SFERA EONICA ,iunie 2013

7/28/2019 SFERA EONICA ,iunie 2013

http://slidepdf.com/reader/full/sfera-eonica-iunie-2013 1/67

Anul II nr.IV Iunie 2013



MEMBRI FONDATORI

N.N.Negulescu

- Iniţiator, prim ondator şi ex-directoral revistei Constelaţii diamantine.

- Iniţiator, prim ondator şi actualdirector/redactor-şe al revistei RegatulCuvântului.

- Membru al Academiei

Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.- Director/Redactor-Şe al revistei SeraEonică.

Al.Florin Ţene

- Membru al Academiei

Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.

- Preşedinte al Ligii Scriitorilor Români.

ISSN 2286 - O5O9ISSN-L 2286 - O5O9

Parteneri culturali



Colectivul de Redacţie:Membri de Onoare

Academician Constantin Bălăceanu-StolniciProf.univ.Dr. Ion Paraschivoiu, Preşedinte al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, CanadaScriitor, Dramaturg, Regizor, Corneliu Leu, Distins Promotor Cultural

Membru Fondator al Uniunii Scriitorilor RomâniMembru Fondator al Uniunii Ziariştilor RomâniMembru Titular al Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor Membru Titular al Institutului Internaţional Jaques Martin

Prof.Dr.Adrian Botez, Membru al USR, Director al Revistei “Contraatac”Prof.univ.Dr. Jean Valery Popovici, ParisDwight Lucian-Patton, Director/Publisher, Revista “Clipa”, SUAVera Luchian-Patton, Editor in Chief/Publisher, Revista “Clipa”, SUAProf.univ.Dr. Florinel Agaţei, orientalist, sanscritologMaria Diana Popescu, Redactor Şef-Adjunct la Revista “Agero”, Stuttgart, Director la Revista “Art Emis”,Director al Departamentului Art Emis Academy din cadrul Societăţii Culturale Art EmisCristian Petru Bălan, Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, SUAProf. Univ.Dr. Livia Vianu, Director MTTLC, Universitatea Bucureşti

Director/Redactor-Şef

N.N.Negulescu, Membru LSR

Redactori Şe-AdjuncţiPro.Dr. Ion Pachia Tatomirescu, Membru USR Cezarina Adamescu, Membră USR Eliza Roha, Membră USR

Secretar DirectoratMarian Malciu, Membru LSR

Secretar General de Redactie: Ing. Rodica Cernea

Redactori AsociaţiIonuţ Caragea, Membru USR, Coondator şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Româna dinQuebek, Membru de Onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ

George Roca, Editor-Şe al Revistei „România Vip”, AustraliaSimona Botezan, Jurnalist de Limbă Română la Washington DC, Director-Adjunct al Ziarului „Mioriţa” SUAMariana Zavati Gardner, Membră a Royal Society o Literature, UKOctavian Dumitru-Curpaş, Publicist ArizonaSlavomir Alamajan, Scriitor, CanadaConstantin Roşu Pucu, Scriitor, Noua Zeelandă

Redactor Principal Tehnoredactare: Ing. Rodica Cernea Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor publicate revin autorilor

Revista poate accesată la: www.editii.orgE-mail Director/Redactor-Şe: [email protected][email protected]

Creaţiile literare se transmit pe adresa redacţiei: Bd. Gheorghe Chiţu, Nr.61, Craiova Dolj, România, Cod 200541Tel.Redacţie: 0351.405.824

Redactori PrincipaliPro.Livia Ciupercă, Şeă Departament Critică LiterarăPro./Editor R.N.Carpen, Şe Departament ProzăScriitor Baky Ymeri, Şe Departament PoezieScriitoarea Florentina-Loredana Dănilă (Dalian), ŞeăDepartament EsteticăPro.univ.Dr. Constantin Enache, Şe DepartamentŞtiinţic

RedactoriPro.Dr. Nicoleta MileaScriitoarea Georgeta Minodora Resteman, CipruScriitor Viorel Băetu, GermaniaScriitoarea Elena Buică-Buni, CanadaLector univ.Dr. Alina Beatrice CheşcaLector univ.Dr. Ovidiu Iancu, IndiaLuca Cipollo Italia

3



N.N Negulescu...................................................................pag.5

Theodor Damian.................................................................pag.6

Adrian Botez......................................................................pag.8

Ion Pachia Tatomirescu....................................................pag.14

Livia Ciupercă..................................................................pag.15

Mateescu Ioan..................................................................pag.18

Hanna Bota.......................................................................pag.22

G.P Mosari........................................................................pag.24

Magdalena Orghidan........................................................pag.27

Eugen Cojocaru................................................................pag.31

Eliza Roha........................................................................pag.32

Catinca Agache.................................................................pag.34

Carol Hârsan.....................................................................pag.38

Valeriu D Popovici-Ursu..................................................pag.43

Cărţi primite la redacţie....................................................pag.52

Coneliu Leu......................................................................pag.55

Cezarina Adamescu..........................................................pag.56

Luca Cipolla.....................................................................pag.58

Viorel Băetu......................................................................pag.66



5





7





9



0



11



2



13



4

ION PAchIA-TATOMIREscu

Aproape „paradoxist-expesionistă“ lumină (i)legală

Cu privire la cel de-al doilea volum de poeme – după Cerşetoriide stele (2011) – semnat de tânăra şi talentata poetă, MihaelaAionesei, Anotimp (i)legal (Bacău, Editura Ateneul Scriito-

rilor, 2013)*, prefaţa Mirări de înger, de Calistrat Costin, certică:«Inspirat comunicator de „stări”, unele paradoxale, stilul autoareise mişcă lejer în orizontul dramatic al rii [...]. Într-un destin re -

voltat, „cerşetoarea de stele” aminteşte de „petecul ăsta de viaţă /cu ecare zi cusută pe dos”, pomenind altundeva de „jefuiţiide sărăcie”, de „taxa mizeriei”, de „trupuri strivite înghiţind dis-

perarea”. Evident, o deziluzionată / nemulţumită de mediul în careevoluează (şi-n care „cade biciuită de verdicte”), „pasăre îngenun-

chiată de furtuni”. Totul în juru-i îi pare apocaliptic, catastroc [...]. Neîndoielnic, în confesiunile acestea tulburătoare se spovedeşte o

biograe complicată de decepţii („simt gust amar de neputinţă”),resemnări şi neîmpliniri („frunza vândută pe talanţi / cu umilinţămă strigă: întoarce-mi rădăcina înapoi la cer / şi iartă-mi nerodi-rea”) [...]. Dar dincolo de atari unde de dezolante nelinişti, MihaelaAionesei ştie să se bucure de anii vârstelor sale [...], atestând, cade altfel întreg volumul o îndrăgostită de viaţă, cu toate necazurileei...» (p. 5 sq.).

În macrostructurarea celor cu puţin peste o sută de poeme ale se -

cundului volum, Anotimp (i)legal – lumina, de Mihaela Aionesei,se relevă binomul newtonian a a două interesante cicluri: (I) Subzodia mărului (ce se vrea „radiograat“ deopotrivă dinspre „celedenic“ şi „cel gravitaţional“...; pp. 9 – 69) şi (II) De-atâta aproape(până la „aburariu“ [suet], „aburire“ şi „abureli“ de ceşcuţă...; pp.

71 – 130). (I) „Eroina liric-ionesiană“ din primul ciclu poematic (cumărul ce se vrea „radiograat“, deopotrivă, dinspre „cel edenic“ şidinspre „cel gravitaţional“...; pp. 9 – 69), reşte, întru cunoaştere,cosmic se încearcă în „binomul edenic“ (Ea / Eva – El / Adam),atât în cel de „dinaintea căderii în păcat“ cât şi „după...“, cu „douăinimi stele“ (fără a ni se spune dacă-s de „mărimea I“), rătăcind «pe

bolta lumii» şi (noaptea cu dor răscolit, când «greieri rostogolesc balade până în zori» – p. 11), androginic înjumătăţindu-se, mai multca sigur (de vreme ce ni se spune clar: «se împart doar noaptea, /sângerând lumina...» – lumina, anotimp [i]legal, p. 12), pentru ca,în ultimă instanţă, să declare că umblă «...ca un om mort, / fărăcarne, fără vise», că: «umbra mă strânge, mă frânge – / mi-a mairămas un morman de oase / [care] să macine distanţe / spre mâine,ieri sau cine ştie», că «teama se scufundă în valuri / [şi] ia în mâiniurechea mării şi ascultă, / [şi] speriată se aruncă în mine», că El /Adamul este «prea departe» ca să-i audă «ţipătul închis // în clep-

sidra unei eternităţi», pe când stă «cu luna la tâmple... » (aştept unsemn, p. 18).



15





17



8



19



0





2



23



4



25



6



ZIuA ÎN cARE sFINXuL A VORBIT

MAGDALENA ORGHIDAN

MOTTO: INIMA UNUI SFINX ESTEÎN FORMĂ DE ROMB

,,…Imaginea reală simte nevoia unui suport mental; oricât de versat ar el, trebuie să e în stare să construiascărealul. Nu reușește, atunci înseamnă că totuși cel de-al treilea ochi pe care ecare dintre noi îl avem, devineinutil, ba mai mult, ne-ncurcă: privește fără să vadă și vede fără să știe. Păcat vechi de când lumea și pământul,supralicitarea ca mângâiere a orgoliului naște de cele mai multe ori o aură a sublimului și atunci iată cum apareefectul bumerang. Aș vrut să-ți trimit o scrisoare frumoasă după atâtea săptămâni de tăcere, dar de cele maimulte ori cuvântul este înșelător, iar privirea-i vicleană! Inocent ca un copil rămâne totuși suetul. Dar cât degreu se face înțeles!”,,…Snxul devine treptat om bun la toate: încrucișează spada cu Marele Anonim, întoarce timpul la origini șilovește cu toată puterea Innitul. Iar eu sunt acolo ca să-l primesc și să-l mângâi pe creștet: ,,Bravo, ai crescut

mare!” Oare ce altceva mi-aș mai putea dori? Jocul ideilor mă atrage și mă cheamă, dar albul colilor de hârtiemă oprește parcă. Mă lovesc de mine însumi asemenea semințelor de rodii, mă nasc zilnic prin implozie și mărisipesc prin semne de-ntrebare. Te întreb pe tine: ce a fost la început Mitul sau Ideea? Picătura din laptele CăiiLactee a hrănit un spirit. Să fost eu acela?”Rămăsesem câteva minute cu acele pagini în mână. Recunoscusem repede scrisul tatălui meu, un scris ordonatcu litere ușor aplecate spre dreapta care-mi amintea de lunile de armată: îmi scria săptămânal, dar niciodatănu descoperisem în rândurile lui idei care să mă conducă spre o oarecare profunzime lozocă. Tatăl meuenigmatic? Credeam că-l cunosc bine, dar acele rânduri se transformaseră pentru mine într-un veritabil butoial Danaidelor. Sortit sunt să nu pot umple niciodată acest miraculos univers; mă simt asemeni lui Tantal , iar înmunca lui Sisif cred că era un mic copil.

,,…Mă tot întreb ce anume te-a speriat de nu mi-ai mai adresat un rând măcar? Parcă te-ai refugiat înspatele unei stampe japoneze cu imagini în alb și negru, dar umbra care mi se oferă îmi adâncește și mai multnesiguranța. Calc pe un nisip mișcător și-ncerc să prind Fata Morgana. Recunosc : nu te voi întreba niciodatănimic, dar nu voi sta deoparte când mi se oferă în dar libertatea frazelor și când fosforul joacă-n limbi de foc

perpelind metafora, lăsând la copt ideea. Nu încerca să te ascunzi: ispita a fost întotdeauna arma Necuratului șizău, cu mâna pe inimă o spun că mă voi da de trei ori peste cap și-am să-ți apar acolo unde nici cu mintea nugândești…” Da, o scrisoare pe care n-o mai trimisese, sau o simplă ciornă? Mă uit la dată: eram copil pe-atunci, hoinăream cu el prin parcuri, mergeam la lme, vizitam expoziții. Copilărisem cu el, întinerise odată cu mine,mă maturizasem odată cu el, dar niciodată nu gândisem că peste ani îi voi descoperi și alte valențe spiritualedecât cele la care m-aș așteptat. Tentat am fost la început să cred că am dat peste un manuscris, dar cele câteva

pagini răzlețe semănau mai degrabă cu o nevinovată corespondență, pretextul unor scrisori literare în stilul celuimai cuminte gen literar.Găsisem însă și câteva plicuri cu adresa tatei, scrisul curat și îngrijit, cu o caligrae demnă de invidiat îl zărisemtotuși undeva, o fracțiune de secundă parcă-mi apăruse-n față și chipul care s-ar putut apleca asupra acelor rânduri, dar oare unde-l zărisem?,,…Enigmatic? Nu sunt asemenea Herei să pot aa totul dintr-o singură privire și dacă totuși presupunerile

27



presează, rar reușesc să dau frâu liber certitudinii. Suspiciunile planează asemenea unui condor, iar nereidele chemate-n aju-

tor m-au lăsat în mijlocul drumului să-mi construiesc singurăsupozițiile. Parcă mi-ai trimis așa, într-un ,,joc secund”, scau-

nul electric, suport al șocurilor pe care ai de gând să mi le aplici.Te avertizez însă: nu-mi vor găsi spiritul acasă, iar zic nu m-amnăscut încă. Aștept totuși rânduri nevinovate ca o prietenie sin-

ceră, rânduri pe care Snxul să le plămădească-n spirit și sincer -itate. La rându-mi voi aprinde mai departe grăuntele de fosfor șivoi oferi vestalelor care-mi stau în preajmă limbile de foc pe carecu credință le apără. ,,Somnul” brâncușian despre care-ți amint-isem în trecut-am scrisoare nu este decât o idee. Palpabilul seconturează desăvârșit într-un ,,Cap de copil” și-n binecunoscu-

ta ,,Rugăciune”. Enigmatici ca zâmbetul Giocondei, candizi șiinocenți ca ochii preacuratelor de pe crucile de lemn din zonaHobița rămân totuși ochii ,,Domnișoarei Pogany”. Ți-am dat unindiciu; trimite-mi rogu-te cheia privirii-veghe…”Cheia privirii-veghe! Mă aam de câteva ore bune în biroultatălui meu și găsisem cheia. Nu a privirii-veghe, dar găsisemcheia acestui minunat univers spiritual pe care tatăl meu îl creaseodată cu existența acestor scrisori. Poate că n-aș căutat preamult în camera lui, dar în joaca ei, viața îți deschide cele mai

nebănuite căi și, fără voia mea, fusesem antrenat de redactor -ul-șef al cotidianului la care lucrez într-o acțiune zic eu, ceva maispecială: îmi solicitase un interviu cu ,,cel mai cunoscut critical artei plastice” cum îi plăcea lui să spună, pe care-l avea laora actuală județul nostru. Aveam la dispoziție cinci zile, eramobișnuit cu ciudățeniile lui, nu mă prea mirase propunerea lui,așa că, înarmat cu un reportofon pornisem la lucru. Nu-mi dă-

duse nici cel mai mic indiciu, enigmatic, mi-l solicitase doar. Nu știu de ce dar de câte ori aud de un artist plastic, ori un criticde acest gen, imaginea care-mi apare-n minte este a unui bărbatrobust, obligatoriu cu barbă și cu luleaua-n colțul gurii, cu mâ-

necile suecate și cu sprincenele neapărat stufoase, mai veșnic

încruntate. Imaginea aceasta-mi persistă din copilărie când, ală-turi de tata vizitam expozițiile de sculptură din orașul nostru. Nuera expoziție la care să nu mergem, iar tata, așa ca o justicare

parcă, îmi spunea:-O să-ți prindă bine odată, ai să vezi.Acum se pare că-mi folosea această ciudățenie a lui, pentru că,de câteva săptămâni mă ocupam de pagina culturală a cotidi-anului nostru. Acceptasem să realizez acest interviu, îmi imag-

inam chiar că-mi va deschide ușa un bărbat înalt, cu barba ușor neîngrijită, cu palme mari și degete noduroase, cu o privire dacănu încruntată, atunci sigur iritată. Mi-a deschis însă o făpturăminionă, cu ochii vii și privirea blajină, cu un zâmbet debordantcare-i lumina întregul chip. I-am sărutat mâna, iar doamna dinfața mea nici n-a așteptat să-i spun introducerea pe care mi-o

pregătisem mai ceva ca un elev.-Știu ce te aduce la mine , nu mai protocolar. Poftim, intră șifă-te comod.Pășisem într-un vestibul decorat în cel mai abstract stil posibil,dar având în vedere în casa cui mă aam, totul mi se părea cât se

poate de normal. Mă invitase în sufragerie, o cameră parcă mult prea mare pentru ința minionă care-mi devenise interlocutoare.,,Oare cât timp îi trebuie ca să ajungă la bibliotecă?”- gândisemtâmp, sorbindu-mi cafeaua.Un perete întreg adăpostea o bibliotecă, iar dacă m-aș apucatsă mă uit mai atent, cred că n-aș găsit nici cel mai mic spațiu

liber. Trecusem la interviul propriu-zis și aveam să au pe rândamănunte din adolescența ei, din anii de studenție, clipe pe caresimțeam că și acum, ajunsă la anii senectuții, le trăia cu acee-

ași intensitate. Dintr-o cameră alăturată adusese o cutie, cevade genul unei mici valijoare, din care, cu mișcări grațioase, în-

cepuse să scoată pe rând tăieturi din ziare, reviste vechi, cronicicare-i purtau semnătura,

alocuțiuni la vernisaje de expoziții, articole care vizau tocmai in-

uența acelor expoziții asupra vieții culturale locale. Atenția mi-afost însă atrasă de câteva le împăturite cu grijă, pe care un scrisfoarte cunoscut mie așternuse câteva rânduri. Am încercat să des-

fac ușor acele le, dar cu un gest subtil, cu un zâmbet candid și cumișcări delicate de o rară nețe, interlocutoarea mea mi le-a luatdin mână, le-a amestecat printre tăieturile din ziare peste care măuitasem deja și le-a așezat cu grijă pe colțul opus al mesei. Am

privit-o întrebător, dar menținându-și zâmbetul, s-a mulțumit să-mirăspundă:-Nimic deosebit, fără legătură cu ce vă arăt eu acum…Apucasem să zăresc însă câteva cuvinte care mă incitau parcă săcitesc în întregime acele pagini: ,,…Nu încerca însă…pentru oimagine răsturnată a realității… , iar albul, culoarea neutră a tuturor simbolurilor nu poate…” Ce păcat! Nu m-a lăsat să citesc acelerânduri și cine știe dacă voi mai avea vreodată ocazia să răsfoiescacele le! Am trecut apoi la alte subiecte i-am vorbit chiar despreul meu de patru ani, despre preocupările lui, se oferise chiar să-ivadă câteva ,,acuarele”cum le spune el petelor de culoare întinse pe

planșele de desen. Aveam așadar un motiv plauzibil să revin în casaacestei distinse doamne și, cine știe, cu mai mult noroc în citireaacelor pagini. Mă urmărea obsedant imaginea scrisului acela fru-

mos caligraat cu litere aplecate spre dreapta, eram sigur că-l maivăzusem undeva, nu-mi era chiar străin. Așa începusem eu într-o zisă caut în biroul tatei și peste ce dădusem?,,…M-ai acuzat subtil că frământ ideea și mestec prea mult gân-

dul, dar crede-mă, nu pot altfel. Ar o impietate, o maltratare acolilor imaculate dacă nu le-aș împărtăși simțirea ca idee și gân-

dul ca suet. Nu frământ ideea, o mestec până ce simt că seva eimi-a pătruns în cele mai îndepărtate celule, iar neuronii mei suntîmbibați cu cea mai dulce metaforă pe care aș putea să ți-o trim-

it. Iar te-am speriat și nu-mi vei mai răspunde. Te vei refugia dinnou în colțul întunecat al camerei și doar limbile unui foc imaginar îți mai luminează chipul. Lasă-mă să-l intuiesc măcar, un contur ,

ceva să-mi demonstreze că nu corespondez cu o himeră, o privirecare să mă adâncească și mai mult în ochii ,,Domnișoarei Pogany”.Primesc provocarea înțelegându-l pe Brâncuși prin innitul coloa-

nei și tăcerea mesei cunoscute de la Tg. Jiu, furându-i sărutul din poartă, și perfecțiunea din ,,Portret de femeie”. M-a atras mereuuniversul lui complex și uneori abstract, absolutul ca perfecțiune,materia ca artă și viață…”Da, recunosc: încă nu-l cunosc pe tatăl meu. Odată cu aceste pag-

ini, bărbatul pe care l-am știut o viață doar preocupat de mine mise înfățișa acum cu alt chip. Nu mi-l amintesc să avut vreodatăîn preajma lui vreo femeie și, totuși, el scrisese cuiva. O dată, copilind îl întrebasem:-Tată, mama mea a murit?

Privirea-i tăioasă mă fulgeră din cap până-n picioare, iar vocea-i baritonală îmi plesni auzul cu cea mai dură frază pe care am auzit-ovreodată:-Mai mult: nici nu s-a născut încă!Ani în șir am rumegat cuvintele lui ără să le afu un sens verosimil,iar acum, noua descoperire îmi oerea un bărbat cu totul necunos-cut mie. Obsesia acelor le văzute-n treacăt îmi condusese din noupașii spre casa ei, iar de data aceasta ul meu avea să e motivulrevenirii mele.-Acesta este micul meu artist? – ne întâmpină ea surâzătoare și-iciuuli părul lui Mihai.Îi cercetă atentă cele câteva desene și acuarele, mâzgălituri, nici nu

mai știu cum să i le numesc, ba se oerise să-i îndrume puțin pașiimai departe.-Talent are, linie cromatică știe să realizeze este păcat să nu perse- vereze – conchise ea.Eu ardeam însă de nerăbdare să răsoiesc acele pagini și, așa, ca dinîntâmplare i-am cerut să ne mai uităm puțin peste materialele care-mi serviseră pentru interviu. Îmi adusese iarăși acea mică

8



valijoară, iar eu începusem să răsfoiesc febril, căutând acele pagini care mă obsedau. Zadarnic însă: precaută le îndepărtase din cutie,cine știe, poate chiar din seara interviului. Rămăsesem cu un gust amar, al neîmplinirii gândului ascuns. La ieșire observasem pe o măsuțădin vestibul un ,,Cap de copil”, o reproducere a sculpturii lui Brâncuși. Mi-am amintit că-n copilărie aveam și eu acasă o reproduceredelă în miniatură a ,,Coloanei Innitului”. Mă mai jucam uneori cu ea, dar numai când tata nu era acasă. Văzându-mă cu ea în mână măapostrofa de cele mai multe ori:,,Asta nu este jucărie, copile, asta este viață!”Mihai mă trezise însă din amintiri și trăgându-mă de mână pe stradă îmi spuse:-Parcă ar o bunicuță.Apoi continuase:-Tati, unde este bunica mea?,,Dar mama mea unde este, ule?” îi replicasem în gând.

