1
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI
ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
2
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
COMITETUL DE ORGANIZARE
AL SESIUNII DE COMUNICĂRI
ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
Prof. univ. dr. Aurel NECHITA
Prof. univ. dr. Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA
Prof univ dr. Dorel FIRESCU
Prof. univ.dr. Mădălina Nicoleta MATEI
Prof. univ. dr. Dana TUTUNARU
Prof. univ. dr. farm. Maria CIOROI
Prof. univ. dr. farm. Alexandru CHIRIAC
Prof. univ dr. Costinela GEORGESCU
Prof. univ. dr. Michaela DOBRE
Prof. univ. dr. Manuela ARBUNE
Prof. univ. dr. Irina APETREI
Prof. univ.dr. Kamel EARAR
Conf. univ. dr. Carina Doina VOINESCU
Conf. univ. dr. Gabriela GURĂU
Conf. univ. dr. Iulia CHISCOP
Conf. univ. dr. Mariana ILIE
Şef Lucrări.dr. Ciprian DINU
Șef lucrări dr.Dragoș VOICU
Șef lucrări dr.Gabriela BĂLAN
Șef lucrări dr. Dorina Cerasella ȘINCAR
Șef lucrări dr. farm. Silvia ROBU
Șef lucrări dr. farm. Camelia DIACONU
Șef lucrări dr. farm. Oana DRAGOSTIN
Șef lucrări dr. Mariana LUPOAE
Asist. univ. dr. Cristian Dan IONEL
Asist. univ. drd. Gabriela SANDU
Asist. univ. drd. Gabriel POPA
Student Vitalie RUSU
Studentă Ionica NISTOR
Studentă Valentina MIHALCEA
Student Radu VOINEA
Societatea Studenților Mediciniști Galați
3
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
COMITETUL ȘTIINȚIFIC
AL SESIUNII DE COMUNICĂRI
ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
Prof. univ. dr. Aurel NECHITA
Prof. univ. dr. Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA
Prof univ dr. Dorel FIRESCU
Prof. univ.dr. Mădălina Nicoleta MATEI
Prof. univ. dr. Dana TUTUNARU
Prof. univ. dr. farm. Maria CIOROI
Prof. univ dr. Costinela GEORGESCU
Prof. univ. dr. Michaela DOBRE
Prof. univ. dr. Manuela ARBUNE
Prof. univ. dr. Irina APETREI
Prof. univ.dr. Kamel EARAR
Conf. univ. dr. Carina Doina VOINESCU
Conf. univ. dr. Gabriela GURĂU
Conf. univ. dr. Iulia CHISCOP
Şef Lucrări. dr. Ciprian DINU
Șef lucrări dr. Dorina Cerasella ȘINCAR
Șef lucrări dr.biolog Mariana LUPOAIE
Asist. Univ. drd. dr. Lavinia Anton
4
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
CUPRINS
SECȚIUNEA I .............................................................................................. 9
ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC ...................................................................... 9
PARTICULARITĂŢILE SINUZITEI MAXILARE ODONTOGENE ..................... 10 ABORDARI TERAPEUTICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP II........................... 11 ATITUDINEA PACIENȚILOR CU BOLI INFECȚIOASE FAȚĂ DE CONSUMUL DE
ANTIBIOTICE ........................................................................................... 12 ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL BIOLOGIC AL POLIARTRITEI
REUMATOIDE ......................................................................................... 13 ASPECTE TERAPEUTICE ALE HEPATITEI CRONICE CU VIRUS C ÎN SPITALUL
DE BOLI INFECȚIOASE GALAȚI ................................................................. 14 ALZHEIMERUL ......................................................................................... 15 APORTUL ECO-DOPPLERULUI ÎN MONITORIZAREA ANEVRISMULUI DE
AORTA ABDOMINALA ............................................................................. 16 PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI CONDUITĂ TERAPEUTICĂ LA UN PACIENT
CU LIMFOM MALIGN CEREBRAL PRIMITIV .............................................. 17 IMPORTANŢA PROFILAXIEI ÎN PNEUMONIA ACUTĂ INTERSTIŢIALĂ LA
COPIL ...................................................................................................... 18 DIAGNOSTICUL PRECOCE AL INFECŢIEI URINARE LA COPIL – MIJLOC
EFICIENT DE CREŞTERE A RATEI DE VINDECARE ...................................... 19 AUTOMEDICAȚIA ÎN RELAȚIA FARMACIST-PACIENT ............................... 20 POMPA DUODOPA ÎN TRATAMENTUL BOLII PARKINSON ....................... 21 DIABETUL ZAHARAT LA COPII ȘI TIROIDITA HASHIMOTO ....................... 21 HIPOGLICEMIA, PREȚUL UNUI BUN CONTROL GLICEMIC ....................... 23 HEMORAGIA DIGESTIVĂ LA UN PACIENT CU CATETERISM CARDIAC POST
CONSUM DE ANTIINFLAMATOARE ......................................................... 24 ALZHEIMER: BOALA UITĂRII ................................................................... 25 STUDIU COMPARATIV PRIVIND UTILIZAREA MEDICAMENTELOR ȘI
SUPLIMENTELOR PE BAZĂ DE FOSFOLIPIDE ESENȚIALE PENTRU
TRATAREA AFECȚIUNILOR HEPATICE ...................................................... 26
5
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ECLAMPSIA ŞI INSUFICIENŢA RENALA ACUTĂ VS BOALĂ CRONICĂ DE
RINICHI ................................................................................................... 27 DEFICITUL IMUN LA COPII ....................................................................... 28 PROGRESE RECENTE ÎN GESTIONAREA INFECȚIEI CRONICE CU HCV
CONCENTRATE ASUPRA TRATAMENTULUI LA PACIENȚII CU BOALĂ
HEPATICĂ SEVERĂ .................................................................................. 29
SECȚIUNEA II ........................................................................................... 30
ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC .............................................................. 30
SINDROMUL METABOLIC ÎN ASOCIAŢIE CU DIABETUL ZAHARAT DE TIP 2
................................................................................................................ 31 HIPERPLAZIA ADRENALĂ CONGENITALĂ ................................................ 32 MARKERI BIOLOGICI ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ŞI RISCUL
CARDIOVASCULAR .................................................................................. 33 ANALIZA VITAMINEI C DIN CĂTINĂ ......................................................... 34 ROLUL APEI POTABILE ÎN ORGANISMUL UMAN...................................... 35 DEFICIENȚA DE VITAMINĂ D LA COPIII CU EXCES PONDERAL ................. 36 CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APEI POTABILE ............................. 37 ACŢIUNEA ANTIBACTERIANĂ ŞI ANTIFUNGICĂ A CONDIMENTELOR ...... 38 ASPECTELE CONSUMULUI DE TUTUN ÎN RÂNDUL ELEVILOR CLASELOR
LICEALE DIN LICEELE MUNICIPIULUI CHIȘINĂU ....................................... 39 EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A EXTRACTELOR DE
PROPOLIS ................................................................................................ 40 ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A GHIMBIRULUI (ZINGIBER OFFICINALE)
- UN CONDIMENT CU VALENȚE TERAPEUTICE ........................................ 41 ASPECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL ÎN RÂNDUL ELEVILOR CLASELOR
GIMNAZIALE DIN CHIȘINĂU .................................................................... 42 ARTICULAŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂ ............................................... 43 EVALUAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A EXTRACTULUI DE
SCORŢIŞOARĂ ......................................................................................... 44 DETERMINAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A TINCTUREI DE
CUIŞOARE ............................................................................................... 45 EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A EXTRACTULUI DE USNEA
BARBATA ................................................................................................ 46 REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE ............................................................ 47 DOZAREA Β-CAROTENULUI DIN FRUCTE DE CATINĂ ............................... 48
6
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
UTILIZAREA SALIVEI ÎN DIAGNOSTICAREA BOLILOR SISTEMICE ȘI ALE
CAVITĂȚII BUCALE .................................................................................. 49 METODE ȘI TEHNICI AVANSATE PENTRU DOZAREA GLUCOZEI DIN SALIVĂ
................................................................................................................ 50 UTILIZAREA ANTICORPILOR MONOCLONALI PCSK9 IN TRATAMENTUL
HIPERCOLESTEROLEMIEI ........................................................................ 51
SECȚIUNEA III.......................................................................................... 52
MEDICINĂ DENTARĂ............................................................................... 52
EROZIUNILE DENTARE ............................................................................ 53 CONCEPTUL PROFILACTIC ÎN STOMATOLOGIE ....................................... 54 RESTABILIREA FUNCȚIEI ESTETICE CU FAȚETE DE PORȚELAN VS.
COROANE DE ACOPERIRE DIN CERAMICĂ-STUDIU COMPARATIV .......... 55 MODALITĂȚI DE TRATAMENT STOMATOLOGIC LA PACIENȚII CU
AFECȚIUNI GENERALE ............................................................................. 56 METODE DE TRATAMENT ÎN EDENTAŢIA SUBTOTALĂ ............................ 57 AUGMENTAREA OSOASĂ CU AJUTORUL XENOGREFELOR ...................... 58 FRACTURILE DE UNGHI MANDIBULAR ȘI CONDUITA TERAPEUTICĂ FAȚĂ
DE DINȚII RESTANȚI DIN FOCARUL DE FRACTURĂ .................................. 59 STUDIU CLINIC PRIVIND PIERDEREA DE ATAȘAMENT ÎN BOALA
PARODONTALĂ ....................................................................................... 60 FACTORII DE RISC INCRIMINAȚI ÎN BOALA PARODONTALĂ .................... 61 IMPACTUL FUMATULUI ASUPRA PARODONȚIULUI ............................... 62 PROTEZAREA PROVIZORIE - METAFORĂ SAU NECESITATE ? ................... 63 ROLUL TRATAMENTULUI ORTODONTIC ÎN DEFINITIVAREA PLANULUI DE
TRATAMENT IMPLANTO-PROTETIC ........................................................ 64 REFACEREA ESTETICII LA PACIENTUL EDENTAT TOTAL FOLOSIND
SIMBOLISTICA NUMĂRULUI DE AUR ....................................................... 65 VÂRSTA DENTARĂ VS. VÂRSTA CRONOLOGICĂ LA COPIII DE 8 ANI ......... 66 INTERACŢIUNEA DINTRE MEDICUL STOMATOLOG ŞI PACIENTUL ŞCOLAR
................................................................................................................ 67 NIVELUL DE EDUCAȚIE AL PĂRINȚILOR REFLECTAT ÎN CUNOȘTINȚELE
ȘCOLARILOR PRIVIND IGIENA ORALĂ. ..................................................... 68 NECISITATEA IMPLEMENTĂRII PROGRAMELOR EXTINSE DE IGIENĂ ORALĂ
................................................................................................................ 69
7
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
SIMBIOZA MEDIC-ASISTENT ÎN REUȘITA TRATAMENTULUI ENDODONTIC
................................................................................................................ 70 TIPARE DE REPARTIȚIE A LEZIUNILOR CARIOASE ÎN DENTIȚIA TEMPORARĂ
ȘI PERMANENTĂ ..................................................................................... 71 EVALUAREA TEHNICILOR DE PERIAJ CUNOSCUTE DE COPIII CU VÂRSTE
CUPRINSE ÎNTRE 6 ȘI 10 ANI .................................................................... 72 OPORTUNITATEA SIGILĂRII MOLARILOR DE 6 ANI ÎN PRIMII ANI
POSTERUPTIV ......................................................................................... 73 IMPORTANȚA ALIMENTAȚIEI ADECVATE ÎN MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII
ORALE A ȘCOLARILOR DE CICLU PRIMAR ................................................ 74
SECȚIUNEA IV ......................................................................................... 75
ȘTIINȚE FARMACEUTICE ......................................................................... 75
ANALIZA SPECTROFOTOMETRICĂ A UNOR PRODUSE FARMACEUTICE PE
BAZĂ DE GINKGO BILOBA ....................................................................... 76 ANALIZA MEDICAMENTELOR AINS DIN CLASA OXICAMI ........................ 77 STUDIUL FIZICO-CHIMIC COMPARATIV AL UNOR EXTRACTE VEGETALE
CONŢINÂND FITOHORMONI CU STRUCTURĂ IZOFLAVONOIDICĂ ......... 78 EXTRACŢIA ŞI DOZAREA UNOR COMPUŞI NATURALI CU NUCLEU DE 2-
FENIL BENZOPIRONĂ DIN SÂMBURI DE STRUGURI ................................. 79 EVALUAREA UNOR COMPUȘI BIOACTIVI DIN FAMILIA BROMELIACEAE . 80 COMPUȘI POLIHIDROXILICI AROMATICI CU PROPRIETAȚI BIOACTIVE DIN
SȂMBURI DE CITRICE .............................................................................. 81 STUDIUL UNOR COMPUȘI ORGANICI CU STRUCTURĂ CAROTENOIDICĂ
DIN FAM. CUCURBITACEAE ..................................................................... 82 EXTRACȚIA ȘI EVALUAREA CONŢINUTULUI DE INULINĂ DIN EXTRACTE
VEGETALE ............................................................................................... 83 PIGMENȚI CU CARACTER ANTIOXIDANT ÎN PRODUSE VEGETALE ........... 84 ACTIVITATEA STUDENȚILOR ÎN LABORATORUL DE CHIMIE ANALITICĂ AL FACULTĂȚII DE
MEDICINĂ ȘI FARMACIE ................................................................................ 85 DOZAREA ALUMINIULUI DIN ARGILĂ ...................................................... 86 DOZAREA FERULUI DIN PULPA ȘI COAJA FRUCTULUI SPECIEI ZIZIPHUS
JUJUBA MILL ........................................................................................... 87 SOLUȚII DE UZ EXTERN PREPARATE ÎN LABORATORUL FARMACEUTIC... 88 SALICILOLUL NATURAL ........................................................................... 89 LICHENII ȘI IMPORTANȚA LOR PENTRU SĂNĂTATE................................. 90
8
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
COMPUŞI BIOLOGIC ACTIVI AI SPECIEI CRATAEGUS MONOGYNA
RECOLTATĂ DIN MUNŢII MĂCINULUI ..................................................... 91 CARACTERIZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE ȘI UTILIZAREA ÎN TERAPEUTICĂ A
SPECIEI CERATONIA SILIQUA .................................................................. 92 EVALUAREA POTENȚIALULUI BIOLOGIC AL UNOR FRACȚIUNI VOLATILE
DIN LAVANDINĂ ...................................................................................... 93 LICHIDE IONICE DE TIP PIROLIDINIU FORMAT ȘI IMIDAZOLIU FORMAT:
SOLVENȚI BIOCOMPATIBILI CU TEHNLOGIA FARMACEUTICĂ ................ 94 FUNCŢIA DE NEUTRALIZARE A ANTIACIDELOR GASTRICE. DETERMINARE
CANTITATIVĂ PRIN DOZARE CHIMICĂ .................................................... 95 CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ ȘI SPECTRALĂ A UNOR NOI
HIDRAZONE CU STRUCTURĂ SULFONAMIDICĂ ...................................... 96
9
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
SECȚIUNEA I
ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
COMISIA DE EVALUARE
PREȘEDINTE
Prof. univ. dr. Aurel Nechita
MEMBRII
Prof. univ. dr. Dorel Firescu
Prof. univ. dr. Manuela Arbune
Conf. univ. dr. Carina Doina Voinescu
SECRETAR
Asist. Univ. drd. dr. Lavinia Anton
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
10 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
PARTICULARITĂŢILE SINUZITEI MAXILARE
ODONTOGENE
Autor: Vesa Alexandru Ioan
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Mariana Ilie
Motivația studiului: Sinuzita maxilară odontogenă are ca punct de
plecare dinţii laterali ai arcadei superioare: M1, M2, Pm1, Pm2 sau,
mai rar, caninul. Cauzele sunt afecţiunile dentare: infecţiile radiculare,
pungile parodontale şi chisturile. În acest studiu, am dorit să evidenţiez
importanţa tratamentului stomatologic înainte de efectuarea
tratamentului propriu zis al sinuzitei maxilare odontogene.
Material și metodă: Lucrarea de faţă a fost efectuată statistic şi clinic,
pe baza cazuisticii Clinicii ORL a Spitalului Clinic Judeţean de
Urgenţă „Sf. Ap. Andrei” Galaţi. S-a studiat un lot de 89 de pacienţi,
prezentaţi în clinica ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf.
Ap. Andrei”, pe perioada 1 ianuarie 2015 – 1 ianuarie 2016, cu
diagnosticul de sinuzită maxilară cronică supurată. Dintre aceştia, 28
au fost sinuzite maxilare supurate odontogene.
Rezultate: Dintre cei 28 pacienţi cu SMSO, toţi au fost supuşi
tratamentului stomatologic de eradicare a focarului infecţios dentar,
urmat de tratamentul propriu zis al SMS cronice. La 11 pacienţi,
puncţia de sinus maxilar nu s-a negativat, aceştia fiind supuşi
tratamentului chirurgical. Tratamentul chirurgical a fost efectuat prin
cura de sinus maxilar tip Caldwell-Luck, urmat de drenaj continuu
intersinusonazal, până la vindecarea chirurgicală completă.
Concluzii: Sinuzita maxilară supurată odontogenă are o frecvenţă
relativ mare si diagnosticul acesteia necesită investigaţii atât
stomatologice, cât şi rinologice. Tratamentul sinuzitei maxilare
odontogene nu este complet daca nu se trateaza şi focarele dentare.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
11 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ABORDARI TERAPEUTICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP
II
Autor: Bățroș Iuliana
Coordonator științific: Prof. univ.dr. Georgescu Costinela,
Șef lucrări dr. Pelin Ana-Maria
Motivația studiului: Diabetul zaharat a devenit o problemă de
importanţă majoră pentru individ, medicină şi societate. Epidemia de
diabet în lume este deja o certitudine. Am considerat necesară
realizarea unui studiu care să evalueze medicaţia utilizată în funcţie
de nivelul controlului glicemic şi riscul de apariţie a complicaţiilor
diabetului zaharat.
Material și metodă: Pentru realizarea studiului am ales un număr de
80 pacienţi diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 2 aflaţi în evidenţa
secţiei de diabet şi boli de nutriţie a Spitalului ”Sf. Apostol Andrei”
din Galaţi. Am evaluat valorile glicemice la internarea în spital,
medicaţia la internare, medicaţia pe perioada spitalizării, valorile
glicemice la externare şi medicaţia la externare.
Rezultate: Analiza valorilor glicemice la internare, funcţie de clasă
terapeutică utilizată anterior internării, indică faptul că valori ale
glicemiei între 150 mg/dl si 250 mg/dl se regăsesc la pacienţii trataţi
cu biguanide şi sulfoniluree şi cele mai puţine la pacienţi în tratament
cu inhibitori ai DPP, inhibitori de alfaglucozidaza şi insulină. Un
procent de 58% din totalitatea cazurilor internate au fost trecute pe
tratament cu insulina din care 45% pe insulină rapidă, 7,5% pe insulină
lentă şi 2,5% pe insulină mixtă. Biguanide au primit 8% dintre
pacienţi, sulfoniluree 10%.
Concluzii: Medicaţia diabetului trebuie permanent adaptată nevoilor
pacientului. Pacientul diabetic trebuie să utilizeze scheme terapeutice
variate în principal funcţie de producţia proprie de insulina şi de
sensibilitatea fiecaruia.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
12 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
ATITUDINEA PACIENȚILOR CU BOLI INFECȚIOASE
FAȚĂ DE CONSUMUL DE ANTIBIOTICE
Autor: Repeziș Andreea
Coautor: Banu Iulian-Ciprian
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Arbune Manuela
Motivația studiului: Rezistența la antibiotice este o problemă
îngrijoratoare pentru sănătatea publică din întreaga lume, care poate fi
influențată de atitudinea populației fața de utilizarea acestor terapii.
Material și metodă: Studiul de tip transversal s-a realizat în Spitalul
de Boli Infecțioase Galați, la pacienții internați și s-a bazat pe metoda
chestionarului. S-a utilizat testul "Eurobarometer survey" privind
utilizarea antibioticelor. Rezultatele au fost corelate statistic cu datele
demografice și scorul co-morbidităților Charlson.
Rezultate: Au răspuns la chestionare 100 de pacienți, cu vârsta între
19 și 89 ani, 62% femei, 55% din mediul urban. Principalele motive
de internare au fost monitorizarea unor boli infecțioase (26%), diareea
(20%) și febra (18%). În ultimele 12 luni, 69% au utilizat cel puțin un
antibiotic, mai frecvent aminopeniciline (22%), cefalosporine (11%)
și quinolone (5%), dar 15% nu au avut prescripție medicală. Cele mai
frecvente cauze de utilizare a antibioticelor au fost infecțiile urinare și
răceala. Întrebările din domeniul cunoștințelor despre antibiotice au
avut 10% răspunsuri corecte. Cei mai mulți pacienți (75%) au primit
informații de la medic, 62% au conștientizat că antibioticele nu
trebuie utilizate abuziv. Utilizarea antibioticelor nu a fost influențată
de factori demografici și nici de comportamentele cu risc, dar a fost
semnificativ mai crescută la pacienții cu co-morbidități
(MannWhitney: p=0,004).
Concluzii: Pacienții intervievați prezintă cunoștințe insuficiente
despre antibiotice și par să utilizeze inadecvat aceste medicamente.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
13 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL BIOLOGIC AL
POLIARTRITEI REUMATOIDE
Autor: Mihalache Alice Madalina
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Georgescu Costinela
Șef lucări dr. Pelin Ana-Maria,
Motivatia studiului: Poliartrita reumatoidă (PR) este o boală
inflamatoare cronică sistemică cu etiologie necunoscută şi patogenie
autoimună,a carei prevalenta este in continua crestere, caracterizată
printr-o artropatie cu evoluţie deformantă şi distructivă, asociată cu
manifestări sistemice multiple. În evoluţia ei, boala prezintă grade
variate de dizabilitate şi handicap fizic şi, de aceea, dignosticul
precoce şi iniţierea rapidă a tratamentului adecvat pentru inducerea
remisiunii suferinţei sunt obligatorii.
