Sfantul MareMucenic Gheorghe

Coleclia Vielile sfinlilor povestite copiilor se tipireqtecu binecuvAntarea inaltpreasfinlitului Pimen,

Arhiepiscop al Sucevei qi Ridiulilor

EDITURA MITROPOLIT IACOV PUTNEANULnaANAsunEA purNA, zoLg

3

espre ce sfAnt vorbim in a-ceastl seari, dragii mei?

- SfAntul Gheorghe! auspus copiii intr-un glas.

Cum si nu qtie ei ce sfAnteste mAine?!

- Da, despre el. $tili care lari poartinumele lui?

- Georgia, rispunseri in acelagi timpGheorghili gi Georgiana.

- Da, aqa este. in plus, Sfhntul Gheorgheeste sfdntul patron al mai multor ti.ri, in-tre care qi Anglia, gi al multor oraEe, cumar fi Genova.

in RomAnia, oraEul Sfhntul Gheorgheii poartl numele, iar unul dintre cele treibrale prin care Dund.rea se varsi in MareaNeagr[ se numegte Sfrntu Gheorghe. Mari

conducitori l-au avut ca ocrotitor, precumSfantul Voievod $tefan cel Mare.

Haideli si povestim viala SfAntuluiGheorghe pentru a inlelege de ce esteatAt de cunoscut qi de iubit.

Sfdntul Gheorghe s-a niscut in jurulanului 283, intr-o familie bogatl. Thtil s[u,Gherontie, era militar,grecde origine, dinCapadocia. Mama sa, Polihronia, era dinLydda, un orag care acum se afl[ in Israel,iar atunci aparlinea provinciei PalestinaSiriei a Imperiului Roman. AmAndoi eraucregtini gi l-au crescut in credinli.

Tatil i-a murit cAnd SfAntul Gheorgheavea 14 ani. Dupi aceasta, mama sa amers cu el ln Lydda. Dar nici ea nu a maitriit mult, aEa c[ inci din adolescentl a

rlmas orfan de ambii pirinfi.

MSrturisiremcr*dint*i

a vArsta de ry ani, SfdntulGheorghe s-a dus in oraEulNicomidia, unde se afla con-ducitorul Imperiului Romandin acea vreme, impiratulDioclefian, pentru a intra in

armata romand.Dioclelian era pigan si ii persecuta pe

cregtini. Dar tdnirul Gheorghe a mers lael deoarece implratul il cunoscuse pe tatllsiu, Gherontie, care fusese unul dintre ceimai buni soldali. impiratul s-a bucurat qi

l-a oprit chiar in Garda imperiali, flri slgtie ci tAndrul frumos la chip gi puternicera cregtin. I-a dat rangul de tribun militar,similar celui de colonel de astdzi.

Dioclelian a fost impirat in perioada284-3o5. El a impirlit Imperiul Romanin patru regiuni. Regiunile erau condusede doi co-implrafi, numili auguqti, gi dedoi adjuncli ai lor, numili cezari. Parteade la est de Constantinopol, in Asia Mici,unde este astizi Turcia, era condusl deDioclelian. Capitala acestei pdrli era ora-gul Nicomidia. Ast[zi, oraqul se numesteIzmit gi este in regiunea Anatolia.

in z4 februarie 3o3, Diocletian, influ-enlat de celalalt august, Galeriu, a dat unedict, o lege, prin care a dispus ca toli sol-dalii cregtini s[ fie arestali gi obligafi siaduci jertfe ze{or romanilor. Aga a inceputcea mai mare gi mai sdngeroasd persecu{ie

din antichitate impotriva cregtinilor, carea durat din anul3o3 pani in anul3n gi afost numiti Perseculia Dioclelianl.

Chiar in acea-vreme,impdratul Diocleliana convocat demnitarii statului qi, in cA-teva gedinfe, au discutat despre cum sd se

desfbqoare perseculia cregtinilor. SfintulGheorghe a fost de faln la aceste gedinfe.Yindnd ci pirerea lor nu va putea fi delocschimbati, a chibzuit ci este timpul s[ iEim[rturiseasci public credinla. inainte deasta, a impbrlit sd.racilor banii qi toate bu-nurile sale qi a eliberat toli robii pe careii avea.

La a treia qedinli, impiratul a spus citrebuie distrusi complet credinla creqtini.Sfdntul Gheorghe, leplddnd orice friciomeneascl qi intlrindu-se in Dumnezeu,cu fali luminoasi gi cu minte birbiteasci,s-a ridicat gi a zis:

- PAni cAnd, impirate gi voi, sfetnici,care sunteli rAnduili pentru a da legi bune

Ei a face judecili drepte, vi mAniali asupracregtinilor si inmullili nebunia voastrd.,intirind legile cele fbr[delege gi judecililecele nedrepte asupra oamenilor nevino-vati, care n-au fbcut niminui riu?