** *

-Nu era o vanitate pur masculină, orgoliul pe care odată bandajat încerci să-l oferi trufanda. Era ceva mai mult, ceva palpabil, viabil, nudoar un simplu exercițiu de logică. Fuga de sine și descoperirea Eului interior aproape că nu erau compatibile, dar eu trebuia să-ncerc.Este lucru mare să vrei să-ncerci, mai ales când dezorientarea scutură din temelii și fragilul suport moral.Trase lacom fumul, parcă în răzbunare pe țigară, pe sine, pe viață și se apropie de fereastră. Îl priveam din prol, iar imaginea care mise contura, abia dacă mai păstra ceva din Tudor, cel din anii studenției. Mi-l amintesc doar cu capul plecat citind și recitind cursuri,iar autoizolarea în care se refugiase era tot timpul prilej de glume pentru colegi: ,,O să ajungi să te-nsoare ,,Babele”, ,,Snxule”! - îi strigaseunul odată, aluzie mai mult sau mai puțin discretă la desele lui peregrinări montane. Îi priveam acum părul încercând să găsesc un singur r măcar ce mi-l putea aminti pe Tudor cel din ani adolescenței; albul care mi se înfățișa îmi demonstra că timpul n-a stat degeaba. De

câțiva ani ne întâlneam săptămânal la câte o partidă de șah și-o ceașcă de cafea, dar niciodată nu reușeam să au prea multe lucruri despreviața lui. Știam că la absolvire alesese Bucureștiul, dar peste ani îl zăream tot mai des prin T…După un timp continuase:-Monedă depreciată, fără putere convertibilă, fuga de singurătate nu reușește întotdeauna să schimbe personalitatea individului. Oglindaretrovizoare arată cele mai ascunse riduri ale suetului, chiar dacă încerci să te autosugestionezi, riscul tot viață se numește. Condam-

nat ești parcă să-ți cântărești zilnic incapacitatea și să-ți măsori veșnic teama de eșec. Ai trecut vreodată prin asemenea situație? Ani larând m-a urmărit întâmplarea aceea din facultate. Dar dacă pe undeva Emilia avusese dreptate, dacă incapacitatea mea sentimentală seexterioriza tocmai prin neputința de a-mi exprima sentimentele? Și totuși, la doi ani după ce începusem serviciul o întâlnisem pe Adina,iar după vreo patru luni eram deja căsătorit. Grabă, teamă de singurătate, ia-o cum vrei. Se dezvoltase brusc în mine sentimentul patern,îmi doream nespus de mult un copil, dar de ecare dată mă loveam de NU-ul ei categoric. ,,Sarcina este pentru femeile care într-adevăr n-au cu ce să-și țină un bărbat lângă ele. Nu-i cazul meu” – îmi spunea. Acceptase după multe insistențe varianta înerii unui copil și așaapăruse Vlăduț în casa noastră când abia împlinise cinci luni. Un an și jumătate i se păruse prea mult pentru rolul de mamă, așa că, fără

nici un cuvânt părăsise într-o seară tot: căminul conjugal, orașul, țara. Și iarăși întâmplarea cu Emilia din timpul facultății îmi revenise înmemorie. Mă urmărea obsesiv, aproape ca un laitmotiv al incapacității mele sentimentale.Da, îmi aminteam și eu de Emilia, dar mai ales îmi aminteam întâmplarea care, în nal, o determinase să se mute la altă facultate. Nureușise cu nimic să-l atragă, Tudor rămăsese impasibil la orice acțiune de-a ei. O privire fugară și…cam atât. Cunoșteam aproape toțiviața ei personală, nu mai făcea demult un secret din asta, dar dorința de a și-l apropia pe Tudor ne uimise. Înșelătoare dorință! Răbdareaei ajunsă la maxim lovise într-o zi năprasnic. Când am intrat în sala de curs, pe tablă zărisem scris un catren:

,,Totuși nu-nțeleg măi frateTreaba asta încurcată.Cum se face că nu…poateSă curteze el o fată!”

Aluzia era evidentă, toți recunoscusem scrisul Emiliei, așteptam reacția lui Tudor. Viața ei ,,tumultoasă” nu mai era demult un secret pentru noi, ne mirasem însă că-l vroia cu orice preț pe Tudor. Va reacționa? Imprevizibil însă, dar stăpân pe sine luă creta în mână, apoidupă un timp se apropie așa, ca din întâmplare de tablă și, cu mișcări lascive, greu de imaginat pentru unul ca Tudor, începu să scrie. Laînceput niște litere nevinovate, apoi arma ieși în întregime la iveală:

,,Trecea suavă și cochetăȚintea cea mai înaltă cotăDar tot trăind din chetă-n CHETĂ,Mai prinse treapta de…cocotă.”

Punct ochi, punct lovit. Bravo bătrâne! Cine ar crezut? Drept în moalele capului!-Mă crezi? Aproape toată viața mea epigrama aceea a Emiliei m-a urmărit, în plus, fuga Adinei în străinătate a răvășit și mai mult psihiculmeu. Acuză-mă de orice: de imaturitate, de lipsa logicii, de practici adolescentine, dar în acea perioadă a vieții mele am simțit că era sin-

gura acțiune salvatoare. Într-o zi, răsfoind o revistă, privirea mi-a căzut pe-un nume și-o adresă. ,,Cineva dorește să corespondeze poatedin aceleași motive ca și mine, poate aceasta e șansa mea”, gândisem.Scrisori atât de sensibile, rar mi-a fost dat să citesc. O minte ascuțită, o mână sigură cizelau fraza și-mi trimitea gândul îmbrăcat în cel maivaporos veșmânt: metafora. După luni de zile de zbucium interior, iată că realizam acea detașare de cotidian, găsisem într-un fel suetul

–pereche, nopțile-mi erau pline de ea, de scrisorile ei, de gândurile mele. Mă certa uneori pentru scrisorile mele grăbite, unele lipsite desubstanță, alteori încerca să aprofundeze până și virgula, iar eu gândeam atunci că-n spatele scrisorilor se ascunde un veritabil critic literar.Jocul nostru epistolar nu permitea însă dezvăluirea profesiei a nici unuia dintre noi, era așa, ceva inedit, un joc în care rațiunea mângâiegoliciunea lăuntrică. N-ai simțit niciodată crivățul în suet? Eu da, vântul neșansei a risipit tot, dar ea s-a aplecat răbdătoare și-a începutsă rânduiască tot ce-mi stricase viața. Mâna sigură așeza la loc regăsirea de sine, fraza sa era umărul pe care poți plânge, iar ideea, unveritabil suport moral. Mă certase odată: ,, Nu sunt adepta unui amalgam de idei neverosimile, nu-mi place să mă joc inutil cu cuvintele,

iar ermetismului literar îi găsesc mereu un corespondent în viața cotidiană. Sper că nu ești tu, acela, Snxule!” Doream s-o cunosc,

29



să-i vorbesc și uite, asta m-a determinat să părăsesc în nal Bucureștiul și să mă mut la T…Scoase din buzunarul de la piept o hârtie frumos împăturită pe care o mână așternuse poate cele mai frumoase rânduri pe care le citisemvreodată.,,…Nu, de data aceasta te contrazic: sfera și rombul au fost reperele primordiale în opera lui Brâncuși. El de-acolo a pornit, de la banalasferă, cum îi spui tu; dar nu-i deloc banală. De ce contești rombul în opera lui? Ai încercat să vezi și dincolo de sculptură, ai încercatsă urmărești linia frântă care se oprește la un prag imaginar dintre real și abstract? Unghiul acela format de laturile unui romb adus la

perfecțiune nu-ți sugerează verosimilul în geneza vieții? Este un lucru de mult vericat: românul nostru a cultivat cu pioșenie parcă,rombul. Și ști de ce? Pentru că ai și tu în piept un mic romb care-ți bate secundele și-ți numără anii. Dacă stau să mă gândesc bine esteo jumătate de romb cu baza în sus și vârful în jos care este cea mai pură perfecțiune genetică din corpul uman. Vezi o altă formă a in -

imii noastre decât aceea a unei jumătăți de romb? O mână divină, nevăzută a secționat rombul și a luat o jumătate. A așezat-o în pieptulecărui muritor și i-a spus: ,,Învață-l să trăiască iubind”. Mâna sigură a secționat rombul pe orizontală așezând o jumătate la locul resc.Unde este cealaltă jumătate? Cum poți întregi rombul? Probabil că de-aici vine uneori dorința de a-ți căuta și găsi ,,jumătatea”. Eștiadeptul abstractului în viață? Netezește-l puțin, șlefuiește-l și vei avea realul în pura lui perfecțiune. Rombul ca perfecțiune sprijină cerulși xează pământul la Tg. Jiu: ,,Coloana Innitului” sau ,,fără sfârșit” cum îi spun unii, sincretism total în sculptura lui Brâncuși nu telasă până nu vezi rombul ca formă și simbolul ca durată.”Crede-mă, iubeam scrisul ei, mângâiam litera și sărutam virgula, era tandrețea epistolară pe care cu greu reușisem s-o realizez. Psihiculmeu altădată labil era stăpânit de ea și mângâiat de Brâncuși. Implozia care parcă mă aruncase la margine de Univers, realizase cea maistrălucitoare gaură neagră care ar putut exista. Mă-ndrăgostisem oare? Iubeam metafora și-i mulțumeam că m-a făcut să-l înțeleg peBrâncuși. Mă mutasem după un timp în T…ca să u mai aproape de ea, s-o întâlnesc, iar ei îi scrisesem că sunt nevoit să mă mut cuserviciul în alt oraș. Nu mi-a mai scris o perioadă, dar eu o văzusem însă și eram mulțumit. Rămăsesem aproape o zi întreagă în fața caseiei până-ntr-un târziu când apăruse . Doream să-i spun doar atât: ,,Și eu îl iubesc pe Brâncuși”, dar dintr-o voce sugrumată a ieșit doar

atât: ,,Știți cumva cât este ora?” Ce a fost în mintea, în inima mea atunci, poți să-mi spui? Oare voi ajunge să-i mulțumesc vreodată? Cu puterea scrisului ei îmi orientase destinul și mă redase lui Vlad. Crezi c-am făcut rău ce-am făcut? Datorită ei trăiesc azi, datorită ei Vladeste un om. Trebuie la rândul meu s-o ajut să iasă din izolarea în care s-a retras mai bine de zece ani. Supărată pe lume, supărată pe viață?Analizează și spune-mi dacă am procedat rău? Îl cunosc foarte bine pe redactorul șef al publicației unde lucrează Vlad, iar ideea unuiinterviu cu ea, îmi aparține. Este gestul meu de recunoștință, gestul de mulțumire pe care indirect i-l trimite Vlad. Crezi că am făcut răutrimițându-l să-i ia un interviu? Dacă eu n-am reușit o viață, măcar el să-i stea câteva clipe alături, s-o scoată într-un fel din anonimat.De câteva săptămâni ea încearcă să modeleze puțin spiritul artistic și talentul nepotului meu. Crezi că există ceva aranjat acolo, în stele,

prietene? Mâine ar trebui s-o întâlnesc; este ziua când trebuie să-l duc pe Mihai pentru o nouă ,,ședință de pictură” cum îi spune el. Vladeste plecat din localitate, iar eu mâine mă voi aa în fața ei, mâine va trebui să-i vorbesc. Ce-i voi spune? Vârsta senectuții va apăsa și maimult pedala emoțională. Voi reuși în sfârșit să-i vorbesc, va articula de data aceasta Snxul vreun cuvânt? De data aceasta, necunoscutuldin noi se va recunoaște?…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..-A, bine ai revenit, micul meu prieten! Hai să vedem ce mi-ai adus tu aici? Tema pe care ți-o dădusem de data aceasta parcă era un mic

peisaj de iarnă. Să vedem, cum a ieșit? Dumneavoastră trebuie să ți bunicul lui, așa-i? Îmi place Mihai, ați avut pe cineva în familieînclinat spre arte plastice? Are talent și se pricepe. Creează imagini cu adevărat reale, nu credeți?Păstrându-i o clipă mâna într-a sa, zâmbindu-i, Tudor reuși să-i spună:-Imaginea reală simte nevoia unui suport mental; oricât de versat ar el, trebuie să e în stare să construiască realul. Nu reușește, atunciînseamnă că totuși, cel de-al treilea ochi pe care ecare dintre noi îl avem, devine inutil…

0



EUGEN COJOCARU

„VÂNARE DE VÂNT” LA REȘIȚA - FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE 2013

Între 30.5 și 2.6 a.c. a avut loc în capitala pitorescului județ Caraș-Severin Festivalul Internațional de Poezie ”PORȚILE POEZIEI”,

ediția a III-a. La ora actuală este al 8-lea din lume cu peste 50 de poeți participanți din 15 țări împreună cu cei autohtoni.Directoarea Direcției Județene pentru Cultură CS, poeta Liubița Raichici, este suetul organizatoric al reușitei acțiuni contra Zeitgeist-uluiactual: stress imens, o goană nebună după lucruri materiale și bani, egoism exacerbat, anti-cultură, cultivarea pesudo-valorilor etc.

Cele patru zile pline de activități interesante s-a deschis ocial în sala de conferințe a Palatului Administrativ în prezența Președin -

telui Consiliului Județean, Sorin Frunzăverde, Consulul Serbiei la Timișoara, Dragomir Radenkovici; Secretara de Stat în MinisterulCulturii, Luminița C o n s t a n t i n ,Directorul rmei de energeticăCEG, Daniel Răduț - principalulsponzor al Festival- ului la toate

edițiile - si alte no- tabilități locale.S-a demonstrat că se poate rea-

duce în prim-plan calitățile unei

societăți umane: prietenie, al-

truism, toleranță, iubire, dragostede poezie și cul- tură adevărata- reale ”deschideri” spre o lume aspiritului și suetului. Acestaeste rolul primordial al ”Porților Poeziei” - nu numai un privilegiu al

participanților, dar și pentru toți ceice le trec ”pragul”!

Poeții străini, cazați la Ho-

telul Rogge, au fost tratați cugenerozitate pe tot parcursul eveni-mentelor dimpreuna cu colegii lor

români. În ecare zi au fost or -ganizate frumoase acțiuni de cu-

noaștere reciprocă și a obiectivelor turistice din zonă:- Î n t â l n i r e cu publiculla Palatul Cultu- rii din Reșița,unde, după un ini- mos programcu Corul Menestre- lul al Palatului

Copiilor din localitate și IncantoQuartetto al Operei Române din

Timişoara, toți barzii au fost prezentați și au rec- itat din poemele

publicate în reușitul volum închinat evenimentului;- Excursie la Oravița cu vizitarea celui mai vechi teatru din Romania, ”Mihai Eminescu”, înințat în 1861 și călătorie cu trenul pecel mai vechi traseu din Romania, 1833: Oravița-Anina;- Vizită la Bocșa, unde poeții au susținut un mic spectacol în fața numerosului public, gazdă generoasă ind biserica „PogorâreaDuhului Sfânt” și preotul paroh Ciprian Costiş; moderatorul șarmant al întâlnirii a fost Dan Liuţ, director la Casa Orăşenească de Cultură,care, în nal, a încântat asistența cu un recital de poezie autohtona în dialect; tot aici s-a admirat Muzeul sculptorului Constanitn Lucaciucu donațiile maestrului - al doilea Muzeu al său în lume este la Vatican! De un bun succes s-a bucurat vizitarea Muzeului Mineralogical pensionarului maistru minier Constantin Gruescu , unul din cele mai mari din Estul Europei, ce posedă multe unicate; nonagenarul a

primit oaspeții cu multă căldura sufeltească, iar familia a oferit cafea și prajituri tradiționale.Sejurul liric și de suet a fost încununat în ultima seară cu un dineu ocial, gustat în ambianța live a muzicii românești tradiționale. Toți

particpanții au fost încântați de nivelul înalt și atmosfera frumoasă a acestor zile realmente festive și au promis solemn că se vor întoarcecât de curând cu mare plăcere în acest colț binecvântat al României.

Iată dovada, cum un așa-zis exclusiv eveniment cultural are un impact deosebit de benec pentru zona Caraș-Severin (și întreagaRomânie) nu numai în domeiul cultural, ci cu puternice efecte asupra relațiilor politice, economice și mass-media cu străinătatea – cele14 țări pornind din Statele Unite, prin Europa cu Italia, Franța, Suedia, Germania, Serbia, Ungaria ș. a. ajungând prin Rusia până în în -

depărtata Japonie.Meritul indubitabil aparține inimoasei organizatoare și fermecătoare gazde, poeta Liubița Raichici, secondată cu mărinimie de colectivul

Direcției Județene de Cultură și toți cei implicați la frumosul și meritatul succes al Festivalului Internațional de Poezie reșițean.

© Eugen Cojocaru – participant la Festival

31



Eliza Roha

Inspiraţie, trudă şi har în „EXILUL” de Catia Maxim

Scriitoare, prozatoare cu o personalitate clar denită în peisagistica pro-

zei feminine româneşti, Catia Maxim ne oferă, cu predilecţie, romanesociale de rezonanţă istorică. În volumul de faţă, EXILUL, continuare a

romanului ÎNGERII DIN MOSCOPOLE, ambele ieşite de sub tipar la presti-gioasa editură Tracus-Arte, în 2012, respectiv 2013, tratează o pagină tragicădin istoria armânilor/aromânilor, urmaşi ai tracilor, cel mai vechi neam delocuitori ai Europei centrale şi de est, fraţi buni cu dacii, vorbind un grai

structural-identic cu limba română şi având obiceiuri şi datini asemănătoare(Dimândeara părintească). De fapt, aromânii din Dobrogea se fălesc că eiar păstrat puritatea genei, că ar românii adevăraţi, neamestecaţi cu alteneamuri ce au trecut peste teritoriul ţării noastre.

Dacă primul volum cuprinde povestea aşezării Moscopolei dinaintea, dintimpul şi imediat de după incendierea şi distrugerea ei de către trupele lui Ali

Pasha, în acest volum este tratată cu precădere soarta elitei moscopolene, nev-oită să pribegească prin Europa în căutarea unui adăpost, citez: „Povestite,cu gravitate, întâmplările triste pe care Costa le-a trăit, punctează, discret,

fragilitatea bărbatului, indiferentă la tinereţe şi vigoare! Revederea cu bătrânul său tată muribund, care-i dăruise o sumă frumoasă debani, (…) îndemnul său de părinte ca el, singurul lui fecior, să părăsească, degrabă, casa părintească şi cetatea Moscopolei asediată,călătoria spre Bitolia, scurtul popas la mănăstirea Naum din Ohrid…”, l-au ambiţionat ” să-i povestească iubitei Lia că, până să ajungăla ea, celnicii Todi şi Mitru l-au întâmpinat (…) şi s-au dus toţi trei să aprindă o tzeară şi să se închine la altarul bisericii Sfântul Dumitru

pentru mulţimea de refugiaţi cu straiţe şi prunci palizi, slăbiţi şi osteniţi purtaţi în braţe, căci în ultimele zile din ce în ce mai mulţi fugari s-au înghesuit la porţile bisericilor.”

Autoarea descrie locuri, aşezări omeneşti, case, grădini, interioare, comportament etc. cu acurateţe, mergând în unele situaţii pânăla detaliu, totodată cât se poate de resc, oferindu-ne o panoramare a societăţii omeneşti din vremea respectivă. Imaginile se deruleazăcinematograc, de parcă am acolo, de parcă autoarea

ar o participantă la eveni- mente sau un martor direct

al întâmplărilor. „În costume albe fârşerote, cu returi şibroderii în r auriu şi negru sau în costume de oraş, cu

pantaloni şi veston din stofă de calitate, negustorii auchipul tras şi privirea sufer - indă, căci amintirea recentăa cuibului părăsit, în grabă şi spaimă, apasă greoi peumerii lor. Cazaţi la primul etaj, li se oferă camere ca-n

poveşti, de mărimea unor sa- loane, luminoase, scăldateîn mătăsuri, stofe scumpe, mobilate cu paturi uriaşeacoperite cu broderii, perne gingaşe şi baldachine caîn palatele de altădată, cu podele acoperite de covoare

groase de lână scumpă, ce înăbuşă foşnete sau paşi maiapăsaţi.” Un astfel de roman istoric, scris cu desăvârşită

graţie şi eleganţă a exprimă- rii literare, implică nu numaiun talent special dar şi o muncă uriaşă de documen-

tare, un discernământ obiectiv în alegerea faptelor eta-

late şi de şlefuire a cuvântu- lui şi a frazei.După cum am mai spus, cartea se referă la situ-

aţia elitei oraşului Moscopole după incendierea şi distrugerea lui de către trupele lui Ali Pasha, un albanez turcit, fost tâlhar la drumulmare, pervertit la toate relele timpului, plătit, se pare, prin iscoade ale Austro-Ungariei, să distrugă acest monumental centru cultural,economic şi comercial al armânilor. Invidia tradiţională şi specică, dar şi interesele nanciare se unesc în această odioasă şi criminalădecizie căreia nepăsarea ignorantă a Europei şi a Imperiului Otoman nu avea să-i pună stavilă în niciun fel. „ Ca valiu (…) nu are cum

să ignore totuşi concluzia amară că distrugerea Moscopolei a fost cauzată nu neapărat de „porniri criminale ale unui guvernator pe jumătate nebun, ci de îngenuncherea unor teritorii turceşti către Franţa şi Anglia”. (…) Sincer, îi pare rău că meşteşugari şi artişti ex-cepţionali, armânii îşi părăsesc agoniseala şi iau drumul pribegiei. Cum să-i încurajeze şi ce să le transmită? El nu e decât un slujbaş,

chiar dacă guvernator” (al Imperiului Otoman - n.a.).Acţiunea se petrece, în special, în Salonic, Bitolia şi Veneţia, locuri în care îşi caută găzduire şi sprijin refugiaţii bogaţi din Mosco-

pole. Mama Fania Petrea şi ul Mihai, meşterul Cosma Hrisiciu, Boiaru, Lia şi Costa Cegani, Simon Sina, Theodor Atanasie Caraliotti,Arghirie Postolea, celnicii Todi şi Mitru, iată numai câteva nume semnicative rămase în istoria cuprinsă între copertele acestei minunatecărţi.