Material și metodă: am facut o analiza a studiilor efectuate privind
terapia biologica avand acces la un numar de 25 de articole publicate
in reviste din tara si strainatate, incercand sa aduc in atentie cele mai
actuale informatii privind aceasta tema.
Rezultate: Cei mai utilizaţi agenţi în terapia biologică sunt anticorpii.
Deşi aceştia au fost iniţial policlonali,actualmente se utilizează
anticorpi monoclonali, cu avantajul major al producţiei unor cantităţi
nelimitate de molecule cu o singură specificitate şi cu aceleaşi
caracteristici. TNF-alfa şi IL-1 sunt citokinele-cheie în declanşarea,
întreţinerea şi progresia poliartritei reumatoide,dar şi alte citokine
proinflamatoare, cum sunt IL-6, IL-8, IL-12, IL-18, GM-CSF, sunt
ţinte potenţiale pentru terapia biologică.
Concluzii:Terapia biologică anti-TNF, fie cu anticorpi monoclonali
chimerici (Infliximab) sau umanizaţi (Adalimumab) sau cu receptori
solubili (Etanercept), scad semnele şi simptomele bolii, reduc rata
distrucţiilor osteocartilaginoase şi îmbunătăţesc calitatea vieţii
pacienţilor. Este de menţionat că asocierea la terapia biologică anti-
TNF a tratamentului cu metotrexat creşte procentul pacienţilor
responsivi, scăzând rata reacţiilor autoimmune care pot apărea în
cursul tratamentului.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
14 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
ASPECTE TERAPEUTICE ALE HEPATITEI CRONICE CU
VIRUS C ÎN SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE GALAȚI
Autor: Stan Alexandra Alina
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Arbune Manuela
Motivația studiului: Hepatita cronică cu VHC (HC-VHC) este o
problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. Riscul crescut
de evoluție către ciroza hepatică, carcinom hepatocelular și
insuficiență hepatică justifică eforturile pentru diagnosticul și
tratamentul acestei infecții.
Material și metodă: Studiul retrospectiv a evaluat dosarele medicale
ale pacienților cu HC-VHC din evidența Secției Clinice I din Spitalul
de Boli Infecțioase Galați. S-au analizat datele demografice, factorii
de risc pentru transmiterea VHC, criteriile de tratament antiviral și
răspunsul terapeutic: non-responder, răspuns susținut (RVS) sau
recădere.
Rezultate și discuții: Au fost identificati 197 de pacienți evaluați
pentru terapia standard cu PegInterferon și Ribavirină, dintre care 184
au finalizat terapia de cel putin 1 an. Caracteristicile pacienților au
fost: vârsta mediană 57 ani, predominanța femeilor (63%), a
pacienților din mediul urban (81,5%) și a celor cu educație gimnazială
(76,1%). Principalii factorii de risc au fost: 79% intervenții
chirurgicale, 62% intervenții stomatologice, 21% transfuzii și 14%
tratamente injectabile. Tratamentul antiviral a fost avizat în funcție de
criteriile histologice (F3-40%; F2-33%; F4-15%; F1/0-12%) și virale
(ARN-VHC mediană 5,8logUI). Rezultatele terapiei au fost:
50%RVS, 27,8% non-responderi, 17% recadere și 5,2% abandon dupa
RV inițial.
Concluzii: Pacienții care nu au obtinut RVS sunt potențiali beneficiari
ai noilor terapii interferon-free. Extinderea indicațiilor actuale ale
noilor terapii ar putea îmbunătăți rata de supraviețuire și calitatea vieții
acestor pacienți.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
15 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ALZHEIMERUL
Autor: Tofan Manuela Silvia
Coordonator științific: Conf.univ.dr.Voinescu Doina Carina
Șef lucări dr. Dinu Ciprian
Motivația studiului: Statistici efectuate în România dar și în alte țări
ale lumii denotă o creșterea a frecvenței de apariție a acestei boli în
secolul nostru,în viitorul apropiat ar putea deveni maladia bătrâneţei .
Material și metoda: Boala Alzheimer se manifestă astfel: volumului
creierului este redus datorită atrofiei cortexului cerebral iar examenul
histopatologic pune în evidentă leziuni caracteristice:plăci
senile,degenerescență neurofibrilara și degenerescență granulo-
vacuolară.La baza producerii maladiei stă plierea greșită a proteinelor
și două teorii ale implicării microgliale-prima este cea a
neuroinflamaţiei determinate de activarea de către beta-amiloid a
microgliei iar cea de-a doua este cea disfuncției microgliale
determinate de clearence-ul redus al beta-amiloidului ce duce la
degenerare nervoasă datorată unui suport trofic redus .Un diagnostic
cert al bolii se poate pune doar postmortem printr-un examen
morfopatologic ce evidenţiază leziunile specifice .În prezent
tratament medicamentos de întreținere a bolii nu prelungește viața
pacientului mai mult de nouă ani .
Rezultate: Această maladie s-ar putea trata pe baza tratamentului cu
implantare de celule stem .
Concluzii: Lipsa unui tratament curativ al acestei boli ar trebui să fie
un semnal de alarmă pentru cercetătorii români.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
16 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
APORTUL ECO-DOPPLERULUI ÎN MONITORIZAREA
ANEVRISMULUI DE AORTA ABDOMINALA
Autor: Rusu Vitalie
Coautor: Nistor Ionica
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Elia Monica Georgescu
Motivația studiului: Anevrismul de aorta abdominala( AAA) nu da
în majoritatea cazurilor nici o simptomatologie clinica înainte de
ruptura, descoperirea lui fiind întîmplatoare în tipul investigatiilor
pentru alte patologii. Mortalitate în cazul unei rupturi de AAA este de
80%, riscul de ruptura fiind important cînd AAA depaseste un
diametru de 50 mm. Cresterea AAA fiind variabila monitorizarea
AAA este obligatorie. Eco–Dopplerul si angioscanerul sunt metodele
cele mai utilizate pentru monitorizare.
Material și metodă:
Studiu de caz: Un pacient, în vârstă de 77 ani, diagnosticat fortuit la
ecografie cu AAA, a fost monitorizat eco-Doppler trei ani,
angioscanerul fiind realizat doar înaintea interventiei. Evoluția
anevrismului a necesitat o intervenție chirurgicală pentru poziționarea
unei endoproteze aorto-bi-iliace de tip VASCUTEK la Spitalul
Universitar din Tours.
Rezultate și DiscuțiiEco-Dopplerul a pus diagnosticul de AAA la un
pacient asimptomatic si a asigurat monitorizarea lui timp de trei ani.
El a pus în evidenta evolutia diametrului anevrismului de la 36 mm la
57 mm, permitînd chirurgului sa decida interventia, cînd riscul de
ruptura devenise important. Angioscanerul, realizat doar în pre
interventie, a confirmat volumul anevrisului si a permis o mai buna
pozitionare a lui la nivelul aortei el fiind important si în alegerea
tipului de interventie (chirurgie clasica sau chirurgie endovsculara).
Concluzii: Eco-Doppler este o metoda neinvaziva,
indolora, reproductibila si putin costisitoare ce permite monitorizarea
fiabila a AAA , si care poate suplini în mare masura angiografiile,
reducînd astfel riscul de iradiere la care este expus pacientul.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
17 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI CONDUITĂ
TERAPEUTICĂ LA UN PACIENT CU LIMFOM MALIGN
CEREBRAL PRIMITIV
Autor: Morar Larisa
Coautor: Murafa Marcela, Jicman Corche Daniela
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Laura Florentina Rebegea,
Asist.univ.drd.dr. Crăescu Mihaela
Motivația studiului: Această lucrare prezintă problemele de
diagnostic și conduită terapeutică la un pacient cu limfom malign non
Hodgkin (LMNH) cerebral primitiv, datorită rarității și
simptomatologiei de debut.
Material și metodă:Prezentăm cazul unui pacient de sex masculin în
varstă de 52 de ani, internat în Spital Clinic Judetean de Urgență Sf.
Apostol Andrei Galați cu sindrom HIC, în vederea stabilirii
diagnosticului și deciziei terapeutice. Examenul histopatologic,
imunohistochimic, IRM cerebral și examenul CT torace, abdomen și
pelvis stabilesc diagnosticul de LMNH primitiv cerebral.
Rezultate: După inițierea radioterapiei „whole brain”, se obţine
răspuns clinic asupra simptomatologiei neurologice și a indicelui de
performanță. Metotrexat în doze mari penetrează bariera hematoencefalică şi se
asociaza frecvent cu RTE.
Concluzii: Radioterapia este considerată a fi principalul tratament în
limfoamele cu celule mari, iar combinația de chimioterapice sistemice
poate furniza un beneficiu în plus.Prezentăm acest caz particular de
LMNH primitiv cerebral datorită rarității localizării, a problemelor de
diagnostic și conduită terapeutică.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
18 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
IMPORTANŢA PROFILAXIEI ÎN PNEUMONIA ACUTĂ
INTERSTIŢIALĂ LA COPIL
Autor: Onoae Silvia
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Voinescu Doina Carina
Motivația studiului: Pneumonia acută interstițială la copil,
„principala cauză de deces” în secolul XIX, rămâne actuală în era
antibioterapiei dar şi a multirezistenței bacteriene, ca problemă de
sănătate.
Material și metodă: Lucrarea de faţă este un studiu retrospectiv
clinico-paraclinic asupra unui lot de 35 de copii cu pneumonie acută,
cu vârste între 1lună – 15 ani, internaţi în Spitalul Clinic de Urgență
,,Sf. Ioan”, Galați în perioada 01.01 - 31.08.2015.
Rezultate și discuții: Anamneza şi examenul clinic au arătat că
majoritatea pacienţilor au fost băieţi (67%) aparţinând grupei de vârstă
1 lună - 1 an (37%), proveniţi din mediul urban (63%), din familii cu
nivel socio-economic redus (43%) şi care s-au internat frecvent, prin
serviciul de urgenţă (72%), cu acuze de tuse (70%), febră (43%),
dispnee (23%). La vârstele mici, pneumonia s-a corelat cu factori
favorizanţi: anemie (51%), rahitism carenţial (17%), majoritatea
copiilor prezentând istoric frecvent de infecţii respiratorii superioare
dar fără profilaxie vaccinală a infecţiei virale. Diagnosticul radiologic
a fost însoţit de teste inflamatorii pozitive (24% din cazuri), terapia
utilizată a constat în antiinflamatorii (80%), expectorante (67%) și
antibiotice (33%). Majoritatea copiilor au necesitat sub 7 zile de
spitalizare (53%) dar la 10% din cazuri evoluţia gravă, prelungită, a
fost corelată cu particularităţile legate de vârsta mică şi terenul
imunodeficitar existent (distrofici, rahitici).
Concluzii: Studiul actual a confirmat că tipul şi gravitatea pneumoniei
acute interstiţiale la copil depind de vârstă şi factorii favorizanţi ai
gazdei, iar profilaxia bolii include vaccinarea, prevenirea deficitelor
nutriţionale şi măsuri legate de mediul ambiant.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
19 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
DIAGNOSTICUL PRECOCE AL INFECŢIEI URINARE LA
COPIL – MIJLOC EFICIENT DE CREŞTERE A RATEI DE
VINDECARE
Autor: Şuşnea Anula
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Voinescu Doina Carina
Motivația studiului: Infecţia tractului urinar reprezintă cea mai
frecventă boală genito-urinară la vârsta copilăriei, E. coli fiind prezent
în 80-85% din cazuri. Studiul actual urmăreşte diagnosticarea precoce
al infecţiei urinare la copil, mijloc eficient de creştere a ratei de
vindecare în infecţiile renale.
Material și metodă: Lotul de studiu a fost reprezentat 30 de pacienți
cu simptomatologie urinară, cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani, internați
în Spitalul Clinic de Urgență ,,Sfântul Ioan”din Galați în perioada
01.01 - 31.12.2014 şi care au fost evaluaţi, într-un studiu retrospectiv,
cu privire la datele anamnestice şi clinice cât şi din punct de vedere al
datelor de laborator.
Rezultate: În studiul actual am constat că un procent mare (57%) din
copii au fost internati prin urgenţă, majoritatea fetiţe (77%), din
mediul rural (60%) şi aparţinând grupei de vârstă 15 – 18 ani (43%).
Simptomatologia majoră a fost disuria (40%), durerea abdominală
(37%) şi febra (27%), 30% prezentând antecedente de infecţii urinare.
Studiul paraclinic a constatat că uroculturile erau frecvent pozitive cu
E. Coli 60%, Proteus 13,3%, Enterobacter 7% iar antibioterapia
eficientă a fost cu Sulcef 35%, Gentamicină 30%, Ampicilină 25%,
Cefort 21% . Evoluţia cazurilor a fost favorabilă în 51% din cazuri
care s-au vindecat, 17% din cazuri au evoluat nefavorabil astfel că, pe
parcusul anului 2014, au recidivat în 57% din cazuri tot prin infecţie
cu E. Coli.
Concluzii: În studiul actual am constatat că tratamentul copiilor cu
bacteriurie asimptomatică este justificat în scopul reducerii
morbidității prin infecţie urinară deoarece boala acută se manifestă
zgomotos şi are evoluţie, de multe ori, recidivantă şi cu sechele asupra
aparatului renal al copilului.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
20 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
AUTOMEDICAȚIA ÎN RELAȚIA FARMACIST-PACIENT
Autor: Bargan Ecaterina
Coautori: Cimpoeru Silvia, Costea Roxana
Coordonator științific: Șef lucrări dr. Olimpia Dumitriu-Buzia
Motivația studiului: Automedicația reprezintă un factor de risc mai
grav decât felul în care este perceput în prezent. Ne-am propus să evidențiem în ce procent este percepută automedicația, să informăm
pacienții cu privire la riscurile acesteia, dar și să propunem unele
soluții pentru diminuarea ei.
Material și metodă: Am utilizat tehnica chestionarului, în cadrul
căruia am folosit întrebări de tip închis, întrebări de tip deschis și
întrebări de cercetare. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 723 de
persoane în trei localități românești: 554 persoane din or. Galaţi, 104
persoane din satul Ogrezeni (județul Giurgiu) și 65 persoane din or.
Buzău.
Rezultate si discutii: Din chestionar, rezultă că automedicația este
crescută: 40% nu cunosc termenul automedicație sau îl cunosc greșit;
83% folosesc automedicația; dintre aceștia: 44% o fac pentru
combaterea durerii, urmat de un procentaj de 25% pentru combaterea
afecțiunilor digestive; 72% se adresează farmacistului pentru
automedicație; 80% recomandă altor pacienți medicamentele care i-au
ajutat pe ei; 45% nu citesc prospectul și dintre aceștia alți 59% nu
înțeleg ce citesc; 55% recunosc că nu au timp să se ducă la medic; 83%
nu consideră automedicația ca fiind periculoasă.
Concluzii: Ținând cont de rezultatele pe care le prezintă chestionarul,
se impune îmbunătățirea comunicării farmacist-pacient, prin creșterea
profesionalismului farmacistului. Pacienții trebuie informați despre
riscurile automedicației, prin comunicare directă, work-shopuri de
informare a pacienților, rularea unor filmulețe informaționale, mass-
media, pliante; interzicerea publicității TV asupra medicamentelor.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
21 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
POMPA DUODOPA ÎN TRATAMENTUL BOLII
PARKINSON
Autor: Toniță Oana-Adelina
Coordonator științific: Șef lucrări dr. Mihaela Lungu
Motivația studiului: Standardul de aur în tratamentul bolii Parkinson
este reprezentat de Levodopa, însă preparatele orale oferă o stimulare
discontinuă, pulsatilă - nefiziologică, cu îngustarea în timp a ferestrei
terapeutice. Pompa Duodopa aduce rezultate spectaculoase la bolnavii
parkinsonieni în stadiul clinic avansat, cu fluctuații motorii severe și
diskinezii, atunci când asocierile medicamentoase nu au dat rezultate.
Material și metodă: Prezentarea cazurilor a doi pacienți cu boală
Parkinson, cu o evoluție progresivă spre imobilizare sub tratament cu
medicamente antiparkinsoniene orale în diverse combinații, la unul
dintre bolnavi recurgându-se chiar la stimulare cerebrală profundă fără
ameliorare însă, care în cele din urmă au beneficiat de montarea
pompei Duodopa.
Rezultate: Evoluția a fost extrem de spectaculoasă încă din primele
zile de tratament, cu ameliorare evidentă a complicațiilor motorii și
nonmotorii. Din stadiul de imobilizare și totală dependență de anturaj,
pacienții au devenit capabili să își desfășoare singuri activitățile
cotidiene.
Concluzii: Pompa Duodopa reduce fluctuațiile motorii și crește
perioada zilnică de ameliorare la bolnavii parkinsonieni în stadiul
avansat, care au primit Levodopa per os o perioadă îndelungată.
Beneficiul se datorează în principal concentrației de Levodopa
menținută la un nivel constant în interiorul ferestrei terapeutice
individuale. Pompa Duodopa ameliorează semnificativ calitatea vieții
pacienților cu boală Parkinson.
DIABETUL ZAHARAT LA COPII ȘI TIROIDITA
HASHIMOTO
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
22 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
Autor: Grigoraș Cristina Elena
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Tiron Zina
Motivația studiului: Tiroidita autoimună, cunoscută sub numele de
Hashimoto, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine, din
nefericire, destul de des diagnosticată și în rândul celor mai tineri.
Această afecțiune este considerată, alături de diabetul zaharat tip 1,
cea mai frecventă boală autoimună și principala cauză de
hipotiroidism la copii și adolescenți. Diabetul zaharat tip 1 este deseori
asociat cu tiroidita Hashimoto, precum și cu alte boli autoimmune.
Material și metodă: A fost cercetat un lot de 100 pacienți pediatrici,
65 diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 și 35 pacienți cu diabet zaharat
tip 2, cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani, care au apelat la asistența
specializată a Spitalului Clinic de Urgență “Sfântul Ioan” Galați, între
anii 2011-2015.
Rezultate: 25 de pacienți cu diabet zaharat tip 1 au avut antecedente
heredo-colaterale – părinți sau bunici (19 cazuri), unchi și matuși (6
cazuri) – cu diabet; 5 copii (7.6%) au avut anticorpi antitiroid
peroxidază prezenți, 2 pacienți (3.07%) prezentând afectarea funcției
tiroidiene și modificări ecografice; la un caz din acest lot s-au
înregistrat modificari ecografice fără modificări serologice. În ceea ce
privește al doilea lot, de copii cu diabet zaharat tip 2, prevalența bolii
tiroidiene a fost mult mai mică: la un pacient s-a înregistrat un
TSH<0.4 mlU/L (2.8%) și la alt pacient, un TSH>5.0 mlU/L.
Concluzii: Prevalența cazurilor de tiroidită autoimună la segmentul
pediatric a fost mai mare la cei diagnosticați cu diabet zaharat tip 1,
comparativ cu lotul de copii cu diabet zaharat tip 2, date ce sunt
conforme cu cele din literatura de specialitate.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
23 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
HIPOGLICEMIA, PREȚUL UNUI BUN CONTROL
GLICEMIC
Autor: Manea Nicoleta
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Tiron Zina
Motivația studiului: Nivelul scăzut al glucozei în sânge, principala
sursă de energie a celulei nervoase, reprezintă cel mai frecvent efect
advers al tratamentului cu secretagoge sau insulină la pacienții
diabetici și totodată cea mai mare barieră în calea obținerii unui bun
control glicemic.
Material și metodă: A fost cercetat un lot de 73 pacienți pediatrici,
60 diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 și 13 pacienți cu diabet zaharat
tip 2, cu vârste între 2 și 18 ani, care au apelat la asistența de
specialitate a Spitalului Clinic de Urgență “Sfântul Ioan” Galați.
Pacienții au fost intervievați cu privire la evenimentele hipoglicemice
din ultima lună, terapia medicamentoasă, profilul glicemic, numărul
de mese și cantitatea carbohidraților consumați și efortul fizic depus
(timp și intensitate)
Rezultate: Durata medie a bolii a fost de 4.7±2.4 ani. În funcție de
schema de tratament, 82.1% administrau 4 prize de insulină/zi, 6.8%
foloseau antidiabetice orale și 10.9% utilizau doar tratament medical
nutrițional. Frecvența episoadelor de hipoglicemie a fost mai mare la
cei cu insulinoterapie, respectiv 82.1% - cel puțin un episod de
hipoglicemie de gravitate medie pe lună. Cei insulinizați primeau 3
mese regulate și 3 gustări zilnic, în timp ce restul copiilor aveau un
program al meselor neechilibrat cantitativ și calitativ. În ceea ce
privește efortul fizic, nu au fost diferențe între cele două categorii
analizate.