De ce ii prigonili gi chinuili pe creg-tini pentru ci nu sunt pigini? Idoliivoqtri nu sunt dumnezei. Nu vi amigilicu minciunile, c[ci Hristos este UnulDumnezeu. Ori cunoasteti adevirul si

3

**,"".-.*.-b*,- "

invilali dreapta credin![, ori pe cei ce tinde adevir gi de dreapta credintd nu-i tul-burali cu nebunia voastr5.!

Toli cei de fa1l s-au minunat de aseme-nea cuvinte qi de indrizneala neagteptatiEi au intors privirile c[tre impirat. Acesta,parcd.ieqit din minli, tlcea, inibuEind insine pornirea mAnioas[. Apoi, a ficutsemn proconsulului Magnenlie si-i ris-pund[. El i-a spus:

- Cine te-a indemnat la o atAt de mare in-drbznealhEi griire? Sfrntul a rispuns:

- Adevlrul!- Care este adevirul acela?

- Adevirul este insugi Hristos, Celprigonit de voi.

- Dar gi tu egti creEtin?

- Sunt rob al lui Hristos, Dumnezeulmeu, gi, spre El ned[jduind, in mijloculvostru vorbesc din voia mea, ca si m[r-turisesc pentru adevir.

La aceste cuvinte, s-au pornit disculiiaprinse intre cei de fa1n. Atunci Diocletian,poruncind si fie t5.cere, qi-a intors ochiispre sfAnt. L-a recunoscut gi i-a zis:

- Eu gi mai inainte m-am minunat debunul renume al familiei tale. Sfatul tiuEi vitejia ta judecAndu-le a fi vrednice decinste, te-am cinstit nu cu dregitorii mici,ci cu un rang inalt. Iar acum, deqi nu vor-begti spre folosul t[u, pentru ci eu iubescinlelepciunea gi birbl1ia ta, te sfbtuiesc caun tati gi te indemn s[ nu te lipseqti deslava de a fi in armati gi de cinstea drega-toriei tale gi si nu-!i dai floarea tinerelilortale la chinuri, prin nesupunerea ta, ci sb

aduci jertfi zelIor, caci mai mare cinstevei lua de la noi.

SfAntul Gheorghe a rS.spuns:

- Daci ai fi cunoscut, imp[rate, prinmine, pe adeviratul Dumnezeu gi I-ai fiadus jertfi de laudi Lui, te-ar fi invred-nicit impirlliei celei mai bune Ei fbri demoarte. Clci impirilia de care acum teindulcegti este nestatornica, degarti gidegrab pieritoare. Cele din ea sunt vre-melnice gi cu nimic nu folosesc pe cei ce

le au. Deci, nimic din acelea nu pot s6-mislibeasci buna credinli cltre Dumnezeulmeu gi niciun fel de chin nu-mi va ingrozisufletul, nici imi va clinti mintea.

MAniat de cele auztte,Dioclelian a po-runcit si fie bitut gi apoi intemnilat, cuo piatri mare agezatd. pe piept.

A doua zi dimineala, impiratul a che-mat iar pe mucenic.Yhzlndu-l strivit degreutatea pietrei, l-a intrebat:

- Oare te-ai poca.it, Gheorghe, sauinc[ petreci in nesupunerea ta?

SfAntul, care abia putea sd graiasc5.,i-a rispuns:

- Dar oare atAt de slab mi socoteqti, c[am ajuns ca, pentru o atAt de mica su-ferinld, si-mi lepid credinfa? Mai lesnevei slabi tu chinuindu-m[, decAt eu fi-ind chinuit.

Atunci, Diocletian a poruncit si aducio unealtS. de torturd. care consta dintr-oroati mare care se invArtea, iar sub ea

,r.r..:r::::i: :aj:r-::li.:. --:::.:, ::;:l!.::i:

erau scanduri pline de fiare asculite in-fipte in ele. Unele dintre acele fiare eraudrepte, ca nigte culite, iar altele eraucArlige lncovoiate, cum sunt acele de laundili. Pe acea roat5. a poruncit si-l legepe mucenic gi, invArtind roata, fiareleasculite l-au tiiat pe tot trupul. SfAntulrlbda cu vitejie chinul gi la inceput seruga lui Dumnezeu cu mare glas, darapoi nu a mai scos niciun suspin.

impiratului i s-a pirut cd. muceniculeste mort. S-a bucurat, a liudat pe zeiisdi gi a strigat:

- Unde e Dumnezeul tiu, Gheorghe?De ce nu te-a scipat de aceste chinuri?