Fruntea moscopolenilor dar şi mulţi dintre oamenii de rând se răspândesc prin Balcani în mod deosebit în Serbia, Grecia, Bulgaria,Albania şi Europa Centrală – mai ales, Germania, Viena, Budapesta, aducându-şi contribuţii esenţiale la înorirea economică şi culturală



în oraşele-gazdă, ind cunoscut că familia Sina, citez, „a nanţat primul pod construit peste Dunăre la Budapesta, Institutul orbilor, Palatul Academiei Ungare de ştiinţe şi Conservatorul din Budapesta. Lista ar putea continua cu o serie de edicii importante din Gre-cia”. Pe plaiurile mioritice ale fraţilor români sunt primiţi cu braţele deschise şi încurajaţi întru menţinerea identităţii etnice.

În ciuda acestei situaţii tragice, pierzându-şi cetatea Moscopolei, pribegind şi răspândindu-se prin diferite locuri, în rândul armânilor se conturează deja primele acţiuni ale luptei pentru păstrarea limbii şi a inţei naţionale, acţiuni ce continuă şi în ziua de azi. În acest sens,cred că ar trebui să ne inspirăm din exemplul altor vecini şi să acordăm cetăţenie, indiferent unde locuiesc în prezent, tuturor armânilor,în fapt, harnicii şi inteligenţii urmaşi ai tracilor neamestecaţi cu migratorii ce au traversat teritoriul Daciei de-a lungul istoriei, în ideea încare statul român ar putea să se implice nanciar, aşa cum a făcut-o şi înainte de al doilea război mondial, întru ajutorarea comunităţilor

prin îninţarea de şcoli în care copiii să înveţe în limba maternă.

Îngerii din Moscopole – EXILUL – este o carte pe care o recomand călduros nu numai istoricilor şi iubitorilor de neam, ci tuturor iubitorilor de frumos. O felicit pe scriitoarea Catia Maxim pentru această bijuterie literară şi-i urez sănătate, putere de muncă, inspiraţie,ca să ne bucure în continuare cu rodul trudei şi harului său!

Eliza Roha, 10 iunie 2013

TIMPUL TOPIT ÎN TIMP ÎN POEZIA MARIEI TOMA

Odată cu începutul verii lui 2013, Maria Toma oferă iubitorilor de frumos, prin intermediul Editurii Betta, un nou volum de poeme bilingv: român-englez, „Timpul topit în timp - The time melted in time”, în traducerea inspirată a Mihaelei Grădinaru.

Metaforic vorbind, ca orice aleasă grădină, volumul începe cu poemul „Trandarul”, urmărind apoi când un zbor iluminat, când undans pur omenesc printre gânduri, vise, amintiri: „Invitată la dans, paşii ei lunecă/în ritmul muzicii. Tânărul o poartă/în lumea valsului şi-i

admiră/tăcerea, trandarul şi visul.”, invocând prima iubire, călăuză sigură, neîntinată de capcanele vieţii, punct de reper printre multele poteci existenţiale: „Adesea-adorm cu tine-n gând/veci vâlvătăi se-aprind înmine./Din raiul primăverii tale vino,/cu lacrima de rouă se le stingi!”.

De mână cu inspiraţia – capricio- asă fată! – poeta rătăceşte prin labirin-

tul amintirilor, printre umbrele trecutului istoric: „Cetăţi lăsate în ruină demnveghez,/străbuni în orologii antice învie./ Inima bate ca-ntr-un clopot…/Ce tainicămelancolie!”, aducând ofrandă în versuri regelui Decebal, a dacilor „Călători prinveac de praf şi de păcate” şi „îngropaţi de vii în cenuşa timpului”, formulându-şi cudelicateţe temerile în timpuri de ieri şi de azi: „Când treci pe lângă neamul meu/vorbeşti şoptit să nu te-audă,/nici să-nţe- leagă umbletele tale/ce ar isca risipă deîndoieli.”Iubirea, ca temă predilectă, apare în forme suave, ca o permanenţă a trăirii, amintind

de Eminescu şi Veronica, de întristatul în- drăgostit: „În umbra dimineţii te aştept/singuri în raiul primăverii/să ne minţim o clipă-n ochi/sub teiul care în zori a îno-

rit.” Natura, anotimpurile, de la „ultimul strănut al iernii” şi „creanga înfrunzită”când: „Teiul bate în fereastră/cu un deget înorit” până la „nesfârşitele zăpezi”,sunt prezente în poezia Mariei Toma ca martore indicibile, ca alinare pentru omulîncercat de greutăţile vieţii. Adesea se în- toarce cu nostalgie la imaginea locurilor natale, a satului nepângărit de relele lumii, a casei de la ţară unde „Lumina pereţilor se revarsă pe gânduri (…) şi când „Din- colo de timp, labirinturi şi vârste/spreacel spaţiu imaginar voi să merg;/acolo unde viaţa abia începe”, a părinţilor duşi„sub vreascurile stinse ale vremii”. Amin- tirea acestora devine un lait-motiv, dar şio gură de aer curat, emulativ: „Prin lun- gi coridoare de spital,/răvăşit de gândurimă plimb./Ajung într-un haos de nedescris -/O adevărată mişcare browniană./(…)Sub imperiul despletitei nopţi(…) Gân- du-mi zboară la părinţi:/ei zidind din oricuvinte…”. În timp ce poeta ţese cuvinte adunându-le în poeme de mare frumuseţeşi nobilă sensibilitate, tatăl coase vise în ceruri, alături de icoana mamei: „Departede odaia casei vechi/în mine simt cum chipul ei se sfarmă/Alerg să-i împletesc o albă dimineaţă/dar nu găsesc decât un trup inert.”

Adesea întristată, adesea lucidă, adesea impresionată, poeta colindă prin jungla vieţii urbane, dezvelindu-i durerile, incertitudinile,ademenirile, tragismul existenţei: „Gonind spre lemnul crucii,/sub funii reci văzduhul sună,/ah, clopotarul nu are tihnă,/şi cel din patulde alături este dus…”. Tuşe sociale puternice răzbat conturând orul poetic: „… la întretăieri de drumuri caut calea/ce m-ar duce undenoaptea nu-i un moft/…/În piaţă păşesc ca-ntr-un templu vechi/tinerii îşi târăsc umbra propriului destin,/ninsoarea-mi sărută mâna sau

poate se preface/alături, neprietenoase făpturi.” ori strigate direct: „Cu aere de mari conducători/reforme pe genunchi ei fac/şi-atâta haose în ţară/de plâng străbunii în mormânt.”

Universul şi tainele sale par indestructibil legate de condiţia demiurgică a omului, ca scânteie primită, căci, altfel, spune poeta,„ajung să văd dincolo de noi…/ un soare palid, strălucitor şi viu/ până mai ieri, acum bolnav/ pe targa Universului”. Divinitatea, ubicuăşi omniştientă, transpare cu subtilitate în adevăruri din spatele metaforelor. Astfel, în inima pădurii, unde femeia pădurarului naşte „un

prinţ”, „catapeteasma” este „din ramuri”, în timp ce în „debusolata lume”, „călătorii duc cu ei bagaje de gânduri” şi „par răstigniţi în propriul trup”.

Poeme ancorate în realitatea tragismului contemporan, cuvântul - pavăză ridicată la graniţa istorică, lirică nostalgică dar şi strigătde iubire neînvinsă, câteva din darurile regăsite în „Timpul topit în timp” al poetei Maria Toma, interesant și plăcut, atât privind conţinutulcât şi realizarea editorială.

Eliza Roha

33



Catinca AgacheConstantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător

De universitarul-poet şi traducător, eseist şi publicist Constantin Frosin e greu săte apropii. Numai dacă parcurgi Cv-ul său, realizezi că ai în faţă o personali-

tate plurivalentă, dicil de prins într-o schiţă de portret. O personalitate care,se pare, e mai bine cunoscută în Franţa decât în România. Căci universitarul ConstantinFrosin a ţesut, din ’90 încoace, drumuri trainice în spaţiul francofoniei, ind, exclusiv,un scriitor de limbă franceză. Deşi cunoaşte bine încă alte şase limbi, a ales să pub -

lice şi traducă cu prioritate pe acest palier lingvistic foarte apropiat de suetul nostru:franceza.

Parcurgând toate treptele universitare până la profesor şi decan, la UniversitateaDanubius din Galaţi, Constantin Frosin a dezvoltat paralel o intensă muncă de tra -

ducător şi a manifestat o vie prezenţă în spaţiul poetic românesc şi francez. Membrual Uniunii Scriitorilor din România (2000), el este, totodată, membru al diferitor alte(multe) reputate societăţi din ţară, dar mai ales al unor prestigioase societăţi literaredin Franţa (SPAF -Societatea Poeţilor şi Artiştilor Franţei; SPF- Societatea Poeţilor Francezi/ Société des Poètes de France), din Francofonie, în general (ADELF-Aso-

ciaţia Scriitorilor de Expresie Franceză/ Association des Ecrivains d’ExpressionFrançaise; al Academiei Francofone, ori al unor organisme internaţionale (AcademiaInternaţională din Luteţia, Academia Europeană) ş. a. Aceste demnităţi - pe care nu le-

am mai întâlnit recent la niciun alt scriitor român - vorbesc de la sine despre prestigiul atins de domnia sa. Numeroasele premii şi medaliideţinute - Premiul şi Medalia Parlamentului European (,,Trophée Gerner”, 1995, Strasbourg); Marele Premiu al Academiei Francofone(1999) ; Medalia de Aur a Academiei Internaţionale din Luteţia (1999); Marele Premiu pentru Literatură al Institutului Italian de Cul -

tură şi al revistei Nouvelle Lettere (1998); Medalia de aur a Meritului si Devotamentului Francez (2009), Medalia de Aur a RenaşteriiFranceze (2012) etc. – vin să conrme recunoaşterile sale în plan european şi, evident, naţional. Oţer al Ordinului naţional francez alArtelor şi Literelor (2009), Cavaler al Ordinului francez al Artelor şi Literelor (2000), Oţer al Ordinului naţional francez alLaurilor Academici (2004),expert în problemele Francofoniei, membru al Academiei Francofone (din 1991), el este inclus în ,,Who’s Who inFrance”, în ,,Anuarul Personalităţilor din Francofonie: Le Richelieu” ş. a. De altfel, autorul, foarte grijuliu cu xarea imaginii sale pentru

posteritate (şi pentru contemporaneitate, evident), are propriul site, gurează în Wikipedia şi în multe alte surse de informare din spaţiul

virtual, fără de care se poate spune că e extrem de dicil să i cunoscut astăzi.Autor a peste 40 de cărţi originale (multe publicate în Belgia, Franţa sau Canada), între care 20 de poezie, el este, de asemenea,

traducătorul neobosit, cu un palmares impresionant de volume (9 din franceză în română, cca 200 din română în franceză) apărute înedituri româneşti şi francofone, precum şi de poeme, eseuri, publicate în reviste din Francofonie (peste 600, din Franţa, Belgia, Italia,Luxemburg, Canada, dar şi din Germania), între care, cca 100 de scriitori români etc. Aceste date pun în evidenţă o performanţă greu deatins, o trudă uriaşă de a găsi echivalenţele cele mai reuşite dintr-o limbă în alta, o stăpânire perfectă a acestora, a nuanţelor şi bogăţiei lor de exprimare, o iubire nelecuită faţă de literaturile din care traduce (franceză, italiană, română). Mai mult, este şi un teoretician al arteitraducerii (La Traduction entre Mythe et Réalité, Éd. Le Brontosaure, 2003; Art et technique de la traduction, Ed. Fundaţiei Universitare,,Dunărea de Jos”, Galaţi, 2000), autor a numeroase eseuri despre traducere.

În plus, este istoric al literaturii franceze ( Aperçu d’histoire de la littérature française, ed. Fundaţiei Academice Danubius, Galaţi,2004) şi lingvist, alcătuitor de dicţionare ( Dicţionar de argou francez-român, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996), de instrumente necesare

juriştilor ( Le français juridique, Ed. Fundaţiei Academice Danubius, Galaţi, 2001), economiştilor, turiştilor şi oamenilor de afaceri,

pentru a se descurca în această limbă. Să amintim că prima traducere a fost o carte despre Eminescu, pe care a publicat-o în Franţa (Con-

stantin Crişan. Eminescu sau blestemul în genunchi / Eminescu ou le blasphème de l’agenouillement, Éd. Les Trois Cailloux, Amiens,France, 1993), că s-a aplecat cu atenţie asupra poeticii geniului poeziei româneşti căutând cele mai reuşite echivalenţe în limba lui Hugo(Luceafărul, Sonete, 1997, 2001, 2002). Din aceeaşi dorinţă de a face cunoscute valorile literare naţionale, i-a tradus şi publicat pe Cara-

giale (Cartea Românească, 2002), Ion Barbu (Ed. Eminescu, 1995), Urmuz (Cartea Românească, 2001), ori pe contemporani, precumSorescu, Eugen Simion (editaţi la Strasburg), Horia Zilieru, Leonida Lari etc.

Din literatura franceză s-a oprit la nume de scriitori mai mult sau mai puţin cunoscuţi ( Louis-Ferdinand Céline, Daniel Walther, Laurent Bayard - Ed. Nemira, etc.), aducându-i în atenţia lectorului român. Datorită bogatei sale activităţi în această sferă a echiva-

lenţelor lingvistice, a fost ales, pe merit, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei Traducătorilor Profesionişti. ,,Practic, toate traduceriledin română care ne parvin, sunt datorate d-lui Costantin Frosin, profesor la Universitatea Danubius Galaţi” - remarcă Paul Van Melle,subliniind astfel o realitate dură, şi anume lipsa unui proiect naţional de anvergură la acest denitoriu capitol al promovării literaturiiromâne în lume.

Activitatea sa publicistică e strâns legată de cea de traducător, întrucât publică prioritar în limba franceză, în calitate de colaborator la prestigioase reviste din spaţiul francofon (,,Lettre Internationale”, ,,Bulletin Français”, ,,Le Bulletin de la Maison de Poesie de Paris”ş. a.), sau în revistele ,,Le Courrier international de la Francophilie” (al cărei director este), ceea ce i-a adus şi calitatea de membru alAsociaţiei Ziariştilor din România (AZR, din 1991). Debutul în publicistică s-a petrecut în limba română, în România (februarie 1990, în

Revista V, Focşani), ulterior a debutat şi în limba franceză, în spaţiul francofon, în care a optat să scrie exclusiv (1990, în revista Floricaa lui Nicolas Sylvain).

Am considerat această succintă incursiune în biogracul autorului necesară pentru conturarea prolului său poetic, întrucât celedouă faţete - de traducător şi poet francofon - se aă mereu în interdependenţă şi interconexiune, cu atât mai mult cu cât el nu scrie

4



decât în franceză. Arm asta pentru că, iată, Constantin Frosin a debutat editorial ca scriitor mai întâi în limba franceză, în afaraţării ( L’ivre de peau hési(t)e, L’Etoile d’Argent, Belgia, 1992), şi apoi la o editură din România, dar tot în limba franceză ( Ikebana enmiettes, Éd. Alma, Galaţi, 1994), lucru mai rar întâlnit şi extrem de dicil - ca un poet să se traducă singur, să scrie direct în altă limbădecât cea maternă, ori în două-trei limbi. De subliniat că, la cele 20 volume de poezie proprie (între care 11 apărute în România, 9 înspaţiul francofon), se adaugă peste 300 poeme proprii publicate în reviste din Francofonie, sau multe altele incluse în cele peste 60antologii de poezie de expresie franceză, apărute în Franţa, Belgia, Luxemburg, Canada ( Flammes vives, Éd. Flammes Vives, Paris,1993; Poètes roumains du XX-e Siècle, Éd. Résu, 1995; Mille poètes, mille poemès,Éd. L’Arbre à Paroles, Bruxelles, 1997; La Brigade,de René Bonnet de Murlive, Éd. Arcam, Paris, 2002);Soif de Mots, Éd. Le Brontosaure, Franţa, 2003 ş. a.). Este, în plus, alcătuitor deantologii de poezie română tradusă în limba franceză ( Poètes Roumains du XX-e siècle, éd. revistei “Résu”, France, 1994 ş. a.). Motsde passe (1995), Poèmes (1995), Pages poétiques (1997), Tout en vous aimant (1998), Pohèmes drôles à tics (2003), Aprèsl’amour, àla belle étoile (2002), sunt câteva din titlurile volumelor de poeme originale editate la Strasburg, la Paris, la Avignon (Éd L’Ancrier, LeBrontosaure etc (la edituri franceze, belgiene, canadiene, luxenburgheze, italiene)).La acestea se adaugă studiile critice - o pertinentă şi inedită abordare a lui Cioran ( L’autre Cioran. Cioran lève la masque, EditionsL’Harmattan, Paris, 2010), trecută aproape neobservată în ţară –, bogata eseistică (cca 100 eseuri în reviste străine, cca 200 în celeromâneşti, între ele: Schimbarea limbii nu înseamnă schimbarea la faţă, Editura Eminescu, 2000; Du non sens au paradoxe, éditionsLe Brontosaure,) Pentru scriitorul de expresie franceză Constantin Frosin, ,,literatura este, aşa cum mărturiseşte ( Mărturisirea meade credinţă literară, în ,,Monitorul cultural”, nr.9, 2011) ,, o cale, un mijloc, iar nu un scop în sine”, ce s-ar putea divide

în trei direcţii: ,,1. poezie, de tip experiment (vezi Subrealismul, direcţie lansată de noi în Francofonie); 2. Eseu - categoriecare se subdivide în: a. eseu legat/inspirat de problemele puse de traducerea literară(...), cu caracter didactic, dedicate (...)traducătorilor profesionişti;b. eseu losoc ori metazic; c. eseu cu tente de libellă, autoironie sau pamet (...); 3. creaţie literarăde tip ludic, defulatoriu, sau scriitură sub dicteu; 4. recenzii, prefeţe, postfeţe. În toate aceste direcţii s-a manifestat şi el. ,,Poezia

nu e deci pentru el nici consolatoare, nici reparatoare, ci substanţă vie » - remarcă criticul literar Jean-Paul Gavard-Perret.Cele două cărţi apărute în 2012 la Tipo Moldova Iaşi, în ambiţioasa colecţie ,,Opera Omnia. Poezie contemporană” (în care

au fost incluşi importanţi poeţi contemporani din spaţiul general al limbii române), relevă sintetic cele două dimensiuni creatoare alescriitorului şi traducătorului Constantin Frosin. Este vorba de două antologii: una colectivă - Petite anthologie de poésie roumaine(traducere şi selecţie de Constantin Frosin); alta de autor - Constantin Frosin. L’Âme de l’argile.

Prima dintre acestea se deschide cu traduceri din folclorul românesc - trei celebre balade/legende româneşti ( Mioriţa, Legenda Mânăstirii Argeşului, Toma Alimoş) – şi continuă cu peste 250 de poeme din creaţia literară, începând cu Petru Cercel şi încheindu-se cu Vasile Voiculescu, ordinea stabilită ind cea alfabetică. Finalul volumului include, în loc de postfaţă, poemul La traduction de

René Bonnet de Murlive, o binevenită notă biobliogracă şi câteva (deloc puţine) referinţe critice semnate de reputaţi critici literari,universitari, oameni de cultură din ţară (Eugen Simion, Bogdan Ghiu, Valentin Protopopescu), cât mai ales din spaţiul francofon dinFranţa (Jean Dutourd, de la Academia Franceză; Jacques Charpentreau, directorul revistei ,,Maison de poésie de Paris”; Paul Van Melle,directorul revistei ,,Inedit”; Gustave Hodebert; Catherine Bankhead, directorul revistei ,,Art et Poésie de Toraine”; Nadine Dormoy,

preşedinta Asociaţiei ,,L’Europe plurilingue”, Dominique Dutilloy, jurnalist; Françoise Wuilmart, directorul Centrului European deTraducere Literară ‹Centre Européen de Traduction Littéraire›; Joël Conte; Jean-Paul Gavard-Perret, profesor la Universitatea dinChambéry; Louis Delorme, poet, critic, eseist, editor; Daniel Aranjo, profesor universitar, poet şi critic literar, traducător, laureat alAcademiei Franceze ), Canada (Jacques Bouchard, Universitatea din Montréal), Italia (Gio Ferri, directorul revistei ,,Textuale”).Să spunem că cel mai întins spaţiu este rezervat lui Eminescu (47 de poeme, între care nu şi Luceafărul -tradus şi publicat separat-sau Memento Mori, Glossă, în schimb, multe postume): capitolul Eminescu - Le génie tutélaire. Selecţia este una subiectivă şiobiectivă, alături de Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Alexei Mateevici, Alexandru Macedonski (cu câte un poem), gurează poeţiinterbelici (Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Octavian Goga, Magda Isanos),sau contemporani (Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, ZahariaStancu, Ileana Mălăncioiu, Radu Cârneci), şi un rătăcit optzecist (Adrian A Lui Gheorghe). Despre calitatea traducerilor lui ConstantinFrosin au scris personalităţile menţionate mai sus, texte publicate din care voi extrage (în traducerea mea) doar câteva aprecieri foarteelocvente: ,,minunată traducere (Ion Barbu) sub pana lui Constantin Frosin, care face să reiasă jocul de visare şi muzică, de ideeşi cuvânt” (Jean-Paul Gavard-Perret); ,, Cunosc de multă vreme traducerile lui Constantin Frosin, care sunt traduceri făcute de un

poet. Ceea ce reiese din simţul ritmului, din focul său tainic. Când stăpâneşti o limbă în felul acesta, când « o posezi », înseamnă căo iubeşti şi o cunoşti sub toate aspectele, şi că eşti capabil chiar s-o întorci pe toate feţele, aşa cum merită, de altfel, doar adevărateleamante - cele iubite.”(Daniel Aranjo); ,,Constantin Frosin, Românul perfect bilingv, şi în plus dublat de o vastă cultură, de un vocabular francez foarte bogat şi mai ales de o sensibilitate estetică” (Jacques Bouchard); ,,prin întreaga sa activitate poetică şi literară din ceîn ce mai auzită/cunoscută, el se situează ca un cuceritor al acestei Europe, la care noi toţi aspirăm, reunind culturi nu atât diferite,cât complementare” (Joël Conte); ,,versiunea pe care o publică Constantin Frosin (a poemului ,,Luceafărul”- Hypérion - de MihaiEminescu, n. n.), considerată prin comparaţie (cu traducerea Magdei Isanos, n. n.), este vizibil mai modernă, mai vie şi mai ales maiaccesibilă lectorului de astăzi” (Paul Van Melle); ,,Nu este deloc simplu să reconstitui gândirea unei limbi în alta, să nu-i trădezi nicispiritul, nici litera”(Louis Delorme, prefaţatorul antologiei Les Poétes roumains à l’honneur, directorul Editurii Le Brontosaure, editorulAntologiilor Soif de mots, primul Poet laureat al unui Premiu naţional de Poezie, acordat de totalitatea asociaţiilor şi societăţilor de

poezie din Franţa, prieten al României şi preţuitor al valorilor româneşti); ,,traducerea d-voastră (Sonetele lui Eminescu, n. n.) e unmic cadou pe care îl faceţi literaturii franceze” (Jean Dutourd); ,,sunt într-adevăr impresionat de efectul transportării versului muzical

din Joc secund (Ion Barbu, n. n.) în limbajul, periculos prin precizie, al poeziei franceze” (Eugen Simion); ,,două excelente versiuni(Urmuz, n. n.), în franceză (Constantin Frosin, n. n.) şi în engleză, impecabil realizate” (Bogdan Ghiu); ,,Constantin Frosin este unteribil traducător în franceză, constant interesat de promovarea, interpretarea şi apărarea marilor autori ai culturii române. (...) Unlucru e cert: umanistul autor gălăţean este un intelectual superior. (...) scrie cu rigoarea unui logician metamorfozat în gramaticianşi cu dezinvoltura unui scientist convertit la literatură.” (Valentin Protopopescu, în revista ,,Radio România”).Traducătorul aduceclaricări nu numai în ceea ce priveşte arta traducerii, ci şi în selecţiile operate, menţionând că ,,Principalul criteriu de selecţie

al valorii ori al priorităţilor trebuie să e cel al conrmării, al validării respectivei valori de către critica şi istoria literară”.