Concluzii: Factorii favorizanți pentru hipoglicemii la pacienții cu
diabet zaharat sunt tipul de diabet, tratamentul cu insulină, necorelarea
cantității de carbohidrați cu numărul de unități de insulină sau cu
efortul fizic, variabilitatea glicemică.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
24 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
HEMORAGIA DIGESTIVĂ LA UN PACIENT CU
CATETERISM CARDIAC POST CONSUM DE
ANTIINFLAMATOARE
Autor: Mădălina Manole
Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Lungu Simona-Andreea,
Conf.univ.dr. Doina-Carina Voinescu
Motivația studiului: Hemoragia digestivă superioară este
responsabilă de o morbi-mortalitate importantă. Aprecierea
incidenţei hemoragiei digestive este foarte dificilă. Procedeele de
diagnostic precum şi tratamentul medical, endoscopic şi chirurgical
sunt în continuu progres însă mortalitatea actuală generală a fost puţin
ameliorată faţă de cea de acum cinci decenii. Un factor important în
determinismul mortalităţii actuale este consumul crescut de
medicamente antiinflamatorii.
Material și metodă: Studiul de faţă a urmărit un caz clinic din cadrul
Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, secţia
Medicală II. Pacientul în vârstă de 47 ani (bărbat/Galaţi), cunoscut cu
patologie cardiacă, se prezintă în serviciul UPU cu astenie fizică,
paloare cutaneo-mucoasă, durere toracică iradiată în ambii omoplaţi,
scaune melenice.
Rezultate: Anamneza a evidenţiat că pacientul, care a consumat
antiinflamatoare în ultimele zile, este un bolnav cardiac cu infarct
miocardic şi fibrilaţie atrială în antecedente motiv pentru care s-a
intervenit cu aplicare de stent coronar şi instituire a tratamentului
anticoagulant cronic. Examenul clinico-paraclinic a evidenţiat
sindromul hemoragic digestiv superior şi hipocoagulabilitatea indusă
terapeutic.
Concluzii: Particularitatea cazului este faptul că hipocoagulabilitatea
indusă a determinat dificultăţi în decizia terapeutică: oprirea
medicaţiei anticoagulante cu instituirea medicaţiei hemostatice pentru
rezolvarea hemoragiei digestive cu riscul trombozei cardiace.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
25 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ALZHEIMER: BOALA UITĂRII
Autor: Ionescu Alexandra-Mariana
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Cojocaru Maria Eva
Motivația studiului: Această boală nu este îndeajuns cercetată, dar se
întâlneşte tot mai des şi nu doar la persoanele înaintate în vârstă, ci şi
la cele de vârstă mai fragedă. Astfel, valoarea vârstei unei persoane
predispuse la boala uitării scade tot mai mult. Prin studiu aprofundat
putem reuşi să găsim un leac care chiar să inverseze procesul impus
de Alzheimer.
Material și metodă: Boala Alzheimer este o boală degenerativă ce
afecteaza zone ale creierului ce controlează memoria, inteligenţa,
capacitatea de judecată, limbajul si comportamentul. Această boală
reprezintă forma cea mai comună de declin mental sau demenţă la
persoanele în vârstă.
Cu ajutorul unor metode de extracţie şi de sintetizare în laborator se
poate obţine o substanţă capabilă să oprească avansarea bolii şi chiar
să o inhibe.
Rezultate: Având în vedere substanţele active conţinute de materiile
prime alese, precum şi proprietăţile benefice ale acestora, rezultatul
ar trebui să fie unul pozitiv.
Concluzii: În concluzie, boala Alzheimer este o afecţiune care se
derulează lent, dar şi violent, în funcţie de organismul fiecăruia dintre
noi, în schimb consecinţele fiind ireversibile. Astfel, sper ca substanţa
pe care doresc să o obţin să îmi aducă rezultatele mult dorite.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
26 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
STUDIU COMPARATIV PRIVIND UTILIZAREA
MEDICAMENTELOR ȘI SUPLIMENTELOR PE BAZĂ DE
FOSFOLIPIDE ESENȚIALE PENTRU TRATAREA
AFECȚIUNILOR HEPATICE
Autor: Mihai Cristina
Coordonator științific: Șef lucrări dr. Farm. Camelia Diaconu
Motivația studiului: Produsele pe bază de fosfolipide esențiale sunt
indicate pentru tratamentul diferitelor afecțiuni hepatice, pentru
ameliorarea simptomelor apărute ca urmare a afectării toxico-
nutriționale a ficatului și în hepatite. Prin studiul efectuat am urmărit
identificarea nevoilor pacienților, dar și o conștientizare si o acțiune
educațională pentru administrarea corectă a acestor preparate.
Material și metodă: Studiul a cuprins un număr de 170 pacienți, cu
vârsta cuprinsă între 25-70 ani, dintre care 98 femei. Chestionarul a
fost efectuat într-o farmacie comunitară, pe o durată de 3 luni, scopul
fiind evaluarea aspectele considerate relevante de pacienți în alegerea
medicamentului Essentiale Forte N sau a unui supliment, precum și
identificarea originii recomandării și a modului de administrare.
Rezultate: Rezultatele studiului au evidențiat faptul că persoanele
care acordă o importanță majoră sunt cele de peste 50 ani,
predominante fiind femeile. În funcție de promoțiile desfășurate în
farmacie și de prețul medicamentelor/suplimentelor preferințele
pacienților s-au schimbat de la o lună la alta.
Concluzii: Suplimentele nutritive reprezintă o gamă largă de produse
recomandate și mult utilizate de către pacienți. Un aspect important îl
reprezintă faptul că acestea nu se supun unor reglementări riguroase,
similare medicamentelor care dețin autorizație de punere pe piață.
Studiul atenționează că utilizarea suplimentelor trebuie făcută judicios
și că acestea nu reprezintă mereu o alegere corectă. Pacienții nu
conștientizează diferența dintre eficacitatea, siguranța și calitatea
medicamentelor față de cea a suplimentelor nutritive.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
27 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ECLAMPSIA ŞI INSUFICIENŢA RENALA ACUTĂ VS
BOALĂ CRONICĂ DE RINICHI
Autor: Denisa Alina Panaite
Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Lungu Simona-Andreea
Motivația studiului: Nefropatia gravidică este cauza primară de
hipertensiune arterială în sarcină care duce la eclampsie cu naştere
prematură şi cu morbiditate şi mortalitate crescute pentru mama şi făt.
Insuficienţa renală se poate instala treptat prezentând puţine semne şi
simptome în fazele de debut. Hipertensiunea arterială (mai ales cea
neglijată terapeutic) este una dintre principalele cauze de insuficienţă
renală cronică.
Material și metodă: S-a efectuat un studiu asupra unei paciente tinere
internate la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi,
secţia Medicală II. Pacienta în vârstă de 27 ani (femeie/Târgu Bujor),
internată iniţial în Spitalul Tg. Bujor, este trimisă în serviciul UPU
din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi
cu simptomatologie digestivă, lombalgii şi sindrom de deshidratare.
Rezultate: Anamneza a evidenţiat antecedente obstetricale şi oscilaţii
tensionale netratate anterior iar investigaţiile paraclinice au arătat
afectarea renală cu valori mari ale creatininei şi ureei, cu tulburări
electrolitice şi acidobazice.
Concluzii: Nefropatia gravidică este o cauză majoră de evoluţie spre
boala cronică renală necesitând supravegherea postnatală a mamei şi
terapia adecvată a hipertensiunii arteriale.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
28 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
DEFICITUL IMUN LA COPII
Autor: Oancea-Dobre Mioara
Coautor: Șuvăială Lucia Mădălina, Păduraru Ana-Maria
Coordonator științific: Șef lucări dr. Chesaru Bianca Ioana
Motivația studiului: Studiul efectuat și-a propus evaluarea deficitului
imun într-un lot de copii prin intermediul imunogramei, cu estimarea
frecvenţei cazurilor, factorilor care favorizează apariţia acestuia și
manifestărilor clinice.
Material și metodă: Studiul s-a efectuat pe un lot de 644 de copii şi
adolescenţi (1-14 ani), la care s-au înregistrat valori scăzute sub
nivelul acceptat în standarde ale markerilor imunologici.
Determinările imunochimice au fost efectuate în cadrul Laboratorului
Clinic al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Sf. Ioan” din
Galaţi, utilizând analizorul RxImola (Randox) și metoda
imunoturbidimetrică de determinare cantitativă in vitro a IgA, IgG și
IgM în ser și plasmă. S-au analizat datele obținute în urma determinării
imunochimice a valorilor serice ale imunoglobulinelor în funcție de
datele demografice (sex, mediu, vârstă) și de diagnosticele clinice
asociate.
Rezultate și discuții: Evaluarea deficitului imun a relevat un procent
de 61,2% în cadrul lotului investigat (71% urban vs 29% rural).
Frecvența îmbolnăvirilor a afectat ambele sexe (sex feminin 61,8%;
sex masculin 60,6%). Predominat afectată a fost grupa de vârstă 1-4
ani (78,4%) urmată de grupele de vârstă 5-9 ani (52,2%) și 10-14 ani
(19,7%). Analiza frecvenţei asocierilor dintre valorile scăzute ale
imunoglobulinelor a evidențiat cea mai mare pondere pentru asocierea
dintre valorile scăzute ale IgA și ale IgG (41,4%). Afecțiunile
respiratorii asociate au inregistrat un procent de 54,3% iar cele
digestive 12,3%.
Concluzii: Deficitul imun are o prevalență crescută în rândul copiilor.
Identificarea copiilor imunodeprimați condiționează succesul
terapeutic care implică un diagnostic etiologic cât mai exact permite
în vederea instituirii unui tratament țintit.
SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE – CLINIC
29 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
PROGRESE RECENTE ÎN GESTIONAREA INFECȚIEI
CRONICE CU HCV CONCENTRATE ASUPRA
TRATAMENTULUI LA PACIENȚII CU BOALĂ HEPATICĂ
SEVERĂ
Autor: Pavel Oana Iuliana
Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Monica Boev
Motivația studiului: Infecția cronică cu virusul hepatitei C (HCV)
reprezintă în continuare o problemă majoră de sănătate publică, fiind
considerată a fi responsabilă pentru mai mult de 350.000 de decese în
întreaga lume, anual. Lucrarea analizează eficacitatea noilor
medicamente introduse în terapeutică, utilizate în diferite combinații,
fără a implica și interferonul (IFN), dar și tolerabilitatea acestora, chiar
și la pacienții cu boli de ficat avansate.
Material și metodă: Substanțele medicamentoase utilizate în studiile
clinice și preclinice sunt: -sofosbuvir, simeprevir
-daclatasvir, ledipasvir
-paritaprevir, ombitasvir
-dasabuvir
-Studiul Ion: s-a desfășurat pe o perioadă de 12-24 săptămâni, au fost
luați în studiu 2 loturi de pacienți și s-au administrat ledipasvir–
sofosbuvir ± ribavirin;
-Studiul Ally: s-au luat în studiu 5 loturi de pacienți cu diferite
genotipuri HCV, perioada de desfășurare a studiului a fost de 12 sau
16 săptămâni, iar substanțele administrate au fost: daclatasvir-
sofosbuvir+ribavirin sau daclatasvir-sofosbuvir etc.
Rezultate: Studiile au demonstrat că diferitele combinații terapeutice
sunt eficiente și bine tolerate, chiar și de pacienții ce prezintă boli
hepatice avansate. De exemplu, studiul Ion a avut o rată de succes, pe
primul lot de pacienți, de 97-100%, respectiv, pe al doilea lot de
pacienți, de 82-100%.
Concluzii: Punerea în aplicare a regimurilor de tratament, fără a se
mai utiliza interferonul, a lărgit orizontul pentru pacienții cu infecție
cronică cu HCV foarte mult.
30 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
SECȚIUNEA II
ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
COMISIA DE EVALUARE
PREȘEDINTE
Prof. univ. dr. Michaela Dobre
MEMBRII
Conf. univ. dr. Gabriela Gurău
Șef lucrări dr. Dragoș Voicu
Șef lucrări dr. Mariana Lupoae
SECRETAR
Asist. univ. drd. dr. Gabriela Sandu
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
31 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
SINDROMUL METABOLIC ÎN ASOCIAŢIE CU DIABETUL
ZAHARAT DE TIP 2
Autor: Răducanu Alexandra Cecilia
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dana Tutunaru
Motivaţia studiului: Diabetul zaharat de tip 2 are o incidenţă în
continuă creştere şi evoluează progresiv cu multiple complicaţii.
Asocierea diabetului zaharat cu sindromul metabolic creşte
considerabil riscul de apariţie al complicaţiilor, rezultatul final fiind
diminuarea calităţii vieţii şi mortalitate prematură.
Material și metodă: Studiul a fost realizat pe un număr de 200 de
pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, internaţi în secția de Boli de Nutriţie
şi Diabet a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol
Andrei" Galaţi, în perioada martie-mai 2015. Studiul retrospectiv a
presupus preluarea de date clinice şi parametri de laborator din foile
de observaţie a pacienţilor, acestea fiind ulterior prelucrate statistic.
Rezultate: În lotul studiat, 68% au provenit din mediul urban,
predominând sexul feminin. Marea majoritate a pacienţilor s-au
internat pentru decompensări, doar 12 pacienţi fiind cazuri nou
diagnosticate, pacienţii prezentând în procente diferite elemente
definitorii ale sindromului metabolic.
Concluzii: Din datele studiului s-a constatat o asociere a sindromului
metabolic cu diabetul zaharat de tip 2 la pacienţi în proporţie de 65%.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
32 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
HIPERPLAZIA ADRENALĂ CONGENITALĂ
Autor: Iorgu Mihaela
Coautor: Dobre Nicoleta
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dobre Michaela
Motivația studiului: Hiperplazia adrenală congenitală (HAC) este o
boală rară, cu transmitere autosomal recesivă, cauzată de mutații în
una din genele codificatoare pentru enzimele implicate în sinteza
hormonilor steroidieni.
Material și metodă:
Studiu de caz: pacientă în vârstă de 29 de ani diagnosticată cu deficit
de 21 hidroxilază în anul 2013. Istoricul clinic relevă
supraponderalitate infantilă, cu evoluție la obezitate (106 kg, 1.63 cm
la 14 ani), hipotiroidie monitorizată endocrinologic de la vârsta de 11
ani, lipsa ciclului menstrual, hirsutism, acumulare de țesut adipos în
zona abdominală, accentuate cu vârsta, sterilitate. Investigații
paraclinice efectuate: dozare de 17 hidroxiprogesteron, estradiol, FSH,
LH, TSH, Free T4, ATPO, prolactina, testosteron total, ACTH,
cortisol, testul de toleranță la glucoză, ecografii și CT.
Rezultate: Testele paraclinice au relevat un nivel ridicat de 17
hidroxiprogesteron, testosteron, hiperplazie adenomatoasă
suprarenaliană bilaterală, uter cu dimensiuni reduse și ovare fără
imagini foliculare, hipotiroidism, rezistență la insulină, pacienta
primind diagnosticul de HAC. Diagnosticul a fost confirmat de testele
genetice, care au evidențiat mutațiile I2 splice [c.290-13A/C>G] și
V281L(c841G>T), în stare heterozigotă, ale genei CYP21A2. S-a
instituit tratamentul cu Verospiron, Euthyrox, hidrocortizon,
Utrogestan, Oestrogel și dexametazonă.
Concluzii: HAC forma non-clasică nu pune viața în pericol dar,
nedescoperită la timp și netratată, duce la imposibilitatea obținerii unei
sarcini, provocând frustrări care afectează atât viața pacientei cât și a
familiei sale.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
33 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
MARKERI BIOLOGICI ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ŞI
RISCUL CARDIOVASCULAR
Autor: Rusu Ioana
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dana Tutunaru
Motivația studiului: În anul 2015 aproximativ 9% din populaţia
mondială a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip 2, acest procent
fiind în continuă creştere. Diabetul este recunoscut ca un factor de risc
major în apariţia şi evoluţia bolilor cardiovasculare, acestea
reprezentând principala cauza de morbiditate şi mortalitate în rândul
persoanelor diagnosticate.
Material și metodă: Studiul statistic a fost efectuat pe un lot de 200
de pacienţi, internaţi în secţia de Boli de Nutriţie şi Diabet a Spitalului
Judeţean ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi, în perioada iunie 2015 - august
2015. În cadrul lotului s-au analizat valorile unor biomarkeri
semnificativi pentru patologia cardiovasculară şi diabetică.
Rezultate: În cadrul lotului a predominat sexul feminin, majoritatea
pacienţilor provenind din mediul urban. De asemenea, aproximativ
85% dintre pacienţi prezentau afectare cardiovasculara de tip:
hipertensiune arterială(76%), boli cardiace ischemice (36%). Din
punct de vedere al parametrilor biochimici, 60% dintre pacienţi
prezentau dislipidemie, 58% creşteri ale hemoglobinei glicate, iar
valorile glicemice s-au încadrat între 138-450 mg/dl.
Concluzii: Markerii biologici sunt parametri importanţi pentru
predicţia şi stratificarea riscului la persoanele simptomatice sau
asimptomatice, fiind de asemeanea utili în monitorizarea evoluţiei
bolii. Complicaţiile cardiovasculare majore pe care le produce
diabetul zaharat impun un diagnostic şi un tratament precoce al
acestora.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
34 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
ANALIZA VITAMINEI C DIN CĂTINĂ
Autori: Păun Valerica Mirela
Coautor: Turiac Mihaela Iulia
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Apetrei Irina Mirela
Motivația studiului: Vitaminele reprezintă un grup de substanţe
organice naturale, necesare organismului în cantităţi mici, pentru
realizarea în condiţii optime a unor procese metabolice esenţiale.
Vitamina C este cea mai răspândită vitamină în regnul vegetal. Scopul
acestei lucrări este de a determina cantitativ vitamina C din materiale
vegetale prin diverse metode de analiză.
Material și metodă: În această lucrare s-a extras vitamina C din cătină
(Hippophae rhamnoides) şi s-a determinat cantitativ prin metoda
spectrofotometrică și prin metoda iodometrică. Echipamentele
utilizate: balanţă analitică, ultrapurificator de apă (Millipore simplicitz
UV), baie cu ultrasunte (Elmasonic S104), micropipetă,
spectrofotometru (Razleigh UV-1601).
Rezultate: Cu ajutorul spectrofotomentrului Rayleigh UV-1601, în
domeniul spectral 200÷400 nm, am înregistrat spectrele probelor de
analizat. Valorile obținute prin cele două metode de analiză se
încadrează în valorile raportate în literatura de specialitate. Astfel
cantitatea de vitamina C din catină (Hippophae rhamnoides) utilizând
metoda iodometrică este 924,7 mg/100g cătină, iar prin metoda
spectrofotometrică, 1001 mg/100g cătină.
Concluzii: Acestă plantă medicinală poate fi utilizată ca sursă naturală
de vitamina C complementară în cazul carenței în vitamina C. Metoda
iodometrică și cea spectrofotometrică permit determinarea vitaminei
C din plante medicinale, singura condiţie este ca procedeul de extracţie
să se realizeze cu randament mare şi un timp cât mai scurt, pentru a
evita degradarea acesteia.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
35 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ROLUL APEI POTABILE ÎN ORGANISMUL UMAN
Autor: Iordache Georgiana
Coautori: Asăndulesei Andreea, Simion Maria-Magdalena,
Dyankova Eliya
Coordonator științific: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi
Motivația studiului: Apa reprezintă un excelent dizolvant pentru
multe substanțe și este mediul în care se desfășoară cele mai multe
reacții chimice legate de metabolismul substanțelor și deci de viață.
Rolul apei în organismul uman este foarte important.
Scopul acestei lucrări este prezentarea unor aspecte referitoare la rolul
apei potabile în organismul uman.
Material și metodă: Din masa corporală a omului, mai mult de
jumătate îi revine apei. Cantitatea de apă conţinută de organism diferă
în funcţie de vârstă. În organismul uman au loc numeroase reacții
chimice care dau naștere la căldură, energie și la metabolismul necesar
vieții. Aceste reacții au nevoie de un mediu apos, altfel substanțele nu
se pot desface în ioni, iar reacțiile nu pot avea loc.
Apa are și proprietatea de a acumula și de a degaja căldura prin
evaporare. Aceste însușiri ale apei au un rol foarte important în
fiziologia termoreglării. La temperaturile ridicate ale verii organismul
uman primește mult mai multă căldură decât are nevoie. Dacă nu s-ar
elimina căldura, organismul ar avea mult de suferit. Din fericire
organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a căldurii.
Rezultate: În tubul digestiv intră aproximativ 11 litri de apă. Din
această cantitate, apa exogenă reprezintă 2,5 l, restul provenind din
secrețiile digestive (bilă 2,2l, sucul gastric 2,5l, secreții intestinale 3l).
Resorbția pulmonară și cea cutanată se fac fără restituirea apei
organismului, fiind practic o retenție.
Concluzii: Apa, din punct de vedere chimic, are o structură simplă,
fiind formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen. Cu toate
acestea în absența apei, viața nu ar putea exista.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
36 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
DEFICIENȚA DE VITAMINĂ D LA COPIII CU EXCES
PONDERAL
Autor: Păduraru Alexandru Lucian
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Michaela Dobre
Motivația studiului: Obezitatea pediatrică a devenit o preocupare de
actualitate, conștientizându-se riscurile pe care le angajează pentru
vârsta adultă. Studiile observaționale au raportat în mod consecvent
un risc crescut de deficit de vitamina D la cei care sunt obezi.
Material și metodă: Lotul de studiu a fost alcătuit din 65 copii, pentru
care s-a măsurat concentrația de vitamina 25(OH)D3 și concentrația
calciului total și ionic. Interpretarea statistică a datelor s-a făcut
utilizând softul Statistica 7.
