de legumi de 825 ? stangeni quadrati. < 4) 32 metri lemne de focu, de unde are a se incaldi \ si scdl'a. \ 5) Cuartiru libera la scdla, care consta din ddue o-5 dai de loeuintia, camera, podu precum si grajdu. i 6) Dela inmormentare de frunte 80 cr, dela medi-ţ locia 50 cr. v. a. 3

> Dela recurenţi se recere, ca pe langa cualificatiunea { legala prescrisa in statutulu organicu, se fi absolvatu cu

i succesu bunu celu putienu 4 clase gimnasiale ori reale, afara de aceea se aiba desteritate in cântările bisericesci si tipicu, precum si capacitate suficienta pentru infiintia-rea si conducerea unui coru vocalu.

Recurenţii au a-si substerne, recursele loru (adresate comitetului parochialu) Reverendisimului Domnu protopres-

? bitera alu Aradului Moise Bocsianu, câ inspectoru scola-< riu celu multa pana in diu'a penultim'a a alegerii; — si s a se presentâ intru o dumineca seu serbatdre la sant'a > biserica pentru a-si manifesta desteritatea in celea rituale i bisericesci.

Cieiru 12/24. Iuliu 1887. \ Comitetulu parochialu. \ Contielesu cu: MOISE BOCSIANU, m. p. insp. scl. cerc

\ • ~ ° -> Pentru deplinera definitiva a parochiei de a Ii-a clasa \ din Siumuschesiu, ingremeiata in Cott. Arad. Protopres-| viteratulu Boros-Ineului, se escrie concursu cu terminu de s alegera pe 23. Augustă st. 7. a. o. ] Emolumintele sunt: \ 1) Cas'a parochiala cu alte apartinentie pretiuita \ anualminte 50 fi. j 2) Un'a sessinne pamentu estimata anulmente la 128 fi. !> 3) Venitele stolari anualmente 249 fl. 50 cr. i 4) Emolumintelu in naturalie vulgobira anualminte l estimate in 240 fl. ? Alte prestatiuni sigure 30 fl. la olalta computate dan

sum'a de 687 fi. 57 cr. < Recurenţii vor ave recursele loru instruite conform l stat. org. si adresate Comitetului parochialu din Siumus-? chesiu, ale trimite subscrisului Ppresvitera pana la 22. i Augusta, in Borosjend avendu pana la alegere a-se pre-s sentâ in biseric'a din Siumuschesiu, spre a-si arata des-> teritatea in cele bisericeci. i Siumuschesiu 4. Iuliu 1888. < Comitetulu parochialu. \ In contielegere cu Ppresv. traci IOANUCORNEA, m. j»

Conform ordinatiunei Venerabilului Consistoriu gr. or. I din Aradu dto 16. Octomvre 1886 Nru 3581 si 4 Au-gustu a. c. 2341. se escrie concursu: ?

1. Pentru staţiunea invetiatoresca din Ciunganî, cu <j carea suntu împreunate urmatorele emoluminte anuali si i anume: bani gat'a 200 fî. 5 orgi lemne, cuartiru si gra- > dina, terminulu alegerei 6. Septemvre v. a. c. ?

2. Pentru staţiunea invetiatoresca din Prevaleni. e- < anoluminte anuali 200 fl. v. a. 5 orgi lemne cuartiru si \ gradiDa terminulu alegerei 6 sept. v. a. c. ţ

3. Pentru staţiunea invetiatoresca lomesoi. emolu- > minte anuali 200 fl. 5 orgi lemne, terminulu alegerei 7. <

Uept v. a. c. < Doritorii de a ocupa vreun'a din acestea staţiuni >

suntu avisati recursele provediute cu tdte documintele pre- f scrise in statutulu organicu a-le adresa comitetului paro- < chialu si celu multu pana la 5 Septemvre st. v. a le tre- \ mite subscrisului inspectoru scolariu in Bisculiti'a p. u. j Baiadecrisiu (Korosbânya). I

Comitetele parochiale. ? Iu contiehgere cu mine : IOâNU MICLUTT'A, inspectoru S

scolariu. ?

Pe bas'a ordinatiunei Vrner. senatu scolariu din 4. s Ârgustu a. c. Nr. 2380 se escrie concursu pe staţiunea > invetiatoresca din Fadimacu, cu care sunt inpreuuate ur- i matoiele dotatiuci in baci gat'a 9411. 50 cr. scripturistica ? 10 fl. Cenferir.tia 12 fl. pertru clisa 30 fl. pentru sare 7 fl. i si 20 C Î . hmici 6 fi. in natura 16 meti grâu, 24 meti cu- < curo zn ; 10 s'.ai-gpr.i de lemne din care se va incaldi si > scoTa, 3 jngere pamentu aratoiiu, localitate îibara cu gra- ? dina de 120a 7± jugecu efara. i

Doritorii de a cuprinde acest'a staţiune au a-si sub- s scerne recursele in doue rgr-mplare, pe langa representarea > in vre-o dumineca ori serbatdre in biseric'a de acolo, sub- i scrisului per Bâlintz in Leucusesci comitatulu Carasiu-Se- \ verinu, pana ia 6. Septemvre a. c. in care di va fi si \ alegerea. \

Se observa cum-câ absoluţi preparaţii care posiedu ^ linib'a magiars, si nu vor fi inca depusu esamenu de ca- s lifiYathine si se vor obliga in seurtu timpu aîu depune, > inca se vor lua in cousiderathme. i

Fadimacu, in 15. Augustu 1887. i> In eontielegere cu comitetulu parochialu. >>

Adamu Ros^a, '< inspect. scol. s

Pentru văcar ta staţiune invetiatoresca din Tîlecusiu, \ inspectoratr.lu Pestesiului Cottulu Bihoru se escrie Con- Ş cursn cu tuminu de alegere pe Dumineca in 20. Scptem- < vre (2 Octomvre).