35





poezie losoco - metazică, poezie existenţială (Cuvinte de trecere, Pentru totdeauna), poezie lozoco-religioasă, moralistă( Mai aproape de Dumnezeu ca niciodată; În căutare de înger;), poezie losocă de dragoste( În timp ce te iubesc; După dragoste, ....;Unui suet frumos), poezie losoco- ludică ( Poezii amuzante cu ticur i), poezie-experiment ( Poeme sub-realiste), poezie imnică ( Imn

Armoniei), poezie de omagiere ( Între lăută şi marmură).Haiku-urile sale ( volumele: Ikebana în rimituri, Mai aproape de Dumnezeu ca niciodată;Cocoşată, interogaţia) - adevărate po-

eme aforistice, bijuterii foarte n lucrate (, ,Quelles sont ces ténèbres / qui se tiennent derrière la vie ? Quelque ombre au tableau…” ; ,,Toujours en attente / jamais éternelle, / la vie s’égare au passage” , ,, Fêlé, le doute / s’arrache au provisoire, / mais colle davantageaux certitudes” , ,,L’arbre se fait brouillard / la route se recouvre d’impasses, / mon âme, de déserts ” ) -, i-au adus unele dintre celemai elogioase aprecieri.,,Stăpânirea limbii franceze îi permite să se joace cu cuvintele: le plasează, asociază, descompune…. Căci estevorba, într-adevăr, de o muncă de giuvaergiu”- notează Joël Conte în Prefaţa la antologia En quête de l’ange(Editura Pallas, Focşani,2004); ,, Autor al unei serii de haïku-uri moderne, unde gândurile profunde, ideile, zboară din pagină în pagină” - sesizează MichèlePichery (directorul revistei ,,École de la Loire”, 1994). Roberto Pasanisi (directorul revistei ,,Nuove Lettere”), referindu-se la volumul

Bossue, l’interrogation, remarcă extraordinara muzicalitate a versurilor, cu efecte de polifonie, ce-l apropie de Verlaine şi simbolism,un simbolism dual însă, ontologic şi metazic: ,,Muzicalitateaverlaineană a versului, bogatasubstanţăexistenţială şi losocăa temei, a

problemelor abordate, aerul de uşurinţă în dictareconspirăpentru a face din acest volumomică bijuterie, o gingaşă oarede seră din bo-

gata grădinăapoezieifrancezecontemporane. “ Dorinţa de Absolut, de revelare a acelui Tată Atotcreator, ce pare absent, indiferent faţă decreaţia Sa, străbate toate interogările şi frământările existenţiale ale eroului poetic (,,Peut-on se dire seul/ Tant que Dieu est là?/ Sur quoiVeille l’Eternité?”; ,,L’Homme... se trompe-t-il/ de vie ou de Mort?/ Dieu fait la sourde Oreille”). Poezia de dragoste este un alt teritoriu de rezistenţă a liricii lui Constantin Frosin. Este o iubire marcată de trecerea timpului(,,temps raté”, temps manqué”), de trecerea propriei vieţi a eroului poetic (,,ma vie passée”), de melancolie şi singurătate, căci iubitarămâne prinsă în ireal şi iluzie. Setea lui de iubire (,,soif d’aimer”) se transferă astfel în alt plan, cel astral. Oglinda nu mai cuprinde celedouă chipuri împreunate (,,C’était écrit ?.../ Une couche de glace/ sépare nos deux miroirs”- En queue de piano). Cântecele sale de iubire

au uneori toate ingredientele romantismului sau simbolismului, absenţa iubitei multiplicându-se în mii de faţete ( Est-ce vrai que c’est faux?) , eroul poetic sfârşind golit de speranţă, se retrage în sine, trecând într-o altă dimensiune (,,je sombre / où règne l’Ombre”- Pour deux sous). Dialogul cu Celălalt Eu e o formă de a ieşi şi evada din real, formula utilizată ind una imperativă (,,Va ton chemin / me ditl’Autre // Va ton chemin / à l’encontre du Destin”- Licenciement ), nalul ind cel cunoscut-necunoscut ( Qui va là? / surgit le holà / Àl’autre bout / la n de tout”- Après coup). Eroul poetic nu-şi iartă înfrângerile, drept care se priveşte cu ironie, îşi şchiuie orgoliul (,,Nar -cisse veillard”). Imaginea Corbului poesc este magistral prinsă într-un poem intitulat C’était comme hier (,,Hier soir (je n’étais plus cemonde) / Dans mes orbites creuses s’engouffra / Un vol de corbeaux. Leur plan immonde / Visait à mettre à mort la foi”), simbolisticasa rămânând aceeaşi: croncănitul ameninţător al sfârşitului, al Trecerii spre care ne îndreptăm cu toţii. Aşadar, o poezie de dragoste cu

puternice accente metazice.Omagiul adus lui Brâncuşi prin volumul Entre le luth et le marbre se încadrează foarte bine proiectului poetic frosinian aşezat în

plan larg universal, căci toate sculpturile-idei din planul creaţiei inegalabilului sculptor devin idei-simbol în creaţia sa poetică. El priveştetoată această simbolistică din perspectivă losocă, conotaţiile găsite ind de mare profunzime a gândirii şi de subtilă liricitate. Brâncuşi,

numit ,,Poète-Sculpteur”, este artistul care deţine arta de a prinde lumina şi a o face captivă în opera sa, care reface drumul imens al Gene-

zei ( La rosée en prend de la graine). Simbolistica utilizată te poartă în lumi mitice: Masa Tăcerii (,,Table du Silence”) - Casă în Absolut(,,On célèbre ceux qui n’ont eu peur de mourir”- La pierre qui parle; ,,Nous montre que vivants et morts sont à l’étroit”- Facettes de lachimère ), dar şi locul de unde vin şi pleacă muritorii spre alte dimensiuni; Coloana Innitului (Colonne sans Fin) – desderea Innitului;soarta noastră ce tinde spre dimensiuni astrale (,,Supporte le Ciel, illumine la Verité”- Des hauts et des bas); Poarta Sărutului (,,Porte duBaiser”), dincolo de care, de o parte se aă Paradisul, de cealaltă, Infernul (,,Son seuil a pour fondement le centre de la Terre / C’ est ànous d’accepter ou non l’Inni”- De part et d’autre); Pasărea (,,L’Oiseau”) –zborul spre alte dimensiuni, astrale (,,le vol sacré / Vers leParadis des Hommes, où tout est beau”- En quête de soi), dar şi pana poetului, inspiraţiei.Reputat scriitor francofon, traducător, cărturar, fondator de publicaţii şi de instituţii cu prol francofon, neobosit susţinător al unor ideiculturale de integrare europeană prin valorile proprii ecărei naţii, Constantin Frosin face şi reface, cu migală şi încredere, noi punţi aleRomâniei spre lume, spre acea Europă unită în care diferenţele sunt zestrea pe care ecare ţară, cu atât mai mult România, le adaugă la

patrimoniul cultural şi literar general al acesteia, îmbogăţindu-l. Laurent Fels (poet, critic literar, profesor la Universitatea din Luxemburg,membru al Academiei Europene) îl consideră, pe bună dreptate, ,,apărător al Francoliei” ce ,,trudeşte pentru abolirea frontierelor literare

şi culturale în lume, care practică încă, foarte adesea, segregaţia”, iar René Bonnet de Murlive,,,O eminentă personalitate a României,cunoscută în Franţa şi în tot spaţiul Francofoniei” (....).

Catinca AGACHE

37





Să vorbească cu Steaua Polară ar vreaDe n-ar norii cei groşi şi duşmani.Dureros pipăie al adevărului rostMartirizînd în ce are el mai uman.

Va găsi mijlocul aspru prin careVa supune distanţe şi dorul.Mulţumirea va-mpodobi chipul său mort:- Da...

A ajuns la liman Călătorul.

Părere-i limanul. Fata Morgana.Iluzie jalnică. Din fum utopie!Drumul e chemare.

Orizontul – un cîntec.Din nou va porni. O simte.

O ştie!

Moartea x Singurătatea2

sau:“Orice fantezie este reală

pentru cine crede în ea”.

Adolfo Bioy Casares Plan de evasion

Cu ţigara-n colţul gurii spuneaTinere nu te văd bine

Nici măcar viitorul nu-mi apare clar Dar ce spun nici prezentul şi zîmbea parşiv

Niciodată nu va nimic de capul tău.

Şi de atunciViitorul apropiat a devenit trecut apropiatŞi de capul meu nimic nu s-a alesDoar de trup s-au alesCoastele de-o parte suetul de altaŞi pe toate le-a strîns ea Doamne! GrămăjoarăLa pieptul ei şi părea că va bine.

Cu cîtă ignoranţă vai!Credeam în faţa ascunsă a LuniiÎn jurămintele desuete şi-n cele ce ni le spuneamÎn liniştita toropeală de după

Cînd calmul răsărea dintr-o pajama şifonatăSau cînd priveamPrins de săpun un intim r de păr.

Dar despre cele ce ne apropie vorbimDin ce în ce mai rar (ne plăceau piperul berea usturoiul cărţile şi parcul mare)Dar surile apar acolo unde nu te-aştepţiŞi pe de deasupraCa lichenii se întinde NOSTALGIA

Nu e doar dorinţa de altceva sauTrecerea persuasivă a tinereţii nu e o înstrăinare

Oarecare şi nici o simplă scufundareÎn baia de frustrări

Ce gînduri o străbat în vreme ceCu ochii limpezi mă priveşte părînd

Atît-de-lîngă-mine De parcă eu i-aş retină…

A cîta oară zugrăvim faţada împăcăriiA cîta oară lustruim comemorativa placăPrinsă-n patru şuruburi de zidul auster al suetului

Nemeritat memento al evaziunii?

Cum hymenul împarte viaţa-n două da! Am trăitMomente semnicative în absenţa virtuţii.Deşi e grevă la fabrica de blazoane sînt răsplătitDin plin prin pori transpir aur de uturiÎn timp ce mă folosesc de singurul dreptCe mi-a fost lăsatAcela de a face daruri precum grecii careŞtimDăruiau cu nonşalanţă cai umpluţi cu trădători.În colţ se vînd încă horoscoape false ce pînă ieriLe-nvăţam pe de rostCîtă risipă de identităţi iluzorii

Dar acum mă vreau din nou grămăjoară la pieptul tăuSă uit de cel ce-am fostPrecar obiect patetic divizat între

Improvizaţie şi stratagemă.

SUB PAVILION DE COMPLEZENŢĂ

Pentru VIRGIL MAZILESCU, în secolul 20, în Univers…

“Viaţa, preferinţele, conducerea meavor prezida acea căutare de obiectepierdute, a obiectelor pe care ei înşişile vor inventa în haos.”

Adolfo Bioy Casares

Drumurile mele sînt drumurile Cîinelui.Escale-femei. Trup amarat de un dig provizoriu.Porturi calde colorate prieteni vagabonziŞi bucuria revederii peste aniPrilejuri de beţie şi de poveşti în noapteScăzînd uxul atîtor suferinţi.Cafele tari pe drumul cunoaşterii de sineŞi nostalgia după un Dumnezeu cinstitM-au învăţat refuzul confortului călduţŞi al obiectelor la care ar trebui să ţin.

Am amanetat insolitele-mi prejudecăţiŞi de atunci mă chinuie amînatele răscumpărări.

În golul vieţii mele vieţuieşte un cocoş mut.El repetă gestul cosmic al unui Cucurigu!Ce-ar trebui să spargă ferestrele lumii dar vai! Nimic

Nu se aude peste cîmpia largă pe careDorinţe galopează alăturea de vînt.Alteori mă simt ca un stilou însumi scriindu-măCu o cerneală simpaticăE textul vieţii însăşi cîndDe la infra la ultra uman tînjesc.

Memoria hîrtieiGrindină abătută asupra generozităţiiÎmi lasă secată fîntîna de intenţii

39



Şi-acum mă-nvaţă nedezminţindu-şi zelulUn nou Joc de-a măcelul.

Amînările nu mor ci dospescÎn propria lor letargie sumbrăÎn umbra pădurii de mătaseBîntuite de hidoase grimase:

“N-ai să reuşeşti!să reuşeşti

şeşti…

Un nimicmic

ic…

Asta eşti!eşti

şti…”

Sînt asemenea Condorului o specie pe cale de dispariţieO spun aproape cu maliţie

Un uture pe harta lumiiMiric prins cu acul undeva în oceanul PacicLa 400 de Kilometri vest de Galapagos acolo!Din acea imensă mare au gîndit strania sublimare:

Ochi înnebuniţi de dovezi ale ratăriiOrbiţi de deziluziiCap blidat de contuziiGura fără limbăAc ce limba-şi dizolvă-n confuziiMîini fără arătător Călător fără picior

Tot ce-i carnal se desprindePielea doar oasele mai cuprindeŞi ca la vechile etericele staiOchii sînt viiOchii sînt viiScăpărări de ametist Într-un decor suprarealist.

Mă sfîşie revendicîndu-măEgale-ntre ele lumi paralele.Ce poţi să mai faci cînd CreatorulA măsluit zarurile în ziua a şapteaCînd noi credeam că s-a dedat odihnei?

N-am nici o circumstanţă atenuantăSînt deschise toate veneleToate drumurile posibileDar în lobul stîng faptele rămîn imprescriptibile.Sînt condamnat mereu să-nţelegFără vreo reacţie punitivă coercitivă executivăŞi-un vînt bun mă va ajuta să navighezPe valuri de circumstanţăSub pavilion de complezenţă.

Îmi vînez împlinirea.Supravieţuiesc de-a dreptul halucinator Un act ce smulge din partea Spiritului Fictiv

Un uierat admirativ.

DE NEUITAT

Hibrid sumar al Eu-lui îmi parePrivit în urmă îndepărtatul chipCe mă împodobea în vremuri care

Nu semănau cu nici un arhetip

Interior zîmbind mă rog acumTezaurul să mi-l depun ofrandăŞtiind cît de uşor devine fumGîndul arzînd – tutunul de Olandă

Destins izvor, tînăr prinos îmi detePrivirea-i clară odihnind pe mineÎn ideal destinul, să mă-mbeteA vrut, şi-a reuşit atît de bine!

Că-i sînt robit cum păcii e măslinulE de la sine înţeles, denitiv.Atît de blînd mă-nvăluie preaplinulAur strîngînd în spirit, pandantiv.

Mă vreau iubirii cauzalitateŞi nu un trubadur umblînd hai-hui,Ori adorat, ori regăsit în moarte,Atîta doar.

A treia cale nu-i.

A TIMPULUI POFTĂ, IUBIREA

Orele atîrnă de iubita meaSînt ţesătura rochiei de nuntă

O eternitate ticăie în eaIraţională pentru cel ce-ascultă.

Trupul ei e-a Timpului substanţăŞi-n el visez, avid-crepuscular Păşind între a gleznelor distanţăEchidistant între neant şi har.

Mişcările ei line cu foşnet transcendentÎmi ascut urechea de ivoriu.Transraţionalul urmărit atentMă-mpiedică să cad în derizoriu.

Iubita mea e Timp şi fără rochiiPe sfîrcuri ard clepsidrele-pojar Iar pîntecul adăposteşte ochiiMiraţi ai unui viitor calvar.

Deşi mă trec, mă regăsesc statornicPrea tînăr copt, adun cu grijă miereaCînd degete ca ace de ceasornicÎmi zgîrie cu-atîta sete pielea.



LOGODNĂ FĂRĂ DE SFÎRŞIT

Nu am nici semne că existAfar’ de ochiul tău privit

Adesea suprarealist:Logodnă fără de sfîrşit.

Cît „ireal” în viaţa meaCuvînt cu mîna potrivitÎntreţesînd intriga sa:

Logodnă fără de sfîrşit.

Himeră, divă, odaliscă...Pierdut, cîştigul e înmiit

Cînd certitudinea persistă:Logodnă fără de sfîrşit.

Cu cîtă uşurinţă vai!Căderea-n hăuri mi-a oprit.Sînt investit cu spadă, crai...


Deşi credinţă e-n toţi paşiiAbur e gestul ne-mplinit.O spartă barcă trag luntraşii:


Avid, sublimu-şi luase parteaTot peisaju-i liniştit.

E doar ecoul după moarteaLogodnei fără de sfîrşit.

MOBILĂ VECHE

Ciudat mai e patul, sobru, hilar,Cum îmbină în lemnu-i de-a dreptul bizar

Esenţe contrare, în zi şi în noapteIubire şi boală, naştere, moarte...

Fotoliul, în sine, nu-nseamnă nimic.Zaci după-amiază după un vechi tipic.

Dar nu odihna se aşează în noi,Ci matca de gînduri ce vine, şuvoi.

Pe masă, un blid de ieri pînă mîinePe-un ziar desfăcut, rimituri de pîine.

O masă – o lume întreagă pe eaŞi-alături, o scrisoare din inima mea.

Netrimisă rămasea acea scrisorePentru că-n dulap e dezordine mare,

Haine stinghere atîrnă tăcutCa aşte momîi, cu stăpînul pierdut.

Stingher şi cuierul, în colţul umbritPlin de paianjeni şi alb, prăfuit.

Pe el mai atîrnă, pe-un ciot ca o ghearăFularul tău roşu, uitat într-o seară.

Becul anemic, de muşte-i pătat,De sub pat mai răsare un papuc scîlciat.

Doar fereastra-i lumină.Deschisă-i acum:

„Pe-aici a fugit...Depare-i...

Pe drum...”

POETUL ÎN ORAŞ

Iarna lui 1984 a fost poematicăşi îndestulată în zăpezi.

Zăpezi pe tîmplele oraşuluiIarna-i străpunsă de fumul din hornuri

Oraşul forţează norocul poeţilor ce-l locuiescOraşul în care cerul Raiului este albastru.

Aici bucureştenii sînt decoraţi cu semneAle altei şanse tainic ecare va primiŞi patimă şi plictis

Catedrala îmblînzeşte panta FeleaculuiMăturători înlătură albul murdar al zăpezilor

Dar locul fără angoasă e braseria de la „Sport”Aici nu există criză de identitate

Pînă şi Toto Cutugno în cuşca unui magnetofon polonez Nu mai e doar o bandă prost înregistrată

O barmană cu o viaţă interioară greu de descifrat Nu greşeşte la măsură Hermann Hesse din poza

De pe coperta a patra cere băutura lupilor de stepăAlături Victor citeşte poeme cu bere Jubileu

Pe aici trece meridianul NichitaAăm din ziarul local – poetul din zodia Arcaşului –

Despre îninţarea unui comitet de identicareA Poesiei vor pune tăbliţe rongo-rongo pe braserii

Cîrciumi mansarde şi vor edita un calendar Al snţilor poeţi publicaţi

Nu între războaie ci Între Timp:

Elytis (mereu) Colombo Cărtărescu Rilke GongoraIaru (iar ca sentiment un cristal ) Petreu TrubaduriiCaragiu (variaţiuni pe-o rază) Nerval Voznesenski

Igna (to axion esti) Esenin Stoica Mureşan(o, Maria Nefeli heraldica) Poeţi chilieni Romoşan

Bădescu Ivănescu (toate frunţile libere) PlathMandelştam Mazilescu Mihadaş Marin Montale

Lopez Bojan Clasici japonezi (teroristul e mitocanul Miracolelor ) Stratan Pound Trakl Vişniec

(doamne cît albastru cheltuieşti ca să nu te vedem)Tagore Ştefoi Li Tai Pe Lermontov

Cristofor Moartea – un mare poet – şiChiar Hugo Friedrich Botezătorul de poeţi...

E iarnă tuşim căutarea e la ea acasăUltima moleculă de vodcă sorbită Ne stimulează plăcuta febră Alejandro

Pleacă cu trenul de 11.20 pleacă şi bucureşteniiCiachir şi ceilalţi pleacă şi Hermann

Hesse după ce a adormit lupii în buzunarulMeu – un marsupiu cu destine asumate

În uşa braseriei fac loc unei doamneIntră austeră melancolică

NOSTALGIADupă singura braserie cu adevărat sinceră

Atît de departe de Paris!

41



TREANAŢII PE O IDEE

„Deîndată ce într-un om se facelumină, nici în afara lui nu mai estenoapte; deîndată ce se face linişte înel, şi furtuna din univers se potoleşte”

Schiller

Visul pe care doresc să-l trăiescnu l-am visat încă.Până atunci voi doar

blasfemia unei erori.

Sînt oaspetele existenţei mele.Iertaţi-mă, dar e tîrziu deja!Vreau să mă duc acasă…

Umblu prin lume şi-mi imaginezcum umbli tu prin lumeimaginîndu-ţi drumurile mele.Fac cîte o pauză, mă odihnescimaginîndu-mi cum imaginaţia ta

creează şansele unei întîlniri imaginate.Mă trezesc umblînd din nouimaginîndu-mică tu m-ai întîlnit deja!