Rezultate și Discuții: Un număr de 24 de copii prezintă insuficiență
vitaminică iar 4.62% prezintă deficiență de vitamină D. Toți cei trei
subiecți cu deficit vitaminic sunt de sex feminin și au 11, 17, respectiv
18 ani. Compararea procentelor calculate pentru deficitele de vitamina
D și de calciu, în contextul excesului ponderal, sugerează că deficitul
de calciu este consecutiv deficienței vitaminice, justificând contribuția
vitaminei D la absorbția ionilor în organism. Procentul pacienților
obezi, mai scăzut comparativ cu procentul deficitului de vitamina D,
poate fi datorat unui deficit în aportul alimentar de vitamina D la
subiecții investigați sau poate susține una din ipotezele corelației
deficit de vitamină D – obezitate, și anume aceea că deficitul vitaminic
este cel care induce obezitatea – și nu invers.
Concluzii: Normalizarea nivelului de vitamina D prin suplimentare
trebuie inclusă în preocuparea deopotrivă a clinicienilor și a
persoanele cu exces ponderal, în vederea limitării efectelor negative
colaterale deficitului vitaminic.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
37 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APEI POTABILE
Autor: Pavel Alexandra
Coautori: Ghinea (Ciobotaru) Manuela
Coordonatori științifici: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi
Șef lucări dr.chim. Simona Claudia Ștefan
Motivația studiului: Motivația studiului are la bază precizarea
Organizație Mondiale a Sănătății (OMS): "bolile asociate cu
contaminarea apei potabile constituie o povară majoră pentru
sănătatea umană. Intervențiile pentru îmbunătățirea calității apei de
băut, oferă beneficii semnificative sănătății"
Material și metodă: Pentru a caracteriza chimic și fizico chimic apele
potabile prelevate din diverse surse s-au folosit următoarele metode:
analiza volumetrică, metode electrometrice, conductometrice și
spectrofotometrice. Reactivii utilizați îndeplinesc condițiile impuse de
STAS-urile în vigoare.
Rezultate: Majoritatea apelor analizate au prezentat un pH cuprins
între 5,02 și 7,37, conductivitatea între 465 și 1062mS/cm, duritatea
(grade Gremane) între 11,7 și 40,2 iar macroelementele Ca(2+)
Mg(2+) au valori variate de la sursă la sursă.
Concluzii: Apele analizate provin din zone diferite ale țării: Brăila,
Galați, Focșani, Haret/Vrancea, Huși, Călimănești. Au proprietăți
fizico-chimice diferite datorită surselor de proveniență (izvor, fântână,
robinet).
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
38 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
ACŢIUNEA ANTIBACTERIANĂ ŞI ANTIFUNGICĂ A
CONDIMENTELOR
Autor: Miron Alina
Coautor: Gurău Felicia, Chipirliu Nina Ionela
Coordonator: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela
Șef lucrări dr. Lupoae Mariana
Motivația studiului: Aromate, parfumate, colorate, iuţi sau dulci,
amare sau acre, în pulberi sau seminţe, frunze sau scoarţă de arbuşti,
flori sau muguri, condimentele şi mirodeniile au fost întotdeauna
căutate şi apreciate, indiferent de tradiţiile culinare ale popoarelor care
le foloseau. Fie că au fost folosite în bucătarie, fie în medicina
populară, ori doar că au parfumat încăperile şi trupurile, mirodeniile
au avut un mare rol în dezvoltarea economică, în istoria şi în cultura
multor popoare.
Material și metodă: Am folosit metoda Kirby-Bauer (difuzimetrică)
pentru a determina activitatea antimicrobiană şi antifungică a 17
condimente pe 30 tulpini de stafilococi, bacilli, streptococci şi 10
ciuperci. Acţiunea fiecărui condiment pe tulpinile bacteriene a fost
măsurată şi comparată cu date din literatura de specialitate.
Rezultate și discuții: Din cele 17 condimente testate, 9 au prezentat
acţiune antimicrobiană slabă sau deloc (rozmarin, tarhon, chimen,
muştar etc), iar pentru restul de 8 (usturoi, ienibahar, piper, chili, boia,
nucşoară, etc) au avut o activitate bună antibacteriană şi antifungică.
Concluzii: Condimentele selectate sunt utilizate la nivel global ca
ingrediente în gătit, inhibând puternic dezvoltarea bacteriilor şi nu
numai. Acestea sunt întotdeauna cea mai bună alegere pentru
înlocuirea sării, zahărului şi grăsimilor pentru a ne menţine sau
îmbunătăţi starea de sănătate.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
39 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ASPECTELE CONSUMULUI DE TUTUN ÎN RÂNDUL
ELEVILOR CLASELOR LICEALE DIN LICEELE
MUNICIPIULUI CHIȘINĂU
Autor: Gîscă Veronica
Coautor: Topada Aculina
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Zepca Victor
Motivația studiului: Fumatul este unul din cele mai vechi obiceiuri
de pe glob; acesta a devenit în prezent o problemă majoră de sănătate
publică în întreaga lume, este unul din factorii principali de risc major,
care conduce la consecinţe extrem de grave pentru sănătatea omului şi
mai ales a generaţiei în creştere.
Material și metodă: Eșantionul studiului a cuprins 863 elevi (băieți –
418, fete – 445) din 10 licee din mun. Chişinău, Republica Moldova.
Instrumentul de studiu a constituit un Chestionar ce a inclus 9 întrebări
referitor la consumul de tutun în rândul elevilor.
Rezultate și discuții: Elevii din clasele IX-XII au fumat vreo dată cel
puțin o țigară întreagă într-o proporție de 50.5% (59.8% băieți și
41.2% fete), majoritatea dintre elevii anchetați trec prin această
experiență la vârsta de 13-16 ani – 60,3%. Au fumat vreo dată în mod
regulat, adică câte cel puțin o țigară pe zi timp de 30 de zile – 23.5%
elevi (31.6% băieți și 15.9% fete), de obicei aceștia trec prin această
experiență la vârsta de 13-16 ani – 64,6%. În ultimele 30 de zile, elevii
din clasele liceale, au fumat cel puțin o zi într-o proporție de 20.7%
(25.1% băieţi şi 16.6% fete). Din elevii ce au practicat tabagismul în
ultimele 30 de zile, majoritatea au fumat câte 2-5 țigări în zi – 35.7%
(36.2% băieţi şi 32.4% fete).
Concluzii: Tabagismul este pe larg răspândit în rândul elevilor mun.
Chișinău: mai mult de ½ din elevii claselor liceale au încercat cel puțin
o dată să fumeze și ¼ fumează sau au fumat vreo dată în mod regulat,
majoritatea elevilor încearcă sa fumeze pentru prima dată și încep să
fumeze în mod regulat la vârsta de 13-16 ani, 1/5 din elevi au fumat în
ultimele 30 de zile, majoritatea din aceștia au fumat câte 2-5 țigări în
zi.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
40 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A
EXTRACTELOR DE PROPOLIS
Autor: Bostan Daniela
Coordonatori științifici: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,
Șef lucrări dr. Mariana Lupoae
Motivația studiului: Propolisul numit şi clei de albine, este un produs
apicol ieftin cu numeroase acţiuni biologice, reprezentând o
alternativă sigură şi eficientă ca agent antibacterian. Propolisul a fost
folosit incă din Antichitate pentru tratarea diferitelor plăgi.
Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, antioxidante şi
antiinflamatoare, este folosit sub diverse forme farmaceutice, cu
rezultate remarcabile pentru o paletă largă de afecţiuni. În acest studiu
mi-am propus evaluarea activității antimicrobiene a unor extracte
alcoolice de propolis.
Material și metodă: Utilizarea extractelor naturale ca agenți
antimicrobieni reprezintă o alternativă la antibioticele de sinteză, care
au dovedit în foarte multe cazuri o rezistenţă mărită la agenţii
bacterieni ori s-au remarcat prin reacţii adverse grave la numeroşi
pacienţi. Pentru evaluarea activităţii antimicrobiene a fost utilizată
metoda Kirby-Bauer (difuzimetrică).
Rezultate: Rezultatele obţinute în urma evaluării activităţii
antimicrobiene a extractelor alcoolice de propolis arată efectul de
inhibare asupra unor bacterii Gram pozitive şi Gram negative.
Concluzii: Propolisul poate fi folosit cu succes ca alternativă la
antibioticele de sinteză, existând posibilitatea de cercetare şi
dezvoltare a unor forme farmaceutice cu biodisponibilitate optimă şi
eficacitate in diferite boli infecţioase.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
41 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A GHIMBIRULUI
(ZINGIBER OFFICINALE) - UN CONDIMENT CU
VALENȚE TERAPEUTICE
Autor: Costan (Stoian) Sorina
Coautor: Gurău Felicia
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,
Șef lucrări dr. Mariana Lupoae
Motivația studiului: Apărut de curând pe piața din România, putem
clasifica ghimbirul (Zingiber officinale), drept un condiment aflat încă
în fază experimentală. Una dintre proprietățile ghimbirului, este
activitatea antimicrobiană. Scopul acestui studiu este de a evidenţia
activitatea antimicrobiană a unei tincturi de ghimbir, obținută de noi
în laborator.
Material și metodă: Mecanismele prin care extractele vegetale
acţionează antimicrobian variază în funcţie de natura şi structura
chimică a principiilor active. Determinarea activităţii antimicrobiene
a fost realizată pe tulpini bacteriene de referință, gram pozitive
(Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Streptococcus
pneumoniae, Enterococcus casselifavus), gram negative
(Enterobacter hormaechei, Escherichia coli, Pseudomonas
aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Haemophilus Influenzae) si
fungice (Candida albicans), folosind metoda difuzimetrică Kirby-
Bauer.
Rezultate: Rezultatele obţinute, în urma studierii activității
antimicrobiene pentru diferite concentrații ale extractelor din ghimbir,
arată efectul bactericid asupra majorității tulpinilor bacteriene, în
special pe Escherichia coli, Haemophilus Influenzae,Streptococcus
pyogenes, Streptococcus pneumoniae cât și efectul antimicotic asupra
speciei Candida albicans.
Concluzii: Printre plantele medicinale, ghimbirul se remarcă prin
efectul antimicrobian, drept un excelent remediu în tratarea multor
boli.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
42 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
ASPECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL ÎN RÂNDUL
ELEVILOR CLASELOR GIMNAZIALE DIN CHIȘINĂU
Autor: Țurcan Larisa
Coautor: Topada Aculina
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Zepca Victor
Motivația studiului: Consumul de alcool în rândul elevilor devine în
prezent un mare pericol pentru sănătatea tinerei generaţii, pe umerii
căreia se află viitorul omeniri. Scopul studiului a fost de a cuantifica
consumul de alcool în raport cu componența familiei la elevi.
Material și metodă: Studiul a cuprins un eşantion de 445 elevi (216
băieți și 229 fete) din clasele a V - VIII-a din 5 licee cu predare în
limba rusă ale orașului Chișinău. Instrumentul de studiu a constituit
un chestionar ce a inclus 43 de întrebări din care 5 referitor la
consumul de alcool: vârsta la care a avut loc debutul acestui viciu,
frecvența și tipul de băutură consumată, abuzul de consum.
Rezultate și discuții: Conform datelor cercetării, pentru prima dată au
consumat alcool mai mult decât câteva înghiţituri 35.4% elevi care
locuiesc în familii complete, iar în familiile incomplete – 48.4%. La
vârsta de < 9 ani – 8.0% elevi din familii complete, iar din cele
incomplete – 10.5%; la 11 -12 ani –11,9 din familii complete, din cele
incomplete – 23.2%; la 13 – 14 ani – 9.2% din familii complete, din
cele incomplete – 8.4%. Din elevii, care în ultimele 30 zile au
consumat mai mult de o înghiţitură de alcool cel puţin o zi, locuiesc în
familii complete – 13.2% respondenţi, în familii incomplete – 24.5%
(cu mama – 22.7%, cu tata – 23.5%, cu ambii părinţi plecaţi – 33,3%).
Până în prezent sau îmbătat mai mult decât de 1-2 ori, 11.1% elevi
care locuiesc în familii complete și 13,4%. din familii incomplete.
Concluzii: Se atestă consumul frecvent de alcool în rândul elevilor,
inclusiv abuzul de alcool, care nu este dependent de integritatea
familie.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
43 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ARTICULAŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂ
Autor: Teodora Marola
Coautor: Anastasia Melissa Serbinov
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Răzvan Leaţă
Motivația studiului: Articulaţia temporo-mandibulară este cea mai
complexă articulaţie a organismului, subiectul lucrării fiind de
actualitate deoarece aceasta prezintă o pondere deosebit de mare în
cadrul cunoaşterii aparatului dentomaxilar.
Material și metodă: Am observat diferiţi pacienti in cadrul unor
cabinete dentare, aşa având ocazia de a studia mai bine articulaţia
temporo-mandibulară şi zgomotele nespecifice ale acesteia.
Rezultate: Dintr-un numar de 42 pacienţi- 16 aveau deficienţe ale
articulaţiei temporo-mandibulare, cele mai frecvente fiind
cracmentele.
Concluzii: Se doreşte să se arate că, deşi activitatea studentilor la
Medicina Dentara este axata in special pe cunoaşterea şi înţelegerea
capului şi gâtului, mereu va fi nevoie de o scurtă aprofundare asupra
a ceea ce s-a învăţat deja.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
44 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
EVALUAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A
EXTRACTULUI DE SCORŢIŞOARĂ
Autor: Gurău Felicia
Coordonatori științifici: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,
Șef lucrări dr. Mariana Lupoae
Motivația studiului: Plantele reprezintă o sursă inepuizabilă, ieftină
şi la îndemână, cu multiple întrebuinţări, totodată sunt o resursă de
agenţi antimicrobieni insuficient exploatată. Scorțișoara
(Cinnamomum ceylanicum) era folosită în terapie și în ritualurile
religioase de mii de ani. Este introdusă de către farmaciştii Evului
Mediu în toate reţetele împotriva durerilor, răcelilor, însă una dintre
proprietățile sale este activitatea antibacteriană. În acest studiu, noi ne-
am propus evaluarea activității antimicrobiene a extractului de
scorțișoara.
Material și metodă: Utilizarea produselor fitochimice și a extractelor
din plante ca agenți antimicrobieni reprezintă un subiect de cercetare
din ce în ce mai atractiv la nivel global. Determinarea activităţii
antimicrobiene a fost realizata prin metodele Kirby-Bauer
(difuzimetrică) şi diluţiei (CMI – concentraţia minimă inhibitorie).
Rezultate: Rezultatele obţinute, în urma studierii activităţii
antimicrobiene a extractului de scorţişoară arată efectul de inhibare a
tuturor tulpinilor luate în lucru.
Concluzii: Cercetările privind identificarea de agenţii antimicrobieni
din plante îşi găsesc aplicabilitatea în domenii precum medicina
umană şi veterinară, conservarea alimentelor, dar mai ales în obţinerea
unor noi preparate fitoterapeutice.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
45 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
DETERMINAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A
TINCTUREI DE CUIŞOARE
Autor: Gurău Felicia
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,
Șef lucrări dr. Mariana Lupoae
Motivația studiului: Cuişoarele fac parte din categoria celor mai
cunoscute şi mai utilizate mirodenii. Întrebuințarea cuișoarelor se
pierde în negura timpulu, au început să fie transportate și
comercializate în restul Asiei și în Europa încă înainte de Hristos, când
singurii arbori Syzygium aromaticum se găseau exclusiv în „Insulele
Mirodeniilor”, adică Insulele Moluce din Indonezia.
Material și metodă: Una dintre proprietățile cele mai bine stabilite
ale extracţiilor de cuişoare, uleiurilor esențiale și a componentelor
acestora este activitatea antimirobiană împotriva bacteriilor Gram-
pozitive, Gram-negativi şi fungi responsabili pentru bolile infecțioase
umane și degradarea produselor alimentare sau cosmetice. Pentru a
demonstra activitatea antimicrobiană a tincturei de cuişoare am folosit
metoda difuzimetrică Kirby-Bauer şi determinarea acţiunii tincturei de
cuişoare pe flora bacteriană din salivă.
Rezultate: Datele experimentale, obţinute din studiul influenţei
tincturei de cuişoare asupra dezvoltării tulpinilor bacteriene de referiţă
cât şi cele din salivă, au corelat eficienţa de inhibiţie a bacteriilor
patogene, într-o masură considerabilă.
Concluzii: Pe lângă capacitatea de a produce arome
multidimensionale în alimente, cuişoarele sunt recunoscute şi pentru
proprietăţile lor antimicrobiene, găsindu-şi aplicabilitatea în multe
domenii.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
46 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A
EXTRACTULUI DE USNEA BARBATA
Autor: Rusu Gabriela
Coautor: Gurău Felicia
Coordonatori științifici: Conf.univ.dr. Gurău Gabriela,
Șef lucrări dr. Mariana Lupoae
Motivația studiului: Infecțiile bacteriene sunt din ce în ce mai
întalnite, iar antibioticele de sinteza din ce în ce mai puțin eficiente
împotriva acestora. Multe plante au fost folosite din timpuri străvechi
pentru a trata infecții cauzate de bacterii care sunt acum rezistente la
antibiotice. Usnea barbata (matreața bradului) a fost folosită în mod
tradițional în toata lumea pentru a trata infecții ale pielii, abcese,
infecții ale căilor respiratorii superioare si ale plamânilor si infecții cu
fungi. În acest studiu noi ne-am propus evaluarea activității
antimicrobiene a extractului din matreata bradului.
Material și metodă: Determinarea activităţii antimicrobiene a fost
realizată prin metoda difuziometrica Kirby-Bauer, prin testarea
sensibilității extractului din Usnea Barbata, pe diferite tulpini.
Rezultate: Rezultatele obţinute în urma studierii activitătii
antimicrobiene a extractul din Usnea Barbata arată efectul de inhibare
în special asupra bacteriilor Gram pozitive testate, cu rezultate
deosebite pentru Staphylococcus aureus.
Concluzii: Multe plante s-au dovedit a fi leacuri puternice de-a lungul
istoriei, fiind menționate de către specialiștii moderni ca fiind agenți
terapeutici de nădejde, iar studii ştiințifice riguroase au descoperit că
ele posedă potențial antibacterian, încercându-se obținerea unor
preparate fitoterapice care să înlocuiască antibioticele de sinteză.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
47 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE
Autor: Păduraru Alexandru Lucian
Coordonator științific: Şef lucrări dr. Dinu Ciprian Adrian
Motivația studiului: Presiunea sangvină reprezinta forţa exercitată de
catre sânge pe unitatea de suprafată a peretelui vascular. În sistemul
circulator presiunea sangvină variază odată cu fazele de contracţie ale
inimii (în sistola valoarea sa este de 120 mmHg iar în diastolă de 80
mmHg) şi cu arhitectura aparatului vascular . Aceste considerente
arata ca modificarile valorilor depind de mecanismele reglatoare ale
tensiunii arteriale, fapt ce doresc sa il cercetez si aprofundez.
Rezultate: Presiunea porneşte de la 10 mmHg , atunci când sângele se
întoarece la inimă , în venele cave , presiunea atinge 0 mmHg.
Interlaţia dintre fluxul sangvin , rezistenţa vasculară şi presiune este
,în vasul de sânge este dată de Legea lui Ohm F=∆P/R ( unde F este
fluxul sangvin , ∆P diferenţa de presiunea de la capetele vasului de
sânge şi R rezistenţa vasculară)
Reglarea presiunii sangvine , în condiţii fiziologice , este un proces de
adaptare a organismului la efort fizic şi stres . Presiunea poate fi
influenţată fie de constituenţii fluidului în cauză (electroliţi , volemie
,hematocrit , lipide , proteine , glucide ) ,fie de cauză externă (condiţii
de mediu ) . În acest proces de reglare se află un întreg sistem integrat
complex de adaptare a presiunii sangvine , în centrul caruia sistemul
nervos şi rinichiul joacă un rol important .
Concluzii: Din diverse cauze , poate să apară hipertensiunea sau
hipotensiunea arterială . Aproximativ 90-95 % dintre persoanele care
manifestă hipertensiune arterială sunt considerate a avea
hipertensiune primară sau esenţială . Etiologia aceste afecţiuni este de
natură necunoscută. Cunoştinţele mecanismelor din reglarea presiunii
arteriale , vin în ajutorul înţelegerii fenomenului de producere a
hipertensiunii sau a hipotensiunii arteriale.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
48 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
DOZAREA Β-CAROTENULUI DIN FRUCTE DE CATINĂ
Autor: Fașie Valeria
Coautor: Căuș Maria Nina
Coordonator științific: Șef lucări dr.chim. Nicoleta Maftei,
Șef lucări dr.chim. Elpida Paltenea
Motivația studiului: Oamenii au apreciat beneficiile plantelor încă
din antichitate, istoria dovedind importanţa lor curativă. Beta-
carotenul este principala sursă alimentară, în condiții de siguranță de
vitamină A, esenţială pentru creșterea și dezvoltarea normală, funcția
sistemului imunitar și vedere. Scopul fundamental al acestui studiu
experimental constă în extragerea și determinarea β-carotenului din
cătină, cât și determinarea importanţei terapeutice a acestuia.
Material și metodă: Studiul s-a realizat folosind fructe de cătină
recoltate din zona judeţului Buzău. Pentru determinarea cantității de
β-caroten din fructele de catină s-a utilizat metoda spectrofotometrică.
Metoda constă în extracţia β-carotenului cu benzen din fructe întregi
de cătină.
Rezultate: Din determinările efectuate în acest studiu, în cadrul
Laboratorului de Chimie al Facultăţii de Medicină şi Farmacie,
Dunărea de Jos, Galaţi, reiese că fructele de cătină au un conţinut
ridicat de β-caroten, rezultatul obținut fiind de 6,9 mg%. În literatura
de specialitate conţinutul de β-caroten în fructele de cătină este cuprins
între 0,6 mg% şi 7,5 mg%.