A poruncit si-i d,ezlegede pe roati, iarel s-a dus la templul lui Apolo.

Dar dupi ce a plecat, deodatl s-a innoratvlzduhul, s-a auzit un tunet infricogat gi mu$au auzltun glas de sus zic?nd:

6

-..€...,""..,-e._-"

- Nu te teme, Gheorghe, cd,ci sunt cu tine!Apoi s-a fbcut o strilucire mare gi ne-

obiqnuit[ gi s-a aritat un inger in chip detinir preafrumos, care stitea lAngi roati,strllucitor la fa!i. A pus mina pe muce-nic gi i-a zis:

- Bucuri-te!Nimeni nu a indriznit si se apropie de

roati gi de mucenic cAt timp s-a vizut in-gerul. Cdnd s-a fbcut nevd.zut, mucenicula coborAt de pe roat5., cu rinile vindecategi mulgmind lui Dumnezeu.

Ostagii, vl,zind aceasta, au fost cu-pringi de spaimd mare Ei nedumerire.Au alergat gi au spus cele intAmplateimpbratului, care era inc[ in templu lasivArgirea jertfei idolegti. Dupi ostagia venit qi Sfdntul Gheorghe.

impiratul intAi nu a crezut ci. esteSfintul, ci i s-a pirut c[ este altcineva,care seamini cu el. Cei care stiteauaproape de impirat, privind cu atenliela mucenic, au cunoscut ci este chiarGheorghe. in plus, gi mucenicul a stri-gat tare:

- Eu sunt, Gheorghe.Toli s-au inspiimdntat gi, firi si

priceap[ cum este posibil aga ceva, autlcut multi vreme. Doi dintre birbafiicare erau acolo, cu funclii importantepe lAngl implrat, Anatolie qi Protoleon,care cunogteau de mai inainte credinlacreEtinS., virzind acea minune neobiqnu-iti, s-au intirit desivArgit in credinla luiHristos Ei au strigat:

- Unul este Dumnezevmare gi adev[-rat, D umn ezeul crestinilor !

impiratul a poruncit si ii prindl gi,fbri nicio ancheti, s6-i scoatl afar[ dincetate qi si fie tliali cu sabia.

Ydzdnd toate acestea, mul1i allliau crezut in Hristos, dar igi tiinuiaucredinla, neindrd.znind, de frici, sdo m[rturiseasci.

in templu se afla gi impiriteasaAlexandra, solia lui Dioclefian. Cand l-avdzutacolo pe mucenic timiduit prin mi-nune qi a auzit de aparilia ingerului, ea ainleles adevirul credinlei cregtine gi a voits[-L mdrturiseasci pe Hristos. Dar eparhul,conducitorul Nicomidiei, a oprit-o inainteca impiratul si afle deintenlia ei gi a pus sifie dusi acas[.

Apoi, Dioclejian a poruncit s[-l aruncepe Sfhntul Gheorghe intr-o groapl cu varnestins qi si-l lase acolo treizlle. Pe drum,Sfdntul se ruga citre Domnul cu mareglas, zicAnd:

- MAntuitorul celor nec[jifi, scipareacelor izgonifi, nidejdea celor fbri de ni-dejde, Doamne Dumnezeul meu, auzirug5.ciunea robului Tiu gi cauti spre minegi m[ miluiegte. Izb[veqte-m[ de meg-tegugirile potrivnicului gi-mi di putereca pin[ la sfhrgit s[ pizesc neschimbatimirturisirea numelui Tiu cel SfAnt. NumL llsa, StipAne, pentru plcatele mele,ca si nu zic6. niciodatl vrijmagii mei:,,tJnde este Dumnezeul lui?" Arati pu-terea Ta gi preams.reEte numele Tiu inmine, netrebnicul robul T[u. Trimite peingerul Tlu, pe pizitorul nevrednicieimele, Cel ce ai prefbcut in rou[ cupto-rul Babilonului gi pe sfinlii Tei ilneri i-aipitzit nev[timali, Doamne, c[ bine egticuvdntat in veci. Amin.

Aga rugAndu-se gi ingridindu-gi tottrupul cu semnul Crucii, s-a coborAt in 7groapa cu var, bucurAndu-se 9i preasl6- -**._*.?._.

vind pe Dumnezeu.