Un alibi ironic:

n-am visat niciodată o mamă.Fericită vină.

Nefericit cîştig.

Eşti un colaj de evaziuni,colegi, falşi prieteni şi resentimente.Vei sfîrşi ca un colaj: cinevava decupa un fragment din tineşi-l va adăuga la un alt colaj.

O noapte fracturată. Un pahar golit.O mîngîiere imaginată. Absenţa ta – martor

al singurătăţii. Viciul prezenţei prinfotograi:ce obscură soluţie!

Grăbeşte-te: cînd regresul e ceea cetrăieşti,

progresul i-a căutat deja pe alţii.

E clandestin a gîndi liber despreDorinţă.

*

Mă simt picior al zeuluiCînd de fapt

Vreau să devin mîinile lui.

Mîini de voi Mă voi visa ochi…

*

La marginea buzunarului tău stîngs-a ivit soasă o vietate aurie.

A început să se joace cu degetele mele. Ne-am privit şi ne-am dat seama:

era Anul Nou.

*

Eşti forma vasului lui Omar KhayyamÎn care zeiţa a turnat iubirea.

Numele tău e Chemare.

Sete e numele meu.O stranie disciplină a rigorii îmi spune:

- “O singură înghiţitură pe zi!”



Valeriu D. Popovici-Ursu Paris DEX (Dicţionarul EXplicativ al limbii române)

DICŢIONAR AL DEZNAŢIONALIZĂRII LIMBII ROMÂNE

Mult e dulce şi frumoasăLimba ce-o vorbim,

Altă limbă armonioasă,

Ca ea nu găsim.

Limba română e o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur, pe când ea pare a nu dat nimănui nimica. Dar metalul aur ea l-a tipărit în tiparul ei propriu şi e azi al ei pentru că poartă egia ei neschimbată chiar.

A o dezbrăca de averile pe care economia şi chibzuinţa le-a adunat în mii de ani,însemnează a o face din împărăteasă, cerşitoare.

Patriotismul nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nuexistă iubire de ţară. (ziarul ,,Timpul”, 22 iulie 1880)

Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind substituirea elementu-

lui român prin scursuri din toate unghiurile lumii. ( ziarul ,,Timpul”, 5 decembrie 1882)

Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce tulbură societatea, de elementelece împiedică redobândirea echilibrului pierdut şi să le combatem cu curaj şi străduinţă. (ziarul ,,Timpul”, 4 ianuarie 1881)

Istoria îşi are logica ei proprie: niciun neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos. (ziarul,,Timpul”, 5 decembrie 1882)

Mihai Eminescu

E poznaşă metoda acelora care, oricând una şi aceeaşi vorbă se găseşte în graiul românesc şi la vreunul din popoarele înveci -nate, se grăbesc a susţine că românii au împrumutat de la alţii, ca şi când de la români nimeni nu putea să împrumute nimic.

Bogdan Petriceicu-Hasdeu

Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria.Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp, poporul

începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede.Limba nu va mai decît un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tîrziu, va muri de moarte naturală.Noile forme istorice vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie care vor îndepărta pe cele vechi. Din vechiul strat spiritual vor

rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoaşterii, numai cîteva cuvinte, expresii, tradiţii, impresii, fragmente, nume de localităţi, munţi şiape, fără un înţeles aparent. Formele vechi, care, cândva au ocupat valenţele transcedentalului, vor deplasate de formele noi, care vor dicta componenţa şi funcţiile „noului popor”aşa cum s-a întîmplat cu noi”.

Milan Hubel Istoric ceh

Capitolul 1. CUVÎNT DE ÎNCEPUTÎnainte de a intra în subiectul lucrării, considerăm util a da cîteva lămuriri cititorului, de oarece nu toată lumea este la curent cu

conţinutul Dicţionar-ului E xplicativ al limbii române – DEX. DEX este utilizat în special de scriitori, care dând la tipar anumite texte, verică corectitudinea însemnătăţii unui cuvânt, sau uneorichiar ortograa.

Întocmitorii dicţionarului, fără să admită că dicţionarul este un dicţionar etimologic, totuşi, la sfîrşitul cuvintelor, indică şi etimo -

logia cuvintelor, asumându-şi prin aceasta şi responsibilitatea provenienţei cuvintelor limbii române.Aprofundând cercetările în privinţa adevăratei obârşii a poporului nostru şi a limbii noastre, cît şi originea şi stadiul de civilizaţie

a popoarelor de la care ni se atribue cuvintele din DEX, ne-am dat seama că: ne atribuirea adevăratei origini a nici unui cuvînt deprovenienţă autohtonă românească, este pură inepţie. Nu acuzăm pe întocmitorii dicţionarului – care sunt funcţionari ai statului – ci pe conducătorii lucrării care au impus directiva deurmat pentru realizarea lui. Reiese că metoda folosită a fost după cum urmează.

În primul rând s-au consultat dicţionarele latine la cuvintele care corespund în română.Dacă cuvîntul nu există în latină s-a căutat în dicţionarele străine: bulgar, maghiar, serb, croat, albanez, grecesc, slovac, sloven,ceh, polonez, turc, rus sau „slav”! Bineînţeles, pentru cuvintele ne colocviale s-a căutat şi în alte dicţionare europene, mai ales termenimedicali, tehnici, etc.

Dacă nici în aceste dicţionare nu se găseşte cuvîntul românesc, s-a scris Et. nec., adică etimologie necunoscută. S-au mai utilizat launele cuvinte şi Pop.=popular, sau Reg.= regionalism! fără a se preciza care regiune, când se ştie că în toată România şi Republica Mol-

dova se vorbeşte aceeaşi limbă. Oare, admiţându-se că este un cuvânt popular sau regional, sau având origine necunoscută, nu

43



trebuia admis ca având origine română? De ce atâta obstinenţă în a admite că noi românii avem şi noi cuvintemoştenite de la strămoşii noştri îndepărtaţi?

Suntem unicul popor din Europa şi poate din întreaga lume, care acceptăm fără să reacţionăm cu vehemenţă,la discreditarea limbii noastre multimilenare. Ruşine nouă!

Pentru a combate atribuirea falsă a originei unor cuvinte româneşti din DEX, vom expune mai întâi adevărata obîrşie a poporuluiromân, ascunsă de „ştiinţicii ociali”, cît şi comentariile unor personalităţi din trecut şi actuali despre adevăraţii strămoşi ai românilor.De asemenea, aprecieri din trecut şi recente referitoare la limba noastră, culminând cu adevăruri ce ne sunt revelate din Bibliotecasecretă a Vaticanului.

Capitolul 2. ADEVĂRUL ISTORIC AL OBÂRŞIEI POPORULUI ROMÂN ŞI AL LIMBII ROMÂNEŞTIDupă cronicile vechi domneşti din Ţările Româneşti, pisanii şi acte de danie ale domnitorilor şi înalţilor prelaţi, între sec -

olele XIV – XVIII inclusiv, semnalarea anului se făcea având ca punct de plecare anul 5.508 î.Hr.Semnicaţia anului 5.508 î.Hr. este anul morţii zeului suprem al Hiperboreilor, Zalmoxis – al cărui simulacru (reprezentare

gurativă) se aă pe Muntele Omu - Zeul Moş la români, care nu este altul decît Saturnus-Senex. Acest zeu suprem nu poate decît Regele Lumii – stăpânul absolut al marelui Centru Spiritual care a subzistat în Dacia.1

Toate descoperirile arheologice din ţara noastră şi din teritoriile unde au locuit strămoşii noştri, consnţesc existenţa unei culturiavansate, încă înainte de alte culturi europene, cum ar cea greacă sau romană.

O serie întreagă de scriitori români, dar mai ales după anul 1989, au combătut utopica teză a romanizării strămoşilor noştri şi pier -derea limbii noastre multimilenare, dar „ştiinţicii ociali” n-au vrut să ţină seamă.

Snxul de pe Muntele Omul-Bucegireprezentând pe Zeul-Moş, c. 5.590 î.Hr.- 5.508 î. Hr.,

primul conducător politic şi religios al stămoşilor noştri Dr. Nestor Vornicescu, în lucrarea „ Primele scrieri în literatura noastră din sec. IV-XVI – tratează epoca din sec. IV – VI – prez-

entând activitatea literară a unor talentate personalităţi ca: Aethicus Histricus, Tiotim al Tomisului, Ioan Cassianul, Ioan Maxentiu,Dionisie Exegetul, Niceta Remesianul şi consideră operele literare ale acestora, ca reprezentând „întâiul capitol de istorie literară încultura scrisă românească”.

Filozoful şi geograful daco-român Aeticus Histricus (Dunăreanul), născut pe la anul 370 în regiunea antică Dynogetya aată înnordul Dobrogei, în urma unei expediţii în jurul globului, a scris o lucrare fundamentală intitulată , ,Cosmographia” în limba

sa natală daco-românească, limbă considerată sacră.

4



La cererea unor învăţaţi europeni, această lucrare a fost tradusă de autor în limba latină cultă romană,

adaptând, introducând cu lejeritate multe cuvinte din limba sa natală, în special acele cuvinte moştenite de români de lastrămoşii lui autohtoni, geto-daci, cuvinte care nu se foloseau în latina romană ca: mos/moş, murg/mugră ş.a.

De o deosebită importanţă istorică este faptul că Aethicus Dunăreanul a scris mai întâi opera în limba sa natală da-co-românească, pe care apoi, în condiţiile folosirii latinei culte în întregul Imperiu roman, el Aethicus a transcris-o şi în aceastălimbă de circulaţie transnaţională, deşi avem dovezi că, şi limba daco-românească era cunoscută, dar mai ales vorbită într-o mare parte a continentului nostru.2

Cosmograa lui Aethicus are o valoare excepţională pentru noi românii, întrucît ea atestă folosirea în vorbire şi în scris încă din sec. IV precum şi în cele următoare, a limbii strămoşilor noştri şi, reproduce alfabetul daco-getic utilizat de români în

secolele IV-V d.Hr. compus din 23 de litere, între care şapte reprezentând sistemul valoric al limbii daco-româneşti ce o individ-ualizează net în raport cu celelalte zece limbi „romanice”:A - E - I (Î) - O - Ă - Â - U.

Un alt document, de dată recentă, spulberă şi el „utopica teză a romanizării strămoşilor noştri geto-daci”. În anul 2012 afost publicat studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul profesor universitar dr. Alexander Rodewald, directorul Institu-

tului de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii din Hamburg cu aportul doamnei dr. Georgeta Cardoş, cercetătoare ştiinţică, biologă, specialistă în genetică3

Paleogenetica reprezintă compararea genetică a unor rămăşiţe osoase a unei populaţii vechi cu situaţia genetică a populaţiei ac -

tuale. Concluziile studiului comparativ între genele populaţiei antice şi a celei actuale din ţara noastră sunt următoarele: - Între actuala populaţie a României şi populaţiile care au trăit pe teritoriul acestei ţări acum 2.500-5.000 de ani, există oclară înrudire genetică, ceea ce probează continuitatea incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri.

- Actuala populaţie a României se înrudeşte genetic în special cu populaţiile Greciei şi ale Bulgariei, care s-au dezvoltatîntr-un spaţiu locuit de strămoşii noştri geto-daci, şi doar într-o mică măsură cu populaţia italiană.

- S-a mai dovedit că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţi genetic cu populaţiile vechi careau trăit în Arcul Carpatic acum 2.500-5.000 de ani.- Faptul că de la mijlocul Italiei în jos, comparaţia etnogenezei nu arată o înrudire apropiată, rezultă din fenomenul că populaţia de

la mijlocul Italiei în jos, s-a amestecat încă de la începutul Imperiului roman, cu sclavii aduşi din întregul imperiu, iar invaziile ulterioarecăderii Imperiului roman de Apus (476 d.Hr.), au contribuit la amestecul de populaţii. Pentru „ştiinţicii ociali”, le recomandăm citireacărţii lui Titus Livius, istoric latin (59 î.Hr.-17 d.Hr), care în cartea sa Istoria romană – Fondarea Romei, explică din, şi cu cine s-aformat Roma în anul 753 î. Hr.!4

Studiul privind paleogeneza mai multor populaţii europene, corespunde cu adevărul istoric privind migrările populaţiilor europenedin Spaţiul Carpatic. În lucrarea „The Cambridge History of India”5 editată în 6 volume, în vol. 1, p.71 scrie că: „din Spaţiul Carpaticau plecat indo-persanii, grecii, italioţii celţii, germanii etc., fapt conrmat şi de rezultatele studiilor genetice actuale.

O altă mărturie de dată recentă, care atestă că „strămoşii noştri n-au fost romanizaţi şi că limba strămoşilor noştri a fost premergătoarelimbii italioţilor, ne-a fost furnizată de fostul consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, dl. Miceal Ledwrith.6 Personalitate ştiinţică, dom-

nia sa a fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford–Irlanda, fost preşednte al Conferinţei şelor de universităţi irlandeze şifost membru al Biroului de Conducere al Conferinţei Rectorilor Universităţilor Europene (C.R.E.). Într-un interviu acordat postului deteleviziune TVR Cluj la sfîrşitul anului 2012, dl. Miceal Ledwrith a făcut o declaraţie şocantă pentru unii, dar totodată revelatoare: „Chiar dacă se ştie că latina este limba ocială a Bisericii Catolice precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română esteo limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină. Şi nuinvers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limba latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat al lumii occidentale(limba latină).”

Oare această declaraţie făcută acum câteva luni de o personalitate occidentală, care nu avea interese personale în România, să aibălegătură şi cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus cu ocazia vizitei în ţara noastră din anul 1999 că: România este „Grădina Maicii Domnului”. Ce ştiu cei de la Vatican iar noi nu ştim? Ce documente secrete se ascund în arhivelesecrete ale Vaticanului? Adevărul este că la Vatican se găsesc documente secrete pe care numai cu acordul Papei se pot consulta. Este

posibil că Papa i-a destăinuit consilierului său adevărul despre limba strămoşilor noştri, sau că i-a dat permisiunea să consulte documen-

tele secrete ale Vaticanului. Părerea noastră este că Papa Paul II, consultând documentele secrete ale Vaticanului şi aând civilizaţiaînaintată a strămoşilor noştri, a programat vizita în ţara noastră, special pentru a o cunoaşte mai bine, şi a se convinge la faţa locului, deadevărata ţară HAVILA din Biblie.

Din cele expuse mai sus, rezultă clar continuitatea locuirii poporului român în Spaţiul carpato-dunăreano-pontic, indiferent dedenumirile pe care ne-au fost date dealungul preistoriei, pelasgi, hiperborei, geţi, daci, sciţi, sarmaţi, etc. – şi ca urmare şi continuitatealimbii lor multimilenare.

Capitolul 3. COMBATEREA ORIGINEI DATE CUVINTELOR ROMÂNEŞTI DE CĂTRE ÎNTOCMITORIIDICŢIONARULUI EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE

Ne punem întrebarea, cum apar în limbajul nostru cuvinte, atribuite în DEX de la popoarele care au năvălit în primul mileniu al

erei noastre, popoare care nici măcar n-au conlocuit cu noi şi unele chiar exterminate total sau parţial?Pentru unguri, în cartea Romänische Studien, Rösler7 scrie la p. 163: Numărul ungurilor la sosire în Panonia a fost foarte mic,numai bărbaţi, femeile şi copiii ind masacraţi de pecenegi şi bulgari (p. 161)...După ultima luptă cu germanii împăratului Otto I,ar rămas doar 300 în viaţă. . Oricîţi vor rămas în viaţă, ei nu puteau forma o naţiune. De fapt, cu sprijinul papalităţii şi metodele

forţate, întîi de trecere la catolicism şi apoi de deznaţionalizare forţată a popoarelor cu care au conlocuit, au ajuns la naţiunea deazi. Dar probele sanguine actuale, atestă faptul că sunt aceleaşi ca şi ale românilor din Transilvania, fapt care întăreşte

realitatea că: ungurii de astăzi sunt ROMÂNI DEZNAŢIONALIZAŢI atât în Panonia cît şi în Transilvania.

45



Realitatea că daco-românii erau locuitorii Panoniei la năvălirea ungurilor este conrmată şi în „ La grande Encyclo- pedie”(sec. XVIII), vol. 20, care arată: jusqu’a 894 il n’y a pas une Hongrie, mais une Pannonie, une Dacie ...(p. 229).

La al XVII-a Congres Internaţional de Antropologie şi Arheologie preistorică din anul 1937, în comunicarea „ Les races sanguines en Roumanie” se sintetizează rezultatele mai multor cercetări şi analize de sânge pe trei mari eşantioane de populaţie

(20.000, 4.000 şi iar 20.000 de persoane, p. 310).Concluziile sunt în rezumat următoarele (p. 312):- Les Hongrois de la Roumanie, y compris ceux de la frontière de l’Ouest, étaient encore Roumains dans une grande proportions, il y

a 70-80 ans ( Balogh, Bozdog).- La race sanguine dans le centre de la Hongrie d’aujourd’hui, y compris le coté d’au delà du Danube (Pannonie) et surtout vers la

frontière de l’Est, ressemble à celle de Roumains de Transylvanie, en ce qui concerne la proportion de la propriété européenne p.

Dans ces régions les Roumains ont existé au moment de l’arrivée des Hongrois (Drăganu), puis ils ont disparus graduellement commelangue, persistant comme race.Le fond européen p des Roumains des régions montagneuses est plutôt celui des populations des Alpes, de l’Italie de Nord, de la valée

du Rhin et de la Scandinavie; en partie du Balkan, etc.8

Toate aceste rezultate, precizând gena populaţiilor care ne înconjoară şi chiar unele mai departe de actualele frontiere româneşti, atestăşi ele, adevărul istoric al formării actualelor populaţii europene.

Metoda de investigare a provenienţei rasei maghiarilor de astăzi, este exact cum experţii actualei poliţii, caută autorii unor crime sauinfracţiuni, prin găsirea amprentelor digitale sau mai exact, prin ADN-ul celor suspectaţi.

Este de condamnat poziţia actuală a „ ştiinţicilor ociali” care rămân surzi în faţa numeroaselor mărturii care atestă continuitatealimbii şi a existenţei multimilenare a poporului român în Spaţiul carpato-dunărean-pontic.

Revelator este şi ce găsise în Bibliotecile Vaticanului Petru Maior, când a scris „ Istoria pentru începutul românilor în Dacia”, p. 316,18 12, cu cîteva secole mai înainte: „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e ica limbii latineşti, adecă a cei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA

A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ ESTE MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.” Şi nu sunt puţini scriitori din antichitate şi din Evul Mediu, atît străini cît şi români, care au adus elogii limbii noastre multimilenare.-„Colhii şi dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină”- Horaţiu, marele poet roman (65 î.Hr.- 08 î.Hr.), în

Odele, I, 20 (armaţie făcută cu aproape un secol şi jumătate înaintea cuceririi romane, a numai unei şeptimi din suprafaţa de locuire astrămoşilor noştri). -„Limba lor [românilor] n-a putut extirpată deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o pără -

sească în ruptul capului, încît parcă nu s-ar luptat atîta pentru viaţă cît pentru o limbă.”(Antonio Bonnius, în Rerum hungaricarumdecades, Basel, 1568, III lib. 9, p.542) -„Latineasca, departe de a trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în rea celei dintîi şi dacă num-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în alecărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.”

(Contele D’Hauterive, Memoriu asupra vechei şi actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., 1902, p. 255-257)-„ Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii a de popoare a tracilor, geţilor şi dacilor care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valahia, Moldova, Transilvania şi Ungaria înnumăr de milioane.”(Schlöser, Russische Annalen – sec. XVIII)

-„ IARĂ DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ ŞI O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LU - ARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI CĂ SE POATE SOCOTI, NICI CREDE...”(Stolnicul Constantin Cantacuzino, 1639 – 1716,în Istoria Ţării Româneşti - 1660)

Din toate aceste mărturii, se desprind următoarele adevăruri pentru noi românii cît şi pentru popoarele care ne înconjoară, formate caunităţi statale în sec. XIX-XX:

1. Faptul că românii au aceeaşi genă cu geto-dacii de acum 5.000 de ani conrmă realitatea continuităţii nostre din străvechime capopor.

2. Ca urmare a acestui adevăr, noi românii N-AM FOST ROMANIZAŢI ŞI NU NE-AM PIERDUT LIMBA NOASTRĂ MULTIM - ILENARĂ cântată de poeţii noştri Eminescu, Coşbuc, Alexandri şi mulţi alţii.

- Bulgarii au fost complet exterminaţi între anii 1014-1018 de către împăratul bizantin Vasile II supranumit Bulgaroctonul (omorâtorulde bulgari), iar vechea bulgară este o limbă dispărută care se înrudea cu ciuvaşa.9 Actuala limbă a aşa-numiţilor bulgari de astăzi estelimba românilor sud-dunăreni, deznaţionalizaţi în perioada ocupaţiei otomane, şi a slavonizării limbajului după cel bisericesc; gramaticalimbii lor actuale este identică cu a limbii române.

- Ungurii, rămaşi puţin numeroşi după cele 45 de raiduri de pradă în vestul şi sudul Europei, au preluat cuvinte de la populaţia au -

tohtonă, pe care le-au maghiarizat după graiul lor, în sensul care ni-l relata Eminescu în publicaţiile sale „că-ţi zgârie timpanele” !Să nu uităm că, cei şapte înţelepţi ai Antichităţii, erau „barbari”, adică din afara Eladei şi că unul dintre ei, Anaharsis10 (Anacharsis)

era de origine scitică (sciţii=geţi). Toţi elenii vorbeau LIMBA SCITICĂ şi târziu de tot, a ajuns la eleni arta oratorică şi a scrisului! dincare deducem că, aceşti barbari ,,sciţi – geto-daci” cunoşteau arta oratorică şi, bine-nţeles scrisul, înaintea grecilor antici.

- Italioţii, cei din nordul Italiei, sunt şi ei plecaţi din Spaţiul Carpatic şi era normal să vorbească limba strămoşilor noştri.3. În ce priveşte originea slavă, rusă sau sârbo-croată, atribuită unor cuvinte din DEX, chiar dacă nu s-a analizat gena acestor popoare

(slavii=geţi), cele mai multe cuvinte provin însă din limba bisericească denumită „slavonă” (de laudă a lui Dumnezeu). Această limbăşi scrierea cu caractere cirilice au fost create de doi călugări români macedonieni, Metodie şi Chirilă, ca o replică a tentativei grecilor din Bizanţ, care voiau introducerea limbii greceşti în slujbele Bisericii ortodoxe din întregul Imperiu Bizantin. Din slavona bisericeascăs-au folosit şi ruşii la creştinare şi serbii, croaţii şi românii sud-dunăreni, aşa-zişii bulgarii de azi.