Concluzii: β-carotenul este o substanţă esenţială pentru organismul
uman, fiind recomandată în alimentaţie o doză zilnică de 2- 4 mg.
Rezultatele obținute în urma acestui studiu relevă faptul că fructele de
cătină utilizate în acest experiment conţin suficient β-caroten cât să
acopere doza zilnică recomandată.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
49 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
UTILIZAREA SALIVEI ÎN DIAGNOSTICAREA BOLILOR
SISTEMICE ȘI ALE CAVITĂȚII BUCALE
Autor: Aionoaiei Bianca Maria
Coautor: Chelaru Cristina, Lupu Ionuț
Coordonator științific: Șef lucrări dr.chim. Elpida Paltenea,
Șef lucrări dr.chim. Nicoleta Maftei
Motivația studiului: Saliva are potențialul de a deveni un eșantion
important, cu relevanță clinică, în diagnosticarea bolilor sistemice și
ale cavității bucale. Este un echivalent funcțional al serului și conține
o varietate de enzime, hormoni, anticorpi, constituenți antimicrobieni,
și factori de creștere. Ne propunem evidențierea celor mai noi cercetări
în domeniul utilizării salivei ca fluid de diagnosticare a bolilor orale și
sistemice și de monitorizare a stării de sănătate a organismului.
Material și metodă: Pentru investigații în laborator se utilizează două
tipuri de salivă: saliva secretată de glandele salivare și saliva totală.
Evaluarea secrețiilor din glandele salivare individuale este
predominant utilă pentru detectarea patologiei glandei specifice în
timp ce saliva totală este utilă pentru evaluarea tulburărilor sistemice.
Rezultate: Saliva poate fi analizată pentru diagnosticarea
următoarelor boli: boli ereditare, boli autoimmune, afecțiuni maligne
și infecții. Poate fi, de asemenea, utilizată pentru monitorizarea
concentrațiilor de hormoni și de droguri, marker pentru bolile osoase
și ca probe în medicina legală, investigarea cariilor dentare si a bolii
parodontale și alte boli orale cu relevanță pentru bolile sistemice.
Concluzii: Saliva oferă un substitut pentru ser ca fluid biologic pentru
scopuri de diagnosticare deoarece procedura este mai puțin invazivă,
ușor disponibilă și are costuri mici. Mai mult decât atât, odată cu
apariția unor noi și extrem de sensibile proceduri (de exemplu,
diagnostic molecular, nanotehnologie), concentrația scăzută a
analiților în salivă nu mai este o problemă.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
50 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
METODE ȘI TEHNICI AVANSATE PENTRU DOZAREA
GLUCOZEI DIN SALIVĂ
Autor: Daniela Monica Liga
Coautori: Voinea Radu, Daniel Josan
Coordonator științific: Șef lucrări dr.chim. Elpida Paltenea,
Șef lucrări.dr.chim. Nicoleta Maftei
Motivația studiului: O corelație pozitivă între glucoza din sânge si
glucoza salivară este relevată de mai multe studii. Metode și tehnici
avansate de testare a glucozei ar îmbunătăți extrem de mult controlul
și monitorizarea glucozei pentru prevenirea și/sau managementul
diabetului ceea ce ar conduce în timp, la reducerea complicațiilor și a
costurilor generate de gestionarea bolii. Lucrarea prezintă ultimile
cercetări în domeniul tehnicilor, metodelor și dispozitivelor de dozare
a glucozei din salivă, alternativă rapidă și neinvazivă la metodele
clasice.
Material și metodă: Sunt descrise două dispozitive de dozare a
glucozei din salivă care au la bază tehnici și tehnologie avansată,
precum: nano-biosenzorul electrochimic cu nanoparticule de aur și
suport de chitosan și biosenzorul salivar cu electrozi de platină și
argint / clorură de argint, cu telemetrie.
Rezultate: Utilizarea dispozitivelor pentru monitorizarea glucozei din
salivă, la domiciliu sau în activitățile de zi cu zi, produc un disconfort
minim pentru pacient. Dispozitivele reprezintă un mijloc precis,
portabil și tehnologie ușor de utilizat pentru diagnosticarea diabetului
și screening-ul de sănătate.
Concluzii: Glucoza salivară poate fi utilizată ca o metodă de
diagnostic alternativ pentru diabetul zaharat și ca test screening pentru
prediabet si diabet nediagnosticat.
SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE – PRECLINIC
51 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
UTILIZAREA ANTICORPILOR MONOCLONALI PCSK9 IN
TRATAMENTUL HIPERCOLESTEROLEMIEI
Autor: Serbu Elena
Coordonator științific: Asist. univ. drd. Boev Monica
Motivația studiului: Studiul a fost inițiat datorită prevalenței tot mai
crescute a riscului de ateroscleroză în rândul pacienților cu vârste tot
mai scăzute, acest lucru fiind corelat cu un stil de viață nesănătos,
implicit cu creșterea concentrației de LDL colesterol și lipoproteine
Lp(a).
Material și metodă:
Materiale:
- AM-Evolocumab (Amgen)
- AM-Alirocumab (Sanofi-Regeneron)
- AM-Bococizumab (Pfizer).
Metode utilizate:
- studii randomizate preclinice și clinice:
-studiu de fază III(DESCARTES) realizat pe 23.000 pacienți
-studiu de fazăIII(ODYSSEY) realizat pe 30.000 pacienți
Rezultate: Rezultatele studiilor actuale demostrează capacitatea
anticorpilor monoclonali PCSK9 de a lega eficient fracțiunea LDL
colesterol care generează risc crescut de ateroscleroză și boli
cardiovasculare, în asociere cu statine, dar independent de
concentrația acestora, ducând la scăderea LDL colesterolului cu 50-
60% precum și scăderea optimă a Lipoproteinelor Lp(a) cu 32%,
comparativ cu statine mono-terapie.
Concluzii: În urma studiilor si rezultatelor obținute, utilizarea
anticorpilor monoclonali PCSK9, poate avea un potențial benefic
enorm la pacienții cu hipercolesterolemie determinată genetic, cu LDL
și Lp(a) crescute, precum și la pacienții care suferă de miopatie,
neuropatie, până la rabdomioliză, generată de statine.
SECȚIUNEA III
MEDICINĂ DENTARĂ
COMISIA DE EVALUARE
PREȘEDINTE
Prof.univ.dr.Kamel Earar
MEMBRII
Conf.univ.dr.Iulia Chiscop
Șef lucrări dr.Mioara Decusară
Șef lucrări dr.Dorina Cerasella Șincar
SECRETAR
Asist.univ.dr.Cristian Dan Ionel
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
53 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
EROZIUNILE DENTARE
Autor: Bivolaru Simona
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Earar Kmel
Motivația studiului: Uzura dentară este o experiență universală. Deși
cauzele nu sunt bine precizate, se presupune că acționează o categorie
de factori "predispozanți" specifici vârstei și civilizației precum și o
categorie de factori cauzali.
Material și metodă: Ne propunem sa facem un studiu statistic privind
factorii care determină apariția eroziunilor dentare. Eșantionul supus studiului s-a efectuat după criterii bine stabilite luând
în calcul populația din mediul rural și urban având vârsta între 15 și
65 de ani. Rezultate: În urma studiului pe care l-am efectuat, am concluzionat
ca:
70% din cazurile studiate au avut drept cauză consumul de băuturi
carbogazose și mâncare acidă;
Concluzii: Pierderea de substanță dură dentară de altă etiologie decât
cea carioasă reprezintă un proces fiziologic normal care se desfășoară
de-a lungul întregii vieți. Identificarea cauzelor care intervin în acest
proces este deosebit de importantă pentru a putea prognostica
comportamentul pe termen lung atât al dinților cât și al tratamentelor
restaurative.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
54 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
CONCEPTUL PROFILACTIC ÎN STOMATOLOGIE
Autor:Mogoș Alina Florina
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Ilie Mariana
Motivația studiului: Conceptul profilactic in stomatologie trebuie sa
ramana in continuare important deoarece medicina dentară
preventivă:a modificat modul de practicare a stomatologiei, a adus
beneficii economice şi sociale la nivel global, a dus la dispariţia durerii
pentru copii şi la o viaţă fără evenimente majore în ceea ce priveşte
problemele sănătăţii oro-dentare pentru adulţi,a îmbunătăţit calitatea
vieţii pacientilor care au inteles cat este de important sa previi inainte
de a trata.
Material și metodă: Am examinat clinic ,sub atentia coordonatorului
stiintific ,in decurs de doua saptamani ,sanatatea orala a unor diversi
pacienti,care se aflau la prima lor vizita intr-un cabinet stomatologic.
Rezultate: Am observat că majoritatea pacienților care se prezintă
pentru prima data intr-un cabinet stomatologic ,sunt interesați de
extracții și restaurări dar foarte rar de periaj profesional și detartraj sau
nu cer informatii despre cum ar putea sa stapanească corect o tehnică
de periaj.
Concluzii: Trebuie sa educăm pacienții in așa fel incat aceștia sa știe
că :
-Profilaxia dentară trebuie sa inceapă de la primul dinte si să continue
toata viața.
-Profilaxia reprezintă prima si cea mai importantă etapă a ingrijirii
dinților.
-Profilaxia presupune igienizarea dentară zilnica, combinată și cu
vizita la stomatolog, la un interval de 6 luni, pentru igienizare dentară
profesională.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
55 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
RESTABILIREA FUNCȚIEI ESTETICE CU FAȚETE DE
PORȚELAN VS. COROANE DE ACOPERIRE DIN
CERAMICĂ-STUDIU COMPARATIV
Autor: Ștefănescu Ada
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Ilie Mariana
Motivația studiului: Estetica dentară reprezintă o ramură
stomatologică relativ nouă ce îmbină materiale și tehnici cu ajutorul
cărora medicul stomatolog poate reface complet forma, culoarea,
poziția dinților frontali, aliniate la normele stomatologiei actuale. Cele
mai recente reconstituiri în zona frontală, din normă estetică, sunt
reprezentate de fațetele dentare. În acest studiu comparativ am dorit să
evidentiez avantajale terapiei reconstructive prin fațetare în raport cu
coroanele de acoperire integral ceramice.
Material și metodă: Studiul s-a efectuat în perioada 01.10.2015 –
31.02.2016 în Cabinetul de Medicină Dentară, Dr.Ilie Mariana.
Evaluarea a constat în examen clinic complet, examen radiografic si
examenul modelelor de studiu. Ulterior s-a procedat la terapia
reconstructivă, folosind cele două planuri de tratament, prin fațetare și
prin coroane de acoperire integral ceramice, la pacienti diferiți.
Rezultate: Cu ajutorul faţetelor ceramice sunt rezolvate o parte din
problemele estetice cum ar fi: dinţi înghesuiţi, dinţi cu coloraţii
anormale, treme sau diasteme, dinţi fisuraţi. În cazul dinţilor lipsă sau
dinţilor cu distructii coronare extinse s-au folosit coroane ceramice
pentru a obţine un zâmbet perfect.
Concluzii : Faţetarea elimină îndepărtarea circulară ( de jur împrejur)
a ţesuturilor dentare, tehnică folosită în cazul protezării dinţilor cu
coroane dentare. Astfel, dinții trataţi în acest mod rămân vitali şi sunt
mult mai rezistenţi din punct de vedere mecanic.
În concluzie, faţetele ceramice, sunt o alternativă viabilă pentru multe
cazuri, care până nu demult, se rezolvau doar prin coroane de acoperire
din ceramică.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
56 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
MODALITĂȚI DE TRATAMENT STOMATOLOGIC LA
PACIENȚII CU AFECȚIUNI GENERALE
Autor: Streşină Oana Sînziana
Coautor: Stoica Aura
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Leaţă Răzvan
Motivația studiului: Studiul a fost elaborat din dorinţa de
aprofundare a cunoştinţelor legate de modalităţile de tratament a
pacienţilor cu afecţiuni generale având ca scop evitarea anumitor
accidente din incinta cabinetului stomatologic.
Material și metodă: Au fost luaţi în considerare un număr de 55 de
pacienţi cu afecţiuni generale, cu vârste cuprinse între 50 – 65 ani.
Studiul s-a efectuat în 2 cabinete stomatologice din judeţul Galaţi, pe
o perioadă de 12 luni. Datele legate de aceste afecţiuni au fost stocate
pe baza unor fişe de consultaţie.
Rezultate: Au fost identificaţi corect pacienţii cu afecţiuni generale,
iar tratamentul stomatologic s-a efectuat în limitele impuse de acestea
pentru a nu pune în pericol sănătatea pacienţilor sau a personalului
medical specializat. Un număr redus de subiecţi au fost sceptici în
desfăşurarea acestui studiu datorită faptului că nu doreau sa fie trataţi
diferit, neîntelegând incipient importanţa acestui lucru pentru
sănătatea lor.
Concluzii: Anamneza pacientului este cel mai important pas în
practica stomatologică, doar câteva clipe putând face diferenţa între
viaţă şi moarte.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
57 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
METODE DE TRATAMENT ÎN EDENTAŢIA SUBTOTALĂ
Autor: Tecuţă Ionela-Ana
Coautori: Vasiliu Laura Elena , Prodan Georgiana
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Leaţă Răzvan
Motivația studiului: Edentaţia subtotală este caracterizată de
prezenţa a unu, doi dinţi pe arcada dentară şi constituie o realitate
clinică frecvent întâlnită în practica stomatologică, reunind o patologie
complexă ce solicită metode terapeutice bazate pe gândirea corelativă
a clinicianului. În cadrul terapiei edentaţiei subtotale, limitarea
funcţionalităţii aparatului dento-maxilar se răsfrânge asupra
majorităţii pacienţilor din punct de vedere psihologic.
Material și metodă: Studiul clinic al lucrării a urmărit reabilitarea
aparatului dento- maxilar a unui număr de treisprezece pacienţi ce
prezentau edentaţii subtotale, tratamentul individual al fiecăruia
constând în protezare adjunctă combinată cu protezare conjunctă.
Rezultate: Acceptarea psihică de către pacient a protezelor este
condiţionată în primul rând de încrederea pe care o are în medicul
stomatolog, iar refacerea corespunzătoare a morfologiei şi funcţiilor
sistemului stomatognat convinge pacientul pentru o terapie mobilă.
Planurile de tratament au urmărit în principal rezolvarea consecinţelor
negative ale edentaţiilor neprotezate şi anume resorbţia accentuată a
procesului alveoloar. Soluţiile terapeutice ale situaţiilor prezentate au
fost protezări adjuncte după caz, completate ulterior cu o viitoare
protezare pe implante.
Concluzii: Reabilitarea funcţiilor aparatului dento-maxilar nu se poate
realiza în totalitate deoarece capacitatea masticatorie este mult redusă
comparativ cu cea a pacientului dentat.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
58 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
AUGMENTAREA OSOASĂ CU AJUTORUL
XENOGREFELOR
Autor: Ionica Nistor
Coautor: Vasilica Marin
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Răzvan Leaţă
Motivația studiului: În urma extracţiilor dentare sau a
parodontopatiilor apar pierderi de os care, în cazul edentaţiilor totale
sau parţiale, îngreunează protezarea clasică precum şi pe cea cu
ajutorul implanturilor. Volumul iniţial al osului, în urma pierderilor
dentare se reduce în primul an cu cel putin 25%, procesul de resorbţie
continuând, în asa fel încât, după 3 ani de la extracţie, osul se resoarbe
în proporţie de 40%-60%.
Material și metodă: Apariţia tehnicilor noi de regenerare osoasă
ghidată oferă posibilitatea refacerii crestelor deficitare cu ajutorul mai
multor tipuri de grefă osoasă. Materialul de adiţie utilizat în cazul unei
paciente de 44 de ani a fost o xenogrefă particulată, iar pentru protecţia
faţă de mediul oral, migrarea celulelor epiteliale şi a fibroblaştilor s-a
acoperit grefa cu o membrană de colagen resorbabilă.
Rezultate: Integrarea grefelor osoase la nivelul zonelor receptoare
presupune o fază de încorporare, una de înlocuire şi una de modelare-
remodelare. Pacienta a avut o evoluţie postoperatorie foarte bună,
neprezentând complicaţii de tipul hematomului, dehiscenţei pe linia
de incizie sau respingerii grefei.
Concluzii: Grefele xenogene intraorale particulate sunt indicate
pentru refacerea mai multor tipurilor de defecte osoase (orizontale şi
verticale, parţiale sau totale) care interesează procesul alveolar
edentat. Aceste materiale de augmentare aduc beneficii pacienţilor şi
satisfacţii medicilor dentişti prin: calitatea actului medical, un timp de
refacere osoasă bun, calitatea osului de neoformaţie şi posibilitatea de
pregătire rapidă şi eficientă a patului osos necesar implanturilor orale.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
59 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
FRACTURILE DE UNGHI MANDIBULAR ȘI CONDUITA
TERAPEUTICĂ FAȚĂ DE DINȚII RESTANȚI DIN
FOCARUL DE FRACTURĂ
Autor: Ștefănescu Ada
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Chiscop Iulia
Motivația studiului: Fracturile de mandibulă se asociază frecvent cu
prezența dinților în focarul de fractură. În aceste situații, tratamentul
se stabilește în funcție de o serie de factori asociați cu dinții din focarul
de fractură: rolul funcțional, biomecanic și estetic, riscul de apariție a
complicațiilor infecțioase, etc. În fracturile unghiului mandibular,
prezența molarului de minte erupt sau inclus în focarul de fractură este
foarte frecventă.
Material și metodă: Exemplificăm atitudinea corectă față de dinții
din focarele de fractură ale unghiului mandibular prin prezentarea
unor cazuri diagnosticate și tratate în cadrul Compartimentului de
Chirurgie Orală și Maxilo-facială a Spitalului Clinic Județean de
Urgență „Sf. Apostol Andrei”, Galați. Metodele de tratament ale
fracturilor de mandibulă au fost atât ortopedice, cât și chirurgicale.
Rezultate: Aplicarea cât mai precoce a tratamentului în traumatismele
osului mandibular permit evoluția favorabilă a fenomenelor de
vindecare osoasă, reducând în același timp riscul complicațiilor. Dinții
localizați la nivelul focarelor de fractură a unghiului mandibular
constituie un subiect discutat intens în traumatologia maxilo-facială,
prezența acestora fiind considerată o cauză primară în apariția
complicațiilor infecțioase.
Concluzii : În majoritatea cazurilor, fracturile de unghi mandibular
sunt nefavorabile şi necesită reducere chirurgicală. În funcţie de
situaţia clinică, conduita terapeutică faţă de dinţii din focarul de
fractură poate fi radicală sau coservativă, însă cea radicală este luată
frecvent. Această decizie este condiţionată de atenta corelare a unor
factori ce țin de unitățile dentare respective.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
60 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
STUDIU CLINIC PRIVIND PIERDEREA DE ATAȘAMENT
ÎN BOALA PARODONTALĂ
Autor: Ada Ștefănescu
Coautori: Isabela Necula, Lidia Neagu, Alexandra Oprea
Coordonator: Șef lucări dr. Șincar Dorina Cerasella
Motivația studiului: Scopul lucrării este de a evidenţia rolul pe care
îl au examenele imagistice în evaluarea parodontală, atât în scop
diagnostic, evolutiv, cât şi în evaluarea rezultatelor terapeutice.
Material și metodă: Studiul s-a efectuat în perioada 01.01.2016 –
31.03.2016 în Centrul Stomatologic Țiglina I din Galați, coordonat de
Ș.L Dr. Șincar Dorina Cerasella . Evaluarea a constat în examen clinic
complet, sondaj parodontal, examen radiografic. Rezultatele au fost
apoi prelucrate statistic cu programele software MS Excel şi SPSS
17.0. Pragul statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.
Rezultate: Lotul studiat a cuprins 67 de pacienţi, din care 37 bărbaţi
şi 30 femei cu vârste cuprinse între 16 – 65 de ani, care s-au prezentat
pentru tratament. Conform studiului cele mai multe forme de
îmbolnăviri parodontale au fost întâlnite în decada a V-a de vârstă,
dintre care 24 din cazuri au prezentat parodontită marginală cronică
superficială, 33 de cazuri au prezentat parodontită marginală cronică
profundă lent progresivă, 10 cazuri au prezentat parodontită marginală
cronică profundă rapid progresivă .
Concluzii: Studiul efectuat a constat în investigaţii clinice şi
radiografice. Radiografia a estimat importanţa pierderii de ţesut
parodontal şi s-a colaborat întotdeauna cu examenul clinic. Nu putem
diagnostica o parodontopatie numai după examenul radiografic
putând exista transformări importante ale ţesuturilor moi parodontale
în lipsa semnelor radiografice.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
61 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
FACTORII DE RISC INCRIMINAȚI ÎN BOALA
PARODONTALĂ
Autor: Dimofte Alina Ramona
Coautori: Gurău Fănel Sorin, Grecu Costică, Onea Roxana Mădălina
Coordonator științific: Șef lucări dr. Sincar Dorina Cerasella
Motivația studiului: Manifestările şi evoluţia bolilor parodontale
variază pentru fiecare formă în parte. Întelegerea cât mai aprofundată
a etiologiei și a factorilor de risc existenți este importantă pentru a
stabili un algoritm corect de diagnostic și un plan terapeutic.
Material și metodă: Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de 6 luni, în
Centrul Stomatologic Ţiglina I din Galaţi. S-a bazat pe un examen
clinic complet care a avut în vedere identificarea factorilor de risc
incriminaţi în boală parodontală. Examenul parodonţiului s-a efectuat
prin inspecţie, palpare, sondaj parodontal, evaluarea mobilităţii
dentare. Examenul clinic a fost însoţit de examene complementare
(radiografii, fotografii intraorale). Datele au fost ulterior prelucrate
statistic cu ajutorul programului MS Excel.