Emolnm'ntele suntu: < 1) In bani gat'a 30011. v. a. < 2) Corteîa b^uu cu t/2 juge.ro. gradina. \ 3) 16 cara de lemne peitru incalditulu scdlei. < 4) Stolele uS'-fte c&tiorfcle. ;

I c i ; . „ i . c . ^ â ue\,l'a staţiune sunt avisati a-si ! trimite recursele lorn instruite conformu statului organicu < inspectorului Cert-caîu de sc61e M. Ou. Domnu Teodora ; Filipu, in Lvgasiulu de susu p. u. Elefd er pana la ter- ! minulu alf gerii a-se sretâ poporului, si a dovedi desteritatea '< ja caEtarilp bisericii . ;

Din siedinti'a Comitetului parochialu tienuta la 16/27* Augustu. 1887.

Comitetulu parochialu. In eontielegere cu mine : TEODORU FILIPU, m. p.

inspectoru scolariu. —•—

Se escrie concursu la staţiunile invetietoresci din protopopiatulu Vascoului mai josu însemnate cu terminu de 30 de dile dela prim'a publicare.

1. Sediste-Hersesci, cu salariu 80 fl. 12 cub. de bu­cate, 6 stangeni de lemne, stole cantorale si cuartiru liberu.

2. Cusiisiu, 84 fl. 8 cub. de bucate, 6 stangeni de lemne si cuartiru in natura.

3. Eieni-Sudrigiu, 100 fl. 8 cub. de bucate, 6 stan­geni de lemne siole cantargli si cuartiru,

4. Poeni de sus : 84 fl. 10 cub. de bucate, 8 stan­geni de lemne, câte unu fuioru, o porţie de fenu si o itie de pastila dela casa, si cuartiru cu gradina.

6. Sendu ferice: 100 fl. 8 cub. bucate, 1 cub. de pasula, 8 stangeni de lemne, câte o porţie de fènu si unu fuioru dela casa, 8 fonti de lumini si cuartiru in natura.

Becurentii au se-3i tramita rogarile sale adjustate conform stat. org. la subscrisulu in Beinsiu in terminulu prescrisu.

Beinsiu 10. Augustu 1887. In eontielegere cu comitetele parochiali.

Vasiliu Pap, protpop. Vascaukd.

— • —

Se escrie concurau pentru deplinirea definitiva a pos­tului invatietorescu din comun'n Mareusiu, protopresvite-ratulu Beliului, cu dotatiunea urmatóre :

a) in bani gat'a 120fl. v. a., — b) 12 cubule de bu­cate c) 60 porţiuni de fân, d) pentru conferintie 4 fi. e) 8 stangeni de lemne de focu, din care e a-se incaldi si sal'a de invetiamentu f) Veniturile cantorale, g) Cuartiru in natura cu gradina de legume.

Becurentii sunt avisati a-si substerne recursurile ad­justate cu doeumeutele necesario adresate catra comitetulu parochialu, la protopresviterului Petra Suciu, in Ucurisiu (Okros)pana la 14/26. Septemvre a- o.

Mareasiu 14. Augustu v. 1887. Comitetulu parochialu.

In eontielegere cu mine : PETRU SUCIU, m. p. inspec­toru scolariu.

— • —

Pentru staţiunea invetiatoresca din Monereu, cott. Aradu insi eetoratuhi Boroíir.euiui cu terminu de alegere pe 8. Septemvre a. o. st. v.

Emokminteîe suntu : 1) In bani gat'a 180 fl. 2) In natura lie 7 cubule g'âu si 7 cubnle cucuruzii. 3) 8 stangeni de lemne de unde are a-se incaldi s

sal'a ÌEvetiamenttìlui. 4) 10 magi fénu, afara de aceste cortelu liberu cu

gradina de legumi. Recursele provediute cu dcciimintele necesarii, si a-

dresate Comitetului parochialu din Monerau, suntu a-se ¡ trimite pena in 6. Septemvre Inspectorelui cercualu de scóle Ioaou Cornea, in Borosi-Jneu, averdu competenţii | pana la dura alegerii a-se presenta la biseric'a din locu ; pentru a-se face cunoscuţi poporului.

Monerau, 13. Aagustu 1887. Comitetulu parochialu.

In eontielegere cu IOANU CORNEA, inspectoru scolariu. ; i; ; > si «di r, sipogiafieî diecestrae din Aradu. — Bedactorn respnndietorin : Augustul Hamsea.