Ca o concluzie a celor expuse mai sus, probând continuitatea de locuire de cel puţin 5.000 de ani (este luată în seamă doar vechimea probelor osoase, pentru stabilirea genei subiecţilor cercetaţi) şi pe o suprafaţă de cel puţin de şapte ori mai mare

la vremea cuceririi Daciei de către romani, nu vedem posibilitatea pierderii limbii noastre, preluând-o pe cea a

6



a „cuceritorului”.Când găsim în DEX provenienţa unor cuvinte de la bulgari, unguri, slavi etc. ne punem întrebarea: cum puteam noi românii prelua

cuvinte de la nişte popoare barbare care la năvălirea lor, repetăm, deabea bâiguiau cca. 300 de cuvinte, când noi românii suntematestaţi ca popor cu conducere politico-religioasă din anul 5.508 î.Hr.?!

Capitolul 4. CRONICARI STRĂINI MARTORI LA NĂVĂLIRILE BARBARILO DIN PRIMUL MILENIU AL EREINOASTRE

,,Seminţia ungurilor este cea mai feroce şi mai crudă ca o ară – releva despre migratorii războinici unguri un cronicar german, mar -

tor contemporan al năvălirii lor în Centrul Europei. Ei trăiesc nu ca oamenii, ci ca arele: se hrănesc cu cărnuri crude, beau sânge, şi

inima oamenilor, prinşi în războaie o mănâncă drept leac; ei nu ştiu ce este mila, şi nici un sentiment de pietate nu mişcă în inima lor”.11

Istoricul Laurentzi Vilmos, consemna: ,, În ochii popoarele apusene încremenite, s-a văzut reeditarea hunilor. Într-adevăr, nu tre-cuseră decît trei decenii de la apariţia ungurilor şi în imperiul romano-german s-au şi reectat caracterele războinice care germinauîn inima ungurilor. Acest popor necunoscut până atunci, nu numai că ocupa punctele strategice ale Europei Centrale, dar, cu atacurile

sale deosebit de sălbatice, ţine decenii de-a rîndul într-o stare de teroare atît Apusul cît şi Răsăritul.12

În ce priveşte poporul serb, el provine dintr-o grupare de trupe auxiliare ale avarilor ( servi, sclavi, sclavini)), care în anul 623 s-aurevoltat contra avarilor şi şi-au format un stat sub Samo, care s-a destrămat după 34 de ani, după care, nu s-a mai auzit nimic de ei!13

În secolul al VIII-lea, episcopul Boniface îi caracteriza ca ind : „ foedissimun et deterriumun genus” („cea mai josnică, cea mai oribilădintre rasele umane”)14.

Invazia slavă este o invenţie sovietică. Această falsă teză, a permis istoricilor şi lingviştilor români, dar mai ales alogenilor, care şiînainte de al doilea război mondial, dar mai ales după, să impună în istorie masiva migrare a slavilor peste noi şi în sudul Dunării, şi caurmare masiva inuenţă slavă în limba română, speculând aşa-zisul gol creat în Dacia după retragerea romană! Aşa a apărut de exemplu,

ipoteza Bernstein potrivit căreia în Muntenia, între sec. III-XIII, nici n-a existat populaţie romanică, ci numai slavi !15

Nu credem că năvălitorii mongoloizi, care au venit călare, să ne putut transmite nouă românilor, atestaţi din anul 5.508 î.Hr., cuvintedin agricultură, unelte agricole, sau legate de o locuinţă!

Este şi părerea istoricului A. Deac care-şi pune întrebarea rească: ,,cum anume puteau aceste triburi primitive ieşite, începând cu secolul al VII-lea, din stadiul comunei primitive să ne aducă nouă „ plugul”, adică să ne înveţe agricultura, când arheologii români audescoperit tone de grâu carbonizat în aşezările strămoşilor noştri geto-daci, cu milenii înainte de a invadat aceste seminţii pe terito -riile noastre strămoşeşti atît la nordul cît şi sudul Dunării”?16

Capitolul 5. DEZNAŢIONALIZAREA LIMBII NOASTRE MULTIMILENARE

Istoricul ceh Milan HUBEL, citat de noi la începutul articolului, scria că: pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prina le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi ... Şi cît adevăr reiese din aceste cuvinte, pe care

le resimţim astăzi consultând DEX. Una din cele mai importante şi hotărîtoare creaţii ale oamenilor este limba cu toate aspectele ei: limbajul direct, cel gurat(proverbe, locuţiuni, expresii specice etc.), toponimia (nume de locuri), antroponimia (nume de persoane), etc.17

Isocrate (436 – 338 î.Hr.) scria: Aproape în tot ce am născocit, numai cuvîntul ne-a îngăduit să ducem lucrurile la bun sfîrşit ... Nimicdin ce a zămislit gândul omului n-ar putea exista dacă n-ar cuvîntul sau, după o expresie a lui Condillac şi La Romiguière, l’esprithumain tout entier est dans le language (spiritul uman este în întregime în limbaj).18

Pentru cititorul neavizat, cercetări recente au condus la concluzia că ROMÂNA, este cu milenii mai veche decît elina, latina, sanscritaetc., toate graiurile vorbite în Europa provenind din româna arhaică.19 Era normal ca acest lucru să se întâmple, când la descoperirilearheologice de pe teritoriul patriei noastre, cît şi cele din sudul Dunării, s-au găsit cele mai vechi manifestări de civilizaţie şi cultură dinEuropa şi unele chiar din lume. Urmare acestora, era natural ca şi graiul să apară la primele societăţi umane constituite.

Expunând realităţile istorice, consnţite şi prin probele genetice ale populaţiilor ţărilor care ne înconjoară, şi nu numai a acestora, vomexpune de ce am intitulat titlul acestei lucrări, DEX dicţionar al deznaţionalizării limbii române - multimilenare?

Până acum au apărut trei ediţii a acestui dicţionar; prima în anul 1975, în plină perioadă comunistă, a doua în 1998 şi ultima în 2009. Ne aşteptam ca după, ,,aşa-zisa revoluţie” din 1989, linia academică română să e într-adevăr revoluţionară şi, ca un corolar, săaăm adevărata obârşie a poporului nostru şi a cuvintelor româneşti.

Dar de ce să ne mirăm? Pe coperta DEX ediţia din 1998, este scris : Academia Română, Institutul de lingvistică Iorgu Iordan ! Numai după numele pe care i-a fost consacrat Institutului de lingvistică, nu ne puteam aştepta la altceva, decît la deznaţionalizarea limbiinoastre – prin falsicarea originii cuvintelor româneşti.

Iorgu Iordan, u de zarzavagiu bulgar, stabilit în ţara noastră, a fost ales sub comunişti pentru deznaţionalizarea limbii române,reprezentându-ne şi la Moscova, în perioada când a ocupat postul de ambasador al RSR în URSS. Din întreaga lui activitate s-a văditinuenţa panslavismului, pe care a pus-o în practică; traducerea în masă a cărţilor de istorie şi lingvistică ruseşti, cît şi scrierea ,, Dicţion-arul de nume de familie româneşti” incomplet – sub 25%, plin de dubluri – şi în care apar o droaie de nume de origine bulgară!

Oare nu tot el este acela care, imediat după război făcuse armaţia ineptă că: graiul din Moldova este un dialect ucrainean, iarcel din Muntenia ar medio-bulgara? Referitor la această armaţie – dl. G. Gheorghe în lucrarea ,,Studii de cultură şi civilizaţieromânească II” – scrie următoarele: ,,Ca să faci astfel de armaţii privitor la limba primordială a europenilor, trebuie să i dotat din

naştere cu un rudimentarism superîngroşat sau să te ai într-un stadiu de zahariseală avansată”. 20

Alte limbi europene, franceza sau germana actuală, sunt limbi care au fost dictate de cunducerea ţării respective la un moment dat, şiîntocmite de către o mică grupă de specialişti, pentru a avea o limbă unitară pe întreg teritoriul ţării respective ; ceea ce pentru românănu a fost cazul, limba română ind unitară pe întreg teritoriul României de azi şi a Republicii Moldova.

În ultima ediţie din 2009, pe coperta DEX apare alături de numele Iorgu Iordan şi numele altui alogen Alexandru Rosetti. Amândoiau contribuit la deznaţionalizarea limbii noastre multimilenare, pe care, I. Al. Brătescu-Voineşti, în lucrarea ,, Originea neamului

românesc şi a limbii noastre”, cu mult înaintea acestor doi intruşi, o apărase armând:

47





neştiinţa redactorilor DEX, căci brumar numele lunii noiembrie nu vine din francezul brumaire. Nu ştim cum şi-au imaginat întocmitorii DEX că a ajuns să se răspîndească la ţăranii români numele lunii noiembrie

din calendarul republican francez! Ştim însă, că numirile populare ale lunilor se întrebuinţau de către ţăranii români cu mii deani înainte de revoluţia franceză iar, pentru brumar, ,,eminenţii lingvişti” aveau la dispoziţie mai multe surse anterioare calendarului

republican francez..Ca nume a lunii noiembrie la români, Brumar se găseşte în Anonimus caransebiensis, datat în jur de 1700, apărând, de asemenea, în

Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. II, p.76 (Mihai Costăchescu), într-un document din 11 februarie 1447 şi precedândastfel calendarul republican francez cu numai puţin de 345 de ani. Sursa gurează şi în Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol.I (1384 - 1448), pe care ,,doctorii în lingvistică” (doctus=ştiutor ) ar trebuit să o cunoască.

Găsim cuvîntul, cu acelaşi sens, în Legenda Sîntei Vineri, culeasă de popa Grigore din Mahaci, în Codex Sturdzanus (circa 1580), Ed.Academiei Române, 1993, p. 281 şi 288-289. Aici, brumar apare şi alături de numele popular al altei luni – a lui cuptor (iulie). Nu aveapoporul din Spaţiul carpatic idee şi grijă de numele latine ale lunilor (cele în uz în prezent), ci le folosea numai pe cele populare româneşti:mărţişor (prima lună a anului) sau germinar; prier; orar sau frunzar; cireşar sau cireşel; cuptor; gustar sau măselar sau secerar; răpci-une; brumărel; brumar sau brumarul mare sau promorar, vinar sau vinicer ; andrea sau undrea sau indrea; gerar sau cărindar, şi faur sau

făurar pentru februarie, ca ultima lună a anului. Brumar şi cuptor din Codex Sturdzanus apar şi în Dicţionarul limbii române vechi (G.Mihăilă) publicat înainte de apariţia primei ediţii

a DEX , dar şi, evident, în limba vorbită, de unde au ajuns să e cuprinse în textele menţionate şi, probabil, şi în altele. Înainte, calendarelebisericeşti au folosit dintotdeauna numai numele populare româneşti ale lunilor.

În DEX mai găsim şi altă minune: Germănar (Rar) Martie – f orma românizată a fr. Germinal =a şaptea lună a anului, de la 21 martiela 18 aprilie, în calendarul adoptat în timpul revoluţiei franceze din 1789.

Poporul nu spune Germănar, ci Germinar (v. şi Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, p.361) din care provine şi fr. Germinal . Desigur, emai simplu să reproduci după Larousse, decît să-ţi baţi capul, să investighezi. Acesta este unul dintre patentele după care s-au fabricatetimologiile cuvintelor româneşti, care ar putea ilustrat cu foarte multe alte exemple.28

DEX pentru pomană, indică originea în , ,slavul” pomenu, dar în rusă, polonă, slovacă, slovenă, sîrbo-croată şi bulgară, cuvîntul nugurează!

La fel, pentru puhoi, DEX spune că ar proveni din sl. povoni, care, însă, nu gurează în rusă, polonă, slovacă, sârbo-croată şi bulgară.Este de pus întrebarea din care slavă?

Pentru a birui, a bizui şi a bântui, DEX invocă originile în maghiarele (în ordine) birni, bizni şi bântani, care în dicţionarele maghiareconsultate nu gurează.

Aceste exemple trebuie înţelese numai ca ilustrări ale unui mod de a confecţiona, fără acoperire, origini pentru unele cuvinteromâneşti; procedeul ind destul de frecvent.

Cu toate că s-au folosit astfel de procedee, neonorabile în ştiinţă, aproape un sfert din „ perlele” de mai sus rămân fără etimologiecunoscută, această ciudată situaţie ne deranjând ştiinţa corifeilor români în lingvistică.

Pe lângă contingentul de neştiinţă declarată de I.L.B. (Institutul de Lingvistică Bucureşti), în listă mai găsim : cca 8% etimologii recip-

roce (română/maghiară, maghiară/română) după regula balansoarului, unele etimologii sunt absurde, dogmatice:a (se) apăra – dat din lat. apparare care în realitate înseamnă a pregăti, a dispune, nu a apăra.bătătură – dat din lat. battitura – lovitură de ciocan.Cuvîntul român înseamnă (1) teren bătătorit (în faţa casei), p. ext. (pop.) ogradă, curte (la ţară); (2) îngroşare a pielii palmelor sau

tălpilor (intră în expresii); (3) băteală.Sensul (1) îl găsim în Civilizaţia Cucuteni, cu circa trei milenii înainte de fundarea legendară a Romei. Nici unul din sensurile din română

nu există în latină, ind vorba de simpla similitudine formală, auditivă.Pentru duşman a se vedea G. Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie românească, vol. I, Fundaţia Gândirea, 2001, p.52-61, unde se

dovedeşte că duşman la origine este cuvînt românesc şi a ajuns în turcă prin intermediul persanei vechi.glie – dat în DEX cu etimologie necunoscută – este pământul, ca zeitate vedică (Heinrich Zimmer; Introducere în civilizaţia şi arta

indiană, 1983, p. 149), adică este cuvînt românesc străvechi (mileniul III î.Hr.), cu etimologie clară, cunoscută.marfa, pentru care DEX invocă provenienţa din maghiarul marha – vită, o presupunere pe care etimologii maghiari n-o acceptă. Ei arată

că marfă apare pentru prima dată în maghiară la 1873 şi provine din română! Normal, marha este alt cuvînt, şi care, cum am spus maiînainte, înseamnă vită.

Cuvîntul apare şi în engleza veche (mearh – cal, mare – iapă), în germană (mähre = iapă), dar marhă (cu variantele marhă şi mara)apare şi în română şi este considerat de origine celto-germanică, nu maghiară, cum presupune DEX . 29

O altă „ perlă” a DEX, printre atîtea altele, este cuvîntul neam, căruia prin simplul „urechism” i s-a dat originea din maghiarul nem, careînseamnă nu, nimic şi nu neam! 30

La săpăturile arheologice de la Hârşova din anul 1997, efectuate de o echipă mixtă de arheologi români şi francezi, condusă de Yan-nick Rialland şi Dragomir Popovici s-a constatat că rumânii de aici aveau acum 6.500 de ani (4.500 î.Hr.) un oraş cu case etajate,susţinute de stâlpi corespunzători de stejar, cu fundaţie de 75 de centimetri şi camere în suprafaţă de 40 – 50 m2, podite cu scân -duri şlefuite.31 Menţionăm faptul că nu numai la Hârşova, ci şi în alte numeroase situri arheologice, Culturile: Schela Cladovei cea maiveche, Cucuteni şi Gumelniţa, Hamangia s-au descoperit aşezări umane cu case gospodăreşti. Era normal ca în decursulul mileniilor cît au durat, casele de locuit să aibă denumiri specice atît pentru destinaţia camerelor cît şi poziţia în care acestea se găsesc, precum şi

denumirea materialelor componente ale ecărei părţi din construcţie.Înşiruim o parte din denumirile materialelor componente unei construcţii: 1. acoperiş=lat. acco(o)perire, 2. buiandrug=et.nec., 3. casă=lat.casa, 4. cărămidă =ngr. keramidi, 5. fereastră=lat. fenestra, 6. grindă=sl. grenda, 7. oblon=et.nec., 8. pardoseală =pardosi+suf. eală, et.nec.,

9. perdea=tc. perde, 10. perete=lat. paries-tis, 11. pivniţă (reg.=pimniţă)=sl.pivínca, 12. planşeu=fr. plancher, 13. pod=sl. podŭ, 14. podea= et.nec., 15. podină=rusă, scr. podina, ucr. podyna, 16. prag=sl. pragŭ, 17. pridvor=sl. pridvorŭ, 18. prispă=probabil din sl.

pristipa, 19. sobă=tc. soba, 20. stîlp=sl. stlŭpŭ, 21. streaşină (reg.=străşină, stréşină)=sl. strĕha, 22. şindrilă=magh. zsindely,germ. Schindel, 23. ţiglă=s.cr. cigla, 24. uşe (uşă) = lat. ustia, 25. zid = sl. zidŭ.

49



După cum se poate constata, doar 20% din cuvinte sunt atribuite limbii latine, ceea ce denotă încă odată că teza „ ştiinţi -

cilor ociali ”, susţinînd romanizarea strămoşilor noştri şi „preluarea limbii unei civilizaţii superioare (a romanilor )” esteo utopie.

Analizând etimologiile din DEX pentru elementele componente ale unei case de locuit, considerăm că este absurdă multitudinea pro-

venienţelor unor elemente care fac parte dintr-un tot unitar. DEX exprimă cea mai păgubitoare obîrşie a activităţii agricole, când, la noi agricultura este atestată încă din anul 7.800 î.Hr.,ca ind prima în lume!32

Cuvintele ar, ara, brazdă, sat, plug, lan, grâu, mei, ogor, semăna, a plivi, a copăi, secera, a treiera, ar (suprafaţă), arie, hect/ar, câmp, deal, bou, bob, cal, car, jug, cea, hăis, hăţ, şes, nap, orz, pir, rod, scai, snop, spic, test sunt cuvinte româneşti ca şi numele

unor unelte pentru agricultură: îmblăci, rîşniţe manuale, de piatră, sapă, plug, grapă, seceră etc. Secera este o invenţie geto-dacă – v. Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. I, p.44.Numărul secerilor de bronz descoperite, mai ales în Ardeal, dar şi în alte zone ale ţării este extraordinar de mare (cca. 3000), ceea ce

dovedeşte folosirea agriculturii pe o mare parte a teritoriului României de azi.Că plugul tras de boi era folosit de geto-daci scrie Ovidiu (Pont. I, 8,54) cu sute de ani înainte ca slavii să e menţionaţi, iar Colu-

mella (De rustica, VII, 2) scrie: geţii erau foarte pricepuţi la agricultură, iar Salinus (Culegere de fapte memorabile, 21, 3) asemuieşte pământurile Moeziei cu hambarele zeiţei Ceres, zeiţa agriculturii.

La Sarmizegetusa Regia, pe terasa IX s-a găsit o cantitate impresionantă de cereale carbonizate. Pe lângă grâu se cultivau: linte,mazăre, măzariche, măcriş, spanac, mac, bob, in etc.

La geto-daci, agricultura constituia ocupaţia de bază şi avea cea mai mare pondere în economie. S-a practicat pe toate formele de relief şi pe parcursul tuturor perioadelor din istoria geto-dacilor (ap. Enciclopedia de arheologie şi istorie veche a României).

În condiţiile arătate mai sus, ne miră faptul că lingviştii români pot să-l aducă pe străvechiul românesc plug dintr-un slav plugu, ceea ce nu-i decît o evidentă lipsă de informaţie, dacă nu chiar de rea voinţă.

O altă interpretare greşită constatată în DEX pentru cuvintele ţară, ţar, ţarat ! La cuvîntul ţară: din lat. terra! La cuv. ţar din cuv.rus ţar, iar la cuvîntul ţarat : Stat cîrmuit de un ţar – ţar + suf. –at.

Numai enunţând cîte cuvinte derivă în română din cuvîntul ţară, cuvînt neaoş românesc, mai înainte ca Roma să inţeze (753 î. Hr.),sau să se amintescă în cronici de „ruşi”, rezultă clar că acest cuvînt este pur românesc. Vom cita cîteva cuvinte din DEX, care-s pur româneşti şi care derivă din acest cuvînt: ţarc, ţarcă, ţarină, ţarnă, ţăran, ţărancă, etc... Faptul că în DEX se dă originea cuvîntului„ţară” din latină iar al cuvintelor ce derivă din ţară, e din neogreacă, e din sârbo-croată, din rusă, din albaneză, din greacă, vine săconrme tendinţa de deznaţionalizare a limbii române, încă din perioada comunistă primară de după anul 1945, tendinţă continuată şimai intens în perioada post-decembristă.

Cuvintele noastre sunt în primul rând româneşti – Românii au o limbă ancestrală, din neolitic, rumâna onomatopeică, cea carea generat limbajul morfemelor, descifrabil în vorbirea curentă, contemporană.

Reamintim cele spuse de regretatului patriot Augustin DEAC: « .. .înrudirea limbii române cu celelalte limbi zise „neolatine, roman-ice” italiana, franceza, portugheza, basca, romanşa elveţiana ş.a. ... nu se datoreză limbii romane a romanilor, ci fondului comun de

cuvinte foarte vechi ale acestor popoare, ca urmare a prezenţei pe teritorile lor a unor neamuri din obârşia geto-dacilor îndepărtaţi – celţi, frigieni, etrusci, tursieni, alani, carpi etc., care, cu milenii în urmă, au dus cu ei din Spaţiul carpato-dunăreano-pontic nunumai civilizaţia materială şi spirituală, însuşită în teritoriile străbune, dar şi limba lor, o limbă populară » Discontinuitatea noastră ca popor şi ca limbă există numai în mintea acelora pentru care adevărul şi dovezile ştiinţice re-marcabile, nu înseamnă nimic, deoarece minciuna şi dezinformarea perpetuate de-a lungul anilor sunt aliaţii lor la care, spreruşinea lor, nu renunţă.

Ceea ce este revoltător şi umilitor pentru noi românii, este faptul ca lingviştii noştri, acceptă tema romanizării, că suntem unpopor tînăr născut din simbioza între coloni şi băştinaşi, fără să riposteze, ca şi când am aşteptat secole întregi sosirea hoar -delor de bulgari, servi, unguri, turci, sau a ucrainienilor, ruşilor etc., ca să denumim animalele domestice, legumele, plantele,arborii, uneltele agricole, etc., aşa cum ne învaţă dicţionarele noastre. Poţi rămâne nepăsător când unii încearcă să convingă că un popor cu o cultură atât de înaintată ca a dacilor, un popor caren-a uitat nicio clipă durerea înfrângerii din anul 106, luptând 1812 ani pentru reîntregirea neamului său, a renunţat la limba sa,adoptând-o pe a învingătorului şi că pentru această convingere – după studii laborioase - ni se prezintă doar 160 de cuvinte dacice? Sau când se caută cu dicţionarele în faţă originea lexicului românesc în toate limbile pământului, în afară de limba dacă?