Rezultate: Din totalul de 59 de pacienţi care au constituit lotul de
studiu, 20 au fost încadraţi în grupa de vârstă 21-30 ani, 24 în grupa
31-40 ani, 15 persoane în grupa de vârstă 41-50 ani, 5 în grupa 51-60
de ani. Privind factorii favorizanţi locali, s-au obţinut următoarele
incidenţe: 83,05% dintre pacienţi au prezentat procese carioase,
64,41% incongruenţe dento-alveolare, 84,74% edentaţii, 83,05%
ocluzii dezechilibrate, iar 32,21% dintre pacienţi au prezentat
mobilitate dentară. Gingivita hipertrofică a fost întâlnită în 3,39% din
cazuri, gingivita localizată în 45,76% din cazuri, iar cea generalizată
în 33,9% din cazuri.
Concluzii: S-a constatat o frecvenţă destul de mare a factorilor
favorizanţi locali în apariţia afecţiunilor parodontale. Astfel,
cunoaşterea, depistarea şi îndepărtarea acestora este esenţială pentru
îmbunătăţirea şi menţinerea unei bune sănătăţi parodontale.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
62 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
IMPACTUL FUMATULUI ASUPRA PARODONȚIULUI
Autor: Onea Roxana Mădălina
Coautori: Grecu Costică, Dimofte Alina Ramona, Gurău Fănel Sorin
Coordonator științific: Șef lucări dr. Șincar Dorina Cerasella
Motivația studiului: Fumatul reprezintă un factor de risc puternic
asociat cu dezvoltarea parodontitelor. Cunoașterea mecanismelor de
acțiune și a consecințelor fumatului asupra troficitãții locale și
funcționalitãții parodonțiului constituie un factor important în
abordarea afecțiunilor parodontale.
Material și metodă: S-a efectuat un studiu retrospectiv al fișelor de
tratament ale pacienților ce s-au prezentat la Centrul Stomatologic
Ţiglina I din Galaţi. Perioada evaluată a fost 01.01.2014-01.01.2016.
Examenul clinic s-a efectuat prin inspecţie, palpare, sondaj
parodontal. Rezultatele au fost prelucrate statistic cu programul
software MS Excel.
Rezultate: Din 91 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 24 și 73 de ani,
61,53% sunt femei. Din totalul de 35 de bărbați, 28,57% sunt fumători,
iar 9,89% nefumători. Similar, la femei s-a identificat un procent de
27,47% fumătoare, respectiv 34,06% nefumătoare. În majoritatea
cazurilor, 40% pentru bărbați și 50% pentru femei, vârsta de inițiere a
fumatului constant a fost cuprinsă între 16 și 17 ani.
Concluzii: S-a observat un număr mai mare de leziuni dento-
parodontale, precum și o cantitate mai mare de tartru în cazul
fumătorilor. De asemenea, s-a constatat că numărul de țigări fumate
zilnic este cu atât mai mare cu cât vârsta de inițiere a fumatului
constant este mai mică. Diferențele înregistrate confirmă nocivitatea
acestui obicei asupra parodonțiului, astfel încât prevenirea inițierii
fumatului reprezintă soluția ideală.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
63 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
PROTEZAREA PROVIZORIE - METAFORĂ SAU
NECESITATE ?
Autor: Călin Anamaria-Alexandra
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Nicolau Alexandru
Motivația studiului: Acoperirea cu coroane de înveliş a dinţilor
şlefuiţi constituie o urgenţă atât prin patologia proprie pacientului ci
prin specificul manoperei clinice.
Protezarea provizorie reprezintă o etapă intermediară în cadrul unui
tratament de lungă durată, având drept scop restabilirea provizorie
până la aplicarea protezei finite și menţinerea funcțiilor aparatului
dento-maxilar
Material și metodă: Am realizat un chestionar individualizat având
ca temă „Protezarea provizorie – metaforă sau necesitate?“, la care au
răspuns 210 medici stomatologi membri ai Colegiului Medicilor
Dentişti Galaţi, dar şi din ţară, prin intermediul comunităţii online.
Rezultate: Din chestionar a rezultat că 94,6 % dintre medicii cu
experienţă mai mică de 10 ani utilizează această metodă de tratament
protetic.
Concluzii: Etapa de restaurare provizorie reprezintă o etapă necesară
în protezarea fixă conform cerinţelor medicinii dentare moderne.
Dintre toate funcţiile aparatului dento-maxilar, restaurate cu ajutorul
protezelor provizorii, refacerea funcţiei fizionomice în zona frontală,
reprezintă avantajul cel mai apreciat de către pacienţi.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
64 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
ROLUL TRATAMENTULUI ORTODONTIC ÎN
DEFINITIVAREA PLANULUI DE TRATAMENT
IMPLANTO-PROTETIC
Autor: Moga Ana Maria
Coautori: Spiridonescu Gabriela
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Nicolau Alexandru Mircea
Motivația studiului: Ȋntocmirea unui plan de tratament protetic
complex necesită o bună documentare, atȃt din punct de vedere al
semnelor clinice şi paraclinice, cȃt şi al consultării literaturii de
specialitate. Din grupul intervenţiilor preprotetice, un loc aparte ȋl au
tratamentele ortodontice. Studiul de faţă sunt prezentate succint
tipurile de tratamente ortodontice ce pot fi aplicate pentru obţinerea
celor mai bune rezultate din punct de vedere al tratamentului protetic
final.
Material și metodă: Au fost selectate date din literatura de
specialitate actuală, ce descriu indicaţiile şi avantajele tratamentului
ortodontic preprotetic, alături de o serie de exemplificări clinice şi
paraclinice(radiografii ortopantomografice şi teleradiografii de profil)
din cabinetul de medicină dentară la care am asistat ȋn calitate de
studente. Au fost analizate dosarele de tratament ale unui număr de
314 pacienţi adulţi prezentaţi ȋn perioada 1.01.2013-1.05.2016 pentru
reabilitare orală prin punţi dentare sau implanturi osteointegrate.
Rezultate şi discuţii: Din cei 314 pacienţi prezentaţi ȋn clinica
stomatologică pentru tratament complex protetic sau implanto-
protetic, un număr de 27 au beneficiat de tratament ortodontic
proprotetic, ȋnsemnȃnd un procent de aproximativ 8%.
Concluzii: Succesul unui tratament restaurator protetic poate fi
facilitat de o analiză ortodontică şi, eventual de aplicarea unui
tratament ortodontic susţinut. Numai prin aplicarea acestor principii
pot fi obţinute rezultate satisfăcătoare şi predictibile la pacienţi cu
necesităţi de tratament complexe. Pacienţii pot beneficia de o
colaborare interdisciplinară ortodont-protetician ce va rezulta ȋntr-un
zȃmbet frumos şi funcţional.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
65 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
REFACEREA ESTETICII LA PACIENTUL EDENTAT
TOTAL FOLOSIND SIMBOLISTICA NUMĂRULUI DE AUR
Autor: Serbinov Anastasia Melissa
Coautor: Marola Teodora
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Popa Gabriel Valeriu
Motivația studiului: Rolul medicului dentist în practica de zi cu zi
este de a preveni și observa modificările structurale ale dinților,
parodonțiului și de a interveni pentru corectarea unor defecte
dobândite sau moștenite. Datorită problemelor economice,familiale și
uneori chiar de sănătate pacienții cabinetului de medicină dentară
ajung să se adreseze acestui serviciu medical uneori mult prea
târziu,când reconstrucția se mai poate realiza doar prin protezare
totală.
Material și metodă: Pornind de la complexitatea de reabilitare a
pacientului edentat total, pentru refacerea funcțiilor de
fizionomie,masticație și fonație, am urmărit, cu ajutorul compasului
de aur și folosindu-ne de punctele tegumentare ale feței-uneori și de
fotografii mai vechi ale pacientului-, completarea unei analize faciale
mai aprofundată,care să ne valideze înregistrările de ocluzie necesare
reconstrucței obiectivelor mai sus menționate.
Rezultate: Prin verificarea informațiilor pe care compasul de aur le
oferă asupra proporțiilor corespunzătoare, (raportului de aur fiind
ˮphiˮ=1,61803..), s-a reușit refacerea obiectivelor anunțate și redarea
unor noi oportunități de încredere de sine pentru pacientul nostru.
Concluzii: Corpul omenesc se supune și el acestei veritabile chei
ascunse a universului care a fost studiată și folosită de mari
pictori,arhitecți și matematicieni încă din antichitate.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
66 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
VÂRSTA DENTARĂ VS. VÂRSTA CRONOLOGICĂ LA
COPIII DE 8 ANI
Autor: Dimofte Alina Ramona
Coautor: Gurău Fănel Sorin, Onea Roxana Mădălina
Coordonator științific: Asist. Univ. Dr. Ionel Dan Cristian
Motivația studiului: Raportarea vârstei dentare la vârsta cronologică
este un criteriu important de apreciere a dezvoltării normale a
copilului. Perioada dentiției mixte este adesea o etapă critică, fiind
necesare monitorizarea și diagnosticul precoce al eventualelor
afecțiuni.
Material și metodă: S-a efectuat un studiu epidemiologic retrospectiv
al fișelor de consultații ale pacienților ce s-au prezentat la cabinetul de
medicina dentară școlară. Examinarea clinică s-a efectuat prin
inspecție și palpare. Rezultatele au fost prelucrate statistic cu
programele software MS Excel și SPSS 17.0 (SPSS Inc, Chicago,
Illinois, SUA). Pragul statistic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.
Rezultate: Lotul de studiu a fost alcătuit din 55 de pacienți cu vârsta
de 8 ani. Distribuția pe sexe a fost în favoarea sexului masculin,
respectiv 53,36%. Privind vârsta normală de erupție a caninilor
superiori, la fete s-a obținut un decalaj de 2-3 ani ( în 4,16% din
cazuri), iar la băieți decalajul de vârstă înregistrat a fost de 3-4 ani (în
3,1%). Decalajul obținut pentru premolarii 2 superiori a fost de 2-4 ani
( pentru 16,67% fete, 3,22% băieți) și 3-4 ani pentru cei inferiori (
pentru 12,5% fete). Absența molarului 1 a fost întâlnită la 4 copii.
Concluzii: S-a constatat o concordanță între vârsta dentară și vârsta
cronologică, cazurile de erupție accelerată fiind reduse numeric.
Cunoașterea variațiilor normale ale erupției dentare este importantă
pentru a evita consecințele asupra dinamicii și funcționalității
aparatului.dento-maxilar.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
67 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
INTERACŢIUNEA DINTRE MEDICUL STOMATOLOG ŞI
PACIENTUL ŞCOLAR
Autor: Ciupitu Radu- Mădălin
Coautori: Prodan Georgiana, Tecuţă Ionela-Ana, Vasiliu Laura-Elena
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Cristian
Motivația studiului: În perioada şcolii primare, încep să apară
primele probleme de sănătate orală şi, de aici derivă importanţa unei
prime vizite plăcute a pacientului şcolar la medicul stomatolog.Este
ideal să se înlăture teama de prima sa consultaţie, creându-i un mediu
familiar, ceea ce îl va convinge să revină la o examinare ulterioară.
Material și metodă:În timpul programului „Şcoala Altfel 2016”, s-
a realizat un chestionar cross-secţional distribuit unui lot de 145 de
elevi de ciclu primar ai unui liceu teoretic din Galaţi. Prelucrarea
rezultatelor s-a realizat cu ajutorul programelor de statistică : MS
Excel şi SPSS 21.0 (SPSS Inc, Chicago, Illinois, SUA). Pragul
statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.
Rezultate: Cei 145 de elevi au prezentat o distibuţie de 50,34% în
favoarea pacienţilor de sex masculin cu vâsta medie de y±f ani. Dintre
aceştia 18,33% nu au avut contact cu medicul stomatolog . Ultima
vizită pentru copii care merg la medicul stomatolog a fost : 17,27 %
în urmă cu o lună, acum o jumătate de an 25%, cu un an în urmă au
fost 21,67%, iar 17,73% s-au prezentat în alta perioadă.
Concluzii: Relaţia dintre medicul dentist şi pacientul şcolar se va
dezvolta în timp, creând pe cât posibil o relație de prietenie, iar mediul
cabinetului trebuie să fie unul familiar copilului. Este necesară o
educaţie medicală continuă a micului pacient, nu doar din partea
medicului dentist, ci şi a tuturor membrilor grupului: părinţi, asociaţii
implicate în educaţie şi profesori.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
68 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
NIVELUL DE EDUCAȚIE AL PĂRINȚILOR REFLECTAT ÎN
CUNOȘTINȚELE ȘCOLARILOR PRIVIND IGIENA ORALĂ.
Autor: Culev Violeta
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Cristian
Motivația studiului: Familia este principala instituție de formare a
copilului iar recentele studii sociologice au demostrat faptul că tot ceea
ce copilul deprinde în mod obișnuit din familie se va regăsi mai târziu
în obiceiurile sale. S-ar părea că in secolul XXI îngrijirea corectă a
dinților în mod regulat, devine o rutină a igienei personale. Realitatea
însă ne demonstrează contrariul, tocmai de aceea tema aleasă este
extrem de actuală, deși nu e recentă.
Material și metodă: Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul programului
„Școala Altfel” în aprilie 2015 - aprilie 2016. S-a realizat un studiu
retrospectiv al fișelor de consultație și un chestionar cross-sectional
pentru copiii de ciclu primar ai unui liceu din Galați. Chestionarul
fiind construit și dezvoltat astfel încât să dezvăluie din perspectiva
copiilor atitudinea și implicarea părinților vizavi de igiena orală.
Rezultatele au fost prelucrate statistic cu programele MS Excel si
SPSS 17.0. Pragul statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.
Rezultate: Lotul de studiu alcătuit din 149 de copii (54%F, 46%M)
cu vârsta medie de 8.71±1.46 ani, ne-a condus către o serie de rezultate
ce arată că 82% dintre copii chestionați nu sunt supravegheați de
părinți în timpul periajului iar 42% uită să-și perieze dinții, în timp ce
20% nu au timp.Cu toate acestea 99% dintre copii cred că este
importantă sănatatea orală.
Concluzii: Părinții au un rol cheie în a-și ajuta copiii să dezvolte o
igienă orală corespunzătoare în primii ani de viața. Aceștia ar trebui
să-i instruiască și să-i supravegheze în timpul periajului până la
aproximativ 12 ani, când funcțiile motorii și mentale permit copilului
să efectueze singur un periaj corect. Prin urmare acest studiul susține
necesitatea implementării unui proiect de informare și instruire al
părinților în privința obținerii și menținerii stării de sănătăte orală.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
69 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
NECISITATEA IMPLEMENTĂRII PROGRAMELOR
EXTINSE DE IGIENĂ ORALĂ
Autor: Lidia Neagu
Coautori: Isabela Necula, Alexandra Oprea, Ada Ștefănescu
Coordonator: Asist.univ.dr Ionel Dan-Cristian
Motivația studiului: Atitudinile şi comportamentele copiilor faţă de
sănătatea orală pot fi modelate prin implicarea etapizată şi progresivă
a acestora în cadrul unor programe extinse de specialitate. Astfel se va
conștientiza importanţa igienei orale în viaţa cotidiană.
Material și metodă: Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul programului
„Școala Altfel” în aprilie 2015 - aprilie 2016. S-a realizat un studiu
retrospectiv al fișelor de consultație și un chestionar cross-sectional
pentru copii de ciclu primar ai unui liceu din Galați. Rezultatele au
fost prelucrate statistic cu programele MS Excel si SPSS 17.0. Pragul
statisitic semnificativ a fost stabilit la p<0,05.
Rezultate: Au fost evaluați 31 copii (18 băieți, 13 fete) cu vârsta
medie de 7,77±0,72 ani. Din lotul studiat 38,7% s-au prezentat în urmă
cu un an la consult stomatologic, iar 19,4% nu s-au prezentat
niciodată. Principalul mijloc de igienă dentară a fost periajul dentar,
51,6% cu o frecvență de 2 ori pe zi. Majoritar, sursa cunoştinţelor
acestora în ceea ce priveşte sănătatea orală o constituie sfaturile
părinţilor (32,3%).
Concluzii: Schimbarea atitudinilor, a comportamentelor și a implicării
copiilor în menținerea sănătății orale necesită îmbunătățiri. Educaţia
sanitară realizată și susținută „agresiv” și pe termen lung de către
specialişti în instituţiile de învăţământ este poate cea mai convenabilă
măsură de îmbunătăţire a stării de sănătate orală a copiilor.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
70 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
SIMBIOZA MEDIC-ASISTENT ÎN REUȘITA
TRATAMENTULUI ENDODONTIC
Autor: Bădeanu Lăcrămioara
Coautor: Spiridonescu Gabriela
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Dan- Cristian
Motivația studiului: Eficiența tratamentului endodontic nu depinde
doar de experiența medicului endodont. Este foarte important
echilibrul dintre calitatea tratamentului și durata acestuia. Din această
perspectivă, un rol substanțial îi revine asistentului implicat în
protocolul de lucru la patru mâini. Din acest punct de vedere s-au
analizat factorii ce au influențat randamentul tratamentului.
Material și metoda- prezentare de caz: S-au analizat 2 tratamente
endodontice: unul realizat utilizând tehnica de lucru la patru mâini,
celălalt doar de către medicul endodont (două mâini). La ambele
tratamente s-au luat în considerare mișcările efectuate (mișcări ale
degetelor și articulației mâinii, cotului, umărului, mișcări ale
trunchiului și părăsirea postului de lucru) și ergonomia acestora.
Rezultate: Tratamentul realizat în prima ipostază a avut o durată de
53 minute, cel efectuat doar de către medic 99 de minute. Tratamentul
la două mâini raportat la cel cu asistent, a prezentat numeroase
impedimente ce i-au întârziat durata: necesitarea părăsirii postului
pentru diverse materiale - 31 ori față de 6 ori, mișcări ale trunchiului
(133-25 ori), mișcări ale articulației cotului (151-33 ori), mișcări ale
degetelor și articulației mâinii (40-106 ori).
Concluzii: În cazul tratamentului la patru mâini s-au remarcat
limitarea mișcărilor efectuate de către medic și rapiditatea transferului
instrumentarului. Un alt avantaj l-a constituit anticiparea, de către
asistentă, a pașilor tratamentului precum pregătirea anterioară a
materialelor, preluarea instrumentarului, încărcarea seringii pentru
lavaj și aspirarea soluției, procurarea materialelor noi și pregătirea
materialelor pentru obturat. Diferența considerabilă dintre durata
tratamentului la patru mâini și cel executat doar de medicul dentist
demonstrează importanța asistentului medical în reușita tratamentului
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
71 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
TIPARE DE REPARTIȚIE A LEZIUNILOR CARIOASE ÎN
DENTIȚIA TEMPORARĂ ȘI PERMANENTĂ
Autor: Al-hashaykeh Laila
Coautori: Spiridonescu Gabriela, El rabah Mohanad
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Dan-Cristian
Motivația studiului: Caria dinților temporari prin relația de vecinătate
cu succesorii lor, cît și prin rolul acestora pentru a favoriza erupția și
dezvoltarea dinților permanenți (menținător de spațiu, alinierea pe
arcadă, erupția întarziată) poate produce modificări morfologice și
funcționale ale dinților permanenți.
Material și metodă: S-a realizat un studiu epidemiologic retrospectiv
a fișelor de observație a unui lot de 39 de pacienți. Aceștia s-au
prezentat la un cabinet de medicină dentară școlară în cadrul
programului educațional ”Scoala Altfel 2016”. Rezultatele au fost
analizate și prelucrate în programele MS Excel și SPSS 17.0 (p<0,05;
SPSS Inc, Chicago, Illinois, SUA).
Rezultate: Copii ce au prezentat dentiție mixtă au avut vârsta medie
de 7.79± 0.61ani (6-9ani). În dentiția temporară a fost regasită o
prevalență a leziunilor carioase de: 20,51 % iar la cea permanentă:
22,43%. În dentiția permanentă 22,35% au fost dinți indemni, 3,36%
erau în erupție, iar afectarea odontală a fost următoarea: 2,85% carii
ocluzale, 0,71% marmorații, iar 54% au fost absenți/extrași. La
dentiția temporară repartiția a fost următoarea: 40,25% dinti indemni,
22,5% carii ocluzale, 16,25% carii meziale, 17,51% carii distale,
11,87% resturi radiculare iar 39,23% au fost absenti/nu au erupt.
Concluzii: Afectarea dentară a fost semnificativ mai mare la dentiția
temporară comparativ cu cea permanentă. În ciuda faptului că dinții
temporari se schimbă, aceștia având o perioada mai scurtă de viață,
pot fi afectați destul de des de carie cu un potențial impact asupra
dinților permanenți.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
72 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
EVALUAREA TEHNICILOR DE PERIAJ CUNOSCUTE DE
COPIII CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 6 ȘI 10 ANI
Autor: Voinea Radu
Coautori : Sava Roxana, Mihai Cezara
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Cristian Dan Ionel
Motivația studiului: Perioada de vârstă evaluată (6-10 ani) este
propice invățării pe toate planurile pentru copil, printre acestea
numărându-se și însușirea unei tehnici corecte de periaj. Lipsa unei
igiene orale adecvate și a problemelor consecutive legate de lipsa
controlului plăcii bacteriene au implicații majore asupra dezvoltării
adecvate psiho-somatice a copilului.
Material și metodă: Studiul s-a realizat prin administrarea unor
chestionare cross-sectional unui grup de 109 copii cu vârste cuprinse
între 6 și 10 ani. Analiza statistică a fost realizată cu ajutorul
programelor Microsoft Exel și SPSS 17.0 (p<0,05).
Rezultate: Aproximativ 2/3 (71,1%) dintre copii nu efectuează un
periaj corect (periaj către gingie, orizontal, vertical cu ambele arcade
unite). S-a observat o diferență SS (statistic semnificativă) între
diferitele metode de periaj efectuate (p<0,05). 20,7% dintre copii sunt
supravegheați în timp ce se periază. 66,7% dintre copii folosesc
periuță manuală cu un timp al periajului de peste 3 minute. Periajul
dentar este recunoscut ca principal ajutor în menținerea sănătății orale
(21,6% individual, respectiv 23,4% alături de alte mijloace auxiliare
(ața dentară, apă de gură, etc.). 40,5% dintre copii se spală pe dinți
după fiecare masă în timp ce 4,5% nu se periază niciodată.
Concluzii: Din cauza cunoașterii în mica masură a unei tehnici de
periaj corect, sunt necesare a fi aplicate măsuri de corectare (programe
de educație pentru sănătatea orală) pentru prevenirea acestor
neajunsuri.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
73 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
OPORTUNITATEA SIGILĂRII MOLARILOR DE 6 ANI ÎN
PRIMII ANI POSTERUPTIV
Autor: Calciu Ciprian Ioan
Coautori: Banaga Roxana, Placinta Mihaela Alexandrina,
Simion Andreea
Coordonator științific: Asist.univ.dr. Ionel Cristian
Motivația studiului: Molarul de 6 ani prezintă leziuni carioase
precoce, fapt relevat prin prisma datelor de specialitate și a
examinărilor efectuate la un grup de școlari de ciclu primar. Primele
leziuni apar pe fata ocluzală, care rămâne vulnerabilă între 6 și 8 ani,
astfel sigilarea la acest nivel constituind o metodă necesară pentru
carioprofilaxie.
Material și metodă: Prin intermediul programului “Școala Altfel
2016” s-a condus un studiu epidemiologic retrospectiv al fișelor de
observație ale pacienților ce s-au prezentat, pentru consult, la un
cabinet de medicină dentară școlară. Prelucrarea statistică a
rezultatelor a fost realizată cu programele MS Excel si SPSS 17.0.
Rezultate: Din totalul de 40 de elevi ai ciclului primar, 2,5 % au
prezentat sigilări în șanțuri și fosete la nivelul primului molar
permanent, iar 20 % dintre molarii unu examinați leziuni carioase la
nivelul feței ocluzale, respectiv 15% marmorații.
Concluzii: La nivelul suprafețelor interesate de sigilare a fost
identificat un număr important de leziuni odontale si un procent minim
de sigilări. Astfel sigilarea în primii ani posteruptiv este necesară, cu
efecte favorabile pe termen scurt și mediu în profilaxia cariei dentare
în șanțuri și fosete.
SECȚIUNEA III – MEDICINA DENTARĂ
74 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
IMPORTANȚA ALIMENTAȚIEI ADECVATE ÎN
MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII ORALE A ȘCOLARILOR DE
CICLU PRIMAR
Autor: Sloată Cosmin
Coordonator științific: Asist.univ.dr Ionel Cristian
Motivaţia studiului.Mentinerea sanatatii orale pentru un organism
în creștere depinde în primul rând de o alimentație bine proporționată
nevoilor. Sunt în egală măsură importante principiile alimentare cât și
orarul meselor coroborat cu măsurile de igenă orală.
Material şi metodă: S-a efectuat un studiu epidemiologic
retrospectiv al fișelor de consultații ale copiilor prezenti la cabinetul
de medicină dentară școlară în cadrul programului ”Școala Altfel
2016”. Concomitent aceștia au primit chestionare cross-sectional
pentru a li se evalua regimul alimentar. Rezultatele au fost prelucrate
statistic cu programele MS Excel si SPSS 17.0 (p<0,05).
Rezultate: Au fost evaluați 40 de copii (62,5% băieți), cu vârsta
medie de 7,77±0,61 ani. Aceștia au menționat consumul fructelor de
2-3ori/zi în 57,5% din cazuri, iar al dulciurilor, doar o data pe zi în
50% din cazuri. Sucurile carbogazoase au fost consumate rar(37,5%).
IP-S(indicele de placă simplificat) regăsit a avut valoarea 1 în 52,5%
din cazuri, iar IT-S(indicele de tartru simplificat)=0 în 70% din cazuri
pentru regimul alimentar menționat. S-a observat o diferență SS între
IP-S și consumul de dulciuri(p<0,05).
Concluzii: O alimentație sănatoasă (fructe vs. dulciuri/sucuri)
poate avea repercursiuni pozitive asupra statusului odontal.
Astfel dezvoltarea armonioasă psiho-somatică a copilului poate
fi adecvat direcționată.
SECȚIUNEA IV
ȘTIINȚE FARMACEUTICE
COMISIA DE EVALUARE
PREȘEDINTE
Prof. univ. dr. Costinela Georgescu
MEMBRII
Prof. univ. dr. farm. Maria Cioroi
Prof. univ. dr. Irina Apetrei
Prof. univ. dr. Dana Tutunaru
SECRETAR
Șef lucrări farm. dr. Oana Dragostin
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
76 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
ANALIZA SPECTROFOTOMETRICĂ A UNOR PRODUSE
FARMACEUTICE PE BAZĂ DE GINKGO BILOBA
Autor: Bargan Ecaterina
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Irina Mirela Apetrei
Motivația studiului: Lucrarea urmăreşte determinarea cantitativă a
compușilor polifenolici din diverse forme farmaceutice care conțin
Ginkgo biloba, prin metode spectrofotometrice. Opt dintre formele
farmaceutice analizate au fost procurate din Germania, două din
Marea Britanie și unul din România.
Material și metodă: Pentru determinările cantitative ale compușilor
polifenolici, am folosit două metode spectrofotometrice: UV-Vis și
Folin-Ciocâlteu, determinările efectuându-se cu ajutorul
spectrofotometrului Rayleigh UV – 1601 și a programului de măsurare
UV-software.
Rezultate: Produsele farmaceutice analizate au un conținut
corespunzător de extract Ginkgo biloba, exprimat în compuși
polifenolici. Proba cu cel mai înalt conținut polifenolic, determinat
prin metodele spectrofotometrice UV-Vis a fost Ginkgo
Gedachtnis+konzentration, capsule de 100 mg (Altapharma), în timp
ce metoda Folin-Ciocâlteu a indicat, ca fiind cel mai concentrat în
polifenoli, medicamentul Bilobil de 40 mg (KRKA).
Concluzii: Rezultatele elocvente obținute demonstrează validitatea
metodelor spectrofotometrice pentru analiza produselor farmaceutice
care conțin compuși polifenolici cu proprietăți biologic active și
antioxidante.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
77 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ANALIZA MEDICAMENTELOR AINS DIN CLASA
OXICAMI
Autor: Căruceru Silvia
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Apetrei Irina Mirela
Motivația studiului: Punctul de plecare al acestui studiu îl constituie
utilizarea frecventă a AINS în afecţiunile inflamatorii de natură
osteoarticulară care pe lângă beneficii, prezintă riscul apariţiei
reacţiilor adverse. Scopul principal al acestei lucrări este de a aplica
metoda spectrofotometrică în UV pentru determinarea cantitativă a
trei medicamente AINS din clasa oxicamilor, din diverse forme
farmaceutice.
Material și metodă: Pentru realizarea acestei lucrări am folosit Neo-
Endusix comprimate filmate de 20mg (Anfarm Hellas S.A),
Meloxicam comprimate de 15mg (Labormed Pharma S.A) și
Piroxicam de 20 mg (LPH). Echipamentele utilizate: balanţă analitică,
ultrapurificator de apă (Millipore simplicitz UV), baie cu ultrasunte
(Elmasonic S104), micropipetă, spectrofotometru (Razleigh UV-
1601).
Rezultate: Cu ajutorul spectrofotomentrului Rayleigh UV-1601 în
domeniul spectral 200÷400 nm am înregistrat spectrele
medicamentelor AINS. Un aspect interesant, specific oxicamilor, este
că aceştia prezintă două maxime de absorbție, unul de intensitate mai
mică, în domeniul 220÷240 nm şi unul de intensitate mai mare, în
domeniul 350÷400 nm, proporționale cu concentrația de substanță
activă. Conform datelor experimentale obţinute toate formele
farmaceutice analizate se încadrează în limitele prevăzute de FRX, în
ceea ce priveşte conţinutul în substanţă activă.
Concluzii: S-au stabilit condiţiile optime de analiză a medicamentelor
prin metoda spectrofotometrică UV. Metoda s-a dovedit a fi rapidă,
exactă şi precisă pentru determinarea calitativă şi cantitativă a unor
medicamente AINS.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
78 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
STUDIUL FIZICO-CHIMIC COMPARATIV AL UNOR
EXTRACTE VEGETALE CONŢINÂND FITOHORMONI CU
STRUCTURĂ IZOFLAVONOIDICĂ
Autor: Cazanevscaia Anna
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela,
Asist.univ.dr. Ghinea Ioana Otilia
Motivația studiului: Fitohormoni sunt un set unic de compuși cu
proprietăți specifice. Sunt compuși naturali din plante, ce pot influența
procesele fiziologice şi metabolice la concentrații mici. Cei mai mulți
compuși reprezentativi sunt izoflavone. Pe care le vom analiza
comparativ din extractele obţinute din germenii a trei plante diverse:
soia (Glicine max), mărar (Anethum graveolens) şi anason
(Pimpinella anisum).
Material și metodă: Pentru realizarea studiului propus am folosit
diverşi reactivi (metanol, apă, acid acetic) necesari pentru obţinerea
extractelor. Analizele au fost efectuate cu ajutorul aparatelor specifice
prin metode cromatografice (în strat subţire, HPTLC),
spectrofotometrice (spectrofotometru IR), am analizat activitatea
antioxidantă în comparaţie cu alţi antioxidanţi ( rutin, vitamina C ).
Rezultate: Rezultatele cromatografice şi spectrele UV/VIS obţinute
demonstrează prezenţa izoflavonoidelor în toate extractele analizate.
De asemenea, toate extractele analizate conţin cantităţi apreciabile de
enzime antioxidante. În mod comparativ unele extracte conţin o
cantitate mai mare de izoflavone, rezultând că au un efect
fitohormonal mai ridicat faţă de celelalt.
Concluzii: Extractele obţinute pot servi drept surse de fitohormoni în
cazul dezechilibrelor hormonale. Studiul comparativ a arătat care sunt
plantele cu conţinut generos de aceste substanţe.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
79 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
EXTRACŢIA ŞI DOZAREA UNOR COMPUŞI NATURALI
CU NUCLEU DE 2-FENIL BENZOPIRONĂ DIN SÂMBURI
DE STRUGURI
Autor: Moraru Nela
Coordonatori științifici: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela,
Asist.univ.dr. Ioana Otilia Ghinea
Motivația studiului: Extracţia şi dozarea unor compuşi naturali cu
nucleu de 2-fenil benzopironă, din sâmburi de struguri din același soi,
recoltat din două zone geografice diferite, comparativ cu un extract
dintr-un produs farmaceutic cu proprietăți antioxidante.
Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, s-au
folosit extracte vegetale, obţinute prin ultrasonare, din semințe de
Vitis vinifera, soiul băbească din zona Galați și Vrancea.
Determinarea conţinutului de polifenoli și flavonoide s-a realizat prin
metode spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă, ce constă în
capacitatea de a anihila radicalii liberi, s-a evaluat prin măsurarea
activității extractelor alcoolice asupra radicalilor 2,2-difenil-1-
picrilhidrazil (DPPH).
Rezultate: Rezultatele obţinute arată că toate extractele analizate
conțin polifenoli și flavonoide, cel mai mare conţinut fiind evidențiat
la cel obţinut din semințele uscate de struguri recoltați din zona Galați.
Activitatea antioxidantă se corelează cu conţinutul de polifenoli si
flavonoide determinat, probele care au activitatea antioxidantă mai
mare având şi un conţinut în compuși antioxidanți mai ridicat.
Concluzii: Rezultatele obținute demonstrază că toate extractele
analizate conţin polifenoli si flavonoide şi prezintă activitate
antioxidantă. Conţinutul cel mai mare de flavonoide a fost pus în
evidență la extractul obținut din semințele uscate de struguri din zona
Galați, iar activitatea antioxidantă este corelată cu concentrația
acestora.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
80 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
EVALUAREA UNOR COMPUȘI BIOACTIVI DIN FAMILIA
BROMELIACEAE
Autor: Culiță Geanina
Coordonatori: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela,
Asist.univ.dr. Ioana Otilia Ghinea
Motivația studiului: Extracţia şi caracterizarea polifenolilor și
flavonoidelor prezenți în fructul speciei Ananas comosus din familia
Bromeliaceae.
Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, s-a
folosit suc proaspăt, obținut din două zone ale fructului de ananas, și
anume din miez și din zona marginală a acestuia. Conținutul în
polifenoli și flavonoide a fost deteminat prin metode
spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă, ce constă în capacitatea
de a anihila radicalii liberi s-a evaluat prin măsurarea activității
extractelor alcoolice asupra radicalilor 2,2-difenil-1-picrilhidrazil
(DPPH).
Rezultate: Rezultatele obţinute arată că toate probele analizate conţin
polifenoli și flavonoide iar proba cu cel mai mare conţinut a fost sucul
proaspăt obținut din zona marginală a fructului. Activitatea
antioxidantă se corelează cu conţinutul de polifenoli și flavonoide
determinat, proba care a avut activitatea antioxidantă mai mare având
şi un conţinut în polifenoli și flavonoide mai ridicat.
Concluzii: Rezultatele obținute demonstrază că sucul proaspăt obținut
din fructul de ananas conţine polifenoli și flavonoide. Conţinutul cel
mai mare de polifenoli și flavonoide a fost pus în evidență în sucul
proaspăt obținut din zona marginală, iar activitatea antioxidantă este
corelată cu conţinutul de polifenoli și flavonoide. Rezultatele obținute
pun în evidență faptul că există o variație în ceea ce privește conținutul
în polifenoli și flavonoide în diferite zone ale fructului.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
81 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
COMPUȘI POLIHIDROXILICI AROMATICI CU
PROPRIETAȚI BIOACTIVE DIN SȂMBURI DE CITRICE
Autor: Năstruţ Mihaela
Coordonatori științifici: Prof.univ.dr. Rodica Mihaela Dinică,
Asist.univ.dr. Ioana Otilia Ghinea
Motivația studiului: Extracţia și cuantificarea unor compuși
polihidroxilici din sâmburi de citrice pentru a evidenţia importanţa
curativă a compuşilor din sâmburi de citrice.
Material și metodă: Obiectivele studiului au fost realizate având la
dispoziţie extracte metanolice, obţinute prin ultrasonare, din sâmburi
de citrice, uscaţi în prealabil. Determinarea conţinutului în flavonoide
s-a realizat prin metoda spectrofotometrică. Metoda s-a bazat pe
formarea de catre flavonoide cu clorura de aluminiu, a unui complex
flavone-aluminiu, spectrofotocolorimetrabil.
Rezultate: Rezultatele obţinute indică faptul că ambele tipuri de
sâmburi de citrice studiate, conţin flavonoide, sâmburii de lamâie
având o concentraţie puţin mai mare faţă de sâmburii de grapefruit.
Concluzii: Rezultatele obţinute demonstrează că sâmburii de citrice
conţin flavonoide in concentraţii care se încadrează în acelaşi ordin de
mărime. Studiul efectuat a urmărit și posibilitatea utilizării extractului
din sâmburi de citrice ca vermifug, datorită complexului de compuşi
bioactivi conţinut.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
82 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
STUDIUL UNOR COMPUȘI ORGANICI CU STRUCTURĂ
CAROTENOIDICĂ DIN FAM. CUCURBITACEAE
Autor: Trincu Mitriţa Elena
Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dinică Rodica Mihaela
Motivația studiului: Extracţia și dozarea 𝛽-carotenului din Cucurbita
maxima și studiul activităţii antioxidante a unor extracte obţinute din
pulpa și seminţele speciei mai sus menţionate.
Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, am
folosit material vegetal uscat la etuvă la 105°C, sub formă de pulbere
și extracte alcoolice din pulpă și seminţe de Cucurbita maxima.
Extracţia 𝛽-carotenului s-a realizat prin cromatografie pe coloană, iar
dozarea lui prin metode spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă,
ce constă în capacitatea de a anihila radicalii liberi, s-a evaluat prin
măsurarea activităţii extractelor alcoolice asupra radicalului liber 2,2-
difenil-1-picrilhidrazil (DDPH).
Rezultate: Rezultatele obţinute arată că probele analizate conţin
carotenoide, conţinutul având acelaşi ordin de mărime ca pentru toate
extractele. Activitatea antioxidantă se corelează cu conţinutul de
carotenoide determinat, probele care au activitatea antioxidantă mai
mare având şi un conţinut în carotenoide mai ridicat.
Concluzii: Rezultatele obținute demonstrează că extractele analizate,
obţinute din pulpă și seminţe de Cucurbita maxima, conţin 𝛽-caroten
şi prezintă activitate antioxidantă. Studiul a urmărit demonstrarea
importanţei utilizării vegetalelor analizate în alimentaţie, constituind
o sursă importantă de nutrienţi.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
83 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
EXTRACȚIA ȘI EVALUAREA CONŢINUTULUI DE
INULINĂ DIN EXTRACTE VEGETALE
Autor: Costea Roxana Mirona
Coordonatori: Prof.univ.dr. Rodica M. Dinică,
Asist.univ.dr. Simona Patriche
Motivația studiului: Extracţia şi evaluarea conținutului de inulină din
extracte vegetale obținute din rădăcinile speciilor Taraxacum
officinale și Cichorium intybus.
Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, s-au
folosit extracte vegetale etanolice şi apoase, obţinute prin ultrasonare
cu aparat Bandelin Sonorex Digitec din rădăcini ale speciilor
Taraxacum officinale și Cichorium intybus, uscate la etuva la 105ºC
conform FR X și prin liofilizare. Deproteinizarea probelor a fost făcuta
urmând metoda Sevag Staub. Polizaharidele au fost libere de proteine
în scara UV Spectra în 260 nm şi 280 nm. Determinarea conţinutului
de zaharuri reducătoare s-a realizat prin metoda standardizată, ce are
la bază reacția zaharurilor cu fenol în mediu acid. Determinarea
zaharurilor prin această metodă se bazează pe formarea unui complex
colorat, între fenol și hidrații de carbon, a cărei absorbanță se măsoară
la 490nm. S-au efectuat câte 3 determinări pentru fiecare probă, media
acestora fiind considerată rezultatul final.
Rezultate: Rezultatele arată că cel mai mare conţinut în inulină s-a
evidențiat la extractul etanolic obținut din rădăcina speciei Cichorium
intybus, uscată prin liofilizare.
Concluzii: Rezultatele obținute demonstrează că toate extractele
analizate conţin inulină. Conţinutul cel mai mare de inulină a fost pus
în evidență în extractul etanolic obținut din rădăcină de cicoare uscată
prin liofilizare. Cantitatea de zaharuri reducătoare prezentă în
extractele analizate este dependentă de specia analizată precum și de
metoda de extracție folosită.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
84 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
PIGMENȚI CU CARACTER ANTIOXIDANT ÎN PRODUSE
VEGETALE
Autor: Pavel Alexandra
Coordonatori științifici: Prof.univ.dr. Rodica Mihaela Dinică,
Asist.univ.dr. Ioana Otilia Ghinea
Motivația studiului: Extracţia şi caracterizarea compuşilor cu
caracter antioxidant ( β-caroten, vitamina C sau acid ascorbic) din
diverse extracte vegetale cum ar fi Daucus carota şi Capsicum annuum
din supermarketurile gălăţene.
Material și metodă: În vederea realizării obiectivelor propuse, s-au
folosit extracte vegetale, obţinute prin ultrasonare, din plante
proaspete şi uscate.
Determinarea conţinutului de vitamină C şi β-caroten s-a realizat prin
metode spectrofotometrice. Activitatea antioxidantă, ce constă în
capacitatea de a anihila radicalii liberi, s-a evaluat prin măsurarea
activității extractelor asupra radicalilor 2,2-difenil-1-picrilhidrazil
(DPPH).
Rezultate: Rezultatele obţinute arată că toate extractele analizate
conţin cantităţi importante de acid ascorbic şi β-caroten. Activitatea
antioxidantă se corelează cu conţinutul de antioxidanţi determinat,
probele care au activitatea antioxidantă mai mare având şi un conţinut
în acid ascorbic respectiv β-caroten mai ridicat.
Concluzii: Rezultatele obținute demonstrază că toate extractele
analizate conţin antioxidanţi importanţi precum acidul ascorbic şi β-
caroten. Studiul a urmărit, de asemenea, şi demonstrarea sinergismului
β-carotenului şi a vitaminei C asupra activității antioxidante a
extractelor vegetale analizate.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
85 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
ACTIVITATEA STUDENȚILOR ÎN LABORATORUL DE
CHIMIE ANALITICĂ AL FACULTĂȚII DE MEDICINĂ ȘI
FARMACIE
Autor: Baldovin Rareș Bogdan
Coautor: Crăciun Nicolae, Bucur Teodora
Coordonator științific: Prof. univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi
Motivația studiului: Creativitatea sau imaginația creatoare reprezintă
forma cea mai înaltă și specifică pe care o poate atinge imaginația
umană, în general. Latura creativă presupune legarea a ceea ce se
produce de o semnificație, de o anumită funcție utilitară pentru om și
societate.