Sau când alţii caută să acrediteze ideea că, după 165 de ani de stăpânire romană, dacii au renunţat şi la limba romană, păstrând din această a doua limbă numai 596 de cuvinte dintr-un total de aproximativ 140.000 cuvinte? (...)

Poţi rămâne indiferent când cuvinte reprezentând activităţi de bază pentru daci, sunt atribuite unor popoare care nu le practicau?Răspunsul este categoric NU!Cele menţionate mai sus, ne îndreptăţesc să armăm că strămoşii noştri din Spaţiul carpato-dunăreano-pontic, daco-românii,

prin geniul şi înţelepciunea lor, sunt creatorii celei dintâi civilizaţii europene încă din mezolitic cît şi a limbii europene arhaice.Aşa cum se impune azi, atitudinea de expectativă trebuie înlocuită cu una militantă, obiectivă şi ştiinţică, datorie ce revine forului

superior al culturii, ACADEMIA ROMÂNĂ. Numai aşa vom face ştiinţă şi vom restabili adevăruri de mult căutate: vechimea poporului român şi a limbii sale.33

10 cireşar, 7.521 (iunie 2.013)

0



Repere bibliograce

1. Valeriu D. Popovici-Ursu , ,,Adevarăta obârşie a poporului român” Ed. GEDO Cluj, 2012, p.21-28 .2. Dr Nestor Vornicesu, Aeticus, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, vezi şi cartea Istoria adevărului istoric, vol. II a Prof.

dr. Augustin Deac , Ed. Tentant, Giurgiu-2001, p. 44-45.3. Studiu extras din cartea Spiritul dacic renaşte de Daniel Roxin, Ed. Vidia, vezi şi http://danielroxin.blgspot.ro/2013/01/studi-

ul-de-paleogenetica-care-bulversat.html4. Tite – Live Histoire romaine La fondation de Rome, ( Ab Urbe Condita Libri) Les Belles Lettres, 2002, Livre premier, p.9-2035. Rapson, E.J. (edited by) : The Cambridge History of India, Cambridge, at the University Press, 1922, 6 vol., vol.1, p. 71.

6. Vezi: http://fr-mg42.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=acoc0gi0tecd97. Robert Rösler, Romänische Studien (Studii româneşti) Leipzig, 364 p., p.163 şi 161.8. Gabriel Gheorghe , Studii de cultură şi civilizaţie românească II, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2005 , art. , ,Inuenţa limbii

române asupra graiurilor maghiare vazută de la Budapesta, p. 92/939. Id, p. 84

10. Părinţi şi scriitori bisericeşti vol. 5. Clement Alexandrinul (spre 160 – 211/216) – scrieri – p. 57 , După părerea mea, cu toţii şibrahmanii şi odrisii şi geţii şi egiptenii cunoscând marea binefacere pe care au primit-o de la înţelepţi i-au cinstit ca zei, au rânduit ca

losoa lor să se înveţe în şcoli şi au studiat cu precizie ideile teologice ale acestora. 72.1 Anacharsis era scit (adică geto-daco-român n.n.); era socotit printre cei şapte înţelepţi ai lumii antice, (aşa-zise n.n.) greceşti ... Toţi cei şapte înţelepţi erau „barbari”, dinafara Eladei! Alte armaţii: Toţi elenii vorbeau LIMBA SCITICĂ şi târziu de tot a ajuns la eleni arta oratorică şi a scrisului! ceea ces-ar deduce că aceşti barbari sciţi (geto-daco-români) cunoşteau arta oratorică şi, bine-nţeles scrisul, înaintea grecilor antici! (s.n.)11. Regionis Chronicon, p. 889. M. Germ. SS, I, 599-600, în Dimitrie Onciul , Scrieri Istorice, II, Ediţie îngrijită de Aurelian Sacer-

doţeanu, Ed. Ştiinţică, Bucureşti, 1968, p. 339.12. Augustin Deac Revizionismul ungar-permanent factor destabilizator în Europa, Ed. Bravo-Press, Bucureşti, 1996, p. 63, 72, 74. 13. Andrei Oţetea , Istoria lumii în date, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, p. 11.14. Louis Léger, Les anciennes civilisations slaves, Paris, 1921, p. 15.15. Tudor Diaconu , Scrierea secretă, Ed. Obiectiv, Craiova, 2003. cap. IV, Etnogeneza românească-un fals grosolan, s. cap. Lingvis-

tica românească–o batjocură naţională! p.81/82.16. Prof. dr Augustin Deac , Pagini din istoria adevărată a Bulgariei, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 2002, p. 143.17. Gabriel Gheorghe Antroponimie românească, Ed. Bibl. Jud. Nicolae Iorga, Ploieşti, p. 20.18. id. p. 20, vezi şi Filosoa greacă pînă la Platon, II/2, p. 830-831.19. id. p. 20-21.20. Ibid. 8. p. 107.21. Revista Dacia Magazin nr. 54 din Iunie 2008, p.17-22, art. D-lui Silviu Dragomir „Actualitatea ideilor scriitorului Ioan Brătescu

– Voineşti privind Originea neamului românesc şi a limbii noastre”

22. ibid. 8 (Studii de cultură românească II), p. 8023. id. p. 8524. id. p. 106.25. id. p. 84-8526. Gabriel Gheorghe , Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2001, Studiu introductiv, p. 33.27. Dicţionarul explicativ al limbii române, ed a II-a, Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 114.28. Ibid. 8, p. 102-10329. Id, p. 103-104.30. Ibid. 27, p. 675.31. Dr. Lucian Iosif Cueşdean , Marea enigmă a românilor antici, Ed. Solif, Bucureşti, 2007, p. 22.32. Dr. Vasile Boroneanţ, Cercetări în zona cu cele mai timpurii aşezări stabile din Europa – Porţile de Fier în Epipaleolitic/

Mezolitic; Cele dintâi dovezi de sedentarizare în Europa, pag. 60-114.

33. Ibid. 1, cap.

51



Carţi primite la redacţie!



53



4



Recunoscător tuturor celor care ati urmarit pe parcursul aparitiei, Va trimit in atasament brosura cu suita de articole si propunereade meditatie la aniversarea celor 1700 de ani de la promulgarea Edictului din Milano.

Textul respectiv va constitui baza de discutie pentru Caietul nr. 6 al GRUPULUI DE REFLECTIE PRIVIND PROBLEMELE DEMOCRATIEI REALE, la care Vă invit să participati.

Cu multumiri anticipate,

55



CEZARINA ADAMESCU

FEMEIA CELOR O MIE ŞI UNA DE STELE

Alina Beatrice Cheşcă, Odiseea din noi, Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi, 2013

C lipa de paradis trimisă de Dumnezeu în acest anotimp al evlaviei, m-a învăluit în pufoa-

sa Lumină. Poezia cu aromă de bine ne dă târcoale precum visul noptatec pe care-l uiţi cudesăvârşire în zori, dar care-ţi lasă un parfum inefabil. „Acel ceva plăpând, înaripat şi sacru”

– se înstăpâneşte treptat, pe măsură ce înaintăm în lumină. Un singur drum se desfăşoară dinainte.Fără potecă. Un drum drept, condus de o stea pâlpâindă. Abia dacă o vezi, dar ştii că ea îţi traseazădestinul.

Un destin asumat, presărat cu licurici, pentru că e „ Noaptea celor 1001 de stele”. Unele surâd,altele râd în hohote, clinchetind în auz. Sunt cuvinte, sunt aripi, sunt petale? E aura de pe creştetulîngerilor. Aceasta ar o deniţie a Poeziei. Care se poate scrie pe orice suport, inclusiv pe bolta

cerească. Inclusiv pe nisip, pe valuri, pe rul de iarbă şi pe bobul de orez. Cine se poate lăuda că posedă o mie şi una de stele, precum omie şi una din poveştile Sheherazadei, povestitoarea prin excelenţă care-l adormea de sultan cu câte o poveste, istorisită cu graţie şi cuun farmec nespus de care el se simţea ca vrăjit.

Poezia te poate scăpa de primejdie. Te poate face să te îndrăgosteşti subit, iremediabil. Îţi poate salva suetul. Te poate mântui.Are ea acest rol răscumpărător. Da, dacă e scoasă din suet. Din miez de rărunchi. Şoptită cu ochii închişi de o fată frumoasă.

Alina Beatrice Cheşcă ne dăruieşte stelele ei, născute din plămada de inefabil numită inspiraţie. Suate cu Duh de viaţă.Câte una pentru ecare din noi. Fiecare stea ascunde o poveste, desigur. Va trebui s-o descoperim singuri. Să cutezăm. Ea doar îşi

deschide suetul şi ne pofteşte să intrăm.Să nu şovăim. Mirajul acestei călătorii prin suetul unei fete frumoase se poate asemui cu o călătorie iniţiatică. Prin noi înşine.

Ooooo, câte similitudini! Şi când, în sfârşit vom ajunge „la capăt de taină” – ne vom descoperi laolaltă cu îngerii cei fără de aripi carescriu cu sine. Adică, hemograa. Adică scrierea cu sine însuţi, după cum ne învăţa Nichita: „Te scrii pe tine pe dinlăuntrul suetului tăumai întâi, ca să poţi la urmă să scrii pe dinafară suetele altora ” (Fiziologia poeziei ).

Alina Beatrice Cheşcă şi-a propus să lase un semn „la hotarul / dintre viaţă / şi poveste” . Şi a reuşit. Un semn pe care-l vedea-vor şi orbii. Îl auzi-vor şi surzii. Şi pietrele îl vor descoperi, scoţându-l la suprafaţă ca pe orile care răsar din beton, pe zidurile scorojite ale

unei închisori, unde nu pătrunde lumina. Un semn care va străbate spaţiul târziu dintre suetele noastre.E greu să descoperi „Odiseea din noi ”, ecare. Dar nu imposibil. Fiecare colţişor trebuie cercetat cu luare aminte. Poţi întâlni

şi potrivnici. Poţi da îndărăt la ecare obstacol. Dar poetul descoperă mereu calea. Tălpile lui nu mai calcă pământul. Se înalţă într-o posibilă levitaţie, paşii se fac „mai înalţi / mereu mai înalţi” şi ajung pe o cale numai de el ştiută, o cale nevăzută alcătuită „din poeme şiclipe” ducând „spre insule necunoscute/ cu iluzia ţărmului / oglindit adânc / în Paradisul din mine”. Ce poate mai promiţător?

Poezia Alinei Beatrice este una senzorială, ranată, carmică, vaporoasă, cu reecţii orientale, cu dulci moleşiri de cuvânt, strălu-

cind precum particulele de cuarţ din spinările de nisip vălurite de vânturi sahariene. Desigur, în căutarea oazei şi a stropului de apă, o poţi întâlni, dansând sau plutind, pe Fata Morgana. Vălurile Mayei se pot învălătuci de grumazul tău, aşa cum eşarfa Isadorei a sugrumatoarea de câmp a poeziei. Dar călătoria nu poate abandonată, deşi tălpile-ţi ard, deşi ochii te ustură şi lăcrimează. Soarele însuşi poatedeveni inamic în lupta cu valurile deşertice. O, bronzul acela aspru şi furnicăturile buricelor!

Ca un rug se înalţă cuvintele din care sar scântei mici ca din spuza vetrei de-acasă.O poezie seducătoare, lascivă, arzătoare, fecundă, adusă sub privirile noastre de femeia cea de copii născătoare – a focului.

Ajuns la o asemenea înălţime spirituală, omul nu poate decât să-şi menţină echilibrul şi să bată cu putere din aripi. Din aripilesueteşti, de bună seamă. Altfel, ar împărtăşi soarta lui Icar, prăbuşindu-se, fără putinţă de salvare. Sprijiniţi-vă de o stea, a cărei muriree simplă alegere. Restul nu e decât o concluzie de tras oiştea singurătăţii.

Autoarea este posesoarea a o mie şi una de stele. Într-una din ele, cel puţin, ne putem găsi, ecare. Să nu punem zăvoare suetului,nici inimii, nici ochilor, nici simţurilor. Iubirea deschide porţile inimii, pentru a găsi „Odiseea din noi”.

Tărâmul pe care ne poartă autoarea, servindu-ne drept ghid, este unul aproape oniric. Ceva între religios şi profan, pipăibil numaiîn stare latentă. Avem, binecuvântare stelelor să înaintăm în spaţiul acesta între-şi-între, spre „un ţărm / cu doruri ancestrale”, mai mult,„între două religii” (de fapt, aceeaşi), „între realitate şi fugă”, „între deşert şi ce-o mai / dincolo de el”.

„ Inima mea este un / timp nesfârşit / mai mare decât viaţa / însăşi / toate drumurile mele/ merg acolo unde / eu sunt ceea ce sunt ” – spune poeta. E cu adevărat un mare curaj şi o adevărată provocare să rosteşti formula pe care doar Yahve i-a spus-o lui Moise, cândacesta l-a întrebat ce să spună evreilor dacă-l vor întreba cu cine a vorbit pe Muntele Sfânt: „Eu sunt Cel ce sunt” – a fost fraza în careîncape toată istoria religiei, de fapt, istoria omenirii. În încercarea ei de autodenire, poeta spune: „între mine şi / mine însămi sunt eu /

pasărea liberă / îndrăgostită de / propriile aripi”.Autoarea este încredinţată că „iubirea e sfântă / şi că ecare sărut / deschide / Porţile Raiului”.

Numai Poetul prin excelenţă poate arma: „eu nu călătoresc / prin lumea asta / ci prin constelaţii / divine” – ceea ce e apanajulvisătorilor din totdeauna. Conştientă de propria valoare, de propria frumuseţe şi sensibilitate, tot poeta spune: „ Mereu / între douălumi / trec prin viaţă / în caleaşca de aur / a Faraonului” – de fapt – Sultanul celor o mie şi una de zile şi de nopţi în care frumoasa

trebuie să născocească poveşti ca să nu-şi piardă splendidul cap, căci stăpînul e neîndurător.

6



În starea atât de proprie, de oniro-luciditate, poeta spune: „nu vreau să ştiu / unde se termină realul / şi unde-ncepe mirajul ”.Dacă am conştientiza ecare moment al vieţii, vraja s-ar spulbera de îndată. Femeia este jumătate mister, jumătate adevăr şi aşa

trebuie să rămână.Versuri scurte, axiomatice, panseistice, fulguraţii ale unui suet arzând din dragoste de viaţă. E adevărat, poetul pregustă, încă

din timpul vieţii, prin creaţia lui, nemurirea. El va rămâne pururi un aspirant la nemurire. „Şi-am băut picătura / de absolut / ca la o altăcină / de taină” – o altfel de băutură, destinată zeilor, mai tare ca ambrozia. Ea te îmbată şi-ţi conduce privirile spre cele o mie şi una destele, născute într-o noapte adâncă, doar pentru tine. Într-un poem, intitulat „ Scrisoare către Dumnezeu” - poeta se roagă ca divinitateasă aşeze pe umerii ei „tristeţea întregii lumi” – proiectându-şi Jertfa christică asupra sa. Mai mult, cere ca zilele sale să se prefacă în

sânge curat pentru toţi muribunzii, să împrumute seva pădurilor, şi să se transforme în apă vie pentru toate făpturile. De ce poeta cereacest lucru? Se simte puternică pentru că poezia ei o apără, îi dă curaj şi avânt, spirit de jertfă pentru omenire. Da, poezia poate tămăduisueteşte. Poate opri războaiele şi instaura pacea: „ia din poezia mea / şi dă-o celor ce doresc / războaie”.

O atfel de rugăciune ar putea părea utopică, dar ce nu poate poetul, prin creaţia lui?Chiar şi după ce versurile s-au terminat, cititorul va rămâne cu o căldură înaintându-i de la încheieturile inimii cu suetul şi că s-a

săvârşit prin cuvânt, un miracol de speranţă, de iubire şi, aş putea îndrăzni s-o numesc, o anume fericire, o linişte calmă, moleşitoare şide o tandreţe indescriptibilă. Iată ce transmite poezia Alinei Beatrice Cheşcă în „ Noaptea celor o mie şi una de stele” – ajutându-ne săaăm „Odiseea din noi”. Ceea ce nu e puţin lucru, dimpotrivă.

CEZARINA ADAMESCU4 aprilie 2013

57



LUCA CIPOLLA

ITALIA

Occhi sfuggenti,Occhi che non ti chiedono cosa,Occhi anemici che ti guardano assenti,Occhi schivi - quante tempeste hanno sopportato;Occhi indagatori - già sanno la Loro verità;Occhi di riso sofato, zucchero lato,Occhi inca, occhi akan,Oči čёrnye,Occhi di sabbia - di quel deserto che la sabbia impedisce discorgere,Occhi olteni,Occhi rom, occhi gagè,

Occhi Milano, occhi lontano,Occhi profeti, sognatori, sì, sì,occhi stelle, campi, di riso stanchi,Occhi sinceri, tramonto di luna, rosso arancia,una lacrima che non parte, l’aereo, respiro e carne,Occhi d’orologio - lancette, virgole di tempo,Occhi metallo,Occhi da cavare,Occhi da scavare, sabato, tutti i giorni,Occhi di E.,D.,L.,E.,Occhi il 7 luglio,Occhi che pescano un giornale dalla fogna sotto casa

ed è parola del Signore.

Ochi evazivi,Ochi care nu te întreabă ce,Ochi anemici care se uită la tine absenţi,Ochi soşi – câte furtuni au îndurat;Ochi anchetatori – ştiu deja adevărul Lor;Ochi de orez suat, vată de zahăr,Ochi inca, ochi akan,Oči čёrnye,Ochi de nisip – ai acelui deşert pe care nisipul mă împiedicăsă-i zăresc,Ochi olteneşti,

Ochi romi, ochi gagè,Ochi Milano, ochi departe,Ochi prooroci, visători, da, da,ochi stele, câmpuri, ale orezului obosite,

Ochi sinceri, apus de lună, roşu-portocală,

o lacrimă care nu pleacă, avionul, respiraţie şi carne,Ochii ceasului – limbile ceasului, virgule de timp,Ochi metal,Ochi de scos,Ochi de excavat, sâmbătă, toate zilele,Ochi lui E.,D.,L.,E.,Ochi pe 7 iulie,Ochi care pescuiesc un ziar din cloacă sub casăşi este cuvântul Domnului.

TAPETUM LUCIDUM

Dalla cimaio vi osservo,l’ultimo calice versato,non rimane che stupore.E non abbiamo terra,non abbiam paese,musici di Dio e Mammona,

bardi in esilio

che di lingua non lorodeclaman versi.Il cosmo è un semicerchioche io sotterro,una nuvola di tullenella trama degli eventi;

bimbo

mi muovevo a testa bassa,ho ancora tracce di salivasulla bocca

e non son che un’ombra,un gatto che sbadiglia,

dai suoi occhi, sì, vi osservoe non rimane che stupore.

TAPETUM LUCIDUM

Din vârf eu vă observ,ultima cupă vărsată,nu rămâne decât uluire.Şi n-avem ţară,n-avem sat,muzicienii lui Dumnezeu şi ai Mamonei,

barzi în exilce într-o limbă care nu-i a lor declamă versuri.Cosmosul este un semicerc

pe care eu îngrop,un nor de tul

în intriga evenimentelor;de copilmă mişcam cu privirea în pământ,încă mai am dâre de salivă

pe gurăşi nu sunt decât o umbră,

o pisică care cască,din ochii ei, da, vă observşi nu rămâne decât uluire.

8



ARACNE ED IO NELL’ATTESA

Il ragno tesse la sua telae glia unica più non sei;tace la mia anima nel cuscino

e brucia incenso

sino a lenta agonia,sii presente ma in congedo,

lucida e sana l’aria non vibrae mi emozioni,di sola pietra Sinai.Ora impudente nutri i raggidi una tela

che li da mane a serae nell’ofciola pretesa di chiamarti vita.

ARACHNE ŞI EU ÎN AŞTEPTARE

Păianjenul ţese pânza lui

şi singura ică nu mai eşti;tace suetul meu în pernăşi arde tămâie

până la o lentă agonie,i prezent dar în concediu,strălucitor şi salubru aerul nu vibreazăşi mă emoţionezi,de numai piatră Sinai.Acum neruşinată hrăneşti razeleunei pânze

pe care o lezi din zori şi până-n searăşi în sarcină

pretenţia să te numeşti viaţă.

L’EREMITA

Inesorabileti succede e

legge il tuo numero di maglia;niente ti competeed a nessuno più appartieni;chi t’ha creato era sventato,lasci intendere a un dio

che incede lungo la scarpata.

Desti la terra,ali di gelsominoassume l’ariaquando severa t’investe la sera;ma tu incurante

non ascolti le tenebre

né ti scompone il freddosenza voceche sgretola le ossadall’elegante carroche scruti sussultandoquale insetto

parco di memoriea eriger altari di pietraove inesorabile affonda.

EREMITUL

Inexorabilte succedă şiciteşte numărul tău de tricou;nimic nu îţi incumbăşi la nimeni nu mai aparţii;cine te-a zămislit era uşuratic,dai de înţeles unui zeucare avansează de-a lungul taluzului.Trezeşti pământul,aripi de iasomieia aerul

când severă seara te înveleşte;dar tu nepăsător nu asculţi beznelenici nu te tulbură frigulfără glascare scorojeşte oaseledinspre carul elegant

pe care îl scrutezi tresărind

ca o insectăfrugală a amintirilor înălţând altare de piatrăunde inexorabil se cufundă.

T’ho raccolto e rotolavirecata da un lo di vento,

Nyx la veste neraquand’Ecate rapivae portava lontano;t’ho raccolto e seminavi,

io partivo,le valigie da uno spago,l’intima essenzaa pellequasi cucita da un ago..

Te-am ridicat şi rostogoleaidusă de către un r de vânt,

Nyx veşmântul negrucând Hecate răpeaşi purta departe;te-am ridicat şi semănai,

eu plecam,valizele de la o sfoară,intima esenţă

pe pielecam cusută de un ac..

Il tempo s’è fermatoe loro sempre uguali con la solitasuperbia;

il mio cuore in affanno a sertralina,intorpidito,la Venera nerache il destro ottunde,un felino che nel gioco desta;

alla porta chila giostra chiama,lacrima di nylonal pianoforte spenta,la tua essenza di pelle da cacioove siepe si leva, rosso sangueil tramonto dell’eros;e saziare la mia sete

senza Gerico lontana..

Timpul s-a opritşi ei tot aceiaşi cu ţanţoşia uzuală;inima mea în gâfâit de sertralină,amorţită,Venus neagrăcare dreptul teşeşte,o felină trezind în joacă;la uşă cine

căluşelul cheamă,lacrimă de nailonla pian stinsă,a ta esenţă a pielii de caşunde gard viu se înalţă, roşu sângeapusul erosului;şi să satur setea meafără Ierihon depărtat..

Sono ortica tra le messiove un peso languido non mi cinge;sono sabbia sul selciato

che un carro solca al cavalcare; pelle ruvida al ritornodove il sole è ele e punisce le miemembra;ma penso a quella pietra svellersi alcontrasto

per il troppo ostro, per il grande astro.

Sunt urzica dintr-o recoltăunde o durere lâncedă nu mă cu-

prinde;sunt nisip pe dalele

pe care un car îl brăzdează în tre-

cerea sa; piele aspră la întoarcereunde soarele este ere şi pedepseşte

membrele mele;dar mă gândesc la acea piatră smul-gându-se contrastuluidin cauza vântului,

pentru marele astru.

59



BĂRĂGAN

Ora non resta che chiudere gli occhie respirare piano

perché ti voglio assaggiare, primavera,ed addomesticare,

bella e gitana che seie distante,

e la tua corazza di mistero e vetrosi dissolvenel tramonto che t’accoglie,nel tramonto che riveste il tuo cammino..

BĂRĂGAN

Acum nu rămâne decât să închid ochiişi să respir încet

pentru că vreau să te simt, primăvară,şi să te îmblânzesc,frumoasă şi gitană cum eştişi distantă,şi platoşa ta de mister şi de sticlăse dizolvăîn apusul care te întâmpină,în apusul care îmbracă drumul tău..

..ed era frontiera,era rugiada di terra fertile..il ume già spezzava le mie illusionie l’ovest si stagliava in lontananza

dove le prime alture carpatiche mi parlavano di casa..l’estate era lontana,ma di quella terra e di quei sassiavrei ancora spezzato le mani..restano i ricordi

e qualche giorno in piùregalato al tempo che scorre.

..şi era frontiera,era roua de pământ fertil..râul frângea deja iluziile meleşi vestul se reliefa în depărtare

unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă..vara era departe,dar de acel pământ si de acele pietremi-aş zdrobit în continuare mâinile..rămân amintirileşi câteva zile în plusdăruite timpului care se scurge.

..et c’était la frontière,c’était rosée de terre fertile..la rivière brisait déjà mes illusionset l’ouest se détachait au loinoù les premiers hauteurs carpatiques me parlaient de chez moi..

l’été était loin,mais de cette terre-là et de ces pierres-là

j’aurais encore cassé mes mains..restent-ils les souvenirset quelque jour en plus

donné au temps qui roule.

TRAMONTO

Semplice come un abbandono,allettante come un richiamo,musa di canti vespertini,nobile certezza,elementare transitorietà,spiga di grano a maggio,rosa purpurea,ore di loto,risonanza armonica di celesti crini

fulvo-crèmisi...Il cielo si spegne,la terra giacenel sapore arcigno di ne giornatae tu,cullata dall’incanto,sogni,amica mia.

APUS

Simplu ca un abandon,ademenitor ca o chemare,

muza cântecelor de vecernie,nobila certitudine,elementara vremelnicie,spic de grâu în mai,trandar purpuriu, oare de lotus,rezonanţa armonioasă a celestului păr de cal

blond-carmaz...Cerul se stinge,

pământul zaceîn aspra savoare a sfârşitului de zişi tu, legănată de vrajă,visezi, amica mea.

Assorta,dai gigli raccolta,quale ardire ti contempla?Il silenzio trova vocedove anima di pietra ti sotterra.Sarà pace o forse guerra?Sarà fato come sparo nella nebbia?Ma il silenzio ti seduce e l’orbita devia,già soppesa e immacolata,da quei gigli sollevata.E diventi primavera..

Absorbită, dintre crini culeasă,ce ardoare te contemplă?Tăcerea găseşte voceunde suet de piatră te îngroapă.O pace sau poate război?O fatum precum împuşcătura în ceaţă?Dar tăcerea te seduce şi orbita deviază,deja înălţată şi imaculată,din acei crini ridicată.Şi devii primavară..

Son questi i giorni che separano dal nullae ammorbidiscono l’anima d’acquache scorre e ripercorreuguali rive di legno e pietra..no a incontrare te.

0



Acestea sunt zilele care separă de nimicşi îmblânzesc suetul de apă

care curge şi tot curgemaluri egale de lemn şi piatră..

până sa te întâlnesc pe tine.

Forse una virgola nel libro del tempo,un entusiasmo sorato da poco,

riposto in quell’angolo segreto di strada..Forse la luna,la strada, le lucidai colli vivaci che chiamano piano..Forse pensarci, il contrastoche dal passato chiamacome un’ eco..e sperare, ancora e sempre.

Poate o virgulă în cartea timpului,un entuziasm atins de puţin,repus în acel colţ secret de stradă..

Poate luna, strada, luminilede pe colinele vii care cheamă încet..Poate a gândi la acestea, contrastulcare din trecut cheamăca un ecou..şi încă a mai spera, mereu.

Come dissolvenza.. piramidi di luce da veste che traspare,àere arrugginita nella polvere d’un sentimento,lacrime calde dal lungo corso.Dove i cani abbaiano poco

e le donne son scalzeti cerco,e la notte mi somiglianel rifugio che ci offre,nel mistero che l’avvolge.

Precum risipirea... piramide de lumină din veşmântul care seîntrezăreşte,aer ruginit în praful unui sentiment,lacrimi calde din lungul drum.

Unde câinii latră puţinşi femeile sunt desculţete caut,şi noaptea îmi seamănăîn adăpostul pe care ni-l oferă,în misterul care o înfăşoară.

Coglier le ore,i minuti,i secondicome grani di sabbiae versarli nel cuore

perché sempre m’appartengano.Ecco quella terraaffacciarsi alla nestraquasi fosse un tuo saluto o un cennofra le ciglia umide,e quell’istante il mio destino..

Să culeg orele, minutele, secundele precum rele de nisipşi să le vărs în inimăastfel încât mereu să-mi aparţină.Iată acel pământapărând la fereastrăca şi cum era un salut al tău sau un semn

printre genele umede,şi momentul acela destinul meu..

La brezza fertile non correggela pelle riarsae l’incognita muove dentrocome canto di sirena

tra le croci,ma dentro richiama alla vitauna carezza, spiga di grano,questa terra senza speranzacome me.

Briza fertilă nu reface pielea uscatăşi necunoscuta se mişcă înăuntru

precum cântecul de sirenă printre cruci,dar înăuntru cheamă la viaţăo mângâiere, spic de grâu,acest pământ fără speranţăca mine.

Così,

abbagliato dalla lunae sedotto dallo spirto incerto dei falò,giocavo coi pensieriove solo libera quiete m’ostruiva.Dov’è ora quella pace?

Aşa,orbit de lunăşi sedus de spiritul incert al făcliilor,mă jucam cu gândurileunde doar liniştea liberă mă împiedica.Unde este acum pacea aceea?

Sai confondermi,di quell’istante sai riempirmi..Un tempo forse avrei pianto,mi sarei aperto a te come foglia a primavera,oggi no,oggi sei tu,semplice poesia.

Ştii să mă confunzi,

din acel moment ştii să mă completezi...Cândva poate ai plâns,m-aş deschis ţie precum frunza primăvara,astăzi nu,azi eşti tu,simplă poezie.

61





perché la nostra coscienza sia come un bimbo da svezzare e crescere in una costante e paziente prova per poter esser degni della luce”.Solo, ma tra fratelli che non distinguo, bevo la rugiada dei campi di lavanda, un brillore di specchi le rughe dell’acque, pillole d’amoreda un cuore ingrigito di ferite- nonna che m’accompagnavi su un sentiero noto, la corte, le scale, tutto mutato, futuro d’un tempo che s’è fermato - adesso come crederese non trovo equilibrio, se tra bene e male perdo e sbaglio, se nel disturbo io divento il male, se già così rigido e difcile agli occhi deisimili non posso testimoniare il tuo nome, esser da esempio, come credere, Madre,Tu che mi chiedi d’aver forza, avrai un dì misericordia d’un cuore malato?..Ora che scendo le nude chine di calcare cinte da corone di spine, lieti nella cortina di mille bandiere ove ci guidi e ti chiamiamo in ognilingua, aiutami, aiutaci a traversare la strada, Madre, non lasciarci indietro ma neppure andar avanti, Tu, Figlia del cielo, che rivolgisguardo e parola ai fanciulli, i più piccoli, della verità ricettivi nella loro purezza, assenza di giudizio e disincanto come alvei di roggiadella prima acqua sorgiva.Bijakovici è un’arancia sul lato destro della valle, teli di stoffa penzolano dalle baracche dei venditori di croci e santini, la notte impera,chiediamo ad essa la clemenza di risparmiarci l’ultimo respiro nella coperta che dall’orizzonte si dipana; Madre, in quest’ora siamo piùfragili e sentiamo più freddo, ci sovrasta lo smarrimento, il timore, ma Tu, rimboccaci le coperte..Uno zero di calce si leva quasi in segno di saluto,“Gospa Majka moja” canta Divan, il dentista, “Gospa Majka moja” Amalia, tossicodipendente, “Gospa Majka moja”Aran, commerciante di liquori,“Zdravo Kraljice Mira” si leva da Alfred, calciatore, Gaudêncio, ex spacciatore, Francine, segretaria,“Zdravo Kraljice Mira” da Ilie, contadino, e David, affetto da disturbo bipolare, “Zdravo Kraljice Mira” da Agnieszka, casalinga, Erzena,ex prostituta, Giovanni, banchiere, e ancoraRaimund, malato di cancro, Danica, pasticciera di Zadar, Adelina...

Il giudizio è miope dinanzi al velo che cela la verità dell’essere ed io solo col male posso conoscere il bene ? No, Madre, non son degno che Tu entri sotto il mio tetto, ma non lasciarmi orfano tra le schegge del destino..Vicka riette lo sguardo di Miryam, ora di nuovo bimba, pietosa ed amorevole.

MEDJUGORJE, REGINA ȘI ADVERSARUL

Pisica observă liniștită examinând dansurile noastre de dragoste peste pietrele care sfâșie picioarele;Vicka ne urmărește radioasă, cu privirea ștrengară a unei plăpânde dijete.Amică, noi toți avem o mamă și trebuie să m demni de iubirea ei, tu care plângi pentru prima oară și semnalul ne reprezintă atât distanți,moderni, dar lacrimile nu sunt de coltan.Greierii încetează să cânte în frigul inimii mele, Tu care o înțărci de gândurile îndrăznețe și dovezi ca lamele cuțitului, luna este acum un

soare ce palpită și se arată integră și goală ochilor noștri smeriți și pacici, inima ta de mamă, poate, lună care se suprapune peste munteși ne observă, noi gândim cu ochi amabili și Tu acolo, poate..Crește calvarul nostru și ne incită să nu simțim chinul, nu, nu frate, nu-i cinism, e să rămânem absorbiți, cumpăniți și fermi în fața roateitimpurilor și a rănilor care incumbă de-a lungul drumului..Mamă, dă-mi mâna și ajută-mă să ating ecare stație, gravură a căii tale pentru că ecoul ecărei taine, refrenul ecărei giaculatoria sămiroase a parfumul tău de violete și a raza aceea care din Križevac îmbrățișează Podbordo și se răspândește în tricolorul frăției slave.Învăluie ochii aceștia și simțurile mele deja ațipite dar încă sensibile la farmecul de o ghaziya în yelekul ei de purpură, dansatoarea măademenește cu pielea strălucitoare a uleiului și a mierii ce seduce, trupul tău, Salomeea, e doar cenușă, învelișul adversarului: pe careminte o uzurpi astăzi, lașule, pe care cap îl reclami ca să poată pluti printre dejecțiile cloacelor tale ?Cupidon egoului, ego în persoană, ce dardă ascunde tolba ta ?Poate timp și singurătate și te arăți ca ciudă, țanțoșie, judecată indiscutabilă ?Cuvintele tale prefăcute și asertive mă induc la evitare și mă înlocuiești pe mine, etalând drapelul meu pe câmpul de luptă comun dintre

bine și rău.

Pierd, dar așezat pe o stâncă să satisfac o cruce de lemn care nu este o secerătoare stângace: “Înclinați spre sugestii, ferește-ne de haos,Kraljica Mira, înlătură de la noi ecare extaz indus ce propune visuri de hârtie și ne ridică îngâmfați din pământ, șovăitori; dă-ne un semnși milă, noi, cei care hoinărim în căutarea unei dovezi tangibile, cam toți Sfântul Toma, noi, naufragiați în absența ta care adesea nu știmcine doarme alături de noi și noaptea ne ținem de mână; aici e mai ușor să te ascult dar ești oriunde chiar dacă mai multe porți ne despart,din Malkhut până la Keter, ridică cortina aceasta, Mamă tuturor, dezvăluie iubire, smerenie și împărțire – ca să pot capta imediat razeleastea de lumină - altă existență nu avem, deșteaptă-ne din somn și ține-ne de mână, nu ca sclipirile scurte ale conștientizării pe care ne-

bunia ne-o dăruiește, fă ca asta să e pentru totdeauna și ca, ind eliberați din lanțuri, o lebădă să cânte pentru ecare dintre noi.Tu ne arăți că o oare își obține frumusețea din apă și din soare, să e integre sămânța și rădăcinile ca să aibă grație și culoare.Ajută-ne să credem în Tine, în ceea ce real nu se vede pentru un desen care ne aparține tuturor deoarece conștiința noastră trebuie să eca un copil de înțărcat și de crescut într-o probă constantă și răbdătoare spre a putea demni de lumină”.Singur, dar printre frați pe care nu îi disting, beau roua câmpilor de levănțică, o sclipire a oglinzilor ridurile apelor, pilule de iubire de oinimă înălbită a rănilor

- bunică ce mă însoțeai pe o cărare cunoscută, curtea, scările, totul schimbat, viitorul unui timp care s-a oprit - acum cum să cred dacă nugăsesc echilibru, dacă dintre bine și rău pierd și greșesc, dacă în tulburare eu devin răul, dacă deja atât de rigid și dicil la ochii semenilor mei nu pot mărturisi numele tău,a un exemplu, cum să cred, Mamă,Tu care îmi ceri să u puternic, vei avea o zi mila unei inimii bolnave?..Acum că cobor pantele goale ale calcarului cuprinse de coroane de spini, veseli în cortina de o mie de steaguri unde ne duci și te

chemăm în ecare limbă, ajută-mă, ajută-ne să traversăm strada, Mamă, să nu ne lași înapoi dar nicidecum să mergem înainte,

63



Tu, Fiică cerului, care-ți îndrepți privirea și cuvântul copiilor, cei mai mici, ai adevărului receptivi în candoarea lor, absența judecățiiși a dezamăgirii precum albiile rigolei primei ape de izvor.Bijakovici este o portocală pe partea dreaptă a văii, pânze de stofă atârnă din barăci ale vânzătorilor de cruci și de iconițe, noaptea dom-

nește, îi cerem clemența de a ne cruța ultima suare în pătura care din zare se deapănă;Mamă, în ora aceasta suntem mai fragili și simțim mai mult frig, rătăcirea se ridică pe noi, teama, dar Tu, bagă-ne în pat..Un zer de var se înalță aproape în semn de salut,“Gospa Majka moja” cântă Divan, dentistul, “Gospa Majka moja” Amalia, toxicomană,“Gospa Majka moja”Aran, comerciant de lichioruri,“Zdravo Kraljice Mira” se ridică din Alfred, fotbalist, Gaudêncio, fostul tracant de droguri, Francine, secretară,“Zdravo Kraljice Mira” din Ilie, țăran, și David, cu tulburare bipolară, “Zdravo Kraljice Mira” de către Agnieszka, gospodină, Erzena,fostă prostituată, Giovanni, bancher, și încă Raimund, bolnav de cancer, Danica, cofetăreasă din Zadar, Adelina...Judecata e mioapă în fața vălului care ascunde adevărul inței și eu doar cu răul pot cunoaște binele ?

Nu, Mamă, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci nu mă lasă orfan printre schijele destinului..Vicka reectă privirea lui Miryam, acum din nou copilă, miloasă și binevoitoare.

4



Germania

PRISM, TEMPORA, Snowden și tot așa mai departe.

de Viorel Baetu ( Michael Cuţui)

În sfârșit putem dormi liniștiți.Acuma când știm că în afară de Dumnezeu care, ne păzește de „cele rele”, deacolo de sus și aici pe pământ suntem permanent supravegheați, interceptați,

ascultați, spionați,...... pardon am vrut să spun „apărați”, ca să nu ni se întâmpleceva rău, avem un somn ușor și visăm urât.Cineva, ne ascultă, ne citește, ne spionează, ne știe toate secretele.Asta e lumea de azi. Toți vrem date, date, date și pentru a le obține lăsăm „am-

prente electronice” peste tot, la americani, la engleji, la ruși, la chineji și probabilși la cei din insula Vanatu.Acum am ajuns în sfârșit să m și noi „cineva”!Dar nu ne place.Așa e omul, veșnic nemulțumit, ba că nu e apărat, ba că e prea apărat și spionat,

ba că nu i se respectă sfera personală, ba că nu-l bagă nimeni în seamă și luinu i se ascultă telefonul și nu i se citesc E-mailurile, ba că nu are asigurare de

sănătate, ba că are, dar pe cipul ăla de pe card sunt trecute toate bolile lui de când era copil și oricine le poate citi, ba că și.... ba că.Cine te pune domnule să i peste tot în INTERNET?Cine te pune să te bagi pe toate platformele sociale?Cine te pune să crezi în promisiunile lor de anonimitate?Cine te pune să cumperi la magazine cu caserii electronice și să plătești cu CARD-ul prorpiu.Cine te pune să te lași înregistrat la spital, la primărie, la miliție.(Pardon asta e obligatoriu deci ultima frază nu va luată în considerare)

Bunicii mei, stau sus la munte, au peste 90 de ani și nu au computer, handy, I-phone, telvizor, telefon, sau sistem de navigare.Ei au crezut că astfel au scăpat de supravegherea totală.

Eroare, bunicul a primit o scrisoare de la un țăran din Tadjikistan, care îl întreba cum face brânza de oaie la burduf!!!!!

Toată lumea e șocată, toți țipă, toți sunt revoltați și de ce oare?Pentru că americanii au construit un monument arhitectonic pentru NSA (National Security Agency) unde lucrează o mare grămadă deoameni și unde se adună date, de toate culorile, de toate mărimile, în toate limbile, pentru a apăra cetățeanul cinstit de teroriști, crimnali,

pedoli, hoți, șarlatani și alți de-al de ăștia.Acuma că li se mai întâmplă să și greșească, iar unele programe ale lor, ca de exemplu PRISM („Planning Tool for R esource Integration,Synchronization, and Management), s-a apucat să adune de capul lui, date despre toată lumea, asta a fost o greșeală de programare,căci nimeni nu i-a spus, cine sunt cei buni și cine sunt cei răi, așa că pentru a nu greși i-a băgat pe toți într-o oală și i-a supravegheat dedimineața până seara și de seara până dimineața fără părtinire.

Pentru că englejii nu s-au lăsat mai prejos au și ei monumentul lor. O clădire cum n-a văzut Parisul, pentru GCHQ (Governmental Com-

munications Headquarters) unde lucrează o mare grămadă de oameni și unde se adună date de toate culorile, de toate mărimile, în toatelimbile, pentru a apăra cetățeanul cinstit de teroriști, crimnali, pedoli, hoți, șarlatani și alți de-al de ăștia.Acuma că li se mai întâmplă să și greșească, iar unele programe ale lor, ca de exemplu TEMPORA, în comparație cu care PRISM e uncopil nevinovat, s-a apucat să adune de capul lui, date despre toată lumea, asta a fost o greșeală de programare, căci nimeni nu i-a spus,cine sunt cei buni și cine sunt cei răi, așa că pentru a nu greși i-a băgat pe toți într-o oală și i-a supravegheat de dimineața până seara șide seara până dimineața fără părtinire.

Iar când un anume Edward Snowden, care a mâncat din pâinea lor, a celor de la NSA, a descoperit că nu programul e de vină că toatălumea e supravegheată fără nici un discernemânt, căci programul nu putea de unul singur să se lipească zic de peste 200 de fasciculedin cablul de bră de sticlă transatlantic, care transportă aproape tot ce e comunicare în lumea asta și să sugă ca un aspirator fără nici oaprobare, deci pe „șest”, date și date și convorbiri și E-mailuri și poze și prole și, și, și....Deoarece treaba asta presupunea intervenția factorului uman, căci în telechineză nu mai crede nimeni, a început bâlciul. Secretele auintrat în gura presei și atunci s-a terminat cu secretul!Prietenul nostru Snowden, a șters-o din SUA (cel mai liber și democratic stat din lume) și a căutat azil, ca să poată să spună liber ce știe,în China (unde drepturile omului sunt călcate în picioare), în Rusia (unde democrația se scrie cu litere mici de tot) și vrea să ajungă înCuba (stat comunist!!!).De unde se vede că teoria lui Einstein e universal valabilă:

-TOTUL E RELATIV-

65



Acum să stăm strâmb și să judecăm drept.Puțin speriați putem să m.Pentru că volumele de date care sunt înregistrate controlate și evaluate, au dimensiuni de neinmaginat, ca de exemplu 600 de milioane,da, da, 600 de milioane, de convorbiri telefonice pe zi !!!!!De restul datelor, E-mailuri, platforme sociale, home page, etc etc, care au acceași soartă, nici să nu mai vorbim.

O socoteală simplă spune că la 7 miliarde de locuitori câți are planeta dacă socotim cam 2 miliarde de mijloace de comunicație,telefoane, handy, Skipe, etc, etc, ajungem ca în ecare a TREIA zi să m ascultați, înregistrați, spionați, evaluați.Concluzia: Vorbiți la telefon, handy, Skipe, etc, numai în ercare a PATRA zi!!!!

Totuși cred că nu o să dorm bine la noapte.De unde știu americanii că eu am mâncat ieri la prânz sarmale????



Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	cititor-de-proza-republica-artelor
View:	259 times
Download:	0 times

SFERA EONICA ,iunie 2013

Documents