Material și metodă: Activitățile efectuate de studenți au avut ca
suport, baza materială din laboratorul de Chimie analitică cantitativă
iar metodele aplicate în experimente au avut la bază protocoale extrase
din Farmacopeea Română X și standardele ISO în vigoare.
S-au aplicat metode volumetrice, metode electrometrice,
conductometrice și metode spectrofotometrice.
Rezultate: Analizele chimice și fizico-chimice au fost aplicate pe
diverse probe (probe de tip sisteme model, probe de apă potabilă,
extracte apoase din forme farmaceutice). În vederea obținerii de
rezultate concordante, s-au realizat seturi de analize iar rezultatele
s-au interpretat statistic prin calcularea unor parametri statistici
specifici.
Concluzii: Studiile superioare universitare contribuie la formarea
orizonturilor cunoașterii și modelarea aptitudinilor creative. În
laboratoarele Facultății de Medicină și Farmacie de la Universitatea
“Dunărea de Jos” din Galați, studenții au posibilitatea de a-și
manifesta spiritul inovativ și creativ prin activitățile organizate
conform curriculumului dar și prin activitățile de cercetare în vederea
realizării de lucrări cu caracter științific.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
86 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
DOZAREA ALUMINIULUI DIN ARGILĂ
Autor: Simona Elena Carp
Coautor: Simona Bratu, Fașie Valeria
Coordonator științific: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi
Motivația studiului: Aluminiul este omniprezent în mediu, fiind al
trei-lea element ca răspândire în scoarța terestră. În mod normal tractul
gastro-intestinal este relativ impermeabil pentru aluminiu, absorbția
fiind de aproximativ 2%. Studii de specialitate arată că aluminiul ar fi
o posibilă cauză a maladiei Alzheimer. Aluminiul s-a asociat și altor
boli serioase care afectează sistemul nervos, precum maladiile Lou
Gehrig și Parkinson. Argila sau caolinul este utilizată ca remediu în
cazurile de extenuare și de demineralizare a organismului, în anemie,
în afecțiunile de natură oncologică.
Material și metodă: Dozarea ionului Al(3+) din argilă, necesită
reactivi și substanțe chimice după cum urmează: soluție de H2SO4,
acid ascorbic, colorant roșu R, soluție tampon cu pH 5-6, apă distilată
și sticlărie de laborator. Metoda de dozare folosită: spectrofotometria
în VIS. Prelucrarea probelor se face conform protocolului specificat
în standardul în vigoare SR ISO 10566-2001.
Rezultate: Argila are un conținut variat de aluminiu, acesta depinde
de zona de proveniență a caolinului și de tratamentele auxiliare de
îmbunătățire și îmbogățire cu alte elemente cum ar fi calciu, magneziu,
fer etc.
Concluzii: Prezența magneziului, a fierului și a calciului, permite
folosirea caolinului în cazurile de demineralizare a organismului, în
anemie, dar prezența aluminiului în argilă poate prezenta un risc
pentru sănătate, fiind considerat un posibil determinant al maladiei
Alzheimer, Lou Gehrig și Parkinson.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
87 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
DOZAREA FERULUI DIN PULPA ȘI COAJA FRUCTULUI
SPECIEI ZIZIPHUS JUJUBA MILL
Autor: Gavriliu Liliana-Marcela
Coautor: Fașie Valeria
Coordonatori științifici: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi,
Șef lucări dr. Biolog Mariana Lupoae
Motivația studiului: Fructul speciei Ziziphus jujuba Mill., numit și
măslinul dobrogean, este bogat în microelemente cu rol fiziologic.
Oligoelementul fer în organismul uman are rolul de a lega și de a
transporta oxigenul atmosferic. Acest proces se realizează în mare
măsură cu ajutorul hemoglobinei și mioglobinei.
Material și metodă: Dozarea ferului din pulpa și coaja fructului
măslinului dobrogean necesită reactivi și substanțe chimice precum și
ustensile așa cum se prevăd în protocolul utilizat. Metoda de dozare
are la bază analiza spectrofotometrică în vizibil.
Ionii de fer (Fe2+) se pot doza spectofotometric pe baza culorii
combinației complexe pe care o formează cu o-o-fenantrolina la un
pH=4-5.
Rezultate: În vederea dozării ferului total s-a realizat un set de soluții
de concentrații cunoscute și s-au fotometrat. Din ecuația dreptei,
y=0.1768x, obținută cu ajutorul scării etalon, s-au calculat
concentrațiile de Fe2+ din probele analizate.
Concluzii: Cantitatea de fer determinată din pulpă și coajă, prin
metoda spectrofotometrică este diferită, în coajă fiind mai mică decât
în pulpă, de aproape două ori și jumătate.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
88 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
SOLUȚII DE UZ EXTERN PREPARATE ÎN LABORATORUL
FARMACEUTIC
Autor: Papuc Veronica
Coautori: Mahulea Narcisa, Munteanu Monica
Coordonator științific: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi
Motivația studiului: Soluțiile de uz extern, preparate în laboratorul
farmaceutic, sunt utile pentru o serie de afecțiuni ale pielii. Soluţiile
au fost primele forme farmaceutice fabricate de industria farmaceutică
în cantităţi mari, majoritatea lor au fost preparate iniţial în cantităţi
mici în laboratorul farmaceutic.
Material și metodă: Pentru prepararea soluţiilor medicamentoase
avem nevoie de:
- substanţe medicamentoase: solutul (sau dizolvatul);
- substanţe auxiliare solvent (dizolvant), adjuvanţi şi aditivi;
- materiale şi recipiente de condiţionare.
Soluțiile selectate și obținute în laborator s-au preparat conform
protocoalelor precizate în FRX.
Rezultate: S-au preparat următoarele soluții: Soluţie alcoolică de Iod
Iodurat (Tinctura de Iod), soluţie alcoolică de camfor 10 %, alcool
mentolat, Soluţie de rivanol 1%, apă oxigenată.
Concluzii: Soluţiile pentru uz extern permit administrarea uniformă a
substanţelor. Au efect rapid dar au şi dezavantajul că au stabilitate
redusă și pot fi uşor contaminate de microorganisme, ceea ce impune
adaosul de conservanţi.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
89 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
SALICILOLUL NATURAL
Autor: Borşan Ionica
Coordonator științific: Prof.univ.dr.chim.farm. Maria Cioroi
Motivația studiului: Aspirina sau acidul acetilsalicilic este utilizată
cu precadere în caz de migrene, dar şi în prevenirea atacurilor cardiace,
a diabetului şi a cancerului. Însă, pe lângă beneficii, aspirina are şi
efecte toxice care pot afecta organismul.
Material și metodă: Pentru dozarea acidului salicilic din salicilolul
natural se aplică titrarea volumetrică acido-bazică. Reactivii şi
ustensilele utilizate sunt cele prevăzute în protocolul din FR X.
Rezultate: Prin conţinutul bogat în salicină, salicilolul natural
acţionează selectiv, trece prin stomac şi intestin fără să irite mucoasa
gastrică şi fără să determine apariţia unor tulburări funcţionale ale
tractului gastrointestinal. Din ficat, unde salicilolul este transformat în
acid salicilic, ajunge în circulaţia sanguină, unde îşi exercită acţiunea
benefică antiinflamatoare, antipiretică şi analgezică, fără să aibă efecte
adverse.
Concluzii: Studii ştiinţifice au relevat faptul că aspirina, administrată
în doze mici (75 de miligrame pe zi) pe termen lung, reduce cu peste
o treime riscul de mortalitate cauzat de cancerul colorectal.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
90 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
LICHENII ȘI IMPORTANȚA LOR PENTRU SĂNĂTATE
Autor: Rusu Gabriela
Coordonatori: Conf.univ.dr. Furdui Bianca,
Șef lucrări dr. Lupoae Mariana
Motivația studiului: Importanța lichenilor, rar menționată în lucrările
mai vechi, este tot mai mult reliefată de cercetările contemporane.
Utilizarea lichenilor ca materie primă, valoroasă în diferitele ramuri
industriale (farmaceutică, alimentară, chimică) se datorează numărului
foarte mare de substanțe chimice pe care le formează în cadrul
proceselor metabolice, substanțe cunoscute sub numele de acizi
lichenici. Fiind o sursǎ naturalǎ de acid usnic, în această lucrare ne-am
propus identificarea și dozarea acidului usnic din specia Usnea
barbata.
Material și metodă: Studiile s-au realizat utilizând material vegetal,
lichen Usnea barbata recoltat din munții Vrancei. Extracția acizilor
lichenici s-a realizat prin extracție cu solvenți selectivi. Identificarea
prezenței acidului usnic în extractul obținut s-a realizat prin
cromatografie pe strat subțire, iar dozarea prin spectrofotometrie în
UV, pe bază de martor. Rezultate: Mătreața bradului (Usnea barbata) este un lichen
simbiont, ce crește pe copacii bǎtrȃni, preferând rășinoasele, având
talul de culoare cenuşiu-verzuie ce atârnă pe ramurile brazilor.
Analizele efectuate au evidențiat prezența acidului usnic în materialul
vegetal analizat, în concentrație ce susține posibilele efecte terapeutice
ale speciei.
Concluzii: Acidul usnic, extras din diferite specii de licheni este mult
utilizat în medicina umană cu mare eficiență în combaterea diverselor
afecțiuni. Identificarea prezenţei acidului usnic în specia Usnea
barbata, susţine interesul terapeutic al lichenilor.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
91 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
COMPUŞI BIOLOGIC ACTIVI AI SPECIEI CRATAEGUS
MONOGYNA RECOLTATĂ DIN MUNŢII MĂCINULUI
Autor: Mitu Nicoleta
Coordonator științific: Șef lucrări dr. Lupoae Mariana,
Conf.univ.dr. Furdui Bianca
Motivaţia studiului: Păducelul se numără printre puţinele plante-
medicament din lume care au efecte vindecătoare în bolile de inimă.
Crataegus monogyna este utilizat de cele mai multe ori în afecţiunile
cardio-vasculare dar şi ca sedativ, bronhodilatator, antiinflamator şi
spasmolitic. Una dintre proprietăţile păducelului, este activitatea
antioxidantă. Scopul acestui studiu este de a evidenţia compuşii
biologic activi ai speciei Crataegus monogyna, ţinând cont de faptul
că aceştia variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice oferite.
Material şi metodă: Studiile s-au realizat utilizând materialul vegetal
autohton de Crataegus monogyna recoltat din munţii Măcinului
(frunze, flori, fructe). Pentru dozarea flavonoidelor şi a polifenolilor
s-a folosit metoda spectofotometrică.
Rezultate:Datele obţinute în urma dozării flavonoidelor şi a
polifenolilor din compoziţia speciei Crataegus monogyna arată o
concentraţie crescută a acestor principii active în frunzele, florile şi
fructele speciei.
Concluzii: Rezultatele obţinute demonstrează prezenţa compuşilor
bioactivi consemnaţi în literatura de specialitate.
Conţinutul ridicat de flavonoide şi polifenoli din produsele vegetale
studiate susţin principala acţiune terapeutică a paducelului şi anume
cea antioxidantă.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
92 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
CARACTERIZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE ȘI
UTILIZAREA ÎN TERAPEUTICĂ A SPECIEI CERATONIA
SILIQUA
Autor: Stoian (DOBREA) Mihaela Marta
Coordonator științific: Conf.univ.dr. Furdui Bianca,
Șef lucrări dr. Mariana Lupoae
Motivația studiului: Este importantă cunoașterea substanțelor
biologic active conținute în plante pentru a se aprecia valoarea
terapeutică și modul de extracție sau izolare a acestor principii, astfel
încât acțiunea să fie cât mai eficientă. În lucrarea de față, se urmărește
evidențierea proprietăților terapeutice ale roșcovei (Ceratonia
siliqua), întrucât majoritatea consumatorilor o folosesc în alimentație.
Material și metodă: Pentru analiză s-a folosit material vegetal
autohton, fructe de Ceratonia siliqua, recoltate și uscate de către
autoare. Caracterizarea fitochimică generală a produsului s-a realizat
prin analiză histochimică și prin reacții chimice de identificare.
Compoziția cantitativă a fructului de Ceratonia siliqua a fost
determinată prin diferite metode analitice (gravimetrice și
volumetrice), cromatografice sau spectrofotometrice.
Rezultate: Amidonul, mucilagiile, lipidele, taninurile s-au identificat
în pulberea obținută din produsul vegetal Ceratonia siliqua, prin
examen histochimic. În urma determinării azotului total și a
conținutului de proteine din fructul Ceratonia siliqua s-au obținut
valori ridicate ale acestora, dovadă că pudra de roșcove are un conținut
bogat în proteine. Dozarea spectrofotometrică a conținutului în
flavonoide și polifenoli a produsului vegetal Ceratonia siliqua a
condus la concentrații de flavonoide și polifenoli care susțin efectul
antioxidant cunoscut al speciei. Prin determinarea conținutului în
poliholozide, folosind factorul de îmbibare, s-au obținut pentru pudra
de roșcove rezultate comparabile cu cele din literatura de specialitate.
Concluzii: Principiile active evidențiate în fructul de roșcovă susțin
proprietățile antialergice, antibacteriene, antiseptice, antivirale,
antioxidante și analgezice ale acestui produs vegetal.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
93 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
EVALUAREA POTENȚIALULUI BIOLOGIC AL UNOR
FRACȚIUNI VOLATILE DIN LAVANDINĂ
Autor: Cimpoeru Elena Silvia
Coordonator științific: Șef lucrări dr. Robu Silvia
Motivația studiului: Lavandina (L. hybrida) este o lamiacee pentru
care există puține date care să confirme utilizarea sa în terapie. Scopul
studiului a constat în evidențierea potențialului biologic al unor
fracțiuni volatile izolate din lavandină, în mod special asupra unor
microorganisme standard.
Material și metodă: Uleiul volatil a fost izolat prin hidrodistilare și
analizat prin cromatografie în strat subțire. Activitatea antimicrobiană
a fracţiunilor volatile a fost măsurată prin metoda disc-difuzimetrică
în agar Mueller – Hinton, pe următoarele tulpini: Staphylococcus
aureus (ATCC 25923), Streptococcus pyogenes (ATCC 19615),
Pseudomonas aeruginosa (ATCC 27853), Eschcherichia coli (ATCC
25922) şi Candida albicans (ATCC 10231).
Rezultate: Componentele identificate în uleiul volatil au fost:
linaloolul, acetatul de linalil, 4-terpinenolul, acetatul de lavandulil și
α-terpineolul, aseamănându-se chimic cu specia L. angustifolia.
Conform literaturii, o astfel de compoziție poate induce efecte
antimicrobiene. Rezultatele nostre au arătat că activitatea
antistafilococică este redusă, în timp ce acțiunea antifungică este
moderată, fără efectele adverse ale unui xenobiotic.
Concluzii: Un ulei volatil de lavandină, de tipul celui analizat, nu se
recomandă ca antimicrobian în infecții grave, dar ar putea fi folosit în
spaţii cu sisteme de aerisire/aer condiționat pentru reducerea stării de
stres şi conferirea unui confort sporit, eventual şi cu reducerea
contaminării bacteriene în spaţiul tratat.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
94 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
LICHIDE IONICE DE TIP PIROLIDINIU FORMAT ȘI
IMIDAZOLIU FORMAT: SOLVENȚI BIOCOMPATIBILI CU
TEHNLOGIA FARMACEUTICĂ
Autor: Staicu Dana Alina
Coautor: Brăilescu Alina
Coordonator științific: Șef lucrări dr.Claudia Simona Ștefan
Motivația studiului: Urmele reziduale de solvenți organici, numite
şi ‚impurități volatile organice’, constituie principala sursă de
contaminare a produsului finit în procesele tehnologice de sinteza
industrială a produselor famaceutice. Limitele acceptabile de
contaminare a substanțelor medicamentoase sunt specificate în
Farmacopeele tuturor țărilor europene. Lichidele ionice constituie
solvenții de ultimă generație care înlocuiesc cu succes pe cei organici
volatili, inflamabili şi toxici în industria famaceutică.
Material și metodă: Acidul benzoic (C6H5-COOH) este o substanță
cunoscută pentru acțiunea antiseptică, bacteriostatică, bactericidă şi
conservantă. În această lucrare a fost analizată solubilitatea ac.benzoic
în două lichide ionice: format de imidazoliu ,[Im+][HCOO-], şi format
de pirolidiniu, [Pyr+][HCOO-]. Aceste lichide ionice conțin în
structura chimică doi cationi organici diferiți: un cation imidazoliu şi
un cation de tip pirolidiniu, şi respectiv acelaşi anion de tip carboxil,
provenit de la acidul formic.
Rezultate: Rezultatele demonstrează excepționala solubilitate a
ac.benzoic în lichidele ionice studiate, comparativ cu solvenții
organici uzuali, cum ar fi: apa, benzen, toluen, etanol, metanol, etc.
Acidul benzoic prezintă o solubilitate mai mare în lichidul ionic de tip
imidazoliu decat în lichidul ionic de tip pirolidiniu, fapt datorat
structurii chimice moleculare diferite a celor doi cationi.
Concluzii: Studiul prezintă caracter de noutate, deoarece pe aceste
lichide ionice nu au fost identificate studii experimentale similare
privind solubilitatea acidului benzoic.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
95 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI
FUNCŢIA DE NEUTRALIZARE A ANTIACIDELOR
GASTRICE. DETERMINARE CANTITATIVĂ PRIN
DOZARE CHIMICĂ
Autor: Brăilescu Alina
Coator: Mustatea Magda
Coordonator științific: Șef lucrări dr.chim. Claudia Simona Ştefan
Motivația studiului: Antiacidele sunt medicamente ce reduc
cantitatea de acid clorhidric din cavitatea stomacului. Eficacitatea lor
depinde de capacitatea de neutralizare. Reacţia rapidă determină un
efect intens şi trecător (5-60 minute), iar reacţia lentă determină un
efect durabil (menţinând efectul acid la 1-2 ore). Se indică în
dispepsie, gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal.
Material și metodă:Partea experimentală constituie un studiu privind
analiza chimică cantitativă a două produse farmaceutice utilizate
frecvent în tratamentul simptomatic al manifestărilor dureroase din
afecţiunile eso-gastro-duodenale care evoluează cu hiperaciditate:
dicarbocalm antiacid (Zentiva, Romania) şi Maalox (Nicomed,
Germania). Comprimatele masticabile de dicarbocalm antiacid conţin
pe lângă carbonat de calciu majoritar şi carbonat de magneziu, în timp
ce comprimatele de Maalox conţin un amestec de hidroxizi de
aluminiu şi de magneziu. În cadrul Laboratorului de Chimie Analitică-
Terapeutică s-a realizat identificarea şi dozarea acestor substanţe
chimice prezente în produsele achiziţionate din farmacie. Dozarea
amestecurilor de carbonaţi şi respectiv, hidroxizi, a fost realizată prin
metoda titrării acido-bazice cu ajutorul unei soluţii de HCl 0,1M, în
prezenţa metiloranjului ca indicator (pentru dozarea carbonaţilor) şi
respectiv a fenolftaleinei ca indicator (pentru dozarea hidroxizilor).
Rezultate: Rezultatele obţinute în urma dozării au confirmat prezenţa
în produsele farmaceutice analizate a unor cantităţi de substanţă activă
corespunzătoare celor menţionate în prospect de catre producatorii
acestor medicamente.
Concluzii: Metoda poate fi aplicată în dozarea antiacidelor gastrice.
SECȚIUNEA IV – ȘTIINȚE FARMACEUTICE
96 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI
SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI
CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ ȘI SPECTRALĂ A
UNOR NOI HIDRAZONE CU STRUCTURĂ
SULFONAMIDICĂ
Autor: Scutaru Oana Elena
Coautor: Pisică Georgiana
Coordonator științific: Șef lucrări dr. Oana-Maria Dragostin
Motivația studiului: De-a lungul timpului, sulfonamidele s-au
dovedit a fi puncte de plecare pentru o serie de modulări structurale,
ceea ce a condus la descoperirea de noi medicamente, utilizate astăzi
nu doar în combaterea infecțiilor bacteriene ci şi în alte afecțiuni, ca
agenți tuberculostatici, antitumorali, tratamentul bolii Alzheimer.
Obiectivul principal al lucrării este obținerea şi caracterizarea fizico-
chimică şi spectrală a unor noi hidrazone cu structură sulfonamidică
plecând de la sulfametoxidiazină, cunoscută pentru acțiunea
antimicrobiană.
Material și metodă: Pentru derivatizarea sulfametoxidiazinei la
gruparea amino aromatică, aceasta a fost mai întâi tratată cu clorura
de clor-acetil, hidrat de hidrazină, urmând apoi condensarea cu
benzaldehide aromatice, cu obținerea hidrazonelor corespunzătoare.
Modificările structurale realizate au fost confirmate prin spectroscopie
IR.
Rezultate: În urma optimizării metodei de sinteză, compuşii au fost
obținuți în randamente ce variază între 50 - 89%. Spectrele IR
înregistrate în domeniul 500-4000 cm-1 au evidenţiat vibraţiile de grup
caracteristice elementelor structurale specifice fiecărei serii de
compuși: restul cloracetil, gruparea hidrazinică, ciclu aromatic,
precum şi gruparea azometinică (-N=CH-) caracteristică hidrazonelor
finale.
Concluzii: Plecând de la sulfametoxidiazina şi parcurgând o serie
de etape intermediare, s-au obținut noi hidrazone cu structură
sulfamidică, structura acestora fiind confirmată prin spectroscopie IR.